+ All Categories
Home > Documents > igiena apei

igiena apei

Date post: 03-Jul-2015
Category:
Upload: chad-christensen
View: 2,374 times
Download: 15 times
Share this document with a friend
of 25 /25
Capitolul 5. IGIENA APEI Şl A APROVIZIONĂRII] LOCALITĂŢILOR CU APA 1 t IMPORTANŢA IGIENICA A AP E 7 Apa este unul din cei mai importanţi fac- tori ai mediului ambiant, de care depinde via- ta omului, animalelor şi plantelor. Apa parti- cipă la structurile tisulare ale organismului uman, e necesară pentru funcţiile fiziologice normale. Cantitatea de apă din organism con- stituie circa 65% din masa corpului. In condiţii obişnuite la eforturi fizice me- dii, omul consumă aproximativ 2,5—3 I de apă pe zi. Tn caz de eforturi fizice susţinute în condiţii microclimatice termice consumul de apă creşte pînă la 8—10 I pe zi din cauza transpiraţiei abundente. Organismul uman suportă greu deshidra- tarea, în caz de pierdere a 1 —1,5 I de apă el simte nevoia de a o recupera, ceea ce se ma- nifestă prin senzaţia de sete — „semnal" al excitării centrului de reglare a bilanţului hid- ric din organism. Dacă cantitatea <ie apă pierdută nu se re- cuperează, se dereglează procesele fiziologi- ce — se înrăutăţeşte starea generală, scade capacitatea de muncă, în caz de temperatură înaltă a aerului se lezează procesul de termo- reglare şi poate surveni hipertermia organis- mului. Deshidratarea organismului în limitele a 10% din masa corporală dereglează simţitor metabolismul, in limitele a 15—20%, la tempe- ratura aerului mai mare de 30°C, poate cau- za moartea, iar deshidratarea organismului la 25% se consideră mortală chiar şi la tem- peraturi mai joase (A. Adolf) . Necesitatea diurnă a organismului în apă este satisfăcută bînd apă, ceai, utilizînd min- eare ce conţine mult lichid (1 —1,5 1), produse alimentare (1 —1,2 I) precum şi pe contul apei care se formează de pe urma reacţii- lor de oxidaré a substanţelor nutritive (0,3— 0.4 1). In afară de asigurarea necesităţilor fizio- logice, cantităţi considerabile de apă se con- sumă cu scop igienic, de gospodărie şi în sfera de producţie. Apa e necesară pentru menţinerea curăţeniei corpului, spălarea ru- felor şi vaselor, pregătirea bucatelor, pentru a face curăţenie în încăperi, stropitul străzi- lor, pieţelor, zonelor verzi. _. _ Apa este unul din factorii importanţi de călire a organismului şi antrenare a calităţi - lor fizice. Sporturile acvatice în masă sînt un factor important de asanare. ; —• Din cele expuse rezultă, ' ameliorarea condiţiilor igienice şi culturale de viaţă nece- sită sporirea consumului de apă, în centrele^ salubrizate el fiind de 150—500 1 pe zi (pe cap de locuitor). Dar apa îşi poate exercita func- ţia igienică numai în cazul, cînd are anumite calităţi organoleptice, chimice şi bacteriologi- ce. .. Indicii organoleptici caracterizează trans- parenţa, culoarea, gustul, mirosul şi tempera- tura apei. Apa care are calităţi organoleptice nesatisfăcătoare este neplăcută la băut, nu potoleşte setea, provoacă dezgust. . Componenta chimică a apei. Apele natura"* le sînt diferite după compoziţia chimică şi gra- dul de mineralizare. La majoritatea apelor naturale cantitatea de săruri dizolvate depă- şeşte 1000 mg/l (ape dulci), dar sînt regiuni (Donbas, Cazahstan, Caucazul de Nord, Si- beria de Vest), apa cărora se caracterizează printr-o mineralizare abundentă, de la 3000 pînă la 5000 mg/l. Apa conţine săruri din cationii de Ca. Mg, Na, K.Fe, şi anioniide HC0 3 , CI, S0 4 , NO.,, F. In decurs de o zi omul consumă circa 20 g de săruri minerale în fond cu produsele ali- mentare. Din apă omul primeşte numai 2— 5% din cantitatea necesară de săruri, de aceea importanţa fiziologică a sărurilor mine- rale, care se conţin în apă, nu e prea mare. In caz de folosire a apelor mineralizate în organism nimereşte circa 10—30% din cantitatea totală de săruri. Apa care conţine peste 1000 mg/l de să- ruri poate avea un gust sărat-amărui, sălciu, sărat, poate înrăutăţi secreţia gastrică, spori motorica stomacului şi intestinelor, deci in- fluenţează negativ asupra digestiei în genere, cauzînd diaree. Din toate componentele naturale enumera- te ale apei se deosebesc nitraţii (anionul aci- dului azotic), care au oUctiune toxică. încă în 1945 în mai multe ţări au fost descrise îm- bolnăviri specifice la copii sugari, care pri- meau alimente pregătite pe bază de apă. La aceşti copii boala se manifesta prin dereglări intestinale dispeptice, dispnee pronunţată, ta- hicardie, cianoză. S-a constatat, că apa care conţine o cantitate mai mare de 40 mg/l de nitraţi provoacă la sugari methemoglobine - 47
Transcript
Page 1: igiena apei

C a p i t o l u l 5. IGIENA APEI Şl A APROVIZIONĂRII] LOCALITĂŢILOR CU APA 1

t IMPORTANŢA IGIENICA A APE 7

Apa este unul din cei mai importanţi fac­tori ai mediului ambiant , de care depinde via­ta omului , an imale lor şi p lantelor . Apa parti­cipă la s t r u c t u r i l e t i su lare ale o r g a n i s m u l u i u m a n , e n e c e s a r ă pentru funcţiile fiziologice n o r m a l e . C a n t i t a t e a de a p ă din o r g a n i s m con­st i tuie c irca 6 5 % din m a s a corpului .

In condiţii obişnuite la eforturi fizice me­dii, omul c o n s u m ă aproximativ 2,5—3 I de a p ă pe zi. Tn caz de eforturi fizice susţinute în condiţii microcl imatice termice c o n s u m u l de a p ă creş te pînă la 8—10 I pe zi din c a u z a transpiraţiei a b u n d e n t e .

O r g a n i s m u l u m a n s u p o r t ă greu deshidra­t a r e a , în caz de pierdere a 1 —1,5 I de apă el s imte nevoia de a o recupera, ceea ce se ma­nifestă prin senzaţia de sete — „ s e m n a l " al excitări i centru lu i de r e g l a r e a bilanţului hid-ric din o r g a n i s m .

D a c ă c a n t i t a t e a <ie a p ă p ierdută nu se re­c u p e r e a z ă , se dereg lează procesele fiziologi­ce — se înrăutăţeşte s t a r e a g e n e r a l ă , scade c a p a c i t a t e a de m u n c ă , în caz de t e m p e r a t u r ă înaltă a aerulu i se lezează procesul de termo-r e g l a r e ş i poate surveni hipertermia organi s­mului .

D e s h i d r a t a r e a o r g a n i s m u l u i în limitele a 10% din m a s a c o r p o r a l ă dereg lează simţitor metabolismul, in limitele a 15—20%, la tempe­r a t u r a aerulu i mai m a r e de 30°C, poate cau­za m o a r t e a , iar d e s h i d r a t a r e a o r g a n i s m u l u i la 2 5 % se cons ideră m o r t a l ă chiar şi la tem­p e r a t u r i mai j o a s e (A. Adolf) .

Neces i ta tea d i u r n ă a o r g a n i s m u l u i în apă este s a t i s f ă c u t ă bînd a p ă , ceai, utilizînd min­eare ce conţine mult lichid (1 —1,5 1), p r o d u s e a l i m e n t a r e (1 —1,2 I) precum şi pe contul apei c a r e se formează de pe u r m a reacţii­lor de oxidaré a substanţelor nutrit ive ( 0 , 3 — 0.4 1).

In a f a r ă de a s i g u r a r e a necesităţilor fizio­logice, cantităţi considerabi le de a p ă se con­s u m ă cu scop igienic, de g o s p o d ă r i e şi în sfera de producţie. Apa e n e c e s a r ă pentru menţinerea curăţeniei corpului, s p ă l a r e a ru­felor şi vase lor , p r e g ă t i r e a bucatelor, pentru a face curăţenie în încăperi, stropitul s t răz i­lor, pieţelor, zonelor verzi. _. _ •

Apa es te unul din factorii importanţi de că l i re a o r g a n i s m u l u i şi a n t r e n a r e a calităţi­

lor fizice. Spor tur i l e acvatice în m a s ă sînt un factor impor tant de a s a n a r e . ; —•

Din cele expuse rezul tă , că ' a m e l i o r a r e a condiţiilor igienice şi c u l t u r a l e de viaţă nece­sită sporirea consumului de a p ă , în centre le^ s a l u b r i z a t e el fiind de 150—500 1 pe zi (pe cap de locui tor) . D a r apa îşi poate exercita func­ţia igienică n u m a i în cazul , cînd are a n u m i t e calităţi organolept ice, chimice şi bacteriologi­ce. ..

Indicii organoleptici c a r a c t e r i z e a z ă t r a n s ­parenţa, cu loarea , gustul , mirosul şi t empera­t u r a apei. Apa c a r e a r e calităţi organolept ice n e s a t i s f ă c ă t o a r e este n e p l ă c u t ă la b ă u t , nu potoleşte setea, provoacă dezgust . .

Componenta chimică a apei. Apele natura"* le sînt diferite după compoziţia chimică şi gra­dul de minera l izare . La major i ta tea apelor n a t u r a l e c a n t i t a t e a de s ă r u r i dizolvate depă­şeşte 1000 m g / l (ape dulc i ) , d a r sînt reg iuni ( D o n b a s , C a z a h s t a n , C a u c a z u l de N o r d , Si­beria de Ves t ) , apa c ă r o r a se c a r a c t e r i z e a z ă pr intr-o minera l izare a b u n d e n t ă , de la 3000 pînă la 5000 mg/ l .

Apa conţine s ă r u r i din cationii de Ca. Mg, Na, K.Fe, şi anioni ide H C 0 3 , CI, S 0 4 , NO.,, F.

In decurs de o zi omul c o n s u m ă circa 20 g de s ă r u r i m i n e r a l e în fond cu p r o d u s e l e ali­m e n t a r e . Din a p ă omul pr imeşte numai 2 — 5% din c a n t i t a t e a necesară de s ă r u r i , de aceea importanţa fiziologică a s ă r u r i l o r mine­rale, c a r e se conţin în a p ă , nu e prea m a r e .

In caz de folosire a apelor minera l i za te în o r g a n i s m nimereşte circa 1 0 — 3 0 % din c a n t i t a t e a to ta lă de s ă r u r i .

Apa c a r e conţine peste 1000 mg/ l de să­ruri poate avea un gust s ă r a t - a m ă r u i , sălciu, s ă r a t , poate înrăutăţi secreţia g a s t r i c ă , spori motorica s tomacului şi intest inelor, deci in­fluenţează negat iv a s u p r a digestiei în genere, cauzînd diaree.

Din toate componente le n a t u r a l e e n u m e r a ­te ale apei se deosebesc nitraţii (anionul aci­dului azot ic) , c a r e au o U c t i u n e toxică. încă în 1945 în mai m u l t e ţări au fost descr ise îm­bolnăvir i specifice la copii sugar i , c a r e pri­m e a u a l imente pregăt i te pe b a z ă de a p ă . La aceşti copii boala se manifesta prin d e r e g l ă r i intes t inale dispeptice, dispnee pronunţată, ta­hicardie, c ianoză. S-a c o n s t a t a t , că apa c a r e conţine o c a n t i t a t e mai m a r e de 40 m g / l de nitraţi provoacă la s u g a r i methemoglobine-

4 7

Page 2: igiena apei

mie azot ică . ( C ă t r e anul 1960 în S.U.A. şi a l te ţări au fost înregistrate peste 700 de ase­m e n e a cazuri-). La toţi copiii bolnavi în' sînge s-a depis ta t un procent sporit de methemoglo-b ină . Nitrati i nu sînt substanţe methemoglo-binogene. In intest inele sugar i lor , însă, fiind administraţi cu apa, nitrati i , s u b influenţa microflorei intest inale, se t r a n s f o r m ă în nîtriţî ( s ă r u r i ale acidului a z o t o s ) . Aceştia din ur­m ă , fiind absorbiţi în sînge, b lochează hemo­globina, transformînd-o în m e t h e m o g l o b i n ă . Situaţia devine per iculoasă dacă procentul de m e t h e m o g l o b i n ă depăşeşte 5 0 % . Cu cît e mai mic copilul, cu atît boala decurge mai grav . Aceasta se explică prin faptul, că în eritrocite-le s u g a r i l o r lipseşte fermentul r e d u c t a z a methemoglobinol i t ică . Aciditatea sucului gas­tric la s u g a r i , mai ales la cei suferinzi de dis-pepsie e r e d u s ă , fapt, c a r e s t i m u l e a z ă redu­cerea nitraţilor în nitriţi. De r e g u l ă , methemo­globinemia azotică se dezvoltă pe fondul dis-pepsiilor, a c e a s t a facînd dificil în t r-ooarecare m ă s u r ă diagnogst icul methemoglobinemiei . La copii mai mari şi la adulţi nitrati i se reduc pînă la nitriţi numai parţial. Aceasta nu in­fluenţează considerabi l s ă n ă t a t e a , dar la per­soane le suferinde de boli card iace se a g r a v e a ­ză mani fes tăr i le de hipoxie. - -

j6Actualmente prezintă interes s tudierea îmicroelementelor, ce se conţin in apă : fluo-ru l , iodul, stronţiul, seleniul, cobal tul , man-g a n u l , mol ibdenul ş. a. Aceas ta se explică prin faptul, că microelementele n imeresc în orga­nism cu apa în cantităţi mul t mai mar i decît cu p r o d u s e l e a l i m e n t a r e . _ - -

Fiecărui microelement ii revine în orga­nism o a n u m i t ă funcţie pozitivă, insuficienţa s a u excesul lui însă poate influenţa negativ.

S p r e exemplu, excesul unor a n i m u t e mic-roe lemente în a p ă poate provoca endemii geo-chimice. U n a dintre cele mai frecvente ende­mii geochimice acvatice de pe globul pămîn-tesc este f luoroza (boală c a u z a t ă de cant i ta­tea spor i tă de fluor din apă (mai mult de 1,0— 1,5 m g / l ) . In localităţi cu c a n t i t a t e a de fluor din apă r e d u s ă (mai puţin de 0,5 m g / l ) se înregistrează o creştere a morbidităţii de car ie d e n t a r ă (R. D. Gabovic i ) .

. Sînt regiuni şi ra ioane cu carenţă de iod. Insuficienţa de iod în o r g a n i s m provoacă gu­şa endemică (în cazul cînd o r g a n i s m u l nu e a s i g u r a t cu iod prin intermediul produse lor a l i m e n t a r e ) . Folosirea surse lor de apă boga­te în iod (30—10Q m c m / l ) reduce simţitor sau definitiv morbidi ta tea de g u ş ă endemică .

Au fost înregistrate endemii (la oameni şi a n i m a l e ) c a u z a t e de cantităţi m a r i de m e r c u r , arseniu, p lumb, etc. p r e z e n t e în sol, deci, şi în a p ă .

L a n s a r e a rez iduur i lor indust r ia le neepu­r a t e în apele de s c u r g e r e de a s e m e n e a poate c a u z a m ă r i r e a concentraţiilor de a r seniu, m e r c u r , cadmiu, p lumb, crom şi al te s u b s t a n ­ţe toxice.

Folosirea in tensă a pesticidelor în lupta cu d ă u n ă t o r i i agricoli ş i ai p ă d u r i l o r poate c a u z a p o l u a r e a apelor superficiale sau s u b t e r a n e cu substanţe chimice s tabi le în mediul ambi­a n t ( h e x a c l o r a n u l , e tc . ) .

în ultimii ani se a c o r d ă o atenţie susţi­n u t ă studierii radioactivităţii apelor n a t u r a l e ŞMmportanţei ei igienice.

[ţ]?Importanta epidemiológica a apei. Apa a fost c o n s i d e r a t ă întotdeauna ca unul din me­diile de t r a n s m i t e r e a bolilor c o n t a g i o a s e .

Infecţiile intest inale, t r a n s m i s e prin inter­mediul apei (holera, tifosul abdominal , p a r a -tifosurile, dizenteria bacter iana şi amibică, enter i te le acute c o n t a g i o a s e ) încă în secolul XIX prezentau pentru o a m e n i urgii epidemice, c a r e coseau mii de vieţi omeneşti . Agenţii patogeni ai acestor boli n imeresc în a p ă cu

.excreţiile u m a n e şi apele rez iduale de uz cas­nic. Din c a u z ă , că oamenii s ă n ă t o ş i pot fi pur­tător i de microbi, apele reziduale întotdeauna conţin agenţi patogeni , chiar şi în per ioada de ca lm epidemiologie. " ' Deoseb i t de per iculoase în a c e a s t ă privin­

ţă sînt apele rez idua le a le spitalelor. Apa poa­te fi infectată şi în procesul navigaţiei, din c a u z a lansăr i i şi poluăr i i malur i lor cu rezi­d u u r i şi deşeuri de pe u r m a s c ă l d a t u l u i , spă­latului rufelor în bazinele de apă, p ă t r u n d e ­rii m u r d ă r i i l o r din gropile de gunoi şi c losete în fîntîni, uti l izării c ă l d ă r i l o r m u r d a r e etc. Exper imenta l s-a stabilit, că agenţii patogeni ai bolilor intest inale pot rezista în apa bazi­nelor deschise şi în fîntîni pînă la cîteva luni, deşi major i ta tea din ei pier în decurs de două săptămîni .

Un e x e m p l u tipic de apariţie şi răsp îndi re rapi­dă a epidemiei pr in i n t e r m e d i u l apei a fost e p i d e m i a i de tifos a b d o m i n a l din 1926 în o r a ş u l Rostov-pe-D o n . C a u z a aceste i ep idemii a fost erupţia rezi­d u u r i l o r de c a n a l i z a r e în a p e d u c t , t n p r i m e l e zile d u p ă erupţie d u p ă o p e r i o a d ă de incubaţie u i u r t ă au a p ă r u t c a z u r i de e n t e r i t e infecţioase a c u t e , apoi a fost d e p i s t a t tifosul a b d o m i n a l , c a r e a a t a c a t în de­c u r s de o l u n ă m a i m u l t de 2000 de p e r s o a n e . D u p ă j l i ch idarea defectului in s i s t e m u l de c a n a l i z a r e şi de­z i n f e c t a r e a s a t i s f ă c ă t o a r e a a p e d u c t u l u i n u m ă r u l '

I

4 8

Page 3: igiena apei

de îmbolnăvir i de tifos a b d o m i n a l a s c ă z u t consi­d e r a b i l , deşi un t i m p încă s-au m a i s e m n a l a t îm­bolnăv i r i s p o r a d i c e , d a r nu de c a r a c t e r acvat ic . Epi­demii le de infecţii i n t e s t i n a l e pot izbucni în c a z u l , cînd o a m e n i i folosesc ca a p ă de b ă u t pe cea din ba­zinele d e s c h i s e s a u din fîntîni n e a m e n a j a t e .

Sint descr i se epidemii virotice cu c a r a c t e r \ acvat ic : hepat i te infectioase, poliomielite, I adenoviroze. Cele mai m a r i epidemii le dau hepat i te le infectioase, înregistrate în S.U.A., Franţa, I ta l ia, Suedia, U.R.S.S. şi alte t ă r i . U i s v a n a t h a n a descr i s o epidemie m a r e de hepat i tă infecţioasă : c a r e a început la Deli ( India) în pr imele zile ale lunii decembrie 1955 şi a fost c u r m a t ă în ianuar ie 1956. în acest r ă s t i m p au suferit de hepat i tă icterică 29300 de o a m e n i , de hepat i tă la tentă — cir­ca 70000 de oameni . Epidemia a fost c a u z a t ă de erupţia reziduuri lor de c a n a l i z a r e în ape­duct.

Pr in apă se poate t r a n s m i t e un şir de zoo-noze, la c a r e se referă leptospirozele, tu lare­mia, bruce loza şi febra Q. Leptospirele ni-

1 meresc în a p ă cu u r i n a rozătoare lor , p'orci-ilor şi a n i m a l e l o r c o r n u t e . în acest sens un .pnumit pericol îl prez intă apa din bazinele ujeschise ( iazur i , c a n a l e de i r igare) , d a c ă es te f'blosită p e n t r u băut , s c ă l d a t , spă la tu l rufe-lc\r, d e o a r e c e leptospire le p ă t r u n d în o r g a ­n i s m prin m u c o a s e şi microleziuni ale pielii.

în t impul epizootiilor de tu la remie au fost înreg i s t ra te şi epidemii pr in t re oameni din c a u z a infectării şi apoi a folosirii apei din fîn­tîni pîraie s a u iazuri . Bacteri i le de t u l a r e m i e n i m e r e a u în apă cu excremente le sau cadav­rele şobolani lor bolnavi .

Pr in a p ă se poate t r a n s m i t e conjunctivita epidemică virptică (în piscine-iazuri) .

/ în a fară de infecţii bacter iene, apa poate t r a n s m i t e şi helmintoze, cu apa în o r g a n i s m u l ,uman pot nimeri chistele de lamblii, o u ă l e de ' a s c a r i d e şi tricocefali, larvele de anchHosto-J me, circari i le fasciolei hepatice, microfilarii-le r iştă, circari i le de s istosom, şi d racunculo-ză, boli răspîndite în Africa, India etc. Aceste boli p a r a z i t a r e se t r a n s m i t prin intermediul apei infectate din bazinele mici pentru b ă u t , s p ă l a t u l rufelor s a u s c ă l d a t . ,.

( Deci," aprov iz ionarea cu a p ă potabi lă de ! c ă l i t e . e b u n ă şi în cantităţi suficiente este una din m ă s u r i l e pr incipale ale a s a n ă r i i local i tă- . tilor şi populaţiei. De aceea în U.R.S .S . se a c o r d ă o m a r e atenţie aprovizionări i c u - a p ă a oraşe lor, orăşe le lor , etc!

G u v e r n u l sovietic a emis un şir de hotărîri refer i toare la ocrot irea s a n i t a r ă a bazinelor de a p ă , a legal izat par t ic iparea o r g a n e l o r de ocrot ire a sănătăţii la inspecţia s a n i t a r ă pre­ventivă, inclusiv a l e g e r e a surse lor de aprovi­z ionare cu apă potabi lă, expertiza proiectelor de apeducte, e l a b o r a r e a măsur i lor de>pjotec-ţie s a n i t a r ă a apeducte lor , se lectarea mito^sst lor de îmbunătăţire a calităţii apei, etciifOrga-

" n e t e " d e ocrot ire a sănătăţii sînt obîîgate să efectueze şi inspecţia s a n i t a r ă curerţţă a ex- ' p loatăr i i surse lor de a p ă şi apeducte lor .

P e n t r u a efectua inspecţia s a n i t a r ă pre­ventivă şi c u r e n t ă calif icată a fost n e c e s a r ă e l a b o r a r e a ştiinţifică a multor probleme refe­r i toare ia igiena apei şi aproviz ionarea loca­lităţilor cu a p ă .

Succesele ştiinţei igienice şi ale activită­ţii s a n i t a r e în domeniul aprovizionări i cu a p ă au d e m o n s t r a t , că în condiţiile ac tua le m a l a ­diile c o n t a g i o a s e şi necontag ioase de or ig ine acvat ică pot fi prevenite.

EXIGENŢELE IGIENICE FAŢA DE APA POTABILA,

APRECIEREA SANITARA A CALITĂŢII El

Apa care e s t e folosită de populaţie cu scop de menaj ş i de b ă u t trebuie să c o r e s p u n d ă anumitor condiţii igienice şi a n u m e :

1. Apa t rebuie să a ibă calităţi organolept i­ce s a t i s f ă c ă t o a r e , adică să aibă t e m p e r a t u r a de 7—15°C, să fie l impede, fără cu loare , să nu aibă gus t sau miros .

2. Să aibă c o m p o n e n t a chimică cuvenită din punct de vedere fiziologic. Compuşii toxici nu vor depăş i concentraţiile admisibi le, adică nu vor prezenta pericol pentru s ă n ă t a t e şi nici nu se va limita folosirea apei cu scop uzual .

3. Apa nu t rebuie să conţină agenţi pato-.geni sau a l te vietăţi c a r e pericl itează s ă n ă t a ­tea.

Cal i ta tea apei depinde în m a r e m ă s u r ă de s u r s a de apă, de s t a r e a ei s a n i t a r ă . Corespun­derea calităţii apei din s u r s a exigenţelor îna­intate se d e t e r m i n ă pe baza : 1) inspecţiei sa-nitaro-topografîce a sursei de apă şi 2) rezul­tatelor anal izei de laborator a apei .

Inspecţia sani taro-topograf ică es te una din procedeele obligatori i ale aprecieri i sursei de apă.[ÎTispecţia s a n i t a r ă include inspecţia terenului din j u r u l surse i de a p ă , inspecţia nemijlocită a surse i , capta jului de apă, surse­lor posibile de impurif icare a apei. P a r a l e l se

4 C o m a n d a 1* 1 3 4 9 4 9

Page 4: igiena apei

d e t e r m i n ă , din ce locuri vor fi luate probele de apă pentru a n a l i z a de laborator . 'Suplimen­tar se d e t e r m i n ă s t a r e a epidemfoTogică a raio­nului , unde se află s u r s a de a p ă , acordînd atenţia cuvenită morbidităţii de boli contagi­oase, t r a n s m i s e prin intermediul apei.

O concluzie bine a r g u m e n t a t ă despre sta­rea s a n i t a r ă a surse i şi despre ca l i ta tea apei poate fi făcută n u m a i comparînd rezul tatul anal izei cu n o r m a t i v e l e s a n i t a r e şi analizînd date le inspecţiei sanitaro-topograf ice. Aceste d a t e ne permit să d e t e r m i n ă m cauzele poluăr i i c u r e n t e s a u posibile a apei.

Rezul tă , că la aprecierea cal i tat ivă a apei şi a s tăr i i s a n i t a r e a sursei datele inspecţiei sani taro-topograf ice şi analizele de laborator se c o m p l e t e a z ă reciproc.

Analiza sanitară a apei Calităţile organoleptice ale apei

Transparenţa şi turbiditatea. T r a n s p a r e n - ; ta apei d e t e r m i n ă capac i ta tea ei de a lă sa să t r e a c ă lumina. G r a d u l de t r a n s p a r e n t ă a apei depinde de par t icule le minera le sau o r g a n i c e insolubile d i s p e r s a t e în ea. Apa este satisfă­c ă t o r de t r a n s p a r e n t ă d a c ă prin s t ra tu l de 30 cm poate fi citit textul tipărit cu un anu­mit c a r a c t e r .

Calitatea contrară transparenţei se numeşte turbiditate. Diminuîndu-se transparenţa apei se în­răutăţesc calităţile ei organoleptice. în unele cazuri turbiditatea este un indice al poluării apei cu rezi­duuri sau al. stării nesatisfăcătoare a fîntînilor, câptajelor de apă. Apa tulbure se dezinfectează mai greu, în ea pot exista condiţii pentru supravieţuirea microorganismelor.

Turbiditatea apei se măsoară în mg de substan­ţe în suspensie din 1 I de apă ; turbiditatea apei de robinet nu trebuie să depăşească 1,5 mg/l.

Coloritul apelor superficiale şi a celor freatice depinde de substanţele h u m i n o a s e din sol, c a r e îi dau nuanţe de la ga lben pînă la b r u n . în a fară de aceas ta , apa din bazinele deschise poate avea c u l o a r e a c a u z a t ă de îfî-mulţirea a lge lor ( m ă t a s e a - b r o a ş t e i ) sau po­luarea cu reziduuri indust r ia le colorate .

Fiind e p u r a t ă la staţiile speciale, cu loarea apei poate fi a d u s ă la nivelul necesar.

în condiţii de l a b o r a t o r se c o m p a r ă inten­s i tatea culorii apei cerce ta te cu s c a r a con­venţională ( c o b a l t o c f o m a t i c ă ) . Intens i ta tea culorii n a t u r a l e a apei se m ă s o a r ă în g r a d e . La apa de apeduct intens i tatea culorii nu tre­buie să d e p ă ş e a s c ă 20—30°.

Gustul şi mirosul apei depind de m u l t e cauze . D e z i n t e g r a r e a substanţelor o r g a n i c e

r Vegetale în sol dă apei un miros şi gus t de mîl, ;de şol, de b a h n ă . Putrefacţia substanţelor or­g a n i c e dă apei un iz de bîhlit. Prezenţa şi des­c o m p u n e r e a a lgelor în apă îi d a u mirosul de peşte, castraveţi şi a l te nuanţe, nespecifice p e n t r u a p ă . Deseori mirosul ş i gus tu l nespeci­fic al apei îl c a u z e a z ă po luarea ei cu deşeuri lichide de mena j , industr ia le , iar în condiţii de război — cu substanţe toxice s t ra teg ice .

G u s t u l şi mirosul apelor s u b t e r a n e adînci depind de substanţele şi gaze le dizolvate în ele ( s p r e exemplu mirosul de h idrogen sulfu­r a t ) . I n t e n s i t a t e a gustu lui ş i mirosului apei se d e t e r m i n ă în g r a d e : gustul şi mirosul de g r a d u l 1 este foarte s lab, poate fi d e t e r m i n a t n u m a i de un l a b o r a n t exper imentat , de g r a d u l 2 este s lab, nu a t r a g e atenţia c o n s u m a t o r i l o r , de g r a d u l 3 se simte, este dezaprobat , de gra­dul 4 — g u s t u l sau mirosul vădi t n e p l ă c u t ; de g r a d u l 5 — foarte puternic, apa se interzice de a fi folosită. Mirosul sau gustul apei pota­bile nu trebuie să d e p ă ş e a s c ă 2 g r a d e . i

: Compoziţia chimică a apei

* Reacţia apei în major i tatea cazuri lor os­ci lează între 6,8—9,0. ReaC(ie acidă pot ave<. apele de b a h n ă , c a r e conţin substanţe humi­noase , reacţia bazică au apele s u b t e r a n e , c a r e conţin bicarbonaţi ; d a c ă apa din b a z i n e e deschise a r e pH de 6,5—8,5, ea este impuriti-c a t ă cu rez iduuri lichide.

Reziduul uscat c a r a c t e r i z e a z ă g r a d u l de m i n e r a l i z a r e al apei, se determină prin me­toda de e v a p o r a r e şi apoi de uscare a rezi­d u u r i l o r la t e m p e r a t u r a de 110° pînă la o gre­utate c o n s t a n t ă expr imată în mi l ig rame la un litru de a p ă . Se cons ideră, că reziduul uscat al apei t rebuie să fie în limitele de 5 0 — 1000 m g / l . D a c ă într-o localitate o a r e c a r e nu există altfel de apă, poate fi a d m i s ă spre fo­losire c e n t r a l i z a t ă apa cu minera l izarea pînă la 1500 m g / l . -

D u r i t a t e a g e n e r a l ă a apei este determina­tă de s ă r u r i l e de calciu şi magnez iu — car­bonaţi, hidrocarbonaţi, cloruri, sulfuri.. •-'

D u r i t a t e a apei se m ă s o a r ă în mi l igrame-echiva lente la 1 1, unui mi l igram-echivalent la litru îi c o r e s p u n d e conţinutul de 28 m g / l de C a O s a u 20,16 mg/l de M g O ( g r e u t a t e a m o l e c u l a r ă ) . Apa cu dur i ta tea pînă la 3,5 mg-echiv/l se consideră drept apă moale, de la 3,5 pînă la 7,0 mg-echiv a p ă de d u r i t a t e medie, de la 7 la 14 mg-echiv/l — apă d u r ă , iar d a c ă depăşeş te 14 mg-echiv/l, este foarte d u r ă ,

5 0

Page 5: igiena apei

(

Cu cît d u r i t a t e a apei este mai m a r e , cu atît mai greu fierb in ea c a r n e a şi păs tă ioase-le, se c o n s u m ă mai mult s ă p u n la s p ă l a t , de­oarece s ă r u r i l e de calciu şi magnez iu „ l e a g ă " acizii g raş i ai s ă p u n u l u i , astfel împiedicînd formarea spumei . în apa d u r ă se s p a l ă r ă u pârul , la . f ierbere se formează sedimente pe pereţii şi fundul vaselor, cazanelor conducte­lor de încălzire, fapt c a r e poate cauza consu-

' mul excesiv de combust ib i l , uneori erupţia ca­zanelor şi conducte lor . ' în a n u m i t e condiţii cînd se trece brusc de

'la c o n s u m u l apei cu d u r i t a t e mică („apă moa-; l e " ) la a celei cu d u r i t a t e m a r e , pot a p ă r e a mani fe s tă r i dispepsice ( d i a r e e ) . \Una din ipo-tezelegeTrezeîrinolîtiazelor se cohsideră folo­s i rea apei d u r e , mai a les în condiţiile climei tor ide. D a r , acţiunea nocivă a s u p r a s ă n ă t ă ­ţii o a r e nu n u m a i apa cu dur i ta te m a r e , ci şi cea moale . S-a c o n s t a t a t , că în oraşe le aproviz ionate centra l iza t cu apă nioâle spo­reşte procentu l morbidităţii de boli cardiovas­c u l a r e . D u r i t a t e a g e n e r a l ă a apei nu trebuie să d e p ă ş e a s c ă 7 mg-echiv/l. în localităţile, unde d u r i t a t e a apei e mai mare, poate fi per­misă folosirea t e m p o r a r ă a apei cu d u r i t a t e a de pînă la 10 mg-echiv/l .

Fierul. Apele s u b t e r a n e conţin în fond compuşi ai fierului formaţi din protoxizi bi-S carbonat ic i [Fe ( H C O 3 ) . Contactînd cu aerul , oxidul de fier bivalent din apă se oxidează pînă la oxid de fier t r iva lent F e ( O H ) 3 , c a r e dă a p e l c u l o a r e a b r u n ă şi turbidi tate . în apele de suprafaţă fierul formează compuşi acizi huminoşi, c a r e sînt destul de stabili.

D a c ă apa s u b t e r a n ă conţine compuşi ai fie­rului în limitele a 0,3—0,5 mg/l ea devine tu lbure , opa iescentă , iar dacă aceşti compuşi depăşesc c a n t i t a t e a n o r m a l ă , indicii o r g a n o ­leptici ai apei se înrăutăţesc considerabi l , apa c a p ă t ă şi un gus t sălciu-metal ic. C o n c e n t r a ­ţiile m a r i ai compuşi lor de fier în apă s t r ică gus tu l ceaiului, îngălbenesc şi lasă la s p ă l a t pete pe a lbi tur i , p rovoacă înmulţirea microor­g a n i s m e l o r ferofile în ţevile apeductului , ast­fel micşorînd d iametru l lor, înrăutăţind or­ganolept ica apei din apeduct . C a n t i t a t e a de fier__din apă nu trebuie să d e p ă ş e a s c ă 0,3 m g / 1 .

Clorurile (ionul de c l o r ) . De r e g u l ă j n apele c u r g ă t o a r e c a n t i t a t e a de clor nu este mai m a r e de 2 0 — 3 0 m g / l , dar poate creşte considerabi l în cele s t ă t ă t o a r e . Apa din fîntî-nile c u r a t e conţine circa 30—50 mg/l de clo­ruri . Apele, c a r e se f i l trează prin soluri b o g a t e

în c loruri conţin pînă la sute sau chiar mii de m i l i g r a m e (la 1 1) de s ă r u r i de clor, a l te ca­lităţi ale ei fiind conform normat ive lor .

Apa ce conţine cloruri ce întrec 3 5 0 — 500 mg/ l este puţin s ă r a t ă şi influenţează ne­gativ a s u p r a secreţiei gastr ice. De aceea nor­mativul de c loruri pentru apa de robinet e~cTe 350 m g / î . " " * "

Sulfurile (ionii s u l f a t ) . Sulfuri le în can­t i tatea mai m a r e de 500 mg/l dau apei un gus t " săra t-amărui , influenţează secreţia g a s t r i c ă , provoacă modificări dispepsice (diaree) la oamenii neobişnuiţi cu asemenea cantităţi de sulfuri în a p ă . Aceste modificări se intensi­fică, d a c ă apa conţine şi un s u r p l u s de mag­neziu.

Nitraţii (ionii n i t r a t ) . Concentraţii sporite de nitraţi se întîlnesc, de regulă,în fîntînile, a c ă r o r a p ă este poluată de substanţe organi­ce în d e s c o m p u n e r e sau de îngrăşăminte mi­n e r a l e azotoase . P e n t r u a preveni methemo­globinemia a z o t o a s ă caj it j tatea.de nitraţi din apă nu trebuie să d e p ă ş e a s c ă 40 mg/l (recal­culat în azotul nitraţilor — nu mai m a r e de 10 m g la 1 1 de a p ă ) .

Fluorul. Compuşi i fluorului a j u n g în apă d j r u ş p l u r i şi roci m o n t a n e . C a n t i t a t e a de fluor în apele n a t u r a l e ale U.R.S.S. v a r i a z ă de la sutimi de mi l ig rame pînă la 12 mg/ l . Apa majorităţii bazinelor deschise ( 9 5 % ) şi. a 5 0 % din s u r s e l e s u b t e r a n e conţine cantităţi mici de fluor uri (mai puţin de 0,5 m g / l ) . Can­tităţi mar i de fluoruri conţin apele s u b t e r a n e .

O r g a n i s m u l u m a n are nevoie de o cant i ta­te a n u m i t ă de fluor pentru dezvol tarea nor­m a l ă şi mineralizare-a ţesuturilor osoase şi a dinţilor. S-a c o n s t a t a t , că, para le l cu spor i rea concentraţiei de fluor din a p ă , scade morbi­ditatea de car ie d e n t a r ă . Folosirea apei cu o cant i ta te de fluoruri de 1,0—1,5 mg/l scade cu mul t probabi l i ta tea îmbolnăvirilor de car ie d e n t a r ă .

Dar cantităţile excesive de fluoruri în apă pot avea o acţiune nefavorabilă a s u p r a orga­nismului u m a n . provocind fluoroza. Astfel de localităţi ( u n d e apa conţine prea mul t fluor) sînt c o n s i d e r a t e drept focare endemice de fluoroze, la noi în ţară acestea sînt U c r a i n a , Moldova, Azerbaigean, K a z a h s t a n . F luorul în cantităţi mar i in apă lezează dinţii. F luorul resorbit din tubul digestiv acţionează în pri­mul rînd a s u p r a germeni lor dentar i (ame-loblaş t i lor) . d e r e g l e a z ă formearea şi minera­lizarea emai lului dentar . Ca rezul tat , emai lul se a c o p e r ă cu pete, în special emai lul din-

51

Page 6: igiena apei

Fig . 13. F l u o r o z a e n d e m i c ă a dinţilor ( g r a d u l I I I ) .

ti lor permanenţi (fig. 13).

La concentraţia f luorului din apă,, in l imitele 1,5—20 m g / l pe dinţi a p a r pete a lbe (de tip c a l c a r o s s a u de tip „porţelan"), uneor i s lab p i g m e n t a t e în g ă l b u i , loca l iza te pe dinţii incisivi ( g r a d u l I şi gra­d u l II de l e z a r e ) . Concentraţii le mai mar i de fluor p r o v o a c ă leziuni d e n t a r e de g r a d u l 3 ş i 4, c a r e se m a n i f e s t ă prin pete b r u n e pe dinţi, prin defecte ale e m a i l u l u i ( e r o z i u n i ) . Dinţii atacaţi de f luoroză de­vin mai fragili, se rod t i m p u r i u , d a r leziunile den­t a r e sînt n u m a i u n u l din s i m p t o m e l e f luorozei. Tn u n e l e ţări din Africa, A m e r i c a L a t i n ă , Asia şi în a l te localităţi sînt d e s c r i s e c a z u r i de folosire a apel cu concentraţia de 5 — 1 2 m g / l de fluor. La oameni i c a r e folosesc t imp î n d e l u n g a t astfel de a p ă (pe par­c u r s de 10—30 de a n i ) , f luoroza se m a n i f e s t ă prin s c l e r o z a r e a g e n e r a l ă ş i calci f icarea l i g a m e n t e l o r i n t e r v e r t é b r a l e , fapt c a r e d u c e la l imi tarea mobili­tăţii co loanei v e r t e b r a l e , d e r e g l ă r i ale s i s t e m u l u i n e r v o s ş i o r g a n e l o r i n t e r n e (R. D. G a b o v i c i ) .

Deoarece c a n t i t a t e a de apă b ă u t ă depinde de condiţiile c l imater ice cant i ta tea m a x i m ă de fluor din a p ă e s tabi l i tă în felul u r m ă t o r : pen­t ru zonele reci şi t e m p e r a t e — 1,5 mg/l , pen­t ru zona c a l d ă — 1,2 m g / l , pentru zona tori­dă — 0,7 mg/ l . Concentraţia o p t i m ă . d e fluor (în caz de f luorare artificială a apei)" consti­tuie 7 0 — 8 0 % din cea maximă-admis ihi lă , adi­că pentru zona rece — 1,1 mg/l , pentru zona t e m p e r a t ă (II) — 1,0 mg/ l , zona III — 0,9 m g / l , zona IV — 0,6 mg/l . Prezenţa altor concentraţii toxice a le microelementelor în apele n a t u r a l e se c o n s i d e r ă drept un fenomen r a r . De regu lă substanţele toxice a jung în a p ă n u m a i în u r m a lansăr i i în bazinele cu a p ă a reziduuri lor indus t r ia le neepura te sau part ia l

e p u r a t e . P e n t r u a p r o g r a m a anal izele supli­m e n t a r e necesare ale apei, medicul t rebuie să facă cunoştinţă cu tehnologia de produc­ţie, să afle ce substanţe toxice pot fi l a n s a t e cu rez iduur i le lichide, apoi să efectueze ana­liza de laborator a apei referitor la prezenţa aces tor substanţe toxice în a p ă .

A c t u a l m e n t e savanţii sovietici au e l a b o r a t concentraţiile maxime-admisibi le în apa pota­bilă pentru compuşii de cupru, zinc, p lumb, a r g i n t şi mulţi alţi compuşi şi e lemente toxice.

Indicii de poluare a apei

P e n t r u aprecierea gradului de pericol epi­demic se folosesc anal izele bacter iologice şi chimice speciale.

Indicii bacteriologici ai impurificării apei. Cţ. importanţă epidemiológica a n u m i t ă o are prezenţa agenţilor patogeni în a p ă . D a r " de­pis tarea microorgani smelor patogene, mai a les a viruşilor, d e o c a m d a t ă prezintă a n u m i t e dificultăţi. De aceea asftel de anal ize se fac n u m a i în caz de apariţie a unor epidemii t r a n s m i s e prin intermediul apei ( spre exem­plu — de tifos a b d o m i n a l ) , tn practica sani­t a r ă , pentru a aprecia s t a r e a epidemiológica a apei se determină indicii bacteriologici in­direcţi, c a r e a r a t ă , că cu cît mai puţine sapro-fite sînt în a p ă , cu atît apa este mai inofen­sivă din punct de vedere epidemiologie. i" Unul din indicii microflorei saprofite este ¡indícele m i c r o b i a n. r~ Indicele microbian se prezintă ca n u m ă r u l ! de colonii microbiene crescute pe baza de ; a g a r peptidic după însămînţarea unui cen­

t imetru cub de a p ă (în 24 ore la 37°C.) i— Indicele microbian c a r a c t e r i z e a z ă în­

sămînţarea bacter iana g e n e r a l ă a apei. în a p a c u r a t ă din fîntînile arteziene indicele microbian nu depăşeşte 10—30 microorga­nisme în 1 ml, în apa relativ c u r a t ă a bazi­nelor deschise indicele microbian este d e ' 1000—1500 în ml, înţfîntînile obişnuite — 300 - 4 0 0 .

O importanţă mai m a r e a r e prezenţa în a p ă a E. c o l i , care este e l iminată în mediul a m b i a n t de oameni şi a n i m a l e . Prezenţa eşeri-hiei coli în a p ă s e m n a l e a z ă impurif icarea probabi lă a apei cu fecalii, deci nu este exc lusă şi prezenţa infecţiilor intest inale (ti­fos a b d o m i n a l , paratif, dizenterie e tc . ) . Ana­liza apei la prezenţa E. coli ne permite să prevenim prin anumite m ă s u r i impurif icarea e v e n t u a l ă a ei cu agenţi patogeni . P r e z e n t a

52

Page 7: igiena apei

E. coli în a p ă se determină prin indicele-coli şi t i trul-coli . .

Drept t i t r u - c o 1 i se cons ideră cantT-7 t a t e a m i n i m ă de a p ă , în care a fost depis-) t a t ă o u n i t a t e de colibacil. Cu cît titrul-! coli e m a i mic, cu atît apa se cons ideră mai' p o p u l a t ă , deci mai per iculoasă. ~ — — -

C o l i - i n d i c e l e este n u m ă r u l d e coli-; bacili d int r-un litru de apă . Coli-titrul apei a r t e z i a n e c u r a t e e de 500 ml (coli-indicele-2), în apa din fîntînile a m e n a j a t e coli-titrul e de 100 ml (coli-indicele nu mai m a r e de J_0K_

P r i n t r - u n şir de cercetăr i s-a c o n s t a t a t , că E. coli e mai rezistentă la substanţele dezinfectante, cu mult mai r e z i s t e n t ă decît agenţii intest inal i ; baci Hi de tu laremie, bruce-loză, bacter i i le de leptospiroze. De aceea E. coli se c o n s i d e r ă nu numai ca indice al impurificării apei, dar şi al siguranţei de dezinfectare a ei, în special a celei de robi­net.

Deşi enteroviruşi i sînt mai rezistenţi la clor decît colîbacilii, s-a c o n s t a t a t , că mic­ş o r a r e a indicelui-coli pină la 3 în procesul dezinfectări i apei g a r a n t e a z ă d i s t r u g e r e a t o t a l ă a enteroviruş i lor şi a agenţilor infec-ţţilor intes t ina le . Deci, | apa cu titrul-coli de f 300 (coli-indicele de 3) are ca l i ta tea g a r a n ­t a t ă din punct de vedere epidemiologie.

Indicii chimici ai poluăr i i apei. La acest g r u p e l e inidici se referă substanţele o r g a n i c e şi der ivate le la descompunere a lor în apă : s ă r u r i l e de amoniu, nitriţii şi nitraţii. Din toţi aceşti compuşi ' numai nitraţii prezintă un a n u m i t pericol pentru o r g a n i s m , ceilalţi compuşi fiind prezenţi în a n u m i t e cantităţi în apele n a t u r a l e şi neavînd influenţă nocivă a s u p r a o r g a n i s m u l u i . Prezenţa s ă r u r i l o r de amoniu, nitriţilor poate servi n u m a i drept in­dice al prezenţei lor în solul prin care s-a filtrat a p a , deci nu este exclus, că în apă con­comitent au p ă t r u n s din sol şi agenţi pato­geni. In cazur i a p a r t e aceste substanţe chi­mice pot indica prezenţa substanţelor organi­ce de or ig ine vegeta lă . De aceea s u r s a de a p ă poate f i c o n s i d e r a t ă ca p o l u a t ă n u m a i în u r m ă t o a r e l e condiţii : 1) în a p ă se determi­nă nu n u m a i u n u l , ci cîţiva indici de poluare, 2) concomitent în apă se d e t e r m i n ă şi indicii bacteriologici, 3) probabil i tatea poluări i sur­selor de a p ă se confirmă prin inspecţia sani­t a r ă a el.

Drept indice al poluării apei cu substanţe o r g a n i c e serveşte capaci ta tea de oxidare a ei, c a r e se exprimă în m i l i g r a m e l e de

oxigen c o n s u m a t e pentru oxidarea substanţe­lor prezente într-un litru de a p ă . Cea mai mică c a p a c i t a t e de oxidare o au apele ar te­ziene — pînă la 2 mg de O2 la 1 1 ; în apele fîntînilor s ă p a t e ea poate a t inge 3—4 mg 0 2

la 1 I, para le l cu intensificarea poluăr i i apei în fîntîni creşte şi capac i ta tea de oxidare a apei. In apele bazinelor deschise ea e şi mai m a r e . D e p ă ş i r e a limitelor admisibile a capa­cităţii dr oxidare serveşte drept indice de infectare probabi lă a sursei de apă .

S u r s a principală de poluare a apei cu azot a m o n i a c a l şi cu nitriţi este d e s c o m p u n e r e a rez iduur i lor proteice, c a d a v r e l o r de an imale , urinei şi fecalelor.

In caz de poluare p r o a s p ă t ă cu reziduuri sporeş te cant i ta tea de s ă r u r i a m o n i a c a l e (depăşesc 0,1 m g / l ) . Nitriţii, fiind un p r o d u s al Oxidării u l ter ioare a s ă r u r i l o r de amo­niu, într-o cant i ta te mai m a r e de 0,002 mg/ l , sînt un indice important al poluări i surse i de a p ă . Vom menţiona, că în apele s u b t e r a n e adînci nitriţii şi s ă r u r i l e a m o n i a c a l e se pot forma din nitraţi în u r m a reacţiilor de redu­cere. Nitraţii sînt produsu l final al oxidăr i i s ă r u r i l o r de amoniu. Prezenţa nitraţilor în a p ă în absenţa nitriţilor şi să rur i lor de amo­niu indică o impurificare mai veche a apei cu substanţe organice, a junsă la faza de m i n e r a l i z a r e comple tă . întrebuinţarea inten­să a s ă r u r i l o r minera le azotoase de a s e m e n e a poate spori cant i ta tea de nitraţi în apele s u b t e r a n e , mai ales în cele superficiale.

Drept indice relativ al poluări i sursei de a p ă pot fi cons iderate şi c loruri le, c a r e se conţin în ur ină, reziduuri le mena jere . D a r c a n t i t a t e a spori tă de c loruri în a p ă (mai m u l t de 30—50 m g / l ) poate fi c a u z a t ă şi de s p ă l a r e a lor din soluri le bogate cu cloruri ( s ă r a t u r i ) .

P e n t r u a aprecia jus t prezenta cloru­rilor în a p ă vom tine cont de tipul s u r s e i de a p ă , prezenţa sau absenţa c lorur i lor în s u r s e l e de apă învecinate, prezenta în apă a a l tor indici ai poluări i .

Normat ive le igienice ale calităţii apei

Pe b a z a d a t e l o r e x p u s e mai s u s au fost ela­b o r a t e cîteva s t a n d a r d e p e n t r u c a l i t a t e a apei.

S t . U . S . 2 8 7 4 — 8 2 «Apa potab i lă» se referă la c a l i t a t e a apei de robinet , c a r e se foloseşte p e n t r u necesităţile m e n a j e r e în locuinţe, instituţii c u r a t i v e ş i p e n t r u copii, p e n t r u p r e l u c r a r e a p r o d u s e l o r a l i m e n t a r e la înt repr inder i le de alimentaţie publ ică, menţinerea igienei p e r s o n a l e . Acest s t a n d a r d se

53

Page 8: igiena apei

re feră şi la apa fierbinte din s i s temul de aprovi­z i o n a r e c e n t r a l i z a t .

Apa de destinaţie m e n a j e r ă t r e b u i e să a ibă a ş a o c a l i t a t e , ca să p o a t ă fi b ă u t ă f ă r ă nici o t e a m ă de c a r e v a consecinţe epidemiologice .

S t a n d a r d u l de s t a t d e l i m i t e a z ă indicii curăţeniei apei în trei g r u p u r i :

1. Indicii o r g a n o l e p t i c i ai a p e i : a) -mirosul la t e m p e r a t u r a de 20°C nu t r e b u i e

să d e p ă ş e a s c ă 2 g r a d e ; b) g u s t u l la t e m p e r a t u r a de 20°C — nu mai

m u l t de 2 g r a d e ; e) c u l o a r e a nu mai m a r e de 20° ; c) a p a nu t r e b u i e să conţină floră a c v a t i c a

vizibilă s a u substanţe insolubi le ( p e l i c u l e ) . Concentraţiile s ă r u r i l o r m i n e r a l e nu t r e b u i e să

influenţeze a s u p r a proprietăţilor o r g a n o l e p t i c e a le a p e i ; rez iduul u s c a t — 1000 ml/ l , su l fur i — pînâ la 500 m g / l , c lorur i — nu mai m u l t de 350 m g / l . d u r i t a t e a g e n e r a l ă — p i n ă la 7 mg-echiv/ l (in u n e l e c a z u r i p i n ă la 10 m g - e c h i v / l ) . fier — pină la 0,3 mg/1, in u n e l e c a z u r i p i n ă la I m g / l , man-g a n — pînă la 0,5 m g / l , c u p r u — pînă la 1 m g / l . z inc — 5 m g / l . Concentraţiile substanţelor folo­s i te p e n t r u p r e l u c r a r e a apei s a u n imer i te in s u r s a de a p ă cu r e z i d u u r i l e nu t r e b u i e să influenţeze or­g a n o l e p t i c a apei. în acest caz s t a n d a r d u l de s tat p r e v e d e : concentraţia c lorului liber — nu m a i m a r e de 0,5 m g / l , c lorul r e z i d u a l «c loraminic» — 1.2 m g / l , a l u m i n i u l r e z i d u a l — pină la 0,5 m g / l , tripo-lifosfatul — pînă la 3,5 mg/l, h e x a m e t a f o s f a t u l — p i n ă la 3.5 m g / l . reacţia act ivă a apei — în l imitele 6,5 — 9.

2. Indicii substanţelor nocive din a p ă s i n t pre­văzuţi p e n t r u :

a) substanţele c a r e pot fi p r e z e n t e în apele n a t u r a l e , aces tea fiind : f luorur i le — nu mai m u l t de 1,5 m g / l , a z o t u l miraţilor — nu -mai m a r e de 10 m g / l , stronţiul — 2 m g / l . m o l i b d e n u l — 0,5 m g / l , p l u m b u l — p i n ă |a 0,1 m g / l . u r a n i u l n a t u r a l — pînă la 1,7 m g / l , radiul-22t> — pînă la 4.44 Bk/1 (I- .2X10 ( t u r i e / 1 ) . stronţiul-90 — pîna la 14,8 Bk/1 ( 4 X 1 0 c u r i e / 1 ) . orice ames­tec de substanţe r a d i o a c t i v e cu componenţă neiden-t i f icată — pînă la 11,1 Bk/1 ( 3 X 1 0 c u r i e / l ) e t c . ;

b) substanţele a d ă u g a t e ca reagenţi în a p ă la p r e l u c r a r e a ei — spre exemplu poliacri l a m i d — nu mai m u l t de 2 m g / l , h i d r a z i n - h d r a t — 0,01 mg/l, e tc . ;

c) substanţele c a r e n i m e r e s c în a p ă impereuiwi c u r e z i d u u r i l e i n d u s t r i a l e s a u a g r i c o l e c a r e an fost n e u t r a l i z a t e puţin s a u deloc. Lista C. M a x . A. a a c e s t o r substanţe a fost p u b l i c a t ă de c ă t r e Direc­ţia p r i n c i p a l ă a serviciului s a n i t a r o - e p i d e m i o l o g i c al Mini s te ru lu i ocrotir i i sănătăţii al U . R . S . S .

3. Indicii de s e c u r i t a t e epidemîologîcă a a p e i : a) indicele-coli nu m a i m a r e de 3 (coli-t i tru 1 300) ; b) indicele b a c t e r i a n nu mai m a r e de 100 in 1 ml de a p ă .

I n c a z u r i l e cînd nu d i s p u n e m de s u r s e de a p a conform exigente lor S t . U . S . 2874—82, o vom utili­za pe cea mai p o t r i v i t ă , c a r e ar p u t e a a s i g u r a populaţia cu a p ă p o t a b i l ă in mod c e n t r a l i z a t d u p ă o a n u m i t ă p r e l u c r a r e . în aceste c a z u r i a p a sur­sei m e n i t e p e n t r u a p r o v i z i o n a r e a c e n t r a l i z a t ă t re­buie să a ibă a n u m i t e calităţi : mirosul ş i g u s t u l la t e m p e r a t u r a de 20°C cel mult 2 g r a d e , rez iduu u s c a t — p i n ă la 1000 m g / l , «uitaţi — pîna la

500 m g / l , c l o r u r i — pînă la 350 m g / l , d u r i t a ­tea g e n e r a l ă — pînă la 7 mg/l,»-oonţinutul de m i c r o e l e m e n t e , substanţe nocive, compuş i r a d i o a ­ctivi, pînă la 10000 la 1 I (coli — indice) (ex­t r a s din S t . U . S . 17.13.03—77 «Regul i le de a l e g e r e şi a p r e c i e r e a calităţii apei din s u r s e l e c e n t r a l i z a t e d e a p ă p o t a b i l ă » ) . D a c ă e a c o r e s p u n d e cerinţelor apei e n u m e r a t e de mai s u s — a l t e n e a j u n s u r i a l e ei ( c u l o a r e a , t u r b i d i t a t e a etc.) sînt l ichidate pr in p r o c e d e e tradiţionale de p r e l u c r a r e a apei (coa­g u l a r e , l impezi re , f i l t rare, d e z i n f e c t a r e ) . Astfel, a p a se condiţionează c o n f o r m cerinţelor S t . U . S 2 8 7 4 — 8 2 «Apa p o t a b i l ă » .

D a c ă a p r o v i z i o n a r e a cu a p ă se face în m o d de-c e n t r a l i z a t , a d i c ă din fîntîni s ă p a t e , in aces te ca­zur i ea t r e b u i e să c o r e s p u n d ă cerinţelor g e n e r a l e faţă de a p a p o t a b i l ă , d e s i g u r , a c e s t e cerinţe fiind nu c h i a r atît de s t r i c t e ca în S t . U . S . 2 8 7 4 — 8 2 . De aceea In p r a c t i c a s a n i t a r ă ne folosim de a n u ­mite n o r m a t i v e p e n t r u a p r e c i e r e a calităţii apei.

Indicii t ransparenţa c u l o a r e a m i r o s u l , g u s t u l d u r i t a t e a g e n e r a l ă conţinutul de fluor conţinutul de nitraţi

Indicii bacter io log ic i ai calităţii apei : t i trul-coli indicele m i c r o b i a n

Indicii chimici de , po­l u a r e a apei : p u t e r e a d e o x i d a r e s ă r u r i l e d e a m o n i u c a n t i t a t e a de nitriţi

N o r m a t i v e l e nu m a i mică de 30 cm nu m a i m a r e de 40° p i n ă la 2 — 3 g r a d e p i n ă la 14 mg-echiv pînă la 1.5 m g / l pînă la 40 m g / l ( reca l­c u l a t în azotul nitraţi-lor — pînă la 10 m g / l ) nu mai mic de 100 (in dicele-coli nu mai m a r e d e 10) p i n ă la 300-400 în I ml de a p ă .

p i n ă la 4 m g / l O i p i n ă la 0,1 m g / l pînă la 0,002 m g / l

D a c ă condiţiile s a n i t a r e a le surse i de a p ă c o r e s p u n d exigenţelor şi r e z u l t a t e l e anal izei de la­b o r a t o r a apei sînt b u n e , ea p o a t e fi b ă u t ă şi c r u d ă , f ă r ă nici o p r e l u c r a r e . D a c ă in r e z u l t a t u l a n a ­lizei s-a d e t e r m i n a t , că s u r s a probabi l e p o l u a t ă , a p a p o a t e ii folosită n u m a i dezinfectînd-o in prea lab i l prin fierbere s a u c l o r i z a r e . în aceste ca-zuri se ia in consideraţie şi s t a r e a s a n i t a r ă a fintinii.

CARACTERIZAREA IGIENICA A SURSELOR DE APROVIZIONARE CU APA

Drept s u r s e de apă pot servi apele a tmos­ferice, s u b t e r a n e si bazinele de suprafaţă.

Apele atmosferice

Precipitaţiile atmosferice s int folosite ca s u r s ă de apă potabilă n u m a i in regiunile să­race în a p ă — la s u d u l ţârii sau in regi­unile arct ice.

Apele atmosferice se c a r a c t e r i z e a z ă prin-tr-o m i n e r a l i z a r e s labă, conţin cantităţi mi­nime de substanţe o r g a n i c e şi s int absolut lipsite de agenţi patogeni . Asupra calităţii

54

Page 9: igiena apei

Fig . 14. S c h e m a g e n e r a l ă a reţelei de a p e s u b t e r a n e . 1 — s t r a i u l i m p e r m e a b i l . 2 — s t r a i u l de a p e i r e u l i c c . 3 — s t r a t u l a c v i f e r a r t e z i a n f ă r ă p r e s i u n e . 4 — s t r a t u l a r t e z i a n sub p r e s i u n e . 5 - - [ întina a l i m e n t a t a eu a p e f r e a t i c e 1 l i n t i n a s ă p a t a ) . t i — ( i n t i n ă a l i m e n t a t ă eu ape a r t e z i e n e i a r ă presiune. 7 — f i n t i n â a l i m e n ­

t a t a c u a p e a r t e z i e n e sub p r e s i u n e .

ul te r ioare influenţează modul de c a p t a r e şi p ă s t r a r e a apelor de precipitaţii.

L u c r ă r i l e de ir igare şi de explorare a sur­selor s u b t e r a n e efectuate în U.R.S.S. permit, ca în raioanele seci să nu se mai foloseas­că apa de precipitaţii cu g r a d s c ă z u t de mine­r a l i z a r e şi lipsită de gust .

Apele s u b t e r a n e

Apele freatice. Precipitaţiile atmosferice, atingînd suprafaţa t e f e s t r ă y parţial se eva­p o r e a z ă , parţial se s c u r g în pîraie, a c u m u -lîndu-se apoi în rîurî, lacuri şi parţial se infil­t r e a z ă în sol, p ă t r u n d încet prin porii roci­lor permeabi le la adîncirne. - -

Acumulîndu-se d e a s u p r a pr imului strat'-, de roci impermeabi le (arg i lă , g ran i t , calea- \ ruri uni forme), apa formează pr imul s t r a t \ acvifer s u b t e r a n denumit s t r a t u l de ape frea- i tice (fig. 14).

în dependenţă de adîncimea s t r a t u l u i im­permeabi l apele freatice pot fi de la 1—2 pînă la zeci de metri adîncirne. Urmînd direc­ţia înclinării s t r a t u l u i impermeabi l , apele freatice se d e p l a s e a s ă din locurile mai înalte spre cele mai joase .

Apele freatice deseori sînt întrebuinţate de oameni, deoarece sînt t r a n s p a r e n t e şi au o coloraţie s labă . C a n t i t a t e a de s ă r u r i m i n e r a l e în ele creşte o d a t ă cu adîncimea, d a r , în major i ta tea cazuri lor, rămîne mică. în cazul

cînd solul este format din roci microgra-n u l a r e , începînd de la adîncimea de 5—6 m apele freatice aproape că nu conţin microbi.

D a c ă solul este impurificat cu diferite rezi­duur i şi deşeuri se poate întîmpla, că apele freatice să conţină agenţi patogeni ai di­feritor boli. Acest p e r i c o l e cu atît mai m a r e , cu cît m u r d ă r i i l e p ă t r u n d mai adînc. iar apa freatică e mai a p r o a p e de suprafaţă (cu cît rocile au g r a n u l e mai mar i , cu atît apa freatică e mai super f ic ia lă) .

Apele freatice s int folosite pe larg pentru aproviz ionarea cu apă la sate, săpîndu-se cu acest scop fîntîni obişnuite sau fîntîni fo­rate . De regufă fîntînile s ă p a t e au debitul de a p ă între ! şi 10 m:1 în decurs de 24 ore. în unele cazur i apele freatice pot~fi folosite . pentru a m e n a j a r e a apeducte lor mici săteş t i .

Apele arteziene. Apele freatice, nimerind între două s t r a t u r i de roci impermeabi le, formează primul s t rat de a p ă a r t e z i a n ă , avînd «podea» şi «acoperiş» impermeabi l . în dependenţă de specificul geologic al solului apele ar tez iene pot forma pr imul, al doilea şi al treilea s t r a t acvifer ar tez ian fără presiune, completînd tot spaţiul între s t r a t u r i l e im­permeabi le . D a c ă se s a p ă o fîntînă, c a r e a junge pînă la s t r a t u l acvifer ar tez ian, apa se ridică în ea. şi în vasele c o m u n i c a n t e , în Unele cazur i ţişnind la suprafaţă prin jeturi . Astfel de fîntînă se nurneşte a r t e z i a n ă . Adîncimea apelor arteziene de la suprafaţa

55

Page 10: igiena apei

pămîntului poate fi între zeci şi o mie şi ceva d e metr i (vezi fig. 14). - — - — ^

Apele arteziene au t e m p e r a t u r a relat iv ' j o a s ă (5—12°C) şi c o m p o n e n t a m i n e r a l ă con­s t a n t ă . De r e g u l ă , apa a r t e z i a n ă e t r a n s p a - , r e n t ă , incoloră, f ă r ă miros ş i g u s t specific. C a n t i t a t e a de s ă r u r i minera le dizolvate de­pinde de compoziţia chimică a rocilor, prin! c a r e s t r ă b a t e apa. Uneori apele ar tez iene pot, avea cantităţi excesive de s ă r u r i — pot fi; foarte d u r e , s ă r a t e , conţin mul te fluoruri,; compuşi ai fierului sau hidrogen sulfurat,; fapt c a r e împiedică folosirea lor fără o preV l u c r a r e specia lă .

Filtrîndu-se îndelung prin sol, fiind prote­j a t e de rocile impermeabi le, apele ar tez iene pract ic sînt lipsite de m i c r o o r g a n i s m e , deci, pot fi folosite pentru b ă u t în s t a r e c r u d ă . Apa a r t e z i a n ă poate fi obţinută săpîndu-se fîntîni adînci s a u instalîndu-se fîntîni tubu­läre. D a t o r i t ă debitului cons tant (de la 1 pînă la 200 m 3 / o r ă ) / , calităţilor organolept ice bune, apele a r tez iene sînt cons idera te ca s u r s e potrivite pentru apeducte le mici.

Totuşi epidemii de infecţii intest inale sînt înregis trate chiar şi în caz de folosire a ape­lor ar tez iene, s u r s e de infectare pot fi apele freatice poluate, c a r e au p ă t r u n s prin c r ă p ă ­turi în rocile impermeabi le, din fîntînile să­pate p ă r ă s i t e sau din cauza instalaţiilor de­fecte ale apeductu lu i ar tez ian.

In ult imul timp sînt descrise cazur i de p o l u a r e a apelor ar tez iene cu reziduuri indus­tr ia le din cauza lansăr i i lor în mine adînci s a u în v ă g ă u n i . S t r a t u r i l e acvifere, fiind la d e p ă r t ă r i relativ mici de fundul minelor sau a v ă g ă u n e l o r , se poluau destul de repede, apa c a p ă t ă calităţi organolept ice nespecifice — mirosul de petrol , a romat ic , gustul s ă r a t , etc.

Izvoarele. Apele s u b t e r a n e ce ies la supra­faţa solului se n u m e s c izvoare. Apele freatice sau cele ar tez iene izvorăsc d a c ă s t ra tu l acvi-fer respectiv este « tă iat» la coborîrea pantei (în munţi, rîpi adînci). Asemenea izvoare se n u m e s c descendente . D a c ă într-o v ă g ă u n ă sau într-o vale din vecinătatea rîului se dezgoleşte un s t r a t de apă sub pres iune, iau n a ş t e r e izvoare ar tez iene —' din care apa ţîşneşte în sus . C a l i t a t e a apei de izvor depin­de de adîncimea s t r a t u l u i acvifer, cons t ruc­ţia instalaţiilor de c a p t a r e . D a c ă au un debit de a p ă suficient, izvoarele pot fi folosite pentru i n s t a l a r e a apeductelor centra l i­zate .

Cerinţele igienice fată de instalarea fîntîni-lor săpate şi a celor forate

P e n t r u a preveni impurif icarea apelor sub­t e r a n e în procesul exploatări i surse lor de a p ă e n e c e s a r ă respectarea u r m ă t o a r e l o r condiţii igienice :

a) locul pentru ins ta larea fîntînilor se a lege la o înălţime fată de relieful a m b i a n t la d i s t a n t a cuvenită de surse le eventua le de impurif icare, va fi ferit de riscul inunda­ţiilor sau înmlăştinirilor. în procesul ex­ploatăr i i fîntîna trebuie să fie prote ja tă de impuri f ican ;

b) pereţii fîntînii sau ai instalaţiei de cap­t a r e t rebuie să fie impermeabil i . în jurul fîn­tînii se p u n e un s t ra t de arg i lă , pentru ca apele de la suprafaţă să nu se poată infiltra în adînc sau pînă la s t r a t u l acvifer.

Deoarece impurităţile bacteriene p ă t r u n d în fîntînă în fond de la suprafaţă, c a p t a r e a apei se face aşa, ca să fie exclusă impuri­ficarea apei din exterior..

F î n t î n i l e s ă p a t e . L a sate, mai frecvent sînt util izate fîntînile s ă p a t e (fig. 15).

A c t u a l m e n t e pentru s ă p a t u l fîntînilor se foloseşte instalaţia C.Ş.C.—30, care face fîntîni cu d iametru l de 1,2 m şi adîncimea de pînă la 30 m. Locul pentru fîntînă trebuie să fie ceva mai înalt, la distanţa de cel puţin 25—30 m de la s u r s a e v e n t u a l ă de impurifi­care (closet, compost, g r o a p ă de gunoi, e t c . ) . D a c ă ( d u p ă relieful localităţii) closetul este s i tuat la o înălţime mai m a r e decît fîntîna, atunci distanţa între ele trebuie să fie de 8 0 — 100 m. Apa din fîntînă trebuie să p a r v i n ă din s t r a t u l al doilea acvifer ( d a c ă adîncimea lui nu depăşeş te 30 m ) . F u n d u l fîntînii ră-mîne liber iar pereţit se căptuşesc cu mater ia l impermeabi l — colaci de beton bine ajustaţi. Colacul d e a s u p r a fîntînii va avea o înălţime de 0,8 m. La 1,0 m în jurul fîntînii şi la adîn­cimea de 1 m se va pune un s t r a t de a rg i lă , care d e a s u p r a se va acoperi cu ciment sau pietriş. P a v a j u l din jurul ei va avea scur­gerea d inspre fîntînă ca să se a s i g u r e în­d e p ă r t a r e a apei v ă r s a t e sau a precipitaţiilor atmosferice.

O m a r e importanţă pentru menţinerea curăţeniei apei în fîntîni o are şi felul de a scoate a p a . S-a c o n s t a t a t , că cel mai des fîn­tînile se impurifica a n u m e din exterior, la scoaterea apei cu c ă l d ă r i m u r d a r e .

Cel mai potrivit mod de a scoate apa din

56

Page 11: igiena apei

Fig. 15. Fîntînă s ă p a t ă cu ţevi de beton şi cu p o m p ă .

a) p o m p a , h) — s t r a t u l (Ic p r u n d l ş de la ( u n d u l f l n t i n i i

fîntîni e c o n s i d e r a t ă folosirea pompelor ma­n u a l e s a u electrice. Aceste fîntîni. de r e g u l ă , sînt închise ermet ic şi astfel se exclude im-purif icarea apei. D a c ă nu se dispune de p o m p ă apa din fîntînă se va scoate n u m a i cu c ă l d a r e colectivă.

F î n t i n i l e d e f o r a j . D a c ă apele freatice sînt la adîncimea de 7—8 m pentru c a p t a r e a lor pot fi folosite fîntînile de foraj (fig. 16).

Fîntînă de foraj se face m a n u a l şi este do­t a t ă cu p o m p ă de mînă, product iv i tatea căreia e de 0,5—1 m 3 pe o r ă .

Apa din s t r a t u r i l e mai adînci poate fi ob­ţinută din fîntîni ar tez iene, acestea folosin-du-se pentru aprov iz ionarea cent ra l i za tă cu apă a localităţilor, întreprinderilor indus­tr ia le .

Din s t r a t u r i l e acvifere adînci apa se scoate cu a jutorul sondelor de foraj. Cu acest scop se forează un puţ cu d iametru l de 5 0 — 600 mm şi adîncimea de la 10—15 pînă la 1000 m şi mai mul t . P e n t r u ca pereţii să nu se surpe în fîntînă a r t e z i a n ă se ins ta lează ţevi

metal ice (fig. 17). Apa din sondele de foraj se s c o a t e . c u pompe cu c a p a c i t a t e a de 100 m 3 / o r ă şi mai mult .

D.acă fîntînile şi sonde le de foraj sînt bine a m e n a j a t e , apa din ele este foarte c u r a t ă , în unele cazuri , dacă apele ar tez iene comu­nică cu cele freatice, ele pot fi impurifícate. Apele freatice p ă t r u n d în s t r a t u l ar tez ian prin ţevile ruginite s a u r ă u s u d a t e . P e n t r u a feri apele arteziene de impurif icare p a r t e a de sus a sondei de foraj se face din ţeava dublă , spaţiul liber este u m p l u t cu ciment.

De a s e m e n e a , impurităţile pot p ă t r u n d e în sondele de foraj exterior. P e n t r u a exclude acest fapt par tea de s u s a fîntînii arteziene se e r m e t i z e a z ă în locul ins ta lăr i i pompei. Spa­ţiul d int re ţevile fîntînii şi 'pereţii forajului se umple cu ciment.

Fig . 16. Fîntînă de foraj

57

Page 12: igiena apei

Nivelul static al apei

Pavajul de sabot

Pavajul de ciment t

Stratul de argilă

Nivelul dinamicMM a,aPei M

Ţevi forate

Calcar instabil

Roci tari, cu crăpături

Fig. 17. S c h e m a sondei de foraj

Apele de suprafaţă

Precipitaţiile meteorologice, ce se s c u r g de pe pantele n a t u r a l e , formează bazine de a p ă , pîraie, n u r i . lacuri s t ă t ă t o a r e şi cu scur­gere . Bazinele de apă se a l i m e n t e a z ă nu numai cu apă atmosferică, d a r parţial şi cu cea s u b t e r a n ă .

Toate apele de suprafaţă sînt poluate din exterior, de aceea ele se cons ideră ca s u r s e potenţiale de boii epidemice. în mod deosebit sint poluate sectoarele bazinelor s i tuate în apropierea centrelor poluate şi în locurile de s c u r g e r e a apelor rez iduale tnena-. jere sau indust r ia le .

Proprietăţile organolept ice şi compoziţia chţmică a bazinelor de suprafaţă depind de mai multe condiţii. Apa rîurilor sau afluenţi­lor ce c u r g prin regiuni m l ă ş t i n o a s e are o

coloraţie in tensă . D a c ă albia rîului es te for­m a t ă din roci a r g i l o a s e , a tunci suspens ia fină, c a r e se obţine prin « s p ă l a r e a » malu lu i , pro­voacă o turbidi tate s tab i lă a apei.

Apele s t ă t ă t o a r e sau cele cu s c u r g e r e sla­bă se c a r a c t e r i z e a z ă prin d e z v o l t a r e a m a s i v ă a a lge lor , c a r e acoperă v a r a suprafaţa lor cu un covor verde. Apa c a p ă t ă o coloraţie verzuie sau b r u n ă , din c a u z a a lgelor m o a r t e c a p ă t ă miros şi gust n e p l ă c u t . Nu este ex­c lus , că substanţele ce se formează în u r m a descompuner i i a lgelor, să aibă o influenţă nefavorabi lă a s u p r a sănătăţii omului . Apa t u t u r o r bazinelor de suprafaţă a r e un miros s a u un gust specific din cauza descompune­rii substanţelor o r g a n i c e lp suprafaţă s a u la fund. precum şi din c a u z a extrager i i de c ă t r e a p ă a act inomicetelor şi p roduse lor lor din sol.

Apele de suprafaţă conţin puţine substanţe minera le , dar în lacuri le şi bazinele fără scur­g e r e concentraţia s ă r u r i l o r poate fi destul de m a r e din cauza evaporăr i i intense, mai a les în regiuni le cu climă tor idă . Toate bazinele de suprafaţă se c a r a c t e r i z e a z ă prin ca l i ta tea ins tabi lă a apei, a c e a s t a fiind în dependenţă de sezon şi chiar de t imp, s p r e exemplu . d u p ă ploaie.

t

AVtoepurarea apelor din bazine. Cu toate că bazinele de suprafaţă sin> impurifícate p e r m a n e n t , ca l i ta tea apei in ele rămîne relativ c o n s t a n t ă . Aceasta se datoreş te diferi­tor procese fizico-chimice şi biologice, c a r e contr ibuie la « a u t o e p u r a r e a » baz ine lor de a p ă de substanţe s u s p e n d a t e , organice , m i c r o o r g a n i s m e şi a l te impurităţi

Apele' reziduale, nimerind în bazin se d i luează, apoi part icule le m i n e r a l e şi or­ganice în suspensie, m i c r o o r g a n i s m e l e , o u ă l e de helminţi parţial se depun la fund, apa se l impezeşte şi devine t r a n s p a r e n t ă .

Dator i tă m i c r o o r g a n i s m e l o r ce se află în apele bazinelor substanţele o r g a n i c e se mine­ra l i zează , a s e m e n e a celor din sol. Prin oxi-d a r e a biochimică substanţele o r g a n i c e se ni-trifică, t ransformîndu-se în compuşi final: — intraţi, carbonaţi, sulfaţi etc. l ' e n t r u ca pro­cesele de oxidare a substanţelor o r g a n i c e să d e c u r g ă în apă n o r m a l e nevoie de oxigen dizolvat, rezervele c ă r u i a , pe m ă s u r ă ce se c o n s u m ă , se r e c u p e r e a z ă pe contul difuziei lui din a tmosferă . Apele c u r a t e conţin mai mult de 5 0 % ' de oxigen dizolvat.

Ghe'ata care a c o p e r ă apa împiedică reae-

5 8

Page 13: igiena apei

raţia, a s t f e l î n r ă u t ă ţ i n d p r o c e s u l d e a u t o e p u -

r a r e .

P e p a r c u r s u l a u t o e p u r ă r i i b a z i n e l o r a g e n ­

ţii p a t o g e n i ş i c e i saprofiţ i p i e r d i n c a u z a

m i c ş o r ă r i i c a n t i t ă ţ i i d e s u b s t a n ţ e n u t r i t i v e

n e c e s a r e , s u b a c ţ i u n e a radiaţ ie i s o l a r e , a n t i ­

b i o t i c e l o r e l i m i n a t e d e s a p r o f i t e ş i alţi fac­

t o r i .

în u r m a a u t o e p u r ă r i i a p a d i n b a z i n e l e

d e s u p r a f a ţ ă d e v i n e t r a n s p a r e n t ă , m i r o s u l

n e p l ă c u t d i s p a r e , s u b s t a n ţ e l e o r g a n i c e s e

m i n e r a l i z e a z ă , o b u n ă p a r t e d i n m i c r o b i i

p a t o g e n i s e d i s t r u g ş i a p a c a p ă t ă p r o ­

p r i e t ă ţ i l e d e p î n ă l a p o l u a r e . V i t e z a p r o c e s e ­

l o r d e a u t o p u r i f i c a r e d e p i n d e d e m ă r i m e a

b a z i n u l u i ş i d e g r a d u l lui d e p o l u a r e .

U n indice i m p o r t a n t a l g r a d u l u i d e p o l u a r e a apei cu substanţe o r g a n i c e şi al intensităţii de a u t o e p u r a r e es te c o n s u m u l biochimic de oxigen (CB.O.), a d i c ă c a n t i t a t e a de oxigen n e c e s a r ă p e n t r u o x i d a r e a c o m p l e t ă a substanţelor o r g a n i c e d i n t r - u n litru de a p ă la t e m p e r a t u r a de 20°C. Cu cît a p a es te mai m u r d a r ă , cu at i t C B . O . es te mai m a r e . în p r a c t i c a s a n i t a r ă mai des se deter­m i n ă C B . 0 . 5 , a d i c ă c o n s u m u l de oxigen al 1 I de a p ă în d e c u r s u l de 5 zile, d e o a r e c e d e t e r m i n a r e a C.B.O. d u r e a z ă 20 de zik ( p r e a îndelungaţi. P e n t r u ape le n a t u r a l e C.B.O.s e mai mic de 2 m g / l . in apele re lat iv c u r a t e e în limitele a 2 — 4 m g / l U_. ( C B . O . o u e g a l e a z ă cu 3—6 mgO.,/1).

D a r p r o p r i e t ă ţ i l e d e a u t o e p u r a r e a b a z i n e

lor a u a n u m i t e l i m i t e . în c a z d e p o l u a r e

m a s i v ă c u s u b s t a n ţ e o r g a n i c e c a n t i t a t e a d e

o x i g e n d i z o l v a t î n a p ă s c a d e c o n s i d e r a b i l ,

f a p t c a r e c a u z e a z ă d e z v o l t a r e a m i c r o f l o r e i

a n a e r o b e . în u r m a p r o c e s e l o r d e d e s c o m ­

p u n e r e a n a e r o b ă ( p u t r e f a c ţ i e ) în a p a ş i a e r u l

d e l a s u p r a f a ţ a b a z i n u l u i a p a r g a z e c u

m i r o s n e p l ă c u t ( f e t i d e ) , b a z i n u l n u m a i p o a t e

f i f o l o s i t c a s u r s ă d e a p r o v i z i o n a r e - c u a p ă

ş i n i c i p e n t r u a l t e neces i tă ţ i . S c ă d e r e a c a n t i ­

tăţii d e o x i g e n d i z o l v a t p înă l a 1,5—2 m g / l

s a u 1 m g / l d u c e l a p i e i r e a m a s i v ă a p e ş t i ­

l o r . A p e l e b a z i n e l o r m i c i s a u s t ă t ă t o a r e a u o

c a p a c i t a t e d e a u t o e p u r a r e n e î n s e m n a t ă . D e

a c e e a r e c o m a n d a m , c a p e n t r u a p r o v i z i o n a ­

r e a c u a p ă s ă fie f o l o s i t e b a z i n e l e m a r i , c u

a p ă c u r g ă t o a r e , a c e s t e b a z i n e t r e b u i e s ă fie

p r o t e j a t e d e p o l u ă r i c u r e z i d u u r i m e n a j e r e

1 P r o c e n t u l de saturaţie a apei cu oxigen se

d e t e r m i n ă din., f o r m u l a : C = - ^ - 1 0 0 % , u n d e

m es te conţinutul de oxigen în a p ă (în m g / l ) iar

M — c a n t i t a t e a m a x i m ă de oxigen (în m g ) c a r e

se p o a t e d izo lva în 1 I de a p ă la t e m p e r a t u r a d a t ă

a apei la m o m e n t u l l u ă r i i probei.

sau j n d u s t r i a l e , iar apa la folosire să fie în prealabi l bine dezinfectată şi curăţită pentru a micşora cant i ta tea de substanţe în suspen­sie şi a reduce coloraţia ei.

în ult imul timp bazinele de suprafaţă sînt folosite drept s u r s ă de aproviz ionare cu a p ă în mod centra l iza t . 8 5 % din apeductele cen­t ra l i za te funcţionează pe baza apelor de su­prafaţă. Aceasta se explică prin folosirea şi perfecţionarea procedeelor de e p u r a r e şi de­zinfectare a apei, prin faptiii, că bazinele sub­terane nu pot face faţă necesităţilor crescînde de a p ă ale oraşelor mar i . Debitul rîurilor mici de a s e m e n e a nu poate acoperi necesităţile oraşelor şi, pentru a rezolva problema apro­vizionării c u ' a p ă , . se c o n s t r u e s c b a r a j e ş i lacuri artificiale de a c u m u l a r e . Aceste lacuri a c u m u l e a z ă cantităţi mari de a p ă , mai a les în t impul dezgheţurilor de p r i m ă v a r ă . La construcţia lacuri lor de a c u m u l a r e , mai a les in regiunile secetoase» se ia un şir de mă­suri pentru menţinerea calităţii bune a apei, prevenirea «împînzirii» ei. Aceste m ă s u r i in­clud p r e g ă t i r e a albiei viitorului lac de acu­m u l a r e — curăţirea ei de p lante, adîncirea, s ă d i r e a în jur a unei zone verzi, interzicerea lucrăr i lor agr icole în p r e a j m ă , c t c .

Reieşind din cele expuse, s t a n d a r d u l de s ta t pentru surse le de apă potabi lă dă prio­ritate apelor arteziene sub presiune, apoi ape­lor fără pres iune, inclusiv celor de izvor, apelor freatice şi în ultimul rînd celor de suprafaţă..

APRECIEREA IGIENICA A METODELOR DE AMELIORARE

A CALITĂŢII APEI

E x i s t ă multe metode de amel iorare a cali­tăţii apei, metode, prin care apa se e p u r e a z ă de m i c r o o r g a n i s m e patogene, de substanţe in suspensie, şi huminoase, de cant i ta tea excesi­vă de s ă r u r i (calciu, magneziu, fier. m a n g a n . fluor, e t c ) . de gaze fetide, substanţe toxice şi radioact ive.

Uti l izarea diferitelor metode de e p u r a r e permite ca surse le locale să fie folosite la m a x i m u m pentru aproviz ionarea populaţiei cu apă potabi lă .

Cele mai râspindi te metode de amel iorare a calităţii apei la apeducte sînt l impezirea — înlăturarea impurităţilor solide din apă . decolorarea — înlăturarea coloraţiilor ex­cesive, dezinfectarea — nimicirea agenţilor patogeni şi viruşilor din apă .

59

Page 14: igiena apei

Limpezirea şi decolorarea apei

Limpezirea si decolorarea parţială a apei poate fi obţinută pr intr-un decanta j înde­lungat . Aceasta se datoreş te faptului, că în apa s t ă t ă t o a r e s a u cu o s c u r g e r e lentă sub­stanţele solide mai gre le decît apa se sedi­m e n t e a z ă la fund. Astfel, se l impezeşte apa în bazinele de suprafaţă şi lacuri le de acumu-

,lare. D a r limpezi-rea n a t u r a l ă se efectuează foarte încet, d e c o l o r a r e a nu es te eficientă. De aceea a c t u a l m e n t e l impezirea şi decolo­r a r e a ei se obţine prin a d ă u g a r e a în a p ă a substanţelor chimice — coagulanţilor, c a r e acce lerează s e d i m e n t a r e a substanţelor în suspens ie .

Ul t imul s tadiu al procesului de decolorare şi de l impezire a apei este f i l trarea ei pr intr-un s t r a t de mater ia l g r a n u l a r — nisip sau a n t r a ­cit, în pract ică sînt folosite d o u ă procedee de fi ltrare a apei — lentă şi rap idă .

Decantarea şi filtrarea lentă (natura lă) a apei.

D e c a n t a r e a apei se e f e c t u e a z ă în nişte rezer­v o a r e cu adîncimea de cîţiva m e t r i , prin c a r e a p a t rece încont inuu, cu o viteza foar te m i c ă . D u r a t a d e c a n t ă r i i apei în astfel de r e z e r v o a r e e de 4 — 8 ore , în c a r e t i m p se s e d i m e n t e a z ă în fond p a r t i c u l e l e cu d i spers ie g r o s i e r ă .

D u p ă e p u r a r e a de i in i t ivă ş i d e c a n t a r e a p a se t r e c e pr in filtrul lent (fig. 18).

Acest filtru e s t e un r e z e r v o r de c ă r ă m i d a sau de beton, pe fundul c ă r u i a se i n s t a l e a z ă o reţea de d r e n a j din plăci de be ton a r m a t s a u din ţevi forate, prin c a r e t rece a p a f i l t ra tă . D e a s u p r a d r e n a ­ju lu i se a ş t e r n e un s t r a t de p r u n d i ş cu g r o s i m e a de 0,7 m, c a r e împiedică s t r e c u r a r e a nis ipului din s t r a t u l s u p e r i o r în d r e n a j . P e s t e p r u n d i ş se a ş t e r n e s t r a t u l f i l t rant de nisip cu d i a m e t r u l part i­cule lor de 0 .25—0,5 m m , g r o s i m e a s t r a t u l u i e de 1 m. Viteza de f i l t rare a apei pr in acest filtru es te mică — 0,1—0,3 m / o r ă .

Fig . 18. S c h e m a f i l trului cu n i s i p : - s t r a i u l de a p a ; b) nisin : c l p r u n d i ş : d l d r e n a j .

Fi l t re le cu acţiune l e n t ă curăţă bine apa n u m a i d u p ă « m a t u r i z a r e » , c a r e c o n s t ă in u r m ă t o a r e l e : d a t o r i t ă reţinerii p a r t i c u l e l o r în s u s p e n s i e în s t r a t u l s u p e r i o r de nisip porii lui se m i c ş o r e a z ă într-atîta. că reţine chiar şi p a r t i c u l e l e foar te mici, o u ă l e şi l a rve le de helminţi şi pînă la 9 9 % din bacter i i . C o n c o m i t e n t în pel icula m a t u r i z a t ă , n u m i t ă peli­c u l ă biochimică, a r e loc pieirea m i c r o o r g a n i s m e l o r reţinute. O d a t ă la 3 0 — 6 0 de zile s t r a t u l s u p e r i o r de nisip (de 2 — 3 cm) t r e b u i e în lă tura t . F i l t re le cu acţiune l e n t ă pot fi folosite la a p e d u c t e l e mici, s p r e exemplu, p e n t r u a p r o v i z i o n a r e a cu a p ă a s a t e l o r , u n d e condiţiile de e x p l o a t a r e sînt re lat iv s imple, şi funcţionarea eficientă a r e o importanţă hotăr î toare .

Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă a apei. P e n t r u a accelera procesul de sedimen­t a r e a substanţelor s u s p e n d a t e în apa c a r e t rebuie fi ltrată se a d a u g ă nişte agenţi chimici numiţi coagulanţi. Aceşti coagulanţi sînt AUţSOib. FeCI 3 , F e S 0 4 şi alţii. Reactionînd cu electroliţii din apă (bicarbonaţii), ei for­m e a z ă hidroxizi. Aceştia, avînd o încărcă­t u r ă electr ică pozitivă şi o activitate m a r e , absorb la suprafaţa lor cele mai mici parti­cule în suspens ie .ch iar şi microorganismele , dîndu-le o î n c ă r c ă t u r ă o p u s ă şi depunîndu-se apoi la fundul rezervorului în formă de substanţe coloidale h u m i n o a s e .

După ce floculele c o a g u l a t e se sedimen­tează apa se trece prin filtru, în urma c ă r u i a ea devine t r a n s p a r e n t ă şi incoloră. Aplica­rea metodei de c o a g u l a r e permite decolora­rea apei, reducerea duratei sedimentăr i i pînă ia 2 — 3 ore şi folosirea filtrelor rapide. Coa­g u l a n t u l cel mai des folosit este sulfatul de a luminiu A I 2 ( S 0 4 ) 3 X 1 8 H 2 0 . în a p ă el reacţionează cu b icarbonatul de calciu : A 1 2 ( S 0 4 ) 3 + 3 C a ( H C O , ) 2 = 2AI(OH)a + + 3 C a S 0 4 + 6 C C V Hidroxidul de a luminiu se dizolvă s lab în a p ă , se s e d i m e n t e a z ă în formă de flocule. C a n t i t a t e a de c o a g u l a n t necesar pentru t r a t a r e a apei se determină pe cale exper imenta lă şi v a r i a z ă de la 30 pînă la 200 mg la 1 1 în dependenţă de turbidi tate, coloraţie, ph al apei şi a l te con­diţii, în ultimii ani pentru accelerarea pro­cesului de c o a g u l a r e se folosesc substanţe foarte active — floculanţi, care în doze mici contr ibuie la purif icarea apei. S p r e exemplu, f loculantul pol iacri lamidei (P.A.A.), fiind ap­licat în c a n t i t a t e a de 0,5—2 mg/l , accelerea­ză considerabi l procesul de c o a g u l a r e şi eco­nomiseşte cant i ta tea de c o a g u l a n t .

Tehnologia coagulăr i i şi t ra tă r i i ulte­rioare a apei cons tă în u r m ă t o a r e l e : coagu­lantul în concentraţie de 5% printr-un doza­tor special se t o a r n ă în ames tecă tor , unde

60

Page 15: igiena apei

Fig . 19. S c h e m a t r a t ă r i i apel la fi ltrele cu acţiune r a p i d ă . i de a m e s t e c la f i l t r e l e r a p i d e : I — c a m e r a de a m e s t e c cu s o l u l l e de c o a g u l a n t ; 2 — c a m e r a de reacţie : 3 — d e e a n t o r j l

o r i z o n t a l : 4 — f i l t r u l r a p i d de nisip.

se a m e s t i c ă repede cu apa. Apa t rece în c a m e r a de reacţie, unde, în decurs de 10—20 min,se t e r m i n ă procesul de floculare, apoi în clecantor, unde, în d e c u r s de 2 — 3 ore,flocu-lele a t r a g impurităţile în suspens ie şi ele se s e d i m e n t e a z ă .

D u p ă procesul de c o a g u l a r e apa se trece prin filtrul rapid (fig. 19) cu viteza de 5—8 m pe o r ă , pr intr-un s t r a t de nisip cu g ros imea de 0,8 m şi d iametru l firelor de nisip de 0,5—1 m m .

P e s t e scurt t imp de la începutul filtrării pe suprafaţa s t r a t u l u i de nisip se formează o pel iculă f i l t rantă din flocoane s e d i m e n t a t e . Aceas ta îmbunătăţeşte procesul de reţinere a microbi lor şi part icule lor în suspens ie pe filtru. Pes te 8—12 ore filtrul se a s t u p ă , fapt, c a r e înrăutăţeşte p r e l u c r a r e a apei. De aceea, d u p ă un interval a n u m i t filtrele se s p a l ă t imp de 10—15 min cu un c u r e n t in­vers de apă c u r a t ă .

D u p ă c o a g u l a r e şi fi ltrare apa devine t ran­s p a r e n t ă , incoloră, se curăţă de o u ă l e de helminţi şi 7 0 — 9 8 % de bacterii .

în ultimii ani în pract ica aprovizionări i cu a p ă se fac diferite modificări ale filtre­lor rapide, de exemplu, filtre din d o u ă s t r a t u r i f i l t rante, filtre de contact , ce îndeplinesc concomitent funcţia de ames tecă tor , c a m e r ă de reacţie şi de f i l trare, excluzîndu-se ca­mera de s e d i m e n t a r e . Filtrele de contact pot lucra eficient n u m a i în cazul d a c ă tur-bidi tatea apei nu depăşeş te 150 m g / l .

Dezinfectarea apei

Dezinfectarea apei es te una din cele mai răspîndite metode de a m e l i o r a r e a calităţii ei. A c e a s t ă m e t o d ă se foloseşte deseori pen­tru apele freatice sau cele de suprafaţă. De-zinfecţia reprez intă u l t ima e tapă, cea mai

i m p o r t a n t ă in tehnologia e p u r ă r i i apei de con­d u c t ă .

Dezinfectarea apei se e fectuează prin me­tode chimice şi fizice. Principiul de dezinfec­tare chimică se b a z e a z ă pe folosirea sub­stanţelor cu acţiune bacter icida : clor, com­puşi care conţin clor activ, ozon, s ă r u r i de argint, etc.

Metode fizice de dezinfectare sînt fierbe­rea, t r a t a r e a cu raze ul traviolete, unde ultra­scurte, raze g a m a ş.a. A c t u a l m e n t e cele mai răspîndite metode de dezinfectare a apei de apeduct s int c l o r i n a r e a şi ozonizarea, tra­t a r e a apei cu raze ul t raviolete, iar în con­diţiile de aproviz ionare cu a p ă din s u r s e locale — fierberea.

Clor inarea apei. C l o r i n a r e a apei este utili­za tă de la începutul sec. XX. Ea este folosită mai a les pentru surse le de suprafaţă, dar este indicată şi în caz de folosire a apelor s u b t e r a n e problematice din punct de vedere epidemiologie. A c t u a l m e n t e c l o r i n a r e a se cons ideră drept una din cele mai răspîndite metode de t r a t a r e a apei şi de profilaxie a epidemiilor g a s t r o i n t e s t i n a l e . Raspîndirea l a r g ă a c lor inări i se d a t o r e ş t e eficacităţii mari a acestei metode, precum şi accesibili­tăţii ei.

Există mai mul te procedee de c l o r i n a r e — cu doze obişnuite şi «posteritice», c lor inare cu a m i n a r e prea labi lă , h iperc lor inare, folo­sirea tablete lor de c l o r a m i n a , etc. ceea ce permite ap l icarea acestei metode de dezin­fectare în orice condiţii — la staţiile mari de e p u r a r e a apei, în tabere le de cîmp, la instalaţiile mici săteşti şi chiar a rezervoa­relor individuale.

Principiul de c lor inare sé b a z e a z ă pe tra­tarea apei cu clor sau compuşi chimici ce conjin clor activ cu proprietăţi, oxidatîve şi bactericide şi cons tă în u r m ă t o a r e l e : la tra-

61

Page 16: igiena apei

t a r e a apei cu clor are loc hidroliza clorului : C I 2 - ) - H O H — H O C I + HCI cu formarea aci­dului c lorhidric şi a acidului hopocloros.

Acţiunea bacter ic ida o are acidul hipoclo-ros.

în trecut se cons idera că acidul hipocloros se disociază în apă,, dega j ind oxigen a t o m a r ( H O C I - » H C I + 0 ) , acesta avînd efect bacte-ricid. Astăzi a c e a s t ă explicaţie nu este sufi­c ientă . S-a c o n s t a t a t , că în apele n a t u r a l e acidul hipocloros la un ph mai m a r e de 6,0 disociază în ionii de H ~ şi O C l + (ion hipoclorit) d u p ă reacţia u r m ă t o a r e : HOCl:^ : H + O C I + . Apa cu ph de 7,2—7,5 conţine o cant i ta te echiva lentă de acid hipocloros şi ion hipoclorit, insa pe m ă s u r a creşte­rii valorii ph reacţia devine acidă. Clorul acidului hipocloros şi ionului hipoclorit se cons ideră drept clor activ.. In ult imul timp s-a c o n s t a t a t , că acţiunea bactericida depinde de concentraţia acidului hipocloros într-o mai m a r o m ă s u r ă decît de a ionului hipoclorit.

Molecula mică şi n e u t r a l i t a t e a electr ică a acidului face ca acesta să p ă t r u n d ă uşor prin m e m b r a n a b a c t e r i a n a , inhibînd radicalul 6 H de ferment,oxidindu-i ; _Aceastâ ipoteza a fost conf i rmată exper imenta l .

C e r c e t a r e a celulei s u p u s e unei acţiuni a clorului prin microscop electronic a eviden­ţiat lezarea m e m b r a n e i ce lu lare , d e r e g l a r e a permeabilităţii ei, micşorarea volumului ce­lulei.

Dezinfectarea s i g u r ă a apei în cazul t r a t ă ­rii ei cu clor are loc, dacă peste 3 0 — 60 min după c lor inare în apă rămîne 0,3—0,4 mg/l de clor liber s a u 0,8—1,2 m g / l de clor activ sub formă de radica l , acesta fiind un indice al suficienţei de substanţă dezinfectată in a p ă .

La staţiile de e p u r a r e a apei cant i ta tea de clor rezidual în a p ă se d e t e r m i n ă peste fiecare o r ă , iar o d a t a in 24 de ore se. face anal iza bacteriologică a apei.

Cercetăr i le igienice, care s-au făcut a s u p r a animalelor de laborator t imp de 9 ani (7 generaţii) şi a s u p r a oameni lor (voluntar i ) au d e m o n s t r a t , că folosirea apei c lor inate cu clor rezidual (2,5 mg/l şi mai m u l t ) nu d ă u n e a z ă o r g a n i s m u l u i . La voluntar i nu s-a observat nici o modificare a epiteliului mu­cos al cavităţii bucale, nici o influenţă nega­tivă a s u p r a secreţiei gas t r ice : animale le în exper iment de asemenea nu au dat nici o reacţie la acţiunea clorului rezidual din a p ă —

c r e ş t e a u şi se p r o g e n e r a u n o r m a l , nu a v e a u modificări în sînge, funcţia o r g a n e l o r interne, frecvenţa apariţiei tumori lor era aceeaşi, ca şi la an imale le de control . Despre efectul ino­fensiv al acestei metode de dezinfectare a apei ne m ă r t u r i s e ş t e folosirea ei a p r o a p e în toate ţările lumii.

In ultimii ani. insa, a apărut problema efectu­lui apei clorinate in legătură cu interdependenta cantităţii de cloroform din apa (substanţă canceri­genă) a 50 de staţii de epurare din S.U.A. şi mortalitatea de cancer a oamenilor, care foloseau această apă. Cercetările ulterioare au constatat, că apa din bazinele de suprafaţă din S.U.A. con­ţine anumite cantităţi de compuşi clororganici (cloroform, tetracloretilenă e t c ) , difenii.le poli-clorizate (substanţele cancerigene) din cauza po­luării lor cu reziduuri industriale. De aici rezultă, că e necesară epurarea apei cu scopul de profilaxie a apariţiei substanţelor potenţial nocive sau du di­minuare a lor. Una din aceste metodc-'este epura­rea perfectă a apei şi clorinarea ulterioară cu doze mici, amonizarea prealabilă şi clorinarea apei. filtrarea apei clorinate prin filtrele cu cărbune activat, care absoarbe compuşii clororganici. La staţiile mici de epurare a apei poate fi folosită aeraţia apei, cu ajutorul căreia se înlătură circa 90% din cloroform şi alte substanţe volatile.

La staţiile mari de dezinfectare a apei se foloseşte clorul gazos . El se p ă s t r e a z ă , in s t a r e lichefiată în butelii sau c is terne. Aces­te capacităţi sînt dotate cu a p a r a t e speciale de dozare, cu a jutorul c ă r o r a se reg lează can­t i tatea de clor, cu care se t r a t e a z ă apa (fig- 2 0 ) .

Fig. 20. Dozator cu clor gazos.

62

Page 17: igiena apei

La staţiile mici sau în cazuri le de dezinfec­t a r e a cantităţilor nu prea mar i de a p ă în loc de clor g a z o s se foloseşte c l o r u r a de var

„OCI ( 3 C a , • C a O - H 2 0 ) . Acţiunea bac--OC1

ter icidă a c loruri i de var se datoreş te grupei (OC1), c a r e în apă formează acid hipo-

cloros

- 'CIO

- C I O

+ H,0=ft C a ( O H ) , . + H C l +

+ H O C I ] .

C l o r u r a de v a r conţine pînă la 3 6 % de clor activ. La p ă s t r a r e a îndelungată ea se inact ivează. Lumina, umidi ta tea şi tempe­r a t u r a înaltă acce lerează procesul de de­z i n t e g r a r e şi de p ierdere a clorului activ.

De aceea c l o r u r a de var trebuie p ă s t r a t ă in butoaie ermetice, în încăperi uscate , ră­coroase şi bine vent i late, iar înainte de a o folosi t rebuie să d e t e r m i n ă m act ivi tatea pro­centului de clor activ din ea. Activitatea medie a clorurii de var e cea de 2 5 % . In a fară de c l o r u r a de var, pentru dezinfectarea apei pot fi folosiţi şi alţi compuşi ai clorului : s a r e a 2/3 bazică de hipoclorit de calciu, bioxidul de clor (CIO>), hipoclorit ul de calciu C a ( O C l ) 2 (

diferite c l o r a m i n e . C l o r a m i n e o r g a n i c e sînt acei compuşi de NH : i , la care un a tom de hidrogen e subst i tu i t cu clor (RNHCI sau R N C U ) . C l o r a m i n e l e n e o r g a n i c e sînt compu­şii obţinuţi în r e z u l t a t u l reacţiei clorului cu amoniacul sau cu s ă r u r i l e de amoniu. Clo­raminele au proprietăţi oxidante şi bacterici­de, dar mai s lab a c c e n t u a t e decît cele a le clo­rului, clorurii de var sau sării bazice de hipoclorit de calciu.

Clorinarea obişnuită ( d u p ă neces i tatea de c l o r ) . La folosirea acestei metode o m a r e im­

portanţă are a legerea corectă a dozei de clor, necesare pentru dezinfectarea cu sigu­ranţă a apei. în procesul dezinfectării apei doar 1—2% de clor activ se consumă pentru acţiunea bactericida, restul reacţionînd cu substanţele minera le şi organice uşor oxi­dabile, fiind absorbite de c ă t r e part iculele în suspens ie . Toate aceste reacţii ale clo­rului activ din apă au primit denumirea de absorbţia de clor de c ă t r e apă.

Absorbţia de clor depinde de componenţa • sal ină a apei. D a c ă în apă se introduce o

cant i ta te mai m a r e decît cea care poate fi absorbi tă ea c a p ă t ă proprietăţi organolept ice nep lăcute — . m i r o s şi gust de clor. De aceea la c lor inare în apă se introduce aşa o can­titate de compuşi ai clorului, ca, după reac­ţiile necesare, cant i ta tea de clor rezidual liber să nu d e p ă ş e a s c ă 0,3—0,5 mg/l , sau 0,6—1 mg/l de clor liber cloraminic, aceştia neavînd nici o influenţă a s u p r a sănătăţii omu­lui, în schimb fiind indici de siguranţă a dezinfectării apei. Cant i ta tea de clor activ ( m g ) n e c e s a r ă pentru dezinfectarea 1 I de apă se numeşte necesitatea de clor. Necesi­tatea de clor se determină pe cale experi­m e n t a l ă , clorinîndu-se anumite cantităţi de apă cu diferite doze de clor sau soluţie de c lorura de var. Alegerea dozei necesare de clor poate fi făcută folosind tabelul № 8.

Pentru dezinfectarea eficientă a apei e ne­cesară nu numai a legea corectă a dozei de clor, d a r şl a m e s t e c a r e a , contactul suficient dintre clor şi a p ă , v a r a el va fi de cel puţin 30 min, iarna — nu mai puţin de 1 o r ă .

Substanţele în suspensie, huminoase sau organice din apă a t e n u e a z ă act iv i tatea clo­rului, de aceea, pentru dezinfectarea eficace apa t u l b u r e şi c o l o r a t ă în prealabil t rebuie l impezită şi d e c o l o r a t ă .

Tabelul 8

Necesitatea orientativă de clor pentru apele de provenienţă diferită ( e x t r a s din Instrucţia p e n t r u dez infectarea apei potab i le-

m e n a j e r e pr in c l o r i n a r e la a p e d u c t e l e c e n t r a l i z a t e s a u localei

A p a

C a n t i t a t e a n e c e s a r ă p e n t r u d e z i n f e c t a r e ,

m|î/l

C a n t i t a t e a n e c e s a r a i m l )

de soluţie de 1 % de c l o r u r a

de v a r In 1 1 de ,'I|>;I

A p a

clor a c t i v c l o r u r a de v a r de 2 5 %

C a n t i t a t e a n e c e s a r a i m l )

de soluţie de 1 % de c l o r u r a

de v a r In 1 1 de ,'I|>;I

A r t e z i a n ă : d e c a p l a t ă ş i d e c o l o r a t ă din baz ine le m a r i de a p ă 1 — 1.5 4—ti 0 .4—0.6 Apa de fîntină c u r a t ă şi l impede : a p a e p u r a t ă din r iur i mici 1,5—2 6 — 8 0.6—0,8 Apa din r iur i s a u l a c u r i m a r i 2 — 3 8 — 1 2 0,8 — 1.2 Apa t u l b u r e şi c o l o r a t ă din fintini şi i azur i 3 - 5 12—20 1.2—2.0

63

Page 18: igiena apei

Pentru clorinarea apei dintr-un rezervor oare­care mai întîi se determină volumul de apă din rezervor, apoi — necesitatea de clor pentru de­zinfectare. Clorură de var cîntărită se pune într-un vas, se adaugă cantitatea de apă, care ar face o soluţie de clorură de var de 1—2 %, se amestecă bine, se lasă să se limpezească şi apoi soluţia lim­pezită de clorură de var se adaugă la volumul de apă. Apa, In care s-a adăugat soluţia, se agită bine şi se lasă timp de 30—60 de minute. Deter-minîndu-se apoi calităţile organoleptice şi cantita­tea de clor rezidual, apa se pune la dispoziţia con­sumatorilor.

Dezinfectarea prin c lor inare descr i să mai sus este eficientă n u m a i în caz de p r e z e n t ă a bacteri i lor şi v i rusur i lor în s t a r e vegetat i­vă ( spre exemplu — infecţiile intest inale, t u l a r e m i a , l eptosp i roza) . Apa, c a r e conţine chistele amibei dizenterice, spori de a n t r a x , ouă de helminţi nu se dezinfectează prin clo­r inare . In a fară de metoda obişnuită de clo­r i n a r e pot fi folosite şi v a r i a n t e ale ei : clo­r inare d u b l ă , c lor inare cu a m o n i z a r e , supra-c lor inare , e t c ) .

Clorinarea dublă. La multe staţii de epu­rare a apei c l o r i n a r e a se face mai întîi în ca­mera de a m e s t e c , adică pînă la d e c a n t a r e şi apoi după f i l trare. Clor inarea în c a m e r a de reacţie înlesneşte c o a g u l a r e a şi decolorarea apei, inhibă dezvol tarea m i c r o o r g a n i s m e l o r în s i s temul de e p u r a r e , sporeşte g r a d u l de siguranţă ant iepidemică a apei, d a r are un nea juns — e posibilă formarea compuşi lor organici ai c lorului .

Clorinarea cu amonizare in prealabil. In acest caz în a p ă se introduce la început o so­luţie de a m o n i a c , iar peste 0,5—2 minute — clor activ, obţinîndu-se astfel c l o r a m i n e bac-tericide — NH 2 C1 — m o n o c l o r a m i n e şi NHCI2 — dic loramine. M o n o c l o r a m i n e l e au o acţiune bacter ic idă ceva mai m a r e decît d ic loraminele . Eficacitatea c lor inări i cu amo­nizare depinde de rapor tu l NH3 : CU. De r e g u l ă , în pract ică se folosesc substanţele în r a p o r t 1 : 3 , 1 : 4 , 1 : 6 , 1 : 8 , alegîndu-se cel potrivit.

Metoda de a m o n i z a r e în prealabi l se fo­loseşte cu scopul de a preveni apariţia mi­rosului n e p l ă c u t în caz de c lor inare a apei ce conţine compuşi ai fenolului. F o r m a r e a clor-fenolurilor în a p ă îi dau un miros şi g u s t de farmacie, pe cînd cloraminele, avînd o capa­citate de ox idare mai r e d u s ă , nu reacţionează cu fenolii şi nu formează clorfenoli.

Dezinfectarea cu c loramine d e c u r g e mai lent decît cea cu clor, de aceea d u r a t a clo­

r inăr i i cu a m o n i z a r e în prealabi l t rebuie să fie nu mai mică de 2 ore.

Hiperclorinarea. în apă se a d a u g ă can­tităţi mai mar i de clor -activ ( 1 0 — 2 0 m g / l ) , efectul bactericid a p a r e d u p ă 15 minute . P r i n h iperc lor inare se dezinfectează destul de efi­cient ş i apa t u l b u r e (30—60 m i n u t e ) . S u b acţiunea dozei mar i de clor de d i s t r u g chiar şi o r g a n i s m e l e rezis tente la clor — rikettsii le. Bernett , chistele dizenterice, bacilii tubercu­lozei, viruşii. D a r aces te doze de clor nu asi­g u r ă curăţirea apei de sporii a n t a r x u l u i şi de o u ă l e de helminţi. D u p ă dezinfectarea prin h iperc lor inare în a p ă rămîne o c a n t i t a t e m a r e de clor rezidual , c a r e necesită o d e c l o r a r e . Apa poate fi d e c l o r a t ă filtrînd-o pr intr-un s t r a t de c ă r b u n e act ivat sau adăugîndu-se în ea hiposulfit de na t r iu ( N a 2 S 2 0 3 X 5 H 2 0 ) , 3,5 mg la 1 I de clor rezidual . Dezinfectarea prin h iperc lor inare se foloseşte mai a l e s în expediţii sau condiţii de război .

Ozonarea apei. în a p ă ozonul dezinteg­rează formînd oxigen a t o m a r 0 2 ->-0 2 -+-0. în ult imul t imp s-a c o n s t a t a t , că dez integra­rea ozonului în a p ă e mul t mai complexă, trecînd prin mai mul te faze şi formîndu-se radicali liberi (HO2), c a r e au de a s e m e n e a o acţiune o x i d a n t ă . Eficacitatea oxidat ivă a ozonului ( + 1,9 V) e mai m a r e decît a cloru­lui (-(-1,36 V ) . Din punct de vedere igienic o z o n a r e a apei e c o n s i d e r a t ă ca una din cele mai bune metode de dezinfectare. Pr in ozo-n a r e apa se dezinfectează cu siguranţă, se d i s t rug compuşii organic i iar proprietăţile apei nu se înrăutăţesc (ca la c lor izare sau fierbere), ci se îmbunătăţesc : se micşorează coloraţia, d i spare mirosul şi gus tu l nespeci­fic, apa c a p ă t ă proprietăţi a s e m ă n ă t o a r e cu ale celei de izvor. S u r p l u s u l de ozon dezin­t e g r e a z ă destul de repede pînă la oxigen.

Doza de ozon n e c e s a r ă pentru dezinfec­t a r e a apei e de la 0,5 pînă la 6 m g / l , pentru decolorare şi îmbunătăţirea calităţilor orga­noleptice uneori sînt n e c e s a r e cantităţi mai m a r i . D u r a t a dez integrăr i i apei prin o z o n a r e e de 3—5 minute. C a n t i t a t e a de ozon rezidual ( d u p ă c a m e r a de a g i t a r e ) t rebuie să fie de 0,1—0,3 m g / l . In U. R. S. S. d e z i n f e c t a r e a ' prin o z o n a r e se face parţial la staţiile de epu­rare a apei din Moscova, Kiev, D o n b a s etc. 1 (fig- 2 1 ) . ;

Perfecţionarea a p a r a t e l o r de o z o n a r e , re­ducerea c o n s u m u l u i lor de energ ie electr ică va permite folosirea acestei metode de dezin­fectare a apei mai pe la rg .

64

Page 19: igiena apei

Fig. 21. S c h e m a instalaţiei de d e z i n f e c t a r e a apei prin o z o n a r e la staţia de e p u r a r e D n e p r o v s k ( K i e v ) . [ - - c a l o r i f e r ; 2 — aer : 3 — c o m p r e s o r ; 4 — instalaţie f r i g o r i f e r â ; 5 — u s c ă t o r ; 6 — o z o n a t o r : 7 — t r a n s f o r m a t o r ; 8 — con­

d u c t ă p e n t r u a p a o z o n a t ă ; 9 — reţea de c o n t a c t ; 10 — c o n d u c t ă de a p ă p e n l r u p r e l u c r a r e .

Tratarea apei cu raze u l traviolete. La sfîr-şitul secolului t r e c u t A. N. M a k l a k o v a c o n s t a t a t , că raze le u l t raviolete au acţiune bacter ic ida. Cele mai eficiente sînt razele cu lung imea de u n d ă 250—260 mm, care p ă t r u n d în s t r a t u l de a p ă de 25 cm (fig. 22)

Dezinfectarea apei prin t r a t a r e a cu raze ul t raviolete se face foarte repede, în d e c u r s de 1—2 minute se d i s t r u g toate bacterii le în formă vege ta t ivă . Turbid i ta tea, coloraţia şi compuşii de fier din a p ă micşorează efi­cienţa bacter ic ida a raze lor ul traviolete.

C o m p a r a t i v cu c lor inarea , t r a t a r e a apei cu raze u l t rav io le te a r e un şir de a v a n t a j e . Aceste r a z e nu d e n a t u r e a z ă proprietăţile organolept ice a le apei, au un spectru a n a -biotic mai larg, c a r e se răspîndeşte şi a s u p r a bacteri i lor s p o r o g e n e , viruşilor şi o u ă l o r de helminţi, de r e g u l ă , rezistenţi la clor.

Fierberea apei, es te cea mai s implă şi, t o t o d a t ă , cea m a i s i g u r ă metodă de dezin­fectare a apei.

La încălzirea apei pînă la 80° formele vegetat ive a le bacter i i lor pier în decurs de 20—40 sec, deci încă la începutul fierberii

.apa pract ic e dez infectată . Fierberea apei în decurs de 3—5 minute o face absolut inofen­sivă chiar şi în cazul de impurităţi conside­rabile cu substanţe în suspensie şi bacteri i .

Fierberea în d e c u r s de 30 de minute ga­r a n t e a z ă d i s t r u g e r e a bacteri i lor sporogene, deci, face apa s ter i lă , distrugîndu-se conco­mitent şi sporii a n t r a x u l u i , şi o u ă l e de hel­minţi şi toxina botul in ică . Dezinfectarea apei

H o o o a o

o o o o o

" Î S 1

F i g . 22. Instalaţia Academie i g o s p o d ă r i e i c o m u n a l e p e n t r u d e z i n f e c t a r e a apei c u r a z e u l t r a v i o l e t e ( a p a se t r a t e a z ă cu r a z e u l t rav io le te c o n s e c u t i v în

cîteva secţii).

prin fierbere, însă nu poate fi folosită p e n t r u t r a t a r e a cantităţilor mar i de apă de la s ta­ţiile de e p u r a r e , în t impul fierberii se în­răutăţesc calităţile organolept ice din c a u z a volat i l izăr i i gaze lor dizolvate în a p ă , de ase­m e n e a es te n e c e s a r ă răc i rea u l t e r i o a r ă .

5 C o m a n d a A i 1 3 4 9 6 5

Page 20: igiena apei

a c e a s t a contr ibu ind la. dezvol tarea r a p i d ă a m i c r o o r g a n i s m e l o r în caz de impurif icare u l te r ioară a apei fierte.

Dezinfectarea apei prin fierbere are o în­trebuinţare l a r g ă în condiţii casnice, în spi­tale, şcoli, instituţii preşcolare, la întreprin­deri, etc. Cu aces t scop sînt folosite instala­ţii de funcţionare cont inuă cu product iv i tatea de la 100 pînâ la 1000 l/oră. în acest caz apa fiartă se a c u m u l e a z ă în r e z e r v o a r e speciale, unde se dis tr ibuie c o n s u m a t o r i l o r .

în caz de folosire a apei vom avea grijă, ca vase le în c a r e se p ă s t r e a z ă ea să fie bine s p ă l a t e înainte de a fi umplute din nou, avînd în vedere, că microorgani smele în apa fiartă se dezvoltă foarte repede.

Metodele speciale de ameliorare a calităţii apei

Tehnologia tradiţională de e p u r a r e a apei ( l impezirea, deco lorarea şi dezinfectarea) permite n e u t r a l i z a r e a nu_mai parţială a mul­tor substanţe chimice, c a r e poluează apele bazinelor de suprafaţă cu reziduuri de la întreprinderi le industr ia le , agr icole, mai ales în regiuni le cu populaţie d e n s ă .

N e u t r a l i z a r e a multor substanţe (petrol, etc.) se obţine n u m a i prin folosirea cant i tă­ţilor spori te de coagulanţi şi floculanţi, mă­rirea perioadei de d e c a n t a r e şi f i l trare, fo­losirea c lor inăr i i duble sau a hiperclorinări i .

D a c ă nu se obţine e p u r a r e a eficientă a apei, a tunci se folosesc oxidanţi puternici (ozon, p e r m a n g a n a t de c a l i u ) , sorbenţi sau combinarea cîtorva metode, în dependenţă de componenţă şi g r a d u l de p o l u a r e a apei.

Dezodorarea — în lă turarea mirosului şi gus tu lu i specific al apei — se obţine prin aeraţia apei, t r a t a r e a ei cu oxidanţi (ozon, bioxid de clor, doze mar i de clor activ, per­m a n g a n a t de cal iu), f i l trarea printr-un s t ra t de c ă r b u n e act ivat, sau prin a d ă u g a r e a căr­bunelui act ivat în formă de praf în apă pînă la d e c a n t a r e , acesta absorbind substanţele fetide. Metoda de d e z o d o r a r e se a lege în de­pendenţă de specificul mirosului şi gus tu lu i apei.

Eliberarea apei de compuşii de fier se face prin pu lver izarea ei cu scop de aeraţie în instalaţii speciale — t u r n u r i de răcire. In acest caz fierul bivalent se oxidează pînâ la hidroxid de fier, care se sed imentează în decantor , sau este absorbi t de suprafaţa filtrelor.

Apă brută

2L jţfjL, r-° mi

nu 38

ti

Fig. 23. S c h e m a instalaţiei de d e s a l i n i z a r e a apei prin ioniţi.

1 - f i l t r u l c a l i n n i c . 2 - - Ei l l rul a n i o n i t . 3 — d e z o d o r a t o r u l . 4 r e z e r v o r u l i i e n l r u a p a d i s t i l a t ă . 5 — p o m p ă . 6 — r e z e r v o r pen­t r u soluţia a e i d a de r e g e n e r a r e . 7 — r e z e r v o r p e n t r u soluţia

b a z i c ă .

Dedurizarea apei se obţine prin t r a t a r e a ei cu bicarbonaţi, care formează cu calciul şi m a g n e z i u l din a p ă compuşi insolubili (CaCOa, MgCO:,)-

O m e t o d ă mai a c t u a l ă de d e d u r i z a r e este t recerea apei prin filtre cu ioniţi. Acestea sînt nişte substanţe tar i , insolubile, g r a n u ­late, c a r e au proprietăţi de a-şi schimba ionii cu cei ai s ă r u r i l o r dizolvate în a p ă . Sînt ioniţi, c a r e schimbă cationii ( H + , N a + ) -cationiţi, şi cei c a r e schimbă anionii ( O H ~ ) — . anioniţi.

Ioniţii pot fi de origine atît n a t u r a l ă , cît şi artif icială ( c ă r b u n e t r a t a t cu acid sulfuric, ioniţi s intet ic i) . D a c ă apa este f i l trată prin cationiţi, se poate obţine e l iberarea ei de ca-tioni s a u anioni.

La f i l trarea îndelungată ioniţii t repta t îşi pierd calităţile lor de e p u r a r e . D u p ă epuiza­rea capacităţii de schimb de ioni ei pot fi su­puşi r e g e n e r ă r i i prin s p ă l a r e a cationiţilor cu o soluţie de acid s a u cu o soluţie c o n c e n t r a t ă de c l o r u r ă de natr iu, a anioniţilor — cu o soluţie de b a z ă .

P e n t r u d e d u r i z a r e a apei se mai foloseşte f i l trarea ei pr intr-un s t r a t de cationiţi n a t u ­ral i (nisip g l a u c o n a t ) s a u ioniţi artificiali cu g ros imea de 2—4 m. în aceste filtre ionii de C a 2 + ş i M g 2 + fac schimb cu ionii de N a +

sau de H + a i cat ionitului . Desalinizarea apei. F i l t ra rea consecutivă

a apei prin cationit, apoi prin anionit o eli­b e r e a z ă de s ă r u r i l e dizolvate, deci a c e a s t ă m e t o d ă poate fi folosită pentru desa l in izare (fig. 2 3 ) .

Procesu l de desa l in izare a apei p o a t e fi d e m o n s t r a t pe baza înlăturăr i i c loruri i de n a t r i u :

cat ionitul — H + N a C L - » - c a t i o n i t — N a + + HCI ;

amonitu l — OH + HCI->-anionit— Cl + H 2 0 .

66

Page 21: igiena apei

Instalaţiile cu ioniti pot fi staţionare sau mobile (în expediţii, a r m a t ă , tabere le de cîmp).

P e n t r u desa l in izarea apei la staţiile de e p u r a r e , pe n a v e m a r i t i m e sînt folosite me­todele b a z a t e pe e v a p o r a r e a şi c o n d e n s a r e a u l t e r i o a r ă a vapor i lor de a p ă . C a n t i t a t e a de s ă r u r i în apa dis t i la tă va fi nu mai mică de 100—200 m g / l . D a c ă apa e prea desalini-z a t ă , îrl ea se a d a u g ă o p a r t e de apă nedisti­l a t ă .

P e n t r u desa l in izarea apei se mai folo­seşte metoda de e lectrodial iză prin membra­ne selective, îngheţarea apei ş. a.

Dezactivarea apei. C o a g u l a r e a , decanta­rea şi f i l trarea apei la staţiile de e p u r a r e permite reţinerea n u m a i a 70—80 % din sub­stanţele radioact ive. P e n t r u în lăturarea c o m p l e t ă a acestor substanţe apa se fi ltrează prin filtre cationice şi an ionice .

Defluorarea apei se obţine prin fi ltrarea ei prin răşini i o n i c e : anionitul — OH-ţ-RF^î: 7 " anionit — F + R O H . în cal i tate de r ă ş i n ă ionică deseori se foloseşte oxidul de alumi­niu act ivat . Uneori c a n t i t a t e a de fluor din a p ă poate fi micşora tă prin d i luarea apelor f luorizate cu apă ce conţine cantităţi minime de fluor.

Fluorizarea apei. în ult imul timp savan­ţii a c o r d ă o m a r e atenţie fluorizării apei, adică a d a u s u l u i artificial al compuşi lor de fluor în a p ă cu scopul profilaxiei morbidi­tăţii de car ie d e n t a r ă . C a r i a d e n t a r ă este una din cele mai răspîndite boli u m a n e , c a r e duce nu n u m a i la p ierderea dinţilor, d a r şi la al te boli ale cavităţii buca le (osteomieli ta m a x i l a r ă - m a n d i b u l a r ă , la septicemia cronică, r e u m a t i s m u l ) , boli a le tubului digestiv, cau­zate de mărunţirea insuficientă a a l imentelor din cauza lipsei de dinţi. A c t u a l m e n t e n u m ă ­rul de pacienţi ai s tomato log i lor c e d e a z ă d o a r celor ai medici lor-internişt i .

D u p ă cum au a r ă t a t observaţiile făcute în U. R. S. S. şi în alte ţări, folosirea apelor f luorizate d iminuează car ia d e n t a r ă cu 5 0 — 75 % , adică de 2—4 ori. Cea mai m a r e efi­cac i ta te o are folosirea apei f luorizate din vîrstă f ragedă . Profilaxia complexă a cariei d e n t a r e , c a r e include f luorizarea apei, ali­mentaţia raţională, igiena cavităţii bucale, permite să se micşoreze probabi l i ta tea acestei boli cu 80—90 % . Profilaxia cariei d e n t a r e es te c o n s i d e r a t ă de O. M. S. drept una din cele mai mar i r e a l i z ă r i ale medicinii profi­lactice c o n t e m p o r a n e .

încă în 1964 s-a luat hotărîrea de utili­z a r e a f luorizării la staţiile de e p u r a r e în ca­zurile, cînd c a n t i t a t e a de fluor din a p ă e mai mică de 0,5 m g / l . A c t u a l m e n t e apa se fluori-zează la apeducte le a zeci de o r a ş e (Lenin­g r a d , Kiev, Tal l in, M u r m a n s k , Ivano-Fran-covsk, D u b n a , e t c ) . Se f luorizează apa deja e p u r a t ă , adăug îndu-se la ea compuşi ai f luorului ( f luorură sau si l icofluorură de natr iu, acid fluorosilicic etc.) în aşa canti­tăţi, ca să se a s i g u r e concentraţia opt imă a fluorului p e n t r u reg iunea d a t ă .

CONTROLUL SANITAR AL APROVIZIONĂRII CU APA

Inspecţia s a n i t a r ă pentru aproviz ionarea cu apă a populaţiei t rebuie să acorde atenţia cuvenită acestui factor de pr imă importanţă vitala. C a r a c t e r u l inspecţiei s a n i t a r e depinde de s i s temul de aproviz ionare a localităţii cu a p ă .

Dist ingem două tipuri de aproviz ionare cu apă :

1) s i s temul decentra l iza t sau local şr 2) s i s temul c e n t r a l i z a t sau de apeduct . în caz de aproviz ionare d e c e n t r a l i z a t ă apa se ia nemijlocit din s u r s e : fîntîni, izvoare în ul­cioare, c ă l d ă r i , butoaie, c is terne. în mod centra l iza t apa se distr ibuie consumator i lor prin reţeua apeductu lu i .

Apeductul

Sistemul centra l iza t de aproviz ionare cu a_PJ. este. mai perfect şi el subst i tuie tot mai mul t aproviz ionarea d e c e n t r a l i z a t ă locală. P e n t r u aprov iz ionarea c e n t r a l i z a t ă se a leg surse le mai potrivite, prote jate de irnpurifi-căr i , se a s i g u r ă dotarea tehnică corectă a sta­ţiilor de e p u r a r e , efectuarea controlului sa­ni tar preventiv şi curent . Aceste m ă s u r i asi­g u r ă ca l i ta tea b u n ă a apei de apeduct . Apro­vizionarea nemijlocită a locuinţelor cu a p ă în cantităţi nel imitate sporeşte g r a d u l de cul­t u r ă s a n i t a r ă a populaţiei. în centrele, unde există apeduct , poate fi ins ta la t s istemul de c a n a l i z a r e .

C a n t i t a t e a de a p ă c a r e revine unui lo­cuitor din oraşe le mar i e de 3 0 0 — 500 1 pe zi. Moscova, Kievul, L e n i n g r a d u l şi multe alte oraşe dispun de staţii de e p u r a r e , la care sînt folosite cele mai c o n t e m p o r a n e şi efi­ciente metode de curăţire şi dezinfectare a apei.

Pro iec tarea apeducte lor începe cu calcu-

6 7

Page 22: igiena apei

Tabelul 9

Normativele medii ale consumului de apă pentru raioanele locative (R. ş i N . C . — 11—31—74)

G r a d u l de a m e n a j a r e a z o n e i l o c a t i v e

C o n s u m u l m e d i u ( a n u a l | d e c ă t r e o

p e r s o a n ă 1/24 o r e

C l ă d i r i u t i l a te cu : a p e d u c t i n t e r n şi c a n a l i z a r e fă­r ă baie cu baie şi m i j l o a c e locale de în­c ă l z i r e a p r o v i z i o n a r e a cu a p ă fierbinte z o n e locat ive cu a p e d u c t e , t u b u r i l e de d i s t r i b u i r e a ape i sînt în e x t e r i o r u l c l ă d i r i l o r

125—160

160—230

2 3 0 — 3 5 0 3 0 — 5 0

j larea necesităţii localităţii în a p ă ( t a b . 9) şi cu a l e g e r e a surse i de a p ă .

Instalaţiile de e p u r a r e a apei şi a p e d u c ­tele. Fiecare apeduct constă din instalaţiile de e p u r a r e a apei şi din reţea.

La apeducte le cu s u r s e s u b t e r a n e insta­laţiile sînt u r m ă t o a r e l e : (fig. 24) fîntîna de foraj,«staţia de p o m p a r e la nivelul întîi, care p o m p e a z ă apa s u b t e r a n ă în rezervoarele de suprafaţă, pe m ă s u r a necesităţii se m o n t e a z ă şi instalaţii de dezinfectare a apei şi staţia de p o m p a r e la nivelul al doilea, care expe­diază apa în rezervoaru l sub p r e s i u n e , ' d i n aceste rezervoare ea m e r g e prin duetul de re­p a r t i z a r e a apei în case sau cişmele. Distanţa dintre cişmele t rebuie să fie aproximativ de 100 m. în caz de absenţă a apelor bune sub­t e r a n e sau cînd ele sînt în cantităţi insufi­ciente, pentru a p e d u c t e sînt folosite s u r s e l e de suprafaţă.

în a s e m e n e a cazur i staţiile de aprovizio­n a r e cu a p ă includ instalaţiile de c a p t a r e şi e p u r a r e , rezervoare le pentru apă c u r a t ă , staţiile de p o m p a r e , turnur i le de a p ă , de la

Fig . 24. S c h e m a - m o d e l a instalaţiilor p r i n c i p a l e a l e a p e d u c t u l u i c u s u r s ă s u b t e r a n ă .

c a r e m e r g e reţeaua de distr ibuire, c a r e în de­pendenţă de condiţiile cl imatice, se insta­lează la adîncimea de 1,25 m — 4 m p e n t r u a o feri de îngheţ (fig. 2 5 ) .

în prezent infecţiile acvatice sînt c a u z a t e nu n u m a i de impurif icarea apei în reţeaua de aproviz ionare, d a r şi de e x p l o a t a r e a neca­litativă a instalaţiilor apeductu lu i . D a c ă apa din reţeaua de aproviz ionare se întrerupe, se formează o pres iune negat ivă în ţevi, fapt, c a r e poate duce la absorb i rea impurităţilor în reţeaua de a p ă , mai a les în locurile neer­metice de c u p l a r e .

Reţeaua de apeduct trebuie să fie imper­m e a b i l ă . Corozia şi d e e r m e t i z a r e a ţevilor vechi c r e a z ă condiţii de impurif icare a apei de a p e d u c t . P e n t r u a preveni aceas ta , reţeaua de a p e d u c t va t rece d e p a r t e de gropi le de gunoi , closete, reţeaua de c a n a l i z a r e şi a l te s u r s e potenţiale de impurif icare. în c a z de intersecţie a reţelei de apeduct cu ţevile de c a n a l i z a r e apeductul trebuie să fie i n s t a l a t mai sus decît acestea şi la o distanţă nu mai mică de 0,5 m. în locurile de intersecţie ţe­vile de c a n a l i z a r e se izolează pr intr-o ţeava mai m a r e , c a r e se umple cu a r g i l ă .

Nu se permit nici un fel de instalaţii de c o m u n i c a r e între apeductu l pentru apa pota­bilă m e n a j e r ă şi pentru cea tehnică. încăl­c a r e a acestei reguli provoacă uneori p ă t r u n ­derea apei tehnice în reţeaua de a p ă pota-

Fig . 25. S c h e m a - m o d e l a staţiei de e p u r a r e cu c a p t a r e din b a z i n u l de a p ă de suprafaţă (r îu). I — b a z i n u l de a p ă : 2 — ţevile de c a p t a r e şi [întina de pe m a l . 3 — s t a l i a de p o m p a r e la p r i m u l n i v e l . 4 — instalaţi i le de e p u r a r e . 5 — r e z e r v o a r e l e de a p ă . 6 — staţia de p o m p a r e la n i v e l u l ai d o i l e a . 7 — reţeaua de a p ă . 8 — t u r n u l de a p ă . 9 — reţeaua de d i s t r i b u ­

ţie. 1 0 — l o c u r i l e d e c o n s u m a r e a a p e i .

6 8

Page 23: igiena apei

bi lă-menajeră , c a r e ar putea duce la epide­mii g a s t r o i n t e s t i n a l .

înainte de a fi date în exploatare sau după reparaţie reţeaua apeductu lu i se dezinfec­tează t imp de 2 ori prin c lor inare, c a n t i t a t e a de clor activ fiind de 75—100 mg/l s a u prin menţinerea acestei cantităţi de clor în reţea timp de 10—20 ore.

Construcţia cişmelelor trebuie să excludă probabi l i ta tea de impurif icare a apei s a u de îngheţare.

în U. R. S. S. reţeaua de apeduct se face din ţevi de oţel. Ţevile făcute din alte mate­riale s a u acoperi te cu substanţe anticorozive pot fi d a t e în e x p l o a t a r e n u m a i după t recerea inspecţiei igienice r i g u r o a s e , cu acordul servi­ciului s a n i t a r .

Controlul sanitar al calităţii apei din apeduct

Controlul de laborator determină : 1) ca­litatea apei din reţeaua de r e p a r t i z a r e , ce c a r a c t e r i z e a z ă apa din s u r s ă şi eficacitatea pre lucrăr i i ( e p u r ă r i i ) ei ; 2) ca l i ta tea apei de robinet, ce c a r a c t e r i z e a z ă s t a r e a ei în re­ţeaua de distribuţie. _,

S t . U . S . 2874—82 r e g l e m e n t e a z ă frec­venţa minimă a anal izelor de laborator a apei din apeduct .

P e n t r u d e t e r m i n a r e a calităţii apei în re­ţeaua de r e p a r t i z a r e se iau probe de a p ă din cişmele, din robinete (din case) din locurile apropiate şi cele îndepărtate de staţiile de e p u r a r e , din m a g i s t r a l e l e apeductului , din locurile r idicate şi din fundătur i .

în aces te probe se determină indicele-coli, indicele microbian, turbidi tatea, coloraţia, mirosul , g u s t u l şi cant i ta tea de clor rezi­dua l .

Protecţia sanitară a apeductelor

O importanţă m a r e în aproviz ionarea c e n t r a l i z a t ă cu a p ă o a r e protecţia s a n i t a r ă a bazinelor de a p ă , deoarece instalaţiile de e p u r a r e nu pot a s i g u r a cal i tatea n e c e s a r ă a apei în caz de po luarea ei cu reziduuri toxice sau bacter iene.

Zonele de protecţie sanitară

Zonele de protecţie a apeductelor de la bazine de apă de suprafaţă. Drept zonă de protecţie s a n i t a r ă se cons ideră un a n u m i t

teri toriu din prea jma sursei de apă şi a insta­laţiilor de e p u r a r e . în a c e a s t ă zonă se sta­bileşte un regim special cu scopul de a pre­veni modificări le nefavorabile ale apei.; Bine­înţeles, în zona nemijlocită a apeductu lu i reg imul de protecţie s a n i t a r ă trebuie să fie mai s tr ict decît în cele mai îndepărtate. De aceea zona de protecţie s a n i t a r ă pentru ape­ducte le de la bazinele de suprafaţă are două c o r d o a n e .

Primul cordon sau zona de regim strict include locul de c a p t a r e a apei şi al insta la­ţiilor apeductu lu i : staţiile de pompare, insta­laţiile de e p u r a r e , rezervoare le de apă c u r a t ă . Acest ter i toriu se îngrădeşte şi este păzit, accesul persoane lor s t r ă i n e este interzis . Terenul trebuie să fie înverzit şi sa lubr izat , apele meteorice vor fi l a n s a t e mai jos de locul de c a p t a r e a apei.

în toate încăperile staţiei trebuie să se menţină o curăţenie impecabilă, în clădir i trebuie să fie i n s t a l a t e vaterclosete. Perso­nalul de serviciu va trece în mod obligator : c o n t r o l u r i l e medicale periodice, anal ize le bacter iologice, examenul la cunoştinţele sa­ni tare despre lucrul efectuat, respectarea r i g u r o a s ă a igienei personale . în zona cor­donului cu regim strict este interzisă folo­sirea bazinului de apă în alte scopuri (plim­băr i cu barca, a d ă p a t u l vitelor, spă la tu l ru­felor, pr insul peştelui, s c ă l d a t u l , e t c ) . D a c ă rîul nu e prea m a r e , cordonul strict include şi malu l o p u s (în zona de c a p t a r e a a p e i ) .

Zona aceas ta se d e t e r m i n ă cu scopul de a exclude po luarea e v e n t u a l ă sau p r e m e d i t a t ă a apei în verigile cele mai impor tante ale a p e d u c t u l u i .

Cordonul al doilea sau zona de restricţie include teri toriul c a r e înconjoară s u r s a de apă şi afluenţii ei. Desigur, că zona de re­stricţie m e r g e , în fond, în susul apei, uneori pînă la zeci de kilometri. în josul apei zona de restricţie a t inge cîteva sute de metri . Zo­na de restricţie depinde de g r a d u l de po­l u a r e şi c a p a c i t a t e a de a u t o e p u r a r e a sursei de a p ă .

Suprafaţa zonei de restricţie din susul apei t rebuie să a s i g u r e lichidarea impuri tă­ţilor din a p ă , în special a celor bacter iene pe contul proceselor de a u t o e p u r a r e a apei din bazin. S-a stabilit, că bacteriile pa togene din rîu se d i s t r u g în d e c u r s de 5 zile, iar în condiţiile climei toride — în decurs de 3 zile. De aceea, h o t a r u l de s u s al zonei de restric­ţie t rebuie să fie la aşa distanţă de locul de

6 9

Page 24: igiena apei

c a p t a r e , ca s c u r g e r e a apei să a s i g u r e auto-e p u r a r e a ei. Aceas tă distanţă se c a l c u l e a z ă d u p ă formula : L = V - t , în c a r e — L — dis­tanţa de la locul de c a p t a r e pînă la hotarul de s u s al zonei ( m ) , V — viteza curentu lu i de a p ă ( m / z i ) , t — d u r a t a dispariţiei bacte­riilor din rîu (5 zile pentru zonele cl imatice 1 şi II, şi Sz i le pentru zonele c a l d e şi tor ide — III şi IV) .

tn caz de folosirea (pentru apeduct) apei din rîuri mari zona de restricţie se 'ext inde la 20—30 km, a rîurilor medii — la 30—60 km, iar la folosirea rîurilor mici zona de rectric-ţie se ext inde a s u p r a întregii albii a lor. în zona de restricţie o deosebită atenţie se acor­da centre lor populate , întreprinderi lor, fer­melor de vite. O importanţă deosebită în aceste zone o a r e s a l u b r i z a r e a centre lor popu­late, curăţenia de impurităţi şi m u r d ă r i e (gropi le de gunoi şi latr inele impermeabi le, n e u t r a l i z a r e a reziduuri lor în locuri îndepăr­tate de a r t e r a de a p ă , e tc . ) .

L a n s a r e a rez iduur i lor menajere şi in­dus t r ia le în a p ă e interzisă s a u l imitată şi poate fi permisă n u m a i în cazur i le de e p u r a r e a lor pînă la limitele admisibi le de normat i­vele s a n i t a r e . Construcţia bara je lor sau a în­trepr inder i lor c a r e d a u reziduuri lichide se permite n u m a i cu acordul serviciului sani­t a r , la 10—15 km mai s u s ( 1 0 0 — 200 m mai jos de locul de c a p t a r e şi este interzisă i n g r ă -ş a r e a suprafeţelor agr icole cu b ă l i g a r sau a l te impurităţi, p r e l u c r a r e a solului şi plante­lor cu pesticide.

Folosirea rîului (în zona de restricţie)

p e n t r u s c ă l d a t , a d ă p a t u l animale lor , spă­latul rufelor se permite numai în a n u m i t e locuri, stabil i te de c ă t r e serviciul s a n i t a r .

Zonele de protecţie sanitară a surselor subterane de apă

Primul cordon se stabileşte în juru l fîn-tînii ar tez iene şi al instalaţiilor de e p u r a r e în raza de 30—50 m. Aici se efectuează ace­leaşi m ă s u r i ca şi în zona de regim str ict de protecţie a apeducte lor de la rîuri.

D u p ă primul cordon de protecţie sani­t a r ă u r m e a z ă al doilea, cu raza de la 50 pînă la 1000 de metri şi mai m a r e . Această zonă depinde de g r a d u l de protecţie a s t r a t u l u i acvifer de p o l u a r e a e x t e r n ă , intens i ta tea de e x p l o a t a r e a instalaţiei şi a l te condiţii.

P e n t r u d e t e r m i n a r e a obiectivă a s u p r a ­feţei zonei de restricţie sînt folosite metode de calcul , care iau în consideraţie toate con­diţiile expuse. Hotaru l cel mai îndepărtat al zonei t rebuie să fie la distanţa de 200 zile de s c u r g e r e a apei, în a c e a s t ă per ioadă pier bacteri i le pa togene aflate în apa s u b t e r a n ă . D a c ă s t r a t u l acvifer este bine protejat de im-purif icarea ex ternă, per ioada de pieire a bac­terii lor se micşorează pînă la 100 de zile. Pe teri toriul zonei de restricţie se iau m ă s u r i de protecţie a solului. Sînt interzise l u c r ă r i l e , ce ar putea deter iora s t r a t u r i l e de protecţie a solului şi ar putea duce la poluarea apelor freatice ( s ă p a r e a minelor, gropilor de gunoi de absorbţie, şanţurilor ş. a ) .

C a p i t a l o l u l 6 . IGIENA SOLULUI Şl SALUBRIZAREA CENTRELOR POPULATE (LOCALITĂŢILOR)

Sol se n u m e ş t e s t r a t u l super ior şi fertil al scoarţei Pămîntului . Solul s-a format din rocile tar i , care , sub influenţa factorilor bio­logici, fizici şi chimici s-au t r a n s f o r m a t într-o complexi tate de part icule m ă r u n t e de roci m u n t o a s e . P a r t e a o r g a n i c ă a solului o consti­tuie o r g a n i s m e vegeta le şi a n i m a l e , aflate la diferite s tadi i de d e s c o m p u n e r e . P r i n t r e acestea o m a r e importanţă o au substanţele h u m i n o a s e s tabi le. ' Microorgani smele in­fluenţează considerabi l procesele de formare şi a u t o e p u r a r e a solului, adică procesele de d e s c o m p u n e r e şi t r a n s f o r m a r e a substanţe­lor o r g a n i c e . D a t o r i t ă descompuneri i sub­stanţelor o r g a n i c e de c ă t r e m i c r o o r g a n i s m e soiul se prez intă ca una din verigile impor­t a n t e în circuitul şi t r a n s f o r m a r e a materiei în

n a t u r ă . Fiind unul din e lemente le pr incipale ale

mediului extern, solul şi s t ra tu l s ă u super­ficial fertil influenţează în mod considerabi l s ă n ă t a t e a şi condiţiile s a n i t a r e de t ra i al oameni lor .

Tipul solului şi compoziţia lui chimică de­termină c a r a c t e r u l r e g n u l u i vegetal , compo­ziţia chimică a produse lor a l i m e n t a r e de origine a n i m a l ă . Insuficienţa sau excesul unor e lemente chimice în sol se răsfrînge a s u p r a componenţei în produse le a l i m e n t a r e sau a p ă , astfel influenţînd s ă n ă t a t e a popula­ţiei. Se ştie, că insuficienţa de iod în sol duce la carenţa lui în p l a n t e şi în apele s u b t e r a n e , deci, şi în raţia a l i m e n t a r ă a populaţiei, fapt c a r e provoacă apariţia guşii endemice.

7 0

Page 25: igiena apei

, Radioact iv i ta tea spori tă a solului şi a rocilor m u n t o a s e în anumite regiuni duce la spor i rea radioactivităţii aerului, apei de b ă u t şi p lante lor , adică sporeşte fondul n a t u r a l al radiaţiei ionizante.

In per ioada progresu lu i tehnico-ştiinţific sîntem nevoiţi să a c o r d ă m o atenţie susţi­n u t ă poluăr i i solului cu substanţe chimice şi radioact ive, pe c a r e le conţin reziduuri le indus t r ia le , cele ale te rmoelect rocentra le lor şi mij loacelor de t r a n s p o r t . O s u r s ă sol idă de po luare a solului au devenit pesticidele per­s is tente, c a r e sînt folosite în a g r i c u l t u r ă , g o s p o d ă r i i l e forestiere. Compoziţia n a t u r a l ă a solului o schimbă îngrăşăminte le mine­rale. Migrînd din sol în alte medii s u b s t a n ­ţele chimice, prin intermediul produse lor a l i m e n t a r e , a apei, pot influenţa a s u p r a or­g a n i s m u l u i şi sănătăţii oameni lor .

Componenţa apelor s u b t e r a n e depinde de proprietăţile fizico-chimice ale solului .

Solul es te unul din factorii c a r e formează .cl ima. Regimul termic al solului influenţează t e m p e r a t u r a troposferei ( s t ra tu lu i de aer de­a s u p r a s o l u l u i ) . Soluri le mlăş t inoase , apele freatice a p r o a p e de suprafaţă predispun spre u m e z e a l ă , inclusiv în încăperi.

Cunoştinţele de caracter i s t ică a solului sînt n e c e s a r e la construcţia c lădir i lor, insta­larea a p e d u c t e l o r şi reţelei de c a n a l i z a r e . Relieful so lu lui şi a l te particularităţi a le lui t rebuiesc l u a t e în consideraţie la a l e g e r e a t e r e n u r i l o r p e n t r u construcţii, s i s t e m a t i z a r e a şi s a l u b r i z a r e a localităţilor populate .

•— Solul are o m a r e importanţă pentru n e u t r a l i z a r e a şi ut i l izarea (ca îngrăşăminte) rez iduur i lor m e n a j e r e lichide şi solide. Re­ziduur i le o r g a n i c e pot conţine microorga­nisme p a t o g e n e şi ouă de helminţi. In loca­lităţile r ă u s a l u b r i z a t e ele ppjuează solul , îl fac per iculos pentru s ă n ă t a t e a oameni lor . Din c a u z a descompuner i i substanţelor orga­nice în el se formează gaze fetide, c a r e , la rîndul lor, po luează aerul . In a f a r ă de a c e a s t a , substanţele organice din sol pot ser­vi ca nutriţie p e n t r u microbii patogeni şi larvele insectelor-traficanţi de boli conta­gioase. In solul m u r d a r se dezvoltă muşte le , iar m i c r o o r g a n i s m e l e patogene din el pot infecta apele s u b t e r a n e şi cele de s u p r a ­faţă. U n a din cauzele contaminăr i i copiilor cu agenţi p a t o g e n i si paraziţi este contactu l cu solul poluat .

Din cele e x p u s e devine c lară importanţa s i s temului de m ă s u r i referitoare la profi­

laxia impurificării solului cu agenţi patogeni , substanţe chimice şi radioact ive.

COMPONENŢA CHIMICA A SOLULUI Şl ENDEMI1LE 0EOCH1MICE

Particularităţile istoriei geologice şi pro­ceselor geochimice ale formării solului în diverse regiuni au d e t e r m i n a t v a r i e t a t e a compoziţiei chimice a solului, excesul sau carenţa diferitor compuşi ai calciului, natr iu-liii, sulfului şi mai a les a microelementelor : iodului, cuprulu i , cobal tului , f luorului, mo­libdenului, m a n g a n u l u i , zincului, borului , stronţiului, seleniului etc. Regiuni le (area lu-rile) care resimt un exces s a u o insuficienţă de aceste e lemente în sol sau a p ă se n u m e s c regiuni anomal ice geochimice. Unele din acestea (din U. R. S. S.) sînt p r e z e n t a t e în fig. 26.

Carenţa sau excesul e lementelor chimice în sol poate fi cauza insuficienţei sau exce­sului lor în plante, din p lante în apă, apoi în o r g a n i s m e l e animale lor . Acestea pot provoca în regiunile geograf ice a n o m a l i c e d e r e g l ă r i de metabol i sm, modificări funcţionale şi mor­fologice, diferite boli la o a m e n i , a n i m a l e şi p lante .

C a r a c t e r u l modificărilor metabol ice, cli­nica bolilor depinde de excesul sau carenţa microelementului (lor) din reg iunea d a t ă . Toate mani fes tăr i le dereg lăr i lor la oameni în l e g ă t u r ă cu situaţia geochimicâ a localită­ţii date s in i s u m a t e în noţiunea de endemie geochimicâ.

Pînă la perioada a c t u a l ă la a n i m a l e au fost înregistrate un şir de endemii geochi­mice c a u z a t e de carenţa sau excesul de I, F, B, Mn, Zn, Co, Cu, Se, Sr, Be, Li, Hg şi al te microe lemente . Sînt descrise „endemii mix­t e " , din cauza insuficienţei, dezechil ibrului mai m u l t o r microelemente.

Cu mult mai compl icată este problema evidenţierii corelaţiilor dintre caracter i s t ica chimică a localităţii şi morbidi tatea popula­ţiei, deoarece în major i tatea cazuri lor sur­venirea bolilor este d e t e r m i n a t ă şi de con­diţiile sociale.

Condiţiile geochimice locale au impor­tanţă mai ales pentru oamenii din localităţile săteşti , c a r e se a l i m e n t e a z ă cu p r o d u s e de origine locală. Endemii ser ioase de acest fel se înregis trează mai a les la populaţia din regiunile m o n t a n e — acestea fiind destul de izolate şi deci, avînd o alimentaţie a p a r t e .

71


Recommended