Licenta Asigurari Final

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT – INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

PIAȚA ASIGURĂRILOR AGRICOLE - TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. Univ. Dr. Constantin Marian

ABSOLVENT:

Prodan Mariana

BUCUREȘTI

- 2009-


CUPRINS

Introducere................................................................................................................................3

CAPITOLUL I

CONCEPT, NECESITATE ȘI EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR...........................................4

1.1. Conceptul de asigurare...................................................................................................4

1.2. Modul de acțiune, rolul și funcțiile asigurărilor……………………………………….6

1.3. Necesitatea asigurărilor în agricultură...........................................................................9

1.4. Etapele evolutive privind activitățile de asigurare……………………………………11

1.5. Clasificarea asigurărilor...............................................................................................17

1.6. Piața asigurărilor...........................................................................................................20

CAPITOLUL II

PRUDUCȚIA AGRICOLĂ ȘI FORMELE DE RISC MANIFESTATE…………………....27

2.1. Catastrofele naturale și implicații în activitățile din agricultură........................................27

2.2. Fonduri ce pot fi alocate în sistemul asigurărilor agricole.................................................29

2.3. Riscuri ce pot fi asigurate în sistemul de producție agricolă (sistemul animal și vegetal)30

CAPITOLUL III

LEGISLAŢIA ŞI FORMELE DE INTERVENŢIE A STATULUI ÎN SISTEMUL

ASIGURĂRILOR DIN AGRICULTURĂ..............................................................................40

3.1. Reglementarea legislativă pentru asigurărilor agricole………………………………….40

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE AGRICOLE ( SISTEMUL VEGETAL ) ÎN

CADRUL SC OMNIASIG VIG SA……………………………………………………….....44

4.1. Date generale despre SC Omniasig Vig SA……………………………………………..44

4.2. Condiții generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva factorilor naturali de

risc…………………………………………………………………………………………….46

4.3. Condiții specifice privind asigurarea valorii producției.....................................................62

2


4.4. Anexe privind asigurarea culturilor agricole…………………………………………….65

4.5. Analiza SWOT a SC OMNIASIG VIG SA…………………………………………….74

CONCLUZII ȘI RECOMNADĂRI......................................................................................75

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................78

3


INTRODUCERE

Asigurarea este o garantare, o punere în siguranţă, o încredinţare, o promisiune fermă,

o măsură de prevedere ce se ia de către cei interesaţi pentru conservarea bunurilor pe care le

posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacităţii de

muncă datorită unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vârstă.

De asemenea, asigurările reprezintă un obiectiv necesar al dezvoltării economice şi

sociale, izvorât din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de

către persoanele fizice şi cele juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se

compensează daunele, se plătesc sumele asigurate şi se satisfac alte cerinţe economico –

financiare probabile, imprevizibile.

Rolul asigurărilor constă în protejarea bunurilor şi persoanleor împotriva diferitelor

riscuri, prin compensarea financiară a pierederilor cauzate de producerea unui anumit risc.

Acest lucru este posibil datorită existenţei fondului de asigurare, creat din primele de

asigurare pe care le plătesc asigurații.

Lucrarea de față constituie un studiu al tendințelor și perspectivelor asigurărilor

agricole din România având studiu de caz al culturilor agricole în cadrul SC Omniasig SA, pe

datele concrete de desfășurarea a activității din acestă societate de asigurări.

Lucrarea este structurată în 5 capitole, după cum urmează:

Capitolul 1 cuprinde date despre conceptul, necesitatea, evoluția și rolul asigurărilor

agricole. De asemenea punctează informații despre clasificarea și piața asigurărilor.

Capitolul 2 prezintă informații referitoare la producția agricolă ( sistemul animal și

vegetal ) și formele de risc manifestate în activitățile din agricultură.

Capitolul 3 cuprinde date referitoare despre legislație și formele de intervenție a

statului în sistemul asigurărilor din agricultură.

Capitolul 4 prezintă studiul de caz în cadrul SC Omniasig SA urmărind coordonatele

de piață si modul de încheiere al asigurărilor agricole ( sistemul vegetal ) din cadrul acestei

societăți.

Capitolul 5 este reprezentat de concluzii și recomandări.

4


CAPITOLUL I

CONCEPT, NECESITATE ȘI EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR

AGRICOLE

1.1. Conceptul de asigurare

După Gh. Bistriceanu1 „asigurarea este operaţiunea financiară ce decurge dintr-o lege

sau dintr-un contract prin care societatea de asigurări se obligă ca în schimbul unei sume

primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în

urma unor întâmplări independente de voinţa lui”.

În acelasi timp, se poate spune că, asigurarea este un raport juridic izvorât din lege sau

dintr-un contract de asigurare a persoanei sau a unui bun.

Asigurarea are urmatoarele trăsături caracteristice:

riscurile se compensează prin crearea unei comunităţi de risc şi suportarea daunelor se

face potrivit principiului mutualităţii;

evenimentul trebuie sa fie întâmplător, adică producerea riscului sa fie independent de

voinţa asiguratului şi asiguratorului;

evenimentul trebuie să se poată evalua pe baza calculelor statistico - matematice

privind frecvenţa şi proporţiile valorice ale fiecărui risc;

asiguraţii trebuie să fie egal ameninţaţi de riscurile respective;

plata primei de asigurare şi, respectiv, a indemnizaţiei de asigurare, în forma cea mai

simplă.

Problemele asigurării trebuie abordate, după caz, sub trei aspecte:

juridic;

economic;

financiar.

Abordarea juridică

Pentru a fi operantă asigurarea trebuie să capete formă juridică, o asemenea formă i-o

conferă contractul, care constituie ”legea părţilor”, precum și legea propriu-zisă, emisă de

puterea legislativă.

1Gh. Bistriceanu - Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, 2006 ( Preluat după Carmen Anglescu Asigurări și Reasigurări, 2006 ).

5


Potrivit legii asigurărilor din 1995, "prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă

să platească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să

platească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în

continuare indemnizaţie, în limitele şi la termenele convenite".

Formulări asemănătoare pot fi întalnite şi în codurile civile ale altor ţări.

Legea și contractul de asigurare se completează reciproc, constituind izvoare de

drepturi şi obligaţii în domeniul asigurărilor.

Legea constituie principala formă juridică de reglementare a asigurărilor.

În art. 942, Codul civil român defineşte contractul ca fiind ,,acordul între două sau mai

multe persoane spre a constitui sau a atinge între dânşii un raport juridic".

Contractul de asigurare este strict bilateral şi, de regulă, nu se poate încheia cu titlu

gratuit. Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria

contractelor aleatorii. Potrivit prevederilor Codului civil român, art. 1635 ,,contractul aleatoriu

este convenţia reciprocă ale cărei efecte, în privinţa beneficiilor şi a pierderilor pentru toate

părţile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment necert".

Asigurarea facultativă se realizează prin contractul de asigurare.

Toate asigurările sunt reglementate prin lege, dar, în timp ce asigurările

obligatorii funcţionează direct pe bază de lege, asigurările facultative au la bază şi contractul

de asigurare semnat de părţi.

Asigurările sub aspect economic:

Relaţiile de asigurare sunt o componentă a finanţelor, a relaţiilor economice. Relaţiile

economice de asigurare se concretizează în primul rând în constituirea fondului de asigurare,

dar şi în procesul de repartiţie al acestuia. Aceste relaţii băneşti de repartiţie se concretizează

în primele de asigurare pe care le plătesc companiile naţionale, regiile autonome şi societăţile

comerciale pentru asigurarea unor bunuri ale lor, organizaţiile private şi persoanele fizice

pentru asigurarea bunurilor lor sau chiar a persoanelor fizice. Aceleaşi relaţii economice de

asigurare se folosesc și cu prilejul utilizării fondului de asigurare pentru finanţarea diferitelor

măsuri de prevenire, limitare şi combatere a efectelor distructive ale manifestării forţelor

naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite și plata sumelor asigurate în

cazul accidentării sau decesului persoanelor asigurate etc.

Din punct de vedere economic, asigurările exprimă ansamblul relaţiilor băneşti cu

ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea desfăşurării normale,

neântrerupte a procesului de producţie, în scopul apărării integrităţii avutului public, privat şi

6


personal și ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacităţii de muncă,

supravieţuire, în caz de deces.

Conţinutul economic al relaţiilor de asigurare este determinat de natura și trăsăturile

orânduirii social - economice şi de stat, de formele de proprietate, de legile economice

obiective.

Întru-cât asigurările fac parte din sfera finanţelor, ele întrunesc trăsăturile acestora dar,

în acelaşi timp, ele au şi unele trăsături specifice determinate de modul de constituire, de

repartizare şi de utilizare a fondului de asigurare. Astfel, asigurările au fost instituite ca

urmare a existenţei unor riscuri comune a caror producere cauzează uneori pagube foarte mari

economiei în ansamblu. Riscurile comune determină constituirea comunităţii de risc, adică

anumite persoane fizice și juridice sunt ameninţate de aceleaşi riscuri, primejdii, ceea ce le

determină să participe împreună la organizarea şi ducerea luptei pentru „apărarea unor

interese comune”.

Relaţiile de asigurare se nasc între companiile naţionale, regiile autonome, societăţile

comerciale, societăţile de comerţ exterior, de transporturi, unităţile și organizaţiile

cooperatiste private, persoanele fizice pe de o parte și societăţile de asigurări pe de altă parte.

Asigurările sub aspect financiar:

Asigurările sunt considerate o ramură prestatoare de servicii, un intermediar financiar

şi un activ financiar într-o economie de incertitudini.

Societăţile de asigurări pot face depuneri la bănci, pot achiziţiona hârtii de valoare, pot

face investiţii în bunuri imobiliare, participă la operaţiuni de bursă, pot solicita împrumuturi

etc.

1.2. Modul de acțiune, rolul și funcțiile asigurărilor

Asigurarea exprimă în principal, o protecție financiară pentru pierderile suferite de

oameni sau companii, datorate diveselor riscuri.

Asigurarea se realizează printr-un document, numit contract de asigurare ( poliță de

asigurare), încheiat între asigurat, care plătește o sumă de bani, numită prima de asigurare, ce

contribuie la crearea fondului de asigurare și asigurator care, conform principiului

mutualității, acoperă numai daunele asigurate, suferite de asigurați.

Astfel, ca activitate economico - socială „asigurarea este o garantare, o punere în

siguranţă, o încredinţare, o promisiune fermă, o măsură de prevedere ce se ia de către cei

7


interesaţi pentru conservarea bunurilor pe care le posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice

în cazul diminuării sau al pierderii capacităţii de muncă datorită unor boli, accidente sau

atingerii unei anumite limite de vârstă. De asemenea, asigurările cuprind un sistem de relaţii

economico – sociale şi financiare, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi

sociale, izvorât din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de

către persoanele fizice şi cele juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se

compensează daunele, se plătesc sumele asigurate şi se satisfac alte cerinţe economico -

financiare probabile, imprevizibile.” 2

În concluzie se poate spune că „Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a

riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de

afaceri, acoperind consecinţele financiare ale unor evenimente nedorite.”3

Prin asigurare sunt compenaste financiar efectele unui eveniment nefavorabil.

Fondurile pentu această compensare a asiguratului sunt create de asigurator, din primele

plătite de persoanele sau organizațiile care au cumpărat asigurări.

În cazul în care deținătorul poliței va suferi un prejudiciu, asiguratorul acceptă riscul

unor despăgubiri semnificativ de mari, în schimbul primelor încasate.

Privită prin prisma modului de acțiune, asigurarea reprezintă o metodă de transfer a

riscului, iar asiguratorii sunt aceia care își asumă riscul.

Rolul fundamental al asigurărilor:

Constă în protejarea bunurilor şi persoanleor împotriva diferitelor riscuri, prin

compensarea financiară a pierederilor cauzate de producerea unui anumit risc. Acest lucru

este posibil datorită existenţei fondului de asigurare, creat din primele de asigurare pe care le

plătesc asigurații.

Funcțiile asigurărilor:

Ca şi celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite

funcţii:

Funcţia de repartiţie - funcţie principală a asigurărilor.

se manifestă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la

dispoziţia organizaţiei de asigurare, pe seama primei de asigurare;

se manifestă în procesul de repartiţie a fondului de asigurare către destinaţiile sale

legale, si anume: plata indemnizaţiei de asigurare, finanţarea unor acţiuni cu caracter

2,3 Gh. Bistriceanu – Sistemul asigurărilor din România – Ed. Economică, 20063

8


preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ - gospodăreşti ale organizaţiei

de asigurare şi constituirea unor fonduri de rezervă;

impozitele datorate de organizaţia de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau la

bugetele locale, după caz;

contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor

sociale de stat.

Funcţia de control - funcţie complementară a asigurărilor.

urmăreşte modul cum se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale

organizaţiei de asigurare;

urmăreşte cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare;

urmăreşte cheltuielile de prevenire a riscurilor;

urmăreşte cheltuielile administrativ – gospodăreşti;

urmăreşte corecta determinare a drepturilor cuvenite asigurărilor;

urmăreşte gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare şi a rezervelor legale

constituite;

urmăreşte îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare ale

asiguratorului faţă de stat şi de terţi.

După cum se ştie, noţiunea de asigurare se foloseşte în legatură nu numai cu activitatea

societăţilor comerciale de asigurări şi a organizaţiilor de asigurări mutuale.

Funcțiuni socio - economice:

prevenirea pagubelor, care se pot realiza prin finanțarea unor activități de prevenire a

producerii riscurilor şi chiar a unor programe educaționale pentru asigurați;

funcția financiară, care constă în aceea că societățile de asigurare investesc sumele

încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilitățile existente. În acest

fel ele :

participă în calitate de ofertanat pe piața capitalului de împrumut ;

realizează plasamente de resurse în investiții, sau pe piața înscrisurilor de

valoare .

economisirea este o altă funcție a asigurărilor, mai ales a celor de viață, unde

asigurații, la expirarea contractului de asigurare pot beneficia de suma asigurată şi, în

plus participă la profitul obținut din sumele invesite;

reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecția socială. În acest fel

societățile de asiguarări degrevează şi sprijină statul în domenii de asistență socială şi

medicală, pensii, compensări pentu accidente de muncă, etc.

9


Dezvoltarea industriei asigurărilor prezintă astfel, conotații economice complexe, care

implică nu doar persoanele asiguarate ci şi întreaga societate.

1.3. Necesitatea asigurărilor în agricultură

Catastrofe naturale şi accidentale – pericole permanente pentru bunuri şi persoane:

Producerea unor fenomene naturale sau evenimente poate avea următoarele efecte:

să provoace pierderi materiale;

să stânjenească activitatea economică;

să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor.

În concluzie, se poate spune că omul este supus în permanenţă unor pericole multiple

şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiţi factori sociali şi

economici.

Pericolele la care omul este supus sunt generatoare de pagube, şi de aceea, el trebuie să

le cunoască pentru a se proteja de efectele lor, pentru a putea acţiona împotriva lor.

Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice printre care se

numără: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ,

trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă.

O multitudine de cauze naturale provoacă decese, boli şi îmbătrânire la oameni,

afectează evoluţia plantelor ori pun în pericol viaţa animalelor.

Dezvolatrea ştiinţei şi tehnicii face posibilă creşterea rapidă a producţiei, uşurarea

muncii, progresul social, dar în anumite împrejurări, ea poate provoca accidente care să

avarieze sau să distrugă anumite mijloce de producţie şi bunuri de consum ori să afecteze

capacitatea de muncă şi chiar vieţile oamenilor.

Omul prin modul necorespunzător în care îşi îndeplineşte uneori atribuţiile care-i revin

în activitatea economică, sau prin comportarea sa reprobabilă în societate, poate provoca

pierderi semenilor săi. În această situaţie este vorba de nepricepere în folosirea tehnicii,

neglijenţă în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ori a îndeletnicirilor gospodăreşti,

nerespectarea regulilor privind protecţia şi securiatatea muncii, săvârşirea de acţiuni delictuale

( furt, spargere, crimă etc. ).

10


Factori sociali economici pot, de asemenea, provoca fenomene cu efecte negative

asupra desfăşurării neîntrerupte a activităţii economice. Din această categorie fac parte:

crizele economice, şomajul, inflaţia, conjunctura economică nefavorabilă etc.

În funcţie de cauzele care generează pericolele, rezultă că unele sunt independente de

voinţa omului, adică au un caracter obiectiv, în timp ce altele, legate de comportamentul

omnului, poartă un caracter subiectiv.

Cauze cu caracter obiectiv:

poziţia terenului faţă de sursa de apă, fapt care il face să fie expus inundaţiilor, sau să

fie ferit de acestea;

caracteristicile materialelor folosite în construcţiile de clădiri care le fac să fie

inflamabile sau neinflamabile, rezistente sau mai puţin rezistente la seisme;

sensibilitatea la grindină a unor culturi agricole etc.

Cauze cu caracter subiectiv:

atitudinea inconștientă a unor persoane, care prin neglijenţă, superficialitate,

iresponsabilitatea etc. pot să provoace sau să favorizeze înregistrarea de accidente, cu

grave efecte umane şi materiale.

Este extrem de importantă cunoașterea împrejurărilor, în care se pot produce diverse

fenomene care peturbă desfăşurarea normală a activităţii economice şi provoacă pagube.

Acest fapt permite omului să ia măsurile de rigoare, pentru a evita apariţia unor asemenea

fenomene, a le preveni, a limita acţiunea lor distructivă sau a se pune la adăpost de urmările

nefaste ale acestora.

În practica internaţionlă a asigurărilor, evenimentele care ţin de fenomenele naturii şi

care provoacă pagube materiale şi / sau afectează viaţa şi integritatea corporala a oamenilor

sunt denumite generic „catastrofe naturale”. În schimb, cele care nu ţin de fenomenele naturii

sunt considerate „catastrofe tehnice”.

În categoria catastrofelor naturale se includ:

inundaţiile;

furtunile;

seismele ( cutremurele de pământ şi seismele submarine );

seceta şi incendiile provocate de temperaturi caniculare şi care transformă vegetaţia

forestieră în scrum;

frigul şi îngheţul;

alte catastrofe naturale, în care intră căderile de grindină, avalanşele de zăpadă ş.a.

Amploarea pagubelor pe care le pot provoca catastrofele naturale depinde de:

11


puterea de distrugere a forţelor naturii;

acţiunea factorului uman ( materialele folosite în construcţii, măsurile de prevenire a

catastrofelor în zonele ameninţate etc. );

elementele aleatorii ( de exemplu , momentul producerii unui seism, al ruperii unui

dig, al declanşării unor avalanşe de zăpadă etc. ).

În categoria catastrofe tehnice sunt incluse sinistrele care au o legătură nemijlocită cu

activitatea omului. Este vorba de:

incendii și explozii;

accidente de aviaţie;

accidente maritime, lacustre şi fluviale;

accidente rutiere şi feroviare;

accidente produse în mine şi cariere;

prăbuşiri de clădiri şi de lucrări de artă;

alte sinistre.

Pierderile datorate de producerea unor astfel de fenomene pot avea urmări deosebite în

plan financiar.

Daunele ( pagubele ) produse de catastrofele naturale ori de cele tehnice se grupează,

funcţie de mărimea acestora în: mici, medii și mari.

Se mai face distincţie între daunele totale înregistrate în urma unei catrastofe şi

daunele protejate prin măsuri speciale ( asigurare ).

1.4.Etapele evolutive privind activitățile de asigurare

Evoluţia asigurărilor în Europa:

Piața asigurărilor din Europa este spațiul geografic unde au apărut asigurările

moderne, cu creștere rapidă în domeniul asigurărilor de viață și de economisire, dar ocupând

locul doi dupa SUA.

În prezent, la nivel european, cele mai puternice piețe de asigurări sunt în Anglia,

Germania, Franța, Italia etc., atât din punct de vedere al numărului de companii de asigurare,

cât și a veniturilor obținute din prime de asigurare.

Până la sfârșitul secolului XX, nu a existat uniformizare a cadrului legislativ la nivelul

U.E., deoarece țările membre își mențin legile cu caracter național care depind de cultura și de

12


piețele financiare specifice. Piața europeană respectă principiile de bază ale Tratatului de la

Roma, și anume, libera circulație a oamenilor, bunurilor, serviciilor și a capitalului între

statele membre.

În 1953, s-a creat CEA ( Comitetul European de Asigurări ) care în prezent are 29 de

membrii, cu sediul la Paris, care publică periodic diverse studii și statistici ce au ca scop,

informarea în acest domeniu, în contextul pieței unice europene.

Cele mai mari piețe de asigurări din Europa sunt cele din Marea Britanie, și anume

piața Lloyd’ și piața Londrei.

Scurt istoric al asigurărilor agricole în România:

Forme de asigurări agricole au existat şi înaintea instaurării regimului comunist.

Acestea erau concentrate mai mult în Transilvania, urmând modelul occidental, orientându-se

în mod special pe asigurarea animalelor. Existau mai multe societăţi care răspundeau

intereselor unor comunităţi locale. De asemenea, erau instituţii care funcţionau pe bază de

mutualitate, dar singura societate cu adevărat importantă era ADAS ( actuala ASIROM ).

Agricultura era structurată în două mari sectoare: agricultura cooperatistă, care deţinea cea

mai mare pondere din suprafeţe, şi agricultura de stat, care avea în administrare până în 2

milioane ha. Existau două sisteme diferite de protecţie a producătorilor agricoli. ADAS se

ocupa de asigurarea CAP - urilor, percepând prime modice, dar cu condiţii de asigurare bine

structurate, inspirate din Occident. Pentru întreprinderile agricole de stat nu existau asigurări.

Instituţia care gestiona despăgubirile era Departamentul de Stat al Agriculturii, din subordinea

Ministerului Agriculturii.

Conform legislaţiei, în fiecare an se preleva o cotă din profiturile întreprinderilor

agricole de stat din care se făceau despăgubirile. Sistemul nu era echitabil şi a dus la

nemulţumirea mai multor IAS-uri, din mai multe motive: nu toate IAS-urile aveau profit, dar

fondurile se distribuiau tuturor şi chiar a fost propusă modificarea legislaţiei.

După 1989, ADAS s-a împărţit în trei: ASIROM, ASTRA şi CAROM, dar domeniul a

fost oarecum trecut cu vederea. Prima societate cu adevărat specializată în acest domeniu a

fost AGRAS, înfiinţată în septembrie 1992 cu capital obţinut de la patru foste IAS-uri: Huşi,

Valea Călugărească, Jidvei şi Smârdan. Un avantaj a fost acela că trei dintre ele proveneau din

domeniul viticol. După aceasta, compania a obţinut de la Institutul Meteorologic o estimare a

riscurilor pe o perioadă de 100 de ani, pentru fiecare risc în parte, care au fost completate

13


ulterior cu statisticile Ministerului Agriculturii privind evenimentele meteorologice şi daunele

suportate pe o perioadă de 25 de ani.

Situția asigurărilor agricole din România în prezent :

Primii clienţi ai asigurărilor agricole din România au fost IAS-uri, deoarece era foarte

dificil de ajuns la producătorii individuali. Din păcate, şi la această oră, tot pe fondul fostelor

IAS-uri, aproximativ 2 milioane ha, se încheie cea mai mare parte din asigurările agricole.

Începând cu 2002, s-a conceput un sistem care să fie foarte uşor de implementat şi de

înţeles pentru producătorii individuali, care, până în 2004, a început să funcţioneze.

Producătorii mai mari nu aveau încă o cultură a asigurărilor foarte dezvoltată, fapt ce a

îngreunat dezvoltarea pe acest segment şi s-a ajuns la o situaţie de scădere nefondată a

primelor de asigurare, cu toate că rata daunei a ajuns în prezent la peste 100%.

Impactul condițiilor meteorologice nefavorabile din 2007 a generat daune

considerabile pe segmentul asigurărilor agricole. Dacă până în 2005, rata daunei pentru

asigurarile agricole era de până la 60%, în prezent ea depășește 90%.

Din punct de vedere agrometeorologic, anul 2007 a fost un an atipic. S-au înregistrat

înghețuri târzii de primăvară, perioade de secetă excesivă, ploi și furtuni violente, însoțite de

grindină, care au produs daune mari în special în podgorii, livezi și legumicultură, dar și

pierderi prin distrugerea recoltelor pe suprafețe mari. Datorită acestei situații critice, și statul a

suferit daune foarte mari pentru riscurile acoperite prin Legea 381/2002 ( inundatii, seceta ),

într-un cuantum mult mai mare decât al asiguratorilor. Pentru înființarea culturilor de toamnă,

statul a dat un sprijin financiar de 500 lei la hectar pentru grâu, 400 lei pentru rapiță și 450

pentru celelalte culturi, măsura eficientă, care a fost condiționată de încheierea unei polițe

facultative de asigurare. În toamna lui 2007, asiguratorii au facut subscrieri cu 150 % - 200 %

mai mult decât în primăvară. Din păcate, în această primăvară nu s-a mai dat nici subvenția de

50 % la prima de asigurare și nici sprijinul financiar, asigurările pe acest segment înregistrând

un recul. Asiguratorii susțin că lipsește o politică coerentă din partea guvernului pentru

subvenționarea în continuare a culturilor de interes național și sprijinirea fermierilor slab

capitalizați. Agricultorii se asigură doar când sunt subvenționați, sperând să nu li se întâmple

evenimente meteo distrugătoare. Dacă subvențiile ar fi mai bine gândite, pentru culturile

principale și pentru susținerea creșterii fermierilor, în mod continuu și nu doar electoral,

14


guvernul ar cheltui mai puțin, iar agricultorii ar înțelege asigurarea ca un rău necesar, ca o

cheltuială tehnologică.

În anul agricol 2006 - 2007 au fost asigurate 1.8 mil de ha., dintr-un potențial de

aproximativ 10 - 10,5 milioane ha terenuri arabile, rezultând un grad de cuprindere în

asigurare a suprafețelor agricole de numai 17 % - 1 8%. În țările din UE, gradul de cuprindere

mediu urcă la 65 % - 70 %. Există o coerență între politicile publice și cele private în țările cu

asigurări dezvoltate. Sistemul format între producătorii agricoli, asiguratori și stat, printr-un

parteneriat public-privat, manageriază daunele mai mult spre societățile de asigurare. Dar

pentru asta trebuie să existe asigurările facultative încheiate. Ajutorul dat de stat în caz de

calamități, cu titlu de despăgubire, trebuia acordat doar celor care se asigură, existând și o

bună premisă în educarea populației agricole în spiritul asigurărilor.

Vom intra în normalitate când între societățile de asigurări și agricultori va exista un

parteneriat. Această afacere trebuie sa fie profitabilă pentru ambele părți. Clientul nu trebuie

să socotească că a pierdut banii din prima asigurându-se dacă nu i s-a întâmplat evenimentul

pentru care s-a asigurat și să aibă pretenții la restituirea primei. Când se întâmplă însă

evenimentul, societatea de asigurare trebuie să-i plătească pierderea la valoarea reală și cu

promptitudine, pentru că asiguratul are nevoie în mod real de bani pentru a-și relua activitatea.

Prima de asigurare agricolă nu este un cost imens, ea reprezentând doar 3 % - 3,5 % din suma

asigurată. Asiguratul, în cazul producerii unui risc asigurat, își recuperează aproape integral

( 97 % ) cheltuielile cu cultura respectivă distrusă și își poate relua activitatea.

La nivelul anului 2005, exploatațiile agricole de subzistență dețineau o pondere de

71% din totalul exploatațiilor agricole din România și utilizau peste 25 % din suprafața

agricolă a României, potrivit unui studiu elaborat de Institutul Național de Statistică ( INS ).

Din cele 4.256.152 exploatații agricole existente în România, numai 1.246.159 dintre acestea

sunt unități economice de dimensiune europeană ( ESU ), care reprezintă echivalentul bănesc

a 1.200 de euro. Prin comparație, ponderea exploatațiilor agricole ce dețin cel puțin un ESU

este în Romania de 29,3%, fata de Ungaria - 21,7%, Republica Ceha - 62,4%, Slovenia -

78,9%, Polonia - 43,7%, Lituania - 50,8%.

Pe categorii de exploatații agricole, în anul agricol 2004 – 2005, suprafața aflată în

proprietatea exploatațiilor agricole individuale a reprezentat 86,3 % din întreaga suprafață

agricolă utilizată de acestea, în timp ce la unitățile cu personalitate juridică a fost de 52,3 %.

15


Suprafața agricolă utilizată ce a revenit în medie pe o exploatație agricolă individuală, în anul

2005, comparativ cu anul 2002, a crescut de la 1,73 hectare la 2,15 hectare. În același interval

de timp, suprafața agricolă utilizată ce revine în medie unităților cu personalitate juridică a

scăzut cu peste 10 hectare, de la 274,4 hectare la 263,1 hectare. Această scădere se explică

prin restrângerea activității și chiar desființarea unor unități cu personalitate juridică,

terenurile agricole revenind în unele cazuri în folosința exploatațiilor agricole individuale.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ( MAPDR ) a autorizat un

numar de 11 societăți de asigurare - reasigurare pentru încheierea de polițe de asigurări

agricole în anul 2007, acestea fiind Agras, Asiban, Asirom, Astra Uniqa, Generali, Omniasig,

Allianz Tiriac, BCR Asigurari, Carpatica Asig, Unita si FATA Asigurari Agricole.

Societățile menționate vor încheia polițe de asigurare pentru culturi agricole, animale, păsări,

familii de albine și pești. Pentru anul 2006, au fost subscrise polițe în valoare de 69,34

milioane de lei din asigurări de daune la proprietăți, aici regăsindu-se și asigurările agricole.

Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ( APIA ), din fonduri europene,

pentru plăți directe, în 2007 au fost alocați 440 milioane euro, bani de care au beneficiat cei

1,5 milioane de fermieri care sunt înregistrați în Registrul Fermelor.

Perspective ale asigurărilor agricole în România:

Piața asigurărilor este într-o continuă dezvoltare și în următorii ani acest segment va

înregistra poate cea mai rapidă dezvoltare din întreaga istorie a asigurărilor în România.

Aderarea la Uniunea Europeană a adus pentru țara noastră obligativitatea alinierii normelor

proprii la cele europene. Deja au fost lansate pe piață produse similare celor existente în

comunitate.

În ţara noastră au existat schimbări climatice în ceea ce priveşte seceta, stare care s-a

acutizat în ultima perioadă, dar în ceea ce priveşte grindina situaţia s-a încadrat în limitele

normale. Adică, au existat şi în trecut cazuri când peste 30 de judeţe ale ţării au fost afectate

de grindină, urmate de ani fără evenimente. Se poate spune că, din punctul de vedere al

riscurilor obişnuite, situaţia nu s-a schimbat semnificativ.

Există două categorii de soluţii: unele care ţin de societăţile de asigurări şi altele care

depind de autorităţile de reglementare în domeniu, aici fiind vorba de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor şi de Ministerul Agriculturii. Trebuie revizuită şi îmbunătăţită

16


legislaţia în domeniul asigurărilor în general şi alocat un capitol special acestui segment

pentru că au un caracter propriu, la care să se întocmească o subdiviziune nomenclator pentru

a clarifica aspectele specifice. Gestionarea rezervelor trebuie să ţină seama de sezonalitatea

acestor asigurări. Un pas important este înfiinţarea, la iniţiativa Ministerului Agriculturii,

împreună cu cei interesaţi, a unei societăţi de asigurare mutuală.

Ministerul are instrumentele necesare promovării acestui tip de societate atât către

producători cât şi către companiile interesate. Societatea de Asigurări Mutuale este înfiinţată

pe principiile Codului Civil, fiind o societate non - profit. Conform modelului de legislaţie

francez, o astfel de societate are ca rezultat un excedent, şi nu un profit. Cei care se asigură

pot fi şi asiguratorii, ei controlând activitatea societăţii şi redistribuindu-şi excedentul. Toate

părţile implicate au drepturi egale în adunările generale. De asemenea programele de asistență

financiară susținute fie de bănci fie din împrumuturi nerambursabile care adresează direct

problemele agriculturii ecologice și durabile ar putea veni în sprijinul asiguraților.

Faptul că asigurările agricole dețin o pondere foarte mică din totalul subscrierilor, deși

potențialul este semnificativ în contextul în care agricultura constituie unul dintre principalele

domenii economice din România, nu reprezintă decât rezultatul legislației precare în domeniu.

Pentru diminuarea efectelor negative ale inundațiilor și secetei se impune luarea de măsuri

privind refacerea sistemelor de irigații, împăduririle masive, întreprinderea lucrărilor necesare

de susținere a solului și pentru crearea coridorului verde în Lunca Dunării.

Tarifele de primă nu acoperă cheltuielile astfel propunerea Ministerului Agriculturii

privind asigurarea obligatorie a culturilor agricole din 2010 este foarte bine primită de

asiguratori. Pierderile înregistrate de asiguratorii agricoli de mai bine de doi ani par a ajunge

la un final. În anul agricol care tocmai s-a încheiat, tarifele de prima s-au înjumătățit,

reflectând o activitate de asigurare total ineficientă. Societățile de asigurare nu preiau riscurile

generate de catastrofe naturale ( secetă, inundații, îngheț etc.), întru-cât nu au capacitate

financiară, iar societățile de reasigurare nu preiau astfel de riscuri.

De asemenea, pentru a primi sprijin din partea Uniunii Europene și în domeniul

zootehnic, avem nevoie de acțiuni de control privind măsurile sanitare aplicate. Se vor lua

toate măsurile ce se impun pentru prevenirea acestor riscuri, astfel încât asiguratorii să se

poată implica în condiții de siguranță în acest domeniu.

17


Asigurările agricole reprezintă un tip de asigurare ce trebuie tratată cu toată atenția, să

fie un serviciu care să inspire încredere. Momentan, primele sunt foarte mici, iar pierderile pe

acest segment sunt foarte mari. Trebuie stabilit un tarif minim, sub care să nu se încheie nici o

poliță, pentru a avea siguranța că se pot acoperi daunele preluate. În contextul în care

aproximativ 80 % din terenurile agricole arabile aparțin micilor producători, această

fragmentare a terenurilor reprezintă un alt motiv pentru care dezvoltarea asigurărilor agricole

este limitată. Pe lângă faptul ca este nevoie de intervenția statului pentru a susține această

clasă, se impune existența și implicarea unor specialiști în economie agrară care să facă

inspecțiile de risc și determinarea. Asiguratorii așteaptă acest mod de organizare a proprietății

agricole, pentru ca, astfel, suprafețele agricole și efectivele de animale sunt grupate, se pot

face mai usor inspecțiile de risc, iar polițele nu mai sunt dispersate. Asocierea producătorilor

agricoli în exploatații agricole profesioniste este benefică, pentru că, astfel, se va dezvolta o

agricultură performantă, care va aplica tehnologii avansate, se vor folosi utilaje de ultimă

generație, calitatea produselor agricole se va îmbunătăți și se vor asigura piețe de desfacere

sigure.

În viitorul nu prea îndepărtat, suprafețele agricole se vor concentra în exploatații

viabile din punct din punct de vedere economic și care vor produce marfă pentru piață, iar

sprijinul statului se va îndrepta către acest segment de agricultori. Deja, în agricultură, sunt

deținători de exploatații ( în proprietate, arendă, concesionare sau închiriere ) care sunt

persoane specializate sau au angajați ca manageri specialiști în agricultură. Oricum, procesul

de perfecționare și profesionalizare a celor care fac agricultură va avansa în ritm rapid, fiind

impus de cerințele de accesare a fondurilor comunitare destinate agriculturii. Acest lucru este

benefic și pentru societățile de asigurare care operează în sectorul agricol. Potențialul

asigurabil în momentul de față este de 15 %, se speră ca pe viitor gradul de acoperire în

sectorul agricol să ajungă la 50 % – 60 %.

1.5. Clasificarea asigurărilor

Metodologia sistemelor de asigurare clasifică asigurările în funcţie de particularităţile pe

care le prezintă. Acestea sunt:

domeniul la care se referă;

după obiectul de activitate;

18


după forma juridică de realizare;

după riscurile cuprinse în asigurare;

după sfera de cuprindere în profil teritorial;

după felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante.

1. Din punctul de vedere al domeniului la care se referă, asigurările se clasifică astfel:

asigurări de bunuri;

asigurări de persoane;

asigurări de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri cuprind acele valori de bunuri materiale aparţinând diverselor

persoane fizice şi / sau juridice, care pot face obiectul unui risc. În această categorie de bunuri

asigurate sunt cuprinse o multitudine de elemente de capital fix şi circulant, ca de exemplu,

culturile agricole, rodul viilor şi pomilor, autovehiculele, navele maritime şi fluviale,

aeronavele, bunuri aparţinând populaţiei etc.

Asigurările de persoane vizează orice persoană fizică care se asigură împotriva unor

riscuri asigurate, cum ar fi accidentele, bolile, calamităţile naturale. Prin această operaţiune se

realizează nu numai o protecţie socială, ci şi o protecţie economică a societăţii.

Asigurările de răspundere civilă reprezintă forma de asigurare prin care asigurătorul

acceptă despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane. Prin această formă

de asigurare, răspunderea asigurătorului este limitată, respectiv răspunde contractual numai

pentru paguba în sine şi nu îşi asumă răspunderea pentru acoperirea unor daune ( vătămări

corporale, distrugeri de bunuri ) pentru care asiguratul răspunde în faţa legii.

2. Din punctul de vedere al obiectului de activitate, societăţile comerciale de asigurare

din ţara noastră, prin contractul de societate şi statut, au structurat asigurările pe următoarele

categorii:

asigurări de viaţă;

asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă;

asigurări de autovehicule;

asigurări maritime şi de transport;

asigurări de aviaţie;

asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;

asigurări de răspundere civilă;

asigurări de credite şi garanţii;

asigurări de pierderi financiare din riscurile asigurate;

asigurări agricole.

19


3. Din punctul de vedere al formei juridice, se clasifică în:

asigurări prin efectul legii – obligatorii;

asigurări facultative – contractuale.

Asigurările prin efectul legii răspund intereselor de natură economică şi / sau socială ale

statului, iar raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile sunt stabilite prin

lege. Acest tip de asigurare prezintă o serie trăsături care le deosebesc de asigurările facultative.

Astfel, prin efectul legii asigurarea agenţilor economici şi a persoanelor fizice nominalizate este

totală, dând posibilitatea la o selecţie a riscurilor şi la o dispersie optimă a acestora, ceea ce

determină un nivel mai redus al primelor de asigurare comparativ cu primele practicate de

asigurările facultative.

Deoarece nivelul indemnizaţiei se stabileşte în funcţie de valoarea cea mai mică a unei

asigurări, intervine necesitatea folosirii suplimentare a asigurării facultative, care garantează că

indemnizaţia poate fi cât mai aproape de valoarea reală a bunului şi a nivelului pagubei.

Asigurările facultative, spre deosebire de asigurările obligatorii acest tip de asigurare se

manifestă în virtutea contractului de asigurare încheiat între asigurător şi asigurat, solicitat de

asigurat în limita riscurilor asigurabile şi cu condiţia că acesta să achite primele datorate, la

termenele prevăzute.

Dacă asigurarea obligatorie nu este limitată de timp, asigurarea facultativă este valabilă

numai o anumită perioadă de timp, stabilită prin contractul de asigurare.

4. După riscurile cuprinse în asigurare, se clasifică astfel:

asigurarea împotriva riscurilor determinate de unele fenomene speciale ( incendiu,

explozie, mişcări seismice );

asigurarea împotriva fenomenelor naturale ( grindină, furtună, ploi torenţiale, inundaţii,

trăsnet ), care sunt specifice asigurării culturilor agricole, rodul viilor şi al pomilor;

asigurarea împotriva bolilor, epizotiilor şi accidentelor, practicate în cazul animalelor;

asigurarea împotriva avariilor şi a unor riscuri specifice pentru mijloacele de transport;

asigurarea împotriva evenimentelor ce pot apărea în viaţa oamenilor, cum ar fi: boli,

accidente, pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă;

asigurarea pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate

unor terţe persoane, prin accidente de muncă, accidente de autovehicule etc.

5. După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările se grupează în:

asigurări interne, în care părţile contractante au domiciliul în aceeaşi ţară, iar riscurile

se pot produce pe acelaşi teritoriu;

20


asigurări externe, atunci când părţile contractante nu sunt în acelaşi teritoriu sau

obiectul ( riscul asigurat ) se va afla şi se va produce pe teritoriul altei ţări.

6. După felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante

asigurările se grupează în:

asigurări directe prevăzute prin contractul de asigurare sau sub efectul legii;

asigurări indirecte ( reasigurări ), care se caracterizează prin raportul care există între două

societăţi de asigurare, din care una are calitatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurator.

Relaţia ( asigurări indirecte ) are la bază contractul de asigurare, fără ca între

reasigurător şi asigurat să existe un raport juridic. Deci, asigurarea indirectă reprezintă de fapt

o asigurare a asigurătorului, raport ce apare numai în cazurile societăţilor de asigurare.

1.6. Piața asigurărilor

Ca activitate economico-financiară, operaţiunile de asigurare - reasigurare se

realizează într-un cadru organizat numit piaţa asigurărilor, care în formă schematică este

prezentată alăturat:

Figura 1.6.1. Schema pieţei asigurărilor

Sursa: Angelescu Carmen, Asigurări și Reasigurări, București, 2006.

21

ASIGURĂTORI(Ofertanţi)

Societăţi de asigurare

Societăţi de asigurare-reasigurare

Asociaţii mutuale de asigurare

ASIGURAŢI(Cerere)

Agenţi economici

Instituţii publice

Organizaţii fără scop lucrativ

Persoane fizice


Ca parte a sistemului general de piaţă, piaţa asigurărilor subliniază faptul că în acest

spaţiu apare cererea ( care vine din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile, dornice

să încheie diverse tipuri de asigurări ) şi oferta de asigurare ( susţinută de organizaţii

specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu, şi capabile, sub raport financiar, să

desfăşoare o astfel de activitate ), ca raport între ofertant şi solicitant, susţinută de norme şi

legi. Ea este parte a pieţei mărfurilor, unde asigurătorul vinde serviciile sale, precum şi a pieţei

capitalurilor, prin fonduri puse la dispoziţie societăţilor comerciale bancare şi de credit.

Dimensiunea acestei pieţe speciale depinde de cererea de asigurare determinată pe de

o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi / sau juridice asigurabile şi asigurate,

iar pe de altă parte, de convingerea acestora în utilitatea asigurării prin instituţii specializate

(care exprimă oferta agenţilor economici asigurători ).

Dimensiunea pieţei

Elementul hotărâtor, care defineşte dimensiunea pieţei asigurărilor, îl constituie Cererea de

asigurare.

determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile,

iar pe de alta, de convingerea acestora de utilitatea asigurării mijlocite de organizaţiile

specializate;

se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta. Este posibil ca nu

toate persoanele care au solicitat oferte de la organizaţiile de asigurare să încheie contracte cu

acestea, fie pentru că nu găsesc convenienţa sperată, fie deoarece condiţiile solicitanţilor nu

sunt acceptate de către ofertanţi.

În final, mărimea pieţei de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre

care:

numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă;

numărul poliţelor active;

valoarea anuală a primelor de asigurare;

cuantumul sumelor asigurare în perioada de referinţă;

valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment dat.

Cererea de asigurare de persoane, bunuri şi de răspundere civilă vine din partea persoanelor

fizice, care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecţia lor şi a familiilor lor, precum şi din

partea unităţilor economice preocupate să ofere securitate salariaţilor lor în caz de accidente sau

boli profesionale.

Cererea de asigurări de bunuri şi de răspundere civilă vine din partea persoanelor juridice -

întreprinderi de tot felul, instituţii publice, organizaţii fără scop lucrativ etc., interesate în protejarea

22


activelor de care dispun împotriva pericolelor care le ameninţă şi a răspunderilor civile legale faţă de

terţi.

Oferta de asigurare este prezentată de:

societăţile comerciale de asigurare cu capital privat, de stat sau mixt;

organizaţiile mutuale de asigurare;

tontine.

Societăţile comerciale de asigurare:

indiferent de forma de proprietate, îşi desfăşoară activitatea potrivit legii, urmărind

realizarea de profit;

sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la:

mărimea capitalului social minim subscris şi vărsat;

mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma;

rezervele de prime şi / sau de daune pe care trebuie să le constituie;

modul de ţinere a evidenţei activităţii desfăşurate;

forma bilanţului şi a contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate

etc..

trebuie să respecte avizele şi normele organului de stat însărcinat cu supravegherea

asigurărilor.

Organizaţiile de asigurare de tip mutual

efectuează operaţii de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la

bază principiul mutualităţii;

urmăresc întrajutorarea membrilor lor, iar nu obţinerea de profit;

fiecare membru al unei organizaţii mutuale are o dublă calitate: de asigurat şi de

asigurător;

în calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun

de asigurare, cu contribuţia ce i-a fost stabilită. Din fondul astfel constituit, se acoperă

daunele suferite la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi se achită sumele

asigurate la asigurările de persoane. La finele anului, se procedează la regularizarea

contribuţiilor în funcţie de mărimea reală a daunelor şi, respectiv, a sumelor asigurate,

achitate ori rămase de plată, majorându-se sau diminuându-se, după caz.

În unele ţări, în cazul în care anumite organizaţii mutuale, ca de exemplu cele din

domeniul agriculturii, nu îşi pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare, pe seama

23


propriilor lor contribuţii, în completarea acestora primesc subvenţii de la stat ( este concludent în

acest sens exemplul Franţei, unde funcţionează astfel de organizaţii ).

Tontinele

aceste asociaţii îşi datorează denumirea bancherului italian, Lorenzo Tonti, din secolul al

XVII-lea, care le-a introdus în Franţa, după ce le-a experimentat în Italia;

sunt asociaţii constituite pentru o perioadă determinată de timp ( de exemplu 15 ani) , în

decursul căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală, care variază

în funcţie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociaţia, suma

rezultată din capitalizarea cotizaţiei de-a lungul anilor se împarte între membrii

supravieţuitori. Asociaţii asemănătoare se organizează şi pentru cazurile de deces.

În România, începând din anul 1991, activitatea de asigurare se desfăşoară prin:

societăţi de asigurare;

societăţi de asigurare - reasigurare;

societăţi de reasigurare, în condiţiile stabilite de lege.

În prezent pe piaţa românească a asigurărilor activează zeci de societăţi de asigurări ( la

data de 31.12.2008, în evidenţa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor erau înregistrate 49

societăţi de asigurare ), care au rezultate deosebite şi care prin activitatea lor susţinută au dus la

creşterea ofertei de asigurare ( tabelul 1.6.2 .)

Tabelul 1.6.2. Evoluţia numărului societăţilor de asigurări în perioada 1991 – 2008

Nr. crt Anul Număr societăţi

1 1991 4

2 1997 47

3 1998 64

4 1999 72

5 2000 73

6 2008 49

Sursa: INTERNET: www.csa - isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.

24


Prin intrarea în vigoare a Legii nr.403/2004 (în octombrie 2004) care a modificat şi

completat Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu

modificările şi completările ulterioare, clasificaţia asigurărilor de viaţă şi a asigurărilor

generale a fost aliniată pe deplin la directivele europene în domeniu. În consecinţă, în cursul

anului 2008, societăţile de asigurare şi-au reîncadrat produsele de asigurare conform noii

clasificaţii, proces care a influenţat ritmurile anuale de creştere înregistrate în 2008 la anumite

clase de asigurare.

Transformările climatice şi experienţa negativă prin care a trecut România, pe fondul

numeroaselor evenimente catastrofice produse, îşi vor pune amprenta asupra activităţii de

subscriere facultativă a riscurilor de catastrofe naturale, având în vedere faptul că atât

societăţile de asigurare, cât şi cele de reasigurare au devenit mult mai prudente în evaluarea şi

preluarea riscurilor. Totodată, prin implementarea noilor prevederi legale, va avea loc o

creştere a gradului de pregătire şi perfecţionare profesională a persoanelor angajate în

domeniul asigurărilor, cu efecte pozitive asupra calităţii serviciilor prestate şi a informaţiilor

furnizate consumătorilor de produse de asigurare.

Mai jos este prezentată diamica indemnizațiilor plătite în 2008 pentru asigurările

generale cât și reprezentarea grafică a acestora. De asemenea și primele brute subscrise de

către societățile de asigurări și ponderea lor pe piață cât și reprezentarea grafică.

Tabelul1.6.3.Dinamica indemnizațiilor brute plătite în 2008 pentru asigurările generale

ANUL

INDEMNIZAȚII BRUTE PLĂTITE PENTRU

ASIGURĂRILE GENERALE (RON)

CREȘTEREA NOMNALĂ

FAȚĂ DE ANUL ANTERIOR ( % )

RATA INFLAȚIE

( % )

CREȘTEREA REALĂ

FAȚĂ DE ANUL ANTERIOR ( % )

2004 779768,803 14,1

2005 1236598,529 58,58 9,3 42,5

2006 1661359,989 34,35 8,6 23,7

2007 2481961,116 49,39 4,8 42,4

2008 3090976,362 24,54 6,57 16,86

25


Grafic 1.6.4. Reprezentarea grafică a indemnizațiilor brute plătie în 2008 pentru

asigurările generale

Sursa: INTERNET, www.csa – isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.

Tabelul 1.6.5. Prime brute suscrise de societățile de asigurări în 2008 și ponderea lor în total piață.

Nr. Crt SOCIETATE

PRIME BRUTESUBSCRISE ( RON)

PONDEREA ÎN TOTAL PIAȚĂ ( % )

1 ALLIANZ - TIRIAC 1234429,06 17,2

2 ASIBAN 556160,387 7,75

3 ASIROM 628361,353 8,76

4 ASTRA 374182,933 5,21

5 BCR ASIGURĂRI 559976,34 7,8

6 BT ASIGURĂRI 273702,487 3,81

7 GENERALI 382129,323 5,33

8 ING ASIGURĂRI DE VIAȚĂ 501101,72 6,98

9OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP 883919,762 12,32

10UNITA VIENNA INSURANCE GROUP 474166,761 6,61

11 TOTAL 5868130,127 81,77

12 ALTE SOCIETĂȚI 1307659,572 18,23

13 TOTAL GENERAL 7175789,699 100

26

http://www.csa/


Grafic 1.6.6 Reprezenatrea grafică privind primele brute suscrise de societățile de asigurări în 2008 și ponderea lor în total piață.

Sursa: INTERNET, www.csa – isc.ro, Raport anual 2008 al CSA.

27

http://www.csa/


CAPITOLUL II

PRODUCŢIA AGRICOLĂ ȘI FORMELE DE RISC MANIFESTATE

2.1. Catastrofele naturale și implicații în activitățile din agricultură

Printre calamităţile naturale cele mai păgubitoare şi mai de temut, având o largă arie

de răspândire pe glob, se numără: furtunile, inundaţiile, seismele, seceta, incendiile şi

accidentele.

Pagubele pricinuite de furtuni, cicloane, vijelii, vârtejuri, sunt numeroase:

dezrădăcinări de pomi, distrugeri de recolte, ruperi de instalaţii, smulgeri de acoperişuri,

dărâmări de clădiri, moartea animalelor. Ca şi inundaţiile, aceste fenomene afectează întreaga

gospodărie a agricultorului, făcând să se resimtă multă vreme efectele financiare negative.

Furtuna şi inundaţiile produc pagube pe oriunde trece, pe porţiuni întinse din sate şi

oraşe, afectând atât populaţia de la sate cât şi de la oraşe.

Regimul ploilor este diferit de la ţară la ţară şi de la o regiune la alta. Cauzele acestor

diferenţe se regăsesc în poziţia geografică şi microclimatul local.

Inundaţiile

Se produc, de regulă, primăvara în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii

bruşte a zăpezii ori a gheţii, şi vara în regiunile cu climat tropical ori musonic.

Precipitaţiile sub formă de averse, ca şi ploile liniştite de lungă durată, cele cazute pe

terenuri impermeabile ori în pantă abruptă conduc, de asemenea, la ieşirea râurilor din matcă

şi la revărsarea lor.

Fisurarea digurilor, ruperea barajelor, blocarea unor cursuri de apă cu trunchiuri de

copaci, crengi, pietre şi alte aluviuni provoacă inundaţii extrem de păgubitoare.

Seceta

Indiferent de forma pe care o îmbracă - afectează puternic activitatea economică şi

prin acestea, pericliteză însăşi viaţa oamenilor şi a animalelor, pe întinse zone geografice.

Întreruperea procesului vegetativ, din cauza insuficienţei sau a lipsei totale a

precipitaţiilor şi, sau temperaturilor atmosferice ridicate, conduce la:

diminuarea sau la compromiterea întregii recolte din zonele calamitate;

înfometarea populaţiei care provoacă degradarea biologică a organismului uman;

28


accentuarea mortalităţii generale şi în special a celei infantile;

diminuarea rezervelor de apă din bazinele de acumulare, râuri şi pânză freatică, cu

consecinţe nefaste asupra consumului populaţiei, aprovizionării industriei funcţionării

centralelor hidroelectrice, desfăşurării normale a navigaţiei fluviale.

Pe un plan mai general, seceta influentează negativ marimea produsului intern brut,

echilibrul balanţei comerciale şi pe cel al balanţei de plăţi.

Grindina

Este un fenomen meteorologic care însoţeşte de multe ori ploile şi în special furtunile.

Caracteristica acestui fenomen este că plouă cu mici particule de gheață de diferite dimensiuni

și forme. În general, grindina produce stricăciuni dacă diametrul particulelor este mai mare de

3 mm. Căderile de grindină, însoţite de vijelie ori furtună, care distrug culturile de câmp, viţa

de vie, pomii fructiferi, avariază clădirile și autovehiculele, se dovedesc a fi extrem de

păgubitoare.

În țara noastră, grindina este un fenomen care se manifestă frecvent în numeroase

regiuni, distrugând culturi agricole abia răsărite sau aflate în prag de recoltare, viţa de vie,

pomi fructiferi, acoperişurile caselor ( mai ales cele din şindrilă și ţiglă ), precum si multe alte

bunuri.

Figura 2.1.1. Sezonul critic şi frecvenţa de producere a fenomenelor de furtună,

grindină şi ploaie torenţială din sezonul activ de vegetaţie al culturilor agricole.

Sursa: „Mic atlas de risc agroclimatic” ediţia 2004, INMH Bucureşti.

29


Frigul, îngheţul și furtunile de zăpadă perturbă adesea viaţa economică și provoacă

importante pagube materiale.

2.2. Fonduri ce pot fi alocate în sistemul asigurărilor agricole

Există forme variate de constituite a fondurilor băneşti de care societatea are nevoie în

caz de producere a unor calamităţi naturale sau accidente.

Acestea pot îmbraca diferite forme:

Formarea și utilizarea de fonduri prin autoasigurare (autoprotecţie);

Formarea și folosirea unor fonduri centralizate de rezervă;

Constituirea și folosirea fondurilor de asigurare propriu-zise;

Fondul de protejare a asiguraților;

Fondul de protecţie a victimelor străzii;

Fondul naţional pentru protejarea producătorilor agricoli.

Pentru asigurările agricole există un fond de protejare a producătorilor agricoli dupa

cum urmează:

Fondul naţional pentru protejarea producătorilor agricoli

Se constituie din iniţiativa Ministerului Agriculturii pentru asigurarea culturilor

agricole şi a efectivelor de animale, împotriva factorilor naturali de risc ( calamităţilor

naturii );

Sursele de constituire a fondului sunt:

0,5 % din veniturile realizate din vînzarea bunurilor și serviciilor de către agenţii

economici, pe întreaga economie națională;

1 % din primele brute încasate anual de toate societăţile de asigurări din ţară;

5 % din suma drepturilor de redevenţă încasate de Agenda Domeniilor Statului:

Cotizaţia percepută de la producatorii agricoli pentru înscrierea ca membri la fond și

taxa anuală calculată în funcţie de valoarea asigurată;

Donaţii, contribuţii, ale unor persoane fizice şi juridice;

Cota de 10% din cuantumul anual al taxelor vamale aferente importurilor de produse

agroalimentare;

Cota de 10% din volumul accizelor aferente băuturilor alcoolice şi tutunului;

30


Valoarea taxelor încasate din eliberarea avizelor sanitar-veterinare şi fitosanitare

pentru operaţiunile de import-export.

În situaţii excepţionale, când acţiunea fenomenelor naturale se desfăşoară pe zone

întinse, provocând pagube economico-sociale majore, se poate utiliza o sumă din bugetul

statului, nominalizată în mod expres prin hotărâre a Guvernului.

2.3. Riscuri ce pot fi asigurate în sistemul de producție agricolă ( sistemul

animal și vegetal )

Agricultura continuă să se confrunte cu riscuri climatice care, în ultima perioadă de

timp, au dobândit o frecvenţă şi intensitate de manifestare, necunoscute anterior.

În România, se cunosc, fiind larg mediatizate, dezastrele provocate agriculturii ( şi nu

numai ) de grindină, ploi torenţiale, cu efectele lor indirecte, respectiv revărsări de râuri –

inundaţii, alunecări de terenuri ( primavară – toamnă ), de secetă excesivă din ultimii ani, de

temperaturile deosebit de scăzute, sub limita de rezistenţă biologică a culturilor şi plantaţiilor

( iarna ).

În condiţiile unei economii libere, nedirijate, orice investiţie personală este sub semnul

riscului şi al incertitudinii, cu atât mai mult în agricultură, unde datorită problemelor specifice

ale procesului de producţie - durata lungă a ciclului de producţie, rotaţia lentă a capitalului,

rata profitului mult mai redusă comparativ cu alte ramuri economice - se impune o adevarată

protecţie a investiţiilor.

Asigurările agricole, care prezintă un specific aparte, s-au bucurat începând cu anul

agricol 2002/2003 de efectele Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor. În caz de

calamităţi naturale în agricultură, menită să asigure o protecţie sporită producătorilor agricoli,

să-i sprijine material pentru a-i încuraja să-şi protejeze patrimoniul prin asigurare. Practic, la

ora actuală nu mai există fenomen natural nociv pentru culturile agricole, care să nu fie

acoperit prin asigurare.

Asigurarea animalelor

În ţara noastră, protecţia animalelor prin asigurare se realizează pe baze contractuale:

sunt asigurate animalele aparţinând persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma

de proprietate, cu domiciliul, sediul sau rezidenţa în România;

31


asiguratorul mai asigură animalele primite în folosinţa de persoane juridice şi care

aparţin altor persoane juridice;

animalele primite spre creştere sau îngrășare de persoane fizice şi juridice, pe baza de

contracte încheiate cu persoane juridice.

Obiectul asigurării

Sunt primite în asigurare:

bovinele în vârsta de şase luni şi peste;

porcinele de şase luni şi peste;

porcinele aflate în îngrăşătorii aparţinând persoanelor juridice având o greutate de cel

putin 40 de kg, indiferent de vârstă;

ovinele şi caprinele de un an şi peste;

cabalinele în vârsta de 1-15 ani;

păsări;

peşti;

stupi de albine.

Nu pot fi asigurate:

animalele aflate în gospodăriile care nu respectă regulile zooigienice şi sanitar

veterinare de îngrijire, hrănire, întreţinere şi folosire a animalelor, din care cauză

animalele sunt ameninţate de îmbolnăvire sau pieire;

animalele bolnave, inclusiv rahitice, istovite, schilodite, oarbe, cele care au suferit un

accident ce poate duce la pieirea lor, cele din localităţile în care s-a stabilit carantină,

precum şi animalele la care s-a făcut examinarea pentru tuberculoză, bruceloză sau

leucoză bovină şi reacţia a fost pozitivă.

Animalele se asigură pentru sumele propuse de asigurat, la stabilirea cărora se ţine

seama de următoarele criterii:

la animalele aparţinând persoanelor fizice, suma asigurată nu poate depăşi valoarea de

pe piaţa locală a animalelor respective. În caz de daună, din despăgubiri asiguratorul

deduce franşiza stabilită ( în procente, în raport cu suma asigurată );

la animalele de rasă comună, aparţinând persoanelor juridice, suma asigurată nu poate

depăși valoarea de pe piaţă locală a animalelor în cauză;

la porcinele din îngrăşătorii, aparţinând persoanelor juridice, suma asigurată se

stabileşte pe baza greutăţii medii a animalelor şi a preţului de achiziţie al cărnii în viu,

practicat de către societăţile comerciale de industrializare a cărnii;

32


la animalele de reproducţie, procurate din import de către persoane juridice, precum şi

la cele de rasă de provenienţă indigenă, asigurarea se poate încheia la sume

corespunzătoare valorii de procurare ori celei de inventar a animalelor respective.

Animalele dintr-o gospodărie se primesc în asigurare numai pentru o sumă egală

pentru fiecare animal din aceeaşi grupă de vârstă şi de rasă.

Despăgubirea

Se acordă despăgubiri în cazurile de pieire a animalelor asigurate în urma:

bolilor, inclusiv sub formă de epizooții;

accidentelor;

sacrificării ( în anumite condiţii );

scoaterii acestora din gospodărie pentru combaterea anemiei infecţioase.

Pagubele produse ca urmare a sacrificării animalelor se acoperă de către asigurator,

dacă această măsură s-a luat:

în baza dispoziţiilor date de autorităţile publice competente în vederea prevenirii şi

combaterii epizooţiilor;

în urma unei boli incurabile care exclude utilizarea pe mai departe a animalului;

în urma unei boli care duce în mod cert la moartea animalului;

în cazul în care animalul a suferit un accident ce duce în mod cert la moartea acestuia.

În cazurile de pieire şi, respectiv, de sacrificare a animalelor ca urmare a bătrâneţii

asociate cu diferite boli, se acordă despăgubiri numai dacă principala cauza a pieirii

animalului sau a sacrificării acestuia a fost boala respectivă.

Nu se acordă despăgubiri în cazurile în care:

animalele au pierit din cauza bătrâneţii, au fost tăiate din motive de ordin gospodăresc,

din cauza lipsei de productivitate, a scăderii capacităţii de muncă ori de reproducţie;

animalele au fost tăiate din iniţiativa asiguratului, fără ca acestea să fi prezentat semne

de boală şi fără să fi existat o dispoziţie de sacrificare dată de organele în drept;

animalele au fost tăiate din dispoziţia organelor veterinare numai ca urmare a faptului

că au reacţionat pozitiv la tuberculinare sau că au fost depistate, prin examen

serologic, ca fiind bolnave de bruceloză ori au fost depistate, prin examen hematologic

sau prin alte examene de laborator, ca fiind bolnave de leucoză bovină, fară ca boala

să fi fost constatată pe baza semnelor clinice evolutive şi că aceasta să fi pus în pericol

iminent viaţa animalelor;

33


animalele ce trebuiesc tăiate ( sau carnea animalelor tăiate ) sunt predate societăţilor

comerciale de industrializare a cărnii sau altor agenţi economici de valorificare a

cărnii;

animalele au pierit din lipsă totală de furaje sau ca urmare a unei furajări insuficiente

cantitativ sau calitativ, indiferent de cauzele care au pricinuit lipsa de furaje din gospodărie;

pieirea animalelor a fost produsă de operaţii militare în timp de război;

cadavrele animalelor sau resturile lor au fost distruse sau îngropate înainte de

examinarea lor de către organele în drept.

Despagubirea de asigurare nu poate depăși suma la care s-a încheiat asigurarea, nici

cuantumul pagubei şi nici valoarea animalului din momentul producerii riscului asigurat.

Cuantumul pagubei - valoarea animalului ce se despăgubeşte, din care s-a scăzut

valoarea recuperărilor.

Valoarea animalului ce se despăgubeşte înseamnă:

valoarea, la data producerii riscului asigurat, pe piaţa locală, a unui animal sănătos de

aceeaşi specie, rasă, sex, vârstă, stare de întreţinere şi productivitate, pentru toate animalele

pierite;

valoarea stabilită în funcţie de greutatea brută în viu, şi de preţurile de contractare

practicate.

La stabilirea cuantumului pagubei se ține seama de valoarea recuperărilor: carne, piele,

organe, coarne, copite, păr, lână etc.

La calcularea despăgubirilor, cheltuielile făcute de asigurat în vederea prevenirii sau

micşorării pagubei ( taxe de consultaţie, costul medicamentelor, taxe de sacrificare etc. ) nu se

iau în considerare.

Asiguratorul nu acordă despăgubiri în cazurile în care paguba s-a produs sau s-a mărit:

la asigurările încheiate cu persoane juridice - din culpa unui membru din conducerea

persoanei juridice care lucrează cu asiguratul în această calitate; la asigurările

încheiate cu întreprinzători particulari - din culpa unui membru din conducere, lucrând

în această calitate, sau a oricărui alt prepus al asiguratului;

la asigurările încheiate cu persoane fizice - din culpa asiguratului sau a oricărei

persoane fizice majore care, în mod sistematic, locuieşte şi gospodăreşte împreună cu

asiguratul.

Primele de asigurare anuale

Sunt stabilite de asigurator, în procente faţă de suma asigurată pe specii, rase şi grupe

de vârstă de animale.

34


Răspunderea asiguratorului începe:

în caz de accident, dacă pieirea sau tăierea animalului a avut loc după cinci zile de la

expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de

asigurare;

în caz de boală, dacă pieirea, tăierea sau scoaterea animalelor din gospodărie pentru

combaterea anemiei infecţioase a avut loc dupa 60 de zile de la expirarea zilei în care

s-au platit primele şi s-a întocmit contractul de asigurare.

Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care

s-a încheiat asigurarea.

Asigurarea facultativă globală:

se încheie pentru efectivele mari de animale pe care le deţin societăţile comerciale

pentru producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice,

societăţile agricole şi asociaţiile agricole;

asigurarea globală se încheie fără termen şi include toate animalele din aceeaşi specie,

care au împlinit vârsta de cuprindere în asigurare;

primele de asigurare sunt fixe, pe specii și grupe şi se achită trimestrial, pe cap de

animal, în funcție de numărul animalelor din specia asigurată, existența la finele

trimestrului precedent celui în care se face calcularea primelor;

în cazul în care numărul animalelor existente la sfârşitul trimestrelor prezintă

modificări esenţiale faţă de cel prevăzut, se procedează la regularizarea primelor;

contractul de asigurare se reziliază, fără restituirea primelor, în cazul în care sumele

datorate de unitatea asigurată, cu titlu de primă, nu au fost achitate la scadenţă şi nici

în perioada de păsuire;

asiguratorul acordă despăgubiri numai în cazurile în care unităţile asigurate sunt cu

primele achitate la zi şi numai cu condiţia plăţii, în prealabil, a ratei de primă în al

carei termen de păsuire s-a produs evenimentul asigurat;

despăgubirile se acordă în limita sumelor asigurate, ţinând seama de rasă, sexul şi

vârsta animalului la data producerii evenimentului asigurat;

pentru aceeaşi specie de animale nu pot fi valabile, în acelaşi timp, atât asigurarea

obişnuită, cât și cea globală;

asigurare facultativă globală o pot încheia şi crescătorii de animale, persoane fizice,

dar numai pentru bovine. Aceasta se poate încheia pentru 2-10 bovine, pe o perioadă

de 6 luni sau un an, cu prime unice, care se achită anticipat. Despăgubirea se stabileşte

35


în limita sumelor asigurate, ţinându-se seama de rasă, sexul şi vârsta bovinei la data

producerii evenimentului asigurat;

dupa fiecare caz de pagubă, suma totală asigurată se reduce cu suma acordată cu titlu

de despăgubire. Bovinele rămase şi cele intrate în gospodărie după producerea

evenimentului asigurat sunt asigurate în continuare, până la expirarea asigurării,

pentru suma totală asigurată astfel redusă.

În cazul în care un asigurat are încheiată o asigurare a bovinelor, acesta poate încheia

şi asigurări obişnuite pentru bovinele existente în gospodărie care depăşesc numărul prevăzut

pentru asigurarea globală. De asemenea, suma totală asigurată, redusă cu despăgubirile

acordate poate fi completată printr-o asigurare obişnuită.

Asigurarea culturilor agricole, obiectul asigurării:

Societăţile specializate în asigurări agricole încheie contracte de asigurare, cu persoane

fizice, asociaţii agricole, societăţi comerciale agricole și regii autonome, pentru:

culturi agricole;

rodul viilor;

rodul pomilor;

rodul hameiului.

Despăgubirea

Asigurarea acoperă urmatoarele riscuri:

la culturile agricole - grindina, îngheţul târziu de primavară şi / sau îngheţul timpuriu

de toamnă, efectele directe ale ploilor torenţiale, prabuşirile sau alunecările de terenuri

cultivate, incendiul provocat de descărcări electrice, precum şi efectul furtunii pe

terenurile nisipoase;

la rodul viei, al pomilor şi al hameiului - fenomenele de mai sus, precum și furtuna.

În ceea ce priveşte riscurile asigurate, unele societăţi acceptă, ca riscuri asigurate, în

plus faţă de cele enumerate mai sus:

furtuna;

uraganul;

incendiul.

Societăţile în cauză nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:

diminuare producţiei din cauza nerespectării regulilor agrotehnice;

acumulări, băltiri sau revărsări de ape provenite din topirea zăpeziior, ploi de durată,

infiltraţia apelor, ridicarea nivelului pânzei freatice;

revărsarea apelor Dunării;

36


operaţii militare în timp de război.

Asigurarea acoperă pagubele, la valoarea producţiei, suferite prin pierderi cantitative,

cum ar fi:

la cereale - pierderile de boabe;

la sfecla de zahăr - pierderile de rădăcini sau de sămânţă, în funcţie de obiectivul

urmărit de asigurat;

la in şi la cânepă - pierderile de fuior sau de sămânţă, după caz;

la cartofi - pierderile de tuberculi etc.

Excepţie de la această regulă fac culturile de tutun, la care asigurarea acoperă şi

pierderile calitative provocate de grindină.

Asigurarea se poate încheia oricând în timpul anului şi este valabilă pentru anul agricol

în curs sau pentru anul calendaristic, după cum părţile au convenit.

Durata asigurării

Unele societăţi preferă contractele anuale, în timp ce altele lasă la atitudinea

asiguratului posibilitatea de a opta fie pentru contracte anuale, fie pentru contracte pe termen

de trei ani.

În ipoteza opţională, sunt utilizate următoarele soluţii:

la asigurarea pausală a arabilului, contractele se încheie pentru o perioada de trei ani;

la asigurarea obişnuită a culturilor agricole, a rodului viei, a pomilor şi a hameiului,

există două alternative: contractul se poate încheia fie pentru o perioadă de minimum

trei ani, fie anual.

La asigurarea obişnuită anuală se percepe un adaos de primă, faţă de prima percepută

la asigurarea multianuală.

În sistemul de asigurare pausală a terenului arabil se pot asigura culturile agricole de

pe întreaga suprafaţă arabilă a asiguratului, cu unele excepţii:

loturile de hibridare;

culturile semincere;

tutunul;

via;

pomii fructiferi şi hameiul.

Aceste culturi pot fi însă asigurate separat în cadrul asigurării obişnuite. La asigurarea

obişnuită a culturilor suma asigurată se stabileşte de asigurat, în limitele agreate de asigurator

şi care sunt diferenţiate, în funcţie de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură.

37


La asigurarea pausală a terenului arabil, suma asigurată este fixă pe hectar. Dacă la

producerea riscului asigurat se dovedeşte că suma asigurată la o anumită cultură a fost

stabilită la o valoare mai mare decât cea reală, asiguratorul este obligat să acopere dauna

produsă la nivelul pagubei reale, nu la cel al sumei asigurate. În situaţia inversă, dacă suma

asigurată a unei culturi este mai mică decât valoarea reală a acesteia, asguratorul are obligaţia

să acopere numai acea parte din pagubă înregistrată, care se scrie în limitele sumei asigurate.

Prima tarifară la culturile agricole, rodul viei, al pomilor şi al hameiului ( la 100 de lei

suma asigurată ) este stabilită de asigurator, pe grupe tarifare şi pe categorii de judeţe, în

funcţie de:

specificul culturii;

gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asiguraţi;

evoluţia daunelor provocate de respectivii factori în zona respectivă;

felul asigurării.

La asigurarea pausală a terenului arabil, prima tarifară este stabilită pe zone indiferent

de culturile – agricole , în sume fixe pe hectarul de teren arabil cuprins în asigurare.

În cazul contractelor multianuale, la asigurarea obişnuită a culturilor, asiguratorul

practică un sistem de prime bazat pe principiul Bonus - Malus.

Potrivit acestui sistem, în primul an de asigurare prima este de 10 / 10 ( prima este la

nivelul integral, stabilit pentru cultură şi zona în cauză ). Dacă o cultură rămâne doi ani

consecutivi fară daune şi despăgubiri, începând din cel de-al treilea an şi următorii, prima

integrală se reduce cu câte o zecime. Ca urmare, la un contract pe cinci ani, prima se poate

deduce, în ultimul an al contractului, la 7 / 10.

Invers dacă într-un an se înregistrează o pagubă ce trebuie despăgubită, prima pentru

anul urmator se majorează cu o zecime. În cazul daunelor repetate an de an, prima poate

ajunge, la un contract pe cinci ani, la nivelul maxim de 14 / 10, faţă de prima integrală.

Aşadar, în anii în care a beneficiat de reduceri de primă asiguratul s-a aflat în Bonus,

iar în cei în care a suportat majorări - în Malus.

La asigurarea pausală a terenului arabil, în cazul în care asiguratul, în perioada de timp

contractată ( de minimum trei ani ), nu înregistrează pagube provocate de riscurile asigurate şi

care se acoperă de asigurator, societatea îi acordă o primă pentru lipsa de daune ( de 10% din

prima integrală, pentru primul an liber de daune, de 20% pentru cel de-al doilea an şi de până

la 30 % pentru cel de-al treilea an şi următorii liberi de daune ).

38


Invers, dacă într-un an, în cadrul perioadei contractate, asiguratul înregistrează o daună

ce trebuie despagubită de asigurator, sistemul de prime se anulează, iar prima datorată pentru

anul următor se stabileşte la nivelul integral.

Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea culturilor şi a rodului viilor în

momentul producerii riscului asigurat, precum şi de valoarea pagubei probabile; ea nu poate

depăşi valoarea producţiei probabile, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată.

Prin cuantumul pagubei se întelege:

în cazul pagubelor totale la culturile de pe terenuri care au fost sau urmează a fi

reînsămânţate ori replantate cu aceleaşi sau cu alte culturi, precum şi în cazul

pagubelor parţiale la culturi - valoarea producţiei probabile la ha, corespunzătoare

gradului de distrugere din riscuri asigurate;

în cazul pagubelor totale la culturile de pe terenurile care nu au fost sau nu urmează a

fi reânsămanţate ori replantate, inclusiv în cazul pagubelor totale la rodul viilor şi la

hamei - valoarea producţiei probabile la ha, corespunzatoare gradului de distrugere din

riscuri asigurate, diminuată cu o cotă de 20 % reprezentând cheltuielile medii de

recoltare neefectuate.

Valoarea producţiei probabile pe ha se stabileşte prin înmulţirea producţiei medii,

realizate la ha în ultimii trei ani cu recolte normale, cu suma maximă ce se poate asigura de

fiecare kg.

La culturile agricole şi la rodul viilor distruse sau vătămate atât de riscuri asigurate, cât

şi de alte cauze, se despăgubeşte numai paguba aferentă riscurilor asigurate.

În cazul în care suprafeţele de culturi agricole distruse urmează a fi reînsămânţate sau

replantate, se ia în considerare gradul de distrugere numai pentru pagubele produse de riscuri

asigurate.

Gradul de distrugere - se stabileşte prin numărarea plantelor, în medie pentru

întregul lan ( întreaga parcelă ), dacă culturile au fost uniform calamitate pe întreaga

suprafaţă, sau pentru porțiuni uniform calamitate din lanul ( parcela ) respectivă.

Se alege un număr de parcele sau rânduri de probă, de pe care se numară plantele

rămase nevătămate, plantele distruse ori vătămate de riscuri asigurate şi separat cele distruse

sau vătămate de cauze necuprinse în asigurare;

Se stabileşte numărul mediu de plante pe metru pătrat sau liniar;

Se raportează numărul plantelor distruse ori vătămate de riscuri asigurate la numărul

total al plantelor existente înainte de producerea riscului asigurat şi se obţine asttel

gradul de distrugere.

39


Recolta de pe parcelele sau rândurile de probă se stabileşte prin cântărire, iar pe baza

rezultatelor astfel obţinute se calculează producţia medie pe ha de pe terenul care are cultura

distrusă sau vătămată, din care se scade cantitatea corespunzătoare excesului de umiditate fără

de stas. La rodul viilor şi la hamei, se alege un număr de butuci de probă, la care se stabileşte

producţia medie pe butuc. Dacă cultura a fost distrusă sau vătămată atât de riscuri asigurate

cât şi de cauze necuprinse în asigurare, se stabileşte separat gradul de distrugere din cauze

necuprinse în asigurare, care se scade din gradul de distrugere. În felul acesta, se obţine gradul

de distrugere din riscuri asigurate.

Constatarea şi evaluarea pagubelor se efectuează de către inspectorii de daune, în

prezenţa asiguraţilor sau a reprezentanţilor acestora.

Asigurarea intră în vigoare de la expirarea zilei în care s-au plătit primele şi s-a

întocmit contractul de asigurare.

Răspunderea asiguratorului începe după intrarea în vigoare a asigurării, la date diferite

în funcţie de momentul în care riscul asigurat poate începe să producă pagube bunului

asigurat.

Răspunderea asiguratorului încetează:

din momentul recoltării ( secerişului, culesului, scoaterii radăcinilor şi tuberculilor );

la culturile a caror recoltă se treieră, răspunderea asiguratorului pentru pagubele

produse de incendiu încetează din momentul în care recolta a fost treierată;

la struguri, fructe şi hamei - din momentul culesului;

la furaje pentru masa verde şi la fân - din momentul tăierii lor.

Pentru culturile agricole, rodul viilor, al pomilor şi a hameiului, distruse ori vătămate

după încheierea asigurării, dar înainte de începerea răspunderii asiguratorului, respectiv

înainte de intrarea în vigoare a asigurării, primele de asigurare plătite, aferente lanului sau

parcelei având culturile distruse ori vătămate, se restituie integral.

Asiguraţii sunt obligaţi să-şi întreţină culturile în bune condiţii, cu respectarea

regulilor agrotehnice, şi să ia măsuri pentru prevenirea distrugerii ori vătămării culturilor

agricole şi rodului viilor, al pomilor şi a hameiului, precum şi pentru limitarea pagubelor,

respectiv pentru salvarea culturilor rămase, prin îngrijirea lor suplimentară. Totodată,

asiguraţii trebuie să înştiinţeze în scris asiguratorul despre distrugerea sau vătămarea

culturilor, a rodului viilor, pomilor şi a hameiului în termen de cel mult cinci zile de la data

producerii riscului asigurat.

40


CAPITOLUL III

LEGISLAŢIA ŞI FORMELE DE INTERVENŢIE A STATULUI ÎN

SISTEMUL ASIGURĂRILOR DIN AGRICULTURĂ

3.1. Reglementarea legislativă pentru asigurările agricole

Cadrul legal îl reprezintă Legea nr. 381 privind acordarea de despăgubiri pentru riscuri

catastrofale. Legea a fost iniţiată în 1994 după modelul legislativ italian, dar a fost adoptată în

2002 într-o altă formă decât cea iniţială, dar, din păcate, nu s-a pus în aplicare mai devreme.

Acest lucru a fost în detrimentul societăţilor de asigurare, deoarece, în 2003, au existat

mari întârzieri în plata despăgubirilor către producători şi alte întârzieri în decontările cu

societăţile de profil pentru primele de asigurare. Procesele de producţie s-au reluat cu

întârziere, fapt pentru care au fost învinuite societăţile de asigurare. În lege existau două

principii de funcţionare: pentru riscuri catastrofale şi pentru riscuri obişnuite. Cu toate

acestea, există multe exprimări confuze care trebuie rectificate. De asemenea, ar trebui să fie

menţinut principiul subvenţionării deoarece este o practică obişnuită în toate ţările cu un

sistem de asigurări dezvoltat pentru că mulţi producători nu au posibilitatea de a plăti primele.

Există şi o prevedere legată de colaborarea ministerului cu Agenţia Naţională de

Meteorologie şi Hidrologie care ar trebui să fie detaliată, astfel încât, pe baza monitorizării

riscului, companiile de asigurare să poată practica o politică de primă corectă şi echitabilă atât

pentru ele, cât şi pentru asiguraţi. Prima era subvenţionată de către Ministerul Agriculturii, dar

aceste subvenţii veneau târziu, afectând bugetul societăţilor, dar în 2007 acestea nu s-au mai

acordat.

De asemenea, pentru a se evita eventualele neînţelegeri ar trebui păstrată, în cadrul

primăriilor, o evidenţă a pagubelor plătite, deoarece au existat situaţii când unii proprietari nu

au fost despăgubiţi sau producătorii mai mari au fost favorizaţi.

Când ne referim la riscuri obişnuite, vorbim despre acele evenimente care acţionează

pe arii restrânse şi care au o distribuţie aleatorie şi imprevizibilă. Pentru ca asiguraţii să fie

despăgubiţi, aceştia trebuiau să demonstreze că au încheiat o poliţă la un asigurator agreat de

41


Ministerul Agriculturii, care să cuprindă riscurile asigurate. Constatarea se făcea de către

reprezentantul legal al ministerului împreună cu inspectorul de daune al societăţii la care era

încheiată poliţa.

Actele normative privind asigurările agricole din România.

Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în

agricultură;

Ordin nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură;

Ordin nr. 444/2002 pentru stabilirea culturilor agricole și speciilor de animale, păsări,

familii de albine și pești pentru care se subvenţionează primele de asigurare pentru

factorii de risc asiguraţi.

Conform prevederilor Legii nr.381/2002 sunt considerate calamități naturale pierderile

cantitative și calitative de recolte produse printr-o manifestare distructivă a unor fenomene

naturale.

Fenomenele naturale care generează calamităţi naturale sunt:

seceta excesivă, persistența în timp și care afecteaza terenurile neirigate;

inundațiile din revărsari de râuri sau de alte ape curgătoare și ruperi de baraje;

ploile abundente și de durată;

temperaturile excesiv de scazute, sub limita de rezistență biologică a plantelor;

stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal;

topirea bruscă a zapezilor care provoacă inundații;

revarsări de râuri și băltiri;

uraganul;

alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse.

Bolile plantelor de cultură, care în condiţii favorabile generează calamităţi naturale ( la

cultura de grâu - Erysiphe spp; Septoria spp; Puccinia spp; Fusarium spp; la cultura de

floarea-soarelui - Sclerotinia sclerotiorum; Phomopsis - Diaporthe helianthi; la viţa de vie -

Plasmopara viticola; la pomi fructiferi – Erwinia amylovora ).

Bolile animalelor:

bolile din lista A a Oficiului Internațional de Epizootii ( febra aftoasă, stomatită

veziculoasă, boala veziculoasă a porcului, pesta bovină, pesta micilor rumegătoare,

pleuro - pneumonia contagioasă bovină, dermatită virală nodulară, febra văii de Rift,

42


Bluetongue, variola ovină și caprină, pesta africană a calului, pesta porcină africană,

pesta porcină clasică, pesta aviară și pseudopesta aviară );

bolile din lista B a Oficiului Internațional de Epizootii, ca encefalopatiă spongiformă

bovină și scrapia.

Factori de risc ale societăţilor de asigurare - reasigurare:

îngheţuri târzii de primăvară;

grindină;

ploi torenţiale;

furtună / vijelie;

incendii;

alunecări și prăbușiri / surpări de terenuri cultivate;

îngheţuri timpurii de toamnă.

Schimbări preconizate în anul 2009

Reluarea subvenţionării primelor de asigurare pentru anul 2009, nivelul se stabilește

prin HG;

Stabilirea culturilor și a speciilor de animale ale căror prime de asigurare urmează să

fie subvenţionate, prin Ordin al Ministrului Agriculturii;

Modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, aprobate prin

OMAPDR nr.419/2002;

Notificarea legii nr. 381/2002 la Comisia Europeana în aprilie, în vederea prelungirii

aplicabilităţii și după anul 2009.

Prevederi europene:

Regulamentul Comisiei nr.1857/2006

Prin ajutor de stat se pot acorda:

ajutoare pentru pierderi cauzate de fenomene meteorologice;

nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale;

ajutoare pentru plata primelor de asigurare;

dezastrele naturale sunt : cutremurele, avalanşele, alunecările de teren și inundațiile;

fenomenele meteorologice nefavorabile : grindina, înghețul, ploaia, zăpada sau seceta,

în condițiile în care pierderile înregistrate sunt de peste 30% și pot fi asimilate

dezastrelor naturale .

Ajutoare pentru pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile:

nu pot depăși 80 % din reducerea venitului rezultat din vânzarea produsului urmare a

producerii fenomenului nefavorabil;

43


venitul rezultă din înmulțirea producției obținute cu prețul mediu de vânzare din anul

respectiv;

reducerea venitului se calculează prin scăderea din venitul mediu realizat în ultimii trei

ani a venitului din anul în care s-a produs fenomenul;

reducerea venitului constituie valoarea maxima a pierderilor eligibile pentru ajutor;

din valoarea maximă a pierderilor eligibile se scade orice sumă, primită în cadrul unui

regim de asigurare;

fenomenul meteorologic nefavorabil trebuie recunoscut oficial de catre autoritățile

publice;

ajutorul este redus cu 50 % pentru producătorii care nu au subscris o poliţă de

asigurare, pentru riscurile cele mai frecvente, care să acopere 50 % din producție sau

venit mediu annual.

De la 1 ianuarie 2011, ajutoarele pentru pierderile cauzate de secetă pot fi plătite

numai de un Stat Membru care a pus în aplicare Directiva 2000/60 CE a Parlamentului

European și a Consiliului în ceea ce privește agricultura și care asigură recuperarea costurilor

serviciilor legate de utilizarea apei în sectorul agricol prin plata unei contribuții adecvate de

către sectorul în cauză.

Ajutoare pentru plata primelor de asigurare.

nu pot depăși 80 % din costul primelor de asigurare, în cazul în care polița prevede

numai acoperirea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot

fi asimilate dezastrelor naturale;

50% din costul primelor de asigurare, în cazul în care polița prevede acoperirea

pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate

dezastrelor naturale și a altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice și / sau

pierderile cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor.

44


CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURĂRILE AGRICOLE ( SISTEMUL

VEGETAL ) ÎN CADRUL SC OMNIASIG VIG SA

4.1. Date generale despre SC Omniasig Vig SA

SC OMNIASIG SA, și-a început activitatea în 1995 având o singură sucursală şi 12

angajaţi. În 2005, Omniasig a devenit membru al unuia dintre cele mai importante grupuri de

asigurări din Europa Centrală şi de Est, Vienna Insurance Group. Număra peste 260 de

sucursale, agenţii şi puncte de vânzare iar echipă este formată din aproximativ 1700 de

angajaţi cu carte de muncă şi peste 12,000 de agenţi la nivel naţional. Omniasig se constituie

astăzi într-unul din reperele importante ale industriei asigurărilor din România, cu o cifră de

afaceri care o situează în piaţă de profil pe poziţia a două.

Potrivit reprezentanţilor Omniasig, pe parcursul întregului an 2008, compania a avut

că obiectiv prioritar îmbunătăţirea portofoliului prin creşterea din ce în ce mai accentuată a

ramurilor non-auto. Aceeaşi importanță va fi acordată acestui obiectiv şi în 2009. Activitatea

de marketing s-a dezvoltat în sensul atingerii unor noi segmente de piaţă, atât în zonă de

retail, cât şi în cea corporate. În acest scop, au fost diversificate şi intensificate parteneriatele

cu societăţi din toate domeniile ( bănci, companii de leasing, lanţuri comerciale de retail, etc ).

OMNIASIG oferă o gamă complexă de produse de asigurare adaptate cererii specifice

persoanelor fizice şi juridice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136 din 1995 şi nr. 32

din 2000 după cum urmează :

asigurări auto; asigurări de locuinţe; asigurări de aviaţie; asigurări agricole; asigurarea

utilajelor agricole; asigurări de credite şi garanţii; asigurări de incendiu şi alte

calamităţi; asigurări tehnice; asigurări de răspundere civilă; asigurări medicale;

asigurări maritime; transport feroviare; asigurări de bunuri în tranzit și asigurări de

pierderi financiare.

În 2007, Omniasig a realizat un profit brut de 40 milioane lei ( 12 mil. Euro ). În 2008

a înregistrat prime brute subscrise în valoare de 1,181 miliarde lei (circa 320,7 milioane euro),

în creştere cu 33,66 % faţă de anul anterior. Ponderea cea mai mare în acest rezultat, de 77,65

%, au avut-o asigurările auto. Ramură asigurărilor Casco a urcat cu 55,27 % faţă de anul

45


2007, atingând valoarea de 635,58 milioane lei ( 172,7 mil. Euro ). Pe segmentul asigurărilor

de răspundere civilă auto obligatorie ( RCA ), creşterea înregistrată a fost de 18,38 %,

valoarea primelor brute subscrise fiind de 281,92 milioane lei ( 76,6 mil. Euro ).

Omniasig a plătit în 2008 daune în valoare totală de 743,55 milioane lei ( 201,9

milioaneeuro ). Ramură RCA şi cea a asigurărilor Casco au înregistrat creşteri semnificative

la valoarea daunelor, astfel: de 131 % la Casco şi de 81,82 % la RCA, comparativ cu anul

anterior. Asigurările tip property ( ramură asigurărilor de incendiu şi calamităţi naturale ) au

avut o evoluţie pozitivă, primele brute subscrise urcând anul trecut cu 56,27 %, până la 161,4

milioane lei ( 43,8 mil. Euro ). Totodată, şi daunele pe acest segment au înregistrat o creştere

mare, de 106,43 %, în comparaţie cu anul precedent. O creştere importantă, de 67 %, a fost

înregistrată şi pe ramură asigurărilor de mijloace de transport năvale, valoarea subcrierilor pe

acest segment fiind de 9,30 milioane lei (2,5 mil. euro).

Mai jos este reprezentarea grafică reprezentând ponderea primele brute subscrise de

către Omniasig în anul 2008.

Grafic 4.1.1. Primele brute subscrise în anul 2008.

Sursa: INTERNET, www.omniasig.ro, Raport anual Omniasig, 2008.

Dacă ne raportăm la structura portofoliului pieței asigurărilor, ponderile celor mai

importante produse de asigurare sunt următoarele: 71,6 % pentru asigurãrile auto, 14,6 %

pentru asigurările property, 7 % pentru asigurările de credite și garanții, 2,5 % pentru alte

46

http://www.omniasig.ro/


tipuri de asigurări de asemnea aici fiind incluse și asigurările agricole, 1,9 % pentru

asigurările de răspundere civilă, 1,6 % pentru asigurările de accidente persoane și 0,8 %

pentru asigurările medicale de călătorii în străinătate. Asigurările agricole au un procent mai

mic deorece SC Omniasig SA se ocupă în principal de ramura asigurărilor auto. Începând cu

anul 2009 își vor îndrepta atenția asupra asigurărilor non – auto, aici intrând și asigurările

agricole mai ales ca la sfârșitul anului 2008 au preluat portofoliul asigurărilor agricole

AGRAS VIENNA INSURANCE GROUP SA.

Principalii concurenți ai SC Omniasig SA sunt:

Allianz Tiriac;

Asirom;

Generali;

BCR Asigurări.

Clientii OMNIASIG sunt reprezentați de persoane fizice și juridice. Omniasig oferă

clienților săi o gamă complexă de produse și servicii. Astfel, toate riscurile specifice activității

umane, implicând familia, profesia, afacerile precum și cele mai importante investiții ale

clienților, sunt preluate de Omniasig.

Omniasig pune Omul în centrul preocupărilor sale. Pentru clienți s-a dezvoltat

continuu produsele și serviciile oferite. Peste un milion de clienți în România au ales

Omniasig. Deoarece Omniasig respectă valoarea pune Omul în centrul preocupărilor și se

orientză permanent eforturile către creștere și dezvoltare.

4.2. Condiții generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva

factorilor naturali de risc

Anexă 4.2.1. Cererea chestionar pentru cultura de grâu

Anexa 4.2.2. Poliță de asigurarea pentru culturi

Clauza operativă:

OMNIASIG se obligă ca în urma producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat

în baza Cererii Chestionar semnată de Asigurat, precum și a celorlalte date privind riscurile

asigurate transmise în scris de această dată, sub rezerva respectării întocmai a condițiilor,

excluderilor și clauzelor convenite de comun acord, și în baza plății în contul OMNIASIG a

primei de asigurare în cuantumul și la scadențele prevăzute în specificația poliței, să plătească

47


asiguratului indemnizația de despăgubire cuvenită în condițiile și în cuantumul prevăzut în

prezenta poliță.

Definiții și interpretări:

În tot cuprinsul acestei polițe termenii de mai jos au numai înțelesul atribuit prin

urmatoarele definiții.

Anul agricol: perioada de la însămânțare / plantare până la recoltarea culturilor.

Asigurat: titularul interesului cu privire la bunul asigurat. Atunci cand asiguratul este

una și aceeași persoană cu contractantul, noțiunea de asigurat preia și conținutul noțiunii de

contractant.

Beneficiar: persoană îndreptățită să primească despăgubirea în caz de daună.

Contractant: persoană fizica sau juridică, alta decat asiguratul, care semnează polița cu

OMNIASIG, obligându-se să plătească prima de asigurare și să respecte obligațiile care îi

revin prin contract.

Daună: pierderea cantitativă suferită, în funcție de gradul de distrugere ( 0 - 100% ), la

culturile agricole și pădurile asigurate în urma producerii evenimentului asigurat.

Gradul de distrugere (dăunare) reprezintă raportul procentual dintre valoarea pierderii

de producție ca urmare a evenimentului și valoarea producției care s-ar fi obținut dacă

evenimentul nu s-ar fi produs.

Daună partială: daună a bunului asigurat produsă prin calamitarea culturilor în diferite

grade de distrugere, în urma carora cultura asigurată se poate redresa sau poate evolua în

vegetație în cadrul parametrilor cantitativi acceptați atât de asigurat cât și de asigurator.

Daună totală: distrugerea în întregime a culturilor asigurate sau constatarea unor grade

de distrugere ( în proportie de minim 90% ) care nu permit din punct de vedere al eficienței

economice menținerea în vegetație a culturilor afectate.

Indemnizația de asigurare ( despăgubire cuvenită ): suma datorată de OMNIASIG

asiguratului ( beneficiarului asigurării ) ca urmare a producerii riscurilor asigurate.

Eveniment asigurat: orice daună produsă în mod imprevizibil și accidental care apare

sau începe să se manifeste în timpul perioadei de asigurare și în urma careia se naște dreptul la

despăgubire.

Se consideră unul și același eveniment asigurat:

serie de daune produse în mod imprevizibil și accidental, provocate de un același risc

precizat în și acoperit de asigurarea oferită de Poliță, care apar sau încep să se

manifeste în timpul perioadei de asigurare;

48


o aceeași daună provocată de mai multe riscuri precizate în și acoperite de asigurarea

oferită de Poliță, care apare sau începe să se manifeste în timpul perioadei de

asigurare.

Forță majoră: situație invocată de una din părți, dovedită cu documente emise de

autorități publice competente, absolut imprevizibilă la data încheierii Poliței, absolut

invincibilă, independentă de voința părților, care a împiedicat una din părti să își

îndeplinească obligațiile contractuale.

Franșiză: partea din daună, stabilită ca procent din suma asigurată, aferenta suprafeței

dăunate, dacă nu este precizat altfel în mod expres în specificația poliței, care se scade din

cuantumul despăgubirii în urma producerii sau apariției fiecărui eveniment asigurat.

Perioada de asigurare: intervalul de timp pentru care OMNIASIG preia răspunderea

pentru consecințele producerii sau apariției evenimentelor asigurate.

Poliță: contract de asigurare.

Prima de asigurare: suma datorată de asigurat / contractant pentru preluarea de către

OMNIASIG a riscurilor asigurate.

Risc asigurat: risc acoperit de OMNIASIG, exprimat prin probabilitatea producerii sau

apariției oricărui eveniment asigurat multiplicată cu consecințele acestuia.

Suma asigurată: suma pentru care s-a încheiat asigurarea ( valoare de asigurare );

reprezintă maximul răspunderii OMNIASIG în cazul producerii sau apariției unuia sau mai

multor evenimente asigurate.

Interesul asigurat:

Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.

Cu excepția unei precizări diferite, menționată expres în specificația poliței, interesul

asiguratului este cel al proprietarului bunului asigurat, chiar dacă asigurarea a fost încheiată

de un contractant, sau dacă despăgubirea, în caz de daună, este cesionată în favoarea unei terțe

persoane, alta decât asiguratul, pe baza manifestării de voință a acestuia din urma.

Dacă interesul asigurat este altul decât dreptul de proprietate asupra bunului asigurat,

contractantul va trebui să declare acest fapt în scris, în mod explicit, înainte de încheierea

poliței.

Dacă interesul, așa cum este expus mai sus, nu există, contractul eventual încheiat este

nul de drept, iar OMNIASIG are dreptul de a reține primele încasate în cazul în care

contractantul / asiguratul este de rea credință.

Obiectul asigurării - riscurile acoperite:

Obiectul asigurării

49


Se pot asigura toate culturile agricole - cereale, plante tehnice, plante medicinale și

aromatice, leguminoase alimentare, plante de nutreț, cartof și legume, culturi semincere, rodul

viilor, pomilor și hameiului, arbuști fructiferi, plantațiile de căpșun, culturile din sere, solarii

și răsadnițe, pepinierele, plantațiile de portaltoi, plantațiile tinere de pomi, plantații de pomi

altoiți în pepinierele pomicole, pădurile.

La culturile cu mai multe recolte pe an, se asigură cheltuielile tehnologice necesare

pentru întreaga producție anuală.

Riscurile acoperite

În baza prezentelor condiții sunt acoperite, potrivit acordului părților, toate sau o parte

din pachetul de riscuri STANDARD, respectiv incendiu, ploi torențiale, furtună, grindină,

alunecare de teren cultivat, îngheț timpuriu de toamnă, îngheț târziu de primăvară.

Riscurile acoperite se referă la:

incendiul ( fenomenul de aprindere și ardere a culturilor agricole ), provocat de cauze

naturale – descărcări electrice ( trăsnete );

ploile torențiale ( precipitații de scurtă durată, de regulă până la 45 minute, care au loc

de regulă vara la temperaturi de peste 25C, cu cantități mari de apă, de regul 5 - 10

litri / minut / mp, producând efecte directe și indirecte după cum urmează:

efecte directe: spălarea solului din jurul plantelor și dezvelirea semințelor,

dezrădăcinarea plantelor, ruperea sau culcarea plantelor în stadiu avansat de

vegetație, fără redresare ulterioară;

efecte indirecte: acoperirea plantelor cu mal provenit de pe versanți.

furtuna sau vijelie ( vânturi puternice cu viteză de 50 – 80 km / ora, însoțite adesea de

grindină și ploi torențiale ) având ca efecte ruperea tulpinilor, lăstarilor, florilor,

scuturarea semințelor, acoperirea plantelor tinere cu viituri de pământ sau nisip, resturi

vegetale etc.;

grindină ( precipitații care cad sub formă de sferule sau fragmente de gheață cu

diametre cuprinse între 5 - 50 mm, uneori mai mari, care se asociază câteodată în

blocuri neregulate, care se manifestă cel mai adesea în semestrul cald al anului fiind

aproape întotdeuna însoțite de averse puternice de ploaie și vijelii ) având ca efecte

distrugerea aparatului vegetativ, ruperea sau frângerea plantelor, scuturarea

semințelor, ca urmare a efectelor mecanice sau prin formarea unui strat de gheață la

baza plantelor;

alunecările și prăbușirile de terenuri cultivate ( fenomene de deplasare a straturilor de

sol, pe terenuri în pantă sau limitrofe cursurilor de apă, determinate de precipitații

50


abundente sau defrișări masive, care antrenează și distrug vegetația – culturi sau

plantații ) determinate de precipitații abundente sau defrișări masive care constau în

deplasarea straturilor de sol, pe terenuri în pantă sau limitrofe cursurilor de apă;

îngheț timpuriu de toamnă ( scăderea temperaturii aerului sub 0C, înainte de

încheierea normală a ciclului vegetativ sau de ajungere a culturilor la maturitatea de

recoltare ) și / sau îngheț târziu de primăvară ( scăderea temperaturii aerului sub limita

de rezistență biologică a plantelor după intrarea acestora în perioada de vegetație

activă ).

Notă: datele corespunzatoare începerii, respectiv încheierii răspunderii OMNIASIG,

pentru înghețul timpuriu de toamnă, respectiv înghețul târziu de primăvară, sunt în

conformitate cu datele medii multianuale elaborate de INMH.

Dacă nu se prevede altfel, asigurarea se încheie la valoarea cheltuielilor de producție.

La fiecare cultură asigurată, se acoperă pierderile de producție pentru care cultura a

fost înființată sau redestinată. Se acordă despăgubiri pentru pagubele suferite numai prin

pierderi cantitative, cu excepția tutunului, la care se acoperă și pagubele suferite prin pierderi

calitative cauzate de grindină.

Excluderi:

Bunuri excluse

Pășunile și fânețele naturale, culturile aflate sub plantele protectoare, ierburile

semanate pentru fertilizare sau pentru pășunat, plantele decorative ( grădini de flori tufișuri,

pomi, pajiști etc. ), livezile de pomi fructiferi sau butucii de vie ( materialul producător

lemnos );

Culturile de pe lanurile, tarlalele sau parcelele care în anul agricol curent au suferit

pagube înaintea datei de încheiere a asigurării și de intrare în vigoare a poliței, cu excepția

situațiilor în care producțiile rămase sau culturile reînsămanțate sau replantate pot fi clar

delimitate.

Riscuri excluse

Excluderi generale

OMNIASIG nu răspunde pentru prejudicii cauzate, produse sau agravate, direct sau

indirect de sau ca o consecința a:

razboiului, invaziei, acțiunii unui dușman extern, ostilităților ( indiferent dacă a fost

declarată stare de razboi sau nu ), războiului civil, rebeliunii, revoluției, conspirației,

insurecției, răscoalei, răzvrătirii militare cu sau fără uzurparea puterii, legii marțiale,

actelor persoanelor răuvoitoare care actionează în numele sau în legătură cu orice

51


organizație politică, confiscării, naționalizării, exproprierii, sechestrării,

rechiziționării, distrugerii sau avarierii din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt

sau oricărei autorități publice;

grevei, grevei patronale, revoltei, tulburărilor civile, actelor teroriste ori sabotajului,

actelor de vandalism;

reacției nucleare, radiației nucleare sau contaminării radioactive ori poluării de orice

fel.

Alte excluderi:

OMNIASIG nu acordă despăgubiri pentru:

nerăsărirea plantelor, datorită calității semințelor sau materialului săditor, germinației

deficitare, factori de climă sau altor cauze;

neexecutarea de calitate și la timp a lucrarilor agrotehnice și / sau recomandate, pentru

fiecare cultură asigurată;

pagubele decurgând din măsurile de desființare profilactică a unor culturi sau de

carantină fitosanitară;

distrugerile provocate de animale și păsări de orice fel;

furtul ăn orice condiții și sub orice formă;

intenția sau culpa asiguratului sau a prepușilor săi în producerea sau mărirea daunei,

prin acte deliberate sau neglijente grave, dacă acestea rezultă din documentele

încheiate de autoritățile competente;

speciile sau soiurile de plante de cultură ce nu sunt considerate adaptate la zonă;

culturile care au fost deja dăunate, oricare ar fi cauza dăunării;

culturile care nu garantează randamentul normal specific speciei și soiului asigurat;

daunele provocate de cauze neasigurate, chiar dacă acestea s-au înregistrat în

conjuncție cu riscurile asigurate;

pierderea oricărei părți din productie datorată echipamentelor de recoltare sau altor

cauze produse la recoltarea culturii asigurate;

pierderile de producție datorate nerespectării procesului tehnologic;

daunele înregistrate la părțile vegetative sau florale ale plantelor; totuși, dacă aceste

daune conduc la scăderea producției, acestea vor fi despăgubite.

seceta excesivă, persistentă în timp și care afectează terenurile neirigate, inundațiile

din revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare și ruperi de baraje, ploile abundente și

de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență a

plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal, topirea

52


bruscă a zapezilor care provoacă inundații, revărsări de râuri și băltiri, uraganul,

precum și alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse, despăgubite în

conformitate cu Legea 381 / 2002.

Cheltuieli excluse :

OMNIASIG nu despăgubește:

cheltuielile indirecte de producție;

cheltuielile de recoltare;

cheltuieli aferente transportului producției din câmp;

Suma asigurată:

În baza prezentelor condiții, dacă nu se prevede altfel, culturile se asigură la valorile

declarate de asigurat, în funcție de cheltuielile de producție preluate din devizele tehnologice

pe culturi.

Cheltuielile de producție sunt cheltuielile tehnologice directe ( preluate din fișa

tehnologică a culturii ) și se referă la:

materii prime și materiale ( sămânță, îngrășăminte chimice, organice și amendamente,

pesticide);

lucrari mecanice;

cheltuieli cu forța de muncă;

alte cheltuieli.

La furajele perene pentru producția de masă verde sau fân, suma asigurată totală se

defalcă astfel:

pentru coasa I-a: 60%;

pentru coasa a II-a: 40%

pentru coasa a III-a se consideră asigurată fără plata separată a primei de asigurare.

După fiecare daună, suma asigurată se micșorează, cu începere de la data producerii

sau apariției oricărui eveniment asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma

cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând cu suma rămasă, fără ca aceasta să afecteze

prima de asigurare stabilită.

Suma asigurată poate fi stabilită în RON (Lei) sau în altă valută agreată de părți.

Prima de asigurare:

Achitarea obligațiilor de plată în baza contractului de asigurare se face prin virament

în contul OMNIASIG sau în numerar pe bază de chitanță.

OMNIASIG nu are obligația de a aminti asiguratului scadența obligațiilor de plată.

53


Primele de asigurare se achită anticipat și intregral, pentru întreaga perioadă

menționată în poliță, sau în rate, din care prima rată se plătește înainte de intrarea în vigoare a

poliței, iar următoarele la datele scadente menționate în specificația poliței.

Începutul și sfârșitul asigurării; Raspunderea OMNIASIG:

Perioada de asigurare este cea precizată în specificația poliței, perioada de asigurare

pentru culturi fiind anul agricol, iar polița putând fi încheiată oricând în cursul anului

calendaristic.

Raspunderea OMNIASIG începe:

După încheierea contractului, la ora 0000 a zilei următoare celei în care s-a efectuat

plata celei dintâi rate și numai după ce s-a efectuat inspecția de risc;

În funcție de riscurile asigurate:

la culturile înființate prin semănat: pentru riscurile - ploi torențiale, furtuni, alunecări

și prăbușiri de teren – după însămânțarea culturilor; pentru riscurile grindină și

incendiu după răsărirea și încheierea culturilor;

la culturile plantate, pentru riscurile - grindină, ploi torențiale, furtuni, incendiu,

alunecări și prăbușiri de teren - după plantarea și prinderea răsadurilor;

la culturile înființate prin semănat / plantat, pentru riscul – îngheț târziu de primăvară

și timpuriu de toamnă - după data medie calendaristică de înregistrare a ultimului

îngheț, înscrisă în caracterizarea climatică a zonelor și localităților;

la rodul viilor, pentru riscurile - „standard” - din momentul apariției lăstarilor cu

inflorescențe vizibile iar la rodul pomilor - pentru aceleași riscuri - înaintea legării

rodului începând cu faza de butoni florali în stadiul de boboci colorați;

Răspunderea OMNIASIG încetează la ora 24:00 a ultimei zile a perioadei de asigurare

precizată în specificația poliței, după cum urmează:

pentru riscul de – îngheț timpuriu de toamnă – conform Anexei 10 la BC_MS

10.00.A.;

pentru celelalte riscuri asigurate - la culturile semănate / plantate din momentul

recoltării în cadrul perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice zonei agricole,

culturii și soiului, iar la rodul viilor, pomilor și hameiului odată cu culesul la

maturitatea tehnologică;

odată cu plata despăgubirii în cazul distrugerii totale a culturii de către riscurile

asigurate;

odată cu distrugerea culturii din orice alte cauze, neasigurate.

54


În caz de neplată la termenele scadente și în cuantumul prevăzut a primei de asigurare

sau, după caz, a ratelor acesteia, contractul de asigurare își suspendă automat efectele juridice,

iar răspunderea OMNIASIG încetează, fără a fi necesară nici o notificare ( în scris ) sau altă

formalitate prealabilă din partea OMNIASIG.

În baza unei cereri scrise a asiguratului, acceptată de OMNIASIG, suspendarea poate

fi amânată pentru o perioada de timp convenită de comun acord, cu introducerea, după caz, a

unor condiții suplimentare pe perioada respectivă, printr-un act adițional la contractul de

asigurare.

În baza unei inspecții de risc și a achitarii sumei restante, OMNIASIG va comunica

asiguratului încetarea suspendării contractului de asigurare și reînceperea răspunderii sale.

În cazurile în care, cu prilejul unei inspecții de risc, se constată degradarea condițiilor

existente la data încheierii asigurării, creșterea nivelului de risc sau apariția unor riscuri

suplimentare, OMNIASIG are dreptul să suspende polița printr-o notificare ( scrisă ), iar

răspunderea OMNIASIG încetează.

În urma constatării remedierii neajunsurilor, OMNIASIG va comunica în scris

asiguratului reintrarea în vigoare a poliței.

Obligațiile asiguratului, contractantu-lui:

Asiguratul are următoarele obligații:

Înaintea intrării în vigoare a asigurării și în timpul derulării asigurării:

să răspundă în scris la solicitările OMNIASIG cu privire la împrejurările referitoare la

risc pe care le cunoaște și să se conformeze recomandărilor făcute de OMNIASIG

privind măsurile de prevenire a daunelor;

să comunice în scris către OMNIASIG orice modificare apărută referitor la adresa

sediului / domiciliului / reședinței sale, precum și orice modificări ale împrejurărilor

referitoare la risc de îndată ce a luat cunoștință de acestea, atât înainte cât și după

începerea răspunderii OMNIASIG ( ex: în legatură cu obiectul asigurării, cu datele

luate în considerare la încheierea asigurării, redestinația culturilor, schimbarea

împrejurărilor privind posibilitatea producerii evenimentelor asigurate etc.);

să nu facă și / sau să nu permită modificări care ar duce la majorarea riscului, cu

excepția cazului în care, în urma îndeplinirii obligației de la pct. (II), OMNIASIG

confirmă în scris continuarea asigurării;

să achite obligațiile de plată a primei de asigurare în cuantumul și la datele scadente

stabilite în specificația poliței;

55


să înființeze, să întrețină și să protejeze culturile asigurate în condiții adecvate,

conform normelor agrotehnice legale, uzuale sau recomandate, precum și măsurilor de

prevenire a riscurilor acoperite și de diminuare a daunelor;

să țină evidența bunurilor asigurate în conformitate cu dispozițiile legale, astfel încât

să fie exclusă posibilitatea pierderii sau distrugerii evidențelor împreună cu bunurile

asigurate;

să permită reprezentanților OMNIASIG să verifice, ori de câte ori aceștia consideră

necesar, starea culturilor asigurate, modul în care sunt întreținute, protecția și / sau

expunerea la riscuri, precum și modul în care sunt îndeplinite recomandările făcute cu

ocazia inspecțiilor de risc;

să solicite acordul OMNIASIG pentru continuarea asigurării în situația înstrăinării

bunului asigurat.

să declare existența altor asigurări pentru aceleași culturi la asiguratori diferiți, atât la

încheierea poliței, cât și pe parcursul derulării acesteia;

În cazul producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat:

să înștiințeze de - îndată, potrivit evenimentului asigurat ( incendiu ), unitățile de

pompieri, ( daune conform legii 381 ) autoritățile locale sau alte organe abilitate prin

lege, cele mai apropiate de locul producerii sau apariției evenimentului asigurat,

cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii sau apariției

evenimentului, la daunele provocate, precum și la precizarea eventualilor vinovați;

să ia, potrivit cu împrejurările, toate măsurile necesare pentru limitarea daunelor; să

întreprindă toate măsurile tehnice și organizatorice posibile pentru limitarea efectelor

ulterioare ale evenimentului, prin recuperarea, redresarea culturilor;

să ia, potrivit cu împrejurările, toate măsurile necesare pentru limitarea daunelor,

respectiv pentru protejarea, salvarea culturilor asigurate rămase ( șanțuri de scurgere a

apei, fertilizări, tratamente fito - sanitare etc.) ca urmare a producerii sau apariției

evenimentului asigurat, precum și pentru prevenirea degradărilor ulterioare ale

acestora;

să înștiințeze în scris OMNIASIG despre producerea sau apariția evenimentului

asigurat, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la producerea

sau apariția acestuia, precizând seria, numarul și data emiterii poliței precum și locul

unde se află bunurile afectate prin completarea formularului “ANUNȚUL DE

DAUNÂ”;

56


să pună de - îndată la dispoziția OMNIASIG toate actele încheiate de organele

abilitate ( conform pct. (I) ), documentele și evidențele necesare pentru verificarea

existenței și valorii bunurilor asigurate, precum și orice alte detalii și dovezi referitoare

la cauza și cuantumul daunelor suferite care au relevanță pentru stabilirea dreptului la

despăgubire și a despăgubirii cuvenite;

să păstreze starea de fapt în urma producerii sau apariției evenimentului asigurat până

la obținerea acordului OMNIASIG pentru începerea activităților de îndepărtare a

urmărilor daunei și să furnizeze către OMNIASIG toate informațiile și probele

solicitate, permițând acesteia să facă investigații referitoare la cauza și mărimea

daunei, precum și la marimea despăgubirii cuvenite; să nu efectueze nici o lucrare de

distrugere a culturilor afectate, nici recoltatul, fără o înștiințare a asiguratorului;

să ia toate măsurile și să îndeplinească toate formalitățile pentru conservarea dreptului

la regres al OMNIASIG față de terții vinovați de producerea daunei;

să facă dovada interesului sau cu privire la bunurile asigurate.

Respectarea și îndeplinirea corespunzatoare a obligațiilor prevăzute în poliță și a

recomandărilor OMNIASIG preced orice răspundere a OMNIASIG în legătură cu plata

despăgubirii.

Constatarea și evaluarea pagubelor:

Constatarea daunelor se face de către OMNIASIG, direct sau prin împuterniciți,

împreună cu asiguratul sau împuterniciții săi.

Evaluarea daunelor se face de către OMNIASIG, inclusiv prin experți, în baza

documentelor și informațiilor furnizate de asigurat.

Evaluarea daunelor și plata despăgubirilor se face în funcție de starea culturii din

momentul producerii sau apariției evenimentului asigurat. Evaluarea daunelor și plata

daunelor se face pe baza datelor rezultate în urma inspecției de risc, a documentelor ( buletin

meteorologic, proces verbal de la pompieri, adeverință de la primărie, etc.) referitoare la

cauzele, împrejurările și consecințele producerii sau apariției evenimentului asigurat și, dacă

este cazul, a oricaror alte documente solicitate de OMNIASIG, pe care asiguratul are obligația

legală de a le deține. În cazul în care procentul definitiv de daună nu poate fi stabilit la prima

evaluare, cultura respectivă se poate lăsa sub observație până la stabilirea pierderilor reale. La

culturile lăsate sub observație constatarea definitivă a daunelor se face întotdeauna înaintea

recoltării culturii, prin evaluare în câmp.

Pentru asigurarea la cheltuielile de producție sau la valoarea producției, gradul de

dăunare luat în considerare la stabilirea despăgubirii se determină ca raportul dintre numărul

57


de plante afectate de riscuri asigurate și numărul mediu total de plante existente înainte de

producerea evenimentelor asigurate.

În cazul în care cultura a fost calamitată numai din riscuri asigurate, gradul de

distrugere din riscuri asigurate este egal cu gradul total de distrugere.

În cazul în care cultura a fost calamitată atât de riscuri asigurate cât și de cauze

necuprinse în asigurare, se stabilește separat gradul de distrugere din riscuri neasigurate, care

se scade din gradul total de distrugere, rezultând gradul de distrugere din riscuri asigurate.

În cazul daunei totale evaluarea daunelor și plata despăgubirilor se face în funcție de

faza de vegetație în care se găsește cultura în momentul producerii evenimentului asigurat,

respectiv după caz:

fără reînsămânțare / replantare, când datorită stadiului avansat de vegetație al culturii

distruse nu mai este posibilă reînsămânțarea / replantarea altei sau aceleeași culturi;

cu reînsămânțare / replantare, cu aceeași sau altă cultură, când perioada în care s-a

produs evenimentul asigurat permite reîsămânțarea / replantarea suprafețelor

calamitate.

Despagubirile se acordă după cum urmează:

pentru cazul asigurării la valoarea cheltuielilor de producție:

În caz de daună totală:

fără reînsămânțare / replantare: se despăgubește volumul cheltuielilor de producție

efectuate până la data producerii evenimentului asigurat, conform devizului

tehnologic al culturii și pe bază de acte justificative.

cu reînsămânțare / replantare: se despăgubește, pe bază de acte justificative,

cuantumul cheltuielilor de producție efectuate până la producerea evenimentului

asigurat, din care se deduc contravaloarea efectelor economice remanente ale

cheltuielilor efectuate la cultura calamitată (lucrările de fertilizare / erbicidare /

amendare, inclusiv valoarea materialelor folosite, arătura executată în toamnă).

În caz de daună parțială:

se despăgubește, pe bază de acte justificative ( facturi, note contabile, acte de consum

etc.), volumul cheltuielilor de producție efectuate de la data înființării culturii

( semănat / plantat, inclusiv cu aratul, pregatirea patului germinativ, fertilizat /

erbicidari etc.) până la data producerii evenimentului asigurat, înmulțit cu gradul de

distrugere din riscuri asigurate.

Despăgubirea cuvenită se calculează prin deducerea franșizei prevazută în specificația

poliței, la producerea sau apariția fiecărui eveniment asigurat.

58


OMNIASIG este îndreptățit să nu acorde despăgubiri dacă:

asiguratul / contractantul nu și-a îndeplinit obligațiile decurgând din contract;

dauna s-a produs în perioada de suspendare a efectelor juridice ale contractului;

se constată reaua credință a asiguratului în legatură cu producerea sau apariția oricărui

eveniment asigurat;

în declarațiile asiguratului sau ale reprezentanților acestuia, care au stat la baza

încheierii contractului de asigurare sau care sunt făcute cu ocazia cererii de

despăgubire ori cu oricare alt prilej, se constată neadevăruri, falsuri, aspecte

frauduloase, omisiuni care conduc la inducerea în eroare a OMNIASIG;

asiguratul nu a comunicat de - îndata schimbarea împrejurărilor privind riscul;

asiguratul nu a respectat recomandările OMNIASIG, iar din constatările făcute ulterior

producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat rezultă că, din acest motiv, dauna

nu a putut fi evitată sau a fost favorizată, ori că dauna s-a mărit, pentru partea de daună

care s-a mărit;

asiguratul nu prezintă dovezi suficiente pentru justificarea dreptului sau la plata

despăgubirii;

în legătură cu producerea sau apariția oricărui eveniment asigurat a fost instituită o

anchetă de către poliție sau o procedura penală, până la finalizarea anchetei, respectiv

a procedurii penale;

Să inițieze, după plata despăgubirii și în limita acesteia, acțiune de regres împotriva

persoanelor vinovate de producerea sau mărirea daunei, pentru partea de daună care s-a

mărit.

Despăgubirea nu poate fi mai mare decât cuantumul pagubei și nici decât suma la

care s-a făcut asigurarea.

Pentru polițele cesionate în favoarea unei terțe persoane ( ex.: o banca ), despăgubirea

nu va putea fi plătită până când terța persoană în favoarea căreia este cesionată polița nu va

preciza beneficiarul plății despăgubirii ( respectiv asiguratul sau însă-și terța persoană în

favoarea căreia este cesionată polița ).

Dacă legea nu prevede altfel, despăgubirile se vor plăti în termen de maxim 30 de zile

de la data depunerii ultimului document la dosar (încheierii instrumentării dosarului de

daună).

Despăgubirea cuvenită se plătește în România, după cum urmează:

Pentru polițele la care prima de asigurare a fost plătită în RON (Lei), despăgubirea se

plătește în RON (Lei). În situația în care documentele de plată sunt în valută despăgubirea

59


cuvenită se va determina prin aplicarea cursului valutar de referință din ziua încheierii

instrumentării dosarului de daună, dacă depunerea tuturor documentelor necesare

instrumentării acestuia s-a efectuat în termen de 60 zile de la data producerii sau apariției

evenimentului asigurat. În cazul depășirii acestui termen despăgubirile se vor calcula în

funcție de cursul valutar de referință valabil în cea de-a 60-a zi de la data producerii sau

apariției evenimentului asigurat.

Pentru polițele la care prima a fost plătită în valută:

pentru cazul daunei totale despăgubirea cuvenită se achită în aceeași valută sau altă

valută agreată de părți;

pentru cazul daunei parțiale despăgubirea cuvenită se achită în valută pentru facturile

în valută, respectiv în RON (Lei) pentru facturile în RON (Lei).

Dacă producerea daunei are loc înaintea plății integrale a primei de asigurare, aferentă

perioadei de asigurare, primele datorate pânaă la expirarea contractului de asigurare se

compensează cu orice despăgubire cuvenită asiguratului.

Prin plata despăgubirii se sting orice pretenții ale asiguratului sau, după caz,

beneficiarului, față de OMNIASIG, în legătură cu dauna respectivă.

În asigurarea de bunuri persoanele păgubite se pot îndrepta împotriva persoanelor

responsabile de producerea daunei, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce depășește

despăgubirea cuvenită conform Poliței.

Alte asigurări:

După producerea sau apariția oricărui eveniment asigurat, asiguratul are obligația să

înștiințeze în scris OMNIASIG, cu ocazia avizării producerii sau apariției evenimentului

asigurat, despre existența oricărei alte asigurări ( contractată de către asigurat sau în numele

acestuia ) în vigoare la data producerii sau apariției evenimentui asigurat, prin care se asigură

bunurile, sau o parte din acestea, afectate de evenimentul respectiv.

În cazul în care, la data producerii sau apariției oricărui eveniment acoperit de prezenta

poliță, există legiferată obligativitatea contractării unei sau unor asigurări specifice pentru

anumite categorii de bunuri și / sau riscuri asigurate în baza prezentei polițe, aceasta nu va

acoperi nici un astfel de eveniment care, la data producerii sau apariției acestuia, este sau ar

trebui sa fie acoperit în baza unei sau unor astfel de asigurări obligatorii, cu exceptia oricărei

diferențe între suma recuperabilă sau care ar trebui sa fie recuperabilă în baza unei sau unor

astfel de asigurări obligatorii și limita sau sub - limita de despăgubire corespunzătoare

prevazută în specificația poliței sau în clauzele adiționale anexate la poliță, cu aplicarea

60


franșizei specifice prevăzute în aceste documente. Această condiție se aplică indiferent dacă

asiguratul este sau nu despăgubit în baza unei sau unor astfel de asigurări obligatorii.

Sub – asigurarea:

Dacă în momentul producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat valoarea reală a

oricarui bun asigurat excede suma asigurată precizata în specificația poliței, la stabilirea

cuantumului despăgubirii, cuantumul daunei se reduce proporțional, corespunzător raportului

dintre suma asigurată precizată în specificația poliței și valoarea reală a bunului la data

producerii sau apariției evenimentului asigurat.

Rezilierea / denunțarea:

Polita se consideră reziliată de plin drept, fără a mai fi necesară nici o formalitate

prealabilă, după cum urmează:

din momentul în care asiguratul a intrat în incapacitate de plată sau din momentul în

care s-au declanșat procedurile de lichidare / reorganizare;

din momentul în care administratorii sau funcționării lui sunt urmăriți penal pentru

fapte care determină insolvabilitatea sau care fraudează interesele creditorilor, ori din

momentul în care asiguratul are o înțelegere în beneficiul creditorilor;

din momentul în care bunul asigurat a fost înstrăinat, în afara cazului în care

OMNIASIG și-a dat acordul expres pentru continuarea asigurării.

OMNIASIG va restitui asiguratului prima plătită de acesta pentru perioada ulterioară

rezilierii, mai puțin cheltuielile necesare și utile efectuate de OMNIASIG în vederea

corectei administrări a poliței, inclusiv cele legate de reasigurare.

În cazul în care se constată reaua credință a asiguratului înainte de sau după

producerea sau apariția vreunui eveniment asigurat, OMNIASIG are dreptul să denunțe

contractul, fără restituirea primei de asigurare, denunțarea devenind efectivă de la data

comunicării acesteia prin notificare a asiguratului.

Orice parte poate denunța polița cu condiția unei notificari prealabile transmise prin

poștă, sub forma unei scrisori cu confirmare de primire, polița urmând să-și înceteze efectele

în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia celeilalte părți. În această situație prima de

asigurare cuvenită este cea aferentă perioadei anterioare denunțării, la care se adaugă,în cazul

în care denunțarea este făcută de asigurat, cheltuielile necesare și utile efectuate de

OMNIASIG în vederea corectei administrări a poliței, inclusiv cele legate de reasigurare.

În condițiile prezentului capitol, orice notificare va fi considerată comunicată dacă:

61


în cazul denunțării poliței de către OMNIASIG, notificarea a fost transmisă la adresa

asiguratului menționată în poliță sau, în cazul în care aceasta a fost schimbată, la

ultima adresă comunicată de către asigurat;

în cazul denunțării poliței de către asigurat, notificarea a fost transmisă la adresa

unității OMNIASIG cu care asiguratul a încheiat polița, respectiv, după caz, adresa

Sucursalei sau a Centralei.

În cazul denunțării sau rezilierii poliței, prevederile acesteia se aplică pentru toate

cazurile de daună survenite înainte de denunțare sau reziliere, până la lichidarea definitivă a

acestora.

Subrogarea:

Prin plata despăgubirilor și în limita acestora OMNIASIG este subrogat în toate

drepturile asiguratului sau beneficiarului contra terților răspunzători de producerea daunei ori

de maăirea acesteia, pentru partea de daună care s-a mărit.

Asiguratul și / sau beneficiarul răspund față de OMNIASIG pentru prejudiciile aduse

prin acte care ar împiedica exercitarea dreptului de regres împotriva persoanelor

răspunzătoare de producerea daunei ori de mărirea acesteia, pentru partea de daună care s-a

mărit.

Dacă asiguratul sau, după caz, beneficiarul renunță la drepturile sale de despăgubire

față de terții răspunzători, dă descarcăre sau face o tranzacție etc., despăgubirea ce s-ar cuveni

asiguratului sau, după caz, beneficiarului se va reduce în mod corespunzător cu sumele care

au facut obiectul acestor acte juridice.

Dacă plata despăgubirii a fost deja efectuată, asiguratul sau, după caz, beneficiarul este

obligat să înapoieze despăgubirea încasată.

Forță majoră:

Părțile vor fi exonorate de răspundere în condițiile în care vor dovedi ca nerespectarea

obligațiilor asumate se datorează forței majore.

Modificarea poliței:

Prevederile poliței, inclusiv condițiile de asigurare, pot fi modificate prin acordul

părților atât înaintea încheierii contractului de asigurare cât și oricând în timpul perioadei de

asigurare, modificările respective intrând în vigoare în condițiile și de la data convenite de

părți.

În timpul perioadei de asigurare și în limita acesteia, se pot încheia acte adiționale

pentru modificarea poliței, de exemplu pentru:

62


actualizarea sumelor asigurate inițial, atunci când acestea nu mai reflectă valoarea

reală a bunului asigurat;

modificarea perioadei de asigurare.

Legislație:

Persoanele care obțin sau încearcă prin orice mijloace să obțină pe nedrept despăgubiri

din asigurare sau cei care înlesnesc asemenea fapte, se pedepsesc potrivit legii penale ori de

câte ori fapta întrunește elementele unei infracțiuni.

Asigurarea încheiată potrivit prezentelor condiții este supusă legilor și practicilor din

România.

Litigii:

Orice litigiu în legătură cu aplicarea poliței se rezolvă prin conciliere direct între părți

sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către instanțele judecătorești competente

din România.

4.3. Condiții specifice privind asigurarea valorii producției

Preambul:

Prezenta condiție specifică este valabilă numai împreună cu condițiile generale

privind asigurarea culturilor agricole, împotriva factorilor naturali de risc.

Toate prevederile condițiilor generale privind asigurarea culturilor agricole,

împotriva factorilor naturali de risc, precum și ale condițiilor specifice privind asigurarea

culturilor agricole, sunt valabile în măsură în care nu contravin prevederilor din prezenta

condiție specifică.

Prin considerarea cumulată a documentelor menționate se convine că:

în situația în care există, în documentele menționate, capitole cu același titlu /

conținut, prevederile acestora se cumulează;

în situația în care, în urma cumulării prevederilor documentelor menționate, apar

contradicții, se consideră valabile numai prevederile din prezenta.

Definiții și interpretări:

În tot cuprinsul acestei Polițe termenii de mai jos au numai înțelesul atribuit prin

următoarele definiții:

63


Valoarea producției: produsul dintre cuantumul producției și prețul de valorificare.

Pentru stabilirea producțiilor medii, ca element determinant al sumei asigurate se acceptă

urmatoarele situații:

media pe ultimii 3 ani a producțiilor obținute la culturile și pe suprafețele asigurate;

producții medii obtenabile, cunoscute în zonă sau estimate de instituții de profil.

Obiectul asigurării:

OMNIASIG preia în asigurare:

productia principală a culturilor de cereale, plante tehnice, leguminoase, cartof,

legume;

rodul plantațiilor - fructe, struguri, exprimate prin producția medie pe hectar.

Excluderi:

OMNIASIG nu asigură nivelul de producție necorelat cu nivelul de cheltuială din

devizul tehnologic.

OMNIASIG nu acorda despăgubiri pentru:

pierderea de producție rezultată din nerespectarea perioadei optime de semănat;

pierderea de producție rezultată din neexecutarea unor lucrări de deviz, chiar dacă

acestea nu au mai putut fi realizate datorită distrugerii culturii din producerea

riscurilor asigurate;

pierderea de producție rezultată în urma producerii unor riscuri neasigurate;

pierderea de producție cauzată de nerecoltarea în perioada optimă, caracteristică zonei,

a producției programate.

Suma asigurată:

Suma asigurată reprezinta valoarea producției.

Începutul și sfârșitul asigurării; răspunderea OMNIASIG:

Răspunderea OMNIASIG începe după intrarea în vigoare a poliței și efectuarea

inspecțiilor de risc, specifice pentru fiecare cultură / plantație în parte astfel:

la culturile înființate prin semănat / răsădit - după răsărirea și încheierea culturilor /

după plantarea și prinderea răsadurilor;

la rodul viilor - din momentul apariției lăstarilor cu inflorescențe vizibile;

la pomi - înaintea legării rodului începând cu faza de butoni florali în stadiul de boboci

colorați;

Răspunderea OMNIASIG încetează la culturile semănate / răsădite din momentul

recoltării în cadrul perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice zonei agricole, culturii

și soiului iar pentru rodul viilor și pomilor odată cu culesul la maturitatea tehnologică.

64


Constatarea și evaluarea daunelor:

a) în caz de daună totală:

fără reânsămânțare / replantare: se despăgubește valoarea producției pierdute de pe

suprafața dăunată ca urmare a riscurilor asigurate, din care se scad eventualele

recuperări ( producție principală, cheltuielile neefectuate);

cu reînsămânțare / replantare: se plătește cuantumul cheltuielilor efectuate până la

producerea sau apariția evenimentului asigurat.

b) în caz de daună parțială:

se despăgubește cuantumul rezultat prin înmulțirea valorii producției care s-ar fi

obținut în lipsa producerii evenimentului asigurat cu gradul de distrugere din riscuri

asigurate.

4.4. Anexe privind asigurarea culturilor agricole

Polița de asigurare;

Cererea chestionar;

Inspecția de risc;

Schița privind amplasarea culturilor agricole.

65


4.5. ANALIZA SWOT - SC OMNIASIG VIG SA

Puncte tari Puncte slabe

S.C. OMNIASIG VIG S.A.

Oportunităţi: Ameninţări:

66

tehnologie modernă ce asigură obţinerea unor rezultate ce se ridică la standarde înalte încredere în relaţia cu clienții prestază servicii de calitate;-raportul optim între serviciile de calitate oferite și tarifele stabilite;-locul doi pe piața asigurărilor în România;

- rata daunei foarte ridicată;- desfășurarea activității are loc în spații închiriate;- tarifele ridicate ale primelor de asigurare comparativ cu celelalte societăți;- criza actuală influențează clienții să nu își încheie asigurări facultative.

șansa de a deveni lider pe piața asigurărilor;-creșterea profitului anual din vânzări și creșterea numărului de asigurați;-lărgirea pieței de desfacere.

- concurenţa puternică;- efectele negative ale crizei economice;- pierderea clienților din cauza practicării unor tarife mai ridicate.


CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Agricultura continuă să se confrunte cu riscuri climatice care, în ultima perioadă de

timp, au dobândit o frecvenţă şi intensitate de manifestare, necunoscute anterior.

În România, se cunosc, fiind larg mediatizate, dezastrele provocate agriculturii de

grindină, ploi torenţiale, cu efectele lor indirecte, respectiv revărsări de râuri – inundaţii,

alunecări de terenuri ( primavară – toamnă ), de seceta excesivă din ultimii ani, de

temperaturile deosebit de scăzute, sub limita de rezistenţă biologică a culturilor şi plantaţiilor

( iarna ).

În condiţiile unei economii libere, nedirijate, orice investiţie personală este sub semnul

riscului şi al incertitudinii, cu atât mai mult în agricultură, unde datorită problemelor specifice

ale procesului de producţie - durata lungă a ciclului de producţie, rotaţia lentă a capitalului,

rata profitului mult mai redusă comparativ cu alte ramuri economice - se impune o adevarată

protecţie a investiţiilor.

Pericolele la care omul este supus sunt generatoare de pagube, şi de aceea, el trebuie să

le cunoască pentru a se proteja de efectele lor, pentru a putea acţiona împotriva lor.

Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice printre care se

numără: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ,

trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă. O multitudine

de cauze naturale provoacă decese, boli şi îmbătrânire la oameni, afectează evoluţia plantelor

ori pun în pericol viaţa animalelor.

Asigurările agricole, reprezintă o necesitate pentru agricultura României, în caz de

calamităţi naturale în agricultură acestea sunt menite să asigure o protecţie sporită

producătorilor agricoli, să-i sprijine material pentru a-i încuraja să-şi protejeze patrimoniul

prin asigurare. Practic, la ora actuală nu mai există fenomen natural nociv pentru culturile

agricole, care să nu fie acoperit prin asigurare.

Lucrarea de față a constituit un studiu de caz privind asigurarea culturilor agricole în

cadrul SC Omniasig SA. Este una din societățile sigure de pe piața asigurărilor la ora actuală

oferind clienților săi siguranța de care au nevoie în momentul producerii evenimentului

asigurat.

67


În urma identificării punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităţilor, a ameninţărilor

şi în urma analizelor la care a fost supusă, se poate concluziona că societatea S.C.

OMNIASIG VIG S.A. este :

este o societate profitabilă;

este o societate cu renume;

are o structură organizatorică optimă;

posedă o bază tehnico-materială modernă în proporţie de aproximativ 90%;

oferă clienților servicii de foarte bună calitate;

are un preţ de cost al produselor competitiv;

are o piaţă de desfacere stabilă şi este posibilă lărgirea ei;

încasările cresc de la an la an;

Pentru menţinerea şi accentuarea dezvoltării societăţii S.C. OMNIASIG VIG S.A se

poate acţiona prin:

continuarea modernizării bazei tehnico-materiale;

modernizare continuă a centrelor de desfășurare a activității;

dezvoltarea continuă a departamentului de vânzări și marketing;

ierarhizarea obiectivelor de dezvoltare;

elaborarea măsurilor de dezvoltare şi stabilirea indicatorilor de realizat

altele.

Analiza SWOT este o metodă eficientă, utilizată în cazul planificării strategice pentru

identificarea potenţialelor, a priorităţilor şi pentru crearea unei viziuni comune de realizare a

strategiei de dezvoltare. De fapt analiza SWOT trebuie să dea răspunsul la întrebarea „Unde

suntem?”, aceasta implicând analiza mediului intern al întreprinderii şi a mediului extern

general şi specific.

Analiza SWOT dă ocazia să se identifice măsurile oportune pentru înlăturarea /

diminuarea punctelor slabe ( ierarhizarea lor ca priorităţi ) şi elimină în mare măsură

surprinderea în cazul ameninţărilor.

Având în vedere faptul că plăţile privind despăgubirile deţin ponderea cea mai mare în

totalul cheltuielilor legate de asigurări este necesară o analiză minuţioasă a evoluţiei

despăgubirilor, pe categorii de asiguraţi şi în profil teritorial, deorece astfel se pot scoate la

iveală eventualele rezerve de reducere a cheltuielilor de acest gen.

68


În direcția creșterii eficienței activității de asigurare, poate acționa de asemenea și

uilizarea mijlocelor de calcul moderne, pentru efectuarea diferitelor operații. Experiența deja

acumulată, în unele țări, ca de altfel și la noi, arată că aceste mijloace de calcul pot fi folosite

la stabilirea primelor de asigurare, la contabilizarea acestora, la redactarea polițelor de

asigurare.

69


BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu Carmen – Asigurări și Reasigurări ( note de curs ), București, 2006;

2. Bistriceanu Gh. D. – Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică,

București, 2002;

3. Bistriceanu Gh. - Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, 2006;

4. Klassek M. – Asigurările agricole – o categorie specială de asigurări, Revista Primm

– mai 2000;

5. Mănescu B. – Condițiile naturale și dezvoltarea agriculturii, Tribuna economică nr.

8 / 1996;

6. Popescu Doinița Liliana – Asigurări, Editura Pro Universitaria, 2007;

7. *** www.1asig.ro;

8. *** www.capital.ro;

9. *** www.omniasig.ro;

10. *** www.csa.ro;

11. *** www.xprim.ro;

12. *** www.bursa.ro;

13. *** www.ase.ro;

70

http://www.ase.ro/

http://www.bursa.ro/

http://www.omniasig.ro/

http://www.capital.ro/

Date post:	24-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	mihai-corbu
View:	2,000 times
Download:	4 times

Licenta Asigurari Final

Documents