Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIII, aprilie 2017, nr. 121 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

...Rodica Lăzărescu nu a merspe căile de până acum care aucăutat şi în mare măsură au reuşitsă definească locul ocupat de I.Peltz în literatura română, ci a adusmulte şi fundamentale perspectivenoi. Am subliniat unele dintre ele,dar n-am putea să încheiemaceste rânduri fără să consemnămcapitolul dedicat poemelor în prozăcare, de asemenea, au intrat maipuţin în atenţia criticii literare atuncicând s-au conturat primele per-spective asupra operei scriitorului.

(Valeriu Râpeanu)

...Am nevoie de un erou...spunea Byron. Însă nu era primul.Au trecut secole de când Homerspunea același lucru și Ahile își luasabia și armura pentru a lupta. De-alungul istoriei au fost mulți astfelde eroi, dar toți au dispărut în ne-gura timpului....

(Janina Doboș)

...Da, Har. Mihailescu a fost POE-TUL. Într-un scurt poem, el îirăspunde, într-un fel, lui Schiller,definind „omul adevărat” care estepoetul. Chiar aşa se şi intituleazăpoemul respectiv - Poetul: „Cautăce n-a găsit,/află des ce n-a pier-dut;/stă de vorbă cu cel mut/şisfârşeşte-n nesfârşit… Ce dureri nul-au durut?/suferinţa lumii-ntregi/dela prunci pân-la moşnegi,/dinprezent şi din trecut...”

(Eugen Verman)

...Mitologia trebuie consi-derată bunica științei pozitive, caun stadiu inevitabil al evoluției cul-turale și mentale a speciei umane.De obicei oamenii practicau rituri șiritualuri prin care sperau săinfluențeze benefic mersul eveni-mentelor, nădăjdiund într-oprotecție supra-umană. Așa aparșamanii, vrăjitorii, preoții care jucauîn cadrul tribului roluri importantepentru menținerea coeziunii inter-umane și în menținerea tonusuluiafectiv în fața încercărilor ostilespecifice timpului...

(Constantin Vorniceasa)

Mi-a plecat aseară steauaSă se piardă-n alte nopţiŞovăind mereu pe drumulCe l-am tras cândva la sorţi

(Viorel Dinescu)

J. K. Rowling...

În acest număr:

7Har. Mihailescu...

Mit și adevăr 13

6

Eterna risipă 15

Cu nostalgie 3

Cine mai crede în blestem?Cine îi mai dă dreptate lui Sisif,cel nedespărţit de stânca sa?Cine-şi mai asumă, azi, destinulunui Tezeu, al unui Narcis sau alunui Prometeu?

A gândi în acest momentcondiţia scriitorului în lumeînseamnă a descrie mai întâi so-cietatea postmodernă, adâncpozitivistă, convenţională şiipocrită, grefată pe lenea ei fizicăşi metafizică, orizonturile ei de in-teres. Şi cine nu ştie că în ultimulsecol scriitorul a decăzut din rolulde model moral şi cultural, educa-tor şi sacerdot, de erou al unei mi-tologii a artistului ce s-a întins peo perioadă de mai bine de douămii de ani? Acum, când post-modernitatea a făcut să fie maiimportantă eticheta decâtconţinutul, când modelele suntdate de fabricile de vedete (naţi-onale şi universale), scriitoruluiadevărat, blestemat să spunăceva nou şi original lumii, nu i semai află un loc. Marginalizat,ignorat, e lăsat să corespondezecu pustiul Sahara. Şi nu spunearău André Breton că „la littératureest un des tristes chemins qui mè-nent â tout” (literatura e unul din-tre cele mai triste drumuri careduc oriunde).

De fiecare dată un scriitororiginal repune pe tapet problemacondiţiei umane. Dar, în lipsamanagerilor, nimeni nu-l ascultă.În schimb, un făcător de romanedespre presupusele defecte alelui Iisus ca Dan Brown, eroic înochii lumii, îşi vinde cărţile în mi-lioane de exemplare, dând tonulblasfemiilor sacralizatoare. Maimulte voci din Europa afirmă şiconfirmă că modelul multicultura-lismului a eşuat. Multe voci (nudoar Fukuyama!), că ne aflăm lasfârşitul istoriei. Şi mai multe vocideclară moartea artei. Dar cel blestemat îşi urmeazăcalea. În el se-adună măreţia şimizeria timpului său, saliva şiagheazma, sfâşierile, furtuna,

efemerul, paradoxul, deznădej-dea, refuzul sau acceptareaCelui la l t , dor inţa, vanitatea,ancestralitatea, mitul, sentimentultragic, fluxul şi refluxul fiinţei înmişcare.

Adică, într-o adevăratăîncrengătură, les liaisons dan-gereuses ale fiinţei şi ale lumii încare trăieşte, întrebându-se dese-ori care-i cea mai bună concepţiedespre viaţă (şi cale), scriitorulpoate răspunde, dar nu-l ascultănimeni: a idealistului absolut DonQuijote sau a scutierului pozitivistSancho Panza? În acest sens, nunumai Platon, ci şi Kirkeggardvorbea chiar de „păcatul de azămisli poezii în loc de a fiinţa”.

Mi-a fost dat să cred din-totdeauna că ceea ce numesc oa-menii cultură e un fapt înalt,magnetic şi, desigur, elitist. ÎnRomânia, de vreo douăzeci șicinci de ani, această idee s-adegradat. În cazul oamenilor descris, nimeni nu-l ia în seamă pescriitorul adevărat dacă nu are

funcţii sociale sau politice şi e in-trigant faptul că astăzi originali-tatea operei, valoarea, nu maidau forţa unui scriitor. Pe de altă parte, cei adevăraţi nusparg sticla televizoarelor, nu seinstalează în compromiţătoareagore. Asta a încurajat veleitarii,care, vânând diverse funcţii şi-aufăcut din ele piedestale de aşezat,în deplină strălucire, propriamediocritate.

Prin zgomot, mult zgomotînţeleg unii să-şi facă notorietate,o notor ie tate pe care s in-gur i o confundă cu celebritatea.Subţirică, „opera” lor e spulberatăla prima adiere de vânt. Mişcândîn aerul social şi cultural două-trei

împrumutate idei, ei mimează cutoate vanităţile şi look-ul lor peimaginea de star salvator de ţară.În lipsa criticilor adevăraţi (cate-gorie aproape dispărută în Româ-nia), laudele d in par teagăşt i i lor l i terare le curg gârlă,ca în spectacolul poveştii „Haineleîmpăratului”. Polemica de ideiliterare nu-şi mai găseşte la noisensul, iar confuzia de valori a de-venit înfloritoare. Victoria, maibine spus gloriola îi face pe aceştiautori cărora le cade ca o mănuşărolul de baroni culturali naţionali şilocali (care împart premii,antumităţi şi postumităţi) săsemene perfect între ei, îiegalizează aproape ca moartea.Ce trist peisaj!

În România, un scriitoradevărat, care şi-a purtat o viaţăblestemul dăruind o operăoriginală, ar intra două-trei zile înatenţia naţională doar dacă s-arsinucide într-un mod original.Când compromisurile nu-i sunt laîndemână, golit de speranţă, el se

sprijină pe credinţa în frumuseţeasalvatoare, care i-a menţinutdemnitatea. Dacă l-ar întrebacineva, ar răspunde cu un versdin Eminescu: „Dacă tu ai şti se-cretul astei vieţi cu care lupt,/ Aivedea că am cuvinte pana chiarsă o fi rupt.” Ajuns la bătrâneţe,printr-un miracol divin, îşi va în-toarce pensia pe toate părţile,pentru medicamente vinde-cătoare de boli dobândite înnesfârşitele nopţi albe alecredinţei sale. Aşteptând.Aşteptând poate ceea ce nuspunea rău Chesterton, apologe-tul căilor de regăsire princreştinism: „Diavolul a căzutpentru că s-a luat prea în serios”.

A supraviețui ca scriitor în România

Dan

iel C

orb

u

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 121

Breviar revuisticsubiectiv

* Apostrof, nr. 2, 2017Statutul de cititor de reviste mă

împinge mereu spre Cluj-Napoca. Nu, nue o aluzie la faptul că autostrăzile Valahia-Transilvania, ori Moldova-Transilvaniaîncă nu se întrevăd. Dar a contribuit,poate, și excelenta carte a lui Ion-AurelPop (Transilvania, starea noastră deveghe), ori împrejurarea că se apropieCentenarul Marii Uniri, însă revista, pre-cum şi cărţile Martei Petreu îşi potenţeazămereu puterile seducătoare.

Editorialul din luna februarie Ce neinvocă mişcările de stradă îţi merge directla suflet şi inimă – dacă mai funcţionează:„noi am ales şi, în plină iarnă, începem săculegem” – scrie profesoara, referindu-sela Ordonanţa de urgenţă nr. 13, anulatădupă mari eforturi. Observaţiile se succedtăios şi imbatabil: „puterile de stat nu suntclar separate” (şi cât dorea asta, demult,Montesquieu); „nu avem o opoziţieputernică” (îşi dăduse seama şi valahul deMoromete); „o clasă politică bună seformează în tot atât timp cât un gazon en-glezesc”; „există într-adevăr două Românii– o pătură largă de populaţie vrea caRomânia să fie patria în care să trăiascăcinstit şi demn” căci „obligaţiile se cer în-deplinite”, iar „drepturile se cer exercitate”(deşi un domn parlamentar voia să tragăcu mitraliera în manifestaţi? n.n.).

*Ne trage de mânecă şi Interviul cu Ion

Bogdan Lefter, unul din cei mai lucizi şiinformaţi profesori de literatură de la Uni-versitatea Bucureşti. Ne oprim şi aici,fiindcă alte trasee publicistice ne duc lagrupusculul ce vrea să răstoarne condu-cerea Uniunii Scriitorilor. Aflăm lucruri fru-moase de la acest elegant şi inteligent omde litere; scriitoarea din Cluj-Napoca zicecă, mă rog, „cu Bogdan se poate dialogaşi în dezacord – căci rămâne logic,raţional, cordial”; „trebuie citit şi urmărit”,mai ales că între proiectele sale figurează„o istorie a literaturii optzeciste” şi o„sinteză postbelică”.

* Era cât pe ce să ignorăm un exce-lent număr al revistei Orizont dinTimişoara – ianuarie 2017. Nici nu puteafi o ofertă mai bună dinspre MirceaMihăieş, Cornel Ungureanu şi AdrianaBabeţi. De la acestă redacţie te aştepţi laeuropenism, erudiţie, spirit al veacului şiexpresivitate.

Impresionează un Documentar exce-lent semnat de Cornel Ungureanu şi inti-tulat Romulus Rusan şi cărţile sale, i-amprezentat şi noi recent emoţionanta şi ma-siva lucrare Cartea morţilor în revistaPlumb, pentru care regretatul mare spiritne-a mulţumit, împreună cu doamna AnaBlandiana. Reluăm câteva informaţii,unele ştiute, dar manualele şcolare nu leconţin; „în 1977, autorul Memorialului dela Sighet a fost scos de sub dărâmături deun oarecare aflat prin preajmă...”.

Închisoarea de la Sighet este din sec.XIX şi se află pe graniţa româno-sovietică.Aici au fost întemniţaţi câteva sute deepiscopi şi preoţi greco-catolici (adică din-spre mişcarea din care a renăcutconştiinţa naţională românească). În au-gust 1951 a fost încarcerat lotul PartiduluiNaţional Ţărănesc şi alţi lideri istorici pre-cum octogenarii Iuliu Maniu şi DinuBrătianu (P.N.Ţ. şi, respectiv, P.N.L.),marele istoric Gheorghe Brătianu – mortla 55 de ani, care, cândva, a calificat dreptun miracol al istoriei continuitatea poporu-lui român prin vitregiile cunoscute. Totacolo s-au stins Ion Mihalache, VictorRădulescu-Pogoneanu, excelent diplo-mat, Constantin Brătianu – secretar ge-neral al P.N.L., cunoscutul lidersocial-democrat Titel Petrescu şi alţii. Din180 de deţinuţi au murit 54, fiind îngropaţinoaptea, pe ascuns, în gropi anonime; eraelita românilor, fiind numeroşi miniştri şisecretari de stat; Mircea Cancicov –băcăuanul a murit în sinistra închisoare dela Râmnicu Sărat, iar soţia sa, scriitoarea

Georgeta Mircea Cancicov, a aflat maitârziu. Încet-încet, aceste informaţii s-arputea să se şteargă din memorie; saupoate nu?... Mi s-a părut că alte popoarefac mai mult pentru a nu fi uitaţi fiii lordeosebiţi; am privit mereu admirativ, dinacest punct de vedere, spre evrei şi ar-meni... învăţând de la ei.

*Un alt articol-dezbatere porneşte de

la celebrul enunţ al lui Lautréamont, „poe-tul blestemat”, pe care suprarealiştii l-aurevendicat ca profet: „Nu ar ajunge astăzitoată apa mărilor pentru a spăla o pată desânge intelectual”. Răspund – incitant,rebel, insolit, ori resemnat, Teodor Bacon-schi, Doina Jela, Dan Negrescu, AngelaMitchievici, Ioan Stanomir, Tudor CălinZarojanu. Trebuie citite răspunsurile, darnu doar de intelectuali.

Iată că mai intervine şi hazardul: ac-tualul ambasador al SUA la Bucureşti îşiaminteşte că profesorul Matei Călinescu –vezi cărţile lui în limba română, i-a fost„profesor de România” la Universitatea In-diana-Bloomfield. Hans H. Klemm, sensi-bil şi generos, vorbeşte de pasiune,provocare intelectuală şi întrebări mari.

** Am prins nr. 2 din februarie 2017 al

revistei ieşene Expres cultural, apărutăîn ianuarie a.c.

În cele 24 de pagini, pe o hârtie delux, se desfăşoară nume din actualulspaţiu cultural, pe componente tematiceneaşteptat de noi, sau mai bătătorite, însăgeneroase şi în registru doct, ori expresiv.Nicolae Panaite, directorul fondator, ştiedin lecturi bogate ce efecte periculoasepoate provoca ura (Năduful vecinului).Constantin Pricop face o sclipitoare in-cursiune în spaţiul literaturii române şiface disocieri între naţionali şi cosmopoliţi,inclusiv în plan diacronic. Istoriadiplomaţiei interesează pentru Conferinţapăcii de la Paris (1946) prin CătălinTurliuc, iar Cassian Maria Spiridon a în-ceput deja o analiză sistematică a rapor-turilor dintre „Naţiune şi literatură” (ep. 2).Constantin Coroiu este încântat de cartealui Eugen Simion despre opera lui IonCreangă. Tecuceanul Ionel Necula vededistinct în Titu Maiorescu (e anulMaiorescu, a zis Manolescu) un Lessingvalah, un eseu scris frumos şi nuanţat(atenţie la corectură; col. 1, alin. 2). GelluDorian trăieşte dilema de a alege greuîntre „roman de mari dimensiuni şi cel cunumăr mic de pagini”. Dan-Bogdan Hanupriveşte circumspect soarta omuluitehnotrop, pornind de la proza lui PetreCimpoieşu, iar Nicolae Creţu l-a citit pescriitorul Ian Mc Ewan, în care ometaforică „coajă de nucă” urmăreşte re-cluziunile prenatale ale unui narator amni-otic ce ştie toate neliniştile noastre despre„Europa sclerozată”, pericolul rusesc şidinspre islam etc.Să recunoaştem că ieşenii noştri dragisunt deschişi spre toate punctele cardi-nale – în spaţiu şi timp, dar credem că şiprezentul are nevoie de soluţii şi albii maifavorabile pentru cultură, ştiinţe, literatură,tehnică. Un comentator simpatic de la orevistă transilvăneană constată că „în 27de ani, intelectualitatea română nu a ge-nerat nici un proiect cultural naţional.Zero”. (I.C.Z.) Poate de acum înainte.În ce ne priveşte, privim cu încredere spreIpoteşti: Memorialul Mihai Eminescu aredrept manager pe Doamna Sainenco Ala,iar ca director adjunct pe Andrei Tupiluş,un nou început, dar cu mai mult spor, dacăautorităţile îi vor ajuta.Aici e Mecca românilor!

** Revista Ateneu – februarie 2017, are învedere evenimente: Cornel Galben scrieo echilibrată recenzie la noua carte depoeme a lui Calistrat Costin, Fericit celcare... (Ateneul scriitorilor, 2017), iar Vio-leta Savu dialoghează politicos cu DionisPuşcuţă – liderul plasticienilor – desprecreaţia şi existenţa tânărului octogenar IlieBoca, o poveste frumoasă pentru Bacău.Vom reveni.

Grigore Codrescu

„Doamne, transformă-măîntr-un instrument al păcii tale.Acolo unde există ură, lasă-măsă semăn dragoste. Acolo undeexistă durere, lasă-mă să oferiertare. Acolo unde există dubiu,lasă-mă să pun credință. Acolounde există disperare, lasă-măsă vin cu speranță. Acolo undeexistă întuneric, lasă-mă să faclumină. Și acolo unde existătristețe, lasă-mă să aduc bu-curie”. Sfântul Francisc de Assisi

Bucuria pe care ne-odăruiește sufletulului mareasărbătoare a Învierii Domnuluieste o bucurie pe care nu o poatetrăi cu adevărat decât cel care setrezeşte din noaptea întunecată apăcatului neiubirii de oameni, celcare este în stare să ierte, celcare poate să depăşească para-doxul dintre suferinţele unei vieţitrecătoare şi bucuria la care sun-tem chemaţi cu toţii desărbătoarea păcii, a iubirii și abunăvoirii dintre oameni.

Atunci când nori negriplanează deasupra ta, când tesimți abandonat, îndepărtat, mar-ginalizat, umilit ori uitat, existămai presus de orice iubirea Lui

Dumnezeu pentru tine, pe care larându-ți trebuie să o reverși, să oîmpărtășești semenilor tăi, pecare i-ai ignorat poate prea multîn ultima vreme.

Poate că nu gândurile negresau negativismul din noi consti-tuie agravanta majoră a viețiinoastre, ci mai degrabă faptul cănu deslușim dragostea din noi,dar nici cea care ne înconjoară;că nu realizăm ceea ceînseamnă să ne trezim în fiecarezi cu soarele deasupra noastră,cu zâmbetul și binecuvântarea luiDumnezeu.

Însă, mulți dintre noiajungem la spusele și învățăturileLui doar atunci când suntemconstrânși de o viață prea crudă,când cei apropiați nouă străbatperioade grele sau se sting dinviață, când cei de lângă noi pecare îi credeam prieteni neabandonează, atunci când numai avem puterea de a lupta, dea ne îndrepta, de a ne pune înslujba celor apropiați, credinței șiiubirii pe care ni le-a dăruit Dum-nezeu. Unde sunt cei pe care îidorim alături de noi în momentelegrele? Ce am făcut noi la rândulnostru de a-i ferici pe alții, de a-iînțelege, de a-i ajuta să se în-drepte spre a nu orbi căutându-șidisperați pașii în viață?

După supărare și ură, senti-

mente predominante ce bântuiesufletul uman mai cu seamă înzilele noastre, trebuie să înveți aierta, trebuie să încerci a te de-partaja de marele rău lumesc şide a-ţi cere tu întâi iertare luiDumnezeu pentru toate răutățile,invidia și ura îndreptate împotrivacuiva, de multe ori chiar împotrivacelor mai apropiate ființe nouă.Cea mai bună formă de comuni-care, rămâne cea pe care oputem aborda prin intermediulsentimentelor, pentru că ele sunt,așa cum spunea cineva, „limbajulsufletului”.

Iar ca reper, ar fi bine săținem cont de semnele vremurilorși nu de ceea ce încearcă să neinoculeze în minte și suflet falșiiprooroci de astăzi, să neaplecăm cu mai mare atenție șismerenie asupra celor înfățișatespre luare aminte și învățare încartea fundamentală a lumii, Bi-blia, asupra momentelor în carene simțim în comuniune cu put-erea divină, căci vindecându-țiinima vei fi cu adevărat liber…Poate prea multă căutare și preapuțină regăsire de sine!

Iubirea este răspunsul: iu-birea este tot ceea ce conteazăîn afara tuturor regulilor și prin-cipiilor ce ne guvernează viața,reguli și norme pe care noi înşinele creăm, probabil dintr-onesfârșită teamă de a nemărturisi dragostea… Dumnezeunu ne condamnă, Dumnezeudoar ne îndrumă, Dumnezeu nedă suprema libertate…

Poate că și eu, ca într-unbinecunoscut film, am ales sătrăiesc întru spirit, nu doar să măzbat pentru a-mi câștigaexistența; am ales să fac oricemi-a plăcut cu adevărat, nimicaltceva, întrucât mi-am datseama cât de puțin trăim peacest pământ și cât de degeabacâteodată, căci viața construităpe teamă şi pe-ndoială, peveșnica încercare de a te împlinimaterial (uneori în ce mod!) și totmai puțin spiritual, nu înseamnăviață, ci moarte adevărată…

Să ne trăim viața cuadevărat, o viață care să con-teze, o viață bazată pe dragosteși compasiune, pe smerenie șidăruire. Să nu ne temem nici-când și să nu ne simțimabandonați, căci Dummezeu va fimereu lângă noi. El nu ne vapărăsi, pentru că noi suntemcreația și produsul Lui, fiii, fiicele,țelul, El însuși.

Prin urmare, să-l chemămoriunde și oricând ne vom simțisinguri sau separați de paceacare este El… Și El, va fi acolo,mereu acolo…

„Când s-a atins de trupulomenesc al lui Iisus Cel înviat,Toma a mărturisit dumnezeireaLui, zicând: Domnul meu și Dum-nezeul meu! Toma s-a atins detrupul material, văzut și limitat allui Hristos, dar a mărturisit peDumnezeu Cel nematerial,nevăzut și nemărginit. El s-a atinsde semnele Crucii și a mărturisitslava Învierii. S-a atins de sem-nele suferinței și ale morțiitrecătoare, dar a mărtur isitputerea Învierii și a vieții veșnice.S-a atins de semnele lăsate întrupul lui Hristos, de păcatele oa-menilor (trădare, invidie, ură șiviolență), dar a mărturisit putereaiubirii lui Dumnezeu mai taredecât păcatul și moartea.

(Continuare în pag. 12)

Cu gândul și inima la mareasărbătoare a Învierii Domnului

Ro

mu

lus

Dan

B

usn

ea

PLUMB 121

pagina 3revistă de atitudine

B i n e v e n i t ămonografia „Viaţacu haz şi fără anumitului Peltz”

de Rodica Lăzărescu apărută subegida Academiei Române. FundaţiaNaţională pentru Ştiinţă şi Artă. Insti-tutul de Istorie şi Teorie Literară „G.Călinescu”, în 2005, peste care dauîn bibliotecă, făcând oarece ordine învrafurile de cărţi, pe care o recitesc cuplăcere, dar şi cu nostalgie.Binevenită din mai multe puncte devedere. În primul rând pentru căsituează opera lui I. Peltz operândselecţiile valorice de rigoare în con-textul literaturii române interbelice.Sigur, şi cei care au scris până acumdespre autorul „Căii Văcăreşti” –printre care se numără şi autorulacestei cronici – au căutat să includăepica acestuia într-unul din fluxurilebeletristicii româneşti din perioadaamintită, aşezându-l alături de G.M.Zamfirescu, Ion Călugăru, FelixAderca, Sărmanul Klopstock, ca săcităm doar câţiva dintre cei ce auadus în prim-plan lumea periferiei, aghetoului, a cartierelor precare dinpunct de vedere material, ce deter-mina şi o configuraţie aparte moralăşi psihologică.

Beneficiind de arhiva (decimatăde evenimente dramatice) a scriitoru-lui pe care i-a încredinţat-o iubita fiicăa scriitorului – noi, cei care l-amcunoscut şi pe I. Peltz şi pe Tia, ştimcă între cei doi se crease o adevăratăfuziune sufletească şi morală –Rodica Lăzărescu reconstituie viaţascriitorului, lumea care i-a inspiratopera nu ca o entitate separată, ci peprincipiul vaselor comunicante.

Autoarea încearcă mai întâi săne familiarizeze atât cu personalitateaextrem de complexă a scriitorului, câtşi cu universul de viaţă şi de creaţieal acestuia. I. Peltz este văzut iniţialîn ipostaza sa de personaj al istorieiliterare interbelice, al cafenelei literarebucureştene şi mai apoi ca locuitor alunui univers uman perceput înmişcare şi în reconsiderări artisticedemne de tot interesul. RodicaLăzărescu recompune cu multă abili-tate o parte din mahalauaBucureştiului, folosind mai ales operalui I. Peltz atât în aspectele pitoreştiale dezvăluirilor sale, cât şi în remar-cile particulare ale unei anumespecificităţi evreieşti, pe care ro-mancierul a ştiut să o zugrăveascăinegalabil. În vizualizarea acestui con-glomerat uman un merit aparte l-aavut desigur şi familiarizarea cu operaplastică a Tiei Peltz, ea însăşiinterpretă plastică oarecum a contex-tului epic al părintelui său.

Oprindu-se asupra episoduluidramatic din existenţa scriitorului, „ac-cidentul biografic”, arestarea, proce-sul şi deţinerea sa între anii 1950 şi1954, autoarea inserează „referinţele”pe care mai mulţi confraţi – şi i-aş citaaici pe Camil Petrescu („Fără săcunosc aceste acuzaţii, mi se pare căele nu împacă noţiunea de scriitor,aşa cum reiese ea evidentă din operalui Peltz, şi îmi sugerează bănuiala căe la mijloc o gravă neînţelegere. Aş fifericit dacă la această concluzie arajunge şi cei îndreptăţiţi să-l judece înlumina faptelor reale…” etc.), peCezar Petrescu, Ionel Teodoreanuş.a. – le-au încredinţat instanţelorpentru a uşura situaţia în care se aflacolegul lor.

După o familiarizare extrem deriguroasă cu biografia şi trăirile omuluiI. Peltz, permanent raportat la chipulpe care opera lui îl proiectează nudoar în spaţiul ei epic, dar şi în cel

memorialistic, se trece în mod firescla analiza activităţii gazetăreşti, a ro-manelor, a poemelor în proză, aamintirilor literare, a schiţelor şi nu-velelor scriitorului cercetat. Este ooperă abundentă, cu creşteri şidescreşteri, puncte de vârf alecreaţiei, dar şi aspecte mai puţin izbu-tite, cum se întâmplă absolut normalîntr-o evoluţie scriitoricească. Mer-itul autoarei este acela de a nu selăsa copleşită de cantitatea acesteiopere şi de a reuşi în mod sistematicsă abordeze aspectele esenţiale, săsupună discuţiei punctele de vedereviabile şi să refacă, printr-o lecturărecentă, peisajul recognoscibil al unuiunivers uman lichidat de comunism,dezmembrat nu numai fizic, dar şimoral.

Aş insista asupra capitolul „Peltzşi «perfida sa amantă»”, în careRodica Lăzărescu întreprinde origuroasă prezentare a publicisticii luiI. Peltz, domeniu care n-a intrat înatenţia criticilor şi istoricilor literari depână acum. Trecând în revistă activi-tatea gazetărească a lu i Pel tz ,autoarea constată, cu subtilitate, căaceasta „s-a desfăşurat în două etape

distincte. Una este cea din perioadainterbelică, cea de-a doua se întindede-a lungul ultimelor trei decenii deviaţă. Începând cu anul 1956, la doiani de la eliberarea din închisoare,Peltz răspunde comandamentelorvremii şi publică în numeroase peri-odice proză scurtă, satirică, evocări,acordă interviuri.” (p. 74) Nu-i osimplă impresie, ci o realitate. Deli-mitarea trebuia făcută, pentru că din1956, când a primit dreptul lasemnătură, I. Peltz a cunoscut câţivaani buni de frenezie publicistică. Darce scria acum nu îl mai reprezenta peziaristul de dinainte de 1944! Trecuseprin iad şi acum voia să-şi arate de-votamentul faţă de noul regim şi, maiales, să contribuie la „înfierarea orân-duirii burghezo-moşiereşti”. În acestsens, a publicat şi un roman – „Max şilumea lui”, despre care am scrisatunci o notă în „Gazeta literară”,semnată R. Valeriu. Era departe descrisul său interbelic. Imediat a redac-tat altul, tot atât de voluminos! Acesta,având ca subiect anii ilegalităţii, ar fitrebuit să dea măsura angajării saledepline ca unul care, deşi nu fuseseînrolat în PCR, trăise acele vremuri şiaducea perspectiva ziaristului care acunoscut societatea interbelică. În vi-ziunea lui Peltz, PCR se născuse înperimetrul Căii Văcăreşti, de aici seridicaseră conducătorii săi, aici s-aplămădit ideologia, ghetoul a fostrezervorul său de cadre în ilegalitate!Romanul i-a fost respins şi încercărilede a-l revizui au eşuat, pentru că totulera construit în jurul acestei teze. Şiatunci, Editura Tineretului, larugăminţile lui Peltz, care se vedealipsit de mijloacele materiale pe care i

le-ar fi asigurat cartea, fiind nevoit sărestituie şi avansul primit, a hotărâtsă-i republice „Foc în Hanul cu tei”,care apăruse doar cu un an în urmăla Editura pentru Literatură (v. p. 262).Acesta este secretul apariţiei la odistanţă atât de mică de timp a douăediţii ale acestui roman. ConstantinMăciucă, redactor-şef al EdituriiTineretului, mi-a explicat toate aces-tea când mi-a cerut încuviinţarea pen-tru reproducerea prefeţei.

Analiza publicisticii interbelice alui I. Peltz este remarcabilă. Extremde justă este delimitarea pe care ooperează autoarea între ziaristică(„meschinele preocupări zilnice şi sil-nice”, cum îi zicea Peltz) şi scrisulartistic: „Pentru foarte tânărul Peltz(…), fără o instrucţie sistematică, însăînzestrat cu talent, scrisul a reprezen-tat, de la bun început, singura şansăde a-şi depăşi condiţia, iar primaformă accesibilă, în care se puteamanifesta prin scris, s-a dovedit a figazetăria. Consideră ziaristica oetapă inferioară a scrisului, un răunecesar, pe care trebuie să oparcurgă în drumul său spre îm-plinirea prin scrisul artistic…”

Cele câteva rânduri pe careautoarea monografiei le acordă aşa-zisului său jurnalism de după 1956reprezintă o evaluare exactă apaginilor pe care le-a semnat cel cefusese odată I. Peltz. Nu a fost singu-rul cu care s-a întâmplat aceastăcădere dramatică. Fiecare destin areexplicaţiile sale, fiecăruia îi putem aflamotivaţii.

Legat de această latură aactivităţii scriitorului, e de evidenţiat„Dicţionarul publicaţiilor la care a co-laborat I. Peltz în perioadainterbelică”, plasat ca anexă (pp. 199-258). Este o lucrare adevărată de is-torie literară, rod al unor cercetăritemeinice din care se contureazăzigzagul publicisticii lui Peltz.

În fine, ar mai fi de spus un cu-vânt şi despre ceea ce autoareamonografiei a numit I. Peltz necunos-cut – o antologie din pagini extrasedin reviste mai puţin citate, unelechiar necunoscute, restituindu-ioperei scriitorului o cantitateînsemnată de texte (inclusiv o poezieşi pagini de dramaturgie) ceargumentează punctele de vedere alediscursului său istoriografic. Deşi înteza de doctorat această secţiune eraparte integrantă a monografiei, inex-plicabil, antologia a văzut luminatiparului abia în 2011, la Editura Nicodin Târgu-Mureş, cu titlul I. Peltz şi„perfida sa amantă”.

Rodica Lăzărescu nu a mers pecăile de până acum care au căutat şiîn mare măsură au reuşit sădefinească locul ocupat de I. Peltz înliteratura română, ci a adus multe şifundamentale perspective noi. Amsubliniat unele dintre ele, dar n-amputea să încheiem aceste rânduri fărăsă consemnăm capitolul dedicat po-emelor în proză care, de asemenea,au intrat mai puţin în atenţia cri-ticii literare atunci când s-au conturatprimele perspective asupra opereiscriitorului. Şi aici, ca şi în celelaltecapitole ale monografiei, opera esteînfăţişată în conexiune cu literaturavremii sale, cu atmosfera literară atimpului. Noi, cei care l-am cunoscutpe I. Peltz, care i-am fost alături dupăgreaua încercare reconstituită deRodica Lăzărescu în capitolul„«Actele vorbeşte»”, noi, cei care l-amascultat povestind despre oamenicare deveniseră personaje ale istoriei,păstrăm amintirea unui om de oblândeţe sufletească, de o bunătatecum nu se întâlneşte des. În ultimeledouă decenii de viaţă plutea parcăîntre fantastic şi realitate, dorea săspună tuturor câte cărţi a scris, îi

plăcea când numărul lor creştea, sebucura ca un copil când îi apăreasemnătura într-o revistă a vremii.

Citim bibliografia minuţiosîntocmită de autoarea studiului şiconstatăm că după 1990 au fostreeditate doar trei cărţi semnate de I.Peltz! Şi dacă n-ar fi fost fiica lui,pictoriţa Tia Peltz, pe care autoarea oevocă extrem de călduros, nu cred căar fi văzut lumina tiparului nici aces-tea, iar centenarul naşterii scriitorului(marcat de Muzeul Literaturii Româneprintr-o evocare, în 3 februarie 1999)ar fi trecut într-un deplin anonimat.

Dar cu această constatare amdeschis un capitol dureros, anume celal prezenţei scriitorilor românireprezentativi în circuitul public. Armerita o dezbatere.

CU NOSTALGIE, DESPRE I. PELTZ

Val

eriu

Râp

ean

u

Octavian Nestor

Teoremă

Ceas răzleţ impar cu temăRăsturnat pe muşchi de stâncăDecriptează teoremaDin prinsoarea ei nătângă.

Solie

La nepusă-n verb solie -Nestatornicul meu viciu-Tatuează-n carne vieLătrătorii de serviciu

Cum augumentează vrednicPe cartofi de jar sinteticDe tot lele pui cu scoarțăLa apelul alfabetic.

Zbor

Un văzduh cu aripi falseȘi zenit abreviatMă țintea la mări deșarteCu destin recomandat

Trecători cu note bunePe la condici tutelareMă triază-n tulburi frameLa mici mările de sare.

Lume

Treceau cohorte de imperiiPrin verzi rostogoliri ovaleSupuse unor juzi supremiDe efemere tribunale

Executori în robe albeEchidistanţi cu ochi de cearăBăteau secunde-n cer prea deseCând încercau să dea pe-afară

Doar la prelegeri cardinaleBinoame rupte dintr-o carteRestituiau sub ritualeSodome şi gomore plate.

Sirene

Și oricare zi avea corp de sirenăAlunecând mereu printre

genele meleLa fiecare clipire și dispărând într-oLumină mareeȘi numai degetele subțiri ale luniiRăsărindă dintre ramurile curgândeale trestiilor plângătoareReușeau să o prindă în brațe

o clipăȘi să-mi împrumute o vagă adiereDe mere și de gutui laolaltăÎnainte de a o pierde în mare.

PLUMB 121

pagina 4 revistă de cultură

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU,

DORU KALMUSKI,

VIOREL SAVIN,

GHEORGHE NEAGU,

GRIGORE CODRESCU,

ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comIlustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

Povara iubirii?...

Povara iubirii e-o cruceDin cel mai serafic granit…

Domnița Neaga din Roșioriide Vede a crezut de cuviințăsă iasă în lumea literară, în2017, cu o antologie de poeme

din cele patru volume publicate: Ploaia nopțiloracide (2000), Călător spre crucea sudului(2002), Muntele din vis (2013) și Floarea delotus (2016). E un bilanț semnificativ pentru o au-toare care poartă în sânge adagiul festina lenteși pentru care metafora a devenit un mod deexistență. Apoi, este evident faptul că poetaabordează cu aceeași dezinvoltură atât versulclasic, cât și pe cel al prozodiei bulversate și nude puține ori bulversante, fără să fie cazul au-toarei care își poartă cu farmecu-i specific povaraiubirii. De data aceasta, am avut surpriza unuiadăugat supranume, coperta, cu o superbă ima-gine, fiind străjuită de Domnița Flori Neaga. Sunăbine. Și nu numai atât. În felul acesta se „pro-duce” o fericită interferență cu labirintul poetic alvolumului Toamna, ca o fregată.

Semnul întrebării din titlul acestui material nue fără rost. Iubirea-i într-adevăr o cruce și doar depe altarul ei orice muritor se poate înălța, iarînălțarea presupune o evidentă și necesarălepădare de sine, de egoismul cotidian paralizant,iar fenomenul merge până acolo când două ființeîși conjugă identitățile, rezultanta fiind un singurtrup, căci, nu-i așa?, trăirea iubirii la intensitatemaximă se înscrie pe calea atingerii androginiei.Și atunci, paradoxal, povara se subțiază, serarefiază și devine ușoară, echivalentă cu ieșireadin labirint, poezia cuvântului intrând în zonatăcerii, unde nu rămâne decât candoarea senti-mentului atotbiruitor.

Iubirea e, așadar, o invazie atotcuprinzătoareca o ardere a inerției, care poartă o forță ziditoare,de eliberare a unor energii nebănuite, așezânddouă persoane într-o stare dialogică pe aceeașilungime de undă. E cazul să ne aducem amintede Replici(le) lui Mihail Eminescu. Și, dacă tot amajuns aici, să începem cu finalul volumului poeteiși a dumneaei Trestie gânditoare: Trupul meu,un roi de stele, mănăstire să îți fie,?/ Tu, călugărulsihastru, viețuind întru vecie! Suntem în fața uneiextrem de interesante triade („trestie gânditoare”,„roi de stele” și „mănăstire”) care, în aparență,tinde către materialitate, când, de fapt, vectorul,plecat din formularea lui Blaise Pascal, devinepurtătorul subordonării materiei față de spirit,lumină și rugă, adică iubire mântuitoare, dincolode orice vremuire. Am mai spus-o, poeziaDomniței Neaga exprimă o uluitoare sete de iu-bire, fără ca autoarea să coboare nici un momentîn spațiul deșertăciunii carnale. Sunt versuri di-afane, o permanentă sugestie a sentimentuluibiruitor, chiar și atunci, ori mai ales atunci când însuflet i s-a cuibărit o dragoste rebelă. Cum rebe-liunea din expresia abia citată ar putea fi investităcu multiple conotații, încercăm doar, pe un anumitsens, o simplă, desigur, retorică, interogație: nucumva sentimentul însuși e, de obicei, o rebeliunecare ne pune personalitatea în alertă, clădită peun alt paradox? Avem în vedere că arderea perugul iubirii ne face asemănători omenirii, unindu-ne cu întregi generații și, în același timp, nesepară de lume, la mijloc aflându-se conștiințaunei trăiri unice, irepetabile, rupte de istorie,având nevoie de un cronotop al securității: Și săpornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astălume-surogat!/ Frumoși și triști asemenea unor în-geri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat…, ori, înaltă parte În sfârșit, tu și eu,/ Două tornadeînlănțuite! și… pașnice, având în vedere cămetafora creează imaginea colosală a două inimibătând în același ritm, cucerind Universul prin ar-monie.

Visătoare și bolnavă de iubire, în sensul celmai bun al cuvântului, Domnița Flori Neaga semișcă într-o prea plăcută și aparentă captivitatea celui mai nobil sentiment, a cărui ofertă semanifestă prin libertate de nimic îngrădită, până

la urmă libertatea jocului poetic, unde sufleteleperechi și-ar găsi împlinirea așteptată: Ne-omodihni pe patul de verdeață/ Pe care-am strânsun maldăr de pelin/ Și vom rămâne-acolo înc-oviață:/ Eu, „Scânteie”, tu, un Foc divin…

Mulțumită sau nu de realitatea cotidiană,poezia pare să adeverească mai degrabă regretulde a nu-și fi găsit pe deplin rostuirea într-o lumeoarbă cu o nevoie acută de înțelepciune întruasanare, căci deriva lumii îi privește mai ales pecei cu sufletul plin de sensibilitate, glasuri cestrigă, de cele mai multe ori, în pustie: „Salvațitemplele!”, striga bătrânul/ (…) „Salvați bisericile”,repeta./ (…) „Salvați iubirea!”, se auzi, firesc,/ Dingura unui tânăr rătăcit/ În cetate întru izbăvireasufletului, singurul lucru vertical din viața aceasta,conform constatării poetei, verticalitatea luiînsemnând comunicarea permanentă cu Divini-tatea și viață în veșnicie. În unele texte pot fireperate aspecte ale conjugării verbului „a fi” subforma lui afirmativă privitor la singularitateaființială a poetei (Mai cred în nemurire și-n visulde-a iubi) și, accidental, negativă, cu referire lapluralul cuplului, versurile fiind următoare celuideja citat: După o nebunie ce-a vrut să-nsemneviața/ Pe care o trecurăm prin verbul „a nu fi”.Autoarea s-a crezut o vreme Șeherezada,stăpână pe cuvânt și poveste, fără ca vraja să-șifacă efectul scontat, povestitoarea trebuind să sevindece într-un fel iluzoriu, întrucât intră în pieleaPenelopei, pânza va fi fiind de data aceasta, neimaginăm și noi, însăși poezia: Te-oi aștepta caaltă Penelopa,/ Să germinăm, sub caldele ninsori.Versurile din urmă surprind și un alt aspect al po-emelor în discuție, cu aceeași importanță ca șicele de până aici. Este vorba despre monocro-matismul întregului volum, dominanta fiind albulinocenței, susținut inclusiv de momentul prezum-tiv al cununiei cu merii plini de floare, stihurile fi-nale din Nuntă de demult sugerând ideea„logodnicei de-a pururi”: Încărunțit-a vremea în

lespedea din poartă,/Stau și mă uit în zareși încă te aștept./Rochița de mireasă epusă la păstrare,/ Iarflorile de nuntă îmivestejesc în piept…

Menită, la naștere,armoniei (Doi îngerite-nchinară armoniei)și trăind într-o lumed i z a r m o n i c ă ,substanța stihurilor emarcată de un senti-ment al unei ușoaremelancolii tinzândspre seninătate și caurmare a unei încre-

deri în propria persoană, din moment ce în jurspațio-timpul e marcat de o dereglare ce pare să-și fi asumat caracteristica permanenței, obligândpoeta să constate cu regret Ai colindat apoiînverșunată/ Meleaguri de povești cu prinți șizmei,/ Dar n-ai găsit pe nicăieri, vreodată,/ Dinpânza fericirii un crâmpei… Amară constatare pecalea trăirii poetice ca o adeverire a statutuluiomenirii ducându-și prin viață, de data aceastapovara protopărinților, cu adăugarea propriilorsminteli, în permanentă dușmănie cu ceea ce ne-am obișnuit să numim fericire: În liniștea dinnoapte, doar sufletul se zbate,/ Când bea în tainăstropul de miere și pelin.

Domnița Flori Neaga pare să fie fără vârstă,arzând ca un rug. E o combustie interioară deproporții care nu lasă în urmă nici un fel decenușă, ci doar poezie de calitate într-un contextliterar cu tot felul de experimente fără căpătâi.Pentru ea, iubirea imaculată la care viseazămereu se împletește cu poezia, singura modali-tate de a se salva din rostogolirea impetuoasă acenușiului de fiecare zi. În plus, poeta sedovedește o luptătoare, dăruindu-și ființa „lupteicelei bune”, reușind, ca o impresie generală, sădea viață până și timpului amorțirii. Și cum să nufie așa, când pe deasupra poemelor se poartăduhul înțelepciunii evanghelice, luminând seraficîntregul volum.

Ioan

Țic

alo

GINA ZAHARIA - metafora abstractului

Volumul de poezie Talazuri al Ginei Zaharia, Edi-tura Art Creativ, București, 2016, a luat recent un pre-miu la Festivalul „Vasile Voiculescu” de la Buzau, și nueste primul premiu adjudecat de scriitoare.Binecunoscută în mediul literar on line, Gina Zaharias-a remarcat de ani buni printr-un stil liric original, de-butul facându-și-l de peste 20 de ani în slujba sa de su-flet, cea literară. Scrie romane polițiste apreciate dar șipoezie. M-am oprit la poezia sa, remarcând un lucrurar azi, folosit doar ca teorie literară și material didacticși anume, metafora.

Dacă ar fi să analizăm versul Ginei conformdefiniției generale a metaforei = (gr. metaphora=trans-port, transfer) este o figură de stil prin care semnificațiaobișnuită a unui cuvânt sau a unei expresii esteînlocuită cu o altă semnificație, pe baza unei comparațiisubînțelese. Prin generalizare, se poate spune că lim-bajul figurat este metaforic, am pierde farmecul versuluicăci poeta nu construiește metafore teoretice, ea nutransferă o noțiune abstractă în planul concret printr-ocomparație prescurtată, ci inversează procedura

metaforizării. De pildă: “mariapurta rochie senină și un coș încare-și ducea creioanele /maiaproape de adevăr”- maria

Maria nu are termen decomparație și nu este asemuităcu altceva, nu i se transferă ocalitate anume, ci este ea, mariaconcretă, care își ține creioaneleadevărului într-un coș.

Astfel termenii metaforei seinversează de la semnificație laconcret. Pe fondul unui erosuneori inocent, alteori idilic, ver-sul își continuă perpetua

metaforă, inventiv, irepetabil, într-un joc de nuanțe ab-stracte și onirice… ghidul e concediat ne copia stărilecurios dacă potcovarul /mai locuiește în călătorianoastră /chiar așa în brațele tale osânda e artă”-dragostea de duminică. Și titlurile curg metaforic: înochii păsărilor de iarbă, perdelele soarelui, pe sub fe-linare trec nopți cu rochii frumoase, sângele nostru întoți macii, regate înmărmurite, vioară criptată, albastru-diez. Dacă aș folosi o comparație stilistică pentru ver-sul Ginei Zaharia, aș încadra-o alături de Picasso înpictură, pentru că și poezia sa, precum pânzelemaestrului, rupe convenții, rupe încadrări contempo-rane ale postmodernismului și post postmodernismuluiactual și îi urmărește viața scriitoarei într-o viziuneabstractă, aproape de cubism liric. La fel ca în pânzelelui Picasso, varietatea și redarea tridimensională astărilor lirice, a poveștii sale lirice, se desfășoarărelevând mai mult realitatea interioară a poetei. “știu/vă tulbur nopțile cu strigătul meu /uneori fur drumuristrăine / le urc pe umeri niciunul nu are parfumul lui/simt liniștea /ca o săgeată într-o lojă de circ”- darparcă nu era el”.

Astfel, metafora Ginei Zaharia transformă stilisticaversului într-un fluid subînțeles, potrivindu-i-se șidefiniția lui Blaga, că: în geneza metaforei trebuie săvedem o izbucnire a specificului uman în toată am-ploarea sa- Geneza metaforei şi sensul culturii.

Cu imaginație complexă, picturală în mișcare,Gina Zaharia scrie abstract, oniric, completându-șijubilațiile interioare cu vectori metafizici, care spre fi-nalul poemelor iau curbele înțelepciunii cu plasticitateintelectuală. Așa se întâmplă la citirea unei frumoasepoezii pe care o să o redau integral întru ilustrareaafirmațiilor: risc de culori/ ar însemna să te caut într-o stridie printre morile oceanului / să te compun din ariineterminate / poate chiar să fac scufundări spre apalunii /din când în când /să-ți așez gulerul pentru a teprivi în ochi /până la dedublare /dacă ar fi să fac joculpictorilor aș întinde o pânză / cu risc de culori / poatene-ar fixa un punct ceva mai ingenios / apoi ți-ar as-cunde chipul /într-un labirint înrămat /dar nu /amrăsădit cândva /niște sâmburi cu păsări /semnul decarte se schimbă pe măsură ce descoperim /că uneoriînchisorile aduc revelații /iar dansul luxuriant poate fideasupra stărilor boreale /ori într-un ghem de nimic

O doamnă Picasso în poezie, demnă de marilepicturi poetic abstracte: Gina Zaharia.

Cristina Ștefan

PLUMB 121

pagina 5revistă de atitudine

Daţi-mi voie să râd! În hohote. Ceanume mi-a declanşat această starede bună dispoziţie debordantă? Un ar-ticol publicat în urmă cu aproape nouădecenii într-o revistă sovietică de

literatură şi în care se făcea o pledoarie pro domo însusţinerea noului curent literar inspirat (spre a nu spune„implementat”) de tătucul Iosif Visarionovici Stalin: realis-mul socialist, Doctrina comunistă ce avea să fie exportatăîn proporţii de masă, nu peste prea mulţi ani şi într-o mareparte a ţărilor Europei estice. Deci, şi la noi. Iată perla, detot râsul, ieşită atunci de pe buzele „părintelui popoarelor”:„Veselia este cea mai remarcabilă calitate a Uniunii Sovi-etice”. Aşadar, „cu voioşie, înainte marş”, cam aşa urmausă se petreacă lucrurile în acei ani şi următorii, când„duşmanii poporului rus” erau trimişi în gulag, pe drumurileSiberiei, în minele de cărbuni din Karaganda, iarmoldovenii din ţinuturile de pe malul stâng al Prutului erauîmpuşcaţi cu miile la Fântâna Albă sau trimişi la întâlnireacu fericirea voioasă în codrii Uralului. Plini de voioşiemolipsitoare îşi luau în mâini propriile destine. Se făureaomul nou, ce-şi trăia cu voluptate comediile romantice,aşa cum le-au fixat, magistral, în eternitate, doi dintre ceimai mari scriitori-pamfletari ai acelor glorioase vremuri:Nina, Ninocika după alint, eroina unor consemnări anto-logice, era o tânără ca oricare alta, frumoasă nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar voioasă şi veselă, după cum oîndemnase „tătuca” Muncitoare într-o fabrică şi camflămândă de felul ei. Ca toţi ceilalţi. Îndrăgostită pânăpeste urechi. De Saşenka, omonimul în varianrămasculină. Idila lor? Sinceră şi nevinovată, precum încelebrele romane dostoevskiene. Ea aştepta ca El să osărute, se-nţeleghe, pe obraz. El, tăcut şi cu principiimorale sănătoase, doar capitaliştii sunt în stare de aseme-nea sacrilegii! Deznodământul aşteptat cu atâta ardoarese prelungea, aşa că dragostea lor se cam răcea. Aveasă o înfierbânte un eveniment solar, cum numai înpoveştile zămislite de realismul socialist se putea întâm-pla: abătută şi gânditoare, păşind agale pe aleile parculuiscăldat de razele generoase şi optimiste ale soarelui devară, se aude strigată de o voce cunoscută urechilor ei şidragă inimii: Nina, Ninocika, stoi, pe fondul unor paşigrăbiţi şi apăsaţi. Pentru ca în câteva clipe să se simtăînlănţuită de două braţe puternice, în timp ce cuvinteîntretăiate de efortul unei fugi prelungite îi făceaudeclaraţia mult-aşteptată şi izbăvitoare: iubit-o, iubita mea,am intrat în Comsomol...Realismul socialist îşi maicâştigase doi slujitori. Spre a-şi sărbători victoria, s-au dusla balul ce tocmai se anunţase la clubul fabricii unde îşiclădeau viitorul fericit şi plin de voioşie, şi ai cărui pereţierau drapaţi cu lozinci mobilizatoare, gen „Mestecândîncet, ajuţi societatea”, ori „Noi copiii mari şi mici,/ iubimvalea, iubim dealul,/ însă nu-i iubim pe cei,/ care nu-şi faccincinalul”. Au dansat, fericitţi, întreaga noapte, pe ritmulmelodiei inspirată de acelaşi realism socialist, „Şirokastrana maia rodnaia” (Mare şi mândră e patria mea!).Realismului âstuia socialist nu i-a fost, mai apoi, greu săse umfle peste malurile râurilor Moscova şi Prut, spre aadăsta pe plaiurile noastre mioritice, unde-i cald şi bine,vorba cântecului. Aici a prins rădăcini adânci, mani-festându-se tot în forma originală şi copleşitoare prinmesaj, de tipul romanelor „Mitrea Cocor”, „Drum fără pul-bere”, al unor poezii precum „Mărul de lângă drum” şi„Ilenuţa tractorista”, ori al unor opere ca „Plutaşii de peBistriţa” sau „Ana Lugojana”. Acel realism socialist de tipromânesc s-a manifestat în toată splendoarea lui şi înviaţa tumultuoasă a celor care construiau, ca brigadieri pemarile şantiere naţionale ale tineretului de la Hunedoara,Salva-Vişeu, Bicaz ş.a. viitorul vesel şi optimist al patrieiturnat în opere nemuritoare. Spun martori oculari, de-opildă, că dragostea faţă de „tovarăşele noastre”, transfor-mate în eroine ale operelor literare, muzicale, sculpturale,şi care munceau cot la cot cu bărbaţii la lopată şi mistrie,se manifesta mai ales prin gesturi tandre şi promisiunitonifiante: când aceştia îşi făceau cumpărăturile la maga-zinele de incintă luau restul nu în monede, ci îm snopuride prezervative, apreciindu-le vizual numărul: îmi ajung,sau nu îmi ajung, pe ziua de azi?

Trecutele vremuri ale comediilor romantice de râsu`-plânsu` inspirate de realismul socialist au clonat, în timpulde mai de pe urmă, realismul critic, oferindu-i o strălucităcarieră românească şi care nu se dă dus nici (sau maiales) în zilele noastre de molipsitoarea voioşie şi veselie.Citiţi-i romanele şi poeziile, priviţi-i tablourile, statuile,ascultaţi-i muzica şi vă asigur că nu vă veţi putea opri dinrâs. Din râsul molipsitor cu gust de aguridă. Fiind acesta,se zice, opoziţia care se produce în rândul realului. Pânăla o demonstraţie ştiinţifică a fenomenului care ne umplede voioşie până ne dau lacrimile, să fim de acord că ni seoferă şansa de a avea parte de realităţi ce nu-şi află simi-litudini nici măcar în momentul de început atât de bine fixatîn memoria viitorimii de genialul I.V.S.: veselia este ceamai remarcabilă calitate a noastră. De ne-apucă plânsu`de-atâta râsu`. Haideţi, aşadar, să ne veselim. Râdeţi, darsă nu deschideţi gura...

Comedii romantice cu plânsu`- râsu`

Mih

ai B

uzne

a

Cu un titluo a r e c u moximoronic– Mic tratatfilosofic de-spre îngeri,tractoriștiși femeinebune –cartea lui F.

M. Ciocea, apărută în 2016, laEditura Detectiv Literar, dinBucurești, atrage de la începutatenția asupra optimismuluicare-l stăpânește pe poet, vi-zibil prin suita de imagini carese derulează, ca pe un ecran,în fața cititorului, căruia eul cre-ator i se confesează, vorbindatât în nume propriu, cât și încel al semenilor săi (promițând,de pildă că Vom lăsa inorogiiroz să zburde / În visele fărăvârstă pe care le trăim…), șialcătuind, concomitent, un felde dare de seamă, fără soluțiiimediate însă la (totuși)disfuncțiile constatate și ex-puse, cu atât mai mult, cu cât,spre deosebire de majoritateacreatorilor de frumos, care-șiexprimă revolta față de preascurtul interval din eternitate datomului, aici este subliniată doarnecesitatea de a traversa demn/ Segmentul de timp pe careDOMNUL / Ni l-a oferit cugenerozitate.

Fără a fi anticipată prin titlu,tema timpului este recurentă învolum, autorul aducând, spreexemplu, o perspectivă insolităasupra acestuia care „curge” peundeva, prin cotloanele univer-sului, izvorăște dintr-o țâțăuriașă și hrănește spaimeleființelor și lucrurilor. Și tot laacest capitol, al timpului, există,când și când, manifest, nostal-gia desprinderii de o epocăprimordială, cea a sinelui: Cu-fundându-mă în culorile toam-nei, / Am plecat din copilărie…,dar cu ferma convingere că Lu-mina nu moare nicicând.

Tentative de redefinire acomponentelor lumii, cu carevine în contact, propune, deasemenea, poetul, pentru care,de exemplu, Orașele, domnule,sunt locurile / Unde tobaînsinguraților / Destramăbaierele viselor…

Cele 59 de poezii (fără titlu,cu excepția a patru dintre ele)sunt fragmente decupate, maimult sau mai puțin aleatoriu, dinviață, însă nu atât din ceea cese întâmplă în exterior, înlumea fizică pe care otraversează ființa, cât, în spe-cial, din tumultul ei lăuntric, pecare autorul caută să-l exterio-rizeze în versuri.

În privința „tratatului” pe care-l anunță prin titlu, acesta estemai mult o sugestie, încărcatăde ironie, a neputinței, de fapt,de a stăpâni și a pune în cu-vinte laturi ale lumii sale pecare, altfel, le simte cvasi-con-tinuu, pentru că inefabilul estenu de puține ori corolaruloricărui tip de conviețuire.

Contemplându-și universul,cel ce alege să se exprime, aici,prin poezie, este tentat deseorisă-și transmită aforistic rezul-tatul observațiilor, propunându-și, prin urmare, trăirile caadevăruri generale: … zborul lacer / Este o experiențătraumatizantă / Pentru sclaviieterni ai gravitației sau: Citimpoezii și murim încet. Înaceeași gamă, definițiile poe-

tice sunt deseori surprinzătoareprin formularea lor neașteptată:Dar cine poate nega / Cămoartea nu este decât / Unsonet îndelung recitat?

Legat de „personajele” dintitlu, îngerii sunt prezențele carestrăbat cartea, făcându-șiapariția când și când și identi-ficându-li-se atribuții exclusive,de pildă: Doar îngerii tăi de-schid iernii / Căi largi în sufletulmeu… Trecerea spre alte „per-sonaje” principale ale volumu-lui, pentru că sunt întâi de toate,ale vieții, femeile, se face, apoi,printr-o imagine sintetizatoare,femeia-înger, dar acestea nu-șipăstrează mereu asemeneastatut, în versuri subliniindu-li-se, deseori, trăsături antitetice,prin raportare la cea amintită,femeia fiind ipostaziată indivi-dual ori ca parte a mulțimii deacelași gen, prilej de exprimare,de fiecare dată, a unor carac-teristici ale „speciei”, între careproteismul! În acest sens, fe-meile pot fi imagine a tristeții,când și-au epuizat dragostea /Într-o dragoste furibundă, oriputernice, din moment ce pot fiînchipuite călărind un diavol (iar

cazul nu e izolat, din momentce fiecare femeie călărește însecret un diavol, /Care vineatunci / Când simte dorințanestăvilită de a trăi / O goanănebună, / Nebună, / Nebună!),tablou pornind de la care,ironic, vocea poetică întrevedeo posibilitate retrospectivăde reabilitare a condițieiumane, legată de anumecircumstanțe… istorice: Cum arfi privit Marx / Exploatarea di-avolului de către om?...

Dar femeile pe care le pro-pune drept liman sufletesc suntaltele decât cele râvnite, de obi-cei, dacă îndeamnă: Să nu țiipisici în casă / Și nici femei fru-moase… Iar sfatul pentru se-menii-bărbați este: Temeți-văde femeile îndrăgostite!Explicația pe care o dă esimplă: Egoismul dragostei leadoarme percepțiile…

Există însă și o femeieideală, cu un profil unic și, înacelași timp, paradoxal, cu fețeinfinite, despre care nu seputea să nu vorbească poetul,al cărei nume e „Lola”: Lolaexistă în nopțile însingurate aleoricărui bărbat, / Lola se nașteperpetuu, / Din cenușaexistențelor anoste, fiindcă Oa-menii sunt demiurgi însingurați!

Pe de altă parte, o imaginesui-generis, anunțată din titlulcărții, este cea a tractoristuluicare, alegoric, este definit caființa aceea care seamănă

dragostea / În sufletele chinuiteși aride… și care poate fi bețiv /Afemeiat, / Bogat și sărac înacelași timp, / Dar pe mantiauriașă a bunului Dumnezeu /Se plimbă fericit cu tractorul lui,/ sau lucrează, / Sau moare înnumele vostru,/ Ori poatevisează o lume / Care capătăculoarea visurilor sale…

Pentru poet, lumea se îm-parte între viață și vis (de celemai multe ori, decorativ, în staresă tempereze cenușiul vieții,fără manifestări spectaculoase,deci), cel din urmă fiind despomenit: Visez drumuri albe șiflori de mai… Viața însă esteacceptată cu vădită resemnare,remarcând că, de fapt,singurătatea ființei se prelinge /În singularitatea universului / Pecare ne-o asumăm, învățând, înconsecință, că Existența ni sescurge în altă dimensiune.

Derivând dintr-o astfel depercepție, imaginea înge-mănării nașterii cu moartea sereia ca un laitmotiv în volum(Mă nasc și mor în acelașitimp), în timp ce trecerea de lao vârstă la alta este perceputăca un exil, așa cum este, de ex-emplu, Exilul irevocabil dincopilărie… Poezia devine, înfelul acesta, o luare de pozițiefață de viața care merge într-uncontinuu balans, trecând de la„eu” la „noi”, de la ceea ce esteperceput, inițial, doar ca apanajal sinelui, la reconfortanta saumăcar liniștitoarea, fie și pentrumoment, convingere că nu estesingur în confruntarea cutristețile existenței, apariția pelume fiind, în acest context, ofatalitate acceptată volens-nolens: Fatalitatea nașterii osimt / În mireasma florii de ia-somie… / Și nu mă mai tem decealaltă fatalitate. Totuși, re-semnarea existențială amintitănu-l oprește pe poet, prin vocealirică, să mărturisească: Dacă-aș putea, aș sări în universulvecin, / Iar apoi în cele aflate laun pas de el / Ca să-mi trăiescdragostea / În tot atâteaipostaze…, fiindcă peste toate,în poezie se remarcă ocontinuă căutare (explicită saunu) a identității sinelui: Cinesunt eu? Mă întreb mereu… Unrăspuns posibil pe care și-l dăeste, poate, prea plin de opti-mism: Un strop de energieîncălzind atmosfera…

Un soi de dezabuzare îșiface, în pofida a toate celearătate, simțită prezența înpoezia lui F. I. Ciocea: Doarcâinii mei mă iubesc sincer ? ȘiMarinică, / Cel mai deșteptmăgar din univers… Și, atunci,poetul, mergând în direcțiaamintitei căutări a sinelui, secontemplă, dintr-o perspectivăcare se vrea exterioară și, prinurmare, obiectivă: Florin Cioceaeste cel mai nebun nebun; / Su-fletul său trăiește ca un șarpede casă, dar câteodată F. Cio-cea este trist; / Fântânile lui detristețe au fost săpate cu multtimp/ Înainte de a se naște…, încare dragostea / Își con-struiește palate de iarbă,ajungând la concluzia că, de fapt,Tipul nu există, F. I. Cioceacreează o poezie prin care cautăsă-și dezvăluie gândurile care sunt,de cele mai multe ori, ale omuluineliniștit de azi, dornic să-șiînțeleagă locul și rolul într-o lume lafel de nestatornică și ea, și azi, cași de când există…

F.M. Ciocea: Mic tratat filosofic despre îngeri, tractoriști și femei nebune

Mio

ara

Bah

na

PLUMB 121

pagina 6 revistă de cultură

Am nevoiede un erou...spunea Byron.Însă nu era primul.Au trecut secolede când Homerspunea acelașilucru și Ahile își luasabia și armurapentru a lupta. De-

alungul istoriei au fost mulți astfel deeroi, dar toți au dispărut în negura tim-pului. Tăișul săbiilor s-a tocit și prafuls-a depus pe armuri și care de luptăiar muritorii de rând au trecut la armede foc. Omul modern însă și-a datseama că nu dominația conferită deputerea fizică este fragilă șisuperficială. Lumea poate fi mult maiușor controlată emoțional, prin pu-terea incontestabilă a minții. Milioanede luptători precum Hercules nu potface față, de exmplu, unei bombe pu-ternice create de un singur om careși-a folosit mintea în locul mușchilor.

De un astfel de erou avea nevoieși J. K. Rowling. Astfel, pe 31 iulie, întrenul de pe ruta Manchester – Lon-dra, tânăra femeie, pe atuncinecunoscută începe să schițeze peniște bucăți de șervețel povesteatânărului vrăjitor Harry Potter. Darcine este acest personaj? A. S. Byattremarcă „a young child, dissatisfiedwith its ordinary home and parents, in-vents a fairy tale in which it is of nobleorigin, and may even be marked outas a hero who is destined to save theworld. ”Când acesta ajunge la Hog-warts, realizează cu nu există copil,adult sau bătrân care să nu fi auzt deel. Rowling nici nu și-a închipuit caacest lucru se va adeveri și în lumeanoastră, a încuiaților. Odată cuapariția fiecărui nou volum, cotelecaselor de marcat explodau. Oameniipariau de zor care va fi soarta perso-najelor dragi lor și pe urmă goleau raf-turile librăriilor de câteva milioane deexemplare. Doar în 2008, în Anglia,peste 80 de nou născute suntbotezate Hermione și un american îșischimbă numele în Lucius Malfoy.Toate acestea, dar și faptul că J. K.Rowling este prima scriitoare careintră în topul Forbes ne face să nepunem niște semne de întrebare. Ceeste atât de special la acest HarryPotter? E simplu ! Rowling înlocuieștesabia greoaie, specifică eroilor anticiși medievali, cu o baghetă. Indiferentcă e facută din lemn de ulm sau decedru, iar miezul e pană de phoenix,inimă de dragon, păr de unicorn sauchiar de ielă, flexibilă sau inflexibilă,bagheta este o extensie a minții și nua trupului. Nu degeaba Hogwarts,școala de farmece și vrăjitorii propunetinerilor elevi un program de studiuextins pe șapte ani. Nu e suficientăsimpla memorare a unor vrăji. Enevoie de putere de concentrare,sârguință, muncă neîntreruptă, deter-minare și o dorință arzătoare de areuși. Vrăjitori precum Voldemort,Gellert Grindelwald, Dumbledore sauMerlin au scris istorie pentru comuni-tatea vrăjitorească pentru că au avutforța de a înpinge cât mai departebarierele limitelor umane. Indiferentcă au fost de partea magiei negre saunu, toți au dat dovadă de o mintestrălucită și o arzătoare dorință deafirmare. Pentru ca oamenii să te as-culte nu e nevoie să îi domini fizic, cipsihic. Asta îi face pe eroii lui J. K.Rowling mai puternici și chiar maipericuloși. În mâinile unui vrăjitor is-cusit bagheta e capabilă să provoacemai mult rău și suferință decât ceamai tăioasă sabie creată de zei.

Harry Potter și moștenireavictoriană

În Anglia victoriană, principalaatribuție a cărților era de a învăța o

lecție. Fie că vorbim despre cărțilepentru copii sau despre cele destinateadulților, literatura epocii prezentaevenimente din viața reală. Moralaera de obicei aceeași: fă bine, fii omde omenie, ajută-i pe cei din jur sausoarta te va pedepsi crunt. J. K. Row-ling continuă această tradiție,mergând însă mai departe. Fiecarepersonaj aduce cu sine o poveste, olecție de viață, din care cititorul poateși trebuie să desprindă o învățătură.

Harry Potter, în ciudaexperiențelor crude pe care letrăiește, dovedește că existănenumărate cauze pentru care merităsă îți dai viața, dar nici una pentrucare să ucizi. Copil orfan, crescut deunchiul și mătușa lui, doi încuiațiabuzivi și cruzi, odată ajuns la Hog-warts, trebuie să facă față unor situațiidificile chiar și pentru cel mai experi-mentat adult. Cu toate astea, elreușește să își păstreze inocența șinu se lasă copleșit de ură nici măcarfață de cel ce i-a ucis părinții și i-a dis-trus viața. Aflând că pentru a scăpadefinitiv de Voldemort trebuie să selase ucis de acesta, tânărul îșiacceptă soarta și iese calm în întâm-pinarea morții. Este resemnat și con-vins că prin acest gest eroic va salvalumea de la un rău absolut. Pleacăastfel în intâmpinarea părinților și anașului său, cei care deși morți, nu l-au părăsit niciodată. Preferă să fieucis decât să mai vadă alți oamenidistruși de forțele răului. Nici nu îșiimaginează că tocmai aceastăinocență și bunătate îi va salva viața.Cu toate că va supraviețui, umbrelebătăliei de la Hogwarts îl vor bântuipână în ceasul morții. Imagineatrupurilor lui Fred, Lupin, Tonks și alți49 vrăjitori nu îl va părăsi niciodată,umbrindu-i fericirea. Cu toate că îșiîncheie romanul că totul era bine,Rowling nu a scris un basm în caretoți au trăit fericiți până la adâncibătrâneți pentru că în viața reală nutotul este roz. Avem nevoie de ploaie,nori și furtună pentru a ne bucura desoare și de curcubeu. Asemănători lachip, doar faptele noastre nediferențiază unii de alții. Suntem liberisă alegem în ce tabără ne aflăm. Cutoate că în foarte multe privințe seaseamănă cu Voldemort, Harry de-cide să nu calce pe urmele acestuia.De la bun început, el nu protesteazăfață de duritatea unchiul său și refuzăprietenia lui Draco, pe care încă nu îlcunoștea, doar pentru că îl jignise peRon. El roagă jobenul magic să nu îlrepartizeze în casa lui SalazarSlytherin, cu toate că poseda calitățiadmirate de cei din casa șarpelui,doar pentru că el nu împărtășeșteacelași crez. Doar datorită acesteidorințe el ajunge în casa lui GodricGryffindor unde își găsesc locul doarcei bravi și loiali. El dovedește astfelcu nu abilitățile ci convingerile noastrene caracterizează cel mai bine.

J. K. Rowling se folosește deHermione Granger pentru a caracte-riza mai bine societatea vrăjitorească.Pentru mulți vrăjitori, statutul desânge este esențial. Hermione estenăscută din încuiați însă ea estemândră de asta. Fiind numită sânge-mâl de Draco, Hagrid o consoleazăspunându-i că nu originea esteimportantă și că nu există vrajă pecare ea să nu o poată face. Însă nutoți împărtășesc ideea lui Hagrid. Fa-milia Malfoy de exmplu, susține con-trariul. La prima lor întâlnire pe aleeaDiagon, Draco Malfoy îi spune luiHarry: „ Cred că cei care nu-s de-ainoștri n-ar trebui primiți la școală. Tuce părere ai? Pur și simplu nu sunt canoi – nu au fost crescuți ca să nepoată înțelege. Unii dintre ei nicimăcar n-au auzit de Hogwarts pânăcând nu au primit scrisoarea, dacă-țipoți imagina una ca asta. Eu cred că

școala ar trebui să se limiteze strict lavechile familii vrăjitorești”. Dar nu toțicei cu sânge pur gândesc ca ei.Născut in vechea si nobila familieBlack, Sirius fuge de acasă la 16 anipentru că nu este de acord cuaceastă absurditate. Sirius Black,nașul lui Harry, este cu ideologiilefamiliei sale. Datorită dorinței de afir-mare și a mândriei, toți cei dinaceastă familie poartă nume de stelesau constelații. Sirius și Tonks suntsingurii din vița Black care nu suntrepartizați la Slytherin. Aceastăprejudecată îl va face pe Draco Mal-foy să își renege sentimentele față deHermione. În timpul bătăliei de laHogwarts e însă pe punctul săschimbe taberele doar pentru a oputea proteja. Nouăsprezece ani maitârziu, va fi de acord cu iubirea fiuluisău față de Rose, fiica lui Hermione șia lui Ron. Acest lucru o va face pemama sa, Narcisa, să afirme căbărbații din familia Malfoy au avut în-totdeauna o slăbiciune pentru femeileputernice.

Ceea ce Hermione ne învațăeste că fetele trebuie să fie războiniceși nu prințese. Ori de câte ori se aflala răscruce, tânăra vrăjitoare dădeafuga la bibliotecă încercând să aflerăspunsuri în cărți. E astfel vrednicăsă fie considerată drept un model deurmat pentru toate fetele. Hermione eisteață, ingenioasă și bună. Ea luptăpentru drepturile celor asupriți derestul societății, cum ar fi spiriduși de

casă și goblini. Fără ea, Harry nu ar fireușit să supraviețuiască. Nu e de mi-rare că va ajunge unul dintre cei maibuni miniștri ai magiei. Celebră este șireplica ei: „Acum sincer, voi doi chiarnu citiți nimic?”

Din rândurilor celor cu sânge purface parte și Lucius Malfoy, un per-sonaj controversat. El este dovada viecă banii nu îți oferă decât privilegiul dea alege forma mizeriei în care trăiești.Când îi spune lui Arthur Weasley căface de râs lumea vrăjitorilor, acestaîi spune că pentru fiecare cuvântulrușine înseamnă ceva diferit. Elîncearcă să îi insufle și singurului săufiu aceste principii. Datorităprejudecăților, este nevoit să steadoar în preajma unor imbecili precumGrabbe și Goyle, invidiindu-l pe Harrypentru prietenii săi. Devine Devoratoral Morții pentru a-și salva și face mân-dru tatăl dar eșuează să ducă la bunsfârșit ordinele Lordului Întunecat.Dumbledore are dreptate atunci cândîi explică, în ultimele sale clipe deviață, că întotdeauna ai de ales și cănimeni nu se naște rău. Aceste vorbeîi dau de gândit și realizează că,oricât de mult ar vrea, nu poate fi su-ficient de crud. Alegerile pe care le valua mai târziu alături de deciziamamei sale de a-l minți pe Voldemortcă Harry e mort, vor salva întreagafamilie Malfoy de Azkaban. Se parecă Draco a moștenit-o într-o anumităprivință pe mama sa. Narcisa, dorindsă afle dacă Draco e în viață, îl mintepe Voldemort, spunându-i cu Harry emort. Astfel Harry e salvat de lamoarte de două ori de dragostea

maternă. În fuga sa după putere, Volde-

mort nu este capabil să înțeleagăputerea nemărginită a iubirii pure.Harry’s life is founded on his love forothers, while Voldemort’s life is cen-tered around hatred. El demonstreazăcă viața fără iubire nu înseamnă maimult decât supraviețuire. Acest lucruîi va aduce și sfârșitul. Singura ființăfață de care nutrește niște sentimentecare abia dacă reușesc să copiezeparțial dragostea este BellatrixLestrange. E unica persoană a căreimoarte îi stârnește suferință, pe restulDevoratorilor Morții considerându-isimpli supuși pe care îi poate ucidecând nu se mai poate folosi de ei. Nue de mirare că Lordul Întunericului nue capabil să ofere iubire, în condițiileîn care el însuși nu s-a născut dindragoste. Mama sa, ultima din vița luiSlytherin îl cucerește pe Tom, untânăr încuiat arătos, cu ajutorul uneipoțiuni de dragoste. Aceasta are ca-pacitatea de a imita dragostea, pro-ducând un fel de amețeală, o beție desentimente din care tânărul se vatrezi, părăsind-o pe vrăjitoare.

Dacă Tom Riddle se naște șitrăiește în lipsa iubirii, Severus Snapedoar pare să facă același lucru. Sin-gura femeie pe care a iubit-o toatăviața, Lily Evans, mama lui Harry Pot-ter îl va schimba. Datorită ei, Severus,Devorator al Morții își trădeazăstăpânul și îl roagă pe Dumbledore săo ascundă. Deși aceasta este ucisă,el o va iubi până în ultima clipă iar pa-tronusul lui va fi o căprioară, la fel caal ei. În secret, sub masca durității, anepăsării și mai târziu chiar a tiraniei,îl va proteja în ascuns pe fiul celei pecare o iubește. Uneori, eroii segăsesc în cele mai întunecate colțuri.Iubirea pe care Snape o nutrește pen-tru Lily e comparabilă cu cea a luiHeathcliff pentru Catherine. Aceastaîl va schimba definitiv iar când eamoare, sufletul sau e învăluit de ceațasuferinței crunte, dând naștere unuival arzător de răzbunare.

Totuși, dragostea pe careSeverus Snape o simte e una curată.Nu același lucru poate fi spus despresentimentele pe care Bellatrix lenutrește pentru Voldemort. Aceastăobsesie dusă la extrem oinnebunește. De dragul lui, ea va stamai bine de un deceniu în Azkaban,suferind prezența Dementorilor,sperând că iubitul ei va renaște și vaveni să o salveze. Datorită acestei pa-siuni, soțul ei, Rodolphus, este unpersonaj insignificativ și slab, condusde o nevastă autoritară și vicleană.Bellatrix nu se va da inapoi de la nimicpentru a-i intra în grații Lordului În-tunericului. Va ajunge să tortureze șisă ucidă cu sete și cu plăcere, unadintre victimele sale fiind propriul eivăr, Sirius Black.

În opoziție cu Bellatrix, J. K.Rowling îl zugrăvește pe NevilleLongbottom. El este dovada vie că lavreme de restriște apar adevărațiieroi. El va fi printre puținii care îirămân fideli lui Harry chiar și în celemai sumbre vremuri sau când totulpare pierdut. Luat în batjocură de ma-joritatea vrăjitorilor, el va da dovadăde curaj nemărginit în timpul bătălieide la Hogwarts. Doar un vrăjitor bravar fi putut să facă ce a făcut el, săscoată sabia lui Gryffindor și să îlucidă de Nagini, ultimul Horcrux.Neville preferă să moară decât sădevină Devorator al Morții la pro-punerea lui Voldemort și reușește ast-fel să își răzbune părinții .

Bătălia de la Hogwarts nu setermină însă la fel de bine pentrutoată lumea.

Printre zecile de perso-naje pecare J. K. Rowling le ucide se numărăși Fred Weasley. Acesta moarerâzând, lăsându-l pe fratele luigeamăn, George, să trăiascăplângând.

(Continuare în pag. 7)

J. K. Rowling și eroul contemporan

Jan

ina

Do

bo

ș

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 121

Morala celor doi frați născuți peîntâi aprilie este că uneori tot ce ainevoie este un râs zdravăn. Suntmemorabile glumele pe care i le faclui Dolores Umbridge. Această femeiemalefică a meritat însă totul cu vârf șiîndesat pentru că nu a înțelesniciodată că politica nu trebuie să seamestece cu școala.

Astfel, J. K. Rowling ne dă niștelecții de viață prețioase. Datorită ge-niului său creator, ea a format, con-form ziarului The Times, o întreagăgenerație de cititori. Stilul său limpedeși acțiunea plină de suspans și magieau oferit literaturii o nouă față.Datorită versatilității și complexitățiinarațiunii, romanul Harry Potter oferăceva în plus la fiecare nouă lectură.Pentru copii, e povestea magică aunui vrăjitor care crește odată cu ei.El trăiește niște aventuri magice,făcându-i pe micii cititori să spere căîntr-o zi o bufniță le va aduce și lorscrisoare de la Hogwarts. Pentrutinerii adulți, acest bildungsromaneste echivalentul unei povești dedragoste în care Ron se căsătoreștecu Hermione și Harry cu Ginny, fatacare l-a așteptat atâta timp cât a fostnevoie. Cei maturi și experimentațivor vedea mai mult decât niștevrăjitori care se joacă cu baghete sauniște povești siropoase de dragoste.Nu e ușor să îți imaginezi traumelesupraviețuitorilor bătăliei de la Hog-warts. Unii și-au pierdut familia, uniifericirea și liniștea, alții tot. Fie caacești vrăjitori și vrăjitoare să nu fimurit în zadar, iar noi cei ce suntemaici să învățăm ceva din povestea lor.Mischief managed!

J. K. Rowling și eroul contemporan

(Continuare din pag. 6)

Numai relativa mea ignoranţă faţăde genul liric a făcut să nu ştiuaproape nimic de faptul că profesorulHar. Mihailescu a fost şi un importantpoet, căruia însuşi George Călinescui-a amintit numele în monumentala sa„Istorie...” Haralambie Mihailescu –de la a cărui trecere în nefiinţă s-a îm-plinit un sfert de veac la începutul luniimartie a anului 2017 – a fost profe-sorul meu de Limba şi literaturaromână, în anii de studiu la Liceul„Petru Rareş”, din Piatra Neamţ, eufiind pietrean „get-beget”, vorba scri-itorului şi prietenului EmilBucureşteanu. Să vă spun, doar, căam terminatLiceul în varalui 1954, casă vă daţiseama câtamar devreme s-ascurs deatunci, cândnotele erau,după modeluls o v i e t i c ,până la 5, iardacă „amfăcut cartes e r i o a s ă ” ,apoi acestlucru s-a datorat acestor minunaţi şineuitaţi „profesionişti ai catedrei”, cumau fost domnul profesor HaralambieMihailescu, sau profesorul deMatematică – şi el poet – ConstantinBorş, sau profesorul de Istorie, AurelRotundu, cum au fost, de altfel, toţiprofesorii mei de liceu... Ceea ce l-a„distanţat”, pe Har. Mihailescu deceilalţi a fost, fără îndoială,EXIGENŢA. Am scris acest cuvânt culitere mari, întrucât, şi acum, îmiamintesc de clipele acelea când intraîn clasă – înalt, uscăţiv, cu expesia

feţei de neconfundat, cu ochii aceianeîndurători, severi de sub fruntealată şi capul cu un pronunţat începutde chelie... „Dacă nu învăţaţi, la minenu treceţi” – astea au fost primele luicuvinte şi, pe parcursul anilor destudiu, nu s-a dezis defel de laaceastă cerinţă echivalentă cu o„ameninţare” care nu admitea o „dareînapoi”. Vă mai spun că, pe atunci, sefăcea şi Gramatică până în ultimul an,aşa că, închipuiţi-vă, cam cum sedesfăşurau „ostilităţile” la obiectul cupricina... La început a fost al naibii degreu. Când venea ora de Limba şi lite-ratura română un fel de îngheţ ne

cuprindea petoţi... Asta, laî n c e p u t . . .Cu timpul,„ î n g h e ţ u l ”avea să se...dezgheţe şi,uşor, uşor,dar citind şir ă s c i t i n d ,orele dom-nului profe-sor nu nis-au maipărut „tero-rizante” ci,au devenit,

chiar, o încântare... Căci vastele salecunştinţe – era, „la bază”, Latinist, şi,de aici, strădania sa de neclintit de ane inocula conştiinţa nobilei noastreLimbi - , cunoştinţe dublate de vocaţiade mare pedagog, ne-au fost trans-mise cu generozitate, cu o acribie ab-solut benefică – vă rog să vă gândiţila anii când am studiat noi, ani în careocupanţii sovietici făceau totul pentrua ne desfiinţa nu numai Limba, ci, maiales, conştiinţa naţională – încât orelesale erau, de fapt, momente deeducaţie patriotică solidă prin

cunoaşterea străluciţilor noştri scriitori,precum Eminescu, Sadoveanu,Coşbuc, Rebreanu etc, etc. Nu maispun de cunoaşterea Limbii, deexigenţa pentru vorbirea ei corectă,pentru „simţirea” ei căci, cum ne-aspus nu o dată, „noi trăim în Limba pecare o vorbim”…

...Timpul ne-a tăvălit în trecerea satăcută, neîndurătoare, ireversibilă şi,deodată, acum, în cea de-a douaparte a lui Februarie, primesc, de laIaşi, o carte pe care, când am scos-odin plic şi i-am citit coperta, eram s-oscap din mână de emoţie: „Har Mi-hailescu. VERSURI”. O carte deaproape trei sute de pagini, conţinândun „Cuvânt înainte” – semnat de fiulfostului meu profesor, Virgiliu Mi-hailescu-Bîrliba – profesor universitar,coleg de liceu, prietenul meu de-oviaţă care, de altfel, mi-a şi trimis-o;aproape două sute de poeme şiilustraţii, acestea din urmă degajândparfumul unor ani demult apuşi, darmarcaţi de existenţa meteorică a unuiom adevărat.

Când spun „om adevărat” mă gân-desc, mai ales, la cuvintele lui Schiller,adresate, într-o scrisoare, marelui săuprieten, Goethe: „Poetul este singurulom adevărat”. Din ceea ce scrie VirgilMihailescu-Bîrliba, dar, mai ales, dinversurile din acest minunat volum, amînţeles, imediat, că fostul meu profe-sor de Limba şi literatura română afost un poet de talie naţională, desprecare, din nefericire, se cunoaşte preapuţin. Da, Har. Mihailescu a fost PO-ETUL. Într-un scurt poem, el îirăspunde, într-un fel, lui Schiller,definind „omul adevărat” care este po-etul. Chiar aşa se şi intitulează po-emul respectiv - Poetul: „Caută ce n-agăsit,/află des ce n-a pierdut;/stă devorbă cu cel mut/şi sfârşeşte-nnesfârşit… Ce dureri nu l-audurut?/suferinţa lumii-ntregi/de laprunci pân-la moşnegi,/din prezent şidin trecut...” Fiecare vers din acestpoem – ca, de altfel, versurile toatedin acest volum – conţine idei adânci,

nedesluşite decât de cel ce seapleacă, îndelung şi cu dragoste pen-tru poet şi poezie, asupra lor. Poetuleste dat ca să sufere nu pentru el, cipentru „lumea întreagă”. Iar Har. Mi-hailescu a suferit, „har”-ul său trăindîn fiecare cuvânt devenit idee demeditaţie. „Am trăit ca toamne multeprimăveri,/însă nicio toamnă pareprimăvară;/tot o limpezime de pelin –amară/până-n nesfârşitul marilortăceri...” - ni se destăinuie, cu oevidentă undă de tristeţe, poetul, în„Primăveri şi toamne”...

... La Piatra Neamţ, în salabinecuvântată a Bibliotecii judeţene,seara zilei de joi, 9 martie 2017, a fostdedicată Poetului Har. Mihailescu.Într-un cadru străbătut de SpiritulPoeziei şi al Poetului, a fost lansatvolumul „VERSURI”, prilej emoţionantîn care s-au citit versuri din creaţia au-torului, în care fiul său, profesorul uni-versitar Virgiliu Mihailescu-Bîrliba, avorbit despre eforturile familiei sale dea aduce la lumină şi a reda, astfel,Cetăţii, Literaturii române, o operă demare valoare a unui om care a trăitpentru a scrie şi a scris pentru a trăi...Desfăşurat „sub bagheta magică” apoetului Adrian Aluigheorghe - directoral Bibliotecii, personalitate emble-matică a vieţii literare, culturale a mu-nicipiului de pe Bistriţa şi nu numai -acest de neuitat eveniment a fost mar-cat de intervenţiile unor critici literari,cum ar fi profesorul ConstantinTomşa, ale unor foşti elevi ai Profe-sorului, precum şi – cum maispuneam – de citirea mai multorpoeme din volum, de către eseistulDan Iacob. Astfel, prin osârdia pri-etenului meu, Virgil Mihailescu-Bîrliba,la Piatra Neamţ „a revenit”, cu cata-logul sub braţ şi cu Poezia „labutonieră” , măcar şi pentru două cea-suri, DOMNUL PROFESOR – POE-TUL, HAR. MIHAILESCU, pe carel-am salutat cu emoţii nestăvilite, cudragoste şi recunoştinţă...

Restituiri

HAR. MIHAILESCU – PROFESORUL ŞI POETUL

Eugen Verman

V r e m e atrece, vremeavine... și pentru anu fi copleșiți înuitare, îți propun,

dragă cititorule, să ne reamintim,împreună, câteva dintre numele,datele și operele de căpătâi aleînaintașilor noștri într-ale creațiilorbeletristice românești, născuți înaceastă a patra lună a anului de în-ceput al vieții fiecăruia dintre ceimai jos nominalizați:

* Barbu Ștefănescu Delavrancea

Născut la data de 11 aprilie 1858,în localitatea Delea Nouă, Ilfov, dece-dat la data de 29 aprilie 1918, la Iași.Jurnalist, politician, romancier, orator,avocat, membru al AcademieiRomâne. În literatură a debutat cu po-emul „State” - parte a volumului„Poiana Lungă”, urmat de creațiile:„Sultănica”, „Bunicul”, „Bunica”, „Dom-nul Vucea”, „Hagi Tudose”,„Neghiniță”, „Palatul de cleștar”,„Dăparte, dăparte”, „Moș Crăciun” etc.Este cunoscut și apreciat mai ales printrilogia „Apus de soare”, „Viforul” și„Luceafărul”.

* Octavian Goga

Născut la data de 1 aprilie 1881,în Rășinari, Sibiu, decedat la data de7 mai 1938, la Ciucea. Ziarist strălucit,politician, dramaturg, traducător,mesager al aspirațiilor românilor

transilvăneni, poet al neamului, s-a bu-curat pe ambii versanți ai Carpaților deun prestigiu literar deosebit prin operasa, din care vă recomandăm cuaceeași căldură să lecturați poeziile:„Cărbunii”, „Rugăciune”, „Plugarii”,„Oltul”, „Din larg”, „Ceahlăul”, „Mareaeternă”, „O ramură întârziată”; sceneta„Fruntașul” ori proiectele pieselor într-un act „Sonata lunii” și „Lupul”.

* Camil Petrescu

Născut la data de 22 aprilie 1894,decedat la data de 14 mai 1957, înBucurești. Profesor, membru al Aca-demiei Române, dramaturg, prozator,filosof și poet, din a cărui operă vărecomandăm să recitiți spre aduceriaminte: „Patul lui Procust”, „Ultimanoapte de dragoste, prima noapte derăzboi”, „Doctrina substanței” etc..

* Emil Cioran

Născut la data de 8 aprilie 1911,în Rășinari, Sibiu, decedat la data de21 iunie 1995, la Paris. Filosof, eseistpe teme cuprinse în pesimism,existențialism, suicid, nihilism, etică,păcatul original, decadență șiliteratură, lucrări dintre care vă rea-mintim: „Pe culmile disperării”, „Carteaamăgirilor”, „Schimbarea la față aRomâniei”, „Lacrimi și sfinți”, „Îndrep-tar pătimaș” etc.

* Fănuș Neagu

Născut la data de 5 aprilie 1932,în Grădiștea-de-Sus, Brăila, decedatla data de 24 mai 2011, în București.Scriitor, dramaturg, scenarist, membrucorespondent al Academiei Române.Cunoscut cititorilor prin: însemnările„Cartea cu prieteni” și „Insomnii demătase”; publicistica „Întâmplări aiureași călătorii oranj”; povestirile „Ningea

în Bărăgan”; nuvelele „Dincolo denisipuri”; romanele „Îngerul a strigat”,„Frumoșii nebuni ai marilor orașe”,„Scaunul singurătății” și „AmantulMarii Doamne Dracula”.

* Eugen Jebeleanu

Născut la data de 24 aprilie 1911,în Câmpina, decedat la data de 21 au-gust 1991. Membru al AcademieiRomâne, poet recunoscut prin: „Surâ-sul Hiroșimei”, „Lidice, cântece îm-potriva morții”, „Elegie pentru floareasecerată”, „Deasupra zilei” etc.

* Veronica Micle

Născută (Ana Câmpeanu) la datade 22 aprilie 1850, în Năsăud,decedată la data de 3 august 1899, înIași, poetă a cărei operă, din careamintim: „Rendez-vous ”, „Dragoste șipoezie” precum și traducerile din Gau-tier și Lamartine, a fost în mare parteinfluențată de romantismul și aventurade dragoste cu Mihai Eminescu.

* Magda Isanos.

Născută în data de 17 aprilie1917, la Iași, decedată în data de 17noiembrie 1944, la București, poetă,prozatoare și publicistă, din ale căreiproducții vom consemna doar: poeziile„Cântarea munților”, „Țara luminii”,„Confesiuni lirice”, ș.a. pe care le vețidescoperi singuri; prozele: „Creionări”,„Despre iubirile mari”, „Îngerii”,„Domnișoara Vanda” etc. sau piesade teatru „Focurile”.

*Îndatorat rămân în fața ta citi-torule invitându-te ca la râdul tău,după preferințele proprii să completezilista cu numele și altor înaintași într-aleliteraturii neamului, născuți în lunaaprilie. Lectură plăcută!

REMEMBER

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

PLUMB 121

pagina 8 revistă de cultură

Să fieabsenţa, aşa cumştie toată lumea,doar piatra deîncercare a iubi-rilor/ prieteniiloradevărate? Nu,din nefericire!Absenţa – stareubicuă în viaţa

noastră: permanent ne lipseşteceva/ cineva – naşte holocaustulstărilor sufleteşti, naşte uitarea,îngheţul şi golul existenţial, este, aşacum se exprima un poet de limbăspaniolă, un „vânt ce stinge lumânărişi aprinde incendii”. Un asemeneaincendiu – „foc nestins”, îi spunepoeta româno-germană – trans-figurează Ana-Maria Fritzsch(născută Moraru, la 10 decembrie1979, Bacău) într-un limbaj pribeag,în care se simte presiuneaprocustiană a celor două sistemelingvistice ce-i modelează gândireapoetică: româna, limba natală şi ger-mana, limba de adopţie – scriitoarealocuieşte de circa 20 de ani în Mark-tleuthen, Bayern. Deşi exilul Anei-Maria a fost o opţiune personală, întimp devine exilul ca destin,(auto)exil, poetizat ca o stare depermanentă căutare şi de regăsireînstrăinată a sinelui.Autoarea transfigureazăo dilemă a propriului su-flet ce retrăieşte anxios şiinterogativ, un dor inefa-bil, „înverşunat” împotrivasensului, „nesfârşit”, carepotenţează agresiv oprezenţă absentă şi oabsenţă omniprezentă,un „foc nestins”, sublim şitragic în acelaşi timp.Sensibilitatea romantică,specifică psihologiei fe-minine, îi exacerbeazăexilul interior, pe care-lsimte poetic (poezia rămâne „arta dea simţi”), ca un supliciu ce „rupe su-fletul” şi aude simultan „plânsetul pă-mântului”, vocile „de dincolo deviaţă” şi ale iubirii rănite.

Tânăra scriitoare are înnăscutămetafizica romanticului: nostalgiaabsolutului, evadarea în eros, în tre-cut/ viitor, orgoliu supradimensionat,subiectivitate exacerbată, preferinţapentru anumite teme şi motiveetc.,încât „focul nestins” (v. „Mi-edor”) devine un modus vivendi pen-tru autoare. Nu întâmplător pro-blematica poemelor – „de dor, deînverşunare şi de iubire” -configurează un lirism nesincronizatcu programele poetologice alepoeziei contemporane germane, darnici nu sunt sincronizate cu spiritulglobalizat sau cu modul superficialde a fi al generaţiei facebook. Nucred în aşa-zisul „bolintinian roman-tism”, susţinut de prefaţatorul MikiVieru, „îndeajuns de col în sine”!... ?– v.p.2. Viziunea asupra universuluitransfigurat este cea a romantismu-lui permanent, a romantismului con-siderat un tip estetic etern, cumspunea Tudor Vianu, o doctrinăliterară nepervertită de postmo-dernism / transmodernism şi alteorientări (non) estetice de ultimă oră.Problematica preponderent tradiţi-onală (predestinarea, iubirea fatală,însingurarea, căutarea sinelui,înstrăinarea, antiteza condiţie dată –condiţie dorită, dorul, absenţa etc.)impune o retorică specifică, aparentdesuetă: „Rătăcesc plângând în colţamar de suflet/ Căutând pierdută „unceva” din tine./ Şi aud în minte râsultău în noapte,/ Când durerea rupesufletul din mine. // Îngropată-nlacrimi caut azi trecutul/ Să repargreşeala neştiinţei mele,/ Repetândîn gânduri ziua-n care cerul/ A opritdeodată ceasul vieţii grele. // Se

perindă-n trupu-mi mii de arme grele/ Ce ucid în taină ce-a rămas în urmă/ Creşte-n piept dorinţa de-a măpierde-n chinuri/ Fără să simt teamacum încet mă curmă. // Tragnepăsătoare pânza grea şi neagră/Peste viaţa seacă ce va fi să fie./ Măprefac în lacrimi, te renaşti în ver-suri,/ Ai rămas în viaţa-mi, vers depoezie” (Când lipsa ta doare).

Probabil că aspiraţia spre Dum-nezeu (v. Divinitate) şi tendinţasocietăţii contemporane de a reduceomul şi viaţa la o stare de lucruri –reificarea -, o determină pe autoaresă ducă un război – fără învinşi şifără învingători – cu propria-i de-venire. Dincolo de afirmarea de sine,poeta debutantă caută să se de-scopere cine este cu adevărat, fărăsă fi înţeles încă ce sugereazăstarea dilematică a expresiei: „Eusunt acela”. Revelarea fiinţei pro-funde, trăitoare într-o lumeameninţată cu disoluţia morală,generată de o acută şi permanentăcriză de valori, rămâne un vis roman-tic (v. Utopie). Asemenea Afroditeidin Milo cu mâinile frânte, simbol alidealului ce nu îmbrăţişează, Ana-Maria Moraru nu reuşeşte să închidătotal în vers/ poezie, focul „nestins”al condiţiei dorite/ date, căreia îi

lipseşte, fiind o imitarefigurativă a Ideii, tocmaiadevărul ontologic: „Duco luptă continuă cu pro-priul Eu/ simt acea partedin mine/ Smulgându-mă spre margineaprăpastiei, / făcându-măsă îngenunchez umilă lapicioarele vieţii. // Acolounde se pierde instinc-tul,/ în marea de incerti-tudini,/ Acolo unde s-arputea să uit/ cine aşputea fi, / Tocmai în acelloc par să pierd /

panicată controlul.”… (v. Războiulpropriei deveniri). Trăirile Eu-lui po-etic, exacerbate în spiritul expresio-nismului german (v. Plânsetulpământului; Noaptea plecării;Gând tainic; Am plecat copil de-acasă; Poarta sufletului meu;Dacă te-ai muta; Doar o străinăetc.) potenţează starea deînstrăinare, dezrădăcinare, dar şinostalgia absolutului. Cu sau fărăvoie, autoarea vol. „foc nestins”repetă gestul poetic al lui Orfeu,adică comite aceeaşi greşealăfatală… Doreşte să-şi priveascăiubirea în ochi. Dispariţia(im)previzibilă a iubirii estepedeapsa fericită a debutantei Ana-Maria Moraru, care cu entuziasmulnecesar creaţiei sublimează tot cesimte în poezie. Nu este poezia toc-mai arta de a simţi devenirea Lumii/Eului: „… Te-am închis în vers depoezie/ Şi te-am învelit cu profun-zime/ Te-am pierdut, căci te-am în-chis prea bine/ Undeva prea mult înadâncime. // Te-am închis în vers depoezie/ Şi mai rău, nu ştiu acum încare/ Poezia mea despre iubire?/Cea de dor s-au cea de-nverşunare?...” (Te-am închis învers de poezie).

Mi se pare bine/ promiţător pen-tru un poet debutant (în volum, pen-tru că am înţeles că Ana-MariaMoraru-Fritzsch „închide” în poezie,de la vârsta de 14 ani, prin urmarese grăbeşte încet!) aflat într-unrăzboi ireconciliabil cu holocaustulcuvintelor. Poeta intuieşte că înPoezie mori ca să renaşti altul, încâturmătorul volum va revela, probabil,o devenire atipică a ivirii perpetue alirismului româno-german.

.......................*Ana-Maria MORARU, FOC

NESTINS, poezii, ROVIMED PUBLI-SHERS, Bacău, 2015

Închişi în poezia absenţei *

Pet

re Is

ach

i

Cu volumul „Orașul”, CristinaȘtefan dezvoltă tematica oraşului său,orașul fiind ilustrat masiv în literatură.

Bacovia, poetul tutelar, Leon-PaulFargue, Victor Hugo, Baudelaire, ItaloCalvino, Dos Passos, Blaise Cendrars,Anatole France, François Mauriac,Paul Valéry şi mulţi alţii au iubit ori auurât oraşul.

Pentru François Mauriac orașuleste o solitudine populată. Un oraș deprovincie este un deșert fărăsingurătate. Pentru Charles Trenetorașul este ca un carusel, cu fiecare turîmbătrânim din ce în ce. Daniel Pennacafirmă că orașul are un chip, satul areun suflet.

Un altul constată că avem maipuțini vecini într-un oraș decât într-unsat.

Pentru Cristina Ștefan orașul con-stituie o temă majoră de inspiraţie,timp-spaţiu în care se petrec viața,moartea, istoria locurilor, unde senti-mentele schimbă tonul trecând de larâs / plâns, la un subtil voiaj intimist darși inițiatic (literar, istoric şi geografic).

Bacăul este prezent ca un soclu alvieţii sociale, dar şi al expresiei artis-tice. Fiecare poem constituie o evocarepoetică gravată în labirintul experienţeitrăite individual şi colectiv.

Timpul este coloana vertebrală alacestei aventuri literare sensibile.

Oraşul natal este sacralizat, au-torul scrie un ghid subiectiv, cu aluzii bi-ografice dramatice ale unor trăiriintense, bogate. Bacăul este o navăspațială în cântarul secolelor. Frag-mente de viaţă se animă și defileazăsub privirea admirativă și plină de sfi-iciune, orașul este enigmatic și au-toarea vibrează în acest magnetismintens al pietrelor, monumentelor,străzilor. Diverse personalități memora-bile se reîncarnează sub penițafierbinte .

Orașul poate fi angelizat ori dia-bolizat, poeta avansează pagini despleen în alternanță cu sacralizarealocurilor: ( În noaptea de ianuarie).

La vederea tabloului ,,Nocturnăîn gri şi auriu’’de James Whistler/:

„Copil ţinut de mână / Purtat priniarna înnoptată / Pe-o stradă neagră /Pe sub becuri galbene, muribunde. /Becuri de întuneric. / Pâlpâirea lor măstrânge / Cu unghii de ger/Mai reci caun scrâşnet. / Nu văd paşii, doar vânt /Prin mine. Mă adun într-o mână / Şiochii sunt becuri galbene / Aruncaţi învârtej de zăpadă / Îngheţatăsingurătate, tremur, / În lumina difuză./ Şi nu ştiu dacă ajung undeva / Princeaţa asta importantă…”

Traseu solemn, grav, interiorizat,poeme elegante, care prin inducțiedefilează un film făcut din flashuri mis-terioase, ale unei cetăți a ferestrelordeschise ori închise, ca și oamenii careîi ies în cale și cărora autoareameditativă și melancolică încearcă săle pătrundă misterul trăirii în aceeașicolectivitate.

O anumită pioșenie îmblânzeștestrăzile, casele, pereții spălati de ploi,zăpezi, de bogata istorie a târgului:(Gri) Ce bine mă simt / parcândmaşina lângă un zid.../ privesc oameniigri / Şi fumez în rotocoale ceţoase. /Toţi sunt cenuşii.../ Blugi gri, geci gri. /Un tânăr aruncă o brichetă. / O blondănurlie bocăne asfaltul. / Ce bine măsimt / Lângă zidul gri, într-o maşină

gri,/Şi cad ascunsă între oameni./Îmimişc mâinile gri / În marea de vii / Dinfum în zid mă prefac”.

Autoarea pictează pas cu pas, cu-vânt cu cuvânt orizontul său de vedere,scrutează și acumulează impresiiacute ne forţează trăirile şi simţirile,dintr-un punct de vedere înalt, despreo urbe respectabilă, VIE.

Cartea conține energia unui terito-riu debordant, mitologic reunind laolaltăbucurii, tensiuni, răni secrete.

Poeta este impregnantă de acestetezaure inepuizabile, concentrate înrespirația mătăsoasă a suflului cărții,scris într-o stare de grație fulguită, mur-murate mistic. Interogaţiile poetice seconfundă cu viaţa poetului, care devineo porta –voce, o casandra adresându-se vieţuitorilor cetăţii.

Poeta se dezvăluie cu reticenţă.Biografia sa conține flashuri cotidiene,viața citadinei se împletește fuzional cucetatea Bacăului. Bacovia este zei-tatea înfășurată în mantia melancolicăa unui timp proustian. Bacăul reuneștetoate condițiile pentru a fi considerat unloc poetic și nu doar un simplu decorturistic, este locul geometric al uneiaventuri existențiale: (orașul meu)străzi agățate de stele / cu case cuminți/ înghițind speranțe de soare / grădinilelui/poezii înmiresmate / crini, dumitrițe/ în curți cu brazi de Crăciun / princartierul meu/ mașini l-au tivit colorat /tighele metalice asurzind în claxoane /mall-uri vulturești/au cuiburi largirupând starea lumii./pe locuri vechi nu-mite / Podul cu Lanțuri, PompieriiVechi, / Grădina Publică, Bacău Piatra,Câmpul Poștei”.

Oraşul trăieşte în omul devenitcutie de rezonanţă lirică, de unde acestdialog cu imaginile-amintiri, între vegheşi umbră, între sensibililitate şiimaginaţie.

Poeta este prizoniera uneiintimități vibrante a unei conștiințe aefemerului, poeta este martor suprem,dându-i orașului o valoare atemporală.

Versuri inspirate, moderne, clare,adevarate combustii incandescente.Orașul nu e doar o simplă aglomerarede oameni, ci o stare de spirit .

Pentru a aprecia melancoliaorașului trebuie un suflet rămas alcopilului de altădată.

Un proverb englez spune că Dum-nezeu a făcut satul și omul a făcutorașul. Orașul Cristinei Ștefan nu e unBabilon, este orașul unei pasiuni de oviață, un univers al unei generozitățipoetice, al unui vers întins ca opanglică aurită aruncată peste arcul detriumf al Timpului.

****************************

* Cristina Ștefan, Orașul, edituraAteneul scriitorilor, Bacău, 2017

Cristina Ștefan: După Bacovia - Fluxurile lirice ardente peste sufletul orașului*

An

gel

a N

ach

e M

amie

r*

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 121

Fostul colonel depoliție, sau, poate, maibine zis, colonelul depoliţie în retragere,colonelul nu poliţia, lasfârşitul celui de-al XVI-lea an al secolului actual,a apărut pe piaţa literarăcu un nou volum de ver-suri, al treilea, intitulat in-

solit Mireasmă de lume. Celelalte două, totcu nişte titluri aparte, puţin de naturăexistenţiialistă, se numesc Trăiri și Rătăciri.Titlul de Trăiri îl asimilez fără niciun fel de co-mentariu, doar toată lumea trăieşte. Cumtrăieşte este o altă problemă. În orice caz,Trăirile lui Vasile Checheriţă sunt literare. Eleoglindesc însă nişte trăiri reale. Desigur şirătăcirile sunt trăiri, trăiri mai bine conturate.Mireasmă de lume, deși nu mai rimează cutrăiri sau rătăciri, este o continuare maielevată a acestora. În primul rând caprezentare a cărții: cartonată, textul scris pehârtie velină, ilustrată de pictorul pietrean deorigine tăzlăoană, Ştefan Potop.

Ce înserează Mic dicţionar enciclope-dic, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti 1986, la litera M, pagina 1015 lacuvântul MIREASMĂ?: (‹sl.) s.f. 1. Miros de-osebit de plăcut (al florilor); aromă, parfum.2.(la. pl.) Uleiuri sau substanţe folosite pen-tru ungerea trupului, pentru parfumareaaerului etc.; balsam (1)

Ne ajută aceste definiţii să ne lămurimasupra Miresmei editoriale a lui VasileChecheriţă?. Cu singuranţă, da.

Ce rezultă din definiţia din dicţionar?Mireasma este un miros plăcut, de grădinăcu flori. Ne mai spune dicţionarul cămireasma este un balsam, o substanţă carete face mai sănătos, poate şi mai frumos. Înconsecinţă poeziile lui Vasile Checheriţă îţimerg la suflent, sunt un balsam pentru spirit.Dar lumea, atmosfera este plină şi de miro-suri neplăcute, fetide, sau de damfuri, îţistrâmbă nasul Aşa e alcătuită lumea, atâtcea naturală cât şi cea spirituală.

Să lecturăm Mireasma... lui VasileChecheriţă din această perspectivă, al par-fumului florilor, a frumuseţii naturii şisocietăţii, ca teme ale liricii checheriţene,precum şi a celeilalte părţi, a mirosurilorneplăcute.

Filosofic vorbind, dacă ar fi numai fru-mos, frumosul nu ar exista. În aceeaşi cheie,dacă toate femeile ar fi frumoase nu ar ex-ista femei frumoase. O lume fără contrarii nuexistă, aşa este ordonată, aşa este dată, deDumnezeu, dacă vreţi, iar literatura nu sepoate rezuma doar la prezentarea unora, aaspectelor plăcute sau a celor neplăcute.Metoda ar fi la fel de păguboasă, atât într-un caz cât şi în celălalt. De altfel, însușiautorul în unul din poeme ne prezintă omireasmă de asemenea factură: Lumeaeste... o adunătură de rele şi frumuseţi; unimens bazar, în care murdăria-i amestecatăcu sfinţenia; un amestec de negru şi alb, unfel de gri slinos unde moartea pare să deţinăcontrolul; în care soarele dospeşte putrezi-ciunea.... şi în care frigul şi nesiguranţa faclegea: De asemenea, lumea cu iarna eineagră ascunde sub pătura ei albă dezăpadă atât florile... cât şi gunoaiele cumirosul lor greoi.

Poemul, din care am extras cursivelede de mai sus, se încheie:

lumea,/în care viitorul/ se vede din ce înce mai sumbru/ în întunericul/eternităţii

Scriind despre o astfel de lume, dar şidespre una mai luminoasă, care cuprinde şiculorile curcubeului, poetica lui VasileChecheriţă se apropie într-un fel de cea a luiTudor Arghezi, cu Florile de mucigai.

Deci să începem o analiză pe text, darnu în totalitatea poemelor, ci oprindu-ne lamiresmele mai puternice, care afectează, nuolfacativul, se înțelege, ci corzile sufletului.În nota prezentată mai sus includ şi poemulAsta-i viaţa. Să spicuim câteva versuri şi săvedem cum vede viaţa poetul VasileChecheriţă. De la începutul poeziei autorulintră în subiect. Viaţa-i/ o poezie proastă cuun final dramatic/şi imprevizibil. În strofaurmătoare viaţa-i/ o scamatorie de circ, caîn final să-i dea următoarea definiţie; e ocălimară uitată deschisă/scrii sau nu, se

usucă. Spre sfârşitul cărţii întâlneşti o poezieintitulată chiar viaţa şi viaţa este văzută deastă dată ca zbucium/după nelinişte/ încrân-cenare/ luptă/ durere/ Împăcare/ înainteacântecului/ de lebedă/ ş-apoi/ tăcerea tim-pului/ fără culoare.

Cei care-l cunosc pe domnulChecheriţă ştiu că este un om vesel, activ,plin de... viaţă în totală contradicţie cu celescrise mai înainte. Sau, poate de aceeascrie astfel, fiind un observator lucid al celorcare-l înconjură.

O luptă-i viaţa; deci te luptă/ Cudragoste de ea, cu dor ne spune GeorgeCoşbuc. Vasile Checheriţă nu este un laş înfaţa vieţii, ba, putem spune că se în-scrie în deplină cunoştinţă îndemnuluinăsăudeanului Coşbuc. Răsfoind în conti-nuare volumul ochii mi-au căzut peîmpărţitorii care ne sugerează mediul încare despleteşte viaţa, dar şi de cine estecondusă: într-o bodegă puturoasă... îngerişi demoni/stau împreună la taifas/ punândlumea la cale. Într-o crâşmă jegoasă se faceîmpărţeala se bea adalmaşul. în rest pentrunoi cei împărţiţi,/ Ce mai contează?!

Să vedem şi cealaltă parte a volumuluiMireasmă de lume. Întâlnim în lirica luiVasile Checheriţă şi o poezie a confesiuniinumai eu, singur/ cu ochii în fereastră/încer-când să număr/ lacrimile ploii ce coboarăuşor/ pe geamul întunecat/până la dispariţie/stau ascuns ca într-un pustiu/ în propia meacarapace// unde e frig,/ e umed/şi-itârziu.(ascuns în mine).

O mireasmă mai luminoasă pare a fiînchid ochii. Oface când mi-edor (când îieste dor)/ dep r i v i r i l egingaşe/ şipline debunătate/ alem a m e im e l e / î n c h i dochii. Acelaşifenomen i seîntâmplă cândvrea să-şirevadă tată-lsau cânddoreşte să serevadă pe elînsuşi, copilul...neastâmpărat/

curios peste măsură/ de altă dată, închidochii/ şi privesc în oglinda/ sufletului meu,//bucurându-mă. Ceva blând liniștitor întâlnimîn aripi de lumină: în lumina blândă/ adimineţii/florile câmpului/ zâmbind fericite/ îşidăruiesc fiecare/ una alteia dragostea/ par-fumului lor multicolor.// râd florile bucuroase/şi mulţumesc/ cu plecăciuni/ prădătorilor deaur/ce-au fost momiţi/ca să le înmulţească.

Starea sufletească, poetul şi-o prezintăîn cântă-mi, un poem mai apropiat de liricaclasică cu patru strofe, cu rimă şi ritm:Cântă-mi ţigane vreau să beau/ licoareavieţii mi-e amară/ cântă întruna cât mai stau/până gazda ne va da afară, mi-l aduce înminte pe Barbu Lăutaru. Dar VasileChecheriţă nu este trubadur, ci porunceştesă-i cânte un trubadur. Cântecul vrea să-lasculte, cum altfel, într-o crâşmă iar ţiganulsă-i cânte chiar de sub masă o să cad, săcânte să înec veninul/amantului pierdut înnoapte. Pentru multe ar vrea poetul să-icânte ţiganul, în final poruncindu-i: cântă-miţigane/ nu te opri/ până când prin stele/ drumîmi voi croi. Eu îi doresc ţiganului lui VasileChecheriţă multe şi mulţi ani cu bacşişuri şipoate, vreodată să-mi cânte şi mie, desigureu fiind alături de vechiul lui client.

Vasile Checheriţă este un poetcetăţean, este un revoltat, care despică şiarată prin versul său răul din ţară.Străvechea pădure-i tot mai rară/ au crescutprin ea boscheţi/ nu se mai plantează azipuieţi/ vai de tine om, vai de tine ţară. Unadin poezii este dedicată chiar evenimentelorde la Colectiv. Mireasmă de lume este o re-flexie a timpului actual, în vesurile sale V.Ch. are pertinente reflecţii despre trecut, de-spre prezentul şi viitorul acestui timp. Spiritulde poliţist, spiritul dreptăţii nu a dispărut dinstructura mentală a poetului VasileChechriţă. Poezia lui este originală printransfigurarea luptei omului cu propria luifiinţare.

Miresme poetice

Em

il B

ucu

reșt

ean

u

De când e lumea și de cânda apărut literatura, povestireadelectează ascultătorul sau citi-torul, dar în cazul prozatoruluiToader Titi Roznovanu, ident-ificăm în mod mai special în carese petrece aceasta. Căci deși adebutat pe la patruzeci de ani aasaltat poșta redacției de lacâteva publicaii, abia acum s-adecis să se confrunte cu oeditură; pe de altă parte, se simteîn scriitura sa o puternică vibrațiea unui povestaș ce are putereade a converti și necazurile viețiiîntr-un flux dominat de bucuriaexistenței și de plăcerea de a co-munica o experiență plină de sur-prize, necazuri și tristeți, ori desatisfacții procurate prin forțe pro-prii și îndârjirea unui fiu al satuluiHerești din Cristeștii Moldovei, alșaptelea din cei opt copii airăzeșului Costică Petrea NichiforRoznovanu. El declară cu mân-drie, că de-a lungul deceniilor, decând a deschis ochii asupra lumii,a urmat trei școli tehnice șipostliceale, a obținut livretul demarinar navigator, a activat caprofesor de istorie la școala dinCristești, a fost contabil, a activatși în industrie și funcționar înholding; a jucat fotbal și a organi-zat excursii. CV-ul său arată opersoană cu experiență de viațăbogată, cu nenumărate contactecu fațete inedite d-ale vietii, ceeace i-a oferit nenumărateposibilități de a cunoaște naturaumană. Cei trei copii a săi – doibăieți și o fiică, realizați profe-sional și familial, spun ceva de-spre figura sa psiho-socială.

Tentația sa de a intra în liter-atura memorialistică nu estestrăină de proza contemporană,dar este și sprijinită de o bunăînzestrare cu însușiri de povesti-tor, moștenite, se pare, de lapărinți și bunici, dar și de putereade a vedea ce se întâmplă din-colo de aparențe și de ceea ceascund alții din motive obscure. Obună parte dintre cele vreo sutăcincizeci de pagini sunt con-sacrate (Toader-Titi Roznovanu:Amintiri răzlețe, Ateneul scriito-rilor, Bacău, 2016) etapelor șimodului cum naratorul-eroudescoperă lumea. Nu suntepisoade și situații mult diferitedecât cele trăite de un copil, ado-lescent și tânăr, din lumea ruralădin marea literatură; dar peste totplutește un duh al autenticității dinanii ’50 și ’60, un dinamism plinde surprizele des-coperirii lumii într-ocomunitate cetrăiește sub ritmurilecosmice, dar și so-ciale, o vitalitate carevine din strămoșiiașezați pe apaMoldovei cu veacuriîn urmă și au cristal-izat o înțelepciune deneștirbit. Mai presusde orice sunt modelede viață ce le oferăgenerațiile părinților și bunicilor.Toate acestea au fost stocate înlimbă, iar relațiile inter-umanetrădează o istorie, o etică cerămân neclintite.

Instanța narativă simte astași le-a transfigurat în nucleele ex-presive cele mai puternice, căcifrumusețea stilistică, atâta câtă e,vine din oralitatea limbajului,existent atât la nivelul lexicului,chiar fonetic, ori sintagmatic darși a unei expresivități sintactice șifrazeologice ușor de recunoscut.

O familie numeroasă, cugenerații echilibrate și armoniosconturate se derulează în cele

vreo șaisprezece episoade încare legăturile le asigură person-ajele tipice ale unei familii puter-nice, care a înfruntat războaiele,reformele brutale ale timpului, oritristețile aduse de evenimente is-torice. Copilărie în opinci;Biserica scufundată; Zestreamirelui; De veghe la Nistru;Sfârșit de adolescență; Cruceavame-șului; Cart dublu și altele,marchează o cale existențialăbogată și o conștiință sensibilă.

T-T. R. nu filosofează cievocă ceea ce a cunoscut direct,dar și ceea ce a ascultat fermecatde povestirea bătrânilor, încât di-alogul adesea pregătește o incur-siune, iar narațiunea înseamnăadesea o descoperire. Totul e re-latat cu inocență și optimism, deșisunetele surde ale unor forțe de-monice se aud adesea la hotareori dinspre conducătorii țării.Deocamdată povestașul priveștelumea ca pe un spectacol coloratși plin de surprize, dinamic și im-presionant.

Unele episoade, între celepe care le-am citat, au o neștirbităvaloare documentară, iar lexiculși expresiile de mare autenticitateconferă o expresivă literaritate,deși prozatorul băcăuan serefugiază mereu în sfera limbaju-lui denotativ; într-o povestire pre-cum cea a scufundariimiraculoase a unei biserici, ar fiputut face uz de un episod con-vertit într-un simbol al unei lumipierdute; termeni din graiul localte întâmpină uneori, încât le de-duci sensul din context: prilipca;pospai; să vă iezărească, on-cropul; pocânzia; țăgi; iote;ghizuit; stanția; un pălici; îmblaciși altele.

Frazarea din scriitura cărțiimerge tot în ritmul și pe rosto-golirea oralității, împrumutând dela aceasta și expresivitateanaturală:

- ,,De ce, Vasile, doar știi cătătuța, când a murit, ne-o spus săavem grijă de Bujor ca de ochiidin cap. Tare i-a mai fost drag șide mult ajutor la muncile câmpu-lui.

-Dacă nu-l vindeți acum, săcâștigați niște parale, la anul o săvi-l ia pe degeaba ăștia cu colec-tivizarea.

- Cum așa, tu de unde știi?-Am auzit la radio că se face

colectiv în toată țara, nu scapănimeni.

- Apăi, dacă-i așa, hai, măCostică să dăm boul.

- Am și om care să-lcumpere. Când am fostla iarmaroc, la Dră-gușeni, un om de-acolo azis să-i dăm boul. L-avăzut înjugat la căruță șitare i-a mai plăcut.”Unele toponimice și den-umiri de personaje, prinrepetitiv și fonetismul lorneobișnuit, parcă tind săse așeze într-o structurămitică, în stare să comu-

nice prin ea însăși: Cocârțoaia;Dealul Porcilor; Cioate;Buhătoaia; Păhăreasca sauGhiholărie. E o lume care vadispărea sau a și dispărut, ea mailicărind în amintirile unui fiu al sa-tului, căci Toader-Titi Roznovanuîși respectă comunitatea și oprezintă ca atare, inclusiv înîncleștările istorice. Dacă va con-tinua să scrie, va renunța, poate,la accentele festiviste și gargaric-patriotice care apar uneori într-olume aspră. Și mai multă aplicațiepe compoziție și viziune.

Rememorarea - trăire a unei fericiri

Grigore Codrescu

PLUMB 121

pagina 10 revistă de cultură

Cunoscut publicului avizat din România, dar maiales din Bucovina, Octavian Nestor este o persona-litate complexă, cu o prestigioasă activitate cre-atoare. Prezent în reviste de literatură, dar și înpaginile culturale ale cotidianelor din România, Oc-tavian Nestor s-a manifestat ca poet, dramaturg,critic literar și traducător din literarurahispanoamericană. Este autorul unor valoroasecreații în domeniul poeziei, dramaturgiei, criticii și es-teticii literare.

A tradus capodopere ale scriitorilor his-panoamericani, a elaborat monografii, dar și unprețios ”Dicționar al scriitorilor din Bucovina ”.

În cronica de față, ne vom ocupa de cele treivolume de poezii pe care autorul însuși le considerăa fi „o aducere întru ființare a jocului secund de dupăcornee”: Sublimarea sinelui”, „În custodia timpu-lui real” și „Donquijotire”.

*Apărut la Editura Tipo Moldova din Iași, în anul

2010, primul volum din cele menționate (al șaseleadin cele 16 volume semnate de autor) readucea înatenția cititorului român un creator de poeziemai altfel decât mulțimea de creatori lepădați petarabele cu ziare și cărți de valul de neoproletcultismcare a bântuit și bântuie încă Româniapostrevoluționară.

„Sublimarea sinelui” vine din dorința acută aautorului de a se poziționa dincolo de o realitateprimară, în care acesta se regăsește cu greu sau nuse regăsește deloc. În fond, dorința de evadare dintr-o existență brutală este însăși rațiunea de a fi aoricărei creații artistice, cu atât mai mult a celeipoetice.

Între marea Genezei și cerul Înălțării, poetuldevine o metaforică punte impusă de o inexplicabilătensiune interioară. Poezia ca act suprem al deveniriieste mesajul, unica formă de comunicare cu abso-lutul: „De mi-ai fost izvor din stâncă / lacrimă de zeupăgân / marea mea cea mai adâncă / mai cuprinde-mă la sân //cerul meu cel mai albastru /ceas rotundcu margini verzi / de mi-ai fost pârâu de munte / şi

izvor de curcubeu /fulger alb tăind opunte /de la minepân’ la zeu”(marea mea ceamai adâncă). Artaversificării și cea ametaforei par să-lgăsească pe autormereu în apelimpezi și prielnice.Nimic din zonapoeziei lirice veri-tabile nu pare să-ifie acestuia străin.El își contureazăcu discrețieemoțiile, lăsându-le să țâșneascănumai atunci cândparcursul poeticpare să sugereze

un exces de austeritate.De altfel, efortul intelectual la care ne obligă

poezia lui Octavian Nestor este o constantă a tuturorvolumelor sale. Cu precizarea că gradul de abstrac-tizare crește treptat de la volum la volum.

Metafora, simbolurile, expresiile voit criptate neintroduc într-un univers insinuant promițător, dar înacelași timp ambiguu, schimbător și amăgitor, ase-meni unei „fata morgana”. Și, uneori, tot atât de cinic,precum iluzia fenomenului optic.

Subintitulat „trilogie lirică”, volumul „În custodiatimpului real” se structurează în trei secvențe dis-tincte (Eu, Noi, Lumea), fiecare dintre acesteaavând focalizarea ideatică asupra aceleiași con-stante – raportul dintre destinul uman, văzut indivi-dual sau multiplicat la „noi” sau la „lumea” caumanitate, și un destin implacabil rezervat de aceldeux et maquina al punctului de confluență dintresubiectiv și obiectiv. Octavian Nestor este oconștiință lucidă, un destin fremătând sub aparentliniștita oglindă a prezenței sale diurne. Frământatde nesomnul ideilor, al întrebărilor fără răspuns saurăpus de frecvența amețitoare a celor retorice, au-torul volumului „În custodia timpului real”, pare săreia – pentru a câta oară? – zădărnicia gestuluiproustian din ciclul À la recherche du temps perdu.Numai că autorul nostru pare să alerge într-un cercvicios din care, fatalmente, e imposibil de evadat:„am fost lăsat/ în custodia/ timpului real/ doar provi-zoriu/ urmând ca după aceea/ să mă lase puțin/ și-n

timpul meu// virtual...// încă puțin/ mi s-a spus/ încăpuțin// mai ai un pic de răbdare/ că de/ uite ce vre-muri pe-aici/ înțelegi/ după aceea/ după aceea/ îmispuneau cu o optime de gură...”

Octavian Nestor nu caută metafora, ea este ceacare îl caută pe el: „o lume de martiri și de eroi/ jan-darmi arhangheli/ mituiri de moaște/ iau act profundcu ochii goi/ dedisidența mieilorde paște” (ritu-aluri). Spirit geo-metric, poetul areviziuni geometrice,lumea lui interioarăeste o arhitecturăprecisă, lipsită derotunjimi și înflori-turi inutile. În fond,demitizând șidezbrăcând lumeade falsele-i poleieli,Octavian Nestor neoferă imagineanesofisticată alumii din jurul nos-tru: „pe ecranul culeduri din piața/centrală/ adminis-tratorul oreiproiectează/ cuintermitențe/ sinu-soida devenirii tale” (leduri).

Ilustrat magistral, „din zece în zece”, de cunos-cutul grafician Mihai Pânzaru- PIM și prefațat de po-etul Ion Cozmei, volumul este măsura deplină amaturității artistice a autorului.

O carte de sărbătoare este volumul „Donqui-jotire”. O sărbătoare a spiritului.

Este momentul de maximă strălucire de pânăacum a creației lui Octavian Nestor.

Donquijotire! Un termen inexistent înDicționarul limbii române. Aici Octavian Nestor esteun temerar; el îndrăznește o licență lexicală foarteușor de admis de către cititorul cult, dar și de cătrespecia-listul în lingvistică.

Așadar, cu o singură vocabulă, cea din titlul depe coperta volumului, autorul dăruiește limbiiromâne două cuvinte noi – un verb și un substantiv.

Simplu și per-cutant, în prozodieclasică, poemulcare dă titlul volu-mului se așazăfiresc în albia des-tinului a milioanede oameni.Seducător prinsimplitatea expre-siei, poemul de op r o f u n z i m edeosebită se cerecitat în întregime:„Donquijotesc decând mă știu/ Mălupt întruna-n visși-n gând/ Cu cineși cu ce nu știu/Dar unde-s morilede vânt?//Un coif ospadă și-o idee/Un aprig cal ieșitdin rând/ Un scutier și-o dulcinee/ Dar unde-s morilede vânt?// Pe linii curbe linii drepte/ Vuiește cosmiculavânt/ De întrebări în vis deștepte/ Morile mele undesunt?// Tod quijotind pe căi de vară/ De iarnă piatrăsau cuvânt/ E căutarea mea impară?/ Morile meleunde sunt...// Dar ce mă-nvăluie în fum / Și mă abatela pământ?...// Stăpâne e sfârșit de drum/ Și-aces-tea-s morile de vânt (Donquijotire).

Stăpân deplin al tuturor mijloacelor de expresie,autorul își permite să treacă într-o zonă pe care citi-torul în diagonală ar putea-o numi ermetică.

Un „ermetism” care domină întreg acest volumși asupra căruia autorul atrage atenția în caldaadresare de pe ultima copertă a volumului: „Pieseleacestui volum nu sunt altceva decât niște aventuriale spiritului. Prin urmare, ele se leagă de lumeamaterială doar în proporțiile prevăzute de legile di-alecticii și se dezleagă de ea în aceleași proporții.Așadar, cinstite cititorule, să nu te surprindă că nuînțelegi lucruri pe care nici autorul nu le înțelege, iardacă o vei face, vei ști că marginile nu sunt aceleașipentru fiecare”.

Un festin al spiritului sunt piesele acestui volum.Iar încriptarea de care pomeneam mai sus nu estealtceva decât o barieră în fața imposturii și a gro-bianismului, fie el literar sau cultural în genere.

C. Băcăuanu

Poezia lui Octavian Nestor Olguța Trifan

Rondel sfârșitului de iarnă

Nu uit corola florilor de gheaţă,

Ce-mpodobeau fereastra de la stradă,Nici geana ninsă-a pomilor sub ceaţă,Care-şi cerneau sihastra lor broboadă

Și nici lumina razelor dând viaţă,Când atingeau această promenadă,Topind corola florilor de gheaţă,Ce-mpodobeau fereastra de la stradă.

Iar irişi calzi ai ochilor ce-nvaţăCă-i adumbreau tristeţi, fără tăgadă,Acum cereau setoşi să întrevadăBlânda lumină-a zorilor speranţă,

Uitând corola florilor de gheaţă...

Rondelul unui ecou de gând

Ecou de gând..., aud pruncul din mine,Mă-ntreabă curios unde-am plecat,Pe care drum şi dacă-mi este bineŞi-a mea copilărie de-am uitat...

Tresar duios şi nu-mi reţin suspine,Mă văd la sânul mamei aşezat,Ecou de gând..., aud pruncul din mine,Mă-ntreabă curios unde-am plecat.

Mă ruşinez şi-i spun şoptit: mi-e bine!Astăzi, om mare sunt, realizatŞi-această viaţă timpul mi-a furat.Tu iartă-mă că uit mereu de tine,

Ecou de gând..., tu, pruncule din mine!

Rondel pentru înțelepciune

De vrei ori nu, prin viaţă te petreci.Urci sau cobori ori calm de te aşezi,Nu alegi tu când vii sau vrei să pleci.Oricât ai vrea, nimic n-ai să prevezi.

Pe drumul tău, pe unde-i dat să treci,Încerci mereu ceva să demonstrezi...De vrei ori nu, prin viaţă te petreci.Urci sau cobori ori calm de te aşezi.

De-ai să-nţelegi şi fruntea îţi apleciRugându-te la Cel în care crezi,Din casa Lui, a ta sau prin livezi,Lumina Sa vei dobândi în veci.

De vrei ori nu, prin viaţă te petreci

Rondelul Adevărului

Am căutat în lume adevărul,Să-l folosesc în numele dreptăţii.Plecat-am, dar, să îi găsesc izvorulŞi m-am lovit de zidul vanităţii.

Am cercetat bogatul, cerşetorul,Cutreierând întreg cuprinsul hărţii,Am căutat în lume adevărul,Să-l folosesc în numele dreptăţii.

Când mi-am pierdut curajul și tot sporul,M-a ajutat cuvântul vechi al CărţiiSă aflu ce-i sortit eternităţii:În Duh şi Adevăr stă Creatorul!

Nu căuta în lume adevărul...

Rondel pentru credință

Te bucură şi crede în Cel ce totul vede!Atunci când greu te-apasă, tu caută-L acasă!Doar cel care accede-n credinţă, întrevedePâine şi vin pe masă, curajul nu îl lasă,

Trecutul îşi revede, căi de urmat prevede,Cu-ncrederea rămasă, el la liman să iasă.Te bucură şi crede în Cel ce totul vede!Atunci când greu te-apasă, tu caută-L acasă!

Păcatu-n oameni şede, în sufletele smede,Când răutatea-i crasă, naivu-i cade-n plasă,Dar sita este deasă, neghina este-aleasăDe Fiul ce purcede din Tatăl şi provede.

Te bucură şi crede în Cel ce totul vede!

PLUMB 121

revistă de atitudine pagina 11

După două cărți de versuri (Cu-vinte, cuvinte, în regie proprie,2000; Passo Double, EdituraBistrița, 2001) și una de proză (Pen-tru tine, mamă, Editura Babel,2004), scrisă în tandem cu SeverBodron, Vali Boncu Constantinrevine în atenția cititorilor cu unsubiect drag inimii lui și își evocă iarființa ce i-a dat viață, transformândsuita de povestiri din sumarul volu-mului Pașii destinului (EdituraAteneul Scriitorilor, Bacău, 2008)într-o veritabilă cronică de familie,ce se întinde, în timp, pe parcursula mai bine de nouă decenii.

Cei ce i-au urmărit cărțile de pânăacum au sesizat, desigur, că, înfoarte mare măsură, recentaapariție editorială nu e decât în micăproporție nouă, întrucât de lacopertă și până la opiniile criticeînsoțitoare, aceasta nu face altcevadecât să preia întâmplările dincartea precedentă, elucidând într-un fel și enigma legată deapartenența textelor, pe carecârcotașii au sesizat-o încă din2004.

Dacă, în ce ne privește, amnumărat bine, 50 dintre cele 83 desecvențe ale romanului de acumpatru ani au fost, astfel, reluate întrutotul, noi cu adevărat fiind doarTainica întâlnire cu Dumnezeu,Răpirea, Titu și Tito, Vin rușii!,Trenul foamei, Portret în lumină,Cântece îndulcite cu miere, Clătitecu dulceață, Statornicia iubirii, Pro-fonda Dolores, George și poezia,Mama și Mir. Ceva mutații s-au pro-dus și în ceea ce privește cuvinteleînsoțitoare, prefața lui ConstantinPrangati fiind înlocuită cu ceasemnată de Petru Scutelnicu, darpăstrată la capitolul Aprecieri critice,aidoma opiniilor aparținând luiSever Bodron și Corneliu Groapă,cărora li s-a adăugat un gând alcriticului Petre Isachi, iar separat,un succint curriculum vitae.

Sigur, noua configurație nu asporit și nici nu a micșorat în vreunfel consistența rememorărilor, în-trucât, după cum însuși ni sedestăinuie, „Trecutul este cel cerămâne, cu el te poți mândri sau nu,poți să-l îngropi sau să-l dezgropicând vrei, el nu se uită...“ Iar odovadă că memoria lui este încă vieo constituie chiar aceastătulburătoare evocare a pașilor pecare destinul l-a hărăzit familieisale, una din care nu au lipsitdramele, fie că ele au fost provo-cate de război, fie de comuniști saude alte evenimente imprevizibile,dar toate puse sub semnuldivinității, fără voia căreia nimic nuse întâmplă în lumea aceasta.

Și povestea eroinei principale în-cepe chiar cu o întâlnire misterioasăcu Dumnezeu, pe vremea când eracopilă „doinitoare“, în cursul căreiaa aflat de la Cel ce luase chipul unui„bătrânel scund, cu părul și barbaalbă, îmbrăcat într-un cămeșoi lungși alb“, nu numai când va fi chematăla Ceruri (acest lucru se va întâmplaîntr-o zi de vară, înainte de SfântaMarie), ci și că va fi permanent subprotecția Sa: Am să te urmăresc înviață, care o să-ți fie lungă, ai să fiipusă la încercare, vei trece prinmulte întâmplări și nenorociri, dareu am să fiu întotdeauna acolo, cutine; tu să fii tare, să lași de la tinetotul, iar minciuna să-ți stea de-parte.

La scurt timp, sarabanda nenoro-cirilor s-a declanșat cu o iuțealăamețitoare, Titu fiind mai întâi răpităși trecută peste Dunăre de Iulca,șefa piraților ce terorizau Banatul,apoi avea să cunoască greutățile

vieții, ororile războiului, cu abuzurilesăvârșite de ruși, seceta și foame-tea ce i-au urmat, arestarea soțuluiși a fratelui Constantin, moarteaunora dintre copii și a rudelorapropiate, alte suferințe și traume,ce nu au împiedicat-o însă, subniciun chip, să răzbată și să-șicrească proprii copii în spirituldragostei și al iubirii de țară, alînțelegerii cu cei din jur, conformpreceptului învățat, la rândul ei, dela părinți, „Cuvintele frățești îm-podobesc coroana“.

Având cu părinții „conversațiietice“, amendate din când în cândși cu câte o „altoială“ cu o „cureaspecială“, copilul viitor narator reținece crede că-i va fi de folos, fiind bu-curos că mama-i înțelege pasiuneapentru citit și învățătură, darneuitând nici filozofia de viață atatălui, mult mai pragmatic: Princi-pala ocupație a vieții este: să te bu-curi de ea. Și așa-i scurtă, femeie.Nu vreau să-mi lipsească nimic dince-i bun pe lumea asta, să profitămcât putem, că mâine, poimâine vomfi oale și ulcele.

Nu mai puțin melodranatică, viațapovestitorului se intersectează cu

cea a celorlalte rubedenii, pe carele prezintă în scurte crochiuriaproape plastice, dintre care unPortret în lumină dedicat mamei ecreionat prin cuvintele tatălui, într-osecvență chiar cu acest titlu.

Spontane, amintirile se deruleazăpendulând între suferință și bucurie,între ce a fost ieri și ce e azi, întrerelatarea frustă, aproape orală, șiexpresia poematică (Tinerețea esteca primăvara, un anotimpîncântător. Toate plăcerile le simțicam până la o vârstă, cât ești în pu-tere, după care începi să coboriscările rămase. Ai dăruit soțului oprietenie sinceră, bazată pesimțăminte adevărate și pure,dublate de-o voce blândă,afectuoasă. Trăsăturile feței talefine și delicate, trădând și azi unchip de fetiță ce are, iată, la rându-imai multe fetițe, comori devenitepeste ani, încununându-ți dragosteapământească, iubirea pentru ele, îțilămuresc definitiv veșnicia.), întretrăirea intensă și liniștea dată decredința în Dumnezeu, între minuniși fapte aproape banale, toatefăcând însă parte din viață, numaibună de transpus în roman.

Nu lipsit de talentul nativ, ValiBoncu Constantin s-a străduit săîmbrace Pașii destinului într-ohaină de sărbătoare, să-și facă pro-priul roman ușor citibil și atractiv,dar cât a izbutit sau nu rămâne sădecidă cititorul, care gustă șilacrima, și vorba aspră, precum șicriticii literari, cei ce e posibil să nutreacă totuși cu vederea cacofoniile(joaca cititului, iubească ca) șineglijențele gramaticale (măsa, î-mi, trăindo, măsii ș.a.), supărătoareîn orice scriere.

Cornel Galben

Lecturi aleatorii

O cronică de familie

Muntele vecin

Muntele vecin(1.282 m) care-mi găzduiește orelaxare fizică șipsihică pentru a-mi da puțin „frâuliber” stresului zil-nic, de care nuduc lipsă, prinasaltarea sa,când călcam pe

covorul frunzelor fără viață mi-a oferit osurpriză. Nu aceea de a mă întâlni cumoș Martin, cu vreun lup sau cucumătra vulpe, nici cu vreun șarpe sau(deși aș fi dorit cu dor!) cu un cerb, ocăprioară, cu un iepure, nici cu rarobservații râși sau jderi! Singur încă,deja pe vârful muntelui,contemplam, cade obicei, peisajul împrejurimilor pre-dominat de căsuțe cocoțate printre pâl-curi de molizi sau mesteceni cândauzisem o voce. Iar de îndată apărusedintre șirurile de copaci, văduviți deconfrații lor mai vajnici, un moșnegel cuo traistă-n mână.-Nu mi-ai văzut calul? mă și întrebase.-Aaaa, mata ești? Nu. Nu l-am observat

că nu sunt de multă vreme aici, înpoieniță. Îl recunoscusem pe moșul Ili-niuc care-și văra animalele pe terenulce i-l arendasem. La anii lui, un calhuțul, o vacă și câteva capre. Eram cubătrânelul cunoștințe vechi, ca vecin decasă, de peste munte! Când era mai înputere, ca și mârțoaga lui de acum, îmiera de folos la treburile casnice. Căracu calul gunoiul de la vite pe terenul defânaț, își mai opintea gloaba pe hrapăla trasul vreunui trunchi uscat pentrusobă.

Și bucuros că am, aicea pe culmeacea mai înaltă a Rosohatei, cu cineschimba o vorbă îl însoțisem agaledupă cum îi era mersul câțiva pași.Badea Iliniuc fusese și îngrijitor de caila o herghelie, mai robotise la pădure,cu slănină, azimă caldă cu mâncare defasole, la ceaun ,,a naibii degustuoasă!” (dreasă de o căimănițăoacheșă) dar, în loc de ciolan, cugheare de porc, stăpânindu-și, alăturide fârtații borșeni pofta cu un păhărelde... spirt sanitar!. Și așa a ajuns lapensia de vreo patru sutișoare iar Fro-zinca, soața lui, depășindu-l cu cevaleuți mai mult prin îndemnizația derefugiată din Putila (Ucraina), soții, încăun pic, și se puteau numi nonagenari.

Dec

ebal

Ale

xan

dru

Seu

l

a.g. Secară

„Meine Mand, noaptea nimănui’’

Uneori cărțile se mai scriu și noapteacând luna frige , când singuraticul îșinumără păcatele așa cum un astrolog ,neprihănitele lui stele.Această carte estenăscută printre îngeri de minunații lorarhangheli ai veacului. Ei se caută și segăsesc în ruga de zi cu zi la oricare in-trare posibilă în Paradis.Starea îngerilorcu priviri de gheață dau smirna vieții dedincolo. Aici micile tristeți au darul pe careîl deține răutatea pe străzile pline cu,,scriitori,, în stare de ebrietate, pentru căacolo cei mai destoinici dintre ei țin postcosmic: ,, între adormire și lenea dulce dedinainte de a te trezi/ între plăcere șidurere/între cuvânt și necuvânt’’(3 înaintede Sara). Poezia lui a.g. Secară neîncântă toate holdele sângelui până înimediata apropiere a Gării de Nord,(acolo unde îngerii visează vapoare), șiceva mai spre unde frigul ne biciuietristețea ca pe o fată mare, neascultareade vorbele mamei: ,,cu unele femei careau fost muze fără voia lor / și care iată/mai vin în vizită în sfântul lăcaș / alcăsătoriei („fals poem pentru(ne)cunoscători). Așadar o carte pentrucare poetul a.g. Secară și-a pus vredniciași gândurile pe treapta de sus a eternității:,,o fugă de poezie / prin zorii unui poemimposibil„ (muză cu forța), de unde poe-tul a dat răgaz aerului să se purifice„floarea cireșului albastru/ din cutiuța cuminuni/ a unei sfinte necunoscute” (eami-a spus să nu-i mai scriu numele).

O poezie în care cel lipsit deprejudecăți continuă să creadă că estenemuritor, că rănile lui sufletești secicatrizează cu zâmbetul de dimineață alciocolatei cu lapte, la prânz cu sărutulunei colocazii iar noaptea cu efectul anal-gezic al atingerii „după o dimineață încare aproape/ m-am îmbuibat cu brânzăde burduf/mămăligă rece praz struguri/un pahar de vin alb și două copuri/ decafea deajuns să mă înțepe fierea’’(fructele chipului și asemănării noas-tre) Am întâlnit la poet valențe ale unuispirit curat, rar întâlnită la generația careplantează ghiocei pe asfalt: ,,de fapt nișteîngeri pe care îi vrem prieteni la o agapă/deasupra hăului din noi’ ’(între las să fieși ghilotina de miere). Poetul a.g.Secară a făcut din poezie o Instituție lacare dacă cineva dorește să devină stu-dent trebuie să vină cu jalba în proțapsau, după caz, cu proțapul bine înfipt înjalbă: ,,să-l torturăm acolo/în căutareainocenței noastre pierdute/ să-l crucificăm/ poate, poate să-i batem oscioare de fe-cioare / în palme / să-l jupuim de viu /‘’(între las să fie și ghilotina de miere),să-i lăsăm toate simțurile în stare de

funcționare și apoi îl vom înnapoia ,,înafara acestei vieți / în care există atâțiaoaspeți nepoftiți/ care te obosesc/făcându-te să uiți / că orice moarte nu edecât o faleză/ de care se sparg valurilevieții viitoare’’ (of, viața asta). Ca un umilpriceput al acestei Instituții , am probat omie de haine pentru a alege pe cea caremă strânge mai rău; pasul decisiv înpoezie se măsoară cu pana de împletitvise și nu aceea de destrămat păreri di-urne: ,,orice poem care nu vrea să spunătotul / e ca un copil al străzii / care nu știecă poți trăi și fără străzi’’ (confesiuneunui don juan ratat). Firesc este să tedeclari poet la starea civilă și mai apoi săhălăduiești pe drumurile neantului:căutând un clopot pe care să-l bați / într-o clopotniță de nisip/ pe malul unei femeifrumoase/ nemuritoare’’ (singur îndeșert), și pentru că unele cuvinte maipăstrează impertinența de a îngânafărădelegi, așa cum, pulbere de gând , ofac mulți dintre copacii care nu mai suntbuni decât de foc – o faptă pentru luminalui mâine pentru cel venit de departe: ,,să-ți speli palmele trupului tău de mângâie-rile firii omenești„ (variațiuni (aparent) peaceeași temă, a muzelor), labirinturi pecare deja poetul le-a dat la reformă încădin tinerețe și să se țină de promisiuniledate încă de când era călător peste acelemisterioase vămi: ,,iubirile noastre caniște faleze pustii / îndrăgostite ca vântul/de niște plaje devastate / de furtunisălbatice’’.(nimic nu se compară cuîmbrățișarea fetiței tale când pleci laserviciu). Poetul stă de strajă cuvântuluipentru a-i aduce un omagiu fericiriicăzute în luptele cu vecinii de la bloc , săfacă o lecție de spiritism, să se vadă și dinceruri cât suntem de aprig porniți îm-potriva noastră. Eram lovit de tăcere, po-etului i s-a adus la cunoștință, totuldespre sine , încă de pe vremea când erasoldat, veșnic apărător al eului său nemu-ritor: ,,lacrimile zeului / pe care n-amînvățat încă să le păstrăm ca pe nișteprunci/ în scutecele calde aletăcerii’„(mușc-o! ). Cartea ,,Meine Mandnoaptea nimănui’’ aduce în sângele citi-torului paharul de vin atât de mult savuratla ananghii: ,,ca un scriitor mereunemulțumit / de textele sale’’! (epilog),dar nu întârzie să spună prezent uneinesfârșite câmpii de metafore pe care cuafurisenie poetul își biciuie armăsarultinereții; acolo negura primăverii dă iamaprin înserarea inundată de lună plină aomenirii; aici poetul a disecat multehectare de vânt de primăvară, iar acum,aproape cărunt ca un câmp cu flori demușețel, pofticios ca răutatea din codane,cutremurându-se ca o flacără a unei inimiucise de iubire, împovărat de timp, caspaima din ultima noapte a unui drumcare și-a uitat întoarcerea... adie!

Vasile Sevastre Ghican

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 121

Când am vorbit cuMugur Andronic desprescenariul său de film artis-tic, intitulat „Marele roman-tic”, mi-a spus: „Este viaţamea!”. Şi mai apoi:„Glumesc!”. Dar am luat

vorbele sale ca pe expresia cuiva cemărturiseşte despre un lucru sau fiinţă ce-ieste foarte dragă şi căreia îşi consacră în-treaga viaţă. Glumea, dar era o glumă cu multadevăr în ea. Deoarece Mugur Andronic estede obicei atât de angajat în proiectele sale,încât ar putea spune despre fiecare „esteviaţa mea”. Acesta este spiritul lui. Şi-a îm-plinit proiecte ce ar ajunge pentru trei vieţi deom. Este un istoric împătimit de arheologie.După absolvirea facultăţii, ajunge în zonaSucevei, unde, în urma cercetărilor sale,pune bazele viitorului Repertoriu Arheological Judeţului Suceava. Lucrarea sa de doc-torat, publicată ulterior, îi aduce premiul„Dimitre Onciul” al Academiei Române. Şiacesta a fost doar începutul carierei sale caistoric şi arheolog. De atunci şi până la vârstade 62 de ani câţi are acum, a avut timp săfacă alte importante cercetări şi descopeririarheolo-gice, să scrie mii de pagini în pestedouăzeci de cărţi şi studii de specialitate, săfondeze Societăţi şi să dobândească lauri pedeplin meritaţi. Literatura e doar o altă pasi-

une de a sa,încât vorbele de-spre scenariulde film: „esteviaţa mea”, pot fiînţelese acumaltfel. Exprimăangajarea saexemplară în totceea ce face.Scrie din suflet.Dar, cine va cititscenariul îşi vada seama că„marele roman-tic” este, în spirit,chiar autorul. Căpersonajul prin-cipal, este un

alter-ego. Chiar dacă biografia acestuia esteficţională, el împrumută multe de la autor. Oanumită bunătate ce îl caracterizează. Oanumită energie ce îl împinge la fapte. Şiîmprumută chiar unele date biografice. Per-sonajul, Chris, este autorul romanului „Înumbra marilor imperii ucigaşe”, roman aflat înbibliografia autorului. „Marele romantic” c’estmoi, ar putea spune Mugur Andronic. Aşaîncât, gluma sa capătă acum un înţelesdeplin. În scenariul „Marele romantic”, se aflăviaţa lui Mugur Andronic... Ceea ce, pepalierul literaturii, înseamnă o proiecţie a vieţiisale în ficţiune, cu tot ce implică ea. Oposibilă viaţă paralelă, mai ales, o viaţăimaginată, dar pe temeiul adevăratei salevieţi. Nu, Mugur Andronic nu a trecut Dunăreaînot în perioada ceauşistă, nu a stat într-unlagăr de transfugi... dar pe la Paris a ajuns.Viaţa sa reală se îmbină cu o posibilă altăviaţă a sa, pentru a crea un personaj.

Când citeşti o piesă de teatru sau unscenariu de film, textul devine literatură. Abialectura unui regizor ce pune piesa în scenăsau toarnă scenariul într-un film, îl strămutăteatrului sau cinematografiei. Ca literatură amcitit şi eu scenariul „Marele romantic”. În fond,orice roman poate fi dramatizat, în consecinţăun scenariu de film este un roman redus lacirca două ore de vizionare, un roman redusla esenţa sa epică, ce îl denudează deestetică. Rămâne energia umană în acţiune,întâmplările derulate rapid, locul esteticii ro-manului luându-l forţa de a impresiona...„Marele romantic” este un miniroman pentrucel care îl citeşte. Cu toate calităţile cerute dereprezentarea cinematografică. Parcurgereatextului este diferită de a romanului. Au-torul conduce cu multă energie derulareacinematografică şi o face extrem de vie.„Vezi” ceea ce citeşti şi imaginile tecopleşesc. Chiar mai mult decât atunci cândvizionezi un film, deoarece imaginaţia esteacţionată şi produce lectorului o viziunecompletă. Simţi, parcă, chiar şi izuri,fragranţe, începând cu scena tabloului, pânăla mirosul bucatelor servite la masă şi la

buchetele de flori ce ajung în mâinile doam-nelor. Mugur Andronic reuşeşte, prin stilul săualert, cu dese schimbări de planuri, să redeascenele, care sunt scene de viaţă, în aşa felîncât impactul să fie maxim asupra „privitoru-lui”, fie el lector sau spectator în cine-matograf.

Văzând titlul, înainte să mă apuc de citittextul, gândul m-a dus îndată la „MareleGatsby”. Dar nu se află aici nimic dinstrălucirea unei societăţi. Dimpotrivă, apardouă lumi la fel de insipide şi închistate îndogme, tabuuri şi obiceiuri proaste: soci-etatea românească din vremea ceauşistă şisocietatea americană.

Pe de o parte dogmele şi tabuurile uneisocietăţi ce înaintează pe o pretinsă cale amultilateral dezvoltării, pe de alta existenţamizeră a oamenilor în societate a celei maimari democraţii a lumii, coruptă de prostituţie,de proastă creştere, de nepăsare. Dacă într-o parte vezi oameni temători, ce îşi ascundsentimentele, ce îşi cenzurează vorbele şigesturile, de cealaltă vezi oameni ce sescobesc în nas (la masă mai ales), îşi pierdlentilele de contact în sosul de bulion şi lecaută cu degetele apoi (ca pe-un exerciţiu dearheologie ignară), inculţi, dar plini de oaristocratică plinătate de sine, semn că nu lepasă de nimic şi nu-i interesează nimic. Chris,marele romantic, care este, cum spuneam oproiecţie în ficţiune a autorului, va traversaaceste două lumi şi te întrebi, în vreme ceînaintezi cu lectura, unde îşi va găsi salvarea,unde îşi va afla limanul. Vezi că are o idee de-spre ceea ce ar putea mântui lumea, adică pefiecare individ, când spune: „nu oamenii facdragostea, ci dragostea face pe oameni”. Nueste un dezabuzat, deşi a avut multe depătimit. Crede în puterea iubirii. Şi, mai ales,faptul că ţine la un copil, copilul femeii iubitede el, îi arată în cea mai mare măsură stareade a fi uman. Altfel, în jurul său, descoperi olume aproape celiniană: fiinţa umană esteprofanată şi lumea oamenilor este profanată.Dependent de sex, are şi el o cotă de parti-cipare la umilirea aceasta, a celor dependenţide el, cum este tânăra Clara, nevoită să seprostitueze. Americanizat, nu poate fi ge-neros şi a dobândit marea doză de insensi-bilitate a celorlalţi. Totul se vinde şi secumpără în acea lume şi nu are măcar cumgândi că ar putea ajuta pe cineva gratuit, dinpur altruism. Pentru banii de care Clara arenevoie, îi va cere să-l viziteze săptămânalpână când fata îşi va reduce datoria.

Dar dragostea pentru Flora şi relaţia cucopilul ei, Johnny, sunt marile lui deschiderispre omenesc, ce arată că, sub greutăţilevieţii, nu s-a abrutizat. Lui Johnny, deci tocmaicopilului, îi dă una dintre posibilele chei aleunei existenţe decente, când îi spune:„plăcerea supremă a vieţii, să munceşti înlumea misterelor”. Mai este şi „terapia frumo-sului”, însuşirea literaturii („produs natural, dinsuflet”), a artelor, de a oferi beneficii tau-maturgice celor ce le practică sau doar lefrecventează.

Dar unde îşi va afla Chris limanul? Li-manul vieţii personale, desigur, căci acesta elimanul ce cotează. Tocmai în viaţă.

Nu în vreo dogmă, nu în vreo sectă, nuîn vreo reuşită spirituală. Ci în viaţa deschisă,când ajunge să întemeieze un fel de familiecu Elisabeth, o actriţă văzută într-un film înRomânia pe vremea când era adolescent, şicu Johnny. Nu-şi găseşte un liman fugind deviaţă, ci în curgerea vieţii.

Finalul fericit al acestei poveşti nu vreacâtuşi de puţin să arate că personajele ro-manului au dobândit fericirea pentru tot-deauna. Deloc, ci ele vor fi supuse altorîncercări cât vor trăi, însă, ca şi de astă datăşi la fel ca înainte, ele vor ieşi victorioase defiecare dată în curgerea vieţii.

Şi mai există un final, un final vesel şiuşor parodic, al reuşitei cu scenariul lui Chrisacceptat la Hollywood.

Iar cum Chris este proiecţia în ficţiune aautorului, el proiectează fictiv viitorul succesal scenariului de film „Marele romantic”, celtocmai descris în rândurile de faţă.

Căci, nu-i aşa, după felul său de a fi,Mugur Andronic nu putea să nu aruncemănuşa cinematografiei, nu putea să nuarunce o p r o v o c a r e r o m â n e a s c ăHol lywoodu-lui .

O provocare românească cinematografică

Urmele Crucii, deși vindecate prin Înviere, rămân totușiimprimate în trupul lui Hristos Cel preaslăvit, pentru a ne arătacă suferințele și nevoințele omului în lupta sa cu păcatul în is-torie nu sunt uitate de Dumnezeu în veșnicie, ci vindecate șiluminate sau transfigurate în semne de biruință ale iubiriirăstignite asupra păcatului (egoismului), morții și iadului”.(Pastorală de Sfintele Paști, rostită de Înalt Prea FericitulDaniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

Iar un alt înalt prelat spunea atât de frumos: ,,În sufletulcare se umple de lumină nu mai au loc cele rele. Acum începeo viață nouă pe care Hristos cel Înviat ne-a dăruit-o tuturor,care vom crede în El. Să fim vestitorii acestei lumini, să fimvestitorii Învierii care să rămână pururea în sufletele noastre”.Așadar: „Privegheați, stați tari în credință, îmbărbătați-vă,întăriți-vă. Toate ale voastre cu dragoste să se facă.” (Epistolaîntâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 16, 13).

Căci, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, în final, toatese regăsesc în puterea divină: ,,Domnul este izvorul existenței,dar nu existența însăși. Fiindcă E mai presus și de însășiexistența spusă și gândită în oricare mod”.

Să ne minunăm și să ne bucurăm de miracolul dumnezei-esc pe care l-a reprezentat Învierea Domnului nostru Iisus, acărui lacrimă spală şi acum păcatele întregii omeniri... Să nulăsăm ca gândurile noastre bune să îngheţe într-un ocean denelinişti, să preamărim viaţa care ne-a fost dată! Hristosa Înviat!

(continuare din pag. 2) Cu gândul și inima

OzanaKalmuskiZarea

ECHINOX DE PRIMĂVARĂsau Cea mai mare

întâlnire din viața mea

Când ziua e egală cunoaptea, când suflă vântulprimăverii și al sănătății, cândoamenii își aștern dorințeleîntr-o scrisoare pe care oîngroapă sub un trandafir,când plugurile pornesc și setaie viile, când ciclul naturii sesuprapune visurilor, iar oa-menii încearcă să-și afle tihnaîn natură, sincronizându-șigând și trup cu tot ce este viu,te închini în fața frumosului șia minunilor create pe pământ.Este perioada când sesărbătorește Ziua Interna-

țională a Fericirii ori ZiuaPădurilor. Eu mă gândesc la19 martie, când a văzut lu-mina zilei Dinu Lipatti, pianistpe care îl sărbătorim la cente-nar. Finul lui George Enescu,îndrumat de Mihail Jora, Dinueste socotit cel mai importantpianist român. CompozitorulFrancis Poulenc vedea în elun artist de o spiritualitatedivină. Lipatti l-a iubit și l-acântat pe Bach. În ultimul săurecital, din 16 septembrie1950, la Besançon, a interpre-tat celebrul coral bachian

Jesu, Joy Of Man’ s Desiring.În epoci în care cultul

nemăsurat al personalitățiieste prezent, Lipatti rămânemodel de modestie șiexigență. El spune: ”să nu văserviți de muzică, serviți-o”.

George Enescu se entuzi-asma de performanțele muzi-cale ale lui Lipatti. ”Ah! Cumştia el să cânte Suitele deBach! ”Și ajungem la ziua de 21 mar-tie, Ziua Internațională aPoeziei și a lui Johann Sebas-tian Bach.Cea mai mare întâlnire din via�a mea: Bach.

Cu Bach, via�a ar fi suportabil� chiar �i într-

un canal, nota Cioran. Despre viaţa şi opera lui

Bach n-am de spus decâtatât: ascultă, cântă, iubeşte,venerează – şi ţine-ţi gura.(Albert Einstein)

Divin, limpede si strălucitor,măreț, ”cel mai uluitor miracolpe care Muzica l-a dăruitomenirii”, cum afirma Wagner,Bach a trăit din plin în fațaorgii, melancolia dezamă-girilor, preocupat de gândulgrav al morții. Pentru el, mu-zica este „o armonie agreabilă

în onoarea lui Dumnezeuşi desfătarea permisă su-fletului”.

În Lacrimi şi sfinţi, EmilCioran te convinge: „Cândasculţi pe Bach vezi cumse înfiripă Dumnezeu.Căci muzica lui este ge-neratoare de Divinitate. Oviziune plastică a fiinţei di-vine ţi se desfăşoară înfaţă şi creşte Dumnezeusub ochii tăi”.

Tot în 21 martie, acum89 de ani s-a născutValentin Gheorghiu, pi-anist pentru careadevărurile muzicii suntacelea ale lui Bach și Li-patti. În 1958 câștigă, în

tandem cu violonistul ȘtefanGheorghiu Premiul I la primulFestival și Concurs Enescu,cu Sonata a III-a în caracterpopular românesc. Concertul său pentru pian șiorchestră obține PremiulGeorge Enescu al AcademieiRomâne. Slujește de 70 deani muzica, cu pasiune, talentși cântă în compania celormai renumite ansamblurimuzicale, fiind invitat în sta-giunile Filarmonicii băcăuane.”La mulți ani! ”

Dinu Lipatti

Dan

Per

șa

PLUMB 121

revistă de atitudine pagina 13

Cu un titluizvorând dintr-un film de prinanii ’60, carteade față este ra-diografia sufle-tului acestuiautor care seadresează într-

o predoslovie „Cititorilor mei dragi”- în cuvinte calde „cu inima curatăși sufletul smerit".

În poezia care dă titlul cărții,autorul dezvăluie și cine estesteaua după care aleargă și pecare o socotește „Cea maifrumoasă stea/ Din acest colț de rai/ Din univers ” (Alerg după ostea).(...)

Se pare că poetul arepredilecție către aștri cerești, elcolindă cu închipuirea printre stele,iubește luna pe care o numește„crăiasa nopții”, se plimbă cu CarulMic și Carul Mare, se joacă de-aascunselea cu stelele și mediteazămelancolic, sub clar de luceafăr.Luna e mereu prezentă, îi vine laîndemână, poezia lui e selenară,totul se petrece noaptea, sau „înraza soarelui apus”, alteori searasau în amurg: „Eu te aștept cu unnou apus / Pe o noapte plină custele, / Luna după deal s-a dus”(Maiorul).

S-ar zice că nimic extraordinarnu se petrece în lumea poezieisale, dar cucerește sinceritateasentimentelor pe care le transmite.Și până la urmă, discursul poetic setransformă în dialogul îndră-gostiților.

Interesantă este și dinamicasentimentelor, începând cu oașteptare febrilă, chinuitoare: „De-atâta așteptare și soarele a apus”(Sărută-mă, iubito). Cei doi vor săse plimbe cu Carul Mare pe cer.Apoi întâlnirea, la fel deemoționantă, cunoașterea, plină desurprize, împlinirea iubirii și, impla-cabil, despărțirea.

În imensitatea aceasta chipulmamei se detașează ca o lumină înnoapte: „Nu te-am văzut de zeceani / Și-mi pare-o veșnicie.../ Inmintea mea te port mereu, /Măicuță grijulie” (Mama).

Explicația autorului este că,plutind printre aștri, iubițiidescoperă planeta iubirii din zodiaiubirii.

O idilă pastorală se întâmplăîn balada „Sus pe deal”, unde seaflă „turma mândrii mele” și undevine „Badea cu chimir fălos” - careo sărută, cum altfel, decâtdrăgăstos.

Două coordonate ale iubirii:Așteptarea plină de înfrigurare șidor și Chemarea, care are legăturăcu așteptarea, decurge din ea: „Techem mereu, iubito, / dar nu mai viiîn serile cu lună, / Așa cum altădată mă luai /Ș i mă purtai ținându-mă de mână” (Te aștept).

Toate acestea construiescAmintirea.

Dorul își face loc peste totpână în clipa din urmă când „Mi-edor de umbra morții / Ce vine într-onoapte / O, Doamne, fără tine suntpierdut, / Mi-e dor de clipa ce-a tre-cut” (Mi-e dor).

Nu e de mirare, însă, că poetule îndrăgostit de România, îi declarăiubire ca unei femei și o cere desoție: „Românie dragă, cu tine măînsor, / Românie dragă, fericit măsimt./ Strânge-mă de mână,strânge-mă la piept, / Că ai brațemoi, simt că nu mai pot.”

În ritm de baladă sedesfășoară și poezia „Sfârșitullumii sau stingerea vieții” - caree o viziune apocaliptică asupralumii: „Am pornit spre lumini în jos /Pe un cal frumos / Care în grabă

trece / Pe pământul rece. / Trecuimunți și țări / Dincolo de zări, / Pecalul de foc / Și vă spun pe loc...Mă uitai în zare / Spre lună, spresoare, / Văzui minunea / Din cerurimari / Cădeau întruna / Trăsnete defoc /Acoperind pământul / Delacrimi și jele ”. (...)

De remarcat folosirea graiuluivechi, specific doinelor și baladelorpopulare: jele, novaci, cibinul,strâmbăciuni, și așa mai departe.

Tot în stil baladesc este șipoezia „Viața mea”. Și nașterea seproduce după datină, cu ursitoarela capul copilului, care-i menesc,fiecare, darurile cu care va fi înzes-trat copilul. Autorul subliniazăfrumusețea, unicitatea loculuinașterii: „Mă născui în crânguri, /Pe un covor de plai ”.

Din tot ce scrie acest autor, seremarcă faptul că este omul luiDumnezeu, smerit și blând,învățându-și copiii să trăiascădemni și curați, într-o lume carenumai curată nu este. Poetul cautăpacea în lume și binele pe pământ,după învățătura eristică. El faceparte din categoria acelor fericiți„făcători de pace” care vor moșteniîmpărăția lui Dumnezeu. Deasemenea, dragostea este pentrupoet sfântă și purcede de la Dum-nezeu.

Poeziile de dragoste suntcolocviale, în ele există cel puțindouă persoane care dialoghează.Uneori intervine și voceaauctorială, ca a treia persoană.Pentru poet, în mod ciudat, nufărule albastru, sufletul e sonor, himerae albastră.

Multe poezii evocă actulrevoluționar din decembrie 1989,când au murit atâția oameni ca să-și cucerească libertatea. Și acum,poetul, prin glasul celor morți, seîntreabă de ce au murit și cine i-aîmpușcat.

În cele mai multe poezii cutentă religioasă, intitulate chiar așa,Rugăciuni, autorul se adresează di-rect lui Dumnezeu și converseazăcu El. Apelativul pe care-L foloseșteadeseori pentru iubită este: „mân-dro” sau „mândruțo”, folosite și încântecul popular, în schimb,bărbatul întotdeauna se numeșteNiculăeș. Iar îndemnul pe care îladresează omenirii este: „Vă în-demn pe toți la pocăință” (Lumerea, cu multe fețe).

Colocvii are poetul și cu țara:„O, țară, draga mea țară, / De ceești așa de supărată?.../ Sunt și vormai fi / Lacrimi și durere-n țară, / Iarsufletul românului, / Cu lacrimi seadapă ” (Singur). (...)

Dimensiunea însă, a acestuipoet este tristețea. O tristețe nativăcare s-a dezvoltat, pe măsuraînaintării în viață, ajungând demulte ori la un punct culminant, maiales atunci când simte că a trecuttinerețea: „Eu îmi plâng tinerețea /Că nu mi-a ajuns, ajuns, / M-apărăsit în zilele senine, / Mi s-auuscat și pleoapele de plâns. // Amrămas cu amintiri amare, / S-avestejit stejarul / De chinuri și jale,/ Ce le-am trăit s-au dus acum lavale.” (Tinerețea).

De asemenea, poetul seplânge de lipsa iubirii: „Nu văd iu-bire, nu văd de ajuns... / Ca săprivesc lunca iubirii” (Tinerețea). Încele din urmă, poetul se roagă pen-tru „un gram de tinerețe”: „Dă-miDoamne, un gram de tinerețe // Săalerg cu chipul și ființa de copil / Înpajiștea iubirii cu frunze și fânețe! /In inima mea, Doamne, e numaitinerețe.” (Tinerețea).

Tonul este când amar, cândvehement, aproape neîndurător,când nostalgic sau duios, dupăsentimentele și stările de care e

cuprins poetul. Pentru cei care audistrus țara, folosește cuvinteaspre. Ei sunt, tâlhari, „mișei gușațiși strâmbăcioși”, „o claie de mișei”,etc. Când vorbește despreTerra, autorul o numește „planetamea iubită” și se simte parte infimădin ea (Planeta albastră).

Printre poezii se strecoară șiunele despre sfinți: „Sfântul loanScăraru”; „Ruga Sfântului loanBotezătorul”; „Sfântul Ilie”;Sfânta Fecioară”; „Sfinții apos-toli Petru și Pavel”, sfinții îngeri,sărbătorile Sfântului Crăciun,rugăciuni și devoțiuni pline deevlavie și de recunoștință pentrudarurile lui Dumnezeu.

În același timp, ca român, au-torul elogiază și respectă „Trico-lorul României”; „Sfântalibertate”; „Scumpa Românie”;„Dorul de libertate”; „Plaiulstrămoșesc”; „FrumoasaBucovină”, dar și „Pădurea destejari”; ’’Cartea Sfântă, Scrip-tura”; „Grădina Maicii Domnu-lui” și în general, toate frumusețilepământului de pe meleagul unde avăzut lumina zilei, pentru caremanifestă recunoștință, fie că evorba de pădurile țării, pri-vighetoarea care cântă, fagurii demiere, privirea mamei, dreaptalumină, blândele căprioare, florilede nufăr, chiar și dușmanii, vorbelenestemate, visul prieteniei,pădurea de stejari, plaiulstrămoșesc, g lasul f lor i lor,curcubeul vieții și celelalte. Sunttot atâtea teme de meditație șicreație poetică pe care le foloseșterepetitiv, pentru că simte că trebuiesă le cânte în vers.

În sufletul său generos îșigăsesc loc toate ființele șiviețuitoarele pământului, toate sen-timentele frumoase și calde și doararareori se strecoară și fiori derevoltă împotriva celor care distrugaceste minunății. În același timp,privirea poetului se îndreaptă șispre cei care nu mai sunt, dar careși-au depus obolul lor pentru liber-tatea năzuită: „Să nu-i uităm pe ceicăzuți, / Striviți de tancuri de-o erănemiloasă. / Orașul meu martir,frumoasă casă / L-ai lăcrimat dedor și de durere. / Din ochii lor șiacum mai picură / O lacrimă de dor,o lacrimă duioasă. // Mă deșteptaidin somnul cel adânc / Prin fațamea pierind o lume întreagă, / Osfântă luminare ce plânge dedurere / Ținută în lacrimi de ceice nu mai pier.” (Durerea timpu-lui). Apoi, peste revolta anterioarăse așterne o pace interioară carese revarsă peste timp și pestelume. Luna iese „In crânguri desmarald cu sclipiri de metal”(Luna).

Legătura cu natura se înfiripăfiresc, pe măsură ce ea se trezeștela viață. Copacii sunt martori și pri-eteni buni: „Îmi văd privirea meacurată în coaja ta imaculată. / Cres-cui alături de voi; / Ați fost ca aerulla bine și la rău. / Voi fagi, brazi,stejari, neliniștiți din munte / M-ațitot rugat să vin să vă mai văd. / Săștiți că nu vă uit nicicând / În clipegrele sau ferice / Și cred curând căvin la voi / Să vă mai văd o dată, căviața fără voi / E plină de griji și denevoi.” (Pădurea de mesteceni).

Tristă, nostalgică, în ton maidegrabă sumbru, poezia lui NicolaeMărunțelu rezistă, în ciudasimplității și desuetudinii sale, pen-tru că este izvorâtă dintr-un sufletși o inimă curate. Ceea ce nu epuțin.

..............................

*Nicolae Mărunțelu, Alerg după ostea, ed. a I-a, Ed. InfoRapArt,Galați, 2010

POEȚI ȘI STELE. ALERGÂND PRIN UNIVERS

Cez

arin

a A

dam

escu MIT ȘI ADEVĂR

Eminentul psihologPaul Popescu Neveanuafirma într-o carte că mituleste echivalent cu minciu-na. Se înțelege că estevorba despre reflectareadeformată și interpretareaeronată a realității. În preis-

torie strămoșii noștri au încercat să explicefenomenele naturale și evenimentele sociale înmod fantezist, folosind metafore, atunci rigoareacunoașterii raționale aflându-se în stadiul primor-dial. Profesorul citat a repetat și în fața cursanțilorconvingerea sa că mitul este minciună inocentă.Ignoranța oamenilor din preistorie se împletea cudorința firească de a da un fel de explicație lumiiîn care trăiau. S-ar putea afirma că trăiau într-olume vrajită. Astăzi știm că omul primitiv, înipostază de homo faber percepea lucrurile corectdar le dădea un înțeles fantezist, o justificarecolorată emoțional. E drept că omul primitiv nuconfunda obiectele cu care opera cu animaleleori alte vietăți, dar nu putea pricepe procesele detransformare a acestora, îndeosebi originea lerămânea obscură. Acum considerăm adevărul cao concordanță între obiect și imaginea acestuiareflectată în creierul nostru. Însă adevărul obiectiva necesitat o vastă experiență socială și oevoluție culturală îndelungată pentru a fi corectreceptat. Omul ca ființă cugetătoare s-a desprinsde mediul înconjurător cu eforturi subiectivecolosale, trecând de la animism la cunoașterearațională, detașată emoțional numai prin acțiunepractică asupra realității înconjurătoare. La în-ceput s-a bazat pe imaginație impregnată afectiv,socotindu-se solidar, într-un fel de frăție cu cele-lalte vietăți. Cunoașterea cauzală a fost din vre-muri imemoriale deficitară, lucrurile și fenomenelefiind atribuite unor forțe invizibile, fantastice decare oamenii se temeau. Mitologia trebuieconsiderată bunica științei pozitive, ca un stadiuinevitabil al evoluției culturale și mentale a specieiumane. De obicei oamenii practicau rituri și ritu-aluri prin care sperau să influențeze benefic mer-sul evenimentelor, nădăjdiund într-o protecțiesupra-umană. Așa apar șamanii, vrăjitorii, preoțiicare jucau în cadrul tribului roluri importante pen-tru menținerea coeziunii inter-umane și înmenținerea tonusului afectiv în fața încercărilorostile specifice timpului. În secole triburile s-aualipit prin cucerire devenind regate. Teoriamitologică inițială se metamorfozează în religieoficială. Despre structura și funcționarea miturilorau scris o pleiadă de hermeneuți printre ei la locde frunte s-a situat românul Mircea Eliade dar înplan european se cuvine a-i aminti pe MarcelMauss, Emile Durkheim, Daniel Dubuisson,

Claude Levi-Strauss, Georges Dumezil, Mali-nowski Bronislav, Victor Kernbach, Julien Ries,Arnold Van Gennep etc. Abia după studiul atenta acestor autori putem înțelege corect natura șirostul mitologiei în evoluția culturală a omenirii.Ce-i drept astăzi lumea privește cu superioritatenaivitatea înaintașilor care fabulau pe seamarealității înconjurătoare. Din termenul mit a apărutconceptul de mitoman, ce desemnează o boalăpsihică. Menționăm că mitologia n-a fost o starede nebunie generală, ci o etapă normală de dez-voltare a ființei umane așa cum în copilărie par-curgem stadii preraționale, necesare maturizăriimentale. Nu putem trata cu dispreț mentalitateaneolitică din moment ce astăzi ne prosternăm înfața unor relicve sacre pe care le desemnămdrept însemne ale divinității. Antropologic vorbind,omenirea avansează cu pași lenți în cunoașterealogică iar uneori plătim tribut vechilor imagini șicredințe specifice debutului culturii moderne.Ființa umană rămâne docilă, umilă în raport cunecunoscutul deși se cade să recunoaștem căam progresat enorm în explorarea sistematică anaturii. Homo faber l-a devansat enorm pe homofilozoficus, sufletul rămânând în continuaretributar credinței revolute.

Co

nst

anti

n

Vo

rnic

easa

PLUMB 121

revistă de culturăpagina 14

Romică C. Ghica

Constatare tristă

Se construiesc multe biserici,(Tradiția-i de la strămoși),Crește și numărul de clerici,Dar cel mai mult de păcătoși.

La biserică, dacă vrei s-aprinzi o lumânare

Spre conformare clar ni se spunePrintr-un anunț foarte lapidar: „Doar acele lumânări sunt buneCe-s cumpărate de la pangar”

Apropo de gropi. Mărturisirea unui șofer.

Recunosc sincer acumCe nici nu-ți vine să crezi:Dacă nu sunt gropi pe drum,Nu-ți dai seama că șofezi!

Inechitate

Oricând și oriunde sorții,Arbitri universaliFac ca, nici în fața morții,Să nu fim cu toți egali.

Reorientare pragmatică

Justificarea-i ușoarăȘi, sigur, de loc umană,Vrea ca vecinul să moară,Să-i ia capra drept pomană.

Obișnuință

Aud, făr-anume s-ascult,Pe mulți că n-au, că nu pot strânge,Dar, oricât ar avea de mult,S-au învățat toți a se plânge.

Naşterea romanuluiPădurea spânzuraţilor – opoveste cu iz anecdotic

Romanul Pădurea spân-zuraţilor, mărturisea Liviu Re-breanu, în Mărturii literare,(Ed. Iordan Datcu, Bucureşti,1971), “s-a născut dintr-o fo-tografie pe care mi-a arătat-oun prieten, la sfârşitul anului1918. Fotografia reprezenta opădure plină de cehi spânzuraţiîn dosul frontului austriac din-spre Italia. Prietenul pleca laconferinţa păcii, unde fotografiaavea să demonstreze cum aufost trataţi cehii de cătreconducătorii monarhiei austri-ace. Fotografia m-a impre-sionat puternic şi m-a urmăritmultă vreme. Auzisem căexecuţii similare ar fi suferit şimulţi români. Mi se povestisecă chiar la Bistriţa, deci în ţaramea, au fost spânzuraţi maimulţi preoţi şi ţărani români...

Câteva luni mai târziu,am aflat că un frate al meu, de-spre care familia mea credeacă ar fi prizonier undeva prinRusia, în realitate, devenitofiţer artilerist în armataaustriacă, adus să lupte pefrontul românesc împotrivaromânilor, a încercat să treacăla români; a fost însă prins,condamnat şi executat prinştreang, încă din mai 1917. Nuse ştia nici localitatea unde afost executat, necumîmprejurările sau oarecariamănunte. În epoca aceea tul-bure, când ostilităţile la noi încănu încetaseră de tot, n-aveainici de unde să iei informaţii. Atrebuit să mai treacă câtevaluni până ce am putut de-scoperi aproximativ regiuneaunde s-a întâmplat tragediaaceasta a unui tânăr de 22 deani. Între timp isprăvisem tran-scrierea lui Ion şi acum, întoate nopţile, în faţa biroului măzbuciumam cu Pădureaspânzuraţilor. Am început ro-manul de vreo patru ori...Simţeam că nu am găsit nici rit-mul, nici atmosfera. Măînverşunam în fiecare noapte,

şi lucrul era în zadar. În schimb,în vreme ce scriam, în linişteaapăsată, am început să percepnişte bătăi uşoare în fereastramea, delicate ca ale unordegete imateriale. De-schideam, cercetam întuner-icul. Nu era nimeni şi nimic...Când însă bătăile acestea mis-terioase s-au repetat nopţi de-a rândul, insistent, - fiindcăsânt, repet, credincios şisuperstiţios - , mi-am zis că nupoate fi decât sufletul frateluimeu, care cere îngrijirecreştinească ce nu i-a fost de-sigur acordată. Şi atunci ampornit să caut şi să găsescnegreşit, orice ar fi, mormântulfratelui spânzurat. Şi, dupămulte cercetări şi multeperipeţii, l-am descoperit însfârşit la Ghimeş, într-o livadă,la marginea fostei frontiere.Locul nu era nici măcar însem-nat. De-abia cu ajutorulgroparului din sat am putut sta-bili unde a fost executat şi în-gropat. Am fost în casaprimarului de pe vremuri, undea fost judecat şi osândit. Amfost în odăiţa în care şi-a petre-cut ultimele ceasuri şi de undea plecat la supliciul suprem. Amtrecut în satul vecin, în Făget,unde a avut ultima reşedinţă.Am cunoscut pe preotul româncare-i fusese prieten, dar carenu a fost admis să-l însoţeascăla moarte. Am vorbit cu o fatăde ţăran, sprintenă, frumuşică,la care am găsit câtevarăvăşele de-ale lui. Primarulmi-a dăruit şapca lui fără co-zoroc pe care a trebuit să oschimbe cu o pălărie civilăcând a pornit pe ultimu-i drumpământesc... L-am dezgropatapoi şi osemintele le-am mutatdincoace de pârâul care fusesegraniţă, pe pământul vechiromânesc, aşa cum ceruse elîn ultimele momente şi cum nui se admisese.

Şi de atunci am pututscrie liniştit la Pădureaspânzuraţilor... Fără de trage-dia fratelui meu, conchideaLiviu Rebreanu, Pădureaspânzuraţilor sau n-ar fi ieşitdeloc, sau ar fi avut o înfăţişareanemică, livrească, precum autoate cărţile ticluite din cap, labirou, lipsite de seva vie şiînviorătoare pe care numaiexper ienţa v ie ţ i i ozămisleşte în sufletul creatoru-lui...” Aşa s-a născut unul dincele mai bune romane dinliteratura română.

TRECUTUL prin ANECDOTE (64)

Ioan

Mit

rea

Karel Zdenek Liman –arhitectul ceh al

Casei Regale a României–

la Muzeul BucovineiO expoziţie în premieră pentru urbeanoastră a fost vernisată marţi, 14 martie a.c.la Muzeul Bucovinei avându-l ca invitat demarcă pe distinsul prof. univ.dr. arh. SorinVasilescu de la Institutul de Arhitectură „IonMincu” din Bucureşti, specialist în IstoriaArhitecturii Româneşti – Epoca Modernăcare a adus la Suceava un colaj de fotografiitematice „Karel Zdenek Liman – arhitectulceh al Casei Regale a României”. Prieteniadintre ambasadorul Republicii Cehe laBucureşti şi profesorul universitar SorinVasilescu l-a determinat pe acesta din urmă,cu sprijinul Centrului Cultural Ceh dinCapitală, să expună într-o sinteză de istorieşi arhitectură o serie inedită de fotografiidocument care să reflecte omul şi arhitectulKarel Zdenek Liman (1855-1929), precum şirelaţia specială a acestuia cu Familia Regalăa României. Din expunerea istorică fluentăa universitarului bucureştean, cei prezenţiau aflat că arhitectul Liman a fost „adoptat”de Casa Regală a României pentru pres-tigiul său, fiind considerat „dezertor” în ţara-i natală aflată până după Primul RăzboiMondial sub „oblăduirea” Monarhiei DualisteAustro-Ungare. Deoarece s-a scris foartepuţin despre Karel Z. Liman, chiar în liter-atura de specialitate şi fragmentar este am-intit în Memoriile Reginei Maria a României,multă vreme s-a crezut că Liman este deorigine germană, având în vedere faptul căa frecventat şcoli de arhitectură celebre dinoraşe mari precum Viena ori Munchen. Pro-fesorul Sorin Vasilescu a vorbit despre

Liman ca despre un arhitect care face osinteză între stilurile vechi arhitectonice şiacel „Art Nouveau” care prindea contur înepoca sa, fără ca lucrărilor de arhitectură depe Domeniile Regale precum Peleş, Pelişorşi Bran care i-au fost încredinţate spre rea-menajare, reconfigurare şi redecorare să lefie ştirbită valoarea arhitectonică şi istoricădeopotrivă. Colajele de fotografii documentau fost realizate chiar de către prof. univ.dr.arh. Sorin Vasilescu şi cuprind imagini de in-terior şi exterior din obiectivele menţionatemai sus, dar şi instantanee alb negru care-lsurprind pe marele Liman în fotografii decolecţie. Karel Zdenek Liman a fost în servi-ciul Coroanei României în perioada 1894-1929, din anul 1904 ocupând funcţia de şefal Biroului Regal de Arhitectură. ProfesorulSorin Vasilescu s-a arătat oripilat de faptul

că o fostăreşedinţă regalăamenajată cu gustde Liman pentruRegina Maria deRomânia se aflăastăzi, din păcateîn patrimoniulCasei de Habs-burg. Expoziţiapoate fi vizitată înperioada 14 martie– 3 aprilie a.c. înSala POD aMuzeului Bu-

covinei. Despre universitarul Sorin Vasilescusubliniem faptul că a coordonat lucrările dearhitectură la Aşezământul monahal româ-nesc de la Ierihon din Ţara Sfântă. Lavernisaj au mai fost prezenţi arh. ConstantinGorcea, preşedintele Ordinului ArhitecţilorFiliala Nord-Est, foşti studenţi ai domnuluiSorin Vasilescu şi curatorul expoziţiei,George Ostafi.

ADRIAN POPOVICI

Soluție de compromis

Într-una din zile telefonul fix dinbiroul avocatului Răzvan Condeescu asunat și o voce plăcută de femeietânără l-a abordat cu dezinvoltură:

- Domnul avocat?-Da, doamnă.-Aș dori o consultație vă rog, când

sunteți disponibil?După câteva clipe de pauză, în

care și-a aruncat privirea în agenda depe birou, i-a răspuns:

-Mâine la ora douăsprezece,dimineața o am ocupată cu treburi la tri-bunal.

--Vai de mine, e prea devreme, laora aceea abia mă trezesc din somn,nu puteți mai târziu?

-Da, se poate, la ora 17,00 e bine?-Da, este perfect!A doua zi, fix la orele 17 și 45 de

minute soneria anunță prezența doam-nei la ușa biroului. Maestrul a deschis

și o femeie brunetă, de până în 30 deani, a intrat cu mișcări studiate aletrupului de almee, cu privire lubrică,răspândind în jur abur de parfumGivenchy Very Irresistible.

-Bonjour domnule avocat, scuzepentru întârziere dar când să ies dincasă s-a întâmplat să...

-Nu face nimic doamnă, zăbavaface parte din timpul pe care vi l-amacordat. Poftiți și luați loc.

După ce s-a așezat în berjeracapitonată cu piele de Cordoba, de cu-loarea cafelei cu lapte, femeia a intratdirect în subiect:

-Am venit în legătură cu soțulmeu...

-Vă ascult, ce i s-a întâmplat?-Nimic rău, este puțin supărat pe

mine pentru că am pozat nud unei re-viste destinate adulților.

-Să înțeleg că nu a avut cunoștințădespre respectiva intenție, că nu l-ațiinformat mai înainte?

-De spus, nu i-am spus. Nu-linteresează ce fac eu, am deplină liber-

tate. La cei aproape șaptezeci de ani aisăi, sau peste, că nici nu știu exact, seocupă doar de afacerile sale. Este înTop 3oo cei mai bogați oameni de anibuni. Fotografiile cu pricina le-a văzutcu totul întâmplător, că nu citește elpublicațiile de divertisment.

-A făcut scandal, a fost violent,vrea cumva să divorțeze?

-Da de unde, n-ar face Iubițel așaceva. Între noi este dragoste adevărată,rar se întâlnește una ca ea. Știe că-liubesc, i-o spun ori de câte ori mi-aducaminte.

-Presupun că ați avut mare nevoiede bani atunci când ați pozat goală.

-Nici vorbă, Iubi are grijă să nu-milipsească nimic, dragul de el. Nureușesc niciodată să cheltuiesc în în-tregime sumele pe care mi le pune pecard și, credeți-mă, nu sunt deloc o fe-meie econoamă.

-Atunci?-Acum două zile am avut o discuție

cât se poate de serioasă și i-am promiscă pe viitor am să fiu mai atentă cu

asemenea lucruri. El a încercat să mălămurească că în viață trec toate:tinerețea, frumusețea, fericirea,sănătatea, bogăția și că ceea cerămâne cu adevărat în urma unui omeste numele, care îi este adevăratul șicredinciosul său urmaș. Este dispus laremisiune și nu are altă pretenție decâtaceea de a-mi schimba patronimicul pecare îl port ca femeie măritată după nu-mele lui și de a-l relua pe cel dedomnișoară avut anterior căsătoriei.

-Și, această schimbare ar fisuficientă pentru redobândirea liniștiisale sufletești și a onoarei de familist?

-Așa a spus și îl cred, este un omserios și totdeauna se ține de cuvânt.Dorește ca pe viitor, cum au mai fost șialtele care nu i-au plăcut în com-portarea mea, să nu-i mai fac numelede râs.

Avocatul nu și-a reprimat gândul șia zâmbit larg:

- Înțeleg... Spuneți-mi, tatăldumneavoastră mai trăiește?

Mihai Sălcutan

pagina 15 revistă de cultură

PLUMB 121

Viorel Dinescu

AL CINCILEA ANOTIMP

Izbeşte-n turle vânt din alte ere, Din soare curg grădini de insomnii,Se furişează iarba spre unghereŞi parcul se închide-n colivii

E-un anotimp, al cincilea la număr,Cu paşii încurcaţi printre scaeţi,Din pomii transparenţi, umăr la umărZvâcneşte-un zbor bezmetic de ereţi

E-un anotimp înveşmântat în robăCe-adună zilele într-un ierbarCând vântul bate-n aer ca-ntr-o tobăLe-azvârle-n mici seminţe de muştar

E-un anotimp care-a sunat soroculVenind dintr-un ungher de calendarCând marea ne ghiceşte cu ghioculŞi luna bea cucută în zadar

ETERNA RISIPĂ

Mi-a plecat aseară steauaSă se piardă-n alte nopţiŞovăind mereu pe drumulCe l-am tras cândva la sorţi

Şi călătorind prin ceaţăMultă grijă îmi făcuiCăci plecase-n altă viaţăCătre ţara nimănui

Şi s-a dus cu dâre lungiŞi-am oftat sub clar de lunăA plecat prin zări adânciCa o pasăre-n furtună

Iar din lumea mea absentăEa-şi continuă-a sa caleTraversând ca o legendăPrintre spaţii idealeŞi-altă stea se-abate-n lumeDin a cerului minuneLuminând-o pentru-o clipăÎn eterna ei risipă.

FRANCESCA DA RIMINI

Cum ne strigau pe numetoți copacii!O, Paolo, prin veacuri n-am uitat

Sărutul tău de moarte-nfiorat,Cum ne strigau pe numetoți copacii!

În carnavalul verii-nflăcăratSe-nvălmășeau și sfinții toți și draciiNoi singuri ne credeam…

că ne-au uitat…Cum ne strigau pe nume toți copacii!

Și-au năvălit o droaie în palatȘi judele și gizii și ciracii,Pumnale de oțel au scânteiat,Cum ne strigau pe nume toți copacii!

Și azi arzând în focul necurmatNoi suntem mai bogați ca toți săracii;O, Paolo, prin veacuri n-am uitatCum ne strigau pe nume toți copacii!

BALADA FETEI GENARULUI

Mai întârzii printre păsăriȘi în lucruri mă cufundCa-ntr-o apă fără fundMai întârzii printre păsări

Iată florile rănescCând m-ascund cu fruntea-n moarteCălărind pe vânt departeIată florile rănesc

Chem la mine-amurguri mariCare stau în crug pititeStrig în ore nesfârșiteChem la mine-amurguri mari

Las pe alții să-nțeleagăCine-am fost și ce am vrutGândul meu o mână-n lutLas pe alții să-nțeleagă

Mie dați-mi într-o glumăCal nebun cu zaua-n spumăSă mă fure-ntr-o furtunăSă m-ascund tomite-n lunăÎntr-un sâmbure de lumineCa să nu mai știu de mine

E X O D

Trec pe drum din poartă-n poartăCalul spre apus mă poartăCa să plec să uit de soartăŞi de viaţa ce n-aşteaptăSă cobor din treaptă-n treaptă

Alelei, lume pustieCum te zbaţi în sărăcieŞi trăieşti ca-n colivieCă aşa a fost să fieCă ai tăi băieţi şi fetePleacă-ntr-una ,cete-cete,Înspre ţările secrete

Unde curge în tăcereNumai lapte, numai miereSavai, voi copii şi fraţiVeri de mână şi cumnaţiPe topor aţi fost juraţiBrazda să v-o apăraţiNu în lume să plecaţiSă vă-azavediţi acumLa o margine de drumÎntr-o ţară arsă scrumCu speranţele de fumAşteptând flămânzi şi goiJudecata de ApoiD’alei, om bogat la minteCe blestem mi te cuprindeCa să sari peste morminteŞi nu vezi nimic nainteDe ce pleci de lângă noiÎntr-o lume de strigoiCe n-au tată, n-au nici mamăŞi te-or ţine de pomanăPână-ajungi sărac şi ruptSă-njuri satul ce l-ai supt

Ţărane, Măria TaTimpul ţării nu-l mai daMori cu bani în pungăCă vor să te facă slugăNu cum eşti acum stăpânLa al ţării tale sânŞi de-ţi vin tâlharii-n pragPune mâna pe ciomag

POLARE NOPŢI

Spre nordul pur prin ceţuri bănuitSub taina unor astre-ndepărtateRătăcitor pe drumuri neumblateSpre punctul fix mă-ntorc neostenit

Busola mi-a-nverzit ca-ntr-un descîntVin împrejur adîncuri mari de gerŞi focuri albe fug pe sub pămîntCînd noaptea-ngheaţă-n porturivechi din cer

Sub licărirea grea de sensuriCondorii trec vîslind din albe flamuriŞi peste nordul greu ca un tumultPolare nopţi se sparg izbite-n geamuri

Şi-n timp ce aerul în nemişcare piereDoar inima mai arde în tăcere

TIMP SONOR

Înaintam spre veacul următorCa o meduză aruncată-n lunăO mică întâmplare arsă-n clipeSub care lumea nu se mai adună

Înaintam cu-o veche insomniePe-un car de umbre mie-nşelătorNu mai ştiam de vechile-mi icoane

Doar de un semn de ceas, un ceas sonor

Căzut dintr-o adâncă lună adormităÎntr-un moment de lespede de umbreO lună grea mă încerca prin somnCând clipa udă încă te mai vinde

Înaintam spre veacul următorCa o sosie dintr-un timp sonor

CUMPĂNA

Vine noaptea, vine noapteaPe o pârtie de rouăTrec izvoare şi-mi rup noapteaCa pe-o cumpănă, în două

Pe cărări cu păsări muteDoarme umbra mea uscatăAnotimpul cară ploaiaŞi mi-o pâlpâie în soartă

Mă trezesc învins pe-aproapeDoar de cântecul din ape

R Ă M Â IMamei mele Maria

Degrabă, maică, degrabăAnii tăi încep să fiarbăÎntr-un lung apus de soareUnde steaua ta răsareAi schimbat ziua din geamCa-ntr-un basm te așteptamȘi-n cadrane tremuram

Spațiul-timp cum te pierdeaÎntr-un corn verzui de stea,Îngeri se strângeau la geamuriSteaua ta se-ascunde-n ramuriȘi în fum de jertfă-amarăTe cobori ca pe o scarăRăsărită în pridvorDin povestea unui nor.

Degrabă, maică, degrabăAnii tăi au prins să fiarbăȘi cu-arome de lămâiVin ecouri străveziiCe te cheamă ca să viiIar eu vreau să mai rămâi…

Cât aș vrea să mai rămâi!

Viorel Dinescu (n. 2 aprilie 1951,Zărneşti, com. Jorăşti, judeţul Galaţi,România), profesor de matematici înGalaţi, redactor literar la diferite reviste,director publicaţie, poet, critic literar,prozator, eseist, scriitor român.

Note biografice

1958 – 1966 – Şcoala Primară în satulnatal1966 – 1970 – Liceul Teoretic MihaiEminescu din Bârlad, judeţul Vaslui1967 – 1970; redactor-șef la revista „Aripitinere” 1975 – absolvă Facultatea deMatematică de la Universitatea „Al. I.Cuza” din Iaşi. 1992 – 1996 ; redactor Editura Porto –Franco, Galaţi.Redactor la revista Porto-Franco1996 – şi în prezent; redactor – şef Edit– Press , Galaţi.1997; Director gazeta ActualitateaGalațiului

Volume publicate

1983 – Debut editorial cu volumul deversuri Ora ideală; Editura Cartea Românească.1983 – O altă nuanţă a revoluţiei(versuri); Editura Albatros.1984 – Ecuaţii albastre (versuri); Ed.Eminescu.

1990 – Etape (versuri); Editura Porto -Franco.1992 – Armistiţii literare (eseuri);Editura Porto - Franco; volum retipărit în2004 la Editura Rafet.1994 – Ontologia cristalului (versuri);editura Porto – Franco; volum retipărit în2002 la Editura Fundaţiei ScrisulRomânesc. 1996 – Eros – Anteros (versuri); EdituraPorto – Franco.1998 – Grădini suspendate (versuri);Edit – Press.1999 – Călăuze arhaice (versuri); EditPress; vo l u m r e t i p ă r i t l a E d i t u raArionda. 2000 – Fronde (proză); Editura Arionda.2001 – Zeii de Pământ (versuri); EdituraArionda.2002 – Confluenţe (eseuri); EdituraArionda.2004 – Asimptota (versuri); EdituraFundaţiei Scrisul Românesc.2006 – Arhipeleag stelar (versuri);Editura Fundaţiei Scrisul Românesc.2007 – Etape (versuri); Ed. FundaţieiScrisul Românesc, ediţia a II-a.2008 – Eros – Anteros (versuri), retipăritla Editura pentru Literatură şi Artă,Chişinău2009 – Zidul cu privighetori (versuri),Editura Fundaţiei Scrisul Românesc,Craiova2010 – Dialoguri socratice, Editura Axislibri, Galaţi

2010 – 101 poeme (versuri); EdituraBiodova, București2010 – Etape (versuri, ediția a III-a); Ed-itura Fundația Scrisul Românesc2011 – Izvoare din adâncuri (versuri);Editura Rafet, Râmnicu Sărat2012 – Fronde (ediția a II-a, proză);Editura Fundația Scrisul Românesc, 2013 – Solie (versuri); Editura FundațiaScrisul Românesc, Craiova2013 – Solie (versuri , ediția a II-a); Edi-tura Rafet, Râmnicu Sărat2014 – Clipa îndoielii (versuri); FundațiaScrisul românesc, Craiova2015 – Armistiții literare (ediția a III-a);Fundația Scrisul Românesc, Craiova

Premii şi distincţii

Premiul revistei Săptămâna pentru volu-mul de versuri Ora ideală.Premiul Mihai Eminescu al AcademieiRomâne pentru poezie, volumul Ecuațiialbastre.Premiul Uniunii Scriitorilor din RepublicaMoldova.Premiul Societăţii Scriitorilor „CostacheNegri” pentru volumele Armistiții literare şi Eros – Anteros.Premiul Editurii Porto – Franco pentruvolumul Etape.Premiul Editurii Edit – Press pentruvolumul Ontologia cristalului.Titlul de Cetăţean de Onoare al Munici-piului Galaţi – noiembrie 2007.

Premiul pentru Critică Literară şi Eseu, laFestivalul Internaţional de poezie Nichita Stănescu, ediţia a III-a, Chişinău,aprilie 2008.Medalia cu brevet „Mihai Eminescu”înmânată de Preşedintele RepubliciiMoldova, Chişinău, ianuarie 2010Titlul de Cetățean de Onoare al comuneiDumbrăveni, județul Suceava – de-cembrie 2010Titlul de Cetățean de Onoare al comuneiVăleni, raionul Cahul, RepublicaMoldova, 2011Este declarat Man of the year de presti-giosul American Biographical Institute,2002Premiul pentru poezie la Festivalulinternațional „Grigore Vieru”, Chișinău-Iași, 2014, ediția a VI-aPremiul de Excelență pentru întreagaoperă poetică, la Festivalul internaționalToamna bacoviană, ediția a V-a, Bacău,05 – 10 octombrie 2015

Activitatea profesională

Profesor de matematică în Galaţi.Octombrie 1998 – devine membru deonoare al Uniunii Scriitorilor din Re-publica Moldova Septembrie 2000 – devine membru alUniunii Scriitorilor din România.Noiembrie 2000 – devine membru deonoare al Societăţii Scriitorilor dinCernăuţi, Ucraina

Nic

ola

e G

rig

ore

scu

- B

ătrâ

na d

in b

rolle

pagina 16revistă de atitudine

plumb-121 publiplumb plumb-121

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

Permanentizarea sărbătorii „Lunaplantării arborilor” a devenit în perioada 15martie -15 aprilie, în fiecare an, un fapt deviață, cu o semnificație deosebită atât pentrusilvicultori, cât și pentru masele mari decetățeni, care se apropie tot mai mult depădurile românești, în aceste zile.

Într-un asemenea moment, DirecțiaSilvică Bacău își propune, pe lângă activitățilecurente din silvicultură, să desfășoare ampleacțiuni care să aducă în atenția populației, așcolilor, a instituțiilor locale și a factorilor de

decizie, a problematicii cu care neconfruntăm, invitându-i să participle la o seriede activități, spre cunoașterea maiaprofundată a pădurii românești. Ne referim înspecial la participarea tuturor la un amplu șiinstructiv program de lucrări și acțiuni deplantare a puieților forestieri în „mustulzăpezii’, a lucrărilor specifice în pepinierele sil-vice, a lucrărilor de îngrijire a arboretelortinere, în încercarea de a inspira cetățenii pen-tru a fi aplicate aceste lucrări în pădurile par-ticulare, în gospodăriile individuale, în unitățilede cult, școli, primării.

În acest sens pe lângă asistența tehnică,oferim și puieți la prețuri avantajoase.

Nu în ultimul rând, vor fi acțiuni de popu-larizare intensă a pădurii, prin concursuridesfășurate în peste 20 școli din Bacău șijudeț, prin expoziții de pictură, grafică șicaricatură, având ca temă pădurea.

În aplicarea măsurilor silviculturale dinjudețul Bacău, plecăm de la necesitatea de aextinde în viitor suprafața pădurilor de la 40%în prezent, cu 2-3% în următorii ani, mai alesîn zonele deficitare din sud-estul județului,unde sunt multe terenuri degradate care pot fiatrase în circuitul forestier, într-un mod pro-fitabil și pe deplin justificat ecologic. Astfel înacest an în cadrul celor 14 ocoale silvice sevor împăduri suprafețe de teren, cu forțe pro-prii și atrase (primării, garda de mediu, ITRSV,presa, pompieri, elevi, tineri, cetățeni volun-tari, etc.).

Principalele coordonate pe care se vadesfășura activitatea Direcției Silvice Bacău

pe linie de Regenerare a pădurilor înprimăvara acestui an sunt următoarele:

- suprafața totală regenerată 469 ha, dincare 273 pe cale naturală și 196 prin plantare,

- 56 ha completări în plantații din anii an-teriori,

- 1.227.000 puieți plantați, din care784.000 rășinoase (molid, brad, larice, pin) și443.000 foioase (gorun, paltin, fag, salcâm,frasin, cireș, plop),

- în pepinierele silvice: 670 mpsemănături în solarii,

- 23 ari semănăturiîn câmp

- 114 ari repicajerășinoase

- În cursul anului sevor realiza lucrări deîntreținere a culturilortinere:

- 480 ha revizuiri,mobilizări în plantații,

- 2362 ha desco-pleșiri, degajări în rege-nerări tinere,

- 2417 ha lucrări deajutorare a regenerărilornaturale

Activitatea noastrăare în centrul său pro-movarea unei silviculturi

„sustenabile”, în care ideile de continuitateși dezvoltare durabilă au un conținut foarteconcret, asigurându-se în acest mod și soli-daritatea cu generațiile viitoare.

De fapt, toate pădurile pe care leadministrăm și le gospodărim au funcții deprotecție astfel: 38%sunt cu rol deosebitde protecție a mediu-lui, iar 62% sunt des-tinate producției delemn, îndeplinindtotodată și funcții deprotecție.

P ă s t r a r e apădurilor, a bio-diversității forestiere înacest colț de rai alCarpaților Orientalieste o sarcină grea,complexă și de durată,dar și de mare răs-pundere pentru sil-vicultorii băcăuani. Sănu uităm că marele ge-ograf Simion Mehedinți definea pădurile cafiind „obrazul țării” și că eventualele greșelisau sincope se vor reflecta pregnant și durabilîn acest obraz.

În zilele în care festivismul unor eveni-mente înființate ad-hoc depășește limitelecomercialului cât și pe cele ale popularității, cuindulgență se poate defini ca ignoranțăneconștientizarea importanței sărbătoririiLunii plantării arborilor.

De aceea este obligația noastră, acelor ce cunoaștem pădurea, să strângemrândurile, să ne încăpățânăm an de an săsărbătorim „Sădirea arborilor”, acțiuneinițiată de peste un secol (în 1902), de cătreSpiru Haret - Ministrul Cultelor și InstrucțieiPublice de atunci. Este obligația noastră sătransmitem tuturor respectul și grija față depădure, sentimente care nouă ne-au intrat însânge. Nu ne vom opri, poate, decât atuncicând fiecare lună va fi dedicată pădurii.

Adevărata propagandă însă se facefără multe vorbe, prin exemplul viu carevorbește și convinge fără excepție.

Fixarea și împădurirea văilor torențiale,a coastelor degradate și cu alunecări de teren,a nisipurilor instabile, chiar acolo unde seîntâmpină proteste și atitudine ostilă dinpartea cetățenilor ce locuiesc în respectivelezone, sunt acțiuni de luptă în slujba agriculturiiși pădurilor. Să demonstrăm practic încă odată că pădurea schimbă, ca prin farmec,totul, că torenții nu mai acoperă culturi și dru-muri, că este verdeață pe coastele neproduc-tive, care va produce lemn prețios, că pustiuls-a acoperit cu salcâmi și pini care cresc cadin apă.

Când satele vor avea străzi asfaltate,gaze naturale, apă, case moderne, țăraniivor voi ei singuri să planteze acolo undepământul e rănit sau pustiit.

Acesta este adevăratul misionarism înslujba conștiinței forestiere la noi, ca șirezistența eroică contra tuturor atacurilor ceamenință sectorul nostru silvic.

Acțiunile sub egida „Lunii plantării ar-borilor” sunt doar un început, preocupările degospodărire a fondului forestier, indiferent denatura proprietății, continuându-se conformunui program bine stabilit, în tot timpul anului.

Antoine de Saint-Exupery, autorulcelebrului roman „Pământ al oamenilor”,spunea: „Arborele nu-i deloc sămânță, apoitulpină, apoi trunchi mlădios, apoi lemnuscat. Nu trebuie să-l tai în bucăți pentrua-l cunoaște. Arborele este puterea aceeacare, încet, încet se unește cu cerul.”

Directia Silvica Bacău: ing. Alexandru Szabo

DE CE “LUNA PLANTARII ARBORILOR”