loam Slavici

Joan glavi ci

POVEFTI

EDITURA OMNIBOOKS UNLIMITEDBUCURE$T|

CUPRINSBiiat sirac Ai horopsit ,........ 5BSiet sSrac ......... L2Doi feti cu stea in frunte .............,...... 30Doi frati buni ......,.. ............4!Florita din codru ..... 45Ileana cea gireati .... 66Ioanea Mamei ...................77tmpdratul gerpilor ..., g9Limir-tmpirat .......,.... ..... 1O4Negru-impdrat.....,,... ....... t27Picali in satul lui ......,,......;..ir.....,.:... ................ l3gPetrea prostul ....... 157Rodul tainic .. 195Spaima Zmeilor ..........,... 194Stan Bolovan ......,..... ,...... 203ZAna Zorilor ............. ........ 21S

::- 5----:- -*Xxnr sXnac $x *d&Rspsxr

Poveste de ale rom6nilor din Moravia

Au fost odatS doi frali. Cel mai mare dintre ddngii, Barbu, eravdduv gi avea doi copii, iar cel mai mic, Pascu, trdia-n fericire cunevast5-sa gi cu cei patru copii ai lor.

Simtindu-se-n doaga mortii, Barbu l-a chemat la sine pe Pascu 9il-a rugat cu limbS de moarte sb aibS purtare de grijd pentru ceidoi copii ai sdi dupS ce se va fi-ntdmplat ca el sE moar5.

El a murit, gi Pascu s-a-ntors la casa lui dupd ce i-a fdcut cafrate bun inmorm6ntarea,

- Pascule dragd * ii zise nevasta lui - e adevirat cd ai primitsb le fii tutor celor doi copii r5magi de la frate-tdu? Nidijduiesccd nu vei fi ficut una ca asta?

- Adecb de ce nu? rSspunse el. Cine altul ar mai putea sd lefie ocrotitor? Ar fi oare cu putint5 sE mb lepdd de sdngele frateluimeu, care e sAnge din sAngele meu? Vorba e numai sd luimintelegere dacd e s5-i lu5m pe bbieti la casa noastrd ori sd lec6ut6m adbpost la vreun om str5in.

- Dd, r5spunse nevasta, dac5 e vorba, eu sunt de pbreres5-l ludm pe cel mai mSricel la noi, dar pe cel mai mic nu-l preapot suferi.

- Ei, grSi Pascu, nu-ti mai bate capul! G6ndul meu e sE lubmat6t pe cel mai mare, cAt gi pe cel mai mic!

Nu-i venea femeii la socotealS lucrul acesta.

- Eu cred - zise dar - cE de folos n-ar putea sE ne fie dec6tcel mare, care e de patrusprezece ani gi poate sd munceasci,iar nu gi cel mai mic, care e abia de doi ani,

Dumnezeu ii are insd tocmai pe cei mai slabi in paza lui, gi

de aceea Pascu rbmase neclintit in hotdrdrea sa,

- Nevast5, draga mea - grdi dar - tu gtii cd unchi le suntamAndurora gi de am6ndoi am sd port grij5. O sd luEm deciatAt pe cel mare, cdt gi pe cel mic.

Au luat apoi pe amAndoi orfanii la casa lor. Cel mai mare,Vasile, igi cAgtiga p6nea din vrednicia lui, iar6 cel mai mic dup6c6liva ani lua gi el parte la munca zilelor. Dupb noaub ani au

6

urmat insS vremuri grele, inc6t le mergea r5u de tot celor s5raci.Pascu a fost nevoit s5-gi vdndd chiar gi vaca.

ii iegea acum femeii dreptatea.

-Vezi acum halul in care am ajuns!? grSi d6nsa. Era oarelucru cuminte sE mai lu5m doi copii pe l6ngd cei patru ai nogtri?Nu mai suntem acum in stare nici pe ai nogtri s5-i hrdnim...

- Nu-!i mai face, femeie, inimd rea! rdspunse b5rbatul. Te 5tiiprea bine cd ne r5m6ne casa copiilor dacd o cumpdrSm de la ei.

- N-ar fi oare mai cuminte dac-am cduta s5 ne cotorosimintr-un fel oarecare de copilul cel mic? int6mpinS d6nsa. Am iegimai ugor din str6mtoare.,,

- Adu-ti aminte, femeie, c5-n timpuri bune i-am luat, rSspunseel, Ar fi giin fata lui Dumnezeu, gi-n fala lumii greu pdcat de a-ifi alungat in vremuri grele,

Femeia stdruia, cu toate acestea, ca copiii sH fie alungali.Se zice cd pe oamenii cu noroc Ioan ii cheam5, iar bdiatului

mai mic Oanea ii ziceau. Cu toate aceste el fu horopsit nu numaide mStuga, ci gi de unchiul lui.

Ca sb scape adeci de gura nevestei gi s5-i r5m6ie casa-nbun5 pace, Pascu gi-a cdlcat pe inim5.

- Stii ce!? ii zise dar sotiei sale, pentru ca sd nu mai fie g6lceavdintre noi, am s5-l duc pe cel mai mic undeva in fund5turile munfilor.

- Unde ai de g6nd s5-l duci? rdspunse ea. O s5-l duci ladep5rtare de c6teva ceasuri, ca iar sE ne pomenim cu el.

- Ba o s5-l duc de unde-n vecii vecilor n-o sd se maiintoarcS,o-ncredintd el,

Aga s-a gi-nt6mplat,Ziua urmdtoare in revdrsatul zorilor el i-a zis lui Oanea, care

acum era bdiat de unsprezece ani:

- Mi-a trecut pe la ureche vorba c5 undeva prin munli e ocomoarS; hai sH ne ducem s-o ridic5m.

Oanea, care nimic nu bbnuia, a plecat voios cu unchiul sdu.S-au dus apoi gi-au urcat mereu dealuri, au cobor6t in vdi gi

iar au urcat, pAnd ce au dat de o pegter5 mare gi addnc5.Unchiul a aprins o lumAnare gi-a intrat cu nepotul s5u in pe5teracea intunecatS. Dupi ce au mers o bucatd, au dat de o scarb,pe care s-au cobor6t in ad6ncime, unde iar au mers pe ici, pe

: l-'--:- -colo, tdr6ndu-se pe brSnci, pdn5 ce au ajuns la o apd curgStoare,peste care trecea o punte ingustS.

- Sezi acum aici! zise unchiul dup5 ce trecurS puntea. Iatdtraista cu pdne gi-ti dau gi briceag: potolegte-ti foamea in vremece eu mH duc si mai caut comoara.

RSmdndnd acum singur, igi tSie agape intunerec o felie de p6ne gi incepu sE

m5n6nce. Era o-ntunecime s-o tai cutoporul, gi lui Oanea i se fdcu ur6t, El

nbddjduia, ins5, cb mai cur6nd ori mai6rziu unchiul sdu se va intoarce culuminarea, agtepta deci fSri ca sd?ndr5zneascd a se migca din loc. Zddar-nicd i-a rbmas insb asteptarea. cdciunchiul sbu nu s-a mai intors.

,,Te pomenesti - igi zise el in cele dinurmb * cd unchiul m-a adus dinadins casE md lase aici gi s-a intors acas5."

G6ndindu-se la una ca aceasta, i s-a f5cut pSrul m5ciuc5-ncap, nu i-a rdmas insi decdt si se imb5rbbteze gi s5-gi caute oiegire din pegtera cea fioroasS.

Cum putea insb a9a, r5rb de lumdnare, sb gbseasc5 drumulprin pegterile intunecate, puntea ce trecea peste apa curgStoaregi scara pe care avea s5 urce spre a iegi la lumina soarelui!?...

Vai de sufletul lui! In loc de a se apropia de apa curgdtoare,el se dep5rta din ce in ce mai mult de ea. Nici despre aceastanu gi-a dat insS seama decdt dupd ce nu mai auzea vAjiitul apei.

Frdnt de obosealS gi istovit de foame gi de fr5mdntdrilesufletegti, el cbzu in cele din urmb intins pe pdm6nt, igi pusecapul pe peatra rece gi Tncepu sH pldngi gi si se tdnguiasc5.Mai r6m5sese, ce-i drept, o bucatd din p6ne-n traista lui, dar elnu indrbznea s-o m5nAnce ca sd se sature, cbci ar fi murit apoide foame. El a gustat dar din ea, ca s5-gi potoleasc5 foamea gi

s5-i gi rbm6ie, apoi iar gi-a adunat puterile gi a plecat pe dibuite.DeodatS, piciorul ii lunec5 gi el se prdv5liin ad6ncime. Jiindu-se

in cdderea lui de nigte colti de st6ncd, acegtia se desprinserd gi

doaub bucdti de bolovani de tot grei ii c5zur5 in cap. Erau de

-

8------ ---tot grele buc5tile acele, mai grele decdt origice peatre, chiar dec6tfierul mai grele.

,C€-o fi asta!?" igi zise b5iatul cel mai horopsi! gi bSgd bucSfile-ntraistS, ca sd le vadd dupd ce va fi iegit la lumin5, dac5 ii eradat sd iasd vreodatS.

Merg6nd apoi mai depafte, el iar a-nceput sE aud5 vAjiitul apeicurgbtoare. A Si sosit peste cdWa timp la ea, dar puntea n-agdsit-o. El gi-a luat deci inima in dinli, s-a aruncat in valuri gi atrecut inot. Peste putin a dat apoi gi de scara cea primejdioasd,pe care a urcat-o pe c5tbrate, a mai mers o bucat5 gi a iegit, insf6rgit din intunecimea cea ur5t5 la lumina cea veselS ce bunulDumnezeu a rdnduit sE se reverse din soare.

Degeaba! Tot b5iat cu noroc era Oanea!Nu-i vorba, picioarele 9i m6nile ii erau zdrelite gi spinarea i se

umpluse de vdndtdi, tremura de obosealS, de frig gi de fric5, darrdsufla ugor, gi de aceea a cdzut in genunchi ca s5-i mulfumeasc5lui Dumnezeu, c5ci numai din mila Domnului a fost cd n-a peritin pegtera cea infiordtoare;

Tot ii mai rdmisese o buc5lici din p6nea ce p5strase cu at5tagrij5. DupS ce a m6ncat-o 9i pe aceasta, s-a hotdr6t sd-gi ieielumea in cap, cdci nu mai putea sd se intoarcd la casa unchiuluigi a m5tugei care-l horopsiser5.

A mers, a mers gi iar a mers, zi de vard p6nS-n searb, gi dupidrum de c6teva zile a sosit la nigte curli boieregti, unde a cergitde Ia slugile din poartd o bucatd de pdne pe care a m6ncat-ocu poft5, gez6nd pe un bolovan de la marginea drumului.

Scot6ndu-gi el briceagul din traist5, una dintre slugi a bSgatde seamS cE e gi ceva greu in traistS.

- Dar in traistd ce ai? l-a intrebat.Oanea a scos cele doaud buc5ti de bolovan ca sd i le arate,

Sluga se uit5 cu multd b5gare de seami la ele, le mai ar5t5 gi

altora, ba le duse in cele din urmd gi la st5pdnul s5u, care seincredintb cd am6ndoaud sunt cel mai curat aur.

El porunci deci sd i-l aduc5 pe Oanea pentru ca s5-l intrebede unde are cele doaud buc5ti de aur.

Oanea ii povesti fbr5 de-ncungiur ce a p5!it gi prin cdte a trecut.

9=Boierul, care n-avea copii, era atat de viu atins de cele

povestite de Oanea gi de intregul fel de a fi al acestuia, inc6t I-aoprit pe dAnsul la casa lui, ba in urmS chiar l-a luat copil desuflet. Iar cele doaud bucbti de aur le-a vdndut cu bani frumogi,pe care i-a pus cu camdtd in folosul celui horopsit de ai s5i, pecare l-a mai dat 9i la-nv5t5tur5.

Aga s-a adeverit cE Oanea a fost dus de unchiul s6u in pegterSin adevir pentru ca sE giseasc5 o comoar5. Vorba era numaicd nu al unchiului, ci al nepotului horopsit era norocul.

Dupb ce Oanea a stat timp de gaptesprezece ani la cufte, boierula cdzut greu bolnav gi l-a fficut pe Oanea mogtenitor al s5u, d6ndu-isfatul sd triiasc5 cumpStat gi sd aib5 totdeauna milS de siraci.

,,Cum s5 nu am milS de sSraci dup5 ce sdrac am fost gi eu!?"igi zicea Oanea.

Au trecut doi ani de la moaftea boierului, c6nd Oanea, acumstSpdn al curlii boieregti, sta la fereastrS gi se uita in cufte, undese afla un bbtr6n cergitor imbr5cat in haine zdrentuite. LuiOanea i se ficu milE de el: porunci dar portarului sb i-l aducSpe bdtrSnul acela.

C6nd acesta intrb in sal5, Oanea il recunoscu: era unchiul lui,cdruia nici prin g6nd nu-i trecea cE se afl5-n fata nepotului s5uhoropsit,

- Fie-ti, boierule, milS de minel se rug5 bitrSnul, miluiegte peun mogneag fl5mdnd, cdci Dumnezeu te va rdsplSti.

- $ezi! ii zise Oanea. Bucuros ili dau s5 min6nci gi sb bei.El chem5 apoi sluga gi-i porunci mai pe goptite sd aducd traista

in care-gi p5stra, drept amintire de vremuri grele, straiele romSnegiin care se afla gi cutitul s5u. Dupb aceea bitr6nul ii povesti cuma fost odat5 gospodar instdrit, dar in vremuri grele a sbr5cit, gi decurAnd a pierdut intr-o judecatb tot ceea ce-i mai rSmdsese, Tnc6ta fost nevoit s5-gi vdndb gi casa gi a ajuns si trdiasc5 cergind,

- N-ai copii? intreb5 Oanea.

- O, Doamne! rispunse bdtrAnul. Am avut patru copii. Treidintre d6ngii au murit de v5rsat iar al patrulea e un pierde-var5,cbruia nu-i pasS nici de tatdl sbu, nici de Dumnezeu,

Acum sluga aduse m6ncare 9i bdutur5, iard Oanea ii detebdtrdnului cu mdna sa p6nea gi briceagul s5u de odinioarS, ca sdtaie din ea.

Bbtrdnul lu5 cutitul in m6nd gi se uit5 la el, apoi se fdcu albca varul, cdci recunoscu semnul pe care-l fdcuse el insugi peprSselele lui.

El rSmase cuprins de un fel de ametealS.

- Bine, boierule * zise - cum a ajuns briceagul Ssta aici?

- Ce are a face!? r5spunse Oanea. Briceag ca toate bricegele!

- Nu-i aga! stdrui bdtrdnul cuprins de dezndddjduire. Te rog innumele lui Dumnezeu s5-mi spui de unde ai briceagul acesta"Spune-mi, te rog, gi nu md chinui!

Oanea nu se mai putu stSpdni.

- Nene Pascule - strigi d6nsul - nu-l mai cunogti pe Oanea,bdiatul orfan?

Unchiul se sperie: igi recunoscu nepotul gi cSzu in genunchi lapicioarele lui, cuprins de rugine gi de fric5. Oanea il ridic5 insi9i-limbrbtig5.

- N-ai nici o team5, unchiule, ii zise, eu de mult te-am iertat.Bbtr6nul a r6mas toat5 viafa lui la casa lui Oanea, care a

luat la sine gi pe fratele s5u.N-a mai tr5it Pascu, ce-i drep! decdt pulin , dar a murit m6ng6iat

de gSndul c5 Oanea nu s-a prSp5dit in pegteri gi l-a iertat.

sXxer sXnaeAfost ce-a fost, dacb n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.A fost odat5 o vdduvi sirac5, de nici mugtele nu st5teau la

casa ei, gi vdduva asta avea doi copii, un bdiet 9i o fat5, b5ietul,bdiet inimos, de scoate limbile din gura garpelui, iarS fata agade frumoas5, inc6t feciorii de impdrat gi feli-frumogii de toateneamurile agteptau cu nerSbdare s5-i vie anii pentru ca sd seducd s5 o peteascS.

C6nd fata implini vdrsta de gaisprezece ani, se-nt6mpl5 cu eace se intdmplS cu toate fetele frumoase gi veni un zmeu de or5pi gi o duse departe, pe cellalt tdrdm.

De aici inainte vSduva tinea la biietul ei de o sut5 gi de omie de ori mai mult dec6t mai nainte, fiindcd era singurul ei copil

;

---

1F -;l slngura bucurie ce-i mai rbm5sese Tn lumea asta; ea-l pdzeacum iti pdzegti lumina ochilor gi nu l-ar fi lSsat sd se dep5ftezenlcl m6car un pas de la d6nsa. Ins5, oric6t se bucura de ddnsul,ara nemangAiatd gi mereu tristS, fiindcS, de! bSietul e bdiet, darfl fata e fat5, mai ales c6nd e frumoasd.

VHzAnd intristarea maicii sale, b5ietul str6ngea mereu la putereln lnlm5 gi agtepta numSrdnd zilele ca sE se fac6 mare, pentru cagt leie lumea in cap gi sd se ducd s5-gi caute surioara-rumeioarape drumuri neumblate gi cu spini presdrate.

Implinind v6rsta de optsprezece ani, el i9i fScu opinci de vitelcu talpa de otel, se duse la maic5-sa gi-i grSi:

- MaicS! eu nu mai am loc de odihn6, nici ceas de tign5, c6tdvreme te vdd pe tine aga de trist5 gi de peritS, dus| mereu cugtndul la sorS-mea; m-am hotdrdt sb plec in lume gi s5 nu md maiintorc decdt cu veste de la ddnsa. OigSsi-o, n-oigdsi-o, am cel pulinun g6nd de nbdejde, pe care ti-l las gi tie, ca si te m6ng5i cu el.

Auzind nigte vorbe ca aceste, v5duva igi cblcb pe inim5, igicilc5 gi nu prea, gi-i rbspunse:

- Bine, f5tul meu, copilul meu: fd cum te poart5 gdndul 9ilnima, gi dacb te-i intoarce, o st te mai vid, gi dacS nu te-iintoarce, n-o sH te pl6ng, fiindc5 lungS-i calea in care pleci, gi,

oricAt ai sta, tot mai rdm6ne nSdejdea cd te-i intoarce.Gr5ind aceste, ea ii fdcu trei azime cu laptele ei, una de fdin5,

alta de tir6te gi a treia de cenugd din vatra casei. B5ietul puseazimele in traisH, lu5,,ziua bun5" de la maicS-sa gi plecb in lume, caun b5iet s5rac, pentru care toate cbile sunt deopotrivb de lungi,toate drumurile deopotrivd de largi gi care nu gtie incotro s5 o ieie.

El se opri la portitS, privi o datb la rSs5rit, apoi la apus, lamiazdnoapte gi la miazdzi,luS dupd aceea un pumn de prav desub pragul ugii gi-l aruncS in vdnt: incotro duse v6ntul pulbereaugoarS, intr-acolo igi croi gi el calea.

$i se duse B5iet Sirag se duse, mereu se duse, merse, mereumerse, mai departe gi tot mai departe prin !5ri multe gi bogate,pAnb ce nu ajunse intr-un pustiu pe cetre nici iarba nu cregte, niciapa nu izvorbgte. Acolo el se opri gi scoase cele Uei azime din traisd.

Elincepu pe cea de f5ini, fiindcd asta era mai frumoas5.

$i cum imbuca, puterea-i cregtea gi setea i se stdmpdra.