+ All Categories
Home > Documents > ianuarie 2012

ianuarie 2012

Date post: 26-Mar-2016
Category:
Upload: tantuc-sergiu
View: 224 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
Description:
ziarul „Impuls”, ediția din ianuarie 2012
6
EDITORIAL „Nu am, moarte, cu tine nimic!”, spunea Grigore Vieru, acum trei ani de când trecuse în neființă, deși aceste cuvinte răsună și astăzi în școli, biblio- teci sau chiar în gândurile trecătorilor. Pe parcursul vieții, Gr.Vieru avusese puține vise. „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”, dorință realizată în 1973 când face prima vizită în România. Un alt vis era unirea Basarabiei cu Mama sa, rămâ- nând suspendat și nedeterminat în timp, chiar dacă poetul avea în sânge unitatea națională, soarta integrală a neamului, amintind permanent acest lucru. Cert e faptul că se comite o nedre- ptape, întrucât și astăzi la mormântul poetului stă o cruce de lemn, în locul unui monument, ca și visul de a trans- forma într-un muzeu casa părintească, care a rămas pustie, cu un lacăt la uşă, fără gard şi cu geamurile sparte. Aşa arată acum cuibul de unde a pornit în lume marele poet. Suntem meșteri la cuvânt și mai puțin (sau chiar deloc) realizatorii acestuia. Fiecare și-a exprimat cât se poate de tare admirația pentru poet și marea durere față de această incomensurabilă pierdere a spiritului nostru, nebănuind că o parte din vină o purtăm și noi…nu știm a conserva (în carne și oase) pe cei adevărați! E o nedreptate să rămână irealizată aspirația celui care și din mormânt spune mulțimii adevărul, lăsând în urmă un ocean de lumânări aprinse! Gribiniuc Maria Ziarul tinerilor jurnalişti ianuarie, 2012 pagina 1 LICEUL TEORETIC „ALEXANDRU CEL BUN” Deja 2012 Deja 2012, am mai crescut cu un an. Sperăm că ai început noua cursă binedispus, mobilizat la aceeași muncă asiduă în alternanță cu plăcutele relaxări ale circumvoluțiunilor tale îmbibate de teoria istovitoare, înghițită zilnic. Suntem expuși invaziei ipocriziei și lașității, pe care o simțim pe propria piele, sufocându-ne. De asta, redacția ziarului îți propune o deosebită ordine de zi, sub forma unei ciudate poezii, ce va contribui la estomparea neliniștii tale. Un pic de bunătate oameni buni! Un picușor – ușor-ușor de bunătate: e Bunătatea a x a astei lumi coborâtoare de imensitate. Un pic de bunătate oameni buni! (Axa de D. Matcovschi) Gribiniuc Maria Nu ne pasă… Vroiam demult să scriu acest articol. Nicidecum nu-mi reușea. Aș vrea să întreb câți dintre voi, cititorii, știu ce sărbătoare e pe 24 ianuarie, câți dintre voi și- au amintit de această zi atunci, nu acum când citiți aceste rân- duri? Da? S-ar putea să și uitați. Ok. Câți dintre voi știu măcar o strofă din Imnul Național? Câți dintre voi își amintesc că sunt români, nu numai în ajunul săr- bătorilor de 1 Decembrie, 27 Mar- tie? Câți dintre voi, în general, nu-și amintesc de asta? Așa? Și noi mai vorbim despre respect? Vorbim despre valori și principii? Unde sunt valorile noastre a neamului român? Mi-i jenă de noi toți. Nu pen- tru asta Cuza a unit Princi- patele. Nu pentru asta stră- bunii noștri și-au dat viețile în I-ul R.M. și nu pentru asta ostașii noștri au murit cu ze- cile de mii pe lângă Odesa și Stalingrad în al II-lea R.M. Și tu îmi spui mie că tu ești mol- dovean, ci nu român? Jal- nic… Ok, nicio problemă. Moldovean, deci român. PS. Posibil că nu m-ai înțeles deloc, dar ăsta e rezul- tatul emoțiilor pe care le am, aici, lângă inimă. Pentru că… Mă numesc Sergiu; și iubesc România! www.romanism.ro www.actiunea2012.ro
Transcript
Page 1: ianuarie 2012

EDITORIAL „Nu am, moarte, cu tine nimic!”,

spunea Grigore Vieru, acum trei ani de

când trecuse în neființă, deși aceste

cuvinte răsună și astăzi în școli, biblio-

teci sau chiar în gândurile trecătorilor.

Pe parcursul vieții, Gr.Vieru avusese

puține vise. „Dacă visul unora a fost ori

este să ajungă în cosmos, eu viața

întreagă am visat să trec Prutul”,

dorință realizată în 1973 când face

prima vizită în România. Un alt vis era

unirea Basarabiei cu Mama sa, rămâ-

nând suspendat și nedeterminat în timp,

chiar dacă poetul avea în sânge unitatea

națională, soarta integrală a neamului,

amintind permanent acest lucru.

Cert e faptul că se comite o nedre-

ptape, întrucât și astăzi la mormântul

poetului stă o cruce de lemn, în locul

unui monument, ca și visul de a trans-

forma într-un muzeu casa părintească,

care a rămas pustie, cu un lacăt la uşă,

fără gard şi cu geamurile sparte. Aşa

arată acum cuibul de unde a pornit în

lume marele poet.

Suntem meșteri la cuvânt și mai puțin

(sau chiar deloc) realizatorii acestuia.

Fiecare și-a exprimat cât se poate de

tare admirația pentru poet și marea

durere față de această incomensurabilă

pierdere a spiritului nostru, nebănuind

că o parte din vină o purtăm și noi…nu

știm a conserva (în carne și oase) pe cei

adevărați!

E o nedreptate să rămână irealizată

aspirația celui care și din mormânt

spune mulțimii adevărul, lăsând în

urmă un ocean de lumânări aprinse!

Gribiniuc Maria

Ziarul tinerilor jurnalişti

ianuarie, 2012 pagina 1

LICEUL TEORETIC „ALEXANDRU CEL BUN”

Deja 2012

Deja 2012, am mai crescut cu un an. Sperăm că ai început

noua cursă binedispus, mobilizat la aceeași muncă asiduă în

alternanță cu plăcutele relaxări ale circumvoluțiunilor tale

îmbibate de teoria istovitoare, înghițită zilnic.

Suntem expuși invaziei ipocriziei și lașității, pe care o

simțim pe propria piele, sufocându-ne. De asta, redacția

ziarului îți propune o deosebită ordine de zi, sub forma unei

ciudate poezii, ce va contribui la estomparea neliniștii tale.

Un pic de bunătate oameni buni!

Un picușor – ușor-ușor de bunătate:

e Bunătatea

a

x

a

astei lumi

coborâtoare de imensitate.

Un pic de bunătate oameni buni! (Axa de D. Matcovschi)

Gribiniuc Maria

Nu ne pasă…

Vroiam demult să scriu acest

articol. Nicidecum nu-mi reușea. Aș vrea să întreb câți dintre

voi, cititorii, știu ce sărbătoare e

pe 24 ianuarie, câți dintre voi și-

au amintit de această zi atunci,

nu acum când citiți aceste rân-

duri? Da? S-ar putea să și uitați.

Ok. Câți dintre voi știu măcar o

strofă din Imnul Național? Câți

dintre voi își amintesc că sunt

români, nu numai în ajunul săr-bătorilor de 1 Decembrie, 27 Mar-

tie? Câți dintre voi, în general,

nu-și amintesc de asta?

Așa? Și noi mai vorbim despre

respect? Vorbim despre valori

și principii? Unde sunt valorile

noastre – a neamului român?

Mi-i jenă de noi toți. Nu pen-

tru asta Cuza a unit Princi-

patele. Nu pentru asta stră-

bunii noștri și-au dat viețile în

I-ul R.M. și nu pentru asta

ostașii noștri au murit cu ze-

cile de mii pe lângă Odesa și

Stalingrad în al II-lea R.M. Și

tu îmi spui mie că tu ești mol-

dovean, ci nu român? Jal-

nic… Ok, nicio problemă.

Moldovean, deci român. PS. Posibil că nu m-ai

înțeles deloc, dar ăsta e rezul-

tatul emoțiilor pe care le am,

aici, lângă inimă. Pentru că…

Mă numesc Sergiu; și iubesc

România!

www.romanism.ro

www.actiunea2012.ro

Page 2: ianuarie 2012

PAGINA 2 EVENIMENT IMPULS

Dor de Eminescu

Eminescu nostru cel de toate

zilele și din toate locurile...

Peste tot unde au trecut pașii

Luceafărului, au lăsat

urme din pulbere de stele.

Iată, la o distanță de

162 de ani, la 15 ianuarie,

se născuse Eminescu, cel

ce peste vremuri își va lua

titlul de geniu. 162 de

ani... E mult? E puțin? Nu

știm! Ce știm – este că

limba și cultura română au

rezistat, cunoscând rafi-

nări intelectuale deosebite.

Aceeași influență asupra

contemporanilor continuă

și după moartea sa,

urmând ca și viitorii poeți

să fie mereu apreciați în

comparație cu Eminescu.

Dar oare va putea reuși

cineva vreodată să creeze

o operă superioară celei

eminesciene? Doar timpul

are răspunsul la această

întrebare, dar „pentru tot

ce-i etern, timpul nu există”.

Eminescu a exercitat

fascinant o covârșitoare inf-

luență asupra sensibilității nați-

onale. O revelație e Eminescu

în continuă desfășurare, atât

din adâncul frumuseților in-

contestabile ale textelor, cât și

din comoara operelor sale încă

nepublicate, circa 9000 de

pagini. De la Eminescu orice

rând, orice gând poate ascunde

o scânteie de cer!

„Dumnezeul geniului m-a

sorbit din popor cum soarele

soarbe un nour de aur din

marea de amar…” Oare care

alte cuvinte reflectă mai bine

întreaga existență a geniului

neînțeles, a marelui nostru poet

național? Mihai Eminescu este

numitorul comun al sufletului

poetic al neamului românesc.

Eminescu e născătorul nostru

de gânduri care ne-a învățat un

grai al minunii: „limba

Eminescu”, fără de care multe

ar fi rămas și ar rămâne

neînțelese și bucuria

adâncurilor din om n-ar

fi ajuns niciodată să

iasă la lumina pămân-

tului.

Au trecut peste o sută

douăzeci și trei de ani

de când respirăm Emi-

nescu și fruntea ne-a

crescut ca a lui pe când

îl citim, creștem cu

Eminescu și vom mai

crește mii de ani, dar

nici unul dintre noi nu

va ajunge la înălțimea

lui, acolo sus, „a

Luceafărului”. El va

rămâne în veci. Unicul.

„Luceafărul”.

Eminescu e darul

Providenței făcut româ-

nilor. Pentru miile de

uși ale miilor de ani ce

vor mai veni, românii

au o cheie cu care vor

„deschide” veacurile și vor

intra în ele cu fruntea sus, cu

frunte de „Luceafăr”. Avem în

Eminescu actul de identitate

fără dată de expirare al

românilor, spre viitor! Peste tot

unde au trecut pașii Lucea-

fărului, au lăsat urme din

pulbere de stele.

Toma Dumitrița

Pe data de 16 până pe 21 ianuarie, elevii liceului au manifestat o amplă activitate în cadrul orelor de

limbă şi literatură română, sărbătorind florilegiul Eminesciana 2012. Proiecte, recital din creaţia marelui

poet, creaţie proprie adresată lui Eminescu, imagini iconice şi multe alte detalii au constituit orele din astă

săptămână. Culoarele liceului erau dominate de o veritabilă forfotă, impresii de tot felul, frânturi de

versuri aruncate în treacăt...

A P R O P O

Page 3: ianuarie 2012

IMPULS CREATIVITATE PAGINA 3

Memorii – „EuGeniu” Era o vară de o căldură infer-

nală. Una din acele veri în care

soarele, ajungând la zenit, părea

a topi în ceară oamenii mergând

pe drum. Nu mi-a plăcut acolo.

Pare a fi un oraș ce niciodată nu

doarme și niciodată nu va muri.

La periferiile Moscovei, dimi-

neața începea la ora 4.00 cu ma-

șina care spăla străzile. Trăind la

al 14-lea etaj (ultimul, de fapt),

sunetul îngrozitor al acestei ma-

șini, comparatibil cu sunetul a

trei tractoare, ajungea până la

mine, trezindu-mi dorul de casă,

fiindcă acasă nu erau asemenea

mașini. Apoi la 8.00 ieșeam din

casă, fiind înconjurată de „mre-

jele” megapolisului. Pretutindeni

megamarketuri, mașini, troleibu-

ze, clădiri imense, oameni, oa-

meni, oameni, naționalitatea că-

rora se diferenția la fiecare metru

pătrat, cafenele, mici magazine,

cinematografe, cazinouri... toate

noi, toate frumoase, toate păgâ-

ne. Doar coborând în metrou mă

simțeam izolată. Șuvoiul de oa-

meni în trenuri parcă nici nu

exista, fiecare fiind indiferent,

preocupat de ale sale gânduri.

Seara, întorcându-mă acasă tot

cu același metrou, glasul doam-

nei ce anunța stațiile, părea mai

obosit decât dimineața. De fapt,

vocea ei este înregistrată pe

bande inscriptibile și difuzată în

vagaone, ani la rând aceeași voce

ce pare a fi draguță și binevo-

itoare. Mie îmi părea falsă.

„Станция «Планерная». Коне-

чная. Поезд дальше не идѐт.

Просьба освободить вагоны.”

(Stația finală – „Planiornaia”.

Trenul nu merge mai departe.

Rugăm să părăsiți vagoanele.)

Ajungând acasă, intram la

bucătărie, ca să pun în frigider

unele cumpărături, și auzeam

vocea modelată de consumul

îndelungat și excesiv de vodkă:

„Привет Валюш!” (Salut, Va-

liușa!) Îi răspundeam la fel. Apoi

mă întreba cum a trecut ziua, ce

mai nou și, aproape în fiecare zi,

mă întreba: „Валюш, а у тебя,

там, в Молдове есть жених?

Только честно… Я папе ничего

не роскажу” (Valiușa, tu ai

mire în Moldova? Sincer… N-o

să-i spun tăticului tău). Mă ruga

să-i spun „Женя”(Jenea), nu-i plăcea „дядя Женя” (nenea Jenea),

se simțea bătrân probabil. Ori-

ginar din Moscova, era mai mic

decât fratele său gemene cu exact

25 de minute. A fost crescut într-

o familie iubitoare, ce l-a încon-

jurat cu căldură, poate de aceea

el a învățat excelent la școală, a

făcut serviciul militar și a absol-

vit facultatea de pedagogie cu

succes. Fiind student era îndră-

gostit de o domnișoară de la fa-

cultate, nu după mult timp, căsă-

torindu-se cu ea, au început să

trăiască împreună, în apartamen-

tul lui, după care a apărut Ecate-

rina: „А вот Катьку я люблю!”

(Dar, pe Katea o iubesc!). Având

copil mic și soție, a început să

lucreze ca pedagog, însă nu după

mult timp, fusese dat afară: „Я

не знаю почему, я любил рабо-

тать с детьми”(Nu știu de ce

îmi plăcea să lucrez cu copiii). După 6 ani de căsnicie, soția la

părăsit împreună cu fiica, sub mo-

tivul că e sărac. A început să bea.

Cel mai mare dezgust pe care îl

aveam pentru omeni îl simțeam

în momentele când îi vedeam

mâna tremurândă, turnându-și

vodkă ieftină în pahar, iar apoi

imediat după vodkă, lua bere, la

fel de proastă calitate. Era o per-

soană dezvoltată cultural, știa

multe despre muzică, filme, au-

tori și cărți celebre, știa orișice

teatru din Moscova. Când rămâ-

neam singuri cu el, îmi arăta al-

bume foto vechi în care se înfă-

țișa asemeni unui om respectabil

și ridicam ochii, văzând un om

care arăta puțin mai bine decât

un boschetar. Îmi povestea multe

întâmplări din viața sa, de parcă

m-ar fi așteptat o viață pentru a

se mărturisi. Fiica lui, Ecaterina,

11 ani, se comporta asemeni unei

domnișoare de prost gust și ve-

nea la tatăl său numai pentru a

cere bani. Îmi era milă de el. Me-

reu fuma și, intrând la el în oda-

ie, de departe venea fumul de ți-

gări „Космос”.

Era o căldură insuportabilă în

dimineața zilei mele de naștere.

La al 14-lea etaj al blocului, soa-

rele încălzea acoperișul transfor-

mându-l în neagră smoală. Int-

rând la bucătărie, am observat că

ceva nu e în regulă cu el. Era tra-

nspirat, tremura și vorbea diverse

prostii. Apoi a început a umbla

din cameră în cameră, se com-

porta bizar, fața și corpul fiindu-i

inundate de transpirație. Intrând

în odaia sa, se culcă. Tremura,

strângându-și corpul în ghem,

bolmojea diverse ciudățenii. La

un moment dat se oprise și pri-

vidu-mă țintă cu ochii abia ieșiți

din orbite: „Я хочу арбуза… как

в детстве… взять арбуз, сре-

зать с его хвостика внутри

триугольник, вытощить и

сьесть” (Vreau pepene verde…

ca și în copilărie… să tai o bucă-

țică de la codiuță și să-l manânc).

Continua să mă privească țintă,

însă nu mai vorbea. În scurt timp

a venit ambulanța. I-au înjectat o

soluție în venă, după care a

început să tremure și să se zbată

ca un pește, din gură ieșindu-i

spume. Medicii ne-au spus că

astea sunt simptomele bolii

negre... sau epilepsiei, nu-mi mai

amintesc.

A decedat după 2 săptămâini

de la ăst incident. Țin minte cum

mama plângând îmi spunea:

„Mi-i jale de el… nu era rău…”

Cornescu Valentina

Page 4: ianuarie 2012

PAGINA 4 CULTURĂ IMPULS

Fotografia – arta de a fura timpului o fărmitura de clipă

Sculptorul Henry Moore spunea: „Arta este o

expresie a imaginației și nu o reproducere a

realității”, iar fotograful Elliot Parter: „arta

adevărată este expresia dragostei dumneavoastră

față de natură” și „arta este creația dragostei

pentru subiect”. Până și Albert Einstein este de

acord că „imaginația este mai importantă decât

cunoașterea științifică”. Un bun fotograf face

poze bune chiar și cu o cameră de unică folosință,

căreia îi cunoaște posibilitățile și limitele.

Pe de altă parte se fac zilnic numeroase

fotografii proaste folosind camere scumpe de către

oamenii cărora le lipsește pasiunea și viziunea,

indiferent de câte cunoștințe tehnice posedă sau

cât de performante sunt obiectivele lor. Ansel

Adams spunea „nu e nimic mai rău decât o

fotografie clară dupa o idee confuză”.

Fotografia este arta de a comunica pasiunea

dumneavoastră și trebuie să fiți pasionați de

subiectul pe care-l fotografiați. Oamenii, iar nu

mașinele de scris, scriu romanele. Nici cum nu

înțeleg de ce unii amatori cred că dacă-și cumpără

o cameră foto mai bună și învață tot ce se poate

despre timpul de expunere și diafragmă, vor

realiza automat fotografii grozave?

Fotografia aduce ordinea în haos, pictura este

arta includerii, pe când fotografia este arta

excluderii. Încercarea de a „băga” totul într-o

fotografie este o cale sigură spre eșec. Ceea ce nu

contribuie la punerea în valoare a subiectului,

distrage atenția. Păstrați simplitatea în pozele

dumneavoastră!

Mai puțin înseamnă mai mult. Simplitatea este

o virtute!

Glavațchi Anastasia

Alegerea camerei foto potrivite îți poate da mari bătăi de cap, chiar dacă nu ești un fotograf complet

amator. Restrânge selecția în funcție de nevoile tale și consultă un top 6 cele mai bune camere foto digitale,

realizat de PCMag.

1) Point & shoot: Canon

PowerShot Elph 310 HS

2) Point & shoot: Canon

PowerShot S100

3) Rezistență la apă: Nikon Coolpix

AW100

4) Digital SLR: Sony Alpha

DSLR-A580

5) Digital SLR: Nikon D5100

6) Obiective interschimbabile:

Sony Alpha NEX-C3

Page 5: ianuarie 2012

IMPULS SPORT PAGINA 5

O vacanță în Italia

Și iată suntem în Italia, ea

este bine cunoscută pentru arta

și cultura sa, precum și datorită

nenumăratelor ei monumente,

printre care Turnul din Pisa și

Colosseumul roman, dar și

pentru stilul de viață eleganță,

design, teatru, literatură,

poezie, arte vizuale, muzică

(mai ales de operă), sărbători,

cinema și, în general, pentru

gust, dar scopul nostru este

Seria A.

Fotbalul este principalul

sport național. Italia a câștigat

Cupa Mondială de Fotbal de

patru ori: în 1934, 1938, 1982

și 2006. Seria A a

campionatului italian de fotbal

a dat unii dintre cei mai buni

jucători de fotbal la nivel

mondial. Cele mai cunoscute

echipe sunt A.C. Milan și Inter

Milano FC din Milano, A.S.

Roma din Roma, Juventus din

Torino.

Associazione Calcio Milan,

cunoscut mai bine ca AC

Milan sau simplu Milan este

un club de fotbal cu sediul în

Milan, Lombardia, fondat în

1899. Clubul a câștigat oficial

18 trofee internaționale

recunoscute de UEFA și FIFA.

Milan are patru titluri

mondiale, mai mult decât

oricare club din lume,

câștigând Cupa

Intercontinentală de trei ori și

Campionatul Mondial al

Cluburilor FIFA o dată. Milan

este unul dintre cele mai

susținute cluburi din Italia,

conform unui sondaj realizat

de ziarul La Repubblica.

Fotbal Club Internazionale

Milano, mai cunoscut ca

Internazionale sau Inter, este

un club de fotbal cu sediul în

Milan, Lombardia, Italia. Inter

este singura echipă italiană

care a participat la toate

edițiile competiției interne

Serie A de la fondarea acesteia

în ediția 1929-30. Inter joacă

meciurile de acasă pe cel mai

mare stadion din Italia,

Giuseppe Meazza (de altfel,

AC Milan joacă pe același

stadion). Clubul a câștigat 30

de trofee naționale:

optsprezece campionate, șapte

cupe și cinci Supercupe ale

Italiei.

AS Roma a fost fondat în

1927 și joacă meciurile pe

teren propriu, pe Stadio

Olimpico, situat în Roma.

Înființarea echipei a avut loc

prin unirea a trei cluburi din

oraș, Roman FC, SS Alba-

Audace și Fortitudo-Pro Roma

SGS. A câștigat primul trofeu

în 1928 Cupa CONI. În 1961 a

obținut primul trofeu european,

cucerind Cupa Orașelor

Târguri.

Juventus Football Club,

cunoscut și sub numele de

Juventus Torino, Juventus sau

simplu Juve, este un club de

fotbal din Torino, Italia,

poreclit și Bătrâna Doamnă. A

câștigat 51 de trofee oficiale,

din care 40 în propria țară, și

11 trofee internaționale.

Juventus este și membru-

fondator al grupului G-14, un

grup compus din 18 din cele

mai mari și prestigioase

cluburi din Europa.

Prin urmare, cu siguranță,

merită de urmărit Seria A.

Baeș Doina

Page 6: ianuarie 2012

PAGINA 6 IMPULS

ABECEDAR al sufletului omenesc

Timpul nostru pe Pământ e limitat. Avem doar câteva zeci de ani în care să trăim frumos, să ne

împlinim, să ne atingem potențialul. Sunt câteva sfaturi care ne pot ajuta să facem călătoria vieții mai

ușoară. Citește-le mai jos, reflectă asupra lor și aplică-le când simți nevoia. Parcă nu-i chiar așa de greu,

nu?

Nu mai fugi de probleme.

Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi ușor. Nu este nici o persoana în lume care poate depăși fără

greșeală toate complicațiile cu care viața ne pune față în față. Tocmai asta este întregul scop al vieții – să

ne înfruntăm problemele, să învătăm din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp.

Nu îți mai fie frică să greșești. Făcând ceva și obținând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o

urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes.

Nu te mai gândi că nu ești pregătit.

Nimeni nu este sigur 100% de pasul care urmează să fie realizat. Spune-ți: „Totul va fi bine!” și mergi

înainte cu acestă deviză… altfel n-are cum să fie… nu e așa?

Nu mai alege calea ușoară. Viața nu e ușoară, mai ales atunci când dorești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care

să te duca acolo. Realizează ceva extraordinar!

Nu te mai concentra pe ce NU vrei să se întâmple. Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei

povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în

ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa că ai avut dreptate.

Succese!

Barcari Adelina

Echipa de redacţie a ziarului „Impuls“: Gribiniuc Maria, Ţanţuc Sergiu, Glavaţchi Anastasia,

Cornescu Valentina, Baeş Doina, Barcari Adelina. Ideile, propunerile dvs. le primim pe e-mail-ul

nostru: [email protected], deasemenea ziarulimpuls.blogspot.com

Un sfârșit trist de ianuarie ne-a îmbrăcat în doliu. S-a stins din viață, în plină forță, o profesoară,

o mamă, în fine, o femeie irepetabilă...

E o plecare atât de dureroasă și de brutală, chiar și natura a deplâns această pierdere (îmi

amintesc că în acea zi a nins). Cu siguranță avea multe de realizat, dar, cu regret...

Lecția dumneaei ne va fi un exemplu, unul demn de urmat. Iertată să fie și odihnită, doamna

Polina Chiriac. Iar noi, cei de pe pământ, să-i eternizăm memoria, doar astfel va fi mereu lângă noi.

Celei ce tânără s-a stins

Deschideţi pereţii să-ncapă

Cu viaţa ce n-are hotar

Nici în timp, nici în noi,

Nici în spaţiu...


Recommended