1 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
2 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Introducere ............................................................................................................................................................... 4 Definiții legate de igiena și securitatea locului de muncă ......................................................................................... 5 1.1| Accidente la locul de muncă ............................................................................................................................. 6 1.2| Boli profesionale ............................................................................................................................................... 6 1.3| Medicina muncii ................................................................................................................................................ 7 1.3.1| Obiective ........................................................................................................................................................ 7 1.3.2| Examene medicale......................................................................................................................................... 7 1.3.2.1| Examene medicale pentru angajare............................................................................................................ 8 1.3.2.2| Examene periodice ..................................................................................................................................... 8 1.4| sănătatea la locul de muncă ............................................................................................................................. 8 1.5| siguranța la locul de muncă .............................................................................................................................. 8 1.6| Igiena la locul de muncă ................................................................................................................................... 9 1.6.1| Definiţie: ......................................................................................................................................................... 9 1.6.2 | Unde intervine igiena la locul de muncă? ...................................................................................................... 9 1.7| Angajatul ........................................................................................................................................................... 9 1.8| Angajatul independent ...................................................................................................................................... 9 1.9| Reprezentanți ai lucrătorilor ............................................................................................................................ 10 1.10| Angajatorul sau organizația angajatoare ....................................................................................................... 10 1.11| Locul de muncă ............................................................................................................................................. 10 1.12| Componente materiale ale sarcinii le lucru ................................................................................................... 10 1.13| PERICOLUL .................................................................................................................................................. 10 1.14| Risc profesional ............................................................................................................................................ 10 Fundamentele siguranței locului de muncă ............................................................................................................ 11 2.1| Principiile generale de prevenire ..................................................................................................................... 12 2.2| Obiectivele prevenirii ....................................................................................................................................... 12 Aspecte fundamentale și organizaționale ale funcției de igienă și siguranță .......................................................... 15 3.1| Obligaţiile lucrătorilor....................................................................................................................................... 16 3.4| Tipuri de servicii de igiena si protectie a muncii .............................................................................................. 16 3.5| Obiectivele serviciilor de igienă şi siguranţa la locul de muncă ....................................................................... 16 Accidente în timpul serviciului și bolile profesionale............................................................................................... 17 4.1| Compensarea accidentului de muncă ............................................................................................................. 18 4.2| Eliminarea accidentelor de muncă .................................................................................................................. 18 4.3| Incapacitatea ................................................................................................................................................... 18 4.4| Cauzele accidentelor....................................................................................................................................... 19 4.5| Compensarea accidentului de muncă ............................................................................................................. 19 4.6| Alte costuri ale accidentelor de muncă............................................................................................................ 19 4.7| Consecinţele accidentelor ............................................................................................................................... 20 Bibliografie ............................................................................................................................................................. 21 Fișă tehnică............................................................................................................................................................ 21
3 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Acest manual de formare iniţială în sănătate şi siguranţă la lucru pentru angajaţii
companiilor proiectul Inforadapt urmăreşte următoarele obiective:
A sensibiliza participanţii să dezvolte o cultură a siguranţei;
Să Ofere participanţilor cunoştinţe generale despre factorii implicaţi în Igienă,
sănătate şi siguranţă, permiţându-le a detecta anomaliile care există în locul
dvs. de muncă a propune soluţii de îmbunătăţire;
Să informeze participanţii cu privire la aspectele cheie de igienă şi securitate şi
să le permită să utilizeze conceptele însușite în situaţii reale de munca de zi cu
zi.
Acest document a fost elaborat de parteneriatul Proiectului de Dezvoltare Inforadapt
(Epralima- Escola Profissional do Alto Lima, ACIAB - Associação Comercial e Industrial
de Arcos de Valdevez e Ponte da Barca, IEFP - Instituto de emprego e Formação
Prossional de Arcos de Valdevez e IDICT - Instituto de Desenvolvimento e Inspecção
das Condições de Trabalho).
4 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Introducere
Toată lumea încearcă întotdeauna să-și sadisfacă nevoi de natură diversă, inclusiv, de
exemplu, de alimentație, sau chiar nevoie secundare, cum ar fi, de exemplu,
recunoaşterea socială. Pentru a atinge aceste obiective, fiecare individ își organizeaza
timpul cât mai adecvat trebuind să exercite o activitate profesională. Aproximativ
jumătate din totalul vieţii unui individ este petrecut în exercitarea profesiei. În mod
normal, o persoană doarme în medie, opt ore pe zi, la lucru, în medie, opt ore sau mai
mult, iar restul sunt utilizate pentru mesele zilei, în divertisment, transport, etc.
Prin urmare, este de o mare importanţă să ia în considerare diversele activităţi
profesionale, inclusiv în situaţii care sunt de natură să fie afectate de risc.
În timpul exercitării acestor atribuții individul este uneori mai expus la risc şi pericol şi,
de aici rezultă, riscul de accidente, care poate provoca vătămări asupra victimelor, o
incapacitate temporară sau permanentă, sau, în cazuri extreme, moarte.
În consecinţă, este de o mare importanţă formarea de lucru în domeniul sănătăţii şi
securităţii muncii.
Acest manual este destinat să sprijine un program de instruire cu caracter introductiv în
sănătate şi siguranţă la locul de muncă
5 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Definiții legate de igiena și securitatea locului de muncă
6 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
1.1| Accidente la locul de muncă Vom defini accidentul de muncă, drept o întrerupere bruscă și violentă a remunerației și
a satisfacţiei la locul de muncă.
Este considerat un accident la locul de muncă acela care are loc în locul şi timpul de
lucru, și produce, direct sau indirect, vătămare corporală, tulburări funcţionale sau de
boală care rezultată în reducerea capacităţii de muncă sau de câştig sau în deces.
Există, de asemenea, bolile profesionale, care sunt consecinţa efectelor repetate şi
prelungite ale unui anumit risc.
1.2| Boli profesionale Putem spune că expunerea la risc sau la factori nocivi la care lucrătorii sunt adesea
supuși de multe ori duce la leziuni sau boli profesionale.
Este necesar să se facă distincţie între diferitele tipuri de boli profesionale, în
funcţie de modul în care acestea au fost cauzate:
boli cauzate direct de activitatea profesională, aflate în lista bolilor profesionale;
boală cauzată de un accident la locul de muncă, care este definit ca un eveniment
care a subminat capacitatea productivă a lucrătorului, care are loc în timpul
activităţii şi se manifestă într-o manieră bruscă şi violentă;
boli legate de locul de muncă, şi anume boli agravate de locul de muncă, care nu
sunt direct legate de acest lucru sunt influenţate de acest lucru.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) distinge între două tipuri de boli de
muncă legate de:
boli profesionale: situaţii pentru care există o relaţie bine stabilită între schimbările în
materie de sănătate şi de unul sau mai munți factori de munca care pot fi identificate în
mod clar, cuantificate şi în cele din urmă controlate;
Boala legată de locul de muncă: situaţia în cazul în care relaţia dintre schimbările în
domeniul sănătăţii şi factorii de muncă este slabă, nu este clară şi variază. În acest caz,
sunt incluse situaţii în care condiţiile de muncă pot agrava, accelera sau exacerba
simptomatologia existentă, pot dăuna capacitatea de a lucra. Caracteristici personale,
mediul înconjurător şi socio-factorii culturali sunt un factor important de risc pentru
aceste boli, care sunt tot mai frecvente în mediul de lucru.
În exercitarea unei ocupaţii, muncitorii sunt adesea supuși la ameninţările la adresa
sănătăţii lor. Aceste atacuri pot fi cauzate de mai mulţi factori de risc, inclusiv:
Riscul de accident;
impactul asupra mediului;
Simptomele asociate cu factorii climatici;
Iluminarea site-ului;
Supraincărcarea fizică, mentală şi nervoasă la locul de muncă
În cele mai multe locuri de muncă nu este un amestec al tuturor acestor factori.
Bolile profesionale sunt incluse în lista publicată în Monitorul Oficial, cu avizul Comisiei
Nationale pentru reexaminarea listei bolilor profesionale.
Lista în vigoare în prezent a fost aprobată prin Decretul nr 6 / 2001, 5 mai.
7 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
1.3| Medicina muncii
Definiţie:
Colegiul American de Medicina muncii și a mediului (ACOEM) defineşte Medicina
muncii, după cum urmează:
"Medicina muncii este specialitatea medicală dedicată pentru prevenirea şi
controlul bolilor şi a disconfortului la muncă, promovarea sănătăţii şi a
productivităţii lucrătorilor.”
De asemenea, poate fi definită ca:
"Ştiinţa care, plecând de la cunoaşterea corpului uman şi a mediului în care este
activ, în acest caz mediul de muncă, are drept scop promovarea sănătăţii (sau de
prevenirea pierderii de sănătate), tratamentul bolii şi reabilitarea."
1.3.1| Obiective Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este menită să prevină apariţia unor modificări în
domeniul sănătăţii, care sunt provocate sau agravate de efort fizic într- o activitate
profesională.
Iniţial, funcţia principală pentru Medicina Muncii a fost de a vindeca boala dezvoltată la
locul de muncă, cu toate acestea, această funcţie a fost în continuă schimbare şi are
acum un caracter preventiv.
Au fost elaborate în 1959 de către Biroul Internaţional al Muncii (OIM) în documentul
său de Sanatate Ocupationala Servicii de Recomandare (nr. 112), activităţile Medicinei
Muncii, dintre care următoarele ies în evidenţă:
Cunoașterea locurilor de muncă, a localizării, pentru fiecare dintre factorii de risc
pentru a lua în considerare şi a adapta examinările medicale ale lucrătorilor după
factorii de risc;
Se efectuează periodic, examinarea medicală a forţei de muncă , se realizează
teste de diagnosticare necesare pentru evaluarea stării de sănătate a angajatului,
luând în considerare caracteristicile locurilor de muncă;
Contribuție în analiza locurilor de muncă, adaptarea muncii la lucrător şi a
lucrătorului la locul de muncă;
Contribuție în selectarea de echipament de protecţie personală mai potrivită pentru
angajat;
Încurajarea angajaţilor să adopte practici bune de lucru;
Strategii de intervenţie coordonată în caz de accident sau de boală;
Coordonarea strategiei în acordarea primului ajutor şi coordonarea formării pentru
siguranţa, igiena şi sănătatea la locul de muncă;
Verificarea condiţiilor de igienă şi de sănătate a facilităţilor sociale;
Astfel poate fi remarcată importanţa deosebită a supravegherii stării de sănătate a
lucrătorilor pentru protecţia sănătăţii, astfel că este posibilă, dacă este necesar,
intervenţia timpurie, prin mijloace de prevenire sau de schimbare de locuri de muncă,
pentru muncitorii mai sensibili.
1.3.2| Examene medicale Folosite pentru a determina dacă un lucrător este capabil de a lucra în anumite locuri
de muncă, precum şi pentru detectarea timpuru orice schimbare care are loc în starea
de sănătate a lucrătorului.
8 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Acestea includ examenele de angajare, examene periodice şi la revenirea la locul de
muncă, întotdeauna cu scopul de a evalua adecvarea pentru locul de muncă.
1.3.2.1| Examene medicale pentru angajare În cazul în care compania angajeaza un angajat nou, trebuie să vă adresaţi medicului
pentru a efectua examenele medicale de angajare pentru acest angajat, pregătirea fişei
medicale care trebuie să conţină toate informaţiile de interes medical, şi anume, de
înregistrare a datelor cu caracter personal, demografice, istoria familiei şi datele
efective, istoricul medical, de referinţă clinice, precum şi, istoricul profesional:
1.3.2.2| Examene periodice Acestea sunt efectuate în intervale de timp regulate, în funcţie de natura şi amploarea
riscurilor la care angajatul poate fi expus.
În cazul în care nu există nici o patologie, nu veţi avea examene mai complexe decât
cele de angajare. Cu toate acestea, este important a atrage atenţia asupra factorilor de
risc prezenţi în postul ocupat, a verifica eventuale schimbări în domeniul sănătăţii
lucrătorilor.
În cazul în care există locuri de muncă cu expunere la produse chimice ar trebui să fie
făcute monitorizării biologice, care ne permit să analizăm doza de contaminanţi chimici
care au intrat în corp, permiţând astfel prevenirea bolilor profesionale.
1.4| sănătatea la locul de muncă Conceptul de sănătate în muncă merge dincolo de medicina muncii, deoarece acesta
nu se limitează la zona de supraveghere, cu teste de evaluare a sănătăţii lucrătorilor, ci
se extinde la controlul stărilor fizice, chimice şi psihologice sau mentale ce pot afecta
sănătatea lucrătorilor. Este o oportunitate de a influenţa angajaţii pentru a îmbunătăţi
comportamentul acestora asupra sănătăţii lor. Mai mult decât atât, această influenţă
vine din spațiul familial şi, prin urmare, se reflectă într-un stil de viata.
1.5| siguranța la locul de muncă Oamenii sunt limitați din punct de vedere psihologic, fizic şi biologic, fiind necesare
dispozitive de siguranţă pentru a se asigura că eventualele erori umane pot apărea fără
rănirea lucrătorilor. Acesta este principiul numit Rezistenţă la eşec.
Putem spune că o maşină este sigură, dacă este foarte simplu de manevrat şi nu
e supusă erorilor umane.
În de prevenirea accidentelor cu maşini nu sunt suficiente măsuri de inginerie
tradiţionale, ci şi instalarea simplă a dispozitivelor de siguranţă. Prevenirea accidentelor
va fi eficientă numai dacă este însoţită de o creştere, în spaţiile de acţiune ale
lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor în cadrul companiilor.
Organizarea la locul de muncă este cea mai bună cale de atac împotriva accidentelor şi
a bolilor!
Securitatea în muncă este legată de lucrător şi a evoluat de-a lungul timpului, precum
activitatea de lucru, de asemenea, evolueaza.
Activitatea de muncă implică întotdeauna risc. Aceste riscuri sunt asociate cu eşecuri,
defecte sau erori ce duc la accidente.
9 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
1.6| Igiena la locul de muncă Igiena Muncii urmăreşte eliminarea, la locul de muncă, a factoriilor de risc ambiental.
Eliminare totală a acestora nu este, cu toate acestea, de multe ori este posibilă. Astfel,
igiena profesională trebuie să gestioneze contaminarea mediului de la locul de muncă,
astfel încât să nu fie compromise condiţiile minime de sănătate.
1.6.1| Definiţie: Igiena profesională este definită de Asociația americană de Igienă industrială,
precum "stiinta si arta dedicată recunoaşterii, evaluarii şi controlului factorilor de
mediu care apar în sau de la locul de muncă, şi care pot provoca boli, schimbări
în sănătatea şi bunăstarea sau disconfort semnificativ şi ineficienţă în rândul
muncitorilor sau în rândul cetăţenilor din Comunitate. "
Nu trebuie să confundăm termenul igienă cu cel de curățenie, cu care este
frecvent asociat.
Putem spune că se referă la curățenia întregului spaţiu de lucru.
Igiena profesională se ocupă cu pericolele din mediu, de condiţiile nesigure din spațiul
de lucru ce pot provoca accidente şi boli profesionale, dedicându-se studiului expunerii
lucrătorilor la diferiţi factori de mediu care apar la locul de muncă şi care pot fi agenţi
fizici (de exemplu, zgomotul, vibraţiile, factori termică şi radiaţii), substanţe chimice sau
microorganisme (de exemplu, bacterii, virusuri, praf).
De asemenea, este cunoscută sub numele de Sanatate Ocupationala, pentru a studia
relaţia dintre individ şi mediul de locul de muncă. Abordarea medicinii muncii este în
primul rând de prevenire şi control al factorilor de mediu la nivelul la care nu prezintă un
risc de a modifica starea de sănătate a lucrătorului. Prin urmare, este important că
avizul este emis sub formă de proiect şi de design de la locul de muncă, în perspectiva
factorilor de risc de mediu care decurg din prelucrarea viitoare şi propune măsuri de
remediere.
1.6.2 | Unde intervine igiena la locul de muncă?
Planificarea locului de muncă;
Identificarea unor posibili factori de risc de mediu (chimici, biologici şi fizici)
asociați cu o anumită activitate de muncă;
eliminarea şi / sau menținerea la un nivel acceptabil de expunere a lucrătorilor la
factorii de mediu care apar la locul de muncă;
propune măsuri pentru a preveni şi, în mod periodic, pentru a monitoriza eficienţa
sistemelor de prevenire;
Participa la informare şi formare în domeniul securităţii, igienei şi sănătăţii
Colaborează la identificarea cauzelor bolilor profesionale;
1.7| Angajatul Persoana care, în schimbul unei remunerații, se angajează să furnizeze servicii unui
angajator, inclusiv în administraţia publică, institutele publice şi alte persoane juridice
de drept public, precum şi, stagiarii şi ucenicii, şi cei care sunt în subordinea unui
angajator deşi nu deţin un raport juridic de muncă, public sau privat.
1.8| Angajatul independent Persoanele care sunt angajate pe cont propriu.
10 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
1.9| Reprezentanți ai lucrătorilor Persoană aleasă conform legii pentru exercitarea funcției de reprezentare a lucrătorilor
în domeniile de siguranţă, igienă şi sănătate la locul de muncă.
1.10| Angajatorul sau organizația angajatoare Persoana sau organismul cu unul sau mai mulţi lucrători în serviciul său, responsabilă
de companie sau care, în cazul de organizatiilor non- profit, deţine puterea de a angaja
lucrători.
1.11| Locul de muncă Orice loc în care un lucrător acționează sau care este direct sau indirect, sub controlul
angajatorului.
1.12| Componente materiale ale sarcinii le lucru Locul de muncă, uneltele, masinile si materialele, substanţele chimice, fizice şi
biologice implicate în procesele de lucru şi de organizare a muncii.
1.13| PERICOLUL Pericolul este proprietatea intrinsecă a unei componente profesionale ce poate
provoca daune.
1.14| Risc profesional Occupational Risk is the possibility of an employee to suffer certain damage due to
work. To qualify a risk you must jointly value the probability of occurring an injury and
its seriousness.
11 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Fundamentele siguranței locului de muncă
12 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
2.1| Principiile generale de prevenire Acestea sunt acţiuni preventive pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale
printr-o serie de măsuri luate în toate etapele procesului de producţie, adică un set de
tehnici şi / sau proceduri împotriva accidentelor.
Este cunoscut faptul că aproximativ 80% din accidente au origine umană, de aceea
este important de observat că prima preocupare în prevenire sunt muncitori
2.2| Obiectivele prevenirii
Să cintribuie pentru a răspunde la drepturile fundamentale ale omului,
deoarece acestea includ dreptul la viaţă, dreptul la securitate şi dreptul la
supravegherea sănătăţii;
Acţionează ca un factor de inovare şi competitivitate a organizaţiilor, pentru
îmbunătăţirea productivităţii, calității, rentabilității şi de poziţionare atât pe
plan intern cât si extern.
Pentru ca acest proces să fie posibil este necesar să se definească un număr de
acţiuni secvențiale preventive trecând prin următoarele etape:
1 | Identificarea pericolelor existente în orice componenta de muncă şi inițierea de
activități pentru eliminarea lor;
2 | Evaluarea riscurilor;
3 | combaterea riscurilor la sursă;
4 | Adaptarea locului de muncă la om;
5 | Să se țină cont de stadiul actual al tehnicii;
6 | Înlocuirea pieselor periculoase cu unele nepericuloase sau mai puţin periculoase;
7 | încorporează prevenirea într-un întreg coerent;
8 | acordarea de prioritate protecţiei colective în faţa de protecţiei personale;
9 | Formare şi informare.
Aceste măsuri au ca scop limitarea sau inversarea efectelor riscurilor profesionale
şi adaptarea muncii la om.
Principala ţintă va fi de a urmări prevenirea riscurilor şi nu accidentele.
1. Să identifice pericolele prezente în orice componenta a muncii şi să dispună
eliminarea lor
Identificarea pericolelor prezente în toate etapele activității şi eliminarea sau reducerea,
în cazul în care eliminarea nu este posibilă.
Acest lucru ar trebui să înceapă încă din faza de concepere şi proiectare, de
asemenea, trecând prin faza de exploatare.
2. Evaluarea riscurilor
Atunci când pericolele nu sunt eliminate, ele devin de riscuri, de aceea este de o
importanţă critică evaluarea lor la locul de muncă. Această evaluare se face cu privire
la originea lor (lucrător, elementele materiale ale sarcinilor, etc.)
3. Combaterea riscurilor la sursă
Prevenirea este mai eficientă cu cât este într-o fază incipientă. Acţiunea de control al
riscului la sursă, nu numai că le împiedică răspândirea, dar de asemenea, controlează
potenţarea altor riscuri, eliminarea sau reducerea acestora.
Acest principiu este inclus în bazele prevenirii şi se opune prevenirii corective care se
limitează la a acționa asupra efectelor riscurilor.
13 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
4. Adaptarea muncii la om
Acest principiu se aplică nu numai la componentele fizice ale muncii (domeniul de
ergonomie), dar, de asemenea, componentelor umane şi organizatorice.
Este posibil să desemneze arii mari de aplicare a acestui principiu:
Design de site-uri şi locuri de muncă;
Alegerea instrumentelor şi a echipamentului de lucru;
Definirea unor metode şi a proceselor de lucru;
Adecvarea de modele de lucru;
Analiza timpului de lucru (pauze, munca de noapte, munca în schimburi, etc.).
5. Luarea în considerare a stadiului actual al tehnicii
A permanent and profound technical innovation that characterizes modernity produces
effects in all domains of the productive activity, therefore only the hazardless or low
hazard components of the productive process (equipments, materials and products)
should be selected.
Prevention should constantly equate the impact of innovation at the following levels:
Componentele fizice ale muncii;
Componentele organizatorice şi umane ale muncii;;
Tehnici pentru evaluarea şi controlul riscurilor
Metodologii pentru gestionarea securităţii şi sănătăţii muncii.
6. Înlocuirea a ceea ce este periculoas cu componente nepericuloase sau mai
puţin periculoase
Progresul tehnologic prezintă simultan cele mai bune soluţii de prevenire şi noi riscuri,
de unde rezultă necesitatea de a menţine întotdeauna funcţionarea mecanismelor de
evaluare şi de control al riscurilor şi revizuirea performanţelor, un efort constant de a
cunoaşte riscurile şi a îmbunătăţi condiţiile de muncă.
7. Încorporarea prevenirii într-un ansamblu coerent
Sistemul de prevenire ar trebui să fie integrat într-un sistem de management de
securitate şi sănătate la locul de muncă să adopte măsuri de prevenire, de la proiectare
şi producţie, prin organizarea muncii şi condiţiile de muncă şi a relaţiilor sociale ale
companiei.
8. Să acorde prioritate protecţiei colective față de protecţia individuală
Echipamentului de protecţie ar trebui să fie utilizat numai atunci când nimic altceva nu
se poate face prin intermediul protecţiei colective, de a anula sau a minimiza riscurile.
Prin urmare, este ultimă instanţă, pentru a proteja lucrătorii şi este, prin urmare, plasată
pe ultimul loc în lista de principii generale de prevenire. Ar trebui să fie folosit numai
atunci când o protecţie colectivă nu este tehnic posibilă sau e insuficientă.
Echipamentului de protecţie ar trebui să aibă întotdeauna la aceste principii:
să fie adaptat la angajat;
să fie adecvat riscului;
fi oportun să se funcționeze.
9. Formare şi informare
Principiul de formare şi informare pentru lucrători îşi propune să ofere cunoştinţe şi a
construi capacitatea de a preveni riscurile asociate cu sarcinile lor, să interiorizeze
comportamentul adecvat şi să ajungă la o mai bună înţelegere a procesului de
producţie.
Legea cere ca toţi angajaţii să fie informaţi despre:
Riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor;
Prevenirea şi protecţia nu numai a lor, ci și a societăţii sau unității în care se află;
Forma de aplicare a acestor măsuri;
Măsuri şi instrucţiuni de urmat în caz de grav şi iminent;
14 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Măsuri de prim ajutor ale sistemului de organizare pentru combaterea incendiilor şi
de salvare în caz de accident;
Modificări asociate cu schimbarea locului de muncă sau a funcţiei sau de tehnologii
introduse sau înlocuite;
Evaluarea riscurilor;
Program şi organizarea de formare;
Desemnarea activităţilor de prevenire şi protecţia şi utilizarea de consultanţă
externă;
Echipamente de protecţie;
Accidente de muncă ce au avut loc.
Prin urmare, angajatorul trebuie să:
Asigure formarea generală pentru toţi lucrătorii;
Asigurarea unei formări profesionale a angajaţilor care sunt desemnați pentru
operaţiunile de urgenţă şi care pot avea acces în zonele de risc major;
Încurajarea formării de tehnicieni în siguranţa şi sănătate la locul de muncă şi de
reprezentanţi ai lucrătorilor pentru acest domeniu concret
Educaţia este un drept al lucrătorilor şi după cum se menţionează în lege, ar
trebui să fie gratuită pentru ei şi pentru reprezentanţii lor şi să aibă loc în timpul
programului de lucru.
Prin urmare, prin formare şi informare ar trebui să fie, de asemenea, înţeles:
Factorul de valorizare şi de dezvoltare personală şi profesională;
Factorul de creștere a siguranței;
Factorul de creștere eficienţei şi calității globale a muncii.
Toţi lucrătorii trebuie să beneficieze din acest motiv, de formare şi de informare, nu
numai în legătură cu locurile lor de muncă şi funcţionarea lor, ci, de asemenea, cu
privire la probleme de igienă şi siguranţă
15 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Aspecte fundamentale și organizaționale ale funcției de igienă și siguranță
16 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
3.1| Obligaţiile lucrătorilor
Respectarea cerinţelor de siguranţă, igienă şi sănătate la locul de muncă stabilite
prin norme legale sau contractuale şi instrucţiunile prevăzute în acest scop de
către angajator;
Îngrijirea stării de sănătate, siguranţă şi securitate şi a sănătăţii altor persoane care
pot fi afectate de actele sau omisiunile sale la locul de muncă;
Utilizarea în mod corespunzător, în conformitate cu instrucţiunile date de către
angajator, a maşinilor, uneltelor, substanţelor periculoase şi alte echipamente şi
mijloace disponibile pentru ei, cum ar fi echipamentul de protecţie individual şi
pentru a îndeplini procedurile stabilite de lucru;
Cooperarea în întreprindere, unitate sau serviciu, pentru a îmbunătăţi securitatea
sistemului, igiena şi sănătatea la locul de muncă;
Măsurile şi activităţile legate de siguranţa, igiena şi sănătatea la locul de muncă nu
implică o povară financiară pentru angajaţi, sub rezerva răspunderii civile şi disciplinare
care decurge din orice încălcare culpabilă a obligaţiilor lor
3.4| Tipuri de servicii de igiena si protectie a muncii Pentru organizarea de servicii de securitate, igienă şi sănătate la locul de muncă,
angajatorul poate adopta una dintre următoarele două moduri:
a) Servicii interne
b) Servicii între intreprinderi
c) servicii externe..
- Dacă are mai multe sedii, compania poate adopta moduri diferite pentru fiecare.
- Activităţile de sănătate pot fi organizate separat de igienă şi securitate,
respectând, modalităţile specifice adoptate;
- Atunci când se dovedeşte imposibil a adopta un alt mod de organizare a
activităţilor de siguranţă şi igienă, ele pot fi exercitate direct de către angajator, în
cazul în care există pregătire adecvată, ţinând seama de dimensiunea
întreprinderii, de afaceri sau de serviciu, de natura lor, activităţile şi tipul de
pericole la locul de muncă şi de prevenire a acestora.
- Exercitarea funcţiilor prevăzute în alineatul precedent cere permisiunea acordată
de către Institutul pentru Dezvoltare şi Inspecţie a condiţiilor de muncă.
3.5| Obiectivele serviciilor de igienă şi siguranţa la locul de muncă Serviciile de securitate, igienă şi sănătate la locul de muncă ar trebui să ghideze
acţiunea pe următoarele obiective
- Stabilirea şi menţinerea condiţiilor de muncă care asigură sănătatea fizică şi
mentală a lucrătorilor;
- Dezvoltarea unor condiţii tehnice care să asigure punerea în aplicare a măsurilor
de prevenire;
17 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Accidente în timpul serviciului și bolile profesionale
18 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
4.1| Compensarea accidentului de muncă
Pentru a fi luat în considerare în vederea compensării accidentul de muncă ar trebui să
aibă următoarele caracteristici:
- Să se fi petrecut la locul de muncă;
- Să se fi petrecut în timpul de lucru;
- Să fi existat o relaţie de cauzalitate (direct sau indirect) între actul de muncă şi
vătămarea corporală.
4.2| Eliminarea accidentelor de muncă
În acest caz, se consideră că nu există dreptul la despăgubiri.
1| Nu există dreptul la compensații în cazul unui accident:
o Care este provocat în mod intenţionat de către victimă sau e o consecinţă a
actului său al unei omisiun care justifică încălcarea fără motiv, a condiţiilor de
siguranţă stabilite de angajator sau prevăzute de lege;
o Faptul că rezultă exclusiv din neglijenţă gravă a victimei;
o care rezultă din privarea permanentă sau accidentală de uzul rațiunii a
persoanei în cauză, cu excepţia cazului în privarea este derivată din sarcina de
muncă, este independentă de voinţa victimei sau de angajator sau de
reprezentantul;
o Care este rezultatul unei situații de forţă majoră.
2| Vor fi considerate forţă majoră, doar situațiile determinate de forţele inevitabile ale
naturii, independent de intervenţia umană nu ar constitui un risc creat de condiţiile de
muncă
4.3| Incapacitatea
Natura incapacității
După natura incapacității accidentele pot fi considerate de mai multe feluri:
a) Accidentele de muncă poate determina incapacitate temporară sau permanentă la
locul de muncă;
b) incapacitățile temporare pot fi parţiale sau absolute;
c) incapacitățile permanente poate fi parţiale, absolute pentru munca obișnuită şi
absolute pentru orice loc de muncă.
Incapacitatea temporară devine o permanentă după 18 luni consecutive şi trebuie să fie
determinată de gradul de handicap. Pentru a determina natura şi indicele de handicap,
precum şi beneficiile aferente, se bazează pe intervenţia Curţii Muncii, în caz de
accidente şi pe Centrul Naţional pentru Protecţia împotriva Riscurilor ocupaţionale, în
cazul bolilor profesio.
19 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
4.4| Cauzele accidentelor
Accidentele de muncă pot avea două tipuri distincte de cauze:
Tipul de cauză a accidentului Exemplele cele mai comune
Umane Obiceiuri eronate de lucru
Lipsa experienței
Lipsa sau deficiența formării
profesionale;
Oboseala;;
Stresul
Materiale Materiale defectuoase
Echipamente în condiții proaste;
Ambient fizic sau chimic inadecvat
S-a demonstrat statistic faptul că mai mult de 80% din accidentele de muncă au cauze
umane. De aici decurge importanța acționării asupra angajaților prin formare și
informare, având ca obiectiv diminuarea numărului de accidente.
4.5| Compensarea accidentului de muncă
Modalități:
Din partea victimei sau a familiei;
De către organizație către firma asiguratoare;
De către medicul de medicina muncii;
Această compensație se face prin completarea unui document care se trimite entităților
competente cu descrierea accidentului în forma cea mai completă posibil.
4.6| Alte costuri ale accidentelor de muncă
Costuri directe Costuri indirecte
Salarii;
Indemnizații;
Asistența medicală;
Medicamentele;
Mărirea primei de asigurare.
Timpul pierdut de către cel accidentat și de alți
lucrători după cum urmează:
Pentru a salva accidentatul și a investiga
cauzele accidentului;
Pentru a relua ritmul obișnuit de activitate;
A repara echipamentele avariate;
Pierdere de produse;
Reintegrarea accidentatului;
Prejudiciul de imagine;
Suferința accidentatului;
Suferința familiei;
Timp și cheltuieli pentru recrutarea și
formarea unei persoane care să substituie
accidentatul;
Pierderi în producție datorate influenței
asupra celorlalți angajați.
H. Heinrich, a descoperit în urma mai multor studii că există o proporție de 1:4 între
costurile directe și cele indirecte. Plecând de la comparația cu un Iceberg, partea
vizibilă (1/5 din volum) reprezintă costurile directe (ceea ce rămâne 4/5) reprezintă
costurile indirecte
20 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Toți pierd din accidentele de muncă
Pierde angajatul care își vede diminuat potenţial profesional, de asemenea, pierde
familia sa, asigurătorul care trebuie să plătească despăgubiri, dar nu toate pierderile
(costuri indirecte), compania pierde competitivitatea. În general pierde societatea care
percepe impozite mai multe pentru a compensa pierderile rezultate din scăderea în
formarea profesională a forţei de muncă şi scăderea plusvalorii, etc .
4.7| Consecinţele accidentelor
Orice accident la locul de muncă are consecinţe care afectează nu numai victima ci şi
societatea în ansamblu.
Consecinţele posibile pentru victimele accidentelor:
Accidentatul Família Colegii Compania țara
Daune umane
Suferință fizică și
morală
Diminuarea
Daune umane
Suferință;
Preocupări.
Daune umane
Atmosferă
proastă de
lucru
Teamă
Daune umane
Imagine afectată.
Consternare
Daune umane
Diminuarea
potențialului uma
Daune materiale
Diminuarea
salariului;
Diminuarea
potențialului
profesional
Daune materiale
Dificultăți
economice
Daune materiale
Pierdere de
timp;
Scăderea
productivității;
Cumularea
sarcinilor
Daune materiale
Pierderi în
producție;
Probleme în
respectarea
termenelor de
livrare
creșterea
costurilor;
creșterea asigurării
Daune materiale
Micșorarea producției;
Sporirea taxelor
sociale
Scăderea puterii
We can make the following conclusions:
1| Orice tip de activitate implică grade diferite de risc;
2| Este posibil şi de dorit a reduce riscurile asociate activităţilor de lucru diferite;
3| Trebuie reduse riscurile și atenuate consecinţele acestora.
21 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Bibliografie
22 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
CABRAL, Fernando; Veiga, Rui; Higiene, Segurança, Sáude e Prevenção de Acidentes de Trabalho, Verlag Dashofer, Edições Profissionais
IDICT (Instituto de Desenvolvimento e Inspecção das Condições de Trabalho), Serviços de Prevenção nas Empresas. Livro Verde, Lisboa, IDICT, 1997.
IDICT (Instituto de Desenvolvimento e Inspecção das Condições de Trabalho), Serviços de Prevenção nas Empresas. Livro Branco, Lisboa, IDICT, 1999.
MIGUEL, A. Sérgio. Manual de Higiene e Segurança do Trabalho. Porto, Porto Editora, 1989.
MIGUEL, A. Sérgio, Segurança e Higiene do Trabalho. Lisboa, Universidade Aberta, 1998.
23 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Fișă tehnică
24 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă
Coordination of the project
Rui Manuel da Torre Vieito
Author of the project
Rui Manuel da Torre Vieito
Sandra Maria Fonseca Veloso
Review of the text
Arnaldo Varela de Sousa
Rui Manuel da Torre Vieito
Graphic Design | Multimedia
Cláudio Gabriel Inácio Ferreira
Programming
Jorge Miguel Pereira de Sousa Sequeiros
Centro técnico de H.S.T. | EPRALIMA
Rua D. Joaquim Carlos Cunha Cerqueira
apartado 102
4970-909 Arcos de Valdevez
Telef | 258 523 112 | 258 520 320
Fax | 258 523 112 | 258 520 329
www.epralima.com/inforadapt2euprope
Arcos de Valdevez | July 2008
25 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă