STUDII POST-DOCTORALE IN ECONOMIE: PROGRAM DE FORMARE CONTINUA A

CERCETĂTORILOR DE ELITA – SPODE

ȘCOALA POST-DOCTORALĂ ACADEMICĂ ÎN ECONOMIE - SpDAE

LOGICA ȘI METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

• Emil Dinga

• Prof.univ.dr. – economie teoretică

• CS1, Academia Română – Centrul de Cercetări Financiare și Monetare

• Date de contact: 0722588863; emildinga2004@yahoo.com; www.edinga.ro

SUMAR

• Ora 1: – Despre științificitate

– Despre metodologia/metoda științifică

• Ora 2: – Definiție și clasificare

– Validitatea rezultatului cercetării științifice

• Ora 3: – Programul de cercetare științifică

– Logica demersului științific

• Ora 4: – Studii de caz

– Discuții libere în marja prezentării

– Diverse

22.10.2010

E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice

2

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a

cercetării științifice 3

Despre științificitate (1/2)

Despre științificitate (2/2) • Condiția logică a științificității: asigurarea veridicității, prin:

– furnizarea de explicații

– furnizarea de predicții

• Condiția logică a comprehensiunii (înțelegerii): asigurarea verosimilității, prin:

– furnizarea de convingeri (justificări)

– furnizarea de modele praxiologice

• Condiția logică a fixării scopurilor: asigurarea motivării/datoriei, prin:

– furnizarea de norme de comportament

– furnizarea de modele axiologice

• Alte condiții logice:

– științificitatea implică teoreticitatea (economia de gândire) și analiticitatea (părțile determină întregul)

– comprehensiunea implică sistemicitatea (inteligibilitatea) și holismul (întregul determină părțile)

– fixarea scopurilor implică semnificativitatea (asignarea valorică) și responsabilitatea (datoria)

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice 4

Despre metodologia/metoda științifică (1/2)

• Metodologia științifică: ansamblul de principii (precepte) filosofice cu privire la calea generală de obținere a rezultatului cercetării de tip științific

– cercetare deductivă: primatul ipotezei autonome în raport cu obiectul cercetării

– cercetare inductivă: primatul obiectului cercetării în raport cu conjectura științifică

• Metoda științifică: tehnica individuală de aplicare a metodologiei

• Teze:

– (1) metoda anunță (prefigurează) rezultatul

• cercetătorul cercetează întotdeauna numai ceea ce știe deja

– (2) metoda condiționează rezultatul

• rezultatul (pozitiv sau negativ) este obținut sau nu în funcție de eficacitatea metodei

– (3) metoda întemeiază rezultatul

• alegerea metodei se bazează pe credința cercetătorului în existența rezultatului

– (4) metoda validează rezultatul

• rezultatul științific este validat numai interpersonal (prin repetarea cercetării de alți cercetători)

• Instrumentele de cercetare nu au nici o relevanță din punctul de vedere al metodei; doar modul în care sunt ele utilizate personalizează metoda

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice

5

Despre metodologia/metoda științifică (2/2) • Caracteristici necesare ale metodei în cercetarea științifică fundamentală:

– este de natură deductivă (metoda este „oarbă” factual)

– Ipotezele generatoare sunt întemeiate pe credință (metoda este negociabilă)

– este reproductibilă în mod independent (metoda are relevanță publică)

– transcende fenomenul (prin abducție, vizează numenul)

– este non-computațională (nu poate fi algoritmizată)

– este de natură fondatoare (nu descoperă ceva pre-existent, ci inventează ceva in-existent)

• Caracteristici necesare ale rezultatului cercetării științifice fundamentale:

– este contextualizat/închis teoretic (este valabil doar în interiorul teoriei/ipotezei fondatoare)

– este non-contextualizat factual (are independență spațio-temporală)

– este comunicabil inter-personal (de regulă, sub formă verbală)

– se adresează intelectului (este de tip rațional, nu afectiv)

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice

6

Definiție și clasificare (1/2) • Finalitatea ultimă a cercetării științifice (fie fundamentale, fie de transfer

tehnologic): stabilirea de clase de fenomene, adică:

– ierarhii structurale

• categorii – genuri – specii - indivizi

– ordonări cauzale

• cauze materiale - cauze formale - cauze eficiente - cauze finale

• Această finalitate poate fi atinsă prin două acțiuni: – definire

– clasificare

1. Ierarhiile structurale sunt generate de:

1.1. definire/definiție

– definiția definiției: identificarea genului proxim și a diferenței specifice

– condiția de definire: stabilirea predicatelor suficiente și necesare ale obiectului definiției

– condiția de invalidare a definiției:

• de tip factual: identificarea unui individ al clasei care încalcă cel puțin un predicat necesar (criteriul Popper, vezi mai departe)

• de tip logic: identificarea de inconsistențe generate de utilizarea definiției în contexte de raționament științific

22.10.2010

E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice 7

Definiție și clasificare (2/2) 1.2. clasificare

– definiția clasificării: identificarea unui set (de regulă arbitrar) de predicate suficiente care generează o clasă de obiecte

– NB: o definiție corect formulată are drept rezultat direct formarea instantanee de clase, deci generează, ipso facto, o clasificare • definirea și clasificarea sunt echivalente din punct de vedere logic

– paradoxuri ale clasificării: inconsistențe generate de definirea claselor • Ex: mulțimea tuturor mulțimilor

2. Ordonările cauzale: – definiția cauzalității: orice stare posibilă a unui fenomen este generată de o altă stare

posibilă, a aceluiași fenomen sau a altui fenomen

– clase de cauzalitate: • în direcția săgeții timpului:

– anterioare stării cauzate: cauza formală

– concomitente stării cauzate: cauza materială și cauza eficientă

• în sens invers săgeții timpului:

– ulterioare stării cauzate: cauza finală (scopul)

– NB: așa-numita non-cauzalitate (sau non-determinism) din mecanica cuantică este rezultatul unei insuficiente dezvoltări a teoriei în materie • Ex1: relația de nedeterminare a lui Heisenberg este, de fapt, o relație de imprecizie a măsurării

• Ex2: Colapsarea funcției de undă a particulei elementare este un alt exemplu de imaturitate a teoriei cuantice

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice

8

Validitatea rezultatului cercetării științifice

• Validitatea rezultatului cercetării științifice de tip deductiv este apriorică – consecință logică: o teorie este valabilă prin simplul fapt că a fost elaborată

– NB: lumea a treia a lui Popper este populată numai de indivizi autentici

• Durata validității rezultatului cercetării științifice de tip deductiv este dependentă factual – teoria este corectă ab initio până când un fapt infirmă cel puțin o teoremă a teoriei

– NB: infirmarea unei teoreme poate infirma întreaga teorie

• totuși, dacă este vorba despre o știință ne-teoretică, nu este infirmată întreaga teorie

• Concluzie: – rezultatul unei cercetări științifice este falsificabil (criteriul de validitate al lui Popper)

• este valabil până la infirmarea sa factuală (un singur fapt, contradictoriu cu o singură teoremă)

– există o slăbiciune a criteriului de falsificabilitate

• funcționarea sa presupune teoreticitatea, deci nu este aplicabil științelor ne-teoretice, cum este și știința economică

• teoreticitatea presupune analiticitatea, care este specifică științelor naturii, deci capacitatea predictivă, care este absentă în cazul științei economice

• analiticitatea presupune capacitatea predictivă de tip dinamic (adică referitoare la fiecare individ al clasei)

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice

9

Programul de cercetare științifică

• Ce este un program (personal) de cercetare? – un culoar de interes științific, pe termen lung (eventual pe toată viața)

• Componentele unui program (personal) de cercetare: – obiectivul final al programului (componenta teleologică)

– obiective de etapă ale programului (componenta eficientă)

– output-uri pentru fiecare obiectiv de etapă (componenta materială)

– teste de validitate pentru fiecare output (componenta formală) • de tip falsificaționist, nu de tip verificaționist

• Funcțiile unui program (personal) de cercetare – asigurarea sinergiei în documentare și reflecție

• orice preocupare științifică va fi canalizată, în mod necesar, pe culoarul stabilit

– concentrarea resurselor științifice pe un „front” îngust • evitarea lărgirii neproductive a sferei preocupărilor științifice

– favorizarea interdisciplinarității și transdisciplinarității în cercetarea științifică • informațiile din alte domenii de preocupare științifică sau non-științifică vor fi valorificate din

perspectiva scopului final sau al obiectivelor intermediare stabilite

– perfecționarea metodei de cercetare • exersarea, „pe viu” a metodei de cercetare proprii

– creșterea șanselor unor străpungeri de tip teoretic în domeniul de interes • posibilitatea adâncirii cercetării (a creșterii intensității demersului științific)

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice

10

Logica demersului științific

• Cercetarea științifică fundamentală nu poate fi impusă instituțional – subiectele de cercetare trebuie să fie generate fie de logica internă a procesului de cercetare,

fie de credința proprie a cercetătorului însuși

• Punctul de pornire al cercetării științifice fundamentale: – intuiția sau credința cercetătorului

– rezultatele deja obținute în cercetarea științifică

– apariția unei situații de subdezvoltare în domeniul de interes

• invalidarea factuală a unui rezultat anterior

• fapte a căror explicare necesită generalizări (ex.: mecanica cuantică în raport cu mecanica newtoniană)

• Punctul de sosire (scopul) al cercetării științifice fundamentale: – lărgirea sau îmbunătățirea explicației sau a înțelegerii cu privire la o clasă de fenomene

• „Ingrediente” exotice în cercetare științifică fundamentală: – metafora: permite depășirea prejudecăților teoretice (handicapul expertului)

– analogia: permite transcenderea granițelor disciplinare

– contra-factualitatea: permite depășirea

– simplitatea epistemologică: permite comunicarea interpersonală a rezultatului (deci posibilitatea validării prin repetarea independentă a cercetării)

– credința: permite urmărirea atingerii scopului cercetării, indiferent de rezultatele intermediare nesatisfăcătoare sau chiar descurajante

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice

11

Sugestii bibliografice

• Fabrice Buschini, Serge Moscovivi, Metodologia științelor socio-umane, Ed. Polirom, Iași, 2007

• Oscar Hoffman, Gheorghe Popescu, Probleme de metodologie în analiza realității sociale, Editura Universitară, București, 2009

• Constantin Popescu, Dumitru Ciucur, Gheorghe Răboacă, Daniela Iovan, Metodologia cercetării științifice economice, Editura ASE, București, 2006

• Alexandrina Duță, Elemente de metodologie a cercetării științifice în economie, Editura Universitară, București, 2006

• Ion Neamțu, Metodologia cercetării științifice, Editura Renaissance, București, 2010

• Aurelian Burcu, Nicoleta Chiș, Corina Deac, Fundamentele cercetării transdisciplinare, Editura Argonaut, București, 2003

• Don E. Ethridge, Research Methodology in Applied Economics, Blackwell Publishing House, London, 2004

• Bruno S. Frey, Why Economists Disregard Economic Methodology, WP nr. 58, Institute for Empirical Research in Economics, University of Zurich, September 2010

• A.K., Dasgupta, Methodology of Economic Research, Asia Publishing House, New York, 1968

• Roger E. Backhouse, New directions in Economic Methodology, Routledge, London, 1994

22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a

cercetării științifice 12

Vă mulțumesc pentru atenție