1

‘Labirintul urban’

Ciorac Monalisa

Master Antropologie

Curs Antropologia peisajului si a mediului

Concepte cheie: urbanizare, disciplina, bioputere, situationism, psihogeografie, New Babylon, heterotopie,

simultaneitate, juxtapunere, geografie a excluziunii, ordine/dezordine/gunoi, Occupy, homeless, ecosofie.

Introducere. In contextul procesului de globalizare, societatile actuale consumeriste s-au

dovedit spatii in care saracia, discriminarea si segregarea categoriilor de populatie al caror capital

economic si simbolic (Pierre Bourdieu) este marginal apar frecvent intalnite prin minimizarea

sanselor de dezvoltare, de educatie, de sanatate, de aparare. Pe langa lipsa justitiei sociale din

interiorul acestor societati, se constata la nivel global, o discrepanta in ce priveste calitatile vietii,

intre indivizi si diferite comunitati. In consecinta harta lumii este impartita in curat/murdar,

salubru/infect, civilizati/necivilizati, bogati/saraci, albi/negri, suferinzi/fericiti.

Continutul teoretic cules din literatura de specialitate critica, din perspectiva

situationista, aspecte ale organizarii orasului in societatea postmoderna, urbanizarea ca institutie

de piata, sistem spectacular (Foucault, Debord) si tehnica a separarii, precum si institutiile cu

structurile implicite, prin intermediul carora este produsa in randul anumitor categorii de

populatie, discriminarea accesului la resurse ca: spatiu, locuinta, mobilitate. In finalul textului

voi expune ca principiu al urbanizarii ecosofia celor trei registre ecologice: a mediului, a

relatiilor sociale si a subiectivitatii umane propusa de catre Felix Guattari.

Raportandu-ma la lucrarea ”Des Espaces Autres” (Foucault, 1967) ma voi centra pe doua

directii de analiza, si anume: problematizarea conceptului de heterotopie si explicarea

principiilor de juxtapunere si simultaneitate, care caracterizeaza utopia unor amplasamente

spatiale desavarsite, prezente in societatea actuala.

Voi prezenta diferite aspecte ale conceptelor: ordine/dezordine/gunoi, pornind de la

lucrarea Purity and Danger (1984), a autoarei Mary Douglas si de la studiul lui Liboiron Max,

2

Tactics of Waste, Dirt and Discard in the Occupy Movement (2012). Prin referirea la articolulul

Homeless in Chinatown: Deviance and Social Control in Cardboard City (1996), al Juliei Wardhaugh, imi propun sa identific la un nivel general, masura in care este produsa si controlata o geografie

a excluziunii, dar paradoxal, odata descoperita si intalnita, devine semn distinctiv in logica

limitarii spatiale, a segregarii si a rasismului de clasa.

Tema urmareste de asemeni sa evidentieze reversul societatii consumeriste, consecintele

umane si ecologice rezultate din contrastul vizibil al experientelor de viata: igienizare excesiva si

confort, pe de o parte, si mizerie, oameni ai strazii, poluare si lipsuri, pe de alta parte.

Lucrarea de fata se inscrie prin continut intr-o paradigma teoretica ce tine atat de

domeniul antropologiei culturale cat si al antropologiei urbane. Perspectiva analizei este

specifica structuralismului (1960). Ideea acestei abordari este ca in spatele aparentelor

schimbatoare ale realitatii sociale se pot identifica structuri fundamentale. Elementele

fundamentale ale structurii raman (comparativ constante), relatiile variate dintre ele fiind cele

care produc limbi, sisteme de idei si tipuri de societate diferite. Conform structuralismului ceea

ce ne pare ca solid, normal sau natural, este de fapt rezultatul final al unui proces de producere

dintr-o anumita forma a structurii de baza. Indivizii sunt priviti mai degraba ca produs al

relatiilor, decat ca autori ai realitatii sociale1.

Incerc sa sustin, pe parcursul acestui eseu, paradoxul si vulnerabilitatea ideii de ”devianta” in

spatiul urban. Reglementarea vietii cotidiene, a determinat ca limitele dintre legalitate si ilegalitate,

normal si anormal in relatie cu norma, normalizarea, autoritatea, politicul, puterea sa fie granite

institutionalizate in spatii de tip heterotopie.

Urbanizare prin bioputere. Urmarind sa identific aspecte deviante ale institutiilor in raport

cu cetateanul, in numele disciplinei si a securitatii, voi analiza diferitele configuratii ale spatiului

asa cum apar ele in unele dintre ideile lui Foucault.

Orasul era, si in secolul al XVII-lea, si la inceputul secolului al XVIII-lea, caracterizat pe

de o parte de o specificitate juridica si administrativa care il izola si il marca intr-un fel deosebit

in comparatie cu alte intinderi si spatii ale teritoriului. In al doilea rand, orasul se caracteriza

printr-o inchidere in interiorul unui spatiu inzidit si restrans, a carui functie nu se limita doar la

cea militara. Si, in sfarsit, el se caracteriza printr-o eterogenitate economica si sociala foarte

1Marshall,2003,p.590.

3

pronuntata in comparatie cu satul2. La fel ca in interiorul oricarui mediu, se produce o inlantuire

circulara a efectelor si cauzelor, pentru ca ceea ce este afect de o parte va deveni cauza de alta

parte, si in consecinta mediul apare ca un camp de interventie, unde in loc de a concepe indivizii

ca pe un ansamblu de supusi de drept, capabili de actiuni voluntare, cum era cazul suveranitatii,

in loc de a-i privi ca pe o multiplicitate de organisme, de corpuri susceptibile de performante, si

de performante cerute ca in disciplina- se va incerca sa se creeze, de fapt, o populatie. Foucault

vrea sa spuna ca exista o multiplicitate de indivizi care sunt si care nu exista decat in mod

profund, esential si biologic legati de materialitatea in interiorul careia exista. Ce se va incerca sa

se atinga prin mediu este tocmai punctul in care interfereaza o serie de evenimente pe care

indivizii, populatiile si grupurile le produc, cu evenimente de tip cvasi-natural care se produc in

jurul lor. Prin aceasta problema tehnica pusa de oras se identifica problema ”naturalitatii”

speciei umane in interiorul unui mediu artificial. Si aceasta eruptie a naturalitatii speciei in

interiorul artificialtatii politice a unei relatii de putere este ceea ce s-ar putea numi biopolitica si

bioputerea 3.

Se va naste o noua politica a unui nou echipament, a unui nou spatiu urban care va fi

ordonat, subordonat unor principii, unor griji pentru sanatate: largimea strazilor, dispersia

elementelor care pot produce miasme si pot otravi atmosfera, macelariile, abatoarele, cimitirele-

o intreaga politica a spatiului urban legata de aceasta problema de sanatate4.

Daca ne gandim la obiectele definite ca tinand de practica, de interventia si, de asemenea,

de reflectia politiei si despre politie, vedem in primul rand ca acestea implica mediul urban.

Sanatatea, de exemplu, hrana, toate mijloacele de a impiedica penuriile, prezenta cersetorilor,

circulatia vagabonzilor (vagabonzii sunt prezenti la tara doar la sfarsitul secolului al XVIII-lea,

apud Foucault) sunt probleme ale orasului, probleme ale coexistentei dense5.

Problemele de care se ocupa orasul sunt in completarea celor de care se ocupa politia:

problemele pietei, ale cumpararii si vinderii, ale schimbului. Este vorba despre reglementarea

schimbului, a circulatiei, a fabricarii si a punerii in circulatie a marfurilor - circulatia oamenilor

si a marfurilor, unii in raport cu altele - daca ne referim la problema vagabonzilor, a oamenilor

care se deplaseaza. In sens larg, Foucault, identifica politia urbana si negustoreasca, cu o

2Foucault,2009,p.20.3Foucault,2009,pp.20,30.4Foucault,2009,p.275.5idem

4

institutie de piata. Ceea ce inseamna ca politia, prin practicile si institutiile sale, nu face decat sa

reia acest prealabil pe care-l constituia reglementarea urbana - asa cum se dezvoltase inca din

Evul Mediu - vizand coabitarea oamenilor, fabricarea marfurilor si vanzarea produselor. Exista

orase pentru ca exista politie si pentru ca exista orase atat de civilizate, s-a nascut ideea de a

transfera politia la scara generala a guvernarii. ”A civiliza” [policer], “a urbaniza”, Foucault

sugereaza prin acesti termeni conotatiile care au existat in cursul secolului al XVIII- lea, insa in

fapt sensul lor - a civiliza [policer] si a urbaniza - fiind unul si acelasi6.

Secolului al XIX-lea ii apartine ideea de aplicare a spatiului excluderii, al carui locuitor

simbolic era leprosul si a carui populatie reala o alcatuiau cersetorii, vagabonzii, nebunii,

agresivii, ca tehnica de putere a supravegherii disciplinare. Tratarea “leprosilor” drept “ciumati”,

proiectarea disciplinei asupra spatiului confuz al internarii, elaborarea acestuia cu ajutorul

metodelor de repartizare analitica a puterii, individualizarea exclusilor recurgand insa la

proceduri de individualizare pentru a marca excluderile, sunt realizari ale puterii disciplinare,

incepute in secolul al XIX-lea: azilul psihiatric, penitenciarul, casa de corectie, stabilimentul de

educare supravegheata si, partial, spitalele. In general aceste instante de control individual

functioneaza in conformitate cu un dublu model: cel al impartirii binare si al marcarii (alienat-

nealienat, periculos-inofensiv, anormal-normal); si cel al fixarii coercitive, al repartizarii

diferentiale (cine este, unde trebuie sa se afle, prin ce anume poate fi caracterizat, cum poate fi

recunoscut, cum se poate exercita asupra lui, in mod individual, o supraveghere constanta)7.

Incercari situationiste. Dupa cum o spune si Henry Lefebvre, situationistii critica

urbanismul modern considerandu-l ”tehnica a separarii” bazata pe rationalizarea anumitor

aspecte ale orasului si ale existentei umane, asemenea productiei si circulatiei. De exemplu ei

vad traficul ca organizare a unei izolari universale. Situationismul subliniaza ca organizarea

oraselor este condusa de catre un sistem spectacular, el produce si reproduce iar si iar conditiile

existentei umane. Obiectivul situationist este de a pune bazele unui mod de a trai experimental

unde oamenii pot veni cu totii sa-si creeze propriile existente8.

6Foucault,2009,pp.282,283.7Foucault,2005,p.253.8Unknown,SituationistsNotionsofUrbanSpace

5

Studiul efectelor precise ale asezarilor geografice, gestionate in mod constient, care

actioneaza in mod direct asupra dispozitiei si comportamentului indivizilor este preocuparea

psihogeografiei. Din perspectiva situationista dimensiunea psihogeografica este manifestarea

determinarii directe a asezarii geografice asupra dispozitiei. Psihogeografia situationista incearca

sa identifice impactul specific al mediului geografic asupra emotiilor si comportamentului

indivizilor. Aceasta perspectiva poate fi aplicata rezultatelor obtinute de catre acest tip de

investigatie, privind influenta acestora asupra sentimentelor umane, si in general asupra oricarei

situatii sau conduita care pare sa reflecte acelasi spirit de descoperire9.

Situationistii utilizeaza tehnica derivei experimentale pentru a realiza contururile

psihogeografice ale spatiului urban. In ”Teoria Derivei” Debord sustine ca modalitatea derivei ne

permite sa realizam primele anchete ale dimensiunii psihogeografice orasului modern. Inainte de

descoperirea unitatilor de ambianta, a principalelor lor componente si localizarii lor spatiale,

ajungem sa intelegem principalele lor axe de trecere (traversare), de iesire, si de aparare a lor.

Ipoteza centrala care sustine existenta perspectivei psihogeografice este ca unele masuri ale

distantelor care in fapt separa doua regiuni ale orasului, distante care ar putea avea o relatie

redusa cu distanta fizica dintre ele10.

Psihogeografia situationista prezenta in anii 1950 la Paris critica intelegerea modernista a

spatiului urban din perioada de dupa razboi, propunand un plan care sa cuprinda situatii

experimentale prin intermediul derivei, intentia de a intelege emotiile individuale si

comportamentele din spatiul urban, concentrarea asupra impactului spatiului urban asupra

comportamentelor si pasiunilor oamenilor, dezorientare si retele labirintice pentru activitati

ludice si aventura. Situationismul imagineaza un urbanism unitar opus activitatilor specializate.

Acesta consta in a face ca parti diferite ale orasului sa comunice intre ele intr-un spatiu unde

locurile sunt create de catre situatii construite. Prin construirea de situatii au fost create zone

temporare, izolate de la conditionarile existente ale vietii cotidiene. Aceste spatii au permis

libertatea ludica, creativa, exprimarea pasiunii si emotiilor care nu circula niciodata in mod liber

pe canalele sistemului spectacular. Propunerile revolutionare situationiste n-au fost duse la

indeplinire. Construirea de situatii a prevazut tehnici ale derivei si ale deturnarii si analize

9Unknown,SituationistsNotionsofUrbanSpace.10idem

6

psihogeografice ale cartierelor orasului. Dupa anul 1960 a fost abandonata teoria urbanismului

unitar iar intregul urbanism a fost considerat drept o ideologie burgheza11.

In revista ”Potlatch” (1955), Debord, Wolman, Bernstein prezinta noi modele de utilizare

a cladirilor publice asemeni bisericilor, muzeelor, cimitirelor, monumentelor si statiilor de

trenuri, aflate in Paris. Obiectivul lor se impotriveste componentelor sistemului urban existent,

vizand denaturarea, sau uneori distrugerea perceptiei actuale despre aceste cladiri si simboluri

din mintea oamenilor si din utilizarea de zi cu zi. Aceasta conceptie pre-situationista a spatiului

urban s-a bazat pe distrugerea elementelor statice din componentele urbane, prin tehnica

”negatiei”. Ei au incearcat sa creeze o ”arhitectura a derivei”12.

Desi in acord cu aspectele situationiste, Constant Nieuwenhuys atrage atentia ca

urbanismul unitar se bazeaza pe constructia situatiilor insa in mod remarcabil la un nivel

abstract. Constant imagineaza ”New Babylon”, un model de oras al viitorului. Asemenea viziunii

situationiste, Constant concepe urbanismul din perspectiva sociala. La fel ca Lefebvre, Constant

vede spatialitatea ca expresie a relatiilor sociale. In utopicul New Babylon, spatiul social este

spatialitate sociala. Spatiul ca dimensiune psihica (spatiu abstract) nu poate fi separat de spatiul

actiunii (spatiul concret). Dupa cum o spune si Vaneigem, pentru situationisti ”oamenii sunt

asasinati incet in abatoare mecanizate ale muncii”. In cazul lui Constant munca este opusul

creativitatii, iar factorul ludic si creativ sunt o parte fundamentala a vietii. Structura spatiului din

noua societate ar trebui sa incurajeze libertatea ludica si creativitatea. In viitor stilul de viata al

oamenilor va fi determinat nu de actiuni in vederea profitului ci de activitati ludice. Noul Babilon

ar fi proiectul antitezei homo faber (man the maker)/ homo ludens (man the player)13.

Urbanizarea este aceasta luare in posesie a mediului natural si social de catre capitalism,

care dezvoltandu-se in logica ei de dominatie absoluta, poate si trebuie sa refaca totalitatea

spatiului ca pe decorul sau propriu. Societatea actuala desfiinteaza distanta geografica, insa

acumuleaza o distantare in interiorul ei: separatia spectaculara. Aceasta realizare moderna apara

puterea de clasa mentinand faramitarea in randul muncitorilor care, in conditiile productiei

orasenesti, s-ar fi adunat laolalta in chip periculos. Invatand din experienta Revolutiei Franceze,

stradania tuturor celor aflati la putere este indreptata spre a-si spori mijloacele de mentinere a

ordinii in strada si sfarseste prin a suprima strada insasi. „Cu mijloacele de comunicare in masa 11idem12Unknown,SituationistsNotionsofUrbanSpace.13idem

7

pe distante mari, izolarea populatiei s-a dovedit un mijloc de control mult mai eficient” constata

Lewis Mumford in lucrarea ”La Cite a travers l’histoire” (Cetatea de-a lungul istoriei), descriind

o viitoare „lume cu sens unic”. Insa miscarea generala a izolarii, ca esenta a urbanizarii, trebuie

sa contina si o astfel de reintegrare controlata a muncitorilor care sa permita planificarea

productiei si consumului. Sistemul trebuie sa-si reintegreze indivizii izolati ca indivizi izolati

impreuna in: uzine si case de cultura, sate de vacanta si in „mari ansambluri rezidentiale”, care

sunt special organizate in scopul crearii acestei pseudo-colectivitati care sa-l acompanieze pe

individul izolat pana in celula sa familiala. Faptul ca a fost generalizata angajarea in munca a

receptorilor mesajului spectacular face ca, desi izolat, fiecare dintre ei sa fie populat de imagini

dominante, imagini care isi dobandesc intreaga lor forta doar prin aceasta izolare14.

Marx considera ca pe unul dintre cele mai mari merite revolutionare ale burgheziei, faptul

ca „ea a subordonat satul orasului” a carui atmosfera emancipeaza. Orasul poate fi considerat

campul de lupta al afirmarii libertatii, insa nu campul pentru detinerea acesteia15.

Prin conditiile de locuire si control spectacular in actualul ”teritoriu organizat”, conform

lui Debord, se creeaza o noua taranime imprastiata cu o mentalitate marginita, care dintotdeauna

a impiedicat-o sa aiba initiativa unei actiuni independente. Revolutia proletara precum si

miscarile actuale gen Occupy sunt tocmai o astfel de critica a geografiei omenesti16.

Amplasamente urbane. Obsesie a secolului al XIX-lea, istoria - cu teme ale dezvoltarii si

suspendarii, ale crizelor, si ciclului, teme ale acumularii trecutului, cu marea preponderenta a

mortii si a glaciatiunii amenintatoare asupra lumii - considera a fi esentiale resursele mitologice

privind al doilea principiu al termodinamicii. Spatiul, sustine Foucault caracterizeaza intru totul

prezentul - epoca simultaneitatii, epoca juxtapunerii, epoca de “aproape” si de “departe”, unul

langa altul, epoca dispersatului. Prin structuralism se urmareste efortul de a stabili intre

elementele care ar fi putut fi conectate pe o axa temporala, un ansamblu de relatii care le face sa

apara ca juxtapuse, setand-o pe una impotriva alteia, implicate reciproc, care face ca ele sa apara

in scurt timp ca un tip de configurare 17.

14Debord,2006,pp.119‐126.15Debord,2006,p.124.16Debord,2006,p.125.17Foucault,1984,p.1.

8

Istoria ca spatiu aproximativ, a existat in Evul Mediu intr-un ansamblu ierarhic de locuri:

locuri sacre si profane; locuri protejate si deschise; locuri expuse; locuri urbane si localitati

rurale- toate acestea se refera la viata reala a oamenilor. Conform teoriei cosmologice este vorba

despre spatii divine (celeste) in opozitie cu spatiile terestre. Aceasta ierarhie, opozitie, aceasta

intersectie de locuri este specifica spatiului medieval care infatiseaza spatiul de amplasament,

deschis odata cu Galileo. Critica nu a vizat atat descoperirerea (constituirea pamantului ca spatiu

infinit cu o deschiderea infinita), ci ideea de extensie a spatiului care a fost inlocuita de principiul

localizarii, incepand cu secolul al XVII-lea. Astazi locul este inlocuit de extindere care ea insasi

a fost inlocuita de catre amplasament18.

Spatiul nu este despre a sti daca va exista spatiu suficient pentru oameni, ci de a sti ce

relatii de asemanare exista, ce tipuri de depozitare (inmagazinare) si memorare, de circulatie,

marcare, ce model de clasificare a elementelor umane ar trebui adoptate intr-o situatie data in

scopul de a realiza un anumit obiectiv19.

In prezent, suntem inca guvernati de catre opozitii pe care institutiile si practicile noastre

inca nu reusesc sa le distruga, ramanand niste date, gata stabilite - spatiu privat/spatiu public,

spatiu familial/spatiu social, spatiu cultural/spatiu util, spatiu de petrecere a timpului liber/loc de

munca - toate acestea sunt inca alimentate de prezenta ascunsa a sacrului20.

Referindu-se la spatiul extern, Foucault sustine ca traim in interiorul unui set de relatii

care delimiteaza locuri care sunt ireductibile intre ele si in mod absolut nu sunt suprapuse intre.

Foucault vorbeste despre spatiul care are curioasa proprietate de a fi in relatie cu toate celelalte

locuri (situri), dar in asa fel incat sa suspecteze, neutralizeze, sau sa inventeze setul de relatii care

se intampla sa desemneze oglinda, sau reflectia. Aceste spatii, care sunt legate cu toate celelalte,

care oricum contrazic toate celelalte situri, sunt de doua tipuri: utopii si heterotopii 21.

Utopii, sunt spatiile care nu au un loc real, spatii care au o relatie generala de analogie

directa sau inversata cu spatiul real din societate, sunt spatii ireale. Ele prezinta societatea intr-o

forma perfectionata, desavarsita22.

Exista in fiecare cultura, civilizatie, locuri reale care insa nu exista - contra-situri - o cale

de a adopta in mod eficient utopia, in care spatiile reale, toate care pot fi gasite in cadrul culturii, 18Foucault,1984,pp.1,2.19idem20idem21Foucault,1984,p.322idem

9

sunt reprezentate simultan, contestate, criticate, si inversate. Spatii de acest tip sunt in afara

tuturor locurilor, chiar daca poate fi posibil de indicat locatia lor in realitate. Aceste locuri sunt in

totalitate diferite de siturile pe care ele le reflecta si despre care vorbesc. Foucault le denumeste

heterotopii23.

Intre utopii si heterotopii exista o experienta mixta, comuna, care ar fi ca o oglinda.

Oglinda este o utopie, din moment ce este un loc fara spatiu (a placeless place). In oglinda, te

vezi acolo unde nu esti, intr-un spatiu ireal, virtual care se deschide in apatele suprafatei; a fi

acolo unde nu esti, un fel de umbra care-ti ofera o vizibilitate proprie asupra ta, care-ti permite sa

te vezi acolo unde esti absent - aceasta este utopia oglinzii. Dar este, de asemenea, o heterotopie,

in masura in care oglinda nu exista in realitate, in cazul in care aceasta exercita un fel de

contracarare pe pozitia pe care am ocupa-o. Din punctul de vedere al oglinzii am descoperi

absenta de la locul unde suntem, intrucat ne vedem acolo, in oglinda. Oglinda functioneaza ca o

heterotopie in acest sens: ea face ca locul pe care-l ocupam la momentul cand ne uitam la noi in

oglinda, sa fie simultan absolut real, conectat cu tot spatiul care-l inconjoara, si absolut ireal-

intrucat, in scopul de a fi perceput el trebuie sa treaca prin acest punct virtual, care este dincolo

de oglinda24.

Putem intelege prin heterotopologie un fel de contestatie, in acelasi timp mitica si reala a

spatiului in care traim, pe care Foucault o concepe sub forma a sase principii definitorii pentru

identificarea heterotopiei25.

Unul dintre principii este ca nu exista vreo cultura in lume care sa nu constituie

heterotopii, este o constanta a fiecarui grup uman. Heterotopiile exista in forme variate, lipsind o

forma universala de hetorotopie. Un prim tip de heterotopie este intalnit incepand cu societatile

primitive, Foucault le numeste heterotopii de criza identificandu-se prin spatii privilegiate, sacre

sau interzise, rezervate pentru indivizi a caror relatie cu societatea si cu mediul uman in care ei

traiesc, este intr-o stare de criza: adolescenti, femei la menstruatie, femei insarcinate, persoane in

varsta, scoli, internate, serviciu militar. Manifestarile acestor stari, roluri, se presupune ca ar

trebui sa se desfasoare ”altundeva” decat acasa sau in locuri neprevazute pentru astfel de stari,

neavand functia de a le gazdui. Aceste heterotopii de criza au disparut insa sunt in curs de a fi

inlocuite cu heterotopii de abatere - spatii unde persoanele al caror comportament este deviant in 23Foucault,1984,p.4.24idem25idem

10

raport cu media sau norma (normalizare) dorita, sunt amplasate. Spatii de acest tip sunt casele de

odihna, spitale de psihiatrie, inchisorile. Acestora li se pot adauga caminele de batrani, azilurile,

care sunt la limita dintre heterotopie a crizei si heterotopie a abaterii. In societatea postmoderna

batranetea este o stare de criza, si de asemenea o deviere din moment ce petrecerea timpului liber

si destinderea este regula iar inactivitatea este un fel de abatere26.

Al doilea principiu este derularea istoriei, care determina semnificatii diferite functiilor

heterotopiilor, adaptate la diferite ideologii din diferite perioade. Cimititirul este un astfel de

exemplu - un spatiu care este conectat cu toate celelalte locuri ale orasului, din moment ce

fiecare individ sau familie are rude acolo. In cultura occidentala cimitirul a existat din totdeauna,

insa a suportat schimbari. Pana la sfarsitul secolului XVIII, cimitirul a fost pozitionat in centrul

orasului, langa biserica, urmand ca la inceputul secolului XIX, acestea sa fie amplasate in afara

marginilor oraselor, de unde si obsesia mortii vazuta ca boala27.

In al treilea rand, heterotopia este in masura sa juxtapuna intr-un singur spatiu real cateva

spatii, mai multe spatii, situri diferite care sunt incompatibile intre ele. Teatrul sau

cinematograful ofera o serie de spatii care sunt straine unele de altele, insa un exemplu vechi de

heterotopie care adopta forma locurilor contradictorii este gradina. Aceasta este un aranjament

unde intreaga lume vine sa puna in aplicare perfectiunea ei simbolica, si aranjamentul este un fel

de gradina care se poate muta peste spatiu. Gradina este o mica portiune a lumii si apoi este

ansamblul lumii - un sort al fericirii - heterotopia universalizarii de la inceputurile antichitatii28.

Al patrulea principiu sustine ca heterotopiile sunt frecvent legate prin fragmente de timp,

ceea ce s-ar putea numi, in numele simetriei, heterocronii. Heterotopia incepe sa functioneze la

capacitate deplina cand oamenii ajung la o stare a pauzei absolute in raport cu timpul lor

traditional. Heterotopiile si heterocroniile sunt structurate si distribuite intr-o maniera relativ

complexa. In primul rand, exista heterotopii ale acumularii de timp nelimitate, de exemplu

muzeele si librariile specifice culturii occidentale din secolul XIX. In contrast, ideea de a

acumula orice, de instituire a unui fel de arhiva generala, dorinta de a incadra intr-un singur

spatiu orice moment, toate epocile, toate formele, toate gusturile, ideea de a constitui un spatiu al

tuturor timpurilor este ea insasi in afara timpului si inaccesibila devastarilor sale. Planul de a

organiza in acest fel un loc al acumularii perpetue si nelimitate a timpului intr-un spatiu imobil, 26Foucault,1984,p.4.27Foucault,1984,p.5.28Foucault,1984,p.6.

11

apartine modernitatii. Opuse acestor heterotopii legate prin acumulari ale timpului, exista unele

interconectate timpului, intr-un mod mai fluid, tranzitoriu, cum ar fi festivalurile. Aceste

heterotopii nu sunt orientate catre etern, ele sunt in mod absolut temporale. Le intalnim drept

targuri si expozitii, iar ca manifestari recente avem un nou tip de heterotopie temporala: satele de

vacanta. Putem observa cum sunt imbinate doua forme de heterotopie: heterotopia festivalului si

cea a eternitatii timpului acumulat29.

Prezenta heterotopiilor intotdeauna presupune un sistem de deschidere si inchidere, care

impreuna le izoleaza si in acelasi timp le fac penetrabile. In general, locul heterotopic nu are

accesibilitate libera asemeni spatiului public. Ori intrarea este obligatorie, ca in cazul intrarii in

inchisoare, unde individul trebuie sa se supuna ritualurilor si purificarii. Exista insa alte locuri,

care par a fi pure si deschideri simple, dar in general ascund o excludere curioasa. Oricine poate

intra in locurile heterotopice, dar in fapt este doar o iluzie: credem ca intram unde ne aflam, prin

faptul ca vom intra, exclude. Foucault are in vedere exemplul renumitelor dormitoare care exista

la marile ferme din Brazilia si oriunde in America de Sud. Usa de intrare nu conduce spre camera

centrala unde locuieste familia, iar orice individ sau calator care vine are dreptul de a intra in

dormitor si dormi acolo pentru o noapte. Vizitatorii sunt oaspeti in tranzit, nu oaspeti invitati.

Acest tip de heterotopie, care a disparut practic din civilizatia noastra, ar putea fi regasita in

camerele de motel din America, unde vin barbati insotiti de amante, iar practica sexuala ilicita

este in acelasi timp adapostita si protejata, si absolut ascunsa, secreta, tinuta izolata, insa fara a fi

permisa in afara spatiului30.

Ultima trasatura a heterotopiei este ca ea are o functie in relatie cu toate spatiile care

raman in afara ei. Aceasta functie se desfasoara intre doi poli extremi. Chiar daca rolul lor este sa

creeze un spatiu al iluziei care expune fiecare spatiu real, toate locurile in interiorul carora viata

umana este compartimentata, cat se poate de iluzoriu. Probabil acesta este rolul detinut de catre

bordeluri, de care suntem acum lipsiti. Un alt exemplu identificat de catre Foucault sunt coloniile

iezuite, reglementate in totalitate, care au fost gasite in America de Sud, colonii extraordinare

unde perfectiunea umana a fost efectiv atinsa31.

29Foucault,1984,p.6.30Foucault,1984,p.7.31Foucault,1984,p.8.

12

Datorii cetatenesti. Dupa cum se stie, murdaria (gunoiul) semnifica dezordinea unde, insa,

nu exista lucruri cum ar fi mizeria absoluta: ea exista in ochii spectatorului, observatorului. Daca

evitam mizeria, nu este din cauza unei temeri false, cu atat mai putin din teama unei terori sfinte,

nici macar datorita ideilor despre imbolnavire (boala), avute in vedere pentru justificarea

comportamentelor si a ritualurilor de curatare sau de evitare a murdariei. Mizeria contravine

ordinii si de aceea deranjeaza cand este pusa in relatie cu ideea de ordine32.

De aceea, distinctia noastra intre curatire (societatea moderna)/purificare (comunitatea

primitive), pentru ca are la origine semnificatii si functii comune, ar trebui analizata vizand o

dimensiune comuna, prin aspectul purificarii primitive si al profilaxiei (ansamblul masurilor

medico-sanitare care se iau pentru prevenirea aparitiei si a raspandirii bolilor).

Nu este complicat de sesizat cum credintele despre contaminare sunt determinate de

dialogul cerintelor, distinctiilor si conventiilor care definesc apartenente la un anumit status.

Douglas analizand credintele despre contaminare a constatat ca felul contactelor care sunt

considerate periculoase de asemeni reprezinta o incarcatura simbolica. Acesta este nivelul la care

ideile despre contaminare sunt raportate la viata sociala. Autoarea descrie cum anumite genuri de

contaminari sunt folosite ca a analogii pentru exprimarea unei imagini generale a ordinii sociale.

Despre un asemenea tip de ordine vorbeste Max Liboiron (Tactics of Waste, Dirt and

Discard in the Occupy Movement, 2012), cand descrie actiunile autoritatilor de impunere a

"ordinii" printre protestatarii de la Liberty Plaza, New York. Voi detalia acest aspect al ordinii ca

datorie, si caracteristica intrinseca a cetateanului, ulterior. Intr-o cultura care este organizata pe

ideea de contagiune si purificare, individul este controlat de o puternica gandire care este

protejata de reguli ale sustragerii si de sanctiuni. Ar putea fi imposibil pentru o persoana sa-si

manifeste gandurile liber, in opozitie cu habitul protejat de catre propria cultura. Reflectia asupra

murdariei implica analiza relatiei dintre ordine si dezordine, existand si neexistand, forma si fara

forma, viata si moarte. De aceea intelegerea regulilor puritatii implica raportarea la ritualurile de

purificare religioasa, spirituala, indeplinite intr-o anumita societate, ca opozitii dintre sange si

apa, natura si gratie, libertate si nevoie33.

Studiul lui Liboiron identifica rolul pe care-l au gunoiul, deseurile, murdaria, si

debarasarea lor in deciziile tactice ale ambelor parti ale miscarii, din perspectiva New York City

32Douglas,1984,p.2.33Douglas,1984,pp.5,6.

13

Occupier (2012). Analizand gunoiul, murdaria si eliminarea lor, precum si asocierea lor cu

pacatele, faradelegile, determinam o dezbatere politica despre societatea ideala, din perspectiva

Occupiers si a opozantilor lor. Conform acestor aspecte se poate contesta ceea ce se considera

conditii tolerabile si intolerabile, drept si gresit, cetateni si ceilalti, comportament acceptabil si

comportament inacceptabil, iar ce este recunoscut ca fiind nelalocul lui va fi indepartat. Foarte

sugestiva este explicatia unui ofiter: "orice atinge pamantul este gunoi". Tipurile diferite de

gunoi sunt justificari pentru restrictionarea accesului in interiorul spatiului, si pentru

disciplinarea protestatarilor. Declaratiile mediei mainstream impotriva miscarii Occupy sustin ca

protestatarii, tabara Occupy si politicile Occupy sunt mizerabile, murdare si insalubre34.

Aceasta relatie (imaginara sau reala) dintre conditii fizice insalubre si politici insalubre

determina actiuni de evacuare a taberelor Occupy din intreaga lume. Dupa cum deja am aflat de

la Douglas, murdaria este in esenta dezordine - din aceasta cauza, din punct de vedere

institutional, natura esentiala a Occupy fiind in fapt "indisciplina" si dezordinea, greu

controlabile - gruparea devine identificata cu murdaria, mult mai usor de eradicat. Nu doar

legitimarea prin putere a organelor institutionale determina conversatia publica despre Occupy in

termeni de salubritate, de asemeni protestatarii trebuie sa-si demonstreze constant curatenia in

public, insa conform unui simbolism peiorativ bazat pe distinctia: curat/murdar, sigur/periculos,

noua/lor. Politia contribuie la recunoasterea protestatarilor ca ceilalti, iar ei lupta pentru

manifestarea drepturilor cetatenesti de a se aduna si a protesta35.

In ultimele trei secole, retorica deseurilor a fost bazata pe ideea de clasa, unde burghezii

(capitalistii) "condamna clasa muncitoare [excrementala]", determinand un patern potrivit pentru

circulatia protestelor drept consecinta a cresterii decalajului dintre bogati si saraci36. In cazurile

descrise de catre Inglis, murdaria si gunoiul sunt folosite pentru a descrie inferioritatea,

neobisnuitul, dezordonatul si pericolul celorlalti care prezinta unele amenintari la sistemul de

guvernare. Exista anumite metode de definire si de control a dezordinei (tulburarii) periculoase ,

in special a unui pericol care ar tulbura ordinea sociala. Conform acestei logici sunt clasati

protestatarii ca necetateni. Putem observa cum gunoiul este semn distinctiv al cetateanului

adevarat cand semnaleaza o cauza nedreapta a corporatiilor, bancilor si guvernelor37.

34Liboiron,2012.35Liboiron,2012.36LiboironapudInglis(2011),2012.37Liboiron,2012.

14

Aceste infrastructuri pentru salubritate sunt parte a sistemului cetateniei din interiorul

miscarii Occupy. Prin aceste servicii si semne se promoveaza o parte a regulilor si valorilor

cetatenesti, dupa cum sustine antropoloaga Mary Douglas, murdaria este doar despre mentinerea

unei bune cetatenii, unde credintele si practicile despre murdarie si contagiune sustin valori

sociale si ceea ce este identificat cu un comportament acceptabil sau neacceptabil. Modul in care

protestantii trateaza murdaria si gunoiul este simbolic similar cu efortul organelor de a le

respinge: in ambele situatii, murdaria este despre mentinerea unui set de relatii ordonate,

comandate, si respingerea elementelor necorespunzatoare.

Noile segregari. Se stie cat de mult este legata abundenta societatilor bogate de risipa, de

vreme ce se poate vorbi de "civilizatia pubelei", dumpster diving, si a fost proiectata chiar o

"antropologie a pubelei": Spune-mi ce arunci ca sa-ti spun cine esti!

Sentimentele obsesive de insecuritate determina ca in Statele Unite, asa-zisele gated

communities sa se bucure de un mare succes in randul claselor instarite. In Europa, in Franta se

inmultesc resedintele securizate si tehnicile de videosupraveghere a spatiilor private. In acelasi

timp, familiile care se instaleaza in periurban invoca adesea, printre primele motive ale deciziei

lor, dorinta de a trai intr-un mediu lipsit de riscuri. Simultan cu proliferarea societatilor de paza si

securitate, a incintelor care imprejmuiesc proprietatea si a cainilor de paza, se intensifica si

sentimentul de a fi amenintat. In acest context, bunastarea nu mai poate fi conceputa fara un

sistem de securizare. Viata sociala si individuala este redesenata nu atat de efectele tribale, cat de

preocuparile pentru securitate, de dorinta de a-l evita pe celalalt, de cautarea unei vecinatati

linistitoare si a spatiilor private protejate. Hedonizarea confortului nu inainteaza decat in paralel

cu inflatia preocuparilor de securitate38.

Pe de alta parte, globalizarea a creat o cultura urbana care este caracterizata de catre

fluiditate si schimbare sociala si limite fizice (spatiale). Nucleul activitatilor referitor la afaceri,

timp liber si consum sunt tot mai mult mutate din nucleul urban si relocate in orase destinate

shopping-ului si petrecerii timpului liber, in zona periferica. Asa cum este construita aceasta

purificare a spatiului, nucleul urban din ce in ce mai mult devine construit ca loc al pericolului si

ca depozit pentru temerile, disconfortul si nelinistile urbane (Sibley, 1995). Incercarile facute

pentru a redefini si a face schimbarile limitelor sigure, ambele pentru a-i reglementa pe cei care 38Lipovetsky,2007,pp.192‐199.

15

traiesc la marginile sociale ale orasului. Mallul, de exemplu, a devenit un spatiu geografic inchis

si securizat social, in special pentru ca are mijloace de a exclude oamenii marginali ai strazii

(Davis, 1990)39.

Prin ”Initiativa dormitului accidental” (1990-1993), Guvernul a sustinut faptul ca nimeni

nu este nevoit sa doarma accidental pe strazile Londrei (nici o prevedere n-a fost facuta insa in

cadrul acestei initiative pentru oamenii care dorm accidental in orasele de provincie, si cei din

mediul rural). In 1994 primul ministru, John Major, a spus ca cersetorii sunt ofensatori si

jignitori (eyesores) pentru privirile celorlalti, si in consecinta este nevoie sa fie mutati de pe

strazile Britaniei. In 1995 secretarul Shadow Home, Jack Straw, a propus o dezbatere despre

oamenii strazii, exprimandu-si ingrijorarea despre ”cersetoria agresiva a comerciantilor, betie si

dependenta” (The Guardian 1995). Aceasta dezbatere politica a confundat si omogenizat

cersetoria impreuna cu oamenii fara casa de pe strazi si criminalitatea, prin aceasta servind

demonizarii tuturor oamenilor strazii. Argumentul a fost ca lipsa civilizatiei, cersetorii agresivi,

dezordinea si tulburarea strazii contribuie nu doar la cresterea temii de infractionalitate ci

conduce si la o crestere a criminalitatii in sine (Kelling, 1995)40.

In al doilea an de cercetare al Juliei Wardhaugh (1993, 1994) a fost continuat Proiectul de

Lege al Ordinii Publice (proiectul de lege a fost publicat in decembrie 1993 si adoptat in

noiembrie 1994). Acest act a servit pentru incriminarea multor activitati si conditii asociate cu

persoanele fara adapost, asemeni calatoritului si squatting-ului (Davis, 1994; Hawes, Perez,

1995). A fost de asemeni o vreme in care a fost posibila incriminarea persoanelor fara adapost in

varsta, conform noilor statute. Numarul arestarilor si urmaririlor penale pentru cersetori au

crescut impatrit in Londra, in timp ce un raport publicat in 1994 a indicat ca 80% dintre toti

cersetorii au fost oameni fara adapost si de aceea marea majoritate dintre acestia au avut contacte

cu politia in timp ce cerseau; 78% au fost mutati, 67% au fost avertizati, 55% au fost arestati, de

obicei in conformitate cu Actul de Vagabondaj (Vagrancy Act)41.

Ministrii religiei, ca si politicienii, au incurajat/indemnat publicul sa nu doneze bani

cersetorilor. Aceasta a fost o pozitie morala extraordinara, daca avem in vedere lunga traditie a

pomenii specifica Crestinismului (si celorlalte religii ale lumii). In timp ce aceasta intarire a

pozitiilor politice, legale si morale, era in desfasurare, teoreticieni academici ai multor discipline 39Wardhaugh,1996.40Wardhaugh,1996.41idem

16

au fost angajati in dezbateri despre caracteristicile revoltelor/framantarilor spatiale si locationale

ale erei postmoderne. Temele dominante au fost despre spatiu si locuri fara adaposturi

(placelessness), despre spatiu si schimbarea granitelor, despre lipsa identitatii si a dezintegrarii

sensului de ”casa” (prin casa se intelege orice casa privatizata, un sentiment al comunitatii, sau

notiunea de tara natala)42.

Consecintele sociale ale acestei revolutii temporal spatiale includ un sentiment al

dezintegrarii ideii de ”casa” (home) si ”spatiu”, o descompunere a stabilitati unei structuri socio-

spatiale, si o pierdere a identitatii intr-o lume postmoderna. Este absolut necesar a identifica cine

se simte in aceste timpuri, dislocat/ fara spatiu/ invadat (Massey, 1992)43.

Iata de ce, in mod natural, vom gasi rasismul, nu pe cel propriu-zis etnic, ci rasismul de

tip evolutionist, rasismul biologic adoptat de catre stat, care prin intermediul institutiilor isi

exercita dreptul de a ucide sau de a elimina, sau dreptul de a descalifica44.

Pericolul reprezentat de catre oamenii strazii, impreuna cu incercarile de a face sigura

schimbarea continua a limitelor sociale si geografice, determina ceea ce poate fi numit

”geografie a excluziunii” (Sibley, 1995). Grupurile minoritare ca oamenii strazii sunt periculoase

datorita marginalitatii lor, lipsa apartenentei lor la un spatiu sau un grup45.

Aceste teme ale marginalitatii, pericolului, schimbarilor sociale si a controlului spatial

stau la baza demersului etnografic, care-i are ca subiecti pe oamenii fara adapost de pe strazile

din Manchester, unde ordinea socio-spatiala a circuitului persoanelor fara adapost este

analizata ca strategie de supravietuire utilizata de catre cetatenii Cardboard46.

Segregarea in habitat nu este noua, insa devine tot mai pronuntata, atat prin segregarea

geografica (centrul oraselor si periferie, zone rezidentiale, ghetouri de lux si cartiere- dormitor)

cat si prin spatiul locuit (interiorul si exteriorul locuintelor) dedublarea lui prin infiintarea

resedintelor de vacanta, spatiul sau marcarea lui sociala are o mare importanta. Se vorbeste tot

mai mult despre dreptul la spatiu, dreptul la sanatate, dreptul la aer curat. Insa nu mai exista drept

la spatiu decat din momentul in care nu mai exista spatiu pentru toata lumea si din momentul in

42Wardhaugh,1996.43idem44Foucault,1997.45Wardhaugh,1996.46idem

17

care spatiul si linistea devin privilegiile unora platite de altii. Asa cum nu a existat ”drept la

proprietate” decat din momentul in care pamantul n-a mai fost suficient pentru toata lumea47.

Urbanism in viziunea lui Guattari. Chiar daca au inceput, recent, sa devina constiente de

pericolele cele mai evidente care ameninta mediul natural, in societatile actuale inca nu exista o

abordare a domeniului prejudiciilor industriale dintr-o perspectiva etico-politica, pe care Guattari

o numeste ecosofie a celor trei registre ecologice: a mediului, a relatiilor sociale si a

subiectivitatii umane. Este vorba despre modul de a trai pe acesta planeta, in contextul accelerarii

mutatiilor tehnico-stiintifice si al considerabilei cresteri demografice. Felix Guattari vorbeste

despre necesitatea punerii la indoiala a modurilor dominante de valorificare a activitatilor umane:

acela al dominatiei unei piete mondiale care reduce si ingusteaza sistemele particulare de

valoare, asezand pe un acelasi plan de echivalenta bunurile materiale, bunurile culturale si

siturile naturale; acela care plaseaza ansamblul relatiilor sociale si al relatiilor internationale sub

dominatia masinilor politienesti si militare48.

Ecosofia sociala va consta in a dezvolta niste practici specifice avand tendinta de a

modifica si de a reinventa modurile de a fi in interiorul cuplului, al familiei, al contextului urban,

al muncii. O alta interventie necesara este aceea de a reconstrui ansamblul modalitatilor de a-fi-

in-grup. Si asta nu numai prin interventii „comunicationale“, ci si prin mutatii existentiale

referitoare la insasi esenta subiectivitatii. Fara o impunere a celor trei registre fundamentale ale

ecologiei, se poate, din pacate, anticipa o intensificare a tuturor pericolelor: ale rasismului, ale

fanatismului religios, ale schismelor nationalitare basculind in inchideri reactionare, ale

exploatarii muncii copiilor, ale oprimarii femeilor. Este vorba de o recompunere a practicilor

sociale si individuale pe care Guattari o repartizeaza in trei rubrici complementare: ecologia

sociala, ecologia mentala si ecologia mediului, toate sub egida etico-estetica a unei ecosofii49.

Intr-un anumit fel, trebuie sa admitem, dupa cum indeamna Guattari, ca va trebui sa

lucram cu aceasta situatie de fapt. Analiza celor trei ecologii implica o recompunere a

obiectivelor si a metodelor ansamblului miscarii sociale in conditiile de azi. Pentru a simboliza

aceasta problematica, Guattari evoca experimentul pe care l-a facut, la un moment dat, Alain

47Baudrillard,2005,pp.72,73.48Guattari,1989,pp.132,13349Guattari,1989,pp.132,133

18

Bombard la televiziune, prezentand doua vase mari de sticla: unul umplut cu apa poluata, asa

cum se poate recolta din portul Marsilia, si in care evolua o caracatita cat se poate de vioaie,

animata parca de niste miscari de dans, celalalt umplut cu apa de mare curata, total nepoluata.

Cand a luat caracatita si a mutat-o in apa „normala“, dupa numai citeva secunde, s-a chircit, s-a

muiat si a murit50.

Mai mult ca oricand, natura nu poate fi separata de cultura si trebuie sa invatam sa

gindim „transversal“ interactiunile dintre ecosisteme, mecanosfera si universurile de referinta

sociale si individuale. Libertate de proliferare care le este lasata unor oameni precum Donald

Trump, care pune stapinire pe cartiere intregi din New York, Atlantic City etc. pentru a le

„renova“, marind chiriile si expulzand, prin chiar acest fapt, zeci de mii de familii sarace,

majoritatea dintre ele fiind condamnate sa devina „homeless“, este echivalentul pestilor morti

din ecologia „naturala“51.

Asistam la o intensificare a atitudinilor segregative fata de imigranti, femei, tineri si chiar

persoane in virsta. O astfel de renastere a ceea ce am putea numi un conservatism subiectiv nu

trebuie imputat doar inaspririi represiunii sociale; el se datoreaza si unui fel de crispare

existentiala care implica ansamblul actorilor sociali. Capitalismul postindustrial, pe care Guattari

il califica drept Capitalism Mondial Integrat (CMI), tinde din ce in ce mai mult sa-si decentreze

focarele de putere dinspre structurile de productie de bunuri si servicii spre structurile

producatoare de semne, sintaxa si subiectivitate, in special prin intermediul controlului pe care-l

exercita asupra mass-mediei, publicitatii, sondajelor de opinie52.

Concluzii. Structuralismul, urmat de postmodernism, in opinia lui Guattari, ne-a obisnuit cu o

viziune asupra lumii care elimina pertinenta interventiilor umane incarnate in politici sau

micropolitici concrete. Explicarea acestei disparitii a praxisurilor sociale prin moartea

ideologiilor si intoarcerea la valorile universale este departe de a avea vreun beneficiu53.

50Guattari,1989,p.135.51idem52Guattari,1989,p.137.53Guattari,1989,p.134.

19

Trebuie sa lasam culturile particulare sa se desfasoare, inventind, in acelasi timp, alte

contracte de cetatenie. Trebuie sa facem in asa fel ca singularitatea, exceptia, raritatea sa poata

merge mina in mina cu o ordine statala cit mai putin apasatoare54.

Principiul specific ecologiei mentale consta in faptul ca modul ei de a aborda teritoriile

existentiale tine de o logica pre-obiectala si pre-personala, amintind de ceea ce Freud descria ca

fiind un „proces primar“. Logica pe care am putea-o numi „medie inclusa“, in care albul si

negrul sint indistincte, in care frumosul coexista cu uritul, interiorul cu exteriorul, obiectul „bun“

cu cel „rau“55.

Guattari nu pretinde ca ar exista o metodologie analitica garantata pentru a eradica in

profunzime toate fantasmele ce conduc la reificarea imigrantului, a nebunului etc. si pentru a

putea renunta la institutiile penitenciare, psihiatrice. El este insa convins ca o generalizare a

experientelor de analiza institutionala (in spital, la scoala, in mediul urban etc.) ar putea

transforma din radacini datele acestei probleme. Este nevoie de o enorma reconstructie a

mecanismelor sociale pentru a putea face fata pagubelor produse de capitalismul mondial

integrat. Insa o astfel de reconstructie poate fi indeplinita nu atit prin reforme – legi, decrete,

programe birocratice- cit prin promovarea de practici inovatoare, prin raspandirea de experiente

alternative, centrate pe respectarea singularitatii si pe o permanenta munca de producere

asubiectivitatii, care se autonomizeaza si, in acelasi timp, se articuleaza convenabil la restul

societatii56.

Limitele spatiale sunt utilizate de catre culturi pentru a sustine o ordine morala. In orasul

postmodern postindustrial, limitele spatiale ar putea sa nu fie atat de clar delimitate ca in

societatile preindustriale, insa ele nu sunt mai putin aplicate cu strictete. Intr-adevar,

dezintegrarea aranjamentelor spatiale cunoscute poate contribui pentru un mai mare simt al

nevoii pentru claritate privind spatiul, casa, siguranta. Exista o primejdie premoderna referitoare

la saracie si aparenta dezordine a cersetorilor si a celorlalti oameni ai strazii care se simt

inconfortabili luptand pentru identitate si pentru apartenenta la un loc, caracteristici ale

locuitorilor orasului postmodern57.

54Guattari,1989,p.139.55Guattari,1989,p.141.56Guattari,1989,p.142.57Wardhaugh,1996.

20

Intr-un proiect intitulat "Rasa si istorie" scris la cererea UNESCO, Claude Levi Straus,

face apel la notiunea de coalitie pentru a explica faptul ca niste culturi izolate, in cazul nostru

grupurile marginale, nu pot crea singure conditiile unei istorii cu adevarat cumulative. Pentru

asta e nevoie, spune autorul, ca societatile sa-si combine voit sau nu mizele, si sa-si dea astfel

sansa de a realiza, in marele joc al istoriei, seriile lungi care ii permit acesteia sa progreseze58.

Chiar si atunci cand modelele de segregare par sa se formeze in mod natural, politica de

stat poate incerca sa le elimine in scopul realizarii unei mai bune integrari sociale, tinand cont de

avantajele care ar decurge de aici.

Societatile dezvoltate care au trait experienta consumerismului si acum experimenteaza

accesul la bunuri intangibile (calitatea vietii, ecologie) se confrunta cu transformari observabile

ale mediul urban, care ilustreaza noua orientare a confortului. In timp ce turnurile si fronturile de

blocuri sunt demolate in numele in numele unui spatiu urban ”cu chip uman”, se initiaza lucrari

de reabilitare a habitatului, precum si proiecte de revitalizare a centrelor civice. Spatiile publice

sunt eliberate de automobile si redate trecatorilor, blocurile de locuinta si malurile raurilor sunt

recalificate. Se amenajeaza linii de tramvai si piste pentru biciclete in vederea decongestionarii si

depoluarii centrelor. Cartierele istorice sunt renovate, decorate si infrumusetate in vederea

consumului cultural. Se inmultesc strazile rezervate pietonilor. Chiar si statiile de metrou sunt

modernizate, reamenajate, decorate, cu grija de a le personaliza si de a le face mai primitoare in

concordanta cu viata cotidiana. Orientarea cantitivista din faza consumerista este schimbata: in

prezent, idealul poate fi identificat cu protectia patrimoniului si cu preocuparea pentru bunastarea

urbana, cu amenajari diversificate ce permit luarea in stapanire sensibila si ludica a spatiului.

Rationalismului functionalist si obiectivist ii urmeaza un rationalism largit sau pluridimensional

ce integreaza aspiratiile umane intr-o aemenitas (eng. ”amenities”- beneficii, facilitati, dotari)

inseparabila de valori ca senzitivitatea, frumusetea, memoria si imaginarul59.

Utopia Noului Babilon inchipuita de catre Constant Nieuwenhuys nu mai pare de

neimaginat daca avem in vedere slabiciunea granitei homo faber (man the maker)/ homo ludens

(man the player).

58Levi‐Strauss,2011,p.161.59Lipovetsky,2007,p.192.

21

Bibliografie

Baudrillard, Jean, [1970](2005). Societatea de consum: Mituri si structuri. Bucuresti: Ed. Comunicare.ro.

Debord, Guy, [1992](2006). Societatea spectacolului. Bucuresti: Ed. Rao.

Douglas, Mary, [1966](1984). Purity and Danger. An analysis of the Concepts of Pollution and Taboo.

USA: Ed. Ark.

Foucault, Michael, [1967] (1984). Des Espace Autres/ Of Other Spaces: Utopias and Heterotopias.

Translated bt Jay Miskowies. Arhitecture, Mouvement, Continuite.

Foucault, Michael, [1975] (2005). A supraveghea si apedepsi. Nasterea inchisorii. Pitesti: Ed. Paralela 45.

Foucault, Michael, [2004] (2009). Securitate, Teritoriu, Populatie. Cluj: Ed. Idea Design & Print

Foucault, Michael, [1997] (2009). "Trebuie sa aparam societatea". Cluj: Ed. Idea Design & Print

Guattari, Felix, (new formations Number 8 Summer 1989). The Three Ecologies. Translated by Chris

Turner, Material Word.

Levi-Strauss, Claude, (2011). Antropologia si problemele lumii moderne. Iasi: Ed. Polirom.

Lipovetsky, Gilles, (2007). Fericirea paradoxala: Eseu asupra societatii de hiperconsum. Iasi: Ed. Polirom.

Liboiron, Max, (2012). Tactics of Waste, Dirt and Discard in the Occupy Movement. Social Movement

Studies: Journal of Social, Cultural and Political Protest. London: Ed. Routledge.

Marshall, Gordon, (2003). Oxford. Dictionar de sociologie. Bucureti: Ed. Univers enciclopedic.

Wardhaugh, Julia, (1996). Homeless in Chinatown: Deviance and Social Control in Cardboard City.

British Sociological Association: Sage. Sociology, pp.: 701-716, Vol. 30, Nr. 4.

Unknown. Situationists Notion of Urban Space, C.