Marturii culturale - usrbacau.ro · Eveniment comemorativ pr. Antoniu Băliban – 150 de ani de la...

Acestnumăresteilustratculucrărialeartistului

CIPRIANCOSMA

Marturii culturale

)

REVISTĂTRIMESTRIALĂDECULTURĂSatuMare,AnulII,nr.2(6),aprilie-iunie2017

Redactorsef:ViorelCâmpeanDirectorfondator:AurelPop

Evenimentcomemorativpr.AntoniuBaliban–150de

anidelanastere

Dr.ViorelCampeansidirectoareaBiblioteciiJudetene

SatuMare,LacrimaIstrauan.

Lansaredecarte

EditorulAurelPop,prof.NicoletaCampiansitanara

prozatoareOanaVasut.

Lansaredecarte

TanaraautoareOanaVasutviceprimarulmunicipiului

SatuMareDoinaFeher,directoareaBibliotecii

JudeteneLacrimaIstrauan.

Mãrturii în imagini

Marturii culturale

)

ComemorareapoetuluiEmilMatei,ınloc.Apa,jud.Satu

Mare:Dr.ViorelCampean,dr.GeorgeVulturescu,Ioan

CoriolanAnitas(presedinteleCenacluluiAfirmarea),

Vasile-RaduTrandafir(primarulcom.Apa),Daniel

Salagean(viceprimarulcomunei),dr.AurelPop.

Lansaredecarte:PaulaHorotan(directoareaadj.a

BiblioteciiJud.SatuMare),IoanCoriolanAnitas,Carol

C.Koka(autorulcartilor),LoredanaA.Stirbu,dr.Aurel

Pop(editor),VoicuD.Rusu.

ZileleCaietelorSilvane-Zalau,2017

NicolaeBaciut,OlimpiuNusfalean,AurelPop,Bogdan

Hosu(liderulCNS-Cartel„Alfa”),GeorgeVulturescu.

În urmă cu aproape trei decenii, ne-am câștigat libertatea de mișcare și libertatea de exprimare, cei drept cu mari sacrificii. Mulți n-au știut ce să facă cu ele. O parte dintre cetățenii acestei țări și-au luat lumea-n cap în speranța că vor trăi mai bine. Acum, unii dintre ei își dau seama că au comis o mare greșeală. Dar e prea târziu! Marile transformări la care au sperat n-au avut loc. Îmbunătățirea condițiilor de viață se face „pas cu pas”, într-o lume în care lucrurile se mișcă extrem de rapid. Noi percutăm de fiecare dată cu întârziere. Întreaga societate pare a fi gripată. Criza sub toate aspectele ei se prelungește atât în spațiu cât și-n timp. N-am găsit încă antidotul ieșirii spre realitate. Mereu ne „îmbătăm” şi suntem „îmbătaţi” cu apă rece, „livrată” de cei care cică ne vor binele. Europenii ne-au infestat și la propriu și la figurat, virusându-ne situația în care am „vieţuit” şi „supravieţuit” aproape un sfert de secol. Schimbarea mult așteptată se lasă încă... așteptată.

Știm să criticăm felul de-a trăi, dar nu punem... mâna. Cu toate că lumea se află într-o permanentă mișcare, noi batem pasul pe loc. Uneori ne dăm bătuți din start. Sloganurile „mai merge și așa” sau „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, sau „capul plecat, sabia nu-l taie”, sau „mai rău să nu fie”, se poartă cu mare cinste. Unii stau cu mâna întinsă în fața celor din administrație, doar... doar... le cade ceva... din cer. Din cer nu cade nimic fără muncă. Ne trezim doar la scuturatul pungii cu talanți. În mediul rural, plata cumpărăturilor se face o dată la primirea pensiei de handicap sau a ajutoarelor sociale. La proprietarul „magazinului mixt”, dar mai ales la crâșmele din drum, există un „caiet” în care omul de rând e „abonat”, iar dobânda e în raport cu aburii de alcool din sânge. Sunt cazuri când la alegerile locale, acest „proprietar” decide soarta comunității. Manipulează cu bună știință dreptul la viața privată a individului. E regretabil că asemenea aspecte generează supunerea omului. Suntem în căutarea unei soluții spre ieșirea din impas și asta-i bine. Rău e că ne înstrăinăm de normalitate. Statistic vorbind, mortalitatea depășește natalitatea, tânăra familie și-a redus capacitatea de reproducere. Actul creației suferă datorită condițiilor de viață. Preacurvia „înflorește”. Medicii sunt „sponsorizați” din două părți: o parte de „anonimii” acelor acte săvârșite cu minore rămase gravide împinse să avorteze, iar cealaltă parte ajunsă la limita posibilității de procreere. În disperare cuplul apelează

la relațiile prin sexul „artificial” (a se citi metodele însămânțărilor „vitro”). În caz de eșec, apare destrămarea cuplului prin divorț, aducând profit celor din justiție. Abia acum ne dăm seama că „importul de civilizație” din lumea liberă în societatea românească e în continuă creștere: consumul de droguri, contrabanda cu țigări, abandonul școlar, fuga de responsabilitate, rivalitatea politică, prostituția ating cote alarmante.Libertatea de mișcare, a contribuit într-un fel la acest aspect datorită acelui sfert de

secol în care „fructul oprit” ne-a adus în pragul disperării. Trezindu-ne peste noapte „slobozi”, am dat buzna la graniță „înmulțind pământul” fără să ne dăm seama că am devenit sclavii unui stil de viață într-o lume guvernată de... mișcare. Libertatea de exprimare a fost scump plătită. Sunt două exemple în... iepocă. Pe sticlă, vorbesc deontologi, formatori şi informatori, indivizi care nu au treabă, băgători de seamă, hoţi, escroci etc. şi nu spun nimic. Mulțimea este... lipită de sticlă, îi ascultă, este „transpusă” şi le dă dreptate! De ce? Pentru că, după atâta timp de comunism şi neocomunism, ei au creierul „spălat”. Mai sunt şi oameni care vorbesc sau scriu despre lucruri importante şi serioase. Dar, nu-i ascultă aproape nimeni! Cei care îndrăznesc să-și spună părerea despre anumite aspecte ale societății sunt puși la colț. Tacit se impun anumite norme de exprimare. Prostituția culturală a luat proporții de neimaginat: pe plan local instituționalizarea premiilor e o realitate, politicul își bagă coada favorizând nonvalorile. În cultura scrisă revistele și cărțile sunt tipărite pe bani publici, fără girul unor specialiști în domeniu. Scriitorii, artiștii plastici, muzicienii sunt acuzați că trăiesc pe spinarea contribuabilului. Preoții au „libertatea” de exprimare potrivit unui troc. Sprijinul în campania electorală atrage după sine un loc călduț pentru preoteasă: fie directoare de școală sau... în cel mai rău caz, bibliotecară în localitate. În administrațiile publice, fie ele locale sau centrale, mișună „indivizi sub acoperire” care te servesc după bunul lor plac, sau după contribuția depusă la purtător: comision, șpagă sau mită. Niciodată nu știi pe cine ai în față sau cui te adresezi. Acum când serviciile se „calcă” pe sticlă dornice de „informarea opiniei publice”, e greu de evaluat și controlat sistemul. În timp ce compromisurile din administrație duc la scăderea calității vieții de zi cu zi, ”slujbaşii” de la ghișeu, plătiţi de noi, au tendința să-ți bage pumnul în gură, lăsându-te pe tine, contribuabilul, cu ochii-n tavan.

1

Schimbareamultașteptatăselasăîncă...așteptată

AurelPOP

EditorialMarturii culturale

)

S-au împlinit în 31 mai 150 de ani de la nașterea preotului greco-catolic Antoniu Băliban, unul dintre patrioții români care au împlinit visul de veacuri al poporului nostru: Marea Unire. Părintele Antoniu Băliban este o personalitate revendicată de patru judeţe din nordul ţării, lucru care atestă faptul că el este într-adevăr unul dintre intelectualii care au făcut istorie

1în acest ținut . În primul rând Sălajul (istoric) natal îl 2consemnează între oamenii săi aleşi , nu l-a uitat însă

3nici Bihorul, cel puţin cel interbelic , şi, după cum este firesc, sătmărenii se mândresc cu o asemenea

4personalitate . Nu în urmă cu multă vreme el a fost redescoperit de satul său natal, care actualmente este

5component al oraşului Tăşnad . Pentru că Băseştiul aparţine acum administrativ de judeţul Maramureş,

6Antoniu Băliban este revendicat şi de acest spaţiu .

A m m a i a v u t o c a z i a s ă a b o r d ă m personalitatea acestuia, din perspectiva apropierii

7sale de folcloristică . De această dată ne-am propus să scoatem din colbul uitării semnele lăsate de Antoniu Băliban pe tărâmul poeziei. Vom schița însă pentru început un portret al aniversatului nostru. Antoniu Băliban a văzut lumina zilei la 31 mai 1867 în Cig (pe atunci în judeţul Sălaj, acum în judeţul Satu Mare), în familia

modestului păstor de vite Ilie Băliban şi a Teclei Popp. Se pare că mama sa era fiică a

8unui preot care a funcţionat la Cig . Deocamdată nu avem documente

referitoare la studiile lui Antoniu Băliban, decât pentru clasa a IV-a gimnazială şi pentru clasa I-a liceală, pe care le-a efectuat la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare, precum şi pentru ultima clasă de liceu, urmată la Beiuş.

La Satu Mare, între colegii săi l-am remarcat pe viitorul preot greco-catolic, Dumitru

9Cionca . Ce este însă mai interesant în aceşti doi ani petrecuţi în şcoala catolică din Satu Mare ar fi faptul că religia greco-catolică precum şi limba şi literatura română erau în grija lui dr. Vasile Lucaciu. Nu este de mirare că amândoi aceşti colegi aveau să se implice în luptele naţionale de mai târziu ale „Leului de la Şişeşti”.

Probabil că după anii petrecuţi la Satu Mare, Antoniu Băliban se va transfera la Oradea, la Liceul Premonstratens. Ştim cu certitudine că ultimul an de liceu l-a urmat la Beiuş, obţinând bacalaureatul în anul 1886. I-a avut colegi, printre alţii, pe viitorii preoţi greco-catolici: Andrei Bogdan, George

10Cavaşi şi Aurel Marinescu . A absolvit apoi teologia la Seminarul din Gherla, fiind coleg de generaţie şi aici cu Dumitru Cionca dar şi cu un alt merituos

11preot, Dumitru Cupşa , tustrei având preocupări literare în timpul studenției.

Antoniu Băliban s-a căsătorit cu Terezia Bran, fiica unui proprietar din Unimăt, cununia fiind oficiată la 23 ianuarie 1891, desigur în parohia de baştină a miresei, localitate învecinată de altfel cu Cigul; „Familia” lui Iosif Vulcan consemna

12„fidanțarea” (logodna) celor doi tineri . A fost hirotonit în vara aceluiaşi an, slujind până în 1894 la Unimăt, la început în calitate de cooperator „ad personam” pentru parohul Vasile Vankay. S-a alăturat luptei memorandiştilor, fiind prezent în 1892 în delegaţia celor 300 de români care au fost la Viena. A fost prezent şi în 1894 la Cluj, cu prilejul răsunătorului proces al memorandiştilor. Este unul din puţinii români care au asistat la procesul dr. Vasile Lucaciu la Debrecen (Dobriţân, pentru românii contemporani acelor evenimente) unde a fost huiduit şi lovit cu pietre. A luat parte şi la alte procese, ca reporter al gazetelor româneşti: „Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna”, „Lupta”, „Dreptatea”. A mai avut colaborări publicistice, spre exemplu, îl

2

150deanidelanaștereapărinteluiAntoniuBăliban

ViorelCÂMPEAN

Eseu Marturii culturale

)

3

găsim în paginile publicaţiei Cartea Românului. Calendar pe anul 1904, unde prezintă portretele

13câtorva personalităţi sălăjene . După Unimăt, Acâşul a fost parohia unde a slujit, între 1894 şi 1902. În primăvara anului 1901 s-a remarcat, împreună cu protopopul Grigore Popp în organizarea Adunării de la Şimleu a Societăţii pentru

14fond de teatru român .Din 1902 până în 1915 va sluji ca preot-

protopop la Băseşti, îndeplinind şi funcţia de secretar personal al marelui patriot român, George Pop de Băseşti. A activat în cadrul despărţămintelor Şimleu şi Băseşti ale „Astrei”. A luat parte la manifestaţiile de afirmare românească de la începutul secolului XX. La alegerile din Cehu Silvaniei a fost lovit în cap, pierzându-şi temporar vederea, a rămas însă alături de fruntaşii români care s-au aflat la înălţimea chemării, pentru că şi de această dată între românii noștri s-au aflat cozi de

15topor .În 23 iunie 1912 îi moare soţia, rămânându-i

16lui misiunea de a creşte cei 6 copii . Doi dintre aceştia au fost preoţi greco-catolici: Virgil (prezent în 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia) şi Teofil (mort în închisorile comuniste, iniţiatorul primei serii a publicaţiei din Șimleu, „Flori de crin”), al treilea băiat fiind Ovidiu. Ştim că a mai avut două fiice,

17Volumnia, medic , căsătorită cu dr. Vasile Caba, a decedat în anul 1953 la Cluj, şi Maria Valeria, căsătorită cu Atanasiu Puşcă. Din toamna lui 1915 părintele Antoniu Băliban revine la Unimăt şi în fruntea protopopiatului Eriului. A fost în fruntea sătenilor în noiembrie 1918, când s-a pregătit Marea Unire în satele de pe valea Eriului. A fost ales preşedinte al Consiliului Naţional Român, delegându-l pentru 1 Decembrie la Alba-Iulia pe fiul

18său Virgil . A suferit şi de pe urma secuilor în zilele sângeroase de după Unire, scăpând de furia lor cu ajutorul sătenilor din Unimăt, care l-au ascuns,

19membrii familiei Băliban fiind maltrataţi . Din 1930 a funcţionat ca paroh şi protopop la

Marghita, unde a slujit cel puţin până în 1936. Se va stabili apoi la Cluj. Acolo a şi trecut la cele veşnice, în 27 octombrie 1947. Ceremonia funerară a avut loc în Catedrala Schimbarea la faţă din Cluj, dar, conform dorinţei sale, a fost înmormântat alături de fostul său mentor şi susţinător, „badea George”, la Băseşti, în 1 noiembrie 1947. Ne vom opri acum la colaborarea cu publicația gherlană, „Amicul familiei”. De cea mai mare importanţă este, desigur, articolul Mihail Eminescu, apărut în această publicaţie în două episoade, 15 iunie şi 1 iulie 1890. Deşi cu inexactităţi de amănunt asupra vieţii lui Eminescu,

este prezentată laudativ opera poetului, într-o perioadă când în mediul greco-catolic poetul

20naţional era perceput îndeosebi prin grila Gramma . Articolul semnat de Antoniu Băliban a apărut când se împlinea un an de la înveşnicirea lui Eminescu. Iată că tot din mediu teologic greco-catolic (Antoniu Băliban era student în acel an), un condei din părţile noastre amintea compatrioţilor de acel moment

21comemorativ . Antoniu Băliban își încheie articolul cu

foarte frumoase cuvinte. Redăm și noi în cele ce urmează un scurt fragment:

„În acest chip a scăpat Eminescu de lume, de care era atât de dezgustat, până ce şi-a aflat mult căutata sa pace în liniştea repausului de veci. I s-a împlinit ultima dorinţă, i-a fost ascultat singurul dor, ce l-a mai avut, crengile teiului îşi scutură plângând floarea pe fruntea lui uscată şi obosită de dureri şi de lume. Nu-l va mai necăji nimeni, va fi în pace, cât timpul va toarce la caierul său. Luceferii îi vor face pe plac să privească mormântul lui fără de noroc şi fără de prieteni, iar freamătul frunzelor se va îngâna cu cântarea de bucium în amurgul serii la căpătâiul lui. Şi noi cari l-am iubit şi preţuit atât de mult, îi vom inunda multă vreme cu lacrimi mormântul şi îl vom corona cu flori de tei pronunţând numele de Eminescu, care conţine în sine atât de mult cât conţine o lume întreagă care deşi a apus în mormânt, va rămâne pentru totdeauna în ideile lui, unde a zis că:«Deasupra criptei negre a sfântului mormânt

Se scutură salcâmii de toamnă şi de vântSe bat încet din ramuri, îngână glasul tău

22Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu...»” .

Marturii culturale

)

Eseu

4

Tânăr student, Antoniu Băliban era, desigur, admirator al poeziei lui Eminescu. Și, ca orice tânăr studios și îndrăgostit, scria și el poezii. Redăm în cele ce urmează, cu ortografia de astăzi, cinci dintre creațiile sale poetice. Trebuie să fim conștienți că astfel de creații stau la baza poeziei noastre, de aceea să nu ne grăbim să judecăm valoarea stihurilor teologului născut acum 150 de ani la Cig.

Implicarea sa în activitatea de emancipare națională și datoria de păstor pe care și-a împlinit-o în parohii, i-au răpit mult timpul. În alte condiţii, Antoniu Băliban s-ar fi putut dedica mai mult preocupărilor de care se îndrăgostise încă din vremea studenţiei. O structură aparte a unui fond personal aparţinând marii familii Bran conţine şi o parte din arhiva creată de Teofil Băliban. Aceasta cuprinde documente personale, manuscrise ale acestuia, însemnări şi schiţe despre religia creştină, despre Italia şi poezii. În cuprinsul fondului au fost ordonate acte şi fotografii despre Antoniu Băliban, reproduceri după fotografii originale, cu oameni

23politici români dar şi fotografii de familie . O cercetare minuțioasă a acelei arhive, precum și alte cercetări în presa vremii ar putea întregi segmentul din viața lui Antoniu Băliban, din care astăzi am reflectat aceste câteva fragmente.

Note:1 Viorel Câmpean, Antoniu Băliban – o personalitate a ţinuturilor nord-vestice, în „Flori de crin”, Şimleu Silvaniei, an XV (serie nouă), nr. 4 (57), decembrie

2015, pp. 13-17.2Sălaj – Oameni şi opere. Dicţionar biobibliografic, Cluj-Napoca, 2011, p. 34.3*** Monografia-almanah a Crişanei, Oradea, 1936, p. 456.4 Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, Satu Mare, 2008, pp. 201-203; Bujor Dulgău, Claudiu Porumbăcean, Oameni din Sătmar, Satu Mare, 2000, pp. 24-27.5 [Anca Deaconu, Diana Kinces], Oameni ai Tăşnadului = Tasnádi személyiségek. Catalog de expoziţie-Kiállítási katalógus, Satu Mare, 2012, pp. 30-31.6 Valentin Băinţan, Băseşti „Mica Romă” de sub poalele Codrului, Baia Mare, 2000; Irineu Pop-Bistriţeanul, Băseştiul şi ilustrul său bărbat George Pop, Cluj-Napoca, 1995. 7 Viorel Câmpean, Antoniu Băliban şi preocupările sale folcloristice, în „Confluenţe”, Satu Mare, an II, nr. 2 (5), iunie 2007, p. 30.8 Claudiu Porumbăcean, Bujor Dulgău, op. cit., p. 25.9Dumitru Cionca (1868, Bârsău de Jos - 1946, Baia Mare), preot greco-catolic. A slujit pentru puţin timp la Poptelec, pentru ca din 1899 până la pensionare să slujească în localitatea de baştină. Unul din băieţii săi, Emil, care fusese preşedinte al Comitetului Naţional Român din localitate, a fost ucis cu sălbăticie de secuii bolşevici ai lui Kun Béla. A activat în rândurile „Astrei”. Pe plan politic, în 1906 a fost unul din aprigii sprijinitori ai lui George Pop de Băseşti. S-a implicat foarte mult şi în toamna anului 1918, pentru împlinirea idealului naţional; vezi şi Viorel Câmpean Părintele Dumitru Cionca, un culegător de folclor mai puţin cunoscut, în „Confluenţe”, Satu Mare, an V, nr. 1 (10), martie 2010, pp. 28-29.10 Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului Românilor din Bihor, Beiuş, 1928, p. 189.11Dumitru Cupșa (1840-1921), preot greco-catolic,a absolvit liceul la Beiuş în 1863, dar a trecut şi pe la Satu Mare, unde a activat în cadrul „Societăţii de lectură” condusă de către Petru Bran. Teologia a absolvit-o în Gherla. Hirotonit în 1870. A slujit câțiva ani la Şiumal, iar din 1876 până la repausare la Giorocuta. Cu ajutorul credincioşilor, a reuşit în 1903-1904 ridicarea bisericii cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”; vezi și Viorel Câmpean, Preoţii greco-catolici Dumitru şi Domiţian Cupşa,personalităţi ale localităţii Câmpia Sălaj, în „Flori de crin”, Şimleu Silvaniei, an XVII (serie nouă), nr. 1 (62), martie 2017, pp. 7-10.


)

5

Marturii culturale

)

Eseu

Primăvara mea

„Iată iarna vine iară”Glasuri tainice șoptesc,Și pe loc veștmânt de varăToți și toate părăsesc.

Păsările amuțirăNumai corbii croncănesc,Vale, vie, câmp, grădină,Toate iar îngălbenesc.

Pre cer norii de zăpadă,Soarele acoperind,Se adună în grămadă,Și pe jos lințoi întind.

Firea întreagă iar jeleșteVântul dureros oftândRâulețului șoptește„Vine iarna pe pământ!”

„Vine primăvara vine!”Fericit răspund lor eu,De când mă iubești pre mineDulce îngerelul meu!

„Amicul Familiei”, Gherla, an XI, nr. 23, 1 decembrie 1887, p. 292.

Versuri închinate...

De-aș putea pe un moment,Pân la Tine să m-avânt,Ți-aș șopti, că ziua-ntreagăTot ființa ta cea dragă

Se ivește-n al meu gând!

Și cu lacrimi și cu dor – Tu crăiasa basmelor – Te-aș ruga mereu și cere,Doar de milă și de jeleN-ai respinge-al meu amor!

„Amicul Familiei”, Gherla, an XIV, nr. 10, 15 mai 1890, p. 146.

Şi de se iveşte luna...

Și de se ivește lunaPreste munții depărtațiEste, ca întotdeaunaSă te-aștept sub cel acaț,Unde pentru prima oarăȘtii, că ne-am fost întâlnit,Și-unde noi atâtea oreFericite am trăit!

Și de Te aștept și-acuma,Deși Tu nu-i mai veni,E, s-aștept întotdeauna,Până viața mi-oi fini.

„Amicul Familiei”, Gherla, an XIV, nr. 16, 15 august 1890, p. 226.

Porunca sorţii

Numai singur în chilieȘed la masă meditând:De ce-atâta bucurie

Și dureri pe-acest pământ?!

Bucurie pentru alții,Pentru mine numai chin;Ori așa-i porunca sorții,Cât trăiesc să tot suspin?

„Amicul Familiei”, Gherla, an XIV, nr. 18, 15 sept. 1890, p. 246.

În singurătate

Când sunt singur în odaieȘi n-am altceva să fac,Pun în gură o țigarăȘi sorbesc din ea cu drag

Și văzând cum merge fumul,Cum se face în nimic,Îmi vine în minte timpul,Când am fost și eu voinic.

Când și eu plin de speranțăAm privit în viitorCugetând cum că viațaE vis drag, fermecător.

Și-atunci văd, c-a mea sperareȘi iluzii au trecut;Chiar ca fumul de țigarăÎn nimic s-au prefăcut…

„Amicul Familiei”, Gherla, an XIV, nr. 20, 15 oct. 1890, p. 272.

12 „Familia”, Oradea, an XXVII, nr. 5, 3/15 februarie 1891, p. 58.13 Dănuţ Pop, Cultură şi societate în judeţul Sălaj (1918-1940), Zalău, 2000, p. 9.14 *** Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea Statului naţional unitar român. Documente 1848 – 1918, Bucureşti, 1989, pp. 313-314.15 Ioan Georgescu, George Pop de Băseşti. 60 de ani din luptele naţionale ale românilor transilvăneni, Oradea, 1935, p. 129.16Pr. Romul Pop, Chemare la un parastas spiritual, în „Caiete silvane”, Zalău, mai 2014.17Monografia-almanah a Crişanei, Oradea, 1936, p. 193.18 *** Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru

făurirea Statului naţional unitar român. Documente 1848 – 1918, Bucureşti, 1989, pp. 492-493.19Ibidem, p. 456.20 Elena Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania, Bucureşti, 1969, p. 85.21 Viorel Câmpean, Frânturi din relaţia lui Mihai Eminescu cu sătmărenii, în vol. Mihai Eminescu şi scriitorii sătmăreni. (Documente de istorie literară – Studii critice), Cluj-Napoca, 2015, pp. 65-78.22 Antoniu Băliban, Mihai Eminescu 1849-1889. Schiţă biografică, în „Amicul familiei”, Gherla, an XIV, nr. 13, 1 iulie 1890, p. 188.23Filofteia Rînziş, Arhive personale şi familiale. Vol. II, Repertoriu arhivistic, Bucureşti, 2002, p. 407.

În fondul Revizoratul Şcolar al judeţului Sălaj, existent la arhivele din Zalău şi în revista Inspectoratului Şcolar Sălaj, „Şcoala Noastră”, care apare la Zalău, în perioada 1924-1940, am descoperit două categorii de monografii şcolare: prima categorie o reprezintă monografiile elaborate de învăţători în perioada 1927-1929, după o structură primită din partea conducerii Inspectoratului şcolar; cea de a doua categorie o reprezintă monografiile şcolare elaborate în anul 1933, în conformitate cu chestionarul primit de la Tr a i a n G h e r m a n , i n s p e c t o r g e n e r a l a l învăţământului din Ardeal, prin intermediul revizorului şcolar (inspector general) al judeţului Sălaj, Dumitru Mărgineanu.

În prezentul articol ne propunem ca pe baza informaţiilor inedite cuprinse în monografiile şcolare amintite mai sus, să analizăm începuturile învăţământului confesional în zona sătmăreană care până la raionarea după model sovietic din anul 1950 a făcut parte din Sălajul istoric.

Pr imele ape lur i pen t ru în tocmirea monografiilor şcolare le găsim în revista „Şcoala Noastră” în anul 1926, nr. 21-22 şi nr. 3/1927, unde se dau şi instrucţiunile necesare. De asemenea, se anunţa un concurs în urma căruia vor fi premiate primele 5 monografii (premiul I – 3.000 lei; premiul II – 2.000 lei; premiul III – 1.000 lei şi premiile IV-V – câte 500 lei).

Termenul dat pentru concurs era 1 iunie 1927, iar pentru celelalte monografii care nu doreau să se înscrie la concurs, dar care era obligatoriu a fi înaintate Inspectoratului şcolar al judeţului Sălaj, era data de 1 septembrie 1927.

Autorul articolului era vrednicul dascăl Ioan Mango, Revizorul şcolar al judeţului Sălaj (inspector general). El dădea ca model judeţul Bihor, unde se întocmiseră astfel de monografii şcolare, subliniindu-se importanţa lor pentru prezent şi viitor, ca adevărate izvoare de istorie românească: „Toate aceste evenimente mari şi însemnate cari dau

dovada celei mai însemnate laturi a luptei noastre naţionale, trebue să le adunăm într-un mănunchiu şi să le păstrăm cu cea mai mare sfinţenie ca pildă pentru generaţiile de azi şi viitoare. A le lăsa pradă uitării e păcat de moarte. Trebue să ne punem cu toţii pe lucru, deoarece fiecare oră de întârziere însemnează pierdere, care în multe cazuri poate fi ireparabilă. Atâtea date din trecut, cari aruncă lumină asupra multor evenimente

încep a dispărea rând pe rând fiindcă nu e nimeni 1cine să le adune şi să le salveze” .

Ioan Mango amintea că primul iniţiator al monografiilor şcolare a fost Astra şi revista „Vatra şcolară” din Sibiu, care au publicat mai multe monografii în revista „Transilvania”, organul de presă al celei mai importante asociaţii culturale transilvănene sau chiar în broşuri, precum era monografia şcolii din Tilişca. El sublinia că ideea realizării monografiilor şcolare îl frământa de multă vreme, dar până la acel moment i-au lipsit „oamenii, mijloacele şi condiţiunile absolut trebuincioase”, fiind silit să aştepte „timpuri şi împrejurări mai prielnice, pe cari le credem a fi sosite acum, când dorim să şi vedem ideea pusă în lucrare fără amânare

2pe linia întreagă” .În vederea elaborării monografiilor şcolare,

Ioan Mango publica în articol o serie de instrucţiuni. Astfel, în introducere, autorii trebuiau să expună, „pe scurt”, date istorice referitoare la istoricul localităţii, dacă existau informaţii în acest sens. De asemenea, să evidenţieze evenimentele mai importante din viaţa comunităţii, de-a lungul istoriei, problemele socio-economice şi culturale de dinaintea înfiinţării şcolii, după care să „descrie împrejurările şi persoanele cari au contribuit la

3înfiinţarea şcoalei” .După cum re iese ş i d in cupr insu l

monografiilor şcolare, începuturile învăţământului românesc trebuie căutat în tinda mănăstirilor. La început, cei doritori se adunau mai mult din curiozitate, să asculte dascălul şi să înveţe a scrie şi citi, mai mult cu scopul de a ajunge vraci şi

6

Aspecteprivindînceputurileînvățământuluiconfesionalromânescînzonasătmăreană

dinfostulSălajistoric

MarinPOP


)

7

descântători: „Ca şcoală, sau mai bine zis, sala de învăţământ, mai întrebuinţau şi tinda bisericei, unde se adunau doritorii de carte să asculte pe dascăl, nu că aveau dorinţă să înveţe, dar mai mult din curiozitate, mai ales când cărturarul le citea povestea renumitelor vraciuri şi descântece ce se dovedeau cu ajutorul epistoliei, ce veşnic ş-o purta cărturarul într-o straiţă de piele. Aşa că ascultând citirea epistoliei de către cărturar, prindeau şi ei buchele, ba-l mai rugau ca să le arâte şi acele semne, ca scriindu-le să nu şi le uite aşa repede. În fiecare adunare a lor în sala de învăţământ, probabil că procedau la fel aşa că cu timpul oamenii învăţau a scrie ba mai târziu şi a citi. Poate mulţi aveau dorinţa să înveţe scrisul şi cititul ca să ştie şi ei citi în cărţi, dar cred că cei mai mulţi învăţau, cu dorinţa de a putea şi ei ajunge vraci sau

4descântători citind epistolia” . Deschiderea şcolilor din Blaj în anul 1754, constituie o piatră de hotar în dezvoltarea învăţamântului românesc din Transilvania, implicit şi a celui din Sălaj.

În fruntea militanţilor pentru o şcoală naţională în slujba poporului, în judeţul Sălaj, s-au aflat marele cărturar Gheorghe Şincai, episcopul Grigore Maior, dascăl al şcolilor din Blaj şi episcopul Ignatie Darabant.

O contribuţie inestimabilă la opera de ridicare a şcolilor naţionale a avut-o marele cărturar Gheorghe Şincai, care în perioada în care s-a aflat în fruntea şcolilor româneşti unite (1784-1794), în calitate de inspector general, a infiinţat un număr de 376 şcoli. Din această perioadă datează în Sălaj şcolile româneşti înfiinţate şi organizate de Şincai la Santău (1784), Almaşu Mare (1784), Bobota (1786) Nadişul Românesc (1788), Supurul de Jos (1790) şi

5Sanislău (1790), Şimleu, Băseşti şi Motiş .Aşadar, instruirea copiilor se făcea încă

înainte de 1848, dar nu aveau local propriu, ci se făcea în case particulare.

Revoluţia de la 1848, „a dat puţin imbold oamenilor români spre a se îndrepta spre o lumină mai măricică ţinând sfat despre edificarea unei şcoale căci până atunci oameni cu bună inimă lăsau ca în casele lor să se facă prelegere cu elevii care erau

6puţini la număr .Un reprezentant de marcă al generaţiei

paşoptiste şi ctitor de şcoală în zona Codrului a fost preotul Moise Sora Noac. În anul 1846, el este numit preot în Hurezul Mare. Era un „om erudit, de o ştiinţă rară în acele vremi. Scria poezii în hexametru, a tradus pe Vergiliu din latină în româneşte. A fost poet, artist şi preot bun”, se afirmă în monografia şcolii din Hurezul Mare, întocmită de un alt vrednic

dascăl, în persoana lui Traian Cionfli, colaborator constant al revistei pedagogice „Şcoala Noastră”, unde publică, în serial, monografia şcolii din Hurezul Mare. Tot el afirmă despre Moise Sora Noac, că „s-a potrivit a fi aci în timpurile cele mai grele când, din cauza revoluţiei din 1848, trebuia să aibă mare grijă pentru a nu fi demascat şi executat. Cu toate aceste el n-a disperat şi după ce a fondat şcoala română, continuă să o conducă ca director tot

7cu mai multă pricepere şi devotament” .Al doilea mare ctitor de şcoli în Sălajul

istoric, după Gheorghe Şincai, a fost vicarul greco-catolic al Silvaniei, Alexandru Sterca Şuluţiu, care după plecarea de la Şimleu Silvaniei a devenit primul mitropolit al Blajului. El organizează Sinodul vicarial din 10 ianuarie 1850, de la Şimleu Silvaniei, când se pun practic bazele învăţământului românesc în Sălaj. La Sinod au participat, printre alții, protopopul Demetriu Coroianu al Crai-Dorolțului, care chiar în acel an îi va urma în funcția de vicar lui Alexandru Sterca Șuluțiu, Grigore Gael, parohul Bobotei, substitut notar sobornicesc și reprezentantul protopopului tractului Sărăuadului, Petru Bran, parohul Hidigului (Măieriște) şi Iosif Vaida, protopopul tractului Bred, stră-străbunicul lui Corneliu Coposu. Printre mireni îi amintim pe Florian Mărcuș și pe Iosif Sterca Șuluțiu. Hotărârile luate la Șimleu Silvaniei în cadrul Sinodului vicarial au influențat în mod decisiv organizarea și dezvoltarea ulterioară a procesului de instrucție și educație din Țara Silvaniei, contribuind, în același timp, la promovarea culturii naționale. Un rol fundamental în dezvoltarea procesului educațional revenea preoților și protopopilor, după cum se poate observa din hotărârile cuprinse în Protocolul Sinodului, care a fost gândit și redactat de eruditul preot Petru Bran, originar din localitatea Tohat. Protopopilor le revenea datoria de a supraveghea punerea în aplicare a îndatoririlor preoțești referitoare la educația şcolară, care trebuia să se realizeze cu orice preț, pentru ca și națiunea română să intre în rândul „Națiilor Cultivate”. Unde protopopul „ar da de pedeci și de neascultare in efectutia hotararilor, și cursul scholelor” urma să ceară asistența Comisariatului subcercual sau dacă nu se rezolva să înștiințeze Vicariatul, „ca acesta se facă pasi

8poternici și la locurile mai inalte” . Importantele hotărâri care s-au luat în cadrul Sinodului vicarial de la Șimleu Silvaniei au reprezentat pilonii de susținere ai învățământului elementar sălăjean aproape două decenii, până la apariția Legii XXXVIII din anul 1868, care a

Marturii culturale

)

Eseu

8

legiferat obligativitatea învățământului în Ungaria, deci după realizarea dualismului austro-ungar, la 1867. Problemele şcolare de dinaintea decretării obligativităţii învăţământului poporal, prin legea din anul 1868, trebuiau descrise de către învăţători în următorul capitol al monografiilor şcolare. Pe baza documentelor din arhivele şcolare sau parohiale şi din informaţiile orale primite de la bătrânii satului, dascălii aveau obligaţia de a afla dacă şcoala a fost înfiinţată înainte de 1868, să arate ce caracter a avut şcoala (parohială, naţională etc.), unde se ţineau „cursurile” şi materiile predate. De asemenea, să descrie persoanele care predau, pregătirea lor profesională, metodele folosite, mijloacele de învăţământ şi rezultatele obţinute, date statistice privind numărul de elevi, precum şi cheltuielile care se făceau pentru întreţinerea şcolii şi a dascălilor. După cum se poate observa din cuprinsul monografiilor şcolare, începuturile învăţământului au fost foarte grele. În satele româneşti era sărăcie și mizerie, nu existau localuri pentru școli şi nu existau manuale. De asemenea, nu existau dascăli calificați, în multe locuri nici măcar cantori bisericeşti, care să predea copiilor un minim de cunoștințe. O sinteză a acestor probleme o regăsim în cuprinsul monografiei şcolare din Corund, în care se afirmă următoarele: „ Învăţământul, în primele faze, se făcea în case simple arendate de biserică. Unde preotul şi mai târziu cantor învăţătorul (fără diplomă) care era ales de către senatul bisericesc, propunea în româneşte, punea bază pe studiul religiei (rugăciuni), scris – cetitul, puţină aritmetică şi pe cântat (cântări bisericeşti).

Anul şcolar începea Toamna târziu şi ţinea până la începutul Primăverii când se făcea un examen public sub autoritatea preotului şi a senatului. Elevii şcoalei, erau repartizaţi în 2 categorii: a) Începători, b) Ştiutori de carte. Între anii obligaţi 6-12 ani împliniţi. Când apoi frecventau şcoala de repetiţie de 2 ori pe săptămână şi după masă. Aceea şcoală se făcea, până ce elevul împlinea 15 ani. Registre, nu prea aveau, le ţineau în neregulă şi incomplecte, nu le ştiau conduce, deoarece înv. era

9şi el ţăran cu puţină carte” . În monografia şcolii din Babţa se spune că

învăţământul românesc din această localitate îşi are originile cam pe la anul 1850, când funcţiona în calitate de cantor şi învăţător Ioan Pop. Acesta „şi-a tras obârşia dintr-o familie nobilă, rudă cu octoghenarul fost paroch şi protopop în Bobota, Gavril Vaida”. Se ştia despre el că „a fost un om zelos

şi un mare moralizator a poporului”. El a funcţionat la Babţa aproape 20 de ani. A fost urmat de un cantor-învăţător cu numele de Avram, care a funcţionat 7-8 ani, iar în anul 1879, „prin alegerea făcută pe bază de

10concurs” a ajuns cantor învăţător Gavril Aluaş . În localitatea Hotoan, se spunea că cel mai vechi local destinat învăţământului datează din anul 1856, „însă şi până atunci să făcea instrucţie copiilor de români de către aşa numiţii dieci”. Prin anul 1840 era amintit un astfel de cantor-învăţător pe nume Cardoşiu, „aşea că la această dată instrucţia să făcea în regulă, iar personalul didactic era retribuit, parte de către poporeni şi Biserică”. Sunt amintiţi, apoi „diecii” Panovits Mihai şi fiul acestuia.

După aceşti „dieci”, se spune în monografie, prin anul 1879 urmează în funcţia de cantor-învăţător Teodor Medan, despre care se spune că „era un învăţător muncitor şi harnic”. Local nou pentru şcoală a fost construit la anul 1894. Înainte de construire acestei şcoli, ca sală de învăţământ servea o cameră din locuinţa cantor-învăţătorească,

11„necorespunzătoare din toate punctele de vedere” . În foarte multe localităţi, în lipsă de documente , învă ţă tor i i care au în tocmi t monografiile şcolare au mers pe tradiţia orală, după cum rezultă şi din monografia şcolii din Ciuta: „Întrebat fiind locuitorul Bocuţ Alexă în vârstă de 70 ani, ce ştie despre existenţa şcoalei româneşti în această comună ne dă cu aproximaţie următoarele date: Şcoala a fost înfiinţată cam pe la anul 1876 şi se ţinea la locuinţa cantorului care era obligat ca pe lângă serviciul de cantor să înveţe şi pe copii din ce ştie câte ceva”.

Începând cu anul 1876 şi până la 1887 „şcoala se ţinea în una din cele două camere de la locuinţa cantorului, unde elevii şedeau pe nişte laviţe (scaune lungi) aşezate pe lângă perete. Mai târziu când casele cantorale proprietatea confesiunei, se ruinează, se clădesc altele de-al căror trup este legată acum şi o sală de clasă”. Abia din anul 1887 şcoala avea un alt local, folosit până târziu

12între cele două războaie mondiale . La Giurtecul Hododului, învăţătorul a obţinut informaţii de la o bătrână de 107 ani, şi după cele auzite de la părinţii ei, şcoala s-a făcut de către cantor în jurul anului 1800, dată de la care exista şi biserica: „Pe atunci nu erau cu ciucuri şi nu învăţau pe copii atâtea bazaconii ci îi învăţau rugăciunile şi verşuri (cântări)”. Un alt bătrân de 83 ani spunea că pe vremea copilăriei lui au funcţionat la şcoala din Giurtelec trei învăţători. Îşi aducea aminte de Ţâlu Vasile,


)

9

considerat mare cântăreţ şi de Toni Georgiu „om foarte vesel care i-a învăţat potcoavele” (cifrele şi literele – n.n.). În anul şcolar 1858-59 a funcţionat ca învăţător Hani Georgiu, în perioada 1859-62 Hagea Simeon, iar în anul şcolar 1863-64 Sigmireanu Ştefan: „La Hogea şi Sigmireanu au învăţat carte actuali cantori din comună care îşi amintesc că învăţau şi istoria despre daci şi romani”, spunea învăţătorul care a întocmit monografia. În anul 1865, noul învăţător Ştefan înaintează o „listă de lenevire”, adică absenţe despre 108 elevi judelui cercual Pop Georgiu. Din protocoalele bisericeşti reiese că învăţătorul Ştefan avea înscrişi 144 elevi, iar la plecarea lui din comună i s-a eliberat un „testimoniu de purtare foarte bun”. „După acesta – spune învăţătorul - până în anul 1882 nu se cunoaşte perindarea învăţătorilor şi nici bătrânii nu-şi aduc aminte de ei, semn că nu

13aveau mare pregătire”, concluzionează el . Monografia şcolii din Giorocuta a fost întocmită de vrednicul învăţător Ioan Talpoş, care era originar din localitatea Bobota. El afirmă că şcoala confesională românească din Giorocuta a fost înfiinţată după decretarea legii din 1868 cu caracter confesional, pe care şi l-a păstrat până la anul 1920, când după Marea Unire, Ministrul Instrucţiunii Publice a ordonat înfinţarea şcolilor de stat.

„După înfiinţare s-a instalat şcoala într-o casă veche şi slabă, proprietatea comunei bisericeşti menită pentru locuinţa cantorului – spune învăţătorul Talpoş în monografia şcolii. Îndată după înfinţarea şcoalei s-a predat întrânsa dintre obiectele de învăţământ: religia, scris - cetitul, precum şi scrierea numerilor şi ceva din operaţiunile mai uşoare. Localul slab şcolar de la început a servit până la anii 1878-1879. Mobilierul acestuia a fost nişte laviţă de stejar pe lângă păreţi împrejur şi o masă în unghiul din faţă, la capătul unei laviţe, pe care şedea învăţătorul. Materialul didactic era nişte tabele pe păreţi de pe care ceteau copii după cum erau conduşi, apoi punând placa pe genunchi scriau cum le arăta învăţătorul. În anii indicaţi mai sus fostul notar de pie memorie Ioan Trufaş, cu multe greutăţi a edificat vechea şcoală după planurile de atunci mai bune, cu o sală de 4,5 m. lungă, 4,5 m. lată şi 2,5 m. înaltă; cu 10 bănci regulate, masă, scaun, tablă neagră cu ţiitor, hartă, maşină de calculat s.a. Numărul copiilor era de la 25-30.

Tot la iniţiativa acestui vrednic bărbat sa zidit şi frumoasa biserică la anul 1903. Acest luptător merită să fie amintit şi din acel motiv, că dând

cetăţenilor săi pildă de urmat atât ca lucrător pentru afaceri publice, cât şi pentru creşterea frumoasă a familiei sale. A crescut 4 fii şi anume: preotul din Acâş, Ioan Trufaş; protopopul din Zalău, Traian Trufaş; preotul din loc., Patriţiu Trufaş şi notarul din Ilişua, Alexandru Trufaş, precum şi două fete care

14ambele au decedat” . Începuturile învăţământului confesional

românesc în Supurul de Sus este plasat în jurul anului 1815, „după spusele bătrânului Barduţ Costan în vârstă de 85 ani locuitor din comuna Supurul de Sus, însă date precise şi nici o urmă nu avem”, spunea învăţătorul care a întocmit monografia şcolară. Şcoala funcţiona într-o casă şi era susţinută de biserică: „Ca şcoală românească a existat în tot timpul, însă de la anul 1908, guvernul ungar a introdus şi limba de predare maghiară, pe lângă cea română aşa că studiile mai principale se făceau şi în româneşte şi în ungureşte, cu scopul de a maghiariza populaţia română de pe aceste plaiuri. Susţinătorul şcoalei pe timpul de la 1815-1918 a fost confesiunea, iar de la 1919, încoace comuna iar plata învăţătorului statul. La susţinerea şcoalei locuitorii au contribuit cu local, curăţitul lui şi plata învăţătorului pe timpul când era susţinută de confesiune”. Pe parcursul timpului, spune învăţătorul, „a fost şcoala în casă ţărănească învălită cu pae, pe la anul 1853, comuna îşi face şcoală care edificiu fiind cam slab făcut şi nici bine întreţinut nu a durat cecât până la anul 1894 când a făcut actualul local de şcoală confesiunea din material bun şi solid, prevăzută cu tot materialul didactic necesar, iar în anul 1925 se edifică de către comună sala 2 de învăţământ. Şcoala în actuala clădire se află de la

15anul 1894” . În localitatea Sărăuad, existenţa şcolii nu putea fi plasată în timp nici de către bătrânii satului. Ei afirmau doar că organizarea ei s-a făcut în timpul domniei Mariei Terezia, când s-a introdus în şcoală „educaţia raţională”. Primii învăţători ai şcolii erau fără pregătire, până prin anul 1850. De atunci este cunoscut primul învăţător calificat, pe nume Mureşan Vasile, care a funcţionat până la 1866.

„O frumoasă manifestare românească – spune învăţătorul care a întocmit monografia şcolară -, s-a făcut în toamna anului 1903, data terminării şi sfinţirii edificiului şcolar al confesiunei. Tot în toamna acestui an s-a inaugurat şi deschiderea cursurilor în noul local. Şi până la această dată şi-au avut sărăudanii şcoală bunicică, dar neîncăpătoare. Între 1890-1905, un credincios al parochiei Sărăuad,

Marturii culturale

)

Eseu

10

cu numele Ştefan Havasi Oşanu, copil de ţăran român, sprinten şi ager la minte, prin munca-i desinteresată, a ajuns mare proprietar şi (s-a) stabilit la Cluj. De aici în 1902, cu ocazia construirii localului de şcoală, expediază parochiei în acest scop, 2000 coroane, pentru cari

senatul bisericesc ia adus mulţumiri protocolare”16. Nici la Ţeghea nu se putea data momentul de când funcţ iona şcoa la confes ională românească. Prima şcoală care a existat în localitate a fost de confesiune reformată, care s-a menţinut până la anul 1901, când a fost predată la stat. În privinţa şcolii româneşti, „bătrânii satului mai ales români spun, că înainte de aceasta cu vreo 60 ani la îndemnul preotului din Satu Mic pe atunci numit «Chisfalu» şi a harnicului cantor Gheorghe Perenyi a luat fiinţă şcoala românească, dar a fost de puţină durată, abia 5-10 ani. Cantorul Gheorghe Perenyi n-a avut pregătire de învăţător”. Pe la anul 1905 s-a construit un nou local de şcoală, care era frecventată de toţi copiii, indiferent de naţionalitate şi religie. Şcoala a purtat numele unguresc (Magyar alomi nep iskola). Din

17acel an, existau şi registre şcolare . În localitatea Unimăt, tot din lipsă de documente, bătrânii satului plasau începuturile şcolare în jurul anului 1856. Şcoala confesională românească a fost înfiinţată şi întreţinută de comunitatea greco-catolică, probabil după deciziile Sinodului vicarial de la Şimleu Silvaniei, din 10 ianuarie 1850. În şcoală, limba de predare era limba română, iar forurile superioare de conducere erau cele ale Episcopiei Greco-Catolice de Gherla, fiind controlată prin protopopi, preoţi şi senatul bisericesc şcolar local. La început, învăţământul se făcea în „case simple proprietatea bis. gr. cat. unde preotul şi mai târziu cantor-învăţătorul ales de către comunitatea bis. propunea în limba română, punând mai mult pond pe studiul religiei, a scris-cetitului, a computului şi-a cântului; anul şcolar să începea toamna târziu şi ţinea până la sfârşitul primăveri, când se făcea un examen public sub conducerea autorităţilor bis. locale protopop-preot şi senatori bis.-şcol. Elevii şcoalei erau repartizaţi în 2 categorii, începătorii şi ştiutori de carte, între anii obligatorii 6-12 împliniţi zilnic, iar între 13-15 ani, cercetau şcoala de repetiţie de 2 ori după masă săptămânal. Numărul şcolarilor era între 50-60. Cantori-învăţători de pe acele vremuri se amintesc de ceva Barna şi mai pe urmă Bob. Registre şcolare

se ţinea, dar foarte slab şi incomplet conduse”. În cea de a doua monografie, publicată în anul 1933, aflăm următoarele: „După spusele bătrânului Grigore Popdan născut în Unimăt la anul 1852, acum 81 ani – spune că tatăl lui cam pe la anul 1828 ar fi învăţat într-o şcoală românească: cetitul, scrisul, socotitul şi rugăciunile (psalmi) din cărţi cu litere cirile. Cantorul Kavaşi Ioan era şi învăţător, care propunea după metodul său propriu într-o casă slabă proprietatea bisericei gr. cat. unite, făcută în cimitirul vechiu al bisericii. Tot în această casă a bisericei, după cantor-înv. – Kavaşi Ioan, care din cauza beţiei ce pătimea a fost îndepărtat din post – a învăţat copii satului cantor-înv. – Silaghi I. aceleaş obiecte cu litere cirile şi după metodul propriu ca şi antecesorul lui. Această casă fiind slabă s-a prăbuşit şi Silaghi s-a îndepărtat din comună, iar copii(i) satului au fost învăţaţi de către cantor-înv. Racolţa Ioan în casa sa proprie”. Despre localul şcolar aflăm că prin anul 1893 comunitatea românească a zidit, pe teren propriu, o şcoală nouă şi locuinţă pentru învăţător, care funcţiona şi în anul 1933. În anul şcolar 1910-11 comunitatea bisericească înfiinţează al II-lea post de învăţător şi zideşte, tot pe terenul propriu şi din averea comunităţii o a doua şcoală cu locuinţă pentru învăţător, care a costat 6.000 fl. Învăţătorul ales în acest post se numea Alimpiu Precup, absolvent al preparandiei diecezane din Gherla. Întreţinerea ambelor şcoli cădea în sarcina comunităţii bisericeşti, iar statul maghiar contribuia

18numai cu întregirea salariului învăţătorului . Referitor la începuturile şcolare în Hurezul Mare am amintit că el se datorează eruditului preot şi cărturar Moise Sora Noac, prin anul 1847. Vrednicul învăţător Traian Cionfli, cel care a întocmit monografia şcolii din Hurezul Mare a descoperit şi primul protocol şcolar, care era redactat în limba română şi începea cu următoarele cuvinte: „In numele Santei Treime si spre marire viuiul Dumnezieu adeverat se începe acestu protocolu scolasticu prin mine: Moise Sora Noac de V. Hunyad, Parochul de Nántü, Asesorul măr. Comitat Szathmár şi Directorul local a Scólei din Nanda séu Hurez neofundate”. Registrele au fost „conduse” apoi în limba maghiară, fapt motivat de Moise Sora Noac într-o notiţă scrisă în limba latină, iar tradusă ar avea următorul conţinut: „Notiţă pentru lector, căruia îi doresc mântuire deplină. Iubite cetitor, Binevoiesc a primi acesta osteneala slaba a nostr'a, si fa mai mult ca se fi mai preţuit, ca tot începutul e greu. Dar adeseori de la începutul mic se-a ajuns la lucruri mari. Nu te mira ca acest protocol se duce în limba maghiara, cand


)

11

adeca in Ungaria, tér'a nóstra, tóte natiunile si protocólele de la cari se recer lagalitate trebue conduse în limba dipllomatica, si noi voind ca acest protocol se fiă legal, suntem constrinsi a face dupa legile patriei. Se fie sanatos, si pentru tinerimea scolara lucra fara ustenela ca se ti se doneze cununa in veci infloritórie”.

După terminarea revoluţiei paşoptiste, spune învăţătorul Traian Cionfli, a urmat o perioadă când Moise Noac scrie numai româneşte. La anul 1849 în registrul şcolar scria următoarea notiţă: „Aici a încetat magiarismul Scurta vietia”. Aşa spera el.

La fel ca în toate celelate sate, susţinătorul şcolii româneşti era confesiunea română unită, formată exclusiv din români. Ei au construit localul şcolar şi locuinţă învăţătorească – spune Traian Ciofli – „ei au dat plata învăţătorului după putinţa lor şi a vremurilor. Se înţelege că şcoala era românească şi româneşte se învăţa în ea”.

Primul cantor-învăţător calificat de la Oradea a fost Pop Ilie. A fost angajat la 8 noiembrie 1847, iar în 11 noiembrie, preotul Noac mergând la

19Oradea îi aduce denumirea de la Episcopie .În localitatea Bârsăul de Sus, în anul 1849, în

apropierea biserici se construieşte o „casă centrală”, despre care aflăm că servea şi de şcoală confesională, unde copiii satului se adunau pentru a învăţa rugăciuni şi „bucoavnele”. Învăţătorul care a întocmit monografia şcolară spune că dotarea materială era precară, în loc de bănci elevii folosind nişte butuci de lemn. Învăţător era cantorul Gheorghe Bumbar, ţăran originar din această localitate, care primea ca salariu 3 cupe de grăunţe din partea fiecărui cap de familie. În anul 1850, preotul-protopop Daniil Vultur, propune să fie ales pentru instruirea copiilor un dascăl calificat. În urma acestui demers al vrednicului protopop, a fost adus ca învăţător Ioan Buteanu din Şomcuta, care primea un salariu anual de 120 fl. „repartizaţi pe popor”. Bătrânii satului îi povesteau învăţătorului care a întocmit monografia cum s-a răzbunat cantorul-învăţător Brumar pe noul învăţător calificat ales de săteni, în locul său: „Cantorul Gheorghe Bumbar ne mai ştiind cum să-şi răzbune pe înv. I. Buteanu, pentru că-i luase locul, într-o noapte Gh. Bumbar întră în grajdul de la şcoală, unde I. Buteanu avea o iapă sură, la care netrebnicul de cantor îi tăie coada şi urechile. Dimineaţa învăţătorul merse la preot, ducând cu sine un cuţit sângeros găsit în grajd. Preotul mâhnit puse să cheme pe cantor, care văzând cuţitul şi ştiind că preotul îl cunoaşte fiindcă-l văzuse adeseori pe la pomeni unde, cantorul cu acel cuţit începia colacii,

îşi recunoscu fapta urâtă”. Din acel moment se pare că învăţătorul Buteanu nu a mai avut probleme cu fostul cantor-învăţător şi a realizat o muncă de apostolat, o adevărată şcoală-model. Avea 80-100 elevi, printre care s-a numărat Andrei Cosma, mai târziu directorul băncii „Silvania” din Şimleu, fruntaş politic marcant al Sălajului istoric şi unul dintre cei mai importanţi economişti de dincoace de Carpaţi. De asemenea, D. Varna, fost protopop în Lăpuşul Unguresc şi Ioan Oşian, fost notar. În anul 1860, învăţătorul Buteanu şi-a dat demisia, urmându-i în funcţie Ioan Pop din Bârsa. În timpul cât acesta din urmă funcţionat ca dascăl la Bârsău învăţământul regresează, din cauza patimii beţiei de care suferea învăţătorul. Numărul elevilor scade la 50-60, iar frecvenţa era neregulată. În anul 1868, el părăseşte postul şi îi urmează Gheorghe Lorinţ, care funcţionează până în anul 1870. În perioada cât a funcţionat ca dascăl şcoala era frecventată de 70 de elevi, înregistrându-se un progres bun. El primea un salariu 200 fl., repartizat pe capii de familie. După plecarea lui, însă, în perioada 1870-74 învăţământul decade, neavând învăţător calificat. În 1873, Andrei Cosma, fiu al satului, ajunge în funcţia de subinspector al învăţământului sălăjean şi văzând regresul şcolii în care dascălul Buteanu l-a învăţat să „buchisească” literele i-a convocat pe toţi consătenii şi în cadrul acelei adunări s-a hotărât construirea unei şcoli noi, cu două posturi didactice. Astfel, în scurt timp, până în toamna anului 1874, se reuşeşte construcţia unui nou edificiu şcolar şi începe o nouă eră a învăţământului din Bârsăul de Sus, datorită lui Andrei Cosma. Ca învăţători au fost numiţi Ioan Rus din Sânmărtin şi Petru Bujor din Căpâlnea. Şcoala era frecventată regulat de acum de

20140 copii şi se înregistrează un progres foarte bun .Î n a c e a s t ă p e r i o a d ă d e î n c e p u t a

învăţământului confesional românesc nu se poate vorbi de metode pedagogice de educaţie, după cum se subliniază şi în monografia şcolii din Ciuta. Predarea se făcea „aşa cum se pricepea fiecare şi totul depindea de sufletul pe care îl punea fiecare pentru educaţia moralo-religioasă şi pentru predarea celorlalte cunoştinţe pe care ei le aveau”.

O altă metodă „pedagogică” foarte des uzitată de către cantor-învăţători era nuiaua sau „virgaşul”, cum i se spunea în epocă.

Referitor la materiile de învăţământ şi metodele didactice găsim informaţii relevante şi în monografia şcolii din Ciuta: „Materiile de învăţământ care sau predat în şcoală erau: Scrisul,

Marturii culturale

)

Eseu

12

Cititul, Religia şi Aritmetica. Literele mari şi mici erau învăţate de pe nişte tablouri aşezate pe peretele clasei. Scrisul se făcea la tablă după terminarea cu învăţatul literelor. (…) Pentru învăţarea religiei li se citea elevilor din catechism iar la aritmetică nu s-au învăţat decât numerele până la 100 în scris şi oral şi probleme cu cele 4 operaţiuni până la 100”.

Pe lângă faptul că era criză de învăţători cu pregătire de specialitate, care să îndrume copiii spre ştiinţă, mai exista o tendinţă păguboasă din partea Senatului bisericesc de a angaja învăţătorul care era de acord cu salariul cel mai mic, neţinând cont de pregătirea lui profesională. Examenele sfârşitului de an şcolar aveau loc prin luna mai sau chiar mai devreme, deoarece odată cu venirea primăverii, copiii nu mai erau lăsaţi la şcoală, ci erau trimişi cu vitele la păscut sau folosiţi la muncile agricole. Examenele se desfăşurau, în cadru festiv, sub autoritatea preotului şi a senatului şcolar. Un exemplu, în acest sens, îl regăsim în monografia şcolii din Hurezul Mare, în primul an de funcţionare al şcolii, respectiv 1847-1848. Preotul Moise Sora Noac l-a angajat ca învăţător pe Pop Ilie, la data de 8 noiembrie 1847, deplasându-se la Episcopia din Oradea pentru a-i obţine numirea şi a aduce manuale şcolare. Pe data de 10 decembrie 1847 se ţine prima lecţie, la care sunt de faţă 23 copii şi 9 fete, iar două zile mai târziu, în prezenţa autorităţilor locale şi a protopopului tractual, Pop Ştefan a fost sfinţit localul şcolar. Se predau următoarele obiecte: „1. Religie, 2. literile şi scrierea română, 3. literile şi scrierea ungurească, 4. cântările, 5. catechismul şi biblia. Aritmetica pe semne a rămas uitată cu toate că eveau cărţi de aritmetică. Scrierea se făcea cu litere cirile (chirilice – n.n.) şi numai în 22 Februarie 1848 s-a dispus

21învăţarea literelor latine” . La examen au participat 25 de elevi. Cei care s-au clasat pe primele două locuri au fost premiaţi de către preotul local, cu câte o pereche de ciubote sau cizme, iar ceilalţi au primit „turte de miere”. În acest cadru festiv, elevul Ciora Gligor, care s-a clasat pe primul loc a ţinut următoarea cuvântare: „Domnilor, nevrednici suntem de ace ostenelă care vaţi luoat asuprăvi, ca să osteniţi astazi la revederea si auzirea acestei probe a nostre, dein care se va vede câtă inaintare am făcut in trecutul semestru intru invetiatura noue propusa, cu adânca inimei multumire vă mulţămim pentru acesta ostenela. Inse Domni (i) noşti şi părinţi (i) noşti, ne rugăm ca pe puţintelele noste scieţiă, pe cari intr-acest greu inceput ni le-am adunat, se nu ve miraţi, checi şi noi slabuţi fiind nu multa comora ne-am cascigat, şi de

veţi vede slabiţunile noste se ne indreptaţi şi se ne ertaţi. Iar voi conşcolarilor aveţi spema (sperare) în Dumnedieu şi vo străduiti cu cuvente curate şi limpezi a arăta ce aţi învetiat, spre mangaerea parintilor şi a mai marilor noştri pe cari pentre a lor priveghieri şi osteneele Dumnezieu spre mulţi ani

22săi trăiască. Mulţi ani” . După instaurarea regimului dualist austro-ungar în anul 1867 apar o serie de legi şcolare elaborate de guvernul maghiar, care încearcă o maghiarizare forţată a învăţământului românesc, precum legea şcolară din anul 1868 sau „celebra” lege elaborată de ministrul maghiar al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Apponyi Albert. Dar, despre toate aceste probleme şi modul cum au reuşit să reziste românii presiunilor venite din partea autorităţilor maghiare ne propunem să efecutăm o analiză într-un studiu viitor.

Note:

1. Şcoala Noastră (Zalău), anul IV, nr. 3, 1 Februarie 1927. p. 66.2. Ibidem, p. 65.3. Ibidem, p. 67.4. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj (S.J.A.N. Sălaj), fond Revizoratul Şcolar al judeţului Sălaj, dosar nr. 84/1929.5. Ananie Fărcaş, Aspecte ale începuturilor învăţământului sălăjean, în Aspecte ale dezvoltării învăţământului din Sălaj, Zalău, 1971, p. 15.6. S.J.A.N. Sălaj, fond Revizoratul Şcolar al judeţului Sălaj, dosar nr. 172/1933.7. Şcoala Noastră, nr. 6/iunie 1933.8. Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr, Schiţa monografică a Sălajului, Şimleu, 1908, p. 77-80.9. S.J.A.N. Sălaj, fond Revizoratul Şcolar al judeţului Sălaj, dosar. nr. 130/1933.10. Idem, dosar 40/1929.11. Idem, dosar 52/1929.12. Idem, dosar 128/1933.13. Idem, dosar 143/1933.14. Idem, dosar 142/1929-1933.15. Idem, dosar 193/1933.16. Idem, dosar 180/1933.17. Idem, dosar 198/1933.18. Idem, dosar 199/1929-1933.19. Şcoala Noastră, nr. 6/iunie 1933.20. S.J.A.N. Sălaj, fond Revizoratul Şcolar al judeţului Sălaj, dosar 123/1933.21. Idem, dosar nr. 128/1933.22. Şcoala Noastră, nr. 7, septembrie 1933.


)

Legăturile lui Emil Giurgiuca cu Sătmarul sunt ilustrate atât prin prisma prieteniei cu poeții Valentin Strava, Costa Carei și D. Hinoveanu, cât şi da tor i tă t raducer i lor rea l iza te d in l i r ica

1sătmăreanului Dsida Jenő , concretizate în anul 1974 în volumul Peisaj cu nori, prefațat de către Ștefan

2Augustin Doinaș . Tot aici se înscriu şi preocupările istoricului literar Nae Antonescu referitoare la activitatea literară a lui Emil Giurgiuca.

P o e t u l , t r a d u c ă t o r u l , r e d a c t o r u l ş i întemeietorul de reviste literare, îndrumător al generaţiei de poeţi din perioada interbelică, Emil Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari,

3județul Cluj – m. 3 martie 1992, București) şi-a început studiile la Gherla (1918 – 1923), apoi a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București în perioada 1925-1929. Postum i s-au dedicat două studii monografice, unul în 2006 la centenarul naşterii sale, semnat de Liviu

4 5Grăsoiu , altul în 2013 iar o antologie centenară a 6apărut la Brad în 2006 , prin îngrijirea şi

coordonarea fiului poetului, Tudor Giurgiuca. A debutat, se pare, în

1925 în revista Liceului „Petru 7Maior” din Gherla cu proză ,

dar debutul în poezie s-a întâmplat în „Universul literar”

8în anul 1926 . Dintre primele poeme, scrise în stilul lui G e o r g e C o ș b u c , Ș t e f a n Octavian Iosif și Octavian Goga, au apărut în revista „Datina” din Turnu Severin. A publ ica t ş i în „România l i terară” din Aiud, „Țara noastră”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Tribuna”,

9„Gazeta literară” și „România literară” . Emil Giurgiuca, „unul dintre cei mai activi şi

mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisului grup de «tineri poeţi ardeleni» (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ş.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucişare discretă şi armonioasă dintre modernism şi tradiţionalism”, a fost profesor la liceele din Aiud (1929-1931), Uioara (1931-1933),

Brad (1933-1934), Cluj (1934-1936; 1939-1940), Sighișoara (1936-1939) și București (1949-1965). În cronica monografiei dedicată lui Emil Giurgiuca

10de către Adriana Postescu (Todoran) , Ion Buzaşi subliniază faptul că poetul a lăsat „în amintirea elevilor imaginea unui profesor distins şi erudit, cu

11lecţii de neuitat despre marii poeţi români” , iar Ion Dodu Bălan îl caracterizează astfel: „Slab, uscăţiv, cu privirea ascunsă sub ochelari, cu o voce stinsă într-o cuceritoare sfială, era numai suflet şi

12dăruire” .A debutat editorial cu volumul Anotimpuri, în

1938 „– an numit de critica literară, după o sintagmă celebră a lui Nicolae Iorga despre Sadoveanu, «anul

13Giurgiuca»” . La apariţia primului său volum de versuri, Romulus Demetrescu scria: „Prin el, Ardealul reînnoieşte o solie artistică după poezia lui Goga şi a lui Blaga, aducând un dar de care ne bucurăm şi ne mândrim a-l vesti de la această revistă şi din acest loc: renaşterea poeziei pe plaiurile

14noastre” . Volumul a fost remarcat și în presa culturală sătmăreană, D. Cinova (pseudonimul lui

15D. Hinoveanu) semnând un articol în principala publicație sătmăreană a vremii, la rubrica „Întâlniri cu prieteni”. Vorbind cu nostalgie despre alte vremuri, recenzentul afirmă că „poezia prietenului Giurgiuca este o continuă şi fericită întoarcere în această lume de început”. Apoi: „Nu-i poezie din Anotimpuri în care să nu guşti din plin acel duh proaspăt, cu aromă de câmp şi pădure, din atingerea omului cu natura; acea trăire bogată care-ţi stăruie pe retina ochiului ca opera fantastă a unui mag din vremuri vechi...”. În finalul recenziei, publicistul sătmărean își exprima dorința de a reveni asupra poeziilor lui Giurgiuca, pentru că „este un poet cu care nu se poate... glumi într-o aşa de simplă

16recenzie” .A mai publicat următoarele volume de poezii:

Dincolo de pădure (1943), Poemele verii (1964), Cântece de țară (1967), Poezii (1968, în Colecţia „Cele mai frumoase poezii”, selecţie antologică), Semne pe scut (1972), Poeme, cu o prefață de Ion Dodu Bălan (1989). Marcat de evenimentele de după 1940, a scris versuri protestatare, trăind apoi marginalizat, fie din proprie iniţiativă, fie din cauza interdicţiei autorităţilor.

A îngrijit, de asemenea, două antologii: Poeții tineri ardeleni (1940) în care sunt prezentate 18

13

EmilGiurgiucașilegăturileluiculturalecuSătmarul

ViorelCÂMPEANMartaCORDEA

Marturii culturale

)

Eseu

14

Marturii culturale

)

Eseumedalioane literare ale unor scriitori români, fiind potrivit celor spuse de Ion Dodu Bălan, o lucrare „care echivalează cu o operă originală de referinţă, căci din cei 18 poeţi antologaţi, aproape niciunul n-a

1 7dezminţit intuiţia lui Emil Giurgiuca” și Transilvania în poezia românească (1943), „o istorie poetică a Ardealului ca tărâm al suferinţei româneşti, cuprinzând mai cu seamă un patetic şi convingător protest liric împotriva Dictatului de la Viena, care sfâşia Transilvania în toamna anului

181940” . Biblioteca Județeană Satu Mare deține în

Fondul „Nae Antonescu” volumul Poeţii tineri ardeleni. Antologie, apărut după cedarea Ardealului de Nord. În cuprinsul antologiei este prezent și „poetul șesurilor Crasnei”, așa cum îl numea

19istoricul literar Nae Antonescu pe Valentin Strava . Despre acest poet cu destin zbuciumat, Emil Giurgiuca afirmă: „Poet singuratic, cu temperament bacovian, desrobit însă, spre norocul lui, la timp de influenţa poetului celui mai trist din Parnasul românesc modern, Valentin Strava cântă şesul care se deschide dela Crasna spre ţara ungurească dând un aspect nou al peisajului ardelean în colori estompate de o tristeţe fumurie. Psihologic poezia lui se rezumă la următoarele trăsături: ezitare şi şovăire întristată de lume, stare de deprimare rar luminată de un gând liniştitor, ca acela oferit poetului de durata, în cicluri mereu înnoite, a fenomenelor naturii”. Tânărul poet născut la Hotoan este prezent în antologie cu poeziile: Fum natal,

20Noemvrie, Colină, Amurg, Toamnă, și Ecou .În 1933 a înfiinţat (alături de George Boldea)

şi a condus (împreună cu Teodor Murășanu, Pavel Dan, Mihai Beniuc și Grigore Popa) revista „Abecedar” la Brad şi Editura „Miron Neagu” din Sighișoara, fiind de asemenea redactor-șef al revistei „Colocvii” (1967-1969).

Despre poezia lui Emil Giurgiuca, profesorul Ion Buzași, conchide: „Dacă temele dominante ale liricii «poetului podişului someşean» (natura, durerea la pierderea Transilvaniei în acel an de jale, 1940) le întâlnim la mulţi poeţi ai generaţiei sale, se cuvin menţionate ca originale abordarea temei copilăriei şi a motivelor religioase, mai ales că în monografia sa, Liviu Grăsoiu arată că în creaţia lui Emil Giurgiuca, fiu de preot, lipseşte inspiraţia

21religioasă” .În cronica sa la antologia centenară dedicată

lui Emil Giurgiuca, acelaşi Ion Buzaşi precizează că poetul editează în 1941, împreună cu Octavian C. Tăslăuanu şi Dan Botta, revista „Dacia”, „publicaţie cu titlu semnificativ, în acei ani de grea cumpănă pentru integritatea teritorială a României, amintind

de cunoscuta revistă a lui Kogălniceanu şi fixând în articolul Cuvinte de început, şi programul revistei şi dimensiunea profetică a poetului în asemenea timpuri: «Când conducătorii slugarnici au uitat de demnitatea neamurilor, când un groaznic sentiment de neputinţă fu lăsat să cuprindă cetatea, poetul ar fi trebuit să se ridice profetic şi odată cu el să ridice de la pământ sufletele căzute, bolnave de moarte ale celor slabi. Cuvântul lui de flacără ar fi trebuit să spargă zidurile acelei criminale nepăsări, să

22oprească cu mâinile lui surparea lăuntrică a ţării»” . Îndrumător al tinerilor poeţi, Emil Giurgiuca a

avut o contribuţie importantă la afirmarea acestora: „Sunt mulţi asemenea poeţi care ne cuceresc prin simplitatea şi spiritul lor de omenie. Primus inter pares este, în epoca noastră, Emil Giurgiuca, omul care în perioada anilor 1933-1944 a jucat un rol esențial în descoperirea talentelor tinere şi afirmarea literaturii ardelene, atât prin propria sa creaţie, cât şi prin activitatea sa de nobil şi dăruit animator cultural, care tindea să determine un salt calitativ în lirica românească prin înnoirea substanțială a

23marilor tradiţii” . Considerat ca fiind „unul dintre cei mai

harnici şi mai talentaţi traducători din literatura 24maghiară” , între 1947 şi 1974 a tradus nu mai puţin

de 15 titluri din literatura maghiară modernă şi 25contemporană . În volumul Culegere din lirica

maghiară (1947), tălmăcește din următorii scriitori maghiari: Móricz Zsigmond, Mikszáth Kálmán, Gárdonyi Géza, Örkény István, Illyés Gyula, Dsida Jenő, Méliusz József, József Jolán, Darvas József, Szabó Gy. Béla, Bartalis János şi alţii. Pentru

26„excelenţa traducerilor din lirica maghiară” a fost şi premiat de două ori, fiind distins în 1962 cu

27premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor . Într-un articol dedicat tălmăcirilor din lirica

maghiară, publicat de Perpessicius în „Revista Fundaţi i lor Regale” la rubrica inti t lulată „Comentarii critice” sub titlul „Menţiuni critice. Tălmăciri din poezia maghiară. Emil Giurgiuca: Culegere din lirica maghiară (Editura de Stat). Costa Carei: Tălmăciri din lirica lui Ady (Asoc. Româno-Maghiară). Eugen Jebeleanu: Cultura maghiară în România democrată (Ministerul Informaţiilor)”, citim o prezentare pertinentă a dimensiunii activităţii de traducător a lui Emil Giurgiuca, precum şi o evaluare a traducerilor

28realizate de Costa Carei . Referindu-se la traducerile din maghiară care

au răzbit prin „focul de baraj al relaţiilor culturale şi 29al istoriei” , Perpessicius evocă noul climat al

„pacinicelor raporturi culturale româno-maghiare” despre care vorbesc Eugen Jebeleanu şi „Asociaţia

15

Româno-Maghiară”, care prefaţează recenta plachetă de tălmăciri din Ady, a lui Costa Carei. Făcând o analiză a traducerilor lui Costa Carei din poezia lui Ady Endre, criticul menţionează următoarele: „Tălmăcirile din Ady, ale d-lui Costa Carei suferă de oarecare asprime şi ea se datoreşte poate şi motivelor alese de traducător, pentru care marele poet maghiar a fost înainte de toate «vatesul Ungariei feudale de ieri, profetul amar al evenimentelor care au provocat prăbuşirea», cum şi spune în succintul, dar substanţialul portret liminar, cu care precedă florilegiul. Cântecul iacobinului maghiar (La fel murmură Dunărea cu Oltul – Un cântec greu mâhnit şi funerar), Mărturisirea Dunării, Nepotul lui Gheorghe Doja, Lacul morţii, Soarta copacului maghiar sunt variaţiuni pe aceeaşi temă şi pe aceeaşi coardă şi ele răspund întru totul predi lecţ iei tă lmăcitorului . M-au omorât evangheliştii – grozavii lumii şi Christoşii traduce dl. Costa Carei una din acele poeme de desgust, tipic adyene şi distihul, cum bine îmi sugerează dl. Emil Giurgiuca, e mult mai fluent la Goga: M-au omorât

30Evangheliştii – Şi oamenii şi fariseii” .După ce face aprecieri legate de traducerile lui

Octavian Goga din opera poetului maghiar, Perpessicius găseşte în Emil Giurgiuca persoana cea mai potrivită pentru tălmăcirea poetului născut la Mecenţiu: „Pentru Ady, multicordul şi modernul, se cuvenea un tălmăcitor rafinat şi un spirit critic lucid şi ei şi-au dat întâlnire în persoana d-lui Emil Giurgiuca. Poetul Anotimpurilor şi întocmitorul celor două valoroase antologii, a «tinerilor poeţi ardeleni» şi a «Transilvaniei în poezia românească» şi-au pus toate darurile laolaltă în bogata şi revelatoarea Culegere din lirica maghiară. Fiu al plaiurilor ardelene, ca atâţia dintre confraţii săi maghiari, pentru care natura ascunde anume tâlcuri grave, dincolo de podoabele decorative, dl. Emil Giurgiuca şi-a sporit orizontul poetic fie cu câteva din cele mai pure imagini italice, fie cu un număr de autohtone icoane pe sticlă, inspirate din anii de ultimă cumpănă, ai Ardealului. Parisul, de care ardelenii Iosif şi Goga se feresc ca de un loc de perdiţie şi la care orădanul Ady sbura înainte de a fi pus piciorul în Budapesta, ocupă un loc de favoare în tematica liricei maghiare contemporane şi dl. Emil Giurgiuca nu numai a respectat această predilecţie, dar i-a transcris toate nuanţele, tălmăcind cu egală virtuozitate astfel de poeme din Ady, din Juhasz sau din Meliusz (pe care, dimpreună cu Szemler şi alături de Zoltan Franyo, dl. Eugen Jebeleanu îl şi socoteşte printre cei mai buni traducători de poezie românească).

A vorbi de toate aspectele liricei maghiare, aşa

cum se degajă ele din antologia d-lui Emil Giurgiuca, poate că este prematur, chiar dacă lucrul n-ar fi întru totul imposibil. E drept, de pildă, că dl. Emil Giurgiuca a urmărit ceva mai mult decât o simplă Culegere de foarte isbutite tălmăciri; d-sa a năzuit să dea, şi chiar a izbutit, una din cele mai selecţionate şi mai semnificative iniţieri în arcanele liricei maghiare, dealungul a două veacuri aproape. Iniţierile cer însă timp până să fructifice. Abia când cetitorul se va fi pătruns de frumuseţile şi de tâlcul acestor poeme, când «culegerii» de astăzi îi vor fi urmat altele şi când studii aplicate ne vor fi familiarizat cu adevărata evoluţie a lirismului maghiar, şi cu reflexele celor două literaturi conlocuitoare, abia atunci va fi sosit şi timpul popasurilor şi vederilor de ansamblu. În fond, şi fără să ne plecăm prea mult idolilor literaturii comparat i s te s -ar putea vorbi de anume corespondenţe şi de anume înrâuriri între poezia maghiară şi aceea ardelenească, fie a unui Goga şi Iosif, fie, dintre contemporani, a unui Mihai Beniuc, de pildă? Până atunci, cată să ne pătrundem de graţiile multiple ale variantelor poeme şi să admirăm măiestria cu care dl. Emil Giurgiuca s-a orientat în labirintul atâtor stiluri, câte se întâlnesc în «culegerea» d-sale. Cine n-ar spune că versurile cu care se deschide antologia sunt ale unui poem galant, din vârsta prea fericită a madrigalelor? Ele aparţin preromanticului Csokonai Vitéz Mihaly (1773-1805), contemporan, într-un fel, cu Văcăreştii noştri şi fac parte din poema Către o roză. Dar timbrul sună altfel decât în stihurile dedicate cunoscutelor noastre gevrele: [...]. Aceeaşi senzaţie de prospeţime şi de autenticitate lirică se desprinde din oricare din tălmăcirile d-lui Emil Giurgiuca, fie că e vorba de baladele lui Arany, în care aduce un meşteşug şi o subtilitate, cu care singur Iosif ne deprinsese, fie că e vorba de versurile lui Ady, în frunte cu Linişte Crai,

31poemul de renume universal” .Emil Giurgiuca este prezent şi în preocupările

cărturarului de la Terebeşti, Nae Antonescu, acesta numindu-l „un stindard pentru mişcarea literară din

32Transilvania” . Aflăm de pildă despre tălmăcirile 33acestuia din lirica lui Kosztolányi Dezső , despre

intenţia lui Nae Antonescu de a începe seria de interviuri, intitulată iniţial „Convorbiri revuistice”, pe care le-a publicat mai târziu în „Steaua”, cu „o personalitate de vază în actualitatea literară”, între cele trei propuneri ale lui Nae Antonescu

34numărându-se şi Emil Giurgiuca . Despre cât de mult l-a apreciat Nae Antonescu

pe Emil Giurgiuca stau mărturie cuvintele consemnate în 1978 (10 aprilie-16 aprilie): „Întâlnire cu Mircea Zaciu pentru pregătirea ediţiei

Marturii culturale

)

Eseu

16

Rom. Demetrescu, în colecţia Restituiri a editurii clujene Dacia. Ediţia am lucrat-o cu D. Danciu, dar nu aşa cum am fi dorit-o noi. Am fi vrut să reliefăm contribuţia tinerilor poeţi ardeleni ai momentului, dar Zaciu s-a opus. Şi oricum el dictează la această colecţie. Ne-a tăiat din dactilogramă pe T. Murăşanu, Ion Şiugariu, Emil Giurgiuca, George Boldea, chiar şi pe M. Beniuc, pe motivul că aceştia ar fi «poeţi minori». Deci ediţia se va tipări aşa, nu cum am închipuit-o. Totuşi pe Giurgiuca l-am introdus noi peste hotărârea lui M. Zaciu. M-am bucurat că Vasile Igna a fost de acord cu părerea noastră” . 35

Jurnalul ne descoperă şi o discuţie purtată la Bucureşti cu Grigore Popa în 30 noiembrie 1980 şi în care aflăm despre poet că „e supărat pe lume din pricini neştiute. I se pare că oficialităţile culturale l-

36au neîndreptăţit” . De asemenea, aflăm că Valeria Negrea, sora poetului George Boldea, pe care cărturarul de la Terebeşti l-a reeditat la Editura Minerva în 1983, i-a fost recomandată de Emil

37Giurgiuca . Vom stărui în final asupra legăturii pe care

„poetul podișului someșan” a avut-o cu un contemporan al său care, din dragoste pentru ținuturile sale și-a luat un pseudonim pe măsură,

38Costa Carei . Semnătura acestuia o găsim în numeroase publicații, printre care și în „Dacia”, un „ziar literar” care a apărut la Bucureşti între 15 aprilie 1941 şi mai 1942, în total opt numere. Din comitetul de redacţie făceau parte Octavian C. Tăslăuanu, Dan Botta dar şi Emil Giurgiuca. Printre colaboratori aflăm numele lui: Vasile Voiculescu, Vlaicu Bârna, Grigore Popa, Mihai Beniuc, Emil Botta, Corneliu Coposu, Simion Mehedinţi, Ion

39Lupaş, Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea, etc. .Cei doi și-au regăsit de asemenea semnăturile

în „Naţiunea”, o publicaţie, „ziar de informaţie, atitudine şi reportaj” care a apărut zilnic din 1946 până în 1949, director fiind George Călinescu. Alături de Emil Giurgiuca și Costa Carei în paginile cotidianului întâlnim numele colaboratorilor:

Adrian Marino, Emil Manu, D.I. Suchianu, Şerban Cioculescu, Dan Petraşincu, Edgar Papu, Mihai

40Beniuc, Emil Isac, C. Tonegaru .Prin grația domnului dr. Viorel Ciubotă am

primit spre cercetare mai multe manuscrise aparținând lui Costa Carei. Între acestea am găsit și două epigrame aparținând lui Emil Giurgiuca și Costa Carei, fiecare dăruindu-i celuilalt câte un catren amuzant. Probabil că acest schimb de replici a fost făcut în luna aprilie a anului 1941, când ambii poeți se aflau în București, în perioada de început de apariție a publicației „Dacia”. Considerăm că și astfel de creații au menirea de a arăta spiritul viu și prietenia cu care cei doi tineri poeți români își petreceau timpul în Bucureștiul anilor de restriște ai celei de-a doua conflagrații mondiale.

Referitor la volumul de debut al lui Emil Giurgiuca, Costa Carei îi transmite:

Cu „Anotimpuri”-le saleCredea c-o fi nemuritor,Dar tot ce-i anotimp, maestre,Nu e etern, ci... trecător.

Emil Giurgiuca îi răspunde, făcând un joc de cuvinte între numele real și pseudonimul literar al prietenului său:

Cu versul ăsta oare ce-iNu-i oare de Costa Carei-E mult mai greu, e mult mai rău,Nu-i de Carei, e de Coltău.

Neîndoios, Emil Giurgiuca a fost unul dintre cei mai autentici militanți pentru mai buna cunoaștere reciprocă a celor două culturi, articolul nostru dorind să-i aducă un omagiu, readucând în memorie prieteniile sale din Sătmar.

Note:

1Dsida Jenő (1907-1938), poet și publicist. Cunoscător al mai multor limbi, traducător. Din lirica lui Mihai Eminescu a tradus 9 poezii, pentru Glossă oferind eternității nu mai puțin de trei variante.2 George Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar 1700-2000, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2000, p. 78.3 Fotografia lui Emil Giurgiuca am preluat-o de pe site-ul http://www.poezie.ro/index.php/author/ 0035777/index.html, consultat la 3 mai 2017.4Emil Giurgiuca sub povara vremilor, Bucureşti, Editura Vestala, 2006.

Marturii culturale

)

Eseu

17

Marturii culturale

)

Eseu5 Semnat de Adriana Postescu (Todoran).

6Antologie centenară. 1906-2006, Editura Corvin,

Deva/Brad, 2006 (ediţie îngrijită de Tudor Giurgiuca).7

Un studiu monografic despre Emil Ion Buzași, Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic_ despre_emil_giurgiuca.8

Istoria literaturii române de azi pe Marian Popa, mâine, Bucureşti, Fundaţia Luceafărul, 2001, p. 390. 9Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I,

Aurel Sasu (ed.), Pitești, Editura Paralela 45, 2004, p. 663. 10

Un studiu monografic despre Emil Ion Buzași, Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic_ despre_emil_giurgiuca. 11Ibidem.

12Poeme Emil Giurgiuca, , Cuvânt înainte de Ion

Dodu Bălan, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989, p. VIII. 13 Un studiu monografic despre Emil Ion Buzași, Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic_ despre_emil_giurgiuca. 14 Poeme Emil Giurgiuca, , Bucureşti, 1989, p. IX. 15Dumitru Hinoveanu (1905-1963), poet, publicist. Vezi și Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, Satu Mare, 2013, pp. 231-235.1 6 Emil Giurgiuca. Anotimpuri D. Cinova, , „Afirmarea”, Satu Mare, an III, nr. 12, decembrie 1938, p. 143.17 Poeme Emil Giurgiuca, , Bucureşti, 1989, p. XVI. 18

Antologie centenarăIon Buzaşi, , „România l i t e r a r ă ” , B u c u r e ş t i , 2 0 0 7 , N r . 3 2 , http://www.romlit.ro/antologie_centenar.19Valentin Strava (1907-1984), poet, pe numele adevărat Gavrilă Pop. Pentru biografia sa vezi și Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, Satu Mare, Editura Citadela, 2013, pp. 265-267, George Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar 1700-2000, Satu Mare, 2000, pp. 223-224.20Emil Giurgiuca, Poeţii tineri ardeleni. Antologie, cu 18 măşti în lut de Ion Vlasiu, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1940, pp. 203-210.21 Un studiu monografic despre Emil Ion Buzași, Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic_despre_emil_giurgiuca.22Idem Antologie centenară, , „România literară”, Bucureşti, 2007, Nr. 32, http://www.romlit.ro/ antologie_centenar.

23Poeme Emil Giurgiuca, , Bucureşti, 1989, p. VII.

24Antologie centenarăIon Buzaşi, , „România

l i t e r a r ă ” , B u c u r e ş t i , 2 0 0 7 , N r . 3 2 , http://www.romlit.ro/antologie_centenar.25

Dicţionar de literatură română Marian Popa, contemporană, Bucureşti, Editura Albatros, 1971, pp. 274-275.26

Antologie centenarăIon Buzaşi, , „România l i t e r a r ă ” , B u c u r e ş t i , 2 0 0 7 , N r . 3 2 , http://www.romlit.ro/antologie_centenar27

Dicţionar de literatură română Marian Popa, contemporană, Bucureşti, 1971, pp. 274-275. 28

Perpessicius, „Menţiuni critice. Tălmăciri din poezia maghiară. Emil Giurgiuca: Culegere din lirica maghiară Tălmăciri (Editura de Stat). Costa Carei: din lirica lui Ady (Asoc. Româno-Maghiară). Eugen Jebeleanu: Cultura maghiară în România democrată(Ministerul Informaţiilor)”, în „Revista Fundaţiilor Regale”, București, an XIV, Nr. 8-9, Serie nouă, aug. – sept. 1947, p. 92. 29Ibidem.30Ibidem, p. 94.31 Perpessicius, „Menţiuni critice. Tălmăciri din poezia maghiară. Emil Giurgiuca: Culegere din lirica maghiară Tălmăciri (Editura de Stat). Costa Carei: din lirica lui Ady (Asoc. Româno-Maghiară). Eugen Jebeleanu: Cultura maghiară în România democrată(Ministerul Informaţiilor)”, în „Revista Fundaţiilor Regale”, București, an XIV, Nr. 8-9, Serie nouă, aug. – sept. 1947, p. 96.32 Jurnal literar (1974-1989) Nae Antonescu, , Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2015, p. 164. 33Ibidem, p. 89.34Ibidem, p. 339; Emil Giurgiuca nerăspunzând la întrebările chestionarului trimis de către Nae Antonescu (aflăm dintr-o filă de jurnal din 4 prilie 1987 că lui „Emil Giurgiuca nu-i plăcea să i se amintească de activitatea lui veche, din pricină că avusese unele neplăceri cu privire la fosta revistă bucureşteană «Dacia» din 1941”, – p. 404) acest lucru nu s-a putut materializa. 35Ibidem, p. 164. 36Ibidem, p. 236. 37Ibidem, p. 341. 38Coriolan Coltău (1909-1970), născut la Sanislău, cu studii juridice. A fost gazetar, poet, afirmându-se în primul rând însă ca traducător din clasicii maghiari, el militând pentru apropierea celor două culturi.39 Dicţionarul presei literare româneşti Ion Hangiu, (1790-2000), ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2004, p. 216.40Idem Dicţionar al presei literare româneşti (1790-, 1982), București, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, 1987, p. 217.

Zona etnografică a Oaşului, împărţită administrativ de-a lungul vremii în două regiuni, Ţara Oaşului şi Ugocea, a creat în patrimoniul civilizaţiei şi culturii româneşti particularităţi distincte, specifice, deosebit de valoroase prin originalitatea şi creativitatea debordantă a locuitorilor acestui ţinut, considerat chiar şi în prezent păstrător al tradiţiilor născute în timpuri ancestrale.

Aflată la confluența granițelor dintre România – Ucraina – Ungaria, zona fostului comitat Ugocea reprezintă un model extraordinar cultural și patrimonial, un spațiu al interferențelor care au generat un univers de conviețuire multiculturală. Trăind într-o regiune multietnică, influențele interetnice au fost inevitabile, iar transformările politice din secolul al XX-lea au determinat schimbări profunde, sociale, culturale și spirituale.

Satele româneşti din Ugocea au fost numite încă de la început, în documentele istorice, <<possessiones valachales>>, având în frunte cneji şi voievozi, după acelaşi <<jus valachicum>> pe care-l întâlnim şi în comitatele vecine. Ţinutul făcea parte din domeniile regale, dar ajunge foarte curând sub stăpânire feudală, privilegiile iniţiale ale satelor pierzându-se treptat în iobăgie, iar cnejii şi voievozii devenind simplii juzi săteşti în serviciul curţilor.

Numele comitatului Ugocea îşi are probabil originea în diminutivul unui nume de persoană, Ugo + sufixul ca, purtat mai întâi de un sat, posibil satul de reşedinţă al comesului regal. În documentele medievale ţinutul apare menţionat că având strânse legături cu Maramureşul, cele două comitate aflându-se adesea sub autoritatea aceluiaşi comes, de obicei voievod de Maramureş. Voievozii de Maramureş stăpâneau adesea moşii întinse şi în Ugocea. La 1378 fraţii Drag şi Ioan, fii voievodului Sas, veniţi din Moldova, stăpâneau cu titlu de donaţie regală şi sate din regiunea românească Comlăuşa, Batarci, Turţ. În 1390 voievodul Balc avea titlul de <<comite de Ugocea>>, pe care Drag îl purta la 1392.

Din secolul al XVI–lea, în documentele maghiare, ţinutul se numeşte <<Oláhság>>. Înaintea primului război mondial regiunea Ugocea a fost un comitat (judeţ) mai mic din Ungaria, Ugocsa

2vármegye, cu o suprafaţă de 1213 km şi 91755 locuitori. Comitatul, în forma sa de atunci, se situa la poalele Carpaţilor Păduroşi, pe cursul superior al Tisei, care îl tăia de la est spre vest în două părţi aproape egale. Capitala judeţului era Seleuşul (Nagy – Szöllös, Vynohradiv – în limba ucraineană).

După primul război mondial, trei sferturi din comitat au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, o parte mică de dincoace de Tisa fiind alipită României. Această regiune a făcut parte din judeţul Satu Mare, sub numele de plasa Ugocea, având 18 localităţi:

1. Băbeşti (1261 poss. Babun)2. Batarci (1378 poss. valachalis Batharch)3. Bocicău (1572 Bochko)4. Cidreag (1319 Hydegre, villa Chudrug)5. Comlăuşa (1378 Komlos)6. Dobolţ (1323 Dabouch) 7. Drăguşeni (sat aparţinător de Turulung)8. Gherţa Mare (1351 Gerche) 9. Gherţa Mică (1393 Gerche et alia Gerche)10. Halmeu (1217 terra Holmy)11. Porumbeşti (1274 terra Kukynus)12. Şirlău (aparţine de Batarci)13. Tarna Mare (1430 Torna)14. Tămăşeni (1325 poss. Varalya) 15. Turţ (1378 villa walachalis Thwrch)16. Turulung (1216 Terebes)17. Valea Seacă (1378 Zarazpatak)18. Văgaş (cătun aparţinând de Tarna Mare).

În ceea ce priveşte populaţia din cele două regiuni, Ţara Oaşului şi plasa Ugocea, ea a fost întotdeauna majoritar românească, cu excepţia câtorva localităţi în care exista şi populaţie „de alt neam”: Oraşul Nou, Remetea, Vama, Dobolţ, Halmeu, Turulung - maghiari; Cămârzana, Negreşti, Halmeu, Batarci, Tarna Mare, Turţ - evrei; Tarna Mare, Cidreag, Halmeu, Porumbeşti, Turulung - ruşi şi ruteni; slovaci, colonizați în secolul al XIX-lea pentru activitățile miniere. Un număr important de şvabi romano-catolici a fost colonizat în anul 1745 la Turulung, locuitori de origine germană aşezându-se și la Tarna Mare (1772) şi Batarci (1911).

Dacă din punct de vederea administrativ Ugocea a fost despărţită teritorial de Oaş, nu acelaşi lucru se poate spune despre cultura materială şi spirituală ce şi-a dovedit unitatea în această „Terra”, această „ţară” inconfundabilă care a fascinat prin

18

UGOCEAșipatrimoniulsăucultural

Marturii culturale

)

Eseu

DanielaBĂLU

19

arhaismul său, prin unicitatea portului popular, a dansului, a ţâpuriturilor, plămădite toate cu vitalitatea şi dârzenia oamenilor numiţi simplu - oşeni. Un apelativ identitar, transmis celorlalţi cu mândria propriei apartenenţe: „oşenia nu o lăs, de m-or ţâne cu ovăz”.

Demnitatea acestor oameni, venită din timpurile în care dreptatea era consfinţită de „sfatul bătrânilor”, brăzdată pe chipuri ridate de tumultul vieţii, a făcut ca oşenii să fie apreciaţi şi respectaţi, chiar dacă, în clipe de învolburare sufletească, deveneau violenţi la mânie: „oşenia nu-i ocară/irima-i di foc şi pară/de-o aprinzi arde o ţară!”.

Poate tocmai această fire aparent dură i-a făcut să reziste într-o regiune multe secole închisă şi izolată, dar care tocmai prin conservatorismul său a păstrat formele esenţiale de manifestare a identităţii: limba, obiceiurile, folclorul, portul popular.

P e n t r u c e r c e t ă r i l e e t n o g r a f i c e ș i antropologice, Ugocea și Oaşul au constituit mult timp un izvor nesecat al spiritualităţii româneşti, al mentalităţilor populare ancestrale, dar influenţele majore datorate modernizării vieţii cotidiene au generat schimbări la fel de importante, iar tradiţiile de odinioară s-au pierdut treptat - treptat pe drumul ce duce spre globalizare. Căsuţele cochete din bârne, târnaţul cu stâlpi încrustaţi, vraniţa cu boc, gardul artistic împletit de gospodar, au fost schimbate cu vile impunătoare, cu nenumărate încăperi, termopane şi covoare „persane” ce înlocuiesc splendidele şterguri sau rudare ţesute la război cu mult talent şi răbdare de harnicele „borese” (neveste).

Firescul progres tehnic, dorinţa unui trai confortabil, importanţa prestigiul social direct proporţional cu mărimea averii, toate au contribuit într-un fel sau altul la aceste modificări, probabil inevitabile.

Vechiul şi originalul costum popular, neîntâlnit în alte regiuni, a suferit şi el numeroase transformări. Dacă iniţial toate piesele componente ale costumului erau confecţionate din pânză ţesută în război, contactul cu zonele urbane a determinat pătrunderea produselor fabricate industrial. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, atunci când mergeau să-şi vândă produsele în târgurile din Ucraina subcarpatică, Hust şi Teceu, oşenii cumpărau şi îmbrăcăminte. Astfel că, năframa albă ca zăpada, brodată manual, a fost înlocuită de baticul („chischineul”) din mătase înflorată; şorţul din pânză, brodat cu alesătură în războiul de ţesut, a fost schimbat cu şorţul („zadia”) înflorat din mătase, iar fusta („pindileul”) se confecţiona și ea din material

fabricat industrial, cu motive florale abundente și într-o policromie tot mai intensă!

Moda preluată de la oraş aduce şi în portul oşencelor o piesă nouă, „viganăul” (un fel de rochie fără mâneci), modă ce a fost lansată tocmai la Viena de o balerină celebră, Vigano, la începutul secolului al XIX-lea.

Chiar şi costumul bărbătesc suferă modificări determinate de moda urbană. Mâneca largă preia manşeta de la cămăşile orăşenilor, terminându-se cu un „pumnuşel”, clopurile din paie sunt înlocuite de pălării din postav negru, hainele din lână sunt schimbate cu haine din stofă.

Cu toate transformările pe care costumul oşenesc le-a cunoscut de-a lungul timpului, putem spune că, în ceea ce priveşte tipologia croielii şi câmpii de amplasare a ornamentelor, acestea au rămas neschimbate. Dacă cel mai vechi tip de cămaşă femeiască era cel ce avea ornamentele brodate pe umeri, până în ziua de azi s-a păstrat modelul „cu cheptar”, adică o platcă de format dreptunghiular, dispusă în jurul gâtului. Motivele ornamentale de pe „cheptar” erau identice cu cele de pe brâul fustei („pogmată”), respectându-se aceeaşi cromatică. Şorţul purtat peste fustă trebuia să fie şi el asortat coloristic cu baticul.

Iniţial ornamentaţia costumelor a fost realizată prin alesătură în războiul de ţesut sau broderie manuală, tonurile cromatice redând implicit caracterul vesel, energic, optimist al oşencelor: roşu, galben, albastru, negru. Armonia culorilor a cunoscut şi ea perioade de explozie, trecând la o policromie mult prea stridentă faţă de culorile costumului tradiţional. Azi, cromatica ornamentelor este total opusă, folosindu-se foarte mult negru, iar broderiile manuale sunt înlocuite cu panglici, şnururi, dantele, pasmanterii confecționate industrial, și, recent, cu atât de inadecvatele „pietre Swarovski” !

În costumul bărbătesc tradiţional deosebit de spectaculoase au fost clopul cu pană, cămaşa brodată, straiţa ornamentată nu numai de mâinile tinerelor fete dar şi cu sufletul lor, pentru că straiţa reprezenta şi un simbol al iubirii și comuniunii, fetele dăruind-o viitorului soţ. Unele piese din costumul popular aveau aşadar şi un important rol ritual, de exemplu „chischineul” era folosit de tânărul fecior la danţ, atunci când dorea să arate comunităţii cine este aleasa lui. El întindea baticul spre fata aleasă şi amândoi ţineau „chischineul” de colţuri, în diagonală, semn că din acel moment vor fi mereu împreună. Dar chischineul simboliza şi trecerea tinerei dintr-o categorie socială în alta, de la fată la femeia căsătorită, prin gestul simbolic făcut

Marturii culturale

)

Eseu

20

de naşă atunci când învelea cununa miresei cu un batic special pregătit pentru acel ritual. De altfel, pe parcursul ceremonialului nunţii, „chischineul” apare în mai multe ipostaze ce au menirea de a simboliza legătura dintre tinerii miri.

Costumele de nuntă, moment major al ciclului existenţial, reprezentau apogeul creativităţii şi talentului, cele mai frumoase broderii, cele mai frumoase mărgele şi zgărzi împodobind mireasa şi mirele. Cununa şi „coada miresei”, unice în tradiţia rurală românească, erau adevărate opere de artă realizate cu multă trudă şi deosebită îndemânare. „Găteala” miresei dura între 5 şi 12 ore, timp în care se împletea părul fetei într-o splendidă coadă, iar pentru confecţionarea cununii, a zgărzilor, floricelelor sau salbelor de bani cu care se împodobea mireasa, erau necesare 60 – 70 de zile de lucru.

Coada împletită din părul lung a fost înlocuită în timp, din nefericire!, cu o bucată de carton pe care sunt cusute diferite podoabe şi care se ataşează cununii. Măiestria artistică a fost înlocuită cu kitschul!!! În ultimele decenii miresele din Ugocea au adoptat şi ele „moda de la oraş”, cu rochii albe, voal şi coroniţă din flori artificiale, perle sau pietre prețioase. Pentru ceremonialul căsătoriei civile mirii, dar și unii nuntași, îmbracă costume oșenești (mult îndepărtate de la modelul tradițional!), cântărind zeci de kilograme ce se regăsesc în greutatea numeroaselor broderii din mărgele și cristale de tip „Swarovsky”, dar și a pânzei din care sunt confecționate, dublată la fustă (pindileu) și mâneci de un material de ”rafie”, aplicat cu scopul de „a sta înfoiate, țepene”.

Importanţa deosebită pe care costumul de nuntă îl avea în viaţa unui om, accentuată prin faptul că acel costum îl însoţea inclusiv „în viaţa de apoi”, fiind înmormântat tot în costumul de nuntă, şi-a pierdut total semnificaţia tradiţională.

Desigur că în zestrea spiritualităţii oşeneşti se

remarcă numeroase alte valori ce evidenţiază creativitatea oamenilor acestor locuri, deosebitul simţ artistic, dansurile, folclorul, obiceiurile seculare, măiestria modelării lutului în forme şi culori inconfundabile, toate formând un nucleu unitar ce exprimă caracterul şi individualitatea Oaşului. Vom aminti doar „dansul miresei cu fetele” sau extraordinara „roată a feciorilor”, simbolurile arhaice ale desprinderii din lumea tinerilor şi trecerii la un statut social nou, numeroasele „ţâpurituri” şi „strâgete” adaptate diferitelor obiceiuri sau sărbători, unele având importante mesaje moralizatoare, salba de danţuri tropotite cu o energie explozivă, ce vine parcă din străfundurile pământului bătut cu mult foc şi asprime, dar şi din sufletul iubitor de cânt: „De-aş şti c-aş mânca pământ/ Tăt aş veni să vă cant!/ Să beau apă din izvor/ Să cant la codru cu dor…”.

„Cine gioacă şî nu strâgă/ Facă-i-să gura strâmbă/ Facă-i-să nasu lat/ Să rămână bosumflat!/ C-aşa-i giocu oşenesc/ Obiceiu bătrânesc”.

În versurile ţâpuriturilor sunt oglindite trăirile vieţii cotidiene, fiind în acelaşi timp şi o modalitate de exprimare a sentimentelor, dar și a apartenenței identitare: „Omu supărat nu moare/ Se usucă pe pticioare/ Numa la inimă-l doare!”

„Cine m-o făcut pribeag?/ Doru şi frunza di fag/ Greu´ lumii care-l trag!“

„Bine-i Doamne când nu-i rău/ Ca la păstrăv în pârău/ Da-i rău Doamne când nu-i bine/ Şi n-ai ajutor la nime!“

„Io-s oşan, gubă tărcată/ Port cuţâtu-n straiţă lată/ Şi la clop pană-nstruţată!/ Când domnii poruncă o dat/ Di tri ori să fiu legat/ Cu nimic nu m-am lăsat!/ Că di când îi lumea lume/ Nu mi-o fost teamă di nime!“

„Frunză verde măr cu crangă/ M-o făcut mama oşancă/ Cu gura să ţâpuresc/ Cu ochii să celuiesc!“

Chiar şi pălinca, celebra băutură cu multe „focuri“ ce ard tentant, dar periculos, este invocată în versuri: „Beţi pălincă di prune/ Dacă-ţi be pe gios vi-ţi pune/ Şi tăţi vi-ţi fa´ de minune!”.

„În pălincă stă un drac/ El m-ajută rău să fac!“.

Ugocea, această regiune ce a captivat timp îndelungat prin mirajul arhaismului, cunoaşte inclusiv valenţe plurietnice, evidente prin convieţuirea românilor majoritari alături de maghiari, şvabi, ucraineni, ceea ce sporeşte complexitatea patrimoniului cultural, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor ce se manifestă firesc într-o mare familie multietnică, contribuind la dezvoltarea unor valori patrimoniale multiculturale.

Marturii culturale

)

Eseu

21

Alteritatea sau acceptarea diferenţelor, cunoaşterea şi înţelegerea culturii celuilalt sunt parte din firescul cotidian, determinate chiar şi de întemeierea familiilor mixte, ceea ce în trecut părea imposibil de realizat.

Păstrarea patrimoniul multietnic, material sau spiritual, cu specificul fiecărei etnii, este esenţială în această epocă a globalizării şi uniformizării, oferind atât zonei cât şi oamenilor ei unicitate şi originalitate.

Haideţi să ne imaginăm că în faţa clădirii Parlamentului European stă un grup de oşeni îmbrăcaţi în costumele lor tradiţionale şi un grup de oşeni îmbrăcaţi în blue-jeans şi tricouri. Care dintre ei credeţi că va atrage atenţia? Care vor fi originali, unici, şi cine se va pierde în anonimat?

Autorităţile locale, toate comunităţile, de la cei mai mici până la cei mai mari, indiferent de vârstă sau statut social, pot contribui în mod direct la păstrarea patrimoniului cultural ce ne conferă originalitate, şi aşa cum alte popoare ale Europei nu-şi abandonează propriile valori ci, dimpotrivă, sunt mândre de ele, şi noi trebuie să înţelegem că numai respectându-ne cultura tradiţională, păstrându-ne identitatea şi valorile patrimoniale, vom putea la rândul nostru să fim apreciaţi şi respectaţi.

Tezaurizarea acestor valori, prin intermediul colecţiilor de obiecte patrimoniale deţinute de Muzeul Judeţean Satu Mare, reflectă atât caracterul plurietnic al regiunii, cât şi specificul identitar al etniilor ce convieţuiesc de secole, indiferent de reg imur i le po l i t i ce sau f ron t ie re le geo-administrative. Patrimoniul multietnic poate reprezenta o ladă de zestre ce abundă de bogăţia creativităţii, spiritualităţii, în care esenţele originalităţii se împletesc armonios cu valenţele confluenţelor. Patrimoniul cultural nu este doar moştenirea transmisă din generaţii în generaţii, patrimoniul este o carte de vizită permanentă, ce ne defineşte identitatea „pe drumul cel mare al civilizaţiei europene, unde suntem chemaţi a ne arăta destoinicia” (N. Iorga).

Prin oportunitatea oferită de finanțările europene, Muzeul Județean Satu Mare a câștigat și implementat 15 proiecte transfrontaliere, dintre rezutatele obținute, dedicate zonei Ugocea, amintind câteva publicații tipărite în Editura Muzeului Sătmărean:

Micromonografie Turulung.Túrterebes. Micromonografie Turț. Turc. Patrimoniu multietnic. Együttélő népek

kulturális öröksége. Legende și folclor. Patrimoniu imaterial

transfrontalier. Muzee și patrimoniu transfrontalier. Museums and cross-border heritage.

Ugocea are un trecut strâns legat de cele 3 regiuni transfrontaliere Satu Mare, Transcarpatia și Ungaria, informații documentare importante aflându-se în Arhivele Naționale Maghiare din Budapesta, Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia - Beregovo, precum și în arhivele din România, în special cele din Satu Mare și Maramureș.

Bibliografie selectivă

Bălu, Daniela, Simboluri tradiţionale în nunta

românească, în „Satu Mare. Studii şi comunicări”,

XV-XVI, 1998-1999, Satu Mare, 1999.Bălu, Daniela, Prefață; Notă asupra ediției, în Gh.

Focșa, Spectacolul nunții în Țara Oașului, Satu

Mare, 2009.Bălu, Daniela, Horvat, Liuba, Kinces Diana, Sike

Tamás Patrimoniu multietnic, Satu Mare, 2009.Bălu, Daniela, Horvat, Liuba, Legende și folclor.

Patrimoniu imaterial transfrontalier, Satu Mare,

2012.Bălu, Daniela, Patrimoniu imaterial transfrontalier.

Tradiții și ritualuri, vol.II, Satu Mare, 2015.Drăganu,Nicolae, Românii în veacurile IX-XIV pe

baza toponimiei şi onomasticei, Bucureşti, 1933.Focşa, Gheorghe, Spectacolul nunţii în Ţara

Oaşului, Satu Mare, 1999.Scurtu, Vasile, Cercetări folklorice în Ugocea

românească (jud. Satu Mare), în „Anuarul Arhivei

de Folklor”, VI, Bucureşti, 1942.Suciu, Coriolan, Dicţionarul localităţilor din

Transilvania, vol.I, Bucureşti, 1967.Szabo, István, Ugocsa megye, Budapesta, 1937.

Marturii culturale

)

Eseu

În numărul precedent al revistei vă făceam cunoscută intenţia ca în fiecare număr din acest an să prezentăm câte un material dedicat fotografiei lui Ioniţă G. Andron.

1„Fotografiile comentate” la care ne-am oprit în acest număr al revistei sunt excepţionale, iar povestea lor ne trezeşte sentimente plăcute de întoarcere în timp, sentimente poate prea devreme adormite datorită tumultoasei vieţi cotidiene de astăzi. Ioniţă G. Andron a ştiut, ca nimeni altul, să surprindă aceste imagini cu totul aparte şi să ne transmită emoţia şi bucuria sa cu fiecare fotografie lăsată posterităţii.

Din leagăn începea amarul

Calendarul scria primăvara anului crucial 1940. La sfârșitul anului universitar am venit acasă la Racșa reluându-mi drumețiile pe orizontalele și verticalele Țării Oașului.

Era o zi caldă și însorită de iunie. Spre amiază a început să se înnoreze și zoream spre casă. Cum treceam pe o cărare, am văzut nu departe de mine, într-o holdă de porumb un leagăn de copil atârnat într-un par ce era înfipt în pământ. O scenă obişnuită pe atunci în satele oșenești. Aproape de leagăn, mama pruncului, o consăteană de a mea pe care o cunoșteam, „săpa mălaiul”, adică prășea porumbul. Am observat că își pune mâna streașină la ochi, privește spre soare apoi în jos, făcând un pas, călcându-și umbra capului. Dându-și seama după aceste semne, ceasornicul ei, că

este amiază, femeia mamă și-a înfipt sapa în pământ și apropiindu-se de leagăn s-a aplecat peste odrasla-i din leagăn, dând copilului să sugă.

Am rămas țintuit locului. Dacă marele nostru poet O. Goga a avut emoția creației în poezia sa „Clăcașii” când a descris cum își alăpta mama copilul, eu eram emoționat deoarece mă credeam privilegiat, văzând cu proprii-mi ochi un asemenea tablou.

M-am apropiat de consăteana mea încet, emoționat, venindu-mi în minte versurile poetului:

„Cu chipul stins o umbră de femeiePrivește-n jos și sânul și-l descheieȘi-ncet îi dă copilului să sugă...”Am rămas cutremurat de această icoană și îmi

venea și mie, ca poetului de odinioară, să sărut mâna înăsprită a femeii și să ridic în slavă acest „cocon”, tânăr vlăstar al Țării Oașului și să-l văd:

„... înfricoșatul crainicIzbăvitor durerilor străbune”.Zbuciumul din sufletul mamei care răspundea cu

viața ei, de viața copilului și care nu-și vedea asigurată nici propria-i existență din slaba recoltă de porumb ce se arăta și din cele câteva fire răzlețe de floarea soarelui, era amplificat de furtuna ce se apropia și dădea dimensiuni colosale tabloului mai ales pentru noi românii care îl avem pe Goga.

„Daci montibus inhaerent” (Dacii se ţin atârnaţi de stânci)

22

CENTENARIONIȚĂG.ANDRON(1917-2017)II

ClaudiuPORUMBĂCEAN

Marturii culturale

)

Eseu

23

În ziua următoare, împreună cu ortacii mei, ne apropiam de piscul muntelui, observând la distanță prezența a lor doi ciobani cu turma lor.

Deși nu-mi convenea luminozitatea - soarele intrase după un nor - și oricât aș fi dorit, nu aveam puterea să sparg norii și să fac să iasă dintre ei măcar un fascicol de lumină care să-l proiecteze pe ciobanii mei, totuși nu m-am putut răbda să nu-i surprind acolo, în vârf de munte.

După un popas în care ne-am săturat privirea și ne-am încărcat inima cu noi frumuseți, ciobanii s-au îndepărtat, începând să coboare. Ce grea a fost această despărțire! Ce gol simțeam în inimă pentru că din cauza timpului nefavorabil nu am putut face fotografii așa cum aș fi dorit, așa cum s-ar fi pretat ciobanii în acest cadru superb.

Înainte de a începe să coborâm și noi, timpul s-a mai ameliorat, dar ia ciobanii de unde nu-s.

Ajungând sub pisc, la baza stâncilor, mi-a fost dat să văd unul dintre cele mai mărețe tablouri din viața mea. Am rămas țintuit locului uitând de moment și de mine și de aparatul foto, iar ortacii mei s-au îndepărtat neputându-se răbda să nu arunce din mers, ca „de pe spinarea calului” ironica întrebare:

„Oare ce-o mai fi văzut Ioniță?”Vedeam o filă de istorie vie, mai bine zis un

crâmpei din viața strămoșilor noștri, înainte de a ne fi născut ca popor.

Doi păcurari în gube albe stăteau rezemați „păcurărește” în toiegele lor, turma de oi păștea din jos de ei pe latul muntelui, iar ei o urmăreau de aici de sub stânci, scrutând totodată și „țara” lor, ce se întindea în marea căldare de sub munte.

Păcurarul mai vârstnic parcă creștea dintr-o stâncă, iar de sub pălăria - coif a acestuia țâșnea un smoc de păr rebel, dar fața-i era liniștită, senină, pe când păcurărașul, - ortacul lui cel mai tânăr - avea o figură dârză, hotărâtă, intransigentă. Acest cuplu uman precum și întreaga turmă de oi mi se părea că au un apărător, un protector de neînvins, muntele, ale cărui stânci parcă se și plecau puțin spre ciobani, ca pentru a-i încredința că El, Muntele este prezent, că El este al Lor şi Ei sunt ai Lui.

- Aşa au venit - mi-am zis - dimpreună, stânci şi oameni din vremi imemoriale, iar când romanii au îndrăznit să calce fruntariile statului liber dac, au fost izbiţi în munţi, drept care scriitorul antic Florus scria despre aceia care nu au putut fi înfrânţi în primul război:

- Daci montibus inhaerent, adică „Dacii se țin strâns lipiți / aninați / de stânci!”

Și pentru ca această scenă să fie cât mai veridic ancorată în prezentul dacic, adică în istorie, și să nu-i poată știrbi nimeni autenticitatea, parcă și formația de stânci de pe culme semăna perfect cu drapelul de luptă

al Dacilor: gura întredeschisă a unui lup care șuiera în bătaia vântului...

Iată - gândeam - după mai bine de 18 veacuri, am în față un adevăr istoric, pe care l-am scris cu lumină, cu cea mai mare emoție. Nici după ce am fotografiat scena n-am revenit în prezent, ci colindam undeva în timp, prezența mea fiind una spațială. Eram atât de fericit încât nu-mi dau seama cât timp am rămas acolo, o clipă sau un veac.

Trei fete cu cunună

1963 1939

În vacanța de primăvară am surprins un grup de fete - trei la număr - „dându-se de-a ciocota” / ciocnind ouă roșii.

Am ales cadrul care mi s-a părut mai potrivit și a ieșit un clișeu excepțional, care se păstrează încă foarte bine după atâția zeci de ani.

După 23 de ani mă găseam de aceeași sărbătoare, tot la Racșa. Și de data aceasta m-a impresionat plăcut un grup de fete care stăteau aproape în același loc. Fără să fac nici cea mai mică regizare sau așezare a lor, am făcut o fotografie, iar după ce s-a declanșat aparatul, una dintre ele mi s-a adresat:

- Și mama are chip de aiesta!Fără să o întreb a cui este am privit-o atent,

dându-mi seama cu cine seamănă şi zicându-i:- Nu ești tu a Ofimii Tomii?- Ba a ei!- O, bată-te norocul, da' bine semeni cu mă-ta!Într-adevăr, asemănarea era izbitoare, și mai era

încă o fată, a cărei mamă făcea parte din grupul cel vechi.

Am fost emoționat că am ajuns să fotografiez două generații și dacă dorința nu mi-ar fi prea mare, mi-aș dori să ajung să fixez pe peliculă și cea de a treia generație...

Ambele fotografii, mărite la aceleași dimensiuni stau aproape una de alta în Muzeul Țării Oașului din Negrești.

Marturii culturale

)

Eseu

24

Marturii culturale

)

EseuSfidarea cotropitorilor

Într-una din diminețile însorite ale aceluiași an 1939 vara, am urcat pe Dâmbul Bisericii, dominat de teiul cel bătrân, cel mai falnic copac din Țara Oașului, cu perimetrul trunchiului de peste patru stângeni. M-am așezat la locul meu preferat între două rădăcini care înainte de a se înfige în pământ pentru a se sprijini împreună cu celelalte, acest colos, își încordau într-o uriașă sforțare spinările. Aparatul foto era alături și am început să studiez când la un moment dat, coada ochiului stâng a prins ceva mișcare la poalele dealului dinspre Toaderu Nonului. Privind într-acolo în curând l-am descoperit pe consăteanul meu Văsâiu lui Ionu lui Dănilă pe care nu numai că îl cunoșteam foarte bine, dar aveam față de el un respect deosebit, deoarece făcea parte din tagma vânătorilor. Urca încet, tacticos, având pe umărul drept coasa și furca de lemn în care îi atârna pe spate straița cu sculele de „bătut”, adică de ascuțit coasa. Mi-am pregătit aparatul pentru fotografie.

Ajuns în fața mea s-a oprit o clipă și a dat binețe. Nu se aștepta să mă întâlnească în acel ceas matinal, iar eu ochindu-l am ales momentul potrivit și am declanșat. Aparatul a țăcănit sec, iar eu am avut bucuria unei cuceriri.

Mă așteptam ca bătrânul să-mi spună o vorbă, să îmi ceară să-i dau și lui un „chip” când va fi gata, dar în loc de așa ceva, a venit replica privindu-mă pătrunzător, dârz:

De ce ai îndreptat către mine scula cea nemțească?

De atunci, în icoana consăteanului meu am văzut moșii și strămoșii mei din spița dacică de acum mai bine de optsprezece veacuri care i-au întâmpinat pe

cotropitorii romani și apoi toate hoardele care ne-au călcat la noi acasă. Și multe au fost.! Doamne, multe au fost și parcă prin consăteanul meu le aud replica:

Ați venit voi și ne-ați cotropit, dar acest pământ este al nostru de când e lumea lume. Pe noi nu ne poate mișca nimeni de aici!

În această icoană vie văd și una dintre cele mai rare calități ale unui popor, aceea a neamului nostru care de-a lungul istoriei nu a râvnit niciodată la brazda altuia, ori cât de mic și sărac ne-a fost ocolul. Noi nu am fost cuceritori, dar nici cuceriți.

Întâlnire cu o frumusețe oșenească

Era în primăvara anului 1958.De „ziua finelor”, fiind un timp frumos de

primăvară, am luat-o încet spre Certeze și de acolo spre Huta, ajungându-mă o căruță în care era și o „fină” ce mergea cu olul și colacul la nănași. Mi-a fost destul o clipă pentru a-mi da seama de frumusețea ei și la un semn al meu certezanul a oprit iar eu am făcut o fotografie finei. Ei parcă m-au cunoscut și m-au poftit și pe mine la „colaci”. Le-am primit mai mult din complezență, dar mi-am continuat drumul tot pe jos, însă mă gândeam cine o fi tânăra ale cărei trăsături de o rară frumusețe și finețe îmi stăruiau înaintea ochilor. Mi-am luat hotărârea să merg la „colacii” lor. Nu a trebuit să fac nici o investigație deoarece în mijlocul satului am nimerit la niște cunoscuți: tocmai ei erau „nănașii”.

La masa întinsă și bogată, pe care stătea la loc de cinste „olul și colacul de nănaș” am făcut o fotografie în care se vede în profil Florica - acesta era numele

25

finei - „floarea florilor” din Țara Oașului, zic eu. I-am mai făcut Florichii niște fotografii în livada înflorită, fotografii pe care echipa de prospectare a filmului documentar color ,,Nunta în Țara Oașuluiˮ - și care era în căutarea unei „mirese” - le-a văzut la mine și s-a oprit asupra ei.

I-am condus la Certeze, am căutat-o, dar nu era acasă, dar în curând am găsit-o venind de la o soră de-a ei. Am întâmpinat-o la marginea drumului, prezentându-o într-un mod original:

- Asta-i Florica!......Au rămas năuci. Privirile regizoarei și

operatorului alunecau admirativ spre chipul Florichii, apoi se întretăiau, parcă pentru a-și comunica fiecare gândul pe care mi se părea că l-am ghicit: „Ce vom scoate noi din chipul acesta!” și am avut certitudinea că mireasa pentru film a fost aleasă. Dacă aș fi avut totdeauna în viață asemenea împliniri, nu aș fi greșit niciodată.

Florica a primit propunerea, dar până la primul tur de manivelă mai erau câteva luni, dar a sosit și sorocul. Încă în anii aceia, tradiția în Țara Oașului, ca

mirii să poarte gube sau sumane, se păstra cu sfințenie.

Eram la Certeze cu echipa de filmare, Florica era „împletită” și „înstruțată”, urmând să îmbrace guba albă pentru a filma trecerea pe sub colaci. Mărturisesc sincer că nu am stat niciodată în apropierea unui cap încoronat, dar când a apărut Florica având pe umeri guba albă, pe lângă faptul că îi scotea și mai mult în evidență nobilele-i trăsături ale feței, îi dădea acea monumentalitate a frumosului, a sublimului, a farmecului din basme, care pur și simplu mă striveau, eram gata-gata de a face o plecăciune adâncă, ca și cum m-aș fi găsit în fața unei apariții de-a dreptul tulburătoare și nu îndrăzneam să-mi ridic ochii pentru ca nu cumva să-mi fie orbită / răpită privirea de prea luminatul chip, ca nu cumva să comit o profanare a unui frumuseți care pentru ochii muritorilor de rând ar fi tabu.

Notă:1Muzeul Judeţean Satu Mare, Colecţia Ioniţă G. Andron, nr. inv. 35.633.

Scularea… personulităţii

Noţică, alias ardeleanul… Mitică, era un om… comun şi normal. Un om ca… oricare altul. A fost aşa, până a dat peste un… scaun şi… scaunul peste el. Ȋn acel moment, a ȋnceput… procesul de formare şi de deformare a… personalităţii sale. A ȋnceput să creadă despre el că este… frumos, că este… deştept, că este… ales, că este… unic … etc. A ȋnceput să-i placă să fie… lins, să fie… puricat, să fie… scărpinat … etc.

Toată… lumea a înțeles că, de fapt, la Noțică a avut loc… procesul sculării personulităţii!

Noţică şi… cartea

Lui Noţică nu i-a plăcut… cartea, deoarece cartea este… grea. Noţică se consideră… telectual, nu… intelectual ca… unii care au făcut ceva pentru cultură! El recunoaşte că intelectualii fac cultură, dar… telectualul care este... este!

Noţică nu a cumpărat niciodată o carte, doar din… ălea de joc! Noțică are… bibliotecă. Ȋn bibliotecă are cărţi noi, necitite şi nedeschise. De unde? Le-a… primit!

Noţică a fost la o lansare de… carte. A primit un volum cu autograful autorului. Nu l-a răsfoit

niciodată! L-a pus ȋn… biblioteca lui, lângă celelalte cărţi cu autograf, primite de la diverşi autori, dar necitite.

Noţică ȋşi admiră… biblioteca. Se gândeşte: „Ce risipă de… hârtie! Hârtia de carte nu este bună nici de făcut… cornete pentru seminţe! Hârtia de carte nu este bună… de nimic!”

Cultul… personulităţii

Şmecherul, acum bătrân, a ajuns la final de… carieră. A avut mari probleme de… integritate şi de etică, dar le-a „trecut” şmechereşte şi cu tupeu. În loc să lase… capul în jos, şi l-a ridicat din ce în ce… mai sus.

După un timp, în care… lumea a început să uite cine este şi ce a făcut, a devenit… deontolog. Strigă… în gura mare ca să-l audă cât mai mulţi, chiar şi cei care-l… ştiu şi nu mai vor să-l… audă: „Eu am făcut…, eu sunt…, eu aş face…, când eram eu… etc. Eu sunt… frumos, eu sunt… deştept, eu sunt cel mai…, eu sunt… etc. X-ulescu este…, Y-ulescu este… etc. Toţi sunt… mici, doar eu, eu sunt… cel mai mare şi… cel mai tare, eu sunt… ales etc.”

De când lumea, oamenii… mici, fără importanţă, fără educaţie şi cultură, care au un… dram de inteligenţă şi multă… şmecherie, au şi un… complex de super ior i ta te da t de cu l tu l… personulităţii!

MicroeseuriOvidiuT.POP

Marturii culturale

)

Eseu

Orașul Ardud este situat în partea de sud-est a județului Satu Mare, la 20 km de municipiul Satu Mare, fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1215, sub numele de Herdeud, așa apare m e n ț i o n a t ș i î n R e g i s t r u m Varadiense, protocoalele Capitlului de la Oradea, din secolul al XII-lea. Cu cei 6.231 de locuitori, conform recensământului din anul 2.011, Ardudul este cel mai mic oraș al județului Satu Mare și a fost declarat oraș în anul 2006. Cetatea de aici a jucat un rol important în Evul Mediu când a fost centrul administrativ al unui domeniu feudal foarte întins.

Ardudul se poate mândri cu o serie de personalități istorice precum: Bartolomeu Dragfy (1447-1501), ajuns voievod al Transilvaniei sau Tamás Bakócz (1442-1521), ajuns cardinal, unul dintre candidații la funcția de papă. De Ardud se leagă și numele doctorului Augustin Mircea, militant de seamă pentru drepturile românilor, exmatriculat în tinerețe din Facultatea de Drept de la Oradea, de către autoritățile austro-ungare, în 1902, pentru sentimente și acțiuni de propagandă românească. Dr. Augustin Mircea a fost președintele Consiliului Național Român cercual Ardud în anul 1918.

De Ardud își leagă numele o serie de personalități de cultură, poeți, scriitori, dramaturgi sau oameni de știință mai puțin cunoscuți. Printre aceștia se numără Ludovic Bartók, poet dramaturg și redactor. S-a născut în 24 mai 1851 la Ardud și a fost fiul avocatului Anton Bartók. După studiile generale din localitatea natală a urmat liceul la Baia Mare, Satu Mare și Sighetul Marmației. În anul 1868 s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Budapesta. Încă din studenție a început să publice sporadic poezii în diferite publicații. A fost remarcat mai ales datorită poemelor sale de factură umoristică, publicate în Üstökös (Meteoritul), publicație la care a devenit un colaborator permanent. Această publicație apărea sub direcția marelui romancier Jókai Mor (1825-1904). Într-o

etapă ulterioară Ludovic Bartók a devenit atât de apreciat încât i s-a încredințat conducerea revistei.

În afară de această revistă, Ludovic Bartók a publicat și în Bolond Miska (Mihai nebunul), revistă care, datorită talentului său scriitoricesc a dobândit un însemnat rol literar. Din punct de vedere politic, poetul a simpatizat cu

partidul lui Tisza Kálmán (1830-1902), cunoscut sub numele de Határozati Párt, și critica des partidul lui Deák Ferenc (1803-1876), Partidul de Opoziție. După unificarea celor două partide, la 1 mai 1875, a luat ființă Partidului Liberal. Ludovic Bartók a fondat în 1878 o nouă publicație cu titlul Bolond Istok (Istok nebunul), al cărui redactor a fost până la moartea sa.

În anul 1877, publică volumul de versuri Örtüzek (Focuri de veghe) iar în 1879 Rúgott csilagok, sub pseudonimul Don Pedro. În 1881 și 1883 a publicat alte două volume de creații lirice, bine primite de critica literară. De mare valoare este volumul cu titlul Kárpáti emlékek (Amintiri din Carpați), volum pentru care a primit aprecieri unanime și care a fost tradus și în limba germană, în 1886, de către Adolf Silberstein, renumit ziarist, critic literar și estetician, cunoscut și sub numele de Ötvös Adolf. Alt volum important în creația sa este Erdözugás (Vuietul pădurii), apărut în 1889.

Ludovic Bartók a fost și un talentat dramaturg. Teatrul Național Maghiar i-a prezentat mai multe creații, printre care A legszebb (Cel mai frumos), comedie în treia acte, drama istorică Kendi Margit (Margareta Kendi), în 1888, piesă pentru care a fost distins cu Premiul Academiei Ungare. Au urmat apoi A méhek (Albinele) în 1889, Erzsébet királyné (regina Elisabeta), Thurán Anna în 1888 și Az örvény (Vârtejul) 1895. Au urmat și alte piese la fel de bine primite: Mohács utan (După bătălia de la Mohaci) 1898, János király (Regele Ioan) 1902, comedia Haluska Benedek (Benedict gălușcă) 1889.

Ludovic Bartók a scris și numeroase poezii de factură patriotică, de dragoste sau pasteluri. Cu mare plăcere a scris despre zonele montane, despre pădurile seculare, despre munții cu culmile lor

26

ScriitoriuitațiaiArdudului

Marturii culturaleEseu

CarolC.KOKA

27

misterioase. Unii critici consideră că aceste poezii ale lui Ludovic Bartók constituie reversul poeziilor lui Petöfi, care era considerat în primul rând un poet al șesurilor. Din anul 1883, Ludovic Bartók s-a numărat printre membrii Societății Literare ,,Kisfaludi” și ,,Petöfi”, și a fost dramaturgul Teatrului Național Maghiar.

La sfârșitul secolului al XIX-lea omul de cultură Ludovic Bartók s-a apropiat de viața politică. Între anii 1887-1888 a fost deputat din partea Partidului Independent, iar între 1900-1901 s-a numărat printre redactorii publicației Magyarország (Ungaria). A decedat în ziua de 31 decembrie 1902 la Budapesta, la vârsta de 51 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Kerepesi. La Budapesta o stradă îi poartă numele. Postum, în 1906, i-a apărut volumul de versuri Hattyudal (Cântec de lebădă).

Un reprezentant al clerului, cu preocupări literare, a fost Ioan Meszáros, născut la Ardud în ziua de 26 iunie 1906. A urmat liceul la Satu Mare, unde și-a luat bacalaureatul în anul 1926. S-a înscris apoi la facultatea de Teologie a Universității ,,Pázmány Péter” din Budapesta unde a devenit doctor în teologie în anul 1935.

Între anii 1933-1942 a ocupat funcția de secretar la Episcopia Romano - Catolică din Satu Mare, apoi s-a mutat la Beregovo în Ucraina. A fost o vreme preot paroh la Berbești în Maramureș, iar în 1952, până la pensionarea sa din 1964, a fost protopop la Ujgorod (Ucraina). La Satu Mare a colaborat intens la cotidianul Szamos (Someșul). În anul 1937 a publicat primul său volum de versuri cu titlul A lápmadara Sionra szál (Pasărea mlaștinii deasupra Sionului). Ca poet a păstrat întotdeauna o strânsă legătură cu natura, fiind un mare admirator al frumuseților acesteia. A fost un iubitor de oameni, trăsătură care se oglindește în toată creația sa, și a fost întotdeauna aproape de cei suferinzi. Pentru că a făcut parte dintr-o organizație revizionistă, în octombrie 1939 a fost arestat de către autoritățile române. A fost expulzat în Ungaria, revenind apoi în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. A încetat din viață la 31 august 1977 la Ujgorod în Ucraina.

Ludovic Nagy, a fost un renumit geolog, cadru didactic universitar, născut la Ardud la 23 decembrie 1921. El s-a afirmat în primul rând ca scriitor pe tărâmul științelor naturii și a geologiei. A urmat studiile primare și gimnaziale la Ardud apoi liceul

din Carei. Și-a luat bacalaureatul în 1940, după care s-a înscris la Universitatea din Debrețin, Facultatea de Științele naturii. În 1944 a absolvit facultatea, iar după cinci ani a obținut titlul de doctor, cu o teză despre geografia ținutului Ardud. Între anii 1944-1948 a funcționat ca profesor la Gimnaziul Piarist din Carei, apoi ca profesor la Liceul pedagogic din localitate, iar între 1948-1950 a ocupat funcția de director al acestui liceu.

Din anul 1951 a început o frumoasă carieră didactică la Universitatea ,,Bolyai” din Cluj, ca lector și apoi ca și conferențiar la Facultatea de Geologie. Între 1952-1953 a îndeplinit funcția de director în Ministerul Învățământului, revenind apoi la catedra universitară. A devenit decanul facultății, funcție pe care menținut-o și după 1959, anul unificării universităților ,,Victor Babeș” și ,,Bolyai”.

Ludovic Nagy s-a remarcat ca un renumit cercetător al Bazinului Carpatic, a făcut cercetări asupra depozitelor de sare din Carpații Orientali și munții vulcanici ai Harghitei. A fost membru activ al Societății de Geologie din România. În anul 1959 a publicat lucrarea Cutele diapire din zona Șieului și a Nirajului, cu referire la stratigrafie și tectonică. De numele lui se leagă și elaborarea cursului universitar Geologia R.P. Romîne, vol. I și II, apărut și în volum în 1960, la Editura Științifică. A publicat numeroase studii și articole în Studia Universitatum Babeș-Bolyai și revista Korunk. A încetat din viață la 13 iulie 1982, la vârsta de 61 de ani.

Bibliografie:

1. Romániai magyar irodalmi lexikon,(Lexiconul literar maghiar din România), sub redacția Balogh Edgár, David Gyula, București, Cluj, Editura Kriterion, 1981-20022. Istoria literaturii maghiare, I-IV, Editura Academiei, Budapesta, 1966, sub redacția,Söter István3. Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1962-1966.4. Studia Universitatis Babeș-Bolyai, seria, II, Geologia, Geographia, 1958-1961, 1962-1969, 1970-19745. Monografia orașului Ardud, www.orasardud.ro6. Șematismul jubiliar al Diecezei Romano - Catolice Satu Mare, Editor Episcopia Romano - Catolică, Satu Mare, 2006

Marturii culturale

)

Eseu

În cadrul acestui articol voi reliefa importanţa şi actualitatea primei porunci dumnezeieşti a Decalogului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”(Ieşire XX; 2-3). Această poruncă, prin modul în care este formulată de Dumnezeu, scoate în evidenţă legătura profundă, intimă, dintre Creator şi creatură, adică dintre Dumnezeu şi om, dintre Părinte şi fiu. Pronumele personal „Eu” (pers. I) şi pronumele posesiv „tău” (pers. a II-a) au tocmai menirea de a arăta intimitatea. Este vorba despre o relaţie de la Persoană la persoană sau de la Persoane (Sfânta Treime) la persoane (oamenii). Dumnezeu este Unul în fiinţa Sa, motiv pentru care întâlnim pronumele „Eu” la singular. Însă, acest singular ascunde pluralul „Noi”, adică cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, adică: un Dumnezeu în trei Persoane. Fiinţa este unică, întreagă şi comună celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, tot aşa cum firea umană este una şi comună tuturor persoanelor umane.

Omul creat de Dumnezeu în Treime este persoană şi nu individ. Omul, ca persoană, are o structură dihotomică – trup şi suflet – trăind pe pământ, dar aspirând spre Cer, spre Dumnezeu. Individul, pe de altă parte, este cel care se lasă – de bunăvoie – copleşit de tentaţiile teluricului, cel care permite adormirea propriei conştiinţe, cel care îşi fragmentează urcuşul spre Cer, predându-se plăcerii provocată de păcat. Individul este cel care încetează de a mai fi un privitor spre Dumnezeu (un antropos), cel care pătrunde în sfera egoismului – unde se simte bine – crezând că este un axis mundi, iar ceilalţi (semenii) doar gravitează în jurul său. Individul se rupe din comunitar, din comuniune, încetează să se mai raporteze la restul comunităţii, fiind de părere că poate progresa de unul singur, atribuindu-şi, în exclusivitate, toate meritele. A deveni individ înseamnă a înceta de a mai fi persoană. Doar o persoană poate trăi atât pe pământ, cât şi în cer, pentru că se raportează la Dumnezeu, dorind unirea cu El şi luptând din răsputeri pentru împlinirea acestui scop. Omul îşi poate spune „eu” doar dacă se comportă ca o persoană, care se poate detaşa oricând

de egoism, spre a se cufunda în iubire: în iubirea de Aproapele şi – implicit – în iubirea de Dumnezeu. Persoana îşi foloseşte libertatea spre a ajunge la a s e m ă n a r e a c u D u m n e z e u , l a dobândirea mântuirii. Dumnezeu ne spune: „Eu sunt...” Observăm că verbul „a fi” este la prezent, ceea ce ne demonstrează faptul că noi ne găsim într-un prezent continuu. Trăim mereu în prezent şi ne pregătim pentru veşnicie. Viaţa omului pe pământ

constituie o pregătire neîntreruptă pentru întâlnirea cu Dumnezeu şi pentru viaţa veşnică şi fericită, trăită împreună cu El după moarte şi după înviere. Acest prezent continuu înseamnă că omul este pregătit (sau ar trebui să fie) întotdeauna pentru a se întâlni cu Dumnezeu şi că nu trebuie să ceară un timp de amânare spre a se îndrepta, spre a se căi. Prezentul continuu presupune o conştiinţă împăcată, deoarece doar aceasta poate îndepărta cu succes frica de Judecata viitoare. Cu câtă căldură ni se adresează Dumnezeu: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău!” Al cui? Al tău! El este Domnul meu, al tău, al lui, al nostru. El este Tatăl nostru! Doar pentru că este al nostru I ne putem adresa cu apelativul intim: Tată. Nu ne spune că este Dumnezeul cerului, al pământului, al întregului univers (deşi este), ci că e „Domnul Dumnezeul tău”. Cu toate că e necuprins, că e atotputernic, totuşi ţi Se dăruieşte ţie, adică ni Se dăruieşte nouă, tuturor, cerându-ne să-L iubim şi să ne iubim întreolaltă. Cea mai mare bucurie o simte Dumnezeu în clipa în care vede că noi, oamenii, copiii Lui, ne iubim unii pe alţii. Iubirea existentă între Persoanele Sfintei Treimi se revarsă în afară, iar noi, oamenii, persoanele umane, trebuie să simţim această iubire şi să o facem vie în relaţiile interumane. De asemenea, unitatea dintre Persoanele Sfintei Treimi se impune a fi urmată de către noi, oamenii, spre a deveni cu adevărat un trup, conduşi de capul Hristos. El este „Domnul tău” şi „Domnul nostru”. Deşi este dată în Vechiul Testament, această poruncă vorbeşte despre „Domnul”, într-o perioadă în care omenirea aştepta venirea unui Răscumpărător, a lui Mesia, a Domnului Hristos. „Domnul” este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos. Acest lucru ne arată că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu-Tatăl mai înainte de timp, adică „mai

28

„EusuntDomnulDumnezeultău...”

CristianBOLOŞ


)

29

înainte de toţi vecii”, luând trup în timp din Fecioara Maria. Domnul Hristos a fost, este şi va fi Domnul nostru, noi având datoria de a ne strădui să-L urmăm prin faptele noastre bune. Expresia „Domnul Dumnezeu” ne arată iubirea desăvârşită dintre Tată (Dumnezeu) şi Fiu (Dumnezeu), iubire care se revarsă, precum afirmasem, asupra noastră, a persoanelor dornice de mântuire. Atât de mult Îşi iubeşte Tatăl Fiul, încât L-a aşezat înaintea Sa în cadrul acestei formulări: Domnul-Fiul Dumnezeu-Tatăl. Atât Fiul, cât şi Tatăl sunt ai noştri, iar harul divin ni se împărtăşeşte prin acţiunea Duhului Sfânt. Cele trei Persoane Treimice au lucrat şi vor lucra întotdeauna împreună şi în deplină unitate şi iubire. Deşi Tatăl Îşi iubeşte atât de mult Fiul, totuşi a îngăduit ca El să Se întrupeze, să ia firea noastră omenească (în afară de păcat) şi să o transfigureze prin moartea Sa şi prin învierea Sa, ducând-o apoi cu Sine la Cer, prin înălţare. Ce putem învăţa din cele menţionate mai sus? Că noi suntem fiii lui Dumnezeu şi că din iubire pentru noi L-a jertfit pe Fiul Său – Iisus Hristos. Având în vedere această realitate, cum vom putea să ignorăm poruncile pe care ni le dă Dumnezeu, care nu fac altceva decât să aşeze societatea pe principii s o l i d e , s ă n ă t o a s e ? A i g n o r a p o r u n c i l e , comandamentele divine, înseamnă a prefera haosul, dezordinea. A împlini poruncile este un semn al iubirii, al ascultării (Adam şi Eva au fost izgoniţi din Eden pentru că s-au dovedit a fi neascultători şi nerecunoscători). Dumnezeu ne oferă totul şi aşteaptă în schimb iubirea. Pentru a ajunge la ea, la iubire, se impune a fi urcată treaptă cu treaptă întreaga scară a virtuţilor. Când ai ajuns la iubire, ai ajuns la capătul scării, al urcuşului, pentru că ai ajuns la Dumnezeu, Care este Iubirea prin excelenţă; iar când ai ajuns la Dumnezeu ai dobândit totul. Dacă Dumnezeu în Treime este Dumnezeul nostru, cum am putea concepe să avem alţi dumnezei în afară de El? Dumnezeu ni Se adresează la singular pentru că fiecare – în parte – trebuie să stăm în legătură directă cu El, în dialog cu El, pentru că fiecare persoană constituie un mădular al trupului Domnului, care este Biserica, în cadrul căreia toţi formăm o familie care trăieşte în comuniunea iubirii, a iertării, a respectului, a într-ajutorării, a toleranţei. Decalogul depăşeşte graniţa dintre Vechiul Tes tament ş i Noul Tes tament , porunci le dumnezeieşti rămânând valabile pentru toate timpurile şi fiind criterii decisive în cadrul Judecăţii particulare şi a Judecăţii de Apoi, deoarece primele patru porunci privesc raportul dintre Dumnezeu şi om, iar următoarele şase porunci se referă la relaţia

om-om. Însă, toate poruncile sunt pătrunse de duhul iubirii, iar iubirea nu cunoaşte timp şi spaţiu. A avea alţi dumnezei înseamnă a crede că iubirea şi recunoştinţa nu trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu, ca şi Creator al cerului şi al pământului, ci spre alte fenomene, lucruri, vietăţi, idoli, zei, care ar influenţa în vreun fel viaţa omului. Tocmai pentru a-l feri pe om de această rătăcire, Dumnezeu a hotărât să ofere neamului omenesc Decalogul, spre a avea un reper mereu actual după care să se conducă şi în baza căruia să fie judecat. Prima poruncă a Decalogului ne arată că a trăi cu Dumnezeu şi a-L recunoaşte în adevăr ca Dumnezeu al tău înseamnă a trăi în normalitate. A ieşi din relaţia cu Dumnezeu presupune a pătrunde în arealul anormalului, presupune a-L căuta pe Dumnezeu într-o direcţie greşită. Omul a putut alege această direcţie greşită întrucât este împodobit chiar de către Dumnezeu, de către Însuşi Creatorul cu darul libertăţii de voinţă. În Eden, omul a căzut în păcat pentru că avea libertate, iar Dumnezeu nu a dorit să-i îngrădească această libertate. Deşi omul cade, deşi se dovedeşte neascultător, nedemn de încrederea care i-a fost acordată, deşi a fost tentat să se închine altor dumnezei (şi chiar a făcut-o), totuşi Adevăratul Dumnezeu nu-l părăseşte, ci îi arată că este „Domnul Dumnezeul” său. Ce poate fi „în afară” de Dumnezeu? Ştim că Dumnezeu este necuprins, că este prezent pretutindeni, că este atotştiutor. A fi în afara lui Dumnezeu înseamnă a fi într-o stare de păcat (a păcatului), a fi în sfera de influenţă a diavolului. A fi în afară presupune a nu mai fi cu Dumnezeu. Diavolul, la rândul său, nu-l obligă pe om să aleagă răul în detrimentul binelui, ci el devine victorios doar dacă propunerea lui coincide cu voinţa şi acţiunea omului. Chiar dacă diavolul îl îndeamnă pe om să aibă alţi dumnezei, el nu-l poate obliga pe om, ci alegerea îi revine omului, care trebuie să îşi asume şi responsabilitatea deciziei. Dumnezeu îl direcţionează pe om spre bine, dar nu-l forţează. Omul, ca persoană, trebuie să fie conştient de darul libertăţii pe care îl are prin creaţie şi să-l folosească în mod corespunzător spre a putea spune mereu că Dumnezeu este „Domnul Dumnezeul” lui atât pe pământ, cât şi în viaţa posterioară morţii. Având poruncile, avem un criteriu de judecată, fără a mai putea obiecta că n-am ştiut, că am fost în necunoştinţă de cauză. Fiecare va fi judecat aşa cum a trăit, fiindcă viaţa pământească reprezintă scara pe care urcăm neîncetat spre unirea cu Dumnezeu în veşnicie.

Marturii culturale

)

Eseu

Aurel Pop:M-aş bucura, stimate d-le prof. dr. Dorel Cosma, dacă v-aş putea adresa de data aceasta câteva întrebări la care să-mi răspundeţi. Sunteţi poet cu o bogată activitate literară, sunteţi om de televiziune, doresc ca discuţia noastră s-o canalizăm mai întâi spre cariera d-voastră literară şi managerială, încheind-o cu moderatorul unor emisiuni TV bine apreciate de telespectatori. De acord ?Dorel Cosma: Perfect de acord.Aurel Pop: Sunteţi născut în Bistrița. Urmând cursurile universitare la Iași, cum ați reușit să vă întoarceți ca profesor în județul Bistrița, cunoscându-se modul de repartizare în regimul comunist?Dorel Cosma: Mi-am dorit să revin acasă. Era perioada când totul se făcea centralizat, inclusiv repartiția. Totuși oscilam între litoral, unde fusesem ghid de limba germană în fiecare vară și unde mi s-a propus un post în turism și Bistrița care mă atrăgea prin familie și locul de naștere. Din păcate în Bistrița nu erau locuri vacante și singura opțiune era județul. Leagănul natal a fost mai puternic și am optat pentru cel mai apropiat loc de Bistrița mea. Așa am ajuns la Șieuț, la 30 km de Bistrița, unde am reușit să descopăr frumusețea și varietatea folclorului românesc. Era pentru prima dată când luam legătura cu viața satului, eu fiind născut la Bistrița iar bunicii tot bistrițeni și mureșeni. După trei ani de stagiu, așa cum era atunci, m-am legat enorm de Șieuț, încât, când a venit vremea plecării la Bistrița am fost condus de tot satul. Am rămas până astăzi profund atașat de Șieuț și mă duc cu drag de sărbători acolo, unde acum am niște fini minunați care sunt ca și copiii mei. După stagiul la Șieuț mi-am început activitatea didactică la Bistrița, la Liceul „Liviu Rebreanu” și apoi în cultură. A fost o etapă importantă fiindcă am fost și voi fi întotdeauna atașat de orașul meu. Așa am început să clădesc câte ceva în sistemul învățământului și al culturii locale naționale și internaționale. Aurel Pop: Fiind scriitor, om de televiziune cu o bogată experienţă, managerul unei instituții de cultură, cum vedeţi raportul biografie, livresc în ceea ce vă priveşte. Puteţi să-mi faceţi un autoportret în câteva cuvinte - un fel de CV sentimental ?Dorel Cosma: Nu-i ușor. Ceea ce vezi și simți încerci să transpui pe hârtie. Așa cred eu. Multe din scrierile mele, din reportajele mele se leagă de aspectul

biografic. Nu în totalitate, întrucât nu sunt adeptul dezgolirii în public. Dar, aspecte din viața didactică, din tipurile de elevi sau studenți întâlnite, din călătoriile mele se regăsesc și în poezie și în proză. Categoric stările de singurătate, de nemulțumire, de tristețe se descarcă mai ușor dacă folosești literatura dar întotdeauna păstrezi un cuib ascuns și pentru tine personal.Aurel Pop: Când aţi debutat revuistic? ... Dar editorial ? Aveți în portofoliul d-voastră peste 20 de volume, dovadă prezenţa d-voastră în rândul Uniunii Scriitorilor din România și alte organisme internaționale. Dorel Cosma: Revuistic din anii de școală. Apoi în studenție și în armată am abordat și editorialul. Spun

și în armată fiindcă am urmat după facultate Școala de ofițeri de la Lipova. Aici am editat împreuna cu câțiva colegi o revistă „Gând tineresc”. Era preocuparea noastră a filologilor de a publica și de a realiza manifestări artistice având în vedere că eram mulți foști colegi de studenție. Da, mă bucur să fiu membru al Uniunii Scriitorilor din România și al câtorva importante organisme internaționale. Aurel Pop: Întorcându-ne în timp, aţi fost

profesor, fondatorul cenaclul literar artistic „ALMA VENUS”, fondator al revistei elevilor și profesorilor „CATHARSIS”1982, fondator şi primul director al Şcolii Populare de Artă din Bistriţa 1984, director al Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa. Aţi dat girul unor tineri, deschizându-le poarta spre afirmare. În ce măsură acei tineri artiști, unii scriitori de marcă în zilele noastre s-au „revanşat” pentru osteneala d-voastră?Dorel Cosma: Nu cred că poate fi vorba de „revanșă”. Un dascăl are mulțumirea sufletească atunci când foștii elevi sau studenți recunosc că ai făcut ceva pentru ei, că ai reușit să-i canalizezi pe un drum bun sau că i-ai sprijinit la greu. Aș putea să vă dau multe exemple dar prefer să exemplific un singur caz pe care mi-l amintesc cu plăcere. Eram profesor la Liceul „Liviu Rebreanu”, conduceam un cenaclu și eram preocupat de tinerele talente din toate domeniile. La o emisiune TV am întâlnit un tânăr deosebit de talentat care a fost selecționat pentru a interpreta o piesă în direct. Nu avea cu ce să facă deplasarea și risca să rămână fără această excelentă promovare. Aveam

30

AurelPopîndialogcupoetul,omuldeteleviziuneșimanagerulprof.dr.DorelCosma

Dorel Cosma

„Poate pentru unii pare ciudat dar cultura populară din fiecare colț de lume stabilește într-un fel identitatea neamului respectiv.”

Interviu Marturii culturale

)

31

atunci o Dacia 1300 în care l-am îmbarcat și tânărul a avut și are și azi un succes răsunător. Numele lui este Cristian Pomohaci. Cu bun simț așa cum stă bine unui preot, Cristi nu uită aproape niciodată când e pe scenele bistrițene să-și amintească de acel moment și să-mi mulțumească. Este o bucurie pe care nu o poți spune prin cuvinte și o simt toți cei care trec prin astfel de clipe minunate.Aurel Pop: Sunteți directorul revistei „Conexiuni” bine cotată pe plan național și internațional. Există vreo diferenţă între revistele ce apar în Capitală şi cele care apar în Provincie ?Dorel Cosma: Nu cred. Diferențe există doar în modul de popularizare, bucureștenii având din acest punct de vedere un avantaj substanțial.Aurel Pop: Vă simţiţi împlinit azi din punct de vedere literar aşa cum aţi visat în tinereţe ?Dorel Cosma: Parțial da și desigur loc mai este. Aurel Pop: În general scriitorii au experienţa vieţii, ei sunt cei care schimbă lumea. După părerea d-voastră ce nu cunosc scriitorii ?Dorel Cosma: Ar fi bine ca scriitori să poată schimba lumea. Din păcate acest atribut aparține politicienilor care țin sau nu cont de părerea scriitorilor. Mai sunt și cazuri când oameni ai scrisului se lasă furați de val și-și pun penița în slujba unor partide sau chiar tensiuni politice. Aici este problema! Uită de realitate și de cei din jurul lor. Predomină interesul propriu trebuie să ne ferim de astfel de experiențe.Aurel Pop: În sport se vorbeşte tot mai des despre generaţii. Se poate vorbi în acei termeni şi în breasla scriitoricească ?Dorel Cosma: Categoric. Sunt generații de aur, de argint, de bronz etc. Depinde de cine le clasifică. Cred totuși că în scris generațiile sunt mai bine clasificate prin prisma anilor.Aurel Pop: Vă simţiţi ataşat unei grupări sau generaţii de scriitori ?Dorel Cosma: Da. Gruparea „Conexiuni”Aurel Pop: Aţi călătorit prin Europa, peste mări şi ţări: Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Singapore, Turcia, Argentina etc., un adevărat ambasador al culturii românești în lume. Care sunt în câteva cuvinte diferenţele dintre cultura autohtonă şi cultura ţărilor vizitate?Dorel Cosma: Este foarte greu să faci o listă a diferențelor culturale. Eu am căutat întotdeauna, mai mult punctele comune, punctele care ne unesc fiindcă ele există chiar dacă diferențele asiatice, africane, americane sunt foarte vizibile. Poate pentru unii pare ciudat dar cultura populară din fiecare colt de lume stabilește într-un fel identitatea neamului respectiv. Plecând de aici regăsești trăsăturile definitorii și în poezia sau plastica modernă dar și în muzica modernă sau chiar ultramodernă.Aurel Pop: Suntem membri NATO şi anul acesta sunt

10 ani de când suntem membri ai Uniunii Europene. Credeţi că globalizarea avantajează cultura autohtonă?Dorel Cosma: Cultura autohtonă are rolul ei bine stabilit. Este însă foarte importantă atitudinea autorităților culturale față de cultura autohtonă. Ea trebuie întreținută, sprijinită și promovată. Globalizarea, Uniunea Europeană nu distruge cultura autohtonă. Este chiar un mijloc fantastic de a o promova. Problema este însă a celor care o diriguiesc dacă știu să o aprecieze și să o sprijine nu să contribuie la o nivelare sau aducere la un singur numitor comun a tuturor culturilor autohtone. Aurel Pop: Care dintre cărţile scrise vă sunt la suflet? ... Sau încă n-aţi scris-o?Dorel Cosma: Pentru mine fiecare carte apărută înseamnă un eveniment. De aceea nu pot face o ierarhizare. Evident că de fiecare data când apare cartea ea deține și urcă în topul personal până la apariția următoarei.Aurel Pop: Poate trăi scriitorul român din scris ?Dorel Cosma: Nu cred. Încă nu suntem într-o astfel de lume.Aurel Pop: Are poetul, managerul şi omul de televiziune prieteni?Dorel Cosma: Da Aurel Pop: ... Dar duşmani?Dorel Cosma: SuficiențiAurel Pop: Aşa după cum am promis la începutul discuţiei noastre vom încheia acest dialog cu omul de televiziune Dorel Cosma. De când îndrăgiţi această îndeletnicire? V-aţi obişnuit cu microfonul dovadă emisiunile prezentate și îndrăgite de telespectatori. Ce surprize le pregătiți bistrițenilor?Dorel Cosma: Mi-am făcut din radio și televiziune o adevărată pasiune. Dar nu doar atât. Mi-am dorit să cunosc tainele acestei meserii minunate și am studiat și studiez în permanență. Îmi place să fiu la zi cu modul de realizare a unor emisiuni radio sau tv. Am învățat multe atât din experiența națională dar și internațională. Îmi place să ofer celor care ne urmăresc emisiuni interesante, reportaje, sau interviuri care să-i stârnească. Evident că accentual cade pe cultură și surprizele vin din diferite colțuri ale lumii pe unde am călătorit sau cu personalități contemporane importante cu care am avut ocazia să mă întâlnesc. Sper ca reportajele din America la care lucrez în acest timp să fie pe placul celor care ne urmăresc.Aurel Pop: A venit timpul să vă pun ultima întrebare: ce întrebare aţi fi dorit să vă pun şi nu v-am pus-o ?Dorel Cosma: Au fost întrebări frumoase și interesante. Sper ca și răspunsurile să fi fost pe măsură. Aștept cu plăcere întrebările din următorul interviu.Aurel Pop: Vă mulţumesc.

InterviuMarturii culturale

)

PSALM PRIN UȘILE-NCUIATE De ai curaj oglinzii să-i țintui nălucirea,Vei fi din nou copilul la Pruncul Sfânt dând pâine.Ce pasăre măiastră să-mi prindă nevedireaCând ploii de trei zile îi urlu ca un câine? Stă noaptea ca o târfă, amar de fiere vinu-i!Îl bei de unul singur sub apăsări de Lorca.Vibrează-n toate frica, pe cine să învinui?În rumeguș - copacii, și-n loc de nard - mahorca! Cum să-Ți aduc la denii, din Poe, doar nevermore-ulȘi-un ''mergi la cer''?Se poate?Totală-i despărțirea?Ia-mi ochii, trupul, mintea, dar lasă-Mi numai zborul,Cum doar din iad se vede ce-naltă Ți-e iubirea! Renunță la icoana Străinului ce bate,Măcar de Paște, intră prin ușile-ncuiate!

PSALMUL BUNEI VESTIRI De-adânca-i frumusețe s-a spăimântat: ''Marie!''Tot ce-nvățase-n ceruri, uită s-orânduiască,Precum la o serbare, în loc de poezie,Direct i-a zis Fecioarei că-aleasă e să nască. Ea se-mpietri în cuget, mult timp nedumeririi,

Aripei ce zburase, pe la-nceputuri, lumii:''Cum roua colț să lege, schimbând hotarul firii?Sămânța e cusută numai cu acul humii. Fuiorului din lună, nimic nu-i toarce stuhul,Doar cântecu-i rămâne-n ecou purtat de umbre...''Și a răspuns Trimisul: ''Din cer veni-va Duhul,Grăunțul lui de flăcări prin tine să-l adumbre!'' ''O, n-a fost vis, își zise, când dispăru Străinul.Numai un înger lasă, ca semnătură, crinul!'' PSALMUL DE FLORII Că vântul dă viață și litera ucide!Altar poate să-nalțe pe creanga lui, balsamul.În sălcii și-au pus harpa, dar nu ne-ai spus, Davide,Ascunsa profeție ce-n strune-o are ramul. Râvneam stejaru-n fală, sau vrejul plin de struguri,Să-mi curgă Eufratul cântări sumeriene.Ulei mai toarnă slovei,

scripturilor din muguri,Iar roua să își tacă tristețile din gene. Pândește abatorul, pe străzi, cum trece Mielul.Copii, din orice piatră, și-aclamă voievodul.De ce adus ca jertfă, Luminii, motocelul, Când Tu îi spui că duhu-i n-o să-și cunoască rodul? Grea, taina înserează mireasma de Florii,Asinu-ar vrea s-o spună, dar sunt prea mulți copii...

PSALM LA DUMINICA TOMEI De-i mic, sau mare, cercul, nu golul lui contează,Pelerinaj i-i firea cu toate-n punct egală.Măsura nu stă-n umbră, ci-n izvodiri de rază,Ca fluturul ce-și face mormântul catedrală. Credința mută munții, de-ar fi în bob cât macul!A mea nici chiar o stâncă, pietroiul îndoielii,Dar mi-ai văzut iubirea, ca vița cu haracul;Tu despre mine, Toma, grăiai prin evanghelii. O, cum? Măcar cu-n deget să Te ating, credinței?!Nu! Te-aș cuprinde-n brațe, foc adăpându-și scrumul,Cu fiecare rază-nflorind circumferinței,Chiar talpa - sărutare, au n-ai spus că ni-ești Drumul? Tu n-ai văzut, ca roza din ghimpe-mi scot aroma;De Paște, dă-mi corola Duminicii lui Toma!

32

DumitruICHIM(CANADA)

Poezii Marturii culturale

)

ASCULT

ascult din miezul nopţii cum respirăo ultimă dentiţie de murgcad sori înlăcrimaţiPalmire

de unde ceaţa ne-a îndepărtat

MORMÂNTUL LUI ARON PUMNUL

am învăţat prea mult a iubiredeparte undeva pe un câmpş� brazdele cum se întorc saf�recântate de un vechianume orb din fireaşa frumos acolo vechiul trac

muntele de departe se vedepe costişe de văi mai tânăr am urcatnu m-aşteptam să văd cum se descheiede frig şi întuneric adânc dintr-o femeiecum piatra pe mormânt s-a platinat

STARE

ce mult am iubitş� n�c� mǎcar nu �eş�sem d�n ousentimentul cǎ trǎiesc pe o altǎ planetǎpǎrea invadator

obiectele din jur erau supǎrǎtoare cuvântuldar ce vorbesc eu acumacea blastulǎ de iederǎîncolǎcire de şerpi şi molecule acide în descompunerevântul mai mişunǎpe lângǎ inexistente pǎduri

somnul...cu monştrii lui este mereu aiciîncǎ din vremea secerişului

MAGISTRATUL AMURGULUI

seara cu unicorn dintr-un destin de cercurio simplǎ aducere- aminteprintre mesteceni

câinii latrǎ de susdinspre lunǎrǎcoare nebunǎ în foiţe de aur

corul de maici un sǎrut ochi de îngerizvorul de lângǎ copacimagistratul amurgului nenǎscutul cuvânt

CONCLUZIVǍ

ş� marea se scufundă pr�ntre nour�

(cum pot sǎ rescriu aceastǎ propoziţie)

e toamnă de copilsăgeata uneorinecercetatǎ patrie-n caresonore orele se descompun

un zid mai mult de aerun soare spân precumun ou privit în luminǎ de mamao urmǎ subtilǎ de fosfor

mareao simt mai aproapeadusǎ în braţe de munţi înotǎtori

CASA NOASTRǍ

interiorul tău cu nuferi albipicturi în reproducerefiguri celebre

cu istovitul trup m-am dussă văd ce rug s-a mai aprins sub ce scânteecopleşitoare noaptefacǎ-se zeepǎmânt cuprins de tainǎ mult visat

O NOUA LECTIE DE MATEMATICǍ

e măscăriciul serii profund obnubilatmisterul prǎfuit al timpului

Sumbria patria mea e departe

mirosul de fân l-am plimbat prin amieziodată cu legea triunghiului mǎsurat şi numit isoscel

RONDUL

pare un brad rǎsturnat peste lunǎsearǎ nebunǎ

copil plecat cu mânjii la fântânǎsenini şi însetaţi

CONVENŢIE

Calul Troian se aflǎ la intrareinima mea pasǎre a paradisuluispune:frunzǎ verde nuc din nucam sǎ beau şi-am sǎ mǎ duc

33

MirceaȘTEFAN(SUA)

PoeziiMarturii culturale

)

Stigmate

Mereu sparg farfurii de colecție.Așez furia meaPe cioburi ascuțite Și construiesc moziacuri. Câtă vitalitate, viață adevărată ...Este în arta asta primară!Se miră peretele, și varul i se crapăCurge pe obraz, pe brațe, de-a lungulDegetelor...Este o zi aniversară; Mi-am șamponat inima,Î-am prins agrafe din buburuze,Podoabe ieftine, ecologice sută la sută. Șterg din mersPraful de sareDepus pe vitrinele din tinichea ordinară.De trei ori pe ziTrei zile la rândAm luat pastile pentru fericire!,,Vei ajunge un colecționar compulsiv!,,M-auavertizat vraciul, gurul şi mama din Rai.Ştiu că am să mor,Dar sufletul meu continuăSă adune cărți poștale, șuruburi, capete de păpușă,Rachete întoarse din cosmos,Jad și puf de păpădie...Tot felul de minunăţii Fleacuri cu care sinapsele creierul meuFac conexiune. Cât de neascultătoare pot fi câteodată!Tac mâlc și caut neantul, uraganulPe care-l aud lovind, mugindDin dulapul în care pretindCă doarme un înger.Nu e defel potrivit să vă vorbesc despreProiectele mele de reeducare prin artă.

Nici despre Cărămidarul din groapa cu lut alb.Cârtița-i orbită de becul electricŞi crinul albSe pansoneză cu fier-roșuPe fesa destinului!Eu abia acum m-am născut.

Perla dizolvată-n șampanie

Băutor notoriu, mă îmbăt cu secunde... Ziua-i numai bunăDe mers pe valuri iluzorii.Sunt mahmur în scoica aruncată Între palmele pregdigistatorului.Nu te încrede în legendele loculuiNici în cuvântul înflorit în paharul gol.Uite, până și perla veritabilăTot se dizolvată-n șampanieOdată și odată!Merge numele meu de femeie cu zeci de picioare,Face slalom Printre automobilele vopsite în alb.Insula noastră se vedeUite, se zărește ca o turlă de sticlăDin care clopotul de bronzBate la intervale egale.Bing, bang...bang...De jur împrejurului sunetelor imaterialeCresc involt florile Paradisului pe care l-am vândut la talcioc.Fastuoase ca rochiile amantei

tâlharuluiSunt întâmplările înlemnite pe scauneleDin jurul sălii de bal.Umbre în puterea vârsteiSe distrează lovind podele pe sub halate vechiDe molton.În spițerii, ucenicii zdrobesc în mojarOasele trupului zvelt .Ninge bătrânește,Cad celule organicePeste ceasul, grăbit Să-și golească cadranul De cifre ce nu își mai au rost.

Tors de femeie

Amprenta ei a rămas pe terasa asta.Nu a șters-o nici ploaia acidă,Nici nisipul deșertului.A fost sablat doar lemnul,Șezlongul prin umerii căruiaAerul rece intră și ieseCa un grup de credinciși într-un templu.Cine se roagă?Cine mulțumește pentru Boala care l-a făcut mai puternic?!Pe zidul cu grafittyA apărut soarele;Măr mare , foarte mare, și roșu.O jumătate de steag din bumbacEste scutecul copilului ce se va naște la termen. Apatrizii poartă mereu cochilii de melcÎn buzunarul secret.Spirale pe care încap fără discuțieȘi cerul, și marea și irișii de plasticDin vasul cu jertfa Madonei.Un tors de femeie pe șevaletul artistului liber!Un vis în care ne răsucimCa cearșafurile puse în vânt, la uscat.

Poeme inedite, din volumul in lucru, Strelitzia.

34

MelaniaCUC

Poezii Marturii culturale

)

Poezia a 23-a

Când o să se oprească verdele din a curge în valuriȘi hanoracul să fie îmbibat de acrilice când mi-l pui mereu pentru prima oară pe umeriO să știm că siropul de tuse dac e chimicȘi duna de nisip s-a resemnat într-o grămăjoarăNu știu ce va fi când nu va mai vinde ziare sauUscat fiindVa înfloriTu ce părere ai despre istoria neînvățată, dar materie de BAC?Se uită la mine ca și cum aș fotografia-o fără voieN-am aparat, dar am minte și o văd mereuLa –catralion de grade ea are geaca deschisăȘi zice doar că Scriu drăguțCând încerc să fiu durăSau e vorba ta?Rămâne de văzut ce zici ce vezi ce crezi sauIubești numărul 46?Acolo am încetat să cânt.

Poezia a 4-a

Mă amăgește frumos în legătură cu nemurirea timpul petrecut cu

tine N-ai să știi ca și ieri și mâine căN-ai nevoie decât de un geamSă îmi cânți serenadeȘi totuși de ce nu e bine “dartotuși”?Totulîmi pare nedreptLiniile sunt strâmbe prin perfecțiunea lorDar tu?Tu nu rămâiCă nu e dreptNu vrei să știi ce ar ziceDe fiecare dată când pleci îmi

aduc aminte că am de murit, după trăitDar trăit cu tine e destul înainte de asta; Aspect indezirabil al vieții, că eh...

Poezia a 18-a

Ne-au despărțit de prea multă vreme pentru a putea sta lângă tine imediat după momentul nașteriiMâna îți era undeva în alt orașN-am putut s-o prind și m-au trasTe-ai întors cu spatele, căutându-măA trebuit să aștept 6 vieți să vii pe bune, nu doar prin scrisoriAi venit, dar nu-ți amintești de mineCrezi că trecDar în 7 nu se treceÎn 7 se rămâne 1.

Poezia de culoare

Lumina portocalie te face să pari albastruÎnchisMagazinulCorn cu ciocolată din copacMuștele au mușuroi în el și polenizează frunzeCea mai dulce pensulă în ochiN-o mai văd că

Poezia a 13-a

Cearcănele sunt precum cioplite în adâncimeVegetezi de prea multă vreme ca să îți amintești cum era să râzi

La soareTe lasă de mână și pleacăSună clopoțelulNu mai ai buzunar în care să îți ții mânaDe fapt, ce ai și e al tău?Nu prea știi, sunt grele întrebările asteaUite, vine alt autobuzĂștia de la radio se aud parcă din toate părțileN-ai ce face când e frig și tu n-ai

Patetico-poeto-artistică mută

Am crezut că sunt mai mult decât mutădecât sterpă verbalpatetico-poeto-artistică cu ghemuri în șirea spinării50 de ani de spirit liber cu o apă neagră care se hrănește cu pereții stomacului tăuManșeta trasă peste ochii mari ridică ochelarii dreptunghiulari și umbreșteUmbra umbrei sufletului Stele sau stropi de watercolor cumparat la 8.67 lei Bate lingura de farfuria din fontă și molfăie gânduri pe nasMirându-se că nu mai vorbesc de când aveam 2 ani.

Saturn răspunde la ecou

Ecou când respirSaturn îmi răspundeHello,anybody on Terra?Din pereții peșterii ăsteia Universum(lat. subst. sg.)Infinit variatăAud din capăt povești despre Big Crunch amestecate pe la mijloc cu cele despreBig RipRâde portocalio-grio-maro,tot cu ecouGândindu-se că dacă ar locui pe Pământ ar fi luat peste picior că e diferitCă poartă inele care îi sunt mari și nu din aur.

35

CoraliaLEPCIAI

PoeziiMarturii culturale

)

Ghimpele sufletului

Tu, suflet atât de mic arată-te-n luminăCâte vise pier atâtea să-ţi ţinăNu eşti nemuritor, mori pe zi ce treceFocul tău tremură şi devine atât de rece.

Se luptă două lumi pentru dorul paşnicVisul şi speranţa în războiul tainicDurerea chinui tă nu scapă muribundăSe zbuciumă speranţa şi inima inundă.

Versuri şi poveşti umbrite încet de timpBasme eterne mă părăsesc şi simt un ghimpeFelinarul sufletului luminează atât de slabŞi ninge cu gânduri peste trecutul dalb.

Anii trec, iar tu, copilărie, cânţi cu vorbe seci.Anii trec şi nu se întorc în veci.Nu ştiu de ce doare, culorile par un drum întunecatNu ştiu de ce doare atât de demonică şi ghimpele e înecat.

Departe cu dor

Atâta melancolie să piară-n depărtare,Un suflet princhindel ce vedea o lume mareŞi despletesc o privire pierdută în urmă

Şi uite că văd un ocean de vise aranjate-n turmă.Se prevede în ceaţă deasă un zâmbet mititel,Nu spunea prea multe, era timid de felŞi o tăcere stranie despleteşte-n viseAmintiri uitate prefăcute-n fum şi lacăte închise.

Durerea lanţurilor ce-mi macină sufletulUn regat dispărut reaprinde-adânc dorulŞi glasuri trecute captive-n vrăji melodiceTaine adormite-n stele cu legende mitice.

Simt cum mă străpunge tristeţea anormalăAş vrea să reapară acea lumină putred de palăMisterul arzând în flăcări nestinse să-mi fie lumeaAbia pâlpâie dorul şi doare departe-n urma mea.

Visul tinereții

E doar o fată ce iubește pur,În nimicul etern si sur,Din care viața s-a născut,Din care va sfârsi tot în nimicul vrut.

Se apropie de lac, dar e de nevăzut,Lasă un trandafir în catifea cusutParcă nu-i de pe pământ,Parcă frumusețea-i e orbitoare, fără cuvânt.

Împletește emoții nemuritoare,Și simte cum sufletul o doare,Anii ce o privesc în lacrimi,Versuri ce se zbat în patimi,

Un vis de copil se arată,Și inima trăiește abandonatăSentimente rătăcite în steleAr vrea sa zboare printre ele.

Biblioteca, un palat întreg

Regat tainic, împletit în pagini vrăjite În jur, mii de rafturi uitate Aș vrea să trăiesc în această poveste Sau pe un raft să aud a cărților orchestre.

În marea de pagini îmi rămâne visul Am știut unde-i veșnic paradisul Povestea ce din inimă nu-mi pleacă Să fiu cu tine mereu, a mea bibliotecă.

Despletesc visător privirea Spre lumea cărții să-i ascult nedumerirea Un ocean întreg ce scaldă-n litere Deschid inima spre a ta fire.

Viața mea veșnică în paginile tale Captive îți sunt basmele Ador tainele oglindite în gândul meu Ador să zbor în marea ta de pagini mereu.

36

BeatriceOROS

Debut Marturii culturale

)

Beatrice Oros este elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Satu Mare. Este atrasă de taina scrisului încă din frageda copilărie, iar poeziile ei, de o sensibilitate aparte, surprind prin ineditul imaginilor și profunzimea trăirilor. Anul acesta, Beatrice a obținut Premiul III la CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ȘI REVISTE ȘCOLARE „MIHAI EMINESCU”, ediția a XX-a, Secțiunea Creație literară,organizat de Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Brăila.

Despre ce vorbeam? Ah, despre atitudinea faţă de ceilalţi şi toanele mele pentru a impresiona galeria. Uneori mă impresionam şi pe mine prin exagerările şi enormităţile pe care le spuneam. Dar mai am ceva de povestit din copilărie înainte de a trece mai departe.

Era la colectiv un paznic care ne dădea nouă, copiilor, mult de furcă şi de aceea îl uram. Ne alunga şi băga frica în noi ori de câte ori mergeam în livadă după cireşele din luna mai, după mere, pere ori prunele care se coceau pe la sfârşitul verii. De prins nu putea să ne prindă, deoarece era şchiop şi nu încerca să fugă după noi. Aşa că, ne îndepărtam repede de el şi de la o distanţă suficient de mare ca să fim în siguranţă, începeam să-l huiduim şi să fluierăm la el până ne răcoream şi noi, iar el, nu mai putea de necaz. Câteodată arunca şi cu pietre după noi, numai să ne alunge. Într-o zi, când de fapt nu făceam decât să trecem pe drum, fără nicio intenţie condamnabilă, el, care ne ştia cine suntem şi ne avea în colimator, dar nu ne prinsese niciodată, ne-a ieşit în cale, aparent ca din întâmplare, iar când am ajuns aproape de el, l-a înşfăcat pe Sandu de braţ şi i-a tras o palmă zdravănă. Eu am încercat s-o zbughesc, dar până să mă întorc, m-a ajuns şi mi-a repezit un picior în fund.

- Na, bă! Să mai fluieraţi voi la mine ca la căţa. Păi, livada e pomana lu' mă-ta? Să nu vă mai prind la furat, că vă rup picioarele.

Am fugit de-am rupt pământul, fără să ne mai uităm înapoi. Când am ajuns mai departe, ne-am oprit să ne tragem sufletele. Sandu avea un obraz roşu, iar pe mine tot mă mai durea unde m-a lovit.

- Asta nu se trece cu vederea aşa uşor! Las' că vede el pe dracu! Nu ştie cu cine şi-a pus boii în jug, mi-am răcorit supărarea, neştiind exact ce urmează să facem ca să ne răzbunăm.

- Şchiopul dracului... dacă ştiam ce-i coace mintea... îngăimă şi Sandu frecându-şi faţa ca să-i treacă usturimea.

- Te-a ars rău?- Nuuu... răspunse Sandu, dar se vedea că se

abţinea să nu-i dea lacrimile.- Apoi... hai să-l ardem şi noi pe el, am spus în

t i m p c e o i d e e î n c e p u s e s ă - m i înmugurească în gând.

- Adică?- Adică îi dăm foc.- Fă, tu eşti nebună? Cum adică să-i

dăm foc? Vrei să-l omori?- Nu chiar, dar să-l speriem aşa de tare,

ca să ţină minte.- Păi, cum facem?- Deci eşti de acord?- Sunt!

- Şi nu spui la nimeni?- Nu spun!- Jură-te!- Mă jur!- Nu aşa! Zi să-mi sară ochii, să moară mama,

dacă spun. - Să-mi sară ochii! Să moară mama dacă spun!

Da' zi cum facem?- Ascultă, Sandule! Tu eşti băiat deştept, am

pretenţii de la tine.- Da, şi?- Păi, unde doarme Spiridon? c-aşa îl chema pe

paznic.- În bordeiul lui de la vie.- Şi din ce e făcut bordeiul?- Aha, înţeleg. Mă, tu eşti sigură că vrei să-i

dăm foc?- Păi? Mai întrebi? L-a căutat pe dracu' şi l-a

găsit pe ta-su. Eu am lipsit de la şcoală când s-a predat ‚,Iertarea păcatelor”.

Numai că ce se întâmplase, a fost văzut şi de alţi oameni din sat, iar când am ajuns acasă, Mica mă luă la întrebări:

- Şi? Cum a fost cu nentu' Spiridon?- Care Spiridon? mă făcui eu că nu ştiu despre

ce vorbeşte. - Eh, lasă, c-aşa vă trebuie dacă nu staţi

cuminţi.- N-am făcut nimic, Mică! am continuat să o

ţin pe a mea. Şi discuţia s-a încheiat aici. Mica avea alte

treburi mai importante pe la bucătărie, altele decât o mică istorie de nimica toată între copii şi un paznic.

În aceeaşi seară, am aşteptat să adoarmă ai mei, am mai stat un timp şi apoi m-am îmbrăcat şi am sărit pe geam afară. Fix la miezul nopţii ne-am vorbit, eu şi Sandu, să ne întâlnim la poarta mea, pe bancă. Când a ajuns, eram deja de mult gata de drum.

37

SURORILE(Fragment)

LeonardI.VOICU

Proza)Marturii culturale

)

38

- Sandule, ai chibrit?- Păi? Normal, nu?Am ieşit afară din sat fără să ne vadă nimeni.

Era o noapte fără lună. Întuneric beznă. Mergeam mai mult pe dibuite, dar ştiam pe unde s-o luăm. Am trecut podul peste gârlă, ne-am apropiat de grajdurile fermei, care aveau câteva lumini aprinse pe afară şi trebuia să păstrăm distanţa ca să nu fim văzuţi, iar apoi, nu prea departe, am zărit bordeiul lui Spiridon, făcut din baloţi de paie şi coceni uscaţi. Dormea acolo vara ca să fie aproape de livadă, la datorie zi şi noapte.

- Cum facem? mă întrebă Sandu.- Simplu! Îi dăm foc la intrare şi din două părţi

ca să ardă mai repede.- Mă, tu chiar vrei să-l omori?- Vedem noi ce-o să iasă. Tu faci cum îţi spun.Ne-am apropiat tiptil şi am avut noroc pentru

că nu ne-a simţit nici un câine de la fermă. Când am ajuns lângă colibă, îl auzeam cum sforăie fără grijă.

- E acasă! zic râzând mânzeşte. Du-te pe stânga şi dă foc. Apoi fugim prin livadă, nu direct spre sat, că or să ne vadă. Trebuie să stăm în întuneric. Facem un ocol mare şi revenim pe alt drum. Ai înţeles?

- Da, să trăiţi! răspunse Sandu trecând la acţiune.

Eu am aprins un chibrit şi am dat foc cârpei care ţinea loc de uşă, apoi paielor pe partea dreaptă a colibei, iar pe urmă am fugit spre livadă. Sandu ajunsese înaintea mea.

- Stăm să vedem?- Nu e nevoie. Trebuie să ne îndepărtăm.Dar n-am apucat să mergem prea mult. La

început mocnit, focul s-a întins cu repeziciune şi s-a făcut vâlvătaie. Apoi am auzit răcnituri şi Spiridon, ca să scape, a dărâmat partea din spate a adăpostului pe care îl făcuse. A scăpat uşor. Puţin afumat, dar speriat rău. Înjurăturile de la gura lui nu le-am mai auzit prea mult pentru că am trecut coama unui deal. Am continuat apoi spre stânga, spre Licurici, satul apropiat, am trecut apa pe o altă podişcă din câmp, am ocolit pe după cimitir şi am ajuns prin spate la noi în grădină. În faţa casei am respirat uşuraţi şi ne-am despărţ i t , înţelegându-ne între noi să nu recunoaştem nimic, nici în ruptul capului. Apoi, Sandu a mers la el şi eu am intrat aşa cum ieşisem, adică pe geam. Nimeni nu ne-a simţit.

Problemele au început abia a doua zi dimineaţă. Când m-am trezit, erau deja la poartă vreo câţiva de la C.A.P. cu Spiridon în frunte vorbind aprins cu tata. Se vedea că erau supăraţi şi gesticulau puternic.

- Ce-ai mai făcut? mă luă Nina în primire.- Cine, dragă? Cu mine vorbeşti? am făcut pe

mirata, că doar nu era să-i spun tocmai ei aventurile mele.

- Da! Cu tine. Că nu au venit oamenii ăştia la poartă pentru mine şi degeaba.

- Ce-ai soro? Ai visat urât azi-noapte? Du-te, dragă şi citeşte ceva, poate îţi revii, i-am răspuns eu în batjocură.

Nu trecu mult şi Ticu deschise uşa.- Maghi, vino afară!Aoleo, mă gândeam, am sfeclit-o. Trebuie să

fiu tare.- Unde ai fost azi-noapte?- În pat. Unde să fiu?- Mă, tu să nu mă minţi, că-ţi rup oasele.Atunci interveni Mica:- Ai înnebunit, Marine? Ce-ai cu fata? Nu ţi-a

spus că a fost la ea în pat?- Atunci cine a dat foc colibei lui Spiridon?

Cine?- Naiba! Păi, tu ai habar câţi duşmani are

paznicul ăsta? Că se ceartă cu toată lumea din sat.Apoi Mica a ieşit la drum.- Măi Spiridoane, nu că-i a mea, da-ţi spui io

ţâie, Maghi a dormit toată noaptea la ea în pat. Nu ţ-a dat ea foc, Doamne iartă-mă! Tălică eşti om bătrân cu judecată. Cum să-ţi dea foc la colibă o copilă? Hai, să zicem un om mare ar fi fost în stare. Dar o fată? Nici vorbă.

Şi aşa, cu intervenţia mamei, am scăpat ieftin. Nu s-a dovedit nimic. Nici de la Sandu n-au aflat mare lucru. A ştiut să-şi ţină gura. Numai Mica, după ce s-au liniştit lucrurile şi au plecat toţi la treburile lor, a aşteptat să fiu numai eu cu ea, iar apoi m-a întrebat:

- Tu îţi dai seama că omul ăla ar fi putut să moară? Ce-a fost în capul tău?

- Da' n-am făcut nimic, Mică. Dacă-ţi spun.- Hai, gata! Termină! Crezi că nu ştiu ce-ţi

poate pielea? Numai că de data asta ai cam sărit calul. Dacă ai fi în stare să gândeşti vreodată serios, ai pricepe că te-ai făcut mare şi de acum, ar trebui să ai mai multă judecată. Să nu mai faci lucruri de felul ăsta, că nu te mai apăr! Auzit-ai?

- Da, Mică, am răspuns ispăşită, conştientă fiind că am mare nevoie de ajutorul ei.

Această păţanie, după ce am realizat eu ce ar fi putut să se întâmple şi că ar fi fost posibil să fiu acuzată de tentativă de omor, mi-a fost o lecţie ce a încheiat definitiv perioada copilăriei. M-a ajutat să mă maturizez, să văd lumea altfel şi să fiu mai cumpănită în faptele şi vorbele mele.

Marturii culturale

)

Proza

)

Declic. Amiază încinsă, galben-arămie. O încremenire neverosimilă pe pământ şi în aer. De câteva săptămâni se terminase războiul. În Europa. Undeva, departe, în ţara cavalerilor cu ochii aşezaţi puţin piezişi se mai dădeau bătălii pe viaţă şi moarte. Intram în adolescenţă, îi căutam pe cei de-o seamă cu mine, băieţi liceeni nu mai ştiam, mai erau 2-3 fete, eleve la Beiuş, un cerc al tinerimii române nu exista, asociaţia tinerilor din bresle şi-a întrerupt activitatea încă din 1939, societăţile tinerilor catolici şi protestanţi nu funcţionau nici ele. Cu cine să organizezi un bal ? Auzisem că undeva, în centru, într-o casă arătoasă cu grădină de flori în faţă, casă ai cărei proprietari plecaseră spre Vest îşi avea sediul Tineretul Progresist o organizaţie apărută în umbra noilor vremuri. Se zicea că este de fapt o secţiune a Partidului Comunist. Trebuia de văzut la faţa locului. Aşa am ajuns în pragul unei uşi larg deschise, de dincolo venea o răcoare reconfortantă dar şi un miros de încăpere pustie. Era mobilată totuşi cu o masă lungă şi opt scaune în jurul ei. Masa acoperită cu o pânză, ordinară, roşie, două scrumiere pe masă, nimic altceva era totuşi o masă, cu tot aspectul ei nefamiliar. Mi-am ridicat ochii şi am rămas uluit: pereţii erau îmbrăcaţi de sus până jos, de la colţ la colţ în acelaşi soi de pânză roşie. Intrasem într-un paralelipiped, o cutie căptuşită cu roşu. Pe peretele din faţa mea, la înălţime, patru portrete înrămate îi înfăţişau pe Marx, Engels, Lenin şi Stalin. La capătul să-i zicem al sălii, pe dreapta, o uşă, nu uşa nu era căptuşită, închisă. Tocmai voiam să mă îndrept spre ea. N-a mai fost nevoie. Din spatele ei a apărut o femeie tânără, o fată ca de 17-18 ani, nu prea înaltă, o talie mai mult plină, leneşă. Mai înainte ca ea să-şi însoţească gestul de întâmpinare cu intenţia unor braţe deschise, i-am zis bună ziua. Bine ai venit… Să ştii că te aşteptam… „Pe mine?!” Pe tine, şi pe alţii, pe toţi tinerii din Săcui. Stupkai sunt… Mi-a întins o mână uşor transpirată. Pofteşte înăuntru.. Arăta spre uşa prin care tocmai ieşise, uşă rămasă deschisă prin care vedeam un raft cu câteva cărţi, un birou, acoperit tot cu pânză roșie. „Mulţumesc, nu rămân mult. Am venit să vă întreb dacă ne puteţi ajuta să organizăm un bal pentru tineret”. O idee foarte bună. Cum să nu? Ne-am

aşezat pe câte un scaun faţă în faţă la masa cea lungă vegheată de cele patru portrete. Fata şi-a scos din buzunarul rochiei un pachet de ţigări, m-a îmbiat, am refuzat-o, nu fumam, a aprins ea, şi a tras primele două fumuri cu gesturi caraghioase, voit prelungite, se vedea că nu de multă vreme s-a împrietenit cu ţigara. Eu te cunosc pe dumneata… Aşa, întâi din auzite, apoi din vedere… Eşti băiatul tovarăşului notar. Acest „tovarăş” alăturat funcţiei de atunci a tatălui meu m-a deranjat o clipă. Ştiu că i s-a propus să fie subprefect… „Da, da…

Numai că el a vrut să vină acasă…”. Nu i-am mai spus că tata a refuzat funcţia aceea auzind în chiar ziua în care se prezentase la Oradea pentru preluarea postului că nişte jandarmi români au fost dezarmaţi şi împuşcaţi de sovietici la îndemnul maghiarilor. Un altul la Beiuş sergent major, translator, ar fi fost împuşcat pentru că n-a vrut să se ducă la o bere cu sovieticul.

Post Scriptum (1) Încă de la 6 noiembrie 1943 Stalin lansase în Sovietul Suprem ideea că decât procese de tărăgănare, după toate regulile justiţiare, să aibă loc un „act politic”, adică execuţii imediate, sumare, după mentalitatea comunistă şi nazistă. Ideea a fost reluată în aceeaşi lună la întâlnirea tripartită de la Teheran unde Stalin a solicitat celor doi parteneri (Churchill şi Roosewelt, n.m.) justificarea pur şi simplu a executării sumare a întregului Stat Major, ofiţerilor şi tehnicienilor armatei germane, un total de 50.000 - spre a fi zdrobită puterea militară germană pentru totdeauna." (O mare minciună: Oglinda; ep.V. Adrian Grigoropol).

Hai, povesteşte-mi… Cum îţi petreci vacanţa, cu ce te ocupi… „Păi, ştiţi, eu n-am mai fost pe aici, pe acasă, de câţiva ani. Eu sunt elev la Beiuş, Beiuşul n-a fost cedat în 40…” Hai să ne tutuim, suntem tineri amândoi, nu-i aşa? Spune-mi Lina. Aşa mă ştiu toţi: Lina….Nu mi-am putut stăpâni tresărirea simţită ca atingerea de o priză neprotejată. Ea să fie Lina? Am mai avut stăpânirea s-o întreb în care parte locuieşte. Da, în „oraşul de sus” (având comuna aproape 10 mii de suflete, localnicii aveau orgoliul de a-şi numi cele două jumătăţi ale aşezării, oraşul de sus, de pe deal, şi oraşul de jos, din vale.). Nu departe de casa în care locuiţi voi… Râsul ei zdrenţuia auzul ca un nechezat.

Post Scriptum (2) Săcuiul avea o mulţime de străduţe şi uliţe dar principala stradă o străbătea

39

VERDE,PLOAIADEMETEORIȚI

CorneliuBALLA


)

-PREUMBLAREAÎNGERILORPRINPLOAIE–II

40

aproape dreaptă - cam doi kilometri - de la un capăt la altul, de la podul de cale ferată care stăpânea mlaştina de lângă gară, din oraşul de jos aşadar, până pe deal la ieşirea din oraşul de sus, departe spre răsărit. Stradă largă, cu fronturile caselor la trotuarele aşezate din dale mari de piatră de râu, apoi o pajişte verde largă de patru-cinci metri din care se ridicau mai ales castani bătrâni dar şi salcâmi şi duzi – apoi şanţul adânc care mărginea drumul pietruit. O privelişte deschisă, luminoasă dar nu lipsită vara de praf iar toamna şi primăvara de noroiul frământat de căruţele care-l făceau să fie apătos.

Mi-am reamintit ca într-o străfulgerare discuţia aceea auzită în vacanţa Crăciunului trecut, într-una din zilele arhipline de bucuriile revederilor, dar şi de retrăirea ororilor încă proaspete în memorie. Se vorbea despre o întâmplare dintre acelea care i-au zguduit pe oameni şi pe care uitarea nu o poate îngropa. Era pe la începutul lui 1944. La capătul străzii dinspre oraşul de jos, pe mijlocul ei, a apărut urcând o ceată compactă, oameni înşiruiţi, şiruri cărora nu li se vedea capătul. Detaşamentul evreilor. Câteva mii, de-a valma, de toate vârstele, femei purtând pături, haine, strângeau la piept boccele, copii mărişori duşi de mână ori alţii mai mici agăţaţi de spatele taţilor, bătrâne şi moşnegi târând mai degrabă decât ducând rucsacuri, desagi, felurite obiecte fără folos, toate poveri sub care se ascundeau nevăzute altele mai grele şi cumplite. Bulucul de năpăstuiţi ajunsese în dreptul bisericuţei greco-catolice, o zidire în stil brâncovenesc ctitorită de episcopul Valeriu Traian Frenţiu, undeva pe la jumătatea străzii. Pe trotuare aproape de la fiecare casă ieşiseră la început câteva bătrâne, apoi bărbaţi temători, copii. Coloana evreilor rânduită la pornire pe zece rânduri semăna de acuma cu o gloată demnă dar înspăimântată, însoţită de o parte şi de alta, dinspre şanţuri, din cinci în cinci metri de jandarmi cu pene de cocoş la pălării. Lumea de pe trotuare îi căina pe robi, unii îşi făceau semnul crucii, mulţi semne de bun rămas. Au fost câteva încercări de a se apropia de ei cu merinde învelită în ştergare, cu câte o haină mai groasă, dar jandarmii îi îndepărtau răstindu-se la creştinii miloşi. La un moment dat de sub poarta unei case a apărut o fată tânără blestemându-i pe jidovi şi alergând cu o găleată în mână către rândurile lor. Mai înainte ca jandarmii să poată interveni a aruncat conţinutul găleţii peste escortaţii din marginea coloanei. Urină şi fecale. Surprinşi, cei atinşi de îngălăciuni, au avut un gest de oroare apoi s-au grăbit fără să se oprească să şteargă unii de pe alţii necurăţiile. Murdărită din plin era o fată zveltă, cu păr lung negru, cu trăsăturile obrazului ca desenate. Reika. Uluită s-a oprit locului, n-a reacţionat în nici un fel până când cei de lângă ea nu au dat jos de pe ea grosul gunoiului. Jandarmii reveniţi din surpriză au îndepărtat-o cu gesturi aspre pe

zeloasa patrioată, Lina lui Stupkai, care s-a reîntors în curtea ei, continuând să agite vorbe murdare, urmărită de câteva strigăte de dezaprobare venite de pe trotuare. Strigăte care au încetat de îndată ce jandarmii care-şi recăpătaseră simţămintele de subordonaţi i-au potolit cu avertismente scurte: Vedeţi-vă de treburile voastre… Mai încolo, la vreo douăzeci - treizeci de paşi în direcţia de mers a coloanei, nana Maria îşi umplea găleata cu apă de la arteziana de pe pajişte, la jumătatea distanţei dintre trotuar şi drum. Atrasă de hărmălaie văzuse scena. Când Reika a ajuns în dreptul ei cu găleata aproape plină de apă s-a repezit şi a golit-o pe capul fetei: Iartă-ne, Reika, trebuie să spăl cumva batjocura şi ruşinea asta.Iartă-ne! Dumnezeu să vă aibă în paza Lui! Jandarmii şi-au revenit şi din această a doua surpriză şi au îndepărtat-o pe nana Emma cu gesturi de astă dată stânjenite şi nesigure.

Al doilea declic.Nu. Nu mi-a plăcut Tineretul Progresist. Tac.

Oricum, argumentele dacă mi s-ar permite ar fi strict personale şi inutile în cazul de faţă.

Pe IM îl cunoşti? Dar pe MB, dar pe RD, dar pe PP… dar pe… Şi pe măsură ce vocea deja ştiută, de data asta puţin nerăbdătoare îmi înşira numele unor colegi pe care-i cunoşteam foarte bine, aveam grijă să-i trec cu vederea pe aceia cu care n-am fost „descărcaţi” în curtea Siguranţei în acelaşi lot şi timp. Înţelegeam că, în această noapte, cel puţin nu mai aşteptau de la mine alte mărturii. Înapoi la beci! Mai gândeşte-te. Ne mai întâlnim. Atunci te-om aşeza la masă, cu toc şi hârtie, să ne scrii un roman despre Acvila Carpaţilor. Ştim că îţi place să scrii…. Vreme ai destulă, de dat la lopată nu trebuie să dai… Dacă tot nu te-ai înscris voluntar pe şantierele tineretului.

Luat de braţ cu aceeaşi strângere brutală, intrăm în încăperea vecină constat dintr-o aruncătură de ochi că este mobilată numai cu un birou şi două scaune… Nu am timp să văd altceva, aceeaşi mână mă înhaţă la ceafă de gulerul hainei, şi mi-o trage peste cap. Ca pe un căpăstru mi-o ţine strâns şi mă duce, de parcă aş fi ceea ce nu sunt: orb. Facem calea întoarsă, încă nu sunt sigur de ea. Voi avea când s-o învăţ, să măsor paşii, să mă orientez după mirosuri şi zgomote. Şi, arareori după câte o frântură de lumină fulgurată în ochii mei dintr-o scăpare a vigilenţei însoţitorului. Sunt, în sfârşit „acasă” – în intimitatea intens cenuşie a celulei care îmi măsoară spaţiul mărginit şi timpul ale cărui nelimite cuprind trecutul şi viitorul. La mijloc, eu încă viu. Mă surprind rezumând fără nici o urmă din teama care ar fi trebuit să fie firească conversaţia neaşteptat de paşnică la prima anchetă. Următoarele discuţii vor fi mai puţin amiabile? Dar vor fi ele discuţii? Întorc întrebarea, întrebările pe toate părţile şi încerc să mă pregătesc sufleteşte pentru ceea ce poate fi mai rău. Nu atâta agresiunile fizice

Marturii culturale

)

Proza

)

41

care oricât ar fi de dureroase vin şi trec, dovadă că majoritatea torturaţilor au supravieţuit, dar necunoscutul, durata lui chinuitoare. Există totuşi un antidot: evadarea în amintitul timp care nu cunoaşte barierele ziduri şi trece impasibil pe lângă ofiţerul de serviciu de la intrarea în subversiva instituţie. Trecut sau viitor necunoscut, incert, dar nicidecum, niciodată a nu te lăsa copleşit de prezentul temniţei. Starea de bine – iluzoria fericire – accelerează curgerea timpului în vreme ce suferinţele dilată, încetinesc timpul.

Cum aşteptasem vacanţa aceea! Să petrec iară Crăciunul cu tata, după ani de zile de pribegie. Să regăsesc pentru o vreme lumea copilăriei pierdute. De la Beiuş spre nord aveam aproape 200 de km pe care trebuia să-i fac per pedes apostolorum. Pe jos, adică. Trenurile câte circulau erau subordonate marilor unităţi militare: trupe şi armament spre front, pradă de război către Uniunea Sovietică. Contam pe căruţele cu coviltir care se duceau cu alimente către pieţele dinspre câmpie, ori pe căruţele cu familii care se reîntorceau spre nord din bejenia lor de peste patru ani la casele şi mormintele părinţilor părăsite.

Am luat drumul pieptiş trei colegi. Unul dintre ei îşi avea părinţii într-un cătun la vreo trei kilometri lăturalnic de şosea dar lângă un sat prin care treceam şi unde locuia sora lui maică-sa, cu bărbatul încă dus la bătaie. Al doilea se ducea la bunicii rămaşi în Ardealul de Nord, la Oradea unde spera să-şi regăsească părinţii de care se pierduse după ce singur, de dorul lor, a trecut graniţa spre România. Nu i-a întâlnit dar de data asta era sigur că acolo, la familia bunicilor, rădăcina lor comună, se vor revedea.

Ultima sută de kilometri trebuia să o parcurg singur.

În seara primei zile, se întunecase de acuma, am ajuns în satul mătuşii. Tocmai terminase de cinat, se pregătea de ale nopţii. Ne-a primit cu braţele deschise şi lacrimi pentru nepotul ei. Ştiindu-ne flămânzi şi obosiţi de drum ne-a pregătit de-ale gurii. A vrut să ne bucure cu ceva mai aparte decât mămăliguţa cu lapte aşa că a pus o oală mare cu tăiţei - laşte le zicea – pe care i-a amestecat cu magiun de prune. Ştia de la nepotul ei că la internat acest fel de mâncare servită la cină nu era niciodată câtă să potolească foamea de dulce a fecioraşilor doritori de dulce. Într-adevăr până şi eu mi-am potolit pofta aşa cum nu mi se mai întâmplase de multă vreme.

Frânţi de oboseală, sătui, moleşiţi nu ne-am mai lungit la poveşti. Doi dintre noi s-au culcat în casa din spate, perete vecin cu cuptorul din bucătărie, iar pe mine, care aveam încă drum lung de bătut mătuşa m-a găzduit în casa de paradie. Fără sobă, dar cu zestrea de pat a gazdei păstrată de pe vremea când s-au luat cu Vasile al ei. Erau acolo perne de puf clădite unele peste altele, apoi cergi, plapome cu puf – dune…

M-am acoperit cu o dună bogată, intrasem sub ea ca într-un tunel moale, îmi acoperisem şi creştetul numai nasul îmi era afară, ferestrele erau albe, îngheţate, aburea respiraţia, dar numai cu nasul scos era bine. De la o vreme răsuflarea mea se prefăcuse într-un ţurţur de gheaţă. Nu doar chiciură: ţurţur de gheaţă. Nu ştiu când m-am trezit dintr-un somn legănat, fără vise, aşa cum probabil este somnul copilaşilor la sânul mamei lor. Eu nu am avut de unde să-l ştiu.

De unde zarea asta murdară? Mă simt bine la adăpost în spatele pleoapelor închise. Lăsaţi-mă în pace! De ce mă dezveliţi?

- Haida!Îmi trage haina peste cap. Dar eu tot văd pe

unde mă duce. La etaj. Sus, pe coridor, mă verifică să nu care cumva să pot vedea totuşi. Gata. Nu mai văd nimic. Mai fac câţiva paşi. Simt că fără să se fi deschis vreo uşă am intrat într-o încăpere. Uşa se închide în urma mea. Îmi scoate haina de pe cap. O cameră mai degrabă mică, ferestre mari cu vedere spre stradă, pe din afara lor gratii bombate, motive arhitectonice slujind acuma şi siguranţei, pereţii văruiţi în alb, o masă de birou modestă cu spatele la ferestre, în faţa ei, lângă peretele opus o măsuţă simplă şi un scaun. Toate acestea le cuprind dintr-o singură privire mai înainte ca însoţitorul meu să-mi arate scaunul din spatele măsuţei şi să-mi spună Şezi şi aşteaptă… Nu te mişti… Am înţeles. Nu mă mişc. Nici nu am nevoie. Din locul acela pot cerceta cu ochii toate amănuntele camerei care, din câte văd, se află undeva la un colţ al clădirii spre strada pe care de aici o ghicesc doar ca fiind aceea care leagă centrul oraşului de gară. Nu-mi mai pot continua deducţiile, în încăpere intră un ins obişnuit, cam între două vârste. Cândva o fi fost un tip zâmbăreţ; i-o fi strălucit surâsul pe faţă. Acuma îi strălucesc caninii. Să mă ridic de pe scaun? Nu mă ridic. Fac pe prostul ori nu vreau să încalc ordinul care mi s-a dat? Tipul nu-mi spune nimic, cred că se preface doar că nu mă vede, se aşează la birou îşi trece amândouă mâinile prin păr, scoate pe îndelete din sertarul din mijloc un vraf de hârtii, o călimară, un toc de scris… îi urmăresc gesturile. Abia acum se uită la mine - e saşiu - nu, dar are o privire crucişă ochii mai apropiaţi de rădăcina nasului. Cu ei mă pipăie de la distanţa care ne desparte. Aşa…. Bine-ai venit Ţiule! De unde ştie cum m-au poreclit colegii? Sunt sigur că n-o să ne faci necazuri… Nu-i aşa? Răspunzi sincer la ce te întrebăm şi… te duci acasă. Am simţit pauza dintre ultimele cuvinte. Se ridică, îmi aduce un teanc mai subţire de hârtii, coli ministeriale, peniţa şi călimara, mi le pune pe masă, mai rămâne lângă mine cât să mă prindă de păr şi să-mi ridice capul ca să mă privească să-l privesc în ochi. Îmi dă drumul, se reîntoarce la birou şi îmi spune:

- Poţi să începi. Titlul: declaraţie, mai jos


)

42

Marturii culturale

)

Proza

)

subsemnatul… anul şi locul naşterii, părinţi, fraţi… Şi aşa mai departe. Prieteni, colegi. Scrii acolo tot ce ai făcut până la 23 August şi de la 23 August încoace. Te sfătuiesc să nu ascunzi nimic. Situaţia ta e mai uşoară. Dar poate să fie şi foarte grea. Depinde de tine….

Mai aştept câteva zeci de secunde, timp în care încerc să-mi fac o părere despre omul din faţa mea. E prea tânăr să fi fost comunist pe vremea războiului ori mai înainte, pare să fi trecut mai departe de şcoala primară, poate meserii, poate chiar liceu. După cum vorbeşte ar putea să fie chiar român, mai greu de crezut, dacă în spatele înfăţişării lui şterse se ascunde o brută? Măcar viclean ar putea fi dacă nu chiar deştept. Prostănac nu este.

Iau o coală, nu e chiar albă, e gălbuie, cerneala albastră, încerc peniţa, vârful agaţă din când în când hârtia dacă eşti grăbit ori nu eşti liniştit. Cum să nu fii grăbit să scapi de aici, cum să nu fii neliniştit când eşti aici. Să nu uit, să nu uit, să nu uit: nu trebuie să scriu ori să spun mai multe decât deduc eu că ştiu ei; să nu pomenesc nici un nume de care ei nu ştiu; să nu recunosc ceea ce ei nu ştiu şi chiar dacă au aflat ceva să nu adaug nici un amănunt peste ceea ce au scos de la alţii… Am grijă ca peniţa să nu scârţâie dar de agăţat se mai agaţă. Subsemnatul Ciprian Duţiu, născut la 11 aprilie 1930, în comuna….

Cu frazele acestea, cele dintâi scrise în anchetă la Siguranţa din Oradea, recunosc că sunt prinsul lor, al bolşevicilor şi legalizez doarecum, după legea lor, arestarea mea. Îndreptăţită dar nedreaptă. Oi fi vinovat eu că am încălcat legile lor dar în mintea şi în inima mea nu mă simt vinovat. Pentru că legea, legile mele sunt altele.

Câte pagini am scris? Nu chiar trei… Dar sunt aici de multă vreme. M-au adus când au început să împartă masa de prânz, eu n-am apucat-o în celulă, acuma se înserează, nici nu mai văd prea bine să scriu dar nimeni nu-mi aprinde becul din tavan. Abia acum observ o lampă de birou pe masa anchetatorului. El nu-i. A ieşit din încăpere. Va reveni. Aşa cum a făcut-o de mai multe ori în după amiaza asta. Fără să-mi dea vreo atenţie. De data asta intră, răsuceşte întrerupătorul, vine lângă mine îmi ia hârtiile, vede că sunt numai două foi scrise, mă uit la el, pufneşte nemulţumit dar nu răcneşte: Asta-i tot? Tu care eşti activ în cercul literar al liceului… Biiine! Marş la beci şi pregăteşte-te pentru mâine. Dacă vii cu lecţia neînvăţată ne supărăm. Se duce cu teza mea la birou, apasă pe un buton de sonerie (ce altceva putea să fie?) intră un alt civil, Du-l jos, tovarăşe! Haina peste cap. Nu mai încerc să trag cu ochiul, abia aştept să ajung în celulă, să refac cu judecata şi cu inima ceas cu ceas ziua care tocmai a trecut. Să mă gândesc la ce va fi mâine. Şi, dacă voi fi în stare, să mai şi dorm un pic.

- Drepţi! Numărătoarea!

Sunt încă buimac de prea puţinul somn de azi noapte. Noroc că ceaiul fierbinte nu s-a lăsat aşteptat, ori că am aţipit iară şi nici nu ştiu, ceaiul fierbinte m-a odihnit. Cel care mă anchetează va fi şi mai odihnit.

- Haida!Civilul îmi trage haina peste cap. Dar eu ştiu

unde şi pe unde mă duce. La etaj. Simt că fără să se fi deschis vreo uşă am intrat într-o încăpere. Uşa se închide în urma mea. Mi se scoate haina de pe cap. Ferestre mari cu vedere spre stradă, pe din afara lor gratii, pereţii văruiţi în alb, un birou cu spatele la ferestre, lângă peretele opus o măsuţă simplă şi un scaun. Însoţitorul îmi arată scaunul din spatele măsuţei.

- Şezi şi aşteaptă… Nu te mişti…Am înţeles. Nu mă ridic dar mă foiesc pe

scaun. În încăpere intră insul cel între două vârste. Să mă ridic de pe scaun? Nu mă ridic. Fac pe prostul ori nu vreau să încalc ordinul care mi s-a dat? Tipul nu-mi spune nimic, aşează la birou, scoate din sertarul din mijloc vraful de hârtii, călimara, tocul de scris… îi urmăresc gesturile. - Aşa…. Ţiule! Cum stai cu lecţia? Te-ai mai gândit. Nu-i aşa? Răspunzi sincer şi… te duci acasă. Aceeaşi pauză dintre ultimele cuvinte. Îmi aduce teancul de hârtii, peniţa şi călimara, mi le pune pe masă, mai puţin cele două coli ministeriale pe care le-am scris ieri, rămâne lângă mine, mi le arată şi cu revoltă (mi s-a părut falsă) îmi spune: Ce-s astea? Pentru tot ce ai scris aici era destul să ne uităm în fişa ta de la evidenţa populaţiei. Nu te preface că n-ai înţeles.Vreau o dare de seamă pentru fiecare an pe care l-ai trăit în şcolile prin care ai umblat.

Mă priveşte în ochi, îl privesc în ochi. Se întoarce la birou, încuie sertarul, se răzgândeşte, nu-l încuie, se uită în treacăt la mine: La treabă! Pe când mă reîntorc să mai ceri încă hârtii ca să le scrii. Iese. Aud cheia răsucindu-se în uşă. Poate că într-adevăr m-a încuiat.

Iau o coală, nu e chiar albă, e gălbuie, cerneala albastră, încerc peniţa. Încep. Titlul: declaraţie, mai jos subsemnatul… anul şi locul naşterii, părinţi, fraţi… Şi aşa mai departe.

Vârful peniţei agaţă din când în când hârtia.Câte pagini am scris? Vreo şase…Dar sunt

aici de multă vreme. Acuma se înserează, nici nu mai văd prea bine să scriu. Vine anchetatorul, răsuceşte întrerupătorul, a mai intrat de câteva ori s-a uitat pe declaraţie şi de fiecare dată n-a zis nimic, vine şi acum lângă mine îmi ia hârtiile, le numără, sunt trei foi scrise, mă uit la el, pufneşte nemulţumit: Asta-i tot? Biiine! Marş la beci până mâine. Dacă vii iară cu lecţia neînvăţată ne supărăm. Se duce la birou, apasă pe sonerie. Du-l jos, tovarăşe! Haina peste cap. Abia aştept să ajung în celulă. Să mă gândesc ce va fi mâine. Şi, dacă voi fi în stare, să mai şi dorm un pic.

Întâmplările narate de Ion Creangă sunt puse de fiecare dată sub semnul celei mai fireşti autenticităţi, universul creat de el având cu insistenţă un observator care depune mărturie într-o asemenea manieră încât totul devine credibil. Incipiturile poveştilor înlătură orice suspiciune că ar urma nişte vorbe goale neacoperite de fapte. După care, vraja artistică îşi face efectul. Lectura debutează impunând sentimentul că timpul şi spaţiul faptelor nu sunt imaginare. În consecinţă, în realitatea prefigurată, credibilă, se intră brusc, fără vorbă multă, întrucât orice zăbavă ar putea insinua fiorul incertitudinii. Convenţiile sunt cele prea bine cunoscute: “era odată o babă...”, “erau odată într-un sat doi fraţi...”, “amu cică era odată într-o ţară un craiu...” etc. Impresia imperativă este că naratorul-martor a fost acolo şi a “filmat” totul. Iar evenimentele vor răsări din naraţiune aşa cum au fost văzute de un asistent ocular, cumsecade, fără nicio tăgadă, şi incapabil să spună braşoave. Şi după ce auditoriul a fost anesteziat astfel printr-o siguranţă a spusei care exclude orice preopinenţă, abia în final ni se va atrage atenţia că a fost vorba de o invenţie, de o “minciună gogonată”. Şi asta doar în Poveste, pentru că în rest naratorul, cu o satisfacţie de coţcar, nici nu face prea multă osteneală să ne aducă în acel “acum” real.

În Amintiri din copilărie, Creangă nu face excepţie de la acest joc al artei narative. Deschiderea spre vremea copilăriei se face prin racordare la aceeaşi înaltă tensiune demnă de o poveste: “Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremuri şi ce oameni...”. Chiar mascat, acel “odată” nu putea lipsi din aerul fabulatoriu al începutului, aer pe care naratorul martor îl va transfera naratorului personaj.

Între cuvântul “stau” de la început şi “păcatele” din final, se află viaţa absorbită în operă, după cum afirmă cercetătorul Cornel Munteanu: “Incipitul la Creangă devine astfel poarta deschisă spre poveste, prin care cititorul intră necomplexat şi iese mulţumit de ceea ce i-a oferit traseul itinerant al p o v e ş t i i . ” ( C o r n e l M u n t e a n u , L e c t u r i neconvenţionale, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p. 55).

Finalul din Amintiri este şi el în spiritul celor din poveşti: “Auzind noi ce ni se pregăteşte, ghiotitu-

ne-am unul pe altul, chicotind înăduşit, şi ca'mai ba să zicem nici cârc! În sfârşit, după multe şfichiuiri ce-a primit moş Luca de la unii-alţii, cum e lumea a dracului, mergând noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe uliţele Iaşilor, am ajuns într-un târziu, noaptea, în cieriul Socolei şi am tras cu căruţa sub un plop mare, unde-am găsit o mulţime de dăscălime adunată de pe la catiheţi, din toate judeţele Moldovei: unia mai tineri, iar cei mai mulţi cu nişte târsoage de barbe cât badanalele de mari,

şezând pe iarbă, împreună cu părinţii lor, şi preuţi şi mireni, şi mărturisindu-şi unul altuia păcatele!” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Poveşti; Povestiri, pref. de Liviu Papadima, Bucureşti, Curtea Veche, 2009).

Naraţiunea se închide brusc, la capăt de drum. Sugestia e clară. Tot ce ar putea urma este insignifiant şi nu se încadrează în universul deja acceptat. Anticipând acel altceva, adică un alt univers, scăpat din graniţele normalităţii deja convenite – de tip paradisiac, familiară deja cititorului – naratorul decretează că nimic nu mai prezintă interes: “În sfârşit, (...) am tras cu căruţa sub un plop mare”. Aşadar, şi aici “minciuna gogonată” se dezumflă. După un itinerar tot mai frustrant, învăţăceii se trezesc sub ochiul rece al unui copac retras în cer. Peste vârsta tuturor fericirilor, peste spectacolul cu haz nestăvilit, se lasă cortina. Care arată cam aşa: rătăcănii, noapte, drumuri cu gropi, şi, ca o culme a derizoriului, în (im)postura de axis mundi, silueta unui arbore banal, fragi, bătut de vânt. Imaginea acestuia însoţeşte ieşirea din “tărâmul” aflat, după cum suntem lăsaţi să credem, undeva prin “preajma raiului celui din Eden” (Facerea, III, 24), în lumea aceasta.

Tristeţea priveliştii de final şi dezamăgirea irepresibilă nu pot masca drama ieşirii dintr-o stare de graţie. Ele destramă, deconspiră convenţia, trădează certitudinile mirajului propus de naratorul-ghid când şi-a început “povestea”. Dar fiorii unei inevitabile întâlniri cu litoralul vidului sunt detectabili încă de la începutul capitolului al IV-lea, în acel “aşa nu mă dam eu dus...”. Presimţirile sunt admirabil sugerate. Despărţirea de spaţiul matrice e trăită în toată dimensiunea ei amar-tragică. Nică e pur şi simplu izgonit, aruncat, surghiunit. Aşa simte el. Peste ani, Cioran va vorbi deseori şi el, desigur nu ca personaj, dar cu atât mai autentic, despre plecarea, din satul

43

IONCREANGĂ–FINALDEAMINTIRI...

IoanNISTOR

Cronica literara)Marturii culturale

)

44

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

suficient sieşi, în Sibiul ostil şi necunoscut, ca despre o rupere sufletească însângerată, absurdă, ca efect al unei decizii implacabile. Izgonirea lui Nică din lumea fericirii desăvârşite e făcută de MAMA. Judecătorul şi agentul excomunicării este tocmai ea, zămislitoarea copilului: “Mama atunci mă şi ia răpede, răpede la...”. Copilul, din unghiul său are dreptate. Resimte momentul ca o alungare din spaţiul cald şi din prezentul cunoscut al casei părinteşti în uliţa mare şi străină a lumii, respectiv într-un viitor vag şi de nestăpânit. Paradigma sentimentelor personajului din acest ultim capitol aminteşte de scena căderii în lume. Se poate face o legătură între această imagine şi cea a Izgonirii din Rai de pe frescele de la mănăstiri, familiare copilului Ion-Nică şi imprimate în memoria acestuia. La toate se adaugă şi un motiv nou, des invocat în frământările personajului din noaptea de dinaintea plecării, când Nică aduce cam des vorba despre “cele copile sprinţare”, despre nesperata “evlavie” ce l-a cuprins după peregrinările pe la “Piciorul Rău” în căutare de “bureţi”. Previziunile lui Ştefan al Petrei privind mirajul “catrinţei” încep să prindă contur în mintea, de pe acum, a “holteiului” Nică. “Zburătăcirea”, după expresia tatălui, sau decăderea nu se produce însă brusc, ci la relanti, pentru a fi gustată în toată amărăciunea, înregistrată şi developată ca o fotografie-document a unei stări sufleteşti în neliniștitoare cumpănă. Momentul ieşirii din Humuleşti e, încă, unul festiv. Lumea e îmbrăcată de sărbătoare, parcă în “onoarea” celor doi proscrişi... Paradoxul atenuează, uşor, drama. Dar “bucuria zugrăvită pe feţe” nu-i poate contamina. E bucuria altora. Pentru protagonişti, începe drumul fără întoarcere. Jovialitatea şi buna dispoziţie vor fi spulberate de viermele îndoielii. Masca râsului cade şi, fără ea, cei doi apar într-o ipostază nouă, descrisă insistent şi cu nedisimulată durere. Cei doi se trezesc cu ochii umflaţi şi roşii de fum, cu obrajii perforaţi de trompele diavoleşti ale ţânţarilor. Nu-şi mai pot sătura nici somnul, nici setea cu apa care, brusc, devine rea. Frica de hoţi se înfiripă şi ea în sufletul acestor netemători năzdrăvani de altădată. Sunt obligaţi să înveţe tăcerea. Au intrat deja sub zodia constrictivă a realului . Nici mecanismele glumei nu mai funcţionează. Chiar şi moş Luca e văzut, fără veste, în altă lumină. Îşi pierde siguranţa, umorul, verva. Încercarea lui Nică de a repune lucrurile pe vechiul făgaşe al bunei dispoziţii, fireşti, şi de a “şugui” ca de obicei e chiar sancţionată cu asprime de moş Luca. În ochiul lui Nică totul se metamorfozează. Moşii de până acum, o mulţime, erau în cel mai rău caz nişte histrioni, dar plesneau de umor şi de inteligenţă şireată prin ceea ce făceau şi ziceau. Nu erau nici pe departe nişte ramoliţi iritabili, ci nişte copii poznaşi, şi ei, cu o limbă ascuţită, cu un suflet tânăr, cam “ai dracului” ce-i

drept, dar numai în ceea ce priveşte aciditatea vorbei. Însuşi moş Luca, la distanţă de câteva poşte îndărăt nu-şi putuse opri aluziile de “însurăţel de-a doua” pur-sânge, avertizând-o să aibă grijă de “borta ceea” (aluzie amintind de Povestea poveştilor), pe tânăra lui nevastă. Şi iată-l, acum, devenind brusc un biet moş nervos şi grăbit să revină “cât mai degrabă acasă”. Totul se schimbă vertiginos, oamenii la fel. O ultimă tentativă a lui Nică de a masca, de data asta realitatea pură, de a se menţine în ireal, în basm, în “minciună”, (“să spui că duci nişte drobi de sare de la ocnă...”) eşuează. Propunerea lui, tot o formulă de închidere de tipul “ş-am încălecat pe-o căpşună” primeşte o replică negativă, dură. Diplomaţia demersului său nu e acceptată. Echilibrul s-a rupt, întreruperea jocului e definitivă. Iar după câteva chicoteli înăbuşite, glasul lui Nică, personajul copil de până mai ieri, se va stinge definitiv, sarcina de a deschide perspectiva noului cadru spaţio-temporal este preluată de naratorul matur.

De notat că, pe eroi, luminile oraşului nu-i atrag. Nici palatele lui Vodă-Ghica nu devin obiective turistice demne de pomenit. Din contactul cu cetatea, se reţin nişte hardughii şi nişte coropcari. Nimic nu aţâţă imaginaţia. Lui Nică oraşul nu i se năzare în faţă aşa cum îl vedea la 1844 Vasile Alecsandri în nuvela O primblare la munţi: „Capitala Moldovei i se arăta cu toată pompa ce o împodobeşte... când o vede cineva de departe“. Posibilele splendori arhitectonice ale “metropolei” nu-l tulbură sau ameţesc pe Nică, ele nici nu apar în zona de interes a drumeţilor, pe tot parcursul drumului, mirajul urbei, ca supapă compensatoare pentru dezrădăcinaţi, nu a existat nicio clipă pe tot traseul. Semnificaţia unei astfel de situaţii e simplă. Ce lume ar putea fi superioară celei plasate pe Ozana copilăriei, asimilată râului care “uda Raiul” (Facerea, 2,10)? Cei doi coboară de fapt, ca nişte victime ale unei implacabile involuţii, spre ceea ce Apostolul Pavel a numit “părţile cele mai de jos ale pământului” (Efeseni, 4, 9). Ei vin din munte, din punctul cel mai înalt şi mai apropiat de cer într-o lume de la cea mai joasă altitudine, o lume a “dracului”, căruia-i sunt daţi “pomană”.

Pe tânărul Nică, noul spaţiu nu-l interesează. Îl va zugrăvi cu ostilitatea eschimosului extras din hibernia lui veşnic albă şi răsădit într-o metropolă a cenuşiului. În jurul lui Nică se deschide, gata să-l înghită, un hău pe care el îl va fi întrezărit în imaginea Măriucăi, baborniţa monumentală cu căscătura ei cosmică, iremediabil otrăvită şi fără umor, cea cu “o falcă-n ceriu şi cu alta în pământ”. Fiinţele de aici par dintr-un alt regn, sunt bizare, monstruoase, au nişte “târsoage de barbe“ cât bidinenele. Figuri prevestitoare de rău, înfrigurate de vină, viitorii colegi ai lui Nică apar ca nişte condamnaţi care-şi spun reciproc păcatele. Chiar şi debarcarea tinerilor avusese

45

loc parcă pe furiş, noaptea, târziu, când întunericul coboară ca o copertină separându-i de lumea care “a fost” şi al cărei loc e ocupat acum de cenuşiu, diform, oboseală, de spaimă în stare de erupţie.

Mulţimea anostă de poporeni aparţine lumii imperfecte, lumii acesteia, Nică venind din lumea ideală în lumea reală, imperfectă. Realitatea îl transformă. Devine stângaci, neputincios. Se află, culme a derizoriului, sub tutela unui plop trist şi înalt, parcă absent din lume. Un element surprinzător pentru el, vizualizat în fugă de cel deprins cu verticala brazilor şi cu aroma teilor. Plopul, arbore blestemat în gândirea populară, oficiază ca un procuror încarcerarea copilului, într-un fel de ţarc pentru liote, în cierul Socolei, populat de chipuri hidoase, cu murmure de final apocaliptic, cu păcate – putem presupune – spuse şi respuse ca într-o beţie, rememorate şi numărate haotic. Călcând noctambulic în noul areal, Nică simte că aici nu mai e loc pentru ghiduşii. O imagine se impune. Plopul, cu un coronament sumar e un semn al coborârii într-un spaţiu degradat, al lacrimilor şi durerii, asociat Infernului. Jalnic, negru, în amurgul descurajant, singur şi el, cu cromatica frunzelor în declin, ţinând seama de calendar, are doar calitatea de a fi înalt, ceea ce-l face mai mult absent, autoexilat şi el din lume, dintre poporeni, izolat, fixat în cer, eventual clătinându-se lent, dar în mod sigur indiferent la ceea ce se întâmplă jos. Ca un semn la răscruce, acest plop patronează cu aroganţă implacabilă spectacolul de la picioarele sale. De sub protecţia maternă de ieri şi de la perspectiva incitantă a unei posibile întâlniri pe “Cărarea Afurisită” cu “Mieluşa lui Dumnezeu”, Nică trece sub tutela vitregă a unui plop. Timpul îşi face simţită cu indiferenţă gheara. Plopul de la finalul drumului descendent al lui Nică ne apare ca un semn de exclamare la finalul Amintirilor. Dacă basmele se încheie cu un cuvânt greu, dar atenuat de umor (“şi v-am spus, oameni buni, o mare minciună”), Amintiri din copilărie se încheie cu un cuvânt mult mai încărcat de gravitate: “păcatele”. Copilăria “veselă şi nevinovată” s-a retras aşadar spre a face loc vieţii reale, care presupune macularea.

***Într-un studiu amplu, intitulat “Amfiteatrul –

atracţia centrului”, datat decembrie 1989, Alexandru Zotta priveşte drumul lui Nică spre Iaşi “în chip geometric”, după expresia lui Spinoza: “Există în configuraţia spaţială a Amintirilor din copilărie o limită separatoare, resimţită ca atare de personajul lor principal. Textual limita e consemnată în ultimul capitol al cărţii, ca moment culminant în drumul de la Humuleşti la Iaşi, fiind reprezentată, la nivelul observaţiei realiste, de codrul Paşcanilor, mai exact,

de vârful acestuia. Fireşte, spre acest vârf se urcă şi dincolo de el se coboară, astfel că întregul drum spre Socola urmează un traiect ascendent-descendent.” (Alexandru Zotta, More geometrico, Casa de Editură Decalog, 1996, p. 11).

În proiecţia acestui triunghi, vârful, punctul de unde coborârea e ireversibilă e reprezentat de Codrul Paşcanilor, mai exact de “vârful acestui codru”, cum spune Creangă, conştient că e vorba, totuşi, de un munte surogat, adevăraţii munţi fiind cei de unde “purced izvoarele” şi de unde au purces şi ei..

Forma mentis incorporată în structura sufletească a protagonistului este aceea a izgonirii, a decăderii îngerilor din paradis şi include o linie descendentă între două tipuri de spaţii, aflate în antiteză: muntele cu cerul Humuleştilor pe de o parte şi “cieriul” Socolei pe de alta. Autorul preferă forma “cier” pentru “ceair” (“loc de păşune” după DEX) sugerând tenta omonimică a termenilor cer-cier. Configuraţia hrubei, aşa cum o resimte Nică, aminteşte de frescele mănăstirilor, semn că ele i-au oferit acea “lectură contemplativă” despre care vorbeşte Paul Evdochimov în Vârstele vieţii spirituale (Christiana, 1993, p. 78).

Magica sintagmă “amu cică era odată” şi-a risipit puterile miraculoase. Auditoriul trebuie vestit prin gura naratorului că totul n-a fost decât o reîntoarcere cu graţie şi umor într-o vreme apusă. Traseul involutiv al căderii în lumea-iad este străbătut de personajul Nică. De asemenea, finalul tăiat, care amplifică senzaţia de rămânere în bolgie, este şi el un cadru care vizează construcţia personajului, cu aspiraţiile conforme vârstei. Dar drumul invers, cel al ieşirii din acest loc pentru a re-trăi în spaţiul paradisiac al începuturilor va fi făcut numai de către de autor, singurul beneficiar al unui asemenea “privilegiu”.

Între Amintiri... şi poveşti diferenţa e minimă ca ton narativ. În întregime, poveştile aparţin râsului. La fel, Amintirile. Dar finalul acestora nu poate ascunde o realitate şi anume aceea că, în pofida zbaterii, şi a cuceririi unor oaze ale armoniei, ale râsului, fiinţa umană aparţine totuşi unei lumi reale supuse tuturor agresiunilor, o lume a plânsului. Drumul spre plopul din “ţarcul” Socolei este pentru personaj calea spre pomul cunoaşterii, a doua componente din antinomia bine-rău, iar cadrul final rămâne o magistrală punere în scenă a deconspirării ficţionalului.

În acelaşi timp, briza juvenilă, jovială nu mai bate nici prin rândurile ultimei pagini. Chiar limbajul, atât de suculent altădată se retrage, vorbele fiind spuse de astă dată cu nedisimulat năduf. Ba mai mult, soluţia unică nu poate fi alta decât tăcerea. După punctul pus la finalul Amintirilor, Creangă n-a mai scris nimic.


)

Cu o lună și jumătate înainte de a se ridica la stele, scriitorul Radu Mareș (1941-2016) i-a încredințat prietenului său, Aurel Podaru, un manuscris care cuprindea câteva eseuri și interviuri cu gând să le publice într-o carte. Aurel Podaru s-a ținut de promisiune și iată că i-a tipărit scrierile intitulate „A fi în Bucovina” (ed. Charmides, 2016), respectându-i întru totul dorința și indicațiile. În finalul „Notei explicative”, Radu Mareș face următoarea mărturisire: „Am adunat aici și am pus cap la cap, într-o ordine aproximativă, aproape tot din ce am reușit să recuperez, texte mai vechi și mai noi, legate între ele mai mult de hazard: toate însă despre Bucovina. Nu e mult – e doar o fracțiune raportată la tabloul vast pe care-l am în minte, plin de figuri și de culoare, ca dosar scriitoricesc. Bucovina rămâne mica mea avere secretă, nu știu dacă și când valorificabilă, dar pe care sunt perfect lucid că n-o voi putea epuiza. Așadar, asta e tot ce pot oferi”. Născut, crescut, școlit și desfășurându-și activitatea în această parte a țării până în 1971, când a fost silit de către autoritățile comuniste să părăsească județul Suceava, scriitorul s-a stabilit după această dată la Cluj (aici absolvise Facultatea de Filologie „Babeș-Bolyai”), ca redactor la revista „Tribuna”, afirmându-se viguros prin stilul său elegant și reconfortant, de aristocrat care face figură aparte în proza românească actuală când vine vorba despre Bucovina și oamenii săi. Într-adevăr, personajele care sunt zugrăvite cu nostalgică afecțiune în partea intitulată „Blocnotes” sunt din această zonă bine cunoscută autorului romanului „Când ne vom întoarce”. Profesorul Vasile Boca (din „Numitul Boca Vasile, antierou”), omul ce a cunoscut umilințele sărăciei, trecut prin pușcăriile comuniste fără judecată, după eliberare, s-a întors în satul natal, și-a întemeiat o familie și și-a făcut exemplar datoria de dascăl; a cercetat faptele strămoșilor săi, a scris monografia Botoșanei pe cheltuiala sa, a fost un exemplu de dăruire pentru zeci de generații de elevi, singurii,

care, probabil, îl vor păstra în memoria lor pentru că învățaseră de la părinți sobrietatea, cumpătarea și respectul față de vârstă și rang, urmând, apoi, evocarea galeriei de dascăli de la Liceul nr. 1 (devenit mai târziu „Eudoxiu Hurmuzachi”) din Rădăuți, fiecare cu virtuțile și defectele sale, din perioada deceniului '60, când frica, sărăcia și foamea se cuibăreau în fiecare casă, de

neuitat fiind Precul, zis „Colonelul”, cel care se prefăcea că-i învață limba rusă, profesorul de chimie Pascaru, poreclit „Braha”, care umbla după ore cu vaca, ținând într-o mână o carte din care citea continuu, profesorul de geografie Vasile Țigănescu, severul profesor de matematică Bujei, elegantul profesor de română Rățoi, „mereu proaspăt și bărbierit”, carismaticul profesor de franceză Prelipceanu, misteriosul profesor de biologie Socaciu, cel mai apropiat om de mintea și sufletul elevilor, cu toții având în matricea lor formativă „reguli și sisteme de referință aparte, reflexe, deprinderi, cuvinte în lexic etc. moștenite prin inerțiile tradiției de la Austria” („Poze dintr-un album”). Un portret aparte îi face fostului său coleg de clasă și de internat Gavril I. Crăciun în „Omul de la Marginea”, crescut și el „în buna, sănătoasa și frumoasa tradiție bucovineană”, dascălul care a adunat cu o râvnă de furnică documente legate de satul său natal și de Rădăuți și a scris o sumedenie de cărți despre ele, despre „oamenii care au îndrăznit, perseverat și izbutit”, despre intelectualul de talie europeană Vasile Gherasim, scoțându-i pe toți la lumină din nemiloasa uitare. Cultivatul scriitor bucovinean Teofil (Dumbrăveanu) Lianu este descris în eseul „Patriarhul Lianu”, acesta fiind cel care l-a descoperit și îndrumat pe Matei Vișniec, dar, care a avut, la rândul său, să-și petreacă ani buni în pușcăriile comuniste pentru niște vinovății inventate după o caricatură de proces, - înfățișat detaliat în acest text -, întorcându-se acasă o umbră de om, el, care fusese înainte un bărbat înalt și robust „ca un țapinar” și-și domina interlocutorii atât la propriu, cât și intelectual, devenise un monah ursuz, retras de

46

RaduMareș,eseistul

IcuCRĂCIUN

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

47

bunăvoie în tăcere și contemplație. Un destin aparte îl va avea ziaristul nr. 1 al Sucevei, Pan Solcan, cel care a plecat la București să lucreze alături de Octavian Paler la „România liberă”, apoi la „Tribuna României”, foaia pentru străinătate, autor a opt romane, „receptate anemic de critica vremii”, deși unele „sunt foarte frumoase, distilate ale unei experiențe de viață și literare cum există puține la noi” (vezi „Domnul Solcan”). Intelectualul de mare clasă George Sidorovici, a cărui soartă este comparată până la un punct cu Marin Preda, este prezentat în scrierea „Despre Bădia”, amândoi normaliști suferind de miopie, ambii debutând cu proză scurtă aproape deodată: Preda în 1942, Sidorovici un an mai târziu, ambii, având „drept cadru satul și personaj un țăran”, iar după „ Ana Roșculeț” publicată în 1949, în anul următor Sidorovici tipărește „Luceferii de sub grindă, „ambele proze făcând parte din prima șarjă românească a șuvoiului beletristic realist socialist”, distanțarea intervenind odată cu publicarea de către Marin Preda a romanului „Moromeții” (vol. I, 1952). În arhiva sentimentală a lui Radu Mareș, Sidorovici este prezentat drept omul care a avut un rafinat simț al esteticului și care, spre sfârșitul vieții, „și-a salvat sufletul” cu două cărți de proză fantastică: „Vulpile” și „Pădurea de dincolo”. Radu Mareș face una din cele mai pertinente radiografii a României sub Nicolae Ceaușescu în eseul „Mic apel la memorie”, de la numirea acestuia ca secretar general al P.C.R., când, după '65, pușcăriile s-au mai golit și au urmat câțiva ani de dezgheț, „cu o boare mai proaspătă”, iar prostimea nu numai că l-a acceptat docilă, „dar i-a și validat calitatea de stăpân”, șurubul încă nu se strânsese, iar imbecilizarea în masă avea să se întindă ca o pecingine după fatidicul an 1971, neînvățând nici până astăzi că destinele unei comunități sau ale unei nații nu sunt decise de un singur individ. Despre cartea „Zece ani de foc. O cronică a Basarabiei (1990-2000)” a omului de televiziune și radio, prozatorului și dramaturgului, directorului de editură și teatru Mircea Radu Iacoban, cel care a ocupat poziția numărul 1 în Iașii anilor '70 și 80, dar care „a acumulat și numeroase antipatii”, se pronunță tranșant în eseul „Ce nu se vede”: „Pronosticul meu e, în pofida a toate, că despre această carte nu se va mai scrie un rând!”, deși cuprinde: „interviuri cu figurile de vitrină ale

Chișinăului din epocă, azi complet uitate, reportaje cu observații notate în priză directă, dar și analize de stare cu acte oficiale pe masă, cu varii probe și mărturii”. Evident că într-o asemenea masivă carte, aparent fastidioasă, lui Iacoban nu i-a scăpat nimic, inclusiv faptul divers, folclorul străzii, „mici istorii moldovenești, unde-i și umor, și absurd, schițe într-o tonalitate dulce-amăruie (…), banalitatea atroce a sărăciei” din Basarabia, citând povestea fumului deasupra capitalei când cetățenii au aprins focuri în balcoane pentru a-și găti, „sacrificându-și rame, sertare netrebuincioase, mobile vechi”, deoarece Smirnov le-a închis conducta de gaze, iar sistemul electric era suprasolicitat. Bineînțeles că l-au atras și notele despre războiul cu Tiraspolul, concluzia comentatorului – exprimată riguros și cu acuratețe -, fiind aceea că românii moldoveni și-au sacrificat viața în zadar, numărul moldovenilor morți pe Nistru, neinteresând vreodată „pe mai marii lumii de azi”, dezinformarea excelent prinsă de Iacoban în cartea sa, „potopul de minciuni lansate pe toate canalele de mediile de la Moscova (…) reportajele filmate de italieni la Tiraspol și difuzate pe Rai Uno” cum că „norodul tiraspolean ține piept cu eroism naționaliștilor români”, inclusiv atitudinea antiromânească a celebrei Elena Bonner, văduva dizidentului Saharov, l-au dezgustat profund pe Radu Mareș, încheind amar, mai cu seamă că politicienii noștri de carton n-au luat nicio atitudine în această cestiune: „Istoria a trecut ca un tren accelerat prin fața noastră lăsându-ne cu gura căscată și năuciți pe marginea drumului”. Culmea este faptul că un oarecare scriitor Limonov, cu același ADN ca al lui Jirinovski, a condamnat românii basarabeni, iar ai noștri s-au și grăbit să-i traducă(!) cărțile! „Imposibil de pus într-o ecuație rațională” i se pare și nașterea Republicii autonome găgăuze, luată sub înalta protecție a președintelui Turciei de atunci, Demirel, care într-o vizită la Chișinău a avertizat că „strămoșii găgăuzilor au fost primii care și-au făcut loc pe acest pământ”, și, în consecință, „aceștia au primit un credit de 35 de milioane de dolari pentru structură telefonică autonomă”, dar și doleanța celor 11.500 de țigani din Moldova care, de asemenea, „pretindeau gălăgios un stat propriu”. Iată de ce adaugă că „revoluționarilor de buzunar neo-marxiști de la noi” (…) le-ar da canon, prin părintele Iustin Pârvu, terapeutul îndrăciților, de la Mânăstirea Sf. Petru, să trăiască


)

48

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

șapte zile la rând numai cu pâine și apă și să conspecteze câte o sută de pagini din „cronica” lui Iacoban, „iar seara, în chilie, seminar”. Întrucât Bucovina (acest substantiv propriu era prohibit în perioada comunistă!) s-a instalat în conștiința lui „pe unul din primele locuri, (…) văzând-o și în somn, și cu ochii închiși”, și bucovinean fiind, Radu Mareș își permite să i se adreseze printr-o „Scrisoare deschisă” ex-președintelui Consiliului Județean Suceava, consăteanului Gheorghe Flutur, căruia, aidoma unui cetățean cu înaltă atitudine civică, îi semnalează, cu un gust de fiere pe limbă, despuierea tragică a munților noștri, de păduri, sufocarea apei Moldovei „de gunoaie și de zdrențe multicolore cărora va trebui un mileniu să putrezească”, asta pentru că soarta acestei regiuni a fost dată după cel de-Al Doilea Război Mondial pe mâna unor administratori fără școală. Fără să se teamă, el pune degetul pe rana vie, sângerândă, și amintește cititorilor de faptul că nu se poate gândi la Bucovina fără Cernăuțiul invidiat de însuși împăratul Franz Iosif și suita sa „pentru eleganța caselor și trăsurilor și mai cu seamă a toaletelor femeiești, rivalizând cu cele știute de la Viena”, că acolo au învățat oameni de ispravă, în frunte cu Eminescu, Paul Celan, Gregor von Rezzori (anticomunist convins, scriitorul care „are un singur topos: Bucovina și Cernăuțiul” și căruia îi va dedica un eseu amplu, intitulat „Toposul magic Cernopol”, unde comentează romanul „Hermina maculată”), că e „în chestiune o realitate de referință înscrisă în istoria Europei Centrale și nu doar o nostalgie revizionistă a părinților și bunicilor noștri, (…) mitraliați de ruși la Fântâna Albă, cu zecile sau cu sutele, nu se știe, poate peste o mie, dar și al celor expediați să moară în Siberia în epoca holocaustului roșu, unde foarte puțini au supraviețuit”, situația de astăzi fiind oficializată, sfidând opinia publică, pe vremea nefericitului președinte Constantinescu, cu păguboasa lui reținere, de mână cu „nefastul” Adrian Severin, „mancurtizatul purtător de cuvânt al neantului”, „cel mai prost ministru de externe din toată istoria noastră”. Cu strângere de inimă, dar și cu o satisfacție reținută scrie despre participarea Regelui Mihai la ceremonia decentă a sfințirii unei biserici românești din comuna Bahrinești, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, din „Ucraina occidentală”, eveniment despre care în România nu

s-a notat niciun rând și nu s-a alocat nicio secundă de comentariu la nicio televiziune. Partea a doua a acestei cărți, intitulată „Dialoguri”, cuprinde două interviuri luate de Ion Filipciuc, (unul despre posteritate și lupta cu inerțiile și un altul despre Cernăuți), apoi de Ion Beldeanu, poetul care a fost declarat persona non grata de către ucraineni pentru că a tipărit două cărți despre Bucovina și românii de dincolo (despre Bucovina și Cluj) și de Olimpiu Nușfelean (despre proză, gazetărie etc.). Din ele ni se relevă un Radu Mareș, studentul care dormea cu cărțile lui Blaga sub pernă, în timp ce la seminarii, în anul V, se analiza „Mărul de lângă drum” al lui Beniuc și „Lazăr de la Rusca” al lui Dan Deșliu, aflăm lucruri inedite din activitatea gazetărească al lui Platon Pardău, în perioada când lucra la ziarul sucevean „Zori noi”, relația acestuia cu gruparea bucureșteană Porumbacu-Petroveanu-Mugur, despre prietenia lui Lucian Raicu cu Labiș, despre întâia omagiere oficială a lui Labiș, la Mălini, subliniind faptul că primii care au pus umărul la soclul poetului au fost Platon Pardău și D. R. Popescu. Primim informații interesante despre revistele literare bucovinene, despre pelerinajul sentimental periodic la Cernăuți (după 1990), la casa părinților și la mormântul bunicului matern din Cuciurul Mare (astăzi în Ucraina), despre Cluj, - „pe care nu l-ar da pe nimic (…), fiind legat de acest oraș ca Ulise de catarg” -, cu formidabilii ei intelectuali de dreapta sau de stânga, lăudând-o pe Irina Petraș, cea care „a instaurat (…), prin vrăji specifice, pace absolută în breasla scriitoricească clujeană”, despre participarea la sărbătoarea limbii române de la Cernăuți, la „Respirările” Doinei Cernica, cea care „face cât un detașament de funcționari și nici nu cere bani”, despre faptul că politicienii noștri n-au încercat să facă mare lucru pentru populația românească din străinătate, iar pe ei nu se poate conta, despre modele culturale sau literare, despre scris și catacombele sale obscure, despre ceea ce înseamnă practicarea gazetăriei pentru un prozator, cu aplicație pe experiența căpătată la „Tribuna”, descrisă în „Manualul de sinucidere” și multe altele, concluzionând cu „teza” – cum îi plăcea să zică – că dacă cineva a greșit câteodată față de semenul său, nu trebuie exclus sau repudiat dacă a contribuit cu ceva cât de cât pozitiv la sufletul lui.

În cadrul Conferinţei naţionale „Bibliologie şi Patrimoniu Cultural Naţional. Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830)”, Ediţia a X-a, organizată deDepartamentul de Istorie, Arheologie şi Muzeologie al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia cu sprijinul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia-Centrul Naţional de Conservare şi Restaurare a Cărţii Vechi, desfăşurată la Alba Iulia în perioada 24-25 Noiembrie 2016, au fost prezenta te rezul ta te le Pro iec tu lu iCartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei identităţi culturale, cod proiect PN-II-ID-PCE-2011-3-0314, contract de finanţare nr. 84/05.10.2011, perioada de derulare 2011-2016, finanţator UEFISCDI, precum şi monumentalul volum cu titlu omonim.

Volumul Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei identităţi culturale, apărut în anul 2016 la Editura Mega din Cluj-Napoca, avându-i ca autori pe cunoscuţii cercetători în domeniul cărţii vechi româneşti, Ioan Chindriş, Niculina Iacob, Eva Mârza, Anca Elisabeta Tatay, Otilia Urs, Bogdan Crăciun, Roxana Moldovan, Ana Maria Roman-Negoi, beneficiază de un consistent studiu introductiv scris de Eva Mârza, revizia filologică aparţinându-le Niculinei Iacob şi lui Ioan Chindriş.

În Introducere, prof. univ. dr. Eva Mârza constatând faptul că cercetările privind cartea românească veche nu a constituit încă obiectul unei cercetări în context european, argumentează demersul realizării acestui volum, având ca obiectiv „cunoaşterea imaginii, conţinutului şi rolului cărţii tipărite în Imperiul Habsburgic, în limba română, indiferent de locul tipăririi şi al cărţilor tipărite de autori români, indiferent de limba de publicare în acelaşi spaţiu geogrrafic, în perioada 1691-1830”. De asemenea, se doreşte nuanţarea „punctului de vedere asupra amprentei slavone aplicate tradiţional

cărţii româneşti din Transilvania” şi d e m o n s t r a r e a „ p r i n a r g u m e n t e reprezentate chiar de cărţi, temperarea influenţelor slavone şi apropierea conceptuală de spiritul european”. Obiectivul major al volumului este punerea la îndemâna cercetătorilor din străinătate şi din ţară, printr-o „lucrare unică la nivel naţional”, acum pentru întâia oară, a tuturor titlurilor de carte românească veche, precum şi informaţii

legate de acestea privind centrele tipografice în care au apărut, tipografii, editorii, ilustratorii care au contribuit la realizarea lor. Volumul se doreşte a fi „un instrument complex asupra culturii româneşti vechi, prin prisma produsului concret care o defineşte: cartea”, facilitând „familiarizarea mediului ştiinţific european cu rezultatele cele mai importante ale acestei cercetări”.

Tot în cuvântul introductiv, Eva Mârza prezintă metoda repertorierii – modalitatea prin care au fost identificate şi descrise cărţile vechi româneşti din Imperiul Habsburgic, accentuând faptul că ideea alcătuirii volumului „este justificată de inexistenţa unei cercetări dedicate, care să creioneze imaginea culturii româneşti vechi în ansamblul celei europene”, fiind definite atributele cărţii româneşti vechi (raritate, reflectarea fenomenului naşterii limbii române literare, faptul că reprezintă „un univers încă necunoscut exegezei internaţionale”).

Urmează apoi referiri la „Situaţia istorico-politică şi religioasă în Transilvania la începutul dominaţiei Habsburgice” şi pagini care ne oferă un periplu prin cele mai importante centre tipografice din Imperiu prin intermediul subcapitolelor: „Alba Iulia/Bălgrad – primul centru tipografic românesc din Monarhie”, „Oltenia – un episod editorial imperial”, „Începuturile tiparului pentru românii uniţi. Cartea românească de la Blaj”, „Cartea românească în Clujul multietnic”, „Sibiul – între tipografiile dinastiei Bart şi Hochmeister”, „Tipograful Joseph Kurzböck din Viena şi cartea românească”, „Cărţi româneşti de la Buda”, „Tipografiile din Pesta”, „Cartea românească la

49

MartaCORDEA

CartearomâneascăvecheînImperiulHabsburgic(1691-1830).Recuperareauneiidentitățiculturale–

undemersnecesarpetărâmulbibliologieiromânești


)

50

Braşov”, „Oradea lui Samuil Vulcan”, „Lumea cărţii româneşti în Arad şi Timişoara”, „Unicatul de la Trnava” (Catehismul episcopului de Muncaci, Iosif de Camillis, tipărit în 1726), „Cartea românească în Bucovina Habsburgică” iar în final „Curiozităţi bibliologice”, reprezentând apariţii solitare şi „Constatări finale”.

Colectivul redacţional şi-a împărţit cu precizie sarcinile, aşa cum se cuvine unei întreprinderi de anvergura la care s-a angajat. De descrierea cărţilor apărute la Abrud, Alba, Arad, Blaj, Cluj, Râmnic, Sibiu, Şumuleu-Ciuc şi Timişoara s-a ocupat Otilia Urs, centrelor tipografice din Braşov, Bratislava, Buda, Cernăuţi, Kalocsa, Karlovitz, Liov, Oradea, Pesta, Trnava, Veneţa, Viena le-a acordat atenţie Anca Elisabeta Tatay, cărţile în limba greacă fiind cercetate de Andreea Mârza, iar cele în limba germană de Bogdan Crăciun. De reprezentarea cronologică a cărţii româneşti vechi din Imperiul Habsburgic pe secole s-a ocupat Ana M a r i a R o m a n - N e g o i , i a r d e Reprezentarea cartografică a centrelor tipografice Bogdan Crăciun.

„Metodologia alcătuirii repertoriului” ne aduce binevenite amănunte privind organizarea materialului în repertoriu, descrierea cărţilor, transcrierea textelor şi face din nou delimitări cronologice şi geografice: „Repertoriul de faţă reprezintă concretizarea activităţii de cercetare întreprinse în cadrul proiectului Cartea românească veche din Imperiul habsburgic (1691-1830), desfăşurat la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia între 2011-2016. Limita a quo a perioadei 1691-1830 o constituie începutul dominaţiei habsburgice asupra Transilvaniei, iar limita ad quem co inc ide , în mod f i resc , cu de l imi ta rea convenţională a ceea ce se consideră a fi, deocamdată, eşantionul de carte denumit cartea românească veche şi periodizat în mod tradiţional între 1508-1830. În cazul de faţă, conceptul carte românească veche se referă la cartea tipărită în limba română în Imperiul Habsburgic, indiferent de loc, şi la cartea tipărită de un autor român, indiferent de limba de publicare şi de loc, între limitele cronologice menţionate”. Tot aici ni se dezvăluie şi faptul că iniţiatorul acestui proiect a fost, în 2011, cercetătorul Ioan Chindriş.

Din subcapitolul Organizarea materialului în repertoriu, aflăm că Centrele tipografice sunt

aşezate în ordine alfabetică, descrierile din cadrul fiecărui centru tipografic sunt ordonate în ordine cronologică, iar pentru acelaşi an de apariţie, alfabetic. S-a întocmit şi un indice cronologic. Descrierea cărţilor cuprinde: Titlul-vedetă (anul şi locul tipăririi), Titlul de pe pagina de titlu, Rezumatul cărţii în limba engleză, Formatul cărţii, ornamentaţia, Cuprinsul cărţii, Câteva dintre depozitele unde poate fi găsită cartea, Referinţe bibliografice - cu BRV, ca lucrare de referinţă a lucrării şi Observaţii. Sunt date în amănunt

principiile de transcriere ale textelor (texte româneşti scrise cu litere ch i r i l ice , t ranscr ie rea tex te lor româneşti scrise cu litere latine, textele redactate în limba latină, în germană sau în maghiară, textele redactate în limba greacă, textele redactate în slavonă sau în limbi slave).

Consistentul volum, care numără 1010 p. + 1 hartă, beneficiază de o bogată bibliografie, cuprinzând atât volumele considerate de referinţă în domeniul cărţii româneşti vechi, cât şi studii şi cercetări mai noi, actualizate în bună parte. Având în vedere dificultatea

unui asemenea demers, după cum chiar autorii o declară, nu poate fi vorba de o bibliografie exhaustivă. Fiind un volum care se adresează şi (poate în mod primordial) cercetătorilor din străinătate, lucrarea dorindu-se a fi „o contribuţie la ideea fundamentală a bibliotecii Digitale europene, cu scopul cunoaşterii, conservării şi ocrotirii patrimoniului cultural naţional”, putem spune că ne aflăm în faţa unei lucrări bilingve, Ioan Chidriş şi Niculina Iacob asigurând rezumate şi traducerea părţii introductive în limba engleză.

Şi pentru că nu putem încheia succinta prezentare a voluminoasei cărţi dedicate cărţii vechi româneşti de harnica şi merituoasa echipă de cercetători (căreia, pe lângă cei menţionaţi mai sus, i se adaugă şi Roxana Moldovan), fără a aminti de demersul lui Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, vom preciza acum la final că principiul de care au fost călăuziţi şi de la care nu au abdicat autorii, a fost cel pe care l-au formulat, în urmă cu peste 100 de ani, cei doi faimoşi antecesori, autorii Bibliografiei românești vechi, acela de a face descrieri doar pentru cărţile pe care autorii le-au văzut efectiv, adăugând la documentaţia iniţială, cercetări făcute cu acurateţe, atât în ţară cât şi în străinătate.

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

Cei peste 100 de ani scurşi de la declanşarea

primei conflagraţi i mondiale au pri lejuit

pretutindeni manifestări menite să marcheze marele

eveniment al începutului de secol XX care a

schimbat radical lumea. A fost prilej pentru a

rememora faptele de vitejie ale soldaţilor,

privaţiunile prelungite ale civililor, eforturile de

salvare ale medicilor, apelurile la pace ale

Bisericii ,dar şi frica, foametea, violenţa,

disperarea,dorul de casă şi de cei dragi, suferinţa

fizică şi psihică sau neînţelegerile dintre oamenii

politici, care netezesc adesea calea armatelor,

făcându-le să se confrunte între ele. Momentul de

bilanţ, de reflecţie şi de compasiune cu destinul

tragic a zeci de milioane de victime ale cumplitului

cataclism nu a fost asumat doar la nivelul

sensibilităţii publice, ci şi de o seamă de specialişti,

capabili să înţeleagă mult mai bine substraturile

Marelui Război. O astfel de categorie profesională

este cea a istoricilor, care nu au întârziat să devoaleze

faţete nemaivăzute ale războiului sau să îl cerceteze

din prisma unor interogaţii noi. Rezultatele efortului

lor restitutiv nu au întâziat să apară. Peste tot,

producţia istoriografică dedicată Primului Război

Mondial a cunoscut o creştere nu doar cantitativă, ci

şi calitativă, subiectul fiind abordat din perspective

novatoare, surse noi documentare fiind introduse în

circuitul de specialitate sau reevaluate cele deja

cunoscute. Prezenţa specialiştilor Marelui Război şi

a istoricilor în general în spaţiul public a devenit

mult mai pregnantă în aceşti ani, media acordând un

interes sporit popularizării şi conştientizării unor

momente importante din cronologia evenimentului.Istoriografia românească nu a rămas o simplă

spectatoare la aceste tendinţe recente manifestate în

domeniu. Conferinţe, simpozioane, mese rotunde,

lucrări generale sau de specialitate, studii, articole,

proiecte de cercetare dedicate Primului Război

Mondial etc. – toate fac dovada deplinei sincronizări

a istoriografiei din România din ultimii ani cu

evoluţiile scrisului istoric actual. Prin urmare,

producţia istoriografică internă dedicată Marelui

Război s-a îmbogăţit vizibil, nu puţine dintre

lucrările publicate distingându-se prin valorificarea

unor noi surse documentare, prin inovare

metodologică sau prin analize care au adâncit

înţelegerea subiectului. Un astfel de bun cultural,

intrat recent în atenţia specialiştilor şi a publicului

larg, este şi cartea pe care o avem în atenţie. Parte a

unui ambiţios proiect de publicare a integralei

memorialisticii bănăţene referitoare la Primul

Război Mondial şi la Unirea Banatului cu România

(1914-1919), volumul de faţă este al treilea dintr-o

serie a cărei editare a început în 2012. Atunci,

Profesorul Nicolae Bocşan a început să transpună în

practică lăudabilul plan editorial, pe care îl gândise

alături de prietenul său, Profesorul Valeriu Leu.

Ambii istorici bănăţeni erau convinşi de importanţa

pe care publicarea textelor păstrate, în arhive publice

sau private, a unor actori sau spectatori ai Primului

Război Mondial o avea la mai buna cunoaştere a

marelui eveniment. Dar aceasta nu a fost singura

raţiune care a stat la baza conceperii unui demers

editorial atât de amplu. Negreşit, mai trebuie avut în

vedere sentimentul de datorie pe care cei doi distinşi

istorici l-au resimţit în mod natural faţă de

meleagurile natale, de Banat în general. Prin urmare,

proiectul editării jurnalelor, memoriilor, amintirilor

bănăţenilor despre prima conflagraţie mondială

asumă valenţele unui elogiu pe care cei doi reputaţi

istorici şi-au propus să-l aducă Banatului, jertfei lui

de sânge în război, dar şi contribuţiei pe care a avut-o

provincia la crearea României Mari. Din păcate,

Profesorul Valeriu Leu nu a apucat să vadă publicat

niciun volum al seriei preconizate, însă proiectul nu

51

LucianTURCU

MareleRăzboiînmemoriabănățeană(1914-1919),vol.III.

Antologie,ediție,studiișinotedeValeriuLeu,NicolaeBocșan,MihaelaBedecean.


)

52

a fost abandonat. Cel care şi-a asumat misiunea

îndeplinirii lui a fost Profesorul Nicolae Bocşan,

care procedând astfel nu a făcut decât să cinstească

memoria bunului său prieten şi coleg de breaslă

dispărut în anul 2009. Volumul pe care îl avem în

atenţie este, din păcate, ultimul pe care Profesorul

Bocşan a apucat să-l mai vadă publicat. Prematura

dispariţie a dumnealui în vara anului 2016 reprezintă

nu numai o grea pierdere pentru şcoala istorică

clujeană, ci şi pentru istoriografia românească în

general. Această situaţie face ca volumul de faţă să

reprezinte ultima mare realizare istoriografică a

regretatului Profesor Nicolae Bocşan, ceea ce îi

conferă o încărcătură simbolică deosebită.Aidoma primelor două volume-surori, şi

acesta este precedat de o amplă introducere, menită

să ajute la mai buna înţelegere a textelor

memorialistice pe care le cuprinde. Din cuprinsul

însemnărilor celor 21 de autori publicaţi în prezentul

volum, Profesorul Nicolae Bocşan reuşeşte să

extragă chintesenţa fiecărei relatări şi să

construiască această parte interpretativă oferind

răspunsuri la câteva întrebări fundamentale. O astfel

de interogaţie este legată de identitatea autorilor ale

căror însemnări sunt editate sau reeditate în

prezentul volum. Este o ocazie numai bună pentru

Profesorul Bocşan de a construi câteva medalioane

biografice, aşa cum se întâmplă în cazul lui Ioan

Geţia, Nicolae Boldureanu (Lae din Banat), Cornel

Grofşoreanu, Eftimie Gherman, Ion Jurjac, Mihai

Gropşianu, Ilie Gropşianu, Ştefan Lazăr, Ioan Ilie,

Ştefan Jianu, Ioan David, Nicolae Linţia, Aurel

Moacă ş.a. Analiza apartenenţei lor sociale, a

nivelului de educaţie, a orizontului profesional şi a

cadrului cultural-ideologic în care aceştia s-au

mişcat înainte şi după experienţa războiului îl

conduce pe Profesorul Bocşan la constatarea că

avem de-a face cu „persoane diferenţiate ca

educaţie, profesie, origine socială, dar mai ales ca

participare la evenimentele dintre 1914-1919”. O a doua temă care reiese din analiza

discursului memorialiştilor bănăţeni referitor la

prima conflagraţie mondială este cea a drumurilor

războiului. Motivul drumului apare asociat

călătoriei, nu numai în spaţiu, ci şi în timp.

Abundenţa descrierilor de călătorie, cu precădere ale

naturii şi ale peisajelor, este explicabilă prin aceea că

în psihologia combatanţilor liniştea şi stabilitatea

naturii contrastau puternic cu zgomotul şi

dezordinea războiului în care erau prinşi. În aceste

condiţii, accentul pus pe descrierea naturii echivala

cu o declaraţie de protest la adresa războiului,

considerat responsabil de distrugerea ambientului

natural, de pervertirea lui. Nu de puţine ori

memorialiştii reverberează habitatul natural specific

locurilor natale, coordonatele geografice familiare,

ca expresie a dorului de casă şi de cei dragi. Prin

urmare, este de părere Profesorul Nicolae Bocşan,

atenţia acordată naturii în scrierile memorialistice

bănăţene referitoare la Marele Război trădează

nostalgia autorilor faţă de meleagurile natale, de

Banat mai exact, dar şi aversiunea lor faţă de război,

de marele deranj creat lumii de acesta.Un alt palier analitic vizat în studiul

introductiv este cel referitor la motivaţia scrierii

memoriilor de către autorii bănăţeni. Din acest punct

de vedere asistăm la o mare varietate de mobiluri

ca re au s t a t l a baza r edac tă r i i t ex t e lo r

memorialistice, precum cele de natură aniversară

(serbarea semicentenarului Marii Uniri, în 1968),

cele de natură politică,rezultate din dorinţa unor

memorialişti de a replica adversarilor politici, cele

de natură personală, consecinţă a impulsului de a-şi

pune în lumină eforturile şi meritele personale, sau

cele izvorâte din frustrarea că Banatului şi

locuitorilor lui nu li se recunoştea rolul avut la

crearea României Mari. Mobilizarea şi plecarea pe front reprezintă

un alt loc comun al însemnărilor memorialistice

bănăţene. Ca peste tot, ambele acţiuni au stat sub

semnul entuziasmului, care nu peste mult timp s-a

transformat în angoasă şi disperare. Profesorul

Nicolae Bocşan constată faptul că participarea la

război a contribuit şi în cazul bănăţenilor la

egalizarea condiţiei lor sociale, făcându-se trecerea

„de la societatea anterioară războiului la

comunitatea militarilor care a luat naştere pe front”.

Mobilizarea a reprezentat totodată, pentru foarte

mulţi, hotarul dintre viaţa trăită în tihnă, în mijlocul

familiei protective, şi o lume răvăşită de lipsuri şi

violenţă, în care suferinţa şi moartea erau gazdele

„primitoare” ale câmpurilor de luptă.Aşa se face că una dintre cele mai puternice

imagini rămase în amintirea memorialiştilor a fost

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

53


)

cea a frontului. Acesta era echivalent cu marea scenă

pe care se desfăşura spectacolul războiului, în care

moartea era personajul omniprezent. În faţa unor

pericole atât de mari, memorialiştii bănăţeni reţin

faptul că experienţa războiului le-a insuflat

sentimentul apartenenţei la comunitatea soldaţilor,

supusă însă unui destin implacabil. Profesorul

Nicolae Bocşan oferă o analiză în profunzime a

principalelor manifestări circumscrise temei

f r o n t u l u i d i n t e x t e l e m e m o r i a l i s t i c e :

bombardamentele de artilerie, privaţiunile

prelungite ale soldaţilor, ruptura pe care aceştia o

resimţeau faţă de etajele superioare ale conducerii

militare, dorul de casă şi de cei dragi, traumele

psihice cauzate de război, apelul constant la

divinitate ca ultimă şansă de salvgardare, dificila

sarcină care revenea camarazilor de a-i înmormânta

pe cei căzuţi în război, naşterea şi răspândirea

ideologiilor politice (în speţă socialismul şi

bolşevismul), fenomenul dezertărilor, văzut ca o

formă de rezistenţă la război, dar şi dificultăţile celor

demobilizaţi de a se reintegra în societate după

încheierea războiului sau frustrarea resimţită de

aceştia din cauza nerecunoaşterii meritelor avute sau

a jertfelor făcute de-a lungul războiului.Nici tabloul vieţii de zi cu zi al celor rămaşi

acasă nu este zugrăvit în culori mai vesele în scrierile

memorialisticii bănăţene. Aşezate până nu demult pe

plan secundar ca importanţă, greutăţile cotidiene ale

celor aflaţi în spatele frontului nu au fost trecute cu

vederea de cei care şi-au aşternut pe hârtie amintirile

de război. Din însemnările lor răzbate zbuciumul

sufletesc la conştientizarea privaţiunilor şi a

suferinţelor îndurate de cei aflaţi pe frontul intern.Un alt topos al textelor memorialistice

bănăţene este cel referitor la starea revoluţionară

care a învăluit finalul războiului. Profesorul Nicolae

Bocşan insistă în comentariul domniei sale asupra

semnificaţiei distrugerii simbolurilor imperiale,

asupra stării de anarhie care a cuprins provincia şi pe

locuitorii ei, asupra destructurării vechilor reţele de

putere, dar şi asupra procesului de organizare

politică în gărzi şi consilii naţionale, în cadrul căruia

preoţii şi învăţătorii locali au asumat un rol

semnificativ.Adunarea de la Alba Iulia ocupă la rândul ei

un loc de cinste în scrierile memorialistice

referitoare la Primul Război Mondial. Profesorul

Nicolae Bocşan constată că „fiecare memorialist a

ţinut să scoată în evidenţă, îngroşând uneori, rolul

său în pregătirea şi participarea la Adunarea

Naţională de la Alba Iulia”. Este de înţeles acest

lucru, în condiţiile în care respectivul eveniment a

însemnat începutul unui nou capitol în istoria

românilor, faţă de care existau mari aşteptări.O altă secvenţă surprinsă de majoritatea

memorialiştilor bănăţeni se referă la ocupaţia

sârbească şi franceză a provinciei, începând cu

toamna anului 1918. În condiţiile în care Banatul a

reprezentat un teritoriul revendicat deopotrivă de

români şi de sârbi, starea de război s-a prelungit în

regiune. Scrierile memorialistice reuşesc să

surprindă cu fidelitate atmosfera încărcată de

tensiune şi suspiciune care exista printre locuitorii

provinciei, abuzurile administraţiei şi armatei

sârbeşti, încrederea cu care au privit românii

prezenţa francezilor în zonă, dar şi principalele

direcţii politice care s-au conturat în epocă. Toate

alcătuiesc tabloul plin de nesiguranţă care a

caracterizat viitorul provinciei la sfârşitul Primului

Război Mondial.Ce s-ar putea reţine la finalul succintei

prezentări tematice a textelor memorialisticii

bănăţene cuprinse în cel de-al treilea volum al seriei?

În primul rând, faptul că războiul a marcat

conştiinţele contemporanilor, mai apăsat a celor care

l-au experiat în calitate de combatanţi pe fronturile

de luptă. În al doilea rând, însemnările care compun

volumul avut în vedere reuşesc să ne introducă în

intimitatea gândirii şi a sentimentelor celor care le-

au scris, deşi acest lucru le imprimă o doză mare de

subiectivism. În fine, textele memorialistice

bănăţene referitoare la Primul Război Mondial

reprezintă dovada scrisă, imbatabilă a contribuţiei

pe care provincia şi locuitorii ei au avut-o în Marele

Război şi ulterior la construcţia României Mari.

Meritul punerii în valoare a acestei contribuţii revine

celor doi istorici bănăţeni care au iniţiat proiectul

editorial, prin care au reuşit nu numai să (re)pună în

lumină scrieri dintre cele mai demne de cunoscut, ci

şi să-şi dovedească preţuirea pentru trecutul din care

fac parte moşii şi strămoşii lor şi, din păcate, mai

nou, şi ei.

Carol C. Koka debutează cu volumul de versuri „Primăvara sufletului” apărut la editura Profundis Satu Mare, 2016. E firesc că orice debut conține atât lucruri demne de luat în seamă dar și unele stângăcii cum ar fi unele versuri facile, sau unele clișee sentimentale ori alte aspecte ale celor debutanți îndiferent de genul literar în care se produce actul creator. În cazul profesorului, publicistului și poetului Carol C. Koka lucrurile stau cu totul altfel. E momentul în care poetul deși ajuns la „amurgul treptat, vrăjit de floarera iubirii curate” mai are puterea de a se căuta pe sine, dovadă cu actul creației nu are vârstă. Iată motivul care m-a determinat să mă aplec asupra cărții sărbătoritului nostru de azi, convins că versurile sale reprezintă un înteres pentru cei avizați, dar mai ales pentru cititori. Temele principale dominante în volum sunt: arta poetică, timpul în toate ipostazele sale în paralel cu starea autorului în momentul creației și teme secundare care vin să rotunjască subiectul abordat de autor. Volumul se deschide cu poemul în care autorul se prezintă deschis în fața cititorului „sunt un îmblânzitor de cuvinte/ unul serios și trist” generos cu cititorii „dau și cu împrumut cuvinte/ celor ce strigă după ajutor”deși a scris din tinerețe dovadă cele șase cărți de genuri diferite: eseuri, cronici, studii monografice visul său a prins contur abia acum prin acest volum de poezii, recunoscând că se amăgea „prin scris/ și nu aveam timp/ pentru cuvinte alese” (din poemul cuvinte alese). Din când în când poetul se-ntoarce în timp amintindu-și de cei dragi trecuți la cele veșnice bântuit de întrebarea „unde sunt cei ce nu mai sunt?” află răspunsul pe lespede-n granit a unui mormânt adevărul drept și sfânt amintind unul dintre nenumăratele epitafuri drept răspuns la întrebare: „trecător ce-mi calci țărâna/ nu fi mândru-n cimitir/ noi suntem aici acasă/ tu ești încă musafir” prezența sa printre morminte îi dă speranța zilei de mâine. În acest sens poetul se roagă zilinc cu gândul curat în fața Creatorului, rugându-l doar să-i lumineze calea cu promisiunea că v-a sta dându-i ascultare, cerându-i în schimb înțelegere și iubire. Această viziune a iubirii poetului ne conduce la unitatea dintre bărbat și

femeie în orice momente ale vieții atât la bine cât și la rău „flori pe altarul iubirii vom pune mereu” (ascultare). În viziunea poetului viața-i o alergătură de neoprit, în care zilele trec prin muncă într-un ritm alternativ „uneori zimbind/ alteori jucându-mi feste”. Uneori poetul stă și cugetă alături de ființa iubită amintindu-și de unele momente petrecute împreună constient că va venii clipa despărțirii își propune să încheie „în mod discret/ un drum firesc de viață” (drumul vieții). În viața de cuplu, timpul unește „e timpul nostru” afirmă poetul conștient că e ireversibil, deci trebuie drămuit cu grijă scăpat de rele patimi, meditând, pune în balanță destinul în ambele ipostaze atât la bine cât și în momente mai deosebite. Pentru poet formula vieții e însăși viața, iar „viața-i o

clepsidră mare/ ce nisipul încet și-l cerne/ nebăgând nimeni în seamă” (clepsidra vieții), și totuși „poezia este însuși viața/ ce-o trăiesc acum/ și-o slujesc cât pot mai bine/ asistând în taină mereu/ la devenirea destinului meu” (devenirea), iată adevăratul său crez poetic al autorului. Cele patru anotimpuri ale anului sunt prezentate potrivit stării poetului în strânsă legătură cu natura: iarna din poemul iarna „timpul trece tulburător de rece” și totuși „suferița dimineților naște speranțe/ și norii din suflet se risipesc ușor/ focul arde cu sentimente mai bune/ în sufletul naturii mele”

primăvara „florile de mai stau înșirate/ și trimit al lor parfum/ admirate de lumea toată/ prin parcuri și grădini/ natura e îmbrăcată iar/ în strai de sărbătoare/ inima în piept tresaltă/ în lumini strălucitoare// pomi-s iarăși plini de floare/ răspândind petale albe” (primăvara) sau „privirea ta / e o veșnică primăvară” (privirea ta) ori „primăvara-i un anotimp de vis/ ce din cer din noi coboară” (început de primăvară), vara – „bucuria e mare/ iar spațul pictat în culori/ copacii întunecă cerul/ luând seva pământului roditor// într-o tainică tăcere de amor// umbra e scumpă și rară/ deșteptând ispite rebele” (bucuria verii), „mi-a ieșit în cale toamna/ cu păr aur despletit/ cu brațele pline de roade// și licoarea dulce a viei” ( roadele toamnei) sunt momente în care poetul privește natura „ce tot mai tristă pare/ simt frigul de afară/ ce-n suflet se strecoară” (întristare toamna). Demn de maxim înteres sunt cele trei poeme

54

CarolC.Kokaîntresensurișisperanțe

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

AurelPOP

55


)

cu tematică istorică, istoric fiind autorul conștient închină unul dintre cele trei poeme „Leului de la Șișești” preotul luptător pentru unitatea românilor Vasile Lucaciu, autorul Memorandum-lui, aducându-i mulțumiri în versuri, apoi al doilea poem închinat urbei milenare cu al său turn ce veghează miile de destine cuprinse între brațele Someșului, îndemnându-și concitadinii: „sătmăreni, nu uitați/ vegheați cu credință peste veacuri/ destinul anticului Zotmar” (castrum zotmar) iar în cele din urmă poetul dă dovada unui patriotism ieșit din comun în zilele noastre: „păzim liniștea țării// cu mesajul sfânt de-a ne iubi glia străbună” (din istorie). În altă ordine de idei pot să afirm că debutul poetului Carol C. Koka în poezie e convingător, are experiența lucrului pe text, are încă tăria de-a convinge cititorul prin noi volume talentul său, volume pe care le aștept cu nerăbdare. În sfârșit câteva cuvinte despre cea de-a doua

carte: „Anecdote, replici spirituale și întâmplări amuzante cu mari personalități ale istoriei și culturii” partea I, aparut de curând la editura Citadela din Satu Mare, 2017, prefațată de subsemnatul. Volumul pus în discuție a prezentat pentru mine o surpriză plăcută, deși îi știam profesorului Koka, preocupările sale în domeniul istoriei, predând o viață întreagă acest obiect la clasă tinerilor. Majoritatea volumelor sale prezintă aspecte din istoria milenară a Sătmarului, de acestă dată autorul vine cu o lucrare bine documentată, dovadă stau notele de subsol, fapt ce confirmă dacă mai e cazul cunoașterea subiectului abordat. Cartea de față cuprinde în paginile sale 119 „anecdote și replici” ale unor personalități ale timpului. E o carte în care autorul ne prezintă cunoștințele acumulate în sute sau chiar mii de ore de cercetare. De remarcat că ambele volume au un aspect grafic deosebit.

Am citit „Copiii războiului”, romanul lui Varujan Vosganian, lansat recent la Biblioteca Județeană Bacău. M-a atras subiectul „copiilor războiului” pentru că poveștile bunicului Emil includeau și această urmare nefastă a nazismului, de care am fost atașați ca țară…copiii naziștilor.

Ei au fost proscriși, mamele lor au fost urmărite, arestate, torturate, un timp destul de îndelungat, până prin anii '70 chiar. Un subiect care mai face legi și în zilele noastre.

Matei Visarion este un copil al războiului și i-am urmărit devenirea în tânăr al sistemului, ca milițian și apoi ca polițist ajuns general. Că în dilemele și frustrările sale de „nemțălău” își află și un frate bastard, ca și el, al unei alte mame chinuite de instructorii vremurilor de după război, ține de structurarea narativă a romanului, una menită să reflecte psihicul moștenit genetic, dar și tarele lăsate de războiul german și la noi.

Precum Jean-Jacques Delorme care era copil și trăia în Lisieux, Normandia, iar colegii ii spuneau „bastard” sau „fiu de Boche”, un termen ofensator care desemna nemții, Matei Visarion era

batjocorit ca „nemțălăul”…ceea ce l-a îndemnat să se lase cooptat de sistemul opresiv în chiar primele sale rânduri. Că Matei a ucis oameni la ordine date de superiori ( a devenit general de securitate) pare, în roman, mai puțin important în psihologia eroului decât obsesia urii sale pentru tatăl necunoscut neamț…S-au scris multe cronici la acest roman și este unul remarcabil la această tematică ulterioară comunismului.

„Copiii războiului” și-au scris propria istorie, psihologia lor a făcut parte din revolta justițiară de după război, nevinovați că s-au născut în meandrele dislocării popoarelor combatante, ei au purtat vina nelegimității toată viața.

Un roman bun, ajutat în rating de pledoaria autorului pentru schimbare și înțelegere de destin, pentru reflexie și asumare de decizii, un roman în care lirismul se ascunde după impenetrabilitatea sistemului dictatorial iar romantismul se încătușează la propriu cu cătușele datoriei îndeplinite. M-au atras și abstractul și ambiguitatea folosite cu măsură romancieră delicată de autor, dar și personajele interesante, care dau senzația că pot deveni în orice clipă personaje principale, prin puterea lor temperamentală sau forță de caracter.

Copiiirăzboiului-deVarujanVosganian

CristinaȘTEFAN

Oare cui nu-i plac poveștile ? Indiferent de vârstă poveștile sunt ascultate sau citite cu atenție stârnindu-ți curiozitatea și parcă așteptând mereu continuarea. Menuț Maximinian ne stârnește fiindcă atunci când poveștile vin de dincolo de ocean par mai captivante prin însăși îmbinarea realului cu imaginarul. Sau poate chiar îți pui întrebarea dacă aștepți povestea sau citești povestirea. Sigur este libertatea cititorului de a decide. Mai greu este atunci când într-un fel ai fost participant direct și ți-ai dori să fie o povestire a unor întâmplări trăite dar și ca o poveste care să rămână undeva în sufletul veșnic tânăr al ascultătorului fidel. Cert este că m-am regăsit în visul american din „Poveșt i le româneșt i” semnate de Menuț Maximinian.

Cartea începe, aşa cum era firesc, cu prezentarea emoţiilor zborului. Orice zbor dincolo de Ocean este cu emoţii, dar pentru autor poate cu atât mai mult cu cât el pleacă cu amintirea unuia dintre străbunici. L-a văzut într-o poză, din America, iar asta înseamnă rude aflate undeva pe acolo. Este firesc să-ţi pui întrebarea „oare mă întâlnesc sau nu cu rudele pe care nu le-am văzut niciodată”. Dar nici timpul, nici sfera preocupărilor din cele două săptămâni nu au permis căutările cu privire la gradele de rudenie. În schimb au permis o incursiune în viaţa culturală, atât cât s-a putut, în viaţa New York-ului, şi în special a New York-ului românesc, adică viaţa românilor din această parte de lume.

Am luat contact cu această lume pe care fiecare doreşte să o cunoască, să o parcurgă, iar curiozitatea merge atât de departe încât nu mai simţi oboseala celor 14 ore de drum, îţi doreşti să vezi cât mai mult, să „pipăi” viaţa americană.

După cum spune şi autorul, am ajuns la o întâlnire cu membrii Cenaclului „Mihai Eminescu”, dar dorinţa noastră era de a vedea cât mai repede câte ceva din viaţa acestei metropole. Am fost primiți de către părintele Theodor Damian, un om de mare cultură, aşa cum reiese şi din paginile acestei cărţi, un om cu un suflet extraordinar care îşi manifestă deschis dorinţa de a invita cât mai mulţi dintre

români să guste din viaţa americană, s-o simtă, să încerce fiecare să vadă ce înseamnă America. Aşa a procedat şi cu noi. Ne-a ajutat să cunoaştem o serie de scriitori, de ziarişti cu care am venit în contact, de unde au decurs o serie de materiale în cărţile noastre și în special în cartea colegului Menuţ Maximinian.

Viaţa din New York, viaţa din Manhattan, este privită cu mare atenţie de Menuţ, şi dezvoltată nu doar ca o simplă relatare, ca o simplă fotografiere a realităţii, ci concret cu imagini vii, cu

interacţiune între noi, cei din România şi americanii americani sau americanii români. Odată cu primii paşi făcuţi pe pământ american, pe Broadway, sau la trecerea podului Brooklyn sau chiar reculegându-ne la locul unde altădată se înălţau turnurile gemene, au însemnat emoţii peste emoţii. Menuţ nu aduce doar aceste emoţii pe care le-am trăit cu toţii, ci aduce în cartea sa o serie de elemente documentare. Vorbeşte despre ce înseamnă viaţa New York-ului, despre populaţia românească, despre Biblioteca Centrală, pe care am vizitat-o şi de ce este această bibliotecă importantă şi ce ne-a impresionat pe noi acolo, adică, nu este totul doar o simplă fotografiere. Aici este realizarea scriitorului şi a jurnalistului Menuţ Maximinian. Simte momentele trăite împreună cu românii de aici, cu scriitorii Cenaclului „Mihai Eminescu”, sau cu ziariştii de la ziarele româneşti. O altă parte a cărţii lui Menuţ este deosebită prin capitolul în care se parcurge efectiv o incursiune în cultura americană, dar aş spune mai precis în cultura americană românească. Adică are grijă şi este foarte preocupat să studieze ce români au făcut carieră în America, ce români s-au remarcat în viaţa culturală, în viaţa ştiinţei, ce actori renumiţi au rădăcini româneşti. Sunt pagini de dicţionar. Eu nu am mai întâlnit în alte scrieri despre New York un astfel de inventar interesant despre românii care s-au realizat în America. De aceea, cred că această a doua parte, pe care Menuţ o intitulează „Poveşti româneşti” şi care dă şi titlu cărţii, poate constitui oricând un capitol separat, de sine stătător într-un volum în care să vorbim despre românii care au pus câte o cărămidă la ceea ce înseamnă New York-ul astăzi.

Nu lipsite de importanţă şi de o savoare deosebită sunt interviurile pe care Menuţ le aduce în faţa cititorului. Nu sunt interviuri simple, care să se

56

PoveștiromâneștidinNewYorkcuMenuțMaximinian

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

DorelCOSMA

57


)

realizeze cu câteva întrebări scurte – da, nu, am făcut, nu am făcut, am realizat, nu am realizat. Aici se vede imediat experienţa jurnalistului, experienţa celui care stăpâneşte metodele interviului şi adaptează tehnica pentru fiecare intervievat în parte. Poate că pare simplu pentru cineva când spui „am făcut un interviu”, dar este o mare diferenţă aici, pe care specialistul o sesizează parcurgând cartea, şi poate vedea dacă vorbim despre un dialog în sine sau vorbim despre un interviu. Aici, sigur vorbim despre interviu. Aici se simte mâna omului de litere, se simte mâna ziaristului care se adaptează la fiecare intervievat în parte, încercând să aducă în faţa cititorului elementele importante ale scrisului şi ale celui intervievat. Niciuna dintre întrebări nu se rezumă la două-trei cuvinte sau să aştepte răspunsuri în două trei cuvinte . Sunt întrebări gândite, bine realizate, şi ca urmare şi cei intervievaţi răspund pe măsură, dând valoarea întregului text. Menuț îi provoacă și apoi îi lasă să se desfășoare, să-și dea drumul ideilor. Parcă am așteptat de mult acest interviu al bistrițeanului.

Capitolul „Interviuri” începe cu cel care a fost gazda noastră, prof. univ. dr. pr. Theodor Damian, un profesor teolog, un om de mare cultură, cu o deschidere extraordinară, un om despre care dacă ar fi să vorbim nu ne-ar ajunge zilele anului. Theodor Damian a plecat în America dar nu şi-a uitat niciodată ţara, nu şi-a uitat neamul şi vorbeşte cu mare drag despre tot ce înseamnă România şi se bucură de tot ceea ce se realizează bine şi frumos în ţară. Este şi ideea acestui interviu pe care Menuţ îl realizează cu această mare personalitate a culturii româneşti, dar şi a culturii americane. Theodor Damian este apreciat atât de români, americani cât și de americanii stabiliți aici de prin alte colțuri ale lumii. El este cel care ştie să-i adune, ştie să-i cristalizeze pe toţi în „Familia de duminică” aşa cum o numeşte el, acolo la biserica românească pe care o păstoreşte. Știe să-i îndrume pe toţi cei care se hotărăsc să facă acest pas important de a-şi reîncepe viaţa într-o lume nouă, într-o Americă pe care poate o găsim în poveşti, dar o percepem cu totul altfel atunci când o pipăim şi suntem în contact direct cu viaţa americană.

Doina Uricariu este un alt nume la care se opreşte autorul și care a condus o perioadă importantă Institutul Cultural Român din New York. Instituțiile culturale, prin rolul pe care-l au, sunt 18 institute culturale române în lume, sunt foarte importante, dar în America acest Institut Cultural are

o cu totul altă rezonanță şi îmi permit să spun acum că dacă şi-ar face și pe deplin datoria ar fi nemaipomenit. Sigur că în acest interviu nu se insistă foarte mult asupra acestui aspect, dar autorul are grijă să sublinieze sensibil şi cine aprofundează interviul, va găsi un grad de mâhnire în faptul că nici noi nu am reuşit atunci, să intrăm în contact cu Institul Cultural Român. Doream doar să le spunem că suntem prezenţi şi că reprezentăm cultura română pentru o săptămână, două, fără să cerem nimic. Ba dimpotrivă, să ajutăm, să noteze undeva că s-a mai făcut o activitate românească într-un capăt al lumii de câţiva bistriţeni, care au îndrăznit să treacă Oceanul şi să vorbească despre arta scrisului românesc.

Vasile Bădăluţă un nume pe care, cred eu, toţi cei care au contact cu sfera culturală românească-îl cunosc în America. Este unul dintre cei care şi-a pus întregul talent în realizarea unui ziar românesc, al

unui post de televiziune, un radio şi chiar şi un restaurant românesc. Este locul în care românii se întâlnesc aproape lunar, este locul unde Bădăluţă i-a adunat pe marii artişti ai României, de la Arşinel, Stela Popescu, până la Caramitru şi alţii. Artiştii pe care i-a invitat cu diferite ocazii, în America au avut în Bădăluță un prieten apropiat care s-a străduit să le o fe re un se ju r câ t ma i p l ăcu t . Restaurantul „București” s-a remarcat rapid în peisajul New Yorkului și chiar dacă azi nu-i mai aparține lui Bădăluță și și-a schimbat numele, new-yorghezi tot București îi spun.

Lia Lungu este un nume din muzica populară, bănățeancă stabilită în State și intervievată şi ea în această carte. M-am bucurat să citesc aceste rânduri, pentru că întâmplarea a făcut să fiu tot împreună cu Menuț, la Paris, când a întâlnit-o prima dată în inima Parisului lângă Biserica Românească şi în faţa statuii lui Eminescu. Cu totul întâmplător am aflat că şi Lia Lungu este acolo. Astfel, ne-am cunoscut, am discutat foarte multe lucruri şi autorul a avut ocazia să-i ia acest interviu mai târziu acasă, în America. Interviul este interesant prin ceea ce afirmă Lia Lungu, despre felul în care este percepută muzica populară în America.

Elena Mitru este un alt nume, o scriitoare care are în jur de zece cărţi publicate. În următoarea perioadă, poate chiar în acest an, vom avea ocazia să ne întâlnim cu cărţile Elenei Mitru chiar la noi acasă, dar şi cu o serie dintre creaţiile ei vestimentare, urmând să realizăm și o expoziţie.

Mariana Terra, de la ziarul Roumanian Journal, una dintre jurnalistele de mare forţă din

58

America, din rândul populaţiei româneşti. A fost prezentă la toate marile manifestări pe care românii le realizează acolo, astfel că au apărut materiale foarte interesante despre prezenţa noastră, în viaţa Americii. Ne-am bucurat să putem avea discuţii cu ea. Tot din acest interviu interesant puteţi afla ce anume a determinat-o pe Mariana Terra să părăsească ţara, presiunile le care a fost supusă familia ei. Ajunsă aici, tot cu ajutorul preotului profesor Theodor Damian a reuşit să intre în contact cu românii şi să ducă mai departe această publicaţie – „Roumanian Journal”, cu apariţii bilunare în acest moment.

Grigore Culian este proprietarul şi directorul unui alt ziar românesc, „New York Magazin”, un ziar, de asemenea, foarte interesant. Grigore Culian, ne vorbește despre primii paşi în America, despre ce a făcut aici în primii ani, pentru că nu a trecut direct la ziaristică, a făcut munci de toate categoriile, dar a reuşit să treacă peste începuturi şi să ducă mai departe acest magazin.

Nu în ultimul rând profesorul Mircea Ghiţă, personaj deosebit de interesant prin ceea ce a făcut în viaţă. Profesor universitar, profesor-doctor în matematică, imediat după Revoluţie a decis să plece în America, tot datorită unor presiuni politice ale vremii. Ajuns în America a început cu munca de jos. Nu ştiu cât de uşor este pentru un profesor-doctor în matematică să facă acest lucru, să facă toate aceste munci, dar aşa cum spunea, a fost nevoit ca să-şi câştige existenţa. Profesorul nu acceptă nici astăzi discuţii despre politică, consideră că încă lucrurile nu

sunt aşezate în ţară şi că sunt încă multe de făcut. După ani de zile a reuşit să-i fie recunoscute o parte din studii în America, să le continue şi chiar să predea matematică.

Am încercat să fac o sinteză a lucrurilor pe care Menuţ le aduce, vă invit cu mare drag să citiţi cartea. Este deosebit de interesantă, adăugând şi albumul foto care prezintă aspecte şi locuri prin care am trecut. Pentru oricine este o bucurie să ai o poză lângă Statuia Libertăţii sau să poţi să stai de vorbă în faţa la Metropolitan sau la Teatrul Lincon sau pur şi simplu să te plimbi prin Manhattan. Să nu mai spun despre extraordinarele reclame și repertorii ale teatrelor. A fost un lucru pe care nu l-am mai întâlnit şi care pe toţi ne-a impresionat lăsându-ne o amintire deosebită: cozi imense pentru un bilet la teatru şi nu doar într-o anumită zi, ci în toate zilele săptămânii. Lume dornică să vadă spectacole.

Un alt lucru extraordinar surprins de Menuţ este faptul că în America nu îţi este ruşine că eşti român. Toată lumea este interesată de ce limbă vorbeşti, de ce aduci tu cu tine din cultura ţării tale şi eşti apreciat ca om. Este un lucru pe care niciunul dintre noi nu l-am întâlnit nicăieri în lume, şi vă spun din experienţa directă, pe care am trăit-o. Nicăieri nu mi s-a întâmplat să fiu atât de respectat, după 89, prin ceea ce sunt eu, român din Transilvania, din Ardeal, care preţuiesc limba, mi-e dragă şi o duc mai departe. În America, indiferent de unde vii, este respectat omul și poveștile lui Menuț o confirmă.

Dunărea de Jos, Galaţi, nr. 182 aprilie 2017; nr. 183mai, 2017; nr. 184, iunie 2017 (serie nouă). Florina

Zaharia (manager).Caiete Silvane, Zalău; Anul XIII, (serie nouă), nr. 4, (147) aprilie nr. 5,(148) mai 2017 nr. 6 (149), iunie,

2017; Daniel Săuca (redactor-şef)Plumb, Bacău, Anul XII, nr. 121, aprilie 2017. nr. 122, mai 2017, nr. 123, iunie 2017. Ioan Prăjişteanu

(director), Petru Scutelnicu (redactor-şef)Litere, Târgovişte, Anul XVIII, nr. 4 (205), aprilie 2017; nr. 5 (206) mai 2017. nr. 6(207) iunie 2017. Tudor

Cristea (director), Mihai Stan (redactor-şef)Bucureştiul literar şi artistic, București,Anul VII, nr. 4 (67), apr., 2017; nr. 5 (68), mai 2017, nr. 6 (69), iunie

2017. Coman Şova (director) Florentin Popescu (redactor şef).Sud, Bolentin Vale, nr.3-4(serie nouă) anul XXI, martie-apr. 2017, Vasile Grigore (redactor șef) Florentin

Popescu (senior editor )Conexiuni Literare, Bistrița, Anul 1, nr. 1, 2017, prof. dr. Dorel Cosma (director).Actualitatea literară, Lugoj, Anul VIII, nr. 70, aprilie 2017; nr. 71, mai, 2017, nr. 72 iunie 2017;Nicolae

Silade (director).Eroii Neamului, Satu Mare, Anul IX, nr. 1 martie 2017;col(r). Voicu Șichet (redactor coordonator).

Revisteprimitelaredacție

Cronica literara

)

Marturii culturale

)

Premiera piesei „Desculț în

parc” de Neil Simon a avut loc în 23

aprilie 2017 pe scena Teatrului de Nord

din Satu Mare, în regia artistică a Laurei

Moldovan. Ancorată în contemporaneitate,

povestea se concentrează asupra vieții

de zi cu zi a unui cuplu proaspăt

căsătorit, obligat să depășească euforia

lunii de miere și să înfrunte o realitate

care îi ia prin surprindere. Corie Bratter, eroina principală (Ioana

Cheregi), este cuprinsă de entuziasm la vederea

micului apartament închiriat, situat la ultimul etaj al

clădirii. Bucuria ei contagioasă îl amuză pe Omul de

la telefoane (Vlad Mureșan), care înțelege că un

apartament cu lucarna spartă, mic și lipsit de cele

necesare, nu poate fi apreciat decât de niște tineri

căsătoriți de șase zile, pe care iubirea îi împiedică să

vadă neajunsurile vieții cotidiene. Tânărul soț, Paul Bratter (Andrei Stan),

avocat de meserie, nu împărtășește entuziasmul

soției sale. Oboseala unei zile de muncă, scările

abrupte, frigul din apartament, lipsa confortului și

chiar entuziasmul zgomotos al lui Corie îl fac să

pună sub semnul întrebării drumul pe care, cu puțin

timp în urmă, s-a angajat să îl înceapă. Forțate de

împrejurări, personalitățile diferite ale celor doi

tineri nu ezită să iasă la suprafață și să se aventureze

în situații controversate. Ea, euforică, dorește să-și

trăiască povestea de iubire cu exuberanța specifică

vârstei, ignorând aspectele materiale, pregnante, ale

vieții; El, pragmatic, aspiră să devină un avocat de

succes și să-și ia în serios responsabilitatea de cap de

familie , punând pe locul doi idealismul,

spontaneitatea și poezia începutului de drum.

Prezența mamei, conservatoarea Ethel Banks

(Adriana Vaida), nu face decât să

a d â n c e a s c ă c r i z a c o n j u g a l ă ș i

existențială, mai ales când Corie își

propune să organizeze o întâlnire

romantică între mama sa și Victor

Velasco (Cornel Miron), bizarul vecin

de la mansardă. Lucrurile degenerează și

astfel se produc mici conflicte între

personaje. După o seară de pomină, în

care fiecare s-a purtat așa cum nu fusese

obișnuit până atunci, personajele rămân

cu un gust amar, nu se mai regăsesc nici

pe sine, nici pe ceilalți. Ieșirea din zona

de confort nu a fost, pentru niciunul dintre personaje,

eliberatoare sau salvatoare, căci a te preface a fi ceea

ce nu ești intră adesea în contradicție cu acceptarea

ta, ca ființă umană. Cearta dintre Corie și Paul pare decupată din

viața oricărui cuplu, tânăr sau ajuns la maturitate:

iscată din nimicuri, din percepții diferite asupra

realității, așa cum se întâmplă de obicei;

protagoniștii își aruncă reproșuri pe care le vor

regreta mai târziu, încearcă să strivească unul în

celălalt un orgoliu la care niciunul nu este pregătit să

renunțe. Meritul piesei este acela că, printre

momentele comice și situațiile neprevăzute, se

strecoară momente profunde care invită la meditație.

Scările, de exemplu, au, în opinia noastră, o

semnificație aparte. Ele simbolizează drumul,

urcușul, care este întotdeauna anevoios și necesită

efort și răbdare. Personajelor precum Paul, Ethel

Banks, Omul de la telefoane, Curierul (Cristian

Dan), scările abrupte ce duc la micul apartament

închiriat le dau bătăi de cap; singurii care nu se plâng

sunt Corie și Victor Velasco, ea –pentru că trăiește

momentul începutului cu pasiune, el –pentru că și-a

asumat propria identitate. Prezența saxofonistului

(Dorin Petric) evidențiază momentele decisive ale

poveștii.

NicoletaCÂMPIAN

DouăspectacoledesucceslaTeatruldeNorddinSatuMare

59

Marturii culturale

)

Cronica teatrala)

60

Piesa este construită simetric: scena inițială în

care Corie stă de vorbă cu Omul de la telefoane este

reluată la final, dar într-o altă atmosferă, una

tensionată, cauzată de ruptura temporară din cuplu. Deoarece montarea unei piese de teatru

presupune muncă în echipă, se cuvine să-i amintim

și pe cei care, din spatele scenei, asigură reușita

actului artistic: scenografia – Alexandru Radu,

regia tehnică –Dorel Iurcencu, lumini –Ioan Iluță,

Ciprian Fogaș, sufleur –Yvette Princz, sunet

–Vlad Giurge. Comedie romantică prin excelență, tratând

un subiect actual și accesibil publicului larg,

„Desculț în parc” a câștigat aplauzele spectatorilor

prin replici spumoase, jocuri de cuvinte și

autenticitatea personajelor.

O săptămână mai târziu, mai precis pe 30

aprilie, publicul sătmărean este invitat în lumea

savuroasă a lui Caragiale. „D'ale carnavalului”, în

regia artistică a lui Andrei Mihalache, aduce în

atenția spectatorilor tarele unei societăți viciate, ce

pare a fi rămas neschimbată de acum 100 și mai bine

de ani. Dacă „O scrisoare pierdută” ne aruncă în

beția campaniei electorale, „D'ale carnavalului”

sondează viața particulară a personajelor, ce

pendulează între grotesc și promiscuu. Iată-ne

așadar într-un carnaval al „traducerilor”, în care

fiecare erou sau eroină trădează pe cineva, trăind în

același timp teama de a nu fi trădat / trădată; o lume

în care promiscuitatea este ceva atât de firesc, încât

până și spectatorul se situează de partea unuia sau a

altuia, ținându-i pumnii să nu fie prins sau ... să

prindă pe cineva. Povestea o cunoaștem cu toții: Nae Girimea,

frizer și subchirurg (Sorin Oros), o „traduce” pe

Mița Baston (Dorina Nemeș), angajată într-o

relație cu Mache Razachescu, zis Crăcănel (Radu

Botar) cu Didina Mazu (Alina Negrău), amanta lui

I a n c u P a m p o n ( R o m u l M o r u ț a n ) . C u

complicitatea lui Iordache, calfă la frizerie

(Ciprian Vultur), Nae reușește să scape basma

curată de fiecare dată, păcălindu-i atât pe cei doi

amanți înșelați, cât și pe vulcanica și geloasa Mița,

ca re - i pândeș te o r ice mișcare . Prezen ța

Catindatului (Alexandra Odoroagă), un încurcă-

lume, este în final salvatoare pentru trio-ul Nae-

Mița-Didina; Catindatul este, pe tot parcursul piesei,

personajul potrivit la locul nepotrivit. Finalul este

unul previzibil: toate personajele se împacă și

sărbătoresc împreună. Povestea o poate lua oricând

de la capăt, căci, în ciuda tuturor neplăcerilor

cauzate de infidelitate, personajele nu își dezmint

caracterul. Este cunoscut faptul că, la Caragiale,

personajele reprezintă tipuri umane, căci scopul

comediilor lui este acela de a îndrepta, prin umor și

satiră, defecte omenești. De aceea, toate personajele,

oricât de restrânsă este participarea lor în piesă, cum

ar fi, de exemplu Ipistatul (Stelian Roșian),

Măștile (Carmen Frățilă, Yvette Princz),

chelnerul (Tibor Szekely) au un rol bine definit,

menit să sublinieze ideea centrală a textului. Mahalaua și carnavalul se contopesc, măștile

ascund pasiuni triviale și interese meschine. Nu este

doar mahalaua lui Caragiale, este însăși societatea

noastră, viciată și lipsită de valorile fundamentale.

Nu trebuie decât să ne uităm la unele posturi de

televiziune și ne vom convinge că viața bate filmul

sau... teatrul. Din punct de vedere regizoral, piesa urmează

coordonatele clasice: se respectă întocmai textul și

indicațiile autorului. Ar fi fost și păcat, de altfel, să

mutilezi un gigant al literaturii române. Caragiale

este un autor complet și orice artificiu în plus ar fi

stricat construcția, atât de migălos clădită, a marelui

dramaturg. Elementul de noutate îl constituie

integrarea unor piese muzicale interpretate de

personaje, romanțe vechi, cunoscute publicului

autohton, care, pe lângă faptul că stârnesc emoții și

duioase incursiuni în timp, se pliază perfect pe

momentele-cheie ale comediei. Pregătirea muzicală

îi aparține lui Dorin Griguță, iar coregrafia

Gabrielei Tănase. O voce care s-a făcut remarcată a

fost aceea a lui Carmen Frățilă (O mască). Amintim și echipa din spatele cortinei: regia

tehnică Cristian Rudăreanu, scenografia -

Alexandru Radu, sunet –Vlad Giurge, Gabriel

Koka, lumini –Ioan Iluță, Ciprian Fogaș. Abilitatea regizorului, talentul actorilor

sătmăreni, precum și măiestria dramaturgului, au

fost răsplătite cu aplauze și zâmbete din partea

spectatorilor.

)Marturii culturale

)

Cronica teatrala

)

Mişcările revoluţionare care au cuprins întreaga Europă în anul 1848 nu au ocolit nici regiunile comitatului Satu Mare, atât populaţia maghiară, cât şi cea română şi şvăbească implicându-se activ în funcţie de idealurile şi interesele proprii. De-a lungul timpului evenimentele de la 1848 din Satu Mare au fost tratate din două perspective, cea maghiară şi cea română, fiecare dintre ele utilizând doar parţial unele surse. Mai precis, istoriografia maghiară se apleacă asupra unei categorii de izvoare, a celor care oferă informaţii despre mişcarea naţională maghiară, iar cea română asupra altei serii de documente privitoare la acţiunile de revoltă ale populaţiei româneşti. Fiecare dintre ele atinge doar în mod tangenţial celelalte aspecte, în funcţie doar de întrepătrunderea evenimentelor. Din aceste motive am considerat necesară o reanalizare a evenimentelor desfăşurate în regiunea Sătmarului, abordând ambele perspective şi punctând în mod cronologic acţiunile desfăşurate.

Trebuie să subliniem faptul că, pentru comitatul Satu Mare, la fel ca şi pentru întreaga Transilvanie, acţiunile populaţiei româneşti de la 1848 - 1849 au avut un accentuat caracter social. Acest lucru se datorează mai multor factori, dintre care enumerăm doar pe cei pe care îi considerăm mai importanţi, şi anume nemulţumirile stârnite de legea agrară votată la 18 martie 1848 de către Dieta de la Brastislava şi lipsa elitei care să provină din rândul populaţiei româneşti, elită dispusă a se alinia cu ţărănimea pentru găsirea unor soluţii la problemele sociale şi naţionale.

Spiritul revoluţionar i-a animat, la început, pe locuitorii din zona urbană sătmăreană. La Baia Mare, în 24 martie, a fost organizată o adunare publică extraordinară, în care au fost acceptate cele 12 puncte pestane, hotărându-se şi organizarea unei gărzi locale. În 8 aprilie a fost convocată o altă a d u n a r e p e n t r u a s t a b i l i c o m p o n e n ţ a comandamentului gărzilor. Se pare că în numărarea voturilor pentru alegerea comandamentului s-au strecurat greşeli, şi astfel compoziţia acestuia era în

defavoarea minerilor şi în favoarea orăşenilor. Astfel, între cele două părţi s-a iscat un conflict, iar orăşenii au scăpat numai prin fugă. Acesta este singurul episod al revoltei din regiune, î n să ne înc rede rea pe rmanen tă provocată de incidentul alegerilor a determinat, pe toată durata acţiunilor din anii 1848-1849, existenţa unor relaţii tensionate dintre mineri şi autoritățile dominate de elemente străine, subordonate nu oraşului, ci

1direct Cămării Regale .În Carei, în semn de sărbătoare a libertăţii

naţionale maghiare, la 24 martie, a avut loc o demonstraţie însoţită de muzică şi program artistic.

La şedinţa de comitat organizată în 29 martie 1848, Gabányi Sándor, vicecomite al comitatului Satu Mare, a făcut cunoscute, în mod oficial, evenimentele revoluţionare de la Pesta şi noile legi adoptate de parlamentul maghiar legate de desfiinţarea obligaţiilor iobagilor. S-a decis ca o reprezentanţă a adunării comitatense să se deplaseze din sat în sat, pe întreg teritoriul comitatului pentru a aduce la cunoştinţa locuitorilor prevederile Dietei de la Bratislava, pe de o parte încercându-se astfel să se evite apariţia unor neînţelegeri, iar pe de altă parte dorindu-se calmarea spiritelor care dădeau semne de agitaţie. Tot cu această ocazie se hotărăşte şi înfiinţarea gărzilor locale menite să apere liniştea şi bunăstarea comitatului. Pentru înarmarea acestora s-au votat 20 de mii de forinţi, sumă care însă era prea mică pentru a asigura necesarul de armament.

În 12 august 1848 s-a primit ordinul ca familiile nobiliare să doneze toate armele pe care le aveau în proprietatea lor, ele putând să mai păstreze doar o puşcă pe familie pe care o puteau folosi pentru apărare. Astfel, s-a decis întocmirea unei conscripţii pentru a avea o evidenţă clară a celor care deţin puşti de vânătoare, iar familiile Károlyi şi Vécsey au fost rugate să doneze tunurile pe care le-au păstrat încă din timpul revoluţiei lui Rákóczi. Până la aprovizionarea cu arme de foc, garda comitatului a

2fost dotată cu bâte şi coase îndreptate .Rolul gărzilor naţionale locale era acela de a

asigura viaţa şi averea oamenilor, precum şi menţinerea liniştii şi a ordinii interne. Legea a

61

Aspectealemișcărilorrevoluționaredela1848-1849încomitatulSatuMare

PaulaVIRAG

Marturii culturale

)

Eseu

62

Marturii culturale

)

Eseupermis ca ele să poată acţiona şi în afara localităţilor din care au fost recrutaţi membrii lor sau în afara graniţelor comitatului, dar rolul lor principal era acela de a asigura ordinea în zona de recrutare. În urma răscoalei sârbilor şi a folosirii cu succes a gărzilor locale pentru înfrângerea ei, s-a remarcat eficienţa şi importanţa lor. Din această cauză, dar şi pentru că nu a existat o armată naţională bine întreţinută, în 13 august 1848, primul ministru Batthyányi a emis un nou decret prin care a ordonat autorităţilor comitatense ca pe lângă gărzile locale să formeze şi gărzi mobile care să poată acţiona şi în

3afara comitatului . Membrii lor trebuiau aleşi, pe bază de voluntariat, dintre persoanele tinere care să fie dispuse să participe de câte ori va fi nevoie, pentru cât timp va fi nevoie la toate acţiunile gărzii. Ei primeau aceeaşi soldă ca şi membrii armatei, fapt ce însemna pentru familiile oamenilor săraci intraţi în gardă creşterea nivelului de trai. O altă prevedere a acestui decret se referea la dotarea acestor gărzi. Hotărârea stipula obligaţia de a asigura cel mai performant tip de armament care să fie pus la dispoziţia membrilor gărzilor mobile. În comitatul Satu Mare, punerea în aplicare a dispoziţiilor acestui decret a întâmpinat, în prima fază, numeroase greutăţi datorate faptului că tinerii intelectuali şi iobagii proaspăt eliberaţi nu au dorit să se înroleze. Totuşi până la începutul lunii septembrie s-a reuşit organizarea unei gărzi mobile de 300 de oameni, al

4cărei căpitan a fost Rajnagl Richárd .În ceea ce priveşte gărzile naţionale locale,

trebuie menţionat că în regiunea Sătmarului organizarea lor a început înainte de apariţia ordinului care a reglementat această acţiune. 16 comisii coordonate de judele de plasă au fost trimise în localităţile sătmărene pentru a nota oamenii care puteau să între în garda locală. S-a înregistrat fiecare persoană care avea casă sau pământ în valoare de 200 de forinţi, minim o jumătate de sesie sau avere în valoare de 100 de forinţi. Dintre aceste persoane au fost obligaţi să intre în garda locală fiecare bărbat cu vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani. Normele cu privire la organizarea acestor unităţi militare încercau să evite încadrarea oamenilor săraci de teama unor revolte. Exista suspiciunea că, dacă aceştia vor primi arme, vor porni înarmaţi împotriva nobililor. Astfel, comisiile trebuiau să întocmească liste cu numele, vârsta, ocupaţia şi averea pe baza căreia aveau bărbaţii dreptul să intre în gardă. Din studiul acestor liste reiese că prevederile privind averea nu au fost respectate întotdeauna, fiind recrutaţi şi ţărani care nu aveau averea necesară.

Alături de aceştia se regăsesc şi nobili mici, intelectuali (în primul rând preoţi), comercianţi şi

5mici meseriaşi dintre care şi câţiva evrei . Faptul că în componenţa gărzilor locale din comitatul Satu Mare au fost acceptaţi şi evrei este un aspect interesant pentru că încă de la începutul organizării gărzilor populaţia evreiască reprezenta o problemă: aceştia nu aveau drepturi depline în cadrul societăţii, fiind numai toleraţi. Doar în iunie 1849 a fost semnată legea care ridica religia mozaică în rândul

6religiilor acceptate . Cu toate acestea, în rândul gărzilor locale, exemplu elocvent fiind şi cele din Satu Mare, au fost acceptaţi mulţi evrei, fapt care a determinat organizarea la Pesta a unor acţiuni antisemite. După anihilarea acestora, guvernul maghiar a decis ca evreii să nu mai fie primiţi ca membrii ai acestor gărzi.

Şi principalele oraşe sătmărene şi-au organizat gărzi naţionale locale proprii. Astfel, garda naţională locală de la Carei avea 775 membri care deţineau arme numai în parte. La Baia Mare, 700 de oameni erau membri ai gărzii naţionale locale. Ei aveau la dispoziţie, în depozitul oraşului, la oficiul minelor şi la particulari, 870 diferite arme de foc. În oraşul Satu Mare, organizarea gărzii naţionale locale s-a bucurat de succes. Consiliul orăşenesc a votat o sumă mare pentru aprovizionarea cu puşti şi tunuri pe care le-au comandat din Belgia. Din acest motiv apare o rivalitate între autorităţile comitatense şi cele orăşeneşti. Când armele comandate se aflau pe drum înspre Satu Mare, la trecerea pe lângă oraşul Carei, garda comitatului a atacat convoiul şi a furat armele care, astfel, au intrat în folosinţa ei şi nu a gărzii oraşului Satu Mare. Conflictul dintre cele două părţi se termină potrivit proverbului „când doi se bat al treilea câştigă”, pentru că, garda naţională mobilă, care suferea şi ea de lipsa armelor de foc, ajunge să rechiziţioneze şi să folosească puştile comandate de oraşul Satu Mare.

Documentele din perioada 1848-1849 semnalează răzvrătiri ale populaţiei sătmărene în aproximativ 22 de localităţi. Primii care s-au răsculat au fost cei din Moftinu Mic, la 5 aprilie 1848, aceştia intrând cu forţa pe pământurile pe care le considerau a fi ale lor. De aici, revolta se întinde şi la Sătmărel, Resighea, Ciumeşti, Sanislău,Valea Vinului, Ardusat, Lipău, Cig şi în alte sate de la sud de Someş.

Astfel, mişcările protestatare şi ocuparea forţată a pământurilor şi pădurilor alodiale s-au extins şi în jurul Careiului, pe domeniul Károlyi, cu participarea ţăranilor români, maghiari şi şvabi. La

63

Craidorolţ, şvabii înarmaţi i-au atacat pe maghiari şi români. În Ciumeşti şi Sanislău, în 28 şi 29 aprilie, pământul alodial al contelui Károlyi a fost ocupat de către ţăranii care au smuls şi tufele ce marcau hotarele moşiei, provocând o pagubă de 10.000 de

7florini . În Homorod, locuitorii şi-au permis păşunarea animalelor în pădurea alodială fără aprobarea nobilului.

Reacţia autorităţilor este promptă. Dorind anihilarea revoltelor, ele au solicitat în acest sens aprobare de la forurile superioare. La 25 aprilie, ministrul de interne autorizează organele comitatense să folosească forţa pentru a înăbuşi protestele. Cu toate acestea populaţia continuă să îşi manifeste nemulţumirile, determinându-i pe reprezentanţii comitatului Satu Mare să se adreseze, în 3 mai 1848, palatinului, solicitându-i permisiunea de a introduce legea marţială. La 5 mai se aprobă organizarea tribunalelor statariale şi pentru instigatori, aţăţători, răzvrătitori etc. După cum era de aşteptat, au urmat şi represiuni asupra satelor răsculate. La 14 mai, au fost trimise trupe în localitatea Sanislău unde au fost arestate 35 de persoane. La Resighea au fost arestaţi 14 oameni care au fost condamnaţi la o lună de închisoare. La Ciumeşti, 11 persoane au fost arestate, la Valea Vinului şi Lipău, 3 oameni au fost condamnaţi la închisoare. La Moftinu Mic s-a deplasat o comisie de cercetare, fiind arestate 75 de persoane, dintre care

813 au fost apoi eliberate . Astfel, la mijlocul lunii mai 1848, se găseau în închisoarea de la Carei 327 ţărani. Datorită numărului mare de întemniţaţi, conducerea închisorii s-a confruntat cu o mare lipsă de personal, solicitând creşterea numărului de gardieni cu încă 8 persoane. În pofida arestărilor şi a acţiunilor de reprimare a mişcărilor populare, locutorii din Homorod au continuat să-şi manifeste în mod făţiş revolta mai bine de o lună după anihilarea de către

9autorităţi a acţiunilor din celelalte sate .Cele mai relevante informaţii despre

atmosfera şi revoltele din Sătmar în prima parte a anului 1848, dar şi despre atmosfera din închisoarea de la Carei, le avem din epistolele trimise „Gazetei de Transilvania” de către Moise Sora Novac, „unul dintre cei mai naţionali români ce-i avem în Ungaria”. Din scrisorile pe care acesta i le-a adresat lui George Bariţiu, datate în 21 şi 26 mai 1848, aflăm amănunte despre acţiunile organizate de populaţia română din Hurezu Mare şi Racova, despre acuzaţiile care i s-au adus, despre modul în care s-a desfăşurat procesul intentat împotriva sa, precum şi despre perioada de detenţie. Astfel, în scrisoarea din

21 mai 1848, Moise Sora Novac relatează faptul că în 7 mai, sătenii din Hurezu au dorit să serbeze ziua „libertăţii comune”. În biserică preotul (Moise Sora Novac) a sfinţit „flamura maghiară” şi apoi au plecat spre satul vecin (Racova) ducând cu ei steagul sfinţit şi patru prapori. De-a lungul drumului au intonat psalmi şi alte cântece religioase. Ajunşi la biserica din Racova, ei au participat la o slujbă, iar Moise Sora Novac a rostit o predică potrivită „sărbătorii acesteia alese”. La terminarea activităţilor din biserică, localnicii i-au invitat pe locuitorii din Hurezu la un ospăţ. Unul dintre săteni prins de atmosfera petrecerii care s-a încins a început să tragă cu arma în direcţia casei unde luau masa preotul paroh din Racova şi cel din Hurezu. Astfel, frica de un posibil incendiu provocat casei determină mare panică şi învălmăşeală. După ce oamenii se liniştesc şi ospăţul se termină, Moise Sora Novac şi enoriaşii săi pornesc spre Hurezu tot în cadrul unei procesiuni. Speriaţi şi intrigaţi de evenimente (adunarea din Racova, procesiunile cu steaguri, prapori şi cântece religioase), şvabii povestesc contelui Károlyi György despre cele petrecute la Hurezu şi Racova. Ca urmare a acestor reclamaţii, Moise Sora Novac este dus la închisoarea din Carei, unde i se interzice să vorbească cu ceilalţi deţinuţi sau să primească vizite din exterior. Deşi a fost întemniţat într-o zi de miercuri, doar în următoarea duminică a aflat de la „hodnogul cetăţii” faptul că este învinuit de provocare la agitaţie şi tulburarea liniştii publice

10(„agitator, tulburător de pace”) . Scrisoarea din 26 mai 1848 relatează faptul că după începerea judecăţii, s-a dovedit că cea mai mare parte a învinuirilor aduse lui Moise Sora Novac nu au fundament, motiv pentru care acesta a fost eliberat. Una dintre acuzaţii a fost legată de cărţile de rugăciune pe care Moise Sora Novac le-a tipărit cu ortografie latină şi pe care apoi le-a trimis în Moldova şi Ţara Românească pentru a face cunoscută ortografia latină şi în mediile culturale din aceste regiuni. Oficialităţile l-au acuzat de a fi uneltit şi prin intermediul acestor cărţi pentru răscularea românilor împotriva autorităţilor maghiare. În perioada întemniţării sale, în Carei erau 327 de prizonieri spre uimirea autorului scrisorii care afirmă că: „de când e comitatul Sătmar n-au fost

11atâţia, că când erau mulţi, au fost 240” .Un alt aspect important care trebuie amintit

este acela privind participarea unui grup de sătmăreni români la Adunarea de la Blaj din 3/15 - 5/17 mai 1848. Este vorba de Ioan Pop, protopopul districtului Sărăuad din Comitatul Solnocu de

Marturii culturale

)

Eseu

64

Mijloc (astăzi în judeţul Satu Mare) şi Demetriu 12Coroianu din Craidorolţ .

După luna mai, până la mijlocul lui noiembrie, atmosfera din comitatul Satu Mare se mai linişteşte. Faptul se datorează şi consolidării forţelor de represiune a acţiunilor de răzvrătire împotriva autorităţilor. Se remarcă însă cazuri numeroase de neprezentare la comisia de recrutare, mai ales după luna august 1848, când Dieta a hotărât formarea unei armate regulate, alcătuită din 200.000 de soldaţi.

Prezenţa la Năsăud a colonelului Karl Urban, numit de împărat, în octombrie 1848, drept comandant al armatei din Transilvania de Nord, provoacă o reacţie impresionantă în rândurile populaţiei româneşti sătmărene. În ziarul Korunk apare articolul scris de Egyed Ákos, „Antecedentele războiului civil. Urban, cel care a îndeplinit politica Vienei”, în care autorul aminteşte şi el de situaţia de mai sus şi afirmă că reprezentantul imperial care a venit în 8 septembrie de la Viena la Năsăud, este acela care a agitat spiritele în Ardealul de Nord,

13conform unui plan al Vienei .Împotrivirile pornite din Năsăud în 13

septembrie s-au extins în Solnocul Interior, Dăbâca şi apoi în Chioar. Puterea imperială era reprezentată de acvila bicefală, însemnul răsculaţilor. În Chioar încep să se răspândească idei care puneau în opoziţie autorităţile maghiare cu împăratul şi românii. În 26 septembrie, această agitaţie se transformă în revoltă. Profitând de situaţia creată, în 27 septembrie 1848, Urban cheamă oamenii la adunare trăgând clopotele. Ţăranii care au răspuns la chemare au decis să pornească împotriva armatei ungare. Revolta populaţiei româneşti i-a determinat pe funcţionarii maghiari să se refugieze la Baia Mare, Satu Mare şi

14Carei . Mişcările din Chioar au afectat şi satele locuite

de români din comitatul Satu Mare. Astfel, au fost implicate localităţi din apropierea Someşului şi cele din sud-vestul oraşului Baia Mare. În Cetăţele, Medieş, Româneşti, Mocira au avut loc adevărate tragedii care s-au soldat cu pedepse sângeroase.

În cursul lunii septembrie, şi-au depus omagiile în faţa drapelului imperial de la Năsăud delegaţii satelor Lucăceşti (27 septembrie), Hurezu Mare (29 septembrie) şi Medieşu Aurit (3

15octombrie) . În 4 octombrie 1848, colonelul Urban semnează o patentă pentru delegaţii din Medieşu Aurit şi Româneşti în care confirmă că ”persoanele, în calitate de trimişi ai localităţii Medieşu Aurit, s-au prezentat de îndată cu împuternicire şi de voie bună şi au declarat cu fermitate că din dorinţa de a li se

întări prin jurământ credinţa şi supunerea faţă de Alteţa- Sa împăratul Ferdinand I, în caz de nevoie îşi vor trimite benevol tineretul capabil de a purta arme în armata cezaro-crăiască, în sensul ordinului nr. 4450 din 16 conform jurământului pe care l-au depus în faţa drapelului cezaro-crăiesc, care va fi confirmat. Şi de aceea, autoritatea militară pretinde în mod just ca oficiile comitatense sau celelalte, care şi ele sunt părtaşe în constituirea recruţilor, să-i

16reţină în ţară pentru menţinerea păcii” .Aşa cum am precizat şi în rândurile de mai sus,

revolta locuitorilor din Medieşu Aurit de la începutul lunii octombrie, este în strânsă legătură cu personalitatea colonelului Urban şi cu prezenţa sa la Năsăud. Astfel, negustorii de vite din localitatea sătmăreană mai sus amintită au adus din Lăpuş informaţii despre mişcarea românilor din Chioar şi despre existenţa unui om al împăratului la Năsăud. S-a răspândit vestea că, dacă apelezi la acesta, primeşti o scrisoare prin care eşti scutit de darea recruţilor şi de impozite. Ei încep să facă propagandă activă în rândurile populaţiei din Odoreu şi Iojib pentru a nu plăti dările şi pentru a nu da soldaţi. De asemenea, întocmesc o scrisoare către împăratul Ferdinand I căruia îi oferă sprijin armat. La această scrisoare colonelul Urban le răspunde în limba germană. Necunoscători ai acestei limbi, sătenii din Medieşu Aurit apelează la preotul romano-catolic din Iojib. Acesta însă îi denunţă autorităţilor maghiare. Astfel, în 8 octombrie, la Medieş vin două companii de soldaţi din garda naţională pentru a potoli ”crima îngrozitoare” a revoltei. Înarmaţi cu ce au găsit pe acasă, sătenii erau pregătiţi să înfrunte gărzile trimise pentru restaurarea liniştii în regiune, însă la sosirea acestora ei se retrag în linişte. Ancheta tribunalului statarial organizată la Medieşu Aurit s-a desfăşurat între 16-26 octombrie. În urma ei au fost întemniţaţi 60 de ţărani, iar bunurile lor au fost sechestrate. Ştefan Zima şi Dumitru Zab au fost condamnaţi la moarte prin spânzurătoare. După capitularea de la Şiria, în luna august 1849, cei

17întemniţaţi au fost eliberaţi .Evenimentele din luna noiembrie agită din

nou spiritele în comitatul Satu Mare. Nemulţumite de prezenţa trupelor imperiale în apropierea Sătmarului, autorităţile maghiare îl însărcinează pe maiorul Katona Miklós să strângă trupele din zonă, inclusiv garda naţională din comitat şi să le conducă

18spre Dej . Acolo a avut loc confruntarea militară cu armata austriacă, din care făceau parte şi grăniceri români. În 23 noiembrie, Urban înfrânge trupele prost organizate ale maghiarilor şi înaintează până la

Marturii culturale

)

Eseu

65

Marturii culturale

)

EseuŞomcuta Mare. Apropierea armatei imperiale de graniţa comitatului Satu Mare stârneşte panica în rândul unei părţi a populaţiei sătmărene. Totuşi, Urban decide să-şi oprească înaintarea şi să rămână în Transilvania. În decembrie 1848, el este înconjurat lângă Cluj de armata maghiară. Reuşeşte să spargă frontul la Apahida şi se retrage spre zona de câmpie. Astfel, pericolul ca Sătmarul să fie ocupat de armata imperială dispare.

Tot în noiembrie 1848, la Satu Mare sunt aduşi 600 de prizonieri croaţi, fapt care creează numeroase dispute privind încarcerarea lor. Ei reprezintă şi motivul pentru care, în februarie 1848, la solicitarea lui Csányi László, comisarul guvernului revoluţionar maghiar, de a trimite soldaţi, autorităţile din Satu Mare refuză, argumentând că pentru paza croaţilor este nevoie de cel puţin două companii, şi deci, nu se pot lipsi de sprijinul militar ex is ten t în oraş . Spre f ina lu l ac ţ iuni lor revoluţionare, prizonierii croaţi sunt eliberaţi. Ei primesc soldă pentru o săptămână şi sunt conduşi

19până la Moftin .Ca o concluzie privind acţiunile revoluţionare

sătmărene de la 1848 ar trebui să spunem că la acestea au luat parte reprezentanţi ai tuturor grupurilor etnice: români, maghiari şi şvabi. Obiectivele lor erau legate, în special, de frământările ţăranilor din acea perioadă: eliberarea din iobăgie, desfiinţarea dărilor, revizuirea reglementărilor urbariale care îi lăsaseră pe ţărani cu foarte puţin pământ. Ceea ce este interesant pentru Satu Mare, este faptul că evenimentele de aici nu se încadrează în tiparul mişcării revoluţionare paşoptiste din Transilvania. Populaţia română de aici, concentrată doar în anumite regiuni este influenţată doar de ideile propagate în zonele imediat învecinate cu graniţele Sătmarului. Doar în aceste localităţi mişcările de revoltă au o amploare mai mare, cu caracter naţional. Populaţia maghiară i-a cunoştinţă încă din primăvara anului 1848 de principiile revoluţionare şi acţionează conform acestora. Mişcările de revoltă organizate pe marile domenii, în special pe domeniul Károlyi, cuprind atât populaţia maghiară, cât şi pe cea şvăbească şi cea română, ele fiind determinate de nemulţumirile provocate de noua lege agrară votată de dieta de la Bratislava. Ar mai trebui precizat faptul că pe acest domeniu, populaţia românească trăia printre comunităţile maghiare şi şvăbeşti, fiind puternic influenţată de acestea. De aceea, evenimentele din primăvara anului 1848, în care au fost implicaţi şi românii de pe domeniul Károlyi au un puternic

caracter social. Acesta este completat şi de lipsa unor elite româneşti care să îşi asume rolul de conducători şi care să susţină şi să coordoneze acţiunile românilor.

Note:

1Balogh Béla, Társadalmi és nemzetiségi mozgalmak Szatmár és Máramaros megyékben valamint Kővár vidékén 1848-ban, în ed. Takács Péter(coord.), Forradalom és szabadságharc a Felső-Tisza vidékén, Nyíregyháza, Periférián Alapítvány, 1998, p. 13.2Borovszky Samu, Szatmár vármegye, Budapest, Országos Monográfia Társaság, 1910, p.519.3Hermann Róbert, A nemzetőrség és a honvédség 1848-1949, Budapest, 1998, p. 16.4Bene János, Nemzetőrség szervezése Szatmár vármegyében 1948-ban, în ed. Farkas József-Zoltán Ujváry(coord.), Történelem, régészet, néprajz: Tanulmányok Farkas József tiszteletére, Debrecen, Ethnika Alapítvány, 1991,p. 79.5Ibidem,p. 75.6Hermann Róbert, op. cit., p. 6.7Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru Unire (1918-1919), Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, 2004, p. 27.8Ibidem, p. 28.9Balogh Béla, op. cit., p. 15.10Viorel Ciubotă, Bujor Dulgău, Doru Radosav, Lupta românilor din județul Satu Mare pentru făurirea statului național unitar român. Documente 1848-1918, București, Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, 1989, p. 69.11Ibidem,p. 71.12Bujor Dulgău, Considerații privind manifestările pășoptiste din zona Sătmarului, în Satu Mare–Studii și Comunicări, XV-XVI, 1998-1999, Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, p. 325.13Balogh Béla, op. cit., p. 25.14Ibidem, p. 26.15Ibidem, p. 325.16Viorel Ciubotă, Bujor Dulgău, Doru Radosav, op. cit., p. 79.17A. Doboși, Din istoria Sătmarului, Satu Mare, Ed. Prefectura Județului Satu Mare, 1937, p. 37.18Borovszky Samu, Op cit., p. 519.19A. Doboși, Op. cit., p. 35.

Mișcarea populațiilor pe planetă se face acum în valuri dinspre Siria spre Occidentul Europei, iar din țările foste comuniste forța de muncă migrează spre statele civilizate, care va crea noi polarizări la nivel economic, social și cultural, producând o eterogenitate, care împinge la linia orizontului imaginea clasică a statului omogen din punct de vedere etnic, care are asigurată stabilitatea. Convingerea lui Winston Churchill, formulată în decembrie 1944, că „Expulzarea este metoda care, după câte am putut vedea până acum, va fi cea mai satisfăcătoare și mai durabilă. Nu va exista amestec de populații care să provoace probleme fără sfârșit…Vom scăpa definitiv

1de acestea.” Realitatea l-a contrazis categoric pe prim-ministrul Angliei în Al Doilea Război Mondial. Valorile supreme în jurul cărora s-au construit teoriile politice moderne în America și Europa sunt egalitatea și libertatea. „În Statele Unite-va observa Daniel Bell - tensiunea dintre libertate și egalitate, care a creat cadrul marilor dezbateri filozofice în Europa, a fost dizolvată de către un individualism în care s-au regăsit amândouă.” În acest fel - conform opiniei lui Herbert Croly - Țara Libertății a devenit în decursul timpului și

2Țara Egalității.” America polarizează și la început de secol XXI interesul unor cetățeni sosiți din cele mai diverse părți ale mapamondului, cărora în S.U.A., mai ales, și apoi în Canada li se oferă un cadru integrativ mai bun decât oriunde în lume, perspectiva fiind una a prosperității economice, care este chiar ținta râvnită de imigranți. Dorința de a deveni cetățeni americani nu le este impusă, așa cum în istoria europeană a secolului al XIX-lea se întâmpla cu naționalitățile cuprinse în hibridul Imperiu Austro-Ungar și care au dus o luptă a descătușării finalizată la Primul Război Mondial. De o cu totul altfel de „luptă” este vorba în America, unde identitatea românească nu se opune identității americane, ci trebuie văzută nu ca ceva crescut pe identitatea americană, mai ales la noile generații, născute acolo, ci preexistând aceleia, fapt valabil la toate națiunile integrate în acel mare conglomerat etnic.

În teoretizările prezentului, sintetizate de Horia Ion Groza în cartea sa Ochiul diasporei, se apelează la definițiile date identității de la Vasile Pârvan la

Alexandru Mironescu, chiar cu raportare la epoca globalizării, care tinde să facă din individ un „cetățean al lumii și nu al unei

3țări anume.” Preocupat de proiectul unificării europene în contemporaneitate, Andrei Marga se referă la identificarea etnică, socotită un concept care în cultura română a produs o vie dezbatere pentru că „este instrumentată politic în scopuri legitimatoare.”Privită nu ca un dat cu rădăcini adânci în istorie, tradiții și conștiință, ci ca un proces în plină desfășurare, identificarea solicit măsuri ferme:”Cred - va conchide filosoful - că

avem nevoie de strategii care să încurajeze trecerea de la identificări etnice tradiționale la identificări etnice

4moderne, europene.”La început de secol XXI trăim în aerul reavăn al

credinței că protecția populațiilor, a minorităților este resimțită drept responsabilitate internațională. Vom coborî la nivelul celular al presiunilor resimțite la nivelul familiei în plan educațional, luând drept studiu de caz pe românii imigrați în America în anotimpul postdecembrist, respectiv în ultimul sfert de secol. Pentru oricare familie de români care îşi creşte şi formează copiii în America ultimelor decenii, o problemă de filozofie personală este atitudinea faţă de limba şi cultura ţării de origine. Teoria conceptului de „ identitate naţională”, asimilat cu „conştiinţa naţională” şi cu „sentimentul identităţii naţionale”, a produs o bogată literatură, cu trimiteri la istorie, la sociologie, etnografie şi lingvistică, raportările făcându-se diferențiat la conceptele de „patriotism” şi „naţionalism”. Coborând în domeniul practicii nemijlocite, se poate constata că, de obicei, la prima generaţie de copii născuţi pe pământ american părinţii păstrează legături puternice cu patria-mamă. Cel mai frecvent, când ritmul îndrăcit de muncă în care noii veniţi sunt antrenaţi nu lasă prea multe opţiuni rezonabile pentru programul estival al celor mici, copiii sunt încredinţaţi bunicilor ori rudelor pentru vacanţele de vară petrecute în România. Mai adesea, creşterea lor revine şi bunicilor, care abandonează în ţară gospodăria cu griji familiale, pentru a ajuta copiii repatriaţi peste Ocean. Chiar şi în aceste situaţii optime, în şcoală presiunea asupra elevilor este atât de mare, încât limba engleză biruie cel mai adesea toate impulsurile lingvistice familiale.

66

Aspectealelupteipentruidentitatenaționalăîncomunitățileromâniloramericani

AncaSÎRGHIE

Marturii culturale

)

Eseu

Motto: „Când ei ajung în America, mintea li se dezmorțește, milivoltajul cerebral crește. Astfel ei, românii,

devin în stare chiar de premiul Nobel, cum s-a văzut. Emigrația în Americi este o probă inițiatică.” (V. Andru)

67

- „Câte limbi vorbeşti, de atâtea ori om eşti!”Adevărul că o limbă cunoscută de un tânăr

echivalează cu o diplomă nu mai este pentru nimeni o noutate, iar circulaţia neîngrădită a românilor pe diferite meridiane în zilele noastre motivează mai mult decât oricând în istorie oportunitatea unui asemenea proiect şi target. Ceea ce copiii primei generaţii americane îndeobşte cunosc, pe lângă comunicarea lor constantă în engleza oficială, este limba română vorbită, mai arar scrierea şi citirea ei; pe acestea le pot asigura numai părinţii cei mai insistenţi ori rudele din ţară care, intrând permanent în contact cu ei, ştiu motiva un asemenea exerciţiu şi deţin şi tehnica didactică necesară. Uşor de ghicit că este cazul unor cadre didactice, mai ales, însă şi a tuturor românilor diasporei care înţeleg adevărul ascuns în zicerea noastră „Câte limbi vorbeşti, de atâtea ori om eşti!”. Dar odată asimilate aceste cunoştinţe de limbă română, ca limbă maternă, ele pot deveni baza însuşirii mult mai lesnicioase, spre exemplu, a spaniolei, a doua limbă oficială în S.U.A, şi a altor limbi romanice. Recent am întâlnit la Montreal familia inginerului Alex Cetăţeanu, a cărui soţie Iulia, medic de profesie, petrece mult timp în Anglia, unde este stabilit fiul lor, care părăsise România la 11 ani şi acum, după ce s-a format strălucit în Canada, este căsătorit cu o chinezoaică şi a devenit tată a 3 copii. Dar acolo, în Anglia, unde îşi au afacerea părinţii lor, aceşti fii ai unei familii mixte vorbesc între ei chinezeşte. De ce? Pentru că mama şi bunica din China i-au învăţat de mici limba lor. La grădiniţă, copiii de 4 şi respectiv de 6 ani vorbesc engleza oficială, iar încercările mai timide ale bunicii Iulia de a folosi în conversaţia cu nepoţeii ei şi cuvinte ale limbii române deocamdată nu au succes. Îndemnul meu a fost ca ea să nu renunţe, ci să găsească acele situaţii în care ei să nu o poată refuza, gen timpul transportului cu automobilul sau vremea micului dejun, când copilaşii stau la masă şi dialogul se leagă direct, neconcurat de joacă, preocuparea mereu prioritară.

Insist pe ideea că strategia pe care se cuvine să o aplice familiile românilor diasporei trebuie să pivoteze pe adevărul că oricare limbă cunoscută de un tânăr echivalează cu o diplomă în plus, ceea ce nu este puţin. Am putea lua exemplul evreilor care asigură cunoaşterea câtorva limbi străine copiilor de la primii ani de viaţă, practică nu numai posibilă, ci şi foarte utilă pentru viitoarea lor evoluţie. În Israel, evreii plecaţi din România vorbesc întreaga viaţă româneşte între ei şi cu musafirii veniţi din ţară, pe când după 3 ani de la sosire în America, sunt unii români care nu mai vor să vorbească limba lor maternă. Concentraţi pe dorinţa de a folosi cât mai bine limba ţării de adopţie, ei se mândresc cu o asemenea obtuzitate, în loc să se ruşineze de faptul că uită o limbă deja bine cunoscută, studiată în ani mulţi de şcoală.

O nefirească situaţie mi s-a semnalat la o emisiune a postului Radio Ro USA din Michigan,

referitoare la un festival românesc din oraşul Dearborne, la care dansatorii îmbrăcaţi în costume naţionale vorbeau între ei… englezeşte. La ce bun mai organizezi o asemenea manifestare naţională, dacă îmbrăcat în costumul românesc, nu înţelegi să-l respecţi şi prin atitudinea lingvistică? Limba maternă este o zestre pe care nici un om cu logică nu o abandonează de-a lungul vieţii. Aş da exemplul unui rabin, care în 1949 a plecat din România în Elveţia. Cunoştea șapte limbi străine. După mai mulţi ani, el a dat un interviu în perfectă limbă română. Probabil tot aşa se descurca şi în celelalte şase limbi străine, care îi asigură în viaţă o deschidere imensă spre cultura universală.

-Cum se păstrează în conştiinţele copiilor ideea identităţii lor naţionale?

Totul depinde, în principiu, de programul pe care părinţii îl asigură celor mici, completând joaca, ocupaţia de bază şi chiar pornind de la ea, cu preocupări spornice pe termen lung, cum sunt învăţarea limbilor străine, iniţierea în muzică, apropierea de artele plastice etc. În acest fel, ei nici nu lasă copiii pradă jocurilor pe calculator, pe tabletele, care ar trebui strict limitate în programul cotidian; ele pot fi reduse mai ales la timpul petrecut în autoturism pentru transport spre locurile ţintă ale zilei ori hotărând un calendar de nedepăşit al jocului pe calculator în orarul zilei.

Cei mai responsabili dintre românii americani fac eforturi reale pentru a păstra în conştiinţele copiilor ideea identităţii lor naţionale, fără ca aceasta să intre în conflict cu cetăţenia statului lor de adopţie, desigur. Cum este posibilă o echilibrare între ele? Prin voia destinului, am frecventat între comunităţile româneşti din S.U.A câteva luni anual mai ales pe cele din Michigan şi Colorado, unde trăiesc cei doi băieţi ai mei cu familiile lor, dar nu a lipsit să vizitez şi o grădiniţă românească de la Chicago. Nu am ezitat să încep cu cercetarea orizontului pe care îl au copiii românilor noştri, asistând în câteva şcoli americane din statul Michigan la orele făcute cu elevii claselor primare şi cu cei din grădiniţe sau am intrat la lecţiile asigurate prin şcolile duminicale la mai multe biserici. Am, aşadar, deja 15 ani de când iau pulsul cultural al acestor zone de românitate şi nu pot declara că am motive de linişte.

-Generaţia de mâine a diasporei noastre americane.

Nu la relaţiile adulţilor voi face referire, în principal, ci la regimul în care cresc copiii, generaţia de mâine a diasporei noastre americane, căci în această perspectivă dobândește consistență noțiunea de „ luptă”, dar fără vreo conotație politică, ci doar ca efort conștient și susținut cu rezonanță psihologică și cu repercusiuni în viața societală a românilor americani. Am privit recent un album cu pozele păstrate de Rodica Raica, o profesoară din Michigan, ilustrând activităţi iniţiate acum aproape 20 de ani pentru a păstra identitatea naţională, prin şcoala de duminică la copiii

Marturii culturale

)

Eseu

68

Marturii culturale

)

Eseucomunităţii românilor din oraşul Troy, MI. Ea venise în America după ce terminase în România o facultate de litere şi era profesoară de limba română şi de limba franceză. Avea experienţă didactică şi dorea să o aplice pentru ca fiica ei, Nicoleta, născută în America, să nu fie lipsită de şansa de a scrie şi citi în limba română, căci de vorbit, bineînţeles că se ocupau în familie nu numai ea ci şi bunica sosită din ţară tocmai pentru a contribui la buna creştere a nepoţelei.

Aşa cum a relatat distinsa profesoară, începutul a stat sub semnul entuziasmului câtorva familii, care în 1998 întâlnindu-se la biserică şi-au propus să-şi unească forţele ca să constituie o şcoală duminicală în comunitatea locală a românilor. Cei 12 părinţi prezenţi au decis că nu doreau un cadru pentru a face educaţie religioasă, aşa cum se întâmplă de obicei la biserici, indiferent de cult. Nu, targetul lor era în mod clar altul, anume o educaţie românească, în cel mai nobil şi patriotic sens al cuvântului, ca o completare firească la ceea ce învăţau în şcolile americane copiii născuţi în Lumea Nouă. Erau prezenţi la acel moment iniţial Liliana Calimente, Rocsana Nae, Dorina Căluşer, familia Puiu, Rodica Raica, Dorina Costan, Paraschiva Nanu, care s-au angajat în acţiunea de căutare a unui spaţiu adecvat. Şi aşa, cursurile s-au desfăşurat săptămânal la biblioteca oraşului Berkley, de unde s-au mutat la biblioteca din Clinton, apoi la Troy. A fost un adevărat periplu. Cine a trăit acele momente de început înţelege de ce se cuvine folosit cuvântul „luptă”. În 1999 şcoala românească activa pe lângă Biserica „Sf. Treime” din Troy. Cu eforturile insistente ale Rocsanei Nae, s-a obţinut o locaţie stabilă în Biblioteca publică din Troy, unde „Parks and Rec” era o sală oferită gratuit în zilele de sâmbătă. Entuziasmul iniţiativei a acţionat sinergic. Rodica Raica răspundea de scrisul şi cititul elevilor, ei alăturându-i-se învăţătoarea Paraschiva Nanu, cu tactul şi experienţa ei didactică. Rocsana Nae şi Dorina Costan s-au ocupat cu istoria şi geografia României. Dar nici la Troy nu a putut rămâne mult timp şcoala românească astfel temeinicită din inițiativă particulară.

Nu era deloc simplu să se găsească spaţiul necesar cursurilor şi spectacolelor organizate cu copiii. După ce au schimbat câteva locaţii provizorii, în final şcoala duminicală s-a stabilit la American-Romanian Cultural Center din Clinton, unde spaţiul era satisfăcător. Se organizau periodic lecţii de lectură şi scris în limba română, dar cele mai antrenante activităţi erau cele tematice. În anul 2000 s-a organizat la şcoala românească serbarea Rapsodii de toamnă cu copii care interpretau cântece şi recitau versuri legate de anotimpul autumnal. Desigur că primau versurile lui George Topârceanu, pe care copiii le memorau sârguincios. Decorul era pregătit cu grijă, astfel că în scenă se aduseseră baloţi de paie şi tot ce putea fi însemn al toamnei. Aşa cum se vede în pozele albumului, recitatorii reprezentau gâze şi flori în

costume făcute de părinţi. Fetiţele care atunci interpretaseră Greieraşul şi Gărgăriţa au devenit studente la Medicină. Una dintre ele a absolvit şi Teologia şi s-a căsătorit în ţară, unde activează în prezent. Nicoleta Raica, recitatoarea de atunci în rolul Margaretei, astăzi este absolventă a Facultăţii de Farmacie.

Au urmat spectacolul de Crăciun şi apoi cel de Mărţişor 2001, fiecare cu decor şi program artistic specific. Ziua femeii din 8 martie 2001 s-a organizat cu aportul doamnei Paraschiva Nanu, iar Ziua Internaţională a Copilului din 1 iunie 2001 s-a remarcat prin iniţiativa de a oferi cursanţilor diplome la final de an. La 1 Decembrie 2001 elevii cursului au recitat poezii patriotice şi au jucat hora românească îmbrăcaţi în costume tradiţionale. Moş Nicolae le-a adus pungi cu bunătăţi, iar Crăciunul a fost întâmpinat cu un program de colinde, prezentat la diferite familii. Ideea-axă a tuturor activităţilor era promovarea conversaţiei în limba română în rândurile celor mici. Aşa s-a desfăşurat în toamnă şi culesul merelor într-o fermă. Datorită contribuţiei entuziaste a profesoarei de muzică Mihaela Anghelescu la Rapsodiile de toamnă din 2002 pe lângă frumuseţea costumaţiei participanţilor a impresionat şi evoluţia elevilor care au cântat la pian, la clarinet şi la vioară.

Trei ani la rând copiii Şcolii Româneşti au participat la Festivalul Cultural Internaţional din Troy,organizat la un centru de recreere, unde se prezentau spectacole ale diferitelor naţiuni. Se remarcau thailandezii, vietnamezii, chinezii, indienii, germanii, copiii de Bangladesh etc. Marele Premiu era de obicei luat de carul alegoric al thailandezilor. Rodica Raica s-a ambiţionat, amintindu-şi de nunta ţărănească din Transilvania, cu elementele ei de autenticitate. Au început pregătirile. Locul carului l-a luat o camionetă, decorată lateral cu straie româneşti, găsite la diferite familii de conaţionali. S-a reprezentat o laviţă, lada cu zestre a fetei din casa ţărănească tradiţională. Diana Diliţă era mireasa, purtând coroniţa din flori a fetelor de altădată, şi Ionescu, blondul cel zvelt, era mire. Domnişoarele de onoare aveau flori în decoraţia lor sărbătorească şi ursitoarele făceau urări de nuntă. Nu lipseau clarinetul, acordeonul şi toba. Se cânta. Imaginaţi-vă frumuseţea acelui alai, costumat tradiţional. Femeile se învârteau în dans. Era o exuberanţă generală. Ei bine, spectacolul românilor a luat primul loc, deci Marele Premiu. Efortul organizatorilor a fost răsplătit cu prisosinţă. Există păstrat pe un CD tot spectacolul acela superb. Din anul 2003 Şcoala Românească a fost preluată de o altă profesoară, care a constituit două grupuri mici, cu copii între 4 şi 7 ani, pentru că s-a observat o tendinţă tot mai clară, anume că elevii de 9-10 ani deja refuză să participe la curs. Adolescenţii românilor americani au alte priorităţi, pesemne. Mare păcat! Aici se cerea ca părinţii să intervină categoric şi să nu abandoneze ideea

69

până la învăţarea limbii române prin scris, citit şi conversat.

Desigur că nici oamenii maturi din comunitate nu au rămas mai prejos. Adulţii au participat la festivalul multietnic din Troy, organizat timp de 3 ani. Sufletul acţiunii au fost aceleaşi doamne active, Rodica Raica, Dorina Căluşer, Paraschiva Nanu, alături de partenerii lor de acţiune, inginerii Constantin Mărăndici, Călin Cutean şi alţii. Ei colectau artizanat, costume naţionale, albume cu imagini din România. Un sculptor în lemn ajuta la standul românesc al festivalului. Se orna o cameră ţărănească, unde pe masă se tăia mămăliga cu sfoară şi arc de joardă. Ţuica se servea din ploscă. Nu lipsea nici strachina cu brânzeturi. În jurul mesei erau o laviţă şi patul tradiţional cu perne decorate de mână, aşa cum se păstrau ele în camera din faţă la ţară. Au fost simulate chiar şi cele două ferestre ale camerei, iar icoanele erau decorate cu ştergare româneşti. S-au adus şi nişte manechine, ca să fie îmbrăcate cu costume, inclusiv cu năframă şi respectiv clop. Fusul cu fuior completa decorul. Se invitau oaspeţi la masa cu mămăliga aburind ademenitor. Succesul a fost pe măsura efortului depus de organizatorii standului românesc la festivalul de la Troy.

După câţiva ani, Şcoala Românească a căzut, în forma ei iniţială. Mai exact, ea s-a metamorfozat în funcţie de solicitările noului moment. Dorina Căluşer a continuat altfel tradiţia Şcolii Româneşti, dânsa fiind susţinută de Simona Ghilezan. Ideea lor rezistă deja de 6 ani. Ele formează un grup folcloric de dansatori, din copii cu care la diferite ocazii sărbătoreşti şi în festivaluri reprezintă România. Pe rând, an după an, se aleg dansuri din diferite provincii. Aşa s-a întâmplat şi în mai 2016 la Festivalul multietnic al copiilor din Michigan. Răsplătit cu vii aplauze pentru programul de dansuri maramureşene, grupul „Românaşii din Detroit”, constituit în noua structură cu doi ani în urmă, în prezent are în componenţa sa 24 dansatori de la 4 la 15 ani. Lor li s-a adăugat în anul precedent un grup de 12 copii de la Cleveland, Ohio, care pregătiseră aceleaşi dansuri populare şi cu care omogenizarea a trebuit realizată în doar câteva repetiţii, înaintea spectacolului din mai 2015. Succesul românaşilor, care au prezentat şi în acest an un program dinamic şi omogen, îngrijit executat, aducând o explozie de culoare şi ritm, se datorează generoasei preocupări a doamnelor Simona Ghilezan şi Dorina Căluşer, care au selectat dansatorii mai ales de la parohia Bisericii” Sf. Nicolae” din Troy, sub privirea oblăduitoare a preotului Gheorghe Cârstea. O asemenea prestaţie artistică poate contribui la dezvoltarea personalităţii copilului, la întărirea capacităţii lui de a relaţiona social, la dezvoltarea simţului său artistic. În reuniunile pregătitoare, copiii s-au deprins să vorbească româneşte şi au învăţat multe cântece din ţara părinţilor. Nu este deloc întâmplător faptul că în

programul „Românaşilor” au figurat nu numai dansuri ci şi cântece din tezaurul liric al Maramureşului. Doamnele instructoare au rezolvat în acest an, când programul artistic era axat pe dansuri maramureşene, aducerea a 10 bluze vechi de 100 de ani de costum popular din zona de NV a României şi au cusut chiar ele parte din îmbrăcămintea copiilor. Cel mai dificil target a fost ca doamnele instructoare să cultive respectul şi preţuirea micilor dansatori pentru semnificaţia costumelor tradiţionale, care păstrate şi purtate cu evlavie se constituie ca un tezaur al comunităţii române din statul Michigan, simbol ineluctabil al identităţii lor naţionale.

"Dacă mă întreabă cineva ce sunt, mărturiseşte Ilinca Căluşer, studentă în vârstă de 24 ani, întotdeauna voi spune că sunt româncă. De fapt, cu sufletul simt că sunt româncă şi nu cred că voi spune vreodată că sunt americancă pentru că asta nu simt. Nu îmi doresc să mă întorc în România decât în vizită, dar apreciez foarte mult valorile culturale şi spirituale, istoria milenară, bucătăria românească, dar în mod special frumuseţea sufletească a oamenilor." Interviul nostru a trecut de la fiică la mamă. „Din păcate, ne va explica mama ei, Dorina Căluşer, asta e realitatea, Ilinca a fost doar de două ori în România, în 2004 şi în 2008, contactul cu România s-a întrerupt de câţiva ani buni. Vorbeşte foarte bine româneşte pentru că am vorbit cu ea doar româneşte. Când era mică, am citit împreună şi asculta la casetă poveşti româneşti, a participat la toate spectacolele copiilor în limba română. Vine încă la biserică unde slujba e doar în limba română, rugăciunile pe care le-a învăţat, copil fiind, în limba română, aşa le spune şi acum.” Apreciez că aceasta este situaţia celor mai mulţi tineri români din America, unde sentimentul românităţii trece de la expresia lingvistică, păstrată în mediul familial, dar ameninţată de valul copleşitor al limbii oficiale, spre un strat lăuntric al conştiinţei că aparţine unei anumite comunităţi, în spectrul multinaţional al societăţii în care trăiesc. Preocupat să cerceteze raportul dintre zestrea nativă cu care sosesc în America și puterea de adaptare la noua realitate, publicistul Gabriel Stănescu conchidea la capătul unor experimente făcute în planul cultural al vieții imigrației noastre, prezentate în cartea sa Românii din Lumea Nouă. Valori native și adaptive la românii americani, că ”generația aflată pe băncile școlii resimte cu mai puțină intensitate șocul cultural, deoarece procesul de învățare al noii culturi este intens și continuu, atât datorită procesului educațional cât și al

5relațiilor interpersonale cu americanii nativi…”Şcoală românească finanţată de guvernul

american O altă deschidere o demonstrează românii

comunităţii din Chicago, unde Biserica menţine la înălţime tradiţia românească. În principiu, în America rolul bisericii ca instituție ce ghidează spiritul comunitatea este decisiv, deosebindu-se de reacția

Marturii culturale

)

Eseu

70

omului occidental, care se îndepărtează de ea sub impulsul școlii care cultivă ateismul. O mare categorie de europeni manifestă indiferentismul sub raport religios. Andrei Marga recunoaște din perspectivă trecutului faptul că „religia ortodoxă a interferat puternic cu istoria națiunii române, dar ortodoxia nu

6este testul apartenenței la românitate” în epoca aceasta, când importanța ei s-a diminuat în Europa. Cu totul alta este situația instituțiilor angajatoare față de cetățeanul neafiliat religios unei biserici, indiferent de direcția ei ideologică. Horia I. Groza nu ezită să aprecieze că în

7America biserica este un „ciment etnic” , ea având un rol decisiv în menținerea unității de neam a fiecărei comunități. Şcoala de pe lângă Biserica Ortodoxă „Naşterea Domnului” din Chicago, având paroh pe pr. Ioan Lupescu, are în prezent peste 100 de copii, care frecventează orele de religie susţinute vineri seara, după ce preotul a încheiat o săptămână de muncă asiduă, căci astfel el înţelege să menţină credinţa ortodoxă şi limba română la generaţiile ce vin. La Şcoala Duminicală sunt cursuri susţinute de mamele sau profesoarele cu pregătirea necesară. Tot acest curs se desfăşoară până la momentul împărtăşirii, când copiii sunt aduşi să ia sfânta împărtăşanie şi apoi participă până la sfârşit la slujba religioasă. Vineri şi duminica se fac şi repetiţii pentru evenimentele sărbătoreşti ce se pregătesc. Slujba se ţine în româneşte, cu excepţia unor ectenii, care sunt spuse şi în engleză.

Aşa cum ne relatează doamna învăţătoare Ana Lupescu, în prezent la Chicago există un flux de moldoveni proaspăt veniţi, ai căror copii înscrişi la această şcoală ştiu după două luni să se descurce în engleză şi în română, limbi studiate cu aceeaşi atenţie. Serbările sunt cu adevărat revelatoare. În şcoală se organizează atât Ziua Femeii la 8 martie, Ziua Mamei în a doua duminică a lunii mai şi la 1 iunie Ziua Copilului, cât şi Sărbătoarea Paştilor, a Crăciunului etc. La fiecare dintre ele, copiii confecţionează lucruşoare specifice, de la mărţişoare la felicitări şi jucării. La biserică se organizează pentru copii cursuri de limba română o perioadă de 6 luni, dar li s-a solicitat şi un curs de engleză, pentru adulţii necunoscători ai limbii oficiale. Copiii sunt învăţaţi să redacteze în limba română compuneri cu introducere, cuprins şi încheiere. Titlurile sunt legate de activităţile lor concrete, adică La piscină, În parc, Un party etc. Cursurile sunt susţinute de persoane calificate, care trăiesc în S.U.A, dar şi voluntari veniţi în vizită, care sunt încântaţi să-ţi ofere serviciile pentru o asemenea activitate ce promovează limba română. Cunoştinţele elevilor despre România se îmbogăţesc, ei putând să spună ce munţi, râuri, oraşe importante are ţara noastră, ei enumerând chiar şi ţările vecine cu ea. Cele mai implicate sunt preoteasa Ana Lupescu, profesoara Cornelia Tipescu, doamna Luci Pop şi alte cadre didactice, precum doamna Mihaela, venită în vizită din ţară, acceptând să facă o zi pe săptămână cântece şi jocuri cu grupa mică. Această doamnă a rămas impresionată de faptul că se face curs

de 6 săptămâni în iarnă, iar la spectacolul cu poezii şi cântece elevii ştiau foarte multe, inclusiv reuşeau să citească uşor. În vacanţa mare, vineri se organizează câmpul de vară, consacrat unor activităţi practice cu tentă românească, gen gogoşi din aluat, cocoşei preparaţi la ciur şi multe altele.

Pentru că în jurul bisericii există o comunitate numeroasă şi puternică, se organizează ansambluri de dansuri populare pentru copii între 3 şi 7 ani, de adolescenţi până la 15 ani şi altul de tineret. Juniorii au ansamblul lor, iar acum tinerii căsătoriţi doresc să-şi formeze grupul lor autonom, deosebit de Ansamblul ”Mioriţa”, cu dansatorii peste 20 de ani, ca doamnele să se înscrie în ansamblul „Hora”. Mai rar, o asemenea emulație artistică! În acest an există chiar şi nişte tineri americani care doresc să intre în formaţia de dansatori. Multe costume naţionale pentru dansatori se aduc din ţară, iar femeile comunităţii cos din postav haine pentru cei mici. Ansamblul mare îmbracă numai costume profesionale, autentice. Important este că aceste formaţii nu se mulţumesc să facă faţă la spectacolele organizate de biserică cu diferite ocazii, ci sunt solicitate şi în afară, aşa cum în prezent tocmai vor dansa la picnicul de Rusalii 2016 de la Vatra Românească.

Cu glas emoţionat de mândrie, doamna preoteasă Ana Lupescu evocă evenimentul anual de la 10 mai, când prin grija Bisericii ortodoxe „Naşterea Domnului” dansatorii români şi cântăreţii sosiţi din ţară fac o serbare în faţa primăriei oraşului Chicago. Spectacolul de o oră se încheie cu Imnul României. Nu întâmplător, este exact ora lunch-ului, când mulţi americani ies în centrul oraşului şi admiră pe dansatori. De Crăciun, în post, se organizează brazi în Muzeul de Ştiinţe şi Tehnică al oraşului. În centru, este totdeauna bradul american, în jurul căruia se pot aduce brazi ai fiecărei naţiuni. Prin iniţiativa acestei biserici ortodoxe, se expune un brad împodobit cu păpuşi în costume populare din absolut toate regiunile ţării noastre, iar jos figurează o placă, pe care este descrisă România. Datorită acestui ritm dinamic al activităţilor cultural-artistice, de multe ori participanţii afirmă că aici programul de spectacole şi de petreceri este cu mult mai bogat chiar decât în România.

Pe lângă toate aceste forme de activitate, mai există o şcoală înfiinţată de doamna preoteasă Ana Lupescu şi familia dânsei, numită „Lumea copiilor”,

8funcţionând cu 80% finanţare de la guvernul american. Eu am vizitat, printr-un noroc, şcoala „Lumea copiilor”, cu spaţii luminoase şi vii, sub raport cromatic. Mi-au plăcut camerele cu pătucuri de creşă şi sălile amenajate pentru grupele elevilor mai mari. În prezent, pe lângă creşa cu copii de la 6 săptămâni la 8 luni, ca şi grupele de la 8 la 16 luni şi cea de la 17 la 24 luni, se constituie alte 3 grupe de grădiniţă de la 3 la 6 ani, vârstă la care elevii deja învață scris-cititul şi spun poveşti. Elevii de la 6 la 7 ani sunt duşi la şcoală între orele 8,30 şi 15,30, după care revin, ca să-şi facă lecţiile

Marturii culturale

)

Eseu

71

Marturii culturale

)

Eseuşi să se joace în aer liber. Aici s-au înscris nu numai români, ci şi americani, indieni, coreeni şi chinezi. Se promovează studiul în limba engleză, română şi spaniolă. Iată un model de integrare complexă în ritmul societăţii americane din Chicago. Serbările se fac în limbile română şi spaniolă, aşa cum se poate vedea de Crăciun, când elevii americani pronunţă corect poeziile şi cântecele, pentru că în şcoală se studiază alfabetul, se citesc poveşti în limba română. Româneşte se şi predică la biserică, unde numai cununiile se fac jumătate româneşte şi jumătate în limba engleză, înţelegându-se că musafirii pot fi şi americani.

-Şcoala „Junimea Română” din Montreal O recentă vizită la Montreal, capitala culturală a

românilor din Canada, mi-a redat curajul să cred că nu de altcineva, ci numai de noi înşine depinde cum va arăta peisajul viitorului. Şcoala Junimea Română din Montreal a fost înfiinţată în 2010 de Otilia Tunaru, care a devenit directoarea instituţiei, în care învaţă în prezent peste 200 copii între 4 şi 18 ani. „N-am făcut nicio afacere cu emigraţia aceasta!- afirmă doamna Otilia Tunaru - Unii dintre conaţionalii noştri îşi neagă originile şi nu reacţionează văzând că au copii care nu ştiu vorbi româneşte. Am plecat din România disperaţi de atâta birocraţie şi umiliţi de politicienii abuzivi. Ajunşi în Canada, ne izbim de alte greutăţi, la fel de inacceptabile, dar ne spunem: Mai bine să ne umilească străinii, decât ai noştri. Se plăteşte foarte mult bunăstarea aceasta. Fără grijă, ne pierdem ca naţiune. Eu am făcut un împrumut enorm de la bancă spre a deschide această şcoală românească de sâmbătă, în care jumătate dintre copii nu plătesc taxa de şcolarizare. O zicală de aici desemnează trei griji esenţiale privind viaţa cotidiană, care sunt transportul, slujba şi odihna, adică: „metrou, boulo, dodo”, condiţii în care grija pentru păstrarea identităţii naţionale este plasată pe a 7-a poziţie între priorităţi. Este nevoie de instituţii care să aibă grijă de conaţionalii noştri. Marea iluzie că trăieşti în civilizaţie se plăteşte scump.”

Este adevărat că dintre copiii comunităţii românilor, se ridică unii foarte înzestraţi. La Campionatul de judo al Canadei, canadianca de origine română Carla Chirilă, de 17 ani, a luat 4 medalii de aur şi Canada a trimis-o în Argentina să participe la Jocurile Panamericane, unde în 2 iulie tocmai a primit Medalia de Aur la Cupa Americi de Sud. Asemenea tineri de performanţă pornesc dintr-un anumit punct, de la imboldul pe care îl primesc de mici copii şi „Junimea Română” de la Montreal, ca „şcoală pentru minte, inimă şi cultură” îşi propune să descopere mugurii unor talente, deşteptând plăcerea de a performa. În programa şcolii există, spre exemplu, şahul şi matematica, discipline în care elevii au rezultate deosebite, atât la concursurile de şah, cât şi la cele de matematică. David Crăciun, elev de 10 ani, este campion la şah, el devenind cel mai mic stagiar al şcolii, căci, gândind în perspectivă, el activează pe lângă profesor, pregătit ca

peste ani să devină, la rândul său, cadru didactic, spre a învăţa ceea ce ştie pe alţi copii români din Montreal. Absolvenţii de peste 18 ani vor duce mai departe activitatea cadrelor didactice actuale, care cultivă dragostea pentru limba şi cultura română.

„ Junimea Română” din Montreal colaborează cu Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români atunci când se organizează în ianuarie Ziua lui Mihai Eminescu, în februarie Ziua Basarabiei şi a lui Grigore Vieru şi aşa mai departe, căci fiecare lună are un eveniment. În 24 iunie tocmai s-a sărbătorit Ziua Universală a iei la Montreal. La sfârşit de an şcolar, a avut loc Gala Meritas 2016, sărbătoare a elevilor celor mai merituoşi. La Eurofest, sărbătoare multinaţională, evoluează două grupuri de dansatori ai şcolii, anume „Românaşul”, cu copii între 4 şi 8 ani, şi „Doruleţ”, cu elevi de la 9 la 18 ani.

Consiliaţi şi de părinţii lor, elevii îşi aleg diferite discipline de studiu în limba română, dintre cele 12 cursuri. Se fac cântece şi dansuri româneşti pe care părinţii nu le mai cunosc. Aşa cum mi-a relatat prof. Liuba Sârbu, care a lucrat 6 luni în această formă de învăţământ românesc opţional, pentru grupa mică, de la 5 la 6 ani, se pot alege disciplinele: matematică, limba română, artă plastică, muzică şi prezenţă scenică. La grupa 7-9 ani se predau: matematică, limba română, arte plastice şi muzică, precum şi limbile engleză şi franceză, chiar un curs de şah. La grupa 10-14 ani acestora li se adaugă ore de cultura şi civilizaţia română, unde copiii află aspecte din istoria românilor. Grupa cea mai mare are elevi până la 18 ani şi nevoile lor sunt diferite de la individ la individ. Se diferenţiază cursurile pentru începători la limba română de cele pentru avansaţi, în funcţie de situaţie. Cei 48 profesori sunt plătiţi, pentru că ei predau lecțiile, şi tot în sarcina lor stă obligaţia de a prepara materiale didactice. Cursurile se desfăşoară în şcoală închiriată, având loc în ziua de sâmbătă pentru 5 obiecte de la ora 9 la 16.00. E nevoie de medic sau asistent pentru că în Canada copiii au multe alergii, unele dintre ele producând decesul în câteva minute, dacă nu se intervine rapid, drept care într-o şcoală există o mare răspundere şi din punct de vedere medical.

Elevii prezentului iubesc tehnologia şi lecţiile se fac interactiv. Ele devin cu atât mai captivante cu cât profesorul foloseşte mai multe componente tehnice.” Fiecare lecţie trebuie să aibă cel puţin 3 asemenea schimbări, ca profesorul să menţină activ interesul elevilor, întrucât altfel ei nu mai vin la acest gen de şcoală care este facultativă, nu obligatorie. Pentru că din Republica Moldova vin acum în America mii de familii, la şcoala noastră jumătate dintre copii sunt basarabeni. Ei aleg să vină la noi şi nu la şcoala basarabenilor pentru că noi oferim un învăţământ de calitate. Facem cursuri şi pentru adulţi, întrucât noii veniţi au nevoie de cursuri de engleză şi de franceză, ca să se angajeze în instituţii canadiene. Tot la şcoala

72

noastră vin canadienii care vor să înveţe limba română, ca să converseze cu noile rude sau cu vecinii români. Iată că şcoala noastră are şi un proiect social, pentru că răspundem la toate formele de ajutare a familiilor de români, pe care îi dotăm uneori chiar cu haine sau cu anumite obiecte, echipamente, necesare mai ales noilor veniţi.”, a continuat mărturisirea directoarei.

Mulţi elevi nu au văzut România. În familii mixte, părintele român nu-i mai învaţă limba lui naţională pe copii, mulţumit că ei cunosc limbile oficiale. De aceea, Guvernul României susţine proiectul unor excursii pe care elevii Şcolii Junimea din Montreal le fac gratuit în ţară. Dintre elevii şcolii se selectează 7 sau 8 elevi, care, însoţiţi de doi profesori, fac o excursie gratuită în ţara lor de obârşie în sezonul estival.

Cu începătorii cursului de limba română se ocupă Mihaela Zdrenghea, iar Cristina Toncu face lecţiile de matematică, cu algebră şi geometrie. Pregătirea elevilor este atât de bună, încât a devenit o tradiţie ca la „Cangurul”, renumita Olimpiadă de matematică, elevii acestei şcoli de sâmbătă să ocupe an după an locurile I. Acum, în 2016, tradiţia a continuat, căci 6 elevi români s-au clasat pe locul I, în acest concurs, ei învingând chinezi, indieni, canadieni etc. Aşa am aflat că există o Asociaţie a Jocurilor Matematice din Quebec, concurs internaţional cu mai multe etape; la faza naţională în acest an din şcoala românească au câştigat 18 elevi. "Fiecare copil este o piatră preţioasă ce trebuie şlefuită diferit, cu multă delicateţe şi măiestrie. Acesta este principiul călăuzitor atunci când lucram cu copiii, la care se adaugă dorinţa de a ajuta pe fiecare să-şi descopere talentul, resursele, curiozitatea intelectuală, forţa interioară, rădăcinile, aspiraţiile..." afirmă Otilia Tunaru.

Nici pe latură artistică nu se stagnează, căci copiii grupei de 7-11 ani pot urma cursul de pictură a icoanelor pe sticlă, ei fiind iniţiaţi de o pictoriţă profesionistă. O altă orientare practică este cea oferită elevilor între 9 şi 14 ani, care pot face cursul de carate şi autoapărare. Cei mai dotaţi dintre elevi pot urma şcoala de carate pentru copii a campionului, devenit profesorul Ioan Opruţ.

La fine de semestru, elevii oferă un concert, spun poezii, se îmbracă în costume naţionale, cele mai multe confecţionate de personalul şcolii. Lunar copiii au ocazia să poarte costume româneşti. Pentru aceia care vor să susţină prin donaţii activitatea şcolii, pe situl instituţiei figurează un îndemn, cât credinţa în viitorul comunităţii româneşti:”Ajutaţi-i să ajungă departe!”.

-Prima revistă românească pentru copii în America de Nord

Spaţiu al multor iniţiative culturale, oraşul Montreal nu subestimează importanţa literaturii pentru cei mai mici cititori, copiii. Aici scriitori ai comunităţii româneşti îşi fac o datorie din a scoate de sub tipar cărţi dedicate copiilor şi adolescenţilor. Implicându-se cu o

pasiune creatoare în procesul formării noilor generaţii, poeta Ortansa Tudor a consacrat fiecărui anotimp câte un volum în care versurile sunt ilustrate cu picturi celebre din arta românească, dânsa fiind convinsă că ceea ce tezaurizează mintea omului în anii copilărie, rămâne pentru toată viaţa. Astfel volumul „Idile şi balade pentru adolescenţi”,ilustrat cu picturi de Nicolae Grigorescu, este un bun exemplu, ca mod intuitiv de a face educaţie românească generaţiilor care se ridică. La două luni apare în comunitatea românilor din Montreal şi o revistă color pentru copii, intitulată „Pici voinici”, publicată de profesoara Liuba Sârbu, care a creat în 2015 şi două volume de versuri „Oare Luna are casă?” și „Floarea sufletului”. Revista „Pici voinici” este ilustrată de un pictor basarabean renumit, Lică Soinciuc, semnatarul desenelor abecedarului scris de Grigore Vieru. Scoasă color pe hârtie lucioasă, revista are 20 de pagini, cu poezii, mici povestioare, cântece cu note muzicale puse pe portativ şi desene oferite celor mici pentru colorat. Menită să captiveze atenţia copiilor de la cea mai fragedă vârstă, revista le oferă o rubrică specială, unde fiecărei figuri, pregătite să fie colorate i se indică modul cum trebuie desenată.

Rubrica de poezie pune în dialog maeştrii consacraţi, aşa cum este Tudor Arghezi între clasici, cu tinerii mânuitori de condei. Între numele frecvent descoperite în paginile revistei, menţionăm pe Melania Rusu Caragioiu şi Liuba Sîrbu din Montreal, pe Titi Nichita, Licuţa Pântea, Mihaela Hură, Aura Popa din România, lor alăturându-li-se basarabenii Petre Crăciun, Emilia Plugaru, Aurel Ciocanu şi Ion Anton. Nu este lipsit de importanţă pentru prestigiul unor asemenea creatori, faptul că Ion Anton, spre exemplu, peste 20 de ani fusese redactor-şef la revista literară „Florile dalbe” din Basarabia, iar Petre Crăciun are un site de literatură pentru copii, unde apar în mod frecvent poveşti şi poezii, consacrate celor mai inocenţi dintre cititori. Aşadar, un triunghi al poeţilor din Canada, România şi Basarabia, care îşi dau întâlnire în paginile revistei „Pici voinici” din Montreal, despre care Liuba Sîrbu ţine să ne precizeze cu îndreptăţită mândrie că este prima revistă pentru copii în limba română din America de Nord. Difuzată pe bază de abonamente, făcute de 30 de părinţi, revista se autosusţine financiar cu ajutorul publicităţii. Iată un bun model pentru toţi cei ce înţeleg cât de mare este în lume setea de o literatură bogată pentru sufleţelele pure şi gândirea dreaptă a copiilor.

- Mintea copiilor trebuie mobilată cu lucruri esenţiale

Felul cum este apărată identitatea naţională a românilor se deosebeşte nu numai de la familie la familie, ci şi de la o biserică la alta. La Biserica baptistă din Portland Oregon, în fiecare duminică se face educaţie religioasă în limba română de la ora 9,30 la 10, 45. Şi aşa ca aceasta, sunt cele mai multe instituţii religioase româneşti în diaspora. Preoţii ortodocşi,

Marturii culturale

)

Eseu

73

Marturii culturale

)

Eseuveniţi din ţară, aşa cum sunt în statul Michigan părintele Mihuţ, Radu Roman etc., se diferenţiază de Arhiepiscopul Nathaniel, de pr. Romi Roşco sau Lazăr, născuţi pe pământ american. În consecinţă, lecţiile şcolii de duminică se ţin în româneşte la unele biserici sau în engleză la altele. Oricare dintre opţiuni, sprijinite chiar şi de părinţii copiilor, poate fi justificată, dar alegerea englezei, în detrimentul limbii române, are repercusiuni de lungă durată cu adevărat dramatice. Viitorul comunităţii noastre va fi trist, ea riscând ca peste câtva timp să se autodesfiinţeze din lipsa unor strategii de conservare a limbii naţionale, ca element vital pentru supravieţuire. Nu preferinţa pentru limba engleză, oricum studiată în şcoală, trebuie să-i preocupe pe părinţi ca şi pe slujitorii bisericilor româneşti, ci pe viitor să fie puse pe acelaşi plan ambele limbi, cea naţională şi ea oficială, studiate sistematic şi continuu.

O acțiune mai bine centrată este ce întreprinsă în Canada, o țară cu o politică dinamică de susținere a identității națiunilor care o populează. La început de iulie, în Ontario încep înscrierile pentru anul școlar 2016-2017 la cele 5 școli de limba română din Toronto, una în Hamilton, ca în Oakville să activeze o școală catolică și o alta cu cicluri distincte pentru liceu și pentru vârste de la 4 la 14 ani. La Kitchener, pe lângă o școală de Adult Learning and Continuing Education în limba română, mai activează o alta publică de limba română, așa cum este anunțată și cea din Milton. Să selectăm câteva idei din reclama făcută în ziarul „Agenda Românească” din data de 26 mai, nr. 207, 2016, p. 14 :”Cursuri de credite pentru elevii de liceu (clasele 9-12 sunt gratuite și se desfășoară în fiecare sâmbătă între orele 9:00-12:00AM. Vom avea voie bună și o atmosferă în care fiecare copil este acceptat și încurajat să vorbească și as împărtășească gânduri și idei în românește! Dorim să oferim elevilor posibilitatea de a obține note care să îi ajute în viitor. Voluntariat - se acceptă voluntari la clasă și oferim adeverință pentru orele de voluntariat. Invităm părinții sau adulții să ne fie alături și să ne sprijine în formarea continuă a elevilor noștri!” Așadar, un proiect promițător, în care atât voluntarii cât și cursanții au numai de câștigat.

Copi i i au capaci ta tea de as imilare a cunoștințelor şi efortul acesta le dezvoltă gândirea, imaginația și puterea de memorare. Mintea copiilor trebuie mobilată cu lucruri esenţiale, spre a nu cădea pradă modei jocurilor pe tablete, cronofagul viitorului. Prototipul intelectualului erudit, aşa cum este în diaspora statului Michigan, spre exemplu, un medic cu studii teologice, cu lectură curentă în limba franceză, fericit că şi-a putut cumpăra de la Paris o istorie a literaturii franceze, este un caz rarisim în societatea prezentului. Cum va arăta fără lectură, fără cunoaşterea unor limbi străine, care să-i lărgească accesul spre marile literaturi, intelectualul viitorului din

comunitatea românească a diasporei americane? De ce chinezii şi alte naţii îşi vorbesc limba în plină Americă, iar noi o abandonăm pe a noastră? Ideea de identitate poate fi conștientizată de fiecare individ ca și de colectivitatea etnică de care el aparține.”Identitatea ține de forța și expresia personalității creatoare a fiecărui individ, apartenența ține însă de responsabilitate și de integrarea organică într-o perenitate socială, culturală și spirituală. Depinde de fiecare dintre noi și de noi toți dacă ne va fi alterată identitatea și ne vom pierde apartenența. Sunt bucuros că sunt român cu toate că

9trăiesc în America.” , sună afirmația concluzivă a lui H. I. Groza, care creionează un necesar program pentru viitoarele generații de conaționali.

Încurajator este faptul că atunci când vor să reprezinte ţara, românii ortodocşi, catolici, penticostali se alătură, neţinând cont de diferenţele religioase. Importantă este atunci numai afirmarea naţională în faţa celorlalte neamuri. Lupta care se duce nu este una religioasă, dar izbânda depinde dacă acționează oameni care sfinţesc locul. Şi aceia nu se găsesc uşor în societatea diasporei noastre americane, nici în orice moment. Scopul final al tuturor inițiativelor pe care românii diasporei le iau în societatea americană este crearea unui modus vivendi armonios, fără a renunța la propriile tradiții. După opinia lui George Alexe, teolog și scriitor român, care a trăit multe decenii la Detroit, în statul Michigan, în această legitimă încercare „vom avea, în cel mai bun caz, o cultură după chipul românesc și asemănarea americană, știind că valorile etnice native ale oricărui neam există și se manifestă în autenticitatea lor după alte criterii decât cele americane, dar împodobind etic și estetic, prin noblețea

10lor, adevărata existență americană.” Tot lui George Alexe îi aparțin cuvintele cu iz apoteotic, pe care Gabriel Stănescu nu ezită să le încadreze în intitularea interviului luat, iar noi le vom considera cea mai potrivită concluzie:”Românii americani adevărați știu

11că prin munca lor cinstită și dârză sfințesc America.”

Note:

1 Winston Churchill în fața Camerei Britanice a Comunelor, 15 decembrie 1944, apud Rae Heather, Identitatea statelor și omogenizarea popoarelor, Editura Epigraf, Chișinău, 2005, p. 225.2Daniel Bell, The End of American Exceptionalism, în Nathan Glazer și Irving Kristol, The American Commenwealth 1976, New York, Basic Books, 1976, p. 209; Herbert Croly, The Promise of American Life, New York, Harper&Bros, 1944, vol.1, p.3.3Horia Ion Groza, Identitate și apartenență, în vol. Ochiul diasporei, Sincronisme și alternanțe românești,cu Cuvânt înainte de Ovidiu Hurduzeu Editura Logos, București, 2008, p.24.4Andrei Marga,Identificarea etnică la români, în vol.Filosofia

unificării europene, ed.3, EFES, Cluj-Napoca, 2005, p. 4.5Gabriel Stănescu, Românii din Lumea Nouă. Valori native și

74

adaptive la românii americani, Editura CriterionPublishing, București, 2006, p. 78.6Andrei Marga, Op. cit., ed. cit., p. 10….7Horia Groza, Op. cit., ed. cit., p.29. 8În “Mioritza U.S.A”, 2016 a apărut un articol semnat de Lubanovici, unde se menționa că Logos Cristian Academy (clasele 1-12) din zona Chicago (Niles) este unica școală românească acreditată legal de autoritățile S.U.A. Proiectul înaintat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni spre a fi ajutați cu asemenea inițiative nu a fost aprobat, impunându-se ca centre comunitare românești să se înființeze numai acolo unde sunt peste 5000 de români. 9H.I.Groza, Op. cit., ed. cit., p. 25. 10Apud Gabriel Stănescu, Op. cit., ed. cit., p. 321.11Ibid., p. 316

Bibliografie

- Albu Mihaela, Presa literară din exil. Recuperare și valorificare critică II, Ed. Timpul, Iași, 2012.- Anadan Dana, /Sîrghie Anca/,Sărbătoarea Floriilor la Cenaclul literar românesc „Mircea Eliade” din Denver. În „Lumea Românească”Grand Rapids, MI, online, postat în 1 mai 2016; în”Destine literare”,Montreal, Canada, octombrie 2016; în”Curentul internațional, Troy, MI, postat în 12 mai 2016; în revista „Gând Românesc”, Alba Iulia, An X, nr. 13, (283 ), mai, 2016, p. 147-151; în „Vatra Veche”, Târgu-Mureş, Anul VIII, nr.4, (88), aprilie 2016, p. 75-76;pe Site-ul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, București, 8 mai 2016;- Anadan Dana, /Sîrghie Anca/,O reuniune aniversară la Cenaclul „Mircea Eliade” la Denver, SUA. În „Rapsodia”, Sibiu, nr. 149, ian., anul XIV, 2017, P.53-54; în „Lumea Românească”Grand Rapids, MI, online, postat în 23 ianuarie 2017.-Andreescu Gabriel, Națiuni și minorități, Editura Polirom, Iași, 2004. -Bugajski Janusz, Ethnic polites in Eastern European Guide to Nationality Policies, Organisations and Parties, NY M.E.Sharpe, 1995.-Demeter M.Atiila, Naționalism, multiculturalism, minorități naționale, Editura Institutului pentru studierea problemelor minorităților naționale, Cluj-Napoca, 2012.-Diamond Arthur, The Romanian Americans. New York: Chelsea House, 1988.-Nemoianu Alexandru, Cuvinte despre românii americani, vol. I, 1997, vol. II, 1999, Editura Clusium, Cluj-Napoca. - Fornade Dan, Românii din America: 500 personalităţi din SUA şi Canada. Montreal: Danway, 2001.-Fornade Dan, Românii din America: 500 personalităţi din SUA şi Canada. Bucureşti: Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004. - Gârdan Gabriel, Românii ortodocşi din America: documente. Cluj-Napoca : Presa Universitară Clujeană, 2010.-Groza I. Horia Ochiul diasporei, Sincronisme și alternanțe românești,cu Cuvânt înainte de Ovidiu Hurduzeu, Editura Logos, București, 2008. - Hartular Anca, Leuca Mary, Merem la America: începuturile comunităţii româneşti în America, Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996.- Henţia Gheorghe, Gârdan Gabriel, O călătorie în America.

Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2014.-Huntington P.Samuel, Viața politică americană, Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, 1994. - Iorga Nicolae, America şi românii din America: note de drum şi conferinţe. Vălenii de Munte: Aşezământul Tipografic "Datina Românească", 1930.-Marga Andrei,Identificarea etnică la români, în vol.Filosofia unificării europene, ed.3, EFES, Cluj-Napoca, 2005.- Neamţu Gelu, În America, pentru unirea Transilvaniei cu România. Cluj-Napoca: Dagerom Impex, 1997.- Neamţu Gelu, Ciobani români în Montana, Statele Unite ale Americii: 1907-1913: 1907-1913. Cluj-Napoca: Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş "Dragoş Vodă", 2002.-Nemoianu Alexandru, Cuvinte despre românii americani, vol. I, 1997, vol. II, 1999, Editura Clusium, Cluj-Napoca.- Nemoianu Alexandru, Tărâmuri: între Banat și America. Cluj-Napoca: Limes, 2003. -Pandele Ion, America cea de toate zilele: roman autobiografic. București: Sylvi, 1999.-Rae Heather, Identitatea statelor și omogenizarea popoarelor, Editura Epigraf, Chișinău, 2005-Rusu Mihai Stelian, Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului national, Institutul European, Iași, 2015.-Salat Levente, Multiculturalism liberal, Editura Polirom, Iași, 2001.-Sasu Aurel, Cultura Română în Statele Unite şi Canada, I. Presa, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993.-Stănescu Gabriel, Românii din Lumea Nouă. Valori native și adaptive la românii americani, Editura CriterionPublishing, București, 2006.-Stănescu Gabriel, Pentru o definiție a specificului românesc, Editura CriterionPublishing, București, 2006.- Stănescu Gabriel, Aventura culturii româneşti în America : articole, eseuri, polemici, interviuri. Bucureşti: Criterion, 2010.-Străjeri Ştefan, Românii americani de la Marile Lacuri. Peste 100 de ani de prezenţă românească în statul american Michigan, prefaţa Caleidoscop al românilor americani din Michigan de Anca Sîrghie, Editura Anamarol, Bucureşti, 2014.-Thiesse Anne-Marie, Aux racines de l'identite nationale, în „Le Monde”, Paris, 6 nov. 2009.- Şchiopul Ion Iosif, Emigrarea în America: de ce să nu mergem în America?, Sibiiu: Editura "Asociaţiunii", 1914.- Şerban-Oprescu Anca-Teodora, Mihăilă Rodica, Romanian perspectives on America: constructions of America in the Prose of the Romanian Diaspora after the Cold War. Iaşi Institutul European, 2014.-Wertsman Vladimir F., Galambos Eva, Evrei români din America şi Canada: 1850-2010: istorie, realizări şi biografii. Bucureşti: Hasefer, 2014. -***Historical anniversary album: a survey of the Romanian Orthodox Episcopate of America and its parishes in the United States and Canada.- ***Orizonturi albastre: antologie de poezie: poeți români din exil (Australia și America). Oradea: Cogito, 1993.-***-România și America: Interferențe culturale în perspectivă, Simpozion la Biblioteca Americană, București, 16-18 mai, 1979.

Marturii culturale

)

Eseu

Aron Cotruș e una dintre cele mai carismatice personalități ale literaturii române. Prezența lui la orice manifestație culturală stârnea entuziasmul celor prezenți. După cel de-al doilea război mondial, poetul rămâne în Spania. În 1956 pleacă în SUA la invitația Ligii Societății Româno-Americane, care își sărbătorea la Detroit centenarul. Despre peregrinările sale pe continentul american se știu mai puține lucruri. În acest sens publicăm acum două inedite scrisori trimise de Aron Cotruș de la Madrid în 1950 în care poetul își exprimă foarte clar intențiile sale. Aceste scrisori le-am primit de la Jomes Crăciun, membru al familiei Cotruș dinspre partea mamei care l-a primit în orașul Cleveland pe Aron Cotruș, pentru o perioadă scurtă, poetul încercând să se stabilească aici. Prezentăm aceste scrisori împreună cu alte documente care atestă trecerea lui Aron Cotruș prin Ohio și clarificăm decizia poetului de a fi înmormântat aici. Venirea lui Aron Cotruș în America nu a fost atât de simplă pe cât se pare, el fiind privit cu suspiciune de autorități ca simpatizant legionar. Abia în 1956 a reușit să vină ca invitat de Uniunea și Liga Societăților Românești din America ca oaspete de onoare la Aniversarea Jubiliară a 50 de ani de existență a celor două instituții organizatoare. Invitația fiind datată la 30 martie 1956, iar aniversarea fiind programată în prima zi de luni din septembrie 1956. Revenind la scrisori, prima dintre ele datată la 7 mai 1950, ne scrie de unele greutăți materiale care l-au decis pe poet să ia această hotărâre de a veni

în America. Astfel, poetul îl roagă pe vărul său Iosif Crăciun să facă intervenții pe lângă ambasadorul Grew la Washington pentru a grăbi venirea în SUA, ”acolo unde am putea activa cu mai mult spor în direcția propagandei românești” motivează poetul. Poetul are credință că numai cu intervențiile și concursul decisiv al Statelor Unite se va putea înfăptui dezrobirea României de sub comuniști.

A doua scrisoare datată: Madrid 19 mai 1950, adresată fratelui său Ioan cel de al doilea văr și o menționează pe prima. Dl. James Crăciun mi-a prezentat și un plic scris de Aron Cotruș cu altă datare de unde s-ar putea trage concluzia că au mai existat și alte scrisori sau că data poștei nu corespunde cu data scrierii scrisorii. Aron Cot ruș se a ra tă in te resa t de preocupările familiei Crăciun de a înființa la Cleveland sau în alt oraș un Institut Cultural Româno-American și se oferă pe baza experienței sale ”să se pună cu trup și suflet în slujba acestui gând frumos”. El dorește să se ocupe de organizarea și conducerea Institutului făcând oferta de a pune la dispoziția lui biblioteca sa în limba română. Poetul încheie patetic spunând ”Ca ardelean, simt că locul meu de muncă trebuie să fie printre voi și alături de voi”. După ce a participat la aniversarea de la Detroit, Aron Cotruș a decis să rămână în Statele Unite și a început un lung periplu american din Mexic până în Canada la Montreal, dar despre acesta sper ca timpul să ne permită să mai scriem.

75

AronCotruș-aspectedinistoriaexiluluiromânesc-

MirceaȘTEFAN

Nicolas Crăciun, Aron Cotruș, Ioan (John)Crăciun

Nicolas Crăciun Kusevich, Saueta Crăciun Moldovan, Aron Cotruș, Becky Crăciun Moldovan

și Ana Crăciun Kusevich

Marturii culturale

)

Eseu

76

Marturii culturale

)

Eseu

Din punct de vedere al prezenţei pe teritoriul său a unor cimitire, morminte şi monumente ale eroilor, judeţul Satu Mare se situează printre unităţile administrative din România cu un important număr de astfel de obiective. Dacă prezenţa cimitirelor şi mormintelor de eroi sunt o consecinţă obiectivă, firească a luptelor ce s-au dat în această zonă, pleiada de monumente sau alte opere comemorative de război reprezintă omagiul locuitorilor faţă de jertfa supremă, fie a celor ce au contribuit la dezrobirea acestor ţinuturi, fie a concetăţenilor, fii, fraţi, soţi sau taţi, ce şi-au risipit sângele pe toate câmpurile de luptă din cele două conflagraţii majore din secolul XX, de la Urali la Atlantic. Într-un cuvânt, denotă respectul, recunoştinţa şi recunoaşterea meritelor şi a jertfelor ostaşilor de orice etnie care au luptat în cele două războaie mondiale.

Pentru a ilustra cât mai concis semnificaţia monumentelor şi cimitirelor de eroi de pe raza judeţului Satu Mare, este necesară o împărţire a lor în funcţie de evenimentele care le-au „cauzat” existenţa, primul, respectiv al doilea război mondial. Şi, pentru că marcăm împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în primul război mondial, voi încerca o scurtă trecere în revistă a operelor comemorative de război ce omagiază jertfa eroilor din această primă mare conflagraţie mondială a secolului XX.

Însă, înainte de aceasta, pentru a ne face o imagine a ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un secol, trebuie să subliniem faptul că, în ciuda presiunilor exercitate de ambele tabere, Antanta şi Puterile Centrale, încă de la izbucnirea războiului în 1914, România s-a situat pe o poziţie de neutralitate, dată fiind afinitatea regelui Carol I faţă de Germania şi Austro-Ungaria, pe de o parte, iar pe de alta, dorinţa marii majorităţi a clasei politice de a intra în luptă doar pentru eliberarea ţinuturilor româneşti aflate sub ocupaţie străină, deziderat pe care doar Puterile Aliate îl garantau, cel puţin formal. După venirea pe tronul României a Regelui Ferdinand I, forţele pro Antanta şi pro Unioniste au avut câştig de cauză,

noul suveran punând mai presus de interesele personale şi ale familiei, interesele neamului în fruntea căruia a fost instalat în urma decesului unchiului său, căpătându-şi astfel supranumele de „cel loial”. Astfel că, la chemarea sa, în august 1916, Armata Română a pornit o puternică ofensivă împotriva Austro-Ungariei, pătrunzând în Transilvania prin Est şi Sud. Cu toate succesele din primele zile, săptămâni şi chiar luni ale ofensivei române, reacţiile adversarilor,

coroborate cu aşa-zisa „defecţiune” rusească, lucrurile au căpătat o turnură nefastă pentru ţara noastră, România fiind la un pas de dezintegrare şi ştergere totală de pe harta Europei şi a lumii. La un nou apel al regelui, armata s-a mobilizat exemplar, tinerii români din vechiul regat, cărora li s-au adăugat şi voluntarii ardeleni, foşti prizonieri la ruşi, au reluat luptele, astfel încât, în final, Puterile Centrale au capitulat, iar în urma dezintegrării Imperiului Austro-Ungar s-a format România Mare.

Revenind la mormintele, cimitirele şi monumentele eroilor din acea perioadă, trebuie să spunem că, spre sfârşitul primului război mondial, la nivelul Europei s-a conturat necesitatea luării unor măsuri de înhumare în cadru organizat a sutelor şi miilor de trupuri inerte ale ostaşilor ucişi ce zăceau zile în şir pe câmpurile de luptă, existând premisele declanşării unor epidemii sau molime cu consecinţe inca lcu lab i le pen t ru în t reaga popula ţ ie . Concomitent, au apărut idei în ce priveşte necesitatea cinstirii celor ce şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă, care au fost premisele de promovare şi dezvoltare a ceea ce noi numim astăzi “Cultului eroilor”. La acest curent au achiesat şi autorităţile române, în principal Regina Maria fiind un susţinător fervent al înfiinţării de cimitire ale eroilor şi de ridicare a unor monumente şi mausolee pentru cinstirea acestora. Amintim aici doar Mausoleul de la Mărăşeşti, Crucea de pe Caraiman sau Monumentul Eroului Necunoscut şi Arcul de Triumf din Bucureşti.

În acest context s-a înfiinţat şi Cimitirul Eroilor din municipiul Satu Mare, în centrul căruia tronează un frumos monument, unde au fost adunaţi sute de ostaşi căzuţi în zonele limitrofe, cărora li s-au adăugat şi cei din al doilea război mondial. Dat fiind

77

MonumentealeeroilordinprimulrăzboimondialdinjudețulSatuMare

VoicuȘICHET

Marturii culturale

)

Eseu

78

Marturii culturale

)

Eseucă aici, în afară de români, îşi dorm somnul de veci ostaşi de multe etnii/naţionalităţi, de la ruşi, ucraineni şi maghiari, la croaţi, slovaci, cehi, austrieci, germani, francezi şi italieni, consider că acesta ar putea purta chiar titulatura de Cimitir Internaţional al Eroilor.

La fel au stat lucrurile şi la Carei, însă numărul celor îngropaţi aici este mult mai mic. Există şi aici un frumos monument închinat eroilor din primul război mondial, amplasat în cimitirul de pe strada Tireamului, în spatele căruia sunt parcelele cu eroii români din cel de-al doilea.

Referitor la zona noastră, trebuie să spunem că aici nu s-au dat lupte importante în perioada propriu-zisă de desfăşurare a războiului (1914-1918), Sătmarul aparţinând atunci de Imperiul Austro-Ungar, astfel încât locuitorii recrutaţi şi concentraţi în armata imperială au fost trimişi să lupte pe alte fronturi, în Rusia, Galiţia, Franţa, Italia etc. Drept urmare, nu vom găsi pe teritoriul judeţului multe cimitire şi morminte de eroi, cu câteva excepţii, însă sunt destule monumente închinate celor ce au plecat de pe aceste meleaguri şi nu s-au mai întors. Cele mai multe sunt ridicate în memoria etnicilor maghiari şi şvabi, aceştia constituind principala sursă de recrutare din punct de vedere al loialităţii, însă sunt într-un număr destul de însemnat şi dedicate eroilor români, aceştia fiind duşi, cu precădere, pe fronturi în care nu era angajată Armata Regatului României, pentru a se evita situaţii de genul celor descrise de Liviu Rebreanu în romanul Pădurea Spânzuraţilor. Mulţi din tinerii români dispăruţi pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial, cărora localnicii nu au reuşit să le ridice atunci monumente, au fost înscrişi pe cele realizate după a doua mare conflagraţie mondială.

Unul din cele mai reprezentative monumente din acea perioadă este cel ridicat în memoria a 19 eroi români care şi-au dat viaţa în prima zi (16 aprilie 1919) a contraofensivei Armatei Române împotriva trupelor de maghiari şi secui bolşevizaţi ale lui Bela Kun, în localitatea Hodod şi împrejurimi Tot un . monument închinat luptelor din aprilie 1919 a fost ridicat şi dezvelit de către Asociaţia Unirea 2009 Carei, cu ocazia manifestărilor din anul 2009 de marcare a 90 de ani de la eliberarea judeţului Satu Mare de trupele bolşevice menţionate, în cimitirul din acest municipiu, pe locul în care au fost înhumaţi 4 eroi români. Monumente ale eroilor din primul război mondial ridicate în perioada interbelică se mai întâlnesc la Someşeni (comuna Apa), Carei, Acâş ori Santău, acesta din urmă având o istorie interesantă (A se vedea Câmpean, Viorel. Monumentul eroilor din Santău, o istorie zbuciumată. Eroii neamului,

Satu Mare, 2013, 5 (serie nouă), nr. 1 (14), p. 8-9.), dar şi la Păulean (comuna Doba), dezvelit în memoria colonelului-erou cu acelaşi nume.

În total, pe raza judeţului Satu Mare sunt peste 30 de monumente ridicate în perioada interbelică în cinstea ostaşilor căzuţi în primul război mondial, cele mai multe omagiind etnici maghiari şi şvabi, însă, aşa cum aminteam mai sus, pe majoritatea celor ridicate după a doua conflagraţie mondială au fost înscrise şi numele eroilor din „Marele Război”, cum a fost numit în epocă.

Mai mult, după 1990, au fost ridicate o serie de monumente ale eroilor în memoria tinerilor căzuţi în ambele războaie mondiale, exemple în acest sens fiind, în principal, localităţile din Oaş: Negreşti-Oaş, Racşa, Vama, Bixad, Turţ, Certeze, Boineşti, dar şi cele mai recente din: Hotoan, Ruşeni, Corund şi Lipău.

Menţionez că, la cele mai multe morminte, individuale sau comune, există însemne de căpătâi cu numele celor decedaţi, iar acolo unde nu s-a cunoscut identitatea ostaşului, s-a scris simplu “Erou necunoscut”. Din păcate, asupra acestor înscrisuri a acţionat şi acţionează trecerea implacabilă a timpului, intemperiile şi alţi factori, care fac din ce în ce mai grea descifrarea lor, existând situaţii în care au d i spăru t ch ia r însemnele de căpă tâ i , nemaicunoscându-se exact amplasamentul mormintelor, aspect ce ar trebui să fie avut în vedere de autorităţile locale prin luarea unor măsuri corespunzătoare.

Tot ca un semn de recunoaştere şi omagiu adus ostaşilor ce au luptat în cele două războaie mondiale, amintim prezenţa a numeroase plăci comemorative, amplasate pe zidurile interioare sau exterioare ale bisericilor sau pe alte clădiri importante din diverse localităţi, atât cu texte în limba română cât şi în limba maghiară. Astfel de exemple sunt la Crucişor, Pomi sau Doba.

Din păcate, Sătmarul a pierdut cel mai reprezentativ monument ridicat în perioada interbelică în memoria eroilor români căzuţi în primul război mondial, respectiv Statuia Ostaşului Român, denumită ulterior a Eroului Necunoscut. Aceasta a fost dezvelită la 1 Decembrie 1922, în cadrul unui ceremonial militar, religios şi laic deosebit, cu participarea multor personalităţi politice, culturale şi militare de la nivel local şi naţional. Acest monument, amplasat în Piaţa Libertăţii, lângă Ceasul Electric, a fost principalul monument de for public al oraşului, locul unde se derulau toate ceremoniile comemorativ-aniversare ale vremii. În perioada ocupaţiei horthiste (1940-1944), acesta a dispărut fără urmă, o serie de

79

organizaţii, instituţii şi personalităţi sătmărene zbătându-se din 2007, fără succes până acum, pentru refacerea şi reamplasarea sa. Având în vedere că anul viitor vom sărbători Centenarul Marii Uniri, care s-a realizat, în bună măsură, prin jertfa ostaşilor români din primul război mondial, se fac ultimele încercări şi eforturi de determinare a autorităţilor locale, inclusive prin intervenţii la nivel central, să demareze acest proiect, astfel încât monumentul să fie realizat până la 1 Decembrie 2018.

În final, cu această importantă excepţie, precum şi altele de mai mică însemnătate, putem aprecia că, în general, pe raza judeţului Satu Mare, cimitirelor, mormintelor şi monumentelor eroilor din primul război mondial li se acordă atenţia cuvenită, iar memoria celor ce şi-au dat viaţa pentru ţară este

păstrată cum se cuvine, atât prin organizarea de manifestări specifice cu ocazia sărbătorilor naţionale, cât şi prin pomenirea eroilor de către preoţi la toate Sfintele Liturghii săvârşite în bisericile şi mănăstirile ortodoxe şi greco-catolice. De aceea, voi încheia aceste rânduri cu rugăciunea rostită îndeobşte de preoţi în acest scop:

„Pe fericiţii întru adormire eroi, ostaşi şi luptători români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea Patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa”.

Marturii culturale

)

Fila de dictionar

)

,Ciprian COSMA Născut la data de 15 mai 1979, domiciliu în com. Crucișor, jud. Satu Mare, Studii:1995-1999, Absolvent a Liceului de Arte Plastice Baia Mare. 2003-2007, Absolvent al Universității de Nord Baia Mare, Facultatea de Arte Plastice, secția Pictură. Absolvent a Liceului de Arte Plastice Baia Mare. Din 2017, e membru stagiar al UAPR Baia Mare. Expoziții personale: 24.11.2015 Expoziție personală „anoTIMPURI” - Teatrul Independent ,,ARTSCAPE” Baia Mare, 04.02.2016 Expoziție personală ,,ANOTimpuiri II”- ,,Golden Gallery” din ,,Gold Plaza” Baia Mare; 30.05.2017 Expoziție personală ,,Retrospective rurale”- ,,Muzeul Județean, secția de artă” Satu Mare; Expoziții de grup: 02.04.2004 Expoziția colectivă „Puterea tradiţiei – Icoana” - Muzeul de Artă Baia Mare; 09.07.2004 Expoziția de sfârșit de an universitar, - Complexul expoziţional „Colonia Pictorilor” - Baia Mare; 17.07.2004

Expoziţia taberei de vară „Castelul Corvineştilor” - Universitatea din Petroşani; 28.07.2005 Expo. gr. „Artă şi solidaritate”- ed. I - Biserica din Hoteni – Maramureș; 01.10.2005 Expoziția Grup „Studio studenţesc” - Galeria UAP – Baia Mare; 28.07.2006 Expo .gr. „Artă şi solidaritate”- ed. a II-a, - Biserica din Hoteni – Maramureş; 01.10.2006 Expoziția de Grup „Studio studenţesc” - Galeria UAP – Baia Mare; 17.05.2006 Expoziția de Grup „Atelier 25” - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare; 22.03.2007 Expoziția colectivă a studenților anilor I-IV - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare 09.06.2007 Expoziția lucrărilor de licenţă - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare; 19.06.2007 Expoziția lucrărilor de licenţă - Facultatea de artă plastică Timişoara. 20.04.2007 Expoziția de grup „Arta si Solidaritate” - Hotel „Mara”,Baia Mare; 24.10.2007 Expoziţia de grup „Atelier 2 ; - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare; 15.02.2008 Expoziţia de grup „Atelier 25”+1; - „Muzeul Ţării Oaşului” Negreşti, jud. SM; 26.09.2008 Expoziţia colectivă Salonul ,,Anuala Artelor 2008”- - Complexul expoziţional „Colonia Pictorilor ”, Baia Mare; 30.03.2009 Expoziția colectivă „Învierea” - Galeria UAPR Baia Mare; 28.07.2009 Expoziţia de grup „Atelier 25” - Galeria UAPR, Baia Mare; 05.03.2010 Expoziţia colectivă „Surâsul Primăverii” - Galeria de arta a UAPR, Baia Mare; 02.09.2010 Expoziţia de grup „Artă și solidaritate” - Sala Milenium, Baia Mare; 15.11.2010 Expoziţia de grup „Atelier 25” - Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare; 22.09.2011 Expo. gr. „Arta si Solidaritate Hoteni” - „Golden Gallery” din „Gold Plaza”, Baia Mare; 27.09.2012 Expo. gr. „Arta si Solidaritate Hoteni” - „Golden Gallery” din „Gold Plaza”, Baia Mare; 20.08.2015 Expo. gr. ”Arta si Solidaritate Desesti” - „Muzeul Județean” Maramureș; 07.12.2015 Expoziție de grup, ,,ABSOLVENT - Biblioteca Județeană ,,Petre Dulfu” Baia Mare.

Marturii culturale

)

Eseu

Handbalista Isabelle Gulldén este... româncă. Documentându-mă pentru un eseu despre sentimentul patriotic al zilelor noastre, am urmărit foarte atent faptele și vorbele celor numiți de unii compatrioți, la repezeală, „străini”, adică cei ce nu au sânge traco-daco-roman, pur, deși ne-au împărtășit destinul, nu ar fi români. De la Ion Vodă cel Cumplit, la Carol I, de la Carol Davila al secolului al XIX-lea la Ana Aslan, de la Bela Bartók la omul de fotbal Jenei. Avem mii de evrei care s-au identificat cu idealurile românilor, unii prin idei la care noi nici nu ne-am gândit, alții murind pe front pentru Patrie. Cei ce se bat cu pumnii în piept că sunt de viță veche, autohtoni cu genele expuse vederii și cu sigla „ROU” imprimată pe frunte, nu pot accepta că în raport cu Patria, faptele și numai faptele au dreptul la cuvânt... Cine oare a simțit românește mai mult, regii cu descendență germană, care i-au adunat laolaltă pe români sau alaiul de politicieni români care și-au zvânturat conaționalii prin lumea largă? Se aud voci care o ignoră pe celebra sportivă sau chiar o detestă pentru că... nu e româncă. Să fie român „super” doar cel ce se bate mai tare în piept cu pumnul că e român, sau cel care adaugă ceva la prestigiul țării, cel care aduce un zâmbet de bucurie pe chipul atât de trist și neliniștit al României? Nu cumva ne roade invidia, acest păcat de moarte? Alte popoare și-au extirpat-o prin educație... Golurile înscrise de Isabelle Gullden reprezintă plinul bucuriei din sufletele noastre. De aceea mi se pare că ea este mai româncă decât cei ce nu sacrifică nimic și se gândesc doar la interesul propriu. Fata asta care surâde și când e trântită la podea a declarat că se simte la noi ca acasă. O politețe, desigur, dar credibilă. Poate a observat că fulgii de la Paralele 45 au același desen cu fulgii din Peninsula Scandinavă. Nu știu. Fostul candidat la Președinție, bătut zdravăn de un sas, făcea caz de descendența sa romană, iar cârdul de gaițe băteau toba peste tot că Iohannis nu e ortodox, nu e român, ce mai, e venetic sadea, deși strămoșii lui au trăit aici de sute de ani. Totuși e foarte ușor de observat că nu originea, nu grupa sanguină contează, ci oxigenul respirat, sub cerul entității pe care o numim Țară, pentru a împlini un ideal al Țării. Pentru a face bine un lucru. Ce origine are Arafat care... scoate copiii românilor neglijenți din fântâni? Iată cel mai frumos exemplu că străinii pot avea inima românească și pot reanima inimi românești. Ce origine să-i dai

Președintelui ale cărui atitudini și poziții sunt mai pline de patriotism decât ale fostului ortodox Tăriceanu care se dă cu capul de toate studiourile TV ca România furată să rămână furată? Când o vezi pe Gullden, o poți confunda cu o tânără din satele noastre de la munte sau de la câmpie. Sânge nordic? Aeriene idei ariene! Dar ce e mai românesc decât zâmbetul ei, când marchează de la șapte metri pentru bucuriile noastre atât de rare? E mai român un mare și putred de bogat tenismen care își savurează în taină miliardele prin străinătate și nu concepe că ar fi util să doteze niște centre de copii talentați cu rachete de tenis? Îmi aduc aminte cum un „purist” (pus îndată la punct de C. T. Popescu) o blama pe sufletista Halep că nu ar fi româncă, alții insinuau că Hagi (care și-a pus la bătaie tot ce a câștigat prin cele străinătăți pentru a crește niște fotbaliști de excepție) nu ar fi român. E adevărat, amândoi sunt aromâni, cu „a”, sau „alfa” din fruntea alfabetului. Aromânii sunt esență tare de români. Dar nu există neamuri pure. Nici noi nu suntem. Privind cursul istoriei, constatăm că suntem ca un bulgăre de zăpadă, daco-roman, rostogolit prin istorie, un conglomerat de influențe, de neamuri asimilate sub sabia celui mai vigilent și nesupus ostaș, limba română. Ca români nu am fost intoleranți, xenofobi, în fond. Valurile purismului nu ne-au amețit, în pofida unor curente gălăgioase. Au existat doar voci, foarte ridicate și stridente, e adevărat, care puteau produce o impresie falsă. Mai sunt și azi asemenea voci. Internetul nu scapă de ele. Din fericire, dispersate și în reflux. Se uită că pentru a reduce numărul „străinilor” care fac sport la noi, în locul nostru, nu sunt ei cei chemați. Avem nevoie de ei. De ce? Simplu. Există state foarte mici care dau impresia că își trimit toată populația să facă sport și ne tot bat pe unde ne prind, deși noi suntem numeric a șaptea țară din UE. Putem începe cu sălile de sport, poftim! După modelul sălii polivalente budapestane special construite pentru Final Four ... Uite că pe unguri nu-i deranjează că echipele lor sunt formate aproape în totalitate din străini. Cum nu-i deranjează (excepțiile nu contează!) nici descendența românească a lui Matei Corvinul. Ca simplu observator, constat că nu străinii ne-au subjugat economia, ci politicienii noștri nesătui și căscunzi, adică FSN-ul în multiple variante, care a avut pâinea și cuțitul aproape neîntrerupt în cei 27 de ani postdecembriști și care se oțărăște cel mai abitir împotriva străinilor pentru simplul motiv că xenofobia aduce voturi. Așa se face că străinii, sorosiștii și alți dușmani inventați ad-hoc de propagandiștii

80

Cuocheanul,dinTurnulPompierilor...(jurnalin/util)

IoanNISTOR

Marturii culturale

)

Consemnari

)

81

pușcăriașului X și de oficiosul dezertorului Y, devin vinovații de serviciu. Sperietoarea cu străinii poate fi demontată simplu printr-o poveste... Cazul Roșia Montană, combinație tipică de interese. Dacă până la urmă, Doamne ferește, proiectul va începe, aceeași propagandă „pro” va deveni „anti”. Și se va spune că străinii ne-au furat țara. Deși, fără trădarea, foamea de bani și prostia politicienilor nu s-ar putea face nimic. Mecanismul este, sumar, acesta. Un vântură-lume bine informat vine cu un investitor posibil. Începe o publicitate agresivă necontracarată de nimic. Televiziunile bagă bani serioși în buzunar, fără să dea glas și contestatarilor care, fără resurse, nu sunt auziți. Poporenii din zonă sunt zăpăciți de cap să-și vândă pe bani irezistibili terenurile. În horă intră și Victor Viorel care, crăcit în două bărci, e și el ba „contra”, ba „pro”. Mai departe, cei care decid și dau avize, pot ava și ei, ca tot omul, o clipă de somnolență și proiectul începe. Ei bine, în acest moment, aceeași propagandă intră în pită și începe să acuze străinii care ne fură bogățiile. Și ce urmează? Dana Grecu își încrețește fruntea de durere după avuțiile țării, Carmen Avram își taie bretonul de supărare după „țara furată”...

Învățături folositoare. Temperaturile scăzute mult sub zero grade din aprilie anul curent, după ce vremea se încălzise incredibil de mult, trebuie luate ca niște semne. Șeful moral al guvernului trebuia să le prevadă, ca un mare cultivator de tomate (din care îi place să muște anual în fața camerelor TV), pe când ceilalți, deoarece par copii de oraș, nu-i musai... Pericolele puteau fi anticipate, atunci când nu auzeai altceva în afară de majorări de salarii și anulări de taxe, deși, atenție!, societatea n-a cerut prioritar osânză, ci spirit, corectitudine, puțin respect și niscaiva investiții. De altfel se vede că după ce Baba Nicolae (că Moș Nicolae nu pot zice) și-a deșertat sacul, grevele s-au întețit. Dacă m-ar fi întrebat, le-aș fi spus ce mi-au spus mie părinții, care au traversat două războaie, care au cunoscut ani de secetă, de înghețuri în luna mai și de cote samavolnice, care știau ce înseamnă să fii economicos, că nu ai voie să te umfli ca broasca, dacă ai avut norocul unui an bun, că nu ai voie să rămâi niciodată fără ultimul ban în buzunar, poate doar atunci când vezi la orizont fumul de la casa ta, când te poți întoarce chiar și pe jos... Învățătura cu cele șapte vaci slabe e veche de când lumea... Guvernul actual a procedat pe dos. Bazându-se pe experiența proastă a vel boierului-premier dintre 2005-2009 și negândindu-se că poate urma (Doamne ferește!) un an cu nevoi, cu secetă, cutremure, inundații, crize mondiale etc., a repetat gafa și a împrăștiat în câteva luni toată agoniseala anteriorilor, tehnocraților zgârciți și mult huliți.

Încă o comisie... Deși toată lumea știe că

alegerile din 2009 au fost cel puțin cu cântec iar vinovații au scăpat pentru eternitate, deși parchetul anchetează cazul, iată-ne din nou la... un circ parlamentar. Incontestabil, societatea românească are nevoie de aer curat, dar când vezi cum colbul dosarelor e stârnit de oameni cu beteșuguri, nu te poți aștepta la altceva decât la noi molime. Dl Tăriceanu, specializat în dudui și duduială (că mai bine nu pot zice!) a mutat duduitul economic din anii de risipă 2005-2009 în cuibușorul său senatorial. Și așa se face că serialul comisiilor va dudui din plin. Noua comisie, e ușor de văzut, nu va cerceta marile furturi ale celor 27 de ani de democrație șchiopătândă, ci va căuta să dea niște lovituri celor ce au deranjat afacerile veroase ale „aleșilor”. Preocupărilor „înalte” ale noii comisii ar vrea să indice faptul că toate promisiunile au fost realizate 100%, că s-au rezolvat toate problemele țării. Iată câteva din aceste realizări: drumurile și autostrăzile nu mai sunt doar pe hărți, complexul nuclear de la Cernavodă început de Ceaușescu a fost modernizat, armata nu a fost înzestrată cu praștii, dealurile și munții nu mai sunt tunși ca oile, căile ferate au fost cedate copiilor de la grădiniță să se plimbe cu trenulețul de jucărie, Putin și Dodon ne iubesc la nebunie, la Kremlin se vor instala îndată Masaha și Ursul și vom avea acces la tezaur... Mă rog, mai sunt și altele: sărăcia, exodul tinerilor, corupția clasei politice... Și câte și mai câte!... De aceea, cum preocupările de dezvoltare a țării întrec orice imaginație, clasa politică își poate permite să se joace de-a comisiile. Revenit de pe oceanele lumii (așa susținea Domnia-sa în 20.04.2017), unde a pescuit (nu-știm-ce, că nu ne-a spus!), președintele Camerei Deputaților declară că, de comun acord cu președintele Senatului, vor face... o nouă comisie. Vor investiga alegerile din 2009! Cestiune arzătoare, desigur! Abia acum, deoarece, deși au avut majoritate aproape tot timpul, nu le-a venit ideea. Fapt pentru care, gândindu-mă că iar vor intra în criză de idei, le ofer eu una. Cu elan crescut, ar putea face o comisie de numărare a puricilor de pe maidanezii primăriței Firea. Asta pentru că suspiciunile ar putea fi dovedite. Vinovați de numărul ridicat al smintitelor jigănii vor fi, fără tăgadă, dușmanii actualei puteri: serviciile (care au asigurat logistica), binomul (care a pus la dispoziție infrastructura, incubatoare etc.), multinaționalele (care au asigurat finanțarea), tehnocrații, opoziția și George Soros. Acesta, pentru că s-a amuzat copios de reușită. Pentru nenea Mustață și pentru chir Papion va fi o victorie sigură. Președintele Iohannis nu va scăpa de cercetare. Vina sa principală, pe care o anticipez va fi aceasta: nu s-a implicat deloc-delocuț. Și uite-așa, după ce dna Kovesi va fi bălăcărită și înlocuită cu o păpușă, vom vedea în oglindă alte chefuri și veselie generală prin vii și bucătării, de bilete roz ș.a.m.d. Atunci va fi bine,

Marturii culturale

)

Consemnari)

82

Marturii culturale

)

toate instituțiile statului se vor afla în subordinea PSD, ALDE, UDMR ((parțial!) și nu vor mai fi încălcate drepturile... omului! Ei bine, ca să revin la realitatea agresivă, mi se pare că un partid care conduce cu ochii blocați în retrovizor, obsedat de ce a fost și alergic la ce va fi, preocupat să colbotească toată ziua cu mestecăul în mocirla trecutului, se va trezi mocirlit din cap până în picioare. Explicațiile recentelor comisii sunt vizibile. Vizată e șefa DNA care a fost, a stat, a văzut, a băut, a mâncat, a dus un cadou sărbătoritului... Mă interesează foarte puțin. Dar, mai pot fi și alte idealuri. Se scotocesc evenimentele de acum zece ani ca țara să poată fi dusă... cu un deceniu îndărăt. Asta e... Iar peste alți zece ani, deși vinovații se știu deja (îi numesc de pe acum: absenții de la urne și naivii care cred în măscărici), se va cerceta felul în care PSD și ALDE au fraudat alegerile din 2016 recurgându-se la procedee mult mai rafinate, la promisiuni, minciuni, racolări etc... Descoperirea adevărului este salutară. Dar există instituții abilitate și funcționarea lor aduce statului de drept respect. Nu asta s-a vrut. Așa că s-a ajuns la o isterie generală. Dar, ce contează, dacă isteria va aduce voturi?... Și asta pentru că urangutanul politic (se poate citi zoon politikon), mă rog, coaliția PSD, ALDE și UDMR (parțial color, adică roșu înflăcărat și vede palid), vrea să dețină toată puterea, toată!, tot ce mișcă de la Cotroceni și până jos la toaletele publice...

Anul editorial sătmărean la 18 ani. Din 2000, anual s-a editat câte un buletin cuprinzând toată „producția” de cărți a anului anterior. Stivuite, vor forma o coloană care va atinge curând tavanul. O strângere de mână merită autoarele care au trudit cu drag și profesionalism la alcătuirea acestor ghiduri de preț: Ciceo Bianca (bibliotecar) și Istrate Raluca (bibliograf). La 18 ani, evenimentul a fost o sărbătoare, în fond. Frumoase cuvinte spune în preambul dl. Pataki Csaba, președintele CJSM. Merită citat: „Ne dorim ca Anul editorial sătmărean să-și continue istoria și tradiția și să aducă în prim-planul vieții culturale rodul forței creatoare a scriitorilor și editorilor, veritabili ambasadori ai județului nostru, atât în România, cât și în afara granițelor țării.” (p. 3). O mică, nevinovată și modestă constatare, care sunt convins că nu va stârni supărare și că mi se va răspunde în continuare la salut, ba chiar voi fi invitat la o cafea. S-a omis un lucru foarte important: IDEEA. Cine a avut ideea de a omagia cartea, scrisul, scriitorii și, evident, BIBLIOTECA? Doamna manager era o tânără cititoare, elevă de liceu, atunci, în 2000. Și era foarte departe de virușii politici. Domnia-sa nu a fost acolo. Eu am fost și țin minte. Inițiatorul acestor adevărate serbări ale cărții a fost poetul G. Vulturescu. Îi asigur pe cei interesați că a recunoaște nu înseamnă obligatoriu recunoștință. E pur și simplu

un gest firesc, de noblețe, dacă nu e prea mult. Poate și de curaj, într-un timp când urangutanul politic (zoon politikon, cu alte cuvinte) molipsește tot ce atinge. Pe termen scurt, poate da bine, dar, pe termen lung, dă prost.

Partidele de guvernământ umblă cu nasurile umflate... În practica pedagogică, am fost nevoit să arbitrez diferite conflicte copilărești. Se întâmpla ca doi dintre ei să se ia la harță, de obicei din nimic. Dar acel nimic nu mai putea fi stabilit. Puteau fi constatate numai urmările: unul dintre „actori” avea nasul umflat. Totuși, el provocase conflictul. Însă nu se putea dovedi nimic. Lipseau filmările, dovezile, martorii neutri, nu fuseseră invitate televiziunile. Tot așa face partidul nostru de guvernământ. Nu recunoaște că administrarea țării a început dezastruos din momentul în care a venit cu Ordonanța 13. Cu alte cuvinte, că el „a dat” primul... Ne arată doar nasul umflat, acuzând bumbăceala primită de peste tot, inclusiv din partea partenerilor euroatlantici. Deși au fost filmări, deși televiziunile care-i apără onoarea șifonată au filmat totul, inclusiv sceneta „scrisă” de ministrul justiției Iordache, pentru guvernanți nu contează, ei umblă cu nasul umflat înălțat foarte sus. Nu e de vină, n-a făcut nimic! Iar când UE îi va da peste nas dlui Tăriceanu cu MCV-ul, el va arăta nasul pe cere i l-a înroșit... STRADA. O constatare. Pe un tricolor, românesc, de la meciul de handbal din Budapesta, era scris „#Rezist”. Aluzie clară. Stând drept și judecând strâmb, un pesedist înfocat putea spune: uite cum externalizăm conflictele, vai de capul nostru, ce ne fac sorosiștii, structurile, binomul!... Eu, mai puțin înfocat spun: oare nu era mai bine dacă motivul demonstrațiilor din ianuarie, Ordonanța 13 și toate vicleniile vizibile, n-ar fi existat?

Rating-ul – de la succes la vinovăție. Dramele umane pot face audiență. Recent, niște reporteri, plini de vitejie, s-au întrecut zile la rând să „fructifice” o dramă. Cazul, de speriat normalitatea, a făcut repede înconjurul lumii. Despre ce e vorba? În rănile unui bolnav de la Spitalul de Arși, au fost filmați și dați în vileag niște... viermi. Cauza indusă de reporter: neglijență, muște care intrau pe geam. Las la o parte faptul că muștele nu depun viermi, ci ouă, din care ies, după un timp, larve numite și viermi, dar cazul tot grav rămâne. Dincolo însă de imaginea viermilor, se mai poate vedea ceva. În primul rând, comentarii le încercau să creeze o imagine apocaliptică. De parcă unul singur nu era suficient, exagerarea era la îndemână: rănile erau pline ochi, viermii erau copleșitor de mari, stivuiți unii peste alții, foșgăind și ronțăind de zor... Mă rog, i se acceptă talentul de prozator, dar, în al doilea rând, nu se poate trece cu vederea că tipul care a filmat cazul, medic și

Consemnari

)

83

el, a avut timp să dea fuga la televiziuni, în loc să ia ceva și să le dea mai întâi peste bot nenorociților. De viermi, desigur... Nu să ascundă grozăvia, dar mai întâi să acționeze, să facă ceva pentru a remedia o barbarie a colegilor. Ca să nu pută cazul a vendetism. Respectivul însă, după proasta cutumă politică, a țintit sus, foarte sus, asigurându-și astfel accesul undeva, la o funcție, la putere, eliminând niște concurenți. Și mai e ceva care sare în ochi: preferăm, din 1990 încoace să ne facem mai întâi de râs în fața lumii și abia apoi să rezolvăm problemele, după care ne mirăm că lumea ne disprețuiește. Desigur, adevărul nu trebuie ascuns, pudibonderia nu e acceptabilă, dar există și „adevăruri” care trebuie trimise în fundul pământului, altfel unii se pot scârbi că aparțin speței umane, iar niște tembeli le-ar putea lua ca model. Cazul de mai sus provoacă, desigur, greață, de aceea cred că, măcar pentru a nu speria copiii, știri de acest gen ar fi mai bine să fie transmise când aceștia dorm. Măcar atât. Cât despre exaltarea manifestată de comentatorul care, nu-i așa, prezentând un caz înfiorător, crede că a dezvăluit tot răul din lumea spitalicească, ea îmi amintește de un caz de prin 1997 transmis în direct la o televiziune. O femeie din Pitești, asistată de concubinul ei, care-i pierduse apartamentul la... Caritas, a amenințat primarul țărănist că-și dă foc dacă nu primește locuință. Se stropise cu benzină și a aprins o brichetă. În acest timp, reporterul, chemat de cei doi la fața locului, filma de zor. În final, femeia și-a aprins hainele, a ars ca o torță, apoi, după luni de chinuri groaznice, a murit. În momentul critic, atunci când bricheta ardea încă în mâinile disperatei, cronicarul (martor al istoriei în derulare, ce mai!...) n-a intervenit... în poveste, a filmat în continuare... Întrebarea e ce are prioritate, a privi sau a interveni? Cronicarii consemnau date din lupta împotriva cotropitorilor după ce lăsau sabia din mână.

O practică naivă: stâlcirea numelor. În copilărie, aveam și eu, ca alți copii naivi și răutăcioși tendința de a înjosi prin sluțirea numelor unor tovarăși de joacă. Viorel devenea „coadă de miel”; Vasilică devenea „sâcă” (de la sâcăit, zgârcit), o Ană făcea... tocană, o Nuță făcea răstăuță (tăiței), Nicolae era „clop de paie” etc. O joacă naivă, dar și periculoasă. Te puteai trezi cu un pumn în nas, vorba bătrânului Paleologu. Zadarnic părinții ne spuneau că e mare rușine să te legi de numele cuiva, că „a poci” un nume e chiar un păcat. A poci, așadar, cuvânt frate cu „pocitanie” și „potcă”, bine ales, poate vehiculat de vechii dascăli. Dacă ne gândim bine, e și azi o rușine și o lipsă de caracter. Dar în politichia de azi mai e ceva, e o armă politică. E incredibilă plăcerea de a atribui titluri: „cârlan” și „prostănac” (Ion Iliescu); „vătaf județean” (Ponta la adresa lui Dragnea); Băsescu îl face pe Ponta „dotore” și „pisicuț”, cu sufix afectiv,

nici măcar „motan”, asta poate în virtutea contractului semnat și nedenunțat încă. Ponta o face pe doamna Gorghiu – Gheorghiu-Dej. Un fost lider PNL e numit de Radu Banciu cu insistență maladivă, de domeniul psihologiei abisale, Alu' Căcărău. Pe Băsescu îl fac toți în fel și chip, dar nu reproduc termenii pentru că sunt rușinoși. Vom trăi și vom vedea cine va deține recordul național. Toate acestea nu sunt glume, ci atacuri. Nu reprezintă seriozitate, ci frivolitate, preocuparea de a jigni. Gratuități. Ce se întâmplă pe alte meleaguri? Iată o etichetă europeană: autorii Brexit-ului, Boris Johnson și Nigel Farage, sunt numiți „eroi triști”. Care include seriozitate, preocupare, dramatism. Epitetele folosite de-ai noștri sunt ele înseși... triste. Un alt mod de a ridiculiza „dușmanul” politic este de a repeta consecvent toate prenumele acestuia: Victor Viorel Ponta, Klaus Werner Iohannis, Călin Anton Popescu Tăriceanu – „inimă zburdalnică” (T. Băsescu) și mai nu-știu-cum... Semn că politicienii au timp și nu se sinchisesc a lungi vorba (limbuție, trăncăneală, flecăreală, hodorogeală...!) Deși realitatea arde, babele din proverb consideră că e mai potrivit să clănțănească decât să fie îngrijorate de o idee. Neavând preocupări înalte, babele noastre politice se copilăresc. Legea nu acționează, câinii de pază ai mass-media, probabil se ascund în spatele teancurilor de bani primiți degeaba și mor de râs... Grav este că se investește energie în vorbe de duh pe care investitorii străini, neputându-le gusta, pleacă scârbiți.

Unde ni s-au ascuns europarlamentarii? Nu se știe. Spre exemplu, Monica Macovei era foarte vocală într-o vreme. A dat cu MCV-ul în capul României și a pus țara pentru eternitate la porțile Spațiului Schengen. Las că nici alții n-au făcut nimic să ne scape de belea... Doamna Monica a fabricat argumente pentru aroganța lui nea Băsescu, idolul său. Susținea că s-au furat la demitere două milioane de voturi. Cum putea fi atât de mioapă, să nu-i vadă impostura? Când era clar că numitul, capabil să mai conducă bărci, să comande flota care nu e, să fie președinte de bloc. Ehei ce clanțe de aur ar fi pus la ușile de intrare! Poate, chiar ca ministru sau prim-ministru ar fi fost potrivit, până la o cuvenită remaniere... Ca președinte, a fost... o idee ratată. Iar Monica i-a adus de la CE niște cârje, să nu cadă. Nu puteau pricepe amândoi că un președinte e chemat să armonizeze societatea, să nu admită falii între oameni, grupuri, segmente profesionale. Expreședintele a avut în sânge microbul dezbinării și a fost promovat de cei virusați cu același microb. Le-a dat un exemplu prost de reușită în politică lui Ponta și Dragnea și altora care se cred buricul pământului... Probabil că dna Monica regretă sau s-a rușinat de propriile erori și tace. Dar, poate că e mai bine așa.

Marturii culturale

)

Consemnari)

nu-i cânt nu-i melodiecu o carte sub brațși cu țigara-n gurafără de rost mă-nvârtceața de toamnă lut noroiosmă îmbie la somnsubit aș putea să adormmă vede oare privesc spre copacciurde de ciori mă petrec mă atraganii cum trecdupă nimeni n-aștept totulmă îmbie la somnsubit aș putea să adorm

nici urmă de vară de primăvarătoamna-i pe ducă iarnacumplită coboară pe minestau zgribulit lângă geam totulmă îmbie la somnsubit aș putea să adorm

bântuie-n casa deșartăsufletu-n mine n-am tatănici îngeri ori domne cumplit totulmă îmbie la somnsubit aș putea să adorm

de-abia s-a înscris viațaîn mine îmi văd viitorulin colț mucegai pe hârtiihaine vechi sloiuri de ghiațătotul mă îmbie la somnsubit aș putea să adormnote-n memorie ca într-o ladăpierdute-s ca o scrisoare pe carenimeni vreodată n-are s-o vadă

sunt jalnic și asta mă mișcă de-asemeniși totul mă-mbie la somnsubit aș putea să adorminințiala mea-i un cârligde care atârn îintuit eu în lumecarne pe-un zid la măcelar în frigmă joc cu bestii fără de numeși totul mă-mbie la somnsubit aș putea să adorm

și nu mi-am făcut vreo bucurieîncovoiat învins de lumede trup sufletul se desprindecum rodul de pe ram în vrieși totul mă-mbie la somnsubit aș putea să adormn-am stat pe lauri niciodatăalții se-nfrunta zilnic iatăzile nopți viața totul mi-a lipsitprevăd ca voi fi înghițitși totul mă-mbie la somnsubit aș putea să adormmă cheamă un cor de culorisap groapa in fundul grădiniisub cornul falnic de zorm-ascunde marginea gropiiși totul mă-mbie la somnsubit aș putea să adorm

savurez

învârtcheia-n zavorîncă o datămă-nvârt eu în lumecorpul înca mi-e cald

însă iarnaprin orificiideja se strecoară

luminase prelinge pe chipca frunza uscatăo voce se-aude din minenu vreau sa mai fiicreionul din mânăun cui de sicriuparcă ar fi

mi-s lucrurilenăpădite de sloveca pomul de mușchitresar îngrozit cinevasapă in mine mormântnu de viața-s preaplinci de mine cum aș puteasă zbor cu aripi frântede și-au pierdutdinții de fiarăprivesc femeileîncântătoareca unul carenu mai simte nimicbine că poate să doarmăși câte-un part să tragă marepotcoava de versmi-am pierdut-odin geamul desuetvesel mă-aplec în afarăși savurezarderea meape-a anilor rugîntr-o doară

84

Traduceri

SIMONFFYJózsef

Marturii culturale

)

În românește de Simona GYÖRFI

SIMONFFY József – (n. 31 iulie 1952 în municipiul Zalău) – poet de expresie maghiară, publicist. A absolvit cursurile Liceului „Ady Endre„ din Zalău. Ani de zile a fost tehnician în cadrul Întreprinderii Emailaţi Zalău. Momentan e salariat la Colegiul Naţional „Kölcsey Ferenc” Satu Mare. A fost descoperit de Gizella Hervay. La vârsta de 17 ani a publicat în „Ifjúmunkás”, apoi prin Székely János în revista „Igaz Szó”. A apărut constant prin aportul Cseke Goga în „Romániai Magyar Szó”. A publicat, de asemenea, în revistele: „Brassói lapok”, „Irodalmi Jelen”, „Helikon”, „Látó”, „Korunk”, „Hepehupa” etc. La acestea se adaugă revistele maghiare: „Alföld”, „Szemle”, „Parnasszus”, „Holmi”. Înainte de 1989, volumele sale timp de 20 de ani erau în așteptare pe rafturile editurilor. Până la urmă a apărut în anul 1992, cu titlul „Hold és Nap”. A apărut şi în: antologia tinerilor poeţi „Varázslataink” (1974); antologiile „Erdélyi Szép Szó” și „Primăvara Poeziei”. E membru al Cercului literar „Kiss Károly” din Zalău. În 2004 i-a fost acordat Premiul

„Látó-nívódíj”. În anul 2014 a obţinut un premiu la Anul Editorial Sătmărean. Volumele lui sunt: „Hold és Nap”, 1992, Kriterion; „Bánatkönyve”, 2000, Mentor; „Égdarab”, 2002, Mentor; „Holdkóros halak”, 2004, Mentor; „Hogy nézek ki?”, 2005, Polis; „Vagonéjszakák”, 2006, Mentor; „Kővel vetett ágy”, 2008, Mentor; „A mélység visszanéz”, 2014, editura Citadela „Kampó az S”, 2016, Kriterion; „Fehar faj”, Ed. Citadela Satu Mare 2016. Din 2016, e membru al Uniunii Scriitorilor din România.

OMUL

Covârşitoarea durerealunecă pe întunecatul cerşi firul alb voalatstrăpunge marearesemnării.Suferinţă adâncăcu degete crispatespre înfiorătorul cuice carnea o străpunge.Pe cruce,părăsit durerii sale,Omul.Şi geamătul cu plânsul simplual clipei fapt,cu viaţa în valoarea sacirculatorie.În golul rece al durerii,în chinuri zvârcolite.respectul temător.Acolounde atârnăELca TUsă ştii să ceri şi de la tine.

MAN

Overpowering painslides on the dark skyand the white veiled stringpunctuates the seaof resignation.Deep sufferingwith tense fingerspointing tot he terrible nailpiercing the flesh.On the cross,abandoned in his pain,Man.And the groan of simple wheepingof the instant fact,with life and its currentvalue.in the cold emptiness of pain,ordeals locked away.Frightful respectTherehangsHEand YOUmay now demand from yourself.

85

TraduceriMarturii culturale

)

Translated into English by Zorin Diaconescu

Born in Bistrița, Romania, holds a B.A. in Journalism, radio-tv producer, senior editor of several newspapers and magazines , chairman of the I.G.F. World Folklore Union, manager of the Palace of Culture , the most important cultural institution of his hometown. Author of several books published in Romania, Bulgaria, Italy, Greece, Egypt, France, Argentina, Germany, Austria, Spain and the U.S.A., among which: Flight (poems), Malul Tăcerii, La Rive du Silence (The Shores of Silence, poems), Në kopshtin e kohës, În grădina timpului (In the Garden of Time, poems), The Shores of Silence, Sessizligin Kiyisinda, Malul Tăcerii (poems), Duminica în Manhattan (Sunday in Manhattan, essays), Biletul de călătorie (The Ticket for Ever, poems).

Balerina bibelou

Printre cărţi e casa ei.De 20 de ani stă pe aceeaşi poliţă.Când se plictiseşte îi trage cu ochiul lui EminescuSau lui Coşbuc, Sau la alţii din Biblioteca pentru toţi.

E o balerină nobilă, Din porţelan fin sau sidef cu irizaţii albăstrui.Nici ea nu ştie exact din ce e făcută,Dar se simte bine în carnea ei.

Pe rochia scurtă are dantelă,La păr o floare,La inimă un ghimpe.

Cu mâinile aşezate pe creţurile rochiei,Rememorează gloria de altădată.Când era venerată.

Astăzi, nici praful nu mai este şters din jurul ei.

Într-o toamnă târzieŞi-a trăit prima iubire.A fost a lui şi de atunciTimpul pare că a încremenit.Perdeaua dragostei e trasă, Balerina stă neclintităPe raftul cu scriitori.

The Ballerina Knick-knack

Her house is among books.She has been staying on the same shelf for the last 20 years.And when she gets bored she winks at EminescuOr Coșbuc,Or at others from ''Everybody's'' Book Collection.

She is a gracious ballerinaMade of a fine chinaware or of a

bluish irisation nacre. She does not know what she's exactly made of,Yet, she feels good in her own body.

Her short dress is made of lace,She has a flower in her hair,And a thorn in her heart.With her hands on the creases of her dress,She recalls her past gloryWhen she was revered.Today, they do not even wipe the dust around her.

One late autumnShe experienced her first love.She was his and since thenTime seems to have stopped.The curtain of love has fallen,While the ballerina is motionlessOn the letter shelf.

Traducere de Maria Muguraş

MenuţMAXIMINIAN

DorelCOSMA

Sicomori(Sicomori)

Dove vi nascondete, voi creature del Pradiso,Lasciatecene soltanto un segno della vostra esistenza;Un penna, uno squama,un resto del colloPer credere din nuovo,sognare che tutto è realtà,per immaginarcene che siamo parte dell' eternità,per stare nello stesso post con l'infinito,che non siamo cenere,Che no in vano abbiamo speanze e glorieChe il verso celesto, come la metafora, con litota.

hibernia(hibernia)

forse la nevicata pùo prescrivere la crima?forse la neve pùo coprire il sangue e la paura,la solitudine, la terrorela possono coprire i batuffoli, la pùo disipare la nevicata?e tuttavia i batuffoli sono una penitenzaun rituale di queli senza essere,un regreto di queli proscriti,un perdono degli queli ucisi.

pùo esistere perdono per nitzsche

ho domandato Euridice!?o questo silenzio calmo ci vienedal cielo senza le dantesche terzine?forse l'innalzamento al cielo, il pianto, la slavaci faranno dimenticare le bombe con napal e veleno?dimentecheremo le camere di gazzareci coprira il sereno?la nevicata cade,copre i campi e casee nevica è nevica-ofranda per buonuomini e maluomini

nessuno non sa come farsi la vitaper ques ta l ' an ima lo do le specialmente di mattinaduncque quando si scrive alla vita postfaza !-urlano i lupi in forestetra i lupi non esistano buoni e malima soltanto incapaci e bravi come devi esserequando li metti tra le foreste cabbaline.

i lupi non fanno un rituale quando stracciano le pecorenon si fanno la cita dopo le regole della cabalanon chiaccherano in dossonon s' abbandono le moglie ;essere lupo tra i lupi è un grande onorequando questo codex aureaè trasmesso

tra gli uomini soffri…

sento la nevicata come viene dal cieloselvatica,apriga, senza vergonati copre cone i veli bianchiche gli lasca una donna senza vergonafaccendoti dimenticare che sei stato puro una voltagettandoti il nimbo di làallantonadoti del pradiso dantescot r a s f o r m a n d o t i i n d e m o n o grotesco…

Agava(Agavă)

Un mondo malato si sporca ai piedi del SfingeI santuari gridano l'absinto verdeAi piedi delle grande piramide, sotto del Grande Muro,Nell' altezza assimetrica degli Ansi,Pechè vai in cerca delle enigme , pelegrino,Quando le parole ti assaltano la Terra?Perchè stai cercando il dimentico ed il sangue,La penitenza, la sofferenza, l'abbstinenza, Golgota?

Prezentare şi traducere în limba italiană de Livia Mărcan

86

AlexandruPINTESCU

Alexandru Pintescu (1947-2003) invită la (re)lecturi şi decantări în paginile exegetice, de traductologie şi poetice pe care le-a lăsat. Debutează cu poezie în 1967 în revista ,,Amfiteatru” şi în ,,Caietul debutanţilor” 1967. Al. Pintescu, criticul, a debutat în 1983 cu ,,Literatură şi eveniment”, masiva antologie ,,Poezia sovietică modernă şi contemporană” (1988). A tradus: Ana Ahmatova ,,Anno Domini”, Boris Pasternak ,,Se topeşte zăpada”. În 2001 apare volumul ,,Rusia- între dezgheţ şi transparență”. Printre volumele de critică se mai află: ,,Jocul dragostei şi al hazardului” 1994 ,,Prospero şi teatrul sărac” 1997. Al. Pintescu intra în dialog cu valorile comentându-le, potenţându-le. Poezia a reprezentat pentru Al. Pintescu pasiunea de căpătâi concretizată în câteva volume de valoare: ,,Colocviile vântului” 1985, ,,Euthanasia” 1991, ,,Ierarhiile pergamentelor”, 1995, ,,Recife” 1996, ,,Radiografia zăpezii” 1997 ,,Poeta artfix, ,,Hibernia” 1999 ,,Enclave” 2000, ,,Ordalia. ,,Alte poeme” 2001. Culegerea ,,Calvaria” din finalul volumului ,,Hibernia” are valoare sumativă, denunţă declinul umanismului, căruia i se opune poetul, cu întrebările sale chinuitoare.Al. Pintescu este un valoros poet şi om de cultură sătmărean recunoscut în cercuri elevate, care nu merită să fie uitat sau ignorat.

Traduceri Marturii culturale

)

Back home

Roteando,le mie cellule ho spersoe donato al vento,intrecciate a fili diarabesco..note indecifrabiliche raccolgonel meccanismo similead orologio squassato esei tu, sono io,riportati a casaferiti;ci ridestiamo colore,iridi, papaverie spighe che lavano il dolorenell'aura d'ambra che avvolge il sangue spesoe lo perde dentroun semplice ricordo..

Back home

Rotind,celulele mi-am pierdutși dăruit vântului,împletite la firele de arabesc..note indescifrabile pe ce le adunîn mecanismul similarunui ceas zguduit șiești tu, sunt eu,readuși acasărăniți;ne redeșteptăm culoare,curcubeie, maciși spice carespală durereaîn aura ambrei înfășurând sângele risipit și-l pierde într-osimplă amintire..

Cleopatra

Eri raccolta all'ombradei pensieri-nebbia,

quella madreche più non scorgo,eclissata dal mio ego,un desertoche l'immagine risalta.Cleopatra,temevi un dì la serpe,dico, anche di pezza,e fra le dita leggeviil mio destino..poi,scivolata nello spazio d'un atomo,vidi la tua formaaccecarmied il mio sguardotesoad una goccia di rimpiantoe di beata gioia.

Cleopatra

Erai reculeasă la umbragândurilor-ceață,mama aceeape ce n-o mai zăresc, eclipsată de egoul meu,un deșertpe care imaginea îl subliniază. Cleopatra,o zi te temeai de șerpii,vreau să spun, și din cârpă, și între degete citeaidestinul meu..apoi,alunecată în spațiul unui atom,văzui forma tasă mă orbeascăși privirea mea țintităspre o picătură a regretului și a bucuriei fericite.

Chiara d'Assisi

Le tenebre si fan leggeree rischiaran d'improvviso,non è facile contare le promesse disattese..ma tu, correndo su prati rossi, fossi,hai cancellato una lacrimae l'istante precedente.La casa era dismessa,misero sdentato sorriso,la tua mano accoglientea porgere il pane.Scesi anch'ioe t'aspettava il mattoin partenza per Roma,inciampai e per un istante..l'acqua smise di segnare il ruscello,non più un sussurroo verso d'allodola..mi reclamò la notte.

Clara din Assisi

Tenebrele se ușurează și însenină deodată,nu sunt ușor de socotit promisiunile încălcate..dar tu, alergând pe pajiști roșii, șanțuri,ai șters o lacrimăși clipa mai devreme.Casa era părăsită,zâmbet mizer și știrb,mâna ta primitoarecare întindea pâinea.Am coborât și eu și te aștepta nebunul plecând spre Roma,m-am împiedicat și pentr-o clipă..apa se lăsa de imprimat pârâul,nu mai un șopot sau viers de ciocârlie..mă reclamă noaptea.

87

Traduceri

LucaCIPOLLA(Italia)

Marturii culturale

)

Redactorșefadjunct:OvidiuT.PopSecretarderedacție:MartaCordeaColectivulredacțional:CristinaStefan(Bacau),FlorentinPopescu,LucianGruia(Bucuresti),DanielaGıfu(Iasi),AdrianBotez(Adjud),ConstantinStancu(Hateg),MarinPop(Zalau),ElenaMariaSorban(Cluj-Napoca), IonelNecula(Tecuci),MarianaPandaru-Bargau(Deva),AncaSırghie(Sibiu),MenutMaximinian, Elena M. Cımpan, Dorel Cosma (Bistrita), Icu Craciun (Nasaud), Olimpia Iacob(Timisoara),ClaudiuPorumbacean,NicoletaCampian,CarolC.Koka,LolaGabrielaScripor(SatuMare).

ISSN2501-1200

Redacția:SatuMare,B-dulSanatatii,bl.K2,ap.6,codpostal440171,jud.SatuMare

e-mail:[email protected]:0361-801824,0746248263

În atenția colaboratorilor:Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolelor revine exclusiv semnatarilor acestora ca persoane individuale.Sunt luate în considerare textele colaboratorilor expediate pe suport electronic. Materialele primite nu se returnează.

CuprinsAurel Pop - Editorial: Schimbarea multasteptataselasaınca...asteptataViorel CA�MPEAN - 150 de ani de la nastereaparinteluiAntoniuBalibanMarin POP - Aspecte privind ınceputurileınvatamantului confesional romanesc ın zonasatmareanadinfostulSalajistoricViorel CA� MPEAN, Marta CORDEA - EmilGiurgiucasilegaturileluiculturalecuSatmarulDaniela BA� LU - UGOCEA si patrimoniul sauculturalClaudiu PORUMBA� CEAN - Centenar Ionita G.Andron(1917-2017)IIOvidiuT.POP-MicroeseuriCarolC.KOKA-ScriitoriuitatiaiArduduluiCristianBOLOS-„EusuntDomnulDumnezeultau...”Interviu:AurelPopındialogcupoetul,omuldeteleviziunesimanagerulprof.dr.DorelCosmaDumitruICHIM-PoeziiMirceaSTEFAN-PoeziiMelaniaCUC-PoeziiBeatriceOROS-PoeziiCoraliaLEPCIAI-PoeziiLeonardI.VOICU-SurorileCorneliuBALLA-Verde,ploaiademeteoriti -Preumblareaıngerilorprinploaie-IIIoanNISTOR-Ioncreanga–FinaldeAmintiri...IcuCRA�CIUN-RaduMares,eseistulMartaCORDEA -Cartea romaneascaveche ınImpe r i u l H a b s bu r g i c ( 1 691 - 1830 ) .Recuperarea unei identitati culturale – un

demers necesar pe taramul bibliologieiromanestiLucian TURCU - Marele Razboi ın memoriabanateana (1914-1919), vol. III. Antologie,editie, studii si note de Valeriu Leu, NicolaeBocsan,MihaelaBedecean.Aurel POP - Carol C. Koka ıntre sensuri sisperanteCristinaSTEFAN-Copiiirazboiului-deVarujanVosganianDorelCOSMA-PovestiromanestidinNewYorkcuMenutMaximinianNicoletaCA�MPIAN-DouaspectacoledesucceslaTeatruldeNorddinSatuMarePaula VIRAG - Aspecte ale mi sc ar i lorrevolutionare de la 1848-1849 ın comitatulSatuMareAnca SI�RGHIE - Aspecte ale luptei pentruidentitatenationalaıncomunitatileromaniloramericaniMircea STEFAN - Aron Cotrus - aspecte dinistoriaexiluluiromanesc-Voicu SICHET - Monumente ale eroilor dinprimulrazboimondialdinjudetulSatuMareFiladedictionar:CiprianCOSMAIoan NISTOR - Cu ocheanul, din TurnulPompierilor...(jurnalin/util)SIMONFFYJozsef-TraduceriDorelCOSMA-TraduceriMenutMAXIMINIAN-TraduceriAlexandruPINTESCU-TraduceriLucaCIPOLLA-Traduceri

1

2

6

13

18

222526

28

30323334353637

394346

49

51

54

55

56

59

61

66

75

7779

808485858687

Ciprian Cosma - Picturi -

Marturii culturale

)

Ovidiu T. Pop, Aurel Pop, Colegiul Național „Mihai E m i n e s c u ” S a t u M a r e , monografie, Editura Didactică și Pedagogică R. A. Bucureși, 2017.L i l i a n a M ă r c u ș - R a d u , Mărioara Chereji, Dicționar de Cunoașterea Mediului, Științe și Educație pentru sănătate-clasele I-IV, dicționar, Editura Citadela Satu Mare, 2017.Timea Antonia Bebea, Umbrele trecutului, proză scurtă, Editura Citadela Satu Mare, 2017.*** Alexandru Zotta – 75, studiu biobibliografic îngrijit și editat de dr. Aurel Pop, Edi tura Citadela Satu Mare, 2017.Constantin Stancu, Adrian Botez – ceasurile vechi bat m e r e u o r a u n u , s t u d i u biobliografic, Editura Rafet Râmnicu Sărat, 2017.Aurel Pop, In Memoriam: Emil Matei-70,studiu comemorativ, Editura Citadela Satu Mare, 2017.Lucia Munteanu, Petru Bran – precursorul învățământului

românesc sătmărean și urmașii lui, studiu comemorativ, Editura Pleiade Satu Mare, 2017.Vasile Bele, Clepsidra cu poeme,poeme, Editura Gutinul Baia Mare, 2017.Oana Văsuț, Annie în Lumea Dragonilor, roman, Editura Citadela Satu Mare, 2017.Dorel Cosma, Duminică în Manhattan, note de călătorie, Editura Nosa Nostra Bistrița, 2017.Carol C. Koka, Primăvara sufletului , poeme, Editura Profundis Satu Mare, 2016.Voicu Șichet, Plăieșul de pe Someș – Colone lu l Pe t ru Prodan, studiu comemorativ, Editura Citadela Satu Mare, 2017.Mircea Ștefan, Înțelepciunea bufonului, poeme, Editura Citadela Satu Mare, 2017.Simona-Margareta Iederan, Transdisciplinaritatea - o nouă d i re c ț i e î n î n v ă ț ă m â n t u l c o n t e m p o r a n , s t u d i u educațional, Editura Citadela Satu Mare, 2017.

Mãrturii editoriale

- cãrti primite la redactie -, ,

Date post:	29-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	14 times
Download:	0 times

Marturii culturale - usrbacau.ro · Eveniment comemorativ pr. Antoniu Băliban – 150 de ani de la...

Documents