EDITORIAL „Nu am, moarte, cu tine nimic!”, spunea Grigore Vieru, acum trei ani de când trecuse în neființă, deși aceste cuvinte răsună și astăzi în școli, biblio- teci sau chiar în gândurile trecătorilor. Pe parcursul vieții, Gr.Vieru avusese puține vise. „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”, dorință realizată în 1973 când face prima vizită în România. Un alt vis era unirea Basarabiei cu Mama sa, rămâ- nând suspendat și nedeterminat în timp, chiar dacă poetul avea în sânge unitatea națională, soarta integrală a neamului, amintind permanent acest lucru. Cert e faptul că se comite o nedre- ptape, întrucât și astăzi la mormântul poetului stă o cruce de lemn, în locul unui monument, ca și visul de a trans- forma într-un muzeu casa părintească, care a rămas pustie, cu un lacăt la uşă, fără gard şi cu geamurile sparte. Aşa arată acum cuibul de unde a pornit în lume marele poet. Suntem meșteri la cuvânt și mai puțin (sau chiar deloc) realizatorii acestuia. Fiecare și-a exprimat cât se poate de tare admirația pentru poet și marea durere față de această incomensurabilă pierdere a spiritului nostru, nebănuind că o parte din vină o purtăm și noi…nu știm a conserva (în carne și oase) pe cei adevărați! E o nedreptate să rămână irealizată aspirația celui care și din mormânt spune mulțimii adevărul, lăsând în urmă un ocean de lumânări aprinse! Gribiniuc Maria Ziarul tinerilor jurnalişti ianuarie, 2012 pagina 1 LICEUL TEORETIC „ALEXANDRU CEL BUN” Deja 2012 Deja 2012, am mai crescut cu un an. Sperăm că ai început noua cursă binedispus, mobilizat la aceeași muncă asiduă în alternanță cu plăcutele relaxări ale circumvoluțiunilor tale îmbibate de teoria istovitoare, înghițită zilnic. Suntem expuși invaziei ipocriziei și lașității, pe care o simțim pe propria piele, sufocându-ne. De asta, redacția ziarului îți propune o deosebită ordine de zi, sub forma unei ciudate poezii, ce va contribui la estomparea neliniștii tale. Un pic de bunătate oameni buni! Un picușor – ușor-ușor de bunătate: e Bunătatea a x a astei lumi coborâtoare de imensitate. Un pic de bunătate oameni buni! (Axa de D. Matcovschi) Gribiniuc Maria Nu ne pasă… Vroiam demult să scriu acest articol. Nicidecum nu-mi reușea. Aș vrea să întreb câți dintre voi, cititorii, știu ce sărbătoare e pe 24 ianuarie, câți dintre voi și- au amintit de această zi atunci, nu acum când citiți aceste rân- duri? Da? S-ar putea să și uitați. Ok. Câți dintre voi știu măcar o strofă din Imnul Național? Câți dintre voi își amintesc că sunt români, nu numai în ajunul săr- bătorilor de 1 Decembrie, 27 Mar- tie? Câți dintre voi, în general, nu-și amintesc de asta? Așa? Și noi mai vorbim despre respect? Vorbim despre valori și principii? Unde sunt valorile noastre – a neamului român? Mi-i jenă de noi toți. Nu pen- tru asta Cuza a unit Princi- patele. Nu pentru asta stră- bunii noștri și-au dat viețile în I-ul R.M. și nu pentru asta ostașii noștri au murit cu ze- cile de mii pe lângă Odesa și Stalingrad în al II-lea R.M. Și tu îmi spui mie că tu ești mol- dovean, ci nu român? Jal- nic… Ok, nicio problemă. Moldovean, deci român. PS. Posibil că nu m-ai înțeles deloc, dar ăsta e rezul- tatul emoțiilor pe care le am, aici, lângă inimă. Pentru că… Mă numesc Sergiu; și iubesc România! www.romanism.ro www.actiunea2012.ro
Transcript
EDITORIAL „Nu am, moarte, cu tine nimic!”,
spunea Grigore Vieru, acum trei ani de
când trecuse în neființă, deși aceste
cuvinte răsună și astăzi în școli, biblio-
teci sau chiar în gândurile trecătorilor.
Pe parcursul vieții, Gr.Vieru avusese
puține vise. „Dacă visul unora a fost ori
este să ajungă în cosmos, eu viața
întreagă am visat să trec Prutul”,
dorință realizată în 1973 când face
prima vizită în România. Un alt vis era
unirea Basarabiei cu Mama sa, rămâ-
nând suspendat și nedeterminat în timp,
chiar dacă poetul avea în sânge unitatea
națională, soarta integrală a neamului,
amintind permanent acest lucru.
Cert e faptul că se comite o nedre-
ptape, întrucât și astăzi la mormântul
poetului stă o cruce de lemn, în locul
unui monument, ca și visul de a trans-
forma într-un muzeu casa părintească,
care a rămas pustie, cu un lacăt la uşă,
fără gard şi cu geamurile sparte. Aşa
arată acum cuibul de unde a pornit în
lume marele poet.
Suntem meșteri la cuvânt și mai puțin
(sau chiar deloc) realizatorii acestuia.
Fiecare și-a exprimat cât se poate de
tare admirația pentru poet și marea
durere față de această incomensurabilă
pierdere a spiritului nostru, nebănuind
că o parte din vină o purtăm și noi…nu
știm a conserva (în carne și oase) pe cei
adevărați!
E o nedreptate să rămână irealizată
aspirația celui care și din mormânt
spune mulțimii adevărul, lăsând în
urmă un ocean de lumânări aprinse!
Gribiniuc Maria
Ziarul tinerilor jurnalişti
ianuarie, 2012 pagina 1
LICEUL TEORETIC „ALEXANDRU CEL BUN”
Deja 2012
Deja 2012, am mai crescut cu un an. Sperăm că ai început
noua cursă binedispus, mobilizat la aceeași muncă asiduă în
alternanță cu plăcutele relaxări ale circumvoluțiunilor tale
îmbibate de teoria istovitoare, înghițită zilnic.
Suntem expuși invaziei ipocriziei și lașității, pe care o
simțim pe propria piele, sufocându-ne. De asta, redacția
ziarului îți propune o deosebită ordine de zi, sub forma unei
ciudate poezii, ce va contribui la estomparea neliniștii tale.
Un pic de bunătate oameni buni!
Un picușor – ușor-ușor de bunătate:
e Bunătatea
a
x
a
astei lumi
coborâtoare de imensitate.
Un pic de bunătate oameni buni! (Axa de D. Matcovschi)
Gribiniuc Maria
Nu ne pasă…
Vroiam demult să scriu acest
articol. Nicidecum nu-mi reușea. Aș vrea să întreb câți dintre
voi, cititorii, știu ce sărbătoare e
pe 24 ianuarie, câți dintre voi și-
au amintit de această zi atunci,
nu acum când citiți aceste rân-
duri? Da? S-ar putea să și uitați.
Ok. Câți dintre voi știu măcar o
strofă din Imnul Național? Câți
dintre voi își amintesc că sunt
români, nu numai în ajunul săr-bătorilor de 1 Decembrie, 27 Mar-
Pe data de 16 până pe 21 ianuarie, elevii liceului au manifestat o amplă activitate în cadrul orelor de
limbă şi literatură română, sărbătorind florilegiul Eminesciana 2012. Proiecte, recital din creaţia marelui
poet, creaţie proprie adresată lui Eminescu, imagini iconice şi multe alte detalii au constituit orele din astă
săptămână. Culoarele liceului erau dominate de o veritabilă forfotă, impresii de tot felul, frânturi de
versuri aruncate în treacăt...
A P R O P O
IMPULS CREATIVITATE PAGINA 3
Memorii – „EuGeniu” Era o vară de o căldură infer-
nală. Una din acele veri în care
soarele, ajungând la zenit, părea
a topi în ceară oamenii mergând
pe drum. Nu mi-a plăcut acolo.
Pare a fi un oraș ce niciodată nu
doarme și niciodată nu va muri.
La periferiile Moscovei, dimi-
neața începea la ora 4.00 cu ma-
șina care spăla străzile. Trăind la
al 14-lea etaj (ultimul, de fapt),
sunetul îngrozitor al acestei ma-
șini, comparatibil cu sunetul a
trei tractoare, ajungea până la
mine, trezindu-mi dorul de casă,
fiindcă acasă nu erau asemenea
mașini. Apoi la 8.00 ieșeam din
casă, fiind înconjurată de „mre-
jele” megapolisului. Pretutindeni
megamarketuri, mașini, troleibu-
ze, clădiri imense, oameni, oa-
meni, oameni, naționalitatea că-
rora se diferenția la fiecare metru
pătrat, cafenele, mici magazine,
cinematografe, cazinouri... toate
noi, toate frumoase, toate păgâ-
ne. Doar coborând în metrou mă
simțeam izolată. Șuvoiul de oa-
meni în trenuri parcă nici nu
exista, fiecare fiind indiferent,
preocupat de ale sale gânduri.
Seara, întorcându-mă acasă tot
cu același metrou, glasul doam-
nei ce anunța stațiile, părea mai
obosit decât dimineața. De fapt,
vocea ei este înregistrată pe
bande inscriptibile și difuzată în
vagaone, ani la rând aceeași voce
ce pare a fi draguță și binevo-
itoare. Mie îmi părea falsă.
„Станция «Планерная». Коне-
чная. Поезд дальше не идѐт.
Просьба освободить вагоны.”
(Stația finală – „Planiornaia”.
Trenul nu merge mai departe.
Rugăm să părăsiți vagoanele.)
Ajungând acasă, intram la
bucătărie, ca să pun în frigider
unele cumpărături, și auzeam
vocea modelată de consumul
îndelungat și excesiv de vodkă:
„Привет Валюш!” (Salut, Va-
liușa!) Îi răspundeam la fel. Apoi
mă întreba cum a trecut ziua, ce
mai nou și, aproape în fiecare zi,
mă întreba: „Валюш, а у тебя,
там, в Молдове есть жених?
Только честно… Я папе ничего
не роскажу” (Valiușa, tu ai
mire în Moldova? Sincer… N-o
să-i spun tăticului tău). Mă ruga
să-i spun „Женя”(Jenea), nu-i plăcea „дядя Женя” (nenea Jenea),
se simțea bătrân probabil. Ori-
ginar din Moscova, era mai mic
decât fratele său gemene cu exact
25 de minute. A fost crescut într-
o familie iubitoare, ce l-a încon-
jurat cu căldură, poate de aceea
el a învățat excelent la școală, a
făcut serviciul militar și a absol-
vit facultatea de pedagogie cu
succes. Fiind student era îndră-
gostit de o domnișoară de la fa-
cultate, nu după mult timp, căsă-
torindu-se cu ea, au început să
trăiască împreună, în apartamen-
tul lui, după care a apărut Ecate-
rina: „А вот Катьку я люблю!”
(Dar, pe Katea o iubesc!). Având
copil mic și soție, a început să
lucreze ca pedagog, însă nu după
mult timp, fusese dat afară: „Я
не знаю почему, я любил рабо-
тать с детьми”(Nu știu de ce
îmi plăcea să lucrez cu copiii). După 6 ani de căsnicie, soția la
părăsit împreună cu fiica, sub mo-
tivul că e sărac. A început să bea.
Cel mai mare dezgust pe care îl
aveam pentru omeni îl simțeam
în momentele când îi vedeam
mâna tremurândă, turnându-și
vodkă ieftină în pahar, iar apoi
imediat după vodkă, lua bere, la
fel de proastă calitate. Era o per-
soană dezvoltată cultural, știa
multe despre muzică, filme, au-
tori și cărți celebre, știa orișice
teatru din Moscova. Când rămâ-
neam singuri cu el, îmi arăta al-
bume foto vechi în care se înfă-
țișa asemeni unui om respectabil
și ridicam ochii, văzând un om
care arăta puțin mai bine decât
un boschetar. Îmi povestea multe
întâmplări din viața sa, de parcă
m-ar fi așteptat o viață pentru a
se mărturisi. Fiica lui, Ecaterina,
11 ani, se comporta asemeni unei
domnișoare de prost gust și ve-
nea la tatăl său numai pentru a
cere bani. Îmi era milă de el. Me-
reu fuma și, intrând la el în oda-
ie, de departe venea fumul de ți-
gări „Космос”.
Era o căldură insuportabilă în
dimineața zilei mele de naștere.
La al 14-lea etaj al blocului, soa-
rele încălzea acoperișul transfor-
mându-l în neagră smoală. Int-
rând la bucătărie, am observat că
ceva nu e în regulă cu el. Era tra-
nspirat, tremura și vorbea diverse
prostii. Apoi a început a umbla
din cameră în cameră, se com-
porta bizar, fața și corpul fiindu-i
inundate de transpirație. Intrând
în odaia sa, se culcă. Tremura,
strângându-și corpul în ghem,
bolmojea diverse ciudățenii. La
un moment dat se oprise și pri-
vidu-mă țintă cu ochii abia ieșiți
din orbite: „Я хочу арбуза… как
в детстве… взять арбуз, сре-
зать с его хвостика внутри
триугольник, вытощить и
сьесть” (Vreau pepene verde…
ca și în copilărie… să tai o bucă-
țică de la codiuță și să-l manânc).
Continua să mă privească țintă,
însă nu mai vorbea. În scurt timp
a venit ambulanța. I-au înjectat o
soluție în venă, după care a
început să tremure și să se zbată
ca un pește, din gură ieșindu-i
spume. Medicii ne-au spus că
astea sunt simptomele bolii
negre... sau epilepsiei, nu-mi mai
amintesc.
A decedat după 2 săptămâini
de la ăst incident. Țin minte cum
mama plângând îmi spunea:
„Mi-i jale de el… nu era rău…”
Cornescu Valentina
PAGINA 4 CULTURĂ IMPULS
Fotografia – arta de a fura timpului o fărmitura de clipă
Sculptorul Henry Moore spunea: „Arta este o
expresie a imaginației și nu o reproducere a
realității”, iar fotograful Elliot Parter: „arta
adevărată este expresia dragostei dumneavoastră
față de natură” și „arta este creația dragostei
pentru subiect”. Până și Albert Einstein este de
acord că „imaginația este mai importantă decât
cunoașterea științifică”. Un bun fotograf face
poze bune chiar și cu o cameră de unică folosință,
căreia îi cunoaște posibilitățile și limitele.
Pe de altă parte se fac zilnic numeroase
fotografii proaste folosind camere scumpe de către
oamenii cărora le lipsește pasiunea și viziunea,
indiferent de câte cunoștințe tehnice posedă sau
cât de performante sunt obiectivele lor. Ansel
Adams spunea „nu e nimic mai rău decât o
fotografie clară dupa o idee confuză”.
Fotografia este arta de a comunica pasiunea
dumneavoastră și trebuie să fiți pasionați de
subiectul pe care-l fotografiați. Oamenii, iar nu
mașinele de scris, scriu romanele. Nici cum nu
înțeleg de ce unii amatori cred că dacă-și cumpără
o cameră foto mai bună și învață tot ce se poate
despre timpul de expunere și diafragmă, vor
realiza automat fotografii grozave?
Fotografia aduce ordinea în haos, pictura este
arta includerii, pe când fotografia este arta
excluderii. Încercarea de a „băga” totul într-o
fotografie este o cale sigură spre eșec. Ceea ce nu
contribuie la punerea în valoare a subiectului,
distrage atenția. Păstrați simplitatea în pozele
dumneavoastră!
Mai puțin înseamnă mai mult. Simplitatea este
o virtute!
Glavațchi Anastasia
Alegerea camerei foto potrivite îți poate da mari bătăi de cap, chiar dacă nu ești un fotograf complet
amator. Restrânge selecția în funcție de nevoile tale și consultă un top 6 cele mai bune camere foto digitale,
realizat de PCMag.
1) Point & shoot: Canon
PowerShot Elph 310 HS
2) Point & shoot: Canon
PowerShot S100
3) Rezistență la apă: Nikon Coolpix
AW100
4) Digital SLR: Sony Alpha
DSLR-A580
5) Digital SLR: Nikon D5100
6) Obiective interschimbabile:
Sony Alpha NEX-C3
IMPULS SPORT PAGINA 5
O vacanță în Italia
Și iată suntem în Italia, ea
este bine cunoscută pentru arta
și cultura sa, precum și datorită
nenumăratelor ei monumente,
printre care Turnul din Pisa și
Colosseumul roman, dar și
pentru stilul de viață eleganță,
design, teatru, literatură,
poezie, arte vizuale, muzică
(mai ales de operă), sărbători,
cinema și, în general, pentru
gust, dar scopul nostru este
Seria A.
Fotbalul este principalul
sport național. Italia a câștigat
Cupa Mondială de Fotbal de
patru ori: în 1934, 1938, 1982
și 2006. Seria A a
campionatului italian de fotbal
a dat unii dintre cei mai buni
jucători de fotbal la nivel
mondial. Cele mai cunoscute
echipe sunt A.C. Milan și Inter
Milano FC din Milano, A.S.
Roma din Roma, Juventus din
Torino.
Associazione Calcio Milan,
cunoscut mai bine ca AC
Milan sau simplu Milan este
un club de fotbal cu sediul în
Milan, Lombardia, fondat în
1899. Clubul a câștigat oficial
18 trofee internaționale
recunoscute de UEFA și FIFA.
Milan are patru titluri
mondiale, mai mult decât
oricare club din lume,
câștigând Cupa
Intercontinentală de trei ori și
Campionatul Mondial al
Cluburilor FIFA o dată. Milan
este unul dintre cele mai
susținute cluburi din Italia,
conform unui sondaj realizat
de ziarul La Repubblica.
Fotbal Club Internazionale
Milano, mai cunoscut ca
Internazionale sau Inter, este
un club de fotbal cu sediul în
Milan, Lombardia, Italia. Inter
este singura echipă italiană
care a participat la toate
edițiile competiției interne
Serie A de la fondarea acesteia
în ediția 1929-30. Inter joacă
meciurile de acasă pe cel mai
mare stadion din Italia,
Giuseppe Meazza (de altfel,
AC Milan joacă pe același
stadion). Clubul a câștigat 30
de trofee naționale:
optsprezece campionate, șapte
cupe și cinci Supercupe ale
Italiei.
AS Roma a fost fondat în
1927 și joacă meciurile pe
teren propriu, pe Stadio
Olimpico, situat în Roma.
Înființarea echipei a avut loc
prin unirea a trei cluburi din
oraș, Roman FC, SS Alba-
Audace și Fortitudo-Pro Roma
SGS. A câștigat primul trofeu
în 1928 Cupa CONI. În 1961 a
obținut primul trofeu european,
cucerind Cupa Orașelor
Târguri.
Juventus Football Club,
cunoscut și sub numele de
Juventus Torino, Juventus sau
simplu Juve, este un club de
fotbal din Torino, Italia,
poreclit și Bătrâna Doamnă. A
câștigat 51 de trofee oficiale,
din care 40 în propria țară, și
11 trofee internaționale.
Juventus este și membru-
fondator al grupului G-14, un
grup compus din 18 din cele
mai mari și prestigioase
cluburi din Europa.
Prin urmare, cu siguranță,
merită de urmărit Seria A.
Baeș Doina
PAGINA 6 IMPULS
ABECEDAR al sufletului omenesc
Timpul nostru pe Pământ e limitat. Avem doar câteva zeci de ani în care să trăim frumos, să ne
împlinim, să ne atingem potențialul. Sunt câteva sfaturi care ne pot ajuta să facem călătoria vieții mai
ușoară. Citește-le mai jos, reflectă asupra lor și aplică-le când simți nevoia. Parcă nu-i chiar așa de greu,
nu?
Nu mai fugi de probleme.
Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi ușor. Nu este nici o persoana în lume care poate depăși fără
greșeală toate complicațiile cu care viața ne pune față în față. Tocmai asta este întregul scop al vieții – să
ne înfruntăm problemele, să învătăm din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp.
Nu îți mai fie frică să greșești. Făcând ceva și obținând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o
urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes.
Nu te mai gândi că nu ești pregătit.
Nimeni nu este sigur 100% de pasul care urmează să fie realizat. Spune-ți: „Totul va fi bine!” și mergi
înainte cu acestă deviză… altfel n-are cum să fie… nu e așa?
Nu mai alege calea ușoară. Viața nu e ușoară, mai ales atunci când dorești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care
să te duca acolo. Realizează ceva extraordinar!
Nu te mai concentra pe ce NU vrei să se întâmple. Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei
povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în
ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa că ai avut dreptate.
Succese!
Barcari Adelina
Echipa de redacţie a ziarului „Impuls“: Gribiniuc Maria, Ţanţuc Sergiu, Glavaţchi Anastasia,
Cornescu Valentina, Baeş Doina, Barcari Adelina. Ideile, propunerile dvs. le primim pe e-mail-ul
