+ All Categories
Home > Documents > MiIzsil Sebastian - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/805/Accidentul - Mihail...

MiIzsil Sebastian - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/805/Accidentul - Mihail...

Date post: 10-Apr-2019
Category:
Upload: trinhquynh
View: 229 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
7
MiIzsil Sebastian ACCIDENTUL Postfald de; AIIRELIU GOCI MINERVA6
Transcript

MiIzsil Sebastian

ACCIDENTUL

Postfald de; AIIRELIU GOCI

MINERVA6

Copyright o 2017 Minervapentru prezenta edilie

MINERVA 6Editura MINERVA. Redaclia 5i sediul social:

B-dui Metalurgiei nr 46-56, cod 041 833,sector 4, BucureSti, O.p 82 _ C.p 3g

tel.: (021) 461 .08 .1O/14/1S;fax: (021) 461 .OB.0g/19.e-mail: offi cepedituraminerva.ro; off ce6mega press.ro

Departamentul desfacere: tel.: (021) 461.08.08/ 1 2/1 3/ 1 6;fax: (02'l ) 461.O8.09/19; e-mail: comenzi6edituraminerva.ro

Ne putelivizita pe:

ww.edituraminerva.rowww.megapress.ro

Redactor: luliana VoicuTehnoredactor: Carmen Diana Mateescu

Corector: Eugenia OpreaCoperta: Cristina Dumitrescu

Tipdrit la MEGApress

rsBN 978-973-21 -1 030-0

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RominieiSEBASTIAN, MIHAIL

Accidentul / Mihail Sebastian ; postf. de Aureliu Goci. _ BucurertiMinerva, 2017

tsBN 978-973-21 -1 030-0

l. Goci, Aureliu (postf.)

821 . r 35.',|

I

Nu-gi didea seama cer timp trecuse. CAteva secunde? CAteva

minute lungi?

Nu simgea nimic. Auzea in jurul ei voci, pa9i, chemlri, dar

totul era surd si cenugiu, ca un fel de pastl sonori, din care doar

uneori se desprindea cu o subiti claritare un clopor de tramvai

sau un striglt, penffu ca imediat s5. reintre in aceeagi rumoare

stinsi.

,Jasdzici., un accid.ent", gandi ea foarre calm, aproape cu

indife rengi.

Gindul nu-i desrept5. nicio alarmi, nicio grabi. Avea foarte

vag impresia ci trebuie sI fte lungiti pe jos, lAngi. trotuar, cu

capul in zipadi, dar nu incerci si faci nicio miscare.

ii t...,t prin minte o intrebare srupidi, fbri sens: ,,CAt si fieceasul ?"

Se incordi si audl tic-tacul ceasornicului de mAni, dar nu-l

auzi. ,,S-o fi sparti' Pe urml, intr-un efort de atenrie, rlsfrAntiparci in ea inslsi, observi ci, de fapt, nu aude nimic din propria

ei fiinti: nici pulsul, nici inima" nici respiragia.

,,Am stat, reflecd ea, am stat ca un ceasornicl' $i i se pirucI surAde, dar nu-gi simgea buzele,.pe care cluta inutil si lecontureze undeva in acest lucru familiar si totusi pierdut, care

era corpul ei insensibil.

MIH,^. IL SEBASTIAN

Igi aminti atunci Lrrusc momentul ciderii, atAr de brusc, incAt

avu impresia ci din nou carie, 9i auzi inci. o datl zgomorul scurr,

ca de resort spart, pe care-l auzise atu,nci,

Nul retinuse pe moment, dar acum ii revenea cu o precizieabsurdl: sunet sec de ligament care se rupe, de arc ce se sparge,

gi, intr-adevlr, i se plru ci undeva, in intimitarea acestui trup p€care nu-l mai sim;ea, ceva rrebuie si se fi rupt din loc.

Incerci sl se strlbati pe ea inslsi, cu o scurr; privire inrerioarl,gi si surprindl, ca pe o placl de radiografie, locul exact ai ruperii.

Clavicula? Aorta? Rotula?

Pentru fiecare cuvAnt, i se pirea c5. trebuie sl giseasci unrispuns in corpul ei inert, pe care il ascuha din nou silindu-sesi-l pltrundi cu auzul, pdni la cele mai deplrtate fibre.

,,Hodrit, ceva s-a rupt. Dar ce?"

Vocile cregceau gi descre;teau p€ sradi, in jurul ei, cu ribuflniri zgornotoase ;i indepirtiri subite. Ajungeau pinl Ia ea, ca

prin ceagl, aburite.

Deodati., o strlpunse o senzarie ascugiti de frig gi, in acelasi

timp, igi sirngi genunchiul drept golinzdpadl,ca gi cum el singurdin intreg corpul s-ar fi trezit dintr-o profundi anestezie. Cedepirtat, dar ce intens il simgea! LJn momenr, il fixl cu gAndul gi

i se piru nespus de straniu acest unic punct sensibil, desprins ciinlegin ca o micl insuli vie.

Pe urmi, ca un val de sAnge, frigul urci rnai sus de genunchi

9i se rispindi cu o finl rcgea tacrila spre puipl, chernAnd la viaglnoi regiuni de epidermi. Z&pada era pufoasi, mAngdietoare 9iav€a o moliciune de asternut rcce. igi afundi cu oarecare lene

piciorul drept in aceasti zdpadl, gi il simgi pe de-a-ntregul gol,cu ciorapul cizut pAni la glezni.

in aceeasi clipi, avu fulgeritor senzatiarupturii de adineauri.GAndul, care pAni acum ezitase, merse cie asti datl exact spre

mica piesi anatomicl ruptS: jartiera. Eliberat, resortul ei meralicse irnprirna sus pe pulpi, ca un mic sigiliu rotund.

AC CI D EI.J TUL

,,Tlebuie si fiu pe jumitate goali", gAndea ea {ar| alarml.

Ridicl abia atunci capul, gi, in acelagi drnp, vocile se limpezir5,

ca iegite brusc din ceaEi.

- Criminali, striga un domn bitrin, rlsdndu-se, sufocat de

violenqi, la un vatman, care tlce incurcat. Criminali! Nu viuitagi nici inainte, nici inapoi, dagi buzna peste cilltori, peste

dame, peste copii...

Omul de la tramvai incerci sI schigeze un gest de explicagie.

- Pli, daci dumneaei coboarl...

- Ei 9i ce-i dacl vrea si coboare? Adici n-are voie?

- N-are voie, ci aici nu e stagie... zise aitcinet'a, o voce

irrdiferenti.

De .!os, ea incerci si-l vadl pe cel care vorbise, dar nu distinse

in inruneric decAt o privire firi curiozitate.

- Sigur ci nu e stalie... relui vatmanul pugin incurajat.

Domnul bltrAn indignat uu voia si cedeze.

- Foarte riu ci nu e. Si fie ! Cl de-aia plitim noi. Bani gtigi

si ne luagi, dar statii nu vi di mina sl facegi. Criminali, bandigi...

V-agi imbogiqit pe punga noastri.

Ea simgi un zAmbet care flutura in intuneric ;i, fhri si

ridice bine capul pentru a-l privi din fagi, avu certitudinea ci e

zAmbetul vocii indiferente de adineauri.

- ... da, bine ne facegi, a9a ne trebuie, ci suntem progti si nu

reacgionim.."

Era stupid, desigur, dar igi dddu seama ca, trintiti acolo in

zilpadd, ea nu asculta vocea stridencl a bitrAnului indignat, ci

urmirea tlcerea deplrtati a celuilalt.

- ... da, domnilor, nu reaclionim. Ia si chemlm noi agentul

gi si-gi rimitem un proc€s-verbal, mi-ngelegi...

in sfirgit, auzi din nou voc€a celuiialq aceeagi voce pugin

surdi, pugin lenegl. Vorbea probabil cu vatmanul.

-Yezi-gide drum, biiatule. Urcl-te in vagon 9i di-i drumul.

MIHAIL SEBASTIAN

- Sigur. SI-gi vadi de drum, si pe dumneaei s_o lase aicea,moarti, inziLpadl.

Toare privirile se indreptari din nou spre ea. in focul discugiei,fusese uitati, dar acum redeveni personajul principal al scenei.

Se simgi ridicoli, trAntiti. cum era - cine gtie de cAnd? _, inplinl stradl, intr-un grup de trecltori curiosi. Ar fi yrut si seridice, dar singuri stia bine ci nu va purea.

Arunci o privire in jur, ciutAnd parci o figuri cunoscuriprintre acele fege cenusii, 9i se opri la blrbatul a cirui voce lenesio retinuse. il recunoscu dupi privirea lui indiferenti, care-isemina foarte bine cu vocea.

- DecAt si. te certi, mai bine m-ai ajuta si mi ridic. Omul nupiru deloc surprins. FIcu fbrl grabl un pas spre ea, ingenunchecu oarecare intArziere, ii trecu o mini pe sub bragul drept si oridicl fbri prea mare indemAnare, dar cu o migcare ferml.

Ea nu-si opri un mic strigi.t de durere,'cAnd, pentru ca si seridice, se lisi cu toati greutatea pe piciorul drepc.

- Doare?

- Nu gtiu. O sI vld mai rArziu.

Si acum ce si faci? Grupul curiosilor se srinsese si mai tarein jurul ei. Pil5ria ii cidea pe ceafI, ciorapul drepr ii curgea de_alungul piciorului, mantoul era plin de zipadit, mlnogil. er"r,ude...

il plr,r riu ci se ridicase : fusese mult mai comod pe jos, inzlpadL. un momenr o ispiri gAndul absurd de a se trAnti la loc,ceea ce o fhcu si surAdi 9i si,gi recapete pugin calm. ,,Tiebuiesi scap de igtia", igi zise ea infruntAnd cu bravuri curiozitateagrupului.

Se intorsese din nou spre omul ei, care si el pirea acum puginstAnjenit de spectacol.

- Nu vrei si faci cu mine cAgiva pagi ? propunerea pirea ci-lplicdseste. Ea se gribi si-l lini;teascI.

- Numai cAgiva, pAni la o maginl.

ACCIDENTUL

Nu agtepti rispunsul, ii lul bragul gi porni lAngi el, cilcAnd

cu bigare de seami, ca si nu redegtepte durerea de adineauri.

Nu se vedea nicio maginl, nicio trisuri. TAnirul domn nu

se silea deloc sl-gi ascundi plictiseala. Ticea cu incipigAnare,

absent.

L-ar fi lisat bucuroasi ;i gi-ar fi continuat singuri drumul,

dar nu avea incredere in piciorul ei drept. De doui ori incercase

si calce pugin mai apisat, gi durerea ii stripunsese glezna, ca o

lami.

,,E prost-crescut, dar am nevoie de ell' il lul gi mai bine de brag,

ca gi cum ar fi vrut si-i arate ci nu se lasi intimidati de proasta

lui cregtere si ci nu renungi.

Mergea pugin in urma lui, clci nu indriznea sl-i spuni clface pagii prea mari. il pote* privi piezig, din profil, fbri ca el siobserve. Un tip gters, cu trisituri nesigure, tAnir parci, dar fhrivArsti precisi, blond parci, dar fbri culoare certi. ,,ParcI l-am

mai vizut undeval'

E inalt? E scund? N-ar ft putut spune. in paltonul acela,

pirea inalt, un palton gri, larg, cu buzunare mari, in care miinilese infundau cu un aer de securitate.

Continua si taci, o ticere de drum lung, inchisi, rezistentl,

fhri expresie.

,,Parci ar fi singur. Parci n-ag fi lAngi el. Parci ar fi uitat cisunt lAngi el. $i daci, intr-adevir, a uitat? Daci se vatrezi cu

mine de brag gi mi va intreba ce caut aici, atArnati de bragul lui ?"

Se hotiri si rupl ticerea.

- Nu ingeleg cum s-a intAmplat. Am aiunecat, se vede, de pe

treapta tramyaiului. Voiam si cobor.

- Din mers?

Se miri auzindu-i glasul. Credea ci n-o aude, ci nu-i va

rispunde. Surpriza o insuflegi.

MIHAIL SEBASTIAN

- Da, din mers. Tbtdeauna cobor din mers. Nici nu se

poate altfel" Eu locuiesc aici aproape, in bulevardul Dacia, sitramvai*l l5 nu opregte deci.t ori la Donici, ori la vasiie Lascrr".E prea departe. I)e asta cobor la coritur[, unde trarnvaiul o ia peOrientului. Nu,numai eu. Toari lumea care sr5 prin apropiere.Si nu se intlmpll niciodati nimic. Doar astlzi.."Nu gtiu curn s_a

indmplat"..

Tbcrnai rr€ceau pe sub lumina unui feiinar. in lumini, figuralui i se piru din nou absenti.

,,Ce rip uricios!" Tbtusi, indrizni si se opreasci.-.Nu te suplra. Vreau sl-rni ridic ciorapul. Ain inghegat de

LUL.

Se apleci, <lar abia acum b;ge de seaml c[ sing ereazL:geriun_chiul drept era rosu, iar mai jos, spre gleznl, unde se zgAriaseprobabil rnai tare, gesitura ciorapului se lipise de rana cu sAngeingheqat.

* E grav?

- Nu ;tiu. Deocamdarl nu mi doare. Ar trebui sI trec pe lao farmacie. V'rei?

El nu rdspunse, dar o lui de brag si o intrebi din ociri: ,,Uncle ?..

- Nri e departe. Uite, pe trotuarul ceiilalr.tecuri drumul. I)e deparre, ea avu oarecare greutare sI se

recunoasci. in oglinzile farmaciei, la dreapta acesrui domn, carei se pirea si mai striin in imaginea depirtati din oglindi. Candse apropie, surAse cu compasiune propriei ei figuri. ,,Deplorabil5sunt, siraca de mine !" i9i scoase cu un gest scurt piliria si rimasecu ea in mini, consternati.

* Nu pot si inru in halul ista. Farmacista mi cunoasre, o simI intrebe, va rebui sl-i explic... Nu vrei durnneata?...

El accepri flri entuziasm, cu o-aprobare incrunrati dinsprAncene.

- Ce-gi rebuie?

- Pugini rincturi. de iod gi... $du eu? pugini api oxigenati.

ACCIDT]N'I'UL

Voi si-gi deschidi pog€ta, ca si-i dea bani, dar el, frrl siagrcpte, impinse uga farmaciei qi intri.

De adari, il urmiri prin geamul vitrinei cum intr5, cum se

descoperi, currr spurle bunl seara, cum se apropie de farmacista

in halat alb. I se plru curios siJ vadl deschizAnd gura gi rostind

cuvinte pe care ea nu le auzea. Ciudati voce are ! Pugin acoperiti,

pugin sdnsi, gi totugi cu un accent aspru. Farmacista turna

tinctura de iod in sticlS.

De ce dure azi aga de mult ? 'Irebuie sl fie iniuntru o cllduridulce de seri. Balangele de metal stau nemiscate. Liciride grele,

somnoroase, Corm in rafturi, in sricle solemne de cristai.

Farmacista il inmebi ceva, 9i el rispunde cu destuld voie buni.

E mai vorblre! ineunffu la clldur"i dec1t afari, in f,rig. Dacil-ar iisa? Daci s-ar duce acurn, frrI sil mai agtepte? Ce figuriuimitl ar face nemaigisind-o, dar ;i ce sentiment de ugurare ar

avea, impertinentul!Genr,rrichiul incepu s-o doari. Mai rnult s-o ingepe decAt s-o

'' ^ ci o dati la cildura bunl de dincolo dedoafa. )e mal ganol ln

vitrini 9i inchise ochii. I se plrea cI alunecl intr-un fei de somn...

* Am stat prea mult?

Era vclcea lui. Aceeagi voce nesigurl, care nu apasi pe cuvinte

gi-gi face irnpresia cI trece pe lAngi eie din neaterigie.

Nu-i rlspunse gi nu deschise ochii.

- f,i-c riu ?

-'Nu, nu mi-e riu. I)ar ag vrea sI ajung acasl. Am inghegat.

- Spuneai cI nu e departe...

- Fii linigtit: nu e. Mai avem douizeci de pa;i, 9i ai sclpat.

Nu agtepti nicio protestare politicoasi din partea lui. ii lua

de brag, decisi si nu-i mai vorbeasci 9i neribditoare sI poati, in

sfbr;it, rlmAne singurl. Se silea sI faci pagii cit mai mari, degi

piciorul drept o durea incontinuu.

Pentru prima oari de cAnd i se lntAmplase accidentui lsta

stupid, ar fi vrut si plAngi.

ll

12 MIHAIL SEBASTIAN

Se opri in faga unei case cu multe etaje, se rezemide portalulde sticli gi ii intinse mAna...

- Aici. Acum, te pod duce. i9i mulgumesc.

El ii strinse mAna o clipi, fhri si i-o retini, si pe urmi dusedegetul la pllirie, schigAnd vag o jumitate de salut.

Ar fi vrut si-i spuni: ,,Egti cel mai urAcios om din lume", darera prea obositi ca si-i spuni ceva. il lisi acolo, in faga casei,gi intri in hoiul luminos, unde o intAmpini un val de cildurimolegitoare.

... Era singuri. in ascensor. Aplsi butonul ultimului etaj, al'saselea, gi apoi cdzu pe bancheti, cu un suspin de salvare. igipromise si plAngl din toatl inima cAnd va ajunge sus in cameraei. Simgea ci nimic nu i-ar ff putur face mai bine: un plAns bun gipe urml o baie fierbinte.

Undeva intre doui etaje, ascensorul se opri cu o scurtizguduituri. Crezuse intAi ci a ajuns, dar gi-a dat seama cI, defapt, a rimas suspendati in drum.

,,E ziua accidenrelor*, incerci si glumeasci in gand. SuniIung pe buronul de alarmi.

igi aduse aminte cI., vara trecurl, cucoana bitrXnl de la etajulal treilea rlmisese o dimineagi inchisi in ascensor, intre douietaje. GAndul o ingrozi. Apisi din nou, cu o rresi.rire de panici,lung, nervos, risdt, pe butonul rogu. in tot imobilul era o ticereadAnci; doar undeva, departe, slabi ca o chemare din alrl lume,soneria de alarml suna fbri rlspuns.

Nu mai putea si reziste lacrimilor. Se privea in oglindadreptunghiulari din ascensor si i se fbcu mili. de srarea in carese afla, ciufuliti, rupti., murdari, inghegati. Lacrimile calde,bune, o podidiri, gi ea le primi cu o subitl plicere, de parci s_arft apropiat de o sobi caldi.

De jos, cineva, portarul probabil, striga: ,,Hei, uga de la altreilea. Cine a deschis uga de la al treilea?..

AC C ID ENTUL

"Uga de la al treilea" fu inchisi.: ascensorul porni mai

departe, ftri zgomot. Ea ar fi vrut si nu se mai opreasci, si

meargi mereu asa ;i si poati plinge linigtiti, in migcarea lenti,

tlcuti a ascensorului.

Sus o agtepta tAnirul domn in palton gri. il privi uluiti'

neingelegdnd ce se intAmpli.

- Dumneata?

- Eu. Am uitat de tinctura de iod 9i de apa oxigenati'

intr-adevlr, scoase din buzunar doui sticluge invelite in

hArtie mulricolorl de farmacie'

- $i cum ai urcat?

- Pe scarl.

- $ase etaje?

- $ase.

,,Ce tip curios!", gAndi ea privinduJ un moment, intrigati

inci o datl de lipsa lui de expresie. Avea ;i acum aceeagi privire

distanti, neintrebitoare, Pe care i-o intAlnise prima dat[, ridi-

cAnd capul de jos, din zlpadi.

igi aduse aminte ci a plAns 9i cobori jenati ochii' dar era prea

tdrzia, clci el observase.

- Ai plins?

- Nu... Adicl da. Pugin. Dar n-are nicio importangl! Nici-

odati cAnd plAng nu are importangi...

igi scoase cheia din pogeti.

- Vrei si intri un moment?

El rispunse cu o ridicare din umeri.

- Asta inseamnl,,da", sau inseamni,,nu"?

- Nu gtiu bine ce inseamni. E un gest familiar. Si zicem ,,da".

- Atunci, si inuim.Pe u;i era o micl placl metalici, Nora Munteanu. El inrebl

din ochi, gi ea confirml: ,,Eu".

t3

14 IviIHAII- SHBAST.IAN

Apa era fierbinte, Aruncase in cadi un pumn de lavandi, gitoari odaia era plini acum de aburi calzi, aromaEi.

* Se simre gi dincolo?

- Ce?

- Layanda. ''

- Lavandi e ? Da, se simte.

Glasul lui v'enea si mai sters din odaia ali.turatl, prin uga pecare Nora o lisase inu-adins pugin deschisi, ca si poari vorbi cuei in timp ce igi flcea baie.

- Nu re plictisegti?

- Nu.* Egti bine instatrat ?

- Da"

il instalase, inu-adevir, intr-,,rn {otoiiu gi ii pusese inainreun vraf de reviste ilustrate. ,,Catradentisr,., obr.rrrrr. ei docil,ocupind iocul arirar.

,,Da, ca la dentist. $i te rog si {ii cuminre pAni rerrnin eu. pcurmi, sti.m de vorbli'

Baia era adormiror de buni. Nora inchise ochii, invinsi decildura pe care o simgea pirunzAnd ca o dul.ce toropeali printot corpul. Departe, in ad1nc, se deschideao firr" rr"r. d. ,*g.,pe care aveasenzatia ci frigul le inghegase.

Nora avu un gind de prietenie penrru acesr corp al ei,cunoscur, farniliar gi de reabi. I se pirea ci e o veche cuno;dngiregisici ;i il mXngAia cu o simpatie de camarad. pe sAn, minaintdrzie, ca pe un obraz rotund. Ar fi vrut sI doarmi...

in odaia aliturari se migcase parci un scaun din loc.- Ai vrut ceya?

- Nu. MI uitam la fotografia de pe birou. Cine e ?

- Eu"

- in cosrumul ista?

- Da e un cosrurn de schi. Eram la predeal. iEi place?

ACCII}F]NTUL

Nu rlspunse. Poate cI nici nu auzise intrebarea, pe care ea o

pusese neglijent, coborind vc,cea. il auzi intorcAnd o fili: cirea

probabil.

Nora se gAndi la el 9i begi de seami cu surprindere ci-l

uicase. il gtia in odaia allmrati, cufundat in fotoliul ei, dincolo

de aceasti ugI intredeschise, dar ii era cu neputingi si-gi aduci

aminte cum arati la fagl.. Thisiturile fugeau nesigure, sub un

surds vag, ca o lumind difuzi.igi aminti, in schimb, cu precizie cravata pe care o purta, o

cravati verde de lAnI asprl, cu mlrunte cuslturi oblice, paralele...

,,Frumoasi c{avat;, dar nu gtie si qi-c {bci. Nodul e prea

strAmb. Am sll irwig eu cltm se face utr nod ca lumeal'

De dincolo, soneria telefonuiui izbucni energici'

- Ce si fac? intrebi din fotoliu ticuul musafir.

-' Nimic. Lasi-i si sune.

Soneria insistl, mereu mai lung, mereu rnai rlstit" Nora

surdse cu .rboseali" Un singur om put€a si sune atAta.

- Fii bun 9i rispunde.

El rldicl receptorul, spmse ,,alo", gi apoi, dupl o pauzl,il puse

la loc.

- Ce s-a intAmplat?

- Nu gtiu. Nu rispunde nimeni. E cineva care a inchis

telefonul fbrl un cuvAnt.

- Tiebuie si fie Grig.

- Grig?

- Da, un prieten. Tlebuie s[ fi fost mirat auzind o voce de

blrbat. O fi crezut ci a gregit numlrul.

Presupunere a Nore i era probabil justi, cici telefonul suni iar.

- Nu te supira. Rispunde-i rc rog. Spune-i cI sunt in baie 9i

si m[ sune peste cinci rninute.

igi opri respiraqia ;i asculdr cu urechea agintite spre odaia

cealaltl, ca si prindl;i ea vocea din re ceptor. O auzi, intr-adevir,

vibrAnd metalici, indepirtati ca pe un minuscul disc de patefon.

l5


Recommended