Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XII, ianuarie 2017, nr. 118 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

...Fascinat de personali-tatea prietenului său, Ștefanelliîi conturează un portret cât sepoate de expresiv (Eminescu,cât timp a petrecut în Viena,arăta de regulă foarte bine şiera deplin de sănătos. Prinpeliţa curată a feţei salestrăbătea o rumenealăsănătoasă, iar ochii săi negri,nu mari, dar pururea vii, tepriveau dulce în faţă şi seînchideau pe jumătate cândEminescu râdea...

(Cornel Calben)

...Charles Baudelaire, careprin poezia şi articolele critice şide estetică a poeziei pe care le-a scris a avut o contribuţieimportantă la formarea concep-tului modern de poezie, a discu-tat în câteva rânduri şi desprepoezia modernă eşuată valorica vremii sale. Pentru că, aflat încăutarea înţelesului poezieimoderne autentice, deci a con-ceptului ei, poetul s-a izbit depoezia modestă, minoră, carepretindea locul de onoare alpoeziei…

(VIrgil Diaconu)

...Cineva spunea odată căpentru receptarea deplină şicorectă a unui mare scriitor tre-buie să se poarte o adevăratăbătălie. Nutrim convingerea căEminescu n-a făcut şi nu faceexcepţie. Mai cu seamă astăzi,când corul denigratorilor devinetot mai insistent şi agresiv,bătălia pentru Eminescu tre-buie continuată şi susţinută cunoi argumente...

(Liviu Chiscop)

...O fi săvârșit și greșeli darnoi să îi vedem faptele bunefiindcă nu suntem Judecătorul.Să recunoaștem cu sinceritatecă de multe ori nouă înșine neeste greu să ne deșteptăm și sălucrăm. Dar Nicolae Iorga atrezit un popor, a consolidatconștiința națională în mințileromânilor din toate provinciile. Aprimit onoare, titluri și doctoratede la străini fără să ceară așaceva. A impresionat pe toți eleviiși profesorii, o întreagă Țarăprin oratorie, elevație șidragoste pentru istoria neamu-lui.

(Vasile Tanasa)

Erorile literare

În acest număr:

9Bătălia pentru Eminescu

Nicolae Iorga 17

5

Eminescu 4După ploaieşi furtună, a venitşi vreme bună.Norii s-au mairăzbunat, şi-an-ceput să cearnăneaua pestestat. Acoperindmai toate mizeri-ile pe care

poporul suveran a trebuit să le su-porte din partea impilatorilor.Adică, a acelor tehnocraţiguvernanţi şi susţinătorii lor de lacel mai înalt nivel caredeclaraseră că drepturile şilibertăţile democratice statuateprin Constituţie nu sunt altcevadecât un lux prea mare pentruomul de la talpa ţării şi pe care, pecale de consecinţă, nu ni le putempermite. Acestea fiind, de fapt,apanajul absolut al celor care,aleşi fiind de vot populi, pentru ale reprezenta interesele, s-autransformat în atoatestăpânitoriabsoluţi. Demonstrând unul dinadevărurile româneşti post-de-cembriste, parcă inspirat de unadin marile voci mondiale ale vea-cului trecut: „Democraţia înseam-nă doi lupi şi un miel care voteazămeniul pe care îl vor servi lamasă”. Cine sunt lupii şi mielul, îllas pe cititor să ghicească.

Rezultatele scrutinului parla-mentarelor, ale cărui reverberaţiitocmai au început să se estom-peze din spaţiul ce desparte/uneşte cele două palate alePuterii, şi care au generat şiîntreţinut o adevărată frenezie aorgoliilor exacerbate lipsite de su-port legal şi moral, ar putea oferiun prim-răspuns. Dar ceea ceeste de reţinut, înainte de orice,este aceia că asistăm, în sfârşit, laun început de intrare în normali-tate, chiar dacă deocamdatăaceasta are o poziţie ce se sprijinădoar pe partea stângă. În-dreptarea urmează. Poate! De-sigur, a acelei normalităţi pe carene-o consacră vechiul dicton latin„vox populi, vox Dei”. Pentru„populi”, acea „vox” din 11 decem-brie a fost cum nu se poate maiclară, numindu-se dorinţă şiputere legitimă de schimbare.Numai că limba ce-o vorbim nusună la fel pentru toţi românii,trimiţându-ne şi la interpretări se-mantice dintre cele mai bizare şisurprinzătoare, de genul ”Nu votulcontează în democraţie, cinumărătoarea lor”. Datorită lor, şiincandescenţei cu care au fostaruncate în spaţiul intereselor şidorinţelor de dominare exa-cerbată până la ridicol, ne-amaflat la doar un singur pas de aasista, şi chiar şi mai rău decâtatâta, la o nouă suspendarecolectivă a Cetăţeanului Votant.

Prin nesocotirea flagrantă aopţiunilor lor.

Isterie care a evoluat, larându-i, spre acute la cel mai înaltnivel instituţional. Ceva de genul„dinte pentru dinte”.

Cetăţeanul Suspendat?! Văasigur, prin demonstraţie practică,de faptul că nu este nimic eronat,nimic exagerat, în acest concept,cunoscut dar nerostit până acum.Un concept în care rolurile seinversează după o teoremă celpuţin bizară: minoritarii devin ma-joritari, şi viceversa, După cum ecazul cu macazul. Experimentul –vi-l mai amintiţi? – a fost impus,probat şi validat în urmă cu vreodouă decenii pe o altă tablă deşah, cea a raporturilor matema-tice, dar cu evidente conotaţii deordin politic, dintre minoritarii/ma-joritari şi majoritarii/minoritari dinţinuturile aşa-zise secuieşti. Şicând lucrurile s-au tranşat sfidândorice logică a bunului simţ ele-mentar – o cincime (etniamaghiară) devenind majoritară,când unul dintre liderii românilor-maghiari susţinea că majoritate nuînseamnă procente, ci doar ceeace crede el, şi nu ce impune logicaaritmetică. A fost, cred, prima din-tre suspendările cetăţeanului

român în chestiunile majore careîl privesc direct.

Din fericire pentru demo-craţie, tentativa de suspendaredin decembrie/ianuarie recente aaceluiaş cetăţean român, dar într-un cu totul alt context politic, aeşuat, dând până la urmăsatisfacţie adevărului nedistor-sionat de practici abuzive. Darneputându-se trece cu vedereasimilitudinile de raportrare ladatele statistice din primul exem-plu: 20 cu 50 la sută. Surprinzătorde apropiate de cele consemnatela scrutinul parlamentar.

Recentele evenimente cărorale-am fost, deopotrivă, martori şiparticipanţi cu implicare directăne-au arătat cât de şubredă poatefi puntea peste care sunt obligatesă treacă, simultan, Adevărul şi

BunulPlac atunci când ambiţiile şiinteresele politice intră în jocul(ne)democratic.. Un singur brâncial acestuia din urmă, dar sănătos,putând să-l trimită la fundul apeipe Campionul Absolut. Conse-cinţa electorală? SuspendareaCetăţeanului, prin nesocotireacelor aproape şapte milioane devotanţi români care s-au raliat princonvingeri şi atitudini spre a pro-duce schimbarea. Mişcareregizată în maşinaţiuni, de culisesau la vedere, lipsite de oricemoralitate, dar aproape identicecu cele din referendumul din varaanului 2012, de demitere apreşedintelui suspendat TraianBăsescu, când aproape optmilioane de cetăţeni votanţi aufost suspendaţi (din dreptul su-veran de exprimare a voinţei lor)de numai câteva sute de mii de„pro”. Un adevărat sacrilegiu elec-toral ce a avut, la rândul său,similitudini cu referendumul dedemitere a aceluiaş preşedintesuspendat, din primăvara anului2009.

Ignorat, desconsiderat şimarginalizat, trecut pe nedrept şicu totul ilegal, în plan secund,transformat într-o simplă masă demanevră, statutul de Cetăţean

Suspendat al alegătorului românnu este altceva decât expresia or-goliilor politice nesaturabile aleunora dintre ocârmuitorii noştri. Aacelor consacraţi Gicăcontraahtiaţi după puteri nelimitate,discreţionare, în dispreţul legiisupreme şi al respectului faţă depoporul suveran. Aşa cum nespune, de altfel, şi unul dintreromânii noştri doritori de dreptateşi adevăr: „Democraţia mileniuluitrei arată ca o groaznicăconspiraţie împotriva libertăţii indi-vidului” Cetăţeanul Suspendat îieste expresia.

Repunerea lui în drepturile-ilegitime stă în chiar atitudinealui. De respingere, sau de ac-ceptare. Iar semnele, ca şireuşitele, i-au fost, de astă-dată,categorice.

CETĂŢEANUL SUSPENDAT

Mih

ai B

uzn

ea

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 118

Revista România literară neoferă, în trei dintre ultimele numereale anului 2016 (49; 51; 52), trei textecontrariante, deşi sunt semnate deautori cu notorietate, fie din lumeaacademică, ori de colaboratoricunoscuţi. În primul dintre ele, lapaginile 14-15, citim o „Compunerepe temă dată” (procedeu didactic dela clasele 1-IV), în care este descrisă– cu oarecare talent expresiv – „opădure de pe Calea Victoriei”, încât„Uniunea Scriitorilor este flancată deun abis al mizeriei”, care seamănă „cuo mare scrumieră” şi în care mişună„cea mai mare rezervaţie de şobolanidin Europa”. Groapa e de mărimeaunui teren de fotbal; e „o păduresălbatică, în plin ultracentrubucureştean (acolo unde a fosttemelia unei clădiri monumentale, cu9 etaje, a M.I.C.M., cu anexe suprae-tajate în subsol, demolate şi ele în2007”. În această compunere fac hazde necaz şi se indignează IoanGroşan, Sorin Lavric, Nicolae Pre-lipceanu, Dan Stanca, Liviu Ioan Sto-iciu şi Alex Ştefănescu. Noi,provincialii, ce să facem?...

În nr. 51, la pag. 17, este rubricalui Alex Ştefănescu despre „veleitari”.Cunoscutul istoric şi critic literar îldescoperă pe tânărul Victor Potra, de-scendent al unor oameni de cultură(tatăl lui a fost istoric, publicist, diplo-mat). Probabil de aceea, Al.Şt. îicitează mostre din poeme: „mi-aş dorisă rămân impotent/ după fiecareiubită ratată”; sau: „aveam 14 ani şim-am masturbat/ prima oară/ şi amvisat o femeie”. Sau, în chip grotescşi dureros: „Hitler avea dreptate cânds-a revoltat/ împotriva jidanilor carefac copiii/ să moară de foame doar că/nu jidanii sunt vinovaţi/ ci copiii pentrucă le e foame”. Vă ajutăm noi,maestre, să comentaţi poezieadevărată.

Aceeaşi revistă titulară a U.S.R.oferă un eseu despre G. Ibrăileanu, încare autorul, prof. Mihai Zamfir,încearcă să ne convingă că scriitorulieşean, care s-a ivit într-o familie dearmeni săraci, a câştigat ilegal con-cursul pentru catedra de la Universi-tatea „Al.I. Cuza”, a lăsat cărţi şieseuri fundamentale despre Spiritulcritic în cultura românească (1908),despre Ion Creangă, Mihai Eminescu,

I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, dar şidespre scriitorii mari din alte literaturica Proust, Anatole France, Faguet, oriDostoievski şi alţii. Ibrăileanu, e drept,nu a susţinut doctoratul la Paris, ca E.Lovinescu, dar n-a avut o „culturălacunară” , cum crede M.Z. Iar dacăîn tinereţe a simpatizat cu socialiştii,ori cu Gherea şi Taine, el n-a rămassupus dogmelor acestora. RevistaViaţa românească pe care a condus-o efectiv, reflectă şi rafinamentul său.Nicolae Manolescu, în Istoria... sa, îlcalifică, „alături de Lovinescu, cel maide seamă critic din prima generaţiemaioresciană”. De aceea, a-l consi-dera „celebru critic provincial” nucorespunde realităţii, chiar dacă nu alocuit în capitală. Mă rog, celebru şiprovincial parcă nu se prea suportăalături.

Duiliu Zamfirescu, un antisemit avant la lêttre?...

Revista Pro Saeculum nr. 5-6(113-114) – 15 iulie-1 septembrie, larubrica Restituiri, oferă pagini în carecunoscutul scriitor român referă mo-mente din Istoria diplomatică achestiunii israelite în România:

„Guvernul Statelor Unite s-acrezut în drept a interveni pe lângăPuterile semnatare ale tractatului dela Berlin, chemând luarea lor aminteasupra stării evreilor din România.Deşi intervenirea acestui guvern, caree incapabil să împiedice împuşcareazilnică şi sistematică a nefericiţilornegri, are ceva umoristic, când seocupă de soarta evreilor noştri, totuşiea a fost bine primită la Londra. Cre-dem a şti că guvernele marilor puteriau fost invitate de către guvernul en-glez să examineze purtareaRomâniei, care nu se conformă art.44 din tractatul de la Berlin; mai cre-dem a şti că alianţa israelită s-a grăbitsă trimită marilor puteri o nouă plân-gere împotriva noastră. Ştim cusiguranţă că Ministrului nostru dinLondra i s-a făcu un afront publiccare, spre marea mirare a tuturorromânilor, n-a avut niciun ecou înCamera din Bucureşti (...)”.

Episodul de tensiune diplomaticăprivind, de fapt, modalitatea de acor-dare a cetăţeniei pentru trăitorii evreidin România, va fi rezolvat realist şicu tact prin contribuţia lui Brătianu şiMaiorescu. Impresionează contribuţiaunor scriitori în viaţa diplomaţieiromâneşti. Este din „istoria care nu seînvaţă la şcoală...”

Dilema – Cum priveşte un elevbun către un fost profesorScrie în revista pe care a fondat-

o şi o conduce renumitul cărturar An-drei Pleșu că a beneficiat de o„întâmplătoare «contemporaneitate»cu Zoia Ceauşescu. În anul absolviriiliceului (1966) – şi nu numai în acelan – s-a decis ca elevii cu notamaximă la bacalaureat şi cu mediamaximă în ultimele patru clase deliceu (era cazul Zoiei) să intre fără ex-amen la orice facultate poftesc, cuexcepţia acelora care implicauînzestrări specifice (muzică, actorie,pictură etc.). Aşa se face că m-am în-scris la Istoria şi Teoria Artei, oinstituţie de elită, care nu scosese laconcurs decât cinci locuri. În situaţiamea erau şi alte două colege, astfelîncât, în loc de cinci, am intrat în anulI opt inşi”.

În timpul primei ore de curs, prof.Eugen Schileru a cerut imperativ caaceia intraţi fără examen să se ridiceîn picioare. Ei s-au ridicat „oarecummândri, dar şi oarecum stânjeniţi.După ce i-a contemplat sever, după opauză cu subtext, le-a spus «Staţijos!»”. Ani la rând A.P. a purtat cu elstigmatul „Staţi jos!”. Niciodată, de-alungul anilor, profesorul nu și-anedreptăţit elevul, deşi a mai apărutcâte un malentendu. Acelaşi profesor,îşi aminteşte A.P., îi dădea lui MarinTarangul un sfat pe care nu l-a uitatniciodată: „Marine, când scrii un text,fereşte-te să dai cititorului impresia căte mişti într-un teritoriu la care el nuare acces”. Un euforic riguros îlcalifică Pleşu pe fostul său profesor.Binecuvântaţi fie asemenea intelectu-ali ai şcolii pentru totdeauna.

Steaua şi imaginea poetuluiOvidiu Genaru

Dintotdeauna m-am simţit atrasde revistele transilvănene, chiar dacăsosesc mai rar dincoace de Carpaţi.Nu, nu fac nici o aluzie la cvasiinexistenţa autostrăzilor pestelanţurile muntoase spre Valahia şiMoldova; chiar acum la CentenarulMarii Uniri. Totuşi, după Sărbătorirealui Bacovia, au trecut săptămâni pânăau apărut semnale în publicaţiilevalahe. Publicaţiile transilvănene aufost prezente în oraşul Poetului cupersonalităţi cunoscute; nu şi de pe laBucureşti. Sau nu i-am observat fiindalăturaţi de mulţimea bucovinenilor şia basarabenilor?...

Iată, în Steaua de la Cluj, revistă

elegantă şi substanţială, condusă depoetul Adrian Popescu, ne întâmpinăun profil critic inteligent al lui OvidiuGenaru, realizat de cronicarul AlexCiorogar, intitulat Forţarea paradig-melor. Este o aşezare subtilă a unuicreator literar la interferenţa unor po-etici pe care le-a cunoscut şi le-aasimilat un poet emblematic alBacăului din ultimele cinci-şasedecenii, în volumul antologiic Terapiacu îngeri (2016). Acelaşi volum era,acum câteva săptămâni citit, camcrispat, de un cunoscut critic ce dăadesea tonul în lumea literelor.

Cronicarul clujean conchide:„Trăgându-se din Catullus ori

François Villon, poemele sale – une-ori plângătoare, alteori îndrăzneţe –reprezintă dramatizarea erosului, darşi a thanatosului, pildele stând, bine-mersi, lângă poeme ecologice. Dacănu şi-ar fi încheiat textul întocmai unuiprezentator desprins din alte vremi,«Adio Bucureşti» ar fi fost unul dintrecele mai spectaculoase poemeocazionale de azi: «În noaptea de 31decembrie 1982 mi-am petrecut/ re-velionul/ în buda Gării de Nord undeam compus/ un eseu despre closetulla români/ şi l-am citit grasei ce-şifăcea acolo/ rondul/ de noapte dupăuşa pe care scria/ Aici hârtie igienică”.Plăteşte un tribut şi poetul nostruvulgarităţii la modă. Apoi cronicarulclujean citează versuri frumoase dinGenaru, cu acceptarea senectuţii şimorţii: „De unde ai venit bătrâneţe ştiecineva/ N-am avut nevoie de tine nueu te-am chemat./ Mă învăţasem cumine aşa cum eram./ Eram mulţumit”.

Se vede că poetului băcăuan nu-i prieşte totdeauna „forţarea paradig-melor”, cum zice revista Steaua.

Într-o dare de seamă scrisă in-teligent şi cu sensibilitate, aflăm căFestLit Cluj – ediţia din anul acesta, aavut drept temă începuturile literaturiiromâne. De aceea, în pregătire, s-aînceput cu un recital „Din muzicastrăbunilor noştri” (Muzică veche dinRomânia, sec. XVII-XVIII). Totul s-apetrecut în intervalul 1-4 octombrie, înprezenţa scriitorilor Ana Blandiana,Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu,Gabriela Adameşteanu, Dan Cristea,Daniel Cristea-Enache, Traian Dobri-nescu, Gellu Dorian, Horia Gârbea,Adrian Lesenciuc, Angelo Mitchievici,Ioan Moldovan, Eugen Negrici, Nico-lae Prelipceanu şi alţii.

Aferim, dar mai poftiţi şi pe laBacău!

Cronicarul incomod

Breviar revuistic subiectiv

NICOLAE SCURTU

O EPISTOLĂNECUNOSCUTĂ A LUI GIORGE PASCU

Biografia și bibliografia profe-sorului universitar, istoricului literar,lingvistului și filologului, folcloristului șicărturarului Giorge Pascu (n. 1 de-cembrie 1882, Bacău – 16 aprilie1951, Zlatna, jud. Alba) nu suntcunoscute, așa cum s-ar cuveni, nicide către specialiști.

O mențiune specială o constituiestudiul lui I.D. Lăudat, Din istoriculcatedrelor Facultății de Filologie de laUniversitatea „Al. I. Cuza“, Iași, G.Pascu, întâiul profesor de istoria lite-raturii române vechi, 1975, în caresunt evidențiate meritele acestuiînvățat dascăl, care în răstimpul1921–1941 a fost o prezențăautoritară în viața universitară șiștiințifică din Iași.

Discipol al marilor profesori șicărturari, A.D. Xenopol și Al. Philip-pide, tânărul universitar Giorge Pascua cercetat, a studiat și publicat unele

contribuții esențiale, precum Desprecimilituri. Studiu filologic. I–II(1909–1911), Sufixele românești(1916) și Istoria literaturii române însecolele XVI, XVII și XVIII, care aufost receptate și apreciate de cătrespecialiști.

A înființat Revista Critică (1927–1940) publicație de specialitate, de-osebit de valoroasă, în paginile căreiapublică Ștefan Zeletin, Iorgu Iordan,Ion Petrovici, Gheorghe Zane și alții.

Epistola lui Giorge Pascu,necunoscută până acum, este trimisălui Ion Petrovici, pe când era ministrulEducației Naționale și în care acesta

solicită să fierepus în drep-turi, după ce,în anul 1941,fusese pen-sionat, înaintede vreme, fărănici un motivtemeinic.

Epis to laconține șia p r e c i e r is u b i e c t i v eprivitoare launii dintrecolegii și co-

laboratorii săi.Rezoluția lui Ion Petrovici nu e

dintre cele așteptate și, mai ales,

obiective: Comisia consultativă a fostcontra. Eu însumi trebuie să recunoscdezechilibrul semnatarului, deși multedin afirmațiile sale nu sunt lipsite deadevăr. I[on] P[etrovici].

Astfel, profesorul doctor, docentîn filologie, Giorge Pascu a fostîndepărtat de la catedră fără nici untemei juridic și fără nici o cercetare asituației sale universitare.

*București, 13 mai 1942

Stimate d[omnu]le Petrovici,

Precum știi, am fost scos dinînvățământ de predecesoruld[umi]tale, cu șapte ani înainte de ter-men, pentru motive necunoscute.

În timp ce eu eram scos din Fa-cultate, rămâneau acolo domnii DanBădărău, Octav Botez, P. Nicorescu,Andrei Oțetea, Constantin Balmuș,Ilie Minea.

De la A.D. Xenopol și AlexandruPhilippide, savanți de reputațieeuropeană și de conștiinciozitate ladatorie, și chiar și de la P. Râşcanu,un om al datoriei, am ajuns la domniisus-ziși, incapabili, lipsiți de conștiințadatoriei profesionale, lipsiți chiar deminimul de moralitate și de ținutăcerut de locul pe care-l ocupă, într-uncuvânt oameni lipsiți de orice autori-

tate în lumeaștiințifică, înviața socialăși în viațauniversitară.

Nu maipuțin carac-teristic pen-tru halul încare a ajunsFacu l ta teade Litere dinIași este șifaptul căc o m p a n i asus citată s-a

pus supt comanda domnului Iorgu Ior-dan, om mediocru, străin neamuluiromânesc, întrucât îți face o fală de ase afișa ca bulgar, și străin deaspirațiile legitime ale acestui neam,întrucât se afișează ca comunist, șicare este, totuși, mai departe profesorși educator, deși chiar d[omnu]lMareșal Antonescu a cerut să se ieiemăsuri împotriva lui (Pe margineaprăpastiei 1, I, 114).

După transferarea d[umi]tale laBucurești eu rămăsesem singurulprofesor încăpățânat a rămâne la Iașiși a duce mai departe școalaXenopol-Philippide, școala științei și adatoriei.

(Continuare în pag. 3)

Inscripții băcăuane

PLUMB 118

pagina 3revistă de atitudine

Titlul reprezintă is-prava editorială arădăuțeanului MihaiMateiciuc, consumată în2015 la Editura Ion Pre-lipcean din Horodnic, oscriere care pare dintruînceput scrisă de cinevacu o bună pregătire îndomeniu, cu pași hotărâți

către o exegeză a Cărții cu pricinaaparținătoare Vechiului Testament. Cu altecuvinte, autorul poartă cu sine o culturăteologică solidă, având totodată instru-mentele necesare cercetării unui text biblic.Așa se face că autorul, de profesie medic,adastă asupra textului în discuție fără nici uncomplex și, mișcându-se în spațiul limbajuluiinterpretativ, dă la iveală un volum adresatunui public restrâns, obligatoriu familiarizatcu spiritul biblic.

Mihai Mateiciuc intră în problematicadiscutată cu o frază, expresia unei păreri ceține de o atitudine generalizată: Fiecaredorește să fie liber de suferință, dar elibe-rarea de suferință nu se înfăptuiește printr-omișcare în vreo direcție, prin vreun mijloc pa-sibil de așa ceva, prin vreo metodă sau unalt sistem oarecare. Având în vedere soci-etatea contemporană, unde secularizarea îșiface de cap, proclamând supremațianefericită a hedonismului acaparator, de-sigur, are dreptate. Aici intervine problema-tica spinoasă a timpului, fiecare individ,înregimentat voios în marșul „glorios” cătrenicăieri, trăindu-și propria „clipă cea repede”,pe care, în nebunia lui, încearcă (și crede căreușește) s-o dilate la maximum. Seeludează în felul acesta timpul oferit omuluide Creator, i se diminuează la nesfârșit va-loarea și atunci orice durere/suferință pare asta cu fermitate în calea a ceea ce seînțelege prin fericire, așezată atât de comodîntre niște ochelari de cal, pe care și-i așeazăomenirea, într-o păguboasă veselie. Șiatunci, individul face tot ce e posibil să seelibereze de orice fel de suferință, ca sătrăiască într-o stare larvară. Timpul (clipa)„ce ni s-a dat”, odată cu intrarea în istorie, eunul complex care conține și (sau poate maiales) componenta suferinței. Și ajungem laIov, despre care autorul afirmă că adoptămoda sufletului iubitor de Dumnezeu, fiindobsedat de desăvârșita părăsire și uitare desine. Părerea necesită măcar un amenda-ment: iubirea, fiind de esență divină și, deci,eternă, nu poate fi considerată sub nici oformă ca o „modă”. Iov e „cablat” la veșnicieși, ca orice persoană aflată în preajmasfințeniei, ajunge, într-adevăr, la uitare desine, oferindu-se jertfă, stare ce face posibilăconversiunea timpului linear: „M-am răstignitîmpreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ciHristos trăiește în mine.” (Galateni 2, 20). Ci-tatul ar putea să sune, din perspectiva vremiiși a vremuirii total nepotrivit pentru epoca luiIov, însă, dacă avem în vedere unitatea lumii,Persoanele treimice există dintotdeauna,Ființa fiind mereu aceeași. Dacă suferința leapare celor trei prieteni ca o formă depedeapsă divină, concluzia e cât se poate declară și anume Iov era dovedit aprioric vino-vat ca păcătos. Din fericire, acesta are pro-priul apriorism susținându-și nevinovăția. Deunde vine o asemenea rezistență de ocolosală superbie? Deocamdată să-i dămcuvântul autorului: Singur cel de-al patruleaprieten, Elihu, avansează presupunerea căsuferința va fi conținând în ea și o funcție devirtute purificatoare care trebuie recunoscutăși luată ca atare. Ne întrebăm dacă textuloferă motive de a trece dincolo de „pre-supunerea” lui Elihu? Avem motive să cre-dem că răspunsul nu poate fi decât afirmativ,căci Iov știe că suferința are și ea caractercomplex, fiind investită cu două forțe anta-gonice. Percepția umană se îndreaptă deobicei spre cea distrugătoare, omenirealuându-se la întrecere cu manifestarea ei șiîncercând o alergare paralelă, cu linia desosire ce se tot îndepărtează. Din fericire,există și un revers, adică un aspect ziditor alsuferinței, care, asumat, îi dă posibilitatea săstea neclintit în credința că orice încercare,oricum efemeră, trebuie dusă cu demnitate,chiar dacă omenitatea celui lovit de nenoro-cire e prezentă printr-o plângere

impresionantă („harfa mea a ajuns instru-mentul tânguirii”): „Dar eu știu cărăscumpărătorul meu este viu și că el, în ziuacea de pe urmă, va ridica iar din pulbereaceastă piele a mea ce se destramă. (…) Șide dorul acesta măruntaiele mele tânjesc înmine.” Credem că termenului de dor nici că ise putea un loc și un sens mai potrivite,având în vedere că ultimul capitol al Cărțiirămâne peste veacuri întruchipareaînțelesului primordial al cuvântului,neprihănirea fiind repusă în drepturi și pri-mind îndoit din cele avute inițial.

M. Mateiciuc, având o minte iscodi-toare și procedând la cercetarea aprofundatăa textului din unghiuri diferite, a căror com-plementaritate este evidentă, avansează ideice trebuie numaidecât reținute: inspiratulautor al poemei lui Iov a purtat cu sine odublă cetățenie, pe cea a cerurilor și pe ceaa contemporanilor prin care Dumnezeu le-avorbit. Sintagma „inspiratul autor” urmeazăunei treceri în revistă a părerilor pronunțatede diverși autori în legătură cu paternitateascrierii, de-a lungul timpului fiind reținutecâteva nume: în primul rând, Iov, apoi Moise,Melchisedec, Solomon sau un necunoscut,un cântăreț mai acătării, sau de vreun învățatmai răsărit de pe vremea mărețului Solomon.Ceea ce trebuie reținut, conform părerii lui M.Mateiciuc, e că autorul cărții lui Iov era un en-ciclopedist, posesor de cunoștințe desprețările din jur, despre relieful, flora și faunaținuturilor biblice, ca și despre credințele șipracticile religioase, obiceiurile zilnice șilegăturile lor istorice cu Israelul.

Nu lipsesc din volum nici aspectecomparative, M. Mateiciuc găsind, după cumera de așteptat, multiple similitudini cupasaje din Eccleziast sau cu cele din Psalmi(și nu numai), exemple ce demonstrează căpoezia, prezentă peste tot, e ruptă din Rai,chemând omenirea la sfințenie și larevenirea în patria Frumosului absolut. Șiatunci poziția tranșantă a lui M. Mateiciuc din

următorul pasaj: Desigur, întrebareaesențială și unică a poemei Iov – pentru cetrebuie să sufere omul nevinovat? – rămânefără răspuns. Iahve i se descoperă erouluicărții drept Dumnezeul Care copleșește prinputere și măreție, dar asupra gemeteloracestuia păstrează tăcere se nuanțează dela sine. Nu geamătul, ci orice suspin saulacrimă dintr-o inimă zdrobită ajung în Cer,iar Dumnezeu nu păstrează niciodată ceeace se numește tăcere. Iov a avut parte de ocumplită încercare, iar Creatorul a știut de di-nainte ce reacție va avea cel supus unui testsuperlativ. I-a fost clar, așadar, că eroul (e cudreptate numit așa) va ieși întărit, „lămurit”,ca să folosim un termen biblic și va treceproba iubirii și a răbdării, iar răspunsul Cre-atorului e cel din cap. 42, versetul 10: „ȘiDomnul l-a pus iarăși în starea lui de la în-ceput, după ce s-a rugat pentru prieteni, și i-a întors îndoit tot ce avusese mai dinainte.”Sigur, e acesta un alt punct de vedere șipoate fi acceptat sau nu, ceea ce trebuiesubliniat însă e că scrierea lui M. Mate-iciuc e dovada unui spirit pătrunzător demaximă seriozitate pentru care Biblia e într-adevăr cartea de căpătâi, iar faptul că unmirean s-a apucat să „traducă” în termeniproprii cea mai mare operă poetică a Vechi-ului Testament și una din cele maitulburătoare ale literaturii universale (aici,suntem convinși că poezia e intrinsecă tex-tului, fără ca autorul să-și propună în moddeliberat să facă artă) ar putea să suscitereacții din partea specialiștilor în teologie.Oricum, M. Mateiciuc crede că dincolo de Iove… tot Iov.

Domnule Petrovici! Nu re-tractez nici una din acuzațiileaduse zișilor domni în memori-ile adresate senatului universi-tar din Iași, MinisteruluiInstrucției și în presă.

Sunt și acum, în pragulvârstei de 60 de ani, acelaș[i]om de convingeri ferme și decuraj de a striga adevărul, pen-tru care am suferit și sufăr șipoate am să mai sufăr, căcisunt incorigibil iluzionist, credîn justiția imanentă, adică aceadreptate peste capul oame-nilor, acea roată care se în-vârte și face ca ceea ce azi-ijos, mâine să fie sus.

Mărturisesc că aș firenunțat bucuros de a mai daochi cu „colegii“ din companiadomnului Iordan. Dar pe de oparte sunt în plină vigoarefizică și intelectuală, în mo-mentul de față lucrez intens laIstoria catolicismului înMoldova și Muntenia, iar pede alta, pensia fixată mi-iinsuficientă pentru a face fațănevoilor vieții.Domnule Petro-

vici! Ca ministru al Școalelor,d[umnea]ta ai răspundereaînvățământului, ca om politic,răspunderea istoriei. Dreptateanu-i în funcție de clică și dedacă. Dreptatea-i dreptate.

Fac, deci, un apelcălduros la conștiințad[umi]tale de a-mi recunoaștedreptatea anulând decizia depensionare și repunându-măîn toate drepturile mele.

Rog primește salutările șimulțumirile mele deosebite.

Giorge PascuIași, Str[ada] Lascăr

Catargiu, nr. 32Note· Originalul acestei epistole,inedite, se află la BibliotecaAcademiei Române, 1. Pe marginea prăpastiei.[Volumul] 1. 21–23 ianuarie1941. I. Lovitura de stat dinseptembrie 1940 și II. Gu-vernarea național-legionară.București, [Monitorul Oficial șiImprimeriile Statului], 1941, p.114. (Președinția Consiliului deMiniștri).

O EPISTOLĂ NECUNOSCUTĂ A LUI GIORGE PASCU

„Iov dincolo de Iov”

Ioan

Țic

alo

Două sonete pentru revista ”Plumb”

Aş fi plecat ca mierla din zăvoi

Un drum – oricare – are dus şi-ntors.Se-ntorc feciorii pe colină, sus,Când firul vieţii li s-a strâns pe fus,Iar caierul li s-a topit la tors.

Din drum spre groapă căi de-ntoarceri nu-s.E globul, durduliul, doar extrors.Şi curg urmaşii pe un drum ne-ntors,Pe care precursorii lor s-au dus.

Ni-i greu pe-acest tărâm plin de nevoi?Pe cel prepus ne-o fi cu mult mai bine?Aş fi plecat ca mierla din zăvoi,

Să vezi, o clipă, cum e fără mine,De nu ştiam că-n lumea de apoiSe pleacă mai uşor decât se vine.

De cum te-ai dus ca toamnele din vii

Pe spate părul tău de abanosCurgea şuvoi ca semele-n item.Erai, atunci, cel mai frumos poemDe după şi de până la Hristos.

N-aveam a şti că negru-i un blestem,Pe care-l ţes chibiţele la stos.În carne mi s-a-nfipt până la os,Încât şi azi, din beznă, te mai chem.

De cum te-ai dus ca toamnele din vii,Luceferii s-au stins din poezii.În laia zi şi-n noaptea bucălaieOrbécăi, șui, ca orbul prin odaie,

Doar pletele, în snop, mi-s înspicateDe mult cernita mea singurătate.

Nic

ola

e M

ătca

ș

(Continuare din pag. 2)

PLUMB 118

pagina 4 revistă de cultură

Chiar dacă azinumele lui TeodorV. Ștefanelli nuspune prea multecititorului grăbit,fostul coleg și amic„pentru totdeauna“al genialului MihaiEminescu a avut,la vremea sa, o

prodigioasă activitate de magistrat șiistoric, care i-au adus binemeritaterecunoașteri atât în Bucovina, unde aactivat, cât și în Austria și România,țări ce l-au propulsat, între altele, înfotoliile de consilier aulic la Curtea deCasație din Viena, cea mai înaltătreaptă în justiția austriacă, și, respec-tiv, de membru titular al AcademieiRomâne.

Mânuitor iscusit al condeiului,fostul pretor și președinte al Tri-bunalului din Câmpulung Moldove-nesc s-a afirmat și pe tărâm literar,publicând poezie, proză, traduceri șicomedii într-un act în Convorbiri lite-rare, Aurora română, Junimealiterară, Gazeta Bucovinei, CalendarulSocietății pentru cultura și literaturaromână în Bucovina, Transilvania,Patria, Amicu poporului, Călindariu șiSfera politică, pe care a înființat-o,precum și în mai multe culegeri colec-tive editate de-a lungul vremii.

Așteptat cu vădit interes, singurulsău volum aferent scrierilor literare –Amintiri despre Eminescu (Institutulde Arte Grafice C. Sfetea, București,1914) – a apărut ca un omagiu adusPoetului la împlinirea unui sfert deveac de la trecerea la cele veșnice șis-a bucurat de bune ecouri, circulânddin mână în mână mai ales întreșcolari și studenți și devenind „o carterară încă de la apariție“.

Conținând „Informații prețioase,amănunte necunoscute, firești, dincomportamentul poetului, localizatecu grijă de către autor, lecturile prefe-rate, expresiile verbale favorite –toate acestea contribuie fericit la con-turarea unei imagini complexe, reale,a personalității eminesciene“, dupăcum ne asigură Constantin Mohanu,îngrijitorul noii ediții, inclusă înColecția Eminesciana a Editurii Ju-nimea (Iași, 1983).

Asumându-și responsabilitateaacestei prime retipăriri „într-un volumseparat a celei mai importante scrieriliterare ce aparține unui scriitor pe ne-drept uitat“, cunoscutul istoric literar aconsiderat necesar să-l însoțească deun „studiu introductiv mai amplu –monografic – care, pe lângă biografiaautorului și a operei și referiri lamemorialistică, să întreprindă și o tre-cere în revistă a celorlalte scrieri lite-rare, a traducerilor, precum și aactivității pe tărâm istoric și juridic. Deasemenea se alcătuiește – pentruîntâiași dată – o bibliografie a scrie-rilor lui T. V. Ștefanelli publicate în vo-lume și periodice, precum și ascrierilor de referință“.

Un demers cât se poate de nece-sar și util, întrucât memorialistul e, larândul lui, un personaj demn de in-teres, nemurit, de altfel, de Cezar Pe-trescu în Romanul lui Eminescu, carei-a valorificat din plin amintirile și l-atransformat într-unul dintre eroii cărții,sub numele de Todiriță.

Deși l-a cunoscut poate cel mai

bine dintre contemporanii săi,Ștefanelli a ezitat multă vreme să deala iveală amintirile sale legate deEminescu, întrucât considera că pen-tru a-l aprecia „în deplină cunoștințăde cauză“, e necesar să fie cunoscute„toate fazele prin care a trecut el înviața sa“, or el era sigur doar pe douăsecvențe distincte din evoluția Poetu-lui: „Eu dau acuma publiculuiamănunte de pe timpul când a petre-cut Eminescu la școalele din Cernăuțiși la Universitatea din Viena, precumși câteva epizoade din viața sa, darne lipsesc date precise asupra studi-ilor sale în Transilvania și asuprapribegiilor cu trupele de teatru înRomânia, Banat și Transilvania“.

Așa cum dă seamă în același cu-vânt Către cititori, n-ar fi scris și n-arfi publicat aceste importanterememorări dacă nu ar fi fost „îndem-nat spre aceasta de nenumărate ori șidin foarte multe părți“. Cedând în celedin urmă și așternându-și pe hârtieamintirile, avea să ofere istoricilor li-terari și tuturor celor interesați „datelecele mai sigure, de necontestat, șiaproape unice“ (C. Mohanu), mai alesdespre perioada cernăuțeană, în-cepând cu toamna anului 1860, cânda sosit la Cernăuți și l-a cunoscut peEminescu, și sfârșind cu aprilie 1863,când Poetul a părăsit definitiv liceulbucovinean.

După ce, în Introducere, memo-rialistul ne reamintește că „Cinevoieşte să-şi formeze o judecatădreaptă asupra lui Eminescu şi să-laprecieze după adevărata lui valoare,să-l înţeleagă pe deplin şi să pătrundăîn firea lui, în felul lui de a cugeta, dea lucra şi de a se purta cu lumea încare a trăit, acela va trebui numai-decât să ţină seamă de împrejurărileîn care a trăit şi de mediul în care s-amişcat şi care l-a înconjurat pe timpulcând el a început să-şi formezemintea şi inima şi să-şi adunecunoştinţele trebuitoare pentru ocreştere aleasă la care râvneaupărinţii săi şi care ar fi avut să-lîndreptăţească a ocupa un loc de cin-ste şi însemnat în societateaomenească“, el prezintă succint careera „situațiunea în Bucovina când avenit Eminescu în țară“ și abia apoi seoprește ceva mai pe larg, în capitoledistincte, la prezența acestuia la„Școala primară din Cernăuți“, în„școală la Liceu“ și în „afară deșcoală“.

Descoperim, astfel, un puști isteț,rămas singur la mai puțin de 9 aniîntr-o țară străină, avid să cunoascăși în care sămânța sădită de dascăliiscusiți, precum Aron Pumnul, era„bună și putea să prindă rădăcină, săîncolțească și să aducă mai târziuroade bune, căci ea cuprindea în sineprincipii frumoase etice și morale“.

Când taciturn și visător, când„vorbăreț și vioi“, cu un „vecinic surâspe buze, afară doar când nu știalecția“, Eminescu s-a dovedit în celedin urmă a fi un „băiat ce nu se puteaîncătușa și aceasta era o pornireinstinctivă pentru neatârnare, pentruo mișcare liberă, neforțată deîmprejurări și era apoi și lipsa derăbdare. Nu-i plăceau toate obiectelece le cerea programa școlară șiînvăța numai cele ce îl interesau. Dincauza aceasta a rămas repetent în

clasa a doua. El se silește șirepetează această clasă și ca repe-tent sfârșește cu succes bun semes-trul întâi, dar la jumătatea semestruluial doilea, cu tot succesul bun ce-lobținuse în semestrul precedent,părăsește cu totul școala (aprilie1863)“.

Revenit în Cernăuți, în 1864,„apoi în anul 1865 și primăvara anului1866“, învățăcelul studiază „mai de-parte singur, afară de școală, și vomvedea că el, ca autodidact, și-acâștigat mai frumoase cunoștințedecât mulți alții pe baza programelorșcolare și că a ajuns la înălțimi decugetare care a stârnit admirațiuneaîntregului neam și l-a ridicat pe un

piedestal la care atât profesorii, cât șicolegii și amicii săi nici măcar visară.Eminescu ne dă o dovadă mai multcă geniul nu se lasă încăptușat deprograme școlare; el rupe lanțurile cucare vor să-l lege, impulsivdepărtează el stavilele ce ar puteaîmpiedica liberul zbor al aripelor sale,și pe căi croite numai de dânsul, seînalță în sfere neatinse, nețărmuite,unde apoi planează nemuritor și rece,precum caracterizează el admirabilulsău Luceafăr.“

Dornic să afle, la rându-i,„amănunțit cu ce s-a ocupat Emi-nescu în decursul celor trei ani șijumătate (1866-1869)“ câți au trecutpână ce l-a reîntâlnit la Viena, undePoetul a urmat „cursurile de la Univer-sitate din toamna anului 1869 până învara anului 1872“, Ștefanelli e foarteîncântat de ivirea „deodată și peneașteptate“ a acestuia în capitalaaustriacă și, alături de ceilalți studențibucovineni, l-a primit cu „maredragoste și vechea prietenie era iarășiînchegată, astfel ca și când niciodatănu am fi fost despărțiți timp atât de în-delungat“.

Înscris ca student extraordinar launiversitate, Eminescu s-a simțit înelementul său, întrucât avea „dreptulsă asculte disciplinele ce-i plăceau,fără să aibă îndatorirea a se supuneunui examen“. Și, parcurgând listaînșiruită de memorialist, constatăm căacestea nu au fost deloc puține, semncă Eminescu „nu râvnea să se spe-cializeze în un ram anumit de ştiinţă,adică în drept, în medicină, în literesau ştiinţe, ci căuta să-şi însuşeascăo cultură generală, care se cere de lafiecare om cult, şi dacă vom consi-dera că Eminescu din toamna anului1869 până în vara anului 1872 a cer-cetat cursurile menţionate şi poate şialtele pe care nu le cunosc, că înBerlin a urmat mai departe studiile launiversitate şi că acasă cetea necon-tenit, atuncea ne vom explica uşorcultura cu care era înzestrat. La mi-

jloacele de cultură pe care le-aîntrebuinţat el, trebuie neapărat sănumărăm şi diferitele muzee ce leposeda în număr atât de mare capi-tala Austriei, apoi renumitele galerii depictură şi diferitele expoziţii de artă.Eminescu le cerceta pe toate, cu ca-talogul explicativ în mână şi adese îmispunea că va mai cerceta cutaremuzeu sau cutare galerie. TeatrulCurţii cu cei mai mari artişti germanişi cu cele mai clasice piese de teatru,precum şi Opera Curţii imperiale, eraufoarte adese cercetate de Eminescuşi când se reprezenta vreo piesăclasică, făcea tot posibilul să nulipsească.“

Fascinat de personalitatea pri-etenului său, Ștefanelli îi contureazăun portret cât se poate de expresiv(Eminescu, cât timp a petrecut înViena arăta de regulă foarte bine şiera deplin de sănătos. Prin peliţacurată a feţei sale străbătea orumeneală sănătoasă, iar ochii săinegri, nu mari, dar pururea vii, tepriveau dulce în faţă şi se închideaupe jumătate când Eminescu râdea. Şirâdea adese, cu o naivitate de copii,de făcea să râză şi ceilalţi din soci-etatea lui, iar când vorbea prin râs,glasul său avea un ton deosebit, unton dulce, molatec, ce ţi se lipea deinimă. Părul său negru îl purta lung,pieptănat fără cărare spre ceafă şiastfel fruntea sa lată părea şi maimare de cum era, ceea ce-i da oînfăţişare senină, inteligentă,distinctă. Eine Denkerstirne (frunte degânditor) ziceau colegii săi germani.Avea statură mijlocie, era cam lat înspate, dar totul era proporţionat. Cânda venit la Viena avea mustaţa rasă,ceea ce ne-a făcut să-l recunoaştemîndată, căci avea astfel încăînfăţişarea tânărului băiat cedispăruse din mijlocul nostru înCernăuţi, dar în Viena a lăsat să-icrească mustaţa, avea însă obiceiulsă şi-o tot muşte. Eminescu nu ţineade fel la modă, dar hainele sale eratotdeauna curate şi le purta atât demult până deveneau imposibile. Aavea în garderobă mai multe rânduride haine de vară sau de iarnă eradupă opinia lui Eminescu un lux fărărost, de aceea la dânsul vara nu aflaidecât un rând de haine de vară şiiarna numai unul de iarnă. Când varaavea lipsă de bani, el le punea zăloghainele de iarnă şi le scotea abiatârziu, toamna), dar, concomitent,schițează și trăsăturile celor ce intrăîn anturajul cercului de prieteni, așaîncât la final cititorul are o oglindăcompletă a epocii și a societățiiromânești de pretutindeni.

Cei curioși vor avea bucuria sădescopere un cu totul alt Eminescudecât cel întâlnit în manualeleșcolare, de la copilul ce juca fotbal petoloacă, la studentul pus pe șotii și lavizionarul ce a inițiat și a organizatserbarea omagială de la Putna(1871), de la îndrăgostitul de actrițaEufrosina Popescu la „copil(ul) bun șinaiv, care preferă orice altă distracțiedecât cea cu femeile“, de la cel ce „nuavea un glas tare, dar dulce și melo-dios și cânta corect căci avea auzbun“ la gazetarul ce purta „ură contraciocoilor, a parveniților“, dar își iubea„poporul cu toată căldura sufletuluisău“ ș.a.m.d. O carte de amintiriîncântătoare, plină de miez și deîntâmplări încă puțin cunoscute, olecție de prietenie adevărată și olectură reconfortantă în orice clipă avieții noastre nu mai puțin zbuciumate.

Lecturi aleatorii

Eminescu în amintirile lui Ștefanelli

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU,DORU KALMUSKI,

VIOREL SAVIN,GHEORGHE NEAGU,GRIGORE CODRESCU,

ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: Mihai Buznea, Eugen Verman

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comIlustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

Gelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Co

rnel

Gal

ben

PLUMB 118

pagina 5revistă de atitudine

Charles Baudelaire, care prinpoezia şi articolele critice şi de esteticăa poeziei pe care le-a scris a avut ocontribuţie importantă la formareaconceptului modern de poezie, a dis-cutat în câteva rânduri şi desprepoezia modernă, eşuată valoric, avremii sale. Pentru că, aflat încăutarea înţelesului poeziei moderneautentice, deci a conceptului ei, poetuls-a izbit de poezia modestă, minoră,care pretindea locul de onoare alpoeziei…

Dar era Baudelaire atât deconștient de starea poeziei, așadar deîmplinirile și eșecurile ei? În articolulNote noi despre Edgar Poe (1), scrisîn anul 1857, Baudelaire vorbeşte atâtdespre scriitorii/poeţii autentici cât şidespre „clocotul de mediocrităţi” sau„scriitorii neartişti”; şi vorbeşte atât de-spre poezia de valoare construită deimaginaţie, căreia îi putem spune„poezie modernă de imaginaţie”, cât şidespre „erorile literare” produse de„scriitorii neartişti”, după cum spunepoetul.

Doi ani mai târziu, în articolulDomnia imaginaţiei, inclus în eseulSalonul din 1859 (2), Baudelaire ne vaoferi schema „uriaşei clase a artiştilor”,din care ne dăm seama că cele treiarte produse de artiştii vremii roman-tico-moderne – (1). arta pozitivist-realistă, (2). arta imaginativă şi (3).arta impusă „de rutina unui ateliercelebru” sau a unei școli de artă –,se distribuie în două categorii calita-tive: arta autentică, viabilă, per-formantă, reprezentată de artaimaginativă sau arta modernă deimaginaţie, și arta precară estetic,ilustrată atât de arta pozitivist-realistă,cât şi de arta atelierelor celebre sau aşcolilor de pictură şi de poezie. În con-cluzie, se poate spune că cele douăcategorii calitative ale „uriaşei clase aartiştilor” moderni, aşadar artiştii au-tentici, performanţi, şi artiştii contra-făcuţi, artificiali, produc arte, operediferite și opuse calitativ.

„Există artişti mai mult sau maipuţin înzestraţi să priceapăfrumuseţea modernă”, spune poetul înarticolul Despre eroismul vieţii mo-derne (ib., p. 65, s.n.). Există, aşadar,atât artişti moderni autentici (artiştiiimaginativi), care pricep „frumuseţeamodernă” şi creează în temeiul prin-cipiilor ei artistice, cât şi „presupuşiartişti”, care nu pricep frumuseţeamodernă şi, drept consecinţă, creeazăîn afara ei, deci în afara principiilorcare întemeiază producerea frumuseţiimoderne, a artei autentice, fie aceastaarta picturii sau arta poeziei. „Scriitoriineartişti întinează cele mai buneintenţii şi deformează cele mai nobileconcepţii” artistice, punctează Baude-laire în articolul Note noi despreEdgar Poe (1, p. 98). Acești scriitori,poeți neartişti, creează „erorile literare”(Baudelaire), aşadar tipurile de poeziemodernă eşuate estetic.

Tocmai despre aceste „erori lite-rare” ale epocii sale discută Baude-laire în câteva dintre articolele pe carele semnează. De fapt, poetul teoreti-cian ne prezintă şase tipuri de poezieeşuate literar – poezia pozitivistă saupozitivist-realistă (poezia mimetică),poezia neoclasică, poezia artei pentruartă (poezia pură), poezia prozaicăsau narativă, poezia didactică şipoezia artiştilor convenţionali, care „seconformează regulilor de pură

convenţie, cu totul arbitrare, inspirate(…) de rutina unui atelier celebru” saua unei şcoli/generaţii literare. Dar de-spre eșecul acestor tipuri de poezievom discuta mai jos.

1. Eșecul poeziei pozitiviste sau mimetice

Caracteristica dominantă a artei/poeziei pozitiviste sau pozitivist-real-iste este aceea că ea imită, reflectăsau „reproduce” în mod fidel natura,lumea, realitatea. Creatorul pozitivistspune: «Vreau să înfăţişez lucrurileaşa cum sunt ele sau aşa cum ar fi elepresupunând că eu n-aş exista».Universul fără om”, afirmă poetul Flo-rilor răului în articolul Domniaimaginaţiei, inclus în eseul Salonuldin 1859 (ib., p. 116). Artistul/poetulpozitivist-realist este, aşadar, cât sepoate de fidel realităţii exterioare, atâtde fidel, de obiectiv, încât el se eliminăsingur din opera de artă: universulacestei arte (a artei picturii sau arteipoeziei) devine „universul fără om”,deci universul fără spiritul a căruiprezență ar fi impus o anumităperspectivă sau viziune asupra univer-sului, deci a realității. Doctrina pozi-tivist-realistă, care este de faptdoctrina mimetică, mă îndeamnă „săînfăţişez lucrurile aşa cum sunt ele”,îmi spune să imit, să copiez natura, re-alitatea, existența umană, și tocmai înacest fel ea împiedică imaginația, vi-ziunea poetică să intervină și săconstruiască în modul ei specific, dinlumea dată, lumea poeziei și poeziaînsăși. Doctrina mimetică este în acestchip „duşmană artei”, spune poetul.

Iar dacă această doctrinămimetică are „pretenţia să fie aplicatănu doar picturii, ci tuturor artelor, chiarşi romanului, chiar şi poeziei”, dupăcum afirmă poetul în Salonul din1859 (ib., p. 109), atunci artistul mod-ern autentic – pictorul, romancierul,poetul – are datoria să i seîmpotrivească, pentru că menirea arteimoderne nu este aceea de a imita re-alitatea, natura, existența. „Cine arîndrăzni să-i atribuie artei funcţiuneasterilă de a imita natura!?”, se întreabăpoetul în articolul Pictorul vieții mo-derne (1859, ib., p. 216). Și pentru căfuncția artei nu este aceea de a imitanatura, Baudelaire ne asigură că „ceadintâi menire a unui artist este să sub-stituie omul naturii şi să protesteze îm-potriva ei.” (Articolul Despre eclectismşi despre îndoială, inclus în eseul Sa-lonul din 1846, ib., p. 51). „Poetulmodern nu trebuie să fie nicidecumimitativ, ci imaginativ, ne face săînțelegem Baudelaire. «(…). Vreau săiluminez lucrurile cu spiritul meu şi săproiectez reflexul său şi asupra altorspirite»”, afirmă poetul Florilor răuluiîn articolul Domnia imaginaţiei (ib., p.116, s.n.) cu privire la modul în carepoetul imaginativ înțelege arta pe careel o creează.

Poetica mimetică, înțeleasă ca re-date fidelă a realității, nu este opoetică artistică, nu este poetica fru-mosului modern. „O bătălie adevăratănu este un tablou” (ib., p. 129), spunepoetul. Și tot așa, o bătălie adevăratănu este o poezie. Redarea fidelă,exactă a realității nu conduce lapoezie.

„Artistul, adevăratul artist, ade-văratul poet nu trebuie să pictezedecât ceea ce vede și simte. El trebuiesă fie cu adevărat credincios proprieisale naturi” (Regina însușirilor, ib, p.109).

Această natură proprie a artistu-lui, a poetului este facultatea saimaginativă. Poezia modernă este toc-mai creația imaginației poetice. Poeziamodernă nu imită lumea, ciimaginează lumea; sau imaginează

lumi. Poetul modern autentic înlo-cuieşte poetica mimetică a spirituluiclasic și neoclasic cu poeticaimaginaţiei, imaginația fiind conside-rată de Baudelaire „regina însușirilor”omenești, deci facultatea supremă apoetului.

Ceea ce trebuie înțeles cu privirela poezia modernă de imaginație estecel puțin faptul că aceasta nuabandonează totuşi realitatea: pe de oparte, poezia de imaginaţie estefabricată din elementele realităţii, alevieţii, existenţei, iar pe de altă parte re-alitatea, viața, existența sunt lucratede imaginația poetică și impregnată deea. Poezia de imaginație, poeziaautentică, cere, așadar, ca omul să fieprezent în poezie cu imaginația, cusentimentele, obsesiile, visurile, îm-plinirile și căderile lui. Cu problematicasa lăuntrică și tensiunea ei. Poeziamodernă autentică este tocmaiaceastă vibrație vizionară, afectivă șispirituală a omului. A-l exclude pe omdin poezie înseamnă a vida poezia deconținut.

2. Eșecul poeziei neoclasice sau al poeziei care „aleargă prin trecut”

„În 1843, ’44 şi ’45, un uriaş, unnesfârşit nor (...) se abătu asupraParisului. Acest nor îi vomită pe neo-clasici, care făceau, desigur, cât maimulte legiuni de lăcuste”, spuneBaudelaire în articolul Pierre Dupont[II] (ib., p. 186, s.n.), manifestându-şiîn acest chip dezaprobarea faţă de po-etica scriitorilor neoclasici.

Dar în ce constă, în fond, poeticapoeților neoclasici? Poeții neoclasicipastişează operele antice, le preiauacestora zeităţile şi eroii – Achile,Ulise, Telemac, între alții –, şi ridică„altare lui Priap şi Bachus”. „V-aţi pier-dut de bună seamă sufletul pe un-deva, de alergaţi prin trecut ca niştetrupuri găunoase ca să culegeţi un su-flet la întâmplare? (…). Vă plac cior-bele de ambrozie?” (ib., p. 42), îiîntreabă, retoric, Baudelaire în articolulŞcoala păgână (1852) pe poeţii carese inspiră din poezia clasică.

Ceea ce îi reproșează poetul Flo-rilor răului poeziei neoclasice estefaptul că aceasta abordează șireciclează trecutul, mai precis acel tre-cut îmbibat de mitologie, care nu îi maipoate spune nimic omului (lectorului)de astăzi, de vreme ce acesta are alţi„zei”.

În articolul Note noi despreEdgar Poe (1, p. 91), scris în anul1857, Baudelaire vorbește despre„clocotul de mediocrităţi” poetice, de„compilatori cu duiumul, pisălogi, pla-giatori de plagiate” din lumea literarăamericană şi cea franceză, făcându-ne astfel să înțelegem că inspirația dincărțile trecutului, din literatura clasică,deci pastișa, livrescul, reprezintătehnicile poeziei neoclasice. Şi, totaici, poetul îi reproşează criticii literare

faptul că aceasta face eforturi ca „să-laducă neîncetat pe artist lafrumuseţea antică” (id.), deci la pro-ducerea unor opere de tip clasic, cutotul inactuale.

Toată această respingere apoeziei neoclasice ne arată că, defapt, Baudelaire crede în poezia carepune problemele omului și timpuluimodern. De altfel, încă din anul 1851,poetul declara în articolul PierreDupont [I] (ib., p. 24): „Îmi place poe-tul care comunică permanent cu oa-menii timpului său.”

Baudelaire îi cere astfel poezieisă exprime timpul prezent, viaţa,existenţa, pasiunile, problemele omu-lui modern contemporan. Acesta esteorizontul referențial problematic alpoeziei moderne. Numai „Cei lipsiţi deimaginaţie copiază dicţionarul. Rezul-tatul este un foarte mare viciu, viciulbanalităţii”, spune Baudelaire în Sa-lonul din 1859 (2, p.113). Copiereadicționarului, așadar inspirația dincărțile trecutului clasic nu face decâtsă repete, să „multiplice” la nesfârșitpoezia clasică, deci să banalizezepoezia. De fapt, „viciul banalităţii” odistruge. Scriitorii de inspiraţie livrescăpractică o poetică de muzeu și, caatare, nu pot avea decât o valoaremuzeistică.

„Multiplicarea”, de fapt reciclareapoeziei trecutului, a devenit o tehnică,o poetică practicată chiar și în zilelenoastre. Numele pe care îl primeșteastăzi poezia creată din poezia prede-cesoare, deci numele poeziei createde poetica reciclantă retro, este cel depoezie postmodernistă, iar ea a debu-tat în America de Nord în anii ’60.Importată de la americani, poeticareciclantă postmodernistă estepracticată la noi de către o parte apoeţilor generaţiei ’80. Un întreg volumde poezie, Levantul, scris deoptzecistul postmodernist MirceaCărtărescu, reciclează ironic poezia (şipe alocuri chiar proza) românească asecolului 19 şi 20. Lecţia lui Baudelairenu a slujit la nimic. Lăcustele literareau ajuns şi la noi.

3. Eșecul poeziei pure

Pentru Baudelaire, poeziaprodusă de „şcoala artei pentru artă”,prin care noi înțelegem „poezia pură”,reprezintă un eşec răsunător:

„Puerila utopie a şcolii artei pentruartă, excluzând morala şi adesea chiarşi pasiunea, trebuia să fie neapăratsterilă. Intră astfel în flagrantăcontravenţie cu geniul omenirii. În nu-mele principiilor superioare care con-stituie viaţa universală, avem dreptuls-o declarăm vinovată de eterodoxie”.(Articolul Pierre Dupont [I], 1851, ib.,p. 23).

Înţelegem astfel că motivul pentrucare Baudelaire respinge, dezavuează„școala artei pentru artă” și poeziaprodusă de ea este acela că aceastășcoală exclude din poezie conţinutulexistenţial – morala, pasiunea, „viaţauniversală” –, excludere în urmacăreia poezia artei pentru artă rămâneun limbaj gol… Poezia artei pentruartă, deci poezia pură, este o creaţiepurificată de valorile existenţiale, defreamătul existenţial, de morală şi delirism, așadar de „viața universală”, șitocmai de aceea Baudelaire osocotește sterilă.

În poezia pură, amputareaconţinutului existenţial este corelată cugrija exagerată pentru formă. Dacă nucumva tocmai atenţia exagerată pecare autorul o acordă formei conducela amputarea moralei, pasiunii,existenţei umane şi a tensiunii ei. În ar-ticolul Şcoala păgână poetulapreciază de pildă că „Gustulnestăpânit pentru formă duce la dezor-dini monstruoase (…). Pasiuneafrenetică pentru artă [arta pentru artă]e un cancer care devorează totul.” (ib.,p. 43, p.m.).

(Va continua în numărul viitor)

ARTE POETICE

ERORILE LITERARE ÎN VIZIUNEA LUI BAUDELAIRE

Vir

gil

Dia

con

u

Cha

rles

Bau

dela

ire

PLUMB 118

pagina 6 revistă de cultură

Cândva, la un cena-clu, spunea un bărbat alliteraturii române că prozascurtă de la noi este însuferință, dacă n-a su-combat chiar. Nu știu cumse face că trebuie să con-trazic mereu afirmațiile

elitiștilor și nu o fac din vreun orgoliu, ci dinlecturile mele, despre care scriu cu râvna pa-sionatului cetitor. Găsesc, simplu, contraar-gumente pentru a netezi sau a atenuavectori cârcotași peste energiile noastreliterare.

Profesorul de limba română, ConstantinT Ciubotaru a scris peste 3000 de pagini, înpondere proză scurtă, tradus fiind în Germa-nia, Belgia, Spania, SUA, Canada, Austria.Bucovinean stabilit prin repartiție guver-namentală (ca toate generațiile de intelectu-ali din anii 1950 până la revoluția din 1989)la Roșiorii de Vede, a fost recenzat, analizat,criticat de o seamă de scriitori din țară dar șiîn afara țării. Spunea Nicolae Dina, un altprofesor de limba română, susținător al pro-lificului scriitor:

„A scris peste 20 de volume, dintre careşapte sunt de proză scurtă, opt romane, treide teatru, două monografii, una de istorieliterară, unele traduse în limbile spaniolă,franceză şi engleză, prezent în 13 antologii,fără a uita numeroasele eseuri, cronici şi re-cenzii publicate prin nenumărate revisteliterare din ţară şi de pretutindeni, valoareascrierilor sale fiind recunoscută prin nu-meroasele premii din ţară şi din străinătate,iar câteva opere au fost traduse în câtevalimbi de circulaţie internaţională (spaniolă,engleză) care i-au conferit o largă populari-tate.”

Din autobiografia postată pe un site,întrezărim de la bun început verva și umorulacestui scriitor binecunoscut:

“CONSTANTIN T. CIUBOTARU, T vinede la tata, pe care-l chema Toader, născut înReusenii lui Ştefan cel Mare.

Sunt un Fecioară, începând cu 7 / 09,1938, din Udeştii Sucevei.

DIPLOMAT UNIVERSITAR în speciali-tatea LIMBA ŞI LIT. ROMÂNĂ, Univ.AL.I.CUZA, Iaşi, 1965.( LIT. scrie pe diplomă - şicu majuscule - aşa am scris şi eu) 45 de anii-am învăţat pe copiii altora, i-am făcutdeştepţi ( O mai fac şi acum pejumătate. De normă !)”

Tocmai din Udeștii Suceveine aduce inspirat volumul deproză scurtă “Dor de Bucovina”,Ed. Tipoalex, 2012. Spun inspiratpentru că scriitorii de formațiunefilologică, atunci când trec laliteratură scapă greu de studiere,de tehnică, de încadrare, scrisulle este în genere artificial și nudin har, și este fireascădeformația profesională căpătatăde analiza textului. Ori, C.T.Ciubotaru a reușit (dincolo delecțiile date de limbă și literatură)să expună literar un narator de talent, de harîn genuri diferite, chiar dacă limbajul este firunificator prozelor însumate în acest volum.Și vorbesc de un limbaj modern, cu ele-mente colocviale, cu umor caustic, sarcasm,ironie și autoironie, ceea ce face lecturacursivă și incitantă. Prozele scurte aduse larampă pot fi autobiografice, sau întâmplărireale în chenare alegorice sau, pur și sim-plu, alegorii inspirate de studiul unui gen lit-erar, după cum spuneam despre scriitoriifilologi. Am remarcat o povestire deosebităcu titlul Dor și Dora, o povestire pe simezaliteraturii fantastice, foarte bine scrisă, im-pecabil scrisă. O poveste de dragoste trasădin istoricul bucovinenilor, din miturile șisuperstițiile lor, o poveste Lostriță, magică,dar modernă prin temporalitate, personajulprincipal, Dor, fiind elev de liceu, emancipat,cu drag de cultură. Locul ales sau chiar în-tâmplat, un sat în care mai bântuievrăjitoare, în care se mai întâmplă lucruri ciu-date, pedepse inexplicabile, apariții polter-geist. Personaje din Bulgakov, motanul șiAgripina, fac din această povestire un micMaestru și o Margaretă, aduși pe tărâmuriromânești istorice. Remarcabilă aceastăinspirație natală pentru rarul la noi gen fan-

tastic și poate filologii care-l studiază ar găsiaici termeni noi, exemplificare relevantă:

“Fantasticul şi-a tras mereu sevele, pelângă filonul cult, şi dintr-un filon popular, alunui imaginar destul de restrâns şi perso-nalizat de la zonă la zonă, însă în cadrulfantasticului unicitatea manifestării suprana-turale sau a demersului acesteia este dusă,ca viziune, până aproape de singularitate.Uneori aceste „reverii” personalizate suntpuse în context istoric sau cultural, suntlegate de alte discursuri sau motive fantas-tice, însă aceasta nu este o condiţie obliga-torie.”

Fantasticul acestei povestiri a ales unspațiu mirific, o haltă a CFR-ului, într-onoapte de iarnă cumplită, pe un viscolucigător, pe drumul spre sat, înainteaCrăciunului. Cei doi, Dor și Dora se întâlnescîn scopul comun de a ajunge acasă înaceeași noapte, deși au de străbătut mulțikilometri prin pădurea cu lupi flămânzi.Reușesc să se ascundă într-o fântânăpărăsită, haitele de lupi le dau ocol toatănoaptea, zgâlțâind și bătând în capacul fân-tânii iar cei doi adolescenți, dincolo de rea-litatea crudă, asasină, își trăiesc vraja primeiiubiri. Toate demersurile teoretice ale prozeifantastice se regăsesc în această povestire:

Apariția unui element misterios, inex-plicabil, care perturbă ordinea firească arealității, ar fi chiar dispariția fetei, îndimineața zilei următoare a acestei întâlniri-boom, de iubire neașteptată. Apoi, intruzi-unea unei „alte realități” în lumea reală apersonajelor care provoacă neliniște,spaimă, groază personajelor. Subpoveștilepresărate de-a lungul poveștii-mamă suntirealități regionale, povești de groază spusepe la clăci, cu strigoi și vrăjitoare, dar și culupi și animale fabuloase care ucideau (mi-amintesc de poveștile codrilor cu urși și lupiale bunicului, cu draci care luau forma decâine sau de țapi și purtau oamenii înrătăcire…câte filme horror nu se povesteaula gura sobei, iarna).

Despre Hăitan, diavolul vrăjitor al satu-lui, ni se relatează:

“De Sfântul Anton își serba ziua, totsatul trebuia să-l viziteze. Atunci în ogradaunde era masă mare și plină de bunătăți nuse vedea, nu se auzea nici un câine. Sezvonea că între casa lui și a cotoroanței

există un tunel păstrat de lavechea mănăstire. Că prin acestadracii veneau din iad și sesfătuiau cu cei doi cum să-i facăpe oameni mai păcătoși. Toțiconsătenii mai erau vânduțidardaloților…”

Echivoc și incertitudine altedouă elemente ale genului fan-tastic se găsesc din plin în pove-stirea Dor și Dora, personajulfeminin nedemonstrându-și reali-tatea în cele din urmă și, de fapt,în timp, făcându-se uitată înpofida acestui crush sentimentalal băiatului. Abia peste multe

decenii, Dor comemorează întâmplarea în-torcându-se la locul faptei:

“S-a oprit în dreptul fântânii, bucuros căa rezistat timpului. Ghizdele erau din ciment.Avea și acum capac, pe câmpia din jur, subrarii fulgi de nea, pustiu. (…) O scăriță duceaspre fundul fântânii, mult lărgită, unde era omăsuță și o băncuță de lemn.(…) Un val defrig pătrunse și Dor retrăi povestea pe carese întreba de ce oare o uitase cu o jumătatede secol în urmă. A pus vinul pe masă, ascos două farfurii, pe care a pus friptură, aturnat apoi vin în două pahare, a ciocnit

- Să-ți fie țărâna ușoară dacă ești din-colo! Să-ți mai amintești de mine dacă maiviețuiești!”

Prima dragoste, realitate sau vis, a fostcelebrată în pur spirit tradițional creștinesc.Întreaga povestire este o baie de românismbucovinean cu tradițiile și superstițiile sale,cu obiceiuri de sărbători și mitologii rurale deun farmec incontestabil, dar și cu moderni-tatea unui limbaj cult glisat pe devenirea unuiintelectual cu rădăcini sătești. C. T.Ciubotaru este un prozator efervescent, cuo cultură filologică ce-i asigură verva unuinarator captivant. Un Mario Vargas Llosaromân.

Constantin T. Ciubotaru- Dor de Bucovina

Cri

stin

a Ș

tefa

n

În pragul sărbătorilor deiarnă, marţi, 20 decembrie2016, la Şcoala gimnazială„Acad. Haralambie Mihăescu”din comuna Udeşti a fostprogramată o întâlnire de sufletîntre fostul director al instituţieişcolare, profesorul Emil Simion,elevii şi deopotrivă cadrele di-dactice, unele dintre ele, azi înapropierea pensionării prin-zându-l ca director în perioada1973-1989. O întâlnire cauzatăde lansarea recentei sale cărţi„Poveste de poveste... fas-cinaţia amintirii” (Edit. „GeorgeTofan”, Suceava, 2016).

„Deşi plecat la pensie deceva vreme, domnul profesorEmil Simion are o legătură desuflet cu Udeştiul şi a rămaslegat de aceste locuri, deşi deloc este din comuna Preuteşti.Raportat la numărul delocuitori, comuna Udeşti a datde-a lungul timpului cei maimulţi scriitori din România şigaleria udeşteană îi cuprindepe Gavril Rotică, EusebiuCamilar, Constantin Ştefuriuc,Mircea Motrici şi mulţi alţii. Pedomnul Emil Simion l-amcunoscut în 1985 când,împreună cu redactorul de la„Scânteia tineretului”, Constan-tin Stan am făcut o vizită laşcoala din Udeşti şi am văzut încurtea şcolii o hartă a patrieifoarte bine realizată, cumvedem azi fotografiile surprinsedin avion. Însă cred că cel maibine l-am cunoscut pe dl.Simion aflând despre el de latatăl meu, învăţător pe atunci laSecuriceni (...). Despre Udeşti,Constantin Stan a spus atunci:„Nopţile cu lună şi dimineţile curouă sunt de neegalat laUdeşti”- a spus celor prezenţipoetul Liviu Popescu, modera-torul manifestării. El a trecut înrevistă activitatea scriitori-cească a profesorului EmilSimion cu peste 15 cărţi publi-cate, mare parte proză, cărţicare privesc viaţa satului, a co-munei Udeşti. „În cartea de faţăveţi găsi creionate personajecare încă mai sunt printre noi”a mai adăugat Liviu Popescu,atrăgând atenţia că „Satul sepierde în memoria timpului. Poţisă fi scriitor dacă ai o doză detalent, de cultură, care secâştigă în timp prin lectură

temeinică”. În afara faptului căeste un scriitor consacrat, prof.Emil Simion este şi un fin epi-gramist, Liviu Popescu dândcitire unor epigrame publicateîn cotidianul „Crai nou” din 16iunie a.c., catrene compuse cuocazia Festivalului anual deLiteratură „Rezonanţe ude-ştene”. Apoi, înainte de a-i dacuvântul autorului, LiviuPopescu a vorbit despre unpremiu special pentru literaturăacordat profesorului EmilSimion de către cotidianulcanadian de limbă română „Ob-servator” care apare la Toronto.

Emil Simion a început un dialogcu audienţa spunând o frazămemorabilă: „Cartea este celmai bun prieten care nu înşealăniciodată”. Din postura dedascăl şi profesor de limbaromână, Emil Simion i-a îndem-nat pe elevi să citească cât maimult „deşi miroase deja avacanţă”. El a spus apoi că înmonumentala operă „Istoria li-teraturii române de la originipână în prezent” a lui GeorgeCălinescu, la anii 1920 ai sec-olului trecut este amintit la locde cinste un udeştean, GavrilRotică. Păţanii distractive dinşcoală şi creionarea unorportrete precum cel al distinseieducatoare Maria Ciubotaru aufost prezentate din carte decătre prof. Emil Simion, care arecitat şi din creaţia poetuluiConstantin Ştefuriuc. LiviuPopescu a propus celorprezenţi că e timpul ca şi EmilSimion să fie trecut în galeriascriitorilor udeşteni. La mani-festare au participat şi gazdeleinstituţiei, dir. coordonatorMarius Golea, el însuşiudeştean, dir. adjunct OanaAnda Popescu şi RozaliaMotrici.

Adrian Popovici

Poveste de poveste... la Udeşti, cu profesorul Emil Simion

Cu romanul „La braţ cuAndromeda” ed. Napoca-Nova 2016, autorul, scriitorcomplex, ne proiectează deaceastă dată „între realitate şipoveste” oferindu-ne o mostrăa procesului de creaţie în sine.

Fascinat de personalitateaeroului, scriitorul Gib. Mihăescu,cu al cărui spirit seintersectează încă din adoles-cenţă, autorul încearcă să-i re-constituie destinul artisticstructurat pe o biografie realăîncununată de imaginaţia şisensibilitatea artistică a autoru-lui care plonjează în psihologie,fantastic şi fabulos.

Roman biografic şi decreaţie, cartea are oinestimabilă valoare docu-mentară prin reconstituireaspaţiului larg social şi cultural încare se mişcă eroul într-un mo-ment istoric semnificativ, şianume, acela al formăriiRomâniei moderne. Autorul ro-manului, Al. Florin Ţene are

prilejul fericit de a realiza încontextul general tabloul ge-ografic şi socio-cultural alţinutului natal, Drăgăşanii şi îm-prejurimile, identificat înamănunţime şi străluminat cubucuria trăirii directe a fiecăreievocări. de aceea adeseapaginile dau senzaţia supra-punerii şi interferării sufleteşti aautorului cu destinul erouluicare-i dă prilejul să proiectezegeografia reală in dimensiuneamirifică a tradiţiei prin istoriadramatică a timpului concret,spre spaţiul spiritual alproiecţiei cosmice.

Structurată în două părţi,cartea urmăreşte etapele de-venirii scriitorului GibMihăiescu prin acumulări sem-nificative: odată cu intrarea însec. 20, şansa răsfoiriidicţionarului Larusse, vastabibliotecă a tatălui, avocatcoborâtor din neamul Buzeștilor,

(Continuare în pag. 7)Antonia Bodea

La braţ cu Andromeda de Al. Fl. Ţene

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 118

Autorii del i t e r a t u r ămemorialistică nusunt nişte egoişti.Unii dintre ei insistăca toţi să lăsăm înscris urmaşilormăcar o dare deseamă asupra vieţiitraversate, dacă nu

o proză autobiografică. Ceva similar seîntâmplă cu cei ce se pregătesc să în-tâmpine viaţa la vârste de graniţă. MariaIlie, de exemplu (n. 6 oct. 1998), sesimte obligată să restituie privilegiul dea gândi, în vers: „Libertatea-i darul dat”(Lucrarea Providenţei).

Numele nu este necunoscut, măcarpentru cititorii paginii „Dintre sute decatarge...” a revistei băcăuane „Plumb”,unde adolescenta a publicat unele dintrepoemele adunate acum într-un volum.L-a intitulat „Frânturi de cer”, fără cavreo poezie să se numească aşa (celmult primul text, De-aş fi o pasărealbastră, ar sugera înălţimile celeste),ceea ce aduce cu o panglică roşieînnodată deasupra unui cadou făcut deea sieşi.

Aşadar, la vârsta visurilorneprihănite (Eminescu şi-o aminteşteprecis: „Eram de şaptesprezece ani...”),devenită punct terminus în cuantificareaunui efort („lucra cât şaptesprezece” –Ion Creangă; de ce românii nu au alesşaisprezece sau optsprezece pentru a-şi construi locuţiunea adverbială?),tânăra încearcă răspunsuri la miile deîntrebări adunate de la cei din jur şi fil-trate de o conştiinţă lucidă. (Adverbul„cumplit” cu care etichetează preotulMircea Ilie, bunicul poetei, trecerea tim-pului are partea lui de nelinişte, dar înlimbajul familiar – aici, familial –înseamnă şi „foarte bun”.) Maria strângela piept „Un pui de veşnicie”, sub cere-monialul renunţărilor („Mă agăţ cu dis-perare/De veşmântul bucuriei/Şi sărutcu resemnare/Mâinile copilăriei”) şi alimplorărilor („Opreşte-mi timpu-n jucării!/Te rog, bătrânule Moş-Timp!”).

„Frânturi de cer” adună vârste liricevariate: din 2010 (datarea primelor treitexte) până în 2016, poeta pare a fi par-curs probele unei nirvane refuzând re-semnarea. Rezultatul este o policromie,„cum e şi viaţa”: „cu bune şi cu rele”.Adolescenta îşi construieşte un codmoral întemeiat pe valorile tradiţionale(„Aş vrea cu suflet nobil/Tot timpul sătrăiesc”) şi pe credinţa străbună (precumIov: „O, Doamne, noi Te vom slăvi înveci/Chiar de-om ajunge oase reci”; deCrăciun, când copiii preamăresc „în co-linde/Naşterea, cu bucurii”, sau de Paşti,„În cântec de paseri şi alb de mieluţi”).Lumina, omniprezentă, este abur cos-mogonic, cu „O umbră de soare pepleoapele lunii/Şi colţuri de stele dinnestinsul jar”.

Tema predilectă a Mariei Ilie estenatura, surprinsă în momentele de ex-primare plenară a frumuseţii şi bogăţiei.Cu ochi de pictor (nu întâmplător au-toarea este şi o înzestrată artistă aimaginilor grafice; o parte dintreilustraţiile volumului îi aparţin), eadinamizează realitatea („Petalele se de-schideau,/Culorile pe fluturi cântă!”) şi îirecunoaşte supremaţia: „Ceahlău!Priveşte-ne de sus!” În faţa perfecţiunii,poetul-pictor nu poate crea decât„natură... moartă!” (Tabloul).

Vegetal şi cosmic se regăsesc într-o sinteză aureolată de eternul motiv alpoeţilor – luna, care „Se lasă-a fiţesută/În versuri şi în strofe”. „Cândpalidă se stinge Regina astrelor”, e tim-pul să reînvie legendele. Luna şisoarele, în credinţa populară, „sunt ochiilui Dumnezeu, care lumineazăpământul”, iar în unele basme cei doisunt fraţi, deci le este interzisă căsătoria.La multe naraţiuni populare ar putea fiadăugată „Legenda răsăritului”, propusăde Maria Ilie: în somn, luna estestrăpunsă de săgeata unui răufăcător.

Cu ultimele puteri, cere ajutorul stelelor,dar e prea târziu: în locul ei „Răsare caldun rege roş/În cântec vesel de cocoş”.Să fi citit Maria Ilie „Mica enciclopedie apoveştilor româneşti”, de Ovidiu Bîrleasau antologia „Basmul cu soarele şiluna”, din 1988? Oricum, legenda ei arecalităţi vizibile: atmosferă, suspans,metaforă şi meditaţie pe tema moralităţiisacrificiului. De altfel, o pasioneazănarativizările: pentru copii, a versificat„Nunta florilor” încă din 2010, pentru ceide seama ei, un suav love-story(„Norul”), iar pentru toate vârstele, o re-povestire a schiţei „Privighetoarea”, deI. Al. Brătescu-Voineşti („Codrul”) şi oposibilă aluzie la prefinalul comedieilirice „Take, Ianke şi Cadîr”, de V. I. Popa(„Într-o gară”). În „Gândul” am văzut oaltă imagine a celor „Trei feţe”, de Lu-cian Blaga: a copilului, a tânărului şi abătrânului, care cochetează cu jocul, cuiubirea şi, respectiv, cu înţelepciunea.Reproducem doar prima strofă, pentruluminozitatea ei: „Un gând atârnă/Demintea mea cea curioasă,/Şi faţa-icârnă,/Şi vremea e copilăroasă”. Alteoridescrie imaginile sale ori ale principalu-lui ilustrator al volumului, LucianSăcrieru-Dragomir, în „Tabloul” şi„Mărţişor”. Puţine sunt accentele dra-matice: uneori „Se pierde apa vie/Dinvremuri dinapoi”, aşa încât „Încet, încetne pierdem/Între pământ şi ploi!” Nerămân „satul ce creşte la poale demunţi”, ţara unde „Piatră-n piatrăcontopeşte” şi „Eroii de pe dealulCoşna”.

Aflată la vârsta acumulărilor intelec-tuale, sunt evidente ecourile din lecturi:Vasile Alecsandri („gingaşa Lăcrimioară/Era scumpa lor comoară”), GeorgeCoşbuc (tehnica versului izolat), GeorgeTopîrceanu („Anotimpuri” sau explorareauniversului mărunt, în „Libelula” şi„Buburuza”), Octavian Goga („Pre noi,ţărani desculţi, Părinte,/Nu are cine săne-alinte!” – Rugăciune), Ion Barbu(„Riga Crypto...”, în „Iubirea”). „Un gând”şi „Hoinarul” sunt pasteluri meditative,iar lui Eminescu îi înalţă un meritat imn,ascunzându-se după vorbele însoţitoarede dar ale lunii: „Din boltă v-am trimis înjos/Pe Eminescu între voi”. În acestecondiţii, retorica smereniei întâmpinăsimpla aspiraţie la statutul de creator:„De mă laşi tu, Poezie,/Să păşesc prinpoarta ta/De lumină, ani o mie/Eu pebuze te-oi purta”.

Exerciţiile de compoziţie asociazăcomparaţii („Nemişcat ca şi tăcerea”;„Paşi grei ca şi tăria”, „tăinuită/Cadragostea-n statui”), personificări („PorţiTrupul lui Iisus mereu/Ca Maica luiDumnezeu” – Sfântul Potir), metafore(„Aripi avem, dar sunt legate-n lanţuri”;bunicii „Ne-aşteaptă-n prag/ Cu stropide timp pe mâini”) sau epitetemetaforice („pădurea de aur”, „obraji demere”, „ochi de zmei”, „vers de cer”).Definiţiile („o noapte fără stele/E-obunică fără-andrele”) şi experienţele demetempsihoză („Am fugit din timp înpripă/Şi am străbătut îndat’/Tot trecutulcel uitat”) fac casă bună cu sinesteziile(„Şi toată armonia e cântec colorat”).

Eleva Colegiului Naţional „DimitrieCantemir” din Oneşti este prietenădevotată a limbii române, aplicând cre-ator lecţia lui Nichita Stănescu: „Îmiînvăţam cuvintele să iubească”. Avemde toate în „Frânturi de cer”: de laaliteraţii („Zorii zilei zumzăiau” şi „Joacă,jocuri, jucăuşi”) la dereflexivizări („Toţimăceşii tânguie”) şi de la virgula stilistică(adversativă în „Îmi uit grija vieţii, şi cumsă nu uiţi?”) la subtilităţi gramaticale(„De vei privi văzduhul/Şi ochii-i ridica”,cu un auxiliar ascuns bine de tot în altreilea i). Ca un veritabil creator, aredreptul la licenţe poetice de naturăfonetică („sfărâmaţi”) sau morfologice(roş-roşă; vineţi şi vioi, pentru femininplural; povere etc.).Înnobilată de nu-meroase lecturi de calitate, înzestrată cusensibilitate imaginativă şi forţă de aconduce discursuri lirice, dar şi epice,Maria Ilie este o certă promisiune ageneraţiei sale de poeţi, dacă nu cumvas-a instalat în seria condeierilor detalent.

Libertatea ca dar

Ioan

Dăn

ilă

reputaţia Drăgăşanilor pentru vinurileexpuse la Bordeaux, învăţământul am-pretat de tradiţia Liceului Carol I dinCraiova etc., dau eroului o deschiderefastă. Procesul de modernizare asocietăţii se simte în pulsul vieţii târ-gurilor din preajma Craiovei, a vechiicetăţi domneşti Râmnicu-Vâlcea, asatelor din împrejurimi, care purtaupecetea mulţimii de încercări prin carele-a trecut istoria.

Autorul actualizează evenimente,oameni, aşezări, edificii, realizând cuacest prilej adevărate pagini mono-grafice încălzite de trăirea afectivă acelui ce se simte vlăstar al acestuiţinut.

Eroul cărţii, scriitorul de mai târziu,Gib Mihăiescu are prilejul să cunoascăaceste locuri prin ciudata odisee aanilor de liceu ce-l poartă prin oraşeleCraiova şi Râmnicu-Vâlcea, cu împre-jurimile lor. În această perioadă trăieşteşi prima experienţă a iubiriiadolescenţei, a primei iubiri care, înspiritul romantic al viitorului scriitor vaatinge dimensiunea imaginii absolutu-lui. Acea „Fata morgană” întrupată înfiinţa fermecătoare a unei „adoles-cente, Luminaţa” care în visul artistului

devine steaua lui călăuzitoare,asociată constelaţiei „Andromeda”.

Dacă înclinaţia spre cunoaştere,pasiunea pentru lectură, predilecţiapentru reverii bizare, pentru idei şi lu-cruri excentrice, gânduri şi fantezii seîncheagă în dorinţa de a deveni scri-itor, emoţia iubirii adolescentine îihrăneşte visul iubirii unice şi veşnice.

Aceste două mari pasiuni vor fimobilul existenţei scriitorului, care încreaţiile sale le caută, le cercetează, leadânceşte în veritabile analize psiho-logice, în divagări prin zone obscureale subconştientului. Intrând în psiholo-gia abisală adesea sub influenţa lec-turilor, a informaţiei bogate, în vogă înacea perioadă, precum şi prin bagajulde tradiţie la care a avut acces încă dincopilărie, nuvelistica sa, precum şi ro-manele, vor valorifica farmecul şi mis-terul fabulosului, al fantasticului, alabisalului, făcând saltul spre literaturaexistenţialistă.

În cartea lui Al. Fl. Ţene profilulscriitoricesc al eroului ne oferă prilejulsă cunoaştem, odată cu propria-iexperienţă, atmosfera Bucureştiului cuboema literară a vremii, evenimentele,cele cotidiene, precum şi mişcările so-ciale şi culturale, viaţa presei, apublicaţiilor devenite azi istorie, darpalpitând de prospeţime în paginilecărţii. Experienţa Primului Război Mon-dial pe care eroul o trăieşte, direct caşi combatant, atmosfera pregătitoare aintrării României în război, cu situaţiaromânilor din interiorul arcului carpatic,cu starea spirituală a susţinătorilorUnirii cu ţara mamă, spiritul de sacrifi-ciu al combatanţilor, salvarea umanu-lui, chiar şi în condiţiile conflictuluiimpus dinafară; toate acestea vor con-stitui aspecte oglindite mai târziu în nu-velele şi romanele sale. Toate vordeveni prilej de meditaţie, de analiză,

de observaţie a psihologiei umane subimpactul unor realităţi limită.

Cartea consemnează astfel mo-mentele şi împrejurările care i-au inspi-rat autorului fiecare dintre nuvele şiromane, eroii fiind adesea identificaţiprintre cunoştinţele scriitorului într-oingenioasă ţesătură de real şi ficţiune,cu un convingător aer de autenticitate.

Personalităţi ale boemei literarebucureştene sunt surprinse în gesturi,replici sau atitudini definitorii, scoşi dinpaginile istoriei literare şi prezentaţicuriozităţii cititorului, parcă aievea.

De asemenea pagini de istorieliterară adesea, seci prin conţinutul lorstrict informativ, precum viaţapublicaţiilor dobândesc aura momen-tului, respiraţia realului fluxul a ceea ceînsemna informaţia vremii.

Experienţa de publicist a scriitoru-lui Al. Fl. Ţene se resimte prin perspec-tiva ochiului format să depistezeamănuntul semnificativ din multi-tudinea faptelor realului, şi să înlănţuieevenimentele în cauzalitatea deveniriilor. Coloşi precum G. Călinescu, T.Vianu, Sadoveanu, Arghezi, prieteniiprecum Cezar Petrescu, Radu Gir,Crevedia, scriitorii prinşi în degringo-lada momentului precum Z. Stancu,Eugen Jebeleanu, Geo Bogza etc.realizează tabloul palpabil al celei maifrământate şi prolifice perioade cultu-rale a României moderne.

Toate aceste detalii carealcătuiesc fundalul socio-istoric şi cul-tural pe care se profilează profilulunuia dintre scriitorii de avangardăconferă cărţii o bogată valoaredocumentară.

Din perspectiva artistică aconstrucţiei romanului de faţă, asistămla o experienţă aparte a îmbinării tehni-cilor narative depăşind încorsetarea înanumite criterii şi conferind textuluiimaginea veridicităţii, a realului.Naraţiunea simplă, impregnată pealocuri cu descrieri pline de farmec avreunui colţ de natură sau învioratăprin vreun dialog firesc, familiar, seîntregeşte prin prezenţa documentului,a confesiunii, a argumentului istoric,arheologic, artistic etc.

Proiecţia realului în metaforă,duce adesea la transcenderea sprevis, spre absolut dintr-o simplăpercepţie a realului: „În această vreme,când roţile trenului împărţeau timpul înclipe sacadate, gândul lui Gib conturaportretul Luminiţei. Era un tablou ima-ginar pe care şi-l picta în memorie. Erao frumuseţe ce ţinea de a patra dimen-siune... avea ceva inefabil” (p. 179).

Tablouri de natură estompeazăsau amplifică o stare sufleteascătrădând firea lirică a autorului. Iatăprimăvara în momentul demobilizării,„Primăvara în Moldova a venit maitârziu. Trecuseră Babele de la în-ceputul lui martie 1918 cu frigul lor şininsori parcă cernute printr-o sitănevăzută” (p. 143), ori: „timpul treceaca un râu de câmpie, lâncezând prinbălţi”. Câte-o evadare din cotidian neface cunoştinţă cu poezia vremii pre-cum romanţele lui Artur Enăchescu:„Rita”, „Cruce sfântă părăsită” etc. saune oferă prilejul ascultării unor judecăţide valoare aparţinând marilor scriitori:„D-zeu este autorul sufletului şi logicaeste anatomia gândirii” Sadoveanu.

Oricum, portretul scriitorului GibMihăiescu apare complex şi sub aerulde superficialitate, de neangajare sedescoperă o adâncă efervescenţă anevoii de analiză, de interceptare, dedescoperire prin mijlocirea imaginaru-lui. De aceea atitudinea noncon-formistă a adolescentului trădeazănevoia de libertate spirituală, pe careîncearcă să o obţină peste toate con-strângerile, convenţiile.

Căldura, participarea cu care esteconstruit profilul scriitorului GibMihăiescu spune ceva despre o iden-tificare a autorului cu eroul, în aspiraţiaspre libertate a cugetului, în evaziunealirică, în zborul spre mister, spre vis, decare avem nevoie pentru a putea trăi,precum constată autorul.

La braţ cu Andromeda(Continuare din pag. 6)

PLUMB 118

pagina 8 revistă de cultură

Iowa City, al cincileaoraş ca populaţie dinstatul Iowa, a fost în2008 Oraş al Litera-turii, singura aşezareurbană din StateleUnite ale Americii carepână în prezent aprimit această de-semnare din partea

Organizaţiei Naţiunilor Unite pentruEducaţie, Ştiinţă şi Cultură.

Nu a fost deloc întâmplător! Uni-versitatea din Iowa, înfiinţată încă de pe25 februarie 1847, a iniţiat în 1967 Pro-gramul Internaţional pentru Scriitori ("In-ternational Writing Program"), programdevenit notoriu pe plan mondial, organi-zat în regim rezidenţial, care urmăreşte,printre altele, promovarea culturii ameri-cane. Printre cei aproximativ 1.400cursanţi din circa 150 de ţări s-aunumărat turcul Orhan Pamuk (1985),laureat al Premiului Nobel pentruLiteratură în anul 2006, irlandezul JohnBanville (1980), laureat al PremiuluiBooker Man în 2005, dar şi români:Alexandru Ivasiuc (1968), soţii AdrianPăunescu şi Constanţa Buzea (1970),Aurel Dragoş Munteanu (1970), MarinSorescu (1971), Ştefan Bănulescu(1971), soţii Anemome Latzina şi JánosSzász (1972), Cezar Baltag (1972),Petru Popescu (1973), Nicolae Breban(1977), Aurel Rău (1977), ConstantinŢoiu (1978), George Bălăiţă (1980),Mircea Tomuş (1982), Dinu Flămând(1983), Titus Popovici (1983), DanCristea (1985), Nina Cassian (1986), IonHobana (1989), Ştefan Agopian (1989),Mircea Cărtărescu (1990), GabrielaAdameşteanu (1990), Daniela Crăsnaru(1993), Daniel Deleanu (1995), MirelaRamona (1999), Denisa Comănescu(născută Prelip-ceanu) (2003), AlinaNe l e g a ( 2 0 0 8 )şi Andra Rotaru(2014). La acest pro-gram principal spon-sor este Biroul deAfaceri Educaţio-nale şi Culturale dincadrul Departamen-tului de Stat de laWashington. În pre-zent, acest programcostă în jur de15.000 de dolari,care include, printrealtele, biletele deavion, cazare şimasă pentru 70-90de zile la unul din cele zece cămine-hoteldin campusul universitar şi, la sfârşitulperioadei, o excursie la diferite obiectiveculturale din statul Iowa şi împrejurimi; în2016 programul s-a derulat în perioada20 august - 8 noiembrie. În principalcandidaţilor li se cere să nu fie rezidenţiîn Statele Unite ale Americii şi să fie scri-itori recunoscuţi în ţările lor. În cadrul pro-gramului sunt organizate diferite activităţiculturale opţionale, la care cei admişi aulibertatea de a participa sau nu, motivpentru care nu există evaluare.

Din 2014 Universitatea din Ohioa început aşa-numitele Cursuri MasiveDeschise la Distanță ("Massive OpenOnline Courses"), gratuite, de studiul şipractica scrierii creative şi analizei lite-rare, la care pot participa doritori dintoată lumea, inclusiv din Statele Unite aleAmericii. În perioada 11 octombrie – 20noiembrie 2016 s-au derulat activităţilecursului intitulat "Cum Scriitorii ScriuFicţiune 2016: Femei Povestite" ("HowWriters Write Fiction 2016: StoriedWomen"), centrat pe personaje, perso-naje ("characters") create de scriitoare şipersonaje feminine ("female characters")create de scriitoare, dar şi de scriitori. Laacest program există evaluare şi dacăse obţin cel puţin 74 de puncte din 100,atunci se eliberează un Certificat de Fi-

nalizare ("Certificate of Completion"), Cursul a fost organizat pe cinci

module ("classes"): modulul 1. Voce şiIdentitate ("Voice and Identity"); modulul2. Personaj şi Structură în Dorinţă şiPerspectivă Narativă" ("Character andStructure in Desire and Point of View");modulul 3. Distribuţie şi Compoziţie("Cast and Plot"); modulul 4. Personaj şiStructură în Imersie ("Character andStructure in Immersion"); modulul 5. Per-sonaj şi Structură în ExperimentareaNarativă ("Character and Structure inNarrative Experimentation").Fiecare modul a avut mai mulţi lectori,după cum urmează: modulul 1: Christo-pher Merrill, Margot Livesey, Galit DahanCarlibach, Ukamaka Olisakwe; modulul2: Christopher Merrill, Amy Hassinger,Cate Dicharry, Margot Livesey; modulul3: Christopher Merrill, Angela Flournoy,Rebecca Makka, Margot Livesey; mo-dulul 4: Christopher Merrill, Lesley Jami-son, Alisa Ganieva, Shenaz Patel, NaomiJackson; modulul 5: Suzanne Scanlon,Priya Dala, Margot Livesey. Ei au fostajutaţi de următorii instructori: AlexisArthurs, Bruce Elgin, Cat Rambo, ChristaFraser, Derek Nnuro, Fatima Mirza, Han-nah H Kim, Lakiesha Carr, MonicaBergers.

În cadrul evaluării cursanţii autrebuit să parcurgă următorii paşi: 1.vizionarea înregistrării video sau citireatranscrierii ("transcript") cursului fiecăruimodul; 2. postarea unei naraţiuni ("as-signment") pe tema fiecărui modulul (7,2puncte pentru fiecare naraţiune); 3.postarea unor contribuții la discuţiile("discussion contributions") de la fiecaremodul (2 puncte pentru fiecare comen-tariu, nu mai mult de 32 de puncte); 4.postarea unor comentarii de conexiuneinversă ("feedback comments") la

naraţiunile colegilorcursanţi (2 punctepentru fiecare co-mentariu, nu maimult de 32 depuncte). Punctajulmaxim a fost de100 de puncte, darpentru obţinereaCertificatului de Fi-nalizare a fostnecesar să seobţină cel puţin 74de puncte şi, înplus, achitareaunei taxe de 50 dedolari. Eu am postat cinci

"assignments" înurmătoarea ordine cronologică: "Coadăla o alimentară" ("Line at a Food Store"),"Amintiri urâte" ("Ugly Memories"),"Operaţie chirurgicală" ("Surgical Opera-tion"), "Ora de dirigenţie" ("EducationalHour") şi "Sinapse aleatorii" ("RandomSynapses"). De asemenea am postat 26de "discussion cotributions" în speranţacă vor fi apreciate cel puţin 16 dintre ele.Am mai postat 33 de "feedback com-ments" tot aşa, sperând că măcar 16 vorfi luate în considerare. În cadrul "discus-sion contributions" au intrat şi ponturi("tips") expuse de cursanţi. La aceastărubrică eu am postat "Scrieţi când aveţiinsomnie!" ("Write when having insom-nia!") De asemenea, am primit 29 de"feedback comments" la cele cinci "as-signments", repartizate astfel: la prima -nouă, la a doua - șase, la a treia – trei, laa patra – cinci și la a cincea - șase. Înfinal am obținut punctajul maxim.

La sfârșitul perioadei, organiza-torii au trimis fiecărui cursant un ches-tionar de evaluare a cursului („CourseSurvey"), alături de mesajul următor: "Noinu putem descrie cât de mult apreciemopiniile dumneavoastră" ("We can't de-scribe how much we value your opin-ions"). În aceeași manieră și eu potafirma că nu pot descrie cât de mult aînsemnat pentru mine acest curs!

Programul Internaţional pentru Scriitori al Universităţii din Iowa*

însemnări de cursant

Do

ru C

iuce

scu

G r a ț i etehnolog ie im o d e r n e ,care însă pea n u m i t epaliere aajuns la olimită critică,unde apar

riscuri și pericole iminente produ-cerii unor dezastre ce vor afectaînsăși existența civilizației umane,în arhiva filmelor, documentarelorși emisiunilor preluate de pe miculecran am dat de o înregistrarecare mi-a amintit de nocivitatea șinemernicia unui sistem, de forța sadestabilizatoare, manipulativă șirepresivă, care prin instituțiile salede forță a reușit să se impună timpde aproape 50 de ani și care, dinpăcate, sub o altă formă, maipermisivă, mai dulce și nu atât deagresivă, continuă trista poveste aregimurilor totalitare, nedemocra-tice...

Invitatul special al emisiunii pecare am ales să o revăd a fost unadintre cele mai reprezentative șifermecătoare figuri din galeriamarilor actori ai nemaului româ-nesc: Marin Moraru, cel care, dacănu ne-ar fi părăsit anul trecut, ar fiîmplinit în acest an 80 deprimăveri...

Deși un actor de geniu al come-diei, cuvintele sale, chiar și mimicafeței, trădau o tristețe profundă, pecare actorul nu și-a ascuns-o niciîn momentul revenirii sale în Tele-viziunea Română, după mai binede 30 de ani: ,,E tristețea vre-murilor în care trăim. Pentru că, anăvălit peste noi această libertateși nu știam ce să facem cu ea. Șide atunci am căpătat o vulgaritateexcesivă crezând că aceasta enormalitatea. După `89 s-a de-schis un orizont atât de larg: toatemârșăviile au ieșit la iveală, toți oa-menii au căpătat căngi, gheare,unii au devenit alpiniști politici. N-am crezut că oamenii sunt atât derăi. Sunt trist, pentru că lumea astadin jur mă întristează...”, spuneaactorul în emisiunea ,,Profe-sioniștii”, ce poartă semnăturacriticului de film și realizatorului TV,Eugenia Vodă.

Tristețea lui a devenit maiapăsătoare în momentul în care aevocat momentele cenzurării unorspectacole de teatru, mai alesdupă ,,Tezele din iulie 1971”, cândCeauşescu a anunţat noi măsuripentru ,,îmbunătăţirea activităţiipolitico-ideologice” (menite să ,,re-stalinizeze” cultura română), tezece în spiritul ,,realismului socialist”se doreau a se constitui într-unnou și ,,util” ghid pentru toateproducţiile culturale din România,punând astfel capăt tuturor iluziilorde liberalizare a vieţii culturale,întreţinute în perioada de începuta conducerii sale.

Deși aerul devenea parcă totmai greu respirabil, o pleiadă deartiști, scenariști și regizori românide teatru s-au încumetat să luptecu sistemul și să producăadevărate acte de cultură, cu risculpe care îl prezenta aplicarea cen-zurii, ca și interdicția unor va-loroase producții teatrale, sauchiar a profesării meseriei. ,,Pre-siunea pe care cenzura (care sederula de regulă sub formavizionărilor, n. a.), instituţi-onalizată sau nu, a exercitat-oasupra artistului a fost imensă,ubicuă şi continuă. Actorul deteatru sau regizorul au resimţit-ochiar exacerbat. Spaima de a sevedea interzişi era augmentată, încazul lor, de inexistenţa unei vari-ante echivalente `literaturii de ser-

tar`. Imposibilitatea utilizării, ase-meni poetului, a tăcerii expresiveşi durabile potenţa ameţitor intere-sul reprezentării publice a specta-colului de teatru. Pentru actor, a nujuca însemna a pierde orice şansăde a intra vreodată în memoriaculturală a breslei sale. În privinţalui, cenzura putea decide nu doarasupra prezentului, ci şi asupra vi-itorului”, scria criticul literar șiteatral Liviu Marița, în articolul,,Teatrul sub comunism și mai în-coace”, publicat în revista ,,DilemaVeche” (Nr. 345 / 23 - 29 septem-brie 2010).

Cu ochii cuprinși de lacrimi,Marin Moraru a amintit și câtevadintre reprezentațiile definitiv in-terzise de cenzura comunistă, pre-cum ,,Revizorul” de N. V. Gogol, înregia lui Lucian Pintilie (Teatrul„Bulandra”, Bucureşti, 30 septem-brie, 1972), drept pentru care regi-zorului i s-a interzis să maimonteze spectacole în România,iar Liviu Ciulei, directorul Teatrului„Bulandra”, a fost imediat destituitpentru că a apărat spectacolul. Deasemenea, după repetițiile înce-pute prin 1974 la ,,Furtuna” de W.Shakespeare, spectacol la careactorul și ceilalți colegi ai săi(printre aceștia Silvia Popovici șiGheorghe Dinică) au trudit pesteun an și jumătate, piesa a fostscoasă din circuitul teatral, aceeașisoartă împărtășind-o și piesele,,Așteptându-l pe Godot” deSamuel Beckett (1973, cu MarinMoraru printre alții), sau ,,Tulbu-rarea apelor” de Lucian Blaga, înregia lui Mihai Măniuţiu, de laTeatrul Naţional din Cluj (1983).

Marin Moraru n-a iertat nici Tele-viziunea Română, căreia i-areproșat că a șters mai multe piesede teatru, pentru a se pune pebandă magnetică conferințe alePartidului Comunist Român,printre acestea numărându-se:,,Nepotul lui Rameau” de Diderot,imprimată la Teatrul ,,Bulandra”(1968, cu Marin Moraru și Gheor-ghe Dinică), ,,Căldură mare” de I.L. Caragiale (cu Marin Moraru șiToma Caragiu), ,,Superba,nevăzuta cămilă” de DumitruSolomon (cu Marin Moraru șiToma Caragiu).

,,Această politică culturalăiniţiată de tezele din iulie 1971, afost în fapt, o politică anticulturală,care prin răsturnarea valorilor adenaturat, în profitul propagandei,nevoile şi aspiraţiile reale ale oa-menilor, a determinat, prin perver-siune, distorsionarea spiritelor şi overitabilă suferinţă morală. În final,a constituit, cu siguranţă, un mijlocsuplimentar de control alconştiinţelor”. (,,Din raportulTismăneanu: Controlul conştiin-ţelor”, de Cronicar, ,,România

literară”, Nr. 46, 2008).Iată doar o mică parte din

dramele culturii române, care nudoar că au făcut dispărute comoride o inestimabilă valoare alespiritualității românești, ci au pro-dus atât rupturi ale aripiloridentității naționale, cât și rupturiîntre sistemele de valori care aumarcat existența atât dezbuciumată a acestui popor. Spreluare aminte și neuitare.

Bijuterii culturale dispărute

Ro

mu

lus

Dan

Bu

snea

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 118

În fiecare an, în preajma zilei de15 ianuarie, data simbolică de naşterea lui Mihai Eminescu (cea reală fiind20 decembrie, dar a fost înscris în actemai târziu), avem obligaţia cetă-ţenească, dar şi datoria morală de ane aminti măcar de „poetul naţional”,„nepereche” (G. Călinescu), de„românul absolut” (Petre Ţuţea), de„omul deplin al culturii româneşti” (C.Noica) sau, mai mult decât atât, de acinsti cum se cuvine memoria acestuimartir al românismului, „expresieintegrală a sufletului românesc” (N.Iorga) şi „coloană infinită a spiritualităţiinoastre naţionale” (D. Vatamaniuc).Personalitate eponimă a culturiinaţionale (căci ziua de 15 ianuarie afost declarată, în chip inspirat, „ZiuaCulturii Române”), Eminescu nu mai eperceput de multă vreme doar ca unfoarte mare poet, fiind considerat, pebună dreptate, „cel mai reprezentativmaestru al nostru” (C. Rădulescu-Motru), „centru canonic al literaturiiromâne” (Th. Codreanu), într-un cu-vânt – „exponent suprem al românis-mului” (L. Boia).

În ceea ce ne priveşte, ne-ampropus să celebrăm, în acest an, mo-mentul aniversar al naşterii Poetuluiprin formularea câtorva puncte devedere referitoare la etapele necesarereceptării creaţiei unui scriitor, în ge-neral, şi a celei eminesciene, în spe-cial.

Într-o patetică Pledoarie pentrupoezie, inspirat plasată în chip de in-troducere la remarcabila sa carte Re-ceptarea poeziei, Victoria Huiban,regretând de mult apusele epoci deglorie, de maximă înflorire ale poeziei,se întreba nostalgic şi oarecum retoric:„Ce mai descoperim azi, când până şiepopeea apare doar sub semnul par-odiei, din frumuseţea tragică dealtădată? Unde sunt virtuţile de atunci,puterea de sacrificiu în numele uneiidei sau al iubirii, conştiinţa datorieimai presus de toate, setea de adevăr,de bine, de frumos? Omul s-aîndepărtat de propriul său suflet, auitat de frântura sacră de luminădăruită de Dumnezeu” (p. 5). Sesizândapoi diminuarea sensibilă a apetenţeipentru lectură la tinerele generaţii, au-toarea încearcă şi un răspuns la între-barea „De ce se citeşte din ce în cemai puţin?”, spunând: „Pentru căomul, prins în vârtejul unei vieţicvasirobotizate, a uitat de propriul săusuflet, şi-a pierdut capacitatea de amedita, a reflecta, a se căuta pe sine...Poezia este tocmai acest drum pierdutcătre suflet, îndemn la meditaţie şioază de linişte şi trăire în tumultul uneilumi mecanizate, un refugiu în senti-ment, contemplare, frumuseţe...” (p.6). Oferindu-ne apoi un algoritm de re-ceptare a textului literar, în general, şiutile sugestii de abordare/interpretarea textului poetic, în special, autoareaîncheie într-o notă ceva mai optimistă,adresând, subliminal, tinerei generaţiiun îndemn la lectură, „căci fiecarepoezie are o taină, un adevăr al ei, un

strop de frumuseţe la care nu putemajunge pe deplin decât cu sufletul...”(p. 15). Magister dixit...

Încercând să completăm, în celece urmează, demersul didactic desti-nat receptării textului literar pe care ni-l propune Victoria Huiban, vom spunemai întâi că, după părerea noastră, treisunt factorii (şi, implicit, direcţiile,etapele majore) care determină re-ceptarea plenară a creaţiei unui marescriitor: editologia (adică, în acest caz,stadiul editării operei sale, tipărirea înediţii critice, tipărirea scrierilor în inte-grali ta tea lor – „opera omnia”),exegeza (altfel spus – stadiulcercetărilor de critică şi istorie literară,al multitudinii şi completitudiniiinterpretărilor, al plasării corecte înevoluţia fenomenului literar naţional şiuniversal) şi dimensiunea didactică(atitudinea şcolii vizavi de scriitorul re-spectiv şi de creaţia acestuia, am-ploarea prezenţei sale în programe şimanuale, cota axiologică a comentari-ilor didactice etc.). Între cei trei factoriexistă, desigur, raporturi deinterdependenţă şi de condiţionarereciprocă. Cert este că şcoala –plasată de noi, aici, pe ultimul loc –deţine de multe ori întâietate absolutăîntre factorii care condiţionează stadiulreceptării. Din anchete sociologice di-fuzate prin mass-media, am constatat,nu fără surprindere, că aserţiuneaconform căreia un scriitor care nu e înmanuale, practic nu există –funcţionează la noi ca o axiomă. Nu ede mirare deci, că, de câteva deceniiîncoace, între scriitorii în viaţă se înc-ing bătălii dure pentru cucerirea uneipagini dintr-un manual. Mai ales în tre-cut, în condiţiile manualului unic, min-isterul de resort era supus unorputernice presiuni, cărora nu putea săle ţină piept singur, din care cauzăapela la sprijinul partidului care, totunic şi el, avea propriile sale criterii deselecţie, uneori altele decât cele strictaxiologice... Astăzi, când pentruînvăţământul secundar există vreo cin-cisprezece manuale alternative, ausporit considerabil şansele de amulţumi pe cât mai mulţi autori (nereferim, fireşte, la cei în viaţă, fiindcăcei dispăruţi n-au cum să maiprotesteze. Din păcate însă, şi acumcriteriile de selecţie sunt uneori extra-nee canonului estetic. Există chiar şiun caz fără precedent – dar absolutreal – al unei autoare incluse într-unmanual, deşi încă nu debutase edito-rial! Cazul mi se pare a fi de domeniulfantasticului, dacă nu chiar – pentru ane menţine în categoriile esteticului –din sfera absurdului!

Revenind însă la dialecticareceptării, se cere făcută precizareacă, dacă una sau alta dintre cele treidirecţii menţionate anterior e lacunarăsau deficitară în cazul unui scriitor,asta înseamnă, ipso facto, că nu sepoate vorbi, în cazul său, despre o re-ceptare satisfăcătoare. Scrieri care săradiografieze toate cele trei etape dindialectica receptării în cazul vreunui

scriitor, nu există deocamdată în cul-tura română. În cazul lui Eminescu nuexistă nici măcar o bibliografiecompletă (a operei şi a referinţelor cri-tice), condiţie sine qua non şi piatră detemelie pentru orice edificiu exegetictemeinic. Şi totuşi, în cazul receptăriilui Eminescu lucrurile stau parcă cevamai bine decât în cazul altora, fiindcă,deşi cu mare întârziere, la aproape unsecol de la trecerea poetului la celeveşnice, opera sa a fost tipărită în în-tregime (ediţia critică monumentală –„opera omnia” – în 16 volume „in folio”,începută de Perpessicius în 1936 şiîncheiată de Muzeul Literaturii în1987), ca să nu mai vorbim de multi-tudinea ediţiilor „de masă” sau de celedestinate şcolii, „ad usum delphini”.Cât priveşte stadiul exegezei, acestareprezintă un capitol deschis, căruianu i se poate pune punct niciodată, în-trucât fiecare generaţie trebuie să-şiaibă un Eminescu al ei, în sensul că ooperă de anvergura celei eminescieneincită mereu la discuţii, la alte şi altereevaluări...

Cât priveşte receptarea didactică,aici se cere semnalată existenţa uneirelaţii simbiotice, în sensul că, dacăopera lui Eminescu a servit şcolii înacţiunea ei de instruire şi educare aatâtor generaţii (poetul a fost prezentîn manuale încă din timpul vieţii sale),nu e mai puţin adevărat că şcoala – înspecial prin dascălii de literatură cuvocaţie critică – a avut un rol esenţial,constituind un factor de prim ordin înreceptarea creaţiei emi-nesciene, atât peorizontală, în masalargă a cititorilor derând, cât şi pe verticală,prin decodarea sub-tilităţilor de gândire, delimbaj poetic, de tehnicăprozodică ori narativă,menite a cultiva gustulestetic şi a forma cititoriavizaţi de literatură... S-ar putea glosa mult peaceastă temă, dar nu eaici nici locul, nici mo-mentul cel mai potrivitpentru a detalia subiec-tul. Vom oferi doar, spreilustrare, încă un exemplu – pe lângăcel al Victoriei Huiban – la fel destrălucit şi edificator, al altui profesorde liceu, Theodor Codreanu, devenit,prin nu mai puţin de patru scrieri dereferinţă destinate a „lumina” tot atâteaipostaze ale personalităţii eminesciene(omul – Dubla sacrificare a lui Emi-nescu, gânditorul – Modelul onto-logic eminescian, scriitorul –Eminescu. Dialectica stilului şigazetarul – Eminescu „incorectpolitic”), cu siguranţă cel mai impor-tant dintre eminescologii noştri de azi.

În sfârşit, o altă premisă sau,dacă vreţi, ipoteză de lucru a eseuluide faţă a fost aceea conform căreiaEminescu nu este doar un scriitor ro-mantic, şi în nici un caz un epigon –cum s-a zis de către unii – al roman-tismului german. Ideea nu ne aparţine,ci doar subscriem la ea cu entuziasm.Punctul de plecare se află în exegezamaioresciană. Pornind de la geniala

intuiţie a lui Maiorescu, după careEminescu nu e doar un scriitor mod-ern, un om al timpului său, ci chiar undeschizător de drumuri pentru poeziaşi proza secolului XX, cercetători demarcă precum Perpessicius, C. Noica,G. Munteanu, Th. Codreanu, Şt.Munteanu şi alţii au argumentatconvingător faptul că autorulSărmanului Dionis este un scriitortotal, scăpând simplelor încadrări încurente şi şcoli literare, cu o viziunestilistică de o surprinzătoare moderni-tate, de natură să deschidă o nouă erăîn istoria poeziei mondiale şi – ca oricemare artist – actual pentru toateepocile literare. Fireşte, unele dintreideile sociale, istorice, politice, peda-gogice etc. susţinute de Eminescu s-ar putea să pară astăzi căzute îndesuetudine.

Scrutându-i însă opera literară ex-clusiv cu instrumentele axiologiei es-tetice, putem afirma, fără teama de agreşi, că Eminescu a fost deschizătorde drumuri nu doar pentru literaturaveacului XX, ci şi pentru cea a secolu-lui în care ne aflăm acum.

Celor care-l contestă azi,susţinând că e depăşit ca scriitor, leputem răspunde că, de fapt, Eminescunu numai că n-a fost depăşit, dar nicimăcar n-a fost ajuns din urmă încâteva dintre aspectele esenţiale aleartei sale literare. Neegalate de scri-itorii de până azi sunt nu doar inefabilaarmonie a versului eminescian, nu

doar profunzimea ideaticăa Glossei şi Odei (înmetru antic), nu doardesăvârşita tehnică pro-zodică, nu doar viziuneaepopeică din Mementomori ş.a.m.d., ci şi tehni-cile narative mo-derne şichiar postmo-derne dinproza sa literară,mergând de la ambigui-ta te ş i in ter - ferenţaplanurilor, până laanticonstrucţie şi auto-referenţialitate... Cinevaspunea odată că, pentrureceptarea deplină şicorectă a unui mare scri-itor, trebuie să se poarte o

adevărată bătălie. Nutrim convingereacă Eminescu n-a făcut şi nu faceexcepţie. Mai cu seamă astăzi, cândcorul denigratorilor devine tot mai in-sistent şi agresiv, bătălia pentru Em-inescu trebuie continuată şi susţinutăcu noi argumente.

Parantetic fie zis, nu doar scri-itorul se cere apărat, ci şi patriotulanimat de cel mai sincer şi curatnaţionalism, mistuit de durere pentrunefericirea neamului său.

Cercetări de ultimă oră ne spuncă omul Eminescu a căzut jertfă pe al-tarul acestui ideal.

Un motiv în plus pentru a ne an-gaja, fără rezerve, în bătălia pentruEminescu, întru cinstirea perpetuă amemoriei scriitorului genial şi întru glo-ria veşnică a militantului pentru cauzaneamului său, asupra destinelorcăruia va veghea, în eternitate...

Liviu CHISCOP

BĂTĂLIA PENTRU EMINESCU- GLOSE PRIVIND DIALECTICA RECEPTĂRII -

MISCELANEEA

- Un lucru esteceea ce este, cânddispune de virtuteace-l îndreptăţeşte

să fie ceea ce este. Restul eimpostură.

*** - Să fii un partid de stânga şi să

încerci programatic ridicarea materialăa alegătorilor tăi la nivelul clasei de mij-loc, iată o contradicţie în termeni.

***- Cea mai nefastă urmare a

răspândirii ideii că soarta României sehotărăşte în altă parte, independent devoinţa şi de interesele noastre, estedezangajarea, scăderea spiritului civical cetăţeanului, lehamitea de toţi şi detoate.

***- Este foarte posibil ca românii din di-

aspora să rămână în continuareconcetăţenii noştri doar prin comuni-unea amintirilor cu cei de acasă, nu şiprin comuniunea speranţelor pecare le nutresc.

***- În contextul general al paremiolo-

giei româneşti, proverbul „Capul plecatsabia nu-l taie”, nu are nici pe departe

înţelesul ce i se atribue îndeobşte: celde capitulare, de accepţie resemnatăa împilării şi oprimării. El reprezintădoar forma cea mai concisă şi maiacesibilă a unei filosofii de viaţăpractică („Trestia care se pleacă vân-tului, niciodată nu se frânge”), bazatăpe ascultarea înţeleaptă („Când n-aiputere, taci şi înghite”) şi pe dibăciafolosirii oportunităţilor (,,Până eştinicovală rabdă loviturile, iar când eşticiocan loveşte cît poţi”).

*** - Poate părea paradoxal, dar un

minimum de egoism, de centrare pesine şi de insociabilitate este primulsemn al unei dezvoltări normale aoricărei fiinţe umane.

*** - Înclinaţia ce o avem către

toleranţă, îngăduinţă şi iertareaaproapelui, ţine de caracterul nostru,depreponderenţa sa afectiv-intelectivă.

***- Feriţi-vă de mâzga alunecoasă

a ismelor excesive! Rămâne-ţi mereupe terenul salubru al măsurii şitemperanţei.

***- Nu arăta prea des „pisica” celui

sau celor pe care vrei să-i ţii la res-pect. Nu de alta, dar s-ar putea s-operceapă, la un moment dat, ca peanimalul lor de companie.

Vir

gil

Mo

can

u

PLUMB 118

pagina 10 revistă de cultură

Poezia lui Anatol Codru a cunos-cut în timp interpretări și receptări decele mai multe ori pertinente. S-aîncercat definirea tipologiei şi topolo-giei metaforei, structurii discursuluiliric, altfel spus, a constituției poeticiisale. Exerciţiile analitice, realizatepână la începutul anilor’90, nu s-audeosebit (cu rare excepţii) prin vari-etate, fiind redactate de cele maimulte ori (după moda timpului) înplanul tematico-ideatic, nevalorificaterămânând momentele de substanţănovatoare, care îl diferenţiau şi îl im-puneau artistic. De “vină” au fost, cre-dem, nu doar limitele, canoanele şidogmele impuse, dar, se vede, şi oanumită insuficienţă metodologică,generată (şi explicabilă, poate) denesincronizarea cu doctrinele şimetodele critice şi literare româneştişi europene, într-un fel spus, nu a s-areuşit asimilarea unei tehnici analiticeperformante, de unde şi “patinajulcritic” caracteristic epocii. Deşi,repetăm, au fost date note maricalităţii versului său, s-a trecut totuşipasager pe lîngă lucruri deimportanţă, care, sesizate şi evaluatela justa lor valoare, ar fi dat, credem,şi alte dimensiuni evoluţiei liriciiromâne din Basarabia din anii ’80.Astfel că, unui poet modern, de raftulde sus, cum rămâne a fi Anatol Codrunu i s-a recunoscut spiritul inovator,larga deschidere spre structurile poe-tice performante.

Figură de primă importanţă îngeneraţia sa, Anatol Codru nu s-a im-plicat în certurile şi bătăliile literare dinultimii ani. De regulă, lupta dintregeneraţii, polemicile literare, con-sideră şi Gabriel Dimisianu, sunt lu-cruri firești: tinerii vor să se afirme cufervoare, demolând idoli falşi sauclătinând monumente veritabile, iarbătrînii îşi apără, cramponându-se, in-vocînd, izbânzi, glorii, latifundiilecucerite. Conştientizând că polemicilesunt, de fapt motorul unui proces li-terar, fermentul înoirii, Anatol Codru,cum spuneam, nu s-a implicat, or,domnia sa a optat pentru alte poeticiîncă de prin anii ‘80. În plus, el a fostdeschis spre dialogul cu tinerii, pecare, spirit blând şi generos, a ştiut să-i susţină și să-i încurajeze.

Faptul că Anatol Codru rămîne afi unul din poeţii valoroși ai generaţieisale, nu e un lucru deloc aleatoriu, or,el a ţinut să-şi clădească versul petemelii estetice durabile. Alături deNichita Stănescu, Cezar Baltag, AnaBlandiana, Şt. Aug. Doinaş, IoanAlexandru etc., ca să-l integrăm, cumo merită, în contextul general româ-nesc, Anatol Codru a trăit obsesiaunei alte poetici, proiect pe care, înmare, l-a realizat.

Am argumenta ipoteza prin ma-teria lirică cristalizată în volumul em-blematic, Piatra de citire (1980) operăde pionerat în spațiul literarbasarabean, volum care, cenzurat deunele piese tributare şi alte extazierigratuite, rămâe în competie şi astăzi.

Lumea bună ştie că, din multe șivarii motive, şasezeciştilor, dar maiales celor chemaţi s-o facă,şaptezeciştilor, nu le-a reuşit absolutindicata modernizare a limbajului,regândirea poeticităţii cum s-a pututface în Ţară. Chiar dacă fanii inflamaţiai lui Grigore Vieru consideră că dom-nia sa este modern şi postmoderntotodată, aceste prețuiri nu schimbămagistral datele problemei. Firește, au

existat tentativele unor lideri ai“Generaţiei Ochiului al treilea” de apromova un maximalism estetic şi, înacest sens, am putea să lerecunoaştem meritul implicării aeruluide modernism tardiv în primele lorcărţi de poezie.

Anatol Codru, cum remarcam, areuşit să-şi edifice o poetică sau, îndefiniția lui Mihail Dolgan şi ArcadieSuceveanu, un mit personal. Pe bunădreptate, sistemul poetic al lui AnatolCodru este constituit dintr-un con-glomerat de metafore revelatorii:lacrima, ţara, mormîntul, clopotul,sarea, nunta ancestrală… Dar centrulde iradiere metaforică al spaţiului săupoetic îl constituie piatra.

Prin volumul Piatra de citire A.Codru va rămîne poet al pietrei aşacum Bacovia poet al singurătăţii sauVieru poet al mamei. În sistemul po-etic al lui Anatol Codru piatra şi-adobîndit independenţa ca mod deexistenţă lirică.

Poetul orfic, după Maria-AnaTupan, se consideră un nou principiucosmicizant într-o lume văduvită demetafizică, e actantul ce dinamizeazătensiunile interioare ale materiei bruteși, rearmonizează substanțaprimordială prin cântec. Tendinţele şiambiţiile lui de recreare a cosmosului,obţinând formă sau doar bineintenţionate, propun un alt concept alrealităţii. Şi Anatol Codru ajunge laconcluzia (de origine antică) că lumeatrebuie recreată, de unde şi necesi-tatea rescrierii începuturilor, reveniriila starea iniţială, când e posibilă onouă geneză.

Gîndind piatra ca pe un elementprimordial - un Axix Mundi - Eu gîn-desc aceste pietre (a gîndiechivalează în acest caz cu a recrea),poetul încearcă reordonarea cosmo-sului prin sunet şi semn, mizând pefuncţiile regeneratoare/creatoare alecuvântului orfic. Piatra reprezintă(dacă e să dăm o definiție metaforeidin titlul cărţii) şi rezistenţa materialu-lui liric, care nu se lasă uşor încadratîntr-un sistem poetic articulat.Vizionăm spectacolul captivant alunei radicale inversări de roluri - olectură a omului din viziunea pietrei,lectura pietrei fiind astfel citirea omuluidin perspectiva cuvîntului orfic dizol-vat în lucruri. Piatra mai fiind şi stareapoetică ce supune şi direcţioneazăenergiile creative auctoriale.

În poezia lui Nichita StănescuLauda omului pietrele (imobilizate)gîndesc omul ca mişcare… şi îl văd înanalogie cu lumina, cu soarele(Ştefania Mincu): Din punctul devedere al pietrelor/ soarele-i o piatrăcăzătoare,/ oamenii-o lină apăsare/Sânt mişcare- adăugată la mişcare /şilumina ce-o zăreşti din soare. Dacă încazul demersului liric stănescianaceste metafore implicau şi o atitudineludică pronunţată, gesturile creatoarela Anatol Codru se realizează lucid,fluxul liric senzitiv repudiază emfaza,frizând gravitatea sensurilor:Cugetată, piatra este modul concret almateriei primare / În punctul ei maximde a se umaniza. / Imprimându-ifizionomia sentimentelor noastre / Pi-atra devine unghi de vedere, /Concept/ Şi atitudine şi poate fi citită cu inima-/ la toate timpurile… (Această clipă aexplorării mele). Piatra e surprinsă,aşezată într-o zonă limitrofă raţiunii( înpunctul ei maxim de a se umaniza),depăşind mai apoi uimitor de liberbariere transcedentale şi îmbrăcândhaina uma-nului. Anatol Codru va par-curge exemplar de inspirat un traseutradiţional – investirea (demiurgică) anaturii cu sensibilitate, conştiinţă,potenţe umane. Poetul caută identi-tatea materiei, dar a uneia smulse dinarticulaţiile ei fireşti obosite, orecrează eliberând frumosul din“încătuşările cosmosului” (sedimen-

tate în “muşchiul pietrei”), apreciindsupremaţia pietrei, dar şi eternitateaartei: Statuia ce îngenunche, idolatră,/E detronarea inerţiilor în piatră (Pia-tra). Aidoma lui George Bacovia (poetorfic prin excelenţă în opinia lui IonApetroaie), cel care, fenomenal,“auzea materia plîngînd”, AnatolCodru va lifta insensibilul- piatra – lasuperlativul sensibilităţii: Tot pămîntule o piatră suferindă de dor. Sau: Eceva aspru în văzul tău şi dens, / Facicerul verticală/ Şi-i dai alt sens(Îndărătnicia pietrei). Poetul posedăarta apareiajului, utilizînd-o ingenios şiproductiv la construcţia artistică a uni-versului (sinelui) propriu: Mi-i aerul, capiatra în pleoape,/ Şi mi-i de piatrăbraţul şi suflarea./ Am dans de piatră/şi am ritm de piatră/ Şi melodia-micurge cărămizi (Îndărătnicia pietrei),perspectiva modificîndu-se iarăşi ra-dical – avem materializată deja înţesătura textului o “antropologie” apietrei.

Piatra va concura/convoca maimulte valenţe. Ea este materie frustă(arhetip) din care poetul rotind globulcu piciorul (globul identificîndu-se curoata olarului), va plăsmui (artistulmodern şi-a redescoperit vocaţiasupremă de constructor mundi - N.Balotă) prin substituţie de ipostaze,prin refacerea genezei chiar şi pe…Dumnezeu: Piatră tu, din tine-eu,/sprijinind în tălîi pămîntul, / Mie-n toateasemănîndu-l, / L-am cioplit pe Dum-nezeu./ Iar de l-am pus pe pămînt, / Acăzut într-o aripă, / a căzut, că a fostsfînt (Îndărătnicia pietrei), ludicul şigravitatea fuzionînd de această datăorganic. Piatra va substitui şi lutuladamic din care poetul se va autocon-strui: M-am legat frate cu piatra,/ C-am crescut cu piatra-vatră./ Şi-ocioplesc cu dalta greu./ Şă păşesc dinpiatră eu. /Şi-o să ies din ea cântând,/Ţopăind şi chiuind (…) Uite-o, uite-o,

c-o cioplesc,/ Şi mai mult că măivesc…( M-am legat frate cu piatra).

Vocaţia dedalică, complexul labir-intului nu-i lipseşte nici lui AnatolCodru, ba mai mult chiar, el va ciopliîn cuvînt piatra la modul pasăre, re-zervîndu-şi posibilitatea evadării dincaptivitatea labirintului: …Aceastăclipă a explorării mele în cuvînt / Nu edecît riscul de a inventa piatra lamodul pasăre, / Ca şi cum în acestchip /aş tinde mereu spre simplitate/Şibucurie - prin zbor şi lumină, esteuzitată şi în cazul edificării unor spaţiiexistenţiale relativ mai restrânse -casa şi ţara : O piatră şi-ncă una-iată-s două? -/ Mi-am rânduit în lume casănouă;/ O piatră şi cu două -/ trei lanumăr -/ Mi-i ţara dantelată sus peumeri (O piatră şi-ncă una…).

Piatra înglobează şi valenţe eu-fonice – o simfonie orfică de dimensi-uni cosmice, o muzică (pietrificată) aelementelor primordiale. Orfeu, spunemitul, cânta atât de frumos, încâtmişca din loc copacii şi stâncile.Absolutizată, forţa artei lasă şi înacest caz spaţiu pentru sensibilitateapietrelor care, iată, sunt capabile să

perceapă muzica: Piatră, cum mi-aicurs în os / Junghiul tău – să-mi spuică sânt! / Fluier mi-i piciorul. / Cînt./Când pun talpa la pământ,- / Cântulmeu e colţuros! / Clape răşchirate,mii- / Eşti pian ascuns în mine: / Torcidin albul tău lumina / Şi mi-o verşi înmelodii (Cântec în piatră). Cânteculcristalizat în piatră este şi o identifi-care a poetului cu materia, iarcântarea pietrei o acţiune compen-satorie. Anatol Codru va împărtăşi ple-nar o dominantă a poeziei moderne:viziunea asupra apocalipsei nu ca odispariţie iremediabilă și absolută, cica o potenţială nouă geneză: …Stauşi ascult, pe dinascuns / Caseleapasă-n sus./ Fă-te, cerule, într-oparte:/ Vine Piatra (Ar cu plugulmâinii mele…) , invaz ia p ie t re if i ind şi o ipotetică reclădire a cos-mosului ruinat..

Fiind, după Anatol Ciocanu, şi unredutabil poet al ecranului, AnatolCodru va recurge în poetica sa şi la otehnică modernă de cinema – flash-laight-ul: Unghi / triunghi, / Pătratăpiatră: / Poartă la puterea / Patru. /Artă (Univers).

Fredonând în dulcele stil clasicstănescienele Dintr-un bolovancoboară / pasul tău de domnişoară,poetul va sculpta pigmalionic în linianoului mit cultural făptura femeii ado-rate: Şi mersul dragei mele, lin şimoale/ Îl faci cioplit, cu muchii şi vîr-tos,/ Şi zîmbetul e rombic şi pietros,/Pe buzele ce le-am ştiut ovale(Îndărătnicia pietrei).

Substanţa ermetică a pietrei vaceda doar în faţa semnelor, a mira-colelor poetice: Numai coarnele mel-cului dacă vor putea străpunge,/Numai lacrima de pe roua unui izvor. /Numai săgetarea păsării dinnemărginirea lăuntrică a oului, /Numai dinţii de lapte ai pruncului carese zămisleşte în sânge (Tot pământule o piatră suferindă). Săparea înpiatră (modelarea ei) valorează cât oacţiune iniţiatică de dimensiuni: Toţi,care s-au vrut curiozitate la sondareapietrei pământului,/ Au fost aclamaţicu o fîntînă, până la urmă, / Adânculcel mare să-l poarte pe umeri/ Aceştirobi ai ideii, / ai gândului. Poetul şi pi-atra sa de citire vor căpăta, cum eraşi firesc, proprietăţi taumaturgice: …Şi-apoi, vatră, n-am să mor / Nici deflori şi nici de piatră / Şi-apoi dor de-altuturor, / C-am să fiu cât piatra-nvatră,/ Şi-apoi piatră că mai sînt, / Şi-apoi piatră că mai sânt, / Şi-apoi piatrăcă iubesc / Piatra asta de pământ,/ Pi-atra frunţii mi-i fierbinte,/ De piatră sănu mă vindec… (Şi-apoi, vatră, n-amsă mor). Plămădit din materiecosmică reutilată, poetul se va identi-fica, repetăm, cu ea, omul şi piatrades-cinzând deja din aceeaşi zonăsemantică. Cuvântul orfic cunoaşteexpansiune polidimen-sională, fiind in-vestit cu forţe capabile a sfida chiar…infinitul: Acolo unde infinitul e sfîrşitul,/Începe veşnicia ta, cuvântul(Nemoartea noastră, scrisă cu cu-vinte).

Piatra nu numai refundamentazălumea, dar şi ornează Timpul – eafiind un timp turnat în forme crista-lizate: Din piatră zvon lovi-n tăcere /Pietroase spaţii, detronând / Ecou depiatră, piatră - eră / Şi timpul pietreîmpietrit. / Pietrarii au coborît departe/ C-auzi paşii lor sunând / Cum cadepiatră de pe piatră - / Cad secoliibătuţi în rând (Pietrari).

Textele din volumul Piatra decitire caligrafiază reflexe poetice alefascinaţiei în faţa misterelor cosmosu-lui, dar şi certitudinea creatorului, por-nit în temerara aventură a reordonăriidupă legile frumosului a unei lumi de-parte încă de perfecţiune şi de îm-plinire. Autor a unor experienţepoetice notabi le (a se reţ ine căautorul are la activ şi veritabile pro-zopoeme), Anatol Codru întruchi-pează prin sine şi prin creaţia sa undestin şi un model literar frumos,demn de urmat şi de prețuit.

Anatol Codru: aspecte ale poeticii

An

ato

l Mo

raru

PLUMB 118

revistă de atitudine pagina 11

Cu Ion Timaruam făcut cuno-ştinţă cu ajutorulmijloacelor mod-erne, telefonul şiinternetul. Fără săştim prea multeunul despre altul,fără să ne vedem,am primit prin

poştă un pachet pe care la expeditorscria Ion Timaru. Coletul a conţinutşase cărţi. Le transcriu titlurile:Vârtejul amintirilor, Neant purpuriu,Tunetul zdrenţuit, Culori deNegriteşti, În numele legii şi PodulIlenei.

De când scrie domnul Timaru?Cea mai veche carte se pare a fiVârtejul amintirilor, 2006, un volumde poezii şi proză. Titlul spune totul.

Când amintirile-n trecut/Încearcăsă mă cheme/Pe drumul lung şicunoscut /Mai trec din vreme-nvreme..., ne spune Eminescu în Cândamintirile... Dar amintirile frumoase,îmi spunea un coleg care a trecut demult în lumea umbrelor, sunt despredurerile trecute. Durerile sunt veşnice,plăcerile sunt trecătoare ne aminteaSchopenhauer.

Să vedem, însă, care şi cum suntamintirile unui om care zbura printrenori, nu de multe ori, cu senzaţia golu-lui din stomac.

Era în aer ceva nedefinit/O boare,o căldură, frică şi tristeţe/Şi mi-amînchipuit că-ți dau binețe/A mea mamădin mormânt.(De Paște-n ci-mitir)

Nu numai amintirea față de mamăse află în memoria lui Ion Timaru. Iatăși versurile dintr-o poezie intitulatăchiar Amintire:

Undeva pe o bancă/Pe-un peron,într-o gară/Într-o dimineaţă hazlie (!)de vară/Eram noi doi parcă.//În jur totule pustiu.../Doar un tren şuierând/Sezăreşte venind./ Cam târziu!...

Există şi puţină melancolie în ver-surile lui Ion Timaru: Am stat cândvaaici cu o femeie/Mi se părea că suntStăpânul lumii/Ce-a mai rămas deatunci? Doar o scânteie/ Stingându-seîncet ca focul urii//Din tinereţeanoastră de-altă dată/Nu mai găsescnimic:/Eu sunt moşneag/Iar ea o biatăbabă.(Amintiri II) (...)

Celelalte cărţi, reamintesc, suntde proză, şi după ce din unele am cititcâteva pagini, iar pe Culori deNegriteşti şi Podul Ilenii în totalitate,pot spune că Ion Timaru a făcut binecă a trecut la proză, sau scrie şi prozănu numai poezie.. Teza îmi estesusţinută şi de prefeţele de care sebucură cărţile dumnealui. Petre Isachi,prefaţatorul la Culori de Negriteşti,Tunetul Zdrenţuit şi Neant purpuriu,aduce elogii scrisului lui Ion Timaru.De pildă, domnul Petre Isachi, dupăce atrage atenţia că în Culori deNegriteşti sunt idei din DescriereaMoldovei, De neamul moldovenilorsunt şi teme explicite sau implicitetransfigurate în viziunea lui I,T. depildă, soarta nestatornică, ideeademonică că totul se vinde şi secumpără, efemeritatea lumii, erosul.Spaţiul în care se desfăşoară acţiuneadevine agent al naraţiunii iar modelular putea fi Balzac, Rebreanu,

Sadoveanu... Incitat de aceastăprefaţă, m-am apucat s-o lecturez cuatenţie cartea Culori de Negriteşti.Laudele domnului Isachi nu sunt nicimari, nici mici. Ion Timaru se pricepela povestit, are un stil aparte, are umor.

[,,,]Câte clase ai Ghiţă?. Cu douămai mult ca trenu’. Bune şi astea. Secheamă că ştii să scrii şi să citeşti. Tefacem miliţian.

În alt rând devine romantic şiscrie despre primul fior al dragostei alaceluiaşi Ghiţă, Ghiţă Pangilică, carefusese la o horă şi cunoscu o fată careveni lângă el şi îl ţinu de mână.[...]

Să urmărim mai departe ce nespune Ion Timaru despre ceiîndrăgostiţi. Este o scenă demnă deRomeo și Julieta la o reîntâlnire, dupăce Ghiță termină armata.

Ea smulse un fir de păr blond dinciuful lui. Și-l așeză apoi pe cosița-igroasă, neagră ca tăciunele. Încet,încet se despleti și aruncă aceainterminabilă claie de păr pe spate,peste bluza albă imaculată, acoperind-o în întregime. Erau singuri în picioareîn mijlocul ogrăzii. Ceilalți ai casei sefăcură nevăzuți. Soarele îi copleșea.Se luară de mâni și, topit de dor, Ghițălăcrimă rușinat.... O simți înălțându-sepe vârful picioarelor și-și lipiră ușorbuzele în prima lor sărutare... Aveau

să afle, înc u r â n d ,că erau,a m b i iamândoiși fiecareîn parte,virgini dint o a t epunctelede vedere

D i nSlobozia,satul meunatal, şipână laNegriteştiilui IonTimaru, înl i n i edreaptă,p e s t edealuri şi

văi, cu pământ din cel mai bun,, pelângă satul Traian de care autorulaminteşte de multe ori sunt zece saudoisprezece kilometrii. Povestirile dedragoste, certurile dintre țărani,frumusețea locurilor se asemănă cadouă picături de apă. Ion Timaru dinpicăturile de apă a scos un curcubeu.Ce povesteşte el despre fiinţareaNegriteștilor și negriteștenilor sunttrăiri, trăiri spuse de un scriitor carede fapt a transfigurat realitatea, creândo lume posibilă în care cititorul seregăsește. Parcă o văd pe mama însituația Zamfirei ștergându-și lacrimilecu colțul barizului negru în momentelede amintiri, un frate de-al meu a muritînainte de a împlini 15 ani, Culori deNegriteşti este un început remarcabil,dar întreaga potenţă de prozator, IonTimaru şi-o etalează în Podul Ilenei.Am citit-o şi recitit-o. Mai impresionatIleana , o adevărată eroină dintruadevărat roman. Ton Timaru ne-oprezintă începând cu copila din clasa

a patra, o fetiţă isteaţă în sângelecăreia nu stă numai bunul simţ ciinteligenţa. Prima întâlnire a profe-sorului Grama cu ea. Într-o livadă. Elgusta nişte mere. Un ţânc de copilă, cutrăistuţă înflorată pe umăr îl fixa delângă o tufă mare, îngălbenită:.

- Vă plac?- Ce să-mi placă? -Aurelele.- Aşa se numesc pădureţele

astea?- Nu-s pădureţe.- Cum te cheamă?- ILEANA!- Ileana? Doar atât N-ar trebui să

fii la ore? Ce cauţi aici?-Ileana Podoleanu. Sunt într-a

treia... merg după masa la şcoalăAveţi ceas? Cât e ceasul?

Profesorul zâmbi. Îşi zise:Înţepată e zgâtia asta. Îl descreţise.

De aici începe creionarea Ilenei.Profesorul o mai întâlneşte la strânsspice. Era impresionat de frumuseţilelocului. O fetiţă are totuşi o dilemă. Echiar Ileana Podoleanu. A trecut înclasa a şasea....

- Ce s-a întâmplat? Ai păţit ceva?- Dumneavoastră aţi văzut pe aici

curcubeul?- N-am apucat încă. Dar de ce în-

trebi?- Seamănă cu un pod. - De ce seamănă cu un pod?De

unde ai scos asta? Cum să semenecurcubeul cu un pod?

Fata îi explică că vara trecută,cam în aceeaşi zonă era cu maică-saşi a prins-o o ploaie cu soare. Apăruun curcubeu mare cu un capăt înru ine le de la Bistriţă (La Podoleni,Neamţ, locul acţiunii romanului, se aflăruinele unei vechi biserici) şi celălaltcapăt pe Făget, pe pădurii.

(...) De aici începe desfăşurareaacţiunii. Ileana va creşte mare. Estefruntaşa la învăţătură. La Podoleni maieste un elev fruntaş, Fănică. Sunt pri-eteni se iubesc, dar soarta îi desparte,ea devine elevă de liceu el deprofesională. Ea devine ingineră , elmuncitor. Se întâlnesc în ultima zi deviaţă a lui Fănică. El stătea la pataproape inconştient. Pentru ce nerezervă uneori viaţa şi pentru aînţelege şi calitatea de romancier a luiIon Timaru, cel puţin pentru aceastăcarte, am să transcriu pagina toată.

O conduse în camera lui şi-i lăsăsinguri. Ţinea ochi închişi şi dinţiiîncleştaţi, înciudat şi plin de ură pe elînsuşi. Îi făcu semn cu mâna să seaşeze fără s-o fi văzut. Ştia că este ea.Nu putea fi decât ea. După un timpzâmbi uşor şi începu să vorbeascăîncet, totuşi foarte clar şi desluşit.

- Nu mi-am închipuit vreodată cătu vei fi cea care mă va vedea gravid,în loc să te văd eu pe tine.

Îşi duse mâna la burtasupradimensionată. Apoi, brusc,apăsă cu un deget în abdomenul ei.Nu fu surprinsă, se aştepta. Nu-i spus-ese niciodată, dar simţea că el ştiuse.

- Ce ai făcut? Cum ai făcu? Unde-ai făcut?

- L-am avortat. Mi-am provocatsingură întreruperea. M-am descurcatpână la urmă, deși era mare, cam încinci luni. Puteam să mor. Suntconvinsă că ar fi fost băiat... A fostbăiat.

- Cum poți fi sigură? O spui să mă

consolezi.- L-am păstrat o zi și jumătate

după ce l-am scos...- Și mai departe...- Într-o seară l-am îngropat.

Aproape se întunecase.- De ce nu ai spus? În care loc din

cimitir? Cam pe ce parte.- Nu în cimitir.- Dar unde?- În livadă.[...]În livada boierească o făcuse

el femeie...- Chiar în locul acela?- Nu am putut chiar acolo. Puţin

mai spre nord, vreo zece metri spreSăvineşti şi Ceahlău.

Paginile care urmează sunt de-adreptul răscolitoare. E viaţa unuibărbat şi unei femei care s-au iubit decând se ştiu, de copii, şi soarta a fosthaină, nu le-a hărăzit să formeze ofamilie. După ce Ileana îşi cere scuzepentru cele întâmplat, că a refuzat să-l ia de bărbat , el îi răspunde că nueste vinovată, că este mulţumit că l-aiubit.

- Am trăit norocos să te iubesc şisă mă bucur de sentimentele tale... Măbucur că sunt primul din vremurile noică aici e Podu’ Ilenii, chiar de vor fispus-o şi alţii, cu sute de ani înainte,despre altă Ileană.

Podul Ilenei este istoria Podole-nilor într-o etapă cât viaţa unui om. Înacest timp are loc colectivizarea agri-culturii şi alte schimbări importante înviaţa comunei, dar mai ales a oame-nilor. De altfel, cartea are ca motto ostrofă din Omar Khayyam:

Omu-i ţelul, piscul lumii deplaneţi/Giuvaeru-amarei, trecătoareivieţi/Dacă Universu-i un inelgigantic/Omul este sigur piatra lui depreţ!

În primul rând, Podul Ilenei esteun roman al oamenilor din Podoleni,prezenţi în roman prin profesoriiGrama, Rariţa Filip, Ştefănescu,Rădeanu, mătuşa Mărioara, primarulsatului, oameni buni, respectuoşi, os-pitalieri şi în centrul cărora stă IleanaPodoleanu, frumoasă, deşteaptă,harnică.

Podul Ilenei este un roman social,dar poate fi considerat şi ca un romande dragoste, ba chiar psihologic, unroman despre psihologia unor oameniai unui spaţiu bine definit, bine prezen-tat, un spaţiu legendar de unde sevede Ceahlăul, muntele moldav plinde legende.

Valoarea romanului estepotenţată de umorul de care dădovadă autorul: A sosit vara. Secheamă că suntem în vacanţă. Sau:Mare adunare mare, cu căţel, purcel şical, la căminul cultural. Un maestrueste Ion Timaru în folosirea atât al lim-bajului locului, al ţăranilor dar şi a ar-goului, jargonului pătrunse în lumeasatelor pe calea civilizaţiei.

Volumul este prefaţat de PetruşAndrei, scriitor, dar în primul rând pro-fesor de Limba şi literatura română.Cuvintele spuse de el au valoareaacestei calităţi, a studiului în speciali-tatea scrisului, a îmbinării cuvintelorpentru a scoate operă de artă. Prefaţanu este o retorică goală, ci o analiză laobiect, aproape de catedră.

În final, Podul Ilenei este opoveste captivantă, seducătoare şicare merită şi trebuie atent citită.

Ion Timaru - Poet şi prozator

Em

il B

ucu

reșt

ean

u

Vântoasa

Trecea pe ulițăcu o legătură deuscături sub braț,mereu cu un câinenegru și flocos dupăea. Uneori venea dinpădure cu un fel de flori pe creștet. Șitocmai atunci, printre șipcile gardului,Iftode o urmărea până ce dispăreadupă poarta cu balamalele roase de

rugină.„Încă nițel și vorbește de una

singură!'' își zicea bărbatul pregă-tindu-și deja iapa. Îi spuse, cum nu-ispusese de mai multe ori: ,,Măi, fe-meie, nu te mai opinti atâta!''. Strângecrengile laolaltă și ți le duc eu cu fae-tonul!''. Dar Vântoasa când auzeavorbindu-i-se așa i se strâmba într-unfel și taman atunci vântul îi umbla pesub rochie dându-i la iveală pulpelealbe, provocatoare. Veniră zile cu ploireci și subțiri ce se țineau mână demână. Umezeala umbla să-și facăcuibul în oase. Însă Vântoasa păreași mai îndârjită tot cu potaia flocoasă

în urma ei. Nu de mult, spre seară,ploaia-i lipise rochia de trup. Seclătina... „Să te ajut'' îi ieși în calevecinul. „Bine!'' gemu ea slobozindu-și harțapelele în brațele lui ca de urs.Iftode o urmă și în șură se mirăoprindu-se în fața grămezii. Erauacolo „sucia'' (crengi uscate în limba-jul huțul) pentru mai mulți ani!.Chemat, mai apoi, se văzu și încăsoiță. Acolo, în odaia joasă, cum seașezase pe divan se trezi în mână cuun șâp înfundat. „Bea!'' i-a zis femeiacare, pe genunchi, își dădu rochiapeste cap, o stoarse și-n rufe curatese apropie. El, după ce se holbase la

ea, apoi la sticla din care mai sorbi oînghițitură de afinată, degrabă cu-prinse femeia în brațe. Ea se arcuidându-și capul pe spate parcasubțiindu-și mai mult mijlocul, substrânsoarea brațului.

„Și de ce nu cauți pe cineva?''gâfâi bărbatul întâlnindu-i ochii.

„Nu ştiu. Adică nu am gândit...''.„Spargem bordeiaşul ăsta şi te

muţi la mine. Vom îngriji livada meacu mere. Vrei?'' Vântoasa se lăsămoale pe divan...

Ningea când fură văzuți alăturipe uliță lipindu-și gura, obrajii, de ari-pile lor odihnitoare...

Decebal Alexandru Seul

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 118

Motto: ia-ţi zborulsau mori!

(Florin Dochia)

Pornind de lapremisa, cuprinsăîn motto, că Poeziaexistă ca să ne

ofere iluzia libertății, Florin Dochiacontinuă, prin Întunericul. Alte elegiide pe strada mea – Editura Rafet, Rm.Sărat, 2017 – cartea sa Elegii de pestrada mea, publicată în 2011, la Edi-tura Premier, din Ploieşti. Noul volumeste un lung monolog, alcătuit dinsecvențe de viață, readuse în prim-plande memoria afectivă, a căror laturăintrospectivă vizează stabilirea și con-servarea unui echilibru interior al celuicare se confesează, prin transgresareaunui întuneric instalat / instaurat intem-pestiv, ca urmare a impactului cu el(entitate a cărei identitate, nefiindprecizată, favorizează atribuirea unuinumăr nedeterminat de conotații), sur-prins în incipitul cărții, și receptat camoment cardinal al ființei, ale căruiconsecințe sunt, apoi, direct sau indi-rect, inventariate și explorate pe par-cursul întregului volum: el mă priveşteşi se naşte întunericul, dar, mai ales, elmă priveşte /şi se naşte întunericulînlăuntrul meu / şi se răspândeşte ca oboală a sângelui.

Cartea este scrisă, după cum sepoate remarca, în cea mai mare parte,în manieră postmodernistă, prin valori-ficarea mecanismelor acestui fenomenartistic larg, între care anulareagranițelor dintre genurile literare con-sacrate, apelul la intertextualitate (într-o după-amiază / a unui oarecare faun,/ a oricărei madlene; Deasupra cer destele. // Jos, podeaua curată aeșafodului), aluziile culturale, atențiaacordată cotidianului, ridicat, astfel, larangul de obiect sau sursă pentru es-tetic, printr-un limbaj colocvial, iar, lanivel prozodic, cu precădere, prinapelul la versul liber, pus într-o hainălexicală omogenizată, ca urmare aabolirii normelor ortografice, demers cevizează și sugerează, printre altele, înplan semantic, la fel ca în cazul altorconfrați afiliați mișcării amintite, subli-nierea egalei importanțe (saubanalități) pe care o are orice fragmentde realitate.

Receptiv, așadar, la o omniprezențăsub auspiciile / tirania căreia se de-schide cartea, pe care o semnalează șio acceptă încă din incipit– într-un poemcu statut de invocație sui-generis,amintind, mutatis mutandis, deepopeile antice –, cel ce se confeseazădezvăluie o perspectivă asupra lumiispre care-și focalizează atenția, carese remarcă, de la început, nu atât prininsolit, cât, mai degrabă, printr-otendință elegiacă (anticipată, de altfel,prin titlu), stare menținută însă înlimitele unui confort emoțional, prin ex-orcizarea, din capul locului a tot ceeace poate periclita amintita stabilitatelăuntrică.

După primul poem, construit narativ-evocativ, păstrându-se nota confesivă,se continuă, printr-un lirism, cu pasajecontemplative, tentativa de surprindereși cuprindere atât a frământărilorsinelui, cât și a zbaterilor contextuluiuman în care i se derulează viețuirea,măcar temporar, spre a putea să selimiteze astfel, prin cunoaștere,efectele apăsătoare, induse de oricevecinătate funestă, împotriva căreia seîndreaptă un arsenal mai mult sau maipuțin eficient, desemnat prin perfuzii,fiole de prezent sau prin asaltul bra-nulei de plastic violet. În subtext, sepoate desluși însă prezența unui carpediem, impus de circumstanțe, ca anti-dot la disfuncțiile vieții, în ansamblu,când pleoapele sunt lipite / şi întuner-icul stăpâneşte peste simţuri / astfel

încât lighioanele pământului / mă potcerceta în voie.

Dacă după apariția sa intempestivă,întunericul se înstăpânește, devinecopleșitor sau chiar devastator, „subre-alitatea” rămâne lumea esențială(prezentă, conștient sau nu, în viațaoricui), lumea pentru a cărei prezer-vare, fie și la granița cu oniricul – ca,spre exemplu, această imagine a ploii:ploaia ca o spălare cu pietre, / (creiervopsit cu os, / timp vopsit cu stele, /moarte vopsită cu viaţă / clopot vopsitcu verbe) /ca o lapidare apocaliptică –poetul caută necontenit drumul, chiardacă acesta începe de la margineaprăpastiei, într-un areal punctat deseoride imagini suprarealiste (doar memoriase mai îmbracă / în hainele noi aleîmpăratului / şi ne povesteşte desprelecţiile de înot / în rada portului lehâvre, / printre cadavre de delfini / şide pescăruşi vorace. / nelipsit esteţipătul, / ca un vierme târându-se / pepodeaua inimii mele căzute îndizgraţie.), în pofida concreteții topon-imice (câmpina, sinaia, valea prahovei,comarnic, posada, bușteni, dar și par-cul san biagio, canal grande, sidney,normandia etc.).

Totodată, pe acest fundal, își faceapariția, mai ales în invocație, „ea”,prezența feminină ce poate avea, deasemenea, conotații distincte, dar, in-diferent care ar fi acestea, i se reținvalențele pozitive (tu vino, femeie, – ţi-am strigat – şi deschide / în minepoarta prin care ies fluturii / şi intră al-binele / să-mi îmbrace lăuntrul înmiere.), iar atribute ale morfologiei ei(ale prințesei neștiute ori ale celei dinzări îndepărtate) sunt recunoscute șidincolo de ființă: ţipătul are o carapaceaurie / metalică / alunecoasă / aretălpile însângerate / are sânii tăi caumede boturi de căprioare / are degând să-şi facă sălaş / în trupul meucurat / printre umbrele subţiri aleplecărilor tale. Mai mult: universul în-treg are date ale feminității (drept care,se vorbește despre pubisul universuluifeminin / înflorit din senin / din carefierbinte curge lava, / otrava, / mierea,/ curge ca o lumină care moare încet /strivită de / gheaţa întunecată a plic-tisului). Totuși, „ea” rămâne undeva,într-o necuprinsă depărtare: este evi-dent că femeia a plecat departe, / pestemări şi peste ţări, / ai rămas umbră tu /şi te uiţi la mine cu ochii ei albaştri, / cuochii ei înfometaţi de lumină.

Un element de continuitate, raportatla volumul precedent, aici, în Întune-ricul, este că, în multe poeme, se tra-duce, cu mijloacele poeziei moderne,îndeosebi, starea celui ce ajunge încea mai gravă dintre situațiile-limită aleființei, când viața și moartea și-lrevendică, cu forțe inegale însă, iar„cheia” se află, paradoxal, tocmai înmâna lui, grație tocmai dublului statutpe care îl are în momentele respective,de potențială victimă, dar și deînvingător (vremelnic). De aceea, retro-spectiv, în unele poezii se aduc scurtefragmente din încleștarea cu neființa,eul privind acum tristul spectacol cuemoție, dar și cu încrederea celui carea trecut peste infern: gratii albe subţirişi dese la ferestrele morţii. / somnul einetulburat de vise. / o privesc printr-untub negru şi mi se / pare că se mişcălent şi ia proporţii, // se desface de sineşi de aşternut, / se zbate să iasă dincelula de zid din vid. / o privesc avid, odesfid, nu deschid / firele albe subţiri şidese prin care-am cernut. Rezolvareaînsă nu poate fi, în acest context, decâtuna: ia-ţi zborul sau mori!, fiindcă s-arputea ca în mine să zboare ceva, / camicşorarea unei dorinţe de mărire, / camurmurul unei rugi de iertare / pentruun păcat posibil. Și chiar dacă mij-loacele de manifestare a libertății pecare le oferă realitatea sunt limitative,soluții salutare neconvenționale se potgăsi: vino să inventăm nişte ferestre /

şi să evadăm în văzduh. // abia apoivom construi ziduri de sprijin / pentruele / şi visuri pe care să le ascundem /dincolo de gratii. Pe de altă parte, oformă posibilă de contracarare aasaltului cotidianului și, deci, aîngrădirii, poate fi resemantizarea unordate ale lui, ducând, în același timp, lasporirea ludicului (duc în lesă un doggerman. / el duce-n lesă nişte dogiveneţieni / care consumă delicat hot-dogi polonezi. / strada esteaglomerată), coroborat cu ironia, dar șicu aplecarea spre reliefarea oximoron-icului care, în funcție de direcția dincare e privit, poate fi receptat ca pozitivsau negativ (s-a aprins întunericul. / i-am dat foc dis de dimineaţă, / într-unmoment de derută / sau într-un mo-ment de inspiraţie. / i-am dat foc / şi elarde cu flăcări negre,/ aruncă scânteinegre / în fumul negru /… / arde înmine întunericul sau: un răsărit / apuspentru totdeauna), tot în descendențăpostmodernistă, ceea ce, de aseme-nea, susține impresia măcar de liber-tate.

O consecință a acestor date este ex-primarea deseori aforistică, semne aleunei îndelungi reflecții asupra vieții:paradisul e uşa întredeschisă a infer-nului.

Pe tot parcursul cărții, deși vocealirică dă impresia de stăpânire de sine,de control asupra sentimentelor, poeziape care o scrie Florin Dochia e aneliniștii (e o chemare, / e o nelinişte, /e o foame de stele, /e o absenţăprezentă în mine. // oriunde întorcprivirea, mă urmăreşte / şi înlocuieşteceea ce aş vrea să văd / cu ceea ce nuaş vrea să văd) și a actelor și a ges-turilor extreme, asumate conștient:suflete, dezbracă-te şi mori!

În plan formal, expresie a neliniștii,dar și a resemnării este și prezența ver-sului tradițional, cu inflexiuni de bocet,care, concomitent, adâncește notaelegiacă: nu se mai închide abisul dincarne, / culoarul morţii pare-atât delung / şi-n mine-i atât de departe / că n-am să mai ştiu vreodată s-ajung. // ni-meni nu-ntoarce clepsidra, / nime’-ndeşert nu mai trece. / e-n mine târziu şise-nchide / şi-abisul din carnea cearece. // e-n mine târziu, e-n mine onoapte / ce nu se sfârşeşte în zori; / lu-mina-i absenţă şi-abisul din carne / nelasă-n vecie c-o viaţă datori. // cuvântu-a trecut / şi-o noapte în urmă-i se lasă.

/ sfârşitul acesta-i fără-nceput, / abisuldin carne îmi este acasă.

Peste toate acestea, cel ce-șievaluează parcursul existențial, înrăgazul dintre momentele în careevocă o experiență teribilă, pe care, dinfericire, a depășit-o, evadează în ana-liza unei iubiri ideale, pe care și-a ima-ginat-o, în care iubita, ar fi „ieșit dinrând”, fiind unică (steaua singură pecer). Totuși, din perspectiva unei etapedepășite, are puterea de a-și estimanaivitatea investiției într-un vis: cre-deam în daruri ce n-au fost promise /credeam că diamante vei face dincenuşă, / că vei trezi vulcanii cu ex-plozii, / dar fost-am numai unul dinnerozii / care-au sperat că s-a deschiso uşă / şi că lumina îi va îmbrăca-n cu-loare: / era doar cenuşiul florii care

moare / ’nainte ca un flutur s-odezbrace / de taine – mai văd încăprivirile-ţi opace.

Concluzia paralelismului dintreaspirație și realitate nu este însă demo-bilizatoare pentru visător: voi muri in-ventându-te, fiindcă, la fel ca oriceartist, de când lumea, poetul se zbatecontinuu între acestea: de-aş fi-n alttimp, acum, / de-aş fi în altă lume, / n-aş întreba nici cum / şi nici de ce nu vii,/ iubito, să mă-ndupleci / să-ţi fiu covorsub brume. // ai fi mereu în zbor, / ai fi,în paradis, / secretul coridor / ce neconduce,-n vis, / spre dulcele şi veşnic/ infern izbăvitor. Concluzia, ca tot-deauna, e zădărnicia, căci umbra cărnii/ se târăşte supusă, de vreme ce tousles jeux sont faits, / rien ne va plus.

De remarcat este, că, disecând trăiri,vizualizând lăuntrul ființei, cu viațaascunsă acolo, cu ecouri venind din-spre naturalism, poetul caută, concomi-tent, așa cum spune Emil Cioran,schimbând ce e de schimbat, să an-ticipeze surprizele fatale ale viitorului,pentru a nu deveni victimă a dezastru-lui esențial, vorbind, de pildă, de ploaiaca o venire a ta din zări îndepărtate, /într-o revărsare în sângele meu, / cumşuvoaie de viruşi şi de bacterii, /îndrăgostite malign şi stupid, /cautăcăldura florei şi a faunei, /locuindu-micoloana vertebrală, / în special verte-brele L4 şi L5, / cele mai dedate la ne-bunii scoliotice.

La același capitol, la nivel ideatic, darși al imaginilor artistice, în poezia luiFlorin Dochia din acest volum, se potidentifica ecouri folclorice (motivulmioritic al morții ca nunta finală, careurmează să se petreacă atunci cândghilotina luminii / va cădea), emine-sciene (viața ca „vis al morții eterne” –viața e o prezență a morții), argheziene(„piscul sfârșește în punctul unde-ncepe” – cel mai frumos este lucrul /înainte de a fi văzut / atingerea priviriiîl răneşte), din creația lui NichitaStănescu („Eu stăteam la o margine aorei, / tu – la cealaltă” – tu locuieşti într-o dimineaţă, / eu am închiriat temporaro înserare) etc.

Dar și marea literatură a lumii își lasăamprentele asupra creației poetuluicontemporan, influența subtilă a luiShakespeare fiind vizibilă, de pildă, înunele versuri care trădează aplecareapeste condiția omului: să nu întrebi nici-când / femeia ce să nască / aşteaptă –ea, în gând, / afla-va că, de fapt, / tri-mite-o viaţă morţii / sub a nădejdiimască.

În continuare, spre finalul primei părția volumului, atenția este tot mai multspre sentimentul suveran. Întunericulrămâne însă o constantă a lumii, in-diferent de cine și cum joacă rolul prin-cipal, numai că potențialitățile lui setransformă, încât, în perimetrul stăpânitde dragoste, …întunericul / va naştefluturi / ca nişte răni proaspete, / iarsingurătăţile / se vor ascunde / în turleruginii. Și, de asemenea, rămânmanifestările oximoronice: strigătulmeu e o șoaptă ori: o lumină absentă /prinsă în voluptatea tristeţii

Cu Alte elegii de pe strada mea,poetul se fixează în cotidianul citadin,căruia îi scoate în evidență aspectelenesemnificative și, fără a căuta săacceadă la problematica mare a uni-versului ori măcar a planetei, își prop-une doar noua ordine municipală, caresă cuprindă o lume utopică, dupăchipul și asemănarea gânduluivisătorului, reconfigurată și nu doar însincronie, ci și privită diacronic, cuaport consistent ironic și autoironic, saucu deraieri lexicale, cu același efect:legea distracţiei universale / va domnipe cele mai importante străzi… Și,totuși, în ciuda metamorfozei la caresupune – cu puterea gândului – lumea,nici măcar artistul nu poate ignora per-petuarea, în orice condiții, a racileloracesteia, între care persistența măștii,adică a ipocriziei, a nesincerității, devreme ce, de pildă, deschid fereastrasă intre marea de măşti.

(Continuare în pag. 13)

În căutarea luminii – Florin Dochia: Întunericul

Mio

ara

Bah

na

PLUMB 118

revistă de atitudine pagina 13

Pe acest fundal, gândul morții –memento mori – este bariera dinfața oricăror efuziuni: ştiu: moarteavine ca furtuna / într-o dimineaţă devară, dacă, deși există iubirea, peziduri, / cu aripa-n lanțuri mă zbat.

Imaginile create sunt deseoriaproape suprarealiste: eşti îngerulcu pantofi de lac. / peşti himericistrălucesc / în ochii tăi transparenţi/ se hrănesc din ierburi de mare /imaginate cândva în acvarii celestesau: tu stai adunată toată / în jurulburicului, / pe o pagină albă, / lamarginea istoriei, / la margineaneîntâmplării

Cu toate că sunt intitulate elegii,poeziile din partea a doua a cărțiisunt mai puțin elegiace decât celedin prima parte, fiindcă aici, poetulde fapt, ipostaziază peisajul urbancontemporan, fără nimic spectacu-los, în contactul obișnuit cu el, căruiaînsă ochiul artist îi găsește oricândlaturi care nu se pot revela celorlalți.

Cotidianul, boala și dragostea (cuecouri mitologice, de pildă, prin aluziila mitului lui Pygmalion sau al celuial androginului: iubito, / suntemfeţele aceleiaşi monede: / atât deaproape / şi nu ne vedemniciodată…) sunt temele definitoriiale celei de-a doua părți a volumului:cotidianul cu banalul lui ridicat larang de preocupare pentru sensibi-litatea artistului, boala ca factor caredeturnează cursul firesc al vieții, fărăca omul să i se abandoneze cu totul,fără să renunțe le luptă, și iubirea,căreia, în aceste circumstanțe, îifixează un loc special: eşti nouăaici, / iubito, / eşti ultima.

Și, totuși, dacă postmodernismuleste, în scrisul lui Florin Dochia, maidegrabă, programatic, deseori, poe-tul îl depășește, dezvăluindu-și aple-carea naturală spre frumos, la carese raportează dintr-o perspectivăcare îl așază, concomitent, și îndescendența neoclasicismului, și încea a neoromantismului. O seamăde imagini artistice din poezia luisunt concludente în acest sens:durerea mătăsii sfâşiate în zori, bo-cetul viilor la căpătâiul morţilor,porţile larg deschise nisipului, ne-amoprit cândva la o cafea, / pe terasă;/ cădeau fărâme de tencuială, / ca oploaie de vară. // era chiar o cafea lanisip, / cu amintiri ale corăbiiloreşuate / şi ale cadavrelor depescăruşi / spălate de apa măriisărate. Procedând în felul acesta,asumându-și libertatea de mani-festare postmodernă, dar lăsându-se, când și când, în voia propriilorsimțiri, poetul creează o lumeechilibrată, fără efuziuni, dar și fărăexcesele din scrisul contemporan, lanivel lexical, de pildă, unde nu face,totuși, concesii limbajului dezinhibat,pe care-l regăsim la mulți dintre con-temporani.

La nivelul expresiei, prezențanotațiilor intertextuale amintitemai sus, fortifică, ludicul și, concomi-tent, atenuează disconfortul (eu-femistic spus) creat de amintitacontiguitate: trec, rânduri-rânduri,muncitorii / și-n asfințit se-ngroapăzorii ori: semaforul se stinge. /câinele se stinge. / zidul rău măstrânge sau: mergem să salvăm omică subrealitate, / suntem de ser-viciu, / altfel am sta la uşa farmaciei/ aşteptând să pice vreun barosan /cu iarbă de mare şi peştele-ngheare. Tot la fel, vorbește despreorice eşafod / pe care ai fi putut sătai tu gâtul elocinţei.

Concluzia? În așteptarea altor șialtor elegii de pe strada lui FlorinDochia, ascultând ibricul mormăindpe aragaz, puțin câte puțin, întune-ricul tras peste lumea din afarădezvăluie lumina dinăuntru…

În căutarea luminii...(Continuare din pag. 13)

DREPT LAREPLICĂ

Dinspreisolenţele

criticii bulevardiere

a lui A.J.

Am citit, cu surprindere, textulunui redactor al revistei Ateneu, text încare cu vehemenţă, dispreţ şi superfi-cialitate, un tânăr lector dr. seconcentrează contra micromonografieinoastre despre Ion Tudor Iovian, poetşi profesor din Buhuşi. D-lui AdrianJicu nu-i place nimic din cartea mea.Dar ce înseamnă bulevardier? E cevasuperficial, uşor, nepoliticos. Genulacesta, ce-i drept, a invadat lumeanoastră, iar literatura nu putea rămânestrăină, inclusiv limbajul unui tânăr uni-versitar. Dar cum se reflectă acest tipde critică în vioiul şi ironicul eseu aldoctorandului prof. Leonte de la Iaşi?Un procedeu e calamburul: cartea eo mostră / monstră din categorianano-critică; altul e din aritmetică –având doar 170 pagini, se poate cali-fica drept gingaşă cărţulie; apoi, metic-ulos, tânărul dr. în filologie numărăpaginile ocupate de bibliografia operei,bibliografia critică, iconografie; fărăcruţare, d-sa constată verde că abor-darea „ar fi meritat o soartă mai bunăşi un interpret pe măsură”. Aplicat, A.J.detectează că promisiunile din prefaţănu sunt onorate, din moment ceurmează „câteva elemente biografice”şi survolarea „cu elan tineresc” apoeziei lui I.T.I., într-un „amestec invi-cibil de inutilităţi, clişee şi umor invo-luntar”. Dar tot aflăm ceva încurajator,pentru un dască de liceu ca mine: suntdeclarat „Specialist în micromono-

grafii”. Doar că într-una din acesteaam făcut „dintr-un autor călduţ (Calis-trat Costin) un reper”, iar „dintr-un poetremarcabil (Ion Tudot Iovian) un «autorde volume elegante»”. Dar cea maiurâtă răutate e referirea la activitateapublică a lui C.C. Mă potrivesc cu A.J.în evaluarea creaţiei lui I.T.I., dar opini-ile universitarului din Bacău despresursele poeticităţii la I.T.I. tot nu le-amaflat. Ce-i drept, băcăuanul nostrunecruţător, sau noi, le putem afla de laprof. Gh. Iorga, care scrie, pe aceeaşipagină de revistă despre un mare poeteuropean – Rainer Maria Rilke.Colegul nostru, care-i tot din lumealiceelor (culmea!), a vorbit şi el lalansarea cărţii noastre, împreună cuGheorghe Drăgan, fratele universitaru-lui ieşean, pe care A.J. îl pomeneşteironic la început. Adaug faptul că micro= mic; dimensiuni reduse, iar analizacreaţiei lui I.T.I. ocupă trei capitole – dela 33 la 93, urmărind „căutareaidentităţii”, „metamorfozele imaginaru-lui” şi „«agresivitatea» poeziei”. Regretcă grăbitul universitar n-a observat şicapitolul despre „pamfletul arghezian”realizat în termeni excelenţi – zice aici.

Am comentat în timp cărţi fru-moase de la redactorii revistei Ateneu:poezia lui Radu Cârneci, proza lui G.Bălăiţă, poezia lui Ovidiu Genaru,eseuri critice şi poeme de DariusManta, excelentul dialog eseistic al d-nei Carmen Mihalache cu pictorul IlieBoca şi chiar un volum al lui A.J. de-spre publicistica lui Eminescu; unamplu eseu despre Bacovia l-am inti-tulat Singurătatea poetului. Ultimascriere a lui A.J., despre scriitorul căredă şi numele Universităţii băcăuane,mi s-a părut cam nedreaptă şi în afaradeontologiei unui istoric literar, sau, înorice caz, fără nuanţe şi cu evaluărirupte de contextul creaţiei. Ne-a păruttotdeauna că Florin Faifer, Ion

Negoiţescu şi Mircea Scarlat l-au apre-ciat mai corect în deceniile trecute peclasicul Alecsandri.

Cândva, am meditat pe paginilecărţii lui A. Marino, intitulată Introdu-cere în critica literară (Craiova, Aius,2007). Acolo, eruditul hermeneutpledează ca „subiectul critic să seapropie de condiţia obiectului”, iaradevărul critic poate fi doar sugerat,obiectivele criticii rămânând des-coperirea structurii, surprinderea sen-sului şi reconstituirea universuluioperei, fără fragmentări şi denaturări.Imaginea critică va putea fi sintezăinteligibilă şi sugestie plastică.

Vrând să cunoaştem, totuşi, un„model” de critică/ istorie literară de laAdrian Jicu însuşi, am căutat osecvenţă sintetică în cartea sa desprepatronul Universităţii (Mon cherBasile. Eseu despre identitarul luiVasile Alecsandri, Casa Cărţii deŞtiinţă, Cluj-Napoca, 2014): „sensibili-tatea poeziilor este, clar, desuetă, pa-triotismul fumat, iar poza, în grilăestetică, rămâne la stadiul de docu-ment”; teatrul, pentru Alecsandri, „abiaîn subsidiar e operă artistică”, fiind înfond doar „instrument propagandistic”(p. 56-57). E drept că, ici-colo, parcăse izeşte o luminiţă. Dar impresiagenerală e că, pe unde trece criticul detipul acesta, parcă totul e pârjolit detehnici bulevardiere.

Lui A.J. îi dorim toată aprecierea,câtă ne-a mai rămas, iar revistei luiGh. Tabacaru – dr. de la München – şiG. Bacovia, unul din marii poeţi ai lim-bii – cale lungă şi rodnică în literaturaşi limba română. À bon entendeur,salut!..........

P.S. Acest drept la replică, igno-rat de revista citată, îl publicămaici, prin amabilitatea revisteiPLUMB

Gri

go

re C

od

resc

u

EFEMERIDE POLITICE

Este un adevărp e r e m p t o r i ucă racilele con-duitei umane nupot fi eradicate,în special vio-lența și dorințade aservire a se-menilor. Ca sănu fim sus-pectați de pe-

simism sau chiar defetism se cadeprecizat că prin educație adecvatăputem ameliora comportamentuluman. În condițiile oferite de o anumităsocietate trebuie găsită întotdeaunametoda potrivită. Aflându-ne în pragulalegerilor, când politica joacă un rolsemnificativ în viața socială trebuiespus că ne preocupă îmbunătățireacalității celor pe care îi votăm. Este dela sine înțeles că problematica ridicatăde nivelul competenței conducătorilornoștri este complicată și greu de abor-dat fără reținere. În ultimele zile a fosteditată în limba româna la editura Ne-mira cartea Istoria megalomaniei încare Pedro Arturo Aguirre realizează ocolecție de figuri sinistre de politicieni.O face selectiv, omițând monarhiisângeroși, deși amintește ceva despreCaligula și Nero. Această colecție esteamplă, aduce în prim plan monștripolitici de pe întregul mapamond. Deșisunt menționați cei mai ferociconducători care au provenit din rândulmaselor, totuși unii au fost ignorați,poate fiindcă era imposibil să-i aduneîntr-un volum pe toți. Aici întâlnimportretizați despoți, dictatori, tirani cares-au bizuit pe naivitatea mulțimilor, auexploatat frustrări și speranțe iluzoriipentru a-și realiza ambițiile pericu-loase. Contextul și omul, atmosferaemoțională în care se ivește individulegolatru ne edifică asupra mecanismu-lui de transformare a speranțelor oa-menilor în coșmar. Se subliniazăcaracterul egolatru, narcisist al tuturordictatorilor deși unii au fost pur și sim-plu fructele întâmplării. Interesant este

faptul că megalomanii pot apărea dupăce au fost plasați pe un piedestal socialla care nici nu visau. De pildă, Nero nuavea șansă și desigur nu râvnea săajungă împărat. Mama lui a manevratcu iscusință la curtea împăratului încâtși-a adus fiul ce îl avea din altăcăsătorie pe tron. Dacă nu ar fi fostpropulsat în postura de împărat, ar firămas un actor excentric, poate s-ar fiacoperit de ridicol dar rămânea inofen-siv. Dacă Hitler ar fi reușit la facultateeste probabil că s-ar fi ocupat depictură, deci energia distructivă ar fifost canalizată în artă și astfelomenirea scăpa de un dezastru. Eadevărat că ura față de evrei l-ar fiputut atrage în competiția politică și caartist realizat. Amatori de chilipir aparîntotdeauna în conjuncturi crâncene. Eiînșiși sunt favorizați de starea con-fuză, de debusolarea populaț ie i .Autorul explică în mare parte ascensi-unea fiecărui dictator luând în consi-derare particularitățile momentuluiistoric. Lipsiți de axă morală indiviziicare au izbutit să acapareze total pu-terea și-au creat apoi un aparat repre-siv fidel, alcătuit din oportuniști,fanatici, ariviști care fiind bine plătiți le-au asigurat stabilitatea. Vânătorii defuncții publice au fost întotdeaunaatrași de momentul oportun și s-au ridi-cat în ierarhie iar unii, culmea ironiei aucomplotat și au reușit să-și răstoarnestăpânul. Se arată și cazuri de puci mi-litar când un ofițer oarecare mediocru,obscur ajunge instantaneu conducătorși instaurează tirania. Exemplul luiGadafi este pilduitor. Ratații resenti-mentali furnizează lideri de opinie însituații ambiguie, incerte. Ei se erijeazăîn salvatori, îți fac adepți fideli și iauconducerea. Adevărul este că toțimegalomanii tânjesc după ascensiunesocială rapidă. Psihopații și sociopațiifascinează lumea naivă, ascund pulsi-unile bestiale prin discurs mieros,cap-tivant iar după ce își realizează scopultransformă societatea în propria feudă.Unii filozofi s-au întrebat de ce oareDumnezeu permite ca anumiți inșitarați moral să acapareze puterea și să

provoace catastrofe sociale. Este oenigmă pe care omenirea încă nu areușit s-o deslușească. FilozofulAdorno spunea că după Auschwitzpoezia nu mai este posibilă. El credeacă bestialitatea umană a învins defini-tiv. E adevărat că și autorul cărții citatemai sus adoptă un ton grav cu referirela răul incurabil constând în dictatură.El crede că odată cu amplificareaconștiinței umane vom ajunge să res-pingem categoric tentativa unora de ane transforma în sclavii lor. Deci răuleste intrinsec naturii umane. Putem să-l înlăturam numai dacă suntem solidari,ne ostenim să-l prevenim. Odată ajunșicaptivi este greu să alungăm tiranulfără consecințe dureroase, uneori cata-strofale. Deși oamenii cunosc situațiași primejdia până acum s-au lamentat,s-au resemnat iar când au încercat săscape de pacoste era prea târziu și-auplătit cu viața. Delirul belicos, impulsulprădalnic, inclemența față de critici,

cruzimea în tratarea opozanților, torturasunt simptome ale instaurării tiraniei înorice țară. S-a constatat că indiferentde rasă, etnie, cultură, cruzimeapolitică este la fel și se soldează cu vic-time omenești. În zadar facem cere-monii de ispășire după ce victimeles-au înregistrat în număr impresionant,important este să fim vigilenți și să pre-venim derapajul. Aceste umbre pepânza vremii, cum zicea Eminescu, aunenorocit lumea promițând s-o facăfericită. La scară istorică adunareatiranilor pare o grămadă de efemeride,dar la vremea lor au produs râuri desânge omenesc. În general filozofii șipolitologii explică rădăcina răului darnu o pot smulge.

Co

nst

anti

n

Vo

rnic

easa

PLUMB 118

revistă de culturăpagina 14

Virgil măpriveşte lung şi,deodată, îmispune: “Noapteatrecută te-am visat.A fost un visadevărat… Tu, micşi slab şi vânăt defrig, în camionulacela lângă sicriul

lui taică-tu, în drumul spre cimitir…“Tace şi mă priveşte şi mai atent. Măsperii. Sunt internat la Institutul de bolicardio-vasculare, din Iaşi. Infarct mio-cardic acut. După două luni de lamoartea soţiei. Se vede, n-arăt preabine. Virgil Mihailescu, fostul meucoleg de clasă de liceu, de pe “Con-stantiniu”, acum profesor universitardoctor în Istorie, vine la mine chiar dinziua în care m-au adus cu elicopterul,de la Bacău… De asta, cred, mă şipriveşte îndelung, cu un fel de com-pasiune. Şi contiună: “Au trecut atâţiaani de-atunci… Eram într-a noua…”Chiar aşa a fost. Tata a murit într-o zidinspre sfârşitul lui decembrie ’52, casă fiu exact, la trei zile după Crăciun...A murit la spitalul “Sfântul Spiridon”,din Iaşi. De-acolo ne-au trimis otelegramă: “Aristide Verman, mort spi-tal Iaşi”. Atât. Era chiar în ziua de AnulNou 1953 când a venit telegramaaceea blestemată. Ce înseamnă ogăleată goală? Pustiul care mi-arăvăşit sufletul. Şi viaţa care abia în-cepea. Tocmai împlinisem 15 ani.Mama mă trimisese după apă.Găleata era goală şi urma s-o umplula cişmeaua de peste drum. Măcăzneam să înaintez prin zăpadaînaltă şi pufoasă şi albă ca Zâna ceabună. Poveste. Poştaşul m-a privitlung înainte de a-mi înmâna teloe-grama. “Maică-ta e-acasă…?” “E-acasă.” “Semnează ici”. Semnez. Numai semnasem niciodată nimic. Doarpe tezele şi extemporalele de laşcoală ce-mi puneam numele. “Şi du-te repede şi-i dă maică-ti telegrama…“ Am lăsat găleata goală ca sufletulmeu şi m-am dus în casă şi i-am zismamei, galben şi tremurând tot: “Amurit tata!” “Ai înebunit? Cum spuivorbele astea aşa grele…?” I-am dattelegrama. Mama a citit-o şi a începutsă ţipe. Fraţii mei – Didi şi Culai – ausărit din pat. În odaia întunecoasă erafrig. Lemnele se terminaseră. Urmasă mergem la madam Itu, vecina depeste drum, să ne împrumute câtevalemne… Didi şi Culai au început şi eisă plângă. Plângeam cu toţii. A murittata! Nu ne mai opream din planscând, deodată, mama n-a mai plâns.A spus: “Gata… O să-l jelim când osă-l aduc acasă… Acum, fiţi bărbaţi!

Nu mai plângeţi!” N-am mai pâns. Caprin minune, nici n-am mai crezut cătata a murit. Tata o să vină de la spital.Pe picioarele lui o să vină şi o să necumpere ce ne va dori sufletul… Şi vazâmbi şi va râde ca atunci când mătrezea din somn, noaptea, cândajungea el acasă, şi-mi spunea:“Scoală-te şi mânâncă harbuz…!”

… L-au adus după aproape osăptămână. Spre seară a venitcamionul de la uzină cu sicriul şi s-auoprit direct la Biserică. Biserica e micăşi veche. Duminica sau cu alte ocaziimerg în clopotniţă – eu şi Robu, pri-etenul meu – şi trag clopotele. Turlase clatină, ai zice că dansează, aşa-ide veche biserica “Precista” din ma-halaua noastră. Peste drum seconstruieşte una mare şi, se zice,asta va fi dărâmată… Chiar la intrare,pe două bănci, au pus sicriul. Eramacolo toţi din familie şi chiar mai mulţi,adică domnul Otavă şi domnul Flo-rescu, prieteni cu tata, care au fost,împreună cu mama, şi l-au adus de la“Sfântul Spiridon”. Tata doarme cuochii înfundaţi în orbite. Are mâinilepe piept şi o iconiţă. Mama spune săsărutăm iconiţa şi să-i pupăm mâinile.Mâinile sunt mai reci decât iconiţa.Cineva îl descheie la cămaşă şi nearată că e tăiat de sus în jos şi spune,atotştiutor : “I-au făcut şi autopsia…”Peste trei zile am mers la cimitir. Virgilm-a visat, iar visul lui a fost adevărat.Eram colegi de clasă şi au venit toţisă fie lângă mine şi au venit şi pri-etenii mei de pe stradă, Valică, şiFlorică Durican, Nelu şi LulucăOtavă, Miţu Mărgărit, Titi Costea,Duţu Manolică… Au venit şi fetele –Jana Manolică, Jeniţa Mărgărit, Ţuţişi Ica Itu, Nuţa Nechita… Şi mulţivecini… Da, cineva ne urcase, pe noi,cei trei copii, în camion, lângă tatamort… Peste mulţi, mulţi ani, mai binezis chiar zilele trecute, Jana Manolicămi-a telefonat din Piatra şi, la fel caVirgil, mi-a zis : “Mi-am adus amintede nenea Aristide, când a murit… Nuţi-am spus până acum… În searaaceea, când l-au adus de la Iaşi petatăl tău, după ce aţi plecat, eu şi IcaItu ne-am furişat în biserică – uşarămăsese deschisă – şi, prin în-tuneric, i-am pipăit faţa… Era mairece ca zăpada… Răceala aceea osimt şi acum…” Bunele mele prietenedin copilărie! Uite ce-au putut săfacă…!” Virgil şi Jana mi-au dat put-erea să scriu rândurile acestea…

… La drept vorbind, eu nici nu l-am cunoscut pe tata. Cum aţi înţeles,eram în pragul adolescenţei când amurit. Şi eram cel mai mare dintre ceitrei fraţi. Cea mai veche amintire o amdin zilele cât am fost plecaţi în“refugiu”, în primăvara lui ‘44, dincalea frontului. Chiar în ziua de 12

mai, când am ajuns la Strehaia, oraşdin Oltenia, mama l-a născut peCulai, care a fost şi a rămas “cel mic”.Îl revăd pe tata – puţin brunet cumera, păr negru şi ochi negri şi fruntemijlocie, faţă fermă, hotărâtă, nu preaînalt şi nici gras, dar puternic, îl revăd,spun, cum ne-a luat în braţe şi ne-aurcat pe vagonul trenului ticsit delume speriată, disperată. Şi-l mai văd,tot aşa, hotărât şi puternic şi bland,cum ne-a dat jos de pe vagon, cu câtăgrijă să nu ne scape din mâini, şi cuma luat-o pe mama în braţe – mamaavea o burtă uriaşă şi scâncea, chiarîn noaptea aceea avea să-l facă pe“cel mic” – şi a coborât-o pe peronulmicii gări din oraşul acela străin…Apoi, îl revăd când ne-am întorsacasă şi-l aud şi, chiar, îl văd cu ochiiîn lacrimi– trenul oprise la Bacău-“gata, suntem aproape de casanoastră… De-aici e-o nimica toatăpân-la Piatra…” Şi după aceea…? Întoamnă m-a dus la şcoală. În clasaîntâi. El m-a dus şi era mândru că areun copil elev. Atât mi-a spus: “Să numă faci de râs”. Am dat din cap: “N-o

să te fac de râs”. M-a pupat pe frunteşi a plecat la serviciul lui… Ăsta, “ser-viciul lui”, i-a fost, de fapt, cea maiimportantă familie… A venit MareaFoamete şi s-a apucat de băut. Nucheltuia din leafă. Era, cum spuneamahalaua, “cel mai bun electrician dinoraş”, cu Şcoala de Arte şi Meseriifăcută la Cernăuţi, se juca, nu alta, cumeseria lui, aşa o ştia de bine. Cei ce-şi construiau case îşi instalau “elec-tricitatea” numai cu mâinile de aur aletatălui meu. Era, tata, modelul meu.Ca el vroiam să ajung. Mai puţin „pa-harul”. Nu erau bani, inflaţia îşi făceade cap, iar „clienţii” îi dădeau să bea.Da, mai degrabă te îneci într-un pahardecât în ocean. Asta o spunea cinevape care tata nu l-a ascultatniciodată… Crâşma lui Haim Carpăndevenise un loc pe care tata îl vizitazilnic… Pleca dimineaţa, devreme, îşifăcea serviciul, apoi se oprea labodega aceea mizerabilă, şi se în-

torcea seara, târziu… Aşa a plecat şiîn dimineaţa aceea de cinci noiembriea lui ‘52… Uzina era în toiulpregătirilor oraşului pentru sărbă-torirea zilei de 7 noiembrie, ziuarevoluţiei socialiste sovietice… Erasus, pe stâlp, monta o instalaţie deiluminat, acolo, în capătul străduţeiunde funcţiona laboratorul lui Vorel,când “l-a prins curentul” şi l-a aruncatde pământ. L-au dus, imediat, la spi-talul din Piatra… După aproape olună, l-au trimis acasă. Atunci, când aajuns acasă şi s-a întins în pat, a în-ceput să plângă. Plângea amarnic,adânc, sfâşietor de amarnic şi deadânc. În jurul lui, noi cei trei copiitremuram, zgribuliţi de frig, flămânzişi neajutoraţi. Mama plecase dinodaia întunecoasă şi neprimitoare încare, de fapt, ne adusese pe lume…Doar Napoleon Bonaparte, din tabloulde lângă pat, privea nepăsător, in-diferent la durerile noastre. El, mareleÎmpărat, ce se şi vedea SăpânulLumii, trăia durerea lui bătut de ruşi şiîngheţat în zăpezile acelea fără desfârşit… Mult mai târziu, dupămoartea tatei şi a mamei, când ne-aars şi casa, s-a pierdut în flăcări şitabloul acela cu Napoleon, viteazulvitejilor, retrăgându-se de la Moscovala 1812, în croncănitul norului de corbide pe întunecatul cer rusesec…Cineva, parcă domnul Otavă – eraajutorul tatei aces om înalt, mai tânărcu vreo zece ani ca “mentorul” lui,cum îi plăcea să spună desprepărintele meu – a sfătuit-o pe mamasă-l trimită la Iaşi, la Spitalul “SfântulSpiridon”, că “de-acolo, fără îndoială,va veni pe picioarele lui”. Nu mai ţinminte când a plecat şi cu ce a plecatla Iaşi. Cât a stat acolo, cu toţii amtrăit sentimental siguranţei reîn-toarcerii tatei, sănătos şi vesel. Pânăîn dimineaţa Anului Nou ‘53. Acum,revăd, din nou, telegrama. Şi pe neaGrigore, poştaşul acela mic şi slabcare, înmânându-mi-o, a simţitdureros – i se citea pe chip şi în glas– sentimental unei adânci vinovăţii…

… Mulţi ani după aceea, am trăitcu gândul că tata nu-i mort. Că vaveni, într-o zi, acasă. Că ne vastrânge la pieptul lui şi ne va mângâiaşi ne va spune povestea vieţii sale. Opoveste pe care am visat-o toată viaţaaşa cum am vrut eu. Pentru că, defapt, nici nu l-am cunoscut pe tata.Dacă trăia, câte întrebări nu i-aş fipus! Şi, mai ales, poate, cât de mân-dru ar fi fost el de mine! Pentru că,aşa cum i-am promis la jumătateaacelui septembrie a anului ‘44, nul-am făcut niciodată de râs.

.......................................*Din volumul, în pregătire, „Noi,

cei de pe Lăpuşneanu”

Eu

gen

Ver

man

MOARTEA TATEI*

Fluturi din cuvinte

Pe floarea dăruită ţie iubitoS-au aşezat cuvintele de început

A dragostei noastre, Cuvinte negândite,nerostite,

doar simţitePe buzele minţii şi-n tainicele

Sertare ale inimii mele Obosite de furtunile timpului

Ce m-au îmbătrânit.S-au aşezat cuminţi, precum

Fluturii amorţiţi de frig,În aşteptarea primăverii...

Arheologie pe Valea Regilor

Am urcat pe vârful piramidei de gunoaie ur-bane,Un cal mesteca de zor peturi cu urme

de Pepsi şiPaşte...Un cal alb şi nărăvaş ce nu se lăsa încălecat

de-un câine-omVagabond, ce prinsese în laţ un hingher nebun,Nebun de înecat în canalizarea urbană A scurgerii păcatelor noastre deUnică folosinţă...Iată aşa, înţeleg de ce tirbuşonul 3D Al pasiunii dintre Ea şi El îmi pătrundea adânc în carnea

virtuţii de-a trăiŞi de a-mi face cameră mortuară

în miezul piramideiMirosind a gol etern...

Nefertiti

La stâna din Valea Regilor,Păstorul de capre şi dinozauri cu ochi albaştriAr vrea să caute inelul pierdut de Nefertiti

În fântâna iubirilor secate de la Eva încoace.Îl caută, sacrificând zilnic o capră, îl cautăVânând noapte de noapte reptile sau şoimiÎmbălsămaţi în propriul sânge spumant,Dar viaţa i s-a scurs în vale, fără inel,Şi nici măcar o dată nu a simţit deasupra-i atât de mult lăudata şi divina„Alintaromă” a pletelor iubitei sale

Nefertiti,Prefăcută în ultima capră sacrificată.

Colaj...

Motto:Oprească-se şi oprească-se timpul

Cât mai este timp...

Ha, ha, ha, râse arlechinul morţii,Aruncând în sus steagul negru Ca şi nefiinţa abisală a Mării Moarte.Făcea acrobaţii ca-ntr-un spectacol Medieval florentinPe umărul meu, neruşinatul,Iar eu încercam să-l prind cu o plasă de fluturiRealizată din algele viselor Şi petalele pletelor tale de fecioară....

Mu

gu

r A

nd

ron

ic

pagina 15revistă de cultură

PLUMB 118

Toamnă, iarnă, capricii alevremii, sfârşit de sezon dar şi de an;bilanţuri şi concluzii, proiecte pentruun nou an, aşteptări şi împliniri, iluziişi de-ziluzii, lacrimi şi zâmbete, zilescurte şi nopţi lungi, sărbători laice şicreştine, politică şi +alte aiureli,canale şi azile, lumini şi umbre şi multglod peste suflete des-puiate desperanţe. Aşa arată un tablou peticitde nerăbdarea unui pictor atent laspectacolul vieţii sau al unui poetrătăcit prin labirintul tranziţiei. Otranziţie pe care nici un politician nuştie să răspundă: cum şi când se vatermina! Un sfârşit de an cu multe ne-cunoscute în plan politic şi economic.În timp ce economia chipurile„duduie", sărăcia se întinde camolima peste comunităţile bogate alepatriei. Si din nou campanieelectorală, promisiuni ademenitoare,acuzaţii de o parte şi alta, zăngănit decătuşe şi mai ales mană cerească înpustiul cultural şi spiritual pentrumedia noastră dâmboviţeană. Cu ofaţetă schimbată şi liniştită, fără mităelectorală (doar accidental!), fără zgo-mote de fond, banere şi afişe enorme,campania electorală pentru alegerilegenerale din decembrie 2016 a fostceva cu totul inedit. Lipsită de nerv,viaţă şi consistenţă, abia perceputăde cetăţeni, rezultatele s-au material-izat în prezenţa la vot. Una din celemai scăzute din ultimii 26 de ani.Răspunsul alegătorilor a fost pemăsură, deşi oferta electorală a venitde la peste 15 partide şi asociaţii elec-torale. Din păcate oferta acestora afost destul de puţin cunoscută. Într-uncontext care semăna mai mult cu pro-movarea unei campanii agricole decâta uneia electorale, nu-i de mirare căcei mai mulţi, chiar dacă vremea afost excelentă, au preferat să rămânăacasă. Pentru clasa politică ar trebuisă fie un semn de întrebare şi unavertisment pe care cei mulţi îl daucelor a cărora lăcomie pentruîmbogăţire nu are limite. Nici diasporanu s-a îngrămădit la vot ca laprezidenţiale. Explicaţia?! Faptul că„Sistemul" n-a mai finanţat votul dindiaspora s-a resimţit la aceste alegeri.Dar ce este „Sistemul"? Îmbunătăţit înperioada interbelică, perfecţionat debinomul Pantiuşa – Bodnăraş, caaparat represiv împotriva duşmanilorrevoluţiei proletare, el s-a auto-perfecţionat reuşind să-l lichideze peCeauşescu. După revoluţie „Sistemul"l-a acceptat pe Iliescu, l-a rejectat peConstantinescu, la încorporat în cor-pul său pe mai vechiul agent ajunspreşedinte, care şi l-a făcut foarte utilîn înlăturarea adversarilor incomozi(experienţa anilor cincizeci s-adovedit folositoare), iar pe Iohanis îlfolosesc ca „purtător de vorbe" şi-lmanipulează ca pe o păpuşă. Cinesunt tartorii „Sistemului"?! Nimic maisimplu: reprezentanţii unor instituţiipublice care au atribuţii în inter-ceptarea, urmărirea, cercetarea şi în-regisatrea tuturor convorbirilor şiacţiunii cetăţenilor la care se adaugăcele de forţă şi represive careanchetează cu sau fără probe, dausentinţe şi distrug destine mai ceva caîn perioada sovietică. În vârf se aflăbinomul- ceva între Pantiuşa şi AnaPauker în perioada lor de glorie. Pen-tru completare: câţiva magistraţi,„avocaţi ai diavolului", generali de

informaţii, din armată sau de interne(nu toţi), parlamentari, consilieri,funcţionari permanenţi din ministere,etc. Un amestec mai periculos decâtun cocteil Molotov...

Parafrazându-l pe Iorga: „cineuită sau nu-şi cunoaşte istoria riscăsă o repete!". S-a întâmplat recent la„surora noastră" de peste Prut. Esteincredibil cum o generaţie care asuferit sau a cunoscut atrocităţilecomise de ruşi în Basarabia în anii deocupaţie ţaristă sau comunistă, prinprogromuri, deportări în gulaguri, înbeciurile KGB-ului, le-au fost ucişipărinţii, bunicii, copiii, rudele şi lapeste 25 de ani de la independenţăvotează fără rezerve cu reprezentan-tul Moscovei, care culmea tupeului!,nici nu se oboseşte să-şi reţinădragostea şi admiraţia pentru Putin şiKremlin! Sărăcia să ne fi spălatminţile, şters amintirile şi ucis su-fletele, ca să votezi alături de călăiineamului tău?! Trist... dureros de tristsă vezi cum fraţii tăi te vând ca peIosif, duşmanilor! Să fim oare atât delaşi şi pentru un blid de linte să ne vin-dem strămoşii rămaşi prin gulaguri şicimitire?!. Dacă această alegere ar fifăcut-o generaţia tânără aş fi înţeles!Dar pentru o generaţie care s-a ma-turizat la focul durerii şi al lacrimilornestinse, e greu de înţeles! Nu credcă sărăcia este un motiv suficient.

Recent s-a anunţat activitateaComisiei de validare a USR privindprimirea de noi membri. Rezultatulcatastrofal descalifică aceastăcomisie cu gândire limitată şi lipsităde scrupule! Cum este posibil ca dindouăzeci de cereri depuse să fieacceptată doar una, în timp cetreipătrimi dintre dosare nici nu au fostdesigilate. Culmea neruşinării este căstudiul celor câtorva dosare a durataproape un an. Din dosarele nestudi-ate cel puţin 4-5 au aprecieri critice fa-vorabile de la cei mai în vogă criticicontemporani. Chiar atâta dispreţprivind acceptarea valorii unor scriitorirecunoscuţi în spaţiul cultural şi lit-erar?! De bun simţ şi moral este camembrii acestei comisii să-şi deademisia de onoare pentru lipsă deprincipii şi incom-petenţă!

Luna sărbătorilor de iarnă trebuiesă fie una de pace, împăcare cuDumnezeu şi cu adversarii, în primulrând o lună a dragostei şi prieteniei.Cel mai frumos cadou în aceastăperioadă este dragostea şi iertarea.Pentru mulţi dintre noi cuvântul iertareeste ca cel mai coroziv acid picurat înurechea celui care ar trebui să ierte.Hristos a spus: pacea mea v-o lasvouă! Iar noi am făcut din pacea luiHristos un motiv de îmbuibare şidăruiri de daruri celor pe care vremsă-i cumpărăm pentru binele nostruegoist! Cei mai mulţi confundă peMoş Crăciun cu Iisus Hristos, peşteranaşterei Mântuitorului cu iglu Moşuluişi darurile Magilor cu cele aduse desania trasă de reni. O lume spiritualăşi materială întoarsă cu susul în jos!O lume a mercantilismului şi materia-lismului! Nimic spiritual, nimic teo-logic, nimic creştinesc, totul ca ovacanţă a îmbuibării şi lăcomiei pân-tecului! Şi când te gândeşti că Hristoss-a născut într-o peşteră şi a trăit înmodestie. Ce legătură are naşterea şiviaţa onestă şi curată a lui Hristos cudistracţiile, desfrânările şi excesele detot felul pe care le practică creştiniinoştri?! Colindele tradiţionale aucurăţenia, sfinţenia şi încărcătura lorspirituală, departe de lumea noastrădezlănţuită în show-uri de tot felul.Atât de puţin a mai rămas din bogăţiaspirituală a colindelor şi tradiţiilorromâneşti! Televiziunile ne prezintămai mult diferite feluri de mâncare,care să ne umple boftul şi nu sufletul!

Să ne excite simţurile şi nu spiritul !Sămurim mai repede încât să trăim maimult!

În numărul trecut vorbeam detrunchiul comun care a dat două braţeputernice: braţul comunismului globalşi braţul globalizării capitaliste (stânga– dreapta). Toate aceste ideologii îşiau sorgintea într-o prevedere a Tal-mudului,din care reiterez:

„Dacă Israel este bun, el va faceîn aşa fel încât şefii altor popoare vorfi aruncaţi pe treapta cea mai de jos aşefiei pentru care numai evreii să-şiîmpartă dominaţia asupra celorlaltepopoare. Căci peste tot unde trăiescevrei, ei trebuie să fie şefii stăpânilorlor." (B.P.Haşdeu –Talmudul, ca pro-fesiune de credinţă a poporuluievreu, Bucureşti 1866, reeditat la edi-tura Vicovia 2013, pag.123 /124).Înacest sens sunt câteva puncte co-mune între cele două abordări stânga-dreapta. Vom începe cu aspecteleeconomice şi financiare care dauconţinut formelor fără fond. Încă deacum peste o sutăcinzeci de ani,Marx vorbea de globalizareacomerţului ca fiind tendinţa deeficienţă maximă economică. Mareaindustrie a creat piaţa mondială...Piaţa mondială a dus la o dezvoltareimensă a comerţului, navigaţiei şicomunicaţilor pe uscat. (K. Marx). Pebaza acestor aspecte s-a construitideea statului comunist (proletar)globalizat şi s-a dezvoltat de lajumătatea secolului XX teoriacapitalismului global (globalizării).Burghezia a dat, prin exploatareapieţei mondiale, un caracter cos-mopolit producţiei şi consumului dintoate ţările. Ea i-a smuls industriei desub picioare terenul naţional... indus-trii naţionale au fost distruse şicontinuă să fie distruse pe zi ce trece.Ele sunt înlăturate de industrii noi, acăror introducere devine o chestiunevitală pentru toate naţiunile civilizate,de industrii care nu mai prelucreazămaterii prime indigene, ci materiiprime provenind din regiunile cele maiîndepărtate şi ale căror produse nusunt consumate numai în propria ţară,ci în toate continentele. (K.Marx I)Cum se reflectă aceste teorii înpractică?! Care este numitorul comunal celor două teorii? Să le analizăm perând:

l. Modul de concentrare acapitalului. Teoria comunistăprevedea concentrarea capitalului înmâna indivizilor asociaţi şi în finalîn mâna statului proletar, conformgândirii leniniste. Apologeţii glo-balizării capitaliste susţin concen-trarea capitalului în mâna unorcompanii (trusturi) globale în spatelecărora se află cele mai bogate grupuriale lumii. Și într-un caz şi altulconsecinţa este pierderea de cătreputerea publică statală a caracteruluiei politic, întrucât puterea politică va fitransferată Guvernului Mondial fie co-munist, fie capitalist. În acest sensGuvernul mondial va fi rezultantapolitică a celor care deţin în expresieabsolută capitalul financiar şi social allumii (statul comunist bolşevic, sauuriaşele grupuri financiare trans-naţionale). Şi într-un caz şi altulsoluţia administrativă va fi region-alizarea, adică întărirea capacităţii ad-ministrative a autorităţilor locale şiregionale, proces aflat în curs dedesfăşurare;

2. Rolul pieţii în reglareaeconomică. Atât în contextul globalcomunist, cât şi în cel al capitalismuluiglobalizat consecinţele rolului regula-tor al pieţii concurenţiale este acelaşi.Într-o economie cu concurenţă liberă,piaţa ajustează oferta cu cererea şi înconsecinţă preţurile şi veniturilesocietăţii. Din experienţa din perioadastatelor comuniste, ştim că regle-mentarea preţurilor direct de cătrestat a avut consecinţe economicenegative. Acelaşi lucru se va întâmpla

şi dacă prin globalizare capitalistăpieţele vor fi controlate la nivel globalde trusturile transnaţionale care vorimpune preţurile şi regulile.Consecinţa va fi că vor dispăreacompaniile mici şi medii, nemaiputândsă facă faţă marii concurenţe. Acestproces se desfăşoară şi astăzi subochii noştri, atunci când un supermar-chet multinaţional rade toată micaconcurenţă din jurul său. Deosebirilesunt neesenţiale însă consecinţelesunt aceleaşi;

3. Munca salarială. Prețul mij-lociu al muncii salariale este minimulde salariu, adică totalul mijloacelor detrai necesare pentru a menține pemuncitor în viață ca muncitor. Marxavea perfectă dreptate. Indiferentdacă vorbim de statul comunist saude cel capitalist, munca salarială esteprincipala sursă de venituri pentrumarea majoritate a membrilorsocietăţii globalizate. Modul cum estefolosită munca salarială de statulcomunist sau de companiile trans-naţionale este aproape acelaşi - ex-ploatarea salariatului cât mai multposibil, chiar prin eludarea legii, pen-tru un salariu de cele mai multe orisub valoarea lui reală.

Dar despre celelalte puncte,care definesc baza comună de ple-care a acestor teorii, în numerele vi-itoare. Până la viitoarea întâlniredoresc tuturor cititorilor revistei Plumbun An Nou cu multă sănătate, bucurii,împliniri profesionale şi personale,

La mulţi ani!

DE LA UN GÂND LA ALTUL

De la comunism la globalizare (2)

Du

mit

ru B

răn

ean

u

Romică C. Ghica

Apropo de sloganul „Toți suntem” Radio România

Sunt tare surprins, jur pe ochii mei,

Și de asta tare mă îndoiesc:Sunt Radio România și aceiCe taxa radio nu și-o plătesc?!

Apropo de bani

Nu mă plâng, ca alții, am destui,Cu sutele, ba chiar mii, de vrei,Alta-i hiba și sincer vă spui:Eu am o mare lipsă… de lei

Beția puterii

Când obțin toată puterea,Așa-și mai pierd capul uniiCă, vrând să-și impună vrerea,Pierd și uzul rațiunii.

Pierderea darului

Mulți, supărați pe Cel de Sus,În supărarea lor persistăCă ce le dă nu le e pus

Și în traistă.

Gripele și alte boli

Vin de la păsări (aviara)Vaci, porci și-alte animale,Căpușe ne mai calcă țara…Mă cam tem că-s… cacialmale.

Nimic nu-i veșnic

Dacă unici suntem toți,Fapt științific dovedit,Oricât vrei, oricât socoți,Nu-i nimeni de ne-nlocuit.

PLUMB 118

pagina 16 revistă de cultură

REMEMBER

Dragă cititorule!Vremea trece, vremea vine...și pentru a nu fi copleșiți înuitare, îți propun ca începândcu acest număr al revistei săne reamintim, măcar câtevadintre numele, datele și op-erele de căpătâi aleînaintașilor noștri într-ale

creațiilor beletristice românești.

* Mihai Eminescu

S-a născut la Botoşani , pe data de 15ianuarie 1850. A fost cel de al şapte-lea dintrecei 11 urmași ai căminarului Gheorghe Eminovicişi al Ralucăi Eminovici - Iuraşcu. Copilăria și-apetrecut-o în casa părintească, prin ținuturileIpoteştilor şi împrejurimile acestora. Între anii1858 şi 1866, a urmat, cu intermitenţe, şcoala laCernăuţi, pe care a părăsit-o în anul 1863, întretimp angajându-se funcţionar la diverse instituţiisau pribegind cu trupa Tardini - Vlădicescu.Primele manifestări literare ale LuceafăruluiPoeziei Românești s-au produs imediat dupămoartea profesorului său de limba română,eveniment în urma căruia colegii poetului autipărit broşura intitulată, „Lăcrămioareleînvăţăceilor gimnazişti”, în care apare şi poezia„La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M. Emi-novici. În luna februarie a aceluiași an a debutatcu poezia „De-aş avea”, în revista Familia,condusă de Iosif Vulcan, care i-a schimbat nu-mele în Mihai Eminescu. În acelaşi an, înaceeași publicație poetului îi apar alte câtevapoezii. Din anul 1866 până în anul 1869, Emi-nescu pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti, prilej de cunoaştere, princontact nemijlocit, a poporului, a limbii, a obi-ceiurilor şi a realităţilor româneşti. Ajuns sufleorşi copist de roluri la Teatrul Naţional, atunci șiacolo îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă săpublice în Familia. Scrie poezii, drame, frag-mente de roman, rămase în manuscris. Facetraduceri din limba germană. Între anii 1869 şi1872 este student la Viena. Urmează Facultateade Filosofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de laalte instituții de învățământ similare. Activeazăîn rândul societăţilor studenţeşti. Seîmprieteneşte cu Ioan Slavici. O cunoaşte peVeronica Micle. Începe colaborarea la ConvorbiriLiterare. Debutează ca publicist în ziarul Albina.Între anii 1872 şi 1874 este student la Berlin. Ju-nimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doc-toratul în filosofie. Urmează cu regularitate douăsemestre, dar nu se prezintă la examene. În-toars în capitala Moldovei, între anii 1874 -1877este numit director al Bibliotecii Centrale, profe-sor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşişi Vaslui, redactor la ziarul Curierul... Devine bunprieten cu Ion Creangă, pe care îl introduce înatmosfera și activitățile Junimei. În anul 1877 semută la Bucureşti, unde pînă în anul 1883 esteredactor, apoi redactor-şef la ziarul Timpul.Desfăşoară o activitate publicistică excepţională.Aici se îmbolnăvește iremediabil. Acum și aici îșidesăvârșește marile sale poeme. În luna iunie aanului 1883, surmenat, grav bolnav, este internatla spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut deprofil de lângă Viena. În luna decembrie aaceluiași an îi apare volumul Poezii, cu o prefaţăşi cu textele selectate de Titu Maiorescu. Sestinge din viaţă în condiţii încă nelămurite şi in-terpretate adeseori diferit, la data de 15 iunie1889, în casa de sănătate a doctorului Şuţu.Este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu.În lucrarea Viaţa lui Mihai Eminescu, criticulGeorge Călinescu a scris despre dispariția poe-tului aceste cuvinte atât de emoționante: „Astfelse stinse în al optulea lustru de viaţa cel maimare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată,poate, pământul românesc. Ape vor seca înalbie şi peste locul îngropării sale va răsăripădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pecer în depărtări, până cînd acest pământ să-şistrângă toate sevele şi să le ridice în ţeavasubţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

Sub aripa aceluiași Gerar, printre alțiiasemenea Luceafărului poeziei românești, maiconsemnăm venirea pe lume cu harul creatorilorde opere literare:

* Ioan Slavici

S-a născut la data de 18 ianuarie 1848, în

localitatea Șiria, comitatul Arad. A decedat ladata de 17 august 1925, în localitatea Crucea deJos, Județul Putna. Scriitor, jurnalist, pedagog,opera sa literară a fost influențată de viața satu-lui ardelean, oferind în nuvelele publicate ofrescă a moravurilor și comportamentele oame-nilor în funcție de stratificarea lor socială, scri-itorul fiind considerat, de criticul GeorgeCălinescu, un „instrument de observație exce-lent” al mediului rural. L-a cunoscut pe MihaiEminescu, la îndemnul căruia a debutat, în anul1871, cu o comedie intitulată Fata de birău.Printre cele mai importante scrieri se numără, ro-manul Mara; nuvelele Moara cu noroc, șiPădureanca. Memoriile publicate în volumulAmintiri, au o importanță deosebită pentru isto-ria literaturii române. Redactor la Timpul, înBucurești și, apoi, fondator al Tribunei, din Sibiu,prozatorul a fost un jurnalist renumit, închis denenumărate ori, atât în Austro-Ungaria, ca pre-supus naționalist român, cât și în România, cabănuit spion austro-ungar. Această experiențănefastă a fost reflectată în lucrarea intitulată În-chisorile mele. Cu referire la personalitatea luiistoricul Lucian Boia aprecia că: „Dacă la scri-itori, precum Rebreanu sau Sadoveanu seconstată un ușor deficit de caracter, necazurilelui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un astfel de surplus...”

* I. L. Caragiale

S-a născut la data de 30 ianuarie 1852, înlocalitatea Haimanale, județul Prahova. A dece-dat la data de 9 iunie 1912, la Berlin, nuvelist,pamfletar, poet, director de teatru, comentatorpolitic și ziarist, considerat a fi cel mai mare dra-maturg român. Alături de Mihai Eminescu, IoanSlavici și Ion Creangă, I. L. Caragiale este apre-ciat ca fiind unul dintre principalii reprezentanțiai societății literare Junimea. Vasta sa operă,printre care se numără comediile: O noaptefurtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea,O scrisoare pierdută, drama Năpasta, melo-drama O soacră, eseurile, povestirile, nuveleleși lucrările ocazionale de poezie, cele maimulte dintre operele sale de proză publicate subtitlul Momente și schițe; viața și activitatea ilus-trului nu pot fi cuprinse doar în câteva rânduri,drept pentru care îți las ție, cititorule, plăcereade a le redescoperi parcurgându-le.

* Victor Eftimiu

Născut la data de 24 ianuarie 1889, decedatla data de 27 noiembrie 1972, poet și în acelașitimp dramaturg, redactor și colaborator la nu-meroase reviste ale epocii: Țara noastră,Luceafărul, Tribuna, Lupta etc., director deteatre, membru al Academiei... A publicat ver-suri, a scris comedii și piese satirice, un volumde basme și cărți pentru copii: Poemelesingurătății, Minciuni terestre, Cocoșulnegru, Înșiră-te mărgărite, Omul care a văzutmoartea, Kimonoul înstelat etc.

*Ionel Teodoreanu

Născut la data de 6 ianuarie 1897, în Iași,decedat la data de 3 februarie 1954, înBucurești, a fost avocat și romancier recunoscutmai ales pentru scrierile sale evocatoare alecopilăriei și adolescenței: La Medeleni, În casabunicilor, Masa umbrelor, Jucării pentru Lily,Fata din Zlataust, La poalele nopții, Prăvalebaba etc.

*Mircea Sântimbreanu

Născut la data de 7 ianuarie 1926 în locali-tatea Băița, județul Hunedoara, decedat la datade 19 august 1999, în București, a fost scriitor,director al Editurii Albatros, publicist, scenarist șiproducător de film: Haiducii, Dacii. Este cunos-cut ca scriitor de literatură pentru copii: Cu șifără ghiozdan, Extemporale, Lângă groapacu furnici, Să stăm de vorbă fără catalog,Mama mamuților mahmuri, și pentru pro-movarea unor scriitori prin publicarea lucrărilorlor la editura pe care a condus-o în mod strălucit.

*Ion Băieșu

Născut la data de 2 ianuarie 1933, în loca-litatea Aldeni, județul Buzău, decedat la data de21 septembrie 1992, în București, politician, dra-maturg, prozator, scriitor de texte pentru film șide televiziune. Cel mai bine cunoscut pentru ro-manul său Balanța și comedia Preșul.

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u „Lacrimi pest timp”de Nicolae Mărunţelu

Editura Axis Libri, Galaţi, 2016

Autorul Nicolae Mărunțelu, pune la îndemâna pu-blicului cititor, iubitor de poezie cu tendințe religioase celde-al treilea volum de poezie, intitulat „Lacrimi pestetimp”, apărut la Editura Axis Libri – 2016, Galați.

De la început putem spune că trăirile autorului înpoeziile sale se învăluie asemenea stelelor de pe copertaI a cărților sale create până în prezent, iar curcubeul sfânt,ceresc coboară cu blândețe și se adapă cu seva sfântă acreației din poemele sale create cu inima și sufletulcredinței:

O, sfântă mamă,/ De mine nu ești departe,/ Teprivesc în fiecare zi/ În fiecare clipă,/ Te iubesc mai mult/Ne-ai dat în viață,/ Povețe și frumoase bucurii./ Ai muncitpentru copii/ Acum și mai înainte / Ai ochii lunii, cu nopțileinserite,/ Ne-ai crescut la sânul tău/ Cu multă iubire șidreptate,/ Copiii au crescut, te caută,/ În noapte... [Mama,pag. 8]

De fapt poeziile autorului conturează un mod de ra-portare la lucrurile din jur și la realitatea zilelor noastre.Sunt o privire către societatea actuală, o lume care s-aîndepărtat tot mai mult de iubirea lui Dumnezeu:

Doamne, ești izvor de lumină,/ Pământul plânge dedurere/ Mulți îl sapă din plăcere,/ După un timp estepărăsit/ Rămân, gropile adânci/ Ca niște stânci/ Mafia șicurupția ucide!... [Izvor de lumină, pag. 20]

Debutul are loc în anii: 2010, continuând în 2012,2015 și 2016, cu alte titluri pe care le vom enumera:

1) „Alerg după o stea” – 2010, publicat la Editura:„InfoRapArt”, Galaţi, volumul având 604 pagini - versuri;

2) ”Printre stele călător” – 2012, publicat la Editura„InfoRapArt”, Galaţi, volumul având 685 pagini;

3) Romanul „Visuri neîmplinite - Antigona” – 2015publicat la Editura „InfoRapArt”, Galaţi;

4) ”Te slăvesc în poezie”, martie 2016 poezii, pub-licat la Editura Axis Libri, Galaţi;

5) Poemul „Lacrimi peste timp” – 2016, publicat laEditura „Axis Libri”, Galaţi.

În majoritatea operelor sale create predominantă fiindiubirea față de aproapele și de Dumnezeu:

În ochii tăi, Doamne/ Văd flori de aur și argint,/ Maivino și la noi/ Mai vino pe pământ,/ Că suntem mici, cuochii moi,/ Te văd Doamne, de aici,/ În ochii tăi, Doamne,/Copiii dorm/ Și asta o știm,/ Amândoi...// Voi da dinbunătatea ta,/ Un colț de rai/ Din pâinea tot mai bună/Dată prin ochii tăi,/ Din inima copilului cea bună. [În ochiităi, pag. 49]

Fiecare strofă a unei poezii este creată cu multămigală și prețuire pentru cititorii care speră să-l primeascăcu bucurie și cu sufletul deschis. Cu siguranță autorul esteun mânuitor și truditor al condeiului literar de mare rafina-ment cu un limbaj de mare rafinament în lirica curatăcreativă a cărții. Scriitorul își fundamentează scriitura pascu pas din punct de vedere literar deosebit cu sensuri noi,ce îmbogățesc limbajul poetic. Am constatat pe parcursullecturii că poeziile create din volum sunt adevărate comorilirice originale.

Poezia autorului îți încântă sufletul de candoare și iu-bire în majoritatea poeziilor create din volum, regăsim iu-birea și durerea în toate formele sale:

Ai apărut în calea vieții mele,/ O cale așa deîndepărtată…/ În toată viața mea,/ În suflet mult amar amstrâns.// Viața mea în lacrimi e scăldată/ Durerea vremiice vine în amurg. [Mi-ai apărut, pag. 96]

În realul poeziei autorul promovează o liricăreligioasă cu un echilibru al poeziei moderne cu o stabili-tate prozaică a sonetului. Poetul fiind cu gândul la operfecțiune nouă poetică, care a reușit-o din plin. Elpractică o creație originală a lexicului special cu efectplăcut în poezie.

Poezia autorului creată îți încântă inima și sufletul.Volumul ”Lacrimi peste timp”, semnat de NicolaeMărunțelu, este un volum valoros în care poezia abundăîn lirica poetică în care adună cititori în jurul unei făclii delumină și iubire și durere:

O, tu, omule/ Ce multe dureri ai strâns/ Inima și su-fletul din tine/ Mereu de durere ai plâns.// Cu gândulblând, flămând,/ Ai colindat o lume,/ Dumnezeu, stăpân afost cu tine,/ Prin căderi te-a ținut de mână,/ Gânduribune, pentru toți le ai din inimă și din suflet din puținul tău,la toți/ le-o dai. [Cu gândul blând, pag 109]

Activitatea creatoare a poeziei poetului NicolaeMărunțelu este tânără și vie, fără tăgadă. Un romantic plinde viață în operele sale creatoare prezente și viitoare, cene determină spunând cu siguranță că operele sale cre-ate nu se sfârșesc curând. Ele ne fac să fim mai buni șimai vii.

Discursul liric al poemului ”Lacrimi peste timp” m-aimpresionat de căldura versurilor din volum. Cuvântul finalo vor face cititorii care îl vor aprecia, fără reținere, merităsă fie unit și apreciat de iubitorii de poezie și nu numai.

Cez

arin

aA

dam

escu

revistă de cultură pagina 17

PLUMB 118

C â n dcontemplăm launitatea românilore bine să începemcu Evanghelia caapoi să așezămlângă piatra dincapul unghiuluiși cugetările sa-vantului Nicolae

Iorga, care , în vremea sa a fost celmai puternic român, așa l-a numitpreotul martir Dimitrie Bejancăruia i-a fost profesor la facultateade istorie din București.

O fi săvârșit și greșeli dar noi săîi vedem faptele bune fiindcă nu sun-tem Judecătorul. Să recunoaștem cusinceritate că de multe ori nouăînșine ne este greu să ne deșteptămși să lucrăm. Dar Nicolae Iorga atrezit un popor, a consolidatconștiința națională în mințileromânilor din toate provinciile. Aprimit onoare, titluri și doctorate de lastrăini fără să ceară așa ceva. A im-presionat pe toți elevii și profesorii, oîntreagă Țară prin oratorie, elevațieși dragoste pentru istoria neamului.

A vorbit în multe limbi alepământului. A intrat în Academie camembru plin la 4o de ani șiacolo a rostit un adevărcare nu îl va spulbera nicio furtună și nu-l va ardenici un foc. Iată acest cu-vânt extraordinar. „Avemdouă entități care țin sufle-tul neamului românesc: Biserica(mănăstirile) și satele„. Dorim să nupierim și să rămânem pe fațapământului?! Vrem? Atunci să în-toarcem fața către Dumnezeu și sămergem la Sfintele Mănăstiri. Iarcând intrăm în satele noastre să necuprindă evlavia ca și cum am fi intratîntr-o catedrală. Că dacă până în2018, Basarabia nu se reunește cuRomânia , nu vom avea curajul săsolemnizăm decât o comemorare șio recunoaștere a neputinței și a som-nului cel de moarte care ne ține caîntr-un clește, deși nu recunoaștem.

În 1940 când Rusia sovietică afurat cu forța Basarabia și Bucovinade Nord, Nicolae Iorga a vorbit o lunăîntreagă la radio București și ademonstrat că singura Țară care aredrept divin, istoric și universal asupraBasarabiei este România. Cât debogat este înzestrat de divinitateneamul românesc!!! Avenit la noi ApostolulAndrei și ne-a încre-știnat sădind pe pământromânesc LuminaEvangheliei și SfântaTradiție. Însă în prezentsunt mulți înșelați șivânduți lui Mefisto, cevor să pună ei începutnou și să arunce lagunoi Credința, Cruceași Tradiția. Dar iată vineNicole Iorga, un alt“apostol,, care spunerăspicat și cu un cuvânt foarte puter-nic faptul că Mănăstirile și satele suntlumina și temelia românismului. De-sigur că ideile de unitate aleromânilor sunt veșnice și esteadevărat că “Unirea națiunea a făcut-o”, însă la fel de extraordinară este șipregătirea conștiinței naționale l-acare a lucrat elita culturală a vremii,care l-a avut ca purtător de drapel peNicolae Iorga.

Pentru Apostulul Marii Uniri,Adevărul nu a fost nici o clipă exteriorființei naționale, ci propriu existențeiființiale a neamului. Au avut în fațaconștiinței acest Adevăr dacii, iar maitârziu marii domnitori creștini: Nea-goe Basarab, Constantin Brânco-veanu, Ștefan cel Mare și MihaiViteazul. Toți acești domni creștini aufost sanctificați de Domnul Dum-

nezeu și de poporul român. NicolaeIorga a văzut ca nimeni altul toatevalorile care au dus la creșterea ideiide unitate. Ca un Apostol a făcutmărturisire și pelerinaje la toatemănăstirile și locurile sfinte unde aufăcut jerfă pentru unire româniiadevărați ,și pe unde a trecut, aprofețit peste timp că în oricare locdintre Nistru și Tisa este Casa șiVatra unde românii lucrează săînmulțească darurile și talanții primițide la Dumnezeu.

Iorga a primit moartea dreptrăsplată că a slujit Adevărul. Așa cums-au petrecut lucrurile și cu sfinții.Iorga a înțeles, creștin și român fiind,că în fața lui Dumnezeu cel maielocvent testament este cel almărturisirii cu demnitate a Adevăruluicu prețul propriului sânge. Pe tot par-cursul perioadei 1909 -1918, NicolaeIorga a presărat semințele ideilorsfinte ale unității românilor, așa cumSfântul Apostol Pavel a semănat cu-vintele iubirii la toate neamurile. Mo-mentul crucial din decembrie 1916 acondus la retragerea ArmateiRomâne în Moldova. “Aici s-a creat osituaţie dramatică: peste un milion şijumătate de refugiaţi, aproape un mi-

lion de soldaţi ruşi veniţi, având odisciplină sumară, deveniţi, în 1917un pericol pentru Statul Român; lipsaacută a alimentelor, a locuinţelor, acombustibilului, o iarnă timpurie şifoarte friguroasă accentua drama-tismul situaţiei; se adăuga epidemiade tifos exantematic şi permanentaameninţare cu ofensiva finală a ar-matelor Puterilor Centrale”

Guvernul de coaliţie trebuia săfie pentru Ţară un semnal de afir-mare a dorinţei de rezistenţă până lacapăt. Trebuia ca un semnalasemănător să fie dat şi din parteaParlamentului. Acesta a fost scopulşedinţei Parlamentului din 14 decem-brie 1916, în care momentul principala fost acela al discursului lui NicolaeIorga „Nici o biruinţă omenească nuvalorează în adevăr – spunea - decâtprin două elemente: prin cât suflet epus într-însa şi prin cât suflet se

aduce de la dânsaînapoi acasă. […] Seîndreaptă către noi înacelaşi timp privirilepline de o rugăciunetăcută ale unui poporsfios, care veacuri în-tregi n-a găsit atât deadeseori cuvinte maripentru suferinţele lui,dar care le-a simţit cuatât mai adânc, cutoată gura sa mută. Semai îndreaptă, însă,asupra noastră ochiul

de ură al străinului care vrea să ştiecum suferim de rana pe care a făcut-o, şi acestui străin, la urmă trebuiesă-i răspundem. Trebuie să-irăspundem că, oriunde am fi, suntemhotărâţi să mergem până la capăt, încredinţa că, dacă s-a ridicat vreodatăo religie pe lume, dacă s-a vorbit dedreptate şi ideal, nu se poate, cu niciun chip, ca şi înaintea celei maisălbatice forte organizate, să piarădrepturile unui popor de a trăi pepământul în care nu este un fir deţărână care să nu fie acoperit de celmai nobil sânge. […] Spre noi se uităastăzi o oştire, Oştirea României,care este moraliceşte întreagă; estemai mare chiar decât în momentulcând întâiul detaşament a sfărâmatcu patul puştii piatra de nedreptate lagraniţă. Atunci, om viu lângă om viu,

ea reprezenta numai puterea fizică şiîncrederea în biruinţă; astăzi cei viiaduc cu dânşii moştenirea su-fletească a celor cari au murit pecâmpul de luptă. Precum noi lăsămla alţii averea şi numele nostru, aceiacari cad pentru Ţară şi viitorul Nea-mului îşi lasă sufletul întreg, atât demare cum era în momentul sacrifici-ului lor, acelora în mijlocul căroracad. […] Cel din urmă soldat cu hainasfâşiată de suferinţele şi răbdările în-delungate faţă de asprimea naturii şide cruzimea duşmanului aduce înfăptura sa morală pe toţi acei cari nu-i vom mai vedea aievea niciodată. Şiniciodată steagul românesc n-a fostmai mândru decât în momentul cânda arătat celei mai superbe alcătuirimilitare din Europa că pot mergeţărani fără şcoală, fără arme mo-derne, înaintea oştirii înzestrată cutot ce o cultură grozavă şiînvierşunată dă sclavilor înarmaţi cario reprezintă. […] Cine va fi pututspune că Armata noastră, […] căaceastă sfântă Armată nu şi-a în-deplinit datoria ei, nu numai faţă deŢară, de Ţara de acum, dar şi faţă deuna din cele mai glorioase moştenirişi faţă de generaţiile care ne aşteaptăpentru a ne judeca, cine va spune căţăranul român a scăzut câtuşi depuţin faţă de strălucita vitejie care i-a

fixat în generaţiile prece-dente un rang între naţiuni,aceia nu numai căsăvârşesc un act de nepa-triotism, dar şi un act denedreptate faţă de parteacea mai sănătoasă, mai

plină de făgăduieli şi de viitor a Nea-mului nostru. Armata noastră înîmpre-jurările de astăzi reprezintă unpopor întreg. […] Poporul Românescse cuprinde din acei cari ţin arma inmână, din acei cari li dau tot sprijinulpentru a o putea întoarce împotrivaduşmanului şi în acei cari trăiescnumai spre a admira acest ero-ism, a-i culege roadele pentru poporşi de a da mâna de ajutor care estetrebuitoare pentru a garanta victoria.”Îşi încheia discursul cu un îndemn:„În colţul acesta unde ne-am strâns,să păstrăm cu scumpătate sămânţade credinţă, şi vom vedea şi noi larândul nostru dispărând negurastăpânirii străine şi vom putea zice caPetru Rareş, fiul lui Ştefan, că «vomfi iarăşi ce am fost, şi încă mai multdecât atât».” După rostirea discursu-lui Nicolae Iorga a intrat în conștiințanațională sub numele de” ApostolulNeamului”.

I.G. Duca, în memoriile sale,consemna: „Iorga a fost mai presusde orice laudă. El a rostit atunci înTeatrul din Iaşi, incontestabil, cel maielocvent discurs din viaţa lui. Potspune, mai mult, unul din cele maimari discursuri ce s-au rostitvreodată de pe tribuna românească.[…] Iorga a ştiut să exprime ceea ceera în conştiinţa fiecăruia, să aprindăflacăra care lâncezea în toate su-fletele, să redeştepte prin evocareagloriei trecutului speranţele naţionale.[…] Când s-a aşezat jos a fost unadevărat delir, Aproape toată lumeaplângea. În acele clipe Iorga a reuşitsă întrupeze gândul şi simţirea unuiîntreg neam crunt lovit de soartă.”

Un cursant de la Vălenii deMunte, unde Iorga înființase ocatedră de patriotism, ConstantinBucşan, scria: „Înaintea Armatei, d-voastră aţi început desfiinţareagraniţelor blestemate, prin înfiinţareacursurilor de la Văleni, cari erau unfocar de cultura deopotrivă.”

Sunt alte mii de dovezi care i-auîndreptățit pe românii din timpulRăzboiului Reîntregirii să îlnumească “Apostolul Marii Uniri”

Bibliografie: Note.

Cu privire la rolul lui NICOLAEIORGA în realizarea Unirii din 1918,de Prof. Univ. Dr. Petre Țurlea

Nicolae Iorga - Apostolul Marii Uniri

Preoți cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,Deviza-i libertate și scopul ei preasfântMurim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,Decât să fim sclavi iarăși, în vechiul nost’ pământ.

„BĂTRÂNA ȘI HOȚUL”de

VIOREL SAVINpe scena Teatrului de Stat

din Constanța

La început de an 2017, când noi,Românii, se pre-gătim să întâm-pinămZiua Culturii Naţionale, Teatrul de Statdin Constanţa îmbracă haină desărbătoare, cu reprezentarea, înpremieră, a spectacolului „Bătrâna şiHoţul”, de Viorel Savin. Regia estesemnată de Iulian Enache, scenografia–Lăcrămioara Dumitraşcu, iar muzica –Adrian Mihai.

Protagoniştii spectacolului suntbinecunoscuţii şi îndrăgiţii actori: IleanaPloscaru – în rolul Bătrânei, şi Dan Co-jocaru – în rolul Hoţului. O frumoasărealizare în palmaresul teatruluiconstănţean şi al directorului acestuia,actriţa Dana Dumitrescu.

Dramaturgul băcăuan Viorel Savina avut bucuria premierei absolute, chiarpe scena Teatrului din Bacău, în 1983,la scurt timp, spectacolul fiind reprezen-tat şi pe scena Teatrului Mic dinBucureşti, cap de afiş fiind, atunci,marea tragediană Irina Răchiţeanu(1920-1993), spectacol montat de un altmare nume, regizor Olimpia Arghir. LaBacău, Bucureşti, Piteşti, Constanţa,Botoşani, Reşiţa etc. peste tot, în ţară,acest spectacol a impresionat, pentru că„Bătrâna şi Hoţul” este o dramă cu maimulte chei stilistice, în care viclenia

îmbracă mai multe măşti; un text dra-matic de o mare şi subtilă fineţepsihologică, un dialog al contrariilor, omare lecţie de viaţă. Pe scenă seconfruntă două caractere cu principiimorale contradictorii, stă-pânite de ges-turi disperate, dorinţa de subtilizare aunui tablou de artă şi dorinţa de amenţine echilibrul moral. Va învingefrumuseţea de caracter a fiinţei umane.

Un început de an promiţător, ofrumoasă colaborare dintre un prolificdramaturg, Viorel Savin, provenit dinpatria lui George Bacovia, şi un presti-gios teatru constănţean, din patria luiPublius Ovidius Naso.

Iată cum timpul vindecă pe toate,sau cum ar spune poetul roman:„praeterquam curas attennare meas”.

Dar această premieră a Teatrului deStat din Constanţa reprezintă, deo-potrivă, un gest frumos gândit de direc-torul instituţiei, Dana Dumitrescu, desărbătorire a celor doi actori: IleanaPloscaru şi Dan Cojocaru. Distinsadoamnă Ileana Ploscaru, considerată„cea mai longevivă actriţă din România”sărbătoreşte 65 de ani de activitateteatrală (bineştiind că a debutat în urmăcu 65 de ani pe scena Teatrului Naţionaldin Cluj, în drama „Fântâna turmelor”,de Lope de Vega).Celor doi actori leadresăm mulţi ani, cu sănătate, şi câtmai multe premiere. Succes, tuturor!

ILE

AN

A P

LO

SC

AR

U

Vas

ile T

anas

a

Liv

ia C

iup

ercă

pagina 18 revistă de cultură

plumb-118 LIRICE plumb-118

Nicolai Tăicuțu

alegorie

de astăzi va cădea zăpadă

vânatul se va expuneîn ceremonii simple

cu adaos de cuvioasăsfințire…

sub searăîntru început

pe iarba arsă de gereu voi fi primul răpus:

cel mai ușor de înlocuitde jivinele ce vor urma

reciprocă

poemul mă pândeșteprecum câinele vânatul

și viceversa:vânatul pândește poemul

într-o descriere/ transcrierecu dublu sens

despre mine și câinele meu

eu și câinele meuvom locui un ținut de vânătoare

se anunțase deschiderea se-zonului

nu am știut nimic înaintedespre acest ținut de vânătoareși nici câinele meu

nu a știut nimic

în schimb, paradoxal

ținutul de vânătoare (predestinatpare-se)

știa totul despre noi

acest poem n-a putut fi intitulat

un vers cade într-un alt vers

și-acesta din urmăîntr-un altul cade

- țin să se-nțeleagăcă nu e vorba

de același versși de o cădere în sine -

spre o mai bună edificareexemplific color:un vers violet cade într-un alt versmai violet

și-acesta din urmăîntr-un altul cadeși mai violet

… eu, pe terasăca și când aș picura

strop cu stropvers după vers

în privirea tadin ce în ce mai violetă

ca tot omul

femeia venea singură/ păreasingurăludic umbrele se intersectau pe trupul ei, și de aici în praful drumuluisau poate numai înprivirea ei, atâta timp câtumbra-i, ferfenițită acumîncerca să se regăseascăpetic cu peticprintre celelalte

…mai mulți sori pentru mai mulți bărbați

…mai multe selenepentru mai multe femei

cu umbră să lovească chipul fe-

meiicu umbră să-ntineze calea femeiicu umbră s-acopere ochii femeii

de parcă n-ar fi avut parte de un singursoareca tot omulde parcă n-ar fi avut parte de o singurălunăca tot omul

de ce așa mulți de ce așa multe

de parcă n-ar fi fost băieții ei…de parcă n-ar fi fost fetele ei…

nu

deși nu-i orb îndeajunspoetul, precum

ar folosi baston albtrece stradape locuri nepermise –

el știe că nimeninu-l așteaptă dincolo

cum nimeni nu s-a găsit să-ispună:

treci pe aici!

peisaj

pe masa de scrisam îndepărtat de minecât mai multrevista de poezie(nu ca pe-o respingereci din relaxare)

acum, ca și cândmasa ar fi în pantă versurile din revistăpăstrându-și formadar nu și fondulcurg spre mineca spre o gură de vărsaredeltaică

printre plauri și păsări de baltăprintre trestii și peștise-ntrezărește

chira chiralinaîntre nuferi

precum o florăreasă

început de sacrificiu

în lipsa mea copilăriaa dus scrijelitura aceea de la ge-nunchila râul mic al câmpieia spălat-obine/ bine a spălat-oși a lăsat-o acolo pe malul apeisă se înzdrăveneascăde la sinesă devină ceea ce avea să mă întâmpineacum – o pală de vântde primăvară

(adu-ți aminte, mi s-a zisranirea genunchiului a fost pornirea spre rugă/ spre binea ducerii mieilor la imașiar tu

nevinovat ai fostși altă devenirenici că se putea…)

o stare

alunecam pe panta lină acâmpieide unu la mie, mai exactca și când aș fi stat pe loc/ca și când aș fi urcatîn brațele bunicului pentruultima dată înainte de-a pleca spre cele veșnice

era o neliniște ușoarăprecum o adiere de searăbenefică irealului zumzetlipsit de culoar

Înger în cer

Ce se întâmplă dacă o mamă îşi pierdecopilulprintr-o întâmplare stupidănebănuită de nimeni?

Ai spune că aşa e voia Domnuluicu îngerii pământeni,dar nu mai eşti convinsăcă voia lui este dreaptă

şi nu o greşeală divină. De aceea Dumnezeu lăcrimează şi elşi te întăreşte-n crezsă-l păstrezi în gând,înger în cer.

Trăiesc realitatea ca pe o iluzie

Prin noaptea răcoroasă treceîngerul somnului,

are arome de vis şi lumină sub aripi,între clipe îşi grăbeşte zborul şi nuîntâlneşte obstacoledoar grija să nu-mi tulbure liniştea.El ocroteşte permanent oamenii

şi mai ales copiiiîndepărtează spaima, teama de umbre

şi întuneric,aduce pacea sfântă ca într-o zi la amiază,înalţă sufletul şi luminează faţa la icoane. Odaia în care intră capătă căldura

cu adieri uşoare

ce se simte ca o bucurie prin somn,semenii toţi cred că le strecoară-n sufletdulcea odihnă şi trupul devine imponderabil.

În inima mea se zbate îngerul vieţii,dragostea lui şi dragostea mea sunt în floareca o pădure de salcâmi spre care

se îndreaptă albineleşi mierea curge în potirele de argint ale zilei.Sângele se miruieşte-n alveole cu aer curat,timpul clocoteşte cu atâta putere-n voinţă,în altare sfinţii se roagă milostivişi fiecare ne aşteptăm la o binecuvântare.

Trăiesc realitatea ca pe o iluzieşi ajunge pe drumul spre deşertăciune,numai târziul o ia înainte şi rămân în urmă.Clipele trăite intens devin vulnerabile

şi se scurgrisipesc energii într-o lume în care se suferăpentru arderea lumânării şi flacăra se stingeca un vis pe care nu ţi-l amintești.

NicolaeVălareanu Sârbu

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca