www. revista-mozaicul.ro S trãbãtutã de curenþii unei existenþe austere, creaþia liricã a lui Ion Cristofor a fost, multã vreme, re- ceptatã în registrul discreþiei ºi al crizei singurãtãþii, compensate de locuirea în spaþiul livresc rever- berând semnele culturii. Desigur, biblioteca hrãneºte vocaþia gra- vitãþii meditative, chiar ºi recen- tul sãu volum, Orchestra de jazz, conþine trimiteri la autori prefe- raþi (Rimbaud, Verlaine, Umberto Saba, Mihai Ursachi), aluzii ºi ci- tãri, fãrã însã ca aceasta sã echi- valeze cu simptomele înstrãinãrii de sine. Dimpotrivã, identitatea sa capãtã noi dimensiuni, este stimulatã de întâlnirea cu marile modele, numite sau nu. Ion Cris- tofor ritualizeazã realul în terme- nii mitologiei blagiene, poemul „Pãrul ei negru” („ºi pãrul ei ne- gru lumina pãmântul pânã la ca- pãtul lui/ pãrul ei negru cucerea o altã þarã/ un alt continent”) coborând direct din cunoscuta „Izvorul nopþii”, dupã cum viziu- nea tragicã a apropiatei extincþii este potenþatã de obsesiile ba- coviene: „Pãrãsite sunt toate maidanele prin care veseli am dansat cândva/ un nor mai roºu ca sângele întunecã toate vorbe- le noastre/ se lasã obloanele o ceaþã portocalie cade peste oraº/ nu ne mai ºtim numele nici vârsta nici strãzile pe care am locuit cândva// ªi ca un alai funerar ca o fanfarã de orbi trece toamna pe strãzi”. Susþinut de titlul cãrþii, am pornit în cãutarea unui presupus principiu muzical asumat în poe- tica profesatã de Ion Cristofor. În locul polifoniei vocilor interioare din „fugile” lui Saba, descopãr arta improvizaþiei ºi a variaþiuni- lor specifice jazzului, autorul, în- tre partida melodicã ºi secþiunea ritmicã, privilegiind-o pe cea din urmã: „Orchestra de jazz/ cu ba- teristul cel negru al trupei/ cântã netulburatã pe un gheþar”. Poe- tul este un Marvin Gaye aflat „în centrul atenþiei în corul luminii/ lângã focul unor pãstori singu- ratici”, acompaniat de copacul din curte care „îºi descoperã in- strumentele sale de suflat/ tobe- le ºi alãmurile funebre”. Sã vedem repertoriul acestei „trupe” de Funeral Jazz. Gheor- ghe Grigurcu descifra „o partitu- rã a solitudinii” cu piese glisând între „minimalism” ºi „grandorile cosmice” amplificând halucinato- riu „tandra proximitate”. („Româ- nia Literarã”, nr.29, 2012). ªtime- le, împrãºtiate de vântul autum- nal trãdeazã o nevoie organicã de iluminare. Momentul revelaþiei – înþelegerea adevãrului vieþii, ino- J azz B and CONSTANTIN M. POPA avantext REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XV • NR. 10 (168) • 2012 • 24 PAGINI • 2 lei cenþa vinovatã ºi mediocritatea existenþei – este de ordinul nihi- lismului cioranian: „în noaptea aceasta/ când brusc se face lu- minã în cotloanele cãrnii/ când ghilotina cade pe gâtul inocenþi- lor/ în subsolul întunecat al isto- riei/ ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mã fi nãscut om” („Ca un ghimpe în carne”). Textul este o îndelungã anam- nezã: de la vârsta copilãriei con- sumate cu spaima în sân, urmãri- le rãzboiului fiind transpuse în metaforã („viermii lacrimilor de vãduve tinere deveniserã flu- turi”), la adolescentinele iubiri le- vitând miraculos ºi pânã la coº- marul cotidian în care, ceea ce aº numi sentimentul târziului atin- ge pragul insuportabilului: „De la fereastrã privesc seara chipurile solemne ale prostiei/ Câinoºenia îºi face toate damblalele în cos- tumul ei impecabil/ În limuzinã li- chele rânjesc se liciteazã con- ºtiinþe/ Bestia duce acum tranda- firi victimei sale”. Tonalitatea generalã a volu- mului este datã de imperfectul verbelor, în acord cu cenuºiul decorului ºi tristeþea celui cu- prins de elanul apostaziei („Cre- de ºi nu cerceta”, „De ce”, „Ado- lescentul Rimbaud”). De altfel, treptele revoltei depãºesc linia de echilibru existentã între dezlãn- þuirile pasionale ºi neliniºtile re- pede temperate, atingând vehe- menþa pamfletului („Lecturã pu- blicã”, „Statistici”). Sã remarcãm ºi faptul cã abandonul autode- vorant („nu mai am rãgaz”, „nu mai am chef”, „nu mai am rãbda- re”, nu mai am bani nici voinþã”, „nu mai am putere”) este înºelã- tor, renunþarea convertindu-se în gest vindicativ: „Îi scuip în faþã pe cei ce umilesc adevãrul”. Nu-i sunt strãine lui Ion Cris- tofor, echinoxist de primã gene- raþie, rafinamentele discursului atras în zonele secrete ale relaþii- lor inefabile între miºcãrile cos- mice, timpul demiurgic, având ca unitãþi de mãsurã ceasul, mile- niul, asfinþitul ºi fiinþele apropia- te ce poartã în codul genetic ur- mele unor esenþiale evenimente biblice („Exod”). Poetul simte îm- brãþiºarea întunericului fãrã fior metafizic, ci în hieratismul unor ecleraje speciale („focul verde al frunzelor sub lunã”). De altfel, predilecþia pentru „registrul noc- turn al imaginarului” explicã ºi instituirea unui adevãrat cult se- lenar (luna este când „navã cu pânze”, când „pãianjen uriaº”, când „enorm crab roºu” etc.). Ion Cristofor compune în „lim- ba durerii”, asumându-ºi orgolios riscul unui vaiet neauzit. Miºcarea ideilor: Condiþia intelectualului/ scriitorului disident în România comunistã semneazã: Ana- Maria Jugãnaru Adrian Dinu Rachieru Toma Grigorie Edward Steichen - Gloria Swanson (1924) Florin Colonaº - Fotografii de viaþã l ungã I on Buzera - Adrian Marino, cãlinescianul Lewis Hine - Steamfitter (1920)
Transcript
www. revista-mozaicul.ro
S trãbãtutã de curenþiiunei existenþe austere,creaþia liricã a lui Ion
Cristofor a fost, multã vreme, re-ceptatã în registrul discreþiei ºi alcrizei singurãtãþii, compensate delocuirea în spaþiul livresc rever-berând semnele culturii. Desigur,biblioteca hrãneºte vocaþia gra-vitãþii meditative, chiar ºi recen-tul sãu volum, Orchestra de jazz,conþine trimiteri la autori prefe-raþi (Rimbaud, Verlaine, UmbertoSaba, Mihai Ursachi), aluzii ºi ci-tãri, fãrã însã ca aceasta sã echi-valeze cu simptomele înstrãinãriide sine. Dimpotrivã, identitateasa capãtã noi dimensiuni, estestimulatã de întâlnirea cu marilemodele, numite sau nu. Ion Cris-tofor ritualizeazã realul în terme-nii mitologiei blagiene, poemul„Pãrul ei negru” („ºi pãrul ei ne-gru lumina pãmântul pânã la ca-pãtul lui/ pãrul ei negru cucereao altã þarã/ un alt continent”)coborând direct din cunoscuta„Izvorul nopþii”, dupã cum viziu-nea tragicã a apropiatei extincþiieste potenþatã de obsesiile ba-coviene: „Pãrãsite sunt toatemaidanele prin care veseli amdansat cândva/ un nor mai roºuca sângele întunecã toate vorbe-le noastre/ se lasã obloanele oceaþã portocalie cade peste oraº/nu ne mai ºtim numele nici vârstanici strãzile pe care am locuitcândva// ªi ca un alai funerar cao fanfarã de orbi trece toamna pestrãzi”.
Susþinut de titlul cãrþii, ampornit în cãutarea unui presupusprincipiu muzical asumat în poe-tica profesatã de Ion Cristofor. Înlocul polifoniei vocilor interioaredin „fugile” lui Saba, descopãrarta improvizaþiei ºi a variaþiuni-lor specifice jazzului, autorul, în-tre partida melodicã ºi secþiunearitmicã, privilegiind-o pe cea dinurmã: „Orchestra de jazz/ cu ba-teristul cel negru al trupei/ cântãnetulburatã pe un gheþar”. Poe-tul este un Marvin Gaye aflat „încentrul atenþiei în corul luminii/lângã focul unor pãstori singu-ratici”, acompaniat de copaculdin curte care „îºi descoperã in-strumentele sale de suflat/ tobe-le ºi alãmurile funebre”.
Sã vedem repertoriul acestei„trupe” de Funeral Jazz. Gheor-ghe Grigurcu descifra „o partitu-rã a solitudinii” cu piese glisândîntre „minimalism” ºi „grandorilecosmice” amplificând halucinato-riu „tandra proximitate”. („Româ-nia Literarã”, nr.29, 2012). ªtime-le, împrãºtiate de vântul autum-nal trãdeazã o nevoie organicã deiluminare. Momentul revelaþiei –înþelegerea adevãrului vieþii, ino-
Jazz Bandnnnnn CONSTANTIN M. POPA
avantext
REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 10 (168) • 2012 • 24 PAGINI • 2 lei
cenþa vinovatã ºi mediocritateaexistenþei – este de ordinul nihi-lismului cioranian: „în noapteaaceasta/ când brusc se face lu-minã în cotloanele cãrnii/ cândghilotina cade pe gâtul inocenþi-lor/ în subsolul întunecat al isto-riei/ ca un ghimpe în carne simtfatalitatea de a mã fi nãscut om”(„Ca un ghimpe în carne”).
Textul este o îndelungã anam-nezã: de la vârsta copilãriei con-sumate cu spaima în sân, urmãri-le rãzboiului fiind transpuse înmetaforã („viermii lacrimilor devãduve tinere deveniserã flu-turi”), la adolescentinele iubiri le-vitând miraculos ºi pânã la coº-marul cotidian în care, ceea ce aºnumi sentimentul târziului atin-ge pragul insuportabilului: „De lafereastrã privesc seara chipurilesolemne ale prostiei/ Câinoºeniaîºi face toate damblalele în cos-tumul ei impecabil/ În limuzinã li-chele rânjesc se liciteazã con-ºtiinþe/ Bestia duce acum tranda-firi victimei sale”.
Tonalitatea generalã a volu-mului este datã de imperfectulverbelor, în acord cu cenuºiuldecorului ºi tristeþea celui cu-prins de elanul apostaziei („Cre-de ºi nu cerceta”, „De ce”, „Ado-lescentul Rimbaud”). De altfel,treptele revoltei depãºesc linia deechilibru existentã între dezlãn-þuirile pasionale ºi neliniºtile re-pede temperate, atingând vehe-menþa pamfletului („Lecturã pu-blicã”, „Statistici”). Sã remarcãmºi faptul cã abandonul autode-vorant („nu mai am rãgaz”, „numai am chef”, „nu mai am rãbda-re”, nu mai am bani nici voinþã”,„nu mai am putere”) este înºelã-tor, renunþarea convertindu-se îngest vindicativ: „Îi scuip în faþãpe cei ce umilesc adevãrul”.
Nu-i sunt strãine lui Ion Cris-tofor, echinoxist de primã gene-raþie, rafinamentele discursuluiatras în zonele secrete ale relaþii-lor inefabile între miºcãrile cos-mice, timpul demiurgic, având caunitãþi de mãsurã ceasul, mile-niul, asfinþitul ºi fiinþele apropia-te ce poartã în codul genetic ur-mele unor esenþiale evenimentebiblice („Exod”). Poetul simte îm-brãþiºarea întunericului fãrã fiormetafizic, ci în hieratismul unorecleraje speciale („focul verde alfrunzelor sub lunã”). De altfel,predilecþia pentru „registrul noc-turn al imaginarului” explicã ºiinstituirea unui adevãrat cult se-lenar (luna este când „navã cupânze”, când „pãianjen uriaº”,când „enorm crab roºu” etc.).
Ion Cristofor compune în „lim-ba durerii”, asumându-ºi orgoliosriscul unui vaiet neauzit.
Miºcarea ideilor:Condiþia intelectualului/ scriitoruluidisident în România comunistãsemneazã: l Ana-Maria Jugãnaru lAdrian Dinu Rachieru l Toma Grigorie
Ed
war
d S
teic
hen
- G
lori
a S
wan
son
(19
24)
Florin Colonaº -Fotografii de viaþãlungã
Ion Buzera - AdrianMarino, cãlinescianul
Lew
is H
ine
- S
team
fitt
er (
1920
)
2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
In this issue:
AVANTEXTConstantin M. POPA: Jazz BandIn his article Constantin M. Popa ana-
lyses Ion Cristofor’s new poetry bookOrchestra de jazz in which we discoverthe art of improvisation and variationsspecific to jazz. l 1
MIªCAREA IDEILOR:Our thematic pages are focused on In-
tellectual’s State in Communist Romania.The essays are signed by Adrian DinuRachieru, Ana-Maria Jugãnaru ºi TomaGrigorie. l 3-6
COMENTARIINicolae MARINESCU: România bân-
tuitãIn his article Nicolae Marinescu em-
phasize the lack of moral models foryounger generations in actual Romaniansociety. l 7
Florin COLONAª: DiplomaþieIn his article Florin Colonaº writes
about Caragiale’s letter in which he at-tempts to obtain a favor from Titu Maio-rescu, who was Minister of Cults at thattime. l 7
CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Adrian Marino, cãli-
nescianulIn his review, Ion Buzera emphasize the
fact that between 1939 and 1947, in addi-tion to being published more and diverseAdrian Marino exceeded the promise of asimple stage and he was well equippedfor many types of humanistic research:literary criticism, literary history, compa-rative research, literary theory, and evenhistory of ideas. l 9
COMENTARIICãtãlin GHIÞÃ: ªcoala cu adevãrat
altfelIn his article Cãtãlin Ghiþã writes about
the movie Battle Royale remains an extre-me meditation on the conflict within eachgeneration and the isolation of youngcompared to older and vice versa. l 10
LECTURIGabriel NEDELEA: Pregãtirea sfârºi-
tuluiIn his review, Gabriel Nedelea discus-
ses the condition of European intellectualstarting from the book of Wolf Lepenies(Qu’est ce qu’un intellectuel européen?Les intellectuels et la politique de l’espritdans l’histoire européene) where postmo-dernity has no longer a pioneering com-plex, but a complex of saturation and en-ding. l 11
Cristina GELEP: Haru no YukiSpring Snow’ is a novel about sacrifi-
ce, vanity, pride, death, about gaining andlosing the most mysterious feeling of alltimes-love. The story is like a road of self-descovering throw the mirror of this ama-zing emotion. l 11
Mihai GHIÞULESCU: Sã-i dãm lui Sîr-bu ce-i al lui Sîrbu, dar nu mai mult!
The article „Render unto Sîrbu thethings which are Sîrbu’s, but not more!”reviews I.D. Sîrbu’s most recent biograp-hy, The Glass Wall. Ion D. Sîrbu in theSecuritate Archives, authored by ClaraMareº.l 12
Roxana ROªCA: The Beautiful Foo-lishness of Things
In her article Roxana Roºca writesabout Roxana Ghiþã’s blog of poetry andphotography – The Beautiful Foolishnessof Things.l 12
Cosmin DRAGOSTE: Despre zile gre-le ca þãrâna, goale precum apa
In his article Cosmin Dragoste reviewsHerta Müller’s new poetry book Vater te-lefoniert mit den Fliegen in which each
collage is accompanied by an image diffe-rently located.l 13
Maria DINU: Evocãri cu ºi despre Adri-an Marino
In her article Maria Dinu reviews IonBogdan Lefter’s book Adrian Marino: aProject for Romanian Culture.l 14
Silviu GONGONEA: În mijlocul Iago-dãriei
In his review Silviu Gongonea reviewsAleksandar Stoicovici’s new poetry bookFriday, which he considers an oniric bookunder the mighty presence of the Danu-be. l 14
ARTEMarius DOBRIN: CIn his article Marius Dobrin writes
about The Week of the Theatre and thefact that for the second time in the historyof Craiova National Theatre when currentrepertoire includes performances of all theplays of Caragiale. l 15
SERPENTINEPetriºor MILITARU: Teatru rus de
avangardãIn his essay Petriºor Militaru reviews
Leo Butnaru’s new anthology about Rus-sian avant-garde and its dramatists. l 16
Claudia DRÃGHICI: O lacunã grama-ticalã ºi transpunerea oblicã
In her article Claudia Drãghici writesabout a grammatical gap and obliquetransposition in contemporary Romanianlanguage. l 17
Adrian MICHIDUÞÃ: Filosofia româ-neascã sub comuniºti (I)
In his essay Adrian Michiduþã writesabout Romanian philosophy under com-munist totalitarism. l 18
Roxana GHIÞÃ: Thomas Brussig, sauportretul unui scriitor de succes din Ger-
mania reunificatãIn her essay Roxana Ghiþã writes about
Thomas Brussig, reveling the portrait of asuccessful writer in reunified Germany. l 19
ARTEGheorghe FABIAN: Debut de stagiu-
ne la filarmonicãIn his article Gheorghe Fabian writes
about Craiova Philharmonic artistic debutin this year’s musical season. l 20
Cristian Mihai MIHÃESCU: Violonis-tul Liviu Prunaru invitat al ColegiuluiNaþional „ªtefan Velovan”
In his article Cristian Mihai Mihãescudescribe the meeting between violinistLiviu Prunaru and the pupils from „ªtefanVelovan” High School. l 20
Mihaela VELEA: Necunoscut/ Recu-noscut
In her article Mihaela Velea writes aboutthe paintings of Ion Þuculescu, a verypopular painter with a very individual styleeasily identifiable, but still poorly knownin Romania. l 21
In her article Cristina Oprea about thepaintings of Francisc ªirato in terms of asoul dissolved in his own colors. l 21
Florin COLONAª: Fotografii de via-þã lungã
In his article Florin Colonaº describeshis visit at the exhibition „Von Stieglitz,bis Man Ray, New-York Photography”opened at Bucerius Kunst Forum in Ham-burg. l 24
The poetry published in this issue issigned by Alexandru Ovidiu Vintilã. In ourtranslation section we present the poe-try work of Herta Müller (translated byCosmin Dragoste) and of Jürgen Egyp-tien (translated by Roxana Ilie).
26 octombrie 2012, 18.00-20.30Invitati de onoare:Gabriel Andreescu: Spre o filozofie a disidenþeiIon Bogdan Lefter: Spre o istorie a disidenþei (1947-1989); ºi ce-a urmat (dupã
1990)Daniel Vighi: Contracultura, subcultura ºi underground politic românesc în
Timiºoara perioadei „Aktionsgruppe Banat”Moderator – Nicolae Marinescu
26 octombrie 2012, 9.00-14.00Invitaþi:Cezar Avram, Petre Opriº: Disidenþã ºi trãdare în România ceauºistã. Cazurile
Ion Pacepa ºi Ion ªerbSorina Sorescu: Literatura subversivã – între mitizare ºi demitizareFlori Bãlãnescu: Paul Goma: între vocaþia libertãþii ºi percepþia contemporani-
lor. O perspectivã nuanþatã de dosarele de urmãrire informativAna Maria Rãdulescu: Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa sau despre curajul de
a mãrturisi. Biografia unui disidentAna Maria Cãtãnuº: „Viaþa în adevãr”: incursiuni biografice în istoria disi-
denþei româneºtiMihai Ghiþulescu: Politologi contra politicii comuniste (cazurile Ghiþã Iones-
rare ale disidentei scriitorilor de expresie germanã din RomâniaGeorge Popescu: Disidenþã vs. rezistenþã prin culturãDaniela Micu: Vintilã Ivãnceanu: de la disidenþã la postmodernismul vienezAurelian Zisu: Exilul ºi disidenþaSilviu Gongonea: Gellu Naum – de la „Tabãra din munþi” la „Zenobia”Gabriel Nedelea: Postmodernism ºi disidenþãPetriºor Militaru: Gellu Naum – discreþie ºi disidenþãNicolae Marinescu: Funcþia eticã a disidenþeiModerator – Mihai Ghiþulescu
Un subiect controversat în cercul restrâns al specialiºtilor, dar aproape ignorat deopinia publicã, este condiþia scriitorului/ intelectualului disi-dent în România comu-nistã deoarece necunoaºterea istoriei recente poate viza manipularea percepþiei faþãde istoria literarã ºi culturalã recentã (opere literare, reviste, studii ºi cercetãri publi-cate), cu implicaþii asupra identitãþii naþionale. Prin subiectul pe care ne dorim sã îlsupunem atenþiei publice anul acesta sperãm sã (re)aducem în prim plan biografii aledisidenþei româneºti care sã propunã modele generaþiilor de autori, subliniind con-strângerile suferite de aceºtia în perioada comunistã cu scopul de a promova valo-rile societãþii democratice ºi pentru a valoriza semnificaþiile istoriei recente ºi aleconsecinþelor sistemului totalitar în literatura ºi societatea româneascã, în perspec-tiva raportãrii la sfera axiologicã culturalã europeanã.
Proiect finanþat de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional
Colocviile „Mozaicul”
Ediþia a XV-a lllll 26-27 octombrie 2012
Condiþia intelectualului/ scriitoruluidisident în România comunistã
Condiþia intelectualului/ scriitoruluidisident în România comunistã
www.revista-mozaicul.ro
3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
P aul Goma, „scriitorulfãrã operã”, nume atri-buit calomnios de cãtre
cei care considerau cã succesulsãu în Occident este asigurat înmod exclusiv de marea mãiestriea traducãtorilor, reprezintã unuldintre cei mai mari prozatori post-belici, opozant al regimului comu-nist ºi dizident, militant pentrudrepturile omului, atât în þarã câtºi în exil. Cu adevãrat emblema-tic, mai întâi pentru cã trimite sis-tematic în Occident manuscrise-le romanelor sale în vederea pu-blicãrii, autorul contribuie la naº-terea dizidenþei din România co-munistã, organismele regimuluiutilizând toatã gama de metodeºi tehnici represive pentru a-i dis-truge pe el ºi pe cei din jurul sãu.
Putem decela trei perioade înscrierile ºi acþiunile lui Paul Goma:refugiul ºi închisoarea (1944-1976), dizidenþa (1977) ºi exi-lul (1977- prezent). Documen-tele accesibile care reflectã acþi-unile Aparatului Terorii acoperãparþial ºi lacunar doar o parte dinistoria personalã a scriitorului(1957-1977). Opera lui Goma,dupã cum au constatat ºi criticiiliterari, s-a bucurat de o recepta-re parþial deformatã.
Articolul are în vedere analizacreaþiei autorului, ce se va focali-za pe abordarea dionisiacã a ex-perienþei detenþiei, perspectivãce reprezintã linia conducãtoarea literaturii concentraþionare. Înopera sa, scriitorul adoptã revol-ta orgolioasã ca atitudine. „Sepoate presupune – afirmã MartaPetreu – cã literatura românãºi-l va recupera pe Goma cu oa-recari reþineri tocmai pentru cãopera lui va produce modificãriîn ierarhiile literare. (...) Com-plicatele mecanisme ce þin depsihologia resentimentului vormai întârzia, probabil, o vremerecunoaºterea calitãþilor strictestetice, nu doar a celor istori-ce ºi etice, pe care le au cãrþilelui Goma” (PETREU, Marta,1991:5). De asemenea, este impor-tant a se realiza o imagine de an-samblu asupra ingeniozitãþilor,bizareriilor sau „surprizelor” carecompun scriitura lui Paul Gomaºi care deschid o direcþie cu totulnouã în literatura românã. Sur-prinzãtoare, atunci când îi anali-zãm scrierile, este senzaþia cã ori-ce graniþã în calea rostirii a dis-pãrut. Îl vedem pe acest Soljeni-þîn român cum îºi reia locul cen-tral în cadrul poveºtii, acela deprivitor al unei lumi a cãrei reali-tate ne este redatã tale quale.Subiectele operelor sale sunttabu, scrutate cu o privire persi-flatoare. Limbajul literar folositcontribuie la numirea prin suge-rare, ornamentarea prin eufe-mism. Autorul foloseºte un argousuculent, rostire pe ºleau, revalo-rificã intens regionalisme, foloseº-te frecvente inversiuni stilistice,în aglutinãri (pentru atenuareaconotaþiilor prea îndrãzneþe), înnumeroasele jocuri de cuvinte.
nnnnn ANA-MARIA JUGÃNARU
anamneza în scrierile lui Paul GomaMajoritatea scrierilor incluse
de Paul Goma în categoria „ficþi-une”, exceptând Gherla-Lãteºti,monolog dialogat, beneficiazãde o criticã de întâmpinare pau-perã. Concurat de incontestabi-lul statut de disident numãrul 1al totalitarismului autohton – re-gimul comunist, prozatorul PaulGoma este supus unei cabale atãcerii, dictate, în termenii unui„celebru divorþ”, care a fãcut dejaistorie (Adio, domnule Goma!),divorþ ce a fost ordonat de marile“personalitãþi de la centru”.
Tema scrierilor sale o consti-tuie infernul concentraþionar,având drept scop corijarea, ºi nuinformarea. Mai toate analizele despecialitate au sesizat o anumitãagresivitate în scrisul lui PaulGoma, explicabilã prin faptul cã,în cazul sãu, dorinþa de a scrieeste alimentatã de o tendinþãsubliminalã de moralizare, deeducare a cititorului þintã. PaulGoma face deseori abstracþie decuriozitãþile interlocutorului, nunareazã pentru a-l informa, rolulacestuia fiind doar de catalizatorîn procesul de defulare prin ex-punere: „Asta ºi fac: vorbesc...pe întuneric – cu o condiþie: sãnu mã mai întrerupi. ªtiu cã nu epoliticos ce-þi cer, dar asta-i! Puº-cãriaºii nu suportã sã fie între-rupþi când povestesc. Povestind,cad în transã , nu-i bine sã-i tre-zeºti... ( GOMA, Paul, 2005:22).Chiar dacã îºi propune sã infor-meze, autorul se lasã foarte greucitit, se sustrage cititorului, lec-tura devenind o goanã extenuan-tã prin labirintul memoriei, goanãîn care lectorul este nevoit sã þinãpasul constant cu vocea caremãrturiseºte, voce care se pierdeegoist în digresiuni teoretizanteample, firul narativ rãmânândsuspendat undeva în fundal. Deexemplu, în Gherla-Lãteºti, cutoate cã recunoaºte nevoia demãrturisire, imboldul scrierii nupare sã vinã din nevoia de a faceluminã, de a demasca cãci actulconfesiunii pare oarecum orien-tat înspre sine.
În ceea ce priveºte structurageneralã a operelor sale, aceastadã impresia de puzzle care trebu-ie refãcut prin lecturã. Principiularhitectonic adoptat se explicãprin predilecþia scriitorului pen-tru muzica lui J. S. Bach. Astfel,piesele cheie (de exemplu, episo-dul ultimei bãtãi) sunt presãrateprintre lungi digresiuni în afaratextului. Goma are plãcerea de-adreptul proustianã a rãtãcirii pecãrãrile întortocheate ale memo-riei. Abordarea textului nu estedeloc uºoarã pentru cititor, aces-ta fiind nevoit sã se piardã, alã-turi de autor, prin labirintul amin-tirilor. De exemplu, analizând lu-crarea Gherla-Lãteºti, în bazaafirmaþiei de mai sus, se poateconstata cã cele douã pãrþi alelucrãrii sunt diferite. Astfel, pri-ma parte este organizatã în jurulunui fir epic conducãtor, aºezatundeva în subsidiarul textului, fir
pe care se construiesc o serie dealte episoade, multe generatoarede teoretizãri vizând numeroaseaspecte. Þinând cont de acestea,ceea ce-ºi propune Paul Goma înprima parte este, de fapt, sã nare-ze bãtaia pe care o primeºte înînchisoarea de la Gherla cu douãzile înainte de eliberare, ajungândla episodul propriu-zis de-abia lapagina 28, doar pentru a aban-dona din nou firul narativ (la care,de altfel, revine constant pe totparcursul primei pãrþi). Prin aces-te ocoliºuri de memorie textuldevine un fel de puzzle care oda-tã refãcut prin lecturã oferã untablou complex asupra realitãþiiînchisorilor comuniste. Astfel, defoarte multe ori autorul relateazãdiferite reguli nescrise ale deþi-nuþilor (obiceiul celui care era eli-berat de a lãsa pulovãrul cel maibun unui alt deþinut, folcloriza-rea informaþiilor din închisoare,fiind doar douã exemple), iar al-teori rememoreazã episoade ce-
lebre, cum ar fi: revolta frontie-riºtilor, dragostea deþinuþilorpentru fata pe care o vedeau prin-tre zãbrele sau povestea „logod-nicului albastru”.
De cele mai multe ori scãpareafluxului de amintiri de sub con-trol se datoreazã nevoii de teore-tizare, naraþiunea fiind deseoriîntreruptã de cãtre o „madleinãproustianã” care duce la consi-deraþii asupra unor aspecte ex-trem de variate: nevoia de a mãr-turisi în ciuda fricii, individualis-mul ºi lipsa de solidaritate a ro-mânului, uºurinþa cu care ne-amlãsat subjugaþi de cãtre ruºi etc.,pagini în care antinaþionalismulºi uneori antisemitismul autoru-lui este extrem de virulent. Aºa-dar, ne aflãm în faþa nevoii de avorbi despre detenþie, de a sefolosi de aceastã experienþã pen-tru a impune un punct de vedere.Goma o face din revoltã, cãci areplãcerea sadicã a jocului cu lec-torul, dezbate pentru a ataca vi-
rulent slãbiciuni. Paul Goma edu-cã cu urgenþa ºi intransigenþa.
Procesul rememorãrii realizea-zã o transpunere a limitelor spa-þio-temporale ale închisorii; scri-itorul optând pentru a ieºi dinatmosfera acesteia, întoarcerileanamnetice în acest cadru spaþi-al fiind echivalate cu un „inferngeneral ºi omnipotent” ( CESE-REANU, Ruxandra, 2005:196) încare „rolurile sunt clar distribui-te: cãlãi ºi victime, fãrã interme-diari”( CESEREANU, Ruxandra,2005:196).
Cronologia narãrii este pãstra-tã undeva pe fundalul textului,cronologie pe care însã o þinesuspendatã constant prin ieºiriteoretice ºi anamnetice din spa-þiul temporal narat. Paul Goma trã-ieºte intens ºi tragic aceste rãtã-ciri în afara firului cronologic.Toate aceste digresiuni nu-i sca-pã, acesta fiind conºtient de difi-cultãþile pe care receptorul le-arputea întâmpina cãci, nu o datã,
condiþia intelectualului/ scriitoruluidisident în România comunistã
Lew
is H
ine
- S
team
fitt
er (
1920
)
4 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
încearcã sã-ºi suprime fluxul deamintiri care par sã-l nãpãdeas-cã: „Încã o poveste cu femei ºigata, m-am întins nepermis demult...” (GOMA, Paul, 2005:131).
În partea a doua a lui Gherla-Lãteºti, parte în care relateazãdrumul spre D.O. Lãteºti ºi pe-rioada petrecutã acolo, divagãri-le sunt mult mai puþine, aproapeinexistente, firul fiind mult maicoerent, poate ºi din cauzã cã înaceastã a doua parte autorul îºiasumã conºtiinþa scrisului. Lasfârºitul primei pãrþi, deja, PaulGoma admite nevoia de a scrie,singura posibilitate prin care seputea rãzbuna în faþa pierderiidemnitãþii: „eu plângeam, ar fifost bine sã pot plânge, nu lovi-turile, nu ele mã atingeau, plân-geam pentru cã, ºi-atunci pentruprima datã de la arestare, pentruprima oarã în viaþã, am spus, mi-am spus, le-am spus: EI, LASÃ...EI, LASÃ... ºi m-am hotãrât sãnu-i uit în vecii vecilor, nu sã mãrãzbun, ci mai crunt: Sà NU-I UITSÃ-I NEUIT ÎNTR-O CARTE ºimai ales, mai ales: Sà NU-I TACSÃ-I NETAC” (GOMA,Paul,2005:169-170) însã subliniazã, înacelaºi timp, ºi efortul pe careacest act îl presupune: „(În timpce scriam cele mai sus, mã gân-deam cã totul s-ar putea rezolvacu un magnetofon. Poate, dacãaº vorbi într-un microfon, aº ter-mina într-o singurã noapte – cacealaltã). (În chiar timpul în carescriam cã ar trebui sã folosesc unmagnetofon, mi-am dat seama cã,la urma urmei, aceasta a douanoapte cere sã fie scrisã. ªi scri-sã aºa, în <scrisori>; cu întreru-peri, cu opriri, apoi a doua zi cuefortul de a reînnoda firul).”(GOMA, Paul, 2005:196). Un lu-cru se contureazã clar aici, ºi anu-me, urgenþa mãrturisirii, tempera-tã numai prin scris, prin textul careimpune limite.
Paul Goma se dovedeºte ace-laºi spirit insurgent ºi în ceea cepriveºte tipologiile de caractereprezentate ºi acest lucru rezultãîn schiþarea unor portrete extremde pitoreºti, pornind doar de lalimbajul personajului, cel al gar-dianului Vasea fiind, probabil,printre cele mai colorate figuri:„Vasea (l-o fi chemat Vasâi dacãnu cumva Pintea...) avea un fondprincipal de cuvinte ce nu depã-ºea suta (ºi încã eram generoºi...).Asta n-ar fi fost de mirare în me-diul securist; erau alþii care nuºtiau nici cincizeci. Însã Vaseaavea un fel aparte de a îngãlasunetele ºi de a le ameþi, undeva,în strãfundurile burþii, încât cugreu ºi abia dupã sãptãmâni (ºidupã discuþii pãtimaºe în celulã)am izbutit sã deducem ce vrea sãspunã Vasea atunci când... Haisã spun: spunea... cuvinte careerau vizibile (pentru mine cel pu-þin): Vasea le frãmânta, înãuntru,ºi cum gura era crãpatã – ca ungârlici, ca o gurã-de-peºterã – ie-ºeau la vedere (la auzire) doarcojile, de parcã acele cuvinte ar fifost seminþe de floarea-soarelui.ªi se opreau acolo, în prag, pebuze…” (GOMA, Paul, 2005:71).Tuturor acestora Paul Goma lepromite un pãtimaº jurãmânt deneiertare ºi neuitare.
Ruxandra Cesereanu puncta ºiun alt aspect, ºi anume: „PaulGoma este obsedat în cadrul de-cãzuþilor mai ales de figura aflatã
la polul de jos: colaboraþionistulºi delatorul, glosând pe margineaformulei pe care o ridicã la rangontologic – a supravieþui înseam-nã a trãda, a trãda înseamnã aavea ce mânca. Paul Goma de-monteazã meticulos mecanismuldelaþiunii, vãzutã ca o artã nea-grã prin care erau terorizaþi atâtdeþinuþii, cât ºi gardienii” (CESE-REANU, Ruxandra, 2005:136).
Goma pare sã fi optat pentruperspectiva urmãtoare : „cea aunui eroism ofensiv, [...] un extazdionisiac” (ARDELEANU, Geor-ge, 2000:34). El nu are o stare despirit echilibratã, rãbufneºte de-seori în accese de furie, nu arenici rãbdarea de a-i înþelege pecei care i-au fãcut rãu. Amintirilesale sunt sumbre, deºi morbidi-tatea scenelor este constant con-tracaratã prin notele de ironie ºisarcasm.
Paginile memoriilor lui Gomapulseazã de nerv intelectual. Au-torul scrie cu furie, scrie pentru adepune mãrturie împotrivã, nimeninu e scuzat, tuturor contextelor ºiprofilurilor umane li se aduc acu-ze, Goma stãpânindu-ºi cu greuimpulsurile mentalului sãu febril.Fenomenul românesc însuºi esteatacat cu mânie furibundã deGoma. Plãcerea scrisului este sin-gura care reuºeºte sã mai tempe-reze: dincolo de evadãrile în afaratextului prin lungi digresiuni teo-retice, Goma este mare amator deinovaþii lexicale, victimã a unuiadevãrat hedonism lingvistic. LaGoma aceasta este rezultatul unuitalent inegalabil de a reda particu-laritãþile de limbaj ale personaje-lor. Descrierea gardianului Siki prinaceastã metodã este una din sec-venþele reprezentative ale dimen-siunii scrisului sãu: „Între timp seîntoarce Siki: – Dat ordin sã scòtestrijace ºi patur’ gòle, de ce nuegzecutat? Un bãtrân de la Buzãu
glumeºte: – Nu ne dã voie Barbu,dom’ sergent. Siki, furios: – Car’esti ãla, mã? ªi se pregãteºte sã-lfacã bucãþele pe „ãla” – însã cânddã cu ochii de javrã, de oltenete,scade glasul: Da di ce sã nu scòtã?– Nu-s paturi libere în celula asta,face Barbu. – Dar ãlea ce-s? Zic ºiarãt paturile - demontate - pe careel le dusese înapoi, în fundul ce-lulei... – Aaaaai, ce òamen’ rei! Voilìberat az’-mine þi schepat’ de gher-la, da eia mai are de tras la sùspinþi dòrme pe tìment...” (GOMA,Paul, 2005: 31).
Într-adevãr, acest talent al au-torului de a se juca cu limbajulpersonajului devine notã distinc-tivã a scrisului sãu, fapt remarcatde altfel ºi de Mihai Rãdulescu:„Ceea ce izbeºte de la bun înce-put în stilul romancierului esteînclinaþia sa de a remodela limbaromânã în conformitate cu nive-lul cultural redus al vorbitorilorei din rândul gardienilor […] Exis-tã un tonus al naraþiunii, îmbinatcu acest soi de umor lingvisticimitativ, ce-l binedispune pe citi-tor.” (RÃDULESCU, Mihai, Pa-timile dupã Goma în Istoria lite-raturii de detenþie la români Ipe http://www.literaturasideten-tie.ro/detentia/carte_1.php).
Ruxandra Cesereanu surprin-de ºi ea acest aspect al stilului luiGoma: „Paul Goma exceleazã, dealtfel, în a face portrete lingvisti-ce cãlãilor sãi, fie cã este vorbade gardienii sadici de la Gherladin 1958 sau despre anchetato-rul-golan de la Rahova din 1977,amator de ºarade, dar neostali-nist. [...] Inclusiv tortura este per-ceputã auditiv de Paul Goma,schingiuirea unindu-i maladiv pecei doi parteneri. În Gherla, au-torul prezintã trecerea celuischingiuit prin diferite faze aledurerii rostite, de la urlet, la hor-cãit, la scâncet (sau scheunat),
condiþia intelectualului/ scriitorului disident în România comunistãapoi la tãcerea finalã, în paralelcu grohãiturile gardienilor torþi-onari, cu gâfâiturile ºi gemetelelor de efort.” (CESEREANU, Ru-xandra, 2005:177). Paul Goma în-suºi afirmã într-un important in-terviu acordat Ruxandrei Cese-reanu (Steaua, nr. 8/1991): „Apropos de Céline: de la el amînvãþat nu... agresivitatea (însine, a personajelor, precum ºi alimbajului) ci... limba românã.De la el ºi de la San Antonio (penumele adevãrat: FrédéricDard), de felul sãu, autor (pro-lific) de romane poliþiste... Cumam învãþat româneºte de laaceºti francezi? Foarte simplu:citindu-i (în francezã, fireºte),am cãutat sã pãtrund mecanis-mul limbilor lor (franceze), sãaflu dupã ce «reþete» violentea-zã ei limba, o rãsucesc, o rup, olipesc,o fac-din-nou.
Am citit; am vãzut (ce am vã-zut); mi-a plãcut ce am vãzut;mi-a plãcut ce am fãcut... A re-zultat un dicþionar de cuvinte-noi, de cuvinte-valizã – l-am bo-tezat «Alfabecedar» – o secþiunea lui cuprinzînd cîteva cuvinte-cuib (cîteva – dar cuvinte careau dat vreo 15.000 derivate – subindicaþiune «Zdicþionar»)”.
În cadrul memorialisticii de de-tenþie, Goma poate fi perceputdrept autorul mizantrop, care nu-ºi poate refuza cititorul, interlocu-torul total cãci atunci nu ar maiexista comunicarea ºi nici textul ºica atare, ºi-ar nega propria scrie-re. Paul Goma este mizantrop de-oarece nu are încredere în capaci-tatea lectorului de a-i desciframesajul din memorialistica de de-tenþie comunistã, în care cel vizateste în primul rând românul. Unuldintre semnele de mizantropie li-terarã este termenul prin care îºiintroduce prima parte din lucra-rea Gherla-Lãteºti. Aceasta esteun „dialog monologat” în care ro-lul interlocutorului este redus lacel de ascultãtor, fãrã drept la re-plicã. Pe tot parcursul primei pãrþise simte constant prezenþa unuireceptor ºi existenþa unui pseu-do-dialog, undeva în spatele tex-tului, dar replicile acestui recep-tor virtual sunt total ignorate saureluate de cãtre narator.
Criticul literar Alexandru Bur-lacu afirmã cã dialogismul estecalitatea cea mai de preþ a poeti-cii sale narative. Valoarea roma-nelor nu se reduce la documen-tarismul sau la naturalismul, ve-hiculate în critica literarã, ci stã,în primul rând, în dialogismulpoeticii sale.
Existã o anumitã urgenþã a scri-sului în memorialistica de deten-þie, ºi anume tehnica expunerii cemerge mâna în mâna cu experien-þa trãitã ºi relatatã, deoarece aºacum afirmã majoritatea memoria-liºtilor, reacþiile postraumaticetrebuie mãrturisite. Aºa cum afir-mã Marta Petreu în prefaþa roma-nului Arta refugii „literatura luiGoma se hrãneºte din anamnezã– fie aceasta memoria proprie(Gherla, Culorile curcubeului,Din calidor, Arta refugii, Astra,Bonifacia, Ostinato), fie cea asubiecþilor ºi autorilor unor atro-ce evenimente ºi experimente is-torice (Patimile dupã Piteºti,Uºa)” (PETREU, Marta, 1991:5).
Paul Goma reprezintã, aºadar,nu numai un tip diferit de scrieredar ºi unul diferit de atitudine.
Goma este un dionisiac prin ener-gia care-i alimenteazã scrisul. Eleste un om al esenþelor tari, atacãvirulent prin confesiune, se des-carcã la modul cathartic prin di-gresiuni, se impacienteazã în faþaavalanºei de amintiri ºi idei, cãro-ra le pune frâu cu mare greutate.
Rãzvrãtirea lui Paul Goma afost întotdeauna la vedere, oglin-dindu-se atât în modul sãu deviaþã, cât ºi în literatura sa, cãciel a fãcut cunoscutã drama ro-mânilor de pe ambele maluri alePrutului în Occident.
Paul Goma poate fi consideratun punct de referinþã datoritã idei-lor, clarviziunilor, capriciilor ºiobsesiilor, ciudãþeniilor ºi frene-ziilor, ce ºi-au pus din plin am-prenta asupra gândirii ºi emoþii-lor. O laturã negativã a scrierilorlui Paul Goma, o constituie pote-ca buruienoasã a antisemitismu-lui, pe care s-a simþit dator sãcoboare în ultima vreme. Aºadarse pune problema stringentã cucare laturã a personalitãþii lui PaulGoma va trebui sã ne obiºnuimmai mult: cea a unui luptãtor pen-tru drepturile omului sau cu ceaa unui antisemit. El a rãtãcitNordul, cu busola gripatã, în-cât a eºuat printre recife. Cãcinegrul nu e totuna cu albul, niciminciuna cu adevãrul. Iar cu-noaºterea înseamnã putere.(LASZLO, Alexandru 2008:7-8).
De-a lungul timpului persona-litatea lui Paul Goma a evoluatuimitor. Cine e, de fapt, PaulGoma? E clar cã nu se poate daun rãspuns simplu, la aceastã în-trebare. Rãspunsul îl constitueOPERA.
Bibliografie:1. Goma, Paul: Bio-bibliografie,
la www.paulgoma.free.fr, p. 9.2. Goma,Paul (1990): Culoarea
curcubeului, Bucureºti, Editura Hu-manitas
3. Goma, Paul (1991): Arta re-fugii, Prefaþã de Marta Petreu, Cluj,Editura Dacia
4. Goma, Paul (1993): Culoareacurcubeului, Oradea, Biblioteca Re-vistei Familia
5. Goma, Paul: Cod „Bãrbosul”(Din dosarele Securitãþii, 1957-1977), la www.paulgoma.free.fr
6. Goma, Paul (2005): Gherla-Lãteºti, ed. a III-a, Editura autorului
7. Goma, Paul (1991):Bonifacia,Bucureºti, Editura Omega; pe site-ul autorului www.paulgoma.free.fr.
8. Ardeleanu, George (2000):N.Steinhardt.Monografie, Braºov,Editura Aula
9. Cesereanu, Ruxandra (2005):Gulagul în conºtiinþa româneascã.Memorialistica ºi literatura închiso-rilor ºi lagãrelor comuniste, Ediþia aII-a, Bucureºti, Editura Polirom
10. Laszlo, Alexandru (2008):Viceversa! Polemici pro ºi contra luiPaul Goma, Timiºoara, Editura Bas-tion, Colecþia Amedeo
11. Rãdulescu, Mihai, Patimiledupã Goma în Istoria literaturii dedetenþie la români I pe http://www.li-teraturasidetentie.ro/detentia/car-te_1.php
12. Stãnescu, Mircea (2005):Comunicãri prezentate la Simpozio-nul Experimentul Piteºti, Piteºti,Fundaþia Culturalã Memoria, FilialaArgeº,
13. Stãnescu, Mircea (august-septembrie 2006): Studiu de caz:Paul Goma, în ROST, nr. 42-43
14. Directiva despre munca cuagentura, Arhivele Securitãþii, Fond„D” (Documentare),
Ansel Adams - Alfred Stieglitz (1939)
5, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
„Am avut o viaþã completã:rãzboi, puºcãrie, minã plus
filosofie ºi literaturã” -Ion D. Sîrbu
Recuperat prin ceea ce,grijuliu, adãpostise înînchisoarea sertarului,
manuscrise dosite, destinate unuiprezumtiv cititor din viitor, Ion D.Sîrbu cunoaºte o spectaculoasã(ºi meritatã!) carierã postumã. Celcare „respira” prin scris, oferin-du-ne exerciþii de dezgolire(cum se mãrturisea) a mizat, seºtie, pe dramaturgie, a virat apoispre prozã ºi a impresionat, caopozant, prin jurnal, corespon-denþã ºi publicisticã (vezi, înde-osebi, Traversarea cortinei,1994), eclipsând literatura pro-priu-zisã. Trecut prin dure expe-rienþe personale, cu viaþã contro-latã ºi confraþi duplicitari, reme-morând „anii puºi la CEC”, el ex-ploateazã prolific filonul autobio-grafic. ªi, firesc, intereseazã ge-neraþiile mai noi, ºcolite, citite,dorind a explora, cu documente-le pe masã, paranteza comunistã.
Istoric de formaþie, ClaraMareº a cercetat voluminosuldosar de la CNSAS (peste 1680de pagini, adunate în vreo ºaptetomuri) dedicat „obiectivului” IonDezideriu Sîrbu ºi ne-a oferit, re-cunoºtea Antonio Patraº, „ceamai documentatã biografie” (veziClara Mareº, Zidul de sticlã. IonD. Sîrbu în arhivele Securitãþii,Curtea Veche, Bucureºti, 2011),propunând necesarele „dezambi-guizãri contextuale” (cf. GeorgeNeagoe). E drept, ºi alþii au po-posit exegetic asupra cazuluiGary (D. Velea, Elvira Sorohan,Mihai Barbu, Antonio Patraº cua sa „veghe în noaptea totalita-rã”, Daniel Cristea-Enache), cupreþioase contribuþii, de neoco-lit. Fiindcã fostul ilegalist ºi cer-chist, cu o biografie fracturatã,„sãrind” de la condiþia de confe-renþiar la cea de muncitor necali-
nnnnn ADRIAN DINU RACHIERU
Ion D. Sîrbu (studiu de caz)ficat a fost, spun documentele,un periculos „uneltitor”, miºcân-du-se (1957-1963) pe traseul Jila-va, Gherla, Salcia, Grindu, Peri-prava. Viaþa sa, „trãitã în paran-tezã”, l-a inspirat, se pare, peMarin Preda, ficþionalizatul Pe-trini reamintind de încercãrile lacare a fost supus imprudentul IonD. Sîrbu, mereu sincer, trecând dela gratuitãþile estetice la scrisul„periculos”. O „victimã eternã”într-o realitate sufocantã, vãdind,însã, verticalitate ºi rezistenþãmoralã. Fiindcã ordonanþa de în-vinuire incrimina unele manifes-tãri ostile (dupã evenimentele dinUngaria) ºi piesa duºmãnoasã(Sovrom-cãrbune), Ion D. Sîrbu(un „cumulard”!) suportând „pe-depse diferite pentru aceleaºivini”. Pe bunã dreptate, ClaraMareº, bine informatã ºi în spa-þiul exegetic, vede în cel supra-vegheat, nepublicat, pãrãsit, mar-ginalizat, evitat etc., un atlet alluciditãþii. Paginile sale, îndeo-sebi dupã „anul de rupturã”(1977) sunt mãrturisirea unui in-telectual lucid, trãind comunis-mul „la zi”, în „starea de Iovie”(sãrãcie), iertându-ºi prietenii dealtãdatã (trãdãtori). Un „leprospolitic”, aºadar, neînregimentat,însingurat, trecut prin detenþie ºidomiciliu forþat, traversând, cumspunea Daniel Cristea-Enache, o„iarnã simbolicã” (1983-1989) înJurnalul unui jurnalist fãrã jur-nal, trudind la o operã de sertar,cu viitor incert. Respingând,„duºmãnos”, numita rezistenþãprin metaforã, vãdind, însã, orezistentã fibrã moralã.
Venit dintr-o colonie minierã,fostul vagonetar la mina Petrila,cu o biografie teribilã, de la anii
de front la cei ai domiciliului obli-gatoriu în Isarlîkul craiovean, izo-lat, se simte un Robinson („pe oinsulã a umbrelor ºi amneziei”).Dacã în Dansul ursului, o pro-iecþie alegoricã vorbeºte despre„mãgarul Gary”, în dipticul Adio,Europa, ivit editorialiceºte tot înînfloritoarea epocã a culturii „deziar”, mesajul antitotalitar e lim-pede, denunþând rãul sistemic.Dincolo de îndemânarea lexicalã,avem în romanele încapsulate înAdio, Europa o seducãtoare pro-zã de idei, escortând risipa de fi-losofeme ori eseistica divagan-tã, închegând – în opinia lui N.Manolescu – doar un pamfletideologic. Hilar e ºi reproºul cri-ticului cã I. D. Sârbu (aºa menþio-nat în Istoria criticã), trãitor în-tre 1919-1989, ar fi publicat „preamult”, dupã 1989! Dar prozato-rul, un spumos epistolier (uneoripatetic, alteori brutal, gelos, ma-liþios) a fost terorizat de spaimade a rãmâne un necunoscut: „trã-iesc numai în mãsura în care maicitesc ºi mai scriu, totuºi”. Nu-trind, negreºit, speranþa „reabili-tãrii”, posteritatea urmând a-i„desena” o credibilã siluetã spi-ritualã. Este el, azi, un scriitorgonflat?
Acest roman cu cheie comu-nicã (prin intrigã, personaje ºi,fapt mai puþin obiºnuit, chiar prinstil) cu Jurnalul unui jurnalistfãrã jurnal. Cunoscut ca drama-turg, autorul era interesat de re-flecþia moralã ºi eseul romanesc.Fiindcã, Adio, Europa, anunþândo spectaculoasã carierã postumã,clãtinând ierarhiile, dovedeºte,dincolo de tensiunea ideilor, sim-þul ironiei ºi apetenþã pentru pro-za de observaþie moralã, desfã-ºuratã eseistic.
Trecut prin închisoare, margi-nalizat, personajul-narator este înplin iluminism întunecat un pro-fesor mittel-european; el poartãnostalgia bibliotecilor genopolie-ne (unde a învãþat cu profesori„uriaºi”) aterizând într-un Isarlîk
alutan (Craiova) în care, conþopistsilnic la Vinalcool, este – graþieintervenþiei naºului sãu, puterni-cul Tutilã Doi – „inspector cu or-tografia”. Acest buiac CandidDezideriu, cândva preocupat (într-un eseu „ridicol”) de sexul draci-lor ºi-a pierdut catedra ºi pare prin-tre alutanii cuþovlahi un biet eu-ropean rãtãcit, în exil filosofic. Alã-turi de el se aflã însã Olimpia ceaisteaþã, cu minte practicã, de ori-gine balcano-peizanã; Limpi ve-gheazã, pare menitã carierei direc-toriale ºi îndreaptã cât se poategafele învãþatului ei soþ care nupricepe nimic din ceea ce se în-tâmplã în juru-i ºi, cu deosebire,în culisele puterii.
Într-o lume „turcitã”, fostuluniversitar cu „studii nordice”(rememorând perioada romanticãa Genopolisului), pocãit dupã odetenþie absurdã gustã cu ochiîndemonit farmecul levantin ºidreptul „tribal”; va râde neprin-cipial ºi râsul sãu „istoric” (dupãaprecierile bizarului ºi umiluluiSommer) va isca un cutremur lo-cal. Ageamiu ºi pãgubos, cãrtu-rar inutil într-un târg „glorios” ºiputuros, fãptaºul se va lupta cubalaurii puterii locale, puºi sã joa-ce tontoroiul, navetând între lo-gosfera politicã ºi bursa fricii.Pretextul epic ni se pare însã fra-gil; râzând în faþa afiºierului(unde, pe afiºul rozaliu al Univer-sitãþii populare, în locul lui KarlMay apare Karl Marx) demoda-tul umanist va declanºa „bobâr-nacul” care scoate târgul dinamorþealã. Începe o bãtãlie con-structivã, principialã, cu ºtiutele„reverberaþii de cadre”. Ilderim,supremul raialei, va convoca „oplenarã sultanalã”; Caftangiu,beiul culturii îºi pierde scaunuliar „banditul futurolog” TutilãDoi, un „haiduc universitar” (lacatedra de agitaþie futurologicã)intrã în conflict cu agia atotºtiu-toare (a se citi: securitatea), re-prezentatã de Osmanescu. Râsulnu putea fi iubit în seraiul puterii
condiþia intelectualului/ scriitorului disident în România comunistãiar delictul profesoraºului se cu-venea exemplar sancþionat. Ro-manul este de fapt, spuneam, unlung eseu moral. Dacã la Isarlîkambivalenþa e o religie, fostul fi-losof, un „european bine infor-mat”, moftolog, dobitoc sideratº.c.l. reuºeºte cu ajutorul nelicen-þiatei Limpi (o maestrã în artasubînþelesurilor) ºi a misteriosu-lui domn Sommer sã descâlceas-cã ghemul întâmplãrilor, compli-citãþile ºi alianþele în miºcare carefrãmântã piramida puterii. Desfã-ºurat în registru tragic ºi ironic,romanul exceleazã în pictura mo-ravurilor provinciale. Aici, scrân-ciobul puterii face victime iar fan-faronada celor îmbolnãviþi de„cezarie” defineºte patologiascaunului. Expert în paranteze,Candid pare un profesor de ideimoarte. „Suberoul” nostru face(ºi nu e singurul) multã teorie în-cât Adio, Europa lasã impresiaunui sarcastic discurs antitotali-tar, cu fraze memorabile ºi incisi-vitate caragialianã, dar cu epicstrãveziu. Aceastã apetenþã filo-soficã cãzând în logoree, sancþi-onând o dictaturã de tip balca-nic, „atacã”, cu argumente dila-tate, ºi bolile fiinþei româneºti.Rãtãcirea în numeroasele paran-teze îngãduie aceastã risipã devorbe persiflând circul patriotic,autoocupaþia, transhumanþa sta-tuilor, monarhia tribalã, glorifi-când cioclii idealurilor sau fricamatrice, închegând un posibil,deloc confortabil, profil etnic.Incisivitatea romancierului nupoate fi stopatã; el vorbeºte prineroii sãi despre tãcerea laºã ºiipocrizia rentabilã, de „plânsuljarului de sub cenuºã” ºi speran-þele amorþite de „atleþii bãºcãlieiºi ai bârfei”, cu al lor comporta-ment melcoid. Superb ºi pãgubosteoretician, Candid nu înþelegerealitãþile unei societãþi multila-teral fanariotã ºi mentalitateaunor alutani „adaptaþi”. Noulprim-paºã repetã scenariul. Ro-manul lui Ion D. Sîrbu denunþãvehement nãravurile ºi moravu-rile unei epoci ºi, mai ales, pato-logia puterii. Cufundat în baia iro-niei, el aglomereazã un lexic fa-nariot (semãnând cu inventareleromaneºti ale lui Paul Georges-cu) ºi strãluceºte prin ideaþie.Într-un Isarlîk tragicomic, proza-torul pãrãseºte naraþiunea auto-biograficã (mult mai credibilã) ºise refugiazã într-o ficþiune sar-casticã în care, ciudat, punctulforte rãmâne eseul moral. Persi-flant, digresiv, cu insule eseisti-ce, excitant prin posibilele „chei”,eseul romanesc al lui Ion D. Sîr-bu dezvãluie þesãtura epicã aunui spirit cultivat ºi ironic, di-vagând graþios ºi, pe alocuri,obositor, cu apetit filosoficesc ºistrãlucire lexicalã, suferind nuatât din unghiul invenþiei epicecât al simþului creaþiei. Adio, Eu-ropa rãmâne, cum observa Eu-gen Simion, o carte ironicã ºi dis-peratã, testamentul unui martorcare nu vrea sã tacã.
Explozia editorialã postdecem-bristã i-a sãltat, incredibil, cota,valorizarea (entuziastã) fiind maidegrabã moralã decât literarã.Ceea ce nu înseamnã cã Ion D.Sîrbu va fi înghiþit de conul deumbrã al posteritãþii. Dar o reca-librare va urma, inevitabil. ªi unprim semnal ar fi chiar anchetade faþã.
Berenice Abbott - Designer’s Window, Bleecker Street (1947)
Man Ray - Brancusi
6 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
Importantul scriitor romândin exilul interior, Ion D.Sîrbu, a fost locvalnic în
Craiova, dupã eliberarea din de-tenþie, începând cu anul 1964,când a fost numit secretar literarla Teatrul Naþional de aici ºi pânãla trecerea în nefiinþã, în 1989.
Motivul cunoscut al încarce-rãrii sale a fost pe cât de hilar, peatât de diabolic: omisiune de de-nunþ, pentru cã nu ºi-a denunþatcolegii din Cercul literar de la Si-biu-Cluj.
Puþini scriitori români au re-zistat la presiunile regimului co-munist dictatorial refuzând cola-borarea într-un fel sau altul. Prin-tre cei cu coloanã vertebralã ne-înclinatã, s-a numãrat ºi Ion D.Sîrbu. Cu stoicism ºi demnitate,a reuºit sã îndure privaþiunilecunoscute ca deþinut, dar cu toa-te cã i s-a oferit libertatea post-carceralã, aceasta a fost iluzorie,fiindcã i s-a stabilit domiciliul for-þat în Craiova. Oraº care, pentruardeleanul petrilean, va devenimetaforic ºi satiric, Isarlâk, în stilionbarbian, pentru caracterulsubliniat balcanic.
Întrebând „organele” de ce i-afost acordat domiciliu obligato-riu la Craiova i s-a repetat acelaºirãspuns cinic: „Acolo, vrei nuvrei, trebuie sã fii cuminte”. ªi-aacceptat destinul exclamând înstilu-i ironic: „Nu-i nimic îmi pla-ce puºcãria mea liberã ºi indepen-dentã. Sunt aproape fericit, amdreptul la pachet ºi vorbitor, mãpot plimba singur în fiecare zi, mis-a ridicat interdicþia de a citi ºi ascrie”. Dar nu ºi de a publica cuuºurinþã. L-am însoþit pe scriitoro datã, de la Palatul Mihail pânãla Blocul Romarta, unde locuia,când ne întorceam de la o ºedin-þã a Cenaclului Ramuri. Pe cât debun causeur era I. D. Sîrbu, peatât de bun ascultãtor eram. S-abucurat de acest fapt dezvoltândvolubil teme literare ºi culturale.De obicei nu se lamenta, doar osingurã nemulþumire mi-a destãi-nuit, aceea cã i se tot amâna pu-blicarea de cãtre Editura „ScrisulRomânesc”. Lucrând la o cartecu Mircea Ciobanu, i-am spusacest lucru ºi el a replicat scurt.„Cine pe cine amânã!?” Calitatealui I. D. Sîrbu de bun vorbitoreste relevatã ºi de Nicolae Ma-nolescu, la o întâlnire literarã dela Petrila, din primãvara acestuian: „Vorbea mai bine decâtscria.”, apreciindu-i în mod deo-sebit scrisorile.
I-a fost foarte greu sã se adap-teze în oraºul banilor consider-du-l o altã puºcãrie ºi mai insu-portabilã: „Dintre toate puºcãrii-le mele, Craiova mi se pare astãzia fi cea mai cumplitã ºi cea maiabsurdã. Fiindcã e pe viaþã. Amdreptul la pachet ºi vorbitor, laplimbare, dar nimeni nu îmi trimi-te pachet, nimeni nu mã cere lavorbitor, chiar ºi la plimbare mergtotdeauna singur, singur singur.De aproape 15 ani ( pânã în 1972mai aveam câþiva colegi de bârfãºi cârciumã) nu mi-a mai intrat nici-un prieten în casã; nici nu am prie-teni în acest oraº („cel mai maresat universitar din þarã”, faimaUniversitãþii sale reducându-se la
nnnnn TOMA GRIGORIE
perfida libertate a „exilatului intern”faima echipei de fotbal), am doarcâteva cunoºtinþe prudente ºimai mulþi vecini sau colegi res-pectuoºi, dar timoraþi.”.
Sunt cunoscute mãsurile deurmãrire, chiar ºi pânã la groapã,a cazului cu numele de cod: Suru,Ursu, Sârbulescu, ªerbãnescu ºimodul cum securitatea i-a intratîn locuinþã prin efracþie punân-du-i sub urmãrire telefonul, fã-când ºi o percheziþie cu aceastãocazie. Expresivã metaforã, Zidulde sticlã, din titlul cãrþii ClareiMareº, semnificând faptul cã ur-mãriþii erau la vedere. Putem spu-ne însã cã erau ºi l-a auzire, com-pletând sintagma: zidul de sticlãcu urechi care se pare cã nu le-au cãzut nici astãzi.
În cartea Eseuri subsidiare la„Adio, Europa!”, de Ion D. Sîr-bu, pe care am publicat-o în 1999,la Cartea Româneascã, îl consi-deram „O personalitate de excep-þie cu o solidã formaþie intelec-tualã, de profil filosofic ºi literar,printre puþinii autori cu autenti-cã operã de sertar, unul dintre ceimai ultragiaþi scriitori români.”
Gheorghe Grigurcu consemna(în bilunarul cultural VERSO,nr.71/ 2009) dubla marginalizarea lui Ion D. Sârbu: „ Mai întâi peplan literar, taxat fiind cu condes-cendenþã de cãtre cerchiºti carenu-i vor fi cunoscut scrierile decãpetenie. (...) Apoi în sens bio-grafic. Întrucât, dupã experienþe-le prizonieratului sovietic ºi aledetenþiei în gulagul indigen, caºi ale interdicþiei de semnãturã,I.D.Sîrbu a ajuns un tipic „exilatintern”.
În aceeaºi publicaþie, AncaNoje relevã cauzele marginalizã-rii care s-a prelungit ºi în postu-mitate. Verticalitatea ºi etica ar fiuna dintre cauze, dar ºi antipatiafaþã de optzeciºti, despre carenotase el: „Pot oricând beat mortºi spânzurat de o lampã, cu mânastângã, sã scriu un text oniric saubãlmãjit textualist.”
În Craiova, s-a simþit clar mar-ginalizat, deºi aici ºi-a scris ope-ra: „Am scris zece cãrþi în acestoraº, mai am în pregãtire vreo treisau patru; piesele, ca ºi romane-le mele – chiar ºi cele publicate –sunt, ca ºi mine, suspectate, su-portate, tolerate”, scria în Jurnalcu un an înaintea extincþiei.
O durere mare a sa a fost ºifaptul cã nu i s-a oferit o catedrãuniversitarã. Motive obiectiveerau destule: fost deþinut politic,disident mascat, urmãrit de secu-ritate º.a. Realitatea era cã la fa-cultatea de profil unde ar fi pututpreda un curs de filosofie, numarxistã, Doamne fereºte!, de fi-losofie anticã, de exemplu. Daraici erau bine împiciorogaþi foºtiactiviºti, de nivel regional saunaþional, care nu puteau sã-ºiofere o asemenea concurenþã demare calibru intelectual. κi cãutaprieteni de nivelul sãu universi-tar, dar îi gãsea în alte facultãþi:„Am prieteni numai printre uni-versitari care predau matematiciºi fizicã. (Fiindcã sunt pasionaþidupã discuþii de filosofie.) Cei dela Filologie – deºi ºtiu cã am fostcadru universitar la Cluj – mãocolesc, din prudenþã sau din fri-
cã. (Un decan - „trãistar”, care adat examene cu mine cândva, aspus unde trebuie: „Miroase apuºcãrie”. Acest ipochimen jal-nic a atins cota idealã de igno-ranþã ºi sterilitate. Nu a scris niciocarte, niciun studiu – a fost prinsºi demascat, fiindcã a plagiat peNedioglu, din manualele licealede odinioarã.” Citatul nu mai su-portã nicio alegaþie de prisos.
Nici printre scriitorii locali nuºi-a aflat corespondenþe ºi ami-ciþii. Despre Marin Sorescu, di-rectorul revistei Ramuri, spune cãnu l-a abordat ºi nu ºi l-a apro-piat. Sorescu declara în postfaþaJurnalului idesârbian: „Ca olteanam gustat – cu mult sau mai pu-þin chef - toate ironiile lui Sîrbu,tãioase multe dintre ele. Dar cumiez ºi debitate cu haz.” Cu toa-te acestea între cei doi însemnaþiscriitori ai Olteniei, (ºi Ion D. Sîr-bu poate fi considerat, ºi olteandupã sfertul de veac trãitor aiciunde ºi-a scris cãrþile fundamen-tale) nu s-au înfiripat relaþii prie-teneºti. ªi-a exprimat adesea in-tenþia sã comunice cu Marin So-rescu. A aºteptat în zadar abor-darea acestuia: „...dar au trecutzece ani, M.S., marele nostru eu-ropean, deºi trece pe sub geamulmeu de douã ori pe sãptãmânã(locuinþa sa „de þarã” e în bloc cumine), pânã în prezent nu a în-drãznit sã urce spre izolatorulmeu: miros a sârmã ghimpatã, ateren minat. Pe uºa mea scrie: „le-
pros periculos”, nu ºtiu. Datoriamea este sã-l aºtept: datoria luieste sã mã evite. Între noi doi seîngroaºã ceaþa levantinã a uitãriicalculate”. ªi Marin Sorescu vor-beºte, în postfaþa citatã, desprevecinãtatea lor: „treceam pe subfereastra sa când ieºeam în oraººi-i auzeam, dimineaþa, maºina descris. ªtiam cã þine un jurnal, totvorbea de el. Mai târziu mi-a datcâteva fragmente, din care am iz-butit sã public ciosvârte”. Pre-luând o propoziþie a lui Sîrbu,devenitã proverbialã: „Mâncãmabsurd pe pâine”, ca titlu la post-faþã, M.S. îi recunoaºte calitãþile:„I.D.Sîrbu a reprezentat, pânã nudemult, o frumoasã stare de ve-ghe a conºtiinþei.” Ceea ce îl de-prima pe scriitorul consemnat eraºi felul cum îl priveau cu reþinerescriitorii craioveni, chiar ºi cei dela „Ramuri”: „ La redacþia Ramuricând intru (la solstiþii) toþi tac ºipãlesc: se comportã de parcã unuldin ei – nu se ºtie cine – a fostcurând castrat de-a-npicioarele,fãrã anestezic, dar despre asta nuse vorbeºte.” Citatul se continuãcu o impresie generalã în stilu-icaracteristic despre atmosferasuspicionalã din oraºul nostru:„În Craiova e în tradiþie sã depuiun testicul la Primãrie, în semnde gaj sau ca ostatic. Asta îþi asi-gurã restul de bãrbãþie! Unde?”Asemenea fulguraþie pamfletarãe greu de aflat la orice colþ de stra-dã ºi de operã. Ar fi multe de spus
condiþia intelectualului/ scriitorului disident în România comunistã
despre martiriul alutan al inega-labilului stilist în scris ºi oral, IonD. Sîrbu, dar trebuie sã echilibrãmlamentaþia gândindu-ne la auten-ticii martiri ai regimului comunist:grupurile de rezistenþã ºi de sa-crificiu din munþi, care s-au opusºi au murit cu arma în mânã pen-tru apãrarea libertãþii ºi democra-þiei confiscate de comuniºti.
Am putea încheia cu recu-noaºterea personalã ºi cinicã agreºelilor, în mãrturisirea proprie:„Prin anii ’47 sau’48, în Cluj, amcomis prima mea gafã politicã: amcerut, în public, drepturi egale cucolegii mei maghiari. Am zburatdin Universitate, din presã, a tre-buit sã fug ºi din oraº... La Bucu-reºti, în 1956, lucrând la revistaTeatrul, am comis cea de a doua(ºi cea mai gravã) gafã a vieþiimele. Am cerut drepturi egale cucolegii mei evrei. Am zburat dinliteraturã, libertate, presã, teatru,cinematografie.” La Craiova, „arsfiind cu ciorbã, ºi cu iaurt, niciprin gând nu mi-a trecut (...) sãcer, chiar ºi în ºoaptã, drepturiegale cu colegii mei olteni”.
Se susþine cu justificare cã IonD. Sîrbu va fi salvat de personaje-le sale, recte de Gary ºi Candid,mai ales, din prozã, din Jurnal ºide ce nu ºi din piesa Ce mai taci,Gary? cu premiera absolutã în 18noiembrie 2010, la Teatrul Naþio-nal „Marin Sorescu” din Craiova.
Quod erat demonstrandum!
Alfred Stieglitz - Georgia O’Keeffe, Hand on Back Tire of Ford V8 (1920)
7, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
nnnnn NICOLAE MARINESCUpunct.
ºide lacapãtRomânia bântuitã
În bogata corespondenþãcaragialianã existã un ca-pitol dedicat lui Titu Ma-
iorescu, între anii 1884 ºi 1909.Dacã, spre exemplu, în corespon-denþa adresatã lui Zarifopol gã-sim numeroase cãrþi poºtale ilus-trate, în cazul Maiorescu, Cara-giale abordeazã o anume „morgãprotocolarã”, þinând cont, desi-gur, de titlurile celui cãruia i seadreseazã.
În ediþia din 2011 din Opere –Editura Academiei, volumul V,„Corespondenþa”, sunt reprodu-se textele a nouã corespondenþecu Titu Maiorescu. Între acestea,o misivã din 1888, reprodusã învolumul amintit, pe pagina 291,reprezentând cronologic cea de-aopta corespondenþã cu binecu-noscutul critic ºi om de culturã.Textul a figurat ºi în ediþia Operevolumul VII, Editura FundaþieiRegale pentru Literaturã ºi Artã,1942, p. 239.
„Stimate Domnule Maiorescu,Favoarea de a obþine de la Dv.
câteva minute de audienþã parti-cularã, o doresc aºa de mult, în-cât nu mai pot sã nu îndrãznesc avi-o cere. Aºa ocupat cum amvãzut cã sunteþi, nu mai am cura-jul a veni de-a dreptul la Dv. casã vã deranjez; – astfel, dacã amnorocul sã puteþi dispune de unmoment pe care atâta-l doresc, vãrog respectuos anunþaþi-mã cândpermiteþi a vã vedea.”
vechiul Dv. cunoscut,„cinicul”
I.L. Caragiale
(Calea Victoriei 148, catul de sus)Miercuri, 6 apr. [1888]”
nnnnn FLORIN COLONAª
diplomaþieAnul este scris cu creionul,
adãugat probabil de Maiorescu,care era în acel moment Minis-trul Cultelor ºi instrucþiunii pu-blice. Mai ocupase acest fotoliuministerial ºi cu câþiva ani înain-te. Va mai fii ºi o a treia datã ºi, defiecare datã, va proceda în ace-laºi mod: va demisiona. Va maideþine portofoliul justiþie al exter-nelor dar ºi pe cel de Prim Minis-tru în 1912. În stilul lui Caragialede a se adresa se observã, în ca-zul lui Maiorescu, o anumitã reþi-nere, denotând respectul faþã demarea figurã a intelectualului,dublat de demnitar, iar „distanþadeferentã este marcatã de califi-cativul de «cunoscut»” (conformCioculescu, Viaþa lui Caragiale– Caragialiana, Editura Emines-cu, 1977, p. 120).
Audienþa avea drept scopobþinerea funcþiei de director alNaþionalului. Maiorescu l-a pri-mit, dar cu diplomaþie l-a amânat.I. Suchianu, citat de ªerban Cio-culescu (op. cit., p. 121), scrie:„L-a refuzat pe motiv cã n-are tem-peramentul de a conduce o so-cietate artisticã, un eufemismmaiorescian, care pe româneºtesunã aºa: „Tu nebun, ei nebuni,cum o sã vã înþelegeþi?”. Neac-ceptat de Maiorescu, dar spriji-nit de Reginã, ºi susþinut de P.P.Carp, fostul sufleor ºi copist vafi, totuºi, numit douã luni ºi ju-mãtate mai târziu dupã audienþamaiorescianã în jilþul directorialal Naþionalului prin Decretul2125, la 9 iulie 1888.
De ce însã acea „ºopârliþã”inseratã „cinicul”? Deocamdatãnu ºtim.
Frunza verde nu mai poa-te fi astãzi un brand pen-tru România. Pentru cã
românii, postmoderni, e drept, ºide data asta cam la spartul târgu-lui, sunt încã departe de a fi des-coperit ecologia. Dupã cum sevede cu ochiul liber privind tere-nurile agricole abandonate celormai mari producþii de bãlãrii/ hadin Europa, poate ºi de pe altecontinente. Dar ºi din mizeria depe strãzi sau din talk-show-urilenesfârºite ori emisiunile de diver-tisment TV cu ratinguri aiuritoa-re. Se pare cã ne regãsim mai de-grabã în Dracula, pe care din ne-fericire, ori din fericire? îl ºtiu ºiamericanii ºi japonezii. Chestiuneae în analizã ºi nimic nu ne-ar mira…
E drept, sânge nu curge(încã?). Dar de la domniºoarelestudente, liceene ºi uneori chiarmai fragede, care inventariazã cuvoce tare, în stradã ori în incinta
trebui s-o facã aºa cum ºi-au fã-cut alþii þãrile lor?
De ce dupã mai bine de douã-zeci de ani ne întrebãm dacã amavut disidenþi? ªi „cine a tras înnoi/ dupã 22”? ªi de ce torþiona-rii dovediþi au pensiile mai maridecât victimele lor? ªi de ce sefac mai multe „dezvãluiri” despredeþinuþi cã erau turnãtori printemniþele ºi lagãrele de muncãforþatã comuniste, în timp ce cã-lãii stau în fruntea bucatelor ºidau lecþii de moralitate, fãrã camãcar numele sã le fie amintit ºisã li se batã obrazul?
De ce, când la Bruxelles sevorbeºte de Europa – Federaþiede State Naþionale, românilor lise induce cã patriotismul este deruºine?
Poate suntem totuºi bântuiþi!…Dar nu uitãm cã minunea s-a
produs când Adevãrul întrupatS-a rostit:
«„Taci ºi ieºi din el!” ªi, scu-turându-l duhul cel necurat ºi stri-gând cu glas mare, a ieºit din el.ªi toþi s-au înspãimântat, încât seîntrebau între ei, zicând: „Ce esteaceasta? Învãþãturã nouã ºi cuputere; cã El ºi duhurilor necura-te le porunceºte, ºi ele se su-pun.”»
instituþiilor, tot mai puþin presti-gioase, de instrucþie, cãci de edu-caþie nici nu poate fi vorba, toatepãrþile altã datã intime ale pãcã-tosului nostru trup, la interlopiicare se rup în figuri etalându-ºipalatele ºi cravatele de aur expu-se în cele mai de lux maºini închi-puibile pe plaiurile mioritice, încompania celor mai locvace ºiimpertinenþi reprezentanþi ai po-porului, ºi pânã la corupþii mici,care îºi riscã, în ploaie sau în ar-ºiþã, slujba de câteva sute de leipentru o ºpagã de câteva zeci deeuro, sau la cei mijlocii, care sestrãduiesc sictiriþi sã-þi dea vre-un tratament pe care nu þi-l poþipermite oricum, sau vreun doc-torat, din care nici nu pricepi marelucru, dar cu care nici n-ai ce face,ºi pânã la barosanii magicieni careau fãcut din pix, cu ordonanþe deguvern ori legi, milioanele de euroaºezate, cum e mai bine, nicioda-tã în acelaºi coº, unele în þarã ºialtele afarã, tot mai mulþi par sãmultiplice în Grãdina Carpaþilordemonizatul din Capernaum.
Cei încã nevãtãmaþi ascultãnedumeriþi învãþãtura atâtor cãr-turari care îi rãtãcesc prin vorbemeºteºugite în fiecare zi, din zoripânã în searã, fãcându-i sã nu maideosebeascã binele de rãu, drep-
tatea de nedreptate, frumosul deurât, cu neostenita speranþã cãlumina trebuie sã se arate ºi ea,într-o zi. Cu smerenie, ei cautã învorbele multe ºi meºteºugiteAdevãrul, care de mai bine dedouãzeci de ani le este ascuns.ªi, chiar dacã înþeleg cã ºi frântu-rile lãsate sã rãzbeascã din întu-neric sunt mai mult amãgiri caresã-i piardã, ei continuã, în stator-nicia credinþei care i-a fãcut sãrãzbeascã prin istorie, sã creadãcã patimile le sunt date numai camântuirea sã fie deplinã. ªtiindcã Adevãrul, asemenea Soarelui,nu poate rãmâne mereu ascuns,ei nu pot renunþa sã-l descopere:
De ce nu putem ºti dacã înDecembrie 1989 a fost revoluþie,revoltã popularã ori loviturã destat? De ce sã nu ºtim cum s-aufãcut miliardarii României ºi careeste sursa atâtor sfidãtore averi,când nu sunt bani pentru sãnã-tate, pentru învãþãmânt, pentrueducaþie, pentru ºtiinþã, pentruculturã, pentru pensii, pentru jus-tiþie? ªi nici mãcar pentru ºosele-le pe care sã te dai cu Ferrari?
De ce românii sunt îndreptaþizi de zi unii împotriva altora: tine-rii împotriva vârstnicilor, cei carelucreazã împotriva pensionarilor,angajaþii împotriva patronilor,
bugetarii împotriva celor din eco-nomia privatã, civilii împotrivamilitarilor, pãrinþii ºi elevii împo-triva profesorilor, pacienþii împo-triva cadrelor medicale, orãºeniiîmpotriva celor din comune ºisate, instituþiile statului uneleîmpotriva altora ºi cetãþenii îm-potriva lor?
Nu cumva demonii comunis-mului ne bântuie încã, luând în-fãþiºãri schimbãtoare ºi ademe-nindu-ne cu promisiunile deºar-te ale unei magii diversioniste ºiiarãºi criminale?
Milioane de români au fostdezrãdãcinaþi, pãrãsindu-ºi fami-liile ºi schimbându-ºi deprinderide viaþã seculare pentru câºtiguriexclusive materiale ºi adesea ilu-zorii. Au fost minþiþi cu diplomefãrã acoperire în competenþe, careîi condamnã la nesiguranþa zileide mâine ºi precaritatea traiului.Sunt zilnic amãgiþi cu duºmani deafarã ºi cu politruci providenþi-ali, aducãtori de iluzii în sacoºeelectorale.
Cine are interesul ca tinerelegeneraþii sã se mândreascã fiind-cã nu au modele, cã nu au nevoiede mentori, sã se lamenteze cã „nus-a nãscut în locul potrivit” dar„vor o þarã ca afarã”, deºi nu seºtie ce-i lipseºte „þãrii” ºi cine ar
8 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
pãdurea norvegianã(o deschizãturã
a frigului)
„abia la-nceput eu sunt abia la sfârºit”
angela marinescu
imensã este pãdurea norvegianã
ca neputinþa de a fiaproape de Tine
ºi albia unde ne adunãmlaolaltã
cu toatã încrederea
de unul singurhãlãduiesc fãrã þintãprin întinsa pãdure norvegianã
elani galbeni din lemn lãcuitºerpi cu clopoþei zenritmul tãrãgãnat al urºilor
pãdurea norvegianã e visul meudin dreptul unei ferestre ziditedincolo de marginea râului
în depãrtare se trãgeauclopote negre din fontã se fluturaubatisteoamenii se pregãteau pentru cinã
în pãdurea norvegianãaerul înserãrii e tareveghea mieilor soarele rece al iernii
Marele Viking în preajma lui DumnezeuTatãlaproape în cer pãdurea norvegianã
cai fragili între vis ºi ninsoarea albastrãcum pisica albastrã pe care mereu opresimt
imensã pãdurea norvegianã
ca neputinþa de a fiaproape de Tine
ºi albia unde ne adunãmlaolaltãcu toatã încrederea
de unul singurhãlãduiesc fãrã þintãprintre copaci
pânãpropriile noastre vocidevin de neînþeles
când ningepãdurile asteafoºnesc existã locuripe unde gonimalãturi de reni argintiipânã departe
pânã departese întinde pãdurea norvegianãdin ea rãzbat sunetesunetele pãdurii norvegiene
un teritoriu îndepãrtatunde lupii sunt odihniþi
închizi ochiiºi te arunci în golprin deschizãtura frigului1
dupã care
nnnnn ALEXANDRU-OVIDIU VINTILÃ
cu un prosop curat pe umeri te veirezema de zidulferestrei zidite
în jurul tãupãdurea norvegianã
un râu care curge lent
o umbrã uriaºã
un arhipelag
iar dincolo ne rãmâne rãcoarea
gesturile intime
podeaua plafonul sandalele luizarathustracurcubeul peisajele cu iarbãºi animale
searala orizont o linie roºie de sânge
atuncisimþi cã tenaºti din nouîntr-un þinut îndepãrtat
din voia lui Dumnezeu Tatãlaproape în cer
în timpul cãderii seriiMarele Viking o liniºte tãioasãca frigul iernii acesteiamarile spaþii arborii albiapa sãlcie secularele ierburieu în pãdurea norvegianãîn pãdure crescuserã vulpile
viscolea
fluturi de var intacþiîn privirile noastre tulburi
ne gândeam unul pe celãlalttotul ni se pãrea firescfiecare gest ne ardeape dinlãuntru crengileerau înecate de ceaþãîn jurul meu pãdurea norvegianão resimþeam asprã înflorindu-miîn carne pânã la sângeofrandã a simþurilor sângele meucald animal
la capãtul lumii
pãdurea norvegianã
ca neputinþa de a fi
aproape de Tine
duminica începeaîntr-o tãcere deplinãcutele pãmântului erau neschimbatevalurile pãreau tot mai obscurene gândeam unul pe celãlalttotul ni se pãrea firesc
când ningepãdurile asteafoºnesc existã locuripe unde gonimalãturi de reni argintiipânã departe
pânã departese întinde
pãdurea
bufniþa dantelãria de maci îngheþaþimirosul pãdurii norvegiene
ºi pe urmãlumina
coridoarele secrete prin carepãtrundeavidã
ºi nimeni nu spune nimicnimeni nu spune nimicnimic nu am mai visatde atunci
doar mi-am închipuitcã timpul
nu
mai
existã.
Un spaþiu intermediarºi toatã noapteacu singurãtatea aceasta
costumaþi ºimachiaþi
cufundaþi într-oîngrozitoare tãcere
aici ºi altundevaaidoma unor statui
în vãzul lumii umbrelepiatrao veritabilãpiatrã
morþii au fost lãsaþi sã-ºiîngroape morþii
alãturi apele repezi alerâului rin dealurile pe undea bãut bere cândva sfântul dada
în munþii fãgãraº încã se lupta împotrivacomunismului pe clãdirile vechipete de mucegai ca niºte obiecte diformepluteau precum calul generaluluiiacob zadik la 6 noiembrie
în cabaretul voltairedescifram ecouri îndepãrtateacolo am stat la o masã prelungãîmbrãcaþi în hainele cenuºii alelui hegel
mâinile ei albemâinile ei albemi-am spus:ce mâini albe!ºi paltonaºulînchis la toþi nasturiizâmbetul bun
ea plângea moartea aceasta
ºi câte vor mai urma
ceilalþi ochi ai meio priveau
pentru cã toþi aveau câte cevasã-i spunã
era o stare de confort generalne molipseam unul de la celãlaltera singura lucidã dintre toþi
ne fãcea semneîncepuse sã ningãningea cu fulgi deºi
era o vreme impresionantã
acum privesc mâinile ei albeca zãpada de albeºi lupii lihniþi urlãca sã completezeacest peisaj de iarnãsiberianã
noi ne prefãceam în fel ºi chipea ne vorbea despre acelaprilie orb încet în încãperese instaura o altã atmosferã
TrabzonLa Trabzon sau Trebizondacâmpiile par nesfârºite în camera goalãaºtept sã treacã timpul
noaptea venea dinspre marevalurile fremãtau ca o bucatã de cârpãîn vânt
ceaþa se ridica de pe pietre
în oraºul acesta pisicile sunt peste tot
aerul muced sãrat
în ape roiuri de peºti miciumbra unor aripi
pãsãride o frumuseþe irealã
lumea laolaltã cu lumea
mãnânc scrumbie afumatãbeau o cafeaîntr-un târziuvine ºi ploaia
la Trabzon sau Trebizondaprintre arcane ºi bolþicactuºi îndãrãtul unor ziduri înaltescaunul de lemn a lui Andrea Santoropreotul ucis în biserica sa din oraº
1 Sintagmã a poetului Gellu Naum
poeme
ele
tris
tic
ă
9, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
nnnnn ION BUZERA
Adrian Marino, cãlinescianul
Iatã un tilu care, neîndoiel-nic, l-ar fi oripilat (l-a ºi ori-pilat pe larg în mai multe
împrejurãri, vezi Viaþa unui omsingur…) pe Adrian Marino, celdin ultimele decenii ale activitãþiisale! Dar la fel de sigur este ºi cãl-ar fi umplut de o mândrie netru-catã dacã i s-ar fi “aplicat” anibuni din primul deceniu al scri-sului sãu. O probã mai mult de-cât concludentã (aº zice: cople-ºitoare) în sprijinul acestei dinurmã afirmaþii este volumul Cul-turã ºi creaþie, ediþie, text îngrijitºi prefaþã de Aurel Sasu, EdituraEikon, 2010, 492 p,, unul care mise pare foarte preþios din per-spectivã istorico-literarã, în pri-mul rând, dar nu numai. Se vedeaici cu toatã claritatea cã între1939 ºi 1947, în afarã de a fi publi-cat mult ºi divers, Marino depã-ºise stadiul unei simple promisuniºi era bine echipat pentru maimulte tipuri de cecrcetare dinzona umanistã: criticã, istorie li-terarã, comparatism, teorie litera-rã ºi chiar istoria ideilor.
Nivelul de lansaj al lui AdrianMarino era unul excelent: scrii-turã fluentã ºi deja rodatã, conec-tare la marile literaturi europeneca gest firesc, subînþeles, evan-tai problematic multicolor ºi pa-sionant, cu destul de multe ela-borãri ºi deschideri inedite. (Îlprezintã, de exemplu, printre pri-mii, dacã nu chiar primul la noi, înorice caz, cu multã acurateþe, peRené Wellek; pp. 82-89, într-unarticol pubilcat în RFR în 1944.) Tânãrul critic este foarte mobil,foarte pãtrunzãtor ºi extrem delaborios. Are siguranþã a tonu-lui, are idei ºi are perspective.Fãrã îndoialã, se pot gãsi ºi stân-gãcii, naivitãþi sau incompletitu-dini. Nu aº fi însã deloc de acordcu Aurel Sasu, care în paginileintroductive (XI) afirmã cã îl “co-piazã” pe Cãlinescu. Dimpotrivã,efortul de diferenþiere este evi-dent, în condiþiile în care avemde-a face cu cineva aflat în fazaformãrii. Unele citate lovesc, sãzic aºa, nemilos ºi inconºtient, înviitorul teoretician al ideilor lite-rare: „Mãrturisim deschis cã, înfaþa problemelor legate de esen-þa criticii literare, preferinþa noas-trã se îndreaptã mai curând spreînþelegerile personale, vii ºi non-conformiste ºi mai puþin spre for-mula gravã ºi academicã.” (p. 118)Pur ºi simplu, nu ai ce sã îi repro-ºezi acestui autor febril, raþionalºi extrem de cultivat, dacã încercisã recuperezi cât mai cuprinzãtoratmosfera epocii, modificãrilecare deja virusau câmpul cultu-ral etc. Într-un articol din Tribu-na poporului (!) din ianuarie 1945scria aceste rânduri mai mult de-cât pertinente: „Cine nu e recep-tiv la idei, nu acceptã controver-sa liberã, dã neinvitat soluþii înorice problemã, fuge de docu-mentare ºi de bibliotecã, în vede-rea nealterãrii puritãþii sale incom-parabile, fiind convins de pro-pria-i genialitate, dispreþuind ori-ce culturã ºi educaþie totalã, ace-la este un individ primitiv, rudi-
mentar, neîncadrabil în corpulmuncitorilor [sic!] intelectuali, deîndepãrtat la prima ocazie.” (pp.173-174). Practic, aici nu fãceadecât sã descrie ceea ce va urma.Intuiþiile lui Marino sunt, în aceas-tã carte – pe care o recomad ori-cãrui critic literar aflat la începutde drum –, în acelaºi registru alvaliditãþii. Revelaþia este aceea cãAdrian Marino era în 1947 un cri-tic literar de top, chiar dacã siste-mul literar nu îl “asimilase” încã.Dar, dacã nu ar fi fost completdat peste cap în anii urmãtori, nuar fi întârziat sã o facã.
(Îmi permit un mic exerciþiucontrafactual. În condiþii norma-le, Marino ar fi evoluat armoniosºi plural, aprofundând ºi diversi-ficând linii de cercetare deja bineprecizate. Nu ar fi renunþat total– sau, în orice caz, nu brusc – lacritica literarã, deºi ar fi fost la felde confiscat de proiecte de am-ploare. Stilistic, ar fi evoluat pealte coordonate, ar fi scris cu to-tul altfel cãrþile de erudiþie ºi ar fievitat o spiralã-capcanã care, înevoluþia lui realã, pe mãsurã ceautorul se deschidea spre o in-formaþie tot mai amplã îl închideatot mai mult în el însuºi.)
Altceva este cu G. Cãlinescu.Tânãrul Marino s-a plasat in-stinctiv pe cea mai puternicã or-bitã la care putea avea acces. (Îlcaracteriza foarte bine în Comen-tariu la „ªun”, ca fiind un „ex-cepþional creator”, p. 161.) Aºase explicã de ce topoi cãlinescienirãsar frecvent în paginã, de ce nulipsesc nici mãcar ticurile, nicitermeni specifici („indicibilã”etc.). Sistemul de caracterizãri ºiportretizare a autorilor ca persoa-ne fizice (vezi, de ex.; prezenta-rea lui V. G. Paleolog, pp. 482-482)ºi chiar felul general de a conce-pe, gândi ºi interpreta literaturasunt cãlinesciene, fãrã a fi, repet,în vreun fel, mimetice. Faptul cãG. Cãlinescu este cel mai citat cri-tic (singur Macedonski, din pri-cini vãdit doctorale, având maimulte prezenþe) în Culturã ºi cre-aþie spune multe, fie ºi într-unplan strict empiric, despre intere-sul care i se acordã. Însã orgo-liul lui Marino-debutantul a fostmai mult decât benefic în aceastãprivinþã: apar ºi multe dintre ma-rotele de mai târziu, într-o formãperfect benignã, nonrepetitivã,nonobsedantã.
Aceastã culegere de studii ºiarticole conþine problema impli-citã a unei drame intelectuale,morale, situative etc. de o incre-dibilã intensitate, întrucât s-amanifestat dupã aceea mai sub-teran sau mai la vedere încã vreocinci-ºase decenii, aici fiind nu-mai germenii. Într-un text intitu-lat chiar G. Cãlinescu (publicatîn Viaþa Româneascã, nr. 4-5/1945), Adrian Marino dovedea oacutã, foarte corectã ºi detaliatãcomprehensiune a personalitãþicelui mai important critic românal vremii: „esenþialã fiind în pri-mul rând evidenta deosebire denivel intelectual dintre dl. G. Cã-linescu ºi detractorii sãi contem-porani” (p. 185); „dl. Cãlinescueste unul dintre cei mai învãþaþioameni ai timpului ºi, în materiede literaturã, autoritatea cea maicompetentã” (p. 185); „Cadrul
sãu de manifestare este culturaºi literatura românã, nivelul decreaþie ºi punctele de vedere suntînsã strict europene ºi acest lu-cru putea fi bãnuit încã de la în-ceputul activitãþii criticului.” (p.186); „Deºi, pentru multã lume,faptul poate sã parã scandalos,vorbind cu o totalã rãcealã, dl G.Cãlinescu ne apare drept un cri-tic de valoare europeanã.” (p.186); „Atitudinea faþã de operadlui G. Cãlinescu, în credinþanoastrã, poate înlocui orice pro-bã ºi, mental, am început sã cla-sific pe intelectuali exclusiv dupãacest procedeu, care este infaili-bil. Peste un numãr oarecare deani, toate aceste afirmaþii vor de-veni simple locuri comune. As-tãzi, ele pot sã surprindã, comu-nicarea lor nefiind motivatã de-cât de pura voluptate de a spuneniºte adevãruri cu un ceas maidevreme.” (p. 187) Cineva care arîncerca azi sã-l prindã pe Cãlines-cu în formule cât mai sintetice,mai retenibile ºi mai adecvate nuar avea, practic, nimic de adãu-gat. (Dureros este numai testulpe care Adrian Marino nu l-a maitrecut!) Prin urmare, de aici ºipânã la afirmaþiile descalificantedespre Cãlinescu, trãdând unenorm complex nevindecat, pecare îl ºi recunoaºte deschis, oulceraþie imanentã a spiritului sãudin Viaþa unui om singur, p. 345(paragraful care se încheie cu:„Dar eu respingeam visceral acesttip de oportunism cinic, oricarear fi explicaþiile sale.”) e o caleatât de lungã… Culmea este cãaceste din urmã caracterizãri pecare le propunea Marino porneaude la o relatare legatã de acelaºian: 1945. Nu putem exclude cutotul „sinceritatea” lui Marino înambele circumstanþe, numai cã încel puþin una se afla în plin dera-paj critic.
Trei alte texte sunt mai multdecât explicite pentru cãlinescia-
nismul de substanþã al tânãruluiMarino: G. Cãlinescu, „Istorialiteraturii române de la originipânã în prezent” (1941), Comen-tariu la „ªun” (1944) ºi G. Cãli-nescu, „Istoria literaturii româ-ne” (1944). Toate sunt mai multdecât favorabile, de ex: „cea maiimportantã lucrare de acest fel aculturii noastre” despre Istoria…,p. 418, o aserþiune – din nou –mai mult decât validã, dar conþinºi note de diferenþiere. În Viaþa…îºi aminteºte, în legãturã cu arti-colul Comentariu…, cã „þintisembine”(p. 48), dar nu ºi cã fãcuserisipã de elogii. În cazul Istorieiliteraturii române de la originipânã în prezent înþelege cu acui-tate impactul demersului, inclu-siv poziþionarea postimpresio-nistã, ludic-metodologicã, dinmoment ce constatã cã nu estevorba numai despre impresio-nism. O altã luare de poziþie per-tinentã este urmãtoarea: „Existãla acest critic o vizibilã tendinþãspre absolutitate, spre convinge-rea oarecum fanaticã, spre ver-dictul delphic ºi faptul surprindepe orice spirit mai relativist ºisceptic, iubitor de controverse ºidiscuþii. În astfel de condiþii par-ticulare de recepþie, Istoria lite-raturii române trebuie accepta-tã ori integral, ca o expresie vie aunei personalitãþi ireductibile,consimþind cufundarea într-obaie de aburi calzi, ori contestatãîn fundamentul ei.” (p. 424) Spiri-tul critic al autorului de 23 de anifuncþiona (anunþând strãlucit oafirmaþie incontestabilã din Via-þa unui om singur: „Ceea ce re-vendic, în mod definitiv ºi cu toatãenergia, este doar dreptul spiri-tului critic de a se exercita ori-când, oriunde ºi împotriva ori-cui.”, p. 46) foarte bine.
A nega oportunismul lui Cãli-nescu, lamentabilele lui articoledin presa comunistã este, astãzi,o absurditate. În vreo zece ani ºi
mai bine Cãlinescu a „reuºit” sãscrie o sumã de dejecþii sau nu-mai „simple” prostii (un fel de self-punishment ritualic-nefast) careau ameninþat, la un moment dat,sã-i pericliteze întreaga operã. Or,tocmai aici este problema. Aceletexte publicistice sunt numai oparte a unei activitãþi care, aproa-pe în tot restul ei, este la cel maide sus nivel european al dome-niului, cum bine observa tânãrulMarino. Acea zecime (zeciuialã!)întunecate au fost ºi rãmân odioa-se, un contraexemplu de dat„exemplu” oricãrui critic literarromân care se respectã ºi care arfi tentat sã se „gudure” pe lângãindifernt ce autoritate. Însã a pro-ceda, aºa cum face Marino în ca-pitolul Marele eºec: G. Cãlines-cu (46-55) din Viaþa unui om sin-gur, raportând aproape totul la odisjuncþie personalã ºi negând-lintegral ºi virulent pe Cãlinescu,este o eroare mãcar în plan istori-co-literar, de nu ºi în cel strictsubiectiv.
O disociere temperamental-ideologicã mai mult decât fireas-cã a condus la o rupturã totalã, laacumularea unor resentimentedintre cele mai joase ºi la încer-carea de „anihilare” a personali-tãþii celuilalt, cãruia a ajuns sã îiconteste orice merite, dupã ce ile atrinbuise pe toate. Un „break”stilistic voluntar, dar care a an-trenat ºi multe alte schimbãri, re-fuzul obstinat ºi nejustificat,dintr-un punct de vedere, de ascrie ca „maestrul” (întrucât Adri-an Marino oricum nu ar fi ajunsun epigon cãlinescian - ceea cepare a fi temerea subliminalã ceamai puternicã a lui) au avut con-secinþe nebãnuite ºi întrucâtvadezastruoase. Vrând sã fie „cutotul altul” s-a depersonalizatpânã la de-subiectivare, anularede sine, topire mallarméanã (darfãrã nimic literar) în albul paginii.În fapt, a avut loc un proces (des-tul de îndelungat) de autoampu-tare, de „tãiere” simbolicã a mâi-nii: un act autosacrificial absolutinutil. S-au adãugat alte ºi altedecepþii, alte ºi alte resentimen-te. Scriitura criticã a lui AdrianMarinio a ajuns, treptat, un pã-trat alb pe un fond alb. Ura e tot-deauna contraproductivã. Inca-pacitatea de a-l „ierta” (sau, mã-car, de a face efortul de a se ob-iectiva în raport cu fostul reper)pe Cãlinescu s-a întors, cumva,în contra posibilitãþilor înseºi aleteoreticianului literar. Dacã opþi-unea ideologicã în favoarea unuiliberalism „lãrgit” este în afaraoricãrei discuþii, felul în care aextins demantelarea în mai toatezonele creaþiei cãlinesciene estemult prea mult. Se poate consta-ta cum Marino a „împrumutat”,cel puþin în Viaþa…, multe dintrecele pe care i le reproºa lui Cãli-nescu, ca într-un fel de oglindiredesigur nedoritã, dar imposibil deevitat.
Cele douã volume (Culturã…ºi Viaþa…), citite în paralel, rele-vã douã versiuni ale personali-tãþii lui Adrian Marino atât dedistanþate, atât de „intolerabile”una cu cealaltã, încât nu ai cumsã nu observi cã ele comprimã odisfuncþie definitorie a culturiiromâne în secolul trecut.
10 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme
„Viaþa este un joc.Aºa cã luptaþi pentru
supravieþuireºi vedeþi dacã o meritaþi”.
Kitano-sensei, Battle Royale
Þara noastrã pare con-damnatã sã fie bântuitãde spectrul ridicolului,iar acesta este înscenat,
involuntar, într-o grilã derizoriu-postmodernã, de imitaþie incon-ºtientã a unui scenariu agonal dintrecut. Mã refer, fireºte, la recom-punerea, în registrul comiculuibuf, a nobilului conflict de odi-nioarã, dintre Parlamentul condusde puritanul Oliver Cromwell ºi re-gele Carol I al Angliei ajutat deforþele loiale acestuia. ªi la noi lup-ta s-a încheiat cu decapitarea mo-narhului, însã, neputând sau ne-vrând sã priceapã cã nu mai arecapul pe umeri, acesta a continuatsã domneascã fãrã fasoane. Dacãmutãm atenþia de la „vârful” (ghi-limele nu sunt deloc întâmplãtoa-re) politicii autohtone la unul din-tre domeniile cele mai ingrate pecare ea le gestioneazã, i.e. ºcoala,vedem cã lucrurile nu stau diferitnici aici. De curând, MinisterulEducaþiei, Cercetãrii, Tineretului ºiSportului a lansat, cu surle ºi trâm-biþe, un program destinat învãþã-mântului preuniversitar, intitulat,cu emfazã tâmpã, „ªcoala altfel”.În cadrul acestui proiect, elevii ur-mau sã nu mai facã obiºnuitelecursuri, ci sã participe la activitãþimai laxe, menite sã le hrãneascãfie apetitul cultural (sã fim serioºi:inexistent la cei mai mulþi), prinvizite la muzee sau la teatru, fieinstinctul de explorare (chiar ºiacesta slab dezvoltat la majorita-tea adolescenþilor români), prindiverse excursii ºi drumeþii. Credcã pânã ºi cei mai optimiºti dintredumneavoastrã bãnuiesc care afost deznodãmântul: întreaga po-veste s-a dovedit un fiasco, fiind-cã, pe de o parte, mulþi dintre pro-fesori, prost plãtiþi ºi deci lipsiþide o minimã motivaþie profesio-nalã, n-au chef sã facã mai nimic,iar pe de altã parte mulþi dintreelevi nu dispun mijloacele finan-ciare care sã le permitã sã punã înpracticã ideile celor mai entuziaºtidintre dascãli (puþini la numãr).Adolescenþii s-au împãrþit, prinurmare, în douã tabere: unii au rã-mas în sãlile de clasã, ca sã rezol-ve probleme la matematicã (cei mailipsiþi de imaginaþie) sau de amor(cei mai lipsiþi de complexe), iar alþiis-au dus, cãtinel, acasã. ªcoala adevenit, aºadar, altfel, dar nu însensul dorit de cei angrenaþi înplicticosul proces de învãþãmânt.
Dacã liderii noºtri înþeleg sãse miºte doar în gama parodicu-lui, îmi veþi trece cu vederea, sper,atât titlul acestui articol, cât ºiaccentele ironice pe care discur-sul meu le împrumutã pe parcurs.Fiindcã, la urma urmelor, ce s-omai lungesc degeaba: mi-am pro-pus sã vã arãt ce înseamnã cuadevãrat „ºcoala altfel”. ªi deunde se poate recolta un aseme-
Kinji Fukasaku (dacã vã amintiþidin articolele trecute, el este unuldintre maeºtrii lui Quentin Taran-tino, care i-a dedicat, de altfel,Kill Bill, film care preia unul din-tre personajele negative din Bat-tle Royale).
Filmul lui Fukasaku (care aveasã se dovedeascã, de altfel, ºiultimul din carierã), lansat cu ti-tlul omonim în anul 2000, modifi-cã doar în micã mãsurã cadrulgeneral fixat în carte. Astfel, deaceastã datã, vorbim despre oJaponie din viitorul apropiat,care, confruntatã cu valuri de re-zistenþã civilã ºi tulburãri socia-le, s-a împãrþit în douã: „bãtrânii”conservatori ºi „tinerii” anarhiºti(dihotomiile acestea au un par-fum aproape gnostic pe VechiulContinent, obiºnuit cu „ereziile”dualiste ale bogomililor ºi catari-lor). Pentru a putea sã-i struneas-cã pe ultimii (ni se spune chiar cãnu mai puþin de 800000 de elevipãrãsesc ºcoala, pe fondul unuinivel de ºomaj care afecteazã15% din totalul forþei de muncã),guvernul emite actul Battle Roy-ale sau BR. Cei 42 de elevi ai cla-sei a III-a B (echivalentul clasei aIX-a din obositul sistem de învã-þãmânt românesc) sunt transpor-taþi pe o insulã pustie, unde li sepun la dispoziþie diverse arme(unele folositoare ºi uºor de mâ-nuit, altele, din contra, completinutile), pentru ca aceºtia sã selupte între ei pânã la moarte. To-
tul este complicat de faptul cãprieteniile existente sunt pulve-rizate în faþa luptei hobbesienepentru existenþã. Cei mai pusila-nimi (ºi, proporþional, mai inteli-genþi, fiindcã laºitatea mergemânã în mânã cu raþiunea) dintredumneavoastrã ar putea veni cuo soluþie salutarã: bine, dar de cen-ar decide un elev oarecare sãse ascundã pur ºi simplu într-uncolþiºor de pe insulã ºi sã aºtep-te acolo cuminte consumareamãcelului dintre colegii sãi? Fiþipe pace, organizatorii s-au gân-dit ºi la aºa ceva, astfel încât teri-toriul izolat de apele oceanuluieste împãrþit în mai multe zoneinterzise, care se schimbã dupãun orar precis. Dacã unul dintreelevi încalcã pactul mobilitãþii ºirãmâne nepermis de mult într-oanumitã regiune, gulerul exploziv,plasat, în prealabil, în jurul gâtu-lui fiecãrui elev, sare în aer, pro-vocând moartea instantanee avinovatului. Nici mãcar naziºtiinu se gândiserã la aºa ceva...
Devine, astfel, limpede cã Bat-tle Royale oferã o lecturã post-modernã ºi nivelatoare de distinc-þii a scenariului de tip high mo-dernism propus de William Gol-ding în Lord of the Flies (1954), aunei lupte dintre obscurantismuliraþional ºi democraþia raþionalã.De data aceasta, rolul lui Piggyeste preluat de un duo metoni-mic, compus din adolescentulShuya ºi de prietena lui, Noriko,
însã chiar ºi acest cuplu inocenteste, treptat, silit sã mutileze ºisã ucidã pentru a rãmâne în via-þã. Pentru cã trebuie sã-ºi aban-doneze pasivitatea ºi principiilede camaraderie, virtual toate per-sonajele capãtã contururi diabo-lice, ceea ce face ca psihologialor sã fie ºi mai mult revendicatã,fie ºi la nivelul simbolismului im-plicit, de mecanismele prezente înacea zonã regresivã a psihiculuiuman investigatã de Golding ºiasociatã cu bestialul satanic (sãnu uitãm cã Împãratul Muºteloreste o transcriere literalã a nume-lui unuia dintre cei ºapte prinþiinfernali, Beelzebub).
Filmul lui Fukasaku a fost foar-te bine primit în Japonia (în pofi-da reacþiilor negative din parteaguvernului, care a încercat, ca ºiîn cazul publicãrii romanului, sã-i interzicã difuzarea) ºi de-a drep-tul excepþional în strãinãtate,unde a devenit un adevãrat punctde referinþã, cel puþin, spuneam,pentru regizori ca Tarantino (carenu a ezitat sã declare cã, dintretoate filmele apãrute din 1992, decând a început el sã turneze peli-cule, acesta este cel pe care ºi-arfi dorit cel mai mult sã-ºi punãsemnãtura). Personal, cred cãpersonajul cel mai convingãtor,reunind sub aceeaºi egidã vul-nerabilitatea ºi terifiantul cinic,este Kitano-sensei, profesorul deliceu interpretat cu aplomb rar deunul dintre actorii ºi regizorii-cultdin Japonia postbelicã, TakeshiKitano. Regretabil, Kinji Fukasa-ku a murit înainte de a putea tur-na sequel-ul mult aºteptat, Bat-tle Royale II: Requiem (2003),astfel cã pelicula a fost comple-tatã de fiul sãu, Kenta Fukasaku,cel care a redactat, de altfel, sce-nariul ambelor producþii. În pofi-da violenþei diseminate pe ecran,Battle Royale rãmâne o medita-þie extremã atât asupra conflictu-lui din interiorul fiecãrei genera-þii, cât ºi asupra insularizãrii tine-rilor în raport cu vârstnicii ºi in-vers. Descris ca o fabulã de crea-torul sãu prudent în aserþiuni, celmai dur film japonez din ultimeledouã decade permite atât de multeunghiuri de interpretare, reunindsensuri politice, sociale ºi chiarfilosofice, încât acuzaþiile care is-au adus devin, în faþa forþei saleestetice, simple fraze opace.
ºcoala cu adevãrat altfel
lllll comparativul de superioritate lllll comparativul
TRIBUL. „Aveai ocazia sã-ivezi dezbrãcaþi, bine dispuºi, che-fuind aiuritor, copilãrindu-se, de-dându-se unui soi de haimanalâcfermecãtor pe nu puþini dintre ceiale cãror chipuri figurau în manua-le. Era, într-un fel, un prilej de de-mitizare ºi reumanizare a zeilorOlimpului” (Eugen Negrici). Co-ord. OZANA CUCU OANCEA,Marea scriitorilor. Între Olimp ºizidul Puterii, Bucureºti, CarteaRomâneascã, 2012.**
SOFISM. „Avem atâtea cheiºi-un singur rai, dar oamenii cum-pãrã tot/ felul de uºi sã-nchidãdincolo de ele nãzãriri – oþel ne-tot – ,/ foºninde iluzii, cireºii con-tuzii – aproape simt cum creºte/titirezul megalomaniilor sub prii-toare deºte – ...”. GABRIELA PA-CHIA, Defiridizãri, Timiºoara,Ed. Waldpress, 2012.**
EVALUARE IN INTEGRUM.„Fãcând abstracþie (dacã e posi-bil?!) de povara uriaºã a romane-lor, nuvelistica lui Liviu Rebrea-nu nu este cu nimic mai prejos –ba, în anumite privinþe, este chiarsuperioarã – celei a confraþilor sãidin epocã ºi în contextul evolu-þiei speciei la noi ea marcheazãchiar prioritãþi”. CONSTANTINCUBLEªAN, Nuvelistul Rebrea-nu, Bucureºti, Ed. AcademieiRomâne, 2012.***
MÃRIA SA, NEAGOE BA-SARAB... „Astãzi, când toþi fiiipe care i-am nãscut au intrat înpãmânt înaintea mea, când aniimi s-au împuþinat ºi eu ca iarbam-am uscat, nu aº putea înduralumina soarelui strãlucind deasu-pra de nu aº avea întipãrit în su-flet chipul luminos al domnuluiNeagoe, un domn ales ºi dãruitde Dumnezeu”. ÎnsemnãrileMONAHIEI PLATONIDA, Doam-na Despina a Þãrii Româneºti,Bacãu, Ed. Bonifaciu, 2012.****
nea exemplu simultan uluitor ºigrotesc, dacã nu din acea cultu-rã specialistã în violenþa fizico-psihologicã rafinatã, i.e. Japonia?
Odiseea a început în 1996,când un fost ziarist de la agenþiade ºtiri Shikoku Shimbun, Kous-hun Takami, a terminat de scrisun roman cu o tramã atât de con-troversatã, încât juriul unui im-portant concurs nipon destinatromanelor horror l-a respins dincompetiþie, iar o casã editorialã(Ohta Shuppan) a acceptat sã-lpublice abia în 1999. Cartea senumeºte Battle Royale (în lecþi-une japonezã, aproximativ, Bat-toru Roaiaru) ºi descrie, în pes-te 600 de pagini, o societate ni-ponã autocraticã ºi aliena(n)tã,parte dintr-o imaginarã Republi-cã a Marii Asii de Sud Est. Avem,aºadar, de-a face cu un scenariude istorie alternativã, oarecum pemodelul exploatat cu succes deautorul american Philip K. Dickîn romanul The Man in the HighCastle (1962) ºi, anterior acestu-ia, chiar de George Orwell în ro-manul 1984 (1948). În scenariulpropus de Takami, pentru a exer-cita un control perfect asupracetãþenilor, autoritãþile iniþiazã, în1947, un program derulat subcomanda armatei, destinat sã te-rorizeze segmentele cele mai fra-gile ale populaþiei, pentru a leîmpiedica sã se revolte la un mo-ment ulterior al existenþei lor. Pro-gramul este terifiant de simplu:cincizeci de clase de liceeni de 15ani intrã sub observaþie, din rân-dul cãrora este selectatã una sin-gurã pentru proba de foc. Aceastaconstã într-o luptã pe viaþã ºi pemoarte între elevi, pânã ce unulsingur rãmâne în viaþã, putând fiîncununat câºtigãtor absolut.
Cartea a avut un succes in-stantaneu, atât în Japonia, cât ºi,graþie traducerii în limba englezãa lui Yuji Oniki, în strãinãtate(Stephen King, de pildã, s-a de-clarat încântat de nebunia plot-ului). Desigur, beneficiind de oreceptare atât de entuziastã, ope-ra de ficþiune trebuia ecranizatã.Iar regizorul care s-a grãbit sã-ºiasume aceastã sarcinã simultanatrãgãtoare ºi vinovatã a fost
11, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
Yukio Mishima, Zãpada deprimãvarã, traducere din limbajaponezã de Angela Hondru,Editura Humanitas Fiction, Bu-cureºti, 2012,Colecþia Raftul De-nisei, 333 pp.
Z ãpada de primãvarã,romanul lui Yukio Mis-hima, face parte din te-
tratologia Marea Fertilitaþii, ca-podopera scriitorului. Lumea fic-þionalã reflectã erosul într-o va-rietate de ipostaze, de la erosulpreocupat de sine, egoist, al or-goliului, trecând spre senzualita-te, la erosul împlinit, carnal, im-pregnat de accente ce transcendfiinþa, la erosul interzis care se as-cunde, ajungându-se pânã la su-premul sacrificiu al morþii în nu-mele iubirii. Incursiunea în lumealãuntrica a sinelui începe pe fun-dalul iubirii, care se vor naºte dinsentimente pure, adolescentine,dar ºi din rãbufniri de orgoliu ºiluptã cu propria fiinþã, precum ºicu fiinþa iubitã. Totul pentru su-premaþia ºi controlul acestui sen-timent incontrolabil. Astfel, iubi-rea dintre Satoko, fiica unor no-bili japonezi ºi Kiyoaki, prove-
nind dintr-o veche familie de sa-murai, va cãpãta contur. Fire me-ditativã ºi melancolicã, Kiyoakise luptã cu sentimentele sale, ceîl vor duce spre un drum al auto-distrugerii: „Bucuria ºi exuberanþanu-l prindeau pe Kiyoaki. Frumu-seþea lui avea o notã de melan-colie ºi de aceea pãrea mult maiatrãgãtor când era supãrat saunecãjit, asemenea stãri învãluin-du-se într-un soi de rãsfãþ carac-teristic lui Kiyoaki. În astfel demomente, obrajii palizi pãreau ºimai albi, ochii splendizi i se injec-tau, iar sprâncenele frumos con-turate se încruntau. Întreaga dis-poziþie sufleteascã se destrãmade parcã lumea lui interioarã s-arfi fãcut þãndãri” (p. 122).
Începutã pe fundalul zãpeziide primãvarã, printre fulgi ºi sã-ruturi pãtimaºe, iubirea celor doiîndrãgostiþi, evanescentã ºi arzã-toare, pãtrunde ºi în luciditate, înungherele ascunse ale sufletului,unde existã cruzime ºi singurãta-te, suferinþã ºi monstruozitatea
de a conºtientiza cã o parte dinsufletul celuilalt se aflã în mâiniletale: „Satoko nu gãsea nimic despus pentru cã tocmai el o adu-sese în starea asta. Sperase dintoatã inima sã o vadã fãrã vlagã,smiorcãindu-se, incapabilã sã-imai þinã predicile pe care ºi lepermitea datã fiind diferenþa dedoi ani dintre ei. În clipele aceleaîi era tare dragã, în chimonoul eide culoarea florilor albe de glici-nã. Nu trãia doar senzaþia uneicapturi valorose în mâinile sale,ci mai ales ispita lucrului interzis,a inaccesibilului, a fructului oprit.Aºa o voia, nu altfel. Ea, pe dealtã parte, dorise întotdeauna sã-lºtie într-un echilibru sufletescprecar, sã se joace cu sentimen-tele lui” (p. 163).
Pe lângã povestea de iubire,romanul lui Mishima pare cã as-cunde o lume fantomaticã, cripti-cã, care se construieºte paralel ºiþese dupã decor drama cu un su-flu tragic. Descrierile ºi simbolu-rile minuþios integrate ascund
taine ºi dau un suflu rece ºi mis-terios naraþiunii revelând semneleunor obstacole ce stau în caleaiubirii ca un fatum necruþãtor.Romanul este ºi un pariu al sacri-ficiului ºi compromisului fiinþei cusine însãºi, aruncatã în vâltoareasimþurilor, pasiunii care se subli-meazã în devotament, renunþare,într-un joc al asumãrii destinuluice presupune chiar propria a-
neantizare în numele unui scopsuprem – Celãlalt.
Aparenta banalitate ºi previ-zibilitate a iubirii imposibile cuaccente de dramã shakespearia-nã, aºa cum s-a mai subliniat, esteîmpiedicatã de finalul romanului,de puterea de sacrificiu a lui Sa-toko, care refuzã sã înlocuiascãiubirea lui Kiyoaki cu iubirea pen-tru prinþul Tõin. Ea se va retragela o mãnãstire, mortificându-ºiiubirea în ascezã ºi solitudine.Însã, cel sacrificat cu adevãrateste Kiyoaki, cel care îºi risipeº-te ºi ultima picãturã de viaþã însperanþa de a o mai revedea peiubita sa fie doar ºi pentru o cli-pã. Finalul este unul specific vi-ziunii japoneze, al renunþãrii lasine, la vanitate, la orice urmã demândrie pentru recuperarea uneiclipe de plenitudine, de iubire maipresus de tot ºi de toate, iar sfâr-ºitul inevitabil este de o simplita-te asemenea cãderii unei flori fra-gile de cireº în þinutul fãrã întoar-cere al zãpezii de primãvarã.
nnnnn Cristina Gelep
nnnnn GABRIEL NEDELEA
Haru no Yukie
ctu
riDacã lumea nu se justi-
ficã decât ca fenomenestetic ºi comunitãþile
intelectuale ajung sã o poatã de-termina în consecinþele sale ulti-me numai în acest sens, are sãînceapã ieºirea din istorie, prevã-zutã de epistemologi, de istoriciiideilor ºi de istoricii mentalitãþi-lor la finele postmodernitãþii.Wolf Lepenies, în recenta carteatradusã la Editura Curtea Veche– Ce este un intelectual euro-pean?, concluzioneazã cã „dis-cursul asupra postmodernitãþiiºi a postistoriei a ajuns astãzi, lasfârºit”. Acest lucru relevã ºi unascendent al intelectualilor dedreapta asupra stângii europene,
pregãtirea sfârºituluiînsã în prezent astfel de bunuriintelectuale au devenit comuneºi Europa, Occidentalã cu precã-dere, trebuie sã înceapã ieºireadin discursul istoric. Autorul in-vocã aici ºansa bricolajului ºiposibilitatea combinaþiilor ºi per-mutãrilor infinite din care se poa-te hrãni omul contemporan pen-tru a nu cãdea într-un plictis careîl va duce la devitalizarea com-pletã ºi trecerea sa într-un regninferior.
Dar nu aceasta este singuraºansã în faþa ameninþãrii împie-tririi istorice. Nu poate fi vorbade o imobilitate cronicã, din mo-ment ce „postistoria este, dimpo-trivã, caracterizatã prin slãbireaalternativelor istorice ºi prin de-naturarea crescândã a civilizaþieitehnice ºi ºtiinþifice”. În spateleacestor declamãri ale lui Lepeniesse aflã, în genere, tot o slãbire,de esenþã postmodernã, a gândi-
rii, bricolajul fiind una dintre foar-te cunoscutele sale feþe. Aºadar,nu numai cã discursul nu a ajunsla finele postmodernitãþii, ci sunttoate semnele unei reînsufleþiri aacesteia.
În ordinea de idei pe care ourmãreºte Lepenies, arta ocupão funcþie de care nu s-a bucuratnici în romantism: „arta, cãreia nui-a revenit pentru o vreme înde-lungatã decât rolul de a compen-sa pierderea caracterului magic allumii, trebuie ca în prezent sã în-frunte eventualitatea sfârºituluisãu”. De fapt, este nevoitã sã în-frunte spaimele sfârºitului. Artaeste invocatã pentru rezistenþa saîn timp ºi la timp, pentru atribute-le sale anistorice, pentru stãpâ-nirea limitelor prin deschidereaspre individualizare. Omul se aflãîn pericolul plictisului generalnumai împreunã cu comunitateaºi nu ºi în plan personal.
Ceea ce deplânge Lepenieseste faptul cã din momentul încare „totul devine un obiect es-tetic, un subiect artistic posibil”începe o evoluþie care face ca ni-mic sã nu mai fie moral. Însã oda-tã cu Nietzsche morala s-a rede-finit, iar modernitatea a dat naº-tere unei arte care s-a întors ex-clusiv spre sine pentru a se puri-fica ºi pentru a-ºi câºtiga auto-nomia pe care sã-ºi clãdeascãontologia care o defineºte ºi azi.Este în definitiv o luptã care seduce împotriva ideologicului, îngenere.
Ceea ce se denunþã prin sfâr-ºitul postmodernitãþii este onouã faþã a sa, un reflux, aºa cuma existat un al doilea romantism.Ceea ce se schimbã este faptulcã aceastã a doua postmoderni-tate este mai radicalã, în timp ceal doilea romantism a fost o îm-blânzire numitã „biedermeier” –nu de puþine ori peiorativ – a pri-mului. A doua faþã postmodernãnu se aratã dispusã sã fie înghiþi-tã de marea modernitate – în careMatei Cãlinescu înghesuia, pebuna dreptate, toate schimbãrilesecolului XX.
Aceastã problematizare vineîn cartea Ce este un intelectualeuropean? pe fondul opoziþieivita activa – vita contemplati-va. Cultura din Europa Occiden-talã este prinsã în secolul al XX-lea între aceºti doi poli, iar inte-lectualul penduleazã între uto-pie ºi „reîntoarcerea la melanco-lie”. În urma unor reglãri de con-turi între clase ºi a scindãrii in-dividului în funcþie de preocu-pãrile sale putem reconfiguracelebra piramidã a lui Maslowîntr-o clepsidrã. Cele douã pira-mide ale clepsidrei sunt tocmaicei doi poli pe care i-am enunþat.Ca atare, „Melancolia intelectua-lilor devine o problemã europea-nã atunci când vita activa, subefectul îmburghezirii Occidentu-lui ºi al emergenþei eticii protes-
tante, devine un ideal contem-poran, ceea ce are drept conse-cinþã faptul cã vita contempla-tiva are nevoie sã se justifice”.Este ºi problema pe care o pu-nea Julien Benda în Trãdareacãrturarilor, fiind el însuºi unmelancolic ce criticã activitateapoliticã a intelectualului în dau-na atitudinii cãrturãreºti, „aflân-du-ºi bucuria în cultivarea artei,ºtiinþei sau speculaþiei metafizi-ce, întru-un cuvânt în stãpâni-rea unui bun non-temporal,aproape cã pot spune: Împãrã-þia mea nu-i din lumea aceas-ta”.
Postmodernitatea în care neaflãm nu mai are complexul pio-nieratului, ci complexul satura-þiei ºi a sfârºitului. Rolul intelec-tualului în Cetate nu mai este celde avocat al imperativelor eticeºi morale, ci de administrator albunurilor culturale, iar una din-tre funcþiile sale va fi sã rezolvealienanta problemã a bricolaju-lui. Va fi el însuºi un bricoler, jus-tificându-se estetic, sau va gãsiresurse sã mai schimbe o dataparadigma. Intelectualul va tre-bui sã-ºi asuma sarcina de„agent cosmotic” (ConstantinNoica), de a opune o nouã rezis-tenþã timpului silindu-l sã devi-nã istorie chiar prin ieºiri dintimp, prin determinãri exterioareale sale. Esteticul este „agentulcosmotic” pe care îl invocã, îndisperare de cauzã, Wolf Lepe-nies în Ce este un intelectualeuropean?, carte care este indis-pensabilã pentru diagnosticieniinoii postmodernitãþi.
Man Ray - Brancusi (1933)
12 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU
Clara Mareº, Zidul de sticlã.Ion D. Sîrbu în arhivele Securi-tãþii, prefaþã de Antonio Patraº,Editura Curtea Veche, Bucureºti,2011, 519 p.
Am citit ºi eu, aproapecopil fiind, în anii ’90,Jurnalul unui jurna-
list fãrã jurnal. Erau vremurilecând mã aruncam mimetic asupralui Steinhardt, Þuþea, Sîrbu ºi alþicâþiva. Nu aflam, dacã e sã fiu sãsincer, mai nimic precis despre ei,dar fãrâmele biografice ºi sclipi-rile aforistice ajungeau cât sã îmiîncropesc un câmp imaginar pro-pice exaltãrii. Cazul Sîrbu aveaceva special. Simplul fapt cã „jur-nalistul” agonizase prin locuri fa-miliare mie îmi întãrea patriotis-mul local, cu toate cã el pãrea sãfi fãcut tot posibilul sã mi-l frân-gã. Chiar dacã am simþit cândvavreo firavã nevoie de nuanþe, amconsiderat-o blasfemicã ºi am re-primat-o rapid.
Dupã elanul popularizãrii ºi alcitãrilor admirative, a venit ºi vre-mea cercetãrii vieþii ºi a operei luiI.D. Sîrbu. Sunt notabile contri-buþiile Leliei Nicolescu, ale luiNicolae Oprea, Antonio Patraº,Daniel Cristea-Enache º.a. ºi, ceamai recentã, a Clarei Mareº, cer-cetãtoare la IICMER, care a stu-diat dosarele de la CNSAS, sin-tetizându-le într-o naraþiune vas-tã ºi densã.
Zidul de sticlã este, în primulrând, o biografie I.D. Sârbu, o cro-nicã a exteriorizãrilor sale în mul-tele ipostaze în care a fost pusde-a lungul a aproape cinci de-cenii: studentul-soldat fugindîntre frontul de est ºi Universita-tea/Cercul literar de la Sibiu, asis-tentul ºi „cel mai tânãr conferen-þiar” de la Cluj, profesorul ºi jur-
sã-i dãm lui Sîrbu ce-i al lui Sîrbu,dar nu mai mult!
nalistul cultural din anii ’50, deþi-nutul politic, „cel mai bãtrân va-gonetar” de la Petrila, secretarulliterar al Teatrului Naþional dinCraiova, scriitorul în cãutareapublicãrii ºi a libertãþii, „jurnalis-tul fãrã jurnal” ºi „consecventulplimbãreþ solitar” (cum îl numeasursa „Iancu”, p. 361), din anii ’80.
În al doilea rând, lucrarea re-prezintã ºi o descriere – cu încer-cãri de analizã – a modului de func-þionare a Securitãþii, cu tipurile deurmãrire, metodele folosite ºimecanismele interne. În cazulnostru, frapante sunt – cel puþinpentru neiniþiaþi – sabotajele (in-tervenþii la edituri ºi reviste pen-tru a-i bloca/întârzia publicarea),aºa-zisele acþiuni de „influenþarepozitivã” (tentative de a intra pesub pielea urmãritului pentru a-lcalma, inclusiv prin intervenþiipentru grãbirea/facilitarea publi-cãrii) ºi, mai ales, manevrele dediscreditare a „obiectivului” princrearea impresiei cã ar fi colabo-rator al Securitãþii. Secvenþa ceamai relevantã pentru acest gende practici este întâlnirea lui Sîr-bu cu un securist beat, care, înplin centru al Craiovei, l-a strânsîn braþe anunþându-l cã i s-a apro-bat cererea de paºaport (p. 218).
În sfârºit, îl putem vedea peSîrbu – cu avatarurile sale „ªer-bãnescu”, „Ursu” sau „Suru” –prin lentilele Securitãþii, care l-aurmãrit, mai mult sau mai puþinatent, vreme de un sfert de secol.Autoarea rezumã astfel istoriavinovãþiilor sale prezumate: „Fos-tul deþinut politic, urmãrit în 1964,devine comentator ostil în 1967ºi 1969, evazionist în 1973, rebelîn 1974, nebun în 1977, fugar în1981, prolegionar în 1983, subver-siv în 1984, iredentist în 1985” (p.306). ªi urmãrirea continuã. Do-
sarul nu a fost închis nici în pri-mãvara lui 1989 – când, þinândcont de boala gravã a lui Sîrbu,însuºi ofiþerul de caz a fãcut pro-punerea – ºi nici mãcar în sep-tembrie, dupã moartea „obiecti-vului”. Securiºtii au întocmit unraport cu privire la ceremonia fu-nerarã ºi au mai interceptat, ovreme, scrisorile întârziate.
„Imaginea finalã” a lui I.D. Sîr-bu, „aceea a unui duºman înve-derat ºi ireconciliabil al regimuluicomunist” (p. 440), mi se se paredincolo de orice semn de între-bare. Nu pot spune acelaºi lucruînsã, despre modul în care ClaraMareº a ales sã o construiascã.
La sfârºitul anilor ’90, SorinaSorescu fluiera în biserica în alcãrei uriaº cor îngânam ºi eu, atrã-gând atenþia cã, în materie de I.D.Sîrbu, critica era redusã la „peri-frazã ºi consacrare”, cã „persoa-na întâi a mãrturisirii tinde sã de-vinã spontan ºi fãrã accidentesemantice persoana a treia a exe-gezei” ºi, în felul ãsta, „comenta-riul intrã în circularitate cu obiec-tul comentat”1 . Ei bine, ne aflãmîn aceeaºi situaþie, cãci ºi acum,cercetãtoarea vrea sã construias-cã biografia astfel încât sã se su-prapunã imaginii create de Sîrbuînsuºi ºi accentuate de exegezã.Indistincþia vocilor este cel maiuºor observabilã în capitolul„Oamenii în oglindã. I.D. Sîrbudespre contemporanii sãi”, unde„jurnalistul” e creditat total ºichiar inerþial completat: în ceeace-l priveºte pe Negoiþescu, au-toarea nu crede „cã principiilemorale îi erau strãine, însã ele nuaveau greutatea pe care o aveau,de pildã, în conºtiinþa lui Ion D.Sîrbu” (p. 428); cât despre So-rescu, „curtându-l pe Sîrbu, închiar anticamera morþii”, el ar fi
încercat „o imaculare a proprieibiografii prin asociere, prin co-nexiune cu una superioarã mo-ral” (p. 432).
Ataºatã, probabil, de perso-naj, Clara Mareº pare sã-ºi fi pusîn gând sã-l scoatã bine, omiþândfaptul cã el ieºea bine oricum. Caºi când arhiva nu ar fi fost sufi-cientã, intervine frecvent, princomentarii sîrbofile, pentru a-lajuta pe cititor sã înþeleagã. Aºase face cã discursul presupus-istoriografic e, de fapt, hagiogra-fic. Uneori, intervenþiile auctorialesunt patetic-benigne, cu iz decomentariu ºcolar: Sîrbu se sim-te „direct responsabil faþã de soar-ta limbii ºi a neamului românesc”;„format în spiritul ideilor de Ade-vãr, Frumos, Bine, Onoare, el nupoate întoarce spatele þãrii saledoar pentru cã acolo e greu detrãit” (p. 250). Alteori, „interpre-tãrile”, fãrã legãturã cu textul do-sarelor, ajung sã decredibilizezediscursul istoriografic. Un exem-plu: atunci când din dosare lipsescdocumente, deci când urmãrireapare sã fi slãbit, înseamnã ori cãSîrbu ºi-a luat mãsuri de precauþie(p. 148), ori cã, pur ºi simplu, i-a„extenuat” pe securiºti (p. 274).
Aducerile din condei fac ine-vitabile ambiguitãþile: Sîrbu, „lup-tãtor înnãscut”, ne spune autoa-rea, „sfideazã vitejeºte blindajuladversarului: microfoane, infor-matori, filaj”, purtând „scutul in-teligenþei, al tenacitãþii, al ironiei”(p. 196), chiar dacã se declarã„disperat, neputincios ºi singur”(p. 197). Câteva pagini mai înco-lo, aceeaºi autoare constatã ad-mirativ cã „subtil, Sîrbu îºi trans-mitea [securiºtilor, n. M.G.] pro-priile condiþii: «dacã vã purtaþiomeneºte cu mine, s-ar putea sãaveþi mai mult de câºtigat decâtdacã mã brutalizaþi»” (p. 208).Logica scârþâie, fãrã a fi clar dacãe vorba de sofism sau paralogism.Ca dovadã a inocenþei, pe caresecuriºtii se chinuiau sã o pãte-ze, ni se aduce întrebarea: „Dacãar fi fost, într-adevãr, colabora-tor al poliþiei secrete, de ce ar maifi fost cenzurat?” (p. 300). Ca ºicând colaboratorii – Doinaº ºiNego, de exemplu – ar fi scãpatneatinºi de cenzurã.
Clara Mareº nu se mulþumeº-te cu un personaj exemplar, ci vreaunul perfect, despre care „trebu-ie stabilit din start cã […] nu aplãtit cu niciun compromis” (p.300), care „face mereu alegereaonestã” (p. 392). Exagerarea sevede chiar din faptele prezentateîn carte, care ilustreazã firea os-cilantã a lui Sîrbu, faptul cã afost, poate, marginalizat, dar nuexclus, ºi, din când în când, a fã-cut câte o „concesie pur declara-tivã” (p. 309).
În Jurnal, Sîrbu îl cita, la unmoment dat, pe Talleyrand: „Totce este exagerat devine insigni-fiant”. ªi chiar în cartea de caream vorbit gãsim notat cã „adeseaspunea, pentru microfoaneleneºtiute, cã la istorie ºi mituri tre-buie umblat cu parcimonie, exce-sul ducând la vulgaritate” (p. 210).
Dacã numãrul de paginiweb ce conþin foto-grafiile autorilor atin-
ge în prezent valori considerabi-le, vizitatorului obiºnuit fiindu-iservite reprezentãri ale realitãþiifiecãrui fotograf amator ori pro-fesionist, se impune o diferenþie-re între portofoliu ºi blog de fo-tografie. În timp ce primul estemenit în principal scopurilor pu-blicitare ºi doreºte sã atragãclienþi, al doilea cautã privitori,fiind o formã de exprimare vizua-lã ce spune povestea persoaneidin spatele obiectivului ºi a per-spectivei acesteia.
Un exemplu notabil pentrublogosfera craioveanã estepagina Roxanei Ghiþã, Thebeautiful foolishness of things(thebeautifulfoolishnessof-things.blogspot.ro), loc ce reu-neºte atât fotografiile autoarei câtºi versurile în englezã aleartistului canadian MichaelTweed. Colaborarea acestoraeste un proiect în desfãºurare debun augur, cele douã elementefiind îmbinate atât de firesc, încâtprivitorul nu poate spune dacãtextele sunt scrise ca o descriere
The Beautiful Foolishness of Thingsa fotografiei ori dacã aceasta dinurmã a fost realizatã ca o proiecþiea poeziilor.
Fotografiile Roxanei Ghiþã potface cât o mie de cuvinte, dar potfi descrise ºi în doar câteva zecide silabe semnificative ale poe-tului Michael Tweed. Autoareasurprinde în fotografii simplita-tea lucrurilor de zi cu zi, eliminândstrãinul din compoziþie, astfel în-cât privitorul are un sentiment deintimitate: pietre, flori, un scaunori o perdea sunt capabile sã în-fãþiºeze o gamã largã de emoþiice dezvãluie realitatea ascunsãdin spatele materiei. În momen-tul fotografierii, obiectul nu maieste un fapt receptat pasiv, ci opãrere, interpretarea subiectivã arealitãþii prin îmbinarea subiectu-lui ºi obiectului într-un tot unitarce le transcende pe amândouã;un concept mediator în care pre-zentul ºi absentul coexistã într-un spaþiu temporalizat. Imagineaajutã cuvântul sã se elibereze dincorsetul lingvistic, iar elementulrezultant îºi extinde sfera de in-terpretãri. În general, la o primãimpresie, textul în sine nu conþi-ne nicio aluzie la naturã, iar ob-
iectul din imagine nu pare sã co-respundã descrierii. Însã celedouã elemente se îmbinã în modgraþios, neputându-l separa peunul de celãlalt. Aºa cum întreSine ºi naturã existã o relaþie denedespãrþit, unul influenþând ar-monia celuilalt, între fotografie ºivers se creeazã o complicitate.
Poeziile completeazã fotogra-fiile, ajutând privitorul sã obser-ve ceea ce altfel ar putea fi trecutcu vederea. Se eliminã astfel cap-cana de a interpreta imagineadupã obiect. Prin versurile sale,
Michael Tweed evidenþiazã toc-mai partea ascunsã a fotografiei,aceea accesibilã numai prin me-ditaþie. În ceea ce priveºte forma,textele lui Michael Tweed amin-tesc de poezia japonezã, fiind,dupã cum menþioneazã artistul,fragmente dintr-o «esteticã a fra-gilitãþii», numãrând cel mult cinciversuri cu rimã albã. Asemeneafotografiilor Roxanei Ghiþã, nusunt încãrcate stilistic ºi captu-reazã emoþii fãrã a încerca sã ledefineascã ori sã le descrie: “eachleaf/whether of tree/or speech/
was but a withered sun.” (fiecarefrunzã/de copac/ori de cuvânt/era doar un soare ofilit)
La fel de demn de menþionateste ºi al doilea blog de fotogra-fie al autoarei, The floating brid-ge of dreams (roxanaghita.blog-spot.ro), de data aceasta proiectpersonal ce conþine, pe lângãimaginile realizate cu la fel demultã pricepere, texte personale,citate sau traduceri.
nnnnn Roxana Roºca
ec
tu
ri
13, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
nnnnn COSMIN DRAGOSTE
Herta Müller, Vater telefoniertmit den Fliegen, Hanser,München, 2012, 207 pagini
Herta Müller a devenitrenumitã ºi apreciatãîn special pentru scrie-
rile sale în prozã, în care, într-unlimbaj cu valenþe poetice accen-tuate, descria strategiile de su-pravieþuire individualã în regi-muri dictatoriale, modalitãþile decamuflare onticã în cadrul unuisistem social cu caracter brutalnivelator. Nu puþine voci criticei-au reproºat autoarei nãscute înBanat inadecvarea limbajului(construit pe tipare preponderentlirice) în operele în prozã. Înce-pând cu anul 1993, atunci când aapãrut Der Wächter nimmt sei-nen Kamm (Paznicul îºi ia piep-tenul), Herta Müller a devenitcunoscutã ºi ca poetã. Au urmatalte volume de versuri: Im Haar-knoten wohnt eine Dame (2000)(În coc locuieºte o doamnã), Dieblassen Herren mit den Mokka-tassen (2005) (Domnii cei palizicu ceºcuþele de mocca), Este saunu este Ion (2005). Vater telefo-niert mit den Fliegen (Tata vor-beºte la telefon cu muºtele) a apã-rut în luna august a acestui an, laeditura Hanser din München.
Versurile Hertei Müller frapea-zã, de la bun început ºi în toatevolumele sale, prin modalitateade dispunere graficã a textului:este vorba despre colaje fãcutecu multã migalã de autoarea în-sãºi, conþinând decupaje de pro-poziþii, cuvinte, silabe, litere, sem-ne de punctuaþie din ziare ºi re-viste, sau din pliantele cu recla-me. Efectul vizual este garantat,cromatica, poziþionarea, pauzeleau rolul lor bine definit, se impri-mã puternic cititorului. În Vatertelefoniert mit den Fliegen, fie-care colaj este însoþit ºi de o ima-gine, diferit amplasatã. Ansam-blul care ia naºtere poate atrageprea facil etichete precum „supra-realism”, ori „postmodernism”.Ambele, fãrã a fi în vreun fel in-corecte, sunt, totuºi, prea limita-te pentru a putea defini modali-tatea de scriere poeticã a deþinã-toarei Premiului Nobel pentru li-teraturã. Poate mai mult decâtprecedentele volume de liricã,Vater telefoniert mit den Fliegense aseamãnã, ca procedeu de pro-ducere ºi reproducere internã cu„invenþionismul metodic” al ce-lor de la Wiener Gruppe. În teo-rie, „invenþionismul metodic” sedorea o încercare de obiectivareºi impersonalizare a discursuluipoetic, prin utilizarea „prefabrica-telor”. Autorii Wiener Gruppe fã-ceau uz de dicþionare, de undepreluau definiþii ºi le combinau.În ciuda efortului de obiectivare,alcãtuirea ansamblului final ºi dis-punerea textualã scoteaupregnant în evidenþã caracterulsubiectiv al scrierii.
Textele Hertei Müller au câtepuþin din toate aceste influenþe,dar le transcend, amprenta per-
despre zile grele ca þãrâna, goaleprecum apasonalã a autoarei este, ca de obi-
cei, inconfundabilã, se poatevorbi de un stil aparte, de un „stilHerta Müller” ºi în poezie. Texte-le scriitoarei sunt puzzle-uri, suntinteracþiune continuã cu cititorul,sunt destructurare a discursuluiclasic, canonic, sunt reconversielingvisticã în structuri noi, ran-forsante, revitalizante pentru unlimbaj uzat, cãruia îi sunt con-stant rãpite capacitãþile poetice.
Herta Müller mãrturiseºte înDer König verneigt sich undtötet (2003) (Regele se-nclinã ºiucide) cum a ajuns la acest pro-cedeu al colajelor: „Apoi am în-ceput sã tai cuvinte din ziare. Laînceput, ratam rima. Totul a înce-put cu intenþia de a le da câte unsemn prietenilor mei din multelecãlãtorii pe care le fãceam, de apune ceva personal în plic, nucãrþi poºtale ale locurilor fotogra-fiate prin lentila patriotismului lo-cal. Citind ziarele în tren, lipeamun fragment de fotografie ºi cu-vinte laolaltã pe o bucatãalbã de carton, sau una,douã propoziþii. (…) Abiauluirea faþã de ceea ce reie-ºea din cuvintele disparatedin ziar a adus cu sine ºirima. Deja de multã vremedecupam cuvinte acasã. Mise pãrea cã zac alandala pemasã. M-am uitat mai binela ele ºi, spre uimirea mea,multe rimau.”
Vater telefoniert mit denFliegen este, în subtext, ºio carte de filozofie a limba-jului, ºtiutã fiind preocupa-rea permanentã pe care Her-ta Müller a avut-o pentrucuvânt. Dispunerea graficãa colajelor evidenþiazã lamodul concret grija scriitoa-rei pentru „cuvântul neros-tit”, care trebuie sã se audãla fel de tare precum cel ros-tit. Pauzele dintre cuvinte,dintre silabe îndeamnã la coope-rare din partea cititorului, darfuncþioneazã, pe alocuri, ca ade-vãrate prãpãstii în care gravita-tea semanticã te prãbuºeºte penepusã masa. În versurile HerteiMüller rima variazã constant, mi-zând de cele mai multe ori pe ceainternã, care conferã un ritm sa-cadat textului ºi-l face coexten-siv sieºi. Cuvântul este redesco-perit în corporalitatea sa, textuleste un organism, membrele salesunt prezentate material, grafic,fiecare unitate lexicalã minimalã areo altã „texturã”, lectura se frag-menteazã involuntar, pauzele ceiau naºtere îndeamnã la cugetareasupra cuvântului, la transcende-rea înveliºurilor sale materiale ºila centrarea asupra legãturilorintrinseci, aproape întotdeaunainvizibile la o lecturã „normalã”,superficialã. De aici ºi asocierileaparent halucinante, surprinzãtoa-re, care insoliteazã textura liricã, odecupeazã din contingenþa fireas-cã, abuzatã de incertitudini ºi lo-curi comune ºi o amplaseazã,proaspãtã ºi redefinitã, într-o con-stelaþie percutantã.
Intarsiile lirice sunt profunde,accentul cade pe consubstanþia-litatea onticã a cuvântului. Aso-cierile despre care am vorbit an-terior, care produc efectul surpri-zei, nu sunt niciodatã fãcute doarde dragul jocului în sine. Permu-
tãrile potenþiale, care pot aveaoricând loc, reveleazã cititorului,în straturi adiacente, imagineaunei lumi perturbate în ipotezeleexistenþei sale ºi pun sub semnulîntrebãrii viabilitatea virtualelorconstrucþii ulterioare. Dincolo detemele cu care e pãtruns pe piaþaoccidentalã ºi care au propulsat-o spre câºtigarea celui mai cunos-cut premiu literar, Herta Müllerdefineºte, în lirica sa, laturi alecotidianului existenþial, fapte ba-nale, drame mãrunte, axate pe in-congruenþa planurilor de capaci-tare ºi comprehensiune recipro-cã a indivizilor. Sunt ºi în Vatertelefoniert mit den Fliegen ima-gini poetice recurente, cuvinte-cheie ce cãlãtoresc prin imagina-rul cãrþii ºi care pot configura ununivers al terorii, al unei dinamiciimposibile, al relaþiei dureroase ºidirect proporþionale dintre dis-
tanþarea fizicã ºi dor (mai alesdorul ºi depãrtarea de cei dispã-ruþi). Susþin ºi în cazul cãrþii defaþã, precum am susþinut-o ºi re-feritor la celelalte romane ale scrii-toarei originare din Niþchidorf, cãnu dictatura este tema de profun-zime, ci cuvântul, limbajul. Dra-mele cele mai percutante se pe-trec pe acest palier, este vorbadespre bazele ºi sursele genera-tive ale lumii însãºi, despre valo-rizarea sensului în modalitãþi câtmai fragmentate, pentru cã dis-cursul nu este ceva dat, predefi-nit, ci el se naºte în fiecare cititorcãruia i se oferã accesul la acestefragmente din care, ca într-un joclego, pot lua naºtere, continuu,cele mai diverse construcþii.
Autoarea se bazeazã pe ace-laºi procedeu ca în precedentelevolume de poezie, în Vater tele-foniert mit den Fliegen el fiind
însã mult mai bine strunitºi rafinat, astfel încât efec-tele obþinute sunt mai pu-ternice. Liniaritatea imagi-nativã este brusc ºi vio-lent întreruptã de asociericât mai îndepãrtate de re-ferenþial, din discrepanþace ia naºtere între aºtep-tare ºi realizare se produ-ce deturnarea lectorului:imaginarul Hertei Müllerintuieºte puncte cât maiîndepãrtate (dar cu legã-turi interne revelabile doarunei lecturi performante,de profunzime), din careconstruieºte constelaþii cuefect aproape halucinantpe alocuri. Bulversarea lu-mii poetice destructurea-zã stabilitatea convenþieiºi pune permanent subsemnul întrebãrii rezisten-þa palierelor existenþiale.
Revista „Arca” 7-8-9 (268-269-279)/ 2012 ne propune proiectuleuropean „Revistã în revistã”,ceea ce înseamnã cã la fiecareapariþie publicaþia arãdeanã ne vaoferi ºi un sumar reprezentativ(peste o sutã de pagini) al uneireviste strãine: Apokalipsa dinLjubljana în cazul de faþã. Urmea-zã ca în urmãtorul numãr al publi-caþiei din Slovenia sã aparã, deasemenea, texte exponenþiale alescriitorilor de la Arca. Remarcaminterviul cu Rodica Draghinces-cu („Eu vorbesc ºi gândesc înversuri în vremuri postindustria-le! Sunt cum?”), cronica literarã(Vasile Dan, Gheorghe Mocuþa,Romulus Bucur) ºi poezia de ca-litate – Petru M. Haº („Simt aºa onevoie d-aia de ideal/ ºi o straº-nicã debusolare, cu toate cã/ înfond sunt doar un biet/ militarcare tot încearcã sã/ doarmã, dar
nu reuºeºte.”, tagadam, taga-dam, tagadam), Costel Stancu(„Bãrbaþii de la noi din sat, mi-apovestit/ altcândva, se duc lavânãtoare împreunã. Prada/ do-bînditã/ se împarte egal tuturor.Voi cum faceþi?/ La noi se vânea-zã pentru trofee, i-am replicat.”,De ce nu este România o þarãbananierã) ºi Sorin Lucaci („înpatria mea poeþii nu au ce cãuta/doar coþofenele ºi pelicanii îºigãsesc un loc mai jos[...]” (Înpatria mea poeþii mor înainte devreme).
„Discobolul” (Serie nouã,Anul XV, Nr. 175-176-177/2012) sedeschide cu un grupaj de poemede Aurel Panea intitulat Nimici-torul. Sub semnul timpului… cuo versiune în limba latinã de Mar-cela Ciortea. Contribuþii lirice auadus ºi poeþii Flaviu Predescu,Sorin Lucaci, Alexandru Petria,Liviu Ofileanu, George Holobâ-
ocheanul întorsocheanul întorscã ºi Geo Galetaru. La anchetarevistei despre construcþia plu-ristratificatã a operei literare aurãspuns printre alþii ConstantinCubleºan, Gheorghe Schwarz,Radu Aldulescu, Nora Iuga, DanPerºa, Gellu Dorian, Rodica Bra-ga, Leo Butnaru. Se remarcã ºieseul lui Iulian Boldea despreSentimentalism ºi insurgenþã înpoezia lui Mircea Dinescu.
Numãrul 9 al revistei „Apos-trof” aduce la dosar un fragmentdin Abisul luminat – Cartea adoua a lui Nicolae Balotã, desprecazul Mayerhoffer. Eugenia ªar-vari ne prezintã cea de-a patraediþie a Academiei Itinerante „An-drei ªerban” iniþiatã în 2007 deCorina ªuteu, directoare a ICRNew York. Organizatã anul acestala Palatele Brâncoveneºti de laMogoºoaia, cadrul i-a îmbinat peactori sã exploateze ideea de forþãemanatã de zidurile vechi, in pre-lungirea creaþilor shakespeariene.
Jocul cu cuvintele este acom-paniat întotdeauna de acela cusensurile ºi manierele poetice, îngenul unui ludic postmodern decea mai bunã calitate. Sunt poe-me care au un incipit în direcþiapoeziei impresioniste, altele de-buteazã goethean, altele, ca niº-te procese-verbale. Toate trase-ele lirice induse se dovedesc fal-se ulterior, orizontul de aºteptarepierde corelativele, se contraria-zã, este indus pe alte turnantepoetice. Herta Müller a învãþat„jocul” cu limbajul de la austrieci(Jandl, Wiener Gruppe), de laPastior, dar ºi de la Aktionsgrup-pe Banat, însã a reuºit sã depã-ºeascã toate aceste experienþeîntr-o manierã profund persona-lã. „Jocul”, totdeauna cu o inten-þionalitate bine definitã ºi cu opluralitate a vectorilor semantici,precum ºi a circulaþiei acestora,este creator la nivel estetic, darºi existenþial. Vater telefoniert mitden Fliegen este, în opinia mea,cel mai interesant ºi pãtrunzãtorvolum de liricã pe care HertaMüller l-a publicat pânã acum.
Man Ray - LeViolon d'Ingres
ec
tu
ri
14 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
ec
tu
ri
nnnnn MARIA DINU
Ion Bogdan Lefter, AdrianMarino: un proiect pentru cul-tura românã, Colecþia RotondeEditura Aius, Craiova, 2006.
Nu cred cã ar fi eronatsã afirmãm cã AdrianMarino nu a avut dis-
cipoli. ªi nici nu ºi i-a dorit, cãcicunoºtea foarte bine ce presupu-ne o astfel de relaþie. El însuºi fostasistent al marelui G. Cãlinescu,ºtia cã oricât de mare ar fi apre-cierea pentru maestru, la un mo-ment dat intervine depãrtareacare nu poate fi decât beneficã.Învãþãcelul trebuia sã urmeze undrum propriu, sã-ºi afirme din plinpersonalitatea. Oricât de mare arfi la început dragostea, discipo-lul cu adevãrat talentat va punecapãt acestui concubinaj intelec-tual dezavantajos pentru el. Alt-fel, cãzut într-o adoraþie pe viaþã,tânãrul debutant risca sã devinãun etern epigon. În cazul lui Ma-rino, lucrurile nu se opresc aici.În anii ’40, îi fusese credincioslui Cãlinescu, dar nu ºi fidel. Înmare parte îi asimilase concepþii-le, însã le aplica în stil propriu ºise mai lãsa sedus de personalitã-þile occidentale, de pildã de unWellek, cu care mai târziu va aveaceva afinitãþi. La nevoie, nu în-târzia sã ia apãrarea profesoruluisãu odatã cu apariþia Istoriei li-teraturii în 1941, când opinia cri-ticã îi aducea reproºuri de roman-þare ºi subiectivitate. Dar despãr-þirea de Cãlinescu va veni odatãcu un moment dramatic din viaþalui Marino ºi se va dovedi o fata-litate, nu o opþiune impusã de do-rinþa afirmãrii individuale. Închisºi apoi deportat în Bãrãgan între1949-1963, în perioada comunis-tã, Marino e dezamãgit de com-promisurile modelului sãu care
evocãri cu ºi despre Adrian Marinodecade nu din punct de vedereintelectual, ci moral. De fapt, lanivel teoretic, ideocriticul se dis-tanþeazã elegant de Cãlinescu,rareori polemizeazã cu opiniilesale ºi, în general, îºi pãstreazã oatitudine obiectivã faþã de aces-ta. Totuºi, în memoria fostuluidiscipol se pãstreazã mai puter-nicã imaginea mentorului profi-tor ºi o lecþie bine învãþatã de lael: Se apropie de mine cei carefug de mine. Urmãrile lecþiei cãli-nesciene se vãd mai târziu.
Prin 1993 revista clujeanã „Va-tra” publica un numãr dedicat luiAdrian Marino ce cuprindea,printre altele, un dialog al teore-ticianului ideilor literare cu Ale-xandru Cistelecan. Întrebat dacãnu-ºi doreºte discipoli, ideocriti-cul menþiona impedimentele uneiastfel de relaþii ºi consecinþelediscipolatului sãu cãlinescian:„Când, dintr-un motiv sau altuln-ai fost (sau n-ai putut fi) nicio-datã în viaþã nici profesor, niciredactor ºef, nici factor determi-nant într-o instituþie de cercetareetc., contactul cu generaþia tânã-rã se rupe în mod inevitabil. In-tervine apoi decalajul –uneoriimens – de vârstã, formaþie, cul-turã, limbaj etc. […] Dar mai pre-sus de orice, cred cã experienþatotal negativã, catastrofalã, cu«maestrul» G. Cãlinescu a ucisîn mine, încã din prima tinereþe,orice veleitate de acest tip. Exor-bitanþa genialoidã, tirania intelec-tualã, suspiciunea, violenþa aces-tei relaþii false etc. m-au lecuittoatã viaþa.” (Vatra, XXIII, nr. 12,1993, p.7) ªi, totuºi, Marino exa-gera. Relaþia cu G. Cãlinescu nufusese chiar atât de traumatizan-tã ºi falsã pe cât susþine, dovadãºi cele câteva scrisori primite dela acesta, aflate în Fondul Adrian
Marino la Biblioteca CentralãUniversitarã din Cluj (asupraacestor scrisori de la autorul Vie-þii lui Eminescu vom reveni cualtã ocazie). De asemenea, în ciu-da diferenþelor semnalate, chiardacã nu avea discipoli, Marinolegase totuºi câteva prietenii li-terare, printre care ºi cu Ion Bog-dan Lefter, autorul unui volum deanalize ºi evocãri intitulat Adri-an Marino: un proiect pentrucultura românã. Despre acestscriitor optzecist, pe care îl apre-ciazã, Marino menþiona în memo-riile sale cã reprezintã singura le-gãturã cu viaþa literarã activã.
Volumul amintit cuprinde tex-te scrise între 2000 ºi 2005 cen-trate în jurul descrierii proiectu-lui auctorial al lui Marino, din di-verse unghiuri. Secþiunile cãrþiisurprind schematic personalita-tea intelectualului clujean (Schi-þã de portret: omul, opera), prin-cipalele sale contribuþii în dome-niul criticii ideilor literare ºi ecou-rile înregistrate în afarã (Teoreti-cianul literaturii ºi scriitorul:critica ideilor literare, carierainternaþionalã, jurnalele de cã-lãtorie), precum ºi orientarea saspre ideologiile politice (Despãr-þirea de literaturã: un ideologdespre tradiþia liberalã a cultu-rii române). La acestea se maiadaugã câteva amintiri despreMarino incluse în secþiunea Evo-cãri.
Recitind aceste microcapitolenu poþi sã nu ai încã o datã admi-raþie pentru pasiunea ºi construc-þia teoreticã ºi criticã riguroasã,de amploare, spre care a aspiratMarino. S-ar pãrea cã prin ener-gia ºi diversitatea domeniilorabordate ideocriticul se plasea-zã, sã spunem, sub semnul unuiînceput continuu. Iniþial, în anii
’40 scrie cronica literarã, deºi onumim impropriu astfel, cãciproaspãtul debutant nu a fostdeloc preocupat de ultimele apa-riþii editoriale ale momentului.Apoi, în anii ’60 debuteazã tar-div în volum cu Viaþa lui Alexan-dru Macedonski, teza sa de doc-torat, urmatã de studiul Opereiacestuia. Dar Marino, dupã oabsenþã de peste un deceniu, re-venea în peisajul literar românesccu alte preocupãri ºi, prin urma-re, pãrãseºte ºi istoria literarãpentru critica literarã. Prin anii ’70îl atrage dinamica ºi hermeneuti-ca ideilor literare, iar contribuþiasa în acest domeniu este impre-sionantã. Mai în glumã, mai înserios, I. B. Lefter afirma cã „lanivelul sãu demonstrativ, criticaideilor literare, aºa cum a paten-tat-o Adrian Marino, are un as-pect cibernetic…”. Fie zis, for-mula probabil i-ar fi plãcut fostu-lui asistent cãlinescian care nuera strãin de teoremele esteticiicibernetice, dovadã cã în 1966
publica în Contemporanul un ar-ticol intitulat Cibernetica ºi cri-tica literarã.
Dupã acest periplu în jurul idei-lor literare, Marino se îndreaptã,în perioada postcomunistã, cãtreo nouã direcþie, adevãrata sa vo-caþie: studiul ideologiilor politi-ce. Decizia o comunicã în Epilo-gul volumului 6 al Biografiei ideiide literaturã, din 2000. La vre-mea respectivã, Marino avea 79de ani. Orientarea octogenaruluiliberal fervent nu ar trebui, însã,sã ne surprindã, având în vederespiritul sãu „de o tinereþe extra-ordinar prelungitã”, cum bine îlcaracterizeazã Ion Bogdan Lefter.La o vârstã înaintatã, comunicafoarte bine cu colegi mai tineri cucâteva generaþii (Andrei Corbea,Sorin Antohi, Monica Spiridon,ªtefan Borbély) ºi era membruASPRO, asociaþie axatã pe dina-mica liberalã a culturii postcomu-niste. Intelectualul avea deci re-surse nebãnuite. Libertate ºicenzurã în România, anunþatãiniþial sub titlul Culturã ºi liber-tate în România, era ultima sin-tezã ideologicã pe care AdrianMarino avea s-o mai scrie. Rã-mânea în urmã opera ºi amintireaunui om „senin, glumeþ, în stilullui personal ºi pe care cine nu l-acunoscut nu ºi l-ar putea imagi-na: eruditul autor, foarte sobru înscrierile sale, vorbea în partico-ler presãrându-ºi operele cu unumor «jucat», complice, puþintelnaiv, puþintel copilãros. În com-binaþie cu glasul subþire, uºorgraseiat, uºor tãrãgãnat, efectulera delicios, tuºant.” În orice caz,Marino poate cã nu avea disci-poli, dar nu era nici singur. Gene-raþiile tinere nu fugiserã de el, cise apropiaserã cu admiraþie ºiprietenie.
nnnnn SILVIU GONGONEA
Aleksandar Stoicovici, vineri,Herg Benet, Bucureºti, 2011.
Aleksandar Stoicovici(n. 26 mai 1988) se do-vedeºte, încã de la de-
but, un poet inspirat. Un titlu cuadânci rezonanþe, vineri, ne ara-tã un construct tematic ºi imagi-nar neobiºnuit, care-i poartã, cape un pergament, amprenta pul-saþiilor eului liric. Unele debu-ºeuri din poezia lui Gellu Naumsau Ioan Es. Pop, controlate efi-cient, vin sã nuanþeze povesteaoniricã þesutã „în mijlocul Iago-dãriei“ (dintele de lapte), într-uncronotop cu aburi ai putridului ºizumzet elegiac, „într-un anotimpce mirosea de cele mai multe ori/a departe ºi a mâl“ (asta era co-pilãria noastrã), foarte aproape,
în mijlocul Iagodãrieiaºadar, de spaþiile originare sprecare fiinþa tânjeºte.
Este o poveste-parabolã, des-povãratã de zgura cotidianuluidin care poetul a pãstrat, totuºi,atât cât a fost necesar. În poezialui Stoicovici, un peºte fabuloscoloreazã existenþa umanã ºi faceca mitul sã basculeze în realita-tea cangrenatã, feritã de razelesudului ºi supusã apocalipticdezintegrãrii coºmareºti: „cu vreocâteva luni înainte pe la ultimeleninsori din an/ începuse sã mear-gã vorba cã în Iagodãrie ar creº-te un peºte imens/ pescarii ve-neau în sat ºi se jurau cã peºte-le-i acolo/ ºi urcã tot mai repedespre cer/ alþii povesteau cã ba maimult/ dacã bagi capul sub apãcând e Dunãrea cuminte/ poþisã-þi vezi strãbunii cum împinganimalul cu palmele/ cum îl înalþãîn proptele de aur/ (…)/ dupãvreo câteva luni pe la primele nin-sori din an/ începuse sã meargãvorba cã în Iagodãrie ar creºteun peºte imens/ m-am dus la Du-nãre mi-am bãgat capul în apã/ prinapa tulbure am vãzut pescarii/ îm-pingând animalul cu palmele// la-crimile le intrau ºi le ieºeau dinochi“ (peºtele din Iagodãrie).
Volumul are o organizare arbo-rescentã ºi cuprinde ºase secþi-uni: „incizie“, „dintele de lapte“,„vinil“, „zaruri“, „vineri“ ºi „ob-iecte vulgare“. Prima parte estededicatã fiinþei însingurate ce re-fuzã zeflemeaua cotidianã, inimapoetului „se transformã într-ocuºcã/ bine ascunsã sub platoºade carne“ (incizie), þinându-l de-parte de „apocalipsa / care ne vaumple buzunarele cu peºti“ (apo-calipsã în sticla lui Klein). Fie-care dintre poemele din „dintelede lapte“ este în sine filmul unorevenimente derulate retroactiv,când „Dunãrea se încolãcea subgenunchi. zãpuºeala. pescarii/copiii alergând în puþa goalã priniarbã. caseta cu Bielo Dugme/ pecare tot satul o fãcea poºtã“ (din-tele de lapte). Poetul trãieºtenostalgia unui regressus ad ute-rum, într-o lume numai a sa, cândanotimpul preferat este „ca ver-dele bântuit din interiorul mlãºti-nos al unui strugure“ (dinsprepântece) sau „noaptea e o feliede lubeniþã/ prin care îmi voi re-vedea copilãria/ la strigarea Du-nãrii în cer“ (denie). El este atrasde fragilitatea lumii, cea care con-ferã, în fapt, savoare poeziei, la
fel ca într-o zi de primãvarã înã-buºitã de plânsul unor vrãbii, acãror inimã „e cât un bob de ca-fea ºi/ desigur asta este foartefrumos“ (primãvara). Poemeledin secvenþa a treia au un aer mairelaxat-ironic (ex. poemul multi-color), dar nostalgia edenuluivãzut ca „un loc cu ape adânci“(nimic) revine. Acelaºi cronotopîntâlnim ºi în „zaruri“ (Dubrov-nik blues, Srebrenica blues,Cuzco blues), însã „vineri“ nearatã cã Stoikovici poate sã scriecu rafinament ºi poezie de dra-goste: „o amprentã pe ceara moa-le a pielii tale/ ca o ºoaptã uscatãîn lobul urechii/ iau foc ºi ard întine// mã miºc sub pielea sticloa-sã ca un vagon de carne/ mânata – o locomotivã ruginitã pe careo urmez în tãcere“ (fractal 1.).Ultima secvenþã poate fi cititã caun revers al celei dintâi, deoare-ce poetul se distanþeazã de imer-siunea pasionalã în lumea lucru-rilor care-l impresionaserã, i se mai„face dor de un iepure“ ce a „rã-mas singur pe câmp“, dar care„nu se mai simte vulnerabil“, iarceea ce anuleazã spaima te facesã „devii simplu sau frumos caun cuvânt/ care alungã setea“
(von Zeppelin | Lisabona | Miesvan der Rohe).
vineri este un volum care facenotã aparte, însã poezia lui Alek-sandar Stoicovici este încã tul-bure, la fel ca apele Dunãrii încare a plonjat cu atâta graþie.Cum tot acolo pare sã se gãseas-cã ºi centrul ei luminos, suntemconvinºi, totuºi, cã pe viitor ease va limpezi.
15, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
Caragiale, Corniºteanu,Craiova. Sunt cuvintecheie care definesc
evenimentul adnotat la începu-tul acestei stagiuni teatrale. De-ar fi sã le ordonez nu alfabetic cidupã voga momentului, atunci peprimul loc ar fi, fãrã dubiu, Cor-niºteanu. Directorul TeatruluiNaþional „Marin Sorescu” acope-rã deja o etapã semnificativã dinistoria acestei instituþii. În vremuricomplicate, cu un public mai ca-pricios ºi ciudat. O perioadã încare am vãzut spectacole memo-rabile, de-ar fi sã amintesc doar„Romeo ºi Julieta” sau „Noapteade la spartul târgului”. Dar de-spre directoratul lui Mircea Cor-niºteanu se va mai scrie. De dataasta e vorba de un proiect inspi-rat, valorificat cu mãiestrie. Înegalã mãsurã de cãtre director ºiregizor în acelaºi timp: Sãptãmâ-na Caragiale.
Iar neprevãzutul unui acci-dent a transformat totul ºi a aduso notã de spectaculos care l-afãcut pe Mircea Corniºteanu sãfie omul zilei. Dar sã le luãm perând.
Dan C. Mihãilescu, în savu-roasa conferinþã pe care a þinut-o în deja celebra serie a întâlniri-lor SpectActor, a remarcat cãagenda culturalã e feritã de infla-þie în cazul marelui dramaturg,faþã de unele antecedente. Iarproiectul craiovean a avut sub-stanþã prin ceea ce a pus în va-loare: integrala Caragiale. Pentrua doua oarã în istoria teatruluirepertoriul curent include spec-tacole cu toate piesele acestuia.Ca ºi prima datã, acum treizeci deani, Mircea Corniºteanu a lucratpentru aceastã integralã, acumasumându-ºi regia la „O noaptefurtunoasã” ºi la „O scrisoare pier-dutã”. Aceasta din urmã avândpremiera exact în punctul culmi-nant al Sãptãmânii Caragiale,sâmbãtã 13 octombrie. O searãmemorabilã. Aºa am ajuns la ceeace m-a determinat la ordinea de-spre care v-am vorbit la începu-tul acestui articol. Un accident cuscuterul ºi Constantin Cicort, altcuvânt cheie, a devenit indispo-nibil pe scenã pentru un timp.Taman înaintea unui asemeneaeveniment în care era implicat în-deajuns de mult: roluri importan-te în Nãpasta, D’ale carnavalu-lui ºi O scrisoare pierdutã. Oasemenea situaþie bulverseazã
nnnnn MARIUS DOBRIN
totul, programul este dat pestecap ºi te poþi gândi la implicaþiilede imagine, ca sã nu mai vorbimde cele financiare. Încât pasul celmai firesc ar fi apelul cãtre dome-niul asigurãrilor.
Ei bine, iatã ºi faþa spectacu-loasã a lucrurilor: regizorul ºi-aasumat intrarea în rolul pentrucare lucrase Constantin Cicort.ªi nu unul oarecare ci taman Ghi-þã Pristanda.
Pe treptele teatrului, în foaier,în sala arhiplinã, ºtirea aceastaelectrizase pe cei mai mulþi dintrespectatori. Toatã lumea a aºtep-tat cu febrilitate sã-l vadã pedomnul Corniºteanu în luminareflectoarelor. Pe scenã de cums-a ridicat cortina. A fost o emo-þie ºi în salã, nu doar în sufletulregizorului intrat în joc. A fost unspectacol cu totul aparte prinaceastã întâmplare. A creat o le-gãturã specialã iar, la aplauzelede la final, în ochii lui Mircea Cor-niºteanu se putea citi întreagaîncãrcãturã sufleteascã într-oasemenea împrejurare. Ca regizor,domnia sa a oferit o surprizã: in-serþia de imagini video. Un pro-cedeu deja prezent pe scena cra-ioveanã, fie de-am aminti doarspectacolele Alinei Rece. De dataaceasta, imaginea video a însem-nat mai întâi coexistenþa actuluiteatral cu filmul. Ecranul de pro-iecþie a devenit unul dintre pere-þii decorului, un element funda-mental pe toatã desfãºurareaspectacolului. El a fost mai multdecât un perete, a reprezentatcontinuarea miºcãrii unor perso-naje, a legat scenele într-un modinedit, prilej de inventivitate caºi de mici desincronizãri amuzan-te. Dar, desigur, surpriza cea marea fost în scena întrunirii politice.Pe ecranul cu care ne obiºnui-sem deja, în acest act ne-am pu-tut vedea chiar noi. A fost unflash de memorie: sala unui con-gres. Pe ecran, oameni mai multsau mai puþin interesaþi de dis-cursuri, oameni plictisiþi sau în-grijoraþi, oameni atenþi ºi oameniamuzaþi. Cum cele douã taberedin piesã au luat loc în salã, ma-nifestându-se zgomtos precumsuporterii unui partid din realita-te, publicul a fost uºor de antre-nat în aplauzele care punctaucâte-o frazã, întrerupându-l peoratorul care, desigur, abia aºtep-ta sã fie astfel întrerupt. Chiardacã existã temerea cã proiecta-
rea de imagini live cu publicul dinsalã, mai ales la momentele deprim plan, distrage atenþia spec-tatorilor de la text ºi de la joculactorilor, spectacolul în sine câº-tigã. La un moment dat Caþaven-cu se vede ºi pe ecran, la o altãdimensiune. Miºcarea camerei ºisentimentul de prospeþime dat deimagine rup cumva atmosfera cucare eram obiºnuiþi a privi aceas-tã scenã. Dar tocmai asta e pre-misa unei noi perspective. ªieste, în fond, pe linia pe care oamintea Dan C. Mihãilescu în in-vocata conferinþã, de perceperealtfel a lucrurilor. Publicul esteimplicat în jocul politic, respon-sabilitatea este împãrþitã, ceibuni ºi cei rãi nu mai sunt rigidclasificaþi. De altfel cred cã dis-cursul conferenþiarului este unpunct de plecare în noile abor-dãri ale Scrisorii pierdute. Pen-tru cã modul în care a fost jucatãîn comunism, în special în anii’50, au osificat totul. Chiar ºi re-centa premierã craioveanã cadeuºor în acest pãcat al maniheis-mului pe criterii false. Finalul, cutrimiteri naþionaliste ºi, mai ciu-dat, cu uºoarã distanþare de ide-ea europeanã, este un punct slab.
Amprenta caricaturii politice eputernicã dar incorectã tocmaipentru cã îndelungata epocãideologicã ne-a pervertit recep-tarea.
Caragiale încã este de redes-coperit ºi de reînþeles. Am auzitprieteni care vor sã meargã la te-atru pentru a revedea actori pre-cum Birlic sau Giugaru, dar amvãzut, în premiera craioveanã,actori jucând într-o pastiºã a ace-lor mari înaintaºi. Actori captiviîntr-o manierã care acum e vetus-tã. Majoritatea actorilor de la pre-mirã au avut un joc prea îngro-ºat, împins cãtre vulgaritate ºifacil. Aproape de dezolare. Reu-ºite sunt rolurile celor fãrã cuvin-te, precum Raluca Pãun ºi Tudo-rel Petrescu, sau cu puþine cu-vinte, precum ªtefan Mirea ºiªtefan Cepoi. Claudiu Bleonþ estecuminte, îºi face datoria. El esteîn dublurã cu Marian Politic, aces-ta din urmã urmând sã aparã larampã abia dupã ce acest articolpleacã spre tipar. Iar eu mã încu-met sã avansez un pariu, mizândpe un plus de culoare în jocul lui.Adrian Andone face un joc deremarcat. Chiar dacã pare ºi elîncorsetat de înaintaºi, totuºi, are
rte
C
un plus de inventivitate. Aremomente foarte reuºite mai alesprin miºcare ºi plasament pe sce-nã. ªi aº mai adãuga un C la listape care am început-o în acest ar-ticol. Cerasela Iosifescu dominãºi acest spectacol. Chiar dacã, dedata aceasta, exagereazã pe alo-curi, mai ales spre final.
Aparent este un spectacol demare succes. Ar fi bine dacã pu-blicul ar veni la teatru atras deaceastã montare. Urmând ca maiapoi, odatã câºtigat, sã fie fideli-zat de un joc fãrã concesii facile.Spectacolul de acum a avut ºirevelaþia unor cuvinte oprite tex-tului iniþial, dar despre care nuputem spune cât de beneficesunt. Altfel, referinþa la 11 februa-rie este înlocuitã firesc cu aceeala 22 decembrie, chiar dacã nu eaceeaºi conotaþie. Dar trebuiarevigoratã o sintagmã care nuspune nimic generaþiilor postbe-lice. O scrisoare pierdutã este unreper. Sãptãmâna Caragialeeste o reuºitã. Integrala Caragia-le este o performanþã ce se cerecontinuatã. Integrala Marin So-rescu este, în opinia mea, o primãnecesitate.
16 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
nnnnn PETRIªOR MILITARU
xxx, Avangarda rusã – Drama-turgie (antologie), selecþie, tra-ducere, prefaþã ºi note de LeoButnaru, Editura Cheiron, Bucu-reºti, 2011.
Antologia Avangardarusã – Dramaturgie,alcãtuitã ºi tradusã de
Leo Butnaru, este publicatã înseria „Eu, tu, el…. ºi Istoria“ co-ordonatã de Florica Ichim ºi apa-re cu sprijinul Fundaþiei Cultura-le „Camil Petrescu” ºi al revistei„Teatrul azi”(supliment). Volumulinclude piese scrise în primele treidecenii ale secolului trecut deºapte reprezentanþi ai avangardeiruse: Velimir Hlebnikov, NikolaiGumiliov, Igor Terentiev, VladimirMaiakovski, Aleksandr Vveden-ski, Daniil Harms ºi Igor Bahte-rev.
Velimir Hlebnikov (1885-1922),poet, prozator, eseist ºi drama-turg rus, este unul din reprezen-tanþii futurismului din Rusia. El
avangarda rusã:abordãri ale genului dramatic
este numit „Lobacevski al limba-jului”, punându-se astfel în evi-denþã spiritul novator ºi vizionaral operelor sale literare prin com-paraþia cu celebrul matematiciance a argumentat posibilitateaconstruirii sistemului neeuclidianal geometriei ºi a creat una dinvariantele ei posibile, concomi-tent cu János Bolyai. Pentru asublinia actualitatea operei saledramatice vom lua ca exemplupiesa O noapte în Galiþia, carese joacã în 2011 la Teatrul Ma-riinsky din Saint Petersburg. Va-lorificând textul lui Hlebnikov cu-noscutul compozitor VladimirMartynov a creat un spectacolmuzical pornind de la esenþa dis-cursului dramatic hlebnikovian:„O datã cu Evul Mediu târziumuzica a început sã-ºi trãdezepropriul quadrivium – aritmeti-ca, astronomia ºi geometria. Ast-fel, muzica s-a apropiat mai multde gramaticã, retoricã ºi dialecti-cã, discipline care au format tri-viumul, dar tocmai de aceea mu-zica a primit o pedeapsã asprã ºia decãzut trecând în sfera litera-turii. De-a lungul noii ere, ca ºisirenele lui Hlebnikov, muzicaluptat ºi a crescut constrânsã de
aceste limite perfide. A devenitretoricã, a devenit dialecticã ºi,în cele din urmã, a devenit litera-turã.[…] Pentru o lungã perioa-dã de timp, muzica a avut aceeaºisoartã ca ºi natura, a fost supusãºi distrusã de cãtre om, ca, în celedin urmã, chiar compunerea mu-zicii sã devinã la fel de nenatura-lã ca ºi supunerea naturii. Lumeaaproape cã a explodat din mâini-le subjugãtorilor naturii ºi alecompozitorilor. Prin urmare nuvom interfera cu venirea zorilorºi a invenþiilor sale plictisitoare.Ne vom redescoperi pe noi înºi-ne întru fluidizarea naturalã a sur-sei muzicii ºi, apoi, vom fi capa-bili sã vedem cum sirenele vieþiireînvie.”. Aceasta ar fi sensulmetaforic al ieºirii dintr-o erã în-tunecatã ca o pãdure deasã dinGaliþia. ªi dacã aceastã punere înscenã s-a bucurat de succes înRusia, în Occident este mult maigustatã ºi promovatã piesaDoamna Lenin (care în traduce-rea lui Paul Schmidt de la Har-vard University Press se numeº-te în mod curios Mrs. Laneen).Cititorul român poate gãsi în li-brãrii Opere alese (Curtea veche,1999), ce cuprinde poeme, prozã,
teatru, eseuri ºi articole de Hleb-nikov sau volumul de poeme Jocîn iad ºi muncã-n rai (Ideea eu-ropeanã, 2007).
Nikolai Gumiliov (1886-1921) afost un poet, eseist ºi dramaturgrus, unul dintre cei mai faimoºimembri ai ºcolii poetice acmeiste(de la grecescul akme ce înseam-nã „punct culminant, nivel supe-rior, vârf”), alãturi de poeþi caAnna Ahmatova (cu care a fostcãsãtorit) sau Osip Mandelºtam.În deschiderea spectacolului-lec-turã Vânãtoarea de rinoceri por-nind de la textul lui Nikolai Gumi-liov – ce a avut loc în luna apriliea acestui an la Teatrul Odeon –,regizotul Alexandru Tocilescu aprecizat cã piesa vorbeºte despremai multe tipuri de teamã: „În pie-sã este vorba de un trib de sãlba-tici care din fricã ajung sã se uci-dã unii pe alþii. Este o foarte clarãmetaforã a Rusiei bolºevice careajunsese sã-ºi devoreze copiii.Piesa a fost scrisã în 1920, cu doarun an înainte ca Gumiliov sã fieexecutat din ordinul lui Stalin.”Vânãtoarea de rinoceri estemarcatã de predilecþia lui Gumi-liov pentru revalorificarea unorscene mitologice, a unei lumi în
care oamenii ºi zeii cãlcau pe ace-laºi pãmânt, împãrtãºeau acelaºiputernic instinct al vânãtorii, darse ºi temeau, în aceeaºi mãsurã,cã spiritul animalului i-ar puteadomina dupã ce va pãrãsi trupulneînsufleþit.
Igor Terentiev (1892–1937)este poet, dramaturg, regizor, ac-tor ºi pictor. Ca dramaturg esteautorul pieselor John Reed ºiGiordano Bruno, ambele scriseîn 1924. Cea de-a doua are ca temadepãºirea fricii ºi este pãtrunsãde spiritul limbajului transraþio-nal (zaum), creat de futuriºtii Ve-limir Hlebnikov ºi Aleksei Kru-chenykh, renumiþi pentru creareaunor hibrizi lexicali neologici por-nind de la „cuvintele în libertate”ale lui Marinetti, care pledeazãpentru distrugerea sintaxei, folo-sirea majoritarã a substantivului,eliminarea punctuaþiei, exploata-rea structurilor onomatopeice,renunþând la relaþia dintre obiec-te ºi semnul lor cu scopul de agenera un nou limbaj, surprinzã-tor ºi predominant vizual sau cuo sonoritate cât mai ieºitã dincomun. Prima instituþie unde s-ajucat piesa Giordano Bruno deIgor Terentiev a fost Teatrul-la-borator al lui Vadim Maksimovdin Saint Petersburg, singuruldin Rusia unde se practicã prin-cipiile teatrale expuse cuprinse înconceptul de „teatrul cruzimii”teoretizat de Antonin Artaud.
Vladimir Maiakovski (1893-1930) poet ºi dramaturg rus, ce adebutat cu douã poezii, Noapteaºi Dimineaþa, în almanahul Opalmã gustului public (1912), fi-ind considerat fondator al futu-rismului din cultura rusã. Acestcurent avangardist a fost conco-mitent mod de viaþã ºi o viziunepoeticã, fiindcã el a apãrut ca oreacþie la estetismul extrem alpoeziei ruse de la începutul se-colului XX ºi a misticismului rãs-pândit printre intelectualii ruºi.Maiakovski împreunã cu cei dingrupul sãu au pledat pentru re-nunþarea la tradiþia rusã ºi crea-rea unei arte noi, eliberatã de subpresiunea încorsetatã a trecutu-lui. Ei ºi-au strigat propria lor ca-uzã în stradã, declamând versu-rile lor publicului venit din întâm-plare ºi apelând la tot felul demodalitãþi de exprimare cu sco-pul de a ºoca publicul limitat laexperienþa recitatului de tip cla-sic. Comportamentul ºocant al fu-
17, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
turiºtilor ºi modul lor de a se îm-brãca i-a fãcut sã câºtige o repu-taþie spontanã. Poezia lui Maia-kovski din aceastã perioadã pre-revoluþionarã este polemicã, însãnu lipsitã de conþinut poetic: opoezie extrem de personalã, careuneori lua forma unui monologadresat mamei poetului ori suro-rii sale. Poetul îºi pune eul la dis-poziþia publicului într-un stil cealteori devenea ironic ºi trist, caºi în cazul piesei Vladimir Maia-kovski, subintitulatã „o trage-die”. Deºi este cunoscut pentrupiese ca Misteriul buf, Ploºniþasau Baia, el figureazã în antolo-gia conceputã de Leo Butnaru cutragedia intitulatã chiar VladimirMaiakovski, ce a fost scrisã ºireprezentatã în 1913 la Sankt-Pe-tersburg. În acelaºi timp, LeoButnaru ne atrage atenþia cã pie-sa aceasta este consideratã deexegeþi ca fiind un prolog al în-tregii sale opere literare. În cel maicelebru volum de versuri al sãu,Norul cu pantaloni (1915) el pro-clamã poetul ca al treisprezece-lea apostol. Însã, treptat, dupã1915 Maiakovski pare sã fi fostprins între rolul sãu public deapostol ºi suferinþa sa persona-lã, de unde venea poezia sa, aºaîncât va fi arestat în 1921 ºi exe-cutat pentru activitate contrare-voluþionarã, cu toate cã a fostreabilitat post-mortem în 1991.
Poetul rus Aleksandr Vveden-ski (1904–1941) este consideratde critici unul dintre cei mai ori-ginali autori de la începutul pe-rioadei sovietice, reuºind, alãturide poeþi ca Andrei Platonov, sãaducã o contribuþie substanþialãîn ceea ce priveºte înnoirea lim-bajului poetic. Vvedensky însuºivorbea despre poezia sa ca fiind„o criticã a raþiunii mai puternicãdecât aceea a lui Kant” (Polnoesobranie, vol. 2, p. 157). În 1926Vvedenski ºi prietenul sãu Da-niil Harms publicã douã poemeîn antologia anualã a Uniunii So-vietice. Curând dupã aceea începsã corespondeze cu unul din gi-ganþii poeziei ruse de avangar-dã, Boris Pasternak, apoi însuºiKazimir Malevici va cãuta sã sealieze cu cei doi poeþi cu intenþiade a pune la cale o aventurã ar-tisticã ce urma sã combine tea-trul, poezia, muzica ºi pictura. În-tre anii 1927-1930 Vvedenski ºiHarms vor fi liderii grupului Obe-riu (abreviere ce semnifica „Aso-ciaþia pentru Arta Realã”), ultimamare grupare de avangardã dinLeningradul post-revoluþionar. În1930, Mihail Kuzmin nota în jur-nalul sãu cã Aleksandr Vveden-ski este liderul noii generaþii depoeþi avangardiºti. Cele douã pie-se din prezenta antologie (Bradde Crãciun la familia Ivanov ºiUn anumit numãr de conversa-þii) ne demonstreazã cum estedepãºitã graniþã dintre genurileliterare clasice, ceea ce a fãcut caaceste texte sã fie clasificate ca„poeme dramatizate” sau „teatrupoetic”. Trãsãtura comunã aacestor dialoguri este aceea cãurmãresc sistematic distrugerearegulilor convenþionale ale co-municãrii dintre oameni. Dacã înteatrul absurdului era refuzatãideea de sens în genere ºi posi-bilitatea de a comunica era nega-tã consecvent, dialogurile luiVvedenskii par sã sugereze exis-tenþa unei realitãþi superioareacestui non-sens de la niveluldiscursului dramatic. În piesa Unanumit numãr de conversaþiisunt trei personaje care dialo-gheazã despre tot felul de lucruri
Pun în discuþie o con-strucþie structural gre-ºitã, deºi frecvenþa ei în
uz pare sã o legitimeze drept oresursã fireascã. Fenomenul esteexplicabil, pentru cã adoptãm unfapt de vorbire ca o soluþie func-þionalã, iar preocuparea de a-l ra-porta la „permisiunile” sistemu-lui sau la normele academice este,mai degrabã, o îndeletnicire pro-fesionalã, filologicã. Pe fondulacestei tendinþe, propagarea prinimitare a ceva verificat, consa-crat, facil, fãrã efortul de a (re)con-strui, sporeºte frecvenþa faptu-lui în cauzã ºi, tocmai de aceea,atrage atenþia ºi inovaþia nu maitrece neobservatã.
Tipicã pentru o categorie des-tul de cuprinzãtoare este con-strucþia *ce + a avea nevoie, cudiverse actualizãri ale verbului.Utilizãrile sunt diverse, de la slo-ganuri publicitare: „Ce ai nevoiepentru nuntã ºi botez!” (indigo.ro), pânã la traduceri ale unorvorbe de duh: „Tot ce ai nevoieîn viaþã este ignoranþã ºi încre-dere. Astfel succesul este garan-tat – Mark Twain.” (intelepciu-ne.ro) sau la creaþii... interne:„Când ce ai nevoie vine la tine[titlu]” (mariatimuc.blogspot.ro).
Statutul de abatere a fost dejasesizat, în reacþii mai mult sau maipuþin teribiliste: lorenalupu.wor-dpress.com. Nu voi relua la infi-nit ideea cã este grav cã se gre-ºeºte ºi cã demersul cultivãrii lim-bii este absolut necesar. Lucrãri-le de limbã corectã abundã înmãsuri de prevenire, în tratamen-te ºi chiar în date de... anamnezã.Cel care greºeºte e identificat caincult, neinstruit, navetist ori mi-litar „în termen”. Asemenea cali-ficãri vor avea poate rolul de asperia vorbitorul, de a-l prevenicã dacã nu e atent cum vorbeºtese poate compromite. Poate ire-mediabil. Se conturase cândvachiar perspectiva unei pedepse...
În abordarea unui fapt de vor-bire, mai relevante ºi mai intere-sante decât consideraþiile socio-lingvistice sunt criteriile lingvis-ticii interne, cele care vizeazã
o lacunã gramaticalãºi transpunerea oblicã
punctele slabe ale sistemului ºitrec cu vederea „vinovãþia” saustatutul vorbitorului, explicândcircumstanþele comiterii. Treisunt aspectele teoretice aflate înspatele acestei abateri:
1. Transpunere am numit-o.Este o operaþie asemãnãtoare ce-lei de transformare, unul din con-ceptele fundamentale ale „NoiiGramatici”. Astfel, o construcþieprototipicã ºi transformarea eipot funcþiona uneori ca structuride suprafaþã echivalente. De pil-dã, în cazul pasivizãrii: Copilul aspart geamul ºi Geamul a fostspart de copil. Transpunerea sereferã la operaþia (iniþialã, pentrucã apoi totul este imitare) de a„turna” aceeaºi selecþie lexicalãîntr-un tipar sintactic diferit se-nþelege, cu semnificaþie ºi rolpragmatic distincte. Poate fi pri-vitã ca un invers al analogiei, ten-dinþa de a pãstra tiparul. Virtuali-tatea sistemului permite uneoritranspuneri actuale ºi chiar via-bile: Ce vrei? / Vrei ceva? › Îþi dau(tot) ce vrei!; (Le) trebuie ceva. ›Le dãm (tot) ce (le) trebuie. Nu-mai cã uneori transpunerea nu eposibilã, iar „forþarea” sintaxeiproduce construcþii anacolutice:Am nevoie/ trebuinþã / poftã deceva › *Ceva ce am nevoie.
2. Aceste situaþii pot fi inter-pretate ca lacune ale sistemuluigramatical. Lacunã nu înseamnãaici vreun handicap al codului, cio asimetrie a unui microsistem, ac-cepþie pe care am preluat-o din le-xicologie. Un substantiv nu are an-tonim, are mai puþine decât altulsau decât un adjectiv, la fel cum unverb sau o perifrazã verbalã nu aretoate valenþele altui verb.
3. Transpunerea oblicã este untip de greºealã, ce presupuneignorarea raportului indirect întredoi termeni. Forþarea acestei asi-metrii creeazã o structurã abrup-tã, necoplanarã, oblicã în sensulîntinderii pieziºe spre un plan nei-zomorf. În cazul de faþã, nevoia seîntinde dincolo, înspre planul încare se “desfãºoarã” a trebui.
nnnnn Claudia Drãghici
într-un mod cât mai aleatoriu cuputinþã: tot sistemul lor comuni-cativ este destructurat, iar legã-tura dintre semn ºi referent, din-tre cuvânt ºi lucru, dintre text ºicontext este anulatã astfel încâtla final aºa-zisul dialog al celortrei se resoarbe într-un dialog cusine, un dialog al aceleiaºi enti-tãþi care sugereazã ca se pot emi-te diferite afirmaþii despre un sub-iect schimbând unghiul de vede-re al problemei ca, pânã la urmã,totul sã nu fie decât un scenariuproiectat de sine ºi pentru sinede un eu artistic ce se bucurã dedepãºirea graniþelor limbajuluicomun, de distrugerea regulilorde comunicare, de posibilitateade a comunica altceva, total nouºi imprevizibil.
Daniil Harms (1905-1942, nu-mele lui de familie real fiind Iuva-chev) este cel mai cunoscut scri-itor avangardist rus din grupulOberiu. El a scris între anii 1920-1930 fãrã nici o speranþã de pu-blicare, motiv pentru care nici nuºi-a bãtut manuscrisele la maºi-nã. Deºi a fost arestat chiar îna-inte de al doilea rãzboi mondial ºia murit în închisoare în 1942, to-tuºi manuscrisele sale au circu-lat ºi dupã anul morþii sale în Eu-ropa de Est. Ele au fost descope-rite de George Gibian care a pu-blicat o serie dintre prozele saleîn englezã ºi o piesã de teatru(Elizabeth Bam), alãturi de o se-rie dintre operele lui AleksandrVvedenski în cartea Russia’s LostLiterature of the Absurd (1971).În aceastã antologie Harms esteprezent cu unsprezece piese, des-tul de scurte ca ºi a celorlalþi au-tori avangardiºti antologaþi aici.Publicate postum, piesele sale nutrebuie înþelese desigur – ca ori-ce piesã avangardistã – prin pris-ma principiilor estetice obiºnuitede pune în scenã, ci ca o dramati-zare proiectatã în direcþia unei ac-tualizãri a ideii centrale: maimulte piese ale lui Daniil Harmsau în centru tema izgonirii din rai,dar acest lucru este implicit. Deexemplu, dacã ne referim la piesaAdam ºi Eva, care are patru pãrþi,vom observa cã numai prima par-te (ce are aproape o paginã detext) cuprinde o serie de replicice au tangenþã cu tema piesei, întimp ce urmãtoarele trei pãrþi (ocu-pând toate trei mai puþin de opaginã) sunt, de fapt, niºte ta-blouri dramatice care sugereazãprintr-o imagine pusã în scenã unaspect al temei principale. „Adamºi Eva stau într-un mesteacãn ºicântã.” – este enunþul în care seconcentreazã toatã cea de-a pa-tra parte, cu care se ºi încheie pie-sa. Cu toatã cã textele lui nu auvãzut lumina tiparului în Rusiavremii sale, în Occident DaniilHarms este în centrul mai multormonografii, iar cea mai bunã din-tre ele este consideratã DaniilHarms et la fin de l’avant-garderusse (1991) de Jean-PhilippeJaccard.
Igor Bahterev (1908–1996)este considerat „ultimul dintreobereiþi” ºi unul dintre cei maiconsecvenþi colaboratori ai revis-tei de avangardã „transponans”.În 1925 a scris primele sale poe-me, urmând ca în 1980 sã fie tipã-rite în 5 exemplare-„samizdat”. Lafel ca Harms ºi Vvedenski, Bah-terev este arestat în 1931, iar înintervalul în care era în închisoa-re îi apare prima carte, Bibarma-ºii. A mai publicat volumeleFurci ºi versuri (cuprinzând po-eme scrise în anii 1926-1930) ºiSperante înºelate (prozã). Ca ºi
în celelalte opere ale sale, IgorBahterev cultivã în piesa RegeleMakedon sau Fenia ºi omomle-þii „o poeticã a absurdului, cunote impresioniste, pe alocuritranspusã într-un limbaj transra-þional decorativ, verbocreator,inventiv ºi sfidãtor de cliºee”,dupã cum subliniazã în prezenta-re Leo Butnaru.
În Addenda care încheie vo-lumul, cititorul are acces la ungrupaj de manifeste ºi texte pro-gramatice (O palmã datã gustu-lui public, Moºtenirea simbolis-mului ºi acmeismul, TeatrulOBERIU, Declaraþia imagismu-lui etc.) ce completeazã pieseleantologate pentru a avea o ima-gine de ansamblu cât mai cuprin-zãtoare asupra dramaturgilor ruºide expresie avangardistã. Dinacelaºi motiv antologatorul aadãugat ºi dosarul de imagini cene oferã diferite alte informaþiidespre activitatea lor dramatur-gicã sau fotografii-document ceatestã felul în care represiunilepolitice impuse de Stalin le-augrãbit sfârºitul, cum este cazulscriitorilor Nikolai Gumiliov, IgorTerentiev, Aleksandr Vvedenskiºi Daniil Harms, care au fost vic-time ale terorii staliniste.
Pe lângã cartea de faþã ºi an-tologiile anterioare dedicateavangardei ruse, ca Avangardarusã (2006; I - poezie, II - prozã,teatru), Miniatura poeticã rusã(2006), 100 de poeþi ai avangar-dei ruse (2008), la care se adaugão serie de volume de versuri, pro-zã ºi eseuri traduse din avangar-diºtii ruºi (Vladimir Maiakovski,Velimir Hlebnikov, Aleksei Kru-cionâh, Leonid Dobîcin etc.), LeoButnaru a mai publicat o antolo-gie intitulatã Avangarda – JertfaGulagului (Editura FundaþieiCulturale Poezia, 2011), pentru cã„dupã o sutã de ani, ºi în EstulEuropei a venit, în fine, timpulvalorificãrii ºi sistematizãrii isto-rice neconstrânse, necenzurate,obiective a fascinantei fenome-nologii de reînnoire a discursu-lui literaturocreator, numit avan-gardã”. Binecunoscut ca poet,prozator, eseist ºi istoric literar,Leo Butnaru s-a impus, fãrã în-doialã, în istoria noastrã literarãdrept principalul traducãtor ºipromotor al scriitorilor avangar-diºti ruºi ºi ucrainieni în Româ-nia, ceea ce nu este puþin lucru.
Andreas Feininger - 42nd Street View (1942)
18 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ
filosofia româneascãsub comuniºti (I)
Dupã 23 august 1944 lu-mea româneascã a tre-cut de la o dictaturã
militarã de tip fascist la o demo-craþie trunchiatã, conducând in-evitabil spre totalitarismul comu-nist. „Scurta perioadã dintre 23August 1944 ºi 30 Decembrie1947, deosebit de complexã ºicontradictorie, se caracterizeazã,mai mult decât oricare altã perioa-dã din trecut, întru-un anumesens, prin incertitudine ºi drama-tism pe toate planurile. Ea repre-zintã lupta surdã, disperatã ºi in-egalã dintre forþele pãrãsite deistorie, care încearcã sã aperevalorile societãþii constituite, ºiforþele favorizate de conjuncturapoliticã ºi militarã, care tind la sfã-râmarea acestei societãþi ºi la pre-luarea integralã a puterii”1 .
Schimbarea din temelii a Ro-mâniei, într-un ritm ameþitor, aprovocat mari miºcãri în rândulelitei intelectuale. Intelectualiideveniþi de stânga peste noapteîºi vor vãrsa tot veninul lor asu-pra celor de dreapta, care au pi-cat în dizgraþie, odatã cu schim-barea de regim politic.
Din toamna anului 1944, timpde trei ani, pânã în decembrie1947, zilnic se citea în presã de-spre „trãdãtori”, „fasciºti”, „cri-minali de rãzboi” sau „colabora-þioniºti”. Cine erau aceºtia? Pri-mii intelectuali care au fost jerfiþi,au fost filosofii – dregãtori (mi-niºtrii) fostului cabinet antones-cian. Amintim aici pe: Traian Brãi-leanu, legionar, ministrul Educa-þiei Naþionale în guvernarea le-gionarã (sep. 1940 – ian. 1941);Nichifor Crainic, ministrul al Pro-pagandei Naþionale (1940, 1941);Mircea Vulcãnescu, subsecretarde stat la ministerul Finanþelor(ian. 1941 – aug. 1944) ºi Ion Pe-trovici, ministrul Educaþiei, Cul-turii Naþionale ºi Cultelor(dec.1941 – aug. 1944). Psiholo-gul ºi filosoful C. Rãdulescu-Motru observã cu durere cã: „zia-riºtii se gudurã pe lângã noii stã-pâni, cum se gudurau înainte pelângã cei vechi. Aceleaºi fraze deadulare ºi aceleaºi fraze de pone-grire, izvorâte din înrãdãcinatulegocentrism caracteristic nouãromânilor.”2
Tot C. Rãdulescu-Motru amin-teºte despre foºtii miniºtrii anto-nescieni ca fiind internaþi în la-gãrul de la Tg. Jiu. „Mã gândescla generalul Pantazi ºi la I. Petro-vici, pe care îi cunosc mai binesufleteºte. Cât de afectaþi trebu-ie sã fie ei de noua situaþie. ÎnRomânia, cariera de ministru, afa-rã de împãcarea vanitãþii perso-nale ºi de înavuþire pentru aceicare sunt necinstiþi din fire, nuduce decât la decepþii ºi amãrã-ciuni.”3 Pe Ion Petrovici, gazete-le comuniste îl numeau criminalde rãzboi din douã cauze: 1) Încalitate de ministrul al Învãþãmân-tului ºi Culturii a devastat Uni-versitatea ºi ºcolile ruseºti dinOdesa de materialul lor didactic;
2) prin cuvântãrile sale înflãcãra-te, a îndemnat la urã contra ruºi-lor. Toate aceste acuzaþii sunt totalneadevãrate. În Transnistria nus-a amestecat Petrovici, cum nus-a amestecat nici un alt minis-tru. De tot ce s-a întâmplat acoloera rãspunzãtor guvernatorulAlexianu ºi ºefii armatei.
Iorgu Iordan publicã în „Tri-buna poporului” articolul Un mi-nistru antonescian, I. Petrovici.„Iatã un stâlp al fostului regim,dictatorul despre care, dupã câtºtiu, nu s-a scris nimic în jurnale-le noastre, aºa de bogate altfel înrelatãri privitoare la guvernareacare dusese þara de râpã, îmi iausarcina sã dezvãlui câteva din«isprãvile marelui filosof» IonPetrovici.”4
Atacurile încep sã vinã dintoate pãrþile. Pentru C. Balmuº –rectorul Universitãþii din Bucu-reºti – Petrovici era filosoful „cuo pripitã educaþie intelectualã,fãcutã la ºcoala francmasonuluiTitu Maiorescu”. („Victoria”, 21oct. 1944). „Scânteia” din 21 ian.1945, se întreba: „Cum se poateca fostul ministru Petrovici sã-ºimai anunþe cursul, aici la Bucu-reºti?” În aceeaºi zi este ridicat ºiinternat în lagãrul de la Caracal.Este eliberat ºi, mai întâi, i s-a sta-bilit domiciliu forþat în propria sacasã din Bucureºti, unde era zil-nic sâcâit cu vizitele comisarilorde poliþie care vor sã-i rechiziþio-neze casa. Situaþia filosofuluidevenise aºa de disperatã, încâta cerut unui prieten sã-i procureotravã ca sã sfârºeascã odatãchinul în care se afla.
Seria eliminãrilor din viaþa so-cialã a lui Ion Petrovici culmi-neazã cu eliminarea din Societa-tea Scriitorilor Români, de la Uni-versitatea din Bucureºti ºi de laAcademia Românã. Opera filoso-ficã ºi cea literarã i-au fost trecu-te la index. În 1946 filosoful îi oferãlui I. Brãtescu-Voineºti, volumulViaþa ºi opera lui Kant, ed. a II-a,apãrutã în 1944 la Casa ªcoale-lor, cu urmãtoarea dedicaþie: „Ma-estrului I. Brãtescu-Voineºti, caresper cã mã va ajuta sã descifrezenigma, pentru ce aceastã cartea fost interzisã de comisia de ar-mistiþiu”.
De ce atâta urã faþã de foºtiidemnitari antonescieni? Existã oexplicaþie! România era ocupatãde armata sovieticã. Stalin a cerut
Bucureºtiului sã-l înºtiinþeze cineau fost miniºtrii din timpul guver-nãrii mareºalului Antonescu, pen-tru a-i condamna la moarte.
Dintre filosofii români, IonPetrovici ºi Nichifor Crainic vorsuferi ani grei de detenþie, iarMircea Vulcãnescu ºi Traian Brãi-leanu vor muri în închisoarea dela Aiud.
Pânã în 1944, filosofia „de fac-to” în România era cea scientist-pozitivistã. „Filosofia care s-a fã-cut pânã acum în România – scriaC. Rãdulescu-Motru – ºi pe careo numim ºtiinþificã, nu pentru cãea se confundã cu ºtiinþa, cãcidacã s-ar confunda cu ºtiinþa n-ar mai fi filosofie ci ar fi ºtiinþã.Problemele ei sunt împrumutatedin filosofia europeanã ºi suntaceleaºi cu ale marilor filosoficunoscuþi în toatã lumea. În filo-sofia româneascã, esenþial esteceea ce a fost esenþial pentruAristotel, Descartes, Leibniz,Kant, Hegel, Schopenhauer, Her-bart, Wundt ºi alþii.”5 Alãturi defilosofia scientistã noi aveam, însubsidiar, ºi o filosofie liricã,care avea ca factor metafizic cen-tral „misterul”. Începând cu 1945,filosofia marxistã începe sã seimpunã. Lucreþiu Pãrtãºcanu esteprimul care vorbeºte despre ne-cesitatea introducerii filosofieimarxiste în România. „În toamnaanului 1944, Lucreþiu Pãtrãºcanuintrã într-o autenticã fibrilaþie in-telectualã. În paralel cu activita-tea ministerialã, în cei trei ani careurmeazã el devine un teoretician– ignorând cu obstinaþie cã par-tidul nu-i cerea aºa ceva. Pânã în1946, cartea sa Curente ºi ten-dinþe în filosofia româneascãapare în trei ediþii, fiind un auten-tic succes al Editurii Socec.”6 Înaceastã lucrare, el face o analizã„spectralã” a principalelor curen-te ºi tendinþe filosofice româneºti,arãtând cã de aceia critica nu-isuficientã, nici atunci când dis-cutãm problemele de filosofie îngeneral, nici când ne ocupãm înspecial de filosofia româneascã.Alãturi de „considerarea criticã acurentelor ºi a tendinþelor actua-le în filosofia noastrã, urmeazã sãfie formulatã, cu precizie ºi hotã-râre, concepþia materialismuluidialectic, concepþie opusã siste-melor ºi doctrinelor azi dominan-te la noi.”7
Juristul-filosof Pãtrãºcanu îm-pãrtãºea ideea potrivit cãreiamaterialismul dialectic este armã-tura necesarã „în lupta concretã,determinatã de condiþiile istoricepentru progres, pentru realizareaprogresului, în vastele ºi multi-plele lui forme.”8
Filosoful C. Rãdulescu-Motruîl demascã pe Pãtrãºcanu susþi-nând cã scopul sãu a fost sã „ara-te cã filosofia de astãzi este încrizã, fiindcã în loc de a se bazape realitatea adevãratã, ea se ba-zeazã pe o realitate subiectivã ºichiar misticã. Ieºirea din crizã opoate avea, dupã dânsul, filoso-fia, dacã ea îºi ia ca bazã materia,singura realitate adevãratã. [...] Aface din metoda dialecticã o me-todã fundamentalã pentru un sis-tem materialist filosofic, ºi a vorbiastfel de un materialism dialec-tic, cum o fac comuniºtii ruºi ºipe urma lor dl. Lucreþiu Pãtrãº-canu, este a face propagandãpoliticã, dar nu filosofie.”9
În filosofia româneascã, TituMaiorescu îl considera pe Kantca fiind un filosof reprezentativpentru gândirea europeanã. Filo-soful Maiorescu „aprecia dinºtiinþã, mai mult decât rezultateleei concrete, care urmau sã fie de-pãºite, metoda ºtiinþificã sauspiritul ºtiinþific, pe care cãutasã-l introducã ºi în filosofie: înte-meierea pe fapte reale, rigurozi-tatea demonstraþiei, certitudineaadevãrurilor, examinarea criticã ateoriilor existente etc. Din punctde vedere al rigurozitãþii cercetã-rii filosofice, criticismul kantianse apropia de metoda ºtiinþificãºi era în fond un reflex al spiritu-lui ºtiinþific în filosofie.”10 Cu toa-te acestea, nici Kant nu va scãpanevalorificat din punct de vede-re marxist.
A. G. Vaida realizeazã primul omonografie închinatã filosofieikantiene din perspectiva filoso-fiei marxiste. Lucrarea se intitu-leazã Încercare criticã asuprafilosofiei kantiene. Autorul recu-noaºte cã gândirea secolului alXVIII-le e copleºitã de persona-litatea filosoficã a lui Kant. „Eleste creatorul unui nou drum înfilosofia idealistã, a cãrui influ-enþã a radiat pânã în zilele noas-tre”11 . A. G. Vaida îl citeazã peMarx care sublinia undeva cã,pentru a cunoaºte artificialitateaconstrucþiei filosofice idealiste,
trebuie sã-l cunoºti pe Kant.„Dupã Kant, - scria Vaida – He-gel este cel care demonstreazãtermenul ultim al idealismului ºipregãteºte totodatã, prin meto-da sa dialecticã, tranziþia la filo-sofia materialist dialecticã.”12
Materialismul dialectic, „contrartuturor celorlalte concepþii filo-sofice, nu este numai o concep-þie contemplativã, ci totodatã oconcepþie de combativitate ºtiin-þificã.”13
Analizând problema contra-dicþiei, Vaida considerã cã filo-soful Kant a dat o dezvoltare ne-gativã acesteia, în timp ce Hegelpune dialectica în drepturi cametodã de gândire, enunþândcalitatea ei pozitivã. Totuºi, „re-zolvarea contradicþiilor ºi de launu ºi de la altul se face de cãtreMarx ºi Engels prin enunþareaconcepþiei lor dialectico-materi-alistã. [...] Materialismul dialec-tic, sau filosofia ºtiinþificã careexprimã interesele istorice aleunei noi epoci structural-socia-le: epoca socialistã a omenirii,rezolvã contradicþiile de la [Kantºi Hegel] prin soluþia ºtiinþifi-cã”14 .
În opinia lui Vaida, o lumenouã, plinã de orizonturi, se des-chide pentru dezvoltarea ºtiinþi-ficã ºi filosoficã. Care este aceas-ta? Bineînþeles, marxismul!„Aplicarea materialismului dialec-tic la viaþa naturii cât ºi la socie-tatea omeneascã, de Marx ºi En-gels, apoi dezvoltat de cãtre Le-nin ºi Stalin, a deschis culmi ne-bãnuite culturii umane.”15
Acesta era cuvântul de ordi-ne al filosofilor români crescuþiîn ºcoala comunismului bolºe-vic: „Sã rupem cu trecutul! Sãîncepem o viaþã nouã, o viaþãruseascã!” Dupã un ocol, „fãcut,timp de câteva secole, în luminaculturii apusene, România se în-toarce în matca vechilor sciþi,pentru a intra în masa anonimã aSovietelor ruse.”16
1 M. Niþescu, Sub zodia prole-cultismului. Dialectica puterii, Bu-cureºti, Editura Humanitas, 1995, p.21.
2 C. Rãdulescu-Motru, Revizuiriºi adãugiri, vol. II, 1944, ediþie în-grijitã de Rodica Bichiº, comentat deDinu C. Giurãscu, Bucureºti, Editu-ra Floarea Darurilor, 1996, p. 264.
3 Ibidem, p. 265.4 I. Iordan, Articole politice, Bu-
cureºti, Editura Politicã, 1979,p.102.
5 C. Rãdulescu-Motru, Filoso-fia în România veche, p.148.
6 Adrian Cioroianu, Pe umerii luiMarx. O introducere în istoria co-munismului românesc, Bucureºti,Editura Curtea veche, 2007, p. 244.
7 Lucreþiu Pãtrãºcanu, Curenteºi tendinþe în filosofia româneascã,Bucureºti, Editura Socec & Co,S.A.R, 1946, p. 7.
8 Idem.9 C. Rãdulescu-Motru, Revizuiri
ºi adãugiri, vol. III, 1945, ediþie în-grijitã de Gabriela Dumitrescu, Bu-cureºti, Editura Floarea darurilor,1999, p. 389,392.
10 Simion Ghiþã, Titu Maiorescuºi filosofia europeanã, Galaþi, Edi-tura Porto – Franco, 1995, p. 207.
11 A. G. Vaida, Încercare criticãasupra filosofiei kantiene, Bucureºti,Editura Cartea româneascã, [s. a], p.15.
12 Idem.13 Ibidem, p. 159.14 Ibidem, p. 172.15 Idem.16 C. Rãdulescu-Motru, Op. cit.,
p. 53.
Perioada prolecultist-stalinistã (1948-1964)
19, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
T homas Brussig estenãscut în Berlin, în1964, fãcând, aºadar,
parte dintre acei „hineingebo-ren”,2 tineri nãscuþi dupã forma-rea statului german de est, carenu au cunoscut, direct, traumarãzboiului ºi se simt rupþi, în ega-lã mãsurã, de experienþa genera-þiei anterioare, cea care a înteme-iat Republica Democratã ºi a ade-rat trup ºi suflet la idealurile mar-xiste. Faptul cã Thomas Brussiga fost, de la început, un noncon-formist, preferând marginalizareaoricãrui compromis cu sistemul,transpare din biografia sa: între1981 ºi 1984 urmeazã cursurileunei ºcoli profesionale de con-strucþii, dupã absolvire ºi pânãîn 1990 lucrând, printre altele, caportar de muzeu ºi hotel, ghid,muncitor în fabricã, spãlãtor devase. Primul sãu roman, Wasser-farben (1991, sub pseudonim),este, de fapt, prelucrarea acestuimaterial autobiografic, prezen-tând criza existenþialã a unui tâ-nãr narator aflat în preajma baca-laureatului ºi care îºi cautã undrum propriu în viaþã. Este de re-marcat faptul, extrem de impor-tant, cã Brussig nu a publicat ni-mic înainte de 1989: Wasserfar-ben a fost scris, susþine autorul,„ca ºi cum nu ar fi existat cenzu-rã,” pentru a fi pãstrat în sertarpânã în noiembrie 1989, când,prevestind sfârºitul acesteia, edi-turile au fost invadate de nenu-mãraþi aspiranþi literari. Dupã cã-derea zidului ºi dupã reunificare,Brussig a început studiul socio-logiei pe care, însã, l-a întreruptdupã trei ani, alegând sã urmezecursurile academiei de film Kon-rad Wolf din Potsdam-Babel-sberg. Din 1995 este scriitor li-ber-profesionist, cu o masivã pre-zenþã jurnalisticã, scriind regulatpentru toate marile ziare germa-ne pe o multitudine de teme, dela cãrþi pânã la fotbal.
1995 este anul propriu-zis alconsacrãrii literare (Wasserfarbena trecut mai mult neobservat) prinapariþia romanului Helden wiewir (Eroi ca noi), care îl proiec-teazã imediat în vârful noului valde tineri scriitori germani, expo-nenþi ai unei schimbãri radicalede mentalitate, scriind fãrã com-plexe ºi menajamente o cu totulaltfel de literaturã decât pânãatunci. De altfel, mai multe roma-ne (printre altele Faserland, deChristian Kracht sau Nox deThomas Hettche) care marchea-zã începutul unei noi epoci înpeisajul literar german apar înacest an, considerat, de aceea, decãtre criticã, un an cheie, de coti-turã în istoria literaturii germanecontemporane.3 În cazul noilorautori din fosta Republicã Demo-cratã, radicalitatea demersului lorliterar duce la recuzarea violentãa generaþiei marilor autori ai RDG,precum Christa Wolf ºi Günter deBruyn, consideratã obsoletã es-tetic ºi vinovatã moral de a fi pac-tizat cu regimul.
nnnnn ROXANA GHIÞÃ
Thomas Brussig, sau portretulunui scriitor de succes
din Germania reunificatã1
Prin raportarea complet dega-jatã, ba chiar ireverenþioasã la tre-cut, prin noul tip de scriiturã, in-spirat din modele narative ameri-cane, prin utilizarea masivã aumorului, ironiei ºi a parodiei, printematica ºocantã, romanul luiBrussig polarizeazã imediat aten-þia criticii (peste 3000 de croniciºi recenzii!!!), devine obiectulunor controverse furioase ºicunoaºte un extraordinar succesde public. Este declarat imediat afi marele „Wenderoman” înde-lung aºteptat4 (roman al momen-tului 1989, Wende însemnând co-titurã, fiind termenul prin careeste denumitã, în Germania, tre-cerea de la sistemul socialist larealitãþile postsocialiste) ºi sevinde, în numai patru ani de lapublicare, în peste 200.000 deexemplare. Este adaptat pentruradio, teatru ºi film, este inclus înseria de autori Königs Erläute-rungen a editurii C. Bange Ver-lag, care oferã interpretãri de ope-re ca auxiliare didactice pentruelevi. Romanul lui Thomas Brus-sig, pe care autorul nu îl consi-derã o scriere autobiograficã, seînscrie, totuºi, în tiparul autobio-grafiei fictive prin aceea cã ia for-ma unei naraþiuni homodiegetice(Ich-Erzählung, în naratologiagermanã): protagonistul KlausUhltzscht îºi rememoreazã viaþacu prilejul unui interviu acordatreporterului american Kitzelstein,de la celebrul cotidian New YorkTimes. Publicului îi este, însã, pre-zentatã nu numai povestea des-tinului sãu individual, ci ºi un ta-blou satiric al vieþii în fosta Ger-manie democratã, condimentat,în final, cu o variantã proprie aevenimentelor istorice ale cãde-rii zidului Berlinului ºi ale reunifi-cãrii. Klaus Uhltzscht este, defapt, cel cãruia i se datoreazãacest eveniment epocal, ºi nu re-voluþiei paºnice a concetãþenilorsãi. Motivul condenseazã toateelementele de ºocant, grotesc,satiric, scandalos care constitu-ie marca de neuitat a romanului,ºi care traduc, de fapt, violenþa ºibrutalitatea gestului de rupere detrecut: soldaþii care pãzeau ziduls-au vãzut siliþi sã se retragã ºisã permitã escladarea acestuia,copleºiþi fiind de groazã la vede-rea gigantescului penis exhibatde erou. Dupã cum mãrturiseºteBrussig într-un interviu, scopulurmãrit a fost acela de a provocao investigare individualã ºi co-lectivã a trecutului socialist, din-colo de orice ipocrizie, pentru cãfãrã asumarea onestã a proprieiresponsabilitãþi la sprijinirea, ac-tivã sau pasivã, a regimului tota-litar, nu va putea exista o însãnã-toºire realã: „Este o carte pe caream scris-o din furie ºi dezamãgi-re cã Vergangenheitsbewälti-gung5 nu a avut loc cum ar fi tre-buit. Inventez o figurã literarãcare se confruntã cu ºi îºi înfrun-tã eºecul. Are cea mai rea biogra-fie de Mitläufer [tovar㺠dedrum, sau complice, al regimuluisocialist, n.a.], pe care mi-am pu-
tut-o imagina ºi ºi-o povesteºteaºa de liber, cã niciunul dintrefoºtii Mitläufer nu trebuie sã maiînfrumuseþeze nimic ci poate sã-ºi povesteascã propriul registru,mult mai mic, de pãcate, ºi poatecã, fãcând acest lucru, va devenipuþin mai deºtept”.6
În ciuda vocilor contestatare,care i-au negat orice valoare lite-rarã, plasându-l în categoria far-selor literare sau a pornografiei,romanul s-a bucurat de un inte-res crescând ºi în mediul criticiiacademice, mãrturie stând numã-rul impresionant de studii ºi arti-cole în reviste de specialitate ger-mane ºi internaþionale, în princi-pal în lumea anglo-saxonã, dar nunumai. În 2010, când un volumcolectiv editat de Peter Hutchin-son and Michael Minden îºi pro-pune sã investigheze jaloanelenoului roman german, OsmanDurrani, dupã o atentã analizã areceptãrii ºi a impactului romanu-lui lui Brussig din punct de ve-dere atât literar cât ºi mentalitar,ajunge la concluzia cã, într-ade-vãr, existã argumente solide pen-tru a considera Eroi ca noi unpunct de cotiturã în proza ger-manã contemporanã.7
Succesul lui Brussig a fost se-dimentat cu urmãtorul roman, Amkürzeren Ende der Sonnenallee(1999), care a apãrut în limba ro-mânã sub titlul de Aleea Soare-lui (Humanitas, 2003, trad. MaraYvonne Wagner), singura carte,de altfel, prin care Brussig poatefi cunoscut de publicul român. Labaza romanului s-a aflat scena-riul pentru filmul cu acelaºi nume,a cãrui lansare i-a precedat cu pu-þin înainte (co-autor fiind regizo-rul Leander Haußmann) ºi care afost vizionat, pânã în 2003, depeste 2,6 milioane de spectatori.ªi de aceastã datã, cartea a pro-vocat numeroase controverse,acuza principalã fiind aceea de acontribui, prin prezentarea ro-manþios-idealizatã a vieþii subcomunism, la vehicularea uneiimagini istorice false despre ade-vãratele condiþii de viaþã din re-gimul totalitar, hrãnind, astfel,trend-ul Ostalgiei care a devenitdominant în fostele landuri dinEst în anii ’90. Ostalgie, termenpus în circulaþie în 1990, de unactor din Dresda, este o combi-naþie între Ost (est) ºi Nostalgie(nostalgie) care încearcã sã sur-prindã esenþa amestecului denostalgie dupã trecut ºi senti-mentele complexe de dupã reuni-ficare, de pierdere a identitãþii,dezamãgire faþã de prezent, dezi-luzie în privinþa sistemului capi-talist, imposibilitate de a se adap-ta la noul stil de viaþã din cauzagap-ului mentalitar ºi economicdintre cetãþenii din vest ºi cei dinest, având drept rezultat margi-nalizarea acestora din urmã. Nu-mitã ºi „melancolie posttotalita-rã”, sau „nostalgie parþialã”,aceastã ostalgie reprezintã, defapt, aºa cum au definit-o Ker-stin ºi Gunner Decker, paradoxa-la „capacitate de a deplânge fap-
tul cã nu mai este aºa cum, defapt, nu a fost nici înainte”, sau,cu alte cuvinte, nevoia resimþitãde populaþia în crizã identitarã dea se refugia într-un „proiect lite-rar” al Republicii Democrate, încrearea unui basm colectiv cuprivire la propriul trecut.8 În vi-ziunea personalã a lui Brussig,Aleea Soarelui vine sã propunão manierã diferitã de raportare laRDG faþã de Eroi ca noi, cele douãromane putându-se constitui într-un diptih al investigãrii trecutuluiindividual ºi colectiv, al mecanis-melor memoriei, din perspectivecvasi opuse: în Eroi ca noi, satirãnecruþãtoare ºi confruntarea lip-sitã de menajamente cu propriaconºtiinþã, în Aleea Soarelui, ac-ceptarea plinã de tandreþe ºi îm-pãcarea cu rãnile istoriei.
Urmãtoarele cãrþi ale lui Brus-sig nu s-au mai bucurat de succe-sul primelor romane (Leben bisMänner, 2001, Wie es leuchtet,2004, Berliner Orgie, 2007,Schiedsrichter Fertig, 2007); din-tre acestea, Berliner Orgie (Orgiaberlinezã), o incursiune cu carac-ter documentar în lumea bordelu-rilor berlineze, pe care autorul aefectuat-o ca urmare a unui con-tract generos cu un ziar „de bule-vard” (varianta germanã a „tabloi-dului”), a avut cele mai defavora-bile recenzii. Cu Wie es leuchtet,un roman de 600 de pagini pe carel-am menþionat deja, ºi care oferão panoramã minuþioasã a eveni-mentelor din august 1989 pânã lareunificarea din 1990, Brussig avrut sã ofere, fãrã îndoialã, unpandant în cheie majorã a satiri-cului Eroi ca noi, adevãratul Wen-deroman, întrucât critica s-ar fiînºelat în ceea ce priveºte etiche-tarea primului drept Wenderoman:astfel, Eroi ca noi nu descrie,dupã Brussig, „nici cauzele niciprocesul tranziþiei”.9
În concluzie, Thomas Brussigeste, alãturi de Ingo Schulze, celmai renumit ºi de succes autor algeneraþiei de dupã 1989 (Post-Wende-Generation) provenitãdin fosta Germanie de Est, alecãrui romane au fost traduse înpeste 28 de limbi ºi au devenit,de multe ori, bestseller. ªi-a do-bândit, prin specificul tematiciisale, faima de „expert al Estului”
(Ostexperte) ºi de „specialist întreburile patriei” (Heimatsac-hverständiger),10 cu referire, de-sigur, la fosta Republicã Demo-cratã. Existã, bineînþeles, ºi onuanþã de maliþiozitate în acestedenumiri, mai ales dupã publica-rea romanului Wie es leuchtet,când aceastã preocupare, spununii, obsesivã cu trecutul comu-nist, a fost pusã de unii critici peseama incapacitãþii autorului dea-ºi lãrgi spectrul tematic sau aunor considerente mediatice. In-diferent, însã, de ceea ce se vaîntâmpla de acum înainte cu ca-riera literarã a lui Brussig, certeste faptul cã acesta a reuºit, prinEroi ca noi, sã ofere unul dintreromanele cult ale unei generaþiiºi sã dea tonul unui schimbãriradicale de viziune ºi stil în litera-tura germanã contemporanã.
1 Acknowledgments: This paperis suported by the Sectorial Opera-tional Programme Human ResourcesDevelopment (SOP HRD), financedfrom the European Social Fund andby the Romanian Government un-der the contract number SOP HRD/89/1.5/S/59758.
2 Pus în circulaþie de titlul volu-mului de poezii al lui Uwe Kolbe,din 1982, termenul poate fi tradusaproximativ prin „nãscut în înterior”.
3 cf. Richard Kämmerling în a sascurtã istorie a literaturii de dupã1989, apãrutã în 2011: Das kurzeGlück der Gegenwart, Deutschspra-chige Literatur seit ’89, Klett-Cot-ta, Stuttgart 2011, pg. 28.
4 de cãtre unul dintre criticii ceimai cunoscuþi din fosta RDG, Chris-toph Dieckmann, în recenzia “Klausund wie er die Welt sah: Der jungeOstberliner Autor Thomas Brussighat den heißersehnten Wenderomangeschrieben,” Die Zeit 8 September,1995.
5 Termen german care denumeº-te procesul de “confruntare cu tre-cutul”, adicã examinarea criticã ºiasumarea acestuia pentru ca, învã-þând din el, sã se poatã merge înain-te; a fost creat în timpul procesuluide denazificare de dupã cel de-al doi-lea rãzboi mondial dar se foloseºte ºipentru procesele socio-culturale carevizeazã confruntarea cu moºtenirearegimului totalitar al RDG, dupã1989.
6 Interviu cu Michael Neubauer:Gefeit vor Utopien, in: TAZ, 5. oct.1998.
7 Osman Durrani, „Brussig, Hel-den wie wir” in Hutchinson, Peter&Minden, Michael (eds.), Lan-dmarks in the German Novel(2), Pe-ter Lang, 2010, pp. 129-147, pg.132.
8 Iris Radisch, „Dichter in Hal-btrauer”, in Die Zeit, 4.6.1993, Nr. 23.
9 Interviu cu Susanne Messmer,“Das Buch war ein Wagnis”, in tazdin 25.09.2004.
10 Jörg Magenau, „Kindheit-smuster. „Thomas Brussig oder dieewige Jugend der DDR”, in ThomasKraft (ed.), aufgerissen. Zur Litera-tur der 90er, Piper Verlag 2000, pp.41-52, pg. 42.
Man Ray - Tears
20 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
rte
Noua stagiune a Filar-monicii „Oltenia” dinCraiova a început cu
un concert al orchestrei simfoni-ce, într-un program de „zile mari”,desfãºurat sub bagheta unui tâ-nãr ºi înzestrat dirijor din Repu-blica Moldova, Mihail Agafiþa,care este ºef de orchestrã perma-nent al Filarmonicilor din Chiºi-nãu ºi Cluj-Napoca. Meritul in-contestabil ºi demn de subliniateste acela cã dirijorul a acceptatsã includã în program o lucrareromâneascã în primã audiþie cra-ioveanã: fascinantul Triptic alcompozitorului transilvan AdrianPop, un opus de cuceritoare fru-museþe, de o viziune personalãce pune „în paginã” esenþelemuzicii noastre folclorice. Piesaa doua din program, care aconstat din Concertul pentruvioarã de A. Dvoøák, ne-a prile-juit reîntâlnirea cu violonistul Li-viu Prunaru, a cãrui evoluþie ne-a impresionat, artistul creând unmoment de mare artã: un discursde o claritate impecabilã, calm,solemn, majestuos, dar ºi efer-vescent, tulburãtor, entuzias-mant. Tehnica sa este desãvârºi-tã, cântã cu o dezinvolturã impre-sionantã; tonul Stradivariusuluisãu este frumos, dulce, dar înacelaºi timp penetrant. Din acestpunct de vedere, Liviu Prunaru acreat o searã magicã, un eveni-ment copleºitor. De menþionateste ºi faptul cã în preambululserii, primarul Lia Olguþa Vasiles-cu, i-a înmânat titlul de „Cetãþeande Onoare al Municipiului Craio-va”. Finalul concertului inaugu-ral al stagiunii Filarmonicii „Olte-nia” a revenit celei de a V-a Sim-fonii ceaikovskiene, unul din „ºla-gãrele” consacrate ale repertoriu-lui simfonic universal. DirijorulMihai Agafiþa a ºtiut sã clãdeas-cã sonoritãþi veridice, autentice„catedrale”, solicitând muzicieniiorchestrei la un travaliu care apus în „paginã” precizia ataculuifiecãrui sunet, evidenþiind fieca-re detaliu al fluxului melodic, ar-monic ºi contrapunctic. Cu atâtmai mult, de remarcat este ºi fap-tul cã instrumentiºtii Filarmoniciiau reuºit sã surmonteze toate„capcanele”, ºtiute sau mai pu-þin cunoscute din alte versiuniinterpretative, situându-se la co-tele unei prestaþii de nivel artis-tic indubitabil. Gestica dirijoruluioaspete nu este foarte expresi-
debut de stagiune la filarmonicãvã, dar în schimb eficientã (repe-tiþiile sale s-au transformat ade-sea într-o adevãratã ºcoalã deorchestrã!), ceea ce a favorizat,vizibil, o interpretare sigurã a an-samblului, iar numeroasele solo-uri au oferit instrumentiºtilor pri-lejul sã-ºi etaleze ºi individualvirtuþile artistice. A fost o des-chidere de stagiune de nivel real,un debut de sezon muzical cu oconducere nouã în fruntea Filar-monicii: manager, actorul VladDrãgulescu; director artistic, pia-nistul Mihai Ungureanu.
A doua manifestare a stagiu-nii a constat dintr-un concert acappella al Coralei academice aFilarmonicii, avându-l de aceastãdatã la pupitrul dirijoral pe medi-cul prof.univ.dr. Valentin Cîrlig, dea cãrui nume ºi activitate este le-gatã înfiinþarea (în 1972) ºi exis-tenþa (pânã în 2010) a Coralei Fa-cultãþii de Medicinã din Craiova.Valentin Cîrlig este, dupã cum afir-mã el însuºi, un dirijor amator; ºi,adãugãm noi, un practicant cuvocaþie a acestei îndeletniciri de-loc uºoare, dar dãtãtoare de satis-facþii spirituale. Sã menþii „în via-þã” o formaþie coralã timp deaproape patru decenii este o per-
formanþã rarissimã în peisajul miº-cãrii corale de amatori, în specialîn perioada de dupã 1990. Dinacest punct de vedere, ValentinCîrlig meritã întreaga noastrã con-sideraþie. Nu întâmplãtor, condu-cerea Filarmonicii i-a conferit , cuprilejul acestui concert, o „Diplo-mã de Onoare”. Medicul-dirijorne-a propus un program de muzi-cã sacrã (multe din piesele prezen-tate au fost preluate din concer-tele pe care le-a dirijat în frunteaCorale sale), de la lucrãri din crea-þia muzicalã româneascã (E.Man-dicevshi, G.Musicescu, D.G.Ki-riac, I.D.Chirescu º.a.) la muzicãuniversalã (L.Marenzio, J.S.Bach,J.Haydn, P.I.Ceaikovski, S.Rahma-ninov º.a.). Acest concert nu avizat ab initio performanþa inter-pretativã, ci pur ºi simplu, Filar-monica a dorit sã omagieze, cuacest prilej, un vechi slujitor al ar-tei corale craiovene, la împlinireaunei jumãtãþi de secol de activita-te dirijoralã.
A treia manifestare a Filarmo-nicii a revenit, din nou, orches-trei simfonice, avându-l la pupi-trul dirijoral pe Emil SiegbertMaxim, într-un concert de muzi-cã rusã: Musorgski, Haciaturian,
Kalinnikov; solist fiind binecu-noscutul ºi apreciatul violonistbucureºtean Daniel Podlovschi.
Consecventã în a-ºi informa,din timp, iubitorii de muzicã, asu-pra viitoarelor concerte, Filarmo-nica ne-a dat posibilitatea sã lec-turãm „pliantul” aferent ºi, ca ur-mare, suntem în mãsurã sã „des-luºim” orientãrile strategice ºirepertoriale ale noii conduceri ainstituþiei. Dintru început, remar-cãm amplul ºi incitantul programce se va derula sub genericul „Fi-larmonica pentru copii”, cuprin-zând patru „capitole”: concerte-le educative, corul de copii, ate-lierul de creaþie de instrumentemuzicale neconvenþionale, excur-sie la filarmonicã. Fãrã îndoialã,acest „calup” de manifestãri re-prezintã o premierã absolutã încadrul activitãþii Filarmonicii„Oltenia”; impactul îl vom „mã-sura” în timp.
Stagiunea de muzicã de came-rã se va deschide cu un evenimentce îl are în prim-plan pe excelentulnostru violoncelist Rãzvan Suma,aflat într-un turneu naþional curecitalul sãu intitulat „Vã placeBach?”, cuprinzând integrala ce-lor ºase suite pentru violoncel
solo. Va urma, tot în cadrul sta-giunii camerale, un recital al vio-lonistului craiovean George Lef-teroglu; cu concursul pianisteiCorina Stãnescu. Orchestra Filar-monicii, în cadrul concertelor salesãptãmânale de vineri seara, vaoferi, apoi, melomanilor un pro-gram sub genericul „Triada de aura clasicismului muzical vienez”, culucrãri de Haydn, Mozart ºi Beet-hoven; dirijor Alexandru Iosub;solist, flautistul Ion Bogdan ªte-fãnescu. Concertul urmãtor al or-chestrei va fi dirijat de transilvã-neanul Matei Pop; solist, marelenostru pianist Viniciu Moroianu.În program, opusuri de M.Pop,Liszt, Smetana, Wagner. Tot înaceastã perioadã, debuteazã se-ria concertelor educative pentruclasele V-VIII susþinute de coralaacademicã a Filarmonicii; dirijor ºiprezentator Manuela Enache.
Între 9 noiembrie ºi 3 decem-brie 2012, Filarmonica iese la ram-pã cu un eveniment de anvergurãnaþionalã ºi internaþionalã: Festi-valul „Craiova Muzicalã”, ediþia a39-a, una dintre manifestãrile con-sacrate ale vieþii noastre cultura-le. Care sunt principalele punctede atracþie ale festivalului? În opi-nia noastrã, aspectele esenþialeale unui festival privesc numãrul,anvergura ºi calitãþile (notorieta-tea) colectivelor ºi artiºtilor invi-taþi. Aici, vom aminti: OrchestraNaþionalã de Camerã a RepubliciiMoldova, Cvartetul „Ad libitum”(Iaºi), Trio Syrinx (Bacãu), pianis-tul Kasparas Uinskas (Lituania),violistul Dejan Mladenoviæ (Ser-bia), tenorul Szerekován János(Ungaria), dirijorul Cristian Florea(Spania), violonistul Ilian Gârneþ(R.Moldova), dirijorii GheorgheCostin (Timiºoara), Ovidiu Bãlan(Bacãu), Florentin Mihãescu(Cluj-Napoca), Cristian Oroºan(Bucureºti), soprana Irina Iordã-chescu (Bucureºti), baritonulAdrian Mãrcan (Bucureºti), so-prana Diana Þugui (Craiova); dinpartea Filarmonicii „Oltenia”, încadrul festivalului vor evolua: or-chestra simfonicã (care duce, caºi la celelalte ediþii, „greul” festi-valului), corala academicã, corulde copii, pianistul Mihai Ungurea-nu, dirijorul de cor Manuela Ena-che, pianista Corina Stãnescu.
În privinþa repertoriului, putemspune cã este vorba, în primulrând, de capodopere ale muziciisimfonice, concertante ºi vocal-simfonice: Carmina Burana(C. Orff), Simfonia a IV-a(J. Brahms), Simfonia a IV-a (P.I.Ceaikovski), Pasãrea de foc (I.Stravinski), Rapsodia a II-a (G. E-nescu), Anotimpurile (A. Vivaldi),Concertul nr. 1 pentru pian(J. Brahms), Concertul nr. 2 pen-tru pian (S. Rahmaninov), Concer-tul pentru violã (A. Schnittke) -acesta din urmã, în primã audiþiepe þarã! În al doilea rând, muzicade camerã este bine reprezentatãîn festival: cvartete (Beethoven,Borodin), trio-uri (Telemann, Ha-ydn, Mozart, L. Dãnceanu, V.Munteanu), pian solo (Chopin,Brahms, Rahmaninov, Debussy);ºi, nu în ultimul rând, opusuri co-rale. Iatã, deci, o diversitate evi-dentã de lucrãri ºi genuri muzica-le, toate având, ca unic scop, sãatragã publicul meloman spre salade concerte a Filarmonicii, sã con-fere manifestãrii aureola unei ve-ritabile sãrbãtori muzicale.
nnnnn Gheorghe Fabian
S âmbãtã, 6 octombrie2012, la ora 9:00, violo-nistul Liviu Prunaru a
susþinut un mic recital în sala defestivitãþi a Colegiului Naþional„ªtefan Velovan”, dupã ce cu osearã înainte deschisese stagiu-nea Filarmonicii „Oltenia”. Nouldirector al colegiului, Ionuþ Pã-tularu, organizator fervent deevenimente culturale, a reuºit sãîl convingã pe celebrul violonistcraiovean sã plece spre aeroportabia dupã ce va fi în încântat cusunetele viorii Stradivarius ele-vii ºi profesorii care au umplutsala. Nu a fost mai mult timp de-cât pentru Andante din Sonata aII-a pentru vioarã solo de JohannSebastian Bach, Ave Maria de
Schubert ºi pentru câteva gân-duri cu drag ºi modestie împãrtã-ºite auditoriului, despre o elevãcare ºi ea studiazã vioara ºi a ve-nit de departe pentru a fi ascul-tatã ºi îndrumatã. Artistul a mãr-turisit cã nu a putut sã îi spunãcã e în urmã cu studiul, ci a încu-rajat-o explicându-i cã orice eposibil ºi niciodatã nu e târziu.
Dupã ce a semnat în cartea deonoare a liceului, dar mai ales îninimile noastre, ale celor prezenþi,Liviu Prunariu s-a grãbit spreavionul care l-a dus departe, cã-tre urmãtoarele concerte-întâlniricu iubitorii de artã.
nnnnn Cristian Mihai Mihãescu
Concertul de deschidere a stagiunii - 5 oct. 2012, dirijor Mihail Agafiþa. Foto: Daniel Guþã
21, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
nnnnn MIHAELA VELEA
Dacã eºti abia în clasazero este posibil capãrinþii sã nu te fi dat
încã la meditaþii. Însã vor urma,aproape sigur, engleza, germana,româna, matematica º.a m.d. Demic auzi cã trebuie sã dobândeºticele mai bune note, apoi vezi cãpentru asta nu e nevoie neapãratsã fii foarte bine pregãtit, ci sãfaci meditaþii cu profesorii de laºcoalã. Urmând acest traseu„standard” al investiþiei în propriulviitor, desigur ai ºansa sã intri lafacultate. Masteratul devine oobiºnuinþã. ªi ajungem în plinãepocã a inflaþiei de doctorate pecap de locuitor, întrebându-ne ceºanse poate avea acel excentric,care nu numai cã studiazã intenspentru a stãpâni un anume dome-niu, ci ºi trãieºte cu revelaþia cãtrebuie sã îºi cultive serios ºi pa-siunea pentru artã, de exemplu.
Un asemenea personaj a fostIon Þuculescu. Absolvent al Fa-cultãþii de ªtiinþe Naturale ºi alFacultãþii de Medicinã cu „Mag-na cum laudae”, dar cu aspiraþiice depãºeau cadrul celor douãspecializãri, Þuculescu va deveniîn timp unul dintre cele mai im-portante nume din arta româneas-cã. Cine ar fi bãnuit cã un „dile-tant” (fãrã studii de arte plastice,dar un desãvârºit autodidact) vafi cel care dupã moartea sa, în
Necunoscut/Recunoscut1966, va reprezenta România lacelebra Bienalã de artã de la Ve-neþia cu 80 de lucrãri, unele din-tre ele posibil refuzate sau trecu-te cu vederea la expoziþiile oriSaloanele Oficiale din þarã.
De Craiova, Þuculescu rãmâ-ne legat în primul rând prin naºte-re, dar ºi prin lecþiile de picturãdobândite de la Eustaþiu Stoenes-cu, Eugen Ciolac, A.D. Hagiu, Fre-da Tribalsky-Delnevo, GheorgheTeodorescu-Romanaþi. Tot aici afost remarcat chiar de la primaparticipare expoziþionalã în 1925,iar cu banii obþinuþi din vânzarealucrãrilor va face prima excursiecu ºcoala în Italia. Din 1926, anulîn care a fost acceptat la Expozi-þia anualã a Cercului ArtisticOltean, sensul ascendent al dru-mului sãu artistic pãrea o eviden-þã. Însã, în realitate, calea lui Þu-culescu a fost destul de alambi-catã ºi greoaie. Chiar dacã primaexpoziþie personalã, deschisã în1938 la Ateneul Român, va fi ur-matã în timp de alte ºapte perso-nale „oficiale” sau participãri laexpoziþii de grup, faptul cã în1956 decidea sã deschidã o ex-poziþie în propria-i locuinþã dinBucureºti, a fost fãrã îndoialã ungest considerat cel puþin necon-form cu obiceiurile vremii. ªi separe cã acest tip de manifestareneconvenþionalã ºi-a pãstrat fai-ma de a fi surprinzãtoare chiar ºiîn zilele noastre. Expoziþia la do-miciliu a rãmas o practicã frec-ventatã ºi acum în arta contem-poranã, ca un gest reflex de liber-tate ºi frondã împotriva sistemu-lui acreditat de valori.
Arta lui Þuculescu s-a dove-dit a fi mult prea puternicã pen-tru a nu fi remarcatã, mult preaoriginalã ºi incisivã pentru a nurãmâne ca reper în istoria artelor.Începutul uºor timid, ca al oricã-rui învãþãcel dedicat, a evoluatsurprinzãtor introducând un lim-baj pe cât de tradiþional ºi arhi-cunoscut nouã românilor, pe atâtde modern ºi singular ca formulãesteticã. Departe de ideologia oripractica existentã în arta acelorvremuri, Þuculescu propunea unnou tip de gândire plasticã. ªi peneºteptate, în deplin apetit crea-tor ce definea etapele denumiteulterior de criticã „folcloricã” ori„totemicã”, viaþa artistului s-aîncheiat brusc. Dupã ce o întrea-gã existenþã performase oarecumstingher pe graniþa fragilã dintreacceptare ºi neacceptare, Þucu-lescu a fost omagiat postum, în1965, printr-o amplã retrospecti-vã organizatã de aceastã datãsub egida Comitetului de Statpentru Culturã ºi Artã în colabo-rare cu Muzeul Simu. Au urmat oserie lungã de expoziþii atât în þarãcât ºi în strãinãtate, iar GaleriaNaþionalã din Oslo l-a inclus încolecþia permanentã.
Craiova a fost mereu ataºatãde ideea cã a reprezentat un re-per în destinul lui Ion Þucules-cu. Nu întâmplãtor la Craiova s-aorganizat una dintre primele ex-poziþii postume dedicate artistu-lui, expoziþie itineratã ulterior ºiîn alte muzee din þarã. Tot la Cra-iova se deschidea în 1973 primaexpoziþie permanentã cunoscutãca: Secþia Þuculescu (Muzeul de
Artã fiind deþinãtorul celei maimari colecþii Þuculescu din Ro-mânia). Aici era prezentatã mareparte din opera artistului, lucrãriachiziþionate sau donate prin ge-nerozitatea Mariei Þuculescu,soþia artistului. Însã ºi viaþa sec-þiei Þuculescu s-a curmat la felde brusc ca ºi aceea a artistului:casa care adãpostea colecþia afost demolatã în avântul de ur-banizare a oraºului. În aceste con-diþii o parte din lucrãri au ajunsdin 1978 în expunerea permanen-tã a Muzeului de Artã din Craio-va, din pãcate, într-un spaþiu multprea restrâns pentru o operã deasemenea dimensiuni.
Dupã ce muzeul craiovean aintrat în restaurare, iniþiativa de aitinera colecþia Þuculescu a aduso nouã ºi binefãcãtoare vizibili-tate pentru aceasta. Astfel în 2010
Fãrã a idealiza, Craiova afost, este ºi va fi un oraºbinecuvântat pentru
creatorii de frumos, cei care nesugereazã prin entuziasmul ºisensibilitatea lor, alte culori pen-tru viaþã. Unul dintre aceºtia afost Francisc ªirato, figurã mar-cantã a picturii româneºti, ce pã-trunde în spaþiul temporal pe 13august 1877 ºi dispare într-o steape 4 august 1953.
Nu numai pentru cã sunt cra-ioveancã, dar artist fiind, am sim-þit nevoia sã reamintesc iubitori-lor de artã româneascã, dar ºi maitinerilor colegi, de împlinirea a 135ani de la naºterea maestrului. ªiel, alãturi de alþi mari pictori, auconstruit un panteon al artei plas-tice. Este bine sã-i omagiem, con-sacrându-le un moment din exis-tenþa noastrã, prin simpla re-adu-cere aminte. Exemple de viaþã ºicreaþie, aceºti erudiþi ºi-au desã-vârºit studiile în Occident, adu-când un aer proaspãt, un nou cu-rent artistic, dar totul a fost filtratprin sufletele lor româneºti, prineducaþia primitã ºi prin tradiþie.
Format la ºcoala craioveanã,ªirato avea o atracþie deosebitãpentru graficã. ,,În 1897, compu-ne un afiº – pentru romanul ,,Cumiubim” de Traian Demetrescu –remarcat de Constantin Mille. Cucei 120 lei primiþi de la TipografiaSamitca pentru afiº, pleacã, pe 8ianuarie, la Dusseldorf, unde îºiva completa iniþierea artisticã într-un atelier de litografie.”1
suflet dizolvat în culoare – Francisc ªiratoAceasta a fost prima treaptã
urcatã de tânãrul aspirant pe sca-ra artei. Adevãrata sa sursã deinspiraþie a fost viaþa. Etapizatã,conferea creatorului scene com-poziþionale pline de expresivita-te, de aceea fac referire la Saltim-bancii, Þigãnci pe maidan, Po-pas, Întâlnirea, Spre popas, lu-crãri pline de naturaleþe ºi veridi-citate.
Artist complex, ªirato ºi-aconstruit demersul sãu vizual,plecând de la temele clasice –peisaj, portret, naturã staticã,compoziþie - aparent simple, plim-bându-le apoi printr-un labirintcromatic, unde a lãsat loc reflec-
tãrii. Fiecare cadru pictat se con-stituie într-o interogaþie asuprafascinantei ºi seducãtoarei vieþi.
Fin observator, ne cucereºteprin pensulaþii ample ºi prin va-riaþii de culoare, prin jocul rafinatal umbrelor ºi al luminilor. Lucrã-rile sale fascineazã prin soluþiileartistice gãsite. De la peisajelepline de luminã, ce emanãprospeþime – Vedere din Tekir-ghiol, Uliþã la Tusla, Geamie, Lapãscut oile – trece, într-o trans-figurare a luminii ºi a spaþiului, lajocurile de griuri, ce ne dezvãluieºtiinþa acestui mare maestru înaplicarea efectelor plastice. Unadin lucrãri ,,Scarã la Caramitti”
reflectã, prin simplitatea compo-ziþionalã ºi gama destul de aus-terã, calitatea picturalã. Umaniza-rea peisajului a fost original gân-ditã prin introducerea unui per-sonaj. Puritatea nuanþelor de alb,tulburate de griuri calde, griurireci, conferã preþiozitate lucrãriiîn sine.
Subiecte studiate atent, natu-rile statice ºi în special florile, aupropria lor interpretare în viziu-nea artistului. A integrat buche-tul floral într-o armonie ºi un dia-log cu alte obiecte existente înatelierul sãu. În tabloul Cârciu-mãrese, florile pictate în tonali-tãþi de portocaliu vibreazã într-un vas de un albastru con-trastant, fiind înconjurate de cãrþiºi mere – fructe preferate de ar-tiºti de-a lungul timpului. Efeme-ritãþii florilor i se opune un vas,având aceleaºi tonalitãþi calde,un frumos ºi util suport pentrupensulele maestrului. Toatãaceastã compoziþie ritmatã prinagentul principal – culoarea, seîntregeºte ºi primeºte o altfel deatmosferã, prin griurile fundalu-lui. Raporturile de cald – rece, deplin ºi gol, pun în evidenþã echi-librul interior ºi cunoaºterea ar-tistului, care ºi-a construit cu omare grijã compoziþia.
Existã o profundã legãturã în-tre artist ºi tonurile vibrante depe paleta sa. În lucrarea Iriºi,contrastul dintre florile pictate întonalitãþi reci ºi fondul cald, vi-
Centrul Cultural ArtSociety dinBucureºti a fost primul pe listacelor interesaþi de lucrãrile deaici. O expoziþie Þuculescu deasemenea anvergurã nu mai fu-sese organizatã în România din1999, când Muzeul Naþional deArtã deschisese RetrospectivaIon Þuculescu. A urmat o alta laMuzeul de Artã Braºov (2011), iarde curând Þuculescu a fost pre-zentat la Muzeul de Artã Timiºoa-ra. Iar dacã bugetele pentru cul-turã nu ar fi fost atât de firave,numãrul muzeelor interesate sãorganizeze o expoziþie Þucules-cu ar fi desigur altul.
Pentru cei preocupaþi sã accea-dã facil la carierã ºi faimã instanta-nee, „modelul” Þuculescu poatepãrea de neacceptat. Însã în artã,ca ºi în alte domenii, devine din ceîn ce mai elocvent faptul cã lipsaunei reale vocaþii produce „funcþi-onari” sastisiþi, iar în spaþiul dis-tant dintre Necunoscut - cunos-cut - Recunoscut (în sensul meri-toriu al cuvântului) rãmâne sufi-cient loc pentru dezvoltare, dar ºipentru o eternã bâjbâialã.
brant, ne duce cu gândul la acealejeritate a artistului de a se plim-ba prin lumea culorilor.
Aceastã lucrare ne destãinuieparcã dorinþa artistului de a trecedincolo de imaginea unor flori ºide a pãtrunde într-un spaþiu alsintetizãrii. Vasul brun învãluit înalburile gãlbui ale draperiei de pemasã, nu se confruntã tonal cufundalul, oferind stabilitate reali-tãþii, zugrãvite cu mare îndemâ-nare. Clasicul devine modern. Agãsit un mod plãcut de a dezvã-lui trãirile sale interioare, prinnuanþe, contraste ºi echilibru.
M-am oprit la a aminti numaicâteva lucrãri din creaþia acestuiartist. Dacã doriþi sã pãtrundeþimai mult în opera sa, vã rog des-chideþi fãrã teamã uºa unui mu-zeu sau cel puþin un album deartã.
Chiar dacã a fost consideratde cãtre specialiºti impresionist,pictorul Francisc ªirato a demon-strat cã sufletul sãu a vibrat ro-mâneºte. ,,Arta… are patrie ºi enaþionalã prin naºtere ºi univer-salã numai prin efectul ei, ca ori-ce element cultural.”2
2 ªirato, Francisc, Încercãricritice, Editura Meridiane, Bu-cureºti, 1967.
Francisc ªirato - Autoportret (fragment)
Ion Þuculescu - A fost odatã
rte
22 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
niv
ers
ali
an
ive
rs
ali
an
ive
rs
ali
a
PoeticãEu sunt vulcanulObsidianªi împrãºtiiPoeme lugubre
Sub arcul voltaicSinuozitate diafanãScânteind în reflexieLicãrire din edenScriere divinã a lui OsirisIspitirea ta sãrutãºi se sfarmãîn limba fãcutã zdrenþecu cap de ºoimschimbi cuvintecu tãcerea
FrunzãPânã la glezneîn vechiul an ce se frãmântãÎn nãluci ale adierii scheletelor copacilorºi ale desiºului desfrunzitîn vârf de muntestãvilare de frunziº
Pânã la genunchiîn vremuri veºtedeîºi croiesc drum prin istorieundele vântului se nãpustesc asuprazãgazuluise învârtejesc printre pãsãrile stinseO frunzã îmi pecetluieºte buzeleun sãrut apãsat, abia simþit
Pânã la buzeîn împãrãþia tenebrelorGraiul scheletului îmi descifreazãpipãind limbaa frunzei scriiturã a morþilor copleºitã deartereare gust de mucegaisemnele tãcerii melele sãrutpe ale lor oase
VoceEu suntcel fãrã trupcel fãrã cuvinteEu sunt un tonrisipit în Acolo
Eu suntcel lipsit de iubirecel pribeagIubeºte-mã pânã la epuizare, pieirefãgãduieºte-mi
Semne ale vremiiScotocesc în muntele de timpdupã ACUM-ul care licãreºtedupã diamantul clipeiîn roca surdã
Unde te afli, druzãa clipei veºnice?Eºti cumva steatitul?Eºti dosit sub pietriº?
În ultima vatrãdoamna împietritã îmi suflãun strop de cenuºã în ochi :toate scânteile mele pierite
Uciderea îngeruluiÎn Mesopotamiamenstruaþia melcilorºi schelete iernite decopaci ai vieþiiîn pustiepeºteri cuprinse de vãpãiîn capulîngeruluidecapitat Patmosal tãu pribeag e osânditpentru minciunãtrombonul fumegã stingându-seîn tãcere deºartã
Jürgen Egyptien s-a nãscut la datade 24.08.1955 în Aachen, însã acrescut atât în Aachen, cât ºi în
Bayreuth. A urmat studii de Germanisti-cã, dar ºi de ªtiinþe Politice. Din 1985 ise tipãresc poezii, povestiri, prozã scur-tã, pasaje dintr-un roman pe care inten-þioneazã sã-l publice integral, precum ºieseuri în reviste ºi antologii. A condusForumul de Literaturã Peter-Klein alcãrui preºedinte a fost de la înfiinþareaacestuia ºi pânã la dizolvarea sa în 2007.În 2005 a publicat un volum de versuri,intitulat In der Sprache Zwie („În con-versaþia limbii“). Pe 25.01.2006 a fost alesprim-preºedinte al societãþii Walter-Hasenclever din Aachen ºi tot din 2006este ºi membru în colectivul de redacþieal revistei Flandziu, precum ºi preºe-dinte delegat al societãþii Wolfgang-Ko-eppen. Se numãrã, de asemenea, ºi prin-tre cei ce au colaborat la elaborarea noiiediþii a Enciclopediei literare Killy îniunie 2007.
Poeziile prezentate mai jos au apã-rut în volumul In der Sprache Zwie(2005).
Frâng bagheta de dirijora melopeei despre opera taºi totul se sfârºeºte grabnic
Poliþia sanitarãÎn Africa este ziua tãierii animalelorsângele musteºte în þarcuricãci se prelinge din baobabunde avea propriul cuib de bambus
printre pelicanifãrã a bate deloc din aripimãreþul ºi pleºuvul marabucum face de ºaptezeci de ani
El zboarã ºi aterizeazã fãrã zgomotîn mijlocul vulturilor arþãgoºisfâºie lacom mãruntaieletrupurilor puhave
Un ospãþ dã insaþiabilulºi îi tranºeazã pe cei slabiMarabu se îndoapãcu leºuri pozitive
Reverie autumnalãSã fii o cioarã în fumul de toamnãun penaj al ceþiiniciostrãlucire ºi colb ºi caniculãdoar negurã rece rouã recese prelinge limpedede pe peneSã fii o cioarã în lumina toamneio siluetã în jocul de culoriniciozgârieturã pe azuriul ceruluidin cauza duzelor tãioasedoar litere mici negrescrise cu pana
Sã fii o cioarã în vântul de toamnãsã pluteºti pe aripi negreniciunºoim, grindã, catarg nu stinghereºtenicio alicã ºi puþin plumbAerul este pur,îmbãtrânesc.
Sunt somnam-bulul boabelordegetelor tale dansatorBolnavdupã clarul de lunã al unghiilor taleîntindbraþele
Vondelpark, revisitedAceleaºi vechi mirosuride vis ºi beþie ºi shittrâmbele de fum din bucãtãriafumãtorilor de marijuanajointuri la fiecare pas
Aceiaºi pantaloni zdrenþuiþiblugi cu franjuri peticiþidin doze stâlcite de colarãsunã a gol: tot ziens
Nãluci în vechile locuriunde din radiouri portativerãsunã voci stridente de pe lumeacealaltãfãrã încetare deznãdãjduite
Papagali în copacipestriþi ca un hippie ºi croncãnindzgomotos nevãzuþi despre vise desuetedespre lumi
Asprul JakobSunt un crâmpei dintr-un crâmpeiport o barbã de conifereiarna fulgi dalbivara sunt isteþ
Am zburat în înaltul ceruluiîntr-o noapte valpurgicãdrept în mijlocul râului Bodede-am crãpat albia
De atunci îmi curge despãrþitã pe la picioarecu un susurcald ºi rece
Cãlca-m-ar diavolulcu mânioasa-i copitãîn vreme ce la serbãrile de pe Blocksbergrãsuna al vrãjitoarelor strigãt:
Vrem mãturi noinu vechile cãruþefãrã steward ºi pilotmagia nu existã
Vrem tije caldeîn loc sã prindem hemoroizivrem lefuri mai buneºi sã ieºim mai repede la pensie
ªi astfel am ajuns în acest þinutun blestem ce încã mã urmãreaca pe cel ce mã va gãsi vreodatãsã-l înþepe doar lemnul ºi pãrul
Eu sunt asprul Jakobºi pun capãt aici afecþiunii fãrãprofunzimeîmi reiau ocupaþiaîngropat în mizerie ºi griji .
Zona de agrementa spânzurãtorii
Bãtrânul corb grãieºte:
Acolo unde tinerii turci se ceartã candiziera odinioarã o încântãtoarespânzurãtoareînaltã de douãzeci de coþilegãnându-se în ritmul vântului
aici unele bucãþi generoasedãdeau cu ciocul în zdrenþelucrând pe brânciiar inimile strãbunilor se veseleau
Loviturile nu conteneau în peºteriînlãturând ochii, pântecele ºi frunteasfâºiind avid mãruntaielecertându-se pentru mere, unturã ºi creier
Din împrejurimi nãvãleau mulþimila un asemenea ospãþDoar în Beilstein cãdeau intestinedin vãzduh pe câte o casã
A, au apus de mult vremurilecând aici era pun-te masãvrednice de a te gâlcevi,îi lipsesc acestui parc de agrement
În vântul din zori se învolbureazã paharede iaurtla ºtreang foºnesc pungi de plasticdozele de bere ale ultimului chefliule adapã pãmântul încãrcat de mituri
Unde odinioarã încolþea mãtrãgunadin ultimul strop de beatitudineva fi împroºcat cu heroinãpe molima frustrãrii
Miºcaþi-vã aripile, iubiþi oaspeþiastãzi nu mergem la RabensteinVã invit la aniversãrila gropile de gunoi din Stuttgart.
23, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
Anton stã iarãºiîn faþa caseicu vechea-ilingurã în mânã ºi mãnâncãzãpada de pe prichiciieri, pe când mânca zãpadã,o bucãþicã de pâinese prinsese de pãlãria lui ºi elcânta pe un ton foarteridicat respiraþia-i zburã precumun papagal gonit de fum
***
departe-n vânt trecîn goanã locurile- pierdute paltoanecãptuºite cu fân
***
verdele împrospãteazã aceastãcapacitate au arãtat-o colþurile guriivecinului în sicriufãrã noi anins altundeva,zãpada economiseºte timpul
***
Pe scurtDomnul Frodl povesteºteCând nevastã-mea numãrã în ºoaptãpe masa din bucãtãrie banii pe care i-amadusacasã gâtlejul ei cãptuºitcu blanã devine cel mai urât locdin lume
***
Deci nu am voie sã spunnimãnui a venit un cal în faþacasei cu salcâmi ºi tata aîncãlecat pe el ca pe un scaun degrãdinãdin fontã slãbãnog ºi albDa ºi, apoi, a plecat cãlareDar în spatele sprâncenelor pictate aluat naºtereun loc s-a legãnat ºi s-a sfârºittot acolo
***
Mama spune la telefon tufa de socînfloreºte ostenitã douã verile-ai pierdut deja cândvecinul mã-ntreabã de tinemint cã þi-e dorde casã pendula care-þiplace atât de mult am vândut-oticãie atât de tare încâtnu se poatedormi… apoipune receptorul în furcã
***
Bãrbatulde la serviciul secretîl urmãreºte pe domnul Frankºi raporteazã în aceeaºi ziîn dosarul cu numãrul 005/2011:4 mai, la ora 15 fix elementulFrank intrã împreunã cu cãþeaua roºcatãElse într-o bisericã eumã ascund într-un colþ eise cred singuri elementul Franklatrã iute cãþeaua Else aprinde olumânare mi se face fricãapoi o-ntind
***
Ah, aºa o carne uºoarãare trãdareatot goneºte sãlbatic ºi siniliuprecum capetele oglinzii acestei scurteveri care preface satu-n scrum
***
Notarul purtacea mai albãcãmaºã dinvatã de zahãr ºi
noi am cântat de trei ori mulþi anitrãiascã pentru cã era ziualui dar materialul cãmãºiia rãmas în urma îmbrãþiºãrilorlipit pe mâininotarul era sus, golºi noi ne strãduiam sã ne lingem cael sã nu vadã unulaltuia degetele
***
iarãºi tata era atât deostenit încât dormeamergând ºi noi ne þineam dupãel fãrã sã scoatem o vorbuliþã eupurtam pãlãria lui favoritãîn mânã mama doarcoafura ei ca un muºuroi de furnicidar în ea eraacel pieptendeschis la culoare ca uncrevete curãþat
***
Vecina mea-i croitoreasã ºi bãrba-su-iºofer în anumite zile ea miroase mai tareca el a benzinã ºi fiul meu cândapasã butonul de la lift o pasãretrece-n zbor prin bloc în spatelecartieruluicreºte o colinã se ºtie cã porumbulfalsificã porumbulîn orice caz sunt deja de ani de zilela biroul fundaþiei ºi îmi scald mâinileîn sertar da ºi unde lucraþi,a întrebat domnul Constantin ºi eu amspus: eiîn industria ºireturilor
***
Prietenul ucis poateînnopta gratis în cuibulierburilor pisica vagaboandã arelapte fierbinte-n pântece în þeastãfoc rece incredibil de verdevântul nu are habar de multeletufe liniºtite în care dã iamanici noaptea rochiaînchisã pânã sus pe careºi-o coase e mai devreme târziu
***
La noise joacã ºahcu mâinile roºiifigurile suntlabe de câine odatãa pledat un nou-venitpentru abolireareginei pânã cineva l-a întrebat:vãzut-ai vreodatã o cãprioarã albã înzãpadã brunã atuncia zâmbit cel nou tulburat ºia vrut sã plece ºi a rãmas
***
În spatele detaliilorse putea privi fãrã opreliºtiîn decolteul minciuniialbã ca fãina s-a duspânã la degetul mare de la picior
***
în vânt aleargãpantofii de sticlã – legaþi de eifãrã fire suntrecile limbi de câine pestrãzi merg clienþiigrãbitelor crepuscule
***
Cerul semãnacu o volierãDumnezeu reparaunei multe blanaunei cireºe sâmburelepe mine m-a lãsat sã fiu
***
Când m-am întors de la interogatoriunu mai eram copilul nimãnuiºi nu mã mai înrudeam cu minela marginea strãzii fugeau mobilelecopacilor numai acolo de undevenea vântul
***
în compartimentgãsisemtaman ultimulloc neocupatteamaoamenilor miroseaa câini obosiþi
***
Mama ziceluna se aratãîntr-ocolivie verde o sã plouãdar nu aici tatazice ºi rãzboiul a fostîn altã parte dar de prãpãditnoi ne-am prãpãdit mama rãspundetu nu mort nu te-aº fi luatniciodatã de bãrbat
***
cãþeaua luniimãnâncã din farfuria eiadâncã tot ceea cesunt de la picioarepânã-n capºi se ascunde
dupã un copac de mãtasecine mã trezeºte
***
Laptele-i fratele geamãn alcatranului în alb saunegru se poate minþimama plimbã o bomboanãprin gurãtata vorbeºte la telefon cumuºtele
***
varaa-nfulecat pe tãcutecâmpiasatul alb ca varulgara ºia plecat când casa noastrãatârna înatelierul mãrului
***
mai întâi ne-nfloresccopacii princap acumcând poate caisa-ºiîmbracã dorul de casãcel galben asta-i cumeste ºi-a fost cumva fi ai vãzutsistemul caisein-a dat nicicând greº
(din volumul Vater telefoniertmit den Fliegen, Herta Müller,
Hanser, München, 2012)Traducere din limba germanã:
Cosmin Dragoste
poemennnnn HERTA MÜLLER
niv
ers
ali
an
ive
rs
ali
an
ive
rs
ali
a
24 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1010101010 ( ( ( ( (168168168168168), 20), 20), 20), 20), 201212121212
rte
nnnnn FLORIN COLONAª
Oprindu-te la Rathaus-schleuse, unde poþiasista la marele spec-
tacol al trecerii barjelor ºi nave-lor de pasageri prin sistemul deecluze al Elbei, nu poþi sã nu rã-mâi uimit de mãiestria oamenilorfluviului, care piloteazã în amon-te ºi aval vasele încãrcate „ochi”de containere sau cu turiºti ve-niþi de pretutindeni. Spectacoluleste acompaniat sonor de orches-tra ornitologicã a speciilor ce po-puleazã lacul într-un continuu re-cital de balet pe apã, în aer ºi pesol, al graþioaselor înaripate afla-te în permanent contact cu nu-meroºii gurã-cascã de pe espla-nadele fluviului. Mai toþi cei pre-zenþi vor trece ºi pragul clãdiriilimitrofe care adãposteºte un im-portant loc cultural, BuceriusKunst Forum, operã culturalãcaritabilã a doctorului Gerd Bu-cerius (1906-1995) ºi a soþiei saleEbelina. Edificiul se înalþã semeþla numai câþiva metri de maies-toasa clãdire a primãriei hambur-gheze de pe al cãrui frontispiciudominã marele blazon al senatu-lui oraºului, cu cei doi lei ce sus-þin blazonul, cu cetatea cu treiturnuri ºi o poartã închisã. Dede-subt, o inscripþie mobilizatoare:„Libertatem quam peperere/ ma-iores digne studeat/ servare pos-teritas.”
Fundaþia care a gãzduit nume-roase expoziþii de mare prestigiuîn cele douã sãli octogonale dela parter ºi primul nivel are încãtrei luni deschisã expoziþia unormari artiºti fotografi intitulatã„Von Stieglitz, bis Man Ray, New-York Photography”. Ca sã vã daþiseama de calibrul expoziþiilor vii-toare, care vor avea loc la un in-terval de aproximativ 3 luni unade cealaltã, în viitorul apropiat sevor succeda: „Matta, Fiktionen”,„Giacometti und sein Kreis”,„Alexander Rodtschenko, Eineneue Welt” ºi ultima anunþatãpentru octombrie viitor – „Dio-nysius, Rauch und Ecotas”.
Alfred Stieglitz (1864-1946) afost nu numai un avangardist,dar ºi un galerist ºi un importantmecena care a susþinut în egalãmãsurã fotografii ºi pictorii. În-cepând cu imaginile de iarnã aleNew York-ului anului 1893 ºi par-curgând decenii de cãutãri ºi iz-bânzi, Stieglitz s-a oprit de multeori asupra chipului uman, asuprastrãzii ºi aspectelor sale sau asu-pra clãdirilor gigant, dând viaþãacestei lumi împietrite.
La celãlalt punct s-a situatMan Ray (Emmanuel Radnitzki),un fotograf al imaginaþiei care erapasionat de portretele unor mariartiºti ale cãror imagini ne-au rã-mas drept documente fãrã egal.Desigur pentru noi sunt extremde interesante imaginile cu ro-mâni, între care amintim portretullui Benjamin Fondane, care îºiþine în poalã propriul cap (1928),ca ºi portretul lui Brâncuºi (1930),una dintre nenumãratele imaginicu maestrul gorjan de care l-a le-gat o mare prietenie ºi pe care cudrag l-a surprins în obiectivul sãu.Sã nu uitãm ºi nenumãratele fo-tografii pe care i le-a fãcut sculp-torului cu cãþeluºa sa albã ca zã-pada, Polaire. Sã nu mai vorbimdespre imaginile de atelier. De alt-fel, sculptorul era el însuºi un
fotografii de viaþã lungãpasionat fotograf ºi cineast ºi orecentã expoziþie de la CentrulPompidou a fundamentat aceas-tã laturã a artistului vizionar. Rayl-a fotografiat ºi pe Victor Brau-ner, cu haina sa de piele (1933),apoi pe Martha Bibescu, în 1935,dar ºi un personaj mai puþin cu-noscut la noi, deºi era româncã,Genica Atanasiu, pe numele eiadevãrat Eugenia Tãnase (1897-1966).
Dar pe cine nu cuprinde ope-ra lui Man Ray, mare prieten ºisprijinitor al pictorilor moderniMoïse Kisling, Tsuguharu Fou-jita, Max Ernst, Duchamp, Du-buffet, alãturi de alte mari figuriale artei. Fotografiile alcãtuiesco veritabilã antologie a artiºtilorplastici ºi portretele lui Hemmin-gway, Arthur Honegger, Kandin-ski, H. Arp, James Joyce sau aleartistului Alechin ori cel al lui AgnChan, sunt de asemenea operede referinþã.
Opera lui Edward Steichen –un portret feminin cu faþa acope-ritã de un voal cu modele, este ºiemblema expoziþiei. Este vorbadespre o fotografie din 1924 a ce-lebrei actriþe Gloria Swanson, oimagine emblematicã a artei foto-grafice moderne ce se dezvoltaîn New York, adevãrata capitalãa acestei manifestãri artistice.Fotografilor newyorkezi le-a priitarta lor ºi mai toþi s-au bucuratde o viaþã de patriarh. Începând
cu Ruth Bernhard (1905-2006) ºicontinuatorul sãu Irving Penn(1917-2009), autorul portretelorlui Truman Capote ºi Elsa Schia-parelli, Andreas Feininger (1906-1999), prezent cu un minunat au-toportret, Dorothy Norman (1905-1997), cea care l-a imortalizat peBertolt Brecht (1949), imagineadramaturgului reflectat într-o len-tilã, Berenice Abett (1898-1991)cu o minunatã fotografie a gale-riei de artã cubistã ºi abstractã,Peggy Guggenheim (1943), ca ºiportretul aceleiaºi colecþionarefãcut de André Kertész în 1945,toþi s-au bucurat de suficiente de-
cenii pentru a-ºi arãta mãiestria.Preocupat de sfera vieþii sociale,Levis Hini (1874-1940) s-a aple-cat asupra emigranþilor, micilorvânzãtori de ziare sau a ciocãna-ºilor, ca ºi asupra celor ce fãrã aface „jumping” de plãcere, îl fã-ceau printr-o controlatã obliga-þie, cocoþându-se pe braþele lungiºi înguste ale giganticelor maca-rale! De altfel, Alfred Stieglitz seocupã de acest oraº al ambiþiilor,cu zgârie nori care sfideazã di-mensiunile ºi omul. O imagine cuîncãrcãturã dramaticã este ceasemnatã de Weegee (1899-1968),în care un fulger loveºte un zgâ-rie nori. O imagine cu BrooklynBridge aparþine lui Feininger.
Stieglitz a fost portretizat larândul sãu de Ansel Adams(1939), cu pãrul alb, mustaþã bo-gatã ºi ochelari rotunzi cu ramãfinã, metalicã. O fotografie de ex-cepþie este cea pe care Stieglitz i-a fãcut-o Georgiei O’Keeffe(1920) a cãrei mânã mângâie roa-ta din spate a Fordului sãu. Stei-chen cel pasionat de lumea strã-zii ºi suferinþa umanã, redã într-un ciclu de fotografii, azilul ºi demulte ori pe cel psihiatric.
Astfel putem schiþa câteva li-nii directoare ale expoziþiei:Kertész este preocupat de distor-siune, Marvin E. Newman estepasionat de umbrã, Josef Breiten-bach avea ca principalã preocu-pare corpul uman dar ºi fotogra-mele, ceea ce îmi aminteºte defotograful nostru Aurel Bauh. Defapt aminteam la începutul arti-colului despre proiectele Funda-þiei Bucerius, de aceea trebuiesubliniat cã actuala expoziþie estefinalul unei trilogii privind aspec-tul îmbinãrii artei picturale ºi acelei fotografice, proiect începutîn 2007 ºi continuat în 2009, alcã-tuind astfel o imagine completãasupra identitãþii culturale a unuioraº în care avangarda a avut ofoarte bunã fazã de dezvoltare înprima jumãtate a secolului alXX-lea.
Se cuvine în încheiere sã spundouã cuvinte despre acel „Pen-tagon B” al fotografilor româniimportanþi: Bauh, Theodor Brau-ner, Brâncuºi, Berman ºi Brassaï,ºi cãrora li s-ar putea face o ex-poziþie pe mãsurã, la Bucureºti.Poate îl incit pe Mihai Oroveanu,vechiul meu prieten, care nu nu-mai cã are forþa logisticã a orga-nizãrii, marea pricepere, dar ºi en-tuziasmul unor asemenea mani-festãri, toate fundamentate peexperienþa unui excelent fotografºi pe deasupra atributele unuimare ºi pasionat colecþionar defotografii.
