Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, august 2016, nr. 113 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

...Gaiţa vorbitoare, uzurpa-toare a gaiţei cântătoare-cârâi-toare, a devenit, de-o bună bucatăde vreme, o prezenţă diurnă înfiecare dintre casele noastre. Tele-vizorul şi telecomanda sunt uşa şicheia care îi deschid accesul. Vineşi nici că se mai dă plecată. Dacădimineţile şi le rezervă pentru a-şidrege glasul hârâit de revărsărileverbale ale zilei precedente, dar şipentru a-şi stabili repertoriulcurent, de pe la orele prânzuluicelui de mijloc şi până spre miezulnopţii se dă într-un spectacol per-petuu de sunet şi lumină, presăratdoar cu mici pauze pentru a-şitrage sufletul ori pentru a maischimba ceva-ceva din tonalitateadiapazonului, dar fără modificarealiniei melodice a partiturii...

(Mihai Buznea

...Mergea privind în jos, ca deobicei şi când, din întâmplare,ridică ochii, zări, chiar în mijloculaleii, un bărbat înalt, deşirat, pecare hainele ponosite stăteauatârnând, iar căciula îi acopereatoată fruntea, până către ochiineobişnuit de mari şi de albaştri. Înpicioare avea nişte bocanci uzaţi,mult mai mari decât s-ar fi cuvenitpiciorului său, după cum constată,în fugă, Silviu. Un cerşetor, deăştia nu mai scăpăm, îşi spuse celcare se îndrepta spre mormântulsoţiei şi hotărâ, imediat, s-o ia ladreapta, printre morminte, să taie,adică, drumul spre locul undeodihnea Anca...

(Eugen Verman)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Trei camarazi 19

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Gaițele 15

Mult prea acaparați șiîncorsetați de grijile cotidiene,uităm deseori să aducem prinosde mulțumire și recunoștințăînaintașilor noștri, locurilor noastredragi, făptuitorilor de bine, celorcare și-au pus amprenta asupraevoluției comunităților din carefacem parte, națiunii noastre. Estetocmai ceea ce mi-am propus săevidențiez în rândurile ceurmează (deși nu o fac pentruprima oară), spre aducere aminteși neuitare...

Așadar, în luna iulie a acestuian s-au împlinit 215 ani de lanașterea stațiunii Slănic-Moldova,atât de binecunoscută multoradintre dumneavoastră și atât dedragă mie, o dată cu descoperireaprimului izvor mineral de către ser-darul Mihalache Spiridon, la 20iulie 1801 zi în care sesărbătorește în fiecare an și hra-mul Bisericii ,,Sfântul Ilie”, patronulspiritual al stațiunii Slănic-Moldova. Și tot în luna iulie, s-auîmplinit 125 de ani de la vizitaRegelui Carol I al României laTârgu-Ocna și Slănic-Moldova, înzilele de 27 - 28 iulie 1891. Refe-ritor la acest din urmă aspect estedemn de menționat faptul că dez-voltarea ţării pe linie europeană,sub domnia eficientă a RegeluiCarol I, în cea de-a doua parte asecolului al XIX-lea, a avut dreptrezultat nu doar apariţia, dar șimodernizarea a numeroasestaţiuni balneo-climaterice din are-alul Munţilor Carpaţi, cu oarhitectură asemănătoare şi tipicăepocii, conţinând exemple central-europene, franceze sau belgiene.Și pentru că nu am de gând

să vă împovărez memoria cu preamulte date și nume, vă propun oincursiune în timp, în perioada dedupă Primul Război Mondial,când, renăscută din propria-icenuşă asemenea păsăriiPheonix, staţiunea Slănic-Moldova (distrusă aproape în în-tregime în timpul războiului)traversează o perioadă de linişteşi prosperitate, iar priveliştile saleîncântătoare şi izvoarele saletămăduitoare atrag -pe an cetrece, un număr tot mai mare devilegiaturişti. După cum relata şipresa vremii, era atâta viaţă şimişcare în Slănicul Moldovei,„încât aveai impresia că aceastaar fi singura staţiune din Româ-nia”. De altfel, începând cu anul1903 reapare pitorescul ziar desezon ,„Curierul Băilor Slănic”,care de această dată va purta nu-mele de ,,Curierul Slănicului”. Ast-fel, pe o perioadă de 14 ani (1903- 1905, 1907 - 1915, 1932 şi1933), s-au editat în fiecare sezonestival între 5 şi 11 numere,

redacţia publicaţiei avându-şisediul în incinta Hotelului„Racoviţă”.

În primul număr din 1932publicaţia relatează o convorbireavută la Berlin de către profesoruldr. Demetriade cu medicul şef alfostei Armate a IX-a germană,care a petrecut mai mult timp laSlănic şi care a declarat căromânii nici nu-şi dau seama demarea valoare ce o reprezintăapele de la Slănic în terapiabalneară. Renumele internaţionalal staţiunii, la care a contribuit înmare măsură şi acest ziar, poatefi apreciat după marele număr deoaspeţi străini veniţi din Paris,Londra, Viena, Milano, Florenţa,Port-Said etc.

Pe bună dreptate, redactorul-şef al ziarului, M. Miereanu, sub-linia cu mândrie şi satisfacţiamisiunii îndeplinite realizărileSlănicului, în editorialul ,,După 30de ani”, apărut în numărul festivdin 26 iulie 1933: „Timp de 14 ani,aproape fără întrerupere, ziarulnostru şi-a făcut conştiincios dato-ria, contribuind la înălţarea celeimai frumoase staţiuni din Româ-nia, Slănicul Moldovei”. De lapoveştile inegalabilului IonCreangă, care a vizitat în câtevarânduri Slănicul, de la con-semnarea primului concertsusţinut în faţa publicului de cel

mai mare compozitor românGeorge Enescu, a momentelorrăzboiului şi apoi la renaşterea şiînflorirea staţiunii, la binefacerileizvoarelor minerale şi la bogataactivitate cultural-artistică, ziarul aînfăţişat viaţa staţiunii, preamărindacest colţ de rai. O tradiţie care armerita reînviată, pentru ca memo-ria Slănicului să fie mereuproaspătă. Atmosfera Slăniculuidin acea perioadă era întregită înperioada sezonului de acordurilemuzicale ale fanfarei militare caredădea semnul trezirii dis-de-dimineață, încă de la ora cinci şijumătate, cântând marşuri printoată staţiunea şi anunţând astfel,începerea unei noi zile. Slăniculdevenea deodată animat, iargrupuri de vizitatori şi bolnavi serevărsau spre izvoarele minerale,dotaţi fiind cu pahare sau ceşti pecare erau reproduse imagini dinstaţiune.

Unii îşi făceau plimbarea de

dimineaţă pe aleile din parc, prinpădure, spre cascadă, sau spreterasele din centrul staţiunii.Aproape de orele opt ale dimineţiitoate restaurantele, bodegile şiCazinoul erau înţesate de lume,pentru o gustare ,,subţire”: ceai,cafea cu lapte, pâine cu unt şidulceţuri dintre cele mai diverse,cornuri, prăjituri. Frumosul parc seumplea şi el de lume, care veneaaici să citească jurnale, să dis-cute, ori să asculte muzica fan-farei militare, al cărei programîncepea zilnic, fix la ora zece, setermina în jurul prânzului şi serelua după masa, între orele 17.00- 19.00. Seara, după servireacinei, lumea se îndrepta agalespre locurile de distracţie, în spe-cial spre sălile Cazinoului, undeparticipau la jocurile de noroc(vestita ruletă), la biliard, la ceaiuridansante, festivaluri, sau vizionauspectacole de teatru, concerte demuzică, dar și filme, unele înpremieră, care rulau în fiecareseară în sala cinematografului.Alții se retrăgeau în camerelevilelor sau hotelurilor de pe lanouă şi jumătate, pentru a fiproaspeţi de dimineaţă, când ple-cau la tratament, sau în excursiilecare se organizau prin împrejurimila Poiana Sărată, Cireşoaia,Monumentul Eroilor şi Mănăstireade pe Măgura Ocnei de la Târgu

Ocna, la Biserica luiŞtefan cel Mare de laBorzeşti şi în altelocalităţi de pe ValeaTrotuşului.

„Traiul în staţiune emai moderat faţă decelelalte staţiuni dinţară, iar drumul laSlănic mai obişnuit seface cu trenul, sau cumaşina. Zilnic, foartemulte maşini şi trăsuriaduc la Slănic prinTârgu-Ocna, pe oşosea admirabilă, pecea mai mare parte din-tre vizitatori”, relatează

Cleopatra Tăutu în lucrarea sa„Slănicul Moldovei - Monografiescrisă în anii 1930 - 1934”.Slănicul parcurgea astfel operioadă de remarcabile realizări,impresionabile pentru aceavreme, fapt remarcat cu emoţie şisensibilitate poetică în finalul cărţiisale, de Cleopatra Tăutu: ,,Cinete-a vizitat, nu te mai poate uita,căci în mijlocul darurilor tale neîn-trecute şi a frumuseţilor taleîncântătoare, sufletul lui a vibratadânc. În Slănic, ochiul sedesfată, mintea se recrează, su-fletul întreg vibrează de emoţii pu-ternice. Întreaga fiinţă, subinfluenţa ta binefăcătoare, seînviorează, omul bolnav sevindecă sau măcar îţi alinăsuferinţele, cel obosit seodihneşte, cel mâhnit află în tinemângâiere, iar cel vesel găseştela tine mediul cel mai prielnic lui!Fii dar în veci, binecuvântat,fermecător colţ de rai pământesc!”

Slănic-Moldova, binecuvântat colț de rai...

Ro

mu

lus

Dan

Bu

snea

În perioada iunie- octombrie 2016 se va

desfăşura manifestarea Dintre sute de catarge,

ediţia I, organizată de Cristina Ștefan

cu sprijinul Consiliului JudeţeanBacău în parteneriat

cu Inspectoratul ŞcolarJudeţean Bacău

și Uniunea Scriitorilordin România, fil. Bacău.

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 113

* Revista Bucovina literară,editată de Societatea Scriitorilor Bu-covineni, şi-a închegat o echipăredacţională şi de colaboratoriinvidiabilă de către oricare publicaţieromânească. Numele Vatamaniuc,Rachieru, Diaconu, Steiciuc,Beldeanu, Antonesei, Cistelecan,Vişniec şi alţii spun ceva în literaturaromână. Nr. 3-4 (301-302), martie-aprilie 2016, înregistrează cola-borările lui Valeriu Matei, IoanHolban, Vasile Andru, GheorgheGrigurcu, Const. Cubleşan şi alţii,cam de acelaşi calibru. Cu eleganţă şiîn pagini mari, revista ce apărea laCernăuţi, în 1942, pe vreme de războicumplit, ce însângerase naţia luiEminescu, intră acum în dialog –datorită lui Vasile Proca, cum-necum,chiar cu un român de peste Prut – scri-itorul-cărturar Valeriu Matei.Mărturisirile acestuia sunt, ca şialtădată, emoţionante: „Ţin minte,tatăl meu, care a fost ostaş în armataromână, era la Alba Iulia. L-a prinsacolo 23 august 1944. Noi,basarabenii, am fost daţi ruşilor, con-form înţelegerii de-atunci. Pe soldaţii-au dus într-un lagăr la Mingir, din-colo de Prut, de unde tata a fugit. Înlagăr a întâlnit doi vecini, moş Ion şimoş Anton Moldovan, şi într-o noapteau evadat din acel lagăr […] I-au prinsşi urma să-i execute. Dar datorităbunicii […], care a dat tot ce aveacelor din administraţie, au ajuns înminele din Donbass, unde erau numaibasarabeni”. […] „Ca să nu maivorbesc de genocidul spiritual care s-a făcut în Basarabia” […] În 1980, dela Moscova „am venit la Chişinăuspecial pentru ziua lui Eminescu.Noi, cei din acea grupare […] ne-amdat jurământul privind idealul româ-nesc, idealul unirii, limba română cualfabet latin”. Din cele unsprezecepagini ale confesiunilor notate deVasile Proca, se desprinde convin-gerea că unirea românilor va fiposibilă doar prin cultură, limbă şienergia oamenilor simpli. ValeriuMatei a fost scos din doctorantură peatunci ca fiind antisovietic şinaţionalist; devenise periculos.

* O energie nouă pare a vibrapeste paginile României literare (nr.27, 1 iulie 2016), mai ales de cândNicolae Manolescu a început să scriedin nou cronică literară. Entuziasmuld-sale, recunoaştem, ne înflăcărează şipe noi, chiar dacă izvorul ţâşneştedintr-o carte. Strigătul Înapoi la cla-sici! L-am mai auzit cândva şi estegenerat de cartea lui Dan Cristea,intitulată frumos Caii lui Ahile şi alteeseuri. Meditând şi visând pe paginilecălătorului român, dar şi pe antolog-icele creaţii din literatura clasică, prof.N. Manolescu devine liric, dar şi în-clinat spre modelarea cititorului: „Iatăo carte scrisă într-un stil nobil și firescși care mă împinge să trag două con-cluzii. Una este că ar fi cazul săreînvățăm a-i citi pe clasici, de care nuatât sensibilitatea noastră de moderniincurabili ne ține, în fond, departe, ciprejudecata ignorantă că nu mai au cesă ne spună. Au și câte încă! A douaeste că eventuala lor nouă viață de-pinde de felul în care-i citim. Deemoția noastră. Găsesc că ar fi marepăcat să trecem cu vederea minunățiide felul celor din Homer pe care ni ledezvăluie Dan Cristea în cartea lui.Înapoi la clasici, dragii moșului!”Este fermecător. Numai că, la douăpagini distanță, maestrul GabrielDimiseanu îți face cu ochiul ispitindu-te cu Jurnal secret. Serie nouă deAlex. Ștefănescu, bunul său coleg deredacție cândva. Vorba lui G. D.: „ocarte cuceritoare”. Un fenomen intere-sant este extinderea catalogăriicreațiilor literare în volume masive,greu de manipulat: Cărtărescu, Alui

Gheorghe, Hurezeanu… Se pregăteșteceva… Rămân însă scrisorile lui EmilCioran, ale lui Duiliu Zamfirescu decitit despre clasici.

* Viața Românească, revistăstructurată efectiv de către G.Ibrăileanu (rolul lui C. Stere a fost maimult ideologic), împlinea la începutulprimăverii din acest an (martie) unsecol și un deceniu – o sută zece ani.Este emoționant pentru noi, cei caream frecventat Alma Mater din Iași, ur-mând cursul marilor clasici cu profe-sorul Gheorghe Agavriloaie care,după cum se știe, era ginerele lui G.Ibrăileanu. Autorul Spiritului critic…apărea ca profesor la Liceul„Principele Ferdinand” din Bacău înal doilea an de la înființarea acesteiunități școlare. Anii copilăriei îlpurtaseră și prin satele județuluiBacău, căci tatăl, Theodor Ibrăileanu,nereușind în comerț, își mută familiala Poiana lui Iurașcu, unde luă înarendă o moșie, dar și alte proprietățiîn satele vecine precum Tisa-Silvestriși Berbinceni, pe unde a pășit copilulde cinci-șase ani, sensibil și precoce(vezi și monografia lui Al. Piru). La25 de ani – în 1896 – G. Ibrăileanu enumit profesor suplinitor la Bacău,unde, în 1897, Gimnaziul de băieți de-venea liceu.

Pe la această unitate școlarăcentenară au trecut, în acei ani, și D.D. Pătrășcanu (prozator, autor demanuale, tatăl celui mai cult comunist,anume, Lucrețiu Pătrăș-canu), cele-brul arheolog și istoric Vasile Pârvan,iar mai târziu și alte personalități. LuiI. I. Mironescu, fost elev, profesorulIbrăileanu îi apărea „cu glasul liniștitși cam pe nas […] vorbea ca într-uncerc de prieteni și auditoriul avea im-presia că asistă la niște convorbiri, laniște discuții spontane între doiIbrăileni, care când se potriveau înpăreri, când se combăteau.” (Vezi șiAnuarul Colegiului Ferdinand I, serienouă, III, pp. 12-21.)

La 6 martie 1906, repet – acum osută și zece ani, apărea revista ViațaRomânească, într-un tiraj de 2600exemplare. Prestigiul redactorului-șefse contura puternic. Consemnăm, cuemoție, și altă situație după aceea căgenerația de la „Al. I. Cuza”, din1967, am fost studenții ginerelui lui G.Ibrăileanu; asistentul lui GheorgheAgavriloaie a fost eminescologul șicriticul literar Mihai Drăgan, ale căruiseminarii cu noi, studenții, erauadevărate poeme vibrante cu sfârșitulcontinuu. Viața Românească de azi și-a marcat aniversarea printr-o bogată șistrălucită expoziție la Muzeul „VasilePogor”, inclusiv cu ședința a XXI-adin noua serie a Prelecțiunilor Junimiicu titlul „O instituție națională – ViațaRomânească”. A conferențiat istoriculliterar Nicolae Scurtu.

Ne oprim puțin la ViațaRomânească nr. 6/2016, și anume laeditorialul semnat de Nicolae Pre-lipceanu, cu un titlu radical și, în bunămăsură corect: A pleca sau a nu pleca.Autorul declară fără cruțare, dar șifără nuanță: „Detest lansările de cartepentru că acolo se practică minciuna,e drept, convențională, din greu. Latârgurile semestriale din București, deasemenea obiecte [sic!], dacă dai unocol rotocolului pavilionului cen-tral, cel în care dom' Iliescu le-amulțumit minerilor pentru înaltul lorsimț civic, ai să auzi că nu se editeazădecât genii ale poeziei, istoriei, prozei,filozofiei și altor genuri și specii maipuțin așteptate”.

Și noi, care credeam că acolo efloarea editurilor. „Meritocrația edoar o iluzie” – tună dl NicolaePrelipceanu în Viața Românească diniunie a.c.

Cronicarul incomod(pt. conf. Grigore Codrescu)

Breviar revuistic subiectiv

NICOLAE SCURTU

NOI COMPLETĂRI LA BIOGRAFIA LUI CALISTRAT COSTIN

Biografia și bibliografia poetului,criticului literar, eseistului șitraducătorului Calistrat Costin (n. 30ianuarie 1942, Bacău) sunt temeiniccunoscute grație unor cercetători și istoriciliterari, care i-au reconstituit itinerarulfizic și spiritual și, de asemenea, i-au cititși analizat cărțile sale de poezie, proză şieseistică.

Recent, datorită unor investigații deistorie literară, au descoperit încă douăepistole, necunoscute, ale lui CalistratCostin, din anii de început ai activitățiisale jurnalistice, pe când conducea secțiade cultură a cotidianului InformațiaHarghitei.

Lectura acestor epistole ne procurăbucuria întâlnirii cu un intelectual auten-tic, care se confesează, cu sinceritate șidezinvoltură, confratelui său RaduCârneci (n. 1928), poet și redactor șef alarhicunoscutei reviste Ateneu.

După un apreciabil stagiu înînvățământul universitar și în publicisticacotidiană, poetul Calistrat Costin se de-cide să se transfere la revista Ateneu,publicație lunară, unde va avea posibili-tatea să cunoască pe aproape toți scriitoriiimportanți ai literaturii române contempo-rane.

Aici va avea răgazul necesar con-ceperii și elaborării unora dintre cărțilesale, așa de interesante și, evident, cu unimaginar poetic inedit.

Se impune să precizez că poetul șieseistul Calistrat Costin a făcut parte dinechipa redacțională a revistei Ateneu înperioada anilor 1972–1974 și 1985–1989,ca redactor, unde s-a distins prin talent,eleganță, discreție și o mare capacitate deînțelegere a confraților săi.

Epistolele ce se publică, aici întâiaoară, sunt, de fapt, două emoționantemărturii despre o epocă și un scriitor, atâtde singular prin demersurile sale.

*[Miercurea Ciuc, 25 februarie 1972]

Mult stimate domnule Radu Cârneci,

M-aţi pus pe foc și ard! Şi pentru căeste un „anotimp“ când fierul este bun debătut, vă scriu la câteva ore după oracu-lara veste ce mi-aţi dat, umplându-mă de

farmec, spre a vă anunţa că probaconjugală a fost trecută cu succes! Inimaşi gândurile mele bune vă aparţin, aşaîncât sper să fiu și cu trupul în Ateneu. N-am fost negustor de când mă ştiu, în ciudaoriginii natale băcăuane, așa încât am cu-rajul să vă semnez poliţa în alb.

Mi-aţi pus câteva probleme –locuinţă, post–nevastă, invitându-mă să letratăm la o venire a mea la Bacău; n-arerost, pentru mine e clar: voi sta la bătrânicât va fi nevoie, aşa că să nu vă faceţi grijiprea mari cu asta; v-am spus că sunt unincurabil idealist – deci chestiuneasalariului e secundară; soţia ar prefera să

părăsească învăţământul – deci angajareaei trebuie privită nu numai prin prismaşcolii (eventual, i-ar prii un serviciu la obibliotecă sau vreo altă munculiţă d-astaconţopistică).

Apoi, mai am şi eu nişte rudişoaremai răsărite pe acolo şi, la o adică, aşputea insista cu locuinţa şi pe alte căi, spreaccelerare. În fine, găsesc că parteamaterială e lipsită de importanţă închestiunea aceasta.

Sunt o seamă de formalităţi legate detransferul meu de aici acolo; nu mă pri-cep, dar cred că dumneavoastră trebuie săformulaţi cererea în interesul serviciului,şi aici să se aprobe; cât despre asentimen-tul şefilor mei, să n-aveţi grijă, e ca şiaranjat. Obosit de gazetărie, dornic deliniştea la care tânjeşte orice om al scrisu-lui, m-aş bucura dacă totul s-ar petrece cuiuţeala fulgerului.

M-aţi făcut să visez, şi nu-mi vine săcred că-i adevărat după atâta peregrinarepe straşnicele meleaguri ardelene. Aş zicecă aţi făcut o pomană cu mine numaidându-mi prilej să sper; dacă va voi Dom-nul s-o mai văd şi cu ochii, îmi imaginezcă s-ar putea să sucomb.

Primiţi caldele mele mulţumiri, înaşteptarea împlinirii făgăduinţelor,

Al d[umnea]v[oastră], C[alistrat] Costin

P.S. Luni, pe la ora 13, după ce veţi fi

primit scrisoarea mea, vă voi da un telefonla redacţie, spre a mă pune la curent cumodul de acţiune, eventual să-miprogramaţi o venire oportună la Bacău,pentru oarecare tratative.

[Tovarășului Radu Cârneci, redactorșef al revistei „Ateneu“, Strada Războieni,nr. 15, Bacău, județul Bacău; Expeditor –Calistrat Costin, redacția ziarului„Informația Harghitei“, Miercurea Ciuc,județul Harghita].

*[Miercurea Ciuc, 27 februarie 1972]

Iubite domnule Radu Cârneci,

Vă scriu la câteva ore după convor-birea telefonică, neașteptând, așadar,sosirea cererii de transfer, spre a preîn-tâmpina orice eventualitate care ar întârziamersul firesc al lucrurilor. Eu poate mai

zăbovesc vreo zi-două, dar cele scrise aicivor sosi sigur pe joi, cel târziu vineri.

Rămâne, așa cum ne-am înțeles, săvin în carne și oase pe joi-vineri, dar în-trucât tot trebuia să dau oricum prezentanotiță biografică, mă grăbesc să fiu câtmai operativ posibil.

M-am născut la 30 ianuarie 1942, laBacău.

Tata (Alexandru) este actualmentepensionar, fost militar, subofițer până înanul 1963, iar mama, Emilia, este casnică,domiciliați pe str[ada] Plevnei, nr. 3,orașul Bacău, județul Bacău; școalaprimară și Liceul „George Bacovia“ le-amfăcut în orașul natal, iar la Iași am urmatcursurile Facultății de Filologie aUniversității „Al. I. Cuza“, secția deLimba și Literatura Română.

(Continuare în pag.4)

itinerarii băcăuane

PLUMB 113

pagina 3revist\ de atitudine

Paul Leu, fost profesor laUniversitatea din Suceava șila câteva licee din aceeașiurbe, la cei 89 de ani e o per-sonalitate de mare forță, submultiple aspecte. E unadevărat leu în planulmoralității, ceea ce, sărecunoaștem, se dovedește afi nu o regulă, ci o excepție,

altfel spus, e un incomod. Continuă să fie un pa-sionat cercetător în domeniul istoriei și culturiiromânilor, mai ales ale celor contemporane,răscolind diverse arhive, iar rezultatul îlreprezintă un număr impresionant de articole șicărți pe această tematică. Bazându-se mai alespe documente, scrierile sale se prezintă înveșmântul redutabil al adevărului, retezând dincapul locului orice tentativă de polemică, oriîncercare de a „interpreta” evenimentele prin de-turnare de la sensul lor real, obișnuința maleficăa unor condotieri, cărora lumina venită de larăsărit le-a luat vederea într-atâta încât aceștiaau început să vadă doar roșu înaintea ochilor.Cocoțați pe falsuri piedestaluri sub formă declepsidră prin care se scurgeau din ochiul dra-cului zornăitorii arginți ai trădării, au rescris isto-ria noastră din perspectiva unei efemerideîmbuibate pentru care nu contează altceva decâtsavoarea egoistă a clipei.

Paul Leu, printr-o uriașă strădanie, umple ungol sau, altfel spus, folosește bisturiul adevăruluiși îndepărtează mâzga politrucilor de serviciu,arătând lumii ceea ce, în principiu, se știe: istoriaeste una singură și trebuie redată generațiilor cevin în nuditatea ei, singura modalitate de a neașeza din nou în jilțul demnității. Din acest punctde vedere, ultima sa carte Emil Bodnăraș, de laspion sovietic la ministru al Armatei Române(Ed. George Tofan, Suceava, 2016) se prezintăca exemplară, întreaga publicistică a autoruluiavând o conotație profund patriotică, așa cumapare exprimată și în prefața acestui volum:Cărțile și articolele despre un trecut care nutrece (s.a.) publicate în ultimii ani în presaromânilor de pretutindeni, le-am scris pentru aevidenția adevărul, pentru a lăsa fără argumentepe impostori, mistificatori, pe gazetarii și politi-cienii mincinoși, pentru a frâna propagandacripto-comunistă din mileniul al III-lea, neorân-duiala retrogradă și, nu în ultimul rând, pentru asprijini procesul de învățământ, care încă nu aintrodus generalizarea predării istoriei comunis-mului în învățământul elementar și mediu dincauza opoziției unor ticăloși.

Fiind vorba de Emil Bodnăraș (Bodnarenko),în calitate de locotenent la Regimentul 12 Arti-lerie din Sadagura, precizează autorul,dezertează din armată în iarna lui 1932 și treceNistrul în Rusia sovietică, luând cu sine docu-mente secrete și, printre altele, și soldeleofițerilor regimentului, fapt pentru care a fost con-damnat, în lipsă, la zece ani de închisoare, pen-tru ca în 1935, după ce a fost capturat, în drumulsău de spion spre Bulgaria, să i se confirmepedeapsa, anulându-i-se și cetățenia română.

A urmat cea de a doua conflagrație, cuKatyn-ul polonez cu peste 25.700 de prizonieridin elită împușcați de NKVD, dar și cu cel româ-nesc, prelungit pe durata a două decenii, în-cepând cu masacrul de la Fântâna Albă șiVarnița, adevărate pogromuri ale „eliberatorilor”care nu știau decât să omoare, să ciomăgeascăsălbatic, să jefuiască tot ce întâlneau în cale, săbea fără măsură și să violeze ca niște barbari ceerau. Din păcate, jaful și atrocitățile au continuat,organizate de data aceasta de trădătorii de neamși țară, cum este cazul aceluiaș dezertor din Ar-mata Română, devenit omul de încredere al luiStalin, un alt diavol însetat de sânge și servulcredincios și umil al lui Satanail. Ca ministru alForțelor Armate (1947 – 1955), a organizat lichi-darea cuiburilor de partizani, a înființat temutafuncție de locțiitor politic, la nivelul cel mai înaltfiind ocupată între 1950 și 1954 de NicolaeCeaușescu, și a ordonat ofițerilor profesioniști,înlocuindu-i cu activiști ai PCR lipsiți de oricepregătire, în afara lecturilor din Lenin, Stalin sauGheorghiu Dej. În aceste condiții, zice Paul Leupe baza unor documente, la 9 ianuarie 1951 dic-tatorul din Kremlin a convocat pe responsabiliipolitici și militari ai Poloniei, Cehoslovaciei, Un-gariei, României și Bulgariei, precum și pe prin-cipalii consilieri militari sovietici din țările amintiteși le-a cerut să pună la dispoziția sa toate forțeleumane, materiale, economice și de altă naturăspre a declanșa cel de al Treilea Război Mondial,

din țara noastră participând Gheorghiu Dej șiEmil Bodnăraș. Până una-alta, Serviciile deInformații din subordinea aceluiași personajmalefic, flancat de patru agenți sovietici(Pantiușa, adică Pintilie Bondarenco, românizatîn Gheorghe Pintilie, Serghei Niconov- SergiuNicolau, Ivan Didenco – Ioan Vidrașcu și MișaPovstanski – Vasile Posteucă) a trecut laInițierea Sovrompatriarhiei, o perfidă acțiune dea subordona clerul și ierarhii propagandeibolșevismului ateist. Spre cinstea lui, patriarhulNicodim, afirmă autorul, a preferat să moară, n-a vrut ca biserica ortodoxă să fie sub partidul co-munist. Și nu a fost singurul. Episcopul GrigoreLeu, fiindcă s-a opus acțiunii criminale, a fostotrăvit, iar vlădica Valerian Zaharia, deoarece arefuzat desființarea mănăstirilor, a fost ținut înizolare, în vreme ce arhiepiscopul Victor VasileLeu, răpit de agenții KGB în Occident și trecutprin împrejurările tragice de la Liublianka, a fostcondamnat în țară la moarte și torturat sălbaticatât înainte de pronunțarea sentinței, cât și după.Revelatoare este următoarea întâmplare de laJilava, unde un gardian l-a întrebat: - Mă, tu ești

Popa Leu?, la care el a răspuns prompt: - Nu, eusunt Popa Tigru! Câtă forță interioară să reziștitorturii unor demenți precum Boris Grunberg,Alexandru Nicolschi sau Eugen Țurcanu, adusde la Suceava la penitenciarul de la Pitești undeva reuși să pună bazele și să conducă cel maiabominabil laborator de psiho-patologie umană,laborator în care a intrat un om și la celălalt capăta ieșit un cadavru, o epavă sau un monstruuman, dar și un om ce poartă cu demnitate stig-matul suferinței împovărată cu un spor de iubirefață de oameni, cum a fost cazul arhiepiscopuluiV. V. Leu, pastorului Richard Wurmbrabd, alpărintelui Calciu Dumitreasa și al altora.

O țară transformată într-un uriaș penitenciarpolitic de un fost dezertor, investit cu gradul degeneral de un sistem sângeros în care fiecarepersoană era văzută ca un potențial pericol pen-tru o clică instalată la putere de tancurile șikatiușele invadatoare. Se afirmă îndeobște că 23august 1944 a scurtat războiul pe teritoriulRomâniei cu nu știu cât. E o prezumție, dacă nucumva o gândire anapoda, având în vedere căevenimentul ne-a adus un avorton politic ce atrecut la jefuirea bogățiilor țării și un altfel derăzboi, parșiv în esența lui și întins, cu variațiuni,pe jumătate de secol, iar concluzia autorului efără drept de apel: Revoluția maghiară, din 1956,demonstrează, cu date și fapte, că „nu există co-munism bun și comunism rău, ci doar comu-nism criminal (s.a.), împotriva căruia e moral șidrept să lupți, cu orice risc și cu orice preț”. PaulLeu, supranumit de Octavian Nestor „un condeitranscontinental”, e și un luptător de aceeașianvergură. Trăitor în SUA, inima lui bate pentruRomânia, scrierile și conferințele sale fiindun exemplu indubitabil.

Cândva, se vorbea la noi, cameleonic, delumină, partidul terorii substituindu-se iubirii mân-tuitoare, apoi, în urma simulacrului de revoluțieaceasta s-a micșorat până la diminutivare, de-venind doar o… luminiță (ce-i drept, am scăpatde spaima dubei negre, cu gealații ei) și deatunci orbecăim, nu și profitorii… Țara,transformată în lagăr de Emil Bodnăraș și toatăechipa de nelegiuiți, a devenit, prin grija altorformațiuni succesive, hămesite și iresponsabile,un tunel ce pare, cel puțin deocamdată, fărăcapăt.

Despre o coadă de bardă și alte cozi de topor

Ioan

Țic

alo

În peregrinările mele prin StateleUnite ale Americii am simţit o singurăprezenţă spirituală românească,Constantin Brâncuşi, născut pe 19februarie 1876, la Hobiţa, decedat pe16 martie 1957, la Paris, plecat pe josîn Franţa, unde şi-a continuat studiileîn arte frumoase şi a ajuns celebru petoate meridianele globului. El a sositpentru prima oară în Statele Unite ale

Americii pe 12 martie 1914, cu ocazia deschiderii uneiexpoziţii personale la Galeria “Photo Secession”, dinNew York, unde a reuşit să vândă lucrări în valoare de10.000 de dolari, o sumă enormă în acele vremuri,echivalentă cu aproximativ 240.000 de dolari în zilelenoastre. Atunci, lucrările de artă erau vămuite cu 40 deprocente, aşa că statul american i-a impus o taxă de4.000 de dolari.

Ulterior, începând din 1922, legislaţia americană s-a schimbat şi operele de artă au fost exceptate de taxevamale. Dar, în toamna anului 1926, Edward Steichen asosit la New York cu prima variantă a sculpturii “Pasăreîn văzduh” (n.a.: de-a lungul timpului au fost realizate 15sculpturi “Pasăre în văzduh”), pe care o cumpărase dela Constantin Brâncuşi. Atunci vameşii au considerat lu-crarea drept “ustensilă de bucătărie” şi au evaluat-o la…60 de cenţi, aplicând şi taxa vamală de 40 de procente.Puţin mai înainte, Marcel Duchamp sosise tot la NewYork cu 20 de sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi, pen-tru a fi expuse la expoziţii cu vânzare organizate la NewYork şi Chicago. La fel, vameşii au fost intrigaţi de o altăvariantă a sculpturii “Pasăre în văzduh”, pe care nu auconsiderat-o operă de artă şi au vămuit-o. Nici celelaltelucrări nu au avut o soartă mai bună.

În consecinţă, pe 21 octombrie 1927 a început unproces la New York, în care Constantin Brâncuşi a cerutanularea taxei vamale pentru operele sale, deoarece elesunt opere de artă. Sculptorul român a fost susţinut denumeroase personalităţi culturale, printre care expertulîn artă Jacob Epstein, fotograful Edward Steichen,sculptorul Marcel Duchamp, poetul Ezra Pound şi scri-itorul Henri-Pierre Roché. În timpul procesului, “Pasăreîn văzduh” a fost expusă ca probă, iar judecătorul a pustuturor reclamanţilor prezenţi (n.a.: Constantin Brâncuşinu a asistat la proces) întrebarea: “Dacă aţi fi văzut-o înpădure, v-aţi fi gândit că este vorba de o pasăre?” Pro-cesul a fost câştigat de Constantin Brâncuşi, iar sculp-tura “Pasăre în văzduh”, adusă de Edward Steichen înStatele Unite ale Americii, este expusă în prezent laMuzeul de Artă din Seattle.

Eu nu am avut ocazia să ajung la Seattle, dar, cândam ajuns prima oară la New York, în aprile 1999, progra-mul meu a inclus şi vizitarea Muzeului de Artă Modernă,unde am văzut o sală destinată exclusiv lui ConstantinBrâncuşi, cu următoarele sculpturi: 1. “Pasăreamăiastră”, din marmură, din 1912; 2. “MademoisellePogany”, din bronz, din 1913 (n.a.:după “Mademoiselle Pogany”, dinmarmură, din 1912); 3. “Coloana in-finitului”, din lemn de stejar, din1918; 4. “Noul născut”, din bronz,din 1920 (n.a.: după “Noul născut”,din marmură, din 1915); 5.“Socrate”, din lemn de stejar, din1922; 6. “Cocoşul”, din lemn decireş, din 1924; 7. “Pasăre tânără”,din bronz, din 1928; 8. “Pasăre învăzduh”, din bronz, din 1928; 9.“Peşte”, din marmură, din 1930; 10.“Negresa blondă”, din bronz, din1933 (n.a.: după “Negresa blondă”,din marmură, din 1928); 11.“Pasăre în văzduh”, din bronz, din1941. Tot aşa, am admirat sculp-turile “Muză dormind” (n.a.: de-alungul timpului au fost realizateşapte sculpturi “Muză dormind”), din bronz, din 1910,expusă la Muzeul şi Grădina de Sculptură Hirshhorn dinWashington, şi “Torsul unui tânăr”, din lemn de arţar, din1917, expusă la Muzeul de Artă din Philadelphia. Înschimb am ratat vizitarea Muzeului Regional din Los An-geles, unde sunt expuse două sculpturi din bronz-“Pasăre în văzduh”, din 1926 (n.a.: a doua din cele rea-lizate în 1926), respectiv, 1927 (n.a.: prima din cele rea-lizate în 1927). Deosebit de interesant mi se pare faptulcă în cartea “America ogarului cenuşiu”, de 373 depagini, în cele 12 rânduri dedicate lui ConstantinBrâncuşi-, sunt menţionate doar opt lucrări expuse laMuzeului de Artă Modernă din New York, citez: “Cele optlucrări («Pasărea măiastră», «Mademoiselle Pogany»”,«Noul născut», «Socrate», «Cocoşul», «Pasărea înspaţiu», «Peştele», «Negresa albă») arată în ansambluextraordinar de unitare (…)”.

* Din volumul în lucru „America panglicilorcenuşii, un vis… românesc"

(Continuare în pag. 4)

Constantin Brâncuşi în America*

Do

ru C

iuce

scu

PLUMB 113

pagina 4 revistă de cultură

Astăzi, Cerică, în ajunul trist alzilei în care se aplică stau în mor-mântul sterp fără noroc, m-aunăpădit amintirile…

Mă revăd îmbrăcată în uniformasobră, în clasa luminoasă şizgomotoasă, animată de prea multevoci feminine. Te văd intrând în clasăschiţând un salut vag adresat tuturorşi nimănui. De statură medie, cu faţauşor smeadă, însemnată de o acneejuvenilă, prelungită cu piramidanazală spartă de pe urma boxului, cupărul lăsat în voia lui peste fruntea pecare se conturau deja două brazde,cu maxilare puternice şi bărbia lată,faţa părea cioplită şi rămasănefinisată.

Impresia era contracarată de ovoce baritonală, bine timbrată,răscolitoare. Era clădit trainic, cuoase late şi după cum se mişca sevedea că practica sportul, care cereforţă şi rezistenţă. Avea umeri largi,palme mari şi degete puternice. Pesub sacoul uniformei purta lucruri deculoare închisă şi veşnic avea ocarte în buzunarul pantalonilor. Îngeanta de elev erau puţine caiete,dar întotdeauna o carte de rezervă.Se aşeza în bancă şi se apuca decitit. Nu vorbea niciodată despre el.Nu ştiai pe unde a fost, nici ce voiasă facă. Gândea, trăia şi era altfeldecât noi. Ca să-l cunoşti, trebuia să-l observi. Atunci vedeai ce repede îicurge sângele prin vene şi ce uşortrecea la paloare, iar buzele i se al-beau.

Avea multă stăpânire de sine,doar rezista într-o clasă de 38 de fetece se dezlănţuiau în pauze şi nu lăsasă se vadă ce simte, aşa că păreamereu detaşat.

Cezar nu era un coleg incomod.Dimpotrivă, vroia să treacă neobser-vat chiar şi atunci când cu urecheatentă asculta lucrurile care-l intere-sau. Era un tânăr discret.

Pătimaş de citit, era absent la totce se petrecea în jur. Transportat înuniversul cărţii aşezată pe genunchi,ghemuit asupra băncii, nu auzeacând era strigat la lecţie. Singur înpenultima bancă din dreptul ferestrei,smuls brutal din lumea lui, privea oclipă prin geam, timp în care profe-sorii repetau întrebarea.

Oglinda nearătându-i un chipfrumos (dar masculin), manifesta oanumită indiferenţă faţă de celelaltefete, cu care vorbea doar dacă eraabordat, lucru care nu prea se întâm-pla. Văzuse că la vârsta aia fetelesunt impresionate mai mult de unfizic atrăgător decât de culturaacumulată în capul lui. Totuşi Cerică(diminutiv de la Cezărică) nu era unursuz şi, când întâmplător participala viaţa colectivului, îl vedeam cu faţaamuzată, cu gura până la urechi,scoţând un scurt “hă-hă”. Însă, dacăo observaţie i se părea nepotrivită,mârâia în surdină a lehamite care,

mai curând, însemna: habar n-ai cespui…

Tot în penultima bancă stăteamşi eu, dar în rândul de la perete, aşacă vrând-nevrând îl aveam în câmpulmeu vizual. De fapt eram intrigată căcitea tot timpul (cu excepţia câtorvacursuri: de limba română, logică,limbi străine, dar nu toate) şi nunumai în timpul orelor de curs ci şi înpauză, când difuzorul din clasă cântadestul de tare iar noi dansam şi maitare.

În primăvara ultimului an deliceu obişnuia să vină în vizită seara.Casa în care locuiam, în creştetulbulevardului Epureanu, era înaltă,avea cerdac, streşini traforate, uşigrele din lemn masiv şi o scarăşubrezită de timp. Pe laturile scării seînălţa câte un salcâm ce ţinea umbrăacoperişului. Balustradele scării erauîncărcate de trandafiri, iar în curteaplină de flori se revărsau efluvii deparfum. Totul era scăldat în aerulliniştit şi cald şi în lumina albă a ser-ilor târzii.

Flori avea Cerică şi acasă, dar îladucea nevoia de a fi lângă cinevacu care putea vorbi despre o “Ea”.Stăteam pe covorul întins pe trepteleuzate ale scării şi la început mai multtăcea. Aşa comunicam cel mai bine.Eu ştiam că el visează la nişte ochiumbriţi de gene lungi şi dese. Ochicare priveau la alt băiat mai înalt, maifrumos, mai “nu ştiu cum”, el ştia căeu nu mă supăr. În serile în careavea chef de vorbă nu aştepta să fieconsolat, era doar întristat că în viaţalui sentimentală păşea doar cu stân-gul. De-l întrebam ce mai citeşte,răspundea în felul lui molcom de avorbi, ca după o recapitulare:“multe”. Oricum, înţelegeam că citeaaltceva decât citeam noi. Îmi ştiaproblemele şi generos mă încuraja“va fi bine, ai să vezi că viaţa va rodişi pentru tine”. Scria poezii de maimultă vreme. Era preocupat să“rodească” şi ştia că poate să facăacest lucru. Nu întâmplător volumelede mai târziu se vor intitula “Rod”, iarunul din fructele din perioada

respect ivă este în “Caietu l deamintiri”, care de obicei circula spresfârşitul anilor de liceu.

A venit sfârşitul anului şcolar,bacalaureatul, examenele de ad-mitere la facultăţi. Fiecare a plecatpe drumul lui şi pentru fiecare viaţă arodit mai bogat sau mai zgârcit. Dupăcum am meritat, sau după cum n-ammeritat. Cu zeci de ani mai târziu amînţeles că cele mai frumoase file “alejurnalului” au fost adolescenţa şitinereţea cu toată încărcătura lor.

Venind la Piatra pentru Şcoalade Poezie de la Neamţ, ne-amrevăzut după 35 de ani. În cuvintepuţine sintetizam timpul. Era acelaşisuflet deschis spre “coleguţa lui”.Cerea: “de orice ai nevoie, oricând,spune-mi”. Cerică, acum marele poetCezar Ivănescu, a devenit persoanăincomodă. Da, cred că poetul era in-comod prin talentul şi prea vasta luicultură, prin informaţia “primej-dioasă” explicabil incomodă pentrumediocritatea unora. Şi care om cu

coloană vertebrală, mereurăzvrătit împotriva minciunii, im-posturii şi nedreptăţii, care omde atitudine ce cu sânge aducela lumină adevărul şi-l serveştecrud în faţă, este o persoanăcomodă? Da! Era grozav de in-comod.

Regina Maria, în“Povestea vieţii mele” cugeta:“În firea omului stă ascunsă şisoarta lui”. Cerică, poate printr-o genă moştenită (prin mamalui Xantipa), de la străbunii luialbanezi, atrăgea ca un magnetnecazurile. Şi nu se mulţumeanumai cu ale lui. La bucurie telasă să te descurci singur, darla greu îţi era alături bătându-sepentru tine. Sfida primejdiile

într-o încleştare “care pe care”. Deobicei câştiga, dar cu ce preţ! Mişeiiîi cunoşteau “călcâiul” (nu suportanedreptatea, nici minciuna) şi l-auexpus unei lupte prea dure pentru elatunci când nu mai putea conta peforţa sa minată de boală. Cu aceeaşiinimă neînfricată de Leu, dispreţuindfactura: “ei şi ce dacă muream? …un nenorocit mai puţin…”, a luptat cuuna din marile murdării ale perfidieiumane: calomnia. Ultima luptă.

Acum nu mai eşti, Cerică, “tânărşi la trup curat”, dar eşti prin tineînsuţi, recunoscut, marele poetCezar Ivănescu “Poeta Magnus”.

… Doar că ai luat cu tine pentruneant tezaurul minţii tale strălucite şiai lăsat lupta neterminată. Dar nu dinvina ta… “Moartea hrană mi-ipământul/ Moartea mi-i păcat dintâi /Singur dorm şi dorm cu moartea /Perna mi-i la căpătâi!”

Şi totuşi… ce înseamnă să tenaşti în ziua “Schimbării la faţă”, săpleci în nefiinţă în “Joia Patimilor” şisă te dai pământului în “Marţea Albă”

Pe Doina Cătălina Gavriliu-Teodoru, pensionară, valurile vieţii au adus-o la Piatra-Neamţ. Afost profesoară de muzică la Şcoala Generală Nr. 3, cu completare la mai multe licee, printre careşi Liceul Nr. 1, Electrotehnic, unde am fost colegi. Aici a avut-o elevă pe Pălănceanu Stela, devenităsolistă a operei din Craiova.

În prezent doamna Gavriliu, în afara treburilor gospodăreşti, fiinţare necesară, aproape obli-gatorie, pentru femei, are ca hobby şi scrierea de literatură. A publicat mai multe volume, primulfiind Jocurile Fortunei, o carte de factură memorialistică, în care îşi prezintă arborele genealogic,viaţa de copil şi adolescenţa cu anii de liceu şi facultate, avatarurile tinereţii, viaţa fiindu-i supusăsub vremuri, cum zice cronicarul.

Originară, doamna Doina Gavriliu este din Bârlad, oraş care în timpul lui Gheorghiu-Dej,născut în aceeaşi urbe, era capitală de regiune. Acum nu mai este capitală nici de județ. A fost înglobat în JudețulVaslui. Dar de Bârlad este legată viața dramaturgului Victor Ion Popa și de el Tache, Ianke și Cadâr, a unuimare istoric, Vasile Pârvan, a unui mare pictor, Nicolae Tonitza, a unei scriitoare de succes, mai ales în rândulcopiilor, Elena Farago, a unui filolog de renume, Alexandru Philippide. și nu în ultimul rând, de viața lui AlexandruIoan Cuza, despre care cred că nu mai este cazul să spun cine a fost. Vasluienii, pe situl județului o considerăo personalitate și pe Andreea Răducanu, gimnasta cu probleme, dar au uitat de poetul Cezar Ivănescu (n. 6 au-gust 1941 Bârlad - d. 24 aprilie 2008, București)

În cartea ei, Jocurile Fortunei, doamna Gavriliu ne prezintă câteva pagini cu memorii despre CezarIvănescu, fiindu-i coleg de liceu şi prieten, după cum deducem din cele scrise. În continuare vă prezint acestememorii, preluate din cartea amintită, cu aprobarea autoarei NI SE DUC COLEGII… “când eram mai tânăr şila trup curat”

(Emil Bucureșteanu)

Colegă cu Cezar IvănescuDoina Cătălina Gavriliu-Teodoru

Rezultă că din 1974 până în 1999Muzeul de Artă Modernă din New Yorka mai cumpărat trei lucrări ale luiConstantin Brâncuşi.

Lucrările lui Constantin Brâncuşi,cu cetăţenie franceză acordată tocmaipe 13 iunie 1952, s-au vândut şi se vândcu sume de ordinul milioanelor de dolari.Semnificativ mi se pare apelul din lunamai 2016, al premierului Dacian JulienCioloş, adresat românilor: “Daţi un leupentru «Cuminţenia pământului»!” Pen-tru cumpărarea de la proprietari a aces-tei sculpturi, cu scopul de a intra înpatrimoniul statului, guvernul a alocat5.000.000 de euro, restul până la11.000.000 de euro rămânând să fieobţinut prin donaţii de la populaţie.

Iată că acum trebuie să plătim,ceea ce în perioada dictaturii prole-tariatului, aliat cu ţărănimea muncitoareni s-a oferit gratis! Mai precis, pe 7 mar-tie 1952, culturnici în număr de… 14,printre care Mihail Sadoveanu, GeoBogza, George Călinescu (n.a.: născutGheorghe Vişan), Iorgu Iordan, IonJalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessi-cius (n.a.: născut Dumitru Panait), aurespins moştenirea… gratuită, consti-tuită din… 200 de lucrări şi… atelieruldin Paris, făcută României de Constan-tin Brâncuşi, deoarece el a fost consi-derat un… “reprezentant al burghezieidecadente”.

Nimic nou sub soare! Cu rareleexcepţii, care nu fac decât să confirmeregula, culturnicii dejisto-ceauşişti, pede o parte, feţuitorii deşănţaţi ai comu-nismului, pe de altă parte, cu o mânieproletară caracteristică, au ştiut, ştiu şivor şti să răşluiască reprezentanţi aispiritualităţii româneşti pe criterii… căeste burghez decadent… că este anti-comunist… că este… că nu este…

Constantin Brâncuşi (Continuare din pag. 3)

După absolvire, în 1965, am fost repar-tizat prin decizie ministerială la catedra deLimba și Literatura Română a Facultății deFilologie a Institutului Pedagogic de trei anidin Târgu-Mureș, unde până la 1 aprilie1968 am funcționat ca asistent.

De la această dată am fost transferat îninteresul serviciului la redacția ziaruluiInformația Harghitei din Miercurea Ciuc,jud[ețul] Harghita, unde din septembrie 1968am îndeplinit funcția de șef de secție larubrica culturală, până la data transferării înredacția Ateneului.

În câteva cuvinte activitateapublicistică îmi constă în următoarele:colaborări cu poezie la revistele Ateneu,Vatra, Tribuna, Steaua, eseuri și note despreliteratură la Ateneu, Cronica, Vatra, aparițiileAsociației scriitorilor din Brașov, un studiudespre Periodice apărute la Târgu-Mureș(1918–1940), apărut în fosta culegere Limbăși literatură a Societății de Științe Filologice.

Mi-a apărut, de asemenea, o carte,scrisă în colaborare, despre pictorul Con-stantin Jiquidi la Editura Junimea, în 1971.

Toate acestea se adaugă la activitateacurentă la cotidianul românesc al Harghitei,plus unele apariții în ziarele Scânteia, Muncasau revista Îndrumătorul cultural.

Alături de cele de mai sus, menționezdouă volume de poezie aflate în lucru laEditura „Junimea“1 (prevăzut pentru planuldin 1973) și Editura „Eminescu“2 (inclusîntre debuturile editoriale nenomina-lizate ale anului în curs). Sunt membru departid din martie 1968.

Cu toată dragostea, ald[umnea]v[oastră], C[alistrat] Costin

Note· Originalele celor două epistole, inedite, se

află în biblioteca poetului și eseistului RaduCârneci din București.

1. Calistrat Costin – Planete. [Versuri]. Iași,Editura Junimea, 1974, 79 pagini.

2. Calistrat Costin – Augusta lumină.[Poezii]. București, Editura Eminescu, 1976, 79pagini

NOI COMPLETĂRI LA ...(Continuare din pag.2)

PLUMB 113

pagina 5revistă de atitudine

Ne-am întâlnit cuG. MOSARI într-un locplin de farmec trist laBacău, Cimitirul Evrei-esc, așa cu flori șicărți, cu mesaje de laprieteni evrei din Is-rael. Eram un grup ad-hoc, după câteva

telefoane date, de dl Calistrat Costin nicinu știam că va veni, dar prezența sa mi-a confirmat iar că Mosari este un scriitorîndrăgit, care rămâne în inimile celor carel-au întâlnit, după cum Bacăul rămâneîn inima scriitorului Mosari ca oraș natal,neuitat vreodată. Aici sunt părinții dragi,în Bacău și-a petrecut copilăria șitinerețea, aici au fost prietenii și mai sunt.

Nu am de gând să folosesc formulecomplicate, ci spun de-a dreptul că întâl-nirile cu Mosari și doamna Rica, soția sa,sunt pentru mine bombe cu neutroni sen-timentali, îi iubesc, așa cum îmi iubescrădăcinile neamului, copilăria, orașul meunatal, prieteniile cu copiii evrei, mulți,amintirile cu familiile lor de Purim, deHanuka, plecările lor în Israel, la careplângeam de fiecare dată și așteptam săse reîntoarcă acasă. Este un sentimentde atunci pe care generația mea îlcunoaște bine, mai ales băcăuanii, noi amtrăit împreună frumos, în respect șidragoste. Marcu, Leibovici, Rodman,Berinștein, Aizicovici, Mendelovici,Shwaitzer, Aaron, nume dispărute dincartea de telefoane a Bacăului în anii ’60-’70, dar niciodată din memoria celor carei-au cunoscut. Apoi am citit o carte dăruităde dl. Mosari, “O Viață în întrebări șirăspunsuri” în care am regăsit acea lumedispărută, frumoasă, în care am copilăriteu, pe strada mea cu evrei români, lașcoala mea cu copii evrei, la sărbătorilefie ele creștine cu ouă roșii și cozonac,sau mozaice cu prăjituri și fructe uscatedelicioase. Se făceau astfel de daruriîntre prieteni și vecini, de altfel, azi ar fineînțeles, nu-i așa? Azi violența compor-tamentului între oameni a devenit conceptiar expresia “buna înțelegere dintrepopoare” a devenit limbaj de lemn, utopicși ridicol.

„O viață în întrebări șirăspunsuri”, apărută la Editura TracusArte, 2016, este un dialog - interviu întreG.Mosari și Răzvan Voncu și dincolo deprofesionalismul întrebărilor și discreția șimodestia răspunsurilor, eu am găsit, petot parcursul poveștii de viață, poeziaacelei lumi frumoase din orășelul nostruliniștit, prietenos, cu aerul său bacovian,dar și plin de umor sănătos.

Răzvan Voncu:“L-am cunoscut pe Mosari prin inter-

mediul cărților sale, prin 2004 (…) Lec-tura lor mi-a dezvăluit un umorist de ceamai bună extracție evreo-română, adicăavând ochiul ager al lui Cilibi Moise și ure-chea fină a lui Caragiale.”

Întrebările lui Răzvan Voncu aumereu un substrat istoric, poate chiarpolitic, o dorință evidentă de a creionasecolul, sistemul în care a trăit Mosari laBacău, având în vedere că este născut întimpul războiului, în anul în care “fascis-mul a ajuns la putere în Germania” , darși mai târziu, despre activitatea saculturală și administrativă printre ediliibăcăuani de atunci.

„La Bacău erau foarte mulți evreicare trăiau bine cu românii. Personal, amvăzut războiul prin ochi de copil și amînțeles că Hitler este dușmanul evreilor.De aceea, după obiceiul timpului, i-amscris numele pe pământ ca să moară.”

Tot în capitolul Copilăria șiadolescența găsim relatări din istoriaorașului care acum doar prin povestiri maipot fi rememorate:

R.V.: Cum arăta viața cotidiană înBacău, înainte de venirea comunismului?Cum percepeai tu multiculturalismul și fru-moasa coexistență româno- evreiască?Există o “Cale Văcărești” a lui Mosari?

G.M.: “Calea Văcărești” a Bacăului,era Strada Leca, unde locuiau mulți evrei,unele familii de pe această stradă fiindchiar renumite. Sinagoga la care amînvățat patru ani era pe Strada Leca, așacă eu cunoșteam bine strada și oameniiei. Nu am auzit niciodată de conflicteevrei-români. În special pe această stradăevreiască, nici măcar în timpul războiului.

Sau în capitolul Tinerețea viitoruluiglobe-trotter:

G.M.: Eu nu pot spune la fel ca Ba-covia: liceul, cimitirul tinereții mele. Amavut, la actualul liceu “Ferdinand“, profe-sori renumiți…În liceu n-am auzitniciodată, de la nimeni, cuvinte rasiste,eram cu adevărat prieteni. Până și colegiicare o făceau pe “tinerii comuniști“ eraude treabă. Liceul de Băieți nr. 1- cum senumea pe vremea mea- era un liceu re-numit, pe care l-am revăzut, peste ani,sub numele “Ferdinand I“, el a însemnatpentru mine ani de frumusețe.

Mosari este român get-beget, la fel,băcăuan, cu un acut simț al locului natal,deschis și activ în literatura de limbăromână scrisă în Israel. Asociația Scriito-rilor Israelieni de Limbă Română, cu mulțiscriitori renumiți, face ca literaturacontemporană în limba română scrisă înIsrael să fie elaborată și susținută demulte reviste, edituri, evenimente, cel mairecent la care a participat președintele ei,G. Mosari, fiind la București, în luna iunie,

BOOKFEST, unde Israelul a fost invitatde onoare.

Mosari este așteptat cu dragoste deprieteni și cititori la Bacău, farmecul săudiscret, cumpătarea, înțelepciunea fiindatracții de necontestat în comunicareadevenită tradiție cu scriitorul îndrăgit.Mosari nu folosește niciodată expresii taripentru a afirma lucruri importante, unanume firesc îl face atât de ușor de citit șide aprobat, ori asta ține de calități de scri-itor indubitabile. Chiar dragostea de țară,care pentru unii a devenit vetustă saudintr-un univers mort, demagogic, în ex-presia lui Mosari devine floare la rever,elegantă și de nerefuzat:

“România nu o poate scoate nimenidin inima celor care s-au născut peplaiurile Carpaților. Întâmplător, evreiinăscuți în România, datorită eveni-mentelor istorice din secolul XX au pututemigra în țara lor și atunci a apărut iu-birea pentru țara națională. Nimeni nupoate anula una din aceste două iubiri”

“O Viață în întrebări șirăspunsuri”, un dialog între scriitoriiRăzvan Voncu și G. Mosari este o cartedocument, nu numai biografică, pentrudatele istorice reale cuprinse din proble-matici sociale și naționale sensibile darși pentru valoarea literară din “scrierileMosari”, a culturalismului promovat înȚara Sfântă, expuse limpede pe parcursulcelor 80 de întrebări și răspunsuri. Citimexpresia netă a prezentului culturiiromâne, a literaturii în limba română, carenu au emigrat, sunt acasă în Israel.

G. Mosari- PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI SCRIITORILORDE LIMBĂ ROMÂNĂ DIN ISRAEL

Cri

stin

a Ș

tefa

n

Interesul pentru multe cărţilegate de o epocă sau alta din is-torie apune, de multe ori, destulde repede, chiar dacă nu fac partedin așa-numita literaturăocazională. Tocmai de aceea,dacă o asemenea carte se citeştecu aceeaşi determinare şi dupănişte ani de la consumarea eveni-mentelor la care se referă și careau ieşit din vizorul celor mai mulţi,e un indiciu al valorii ei, fără a fi,desigur, singurul! Este şi cazul ro-manului Adrianei Bittel, Fototeca.Temă cu variaţiuni, apărut maiîntâi la Cartea Românească, în1989, şi reeditat de Editura Hu-manitas, în 2015.

Apelând la pluriperspec-tivism, în cartea sa, cu structurăsimetrică, scriitoarea dezvăluie,fără parti-pris-uri, fără cosme-tizări, fără exagerări pozitve saunegative, o imagine a ultimuluideceniu de comunism românesc,unde se topesc viziunile desprelume ale mai multor personajecare, la rândul lor, se manifestă,în roman, şi direct, dar şi printr-unfel de mise en abîme, fiecare re-flectând-se, în acelaşi timp, înochii albaştri ascunşi dincolo delentilele groase ale ochelarilorpurtaţi de unul dintre ele încă dincopilărie (spre hazul inconştientsau compătimirea, arătate de uniidintre colegi sau de semeni cucare, mai devreme sau mai târziu,a interacţionat personajul).

În ce priveşte personajul cen-tral, Amalia, pe numele de botez,(dar cunoscută mai ales drept„Coca”), este o fiinţă excepţională,ireproşabilă, prin inteligenţă, mo-destie, generozitate, altruism etc.etc. însă, în mod cu totul deosebit,printr-o extraordinară capacitatede a privi şi de a stoca, de a„arhiva”, totodată, aproape tot ceintră în raza ei vizuală.

Lumea romanului este, înprincipal, formată din membriiredacţiei unei reviste bucu-reştene, care, prin povestea deviaţă a fiecăruia, ar putea umplerafturile unei biblioteci, fiindcă ori-care dintre ei, de la femeia de ser-viciu la director, a trăit măcar oexperienţă aparte. De asemenea,romanul urmăreşte şi felul cumcolectivul acesta, indiferent depoziţia din nomenclatorul ocu-paţional, trudeşte adesea până laepuizare, cu toată pasiunea pen-tru ţelul comun: ca revista să con-tinue să existe şi să fie apreciată,fiecare părând un segment sinequa non al întregului, din care sedistinge Coca, supranumită „Fo-toteca”, fiindcă acest sector alredacţiei, care i-a fost încredinţatla un moment dat, întâmplător, adevenit sinonim cu ea, prin en-tuziasmul cu care l-a organizat şiprin eficienţa cu care a ajuns săfuncţioneze, cu legi interne, inex-tricabile pentru ceilalţi.

Personajele romanului sunt,în general, fiinţe dedicatecelorlalţi, însă neîmplinite în viaţapersonală, situaţie a căreiconsecinţă este tristeţea profundăce răbufneşte uneori, dar pe care,cu timpul, fiecare învăţa să şi-ocenzureze.

Pusă sub semnul cuvintelor

lui Max Frisch, din Jurnal, careconstituie motto-ul romanului(Ceea ce putem trăi: aşteptareasau amintirea. Punctul lor deîntretăiere, prezentul, aproape cănu poate fi trăit ca atare, fapt pen-tru care rareori reuşeşti să descriiun peisaj atâta vreme cât îl ai înfaţa ochilor. Acum este vremeaprivitului), la acţiune ia parte ununivers uman alcătuit din inşi care– şi prin profesie şi prin vocaţie,indiferent în ce ordine – au darul/harul de a privi şi înmagazinacantităţi incomensurabile de ima-gini. În felul acesta, Coca, fotogra-ful Scarlat, nea Gigi, cel pasionatpână la manie de retuşareapozelor, dar şi toţi ceilalţi par a seafla într-o continuă competiţiecontra cronometru, cu ei înşişi înprimul rând, în vederea acumulăriicât mai multor flash-uri din reali-tate. Din acest motiv, romanulpropune o temă cu variaţiuni, careindiferent cum ar fi receptată şicum ar zugrăvi-o cei care se aflăîn postura de oglinzi, lumea încare vieţuiesc demonstrează per-manent disfuncţii pe care fiecarele simte în felul său, resimţind, înconsecinţă, şi răsfrângerile aces-tora asupra lor.

Sub aspect structural, ro-manul este o naraţiune auctorială,în cea mai mare parte, care în-cepe şi se sfârşeşte cu imagineapersonajului central, Coca, re-liefându-i-se portretul din afară,aşa cum e văzută, zilnic, de ceicare aşteaptă în aceeaşi staţie deautobuz unde vine și ea pentru amerge la serviciu: o figurăcomună, banală, într-o vesti-mentaţie sărăcăcioasă, prezen-tată de narator în stiluldidascaliilor: Căciula îndesatăpână la ochelari, gulerul ridicat alpufoaicei, cizme solide trasepeste pantalonii vătuiţi. Concomi-tent, de la început, se subliniazăatenţia distributivă a personajuluicare citeşte şi supravegheazătotul în preajmă: avea cevade detect iv care se prefacecă nu-i acolo, supraveghind de laadăpostu l deghizamentu lu ifiecare mişcare.

Imaginea din final estesimetrică: personajul – după oviaţă alcătuită dintr-un şir deneîmpliniri (care, totuşi, nu aufăcut-o să se uite cu aversiunespre ceilalţi), cu momente drama-tice, ultimul ducând-o în proximi-tatea morţii – încă aşteaptăacelaşi autobuz şi schimbăcâteva cuvinte cu o muncitoare depe şantierul unde se aflase o fri-zerie, înăuntrul căreia privise ade-sea, surprinzând, mereu, insolitulunor imagini, imposibil de remar-cat de către alţii. Semnificaţia –involuntară – a replicii acesteifemei simple este cât se poate detransparentă. Întrebată de Cocadespre viitorul clădirii respective(Ce-o să fie aici?), înterlocu-toarea îi răspunde cu siguranţă:– D-apăi ce să fie, tăt ce-o fost (...)numa cu alte văpseluri.

Naratorul alternează imaginipanoramice cu detalii desprinsede întreg, aşa cum sunt înregis-trate, cu precădere, de privireapersonajului principal. În schimb,celelalte personaje – care ies,rând pe rând, în prim-plan –, au,mai ales, rolul de a aduce în cartepropria poveste, care înglobeazănu doar prezentul, ci şi istoriculvieţii lor, pentru că fiecare are pro-pria biografie, ale cărei date, chiarsuccinte, pot constitui materialulepic al câte unui alt roman.

(Continuare în pag. 6)

Adriana Bittel: Fototeca. Temă cu variaţiuni

Mio

ara

Bah

na

PLUMB 113

pagina 6 revistă de cultură

Povestea personajului centraleste detaliată de-a lungul romanului,fiind urmărită, ca şi ale celorlalţi, încădin copilărie: provine dintr-o familie încare s-a bucurat de toată atenţiapărinţilor, oameni cu educaţie ei înşişi,dar care n-au putut, cu tot efortul, s-oscoată din maniile ei, remarcate de-vreme, între care absenţa ori repri-marea oricărei idei de cochetăriefeminină sau de integrare socială.După liceu, respinsă la examenul deadmitere la facultate – într-o vreme deselecţie severă –, fata devine, maiîntâi, curieră, iar, ulterior, la revistă, ise încredinţase, din milă, linia moartăa fototecii, pe care ea o transformăîntr-un centru vital al redacţiei.

Personajul care o secondează,în cea mai mare parte a timpului, esteScarlat, aproape un pitic, ajuns, princompensaţie, ceea ce numim azi unbrand, foarte talentul şi apreciatul fo-tograf al revistei şi, în general, al lumiiartistice bucureştene a epocii.

Destinele personajelor din romanse apropie uneori atât de mult, încâtdau impresia că urmează să secontopească, oricare dovedind, înmomente cruciale, şi înţelegere, şicompasiune (dacă e cazul) pentruaproapele aflat la ananghie, pe carenu ezită să încerce să-l ajute sădepăşească momentul critic. Totuși,imediat după eveniment, fiecare serepliază în propria carapace, trăindîntr-un un soi de autism, mai mult saumai puţin indus, profilactic.

Prin flash-back se explică, încazul tuturor, manifestările dinprezent, ceea ce duce la existenţa adouă planuri pe care este construităcartea: prezentul şi trecutul, cel dinurmă mai restrâns, naratorul aducânddoar secvenţe justificative din ce /cum a trăit un personaj sau altul oricare au fost oportunităţile pe care i le-a pus viaţa în cale şi pe care a ştiutsă le valorifice sau le-a ratat, cu saufără voie. Aşa, spre exemplu, suntprezentate treptele pe care şi le-aconstruit şi a urcat Scarlat pentru aajunge respectat, admirat etc., încâthandicapul care l-a împins în aceastădirecţie să fie ignorat până şi de elînsuşi. Scriitoarea face şi subtile tri-miteri, în treacăt, la anomaliile pro-duse de regimul comunist, inclusiv lanivelul modului de gândire şi de ma-nifestare al copiilor, în ale căror jocurinevinovate încolţesc, uneori, dejainfluenţe ale demagogiei, ale opor-tunismului maturilor, încât, aşa cum„Moş Crăciun” a devenit „Moş Gerilă”,un fel de recitativ vechi, din folclorulinfantil „ţară, ţară, vrem ostaşi”,devine în vremea „omului nou”, totnou, ca să parafrazez o devizăcelebră (ironică), „republică,republică, vrem ostaşi”!

Revenind la două dintre perso-najele cele mai reprezentative alefaunei romanului, atât Coca (silită demiopie, pentru care, demult, copiii n-o agreau în jocurile lor, să caute să-şiocupe timpul observând cu mai multăatenţie copacii, norii, cerul etc., pânăla pierderea de sine), cât şi Scarlat(care, tocmai fiind foarte mic destatură, îşi câştigase notorietatea,volens-nolens, prin stilul, devenit allui, constând în fotografierea de jos însus, uneori aşezându-se chiar pepământ, pentru ca subiectul fo-tografiei să impresioneze prin dimen-siuni colosale în raport cu mediul încare este surprins), demonstrează,prin evoluţia lor, felul în care viaţa îşicroieşte făgaşul oricum, iar absenţaunui fragment din întregul consideratde cei mai mulți ca firesc secompensează de la sine, aşa cumCoca, în copilărie, era obişnuită să-istrige sau să-i vadă pe tovarăşii ei dejoacă însoţiţi câte doi, drept care,uneori, onomastic, se sudau, ajun-gând, spre exemplu, „Michişidana”

sau „Neluşiduţu”, în vreme ce ea,singură la părinţi, nu putea să fiedecât, cel mult, în combinaţia „Cocaşi Mama”, fără a se produce osmozaonomastică amintită la ceilalţi.

În povestea principală din roman,cea a Cocăi, sunt intercalate, perând, istorii ale altora, fără a fi însănişte juxtapuneri accidentale, ci frag-mente care dau coerenţă şi coeziuneîntregului, cu atât mai mult cu cât pro-tagonistul fiecăreia are legătură, într-un fel sau altul, cu aceeaşi redacţie.Aşa, de pildă, unul dintre inserturi îlare ca erou pe Radu, redactor şi el alamintitei reviste, un sensibil, pe careCoca îl descoperă în această posturăprintr-o conjunctură neaşteptată –fiind trimisă, în locul curierei carelipsea de la serviciu, să aducă arti-colul lui pentru următorul număr al re-vistei –, în mediul său, acasă, bolnav.Acum află şi că Radu se ocupă (cutoată adversitatea mamei şi a soţuluiei) de un copil, al cărui tată libanez s-a pierdut în lumea mare, micul Bobi(Omar Alexandru El Başir Popa),care, pentru el, suplineşte familia pecare n-o are şi, în plus, îi aduce o îm-plinire deosebită pentru că, inteligentfiind, prietenul cu maniestări paterneîl poate modela, oferindu-i educaţiape care mama lui şi itebistul ei soţ sauconcubin nu sunt în stare să i-oasigure din multe motive.

Alt destin, împărţit în episoade încarte, este cel care o privește pe Na-talia, femeia care şi-a închinat în-treaga viaţă iubirii pentru un singurbărbat, dar care n-a fost niciodată alei, decât, cel mult, în imaginaţie, în vi-surile pe care şi le-a ţesut, ajungândsă-i adore totul, până şi familia, cusoţie, copii, nepoţi, timp de mai binede jumătate de secol, în care femeiaface enorme sacrificii numai să-i fie,cât de cât, în preajmă, profesionalsau social.

Ca într-o sui-generis Halima, înroman se înşiruie, una câte una, şialte poveşti de viaţă, încât cea aCocăi devine, treptat, rama întregului.Urmează, în această succesiune, re-latarea despre excepţionalul Sandi(Alexandru) Şufană, viitor mare criticde artă, lucrător şi el la revistă, urmărittot în devenire, încă din copilărie,când beneficiază, ca unicăprogenitură, de iubirea părinţilor lui,medici, până când tatăl, sastisit de at-mosfera din familia dominată de femeia soţiei, îi abandonează, copilul de-venind ţinta grijii excesive a rudelormaterne, astfel că influenţa sufocantăa acestora (doar femei!), asociată cuînfăţişarea supraponderală a băiatuluiîi fac pe colegi să-l suspecteze deoarece înclinaţii sentimentale maipuțin întâlnite. Este unul dintre mo-tivele pentru care Sandi, înţelegândsituaţia, îşi alege o colegă – urâtă,insignifiantă, singura care-l acceptă-,pe care o proclamă prietena lui, însă,puţin câte puţin, făptura adusă des încasă, ca să facă lecţiile împreună,deşi este departe de standardele lorfizice, sociale, educaţionale etc., setransformă, pentru femeile din familialui, în jucăria preferată, pe care,unindu-şi eforturile, asemenea unuiPygmalion multiplicat, îşi propun şireuşesc să o transforme într-o făpturăagreabilă, evoluţia ei amintind, mu-tatis mutandis, de a Mădălinei,devenită „Madeleine”, din Ciuleandralui Liviu Rebreanu. În acest context,deşi n-o iubeşte, Sandi secăsătoreşte cu Victoriţa, transformatăîntr-o Vivi, simandicoasă doamnă deînaltă societate. Tot o poveste dincopilărie şi până la maturitate, un bil-dungsroman şi aceasta, este şi cea aLucreţiei, personajul care s-a remar-cat, de la începuturile contactului ei culumea, printr-o exprimare aparte,determinată de o disfuncţie a vorbirii,asupra căreia i se atrage atenţia de-

vreme, ceea ce o transformă, câtepuţin, până se face mare, într-opersoană cu un limbaj pretenţios-ridi-col, de la care nu abdică nici măcar încontexte familiare. În plus, eşecul pecare îl trăieşte încercând să intre lafacultate îi sporeşte personajuluidorinţa de a-şi lua revanşa împotrivahandicapului cu care a luptat de copil.

Urmarea este o căsătorie rapidă,la nouăsprezece ani, cu un inspectorfinanciar, venit în control la depozitulde chimicale gestionat de tatăl ei,lângă care găseşte un mediu prielnicpentru a-şi continua derapajul de lanormalitate, fiindcă soţul, caremulţumea pentru ospitalism, după ceface cunoştinţă cu viitoarea familieîncurajează şi admiră această aple-care a soţiei, el însuşi trimiţândsocrilor, după naşterea primului copil,o telegramă elocventă în acest sens:Planul a fost îndeplinit înainte de ter-men în bune condiţiuni. Băiatul –corespunzător. Mama posedă lapte.Urmează ştiri pe larg.

Cu toate că, după ce ajunge să„posede” doi copii, Lucreţia reuşeştesă se răzbune, într-un fel, pe viaţă şisă intre la facultate, la Drept,încercările la care este supus perso-najul continuă – moartea părinţilor eiîntr-un accident, oarecare ne-înţelegeri cu proprii copii şi, pestetoate, mintea care începe, din nou,să-i facă probleme reflectate, iarăşi,în vorbire (doctorul de la policlinicaspecială punând un diagnostic aleato-riu vag: fenomene de premenopauză.Astenie de primăvară), pentru că

dificultăţile de exprimare din copilărierevin –, drept care, pentru a fi scoasădin mediul stresant, este dusă de ai eila casa părinţilor de la Roşiori, unde,cu o terapie obişnuită, sprijinită deideea de a i se da în grijă câtevanecuvântătoare, pui de găină, spre aavea o ocupaţie, se linişteşte, darajunge în altă extremă: ataşându-seprea tare de acestea, trebuie să fiereadusă acasă, la Bucureşti, fără a oputea convinge să renunţe la găinilepe care le tratează ca fiinţe umane şile dă numele colegilor ei din redacţiarevistei.

Prin urmare, mediul acestaadună o seamă de personaje care,într-un fel sau altul (social, sentimen-tal etc.), eşuează, dar aici îşi găsescîmplinirea, mergând chiar – măcaruneori – până la a excela într-odirecţie sau alta. De aceea, de pildă,în pofida premiselor vieţii lor de pânăatunci, personajele Adrianei Bittel, cutoate că, văzute din afară, sunt ba-nale, nu trăiesc nimic spectaculos,sunt nişte învingători, câtă vremereuşesc nu doar să se adapteze laîntorsăturile existenţei, ci chiar sătransforme orice fragment din reali-tatea cu care interacţionează într-ooportunitate pentru cunoaştere, pen-tru propria evoluţie. Aşa, fiecare arepropria „fototecă”, iar imaginile care ocompun au câte două faţete: cea pecare cred că o pot recepta toţi ceilalţişi cea la care numai ei au acces, dar

avantajul lor, spre deosebire de alţii,este că sunt conştienţi de această di-hotomie. Un exemplu în acest senseste tot Coca, despre care apropiaţiile spun străinilor că e o femeie foartecumsecade, doar că e mai ciudatăsau îi avertizează: N-o luaţi în seamă(...), îi lipseşte o doagă, săraca.

În universul revistei – şi, con-comitent, al Cocăi –, un loc aparte îlare şi familia Farcaş, Ana şi Dan,model de armonie şi de durabilitateconjugală, pentru ea, care ajunge,totuşi, la un moment dat, să trăiascăo serie de sincope, cărora le estemartoră, prin confesiunile soţiei.

În toată lumea romanului,Coca (mai ales) şi Scarlat rămân, înprivinţa interesului care li se acordă,privilegiaţi, nefiind personajeobişnuite, graţie capacităţii exacer-bate de a vedea şi înregistra zbaterilevieţii, dar şi mersului ei placid înainte.Mai mult, fiecare dintre ei este şi per-sonaj-reflector, naratorul auctorialrenunţând la prerogativele sale şipasându-li-le, de multe ori.

Lumea cărţii – ca Ana Farcaş,care se rătăceşte chiar şi pe drumurilepe care le străbate deseori – îşipierde, nu rareori, reperele sau leconfundă pe cele consacrate. În acestperimetru, Coca este, ori de câte ori enevoie, balsamul pe rană, mama deserviciu a răniţilor: are grijă de Bobicând e bolnav şi Radu e plecat îndelegaţie, făcând totodată curăţenieîn locuinţa de burlac a acestuia, seîngrijeşte de mapa cu documentelesufleteşti ale Lucreţiei, după moarteaacesteia, la dorinţa rudelor, îi ajută pediverşi colegi să se achite de sarciniledin redacţie atunci când nu pot facefaţă etc.

Spre final, apele par să revină lamatca lor firească, iar petrecereaaniversară din familia Farcaş, la careia parte toată redacţia, este un prilejde a demonstra acest lucru. În ce opriveşte pe Coca însă, rămasă totsingură (după un episod dramatic,când ajunge de urgenţă la spital, cuun chist hematic explodat şi„beneficiază” de părerea unei tineredoctoriţe care, văzându-i stareagravă, apreciază sec: alcoolică saudrogomană. Sau a lucrat în mediu cuvapori de alcool. Altfel nu-mi explic.Pur şi simplu nu reuşeam s-oadormim. Se tot uita la noi.), perso-najul păstrează aceeaşi poftănestăvilită de a stoca informaţii de-spre lumea în care trăieşte şi căreia îipoate îmbogăţi, la infinit, faţetele princombinaţii ale detaliilor, nebănuite decei mai mulţi.

Romanului i se pot decela o mul-titudine de semnificaţii, sporite şi prinfaptul că a fost scris şi publicat maiîntâi într-o epocă a interdicţiilor. Înaceastă paradigmă, poate fi descifratca o pledoarie pentru înţelegerea tri-umfului libertăţii dinăuntrul omului, pecare nimeni, niciodată, nu o poateîncălca.

Şi aceasta, în ciuda faptului că,aşa cum spune unul dintreparticipanţii la sindrofia familieiFarcaş, în, să zicem, 5000 de ani decivilizaţie, partea rea din om a rămasla fel de activă, în ciuda culmilor despiritualitate atinse prin câţiva indivizi.Scena aminteşte de cea în care ceidin familia Tulea şi compania (din ro-manul lui G. Călinescu), într-un fumgros de ţigară, jucând cărţi lângă patulmuribundului Costache Giurgiuveanu,într-un autentic dialog al surzilor, îşiexpun, fiecare pentru sine, fră-mântările, angoasele... La fel şi înaceastă adunare – unde, despre con-vivi, Scarlat observă că sunt montaţica într-un colaj de nea Gigi. Se văddecupajul şi lipitura –, ochiul naratoru-lui reţine că vorbesc cu toţii şi râd, seamestecă pronosticuri de fotbal cunume de scriitori, accentul bancurilorardeleneşti, peste soiurile galinacee,adrese de unde se poate procura... şisfaturi contra moliilor, istoria avan-gardei şi titluri de filme văzute lavideo...

Adriana Bittel: Fototeca. Temă cu variaţiuni(Continuare din pag. 5)

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 113

O prozăfermecătoare mi-a căzut sub ochizilele trecute şim-a luat prin sur-prindere, căci nucredeam că semai scrie aşa laînceputul mileni-ului al treilea.

Profesorul sucevean Ioan Ţicalo înHuhurezul (Biblioteca Mioriţa, Câm-pulung Moldovenesc, 2016) nu arenici un fel de complexe faţă demodernitatea şi postmodernitateaprozei noastre, ori faţă de categoriilestilistice rafinate, sau sondajele psi-hologice abisale convocate în uneleedituri. D-sa dispune cu nonşalanţăde arsenalul străvechi al naraţiunii,sau de registrul oral al limbajului dinrăsăritul limbii româneşti. Impresiarecenzentului este şi că perspectivaauctorială se exercită într-o lumecunoscută în intimitatea ei, iarinformaţiile despre situaţiile petre-cute cândva, înainte de război, oridupă acest măcel, sunt relatate decătre naratori credibili. De altfel,însuşi Laurenţiu, căruia, din când încând i se spune „huhurezul”,provocându-i o mare neplăcere, areo maximă credibilitate, din momentce vine din lumea universitară, s-aridicat de jos, rudele se mişcă prinsate şi comunităţi modeste. Înavalanşa apariţiilor editoriale pe careo constatăm, cartea lui I. Ţ. se dis-tinge uşor, chiar după primele trei-patru pagini. Sintagmele şi enunţurileoriginare din şcoală şi din presă staucu naturaleţe alături de termenii şi deexpresiile unei autenticităţi ruraleneştirbite, fără a luneca în vulgaritatesau în exprimare de prost gust. (Vomreveni). De asemenea, ticăloşia,imoralitatea, răutatea oamenilor semanifestă în forme pe care le ştim,cu o naturaleţe uluitoare, atâta doarcă parcă e prea multă violenţă cu as-cunse determinări publicitare, iarpentru categoria paradisiacului ruraln-a mai rămas spaţiu. Versat şitalentat (nu prea-i cunoaştem bi-ografia), dar şi cu o „şiretenie”auctorială ce dă rezultate, I. Ţ.construieşte compoziţia în jurul unuiprotagonist credibil, dar și informat.Astfel atributele sale sunt multiple;atât în poetica narațiunii, dar și înplan psihologic și social, beneficiindde o vastă experiență socială, de obună intuiție psihologică și de ocunoaștere a lumii apreciabilă. Înafară de aceasta, cum se va vedea,cei din jurul său la azil – da, un căminde bătrâni, foști muncitori, ofițeri,activiști, circari, demnitari și țărani –au ce povesti, căci timpul lor crono-logic și psihologic, dar și cel profe-sional și politic sunt relativ apropiate.Astfel se mai valorifică o bună opor-tunitate, pe lângă aceea căLaurențiu se manifestă în triplaipostază de erou, martor și narator,dar se vor succede mereu nu-meroase voci naratoriale, ce vin dincomunități, situații și momente foartevariate, adesea surprinzătoare socialși moral: gospodari loviți de istorie,părinți lipsiți de șansă, copiiabandonați și triști, femei disprețuiteși agresate, universitari corupți șișantajabili, demnitari lipsiți de oricespirit de dreptate, șefi deadministrații ajunși în vârfulcomunităților prin haosul postbelic șirăutatea unor ideologii absurde, carevor rodi, ca într-o bună parte deEuropă, monștri, demoni și ființe in-calificabile. Intrarea în scenă a luiLaurențiu, intrat într-un modest azilromânesc, se face simplu, direct,adică in medias res:

„– Hai la o șeptică, domn profe-sor, nu sta ca un huhurez fără glas,i-a strigat un bătrân chelbos dintr-un

grup de ortaci abia așezați pe douăbănci puse față-n față la umbra unuicastan încărcat cu minusculi ariciverzi, atârnând deasupra capetelor.Omului i s-a întunecat pe momentpriveliștea dinaintea ochilor,aducându-și aminte întâmplarea dincopilărie, când învățătorul, un țuhalavând ochi verzi, buze subțiri șipalme grele, i-a spus într-o pauză săse ducă afară din clasă și să nu steaca un huhurez deasupra cărții decitire”. După cum constatăm, sepoate percepe pornirea spre carica-turizare.

„– Lasă-l, mă, în pace, că nuvine. Acesta-i profesor universitar șinu vezi că nu-i ajungi cu prăjina lanas? Adică l-a fătat mă-sa, cum s-arzice, pe o catedră. Aceea i-a fost co-paie, pe ea a crescut și acum tu vreisă-l dai jos de acolo”. Amintirile salecurg neîncetat cu studente pline detupeu; una vine la examen „săltându-și țâțoaicele în fața lui [...]

–„Fac tot ce vreți dumnea-voastră, numai dați-mi drumul…știți… eu nu le pot spune părinților căam o restanță […]” Profesorul îi ceresă se aplece peste catedră și osărută pe frunte. Apoi îi spune stu-dentei îndrăznețe:

„– Să te duci la tată-tău și să-ispui că academicianul cutare te-asărutat pe fund!...”

Perspectiva satirică estenecruțătoare; imoralitatea, șantajul șiduplicitatea fac legea, de nicăieri nuse întrevede o rază de speranță.Culmea ticăloșiei se atinge prin șefulde catedră de la universitate, unanume Todașcă, pe care îl surprindefăcând sex cu propria mireasă lanunta lui Laurențiu pentru că, dupăanume întâmplări, violente și camdincolo de limite, îl reîntâlnește, spre

final în proiect de căsătorie cu fiicasa, al cărei jurnal, deschisîntâmplător, arată o aglomerare deagramatisme copleșitoare. Să fielimpede: Todașcă o tăvălea pemireasa lui Laurențiu – subaltern, iarmai apoi fiica lui Laurențiu, rezultatădintr-o scurtă viață de familie,frizează absurdul prin imoralitate,lipsă de scrupule și incultură, fiindsedusă de același Todașcă dupărevoluție. Ironic, informat social și cuun spirit etic necruțător, I. Ț. Nupoate să escamoteze nimic dinlumea de azi, încât ticăloșiile șiviolențele din anii colectivizăriisatelor, destrăbălarea unor familii,violențele administrației și prostiașefilor îl irită la maximum. Un cititorinițiat este fascinat și de bogățianaratologică, din moment ce-s atâtde mulți naratori (ca în povestirile ori-entale), dar și de expresivitatea unorcuvinte, sintagme și expresii orale pecare de mult nu le-am auzit:hojmalăi, pârpălesc, hultoană, sehrentuia, în huci, zghihuia, lepăda(copilul). Savuroasă și necruțătoaresatiric, proza lui I. Ț. Este oglindavieții de azi.

Seducţia prozei realiste – Ioan Ţicalo

Gri

go

re C

od

resc

u

Li teratura - d o c ument esteoricând bine-venită. În anii ’80, după osesiune de comunicăr i ş t i in ţ i f iceo r g a n i z a t ă d e S.Ş.F. Bacău, con-statam că numărul special din „Caietecritice” dedicat memorialisticii a fost unadevărat eveniment în presa culturalăa vremii. Azi, după trei decenii, re-cunosc că în orice etapă – pre-, post-şi comunistă – literatura confesivă îşiare numeroşii ei cititori.

Crenguţa-Gabriela Pâslaru(cunoscută şi sub numele dedomnişoară, Broscăuţeanu), bucovi-neancă stabilită în oraşul lui Alecsandrişi Bacovia, s-a decis să aştearnă pehârtie experienţele de viaţă cele maisemnificative şi să ni le pună ladispoziţie cu scopul declarat de a servi

drept posibilă povaţă. Cartea intitulată„Parfumul nostalgiei, în umor amar” aredatele unei ample lecţii de pedagogie,ai cărei propunător, discipol şi adeseaevaluator sunt turnaţi în una şi aceeaşipersoană. Când simte că a atinsapogeul demonstraţiei, iar exempluleste concludent, invită la ospăţul ei in-telectual filozofi, scriitori, pedagogi, pecare îi citează cu gândiri adecvate.

Autoarea nu-şi propune săepuizeze subiectul (într-o discuţie dinprimăvara lui 2016 îmi spunea că vacontinua să scrie pe aceeaşi temă), cifixează debuturile (în viaţă, în profe-siune, în familie), apoi dezvoltă în cheietragicomică viaţa şcolii antedecem-briste, pentru ca în partea a doua (catematică) să ne ofere un inedit eseunarativ-memorialistic, „Pălăria”, şicâteva versificări. Pentru a evita mo-notonia factologicului (un simplu inven-tar de întâmplări l-ar fi îndepărtat pecititor), alege structura duală a vieţii, însensul că orice secvenţă a acesteiapoate fi descifrată ca punct forte, dar şica punct slab.

În centru se află şcoala, pe care otratează cu înţelepciunea vârstei,combinată cu suma de competenţeprofesionale ale unui specialist în psi-hopedagogie. În traducere directă,acestea înseamnă responsabilitate,căci „şcoala a fost şi va fi un loc cu oa-meni pe care-i iubeşti sau îidispreţuieşti, îi stimezi sau îi ironizezi,alături de care îţi petreci cei maifrumoşi ani”. E un spaţiu „în care începisă cunoşti, să înţelegi, să cauţi modele,prietenii”. Obligaţia de a o face idealăeste una „a societăţii, dar şi unaindividuală, a celor care o slujesc şi oîndrăgesc”. Că nu mereu a fost aşa,ne-o arată întoarcerea în timp la carese supune memorialista, în specialcătre perioada de adânci compromisuriimpuse de regimul comunist. Cumfiecare pasăre pe limba ei piere, două

secvenţe cu iz lingvistic sunt relevante:o încălcare a proprietăţii termenilor(„Tovarăşi, noi nu luptăm împotriva par-tidului, ci în detrimentul lui – subl. ns.)şi o alterare lexicală (cracaliţă, pentrucaracatiţă). Sovietizarea, colectivizareaşi cultul personalităţii viciaseră puri-tatea idealurilor în care credeauînvăţătorii din acea vreme. Părinţiiautoarei au fost siliţi să ardă cărţile dinbibliotecă, păstrându-le doar pe aceleacu ştampila editurilor din R.P.R., lacinematograful sătesc rulau filmeruseşti în care falsificarea era ridicatăla rang de artă, iar U.T.M.-ul nu con-struia, ci schilodea destine. (Pentru cănu s-a putut conforma unui programrigid de preschimbare a carnetelor, otânără şi-a luat zilele.) Munca la câmp,în folosul tuturor şi al fiecăruia, adică alnimănui, era asemănător cu chinurileiadului. Păzind spatele batozei şiadunând pleava rezultată din treieratulgrâului, cooperatorii de nevoie seumpleau de praf ori îl înghiţeau. Dum-nezeu a ţinut cu oamenii şi a compro-mis marea sărbătoare când trebuiaanunţată încheierea colectivizării: oploaie ca din senin a făcut ca berea,micii şi biscuiţii să plutească pe apă,„spre bucuria copiilor”. De citit în liceunu se putea citi decât bibliografiarecomandată. Gestul colegei care,stând în ultima bancă, „mereu aveacâte o carte de citit” putea fi socotit cafurt intelectual.

Mai aproape de noi, în anii ’60-’70,completarea studiilor era prilej pentrudedublarea personalităţii. Deţinători defuncţii importante, obişnuiţi a daporunci, elevii întârziaţi îşi etalauignoranţa cerşind bunăvoinţa examina-torilor. Pentru a trata despre „Memorieşi uitare”, au ales-o pe „psiholoancaromâncă” Margareta Pâslaru şi au tran-scris textul şlagărului „Să nu uitămtrandafirii”. Un fost activist de partid, cuun an înainte de pensionare, revine lacatedră, spre nenorocirea bieţilor copii.Limbajul ştiinţific fusese de mult uitat,iar cel colocvial se afla în vecinătateavulgarităţilor. Citându-l pe GrigoreTabacaru („A avea un dascăl bun esteo fericire”), autoarea discută indirectdespre norocul sau, dimpotrivă, despreghinionul de a avea ori nu un dascălcompetent.

Traversarea în stare de veghe avieţii te duce spre evaluări diverse.Crenguţa-Gabriela Pâslaru asorteazănaraţiunea cu forme de filozofieexistenţială valabile în orice timp şi înorice loc: „ştiinţa e lucrul cel mai deseamă”, iar „cultura e suflet omenescîmbogăţit cu bucurie şi tristeţe, cu ar-monie şi plenitudine”. „Fiecare lucru îşiare tainicul lui strop de poezie”, dar şivârsta prielnică. Ajungi să „nu regreţiatât ceea ce ai făcut, cât ceea ce nu aifăcut, căci când eşti tânăr şi vesel, oscoţi întotdeauna la capăt”. Ţintele pro-puse sunt munca, pasiunea, seriozi-tatea, dar şi smerenia: „Nu-i călca înpicioare pe cei mici”, ne sfătuieşte au-toarea fabulei „Elefantul şi furnicile”.Sunt idealuri pe care merită să ţi leasumi. Visul, „luxul gândirii”, e absolutnecesar. „În momentul când nu mai ainici un vis, simţi că ai pătruns în nean-tul etern”, căci iluziile „sunt un drept cucare ne naştem”. Absolventa de peda-gogie – limba şi literatura română de la„Al. I. Cuza” Iaşi a avut privilegiul săprindă centenarul înfiinţării Universităţii,în 1960, cu conferinţe ţinute de somităţidin ţară şi din lume, al căror înţeles l-apătruns mai târziu. Singurul nume deprofesor a fost al dnei Janeta Benditerde la istorie universală, recunoscutăpentru severitate. (Aştept şi alteportrete, într-o următoare carte, de-sigur.) Autoarea are ceva din firea şistilul povestitorului de la Humuleşti.Plecarea la Iaşi e percepută „ca ocădere în gol în bezna unei prăpăstii”,iar comparaţiile comunică între ele:

(Continuare în pag. 16)

Pedagogie şi memorialistică

Ioan

Dăn

ilă

PLUMB 113

pagina 8 revistă de cultură

Crucea, „simbol atot-cuprinzător al cosmosului”,reprezintă „momentul suprem al iu-birii divine” (Părintele ConstantinGaleriu), „apărătoare şi liman”,deopotrivă, împlinitoarea „legiicelei vechi”. Atotputerniciei şi tărieiei duhovniceşti îi va dedica scri-itorul Alexandru Lascarov-Moldovanu (1885-1971) un buchetde povestiri, adevărate poveţecreştine, îndreptar şi stavilă firiinoastre rebele.

Cum prea bine se ştie, după1944, cărţile lui Al. Lascarov-Moldovanu nu doar au fost in-terzise şi transferate la „fondulsecret” (sinistră stigmatizare,totuşi, salvatoare), ci majoritateaau fost arse sau distruse. Deaceea, greu îi găsim cărţile şi uneledintre manuscrise. Astfel, desprevolumul Puterea Crucii. Povestiricreştine, nu aflăm ştire a fi decât înBiblioteca Sfântului Sinod (uniculexemplar). Precuvântarea, semna-tă de Prea Sfinţitul Părinte EpiscopGrigorie Leu (1881-1949), explicăîmprejurările publicării acestuivolum: „Domnul Al. Lascarov-Moldovanu, cunoscutul scriitorromân şi propoveduitor creştin, avenit la chemarea noastră şi a grăitHuşenilor ca un apostol.Sărbătoarea a răscolit sufletele şiprin corul artistic al intelectualilorlocali. La plecare, domnia-sa ne-alăsat manuscrisul intitu la t<Puterea Crucii>, ca să-l dăm lalumină la tiparniţa noastrăepiscopală”.

Manuscrisul va fi tipărit laEditura „Sfintei Episcopii aHuşilor”, în anul 1943, în plinrăzboi, dar în puţine exemplare.Poate din acest motiv această lu-crare este o raritate. Şi pentru aacoperi acest gol în literaturanoastră patristică, cu binecu-vântarea Înaltpresfinţitului TEO-FAN, Mitropolit al Moldovei şi alBucovinei, Editura „Doxologia” dinIaşi va retipări recent (2016) acestvolum, în t r -un format p lăcutşi elegant.

Cele patruzeci de paraboleextrem de interesante, pilduitoare,au ca punct de plecare învăţăturacreştin-ortodoxă. Multe dintreaceste pilde au fost auzite, şi-apoi,cizelate, pe când scriitorul se aflaîn preajma unor preoţi sau sihaştritrăitori pe culmi singuratice, „înapropierea hultanilor şi a vântuluiînalt” (Cele două întrebări).

Titlul cărţii, pentru care scri-itorul a primit „arhierească binecu-vântare” este, deopotrivă, metaforăşi încrustare a jertfei unui păstor alcredinţei, „al turmei ce i-a fostîncredinţată întru păşunare”, penumele său (posibil, real), Casian,care a consimţit că nimic nu estemai presus decât puterea Crucii,„sfântu l semn a l tăr ie idumnezeieşti”.

Dulceaţa vorbirii se cere, pre-cum mâncarea, uşor înmiresmatăcu „un praf uşurel de piper” (Ocapră şi un surdo-mut). Micileîntâmplări rostite de o voce aduhovnicirii devin pilduitoare în-demnuri de A fi cu băgare deseamă, de a pune Strajă gurii(„micul mădular”, care, uneori,„aprinde un codru de nelegiuire”),de a ne smeri (Faima) – ascun-

zând harul („taina”) ce ni s-a dat „închiar taina inimii noastre”, să fimbuni şi blânzi, că multe şinecuprinse sunt „minunilerăbdării”.

De asemenea, avem a reţinecă de mare folos este a afla cumsă procedăm ca ajunşi în „ceasulcăderii” în păcat, să găsim acelemijloace de a ne „reaprinde înduh”, cu şi mai multă speranţă,precum o face pustnicul din poves-tirea Uneltirile cele diavoleşti.Demn este a nu uita că Dumnezeune cercetează... cu nemăsurată iu-bire. După cum dăruieşte belşug,deopotrivă, El „pogoară” şi„pedeapsă asupra poporuluiSău...” Şi „norodul este îndatorat afi cu băgare de seamă...”

Tonul relatării auctoriale areacea dulceaţă a smereniei, abunului-simţ şi-a modestiei, însperanţa că aceste istorisiri „poatefi-vor de folos cuiva la cine ştie cecotitură a vieţii sale...” (Este mila luiDumnezeu?) Acesta a fost şi mo-tivul pentru care le-a aşternut pehârtie şi le-a dat formă de carte,tocmai pentru a fi de folos celorcare ajung în impas şi aşteaptă„mila lui Dumnezeu”. Bine-ar fi săascultăm mai mult sau să luămmodel chiar şi de la Leonte Tăcutu,înţeleptul, din povestirea De-ai ştisă taci..., să înţelegem că nimic nueste întâmplător într-această viaţă,să nu îmbrăţişăm Dorinţele unuine-mintos, fiind mereu nemulţumiţide ceea ce avem. Important estesă aflăm Minunile răbdării... şi-naşa mod ne vom „apropia de li-manul mântuirii”. Dar să nu facem,precum Vasilache Încremenitu, celcare şi-a dat seama prea târziu de„încremenirile” sufletului său şi desfatul biblic: „Veni-va clipa... în carevei dori o zi, măcar un ceas, ca să-ţi curăţeşti sufletul – şi nu ştiu de le

vei (mai) căpăta...”A s e m e n e a , p o v e s t i r e a

Fariseul şi Vameşul reprezintă unbun exemplu pentru a înţelege ceglas au falsitatea şi smerenia. Şi-oricât vom formula păreri pro şicontra, să nu uităm că numai„Domnul Dumnezeu cunoaşte şiumbra gândului făpturii zidite deEl”.

Şi cum nepreţuite sunt faptele„nemintoase ale omului”, s-avemgrijă cum şi ce vorbim, să neînfrânăm „vorba zavistioasă”(Povestea codobaturei...), săpunem „strajă gurii”, încercând –nu numai la ceas de „umbră şiclătinare”, ci întotdeauna, a trăi înarmonie cu noi, cu semenii şi cuPreaBunul Dumnezeu (Pacea).Mereu, în pace, în „ne-temere deoameni, de răutatea lor şi de lovi-turile vieţii”. Şi numai astfel, Paceava deveni „trăire în Domnul Hris-tos”, „neclintire de pe stâncanădejdii lui. Pacea!” Acesta estemesajul bunului creştin, care a fost(şi va rămâne) Alexandru Las-carov-Moldovanu.

PUTEREA CRUCII

Liv

ia C

iup

ercă

Muşcat de „şarpele cuvintelor”,încăpăţânându-se să afle „ungherulstrâmt al fericirii”, „trăitor pentru bucuriilealtora”, cum notase undeva EmilProşcan, delicatul poet LucianMănăilescu ne dăruieşte, iată, o nouăcarte. Da, inima sa risipitoare „maicântă”, trăind (până la capăt) atrocităţilefericirii, sub „blitzul orbitor al amintirii”; fieşi pe un „postament de gheaţă”... Aşafiind, păstorind revista Fereastra, genero-sul organizator al Festivalului Naţional„Agatha Grigorescu Bacovia” a lansat, înani, zeci de nume şi, citindu-şi confraţii,s-a aplecat cu devoţiune asupra cărţilorlor. Încât volumul de faţă găzduieşte oserie de interviuri, chemând la rampănume prestigioase şi ne pofteşte, plom-bând câteva Semne de carte, într-unposibil Anticariat, adunând (cam otova,între noi fie vorba) semnături de toatecalibrele.

Nu putea lipsi, evident, Magda Ur-sache, o „vicioasă” a lecturii, slalomând– ca prezenţă ubicuă, inconfundabilă –printre teme şi personaje în răvăşealapostdecembristă. Războindu-se cu limbatoavă, sudista naturalizată pe Bahluidenunţă, în ceaţa tranziţiei, „maladiamemoriei incorecte” şi cabala medio-crilor, balansând între memorie şi uitare,devenind „nănaşa” (deh, Magda cumlaude!) atâtor piticanii şi nulocraţi. O „citi-toare zi-lumină” este şi profesoara LidiaVianu, iniţiind, cu „mare bucurie”, maste-ratul pentru traducerea textelor literarecontemporane (MTTLC), recunoscândcă „informaţia a fost tragedia generaţieisale”. Cea a „condeierilor desculţi”, cumar zice DRP. Ne întâlnim, apoi, cu „ultimulcostoboc” (George Vulturescu, seînţelege, şi Poesis-ul năşit în Nord), cuefervescentul Adrian Alui Gheorghe, altvicios al scrisului, dorindu-şi „un loc săpatîn granit cu peniţa”, cu „belicosul” VirgilDiaconu, un fanatic al poeziei (ca„problemă de rezonanţă”), făcând dinCafeneaua literară „un spaţiu al lucidităţiiprovocate”, cum zice (şi nu greşeşte!)chiar Lucian Mănăilescu. Căutăm, alăturide Passionaria Stoicescu, „Atlantida dinsuflet” ori atmosfera echinoxistă,însoţindu-l pe N. Băciuţ, îmbarcaţi peVatra veche. Trăim, lângă Valeria MantaTăicuţu, iubind profesoratul, „disperarea”de a face cultură în Provincie, precum N.Silade, „prins” în presă, ctitorind osplendidă revistă lugojeană (Actualitatealiterară) şi Florin Dochia, convins – apo-dictic! – că „globalizarea a eliberat comu-nicarea”. În fine, Adela Naghiu nedezvăluie spiritul Nordului poetic iarFlorin Menzopol ne împărtăşeşte trăirilesale, pictând „cu sufletul”.

Informat, catifelat, dl. LucianMănăilescu conduce meşteşugit orice di-alog, găsind vorbe bune pentru toţi. În-vitându-ne, cu gentileţe, în Anticariat,fără să înşirăm aici lungul pomelnic, vacomenta, de regulă, poeţi uitaţi (cuexcepţia Anei Blandiana) sau, în Semnede carte, lângă nume importante (IonGheorghe, „optzecistul” Ovidiu Genaru,Petru Ursache şi Magda lui, MargaretaSterian, la o reeditare) va aşeza şi autoride toată mâna, citiţi cu atenţie, risipindsuperlative. Vom spune, în încheiere, căvolumul Ferestre literare răsplăteştestrădaniile unui poet de rasă, discret,dedicat altora, nepreţuit pe cât ar merita;nici aşteptând, într-un „deşert de oa-meni”, reverenţele colegilor, mişunând înviesparul scriitoricesc. Şi, totuşi, dacăcitim / recitim Statuie de sine, putem sub-scrie spuselor Poetului: „Totuşi – ziceaPoetul – o să-mi ridic o statuie aici, / îndeşertul de oameni: / vă rog, luaţi fiecareo piatră în mână / şi miluiţi-mă!”

Nu e vorba, desigur, de milostive-nie. Lucian Mănăilescu trebuie preţuitpentru tot ce a clădit într-o viaţă, dincolode „zidurile amăgitoare ale zilei”, inven-tând „o inimă în flăcări”...

ADRIAN DINU RACHIERU

POETUL, VEGHIND LA„FEREASTRĂ”...

Ioan Mitrea

I. L. Caragiale -o mărturisire amuzantă

Victor Eftimie care îmbătrânind,urca spre marele I. L. Caragiale,povestea despre distinsul săuînaintaş o întâmplare amuzantă, dintimpul unui popas ieşean.

Se prezintă un ins şi-i spune că,pregătind o teză de doctorat despredramaturgia sa, ar vrea să afle cumscrie Caragiale o piesă. Conu Iancu îlmăsoară din cap până-n tocuri şi-irăspunde:

-“Foarte simplu, nene. Îmi aleg ocameră, o mobilez cu ce-mi trebuie şiaştept. Intră el, intră ea. Încep săvorbească. Eu trag cu urechea şiscriu tot ce discută ei. Când termină,piesa e gata”. Omul a plecat. Dupăvreun an, a revenit spre a-i mulţumibinefăcătorului.

-„Am scris aşa cum mi-aţi spus”mărturisi el.

- „Şi ?” - „Şi mi-au dat nota maximă”. - „Ieşi afară, idiotule!”, a strigat

Caragiale.

Grigore Moisil examinând unstudent nepregătit,

dar obraznic

În volumul Trei din Umbre, Ed.Junimea, Iaşi, 1975, Aurel Leonconsemnează o întâmplare cu marelematematician Grigore C. Moisil. Dupăplecarea savantului la Bucureşti, arevenit deseori la Iaşi. Ultima dată –notează Aurel Leon - a poposit la noipentru nişte treburi legate de Acade-mie, dar a vizitat şi fosta-i facultate.Nimerindu-se în perioada exa-menelor, a fost rugat să onorezeoperaţia. Drept care a ascultat o seriede studenţi şi, împotriva inimii, a fostnevoit să „pice” unul ce se dovediseprea ... fazan. Ieşind imediat din salade examinare, s-a întâmplat carotofeiul academician să meargă pesală chiar în urma victimei.

- Ce-ai făcut, mă? săriră colegiiîn întâmpinarea lui.

- Ce-au făcut turcii la Plevna.S-a nimerit un gagiu dat dracului,care m-a ginit, lua-l-ar ... aşa şi pedincolo, ca omul la supărare.

Dar nici nu a terminat cuexplicaţiile, şi o voce groasă,cunoscută parcă, i-a strigat din spate:

- Ascultă tinere, poftim încoace.Dă carnetul.

Bineînţeles că bietul fazan a în-lemnit, dându-şi seama că profesorula auzit tot.

Tacticos, Moisil a scos stiloul şi,sprijinit în perete, a urcat nota exactpe ştacheta de trecere. Apoi a întinsrectificarea celui în cauză:

„- Acum, că suntem chit, gagiule,dă-mi voie să te trimit eu pe tine ...aşa şi pe dincolo. E mai corect. Teapreciasem la justa ta valoare, ca peun duşman, dar nu meriţi o aseme-nea stimă.

Şi s-a pierdut în mulţimeagălăgioasă, cu zâmbetul său satanic,de neuitat.

TRECUTUL

prin

ANECDOTE(56)

semnal editorial

DINTRE SUTE DE CATARGE...

revista de atitudine pagina 9

PLUMB 113

CENACLUL LITERAR „NICOLAE DABIJA“

ŞCOALA GIMNAZIALĂ„OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

◊◊◊

Fără surâsul mameiziua se îmbolnăveştede tăcere.

Fără glasul mameiiarba putrezeşteîn seminţele sale.

Fără amintirile mameiploile uită parfumul pământului.

ANA-MARIA GHIURCACLASA A VIII-A

◊◊◊

Când ne desparte oceanul, doar linişteane ţine de mână.

Când noaptea ia pulsul cuvintelor,în spaimele lorsomnul mi-l pierd.

ANDRA FERENŢ CLASA A VIII-A

◊◊◊

O pasăre zboarăprintr-un copac schilod.Îmi ghicesc sufletul în puţine cuvinte.

Frigul ne îmbrăţişează pe toţi.Şi ţara a plecat în exil?

Proptindu-se în bastonul orbului,visul strigă după ajutor.

ADRIANA AMIRONESEI CLASA A VIII-A

◊◊◊

Această stea străluceşte în fiecare noapte,însă mama străluceşte în fiecare clipă.

Marea este mai limpede,mai vorbăreaţă,când mama îi zâmbeşte.

Voi înţelegeţi ceva?

GEORGIANA GANEACLASA A VIII-A

◊◊◊

Timpul se uită în oglinzi,iscoditor, obosit şi impur.

Toată noaptea steleleşi-au lustruit călătoriile pe cer.Unde s-au cuibăritpentru micul dejun?

Ce pescuieşte vântul pe mare?Aplauzele zorilor?

ROXANA PÂRJOLCLASA A VIII-A

Diana – ElenaIordacheClasa a VI-a BColegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău

O lume paralelă

„Dragă Sandy,

Mâine vin în Londra cutrenul, așa că te rog frumos sămă iei din gară. Mai ai pastile?Dacă nu, aduc eu. Dializa astamă omoară, la propriu. Te rogrăspunde-mi repede.

Cu drag, tatăl tău.”

A scris un moșuleț de 70de ani pe nume Jack House.Singura sa fiică, Sandy, îlînvățase să îi scrie de pe calcu-

lator. Ea muncea la o bancărenumită, deci nu avea timp săvorbească la telefon .

Avea diabet și era pemoarte, altfel nu ar fi putut să oviziteze pe fiica sa. Boala nu îllăsa să se deplaseze de ladomiciliu... Oricum asta era oocazie foarte specială .

După ce a închis vechiul luicalculator, s-a așezat pe fotoliulînflorat și a început să citească.Adoarme imediat după ce în-cepe să citească.

Se trezește. Era într-ocamera ciudată. Apoi observăcă e tânăr și sănătos. Audeceva:

GĂSEȘTE CHEIA. DES-CHIDE UȘA. GĂSEȘTEMAȘINA. PLEACĂ PESTRADA 7. AI 60 DE SE-CUNDE SĂ IEȘI.

Ce putea să facă?! Găsiseo cheie pe masă. O luase și ple-case spre ușă. Mai avea doar34 de secunde. Afară era în-tuneric și ploua. Vede un Mer-cedes negru și vechi. Cu

siguranță aia era mașina.Ajunge la locație și...

Se trezește. Era pe fotoliu,cu cartea-n mână .

„- Ce ciudățenie! Mereu ro-manele polițiste mă impre-sionează.”

Așa se mai întâmplă...Cărțile te duc în lumi diferite șifoarte interesante.

O esență

Această sticlă de parfum aavut o viață lungă. Începand cu ziua în care a fost creată, până în ziua în care a fost reciclată.Ea purta-n a ei putere o esență nedescrisă, o aromă neîntâlnită ce făceape oameni să o admire, ca pe o poveste minunată.Sticla frumos turnată și cu parfurmul în a ai puterese simțea ca o regină,vanitoasă și elegantă.

DANA ZETUClasa a X - a C. N. Ferdinand I,Bacău

Pentru toamnele lui Nichita

Maree de pământCaptează unde de cuvântDe glas de ființăDin lagune cu pești de piatrăCrește nisipul zaharosPână la intrarea în cerul cubicModelat de cuvânt de glasDe ființăDin sfera conștiințeiSar albine înnegrite

de uscăciuneaFrunzelor sub care au adormitLegănate de vântDe glas de ființă

Din versul crud am pescuit viseCu pești cu zahăr

și albine moarteCa dintr-o poezie lucratăDe cuvânt de glas de ființă

Nichita

Mă urc pe cubCobor copacCobor în cercMă înalț piatrăDin lemn îmi fac un ham

de îngeriAșteptând să treacă el pe acoloDe la NichitaPână la StănescuStau o grădină Cu forme și îngeri

Eminescu e un fulger

Amurg somnoros cu ochi vinețiiCoboară în scări de aer

respirat de plopi fără soțÎnvelește dealul

cu lumină coaptă

Poet din slove arse ruginești pe dealuri

Rugând pe om să asculte, să creadă

Versul existăMuguri de toamnă

se despică în turme De catrene de esențe

de ritmuri de viu și de imnPermite-mi să mă așez

lângă tine, Poetule,Să descifrăm lumea împreunăEu privesc tu mă scrii

Marea

Adâncă Precum un ochi de mortMă așteaptă fierbând

să o îmbrățișezStâncile mă împiedicăși cad prin ea direct în mineunde e întuneric și frigea e albastră și receși mă îneacăîn timp ce staupe fundul sufletului meu

RAREȘ JURCOVAN(Absolvent), clasa a XII-aC. N. „FERDINAND I”

EA„Am fost un mort, un mort

viu, ce umblă, atinge, însă nusimte nimic. Nu am simțit și nicinu voi simți. Nu-mi pot ex-plica… un trup a reușit să sestrecoare printre gândurile-mibolnave, m-a făcut să mă abatde la destin. Un trup de-oinocență pură, o inocență că m-a făcut să sufăr, m-a făcut săsimt din nou, m-a făcut uman…o senzație nouă, noi sinapse,noi sentimente?!? Nu îmi potexplica acest flux necontrolatde adrenalină ce-mi urlă-n veneatunci când o întâlnesc, când oating, poți simți acea căldurădin inimă, palmele îmi transpiră,respirația mi-e grea, un senti-ment ce nu l-am mai trăit demulți ani, prea mulți să-i număr,mult prea mulți să-i amintesc…Mâna destinului este asemeniunei gheare ce-mi sfâșiemăruntaiele din interior. Sân-gele negru precum catranul seîmprăștie la picioarele Ei. Unlichid gros și volatil ce arde, încare am rămas prins, ca un vid

absolut, ce unește perfectul cumorbidul, făcându-mă mai taresă-l doresc, să-l simt, să-l…consum. Și totuși nu pot, EA măține pe loc, EA îmi amintește detrecut, de ce eram și nu de amdevenit din cauza LUI. Nu, nu,EL nu o vrea, o urăște, vrea săo distrugă, dar nu pot permiteasta, vedeți voi, EL are nevoiede mine pentru acest destin,pentru această ultimă instanță.Nu pot permite să-L las să odistrugă, nu vreau să mai vădun înger mort. Ahhh, îngerii,mereu au vindecat prin inimilelor, dar au și ortăvit pe cei caEL, pe cei ce caută absolutul înmorbid. EL îmi spune că vomdomina, că vom distrugeaceasta lume, o vom arde dintemelii, dar oare pentru astaexist?!? Să împlinesc un destinabsurd?!? Să mor precum uncâine în propriul sânge pătat deacest narcisism infam?!? Nicieu nu știu, dar EL da. Simt, simtcum cad. Încep, încep săcedeze, ei slăbesc…Vedeți voi,ei ne-au adus împreună, iaracum încearcă să ne separe,dar ei nu știu un lucru, nu poțidistruge perfectul…”

Își vor aminti… de-o istoriepierdută, de-o crimă al cărui vi-novat e încă prezent în noi,

povestea unor trupuri ce sezvârcolesc în focul eternașteptând purificarea supremăce se chinuie pentru a-și scurtaexistența marcantă… Da, da,vor aminti de noi. Vor aminti deEA, într-o zi neagră de Sabat…

RALUCA DOROFTEclasa a XI-a AC. N. „FERDINAND I” Bacău

Nu simt

Bocind lângă cadavru-mi Simt un nimicO nedeslușire cu sau fără stresCe-mi mușcă din sufluO rază răcnește Înmărmurită de fiecare nonsensAlunec în acest nimic Mă scufundMă sting Încerc să-mi îngheț timpul Să nu clipesc să nu respir Să nu gândesc Aceste emoții nimicitoare

înțeapă rozul vieții Seara tremurândă răsare

din acest zgomot pal E o goliciune ce doareÎn zadar mă agăț

și sparg bariere mentale Sufletul nimicul mi-l doboară

PLUMB 113

DINTRE SUTE DE CATARGE...Radu Mihneaclasa a XI-a GC.N. „FERDINAND I”Bacău

Safir

Pași de umbrePrintre amintiri de plopiCitesc versuri cu noriFrică de albMă mișc domol precum o păpușăCălcând pe tăișuriCerul e noapte Sunt un safir sub bolta de zăpadă

Plictisit de monoton

Sunt plictisit de tot ce e monoton De toti cei ce strigă prea târziu, prea de-vremeDeși sunt un circuit cu vibrații rotative Cu nesfârșite acusticeSunt plictisit de tot ce e monoton

Alb și iar alb

Dungi paralele cu mineCu praful în vântCu ideile aruncate La rădăcinile unui trandafirStau printre note, răzvrătitSunetele mă înconjoară, albul curge mereu,pe tăcute Și timpul

Timpul mă acoperă ca un zid Simfonie de lucruri în alb si alb

Umbre albastre

Vântul iară îmi curgeAlbul iar mă adoarmeInspir parfumul de singurătate iute Din nouȘi ascult vorbele tale prea mute

Agățat de un nasture

Un adevăr prea crudUn altul prea subțireUn cer de cenușă ce vântură culmileUrc pe ațe, printre fulgiCa o păpușă controlată Singurătatea albă se trezește Ajung să nu mai pot vedea lumina

de atâtea gânduri

Alb și singur

Totul e alb pare dormitLumea a reintrat din nou în viața meaOmătul e prea obositZânele albe cad pe drum ca într-un valsTimpul meu a venit, conduc o herghelie

de vise

Stai, stai să te iubesc

Cu ochii tăi albaștri strângiPlângerea nopții

Lacrimi cad Până la mine se prefac în pete mici Pe cămașă și pe inima mea mea închisă

cu nasturi.

Doar o pată galbenă

Vara e un stâlp de căldură și stă ca un paloș în mijlocul orașului o rază cade abia am timp să mă plimb

ca un sunet pe harpe în fața fântânii lumina se arcuiește

La doi pași de cuvinte

pe un tei, la o ramură de amurgeu, un visător cu dorințe ce curgîmbătrânit parcă de ideila doi pași de tineaș vrea să te iau în vise

Toamna cea ...

E un frig tăios de toamnă Văd o alee acoperită cu ruginiu din loc în locToți pomii sunt goi și încruntați Mergând agale spre casă Simt liniștea prea sumbrăMulti spun că e singurătate, dar eu cred

că e doar o tristețe surdăÎn fața porții mă întristez mai tarePrima zână albă cade lin pe nasȘi învechește trecutulCa un mesager din alt timp Un alt vals continuă spectacolul

Ilinca GaidăuColegiul „Mihai Eminescu”,Bacău

GÂND DE COPIL

„M-a părăsit pământul ca peun rob emancipat. Mi se pare că nuam un cer deasupra, ci chiardedesubt. Verdele abia vine. Toatăpacea acestui pământ am zărit-ope-o frunză nou-născută. Iar cândbate vântul, ea se leagănă și așa serăspândește din frunză-n floare, dinfloare-n inimi. Avem de strânsroada – pentru suflet. Iisus e cu noila masă., cu noi în lumină. Și atuncicând se-ntâmplă să nu-L avem în

gând, eu știu că sunt în gândul Lui.Câtă cumințenie! Ce cuminte elumea! Cea necuvântătoare. Eucred că ea este Apostolul Lui.Uitați-vă cum viața răsare dinpământ. În fiecare an. Iarba învie,ca Iisus, după ce a fost tăiată. Eacrește din iubirea soarelui și din put-erea vie a apei. Și noi suntem iarbă.Și pe noi ne iubește soarele. Simt.Mi-a încălzit fața și tălpile” –această putere este de negăsit înalte lucruri pământești.

Dumnezeu e ruga unui copil. Șiatunci, multe au sens, căci pe toatele explică prezența unui Om.Rădăcinile noastre sunt prinse însolul Edenului, acolo unde curgeapă vie, și lumina e viață. Dar astale știe doar inima de copil – unînger lăsat pe pământ. Dumnezeuare șapte miliarde de case – înfiecare suflet. Își face loc acolounde există o goliciune. Stă în

ungher și așteaptă chemareanoastră. Copilul poate ceea ce e cuneputință la adulți: să ascultetăcerea și să o strecoare în inimalui. Providența sădește în noi unpom și fiecare ram e mai lung doarpentru ca brațul nostru de palmaLui să se atingă și să găsim lumină-n el. Suntem copii toată viața șichiar după ce aceasta ia sfârșit.Copii ai lui Dumnezeu.

Avem o viață de dedicat. Lui.Și pentru că destinul de om e unulgreu, amintirea despre El e drob dezahăr în sare. Privind către FiulSău, Dumnezeu s-a inspirat creândRaiul. Uitându-se la noi, copiii luimai mici, face din iarnă - primăvară,iar toamna ne-o pune pe masă, casă avem cu ce-L primi. Dumnezeueste o taină. Ne naștem cu ea. Cucât creștem, cu atât mai sigur de eane-ndepărtăm. Avem șansa asta lafiecare minut, s-o ratăm!

Sorina GheorgheClasa a XI-a DColegiul „Mihai Eminescu“,Bacău

Vom fi!

Vom fi străini în altă viațăCăci ne-am urât prea

mult acum,Vom fi căutători de aur,Pe un drum vechi

și mult prea lung.

Vom învăța cum să uităm de noi,

Cum să zâmbim prin nori, Vom fi ca doi strigoi, Pierduți de griji și mari nevoi!

Georgiana Barcan, C.N.„Gheorghe Vrănceanu”, clasa a XII-a

Portret de familie sub masa asta

pe care ați sacrificat jucăriile copilăriei,am crescut. printre șosetele voastre de lână mere roșii de vată am rostogolit dar copilul nu a avut voie să se lovească de masa asta am dat cu capul când picioarele mele au devenit mai lungi decât cele ale scaunelor.pe masa asta am desenat din praf farfurii si cuțite am mâncat vatapentru că voi nu ați lăsat copilul să se taie in cioburi. sub masă m-ați transformat in cămara pe care ați vrut să o umpleți cu dulcegăriile voastre inutilecu zahărul pe care-l urăsccu zahărul care m-a lipit de podeacu zahărul care a chemat muștele să roiască în jurul meu.muștelor, eu, bufonul vostru,vă dedic acest ultim cub de Zahărpentru tunelele pe care le-ați săpat cu trompapentru mine. trebuia să fie doar o glumă.mi-am dezvoltat un simț al josuluial beciurilor pe care nu le-am cunoscut si in care acum joc șotron pe piatră udă.sub masa asta am învățat că dedesubtul podelelor ascunde râuri în care se scaldă oglinzi. să săpăm cu unghiile astea curate de copii cu unghiile protejate pe care le-am băgat in gurăși-a urmat mustrarea.să săpam ca să vedem chipul încadrat de rama meseipe care vreau să o întorccu picioarele în sus ca să-mi acopere tunelul.

Poză cu un porumbel mort

Nu mai era nimic de simțitDe când sub stâlpii de electricitate au pus aripile meleȘi-n beton le-au ziditApoi am suferit de bolile voastre cele fără de leac și fără de durere -bolile voastre de nepăsare-M-au lins câinii și-am mâncat din mămăliga rece a siamezelorUn porumbel a crezut că i-s frate geamăn

abandonat demult de perechea anomalieîn orfelinatele din streșinile anticariatelor

că m-am hrănit cu viermii pe care frunzele și cărțile vechiîi nasc din zemurile lor stătuteAș fi vrut să mă pot rupe de aripile cu scurte venefără să fi devenit om.M-am născut din aburii unei căzi, în care să scălda un pruncȘi când am confundat fumul țevilor de eșapamentcu pădurea de unde vaporii se ridică-n zori,voi zborul mi l-ați transformat în circuit electric în vânturi artificialeși-ați răpus din lumina raiuluiși-ați răpus din lumina stelelorcu lumina voastră

din becuri.Din beton m-am născut om. beau apă stoarsă din zidurile spitalelormănânc picioarele și mâinile păpușilor din plasticși nu mă opresc din a mă-ngrășa.Faceți-mi vânt cu turbinele voastre să pot plonja de pe stâlpu-n care aripile mi-ați ziditsă acopăr rușinea de a fi fost îngeracum când lumea mă vreaIndivid

pagina 10 revistă de cultură

DINTRE SUTE DE CATARGE...

PLUMB 113

revistă de atitudine pagina 11

NEAGU ELENA-COSMINA

Pentru Eminescu

Atunci când teiul cel bătrân ne va ofta,Atunci când stelele vor apărea,Atunci când luna puternic ne va străluciDe tine ne vom aminti.

De plopul făr’ de soț ce-a fost odată,De lacul cel uitat în rarişte,De Ea, iubita ta curată,Icoana care te-a făcut să scrii!

Te cufundai adesea în visare,Erai unde doreai să fii,Te-ntelegeai ba cu-n izvor, c-o floare,Luceafar te doreai a fi.

Alături stelei ce prima se iveşte,Alături soarelui ce îi putere şi poveste,Tu te rezemi de fruntea lor cea mareCu un imens bagaj de semne de-ntrebare.

Alături cărților tu te deschiziȘi laşi să te pătrundă toate.Eşti transparent cu suflet plin,Prea plin pentru noi… poate!

Un gând, un dor, o umbră de regret, o prea profundă fire,Un cuget adâncit de chin, suspine şi iubire,O întrebare veşnică cu un răspuns codatAi fost, vei fi şi eşti luceafăr fermecat.

Tu care-ai logodit natura şi cuvântul,Tu veşnic ai să fi iubitPrecum Luceafărul pământul!

TOAMNᾸ

Toamnă, anotimp bogat, ai sosit la noi în sat,Copacii i-ai desfrunzit, păsările au fugit.

Fructe, legume mi-aduci,Dar fluturii unde-i duci?Zumzetul albinelor, frumuseţea florilor,Au plecat cu toate-acum...Într-un somn de rămas bun?

Frunzele mereu le plimbi în călătorie,Le arăţi ţinuturi noi într-o farfurie,Iar stăpână cum eşti tu, o surprinzătoare,Le cobori frumos, încet, la pământul moale.

Și aşa îşi ia sfârşit înc-o toamnă nouă,Când afară a-nceput cristale să plouă!

LUPU DANIELAClasa a VI-a

DIN NOU, TOAMNĂ

Bate vântul colo-ncoace,Toamna-i ici, vara-i departe.Nu ştiu când se vor întoarceIarăşi păsările toate.

Porumbul a fost cules,N-a rămas nici un ştiuleţ.Oamenii trudesc cu spor,Căci muncesc recolta lor.

Toţi copiii vin la şcoalăȘi-au o nouă profesoară,Ce-i învaţă că în viaţăE bine s-asculţi povaţă.

Strofa patru-i mai hazlie,Despre-o iarnă ce-o să vie...Pân-atunci gustăm din toamnăHai, poftiţi de luaţi o poamă!

*

ALEXANDRU CONSTANTIN ŢUGUI Clasa a VI-a

E TOAMNᾸ IAR…

E toamnă iar şi frunzele îngălbenesc,E toamnă iar şi florile ne zâmbesc.E toamnă iar şi rândunelele-au plecat,E toamnă iar peste cel mai mândru sat.

E toamnă iar şi fructele şi-au copt dulceaţa,E toamnă iar de seara până dimineaţa.

*

ADRIANA VERNICAClasa a V-a B

TOAMNᾸ

Bine ai venitAnotimpul meu iubit!Tu mereu mi-aduciMere, prune şi cu nuci.

Copacii-s zgribuliţiȘi de-al tău vânt osteniţi,Iar păsări înfrigurateFug departe, fug departe!

Când o brumă argintie ne acoperă grădina,Zgribuliţi stăm lângă focȘi privim cu dor nespus,Cum căldura s-a tot duuuss.....

*GEORGIANA FILIPclasa a V-a A

VENIREA TOAMNEI

Pe covorul îngãlbenit şi moale,Bruma argintie şi-a fãcut cãrare,Iar roua sticloasã,Picuri de luminã lasã.

Vânt nãprasnic şi haihui,Ciocârlia-n codru nu-i,Gândãcelul înţepenit,Blesteamã frigul ce-a venit.

Strop de rouã rãcoroasã,S-a lãsat pe iarba uscatã,Greierele întârziat,A cântat... şi-a tot cântat...

La un clar de lunã plinã,Se vãd frunze cu ruginã,

Cocorii ne-au pãrãsit,Cred cã TOAMNA a venit!

*

CRISTIAN ȚAPUclasa. a VI-a, Siretu

SFÂŞIT DE TOAMNÂ

Din nou a venit toamna la noi, Şi ne-aduce vânt şi ploi,Dar ne-aduce şi legumeDe nu le mai ştim pe nume.Toate sunt la locul lorÎn cămară, binişor.

Toamna e bogată, dar şi întristată,Fiindcă multe frunze ruginiiSe aşază pe câmpii.

Se sfârşeşte toamna-n dată,Şi revine iarna-n grabă,La final ce să mai spun,Toamna-i un anotimp bun!

*

PAULA RĂCHITEANUclasa a V-a B

Vara

Când primii zori ai dimineţii apar ca niştelumini albe, o minge roşie de foc răsare dinînaltul cerului, apoi îşi deschide larg braţeleîntinzându-le peste pământul rece. E minunatrăsăritul de soare într-o zi de vară!

În fiecare zi răsăritul e un nou început, eca şi când ar fi pentru prima dată când oameniivăd lumina. Vântul adie blând printre ramurilecopacilor, pasările în mii de triluri trezescnatura, iarba şi florile se înalţă spre cer. Toți netrezim pentru rutina zilelor, fiindcă soarele estecel mai mare ceas deşteptător pe care mânaomului nu îl poate atinge.

Fiecare nou răsărit de soare are o povestede mii şi mii de ani, însă când soarele apare pecer din marele Univers, viaţa poate continuapână la infinit!

IOANA FĂRĂOANĂclasa a V-a B

Iarna

Cea mai friguroasă fiica a bătrânului An,Zâna Iarnă cu mantia sa argintie a împodobitpământul cu o plapumă de nea albă şî pufoasă.

Pomii albi ca de zahăr sunt înveşmântaţicu ghirlande ca bezeaua. Împărăteasa Zăpeziia presărat steluţe argintii, mari şi pufoase caniste fluturi albi care în dansul lor gheaţă s-auaşternut pe covorul cald al pământului.

Cu toate că soarele e mai slab, palid, fărăputere şi somnoros, copiii se bucură de omătulalb ca spuma laptelui şi au ieşit la derdelus.Unii fac oameni de zăpadă, alţii se bat cubulgări. Acestia din urmă au obrajii roşii şi ru-meni asemeni cozonacilor.

De departe se pot auzi şi murmur de co-linde. Crăiasa Zăpezii poate fi asemănată cuun mic colţişor de Rai rece.

Toată suflarea se bucură de magia iernii.

Școala Gimnazială I. S. Sturdza Săucești

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 113

DINTRE SUTE DE CATARGE...

Ciprian Murariuclasa a III-aColegiul Național de Artă„George Apostu”, Bacău

Bica și Facebook-ul,Baba și mitraliera

Vacanța mare! Pentru douăsăptămâni am făcut-o pe musafirul laBica. Din zori și până-n seară amtrândăvit după cum au vrut mușchii mei.Nu mai auzeam vocea mamei spunându-mi tot timpul ce am de făcut. Nu duceamlipsa prietenului meu Gabi, nici aplimbărilor plictisitoare cu bicicleta princartier. Aveam tot ce îmi trebuia: calcula-tor, tabletă, telefon pe internet și douătelevizoare la dispoziție. Nimic nu îmi erainterzis. Afară ieșeam doar când aveamnevoie la toaletă. Copii cu care să mă jocnu sunt în acel sat și chiar dacă ar fi fostnu știau de jocuri pe calculator ori telefon.Dormeam până pe la ora 9. Bica îmiaducea micul dejun la pat. În timp cemâncam mă uitam la veșnicele deseneanimate de pe Cartoon Network.Bineînțeles cu telefonul în mână. Nu dealta dar mă mai suna mama și voiam săștie că sunt bine, dar nu eram bine ci ex-traordinar de bine! După masa de prânzcare o serveam în casă, urma obligatoriusuprema înghețată care îmi ungea sufle-tul cu dulceața ei răcoritoare. Trainineacă! Sunt un booos, mare, mare,BOOS, vorba cântecului.

O zi obișnuită de vară, la Bica.Căldura sufocantă mă rupea de aceeastăteam în casă. Animalele din curtezăceau aproape leșinate la umbră. Spreseară, puricii – locatarii fiecăreigospodării de la țară, își dădeau întâlnirepe noul venit, adică pe mine. Da, da, ațicitit bine, mă invadau la propriu! Nu erachip să ies afară că aterizau din copaci,din aer, sosiți cu taxiul cățel Albinosul șimotanul Bițu direct pe mine astfel încâtîmi lăsau urme de înțepături roșiatice petot corpul. Și atunci tine-te frate, căporneau scărpinăturile. Și țanțarii erau lafel de prietenoși. Dacă mă vedeai ziceaică sunt bolnav de rujeolă. Eu cred căBica este cea mai cool bătrânică fiindcăare: combină frigorifică, bastoane,ochelari de soare, pălării, înghețată ladiscreție, animale de companie și pieselede rezistență tableta și calculatorul. Arealte îndeletniciri decât oamenii satului.Face injecții, ia tensiunea, recomandătratament la cei bolnavi. Coafează fetele,femeile care merg la petreceri. Pictează,compune poezii și stă pe Facebook maiceva ca mama sau copiii mai mari. Într-odimineață pe la ora 10,00 când mă uitampe telefon în timp ce mă scărpinam, Bicamă strigă că nu știu ce s-a întâmplat lacomputer fiindcă nu îi mergea Face-bookul. Când m-am uitat erau tot felul defile de pe la tot felul de programe. Eu i-am spus să le închidă dar ea nu a vrut șimi-a spus să ies afară. Iar când am ieșitam luat și telefonul ca să o sun pe mamapentru că trebuia și ea să știe ce s-a în-tâmplat și a râs mult și tare că ziceai cănu se mai oprește și eu nu puteam con-tinua să-i povestesc. Mi-a spus să o ajutdar nu mă primea Bica lângă calculator.Era așa de concentrată să-l repare maiceva decât statuia „Gânditorul de laHamangia”, știți voi ce spun, care e. Aiacare stă așezata pe ceva cu mâinile pegenunchi și palmele la cap. Vestea bună,ce credeți, chiar a reușit să redeschidăgooglul și facebookul. Nu îmi venea săcred că s-a descurcat. Chiar e tare Bicamea!

Ștefan Năstuneacclasa a IV-a,C.N. Ferdinand I, Bacău

Legenda cameleonului

A fost odată ca niciodată un restaurant al rinocerilorla care veneau toate animalele. Să știți că pe atuncicameleonii nu erau așa cum îi știm noi, ci aveau pieleafoarte fină și nu aveau abilitatea de a-și schimba cu-loarea. Însă, cel mai ciudat lucru la cameleonul de atuncieste că erau hoți, mari hoți, cunoscuți în toată lumeapentru faptele lor, dar nu au ajuns în închisoare fiindcăniciun animal nu a avut curaj să se facă polițist.

Neașteptat, dar din multe motive, prada lor cea maimare era restaurantul rinocerilor. Într-o zi, doamnaOtesa, bucătăreasa, s-a plâns domnului Markus, propri-

etarul. Aceasta a început să rostească împreună cudoamna Carlota, proprietăreasa, o incantație pe care nuo știți, așa că v-o spun:

„La monda, la monda,Determinos, Determinos,Peste cameleonii hoți,Un mare, foarte mareBlestem să se lase”

Despre acest blestem se spune că s-a înfăptuit la ozi de la rostirea incantației. Astfel regele cameleonilor aînceput să mănânce tot ce avea strâns (în afară devopsea care era de toate culorile). După ce a mâncat tot,inclusiv lucrurile furate și bârlogul în care stăteau, a ex-plodat. Fără alte lucruri cameleonii au fost nevoiți sămănânce vopsea și peste un an au căpătat abilitatea dea se camufla. Deși pielea lor era fină, cu timpul a devenitaspră, iar vopseaua din ea era multă și grea. Din acestemotive se simțeau îngrozitor.

În restaurantul rinocerilor nu s-au mai făcut plângerila adresa cameleonilor fiindcă ei și-au învățat lecția șinu au mai furat niciodată.

Prima notă ”do”Chiar m-a fascinat!E cea mai joasă notăAsta am aflat.

”Re” este a doua notă.Ea stă lângă ”do”.Și e interesant!S-au asemănat.

Ce să spun și despre ”mi”?A treia notă este.Despre ea mi-au spus părințiiO poveste.

A venit și nota ”fa” La petrecere.Să vorbim și despre ea:A patra notă este.

Soldatul ”sol” și el-Prezent la datorie!A cincea notă eAșa mi-au spus toți mie.

A șasea notă ”la” Spune ”-Bună!” și ”- Pa, pa!”Dar nu se va întristaNici dacă stăm puțin la ea.

A șaptea notă ”si”,Este penultimaSă ascultați, voi copiiCum sună ea.

A opta notă e tot ”do”Și ultima ea este.Este și cea mai înaltăAșa am primit de veste.

Gama do major

DINTRE SUTE DE CATARGE-PROIECT CULTURAL

În perioada iunie- noiembrie 2016 se va desfaşuraproiectul cultural “DINTRE SUTE DE CATARGE”, ediţiaI organizat de Cristina Ștefan cu sprijinul ConsiliuluiJudeţean Bacău în parteneriat cu Inspectoratul ŞcolarJudeţean Bacău și Uniunea Scriitorilor din România,filiala Bacău. Proiectul conține:

– manifestarea “Tinere condeie – 2016”, concursliterar, de poezie şi proză literară pentru tinerii debutanţicreatori din învaţământul preuniversitar din jud. Bacău.

– promovarea participanților prin publicarea în re-vistele de cultură Plumb și 13 Plus, Bacău

– editarea unei antologii cu texte selectate de la toțiparticipanții înscriși în proiect.

Laureaţii vor fi anunţaţi în timp util pentru a fiprezenţi la festivitatea de premiere care va avea loc laCasa Memorială „George Bacovia” Bacău, în data de 21octombrie 2016.

CONCURS TINERE CONDEIERegulamentul concursului

În perioada iunie- octombrie 2016 se va desfaşuramanifestarea “Tinere condeie – 2016” din cadrul proiec-tului “Dintre sute de catarge” ediţia I organizată de Ste-fan Cristina cu sprijinul ConsiliuluiJudeţean Bacău în parteneriat cu In-spectoratul Şcolar Judeţean Bacău șiUniunea Scriitorilor din Romania, filialaBacău. În programul manifestării esteprevăzut un concurs de poezie şiproză literară pentru tinerii debutanţicreatori din învaţământul preuniversi-tar din jud. Bacău.

Rolul concursului este acela de apune în valoare talente tinere în cursde afirmare din şcolile şi liceele din jud.Bacău.

Participanţii la concurs trebuie sărespecte obligatoriu urmatoarelecondiţii:

Sunt acceptate în concurs lucrărinepublicate în volum, redactate cu di-acritice, font Times New Roman, 12, laun rând, listate în 3 exemplare.

Concursul se adresează elevilordin şcolile gimnaziale şi licee din jud.

Bacău, care nu au debutat editorial în volum şi nu au îm-plinit vârsta de 20 de ani.

Lucrările se vor trimite până la data de 1 octombrie2016 pe adresa: usrbacau@yahoo.com,revista_plumb@yahoo.com (două fişiere separate,lucrările şi CV) sau, prin poştă, la adresa:

Uniunea Scriitorilor din România, Filiala BacăuStr. Pictor Theodor Aman, Nr. 94, Sc. C/ Cod postal

600164/Loc. Bacău /Jud. Bacău cu specificarea pe plic:„Pentru concursul Dintre sute de catarge”.

Lucrările, semnate cu moto, vor fi însoţite de un plicsigilat, pe care se va trece acelaşi moto şi care vaconţine numele şi prenumele autorului, locul şi datanaşterii, activitatea literară (dacă este cazul), adresacompletă, numărul de telefon şi eventual, adresaelectronică.

Fiecare participant are dreptul de a se înscrie înconcursul de poezie (poezii la libera alegere) cu mini-mum 5 şi maximum 10 poezii, şi/sau cu o proză demaxim 10 pagini.

Laureaţii vor fi anunţaţi în timp util pentru a fiprezenţi la festivitatea de premiere care va avea loc laCasa Memorială „George Bacovia” Bacău, în data de 21

octombrie 2016.Juriul concursului va fi alcătuit din scriitori, membri

ai Uniunii Scriitorilor din România şi inspector de limbaromana de la I.S.J. Bacău.

Membrii juriului nu mai pot schimba ul-terior ordinea rezultată în urma jurizării.

Pentru cele mai valoroase lucrăriprezentate în concurs, juriul va acordaurmătoarele premii:

Cele mai bune lucrări vor face obiectulunui volum antologic intitulat “Tinere con-deie-2016” care va fi distribuit gratuit înşcolile gimnaziale şi liceele din judeţulBacău.

Relaţii suplimentare se pot obţine latel.: 0724244002- Ştefan Cristina; 0724244002 – Filiala USR Bacău; CalistratCostin-0723 827600; Ioan Prăjişteanu–

0741 110005. Pentru publicare în revistele de cultură din judeţ (PLUMB

şi 13 PLUS), lucrările semnate de cătreautori vor fi trimise pe adresa de e-mail:

adalachifor@yahoo.com,revista_plumb@yahoo.com și

plus1339@yahoo.com.

manager proiect

Debut proză scurtă:• Premiul I – 1000 lei• Premiul II – 800 lei• Premiul III – 600 lei

Debut poezie:• Premiul I – 1000 lei• Premiul II – 800 lei• Premiul III – 600 lei

Debut poezie:Premiul I – 1000 leiPremiul II – 800 leiPremiul III – 600 lei

Debut proză scurtă:Premiul I – 1000 leiPremiul II – 800 leiPremiul III – 600 lei

PLUMB 113

revistă de atitudine pagina 13

LOUIS ARAGON - poezii

Ochii Elsei

Ochii tăi sunt atât de profunzi încât aplecându-mă să beauAm văzut toți sorii venind să se-oglindeascăCu toții disperați nu vor să mai trăiască Ochii tăi sunt atât de profunzi că amintirile ștergeau

La umbra păsărilor stă oceanul tulburatApoi vremea bună apare și ochi se iveșteVara din nori îngerilor șorț croieștePeste lan un cer mai albastru nicicând n-a adăstat

În zadar vânturi alungă ale azurului păsuriOchii tăi-s mai limpezi când o lacrimă sclipeștePână și cerul după ploaie gelos estePaharul nu-i mai albastru la spărturi

Mamă a șapte dureri ah lumină umedă de astruA culorilor prismă șapte pumnale străpungeauPrintre lacrimi zilele zdrențuind pătrundeauIrisul de negru sfredelit așa îndoliat e mai albastru

Ochii întristați o dublă breșă deschid îndatăPe unde al Regilor miracol țâșneșteCând cei trei uimiți văzură cum se iveștePelerina Mariei de iesle agățată.

O gură prea de ajuns în Mai ziceri asemeneaPentru cântecele și vaietele noastrePrea puțin cer e pentru milioane de astreI-ar trebui ochii tăi și secrete gemene

Copilul copleșit de imagini și splendoriCască larg ochii dar nu nemăsuratNu știu dacă minți când ai tăi mari se facAi zice că ploaia deschide sălbatice flori

Se ascund cumva în lavandă fulgereIubiri violente insectele au ninsÎn plasa stelelor căzătoare sunt prinsCa un marinar ce-n toi de august piere

Din pehblendă acest radiu l-am scos dejaMi-am ars degetele cu focul interzisDe o sută de ori regăsit și iar pierdut paradisOchii tăi sunt și Peru şi Golconda şi India

Iată că-ntr-o seară universul s-a spart în steiPe recifuri pe care naufragiații îl incendiauȘi vedeam deasupra apei cum sclipeauOchii Elsei ochii Elsei ochii Elsei

Dragostea nu este un cuvânt

Dumnezeul meu până în ultimul momentCu această inimă slabă și palidăCând suntem la umbra de sine

Cum se putea cumCum ne-am putea iubiSau cum să denumesc acest chin

Este suficient ca tu să apariDin aerul ce te face să-ți atașeziParul tău acest gest emoționantCa să renasc și să recunosc O lume locuită de cantoElsa dragostea mea tinerețea mea

O puternică și dulce ca vinulLa fel ca ferestrele de soareTu-mi redai mângâierea de-a fi Tu-mi redai setea și foamea De a mai trăi încă și de a cunoaște Istoria noastră până la sfârșit

Este un miracol să fim împreunăCă lumina pe obrazul tăuCă în jurul tău vânt se joacăCu toate acestea, dacă te văd eu tremurCa la prima sa întâlnireUn tânăr ce seamănă cu mine

Să mă obișnuiesc să mă obișnuiescDacă n-aș face asta mă vei învinovățiPutem să ne obișnuim cu flăcărileCe te-au ucis înainteAh, străpunge-mi ochii sufletuluiÎn cazul în care se obișnuiesc cu nori

Pentru prima dată gura taPentru prima oară vocea taSe duce la vârfurile de lemnCopacul se cutremură din rădăciniEste întotdeauna prima datăAtunci când rochia ta în trecere mă atinge

Ia acest fruct greu și palpitantAruncă jumătatea viermănoasăTu poți mușca partea fericităTreizeci de ani pierduți și-apoi încă treizecicel puțin ca mușcătura ta să facă un locE viața mea și ți-o ofer

Viața mea începe cu adevăratÎn ziua în care te-am cunoscutTu ale căror brațe au știut să cedezeDrumului atroce al nebuniei mele Si mi-au arătat zărilePe care bunătatea o însămânțează

Ai venit la dezordinile inimiiPentru a vâna gândurile releȘi eu am ars ca un ienupărLa Crăciun între degetele taleM-am născut într-adevăr pe buza taViața mea e începând cu tine.

Întotdeauna pentru prima dată de André BRETON

Întotdeauna pentru prima datăAbia dacă te cunoșteam din privireVii acasă la un anumit moment al nopții

într-o casă oblică la fereastra meaO casă imaginarăAnume acolo de la o secundă

Traducere din limba franceză,CRISTINA CROITORU

PLUMB 113

revistă de culturăpagina 14

A s e m e n e aaltor câtorva poeteale Bacăului de azi– unele aflate dejaîn Uniunea Scriito-rilor – GeorgetaDarie s-a consacratliteraturii după tre-cerea acelui pragexistenţial pe care

italienii îl numesc, eufemistic şi expre-siv, „il mezzo del camin de la vita” –jumătatea drumului vieţii. Şi poate deaceea numitorul comun al creaţiei tu-turor acestor poete, fără excepţie, îlconstituie propensiunea manifestă pen-tru tema iubirii, percepută nu doar ca„principală direcţie a fericirii” – dupăcum ne încredinţează tratatele de filo-zofie –, ci şi ca pe un ultim efort pentrusupravieţuire şi o sfidare adusă morţii.În acest sens, e simptomatic răspunsulpe care Forugh Farrokhzad, celebrăpoetă iraniană a veacului trecut, l-a datîntrebării: „care e misterul nemuririi?”„Cred că toţi cei care fac o operă deartă – a spus ea – resimt nevoia deluptă contra dispariţiei. Într-adevăr, eiiubesc viaţa mai mult decât oricealtceva şi înţeleg concepţiile despreviaţă şi moarte mai mult decât alţii.Creaţia artistică e deci un efort pentrusupravieţuire şi o sfidare adusă morţii”.Iar referitor la iubire, aceeaşi aprigămilitantă pentru drepturile femeilor înlumea atât de misogină a islamului,reproşa poeţilor contemporani că „n-auvorbit niciodată despre iubire ca de unadintre cele mai frumoase şi mai pureafecţiuni umane”, că „demersul lor înraport cu iubirea e întru totul superficial”şi că, în consecinţă, „poezia de astăzin-a fost cu adevărat capabilă săiubească”, adică să transfigureze artis-tic complexitatea şi inefabilul iubirii. Nue mai puţin adevărat însă că demersulîn cauză comportă şi o mare doză dedificultate. Este ceea ce remarcă şicolegul nostru Petru Isachi într-orecentă recenzie la un volum de liricăerotică al uneia dintre poeteselebăcăuane din categoria menţionată îndebutul acestei prefeţe. „Opinia mea –se confesează, cu sinceritate, criticul –este că nimic nu e mai greu decât săscrii despre iubire. Iubirea în sine,situată în sfera inefabilului, e miracol, epredestinare, e întâmplare, încât ascrie astăzi despre iubire înseamnă ate afla în polemică cu toţi predecesorii”.

Dincolo de această inevitabilă şicomună, am zice, tentă polemică, ceeace o individualizează însă pe GeorgetaDarie în contextul onorantei pleiade avenerabilelor autoare băcăuane esteobstinaţia şi consecvenţa cu carejertfeşte zeului Amor, tema iubirii fiindpreponderentă şi în acest al doileavolum, ca şi în cel de debut – Scrisorinetrimise – publicat exact cu un an înurmă… Am avut prilejul să evidenţiezatunci, între altele, faptul că autoareanu se sfia a recunoaşte că finalizase,cu brio, stadiul „acumulărilor cantita-tive” – ca să ne exprimăm în termeni di-alectici – în sensul că-şi însuşise „bobcu bob” amorul, ştiinţa dragostei, fiindîn măsură a se erija în profesoară,dădăcindu-i pe neiniţiaţi… Ei bine,odată cu acest al doilea volum, poetane informează, subliminal, că a izbutita realiza, în chip dialectic, „saltul cali-tativ” de la ştiinţă la artă, arogându-şistatutul de artistă, de maestră într-aledragostei, adoptând în discursul poeticmaieutica retoricii socratiene, adicăadresând neofiţilor întrebări menite a ledeconspira tainele iubirii. Ilustrativă, înacest sens, e poezia Şi în iubire este oartă, veritabilă „artă poetică”, plasată –nu întâmplător – în fruntea volumului şicare debutează astfel: „Şi în iubire esteo artă /în a iubi /să ştii a te dăruiceluilalt /să te abandonezi cu totul /şisă trăieşti la maxim /fiecare gest,fiecare alint, sărut /fără temeri şi inhibiţii/să ştii să-l faci fericit pe cel iubit”.

Alături de această „artă poetică”, cele-lalte două specii ale liricii filozofice –meditaţia şi elegia – sunt şi ele frecventreprezentate. Meditaţii asupra altorprobleme existenţiale majore, precumdestinul, extincţia, trecerea inexorabilăa timpului, relaţia individului cu divini-tatea, familia, viaţa de cuplu ş.a. neîntâmpină la tot pasul în volumul se-cund al Georgetei Darie. Aşa, de pildă,credinţa populară în fatalitatea uneipredestinări, a unei misiuni căreia îisuntem hărăziţi, e sugerată prinmetafora „crucii” pe care o avem depurtat fiecare: „Am aflat că-n viaţăfiecare /Are o cruce pusă în spinare (...)Pentru unii crucea-i mai uşoară /Pentrualţii e prea grea povară” (Crucea dinspinare). Altă dată poeta cugetă, emi-nescian, la efemeritatea omului în ra-port cu eternitatea naturii şi la exemplulpe care ni-l oferă aceasta din urmă:„iarba nu se lasă /învinsă de coasă/speranţa /locuieşte în fiecare /în cerulalbastru /uitarea în apele îngheţate (...)/ copacii ne învaţă nemurirea”(Meditaţie).

În sfârşit, motivul scurgerii timpului– denumit îndeobşte prin sintagmahoraţiană „fugit irreparabile tempus” –e prezent în câteva poeme, cel maiizbutit fiind cel intitulat Adio pleacătoamna, poate şi fiindcă trimite la unvers din Bacovia: „adio pică frunza”:„Adio pleacă toamna /Şi noaptea semăreşte /În faţa unei icoane /Te roagăşi gândeşte // De ce eşti singur iarna/Iar timpul cum îţi trece /Gândeşte-te iu-bite /La cine te iubeşte”. O premierăabsolută în creaţia lirică a GeorgeteiDarie o reprezintă şi elegiile cutematică socială, precum cea închinatămemoriei eroilor căzuţi în decembrie1989 (Trec colindători prin cimitir), oalta intitulată Deschide poarta, mamă,sau cea despre fetiţa nevoită a vindeflori „la colţ de stradă”, un Sufletnecăjit amintind de Fetiţa cu chibri-turile, de H. Chr. Andersen, sau de Unom necăjit al lui Mihail Sadoveanu.

Dacă lirica filozofică e prezentă, înIubirea e un vis, prin toate cele treispecii ale sale (meditaţia, arta poeticăşi elegia), celelalte două categorii aleliricii culte – lirica cetăţenească şi ceapeisagistă – sunt ilustrate doar princâte o specie. Celei dintâi îi aparţine unimn precum Rugă către Dumnezeu, întimp ce liricii peisagiste îi putem atribuicâteva izbutite pasteluri, cu sugestivetitluri, cum ar fi: Priveşte cum ningeafară, Să stau să adorm pe o câmpie,Verde plăpând, Ninge frumos, Splen-doarea nopţilor de vară etc. De altfel,e locul să spun aici că cea dintâi şi ceamai importantă impresie pe care mi-aprodus-o lectura volumului secund alGeorgetei Darie a fost tocmai aceastăevidentă evoluţie în raport cu cel dedebut, acest sensibil salt calitativ pecare a izbutit a-l realiza atât în ceea cepriveşte fondul, conţinutul ideatic(exemplificat, de noi, anterior prin vari-etatea tematică, prin multitudinea mo-tivelor lirice), cât şi în planul formal, alrealizării artistice (ilustrat prin diversi-tatea speciilor, prin ştiinţa compoziţiei,prin desăvârşita tehnică prozodică şimai cu seamă prin imaginarul poetic).

Revenind acum la problematica iu-birii, care constituie, fără îndoială,supratema acestei culegeri de versuri,ar fi de spus că autoarea realizează, cumăiestrie, o legătură logică, fireascăîntre aceste prime două volume alesale: Scrisori netrimise şi Iubirea eun vis. Cine cunoaşte Scrisorilenetrimise ale Georgetei Darie – de-spre care spuneam atunci, într-ocronică literară, că este cel mai izbutitdebut al anului 2015–, îşi maiaminteşte, poate, că ultima epistolălirică afirma tranşant decizia expedi-toarei de a pune capăt poveştii sale dedragoste: „N-am să-ţi mai scriu /nici tusă nu mă cauţi /se lasă bruma-ncetpeste cuvinte /de-ai să vorbeşti în gândcu tine însuţi /ai să-nţelegi de ce şi cineminte (…) //în viaţa noastră ca-ntr-o în-chisoare /glasul iubirii tace /tace/tace…” (Mi-e toamnă). Ei bine, acum,în prima parte a prezentului volum, au-toarea reiterează opţiunea finalizăriiacelei relaţii amoroase despre care seexprimă constant la timpul trecut, con-siderând-o integral şi iremediabilconsumată, expirată – dacă se poatespune aşa. În acest sens, ilustrativă mise pare a fi poezia Iubitul meu,compoziţional alcătuită din patrucatrene, fiecare corespunzând unuiadintre cele patru anotimpuri. Cu regre-tul că spaţiul limitat al prezentei prefeţenu ne îngăduie a reproduce integralaceastă bijuterie lirică, vom spune că şipiesa următoare – Te-am iubit –sugerează aceeaşi idee a unei relaţiierotice de domeniul trecutului, titlul fi-indu-i plasat, anaforic, pentru a potenţaideea, în poziţia iniţială a fiecărei strofe.Dar nu doar gramatica şi stilistica suntimplicate în limpezirea alambicatelorafecte ale poetei. Ortografia econvocată şi ea pentru a confirma de-cesul unei relaţii şi, probabil, naştereaalteia nou-nouţe, proaspete „ca oprimăvară”. Titlul – şi nu doar titlul –poeziei Pun punct pe o iubire – nulasă nici un dubiu în această privinţă,confirmând că, de fapt, iubirile îşi au şiele dialectica lor… „Pun punct şi nuvirgulă pe o iubire /Cum se pune punctla sfârşit de poezie /Şi am să pun şisemne de întrebare /De ce iubirea estetristă şi mă doare?” Versuri din po-emele ulterioare ale volumului neinformează că, de fapt, eroina – dacă-iputem spune aşa – aştepta de o viaţăaltceva, o altfel de iubire şi un iubit canimeni altul, care abia acum – în sfârşit– a sosit: „Of! O viaţă întreagă te-amcăutat, te-am aşteptat /Şi te visez cumvii şi mi te aşezi în inimă şi-n suflet /Iareu plutesc de fericire pe versuri şi pecântec”. Sau: „Mă iartă tu iubire că te-aştept de multă vreme /Şi sufletul mi tedoreşte şi vrea să mi te cheme /Să viiacum primăvara, când totul învie laviaţă /Ca să-mi dai şi mie: încredere, oşansă şi speranţă” (Mă iartă tuiubire!). Dacă m-aş număra printre ceicare cred că avem dreptul să punemsemnul egalităţii între biografie şipoezie, aş zice că aceste prime volumede versuri ale Georgetei Darie se con-stituie într-un veritabil roman autobi-ografic. Adevărul e, ca de obicei,undeva la mijloc, în sensul că autoareava fi transfigurat artistic, fără îndoială,transpunând în versuri, multe dintretrăirile sale, din frământările sale, într-un cuvânt – din destinul ei, din zbuciu-mul ei existenţial. Şi fiindcă moarteaface şi ea parte din existenţa noastră,poeta nu putea ignora această cumplitărealitate. Volumul se încheie, în chip in-spirat, prin consemnarea acestui dra-matic eveniment: iubitul ei (primul? aldoilea?, nici nu mai are importanţă!) apărăsit-o el de astă dată, definitiv, ire-versibil, plecând în lumea de dincolo.Spaima ce-o cuprinde, tristeţea ce-oapasă, singurătatea ce-o împresoarăsunt exprimate/consemnate simplu,într-un limbaj frust, fără inutile podoabeartistice, în poemul din urmă, prin carepune punct, cu adevărat, la tot şi latoate: „O soartă crudă mi te-a răpit dincasă /A mai rămas să-ţi aprind o

lumânare /Este cel mai dur moment,care mă doare // Degeaba strig la Dum-nezeu să te aducă /Of! nu mă aude şijalea mă apucă… /Cu lacrimile mele îţiud mormântul /Pe care, în trecere, îlusucă vântul” (Mi-e dor de tine!)

Aşadar, exprimând una dintre celemai importante dimensiuni interioareale omului – iubirea – volumul de faţăeste o nouă izbândă a Georgetei Darie,scriitoare pasionată de frumos, care aaflat în poezie cea mai adecvatămodalitate pentru a-şi exprima stărilede spirit. Visătoare impenitentă – dupăcum ne spune însuşi titlul –, avidă dedragoste, convinsă că fericirea nupoate exista decât în doi, GeorgetaDarie îşi asumă poezia şi starea deîndrăgostită perpetuă drept destin. Deşiîncă inegală, încă tatonantă această adoua carte a Georgetei Darie conţinepoeme scrise în registre stilistice vari-ate, de o copleşitoare senzualitate, bo-gate în imagini puternice şi economicdistribuite. Cu toate că multe dintre po-emele volumului sunt de facturătradiţionalistă, Georgeta Darie ape-lează frecvent şi la tehnici care ţin demodernitate, recognoscibile fiindorientările spre biografism şi neoexpre-sionism. Am putea afirma chiar că,graţie căutării febrile a iubirii şi a eului,Iubirea e un vis care certifică harul uneipoete existenţialiste stăpână pe mi-jloacele sale de expresie, de autentictalent şi rafinament liric, ceea ce oîndreptăţeşte să spere într-orecunoaştere publică pe măsură, dar şiîntr-o receptare critică adecvată.

DIALECTICA IUBIRII

Liv

iu C

his

cop

Lidia Iau

Ocrotireasclipetului

Cotiturile Olăneştiuluisunt pline de buruieni galbenecu miros înţepătordin care mi-ai făcut o coroniţăşi m-ai înscăunatpe un dâmb de domniţăocrotitoarea sclipetuluiapelor repezi săltând peste pietreşi de atuncide acolo n-am mai plecat

Oglinda

Oglinda apeloreste mai mult decât fermecatăprivită cu atenţieea poate să-ţi cureţe sufletulîmpovăratsă-ţi dea putereade a străbatenu doar câmpiaci chiar munţii cei mai înalţiai fiecărei zile

Călătorie, II

Ora 13a unei zile de marţi 13este momentul mult aşteptatal unei stăriatât de intenseîncât mi se pare că suntîn adâncul mărilorprivind fascinanta viaţătăcutăşi în acelaşi timpîn crugul văzduhuluiprivind dansul drăgăstosal păsărilorprintre ramuri şi deasupracu uşurinţă şi graţiede balerini rătăcitori

revistă de atitudine pagina 15

PLUMB 113

Cei care adoră șiadulează dicta-turile sunt con-vinși că eleservesc intere-selor poporuluimai mult decât o

democrație reală. Dacă facem recursla istorie se evidențiază un adevărperemptoriu, că lumea ce preferăregimuri autoritare este infantilă șitimorată de eventuale surprize,dificultăți, ne-siguranță. Pentru oa-menii obișnuiți paternalismul asigură oocrotire care ii scutește de griji înschimbul supunerii. Chiar în zilelenoastre se derulează în Turcia convul-sii sociale care dovedesc lipsa unei în-tocmiri democratice viabile. Trecutulsultanic al regimurilor turcești încă îșiface simțită influența în mentalul politi-cienilor. În veacurile de dominațieautocratică unii sultani au fostrăsturnați de către ieniceri fiindcădeveniseră insuportabili ori semoleșiseră din pricina traiului hedonic.Autocratul Erdogan deși a fost alesprin vot democratic a dat semne de fi-delitate față de tradiția sultanică.Bazându-se pe ignoranța electoratului

sau majoritar se instala întocmai caînaintaș i i săi de t r istă amintire. Însecolul XX s-au repetat puciurile mi-litare tocmai fiindcă regimul politic civilatinsese un nivel de corupție scanda-los. Până la elucidarea vinovățiilorîncercării de puci ratat arestații suntstriviți, mutilați întocmai ca pe vremealui Baiazid I. Prin eludarea legilor careprotejează victimele presupuse vino-vate se confirmă caracterul dictatorialal regimului aparent democratic. S-atot spus că și Hitler a fost ales demo-cratic iar după aceea a instaurat dic-tatura. În acea vreme, situația suigeneris din Germania explică de ce s-a instaurat atât de repede un regim to-talitar. De regulă, un partid politic careîși formează o poliție a sa nu maicedează conducerea decât în urmaunei revoluții. Din garda pretoriană adictatorului nazist formațiunile depoliție politică au devenit fiorosul SS.Acum, Erdogan a apelat la forțamaselor care îl simpatizează. Astafiindcă orice tip autoritar se credesudat cu poporul, pe care îl protejeazăși pretinde la rândul său recunoștință.În principiu formele de guvernare suntfragile atunci când nu există o cultură

solidă a democrației iar indiviziiparveniți în funcție sunt veleitari. Oricesistem paternalist se bizuie pe com-portamentul regresiv al maselor.Junta militară își prelungeștedominația fiindcă are uneori deîncheiat socoteli cu politicieniiînlăturați. Așa s-a întâmplat în Ar-gentina unde militarii au comis ororiînfiorătoare, au torturat și ucis, auprigonit presupuși comuniști, când defapt mulți erau doar bănuiți adversari.În secolul XX Europa a devenit unimens pandemoniu. Sociologul și psi-hologul Eric Fromm, analist faimosal personalității autoritare, dezvoltăo amplă și fină analiză a factorilor ceconcură la realizarea infernului politicîntr-o țară. În impozanta lucrareAnatomia distructivității umane,carte de referință în domeniu, elrealizează o disecție a personalitățiipatologice care a condus Germania,Hitler pe care îl găsește necrofil și de-sigur paranoic. Pe unul dintre marii șefiai SS-ului, Himmler îl consideră narci-sist, figură amorfă, lașă. Era poreclitcopoiul Europei pentru că trupele salevânau evrei și comuniști. Esteadevărat că acest tiran nu putea su-porta să vadă scene de tortură dar or-dona exterminarea miilor de victime.Avea ifose de savant biolog însă erasemidoct. Autorul amintit aruncă o

privire și asupra adversarului istoricStalin care conducea despotic imperiulroșu. Pe acesta îl surprinde cu saga-citate ca fiind un tip sadic. Pe semne,despotul gruzin avea profilul tipic, crudși suspicios al înaintașilor de origineasiatică. Odată cu îmbătrânirea i seaccentuează paranoia, ajungând să-șisuprime și unele rude suspectate deinfidelitate ideologică. Singurul colab-orator pe care l-a lăsat în viață a fostMolotov, fiindcă executa fără ezitareorice ordin, ba chiar n-a vociferat nicicând soția i-a fost trimisă în lagăr. An-turajul decimat s-a tot primenit dar ni-meni nu a cutezat să protesteze ori săfie tentat a se apăra. Toți îl socoteaustăpân absolut, inocent, salvatorul co-munismului. Chiar și Hitler îl invidiapentru autoritatea sa absolută. Is-toricul Volkogonov afirmă că spre fi-nalul vieții a trimis prin poștă drepturilesale bănești adunate din funcțiile ocu-pate trei decenii la trei tovarăși dejoacă din copilărie din orașul Gori.Așadar, Stalin era sentimental! Ofațetă necunoscută a caracterului săuiese în relief în pragul sfârșitului. Unadevăr irefutabil se cuvine subliniat,anume că omul rămâne parțial ne-cunoscut pentru semenii lui. Vorbim depersonalități accentuate în domeniulpolitic care nu se confundă cupacienții clinici din orice ospiciu.

Metamorfozele răului politic

Co

nst

anti

nVo

rnic

easa

Crrrrr crrruuucrrrrr crrruuu crrrrrcrrruuu... ono-matopeiele-triluriale unei păsărifoarte cunoscuteşi îndrăgite de pela noi. În termeniştiinţifici i se spune

garrlus glandarus, popular a fostbotezată gaiţă, pentru ca televiziuneasă o consacre drept moderator deemisiuni gen talk show. Specia este,aşadar, una singură, dar variantaoriginală, cu cioc şi limbă, aripi şigheare şi înzestrată cu o vocecapabilă să imite ori să reproducă cuvirtuozitate mai toate trilurile depăsări, a clonat varianta modernă acuvântătoarei cu două picioare şi ogură cât meliţa programată să batăorice recorduri în materie desporovăială. Verişoară cu corbul şiîmpodobită cu un penaj multicolor,pasărea numită gaiţă a fostblagoslovită, mai dincoace, nu se ştiede cine (doar bănuim) să-şi împartăgloria de limbuţie cu suratele ei dincodrul teletembelizării, care rubedeniinăscute prin eprubetele-minune alelaboratoarelor şi studiourilor tv suntprogramate să se dea în spectacol(sau în stambă, spre a fi mai expliciţi)reconvertind vechea zicere a baladeipopulare în versuri: „...de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace”.

Gaiţa vorbitoare, uzurpatoare a

gaiţei cântătoare-cârâitoare, a de-venit, de-o bună bucată de vreme, oprezenţă diurnă în fiecare dintrecasele noastre. Televizorul şi teleco-manda sunt uşa şi cheia care îi des-chid accesul. Vine şi nici că se mai dăplecată. Dacă dimineţile şi le rezervăpentru a-şi drege glasul hârâit derevărsările verbale ale zilei prece-dente, dar şi pentru a-şi stabili reper-toriul curent, de pe la orele prânzuluicelui de mijloc şi până spre miezulnopţii se dă într-un spectacol per-petuu de sunet şi lumină, presăratdoar cu mici pauze pentru a-şi tragesufletul ori pentru a mai schimbaceva-ceva din tonalitatea diapazonu-lui, dar fără modificarea linieimelodice a partiturii. Care rămâne,astfel, pe lungimea de undă „bateapa-n piuă”. Întrucât gaiţa-moderatortv le ştie pe tot şi toate, nimic din cene alcătuieşte existenţa diurnă nu-ieste străin: de la nemurirea sufletului,amintirile despre viitor, efectul razelorlunii asupra cheliei, tratamentulrevoluţionar al hemoroizilor sau/şi ul-tima năzbâtie în materie de politică„pas cu pas” a locatarului de laCotroceni ori ce vrăji a mai făcuttandemul struţo-cămilă liberalo-demo-crat. Gaiţa policicălitoare nu ştie, nupoate şi nici nu vrea să-şi pună frâiegurii. Talentul ei gen „toacă gura” vinedin butonul microfonului, cu care-şi in-terzice şi pune la punct interlo-cu-torul(ii) dacă nu-i convine cât şi ceglăsuiesc aceştia. Ei îi place să se as-culte, chiar dacă riscă (şi o păţeşte celmai adesea) să cadă în păcatul lo-goreei. Al vorbelor lipsite de idei şi

conţinut. Este maestră în a vorbidiscuţii, mai mult e pe lângă, decât pesubiect. Îi toacă gura precum pietrelede moară la măcinat porumbul. Îşietalează din plin talentul, e deopotrivăscenarist, regizor şi interpret; un ta-lent preluat, dar cizelat şi modernizat,de la garrlus glandarus. E flecară,guralivă, limbută, palavragioaică, seţine scai de ideile – puţine şi proaste,pe care însă le susţine cu tupeul cucare se crede că stă pe o cracă-douămai sus decât cea pe care i se află in-terlocutorii. Cu alte cuvinte, opersoană (femeie) care vorbeşte multşi fără rost (am citat din definiţia

ştiinţifică a speciei), preocupată nu dereceptivitatea şi interesul telespecta-torului, ci de ratingul emisiunii. Vezi,Doamne, ce bună (cârâitoare) sunt!Atoateştiutoare, se crede ea, e de-parte de a-şi da seama de un adevărsimplu ce-i stă la îndemână, ascunsdoar de smocul de pene coafate ce-iîmpodobesc fruntea; anume, căsuferă de o maladie degenerativă

cronicizată – diareea verbală. Care nuse tratează cu imodium. Suferă, întimp ce tratamentul îi e la îndemână:microfonul. Luaţi-i-l, sau tăiaţi-ilegătura, şi-o să vedeţi cum selecuieşte!... Cum nu mai bate câmpii,rătăcită pe arătură. Musafir nepoftit,dar tupeist, iese pe uşă dacă-l daiafară, dar reintră pe fereastră prinmiljlocirea antenei parabolice sau acablului tv. Cerându-ţi pentru acestfavor nu doar ascultarea, ci şi un con-tracost abonament. Asta-i pasăreacuvântătoare. Dacă, din sumarele de-scrieri de mai sus, veţi recunoaşte peuna, sau pe mai multe dintre modera-toarele talk-show-urilor de la diverseleteleviziuni precum Antena 3, Româniatv, Realitatea tv ori B1 tv, să nu vălăsaţi induşi în eroare de aparenţecum că ar fi vorba doar de simplecoincidenţe, spre a-l cita pe cunoscu-tul dramaturg Paul Everac.

Această sumară şi relativăportretizare a Gaiţei – în cele douăipostaze de specimene – cântătoare-cârâitoare şi vorbitoare-cicălitoare, arfi şi mai orfană dacă nu am repunepe ascultare şi vizionare celebrapiesă cu acelaşi nume a nu mai puţincelebrului Alexandru Kiriţescu, văzutăşi revăzută în montări şi interpretăride excepţie avându-le printre prota-goniste pe admirabilele LeopoldinaBălănuţă, Tamara Buciuceanu, IleanaStana Ionescu, Coca Andronescu şiale altor gaiţe-actriţe de o mare noto-rietate. A încerca să le pui alături degaiţele-talk-iste ar echivala cu un sa-crilegiu mediatic sinonim cu o sim-fonie interpretată la fluier.

GAIŢELE

Mih

ai B

uzn

ea

Nebunică

Am trecut cu tânărul,căruia i se spunea astfel,demai multe ori frontiera, pecale pietonală,în țara vecină-Ucraina.Colegul de voiaj îmiera de folos îndeosebi latălmăcirea pe românește alimbii ucrainene, care diferă

oarecum de graiul huțul de pe ținutul meu detrai. Și cam de fiecare dată „se răcorea,, (?) cu tăriatradițională (vodcă) de vreo 40 de grade, băuturăcare la vecinii noștri se bea cam un pahar deodatăîn compania sucului de roșii, și punct, nestându-sela taclale, mai mult timp. ca pe la noi. Nebunică însă,așa domol, golea o jumătate de litru, amețindu-sedoar un pic în ciuda partenerului său, adică a sub-semnatului, care-și astâmpăra setea cu o sticlă debere, cam acrișoară. Presupun că nu-i prea conve-nea gestul meu firesc, mai ales fiind vară. Licoareasavurată îi dădea doar oleacă de curaj, la în-toarcere, de a străbate cu pasul cei aproximativ 3

km distanță între magazinul respectiv și frontieră. Lavamă Nebunică nu prezenta vreo stare generată deconsumul alcoolului, doar i se putea imputa eventualfaptul de a fi „prea vorbăreț”. Drumușorul spre patrieera de fapt o cărăruie scurtă, flancată de brazi,sporindu-i astfel frumusețea.

Totuși în satul nostru, la întâlnirile numeroasecu flăcăul respectiv încercasem să-i examinez com-portamentul cotidian. Câștiga banii robotind zi-lumină prin gospodăriile unde era chematfolosindu-se de fierăstrău mecanic și topor. După cesecționa tulpinile destinate a deveni calaburi, peaceștia îi despica. Cât de aprig putea să fie laaceastă muncă aproape că, din ce mai auzisem, nureușeam să cred chiar totul. Și tânărul n-avea maimult de 25 de ani! Mă întrebam astfel privind camneputincios la grămada de calaburi din ograda mea,ce ajungea până aproape de acoperișul casei -edrept- nu prea înalte. Și fără a sta mult pe gânduri,,ca baba pe scânduri! „hotărâsem cu soția, amândoifiind vârstnici și bolnavi, să-l căutăm și din „piatrăseacă” întrucât era mereu ocupat pe la oameni.Poate, apreciam noi apelând la logicul situației, îndouă-trei zile „ne rezolvă” combustibilul pentru iarna

noastră lungă să ne ajungă. Îi vom plăti cât ne vacere.Hotărârea fiind luată și contactându-l urma „săne așteptăm rândul”. Fiind foarte căutat, sosirea luiîn ograda noastră era ca o mare șansă dar și bu-curie.Și iată că sorții ne-au surâs, de altminteri

rămâneam în pragul deznădejdii, deoarece nureușisem nici după zadarnice căutări să găsim vreo„mână de lucru”. Încă era în cumpănă ziua cunoaptea când Nebunică se ivise la poarta noastră.Nici nu apucaserăm să-i spunem ce și care-i chestiacă el dintr-o privire aprecie movila de calaburi. Demâncare nici nu voise să audă. Se recomandasePetru Șesureac și ne ceru flexul.Își făcu lama uneltei„brici”. Acuma eu nu știu:săreau scânteile din cal-aburii despicați sau din lama toporului său. Oho, tre-cuse și amiaza, iar Petru Șesureac, alias Nebunică,la o scurtă pauză se luptă cu o pâine pe care o mis-tui, apoi bău două căni de apă își scuipă în palme șinu se lăsă de mânuirea toporului său „fermecat”până ce nu termină calaburii!. Fusesem oare mar-torii unei himere, a unui spectacol halucinant ori os-toiala îi durase o singură zi? O întrebare la care nune găsim răspunsul nici... astăzi!

Dec

ebal

-Ale

xan

dru

Seu

l

pagina 16 revistă de cultură

PLUMB 113

„În livada cu meri şi pruni, fructele atârnau înpomi de parcă nu se îndurau să se despartăde trunchiul lor, aşa cum nici mie nu-mi veneasă plec din satul meu [Gura Putnei, jud.Suceava] uitat de lume, la Liceul OlteaDoamna din Iaşi”; la Ion Creangă: „Cum nuse dă scos ursul din bârlog [...], aşa nu mădam eu dus din Humuleşti în toamna anului1855, când veni vremea să plec la Socola,după stăruinţa mamei”.

Decizia de a sta sub catedră o orăîntreagă (de chimie) e copia ascunderii iedu-lui celui mijlociu „sub un chersin”; „se-nghemuieşte acolo cum poate, tace capământul şi-i tremură carnea pe dânsul defrică”. De Ionel Teodoreanu aminteşte când înclasa a V-a „treizeci de perechi de ochi s-auîntors spre” ea „curioşi şi apoi ironici”, ca în„Prăvale-Baba”, când „ochii celorlalţi la[Fănuţă] s-au oprit”.

Crenguţa-Gabriela Pâslaru joacă un rolcomplex în cartea sa: e scenarist, regizor şimai ales erou. A dorit să urmeze arta teatrală(„ce visam eu era imposibil atunci – actoria”),dar a preschimbat viaţa în partituri (a sevedea scena prinderii peştelui de 6-7 kg înbalta din centrul Bacăului). Sursele umorului,aşa cum le-am identificat eu, sunt cel puţintrei: aglomerările de fapte pe o unitate de timpredusă (vide paragraful „oficierii” cununieicivile şi al „cadoului de nuntă”: tăierea uneizile din salariu), amestecul de sobrietate şicadru hilar (vide consecinţele pierderii carteleide masă) ori impactul dintre esenţă şiaparenţă (vide audiţia concertului Filarmoniciidin Iaşi). Terapia prin umor e susţinută depilule adecvate (în special relatările de laşedinţele U.T.C.), iar melanjul veselie-tristeţeare funcţia unui laitmotiv în lucrare: „Umoristule un om de bună dispoziţie amară” (Jules Re-nard); „Când am ieşit de la oră, îmi venea sărâd dar şi să plâng” (la o inspecţie), după„întâmplări comice în tragismul lor” ori„experienţe hazlii cu gust amar”. Uneori sepoate atinge „paroxismul comicului tragic”.Este vorba despre „eroina” părţii a doua avolumului, pălăria, un fel de scriere în ramă.Tratarea este culturală (micromonografiaobiectului vestimentar), la care aş adăugaobservaţii de natură lingvistică. Cuvântul estela origine un italienism – cappelleria –, iar încartea comentată întâlnim două derivate:pălăriată şi respectiv împălăriată. Pitoresculaccesoriu vestimentar „oferă o anumită notăpersonală oamenilor” (nu o pot uita pe scri-itoarea Ioana Postelnicu, ale cărei pălării i-aufermecat pe confraţi) şi susţine, în opinia au-toarei, un demers moral: „Din păcate şi astăzicând port pălării, parcă încerc să mai acopărdin josnicia oamenilor care calcă în picioareorice valori [...] şi se luptă numai pentru banişi putere”. În povestiri, sunt suficiente situaţiicând acest obiect exemplifică norme aleeleganţei în societate. (Apropo: scena primeiîntâlniri cu un băiat ar fi fost simplificată într-un anumit punct dacă se ştia că niciodată nuse sărută o mână înmănuşată.)

Stilistic, am remarcat o bună descrierelirică (a verii, când mergea la secerat şiadunat) şi o formă de pre-text: „Totdeaunaexistă în preajma noastră întâmplări ce nesugerează ritmul unui joc sălbatic sau al unuimarş funebru, o situaţie comică dar care areîn ea ceva tragic, ce se păstrează în memo-rie, de care ne amuzăm sau ne întristăm”. Eca în paradoxul „Marin Preda, scris deMoromeţii”: lipseşte scriitorul, care să deaviaţă întâmplărilor. Lingvistic, mi-au atrasatenţia: 1. un compus absent din dicţionarelenoastre: „tragico-comedie”, scris corect cucratimă, spre deosebire de „tragicomic”, fărăcratimă şi tot corect scris; 2. o perifrază careazi ar fi fost ironizată de anglofili: „sfârşit desăptămână”, în loc de popularul „weekend”.

Dispunând de un fond factologic semni-ficativ, rod al capacităţii de absorbţie a eveni-mentelor la care a asistat, acordând întâietateîntâmplării şi abia apoi comentariului,Crenguţa-Gabriela Pâslaru ne îmbie să intuimparfumul nostalgiei chiar cu riscul de a nelăsa un gust amar. Cartea sa este un docu-ment de care avem nevoie pentru a recom-pune o epocă nu din prelucrări indirecte, cidin declaraţii „de la faţa locului”. A ieşit unpuzzle care merită continuat şi eventualnuanţat.

Pedagogie şi...(Continuare din pag. 7)

Factorul care influențează celmai mult opera literară este autorulei, fără de care ea nici n-ar exista.Biografia lui Cornel ConstantinCiomâzgă interesează, întrucât eaaruncă o lumină asupra acțiunii șisemnificației romanelor sale, am-plificând-le. Cornel ConstantinCiomâzgă (n. 28 martie 1956, înpreajma Mânăstirii Neamțului) astudiat regie de teatru și film, apoia continuat cu studii de psihologieși teologie. Este considerat unuldintre cei mai importanți publiciștiai anilor 1990, întemeietor și direc-tor al unor publicații și al primelorposturi de radio private din Româ-nia, profesor la Facultatea deJurnalistică, mentor al unor marigazetari de astăzi. În 2001 a rea-lizat primul curs de psihologiecreștin – ortodoxă. Între 1993 și2003 a fost președintele Asociațieijurnaliștilor Europeni - filiala Româ-nia. Întreaga activitate publicisticăa fost încununată cu numeroasepremii și distincții.

În plină glorie și prosperitatematerială, după uriașul slalom făcutprin filiosofiile orientale, prin litera-turile lumii, cu unele popasuri înarta cinematografică, în jurnalism șipsihologie, pentru a afla răspunsurila ch inu i toare le în t rebăr iexistențiale, se retrage din tumultullumii în chiliile unor mănăstiri și,după 12 ani, publică romanulLucrarea, considerat de criticaliterară „o capodoperă”, „emi-nentă”, „ziditoare de suflet” etc.

În 2014, după 10 ani, convinsfiind că „nu am voie să arestezceea ce Dumnezeu mi-a arătatmie”, autorul își continuă periplulideilor creștine, dăruind cititorilorcel de-al doilea roman, Se întorcmorții acasă (Editura CarteaActuală 3C, București).

Pentru a înțelege/a decodaelementele scriiturii recentei cărțieste potrivit să cităm opiniile au-torului despre principiile care tre-buie să guverneze statutul deroman: „Pentru mine, un roman (...)ar trebui să fie un mare buchet deidei, având în centru ospectaculoasă poveste, câtevarepere și coordonate existențiale,ceva simboluri, ca să se justifice cași roman, metaforă, spre a nu fisărăcăcios și, în sfârșit, să fie am-

balat cu grijă într-o pledoariesimplă pentru ceva cu adevărat im-portant”.

În centru o spectaculoasăpoveste. Ideea majoră a celor 56de secvențe înrămate cu verseteselectate din cei 150 de Psalmi aiSfintei Scripturi este sintetizată deversetul 19 din Iezechiel XI, caredeschide și închide cartea într-oviziune optimistă, asigurându-nepe noi muritorii de rând că prinnașterea din nou porțile întoarceriiîn Acasa cerească sunt larg des-chise. Fiecare secvență se pliazăpe diferite experiențe de transfor-mare a personajelor în drumul lorde a-l descoperi pe Dumnezeu, dea-și înțelege semenii, lumea și peei înșiși. Autorul își pune întreagameditație despre rosturile și rostui-rile omului în drumul său cătredesăvârșire pe portativul uneipovești tulburătoare, construitădupă toate regulile naratologieimoderne. Se întorc morții acasă îșiare geneza într-un fapt real dinviața de ziarist a autorului. În 1991întâlnește la o gură de metrou unbărbat ramolit, care, ignorat detrecători, rostea ca pentru sine:„Dacă ați veni voi de unde vin eu,puișorilor, n-ați mai fugi așa”. Scri-itorul nu scapă prilejul de a intra învorbă cu bărbatul, de la care a aflatcă acesta venea de la cimitir, undestătuse îngropat douăzeci și una dezile, din cauză că legistul, în modgreșit a constatat decesul, pentrucă el, de fapt se afla în moarteclinică. Într-o zi, de sâmbâtamorților, în timp ce tămâia piatrafunerară, o femeie aude înfricoșatăstrigăte și bubuituri venite din inte-riorul sicriului. Salvat din mormântde groparii cimitirului, omul nu esteprimit acasă, este respins de rudeși de oameni, încercând zadarnicsă fie șters din evidențeledecedaților, pentru a fi înregistrat înevidențele celor vii. Convins fiindcă realitatea este oxigenul litera-turii, autorul preia cazul și, după ceîl folosește pentru a publica un arti-col în ziarul „Tinerama”, îltransfigurează într-o carte profundăcu ajutorul codului lingvistic defactură estetică. Omul, întors acasădin mormânt, pe numele său Petre,un fost securist torționar, îșiîntâlnește într-o mănăstire victima,pe părintele Filip, căruiaspovedindu-i-se îi mărturiseștecum i-a ucis fratele, cum i-a violatsora și cum i-a fabricat un dosar, pebaza căruia avea să fie condamnatla 21 de ani de muncă silnică.

Un mare buchet de idei șicâteva repere și coordonateexistențiale. Fiind un artist încăutarea artei absolute, Cornel

Constantin Ciomâzgă ascultă deîndemnul ierarhului Gheranda „dea pune scrierea sub duhulrugăciunii pentru a nu o încărca cuduhul tristeții”. Astfel poveștileadunate de la/din lume, „ameste-cate cu o roușoară sacră”, dupăpropria-i mărturisire, sunt transfor-mate în respirația eclezială șicosmică a Duhului Sfânt, arta saromanescă devenind ontologie.Ceea ce pune în valoare temele șisubtemele romanului estesupratema dostoievskiană referi-toare la raportul dintre victimă șicălău, sintagmă ce se desface într-un larg evantai de semnificații.Petre însuși, prin atrocitățilecomise, străbătând drumulanevoios de la moarte la viață, estepropriul său călău. În vidul moralcreat de ateismul propagat de co-munism Dumnezeu este expulzatdin ființa sa, el însuși devine unmonstru care, în final, obțineîmpăcarea cu propria-i conștiințăprin nașterea din nou, nu prin suicidca la Dostoievski. E lesne de ob-servat că, atât în viața reală cât șiîn literatură, rolurile de victimăși/sau călău sunt interșanjabile.Vrăjmașul călău devine în viziuneacreștină a părintelui Filip unbinefăcător ,un doctor al sufletuluisău, un pricinuitor de îndreptare.Întâlnirea dintre victimă și călăueste programată de Dumnezeupentru a-i face pe amândoi, victimăși călău, să se regăsească într-ocomuniune duhovnicească; Petrepărăsește infernul păcatelor, sespovedește părintelui Filip, alegecalea pocăinței și îmbracă hainamonahală; Filip, după 21 de aniexecutați la canal, după chinurileîndurate în urma torturilor la care-l supune torționarul Petre, treceprin examenul desăvărșirii, îlspovedește pe acesta, îl iartă și îliubește. Pentru el iubirea devrăjmaș a devenit o realitate,marele examen al vieții, răspunsulla marea întrebare pusă creștinului:Ai în fața ta pe torționarul vieții tale,îl poți iubi, iertându-l?. TorționarulPetre, în viziunea creștină apărintelui Mark, devine dinrăufăcător, din călăul care a fost,binefăcătorul întregii familii: „Pentrumine, pentru mama și pentruunchiul Filip ești binefăcătorul nos-tru prin care așa a binevoit să lu-creze Dumnezeu (....). Dacă nuerai tu, cu furiile tale sălbatice deatunci, eu însumi n-aș fi fost, căcimama se pregătea să-și dăruiascăviața cu fecioria deplină MireluiHristos (...). Dacă nu s-ar fi întâm-plat atunci umilința aceea marepentru mama, cine știe de câte oripână acum ar fi mușcat-o poateșarpele mândriei”. Multe din-tre religiile/confesiunile lumiiîndeamnă la iubirea deaproapele, însă creștinismul necere si mai mult de atât, neporuncește/ne îndeamnă să-iiubim pe vrăjmași, sărăspundem răului cu bine. In-teresant este că toateadevărurile revelate suntprezentate prin racordarea laSf. Scriptură, la sfinții părinți, lafilozofia greacă, la scriitorii mis-tici/nemistici, ori la oameni deștiință emblematici etc. Tot 21de zile a stat și Petre înmor-mântat din cauza unui legist in-competent care n-a constatatcă acesta se afla în moarteclinică. „Cifra 21 devine un sim-bol transcendent al înălțimii/alcunoașterii absolute. În Biblie21 este cifra perfecțiunii prinexcelență, reprezintă cele 21de atribute ale înțelepciunii.(Continuare în pag. 17)

Nașterea din nou, taina întoarcerii morților acasă

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:Doru CiuCesCu, GheorGhe uNGureANu,

DAN  sANDu, eLeNA PÂrLoG, PeTruȘ ANDrei, MihAeLABĂBuȘANu,

ALeXANDru DuMiTru, siLViA MiLer, TiNCuȚA horoNCeANu-BerNeViCprezentare grafică: IOAN BURLACU; Corectur\: Mihai Buznea, Eugen Verman

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comilustrații revistă: Mircea Nour, radu Mihai

Gelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU, GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

Dan

iel N

ico

lesc

u

pagina 17revistă de atitudine

PLUMB 112

Regulamentul concursului de literatură din cadrul

Festivalului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”- Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu

Bacovia” organizează Ediţia a X-a a FestivaluluiNaţional de Literatură

„Agatha Grigorescu Bacovia”.Festivalul se desfăşoară pe două secţiuni:

POEZIE şi PROZĂ. Pot participa creatori deliteratură din ţară şi străinătate, indiferent de vârstăşi afiliere la U.S.R. sau alte asociaţii profesionale.Nu pot participa autorii care au obţinut unul dinprimele 3 premii la ultimele 3 ediţiile ale festivalului,(cu excepţia celor cărora li s-a retras premiul în bani,pentru neprezentarea la festivităţile de premiere).

- Lucrările vor fi expediate la adresele dee-mail:

lmanailescu@gmail.com sau revista.fereastra@gmail.com.Materialele pot fi trimise şi prin poştă, tot în for-

mat electronic (CD) la adresa: Lucian Mănăilescu,str. Unirii, bl. 35C, ap. 14, Buzău. CP 120237,până la 1 septembrie 2016.

- Textele vor fi culese cu Times New Roman,corp 12 -14 (obligatoriu diacritice) - cel mult 10pagini A4 pentru secţiunea proză (una sau douăproze scurte) sau 15 poezii. Pentru ambele secţiunitextele se semnează cu numele real (dacă autoruldoreşte să fie publicat sub pseudonim va specificaacest lucru). Se anexează un CV, care va cuprindeşi adresele de corespondenţă (poştală, e-mail, nr.de telefon) şi o fotografie în JPEG sau TIF, cu laturamare de minimum 20 cm. (pentru a permite repro-

ducerea ei în revistă, în cazul publicării). Vom con-firma primirea textelor imediat ce acestea ne parvin.(Lipsa confirmării este echivalentă cu neînscriereatextelor la jurizare)

Textele care nu respectă prevederile acestui re-gulament vor fi eliminate din concurs.

- Juriul, prezidat de o personalitate a vieţii cul-turale româneşti, format din 5 scriitori, membri aiU.S.R., va acorda următoarele premii: Marele Pre-miu Ahata Grigorescu Bacovia;

La Secţiunea POEZIE: Premiul „GeorgeRanetti” (I); Premiul Spirea V. Anastasiu (II); Premiulprof. Gheorghe Panait (III).

La Secţiunea PROZĂ: Premiul GheorgheEminescu (I); Premiul Leonida Condeescu (II);Premiul Ioachim Botez (III).

Premiile revistei Fereastra, la ambele secţiuni,vor fi acordate autorilor cu cele mai semnificativecontribuţii în revistă, publicate în intervalul 1 sep-tembrie 2015 – 1 septembrie 2016. De asemeneavor fi acordate premii speciale şi menţiuni ale unorreviste literare, instituţii de cultură sau sponsori.

Jurizarea se va face astfel: Fiecare membru aljuriului va alege şi va nota primele 20 de texte, lafiecare secţiune, în ordine valorică, (cel mai valorostext primind 20 de puncte, cel de al cincisprezecileaun punct). În final punctele se vor cumula, întoc-mindu-se clasamentul, în funcţie de care se acordăpremiile.

Premiile acordate de celelalte reviste şi spon-sori vor fi jurizate de către reprezentanţii acestora.

Câştigătorii vor fi anunţaţi din timp pentru a par-ticipa la festivitatea de premiere din luna octombrie2016, urmând să confirme prezenţa.

În cazul neprezentării la festivitate premiile seredistribuie. Informaţii suplimentare la telefonul:0760210763

Romică Ghica

Ineficacitate

Când adversarii țintesc poarta,Apărătorii trag clar afară:Cu atacanții alta-i soarta,Trag aiurea sau cel mult în bară.

Pentru sondare

Și-a semănat un lan trifoi.(Tot stătea degeaba locul)S-aibă trifoi cu patru foi,Pentru a-și testa norocul.

Îndemn

Să învățăm de la albineZelul lor și hărnicia.Lupta cu hoții, acribiaȘi tot ce fac ele bine!

Potcoava cu noroc.

Ca în viață să-ți dea Potcoava cea mult râvnîtă,Bine-i să ieie contact cu eaCând desprinsă-i de copită!.

Cui prodest?

Am văzut de-a lungul viețiiInși ce au pe toți perețiiIcoane și iconele,Dar nu se-nchină la ele.

Cui bono?

Mi se pare a-fi-ntr-o doagăOri cu mințile plecate,Pentru ce dânsul se roagăDacă nu face păcate!?

Simbolizează înțelepciunea divină, strălucirea luminiicelei veșnice...” (Dicționar de simboluri – vol. 1, pp. 458- 459).

S-a vehiculat în perioada postdecembristă de cătreunii martiri ai închisorilor comuniste ori/și de presa scrisăsau vorbită, cu tot mai multă insistență, sloganul „iertăm,dar nu uităm”. Părintele Marc, vizitându-l pe torționarulPetre în micul spital al schitului, îi amintește acestuia cu-vintele Sfântului Simeon Noul Teolog că „încă și maimare lucru decât toate (...) socotesc că este ca cineva săuite cu desăvârșire cele îndurate și să nu-și aducă amintede nimic din ceea ce i s-a întâmplat (...).” Chiar dacăomenește nu putem uita, avându-l model pe Hristos, nuvom mai simți nevoia să ne folosim memoria împotrivaaltora pentru a ne răzbuna. Sf. Ioan Scărarul afirmăaxiomatic: „Neținerea de minte a răului este semnuladevăratei pocăințe. Cel care nu uită răul și își închipuietotuși că se pocăiește este asemenea celui care în vis ise pare că aleargă , pe când în realitate el stă pe loc”.Prețul iertării constă, în ultima instanță, în răstignireaeului...Dacă nu vom ierta, uitând răul ce ni s-a făcut, nuvom primi iertare din partea lui Dumnezeu. Mărturisireapăcatului și cererea de iertare nu este neapărat necesarăpentru cel care iartă, ci pentru cel care are nevoie deiertare.

Pozițiile de victimă (Filip) și Călău (Petre) , după cumdemonstrează traseele lor existențiale, sunt roluri limita-tive în care Dumnezeu, regizorul Universului, îi/ne dis-tribuie pentru a învăța anumite lecții morale in scopultranscenderii dualității și a regăsirii unității a tot și toate.Petre, în ipostaza călăului, în raport cu Filip, este, larându-i, victimă a sistemului totalitar, inamicul omului in-terior. Paradigma victimă – călău poate fi detectată și înraporturile belicoase dintre omul vechi și omul nou în in-teriorul aceleiași ființe. Toate personajele parcurg undrum de inițiere în demersul întoarcerii acasă din mor-mântul păcatului în care viețuiește omul vechi, nenăscutdin nou. Toate inițierile trec printr-o fază a suferinței/morții înainte de a se deschide calea către o viață nouă.Înfruntarea morții este experiența majoră a vieții, dar oa-menii acestui secol au încetat să mai creadă în moarte,cea care le va dezvălui orizonturile luminoase ale viețiiveșnice. Deoarece Hristos a înviat din morți și noi putemavea certitudinea că vom învia.

Pe drept cuvânt, autorul și comentatorii volumuluiconsideră, pe bună dreptate, că „Se întorc morții acasă”este o carte care poate schimba destine, poate treziconștiințe, fiind o evanghelia în acțiune.

Prin vocea părintelui Filip, rememorându-și anii

petrecuți prin pușcăriile comuniste, aflăm că înînvățăturile patristice există îndemnul de a-l privi pe celce ne ocărăște ca pe doctorul trimis de pronie, ca să nevindece sufletul de cele patru mari păcate/boli sufleteștiale ființei: antropolatria (egocentrismul), chenodoxia(slava deșartă), arghirofilia (iubire de arginți), gastri-marghia (nemijlocit legată de desfrânarea sexuală) etc.

Maladiile omului cotropit de iu-birea de sine pot fi diagnosti-cate și vindecate prin pocăință,prin care „făgăduim lui Dum-nezeu să începem o viațănouă”, una conștientizată,asumată și profundă, prin careputem dobândi schimbareaminții (metanoia) și smerenia.Sfântul Ioan Scărarul nespune că Pocăința nu esteposibilă fără o reînnoire abotezului, se înțelege, com-plementară celui practicat lanaștere pentru ștergereapăcatului originar, dar care, ul-terior a putut fi întinat. Desigur,botezul în apă, fără Cuvânt, nuare decât un sens simbolic,

fără valoare mântuitoare, dacă nu are loc nașterea dinnou, un proces complex, pe care Dumnezeu îl determinăîn interiorul conștiinței noastre.

Instalarea ca stareț a părintelui Mark, inspirat depreasfinții părinți ortodocși, îi dă acestuia prilejul sărostească unele gânduri de nemulțumire despre BisericaOrtodoxă și modul în care unii clerici o slujesc: „...în ultimavreme o profundă corupție a slujirii preoțești a pătruns șiîn Biserica ortodoxă (...), o parte din clerici își urmărescîndeosebi interesele personale (...), goana după cinstireși onoruri i-a adus pe mulți dintre clerici în situația de ase pune în slujba unei culturi a abuzului (...), stimulată șiîntreținută prin refuzul de a viețui în conformitate cu sim-plitatea și smerenia pildei ce ne-o dă Hristos”. (...) „Pentrua merge înainte este nevoie de ierarhi, de stareți, deduhovnici și de preoți care să fie cu mult mai mult decâtniște oficialități religioase”.

Prin această poveste „cioplită (...) în cuvinte/prin Cu-vânt” Cornel Constantin Ciomâzgă își demonstrează,printr-o formulă epică inedită, setea de adevăr, talentulsău de observator extraordinar al psihologiei umane și alrealităților politice, sociale și religioase într-o Româniehulită, aflată în plin proces de destructurare. Din acestsistem ce pare închis,(metafora sicriului) există o ieșireîn spațiul libertății transcendentale, după modelul oferitde personajele romanului Se întorc morții acasă. Estevorba de a doua naștere din apă și din Duh, indicată dede Ioan 3, v.3-5.

Nașterea din nou, taina...(Continuare din pag. 16)

L'Europa è morta a Idomeni

Giaccion fogli abortitida una mente stanca,l'azzurro crespo delle ortensie,treni in lontananza...Mi seguirai sul viale del tramonto?Fendon tenebremani da ricordiscrepolate,il bovindo di Plovdivgià tremava ai fuochi...2007,il nuovo anno a sorsi di rakijadispensanti auguria destra e manca..Arlecchino il cielo di colore, oggila radio annuncia„L'Europa è morta”e ingenue urla di bimbi,madri, vesti di straccisul fango di Idomeni.

Europa a murit la Idomeni

Zac foile avortatede către o minte obosită,albastrul creț al hortensiilor,trenuri în depărtare. Mă vei însoți în mersul meu spre asfințit?Despică tenebremâini din amintiri crăpate,bovindoul Plovdivuluitremura deja la focuri... 2007,anul nou, înghițituri de rachiurăspândind urări în dreapta şi în stânga.. Arlecchino este cerul de culoare,astăzi radioul anunță„Europa a murit” şi urlete naive ale copiilor,mame, rochii din cârpepe noroiul Idomeniului.

LUCA CIPOLLA

pagina 18 revistă de cultură

PLUMB 113

Ozana Kalmuski Zarea

Despre modele şi nu numai

Dragul profesor Mircea DanRăducanu – girantul unor nume în pi-anistica românească – mi-a trimis cea

mai recentă apariţie editorială, la Editura Artes, intitulatăModelele mele (Modeste confesiuni târzii). M. D.Răducanu participă la numeroase reuniuni ştiinţifice laIaşi şi Bucureşti, publică în revista Muzica, în primulnumăr al Scrierilor muzicologice din 1968, în Studii demuzicologie, la Ed. Muzicală. Membru al Uniunii Com-pozitorilor şi Muzicologilor din România, primeşte în1995 premiul UCMR pentru lucrarea Principii dedidactică instrumentală, a treia din cele opt lucrări despecialitate tipărite. În perioada 1962-2005 susţine 30de recitaluri pianistice şi 110 concerte cu orchestrele fi-larmonice din ţară, sub bagheta unor renumiţi dirijori.Remarcabile interpretările Concertelor 1.3 şi 5 de L.v.Beethoven, a Concertului 1 de Liszt, a Concertului deGrieg sau a Concertelor în re minor şi La major deMozart. Preocupat de creaţii ce i se potrivesc tempera-mental şi stilistic, abordează Concertul 2 de DmitriŞostakovici şi Concertul câmpenesc de FrancisPoulenc, Concertul pentru pian de Paul Constantinescu,Burlesca lui Richard Strauss. Profesor universitar din1990, decan al Facultăţii de Interpretare muzicală în1990 şi din 1992 până în anul 2000, conduce catedrade pian principal a Conservatorului George Enescu dinIaşi într-o perioadă în care doctoratul (slavă Domnului!)nu devenise obligatoriu pentru a avansa în ierarhiauniversitară. Această găselniţă nu are nicio, dar niciolegătură cu activitatea interpretativă! Doctoratul în inter-pretare? Invenţie pentru a mângâia orgolii. Titlul de doc-tor –în accepţia adevărată– încununează o îndelungăperioadă de cercetare muzicologică, nu de interpretare!De aici şi suita de plagiate ori tonele de maculaturăcompilată, totalmente nefolositoare, deoarece interpretulnu face cercetare, el interpreteaza! Falsuri! Şi cumnimic nu se poate clădi pe minciună, impostură şi fals,nu e de mirare că astăzi ne lipsesc modelele!

Revenind, Mircea Dan Răducanu purcede înmărturisirile sale la un demers don quijotesc, nostalgic,adresat în principal sieşi, pentru a-şi confirmaapartenenţa la o altă lume – care din păcate nu maiexistă şi nu mai oferă modele şi celor câţiva connois-seurs care se raportează acestei lumi dispărute. Mo-delele domniei sale, cei ce l-au inspirat, l-au ghidat şil-au ajutat să devină pianistul şi pedagogul de excepţie,cercetătorul şi autorul unor volume de referinţă pentrupredarea pianului sunt nume grele: Cella Delavrancea,Silvia Şerbescu, Grete Miletineanu, Victor Iuşceanu,George Bălan, Ion Dumitrescu, Teodor Bălan, AchimStoia, George Pascu, Ion Baciu, George Vintilă ori DanHatmanu.

Dubla sa formaţie de pianist şi muzicolog l-a servitîn slalomul perpetuu pe care peste cinci decenii l-a prac-ticat ca dascăl, încercând şi reuşind, cu succes, să im-plementeze, ca să folosesc un termen la modă, un cântpianistic menit să sensibilizeze, să creeze imagini cedăinuie cât şi noi şi nu doar simple redări ale unorcreaţii. Crezul acesta artistic, devotamentul, fidelitateaşi obstinenţa cu care l-a cultivat, face din artistul Mircea

Dan Răducanu acel unic şi atem-poral exemplu de dedicare a vieţiipentru muzică. Exemplu din carenoi ne-am înfruptat copios! Îmiaduc aminte de lecţiile de pian şide graba cu care consemnamfiecare observaţie a profesorului,recomandările celor mai intere-sante interpretări. Bonomia şinaturaleţea cu care „preda” şiapoi apariţiile scenice, întregeautabloul dascălului, al mentorului!Pe scurt, conturau modelul. Voicita aprecierea profesoruluiGeorge Pascu, alt model şi mar-tor al amintirilor mele: „M.D.

Răducanu a reliefat întreaga gamă de imagini cu clari-tatea pe care o dă înţelegerea acestei muzici şi cupoezia reţinută pe care a intuit-o deplin”. La rândul său,drag model mie, aproape octogenarul MDR m-a adusîn lumea fabuloasă a muzicii de pian şi mi-a transmisnu doar rigurozitate şi seriozitate, ci și aceabinecuvântată bucurie şi dorinţă de a cânta.

Privit uneori cu reticenţă, ca o specie nouă, gene-ratoare de îngrijorări majore pentru mediocrii din toatetimpurile, acest melanj între teorie şi practică, între actulartistic în sine şi explicitarea lui în parametri tehnici şiestetici, mutarea de pe un palier pe altul, dă în conti-nuare frisoane de invidie celor ce nu au acces acolo.Domnule profesor, sunteţi de modă veche, modă pecare eu o ador şi o preţuiesc în continuare şi îmi place să potvisa încă, alături de aristocraţii şi nobilii spiritului, lângă care amavut şansa să „cresc” şi să nu mă maturizez.

Există aşa numita perioadăde copilărie a democraţiei?Firesc este să ne întrebăm aris-totelic dacă putem vorbi de aşaceva la noi în frumoasa noastrăţară! Următoarea întrebarefirească: cât durează aceastăcopilărie? Fiindcă la noi se parecă n-are sfârşit şi nu se în-trevede nici un semn deadolescenţă. Despre maturitatenici vorbă! În timp ce noi neîmbătăm cu apa chioară ademocraţiei, însăşi democraţiaeuropeană este în stare deboală acută. Loviturile primitefrecvent de la cetăţenii teroriştiproprii sau importaţi din ţărilearabe, dovedesc vulnerabili-tatea unui sistem umflat decătre politicieni şi mass-mediaca unul foarte performant şisigur. Comunităţile de informaţiieuropene se dovedesc departede ceea ce par a fi, şi au fostdepăşite de evenimente în aten-tatele din ultimul an. Chiar dacăpare solidară, Europa este unamalgam de structuri şi principii,guvernate de interese econo-mice, fără un liant care să deaconsistenţă acestui sistempolitic construit artificial cuunicul scop de a suge avuţiilecelor mici de către cei puternici.Un colonialism economic! Altfelspus s-a constituit o junglăpolitică, economică şi socială,după modelul din natură, peprincipiul: celui mai puternic,care ia tot. Ceilalţi lucrează înfolosul comunităţii europene.Principul fundamental: con-curenţa fără limite şi consum ne-limitat. Restul nu mai contează!Privită în ansamblu imagineaEuropei este una a unui câmpde luptă după o bătălie. Brexitula deschis o rană care pare a figreu de vindecat, şi care arputea în viitor să inducă un efectde domino. Atentatele teroristetot mai frecvente, seceta cares-a instalat în unele zone şi careîncepe să facă ravagii, puciuleşuat din Turcia, şi multe alteevenimente, fac din Europa unadin cele mai agitate zone politicedin lume. Puciul din Turciaaminteşte de lovitura de statdată de generalul Pinochet înChile împotriva preşedinteluiSalvator Alliende, având înspate CIA. Se pare că auîmbătrânit şi agenţii CIA şi mo-delul de lovitură de stat folosit însecolul trecut nu mai cores-punde exigenţilor actuale. Să nuuităm că, totuşi, Turcia a fost unmare imperiu şi cetăţenii săimusulmani sunt sensibili la oriceintervenţie în treburile interne,de către forţe din afară. Nici lanoi lucrurile nu stau mai roz. Unrăzboi politic în care serviciile şiDNA-ul trag din toate poziţiile înadversarii politici incomozi. Neînvârtim în cerc. Tristă con-statare! Trăim teroarea anilorcincizeci când delatorii şi tri-bunalele populare au distrus în-treaga clasă politică interbelică.Astăzi avem aceeaşi senzaţie,fiindcă delatorii sunt ţinuţi la locde cinste. „Oricine poate da îngât pe oricine!" cu sau fărădovezi pentru fapte presups a fiavut loc cu mulţi ani în urmă.Cum poţi demonstra luarea de

mită după un deceniu de lacomiterea faptelor? Orice politi-cian care devine un lider auten-tic este tărăt în mocirladelatorilor. Statul de drept unpreş de şters pantofii de prafula ceea ce a mai rămas dineconomia românească, de cătreDNA şi camarila puterii. Capi-talul românesc pus la zid şi exe-cutat fără milă de către interesestrăine cu ajutorul guvernanţilornoştri. Seceta face ravagii înmai bine din jumătatea ţării,guvernanţii tergiversează platasubvenţiilor către agricultori şitotul pare a fi făcând parte dintr-un scenariu „apocaliptic" elabo-rat de către puternicii lumii. Înnaivitatea noastră, manipulaţiputernic de mass-media aser-vită interesele străine, careîncet, pe principiul picăturiichinezeşti spală creierele maimultor dintre semenii, credem întoate fantasmagoriile care ni selivrează pe bandă rulantă camodel de securitate economică,socială şi militară. O gogoriţămare cât Casa poporului!. Dinpăcate chiar personalităţi impor-tante, formatori de opinie, credîn astfel de teorii. Sau poate nu!O fac conştienţi în schimbulunor stipendii grase. Sunt doarpresupuneri. Şi, totuşi, cevarămâne putred în Danemarca!

În urbea noastră în aceastăvară toridă au avut loc mai multemanifestări culturale de am-ploare naţională sau zonalăcum ar fi: Festivalul naţional defolclor „Ion Drăgoi", SaloaneleMoldovei, Concerte de muzicăsusţinute în sala Ateneu, spec-tacole de teatru, lansări de carteetc. Dintre toate acestemanifestări cea mai importantăeste cea a Saloanelor Moldoveiaflată la ediţia a XXVI-a. Pornităca o manifestare care să con-tinue podul de flori de peste Prutdin anii nouăzeci, podul formatdin poezia culorii, lumină şi multtalent a fost iniţiat de trei mariartişti plastici din România şi R.Moldova: Sergiu Cuciuc, MihaiGrecu şi Ilie Boca, s-a dovedit oiniţiativă de anduranţă şi care apătruns la inima iubitorilor deartă pentru totdeauna. La mani-festare au participat artişti plas-tici din întreaga ţară şi dinBasarabia. Juriul a avut o misi-une grea pentru a alege lucrărilepropuse pentru premiere,datorită valorii apropiate aconcurenţilor. Lucrările partici-pante la manifestare au fost ex-puse în sălile de expoziţie de laGaleriile Alfa, Frunzetti şiGeorge Apostu. Apoi toatelucrările vor fi transferate şi ex-puse la galeria „ConstantinBrâncuşi" din Chişinău cuocazia Zilei Naţionale a R.Moldova şi a sărbătorii Limbanoastră de la sfârşitul lunii au-gust. Felicitări organizatorilor:Complexul muzeal „Iulian An-tonescu", UAP – filiala Bacău,UAP din R. Moldova! Prin en-tuziasmul, profesionalismul şidăruirea managerilor acestor

instituţii, secondaţi de înţelep-ciunea iniţiatorilor, dau greutateşi viaţă lungă acestei mani-festări. Din păcate nu la fel sepoate spune de domeniul literar,al scriitorilor. Deşi a fost o încer-care, ca în paralel cu aceastămanifestare, să realizăm şi unpod peste Prut al scriitorilor, nua prins viaţă. Nu din cauza lip-sei fondurilor. Cauza este denatură umană. Din păcate foartemulţi scriitori se consideră ge-niali şi mai puţin talentaţi, spredeosebire de artiştii plastici carese consideră mai mult talentaţi!Mulţi din managerii care conducfiliale ale scriitorilor se considerădeja nemuritori, zei în Olimpulliteraturii, care nu se pot implicala nivel profan. Dacă ar fi numaiastfel de motive tot ar fi bine! Pelângă „mândria deşartă", uniiscriitori s-au constituit într-un felde găşti în jurul unor reviste sauevenimente, destul de exclu-siviste şi îşi transferă de la ogaşcă la alta premii şi tot felul desinecuri din fonduri private saupublice. Altfel spus dacă faciparte din gaşca cu notorietate,automat beneficiezi de toateavantajele conferite de aceasta.Altfel rămâi în obscuritateaprovincială până la „calendelegreceşti". Elocvent în acest senseste şi ultima ediţie a Turniruluiscriitorilor de la Neptun dinacest an. O „mânăreală de tipmanolescian" l-a lipsit de pre-miul manifestării pe mult mai ex-perimentatul şi profundul poetdin provincie Ion Tudor Iovian,faţă de un câştigător, mult maisuperficial şi confuz. Din păcatesita care trebuie să cearnă va-lorile are multe găuri mari. Laurma urmelor tot posteritatea vaaşeza valorile la locul lor, dacăavem în vedere un fenomen şimai interesant. Se scrie din ceîn ce mai mult, orice şi despreorice, şi se citeşte din ce în cemai puţin, mai ales de cătretânăra generaţie, deprinsă maidegrabă cu căutarea de poke-moni go, decât cu descoperireaclasicilor literaturii. De cei con-temporani, nici vorbă! Să nu fiuinterpretat greşit. Este foartebine că se scrie mult, posteri-tatea să aibă de unde alege.Editurile care s-au înmulţit caciupercile după ploaie trebuie săsupraveţuiască. La fel şi ti-pografiile. Vorbim aşadar deeconomia de piaţă şi în dome-niul culturii. Toate aceste as-pecte confirmă din plin afirmaţialui Louis de Donald, citez: ,,Li-teratura este expresia societăţii,aşa cum cuvântul este expresiaomului" (La littérature est l'ex-pression de la société, commela parole est l'expressiondel'homme). Tot în aceastăperioadă a fost sărbătorit şi celmai mare român, ales în moddemocratic într-o emisiune deteleviziune- Ştefan cel Mare.Putna a fost pentru câteva zileIerusalimul spiritului românesc,locul unde îşi doarme somnul deveci marele domnitor. Cred căar trebui să învăţăm mai multdin înţelepciunea, credinţa şidragostea de ţară şi strămoşi aacestui mare bărbat de stat. Şidacă mai avem îndoieli îndomeniul credinţei şi încrederi înDumnezeu, Sfântul Ilie Tesvi-teanu este un model cu privire laforţa rugăciunii în schimbarea înbine atunci când lumea o iarazna. Cred că a venit vremeasă medităm mai mult la condiţianoastră umană, inspirându-nedin experenţa multor înaintaşicare au schimbat lumea în timpşi spaţiu.

DE LA UN GÂND LA ALTUL

DumitruBrăneanu

„M.D. Răducanu

revistă de atitudine pagina 19

PLUMB 113

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

TREI CAMARAZI

1Dimineaţă de-

vreme, o lamăcurăţi de zăpadăaleile principaleale cimitirului. De

două zile ninsoarea nu maiconteneşte, o zăpadă albă şi pufoasăse aşeză, în straturi mari, după cumle strânse vântul, printre morminte.Silviu Băncilă coborâse din maşina sa– un Audi albastru strălucitor – intrăpe poarta mare şi se îndreptă, ca deobicei, spre mormântul soţiei. Eraduminică şi, dacă era duminică, dru-mul lui de dimineaţă ducea acolo,unde aprindea câteva lumânări şiaşeza, cu o pioşenie nedisimulată, unbuchet de crizanteme pe mormânt –floarea preferată a nevestei sale – sereculegea preţ de cinci minute, dupăcare, cu inima împăcată, pleca la bi-serica din cartier. Locuia în CartierulViilor, iar cimitirul Bisericii „Trei Ierarhi”era la capătul dinspre Nord aloraşului, încât trebuia să taie urbeadrept în două ca să ajungă acolo. Dar,de aproape doi ani de zile seobişnuise în aşa fel cu drumul ăstaîncât, gândea el, câteodată, maşinaar fi ajuns singură la cimitir. Împlinise,de curând – pe 12 decembrie, de fapt– o vârstă destul de „Elegantă” –78 deani – cum spunea el, deşi nu-şi maisărbătorea de mult zilele de naştere ,deoarece, fiecare an împlinit îi aduceaaminte, tot mai insistent, de nimicniciavieţii. La drept vorbind, n-avusese oviaţă grea. Absolvent al UniversităţiiEconomice, fusese toată viaţa om cufuncţii mari, chiar de conducere, la In-stitut avusese leafă bună, la care seadăugau primele trimestriale ceînsemnau, uneori, şi trei salarii, iarAnca, soţia lui, care îi fusese colegăde grupă, avea şi ea leafă bună,încât, într-o viaţă de om, reuşiseră să-şi construiască „un pic de vilişoară”,cu grădină, cu ieşire spre LaculPrimăverii, apoi, e-adevărat, la mânaa doua, îşi luase Audi-ul ăsta caremergea ca nou, dar cât îl folosea el,la urma urmei...? Cât a trăit soţia, aumai făcut câteva drumuri, vara, lamunte sau la mare, dar asta doar vreotrei ani că, deodată, a începutcoşmarul vieţii lui, adică boala Ancăi,a început cu lipsă de poftă de mân-care, cu vărsături, cu slăbireaccentuată, la început medicii auvăzut, la ecograf, nişte pietre în cole-cist, dar, la operaţie, doctorul Barac,prietenul lui cel mai bun, chirurg declasă, i-a descoperit metastazele depe ficat... Drumul vieţii lor a căpătat,atunci, o întorsătură dramatică. El astat zi şi noapte cu ea; la început oducea la Oncologie, pentru tratamentcu citostatice, după care femeia – de72 de ani – a căzut la pat, iar chinurilelui, de data asta, s-au transformat înzile şi nopţi fără somn, lângă patulunei bolnave care, mai tot timpul, atrăit speranţa vindecării. După care s-a lăsat pradă bolii.... Ajunsese de nuse mai putea mişca, iar el, soţul ei deaproape 54 de ani de căsătorie, o în-torcea, o spăla, o curăţa, o alina,până când a venit ziua fatală de care,

de câte ori îşi aminteşte, îi dau lacrim-ile.... Şi au trecut, de atunci, iată, doiani de singurătate, timp în care s-aconvins că, de fapt, nu singurătatea ecel mai rău lucru pentru un om bătrân,ci să ajungi să trăieşti între oamenicare te fac să te simţi singur. Căci, nu-l mai cunoştea nimeni. Avea senzaţiacă toţi îl ocolesc, de parcă ar fi fostciumat. Lumea era tot mai străină, totmai „pentru ea”, fiecare cu treburile,cu problemele lui, n-aveau timp să semai împiedice şi de-un moşneag. Aşacă-şi ducea viaţa solitar, cu gândurilelui, cu dorul de Anca, cu gândul căpoate, într-o zi, se vor reîntâlni înCeruri. Ocazional, când se întâlneacu câte un amic, iar acesta avea unminut timp să-l asculte, nu uita să-ispună că „cel mai bine-i de cel carepleacă primul...”

Mergea privind în jos, ca de obi-cei şi când, din întâmplare ridică ochii,zări, chiar în mijlocul aleii, în bărbatînalt, deşirat, pe care hainele ponositestăteau atârnând, iar căciula îi acop-erea toată fruntea, până către ochiineobişnuit de mari şi de albaştri. În pi-cioare avea nişte bocanci uzaţi, multmai mari decât s-ar fi cuvenit picioru-lui său după cum constată, în fugă,Silviu. Un cerşetor, de ăştia nu maiscăpăm, îşi spuse cel care se în-drepta spre mormântul soţiei şihotărâ, imediat, s-o ia la dreapta,printre morminte, să taie, adică, dru-mul spre locul unde odihneaAnca. Mai ales că, ceva mai în-colo, văzu oameni mai mulţilângă un mormânt, probabil opomenire, gândi el... Aşa şi făcuşi porni, printre nămeţii care as-cundeau, de fapt, privirii, ocapcană care-i va marca, dra-matic, existenţa...

2

Serafim Leca – aşa senumea omul din mijlocul aleii –observă mişcarea domnului carese apropia şi-şi spuse că aşa-sunii, deşi au, nu se îndură să-imilostivească şi pe ceinăpăstuiţi. Bogatul trage la bogatşi săracul la sărac, mai gândi el şirămase în acelaşi loc, cu gândul că,după ce o să vină preotul şi o săslujească la mormântul unde-s oa-menii aceia mulţi, s-o căpăta şi el cuceva... După aceea va pleca în dru-mul lui, drum pe care numai el îl ştiaşi pe care-l parcurgea, zilnic, întăcere, cu gândurile care-i fremătau întoată fiinţa şi care-i dădeau speranţacă, într-o zi, se va putea bucura şi elde viaţa care i-a mai rămas. De fapt,nici nu era un om bătrân. Dacă-lpriveai de aproape, cu atenţie, decop-ereai, deasupra ochilor aceloraalbaştri ca cerul de mai, descopereai,zic, o frunte înaltă, netedă, părulbogat, negru, faţa străjuită de un nasca de copil, fin şi nu prea lung, ceeace-i dădea, mai degrabă, aerul acelabinecunoscut de intelectual şi în niciun caz de un cerşetor incult, ţâfnos şiagresiv. În fapt, aşa şi era. Fusese in-giner la Maşini Prelucrătoare, he, he,era cunoscut de toată lumea, până înziua când un accident stupid l-a tras,cum se zice, pe linie moartă. Era ino-vator, fruntaş în producţie, iar imediatdupă revoluţia din 89 a devenit in-

ginerul şef al marii întreprinderi,funcţie pe care şi-a onorat-o, custrălucire, cum spuneau cei mai mulţi,până în ziua aceea nefastă... N-o săuite niciodată. În dimineaţa aceea de6 ianuarie, la şase fix, s-a despărţit deOtilia, soţia lui, împreună cu care erade aproape şase ani de zile, ea a ple-cat la Poştă, unde era tot ingineră, cumaşina ei, iar el s-a urcat la volanulautomobilului său şi a pornit spreuzină. Exact în intersecţia dintre celedouă bulevarde a intrat o basculă înel. Din momentul acela n-a mai ştiutnimic. La început, la spital, doctorii l-au crezut mort şi le-au zis brancar-dierilor să-l ducă direct la morga.Doctorului Dimitriu, însă, ceva îispunea că omul acela, numai carnevie şi sânge, mai are viaţă în el, aşacă l-a întors din drum şi l-a luat şi l-ainternat la Terapie Intensivă. Mai multde şase luni a zăcut acolo, între viaţăşi moarte. Otilia, care avea un amant,a divorţat şi s-a căsătorit, imediat, cuacela, a făcut ce-a făcut şi a vândutapartamentul şi amândoi au plecat înCanada... Viaţa, însă, a triumfat. Mi-nunea a avut loc în noaptea de În-viere, când lumea se întorcea, culumânările aprinse, de la Biserică.Deodată, Serafim s-a ridicat în fund şia întrebat unde se află. Şi atunci,asistenta care îl veghea a ştiut căomul acela va trăi. A mai stat în spitalîncă şase luni, în secţia doctorului

Dimitriu, omul care s-a opus să fiedus la morga şi de acolo îngropat deviu.

Acesta l-a făcut, din nou, om... luiîi datorează viaţa... A plecat din spitalpe picioarele lui şi, încetul cu încetul,avea să-şi blesteme zilele când şi-adat seama că, de fapt, e singur, că numai are nimic. Drumul l-a dus, atunci,la Biserica „Sfinţii trei Ierarhi”, undepărintele Dragomir l-a ţinut câteva zile– uitasem să spun că nici uzina numai era, fusese vândută cu un leuunui arab care a transformat-o în fiervechi -, căută, apoi, de lucru şase luniîncheiate şi nu găsi nicăieri, timp încare, copleşit de durere, de ruşine şide emoţii s-a retras în cimitirul bisericii– cimitir mare, unde erau îngropaţi, deregulă, cei mai avuţi dintre muritori -,trăind din ce-i dădeau cei milostivi...Undeva, în fundul cimitirului, era obaracă, unde cei doi gropari îşi ţineausculele. Era acolo şi o sobă, mai eraşi un pat, iar unul dintre gropari l-a re-cunoscut. „Sunteţi domnul inginer, i-azis.... Staţi aici, nu mai plecaţinicăieri.... Şi eu am păţit cadumneavoastră”. Ion Arvinte, gro-

parul, ştia povestea inginerului. Şi, deatunci, cerşetorul locui în baracă,împreună cu groparul Arvinte,deoarece nici el nu avea unde locui.Se înţelegeau ca doi prieteni vechi şibuni...

3

Domnul Silviu Băncilă păşi, cubăgare de seamă, prin nămeţi,zăpada îi ajungea aproape de ge-nunchi şi parcă-i părea rău că n-aluat-o pe drumul cunoscut, ce dacă-idădea un leu cerşetorului aceluia?,acum trebuie să meargă precumorbul prin această zăpadă caredevine tot mai bogată, căci din noriice acopereau cerul cădeau fulgi mari,fără întrerupere. Privea cu mareatenţie în jos, ocolind, cu grijă, monu-mentele funerare, păşind prin cărărilefoarte strâmte dintre ele, da, pe acoloe mai bine, gândi când văzu că, înfaţă, i se deschide aşa, ca un drum, opalmă de loc pe care zăpada scânteiaaproape. Deodată, nu mai văzu nimic.Acolo, tocmai fusese deschisă ogroapă, căzu cât era el de mare înhăul de sub el, acoperit cu zăpadă şi,ici colo, cu pământ, şi simţi o durereascuţită în şoldul drept. Ochelarii, cumultele lui dioptrii, îi săriră de pe nasşi degeaba încercă să-i găsească, sezbătu cât se zbătu şi începu să strigedupă ajutor. Celor de la mormântul

unde venise, deja, preotul, li sepăru ceva, dar nu dădură atenţie.Domnul Silviu se lăsă, în cele dinurmă, în voia soartei. Leşină...După o vreme – cât o fi trecut? -,simţi că cineva se căzneşte să-lscoată afară, ba chiar îl scoase cueforturi nebănuite, îl frecă bine cuzăpadă pe faţă şi îşi reveni pentrumoment.

După care căzu iar într-unleşin profund.... Se trezi în patulde la Terapie Intensivă, cu piciorulîn ghips şi cu mari dureri în totcorpul. „A avut mare noroc decerşetor”, auzi, ca prin vis, glasulunui bărbat. A doua zi îl re-cunoscu atunci când veni la patulsău. Fusese transportat în salon...

Dar mai trebuia să stea în spital vreodouă luni de zile... L-a recunoscut, i-aîntins mâna şi a dat să i-o sărute.„Lăsaţi, că nu-s Iisus Hristos”, i-a zisomul de pe aleea cimitirului... DomnulSilviu l-a rugat să vină şi a doua zi, şiomul a venit în fiecare zi... I-a povestitviaţa lui, iar domnul Silviu i-a datcheile de la vila sa şi l-a rugat sămeargă acolo şi să locuiască acolo şii-a dat şi cardul cu banii care seadunaseră din pensia, destul debună, pe care îi primise între timp,cerându-i să cheltuiască după vrereasa... „Ştiţi..., i-a zis cu glasultremurând omul, am un camard bun,unul Ion Arvinte, mi-a fost muncitor....,garantez pentru el..., acum e gropar,a ajuns, tot aşa, ca mine, pedrumuri....” Silviu Băncilă a înţelesimediat despre ce-i vorba. „Sigur...,neapărat să-l iei şi pe el.... Nu măderanjează.... Casa e mare, are undesta....” După aproape un an a revenitacasă domnul Silviu Băncilă. Acum,dacă veţi trece pe la vila din parc şiveţi suna la poartă veţi fi invitat ime-diat înăuntru, adică într-o casă în carelocuiesc trei prieteni pe viaţă...

Eu

gen

Ver

man

pagina 20revistă de atitudine

lirice plumb 113 lirice

Ion Tudor Iovian

pusă pe jar inima mea scrisă toată cu poezii

pe ziarul cu titluri şiroind de sânge printre firimituri s-a aşezat frântă o pasăre nu mai mare decât un pumn de copil decât o inimă desenată pe asfalt

nefericita

– deasupra ei nu era nicio rază nicio mână nu era pregătită să-i prindă sufletul deja prizonier întresârmele de telegrafîntre ieri şi alaltăieri

dar am ştiut că-n timpul nopţii boabele de rouă din merişorul sălbatic s-au amestecat cu boabele desânge din pliscul ei cânda dat să-şi strige numele şi să mă strige

de ce să o fi făcut

cu zorii cenuşii cu iarba de fier şi de fiere dragostea noastră a murit deprea multă dragoste cheltuită pe nimicuri - dragostea noastră - un drog tare împotriva singurătăţii împotriva excesuluide imaginaţie dragostea noastră – uitare toxică o sinucidere amânată pentru //masa// de seară

dar cântecul pasării deja în destrămare şi discordant – s-a spart pe cimentul rece chiar acolo unde privea mai intens Dumnezeu–acolo era inima mea învelită în hârtie de ziarşiDumnezeu citea poemele scrijelate cu un cui de o mână de copil

pusă pe jar inima mea scrisă toată cu poeziis-a aprins şi a luminat odaia şi grădina din mintea mea şi strada care amurit în mine

şi Dumnezeucu degetul a amestecat albastrul cu galben ca să umple grădinile pustii din acest poemcu verde primăvăratic şi cu lumină lină şi întrebări de copil

dar din albastru şi galben nu a ieşit verde ci doar tristeţe

şi nu-se-ştie-cine mi-a furatfloarea de merişor sălbatic pe care tocmai am visat-o şi o ţineam înrouratăîn mână cu pasăreaşi nu-se-ştie-cine i-a scos ochii păsării cu acul ca să cânte mai sfâşietor

mereu se va întâmpla aşa - îmi spun –

dar nu şi data asta nu şi de data astacând moartea se dă de-a crucea babei prin zăpadă grădinilor şi chiuie cu genunchii zdreliţi şi cu trei dinţi din faţă lipsă în uitare de sinede lume

dar nu-mi spui cine eşti

urci greu scările de bloc umede

puţind a urină şi varză acrăcauţi prin odăile şi minţile sparte cu picamerul

prin inimile de chewing-gum în care stau năclăiteîn smog

gheare şi dinţi sparţi peisaje de vis păpuşi cu ochi răi cauţi funigeii radioactivi ai tristeţii şi lăstunii de fiere de astă noapte prăvăliţi din cer de omuleţi tare obosiţi

dar acoloîşi ţin în containere de plastic

băieţii hrăniţi cu praf de puşcădin celălalt secol

deja bătrâni deja ai pustiului

coctailul Molotov cu adrenalină şi nervi rupţi şi Nu şi Nu şi Interzis şi Nuatingecu nebunie şi dorinţe interzise

dar acolo fetiţele cu sâni din burete şi iarbă de mare doldora de ovare deja putrede

îşi încheie copilăria la toţi nasturii şi ies în stradăfără aureole

şi tu – şi nu ai nume şi eşti toţi şi nimeni şi chipul tău e sub chipul tuturor -nu deschizi uşi nu vorbeşti la interfon nu suni dar deja eşti acolo –- lângă ei în ei între ei – un fel de virus letal -le urmăreşti tremurul mâinii pe ceaşca de cafea pe trăgaciul nenorocirii le atingi cu flacăra ta de acetilenă rece obrajiile dai brânci în hrubele însingurăriile schimbi poveştile cu care au fost aruncaţi în această lume

-maturizeaza-te odată ce naiba – se aude dintre florile de plastic silăstunii de fum -trage cuiul lui Molotovsă intre soarele şi expresul de la miezul nopţii - zice -

goală intri şi ieşi pe uşa blocului şi nimeni nu vede pe trupul tăutransparent ca o noapte de maicu miros de flori de câmp şi ninsori polareurmele de bocanci soldăţeşti şi tutun prost şi peste tot semnele distrugerii şi printre elecâteva picături de lumină rea perforând cerul înalt şi apa de fier şi ţărâna amestecată cu fiere

şi nimeni nu vedeîn rana de dimineaţă pe care o gheară - şi nu ştii a cui este - ţi-o face peobraji când îţi bei între da şi nu între nu şi nu ceaşca plină cu fier şi cu fiere

ce chip ai ce chip ţi-ai strecurat vicleană sub chipul meu care bate în albăstriuîngheţat ce nume să-ţi dau ca să te alung ca să te chem

numai în ochii mei tu eşti scăldată de ploaia de lumină a dimineţii - o literă un semn al minţii o durere -

goală intri şi ieşi pe uşa blocului şi nimeni în afară de mine nu vede că ieşi cărând cufere grele burduşite cu scrisorele de dragosteşi chitanţe pe viaţa asta sălcie şi deja a lui nimeni cu piei lepădate prin debaraşi tristeţi de catifea ponosită şi trupuri mai uşoare decât puful de păpădie şi amintiri inventate şi ochi morţi şi flori de nu-mă-uita presate cu fierul decălcat şi suflete din care glodul nu se mai duce

şi cari pe pustia neagră atâtea realităţi eşuate atâtea murdării şi trădări şi iubiri atâtea lumi care ar fi putut să fieatâta moarte întreţesută în fleacuri cândva preţioase

acum şi totdeauna

nimeni nu-ţi ştie povesteadin ce ape te ridici

ca să spelide catran şi de scârnă

cerul şi florile şi lăstunii de fum şi aureolele pierdute şi să nu mai miroase a om învins de frică

a stea căzută în infranegru

ca să faci lumea frumoasă de dimineată până seara iar şi iar te rog măcar pentru o zi

dar nu-mi spui cine eşti şi ce vrei şi de ce fără tine ar fi şi mai frig şi mai urât şi mai târziu

TURNIRUL de poeziede la Neptun patronatspre mare laudă de Uni-unea Scriitorilor dinRomânia este, în fond, unconcurs, o competiție lacare sunt „antrenați” scri-itorii, autori din FilialeleU.S.R., spre a desemna,an de an, poeți de marcădin întreaga geografiel i terară a graiului

românesc.Juriul, în vara aceasta, a selectat din

cei peste douăzeci de lirici o finală de trei.Între aceștia a figurat și prietenul, poet înfiliala băcăuană, Ion Tudor Iovian, clasatpe un onorant loc trei, așadar „medaliat”cu medalia de bronz (primii doi fiindclasați Leo Butnaru și Mircea Bârsilă).

Să-l numim și pe Nicolae Pogonaru,poet între poeț i i noș t r i prezent înîntrecere.

Felicitări amândurora!Leo Butnaru Mircea Bârsilă Ion Tudor Iovian