Natura stresului Dr. Hans Selye Institutul Internaţional de stres Universitatea din Montreal Montreal, Quebec, Canada Natura Stresul a fost prezentat la Dr. Fonder la scurt timp înainte de moartea lui Selye. Dr. Fonder îl cunoşteau bine care au fost invitate de către Selye a împărtăşi platforma lui curs în mai multe rânduri. Acest tratat este prezentat cum au fost pregătite de către Hans Selye ca în cazul în care el este încă viu, care într-adevăr el este prin operele sale monumentale, pentru Dr. Stresul, ca el a fost uneori îndreptăţit, va trăi pentru totdeauna, deoarece atât de mulţi cred că Hans Selye este cel mai important medicale cercetător al secolului 20. Despre Autor: Dr. Hans Selye este fără o întrebare din marii pionieri ai medicinei. Conceptul său celebru şi revoluţionar de stres deschis căi nenumărate de tratament prin descoperirea ca hormonii participa la dezvoltarea a numeroase boli degenerative, inclusiv tromboză coronariană, hemoragie cerebrală, rigidizarea arterelor, hipertensiune arterială şi insuficienţă renală, artrita, ulcer p eptic şi chiar cancer. În prezent, cele mai multe dintre cercetările sale se ocupă cu formularea un cod de comportament bazat pe legile care guvernează rezistenta organismului la stres în tratarea problemelor interpersonale personale, şi de grup. Dr. Selye a servit din 1945 ca profesor şi director al Institutului de Medicina Experimentala şi Chirurgie la Universitatea din Montreal. Acum, el este preşedinte al Institutului Internaţional de Stresul, fondat de el in 1976 la Universitatea din Montreal.
Institutul Internaţional de stresUniversitatea din MontrealMontreal, Quebec, Canada
Natura Stresul a fost prezentat la Dr. Fonder la scurt timp înainte demoartea lui Selye. Dr. Fonder îl cunoşteau bine care au fost invitate decătre Selye a împărtăşi platforma lui curs în mai multe rânduri.
Acest tratat este prezentat cum au fost pregătite de către Hans Selye ca încazul în care el este încă viu, care într-adevăr el este prin operele salemonumentale, pentru Dr. Stresul, ca el a fost uneori îndreptăţit, va trăi pentru totdeauna, deoarece atât de mulţi cred că Hans Selye este cel maiimportant medicale cercetător al secolului 20.
Despre Autor: Dr. Hans Selye este fără o întrebare din marii pionieri aimedicinei. Conceptul său celebru şi revoluţionar de stres deschis căi
nenumărate de tratament prin descoperirea ca hormonii participa ladezvoltarea a numeroase boli degenerative, inclusiv trombozăcoronariană, hemoragie cerebrală, rigidizarea arterelor, hipertensiunearterială şi insuficienţă renală, artrita, ulcer peptic şi chiar cancer. În prezent, cele mai multe dintre cercetările sale se ocupă cu formularea uncod de comportament bazat pe legile care guvernează rezistentaorganismului la stres în tratarea problemelor interpersonale personale, şi
de grup.Dr. Selye a servit din 1945 ca profesor şi director al Institutului deMedicina Experimentala şi Chirurgie la Universitatea din Montreal.Acum, el este preşedinte al Institutului Internaţional de Stresul, fondat deel in 1976 la Universitatea din Montreal.
Născut la Viena în 1907, a studiat la Praga, Paris, şi Roma. El a primitdiploma de medic şi doctoratul (Chimie) de la Universitatea germană dinPraga, şi D.Sc. lui de la Universitatea McGill din Montreal. El este
autorul a 38 de volume si peste 1600 de articole tehnice. În plus faţă dedoctorat, el deţine 20 de grade de onoare de la universitati din intreagalume. El este un membru al Royal Society din Canada şi o Membru deonoare de 68 de societăţi în alte scopuri ştiinţifice. Un beneficiar denumeroase cetăţenii de onoare, se numara printre medalii lui Medalia deStarr (cea mai înaltă distincţie din Canadian Medical Association); Prixde I'Oeuvre Scientifique (mai mare premiu al Asociatiei Canadiene deFrenchspeaking Medicilor); Bursa Killam (cel mai mare premiu a
Consiliului Canada); Internaţional Kittay Award (premiu de top în psihiatrie); al Academiei Americane de Aur Achievement Award Plate, -şi din 1977 canadian Autori Premiul Asociaţiei literare pentru non-ficţiune. El are, în plus, au fost realizate un companion al Ordinului dinCanada (cea mai înaltă distincţie acordată de către ţara sa).
Când am scris prima lucrare pe sindrom de stres în 1936, 1 încercat să
demonstreze că stresul nu este un concept vag, cumva legate de declinulîn influenţa codurilor tradiţionale de comportament, nemulţumirea faţă de lume, sau de
creşterea costurilor de trai , ci mai degrabă că este în mod clar unfenomen definit biologice şi medicale ale căror mecanisme pot fiidentificate în mod obiectiv şi cu care ne putem descurca mult mai bine,odată ce vom şti cum să se descurce.
De atunci, o mare parte au fost înregistrate progrese în identificarea
mecanismelor de stres indus răspunsuri corporale. Şi în ultimii ani,cunoştinţe considerabilă a fost dobândită cu privire la înţelegerea şicontrolul stresului prin tehnici ştiinţifice. Rezultatele sunt de valoare practică imensă pentru îmbunătăţirea în continuare a înţelegerea
mecanismelor de stres de către oameni de ştiinţă, şi pentru tratamentulanumitor deranjamentelor de stres indus de medici competente.
Cu toate acestea, astăzi, desi toata lumea vorbeste despre stres, doar câţiva oameni ştiu exact ce este. Este greu pentru a citi un ziar sauviziona un program de televiziune, fără audiere despre stres, şi sute deoameni curs acum şi scrie despre el. Ei sunt mereu gata de a da sfaturi, deobicei, bazată pe învăţăturile unui guru de Est sau de Vest "stressologist"- sfaturi care funcţionează bine, cu condiţia ca cineva are credinţăabsolută în infailibilitatea comandantului divin. Departe de mine săsugereze că aceşti oameni nu au nimic de oferit, dar în lipsa unui concept
clar al exact ceea ce stres este, nu este probabil să se găsească uşor să semenţină credinţă ar trebui să dificultăţi ivi. În plus, în lumea modernă,există atât de mulţi profeţi în jurul încercând să ne convingă că dorinţa dea adopta credinţa lor este suficient.
Când confuzii şi argumente despre stres - într-adevăr despre oriceconcept - începe să dovedească o barieră în comunicare şi progres, esteîntotdeauna cele mai bune pentru a reveni la faptele necontestate,
observaţiile original care a dat naştere la câmp. În consecinţă, să ne proceda la o discuţie a naturii de stres.
Ceea ce nu este stresul
Stresul Cuvântul a fost folosit atât de vag, şi definiţii atât de multe confuzde ea au fost formulate, pe care cred că va fi cel mai bine să înceapă princare să ateste în mod clar ceea ce nu este. Contrar opiniei curente
populare sau medicale:
1. Stresul nu este tensiune nervoasa. reacţiile de stres apar la animalemai mici şi chiar şi în plante, care nu au sistem nervos. Manifestărilegenerale ale unei reacţia de alarmă poate fi indusă prin deteriorarea
mecanică a unui membru denervated. Într-adevăr, stresul poate fi produs sub anestezie profunde la pacienţii care sunt inconştiente, şichiar în culturi de celule cultivate în afara corpului.
2. Stresul nu este o evacuare de urgenţă de hormoni din medularasuprarenala. O descărcare de gestiune adrenalina este frecvent văzutîn stres acut care afectează întregul corp, dar nu joacă nici un rolevident în bolile inflamatorii generalizate (artrita, tuberculoză), deşiele pot produce, de asemenea, stres considerabil. Nici nu odescărcare de gestiune adrenalina juca vreun rol în "locale stres"reacţii, limitat la regiunile în direct vătămate ale corpului.
3. Stresul nu este cea care produce o secreţie de cortexul suprarenal de
hormoni sale (corticoizi). ACTH, adrenal hormon de stimulare aglandei pituitare, poate aceşti hormoni de descărcare de gestiunefără a produce nici o dovadă de stres.
4. Stresul nu este rezultatul nespecific de daune numai. Normal şi chiaractivităţi plăcute - un joc de tenis sau un sarut pasional - poate produce stres considerabil, fără a provoca pagube vizibile.
5. Stresul nu este abaterea de la homeostazia, starea de echilibru a
organismului. Orice funcţie biologice specifice, de exemplu, percepţia de sunet sau lumină, contracţia de un muşchi, provoacă încele din urmă a marcat abateri de la starea normala de repaus înorganele active. Acest lucru este, fără îndoială, asociat cu unelecererii locale pentru activitatea vitală a crescut, dar aceasta poate provoca doar "stres locale", şi chiar şi acest lucru nu neapărat paralelă intensitatea activităţii specifice.
6. Stresul nu este cea care provoacă o reacţie de alarmă. Factorii destres care nu, nu în sine stres.
7. Stresul nu este identic cu reacţia de alarmă sau cu GAS ca un întreg.Acestea sunt caracterizate prin anumite schimbări de organemăsurabile care sunt cauzate de stres.
8. Stresul în sine nu este o reacţie nespecific. Modelul de reacţie streseste foarte specific: afectează anumite organe (de exemplu,suprarenale, timusul, tractul gastro-intestinal), într-o manieră extrem
de selectiv.9. Stresul nu este o reacţie la un lucru specific. Raspunsul la stres poate fi produsă de aproape orice agent.
10. Stresul nu este neapărat nedorite. Totul depinde de modul încare-l ia. Stresul de eşec, umilire, sau infecţie se aduce atingere, dar cea a înveselitor, munca de creatie, de succes este benefică. Reacţiade stres, cum ar fi consumul de energie, ar putea avea efecte bunesau rele.
11. Stresul nu poate şi nu trebuie să fie evitată. Toata lumea esteîntotdeauna în conformitate cu un anumit grad de stres. Chiar întimp ce doarme liniştit inima noastră trebuie să continue să bată, plămânii noştri să respire, chiar şi creierul nostru funcţionează subforma de vise. Stresul poate fi evitată doar prin moarte. Declaraţia"El este sub stres" este la fel de lipsit de sens ca "El se execută otemperatură." Ce am de fapt, se referă cu ajutorul unor astfel de
fraze este un exces de stres sau a temperaturii corpului.Dacă luăm în considerare aceste puncte, am putea fi cu uşurinţă a condusla concluzia că stresul nu pot fi definite, şi că, probabil, conceptul în sineeste pur si simplu nu suficient de clar pentru a servi ca obiect de studiuştiinţific.
Cu toate acestea, stresul are o foarte clar, formă tangibilă. Nenumăraţi
oameni au suferit în mod efectiv sau au beneficiat de ea. Stresul estefoarte real si concret, într-adevăr, şi se manifestă în schimbări exactmăsurabile în organism. Deci, înainte de a proceda la o definiţie formalăa naturii de stres, vom descrie aceste manifestări.
Mecanism. Lucrările de stres sunt extrem de complexe (vezi figura demai jos). În afară de stimuli specifici, care nu trebuie să fie discutate aici, primul efect al orice, agent sau a cererii făcute asupra organismului uman
- fie că este vorba rulează un zbor de scări, care se ocupă cu o infectievirala, sau realizarea unei dans - este de a produce un stimul nespecifice(. agentul lui "efect de stres") Acest lucru poate fi un impuls nervos, osubstanţă chimică sau lipsa unui factor indispensabil metabolice, estemenţionată pur şi simplu ca "mediator în primul rând," pentru că nu ştimnimic despre natura sa. Noi nu sunt nici măcar sigur că aceasta trebuie săfie un exces sau deficit de orice substanţe speciale, deoarece este posibilca deranjamentelor diverse homeostaziei poate activa mecanismul de
existenţa unui mecanism de feedback corticoid (pe bucla de feedback), încare un nivel ridicat de sânge corticoid inhibă secreţia de ACTH în modsimilar. Aceasta nu este încă destul de clar în ce măsură aceste feedback
acţiona asupra celule neuroendocrine de hipotalamus, adenohypophysissau ambele. (Prin urmare, în figura săgeţile corespunzătoare numai punctul spre regiunea hipotalamo-hipofizară, în general, fără a specificaexact unde domeniile lor ţintă sunt situate.)
O altă cale majore implicate în mecanismul de stres se realizează princatecolamine eliberat sub influenţa unui acetilcolinei de descărcare degestiune, la nivelul terminaţiilor nervoase vegetative şi în medulara
suprarenala. Celulele cromafine a secreta din urmă, în principaladrenalină, care este de o valoare considerabilă în măsura în carestimuleaza mecanismele de utilitate generală pentru a satisface cerinţelediverse de adaptare. Astfel, acesta prevede uşor sursele disponibile deenergie, prin formarea glucozei din depozitele de glicogen şi acizilor graşi liberi din magazinele trigliceride de tesut adipos, ci, de asemenea,accelereaza pulsul, ridică tensiunea arterială pentru a imbunatati
circulatia in musculatura, şi stimulează CNS. În plus, epinefrinaaccelereaza de coagulare a sângelui şi, astfel, protejează împotrivahemoragie excesiv ar răni fi susţinut în conflicte. Toate acest lucru esteutil în îndeplinirea cerinţelor, dacă acestea apel pentru lupta sau zbor.
La acest punct, va fi de ajutor pentru a discuta două obiecţii aparent de aaccepta conceptul de un răspuns stereotipe singur la stres:
1. Calitativ diferiţi agenţi de toxicitate egal sau potenţa stres nu obţineneapărat exact aceleaşi reacţii diferite în oameni.
2. Chiar şi acelaşi grad de stres, indus de acelaşi agent, poate produceefecte diferite şi chiar leziuni la persoane diferite.
3. Efectele specifice pentru orice agent dat modifica, de obicei,efectele şi manifestări ale sindromului de stres general. (Astfel, a
luat mulţi ani să recunoască şi să dovedească existenţa acestuia dinurmă.)
4. Faptul că starea de stres, chiar dacă, din cauza acelaşi agent, poate
provoca efecte diferite la persoane diferite, a fost trasate de "factoride condiţionare", care pot spori selectiv sau inhiba un efect sau unalt stress. Această condiţionare poate fi endogene (predispoziţiagenetică, vârstă sau sex) sau exogene (tratament cu anumitihormoni, medicamente, sau factori de dietetice.) (A se vedeafigura.) Sub influenţa factorilor de climatizare, un grad în modnormal bine tolerat de stres poate chiar devin patogene, careafectează selectiv acele părţi ale corpului care sunt sensibilizaţi în
special, atât de către aceşti factori condiţionat şi de efectelespecifice ale agentului provoca, la fel ca tensiunile fizice de putereegală în lanţuri diferite va rupe legătura special, că este cel mai slabca un rezultat de factori interni sau externi.
Procesele de mai sus sunt cele principale implicate în reacţia de stres, dar în nici un caz singurele. De asemenea, nivelul de STH, hormonul de
creştere, poate creşte, şi schimbări în producţia de hormoni tiroidieni deovar sau testicul poate avea loc.
Factorii de stres. Agenţii sau cereri care evoca acest răspuns coordonatcare l-am desemnat 11 de stres ", sunt menţionate, în mod firesc, cafactorii de stres, şi de ceva curs este un factor de stres în aceeaşi măsurăca cheamă sindrom.
Când stres în cauză este un organism sau substanţă străină organismului, procesul curativ care rezultă în urma reacţiei stresul poate lua una dindouă forme, în funcţie de dacă agentului patogen cauzează probleme înmod direct sau indirect. agenţi patogeni Direct cauza bolii, indiferent dereactia organismului nostru, în timp ce agenţii patogeni indirect producădaune numai prin răspunsurile exagerate şi finalitate defensivă le
provoca. Dacă un pacient expune accidental mâna la un acid puternic,alcaline, sau apa de fierbere, se vor produce pagube, indiferent dereactiile sale. Pentru că toate acestea sunt patogeni directe; ei ar cauza un
prejudiciu chiar la corpul unui om mort, care, evident, nu au putut pune-te pe Facebook orice reacţii vitale de apărare. Pe de altă parte, iritantecele mai frecvente inflamatorii, inclusiv alergeni, sunt, în esenţă patogeniindirecte, care nu se provoca o boală, dar sunt dăunătoare numai prinstimularea unei lupte inoportună şi dăunătoare împotriva a ceea ce esteinofensiv.
Pe parcursul evolutiei, reacţiile imunologice care conduc la distrugerea
de microbi, grefe, şi alte ţesuturi străine, fără îndoială, dezvoltat camecanisme utile de apărare împotriva materiale potenţial periculoasestrăine. Cu toate acestea, atunci când - ca şi în cazul multor alergeni,transplanturi de inima, etc - atacul împotriva "străin" agent este inutilăsau chiar dăunătoare, omul poate îmbunătăţi pe înţelepciunea Naturii prinsuprimarea această ostilitate. Cu toate acestea, în cazul în care agresoruleste periculos, reacţia defensivă nu ar trebui să fie suprimate, dar, dacă
este posibil, a crescut peste nivelul normal, care se poate face, de example, de substanţe catatoxic care poartă mesajul chimice la ţesuturi pentru a distruge invadatorii chiar mai activ decât în mod normal ar ficazul.
Cu toate acestea, factorii de stres nu sunt exclusiv de natură fizică.Emotii, de exemplu, dragoste, ură, bucurie, furie, provocare şi frică, deasemenea, apel mai departe modificări caracteristice ale sindromului de
stres.Stres şi boală. În general, răspunsurile hormonale subliniate mai susadaptarea la schimbările de ajutor de mediu sau de stimuli, dar ele sunt,uneori, cauza bolii, în special în cazul în care starea de stres este prelungit sau intens. În acest ultim caz, organismul trece prin trei etape
de ceea ce eu numesc "sindromul general de adaptare" (GAS). Primuleste reacţia de alarmă, caracterizată prin modificările descrise mai sus.Desigur, în cazul în care factorii de stres (stres-producătoare de agent)
este atat de severa incat expunerea continuă este incompatibilă cu viaţa,organismul va muri în câteva ore în această etapă, în caz contrar, o etapăde adaptare de rezistenţă va rezulta, din moment ce nici un organism poate fie menţinute continuu într-o stare de alarmă. Etapa de adaptare secaracterizează prin dispariţia sau diminuarea simptomelor iniţiale,deoarece organismul a realizat o adaptare optimă. După o expunere maimult prelungita la stres, cu toate acestea, această adaptare dobândit este pierdut şi un al treilea stadiu de epuizare este înscris în, care, cu excepţia
cazului în organismul primeşte ajutor de urgenţă de la o sursă din afara,duce la moarte. Aparent, de adaptare a unui organism este finit.
Un exemplu important de stres prelungit este cea provocată de diverse probleme dentare, cum ar fi pierderea dinţilor şi malocluzii rezultate,dezechilibre musculare şi care decurg inexorabil tensiunile musculare,care creează atât cerinţele fizice şi psihologice. Aceste condiţii sunt de
multe ori este lasata netratata de ani şi chiar decenii, şi este uşor pentru avedea cum probleme în acest domeniu ar putea duce nu numai să poartelocale şi lacrimă, dar, de asemenea, să sublinieze generale, sistemice,care la rândul lor pot crea alte probleme sau intensifica cele originale.După cum spune dr. Fonder, descriind afectiuni asociate cu anomalia:"Este interesant de notat interacţiunea de rutină ale sistemului nervosautonom în symptomotology parcursul acestei persoana total atunci cândse analizează datele privind fiecare pacient asemenea, de interes este
imaginea de rutină. perturbare glanda endocrina care Selye [stresul vietii, New York, McGraw-Hill, Inc, 19561 aşa abil reprezentate în general deadaptare Sindromul adus pe de orice stres pentru organism. ""
Definiţie. Să vedem acum dacă următoarea definiţie se va potrivi toatefaptele noastre:
Stresul este starea manifestă printr-un sindrom specific, care cuprinde
toate modificările nonspecifically-induse într-un sistem biologic. Astfel, stresul are propria formă caracteristică şi compoziţia, dar nici un motiv
special. Elementele de forma sunt schimbarile vizibile din cauza
stresului, care sunt indicatorii de dependenţă exprimă suma tuturor
ajustărilor diferite care se întâmplă în organism în orice moment.
Cele de mai sus este în esenţă o "definiţie operaţională", se spune ce
trebuie făcut pentru a produce şi să recunoască stres. Un stat poate firecunoscut numai de manifestările sale, va trebui să respecte un număr mare de fiinţe vii expuse la o varietate de agenti înainte de a putea vedeaforma de stres ca atare. Aceste modificări care sunt induse de numai unasau alt agent trebuie mai întâi respins, dacă luaţi, atunci ceea ce estestânga - ceea ce este indusă de către mulţi agenţi - ai descoperit stres însine.
Pentru simplitate am încercat să starea esenţa acestui concept în următoriitermeni, mai puţin formale:
Stresul este răspunsul nespecific al organismului la orice cerere,indiferent dacă este este cauzata de, sau ca rezultat, condiţii plăcute sauneplăcute. Stres, cum ar fi temperatura, cum ar fi, ca atare, este all-inclusive, care cuprinde atât pozitive, cât şi aspectele negative ale acestor concepte.
În cadrul conceptului general de stres, cu toate acestea, noi trebuie sădiferenţieze între primejdie (din latină DIS = rău, ca şi în disonanţă,dezacord), şi eustres (din greacă eu = bun, la fel ca în euphonia, euforie).Atât în timpul eustres şi suferinţă organismul suferă practic răspunsurile
acelaşi nespecifică la diverşi stimuli pozitive sau negative careacţionează asupra ei. Cu toate acestea, faptul că eustres produce daunemult mai puţin decât suferinţă grafic demonstrează că acesta este "modul
în care-l ia", care determină, în cele din urmă, dacă vă puteţi adapta cusucces la schimbare.
Sindrom general de adaptare
Definiţie. În timp ce stresul este reflectat de suma de modificărinespecifice cum se dezvolta a lungul timpului a continuat în timpulexpunerii la un factor de stres, GAS cuprinde toate modificările
nespecifice, aşa cum apar în timpul expunerii a continuat sa un factor destres. Una dintre ele este un instantaneu, celălalt o imagine de mişcare arăspuns la cererile.
Astfel, G.A.S. poate fi definită ca manifestare a stresului în tot corpul,deoarece acestea dezvolta in timp. După cum am văzut, un G.A.S.complet dezvoltate constă din trei etape: reacţia de alarmă, stadiul derezistenţă, precum şi stadiul de epuizare. Cu toate acestea, nu este
necesar pentru toate cele trei etape pentru a dezvolta înainte de a puteavorbi de GAS Doar stresul cel mai sever duce rapid la stadiul de epuizareşi de moarte. Cele mai multe eforturi fizice sau mentale, infecţii, şi alţifactori de stres, care acţionează asupra noastră pe o perioadă limitată, produce schimbări corespunzătoare doar la primele două etape: la primaei pot supărat şi de alarmă noi, dar apoi ne adaptam la ele.
În mod normal, în cursul vieţii noastre, vom trece prin aceste primele
doua etape de multe, de multe ori. Altfel nu am fi putut deveni adaptat latoate activităţile şi cererile care sunt mult omului. Chiar stadiul deepuizare nu are nevoie întotdeauna să fie ireversibil şi complet, atâta timpcât aceasta afectează numai părţi ale corpului. De exemplu, execută produce o situaţie de stres, mai ales în muşchii şi sistemul cardiovascular.
Pentru a face faţă cu acest lucru, trebuie mai întâi să flexibil sus şi de alua aceste organe gata pentru sarcina de la mână, apoi pentru o perioadade timp vom fi la înălţimea de eficienţă în stare de funcţionare, dar în
cele din urmă de epuizare va stabili Aceasta ar putea fi comparat cu oreacţia de alarmă, într-o etapă de rezistenţă, şi o etapă de epuizare, toatelimitate în primul rând la sistemul muscular si cardiovascular. Dar astfelde epuizare este reversibilă; după o odihnă bună, vom fi înapoi la normal.
Majoritatea activităţilor umane trec prin trei etape similare cu cele aleGAS: trebuie mai întâi să intre în leagăn de lucruri, atunci vom obţinedestul de bună la ele, dar în cele din urmă am anvelope şi pierd eficienţa
noastre dobândite. Această evoluţie trifazic de adaptare este destul decaracteristică, de asemenea, toate activităţile corpului, inclusiv cele carenumai medicul poate aprecia pe deplin; de exemplu, de inflamaţie. Dacăunii microbi virulent ajunge sub piele, au prima cauza ceea ce noi numiminflamaţie acută (înroşire, umflare, durere), urmează apoi inflamaţiacronică (coacere a fiert sau abces); şi, în final o epuizare a rezistenţeiţesutului are loc, care permite fluid inflamate, purulente să fie evacuaţi
(rupere prin intermediul unui abces).Bolile de adaptare. Multe maladii se datorează nu atât de mult la ceea cese întâmplă la noi ca la incapacitatea noastră de a adapta, şi, prin urmare,acestea au fost numite Cele mai frecvente boli de astfel de "boli deadaptare." sunt ulcer peptic în stomac şi superioară tensiunii intestinului,arterială , accidente inima, şi tulburări nervoase. Desigur, oriceeveniment face cereri peste noi şi, prin urmare, unele cauze de stres, dar
este doar oameni care nu pot face faţă, fie din cauza unor defecteînnăscute sau lipsa de cunoştinţe, care dezvolta boli de stres.
Totuşi, acest lucru este un concept relativ. Nici o boală este doar o boalade adaptare. Nici nu există vreun producători boala care poate fi atât de perfect gestionate de către organismul care maladaptation joacă nici un
rol în efectele lor asupra organismului. Agenţii nu s-ar produce boala.Această neclaritate în delimitarea sa nu interfereze cu utilitatea practică aconceptului nostru. Trebuie să punem cu aceeaşi lipsă de precizie ori de
câte ori avem de a clasifica orice alt tip de boală. Nu există nici o boalăde inimă curată, în care toate celelalte organe rămân perfect netulburată,nici nu putem vorbi vreodată de o boală de rinichi pure sau o boală pur nervos în acest sens.
Conceptul de energie de adaptare. Epuizarea selectivă a muşchilor, ochi,sau inflamate ţesut reprezintă toate etapele finale în sindroame adaptarealocal (LAS) numai. Mai multe dintre acestea pot dezvolta simultan în
diferite părţi ale corpului, în funcţie de intensitatea şi amploarea lor, ei pot activa GAS mecanism. Este atunci când întregul organism esteepuizată - prin senilitate la sfârşitul unei normal durata de viaţă, sau prinîmbătrânire accelerată cauzate de stres - că intrăm în etapa (fatală) deepuizare a GAS
Aparent, ne-am ascuns rezerve de adaptabilitate, de energie sau deadaptare, în noi înşine tot corpul. De îndată ce stres locale consumă
rezervele de cele mai uşor accesibile locale, seturi locale la epuizare, înactivitatea şi în partea de tensionată trebuie să înceteze. Acesta este unmecanism important de protecţie, deoarece, în timpul perioadei deodihnă, astfel executată, energie adaptare mai pot fi puse la dispoziţie, fiede la mai puţin de magazine locale sau uşor accesibil din rezervele in alte parti ale corpului. Numai atunci când toate de adaptabilitate noastre estefolosit până va epuizare ireversibilă, general şi moarte urmeze.
Adaptarea de energie şi un cod de comportament natural
Nu par a fi relaţiile strânse între GAS şi îmbătrânire. Am menţionat dejacă mai multe sindroame locale de adaptare pot dezvolta consecutiv sauchiar simultan la aceeaşi persoană. Oamenii se pot obisnui cu un număr
de lucruri (lucru rece, grele musculare, griji), care la început a avut unefect foarte alarmante; încă, la expunere prelungită, mai devreme sau maitârziu toate rezistenţă descompune şi seturi de epuizare inch Termenul de
"adaptare de energie "a fost inventat pentru ceea ce este consumată întimpul de lucru de adaptare a continuat, pentru a indica faptul că esteceva diferit de energie termica pe care le primim de la alimente, dar acestlucru este doar un nume, şi chiar şi acum avem încă nici un concept precisă a ceea ce acest de energie ar putea fi. Mai multe de cercetare de-alungul acestor linii ar părea să deţină mare promisiune, deoarece am par să atingă, la fundamentele de fastigue şi îmbătrânire.
Aparent, fiecare individ moşteneşte o anumită cantitate de energie deadaptare, de amploarea pe care este determinat de trecutul său genetic, părinţii lui. El poate să se bazeze pe acest capital economicos pentru oexistenţă lungă, dar monoton lipsit de evenimente, sau o poate petrece cugenerozitate în cursul unui intens stresanta,, dar poate mai colorat şi viaţăinteresantă. În orice caz, nu este doar atât de mult de el, şi el trebuie să bugetul în consecinţă.
Cum putem noi, ca indivizi, a gestiona cel mai bun magazin noastrelimitate de aceasta energie? Desigur, oamenii de stiinta au dovezi găsitsuficiente pentru a justifica incearca sa dezvolte bazele unui cod decomportament bazat doar pe legile naturii, deşi putem avea nevoie demult mai mult lucrările ştiinţifice pentru a învăţa cum să le aplice în viaţanoastră de zi cu zi şi pentru a le face uşor de înţeles .
În lumina a ceea ce laboratorul meu propriu şi studiu clinic de bolisomatice a ma învăţat cu privire la stres, am încercat să ajungă la un codde etică bazată nu pe stricturi şi tradiţiile societăţii, inspiraţie, saucredinţa oarbă în infailibilitatea unui profet special, lider religios saudoctrina politică, ci pe legile ştiinţific verificabile care guverneazăreacţiile organismului în menţinerea homeostaziei şi trăiesc în echilibru
satisfacerea cu mediul său. Prin intermediul unui astfel de cod, ne putemadapta reacţiile noastre personale pentru a vă bucura pe deplin de eustressucces şi realizare fără să sufere de primejdie de obicei generate de
frecare frustrant şi comportamentul finalitate, agresiv împotrivaîmprejurimile noastre.
Este un fapt biologic ca omul - ca animalele inferioare - trebuie să lupteşi să lucreze pentru un scop pe care le consideră valoros. Trebuie să nefolosim capacităţile noastre înnăscute să se bucure de eustres deîmplinire. Numai prin efort, de multe ori efort agresiv, egoist, putemmenţine nostru de fitness şi de a asigura echilibrul nostru homeostatice
cu atât social şi lumii neînsufleţite. Pentru a realiza această stare,activitatile noastre trebuie să câştige rezultate durabile; roadele munciitrebuie să fie cumulative şi trebuie să asigure un câştig de capital pentru arăspunde nevoilor viitoare. Pentru a reuşi, trebuie să acceptăm faptulştiinţific a stabilit că omul are un îndemn inevitabilă natural de a lucraegoiste pentru lucruri care pot fi stocate pentru a consolida homeostazieisale în situaţii imprevizibile cu care viata l-ar putea confrunta.
Noi nu ar trebui să combată sau să fie ruşine de aceste instincte. Nu putem face nimic cu privire la care au fost construite pentru a lucra, şieste în primul rând pentru binele nostru. Organe care nu sunt folosite(muschi, oase, chiar şi creierul) sunt supuse atrofie inactivitate, si fiecarefiinta vie se uită în primul rând pentru sine. Nici ar trebui să ne simţimvinovaţi pentru că lucrăm pentru comori care pot fi stocate pentru aasigura homeostazia noastre viitoare. Acumularea este un instinct
biologic extrem de important pe care îl împărtăşim cu animale precumfurnicile, albinele, veveriţe şi castori. La om, nevoia de prima semanifestă atunci când copiii încep să adune cutiile de chibrituri, cochiliisau autocolante; continuă atunci când adulţii colecta timbre sau monede.O astfel de unitate universal nu poate fi o artificial, tradiţie îndoctrinaţi.
Pe de altă parte, nu există nici un exemplu în Natura de o creatură ghidatexclusiv de altruism si dorinta de a proteja pe ceilalti. De fapt, un cod dealtruism universal ar fi extrem de imoral, deoarece ar aştepta ca ceilalţi să
se uite pentru noi mai mult decât ei înşişi. Desigur, "Iubeste-ti aproapeleca pe tine însuţi" este o comanda plin de înţelepciune, dar, aşa cumfusese iniţial exprimate, acesta este incompatibil cu legile biologice;nimeni nu trebuie să dezvolte un complex de inferioritate, dacă el nu poate iubi toţi oamenii lui colegi de la comanda.
Care sunt ingredientele unui cod de etică care acceptă egoismul şi delucru la capitalul tezaurului personal ca punct de vedere moral corect?
După patru decenii de cercetare clinică şi de laborator, mi-ar rezuma celemai importante principii pe scurt, după cum urmează:
1. Găsiţi ce nivelul de stres propriu - viteza la care puteti rula spreobiectivul ta. Asiguraţi-vă că atât nivelul de stres şi obiectivul suntcu adevărat propria dvs., un impuse nu tine de societate, pentru doar te poate şti ce vrei si cat de repede poti realiza. Nu există nici un punct în forţând o broască ţestoasă pentru a rula ca un cal de curse
sau în prevenirea un cal de curse de la care rulează mai repede decâto broască ţestoasă, din cauza unor "obligaţie morală". Acelaşi lucrueste valabil de oameni.
2. Fi un egoist altruiste. Nu încercaţi să suprime instinct natural detoate fiinţele vii să te uiţi după prima ei înşişi. Cu toate acestea,dorinţa de a fi de folos, pentru a face ceva bun pentru alţii, este, deasemenea, natural. Suntem fiinţe sociale, şi toată lumea vrea cumva
să câştige respectul si recunostinta. Trebuie să fi utile altora. Acestlucru vă oferă cel mai mare grad de siguranţă, pentru că nimeni nudoreşte să distrugă o persoană care este util.
3. Câştigaţi aproapelui tău dragoste. Aceasta este o modificarecontemporan de maxim "Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuţi." Ea
recunoaşte că nu toţi vecinii sunt amabil şi că este imposibil săiubeşti pe comanda.
Poate că două linii scurte, poate îngloba ceea ce am descoperit de la toatemea gândire şi de cercetare:
Lupta pentru cea mai mare obiectiv realizabil,
Dar nu pune-te pe Facebook rezistenţă în zadar.
Deci, pe cât posibil, eu însumi am urmat această filozofie, şi le-a făcutviaţa mea una fericită. Sincer, în căutarea înapoi, îmi dau seama că nu amreuşit întotdeauna la perfectiune, dar acest lucru a fost din cauza
deficienţelor mea, nu pe cele ale filosofiei. Aşa cum am spus de multeori. Constructor de cea mai buna masina de curse nu este neapărat celmai bun driver sale.
Note
1. Fără îndoială, în om, cu său foarte dezvoltat sistemul nervos central(SNC), excitare emoţională este una dintre cele mai frecvente
activatori. Totuşi, el nu poate fi considerată ca singurul factor, dinmoment ce reactii tipice de stres pot să apară la pacienţii expuşi laoboseala musculara, traumatisme, hemoragie, etc în timp ce subanestezie profundă. Într-adevăr, anestezice în sine sunt de obiceifolosite in medicina experimentale pentru a produce stres, stresul şi11 de anestezie "este o problemă gravă în chirurgia clinică.
2. AC Fonder, "anomalia de care se referă la starea generală de
sănătate", Illinois Dent. J. 34 alineatul (5) (mai 1965): pp.292-302.Bibliografie
1. Appley, H. Mortimer, şi Trumball, Richard. Stresul psihologic: probleme în domeniul cercetării. NewYork: Appleton-Century-Crofts, 1967.
2. Klausner, Samuel Z. de ce omul ia şanse. City Garden (New York): Anchor Books, Doubleday, 1968
3. Mason, J.W. Un punct de vedere istoric de domeniul stres. Partea 1. J. zumzet. Stresul 1 (1): 6-12(1975).
4. Mason, J.W. Un punct de vedere istoric de domeniul stres. Partea 11 J. hum. Stresul 1 alineatul (2): 22-36 (1975).
5. Selye, H. Confuzie şi controverse în domeniul stres. J. zumzet. Stresul 1 alineatul (2): 37-44 (1975)
(Răspuns la articolele precedente.)6. Selye, H. de la vis la Discovery. New York: McGraw-Hill, 1964.7. Selye, H. Hormonii si rezistenta. BerlinHeidelberg-New York: Springer-Verlag, 1971.8. Selye, H. in vivo. Case pentru biologie supramoleculare. New York: Liveright, 1967.9. Selye, H. Povestea a sindromului de adaptare. Montreal: Acta, Inc, 1952.10. Selye, H. Stresul în sănătate şi boală. Butterworths, 1976: Reading (Massachusetts).11. Fonder, A. C. Medic Dental. University Press, Blacksburg, VA, 1977..12. Selye, H. stresul vietii. New York: McGrawHill, 1956. Rev ed. 1976.13. Selye, H. Stresul fără primejdie. New York: Lippencott, 1974.14. Selye, H. un sindrom produs de diverse agenţii nocuous. Natura 138: 32 (1936).15. Fonder, malocluzii AC care se referă la starea generală de sănătate. Illinois Jurnalul Dental 34 alineatul
