l.disert.prog.de Protec.a Martorilor

5/12/2018 l.disert.prog.de Protec.a Martorilor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/ldisertprogde-proteca-martorilor 1/56

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

ACADEMIA DE POLIŢIE ”Alexandru Ioan Cuza”

FACULTATEA DE POLIŢIE

Managementul activitaţilor de ordine publică şi siguranţă naţională

Programul de protecţie a martorilor

Coordonator Ştiinţific:

Conferenţiar univ.dr . Adrian Iacob

Autor: Ioniţă Theodor

Bucureşti

20101



PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I:

Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor

CAPITOLUL II:

Martorii beneficiari ai programului de protecţie

CAPITOLUL III:

Condiţii de admisibilitate în programul de protecţie

CAPITOLUL IV:

Procedura includerii martorilor în programul de protecţie

CAPITOLUL V:

Obligaţiile Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor

CAPITOLUL VI:

Obligaţiile martorului protejat

CAPITOLUL VII:

Încetarea programului de protecţie

CAPITOLUL VIII:

Concluzii privind instituţia protecţiei martorilor

2



CAPITOLUL I

Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru ProtecţiaMartorilor

În cadrul unui amplu proces de modernizare a întregii societăţi româneşti, desfăşurat

până în prezent, Poliţia Română a declanşat propriul demers reformator, circumscris pe două

coordonate fundamentale - conceptuală şi structurală, adoptând o nouă viziune privind scopul

fundamental al activităţii de poliţie, respectiv protejarea şi slujirea comunităţii. Obiectivul

prioritar al perioadei anterioare a constat în crearea suportului normativ care să aşeze pe baze

europene restructurarea Poliţiei Române.

Astfel a fost adoptată Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei

Române. Totodată, au fost adoptate acte normative interne menite să adapteze activitatea de

poliţie noilor cerinţe, generate de evoluţiile din societatea românească în paralel cu

operaţionalizarea a noi structuri specializate, printre care şi Oficiul Naţional pentru Protecţia

Martorilor.

Necesitatea unei reglementari unitare, distinctive şi clare în domeniul protecţiei

martorilor şi, în general, în privinţa persoanelor care furnizează date şi informaţii esenţiale

pentru stabilirea unor infracţiuni deosebite, este dată în principal de realităţile fenomenului

criminologie din România şi de cerinţa1 completării reglementărilor juridice ce au ca obiect

protecţia martorilor.

Ţinând cont de considerentele prezentate, de nevoile practicii judiciare şi de asemenea,

pentru a pune în cel mai scurt timp la dispoziţia organelor judiciare a unor mijloace care au

rolul de a asigura buna desfăşurare procesului penal a fost adoptată Legea 682/2002 privind

protecţia martorilor. De asemenea, acest act normativ a avut în vedere legislaţiile europene în

materie, necesitatea2 de adaptare la exigenţele statului de drept a justiţiei, iar un alt obiectiv al

legii a fost acela de a completa instrumentele de luptă împotriva criminalităţii organizate şi

marii criminalităţi cu încă un instrument modern şi eficient.

Plecând de la amploarea intimidării martorilor în societatea noastră şi de la impactul pe care aceasta îl are asupra soluţionării unor cauze importante, legea îşi propune asigurarea

protecţiei şi asistenţei martorilor a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este

ameninţată ca urmare a deţinerii de către aceştia a unor informaţii ori date cu privire la

săvârşirea unor infracţiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze

organelor judiciare şi care au un rol determinant în descoperirea infracţiunilor şi în

1 P.N.A.R., capitolul 4.24.3, privind cooperarea poliţienească, este specificată pe lista de priorităţi pe termenscurt, proiectare unei noi structuri a poliţiei Române, în acord cu principiile de organizare şi funcţionare ainstituţiilor similare din Europa2 Strategia de modernizare a Poliţiei Române pentru perioada 2004-2007, actualizată, „Poliţia Română-Poliţie Europeană

3



soluţionarea unor cauze3. Astfel, deţinerea unor informaţii ori date cu privire la săvârşirea

unor infracţiuni grave pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze organelor

judiciare care au ca scop înfăptuirea justiţiei prin identificarea autorilor de infracţiuni şi în

soluţionarea cauzelor, creează o stare de pericol pentru martor sau cei apropiaţi acestora.

Pentru a armoniza cele două interese, şi anume cel al aflării adevărului, descoperirii

autorilor de infracţiuni sau a infracţiunilor grave şi reprimării lor şi cel al eliminării sau

limitării riscurilor la care se supun martorii sau cei implicaţi s-a creat instituţia juridică a

protecţiei şi asistenţei martorilor.

O examinare a noilor prevederi legislative menite să asigure o protecţie sporită

martorilor şi celor care colaborează cu justiţia în soluţionarea unor infracţiuni grave,

demonstrează abordarea şi implementarea unui nou concept consacrat luptei împotriva

marii criminalităţi.

În aceste condiţii şi având la bază Programul Naţional de Adoptare a Aquis-ului

Comunitar 4 din PNAR 5 şi Convenţia de înfrăţire Instituţională PHARE 1998 şi ca parteneri

Marea Britanie şi Franţa, a fost adoptată Legea nr. 682 din 2002 privind protecţia

martorilor. Această lege, împreună cu Codul de procedură penală , reglementează pentru

prima dată în ţara noastră asigurarea protecţiei şi asistenţei martorilor a căror viaţă este

ameninţată ca urmare a deţinerii unor informaţii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni

grave şi care au un rol determinant în descoperirea infractorilor şi soluţionarea unor cauze

deosebite din punct de vedere al pericolului social.

În ceea ce priveşte modalităţile de protecţie a martorilor, în dreptul comparat sunt

cunoscute trei sisteme: a) programe extraprocedurale; b) dispoziţii procedurale; c) sistemul

mixt (dispoziţii procedurale şi programe extraprocedurale de protecţie).

România a adoptat sistemul mixt, legiuitorul român resimţind nevoia ca alături de

Programul de protecţie a martorilor introdus prin Legea nr.682/2002, să reglementeze în

Codul de procedură penală6 modalităţi specifice de protecţie a martorilor în faţa organelor

3 Art.1, din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 964 din 28decembrie 2002

4 Implementarea PNAAC a vizat, cu deosebire, prima etapă de armonizare legislativă şi de construcţieinstituţională cu standardele europene

5 Panul Naţional de Aderare al României la UE, în urma Acordului de asociere a României la UniuneaEuropeană (Acordul European), smnat la 1 februarie 1993, intrat în vigoare la 1 februarie 1995, care perfecteazăcadrul juridic şi instituţional al raporturilor româno - comunitare, având ca obiectiv fundamental pregătireaaderării României la Uniunea Europeană.

6 Modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr.281/2003 şi prin O.U.G. nr. 109/2003

4



judiciare, dând astfel concreteţe şi substanţă principiilor enunţate în legea specială.

Oportunitatea apariţiei acestei legi în peisajul legislativ actual a fost impusă pe de o parte de

necesitatea adoptării unor instrumente juridice eficiente care să sprijine eforturile organelor

judiciare de a proba activitatea infracţională în unele cauze complexe, iar pe de altă parte de

dorinţa de aliniere a legislaţiei ţării noastre la standardele şi exigenţele europene7 . Oficiul

Naţional pentru Protecţia Martorilor, funcţionează în temeiul prevederilor legii cadru şi a

regulamentului8, precum şi a prevederilor legale privind Ministerul Internelor şi Reformei

Administrative.9

■ Acesta este unitate operativă, subordonată nemijlocit Inspectoratului General al

Poliţiei Române, în cadrul căruia funcţionează, având competenţă teritorială generală, fără

personalitate juridică, iar directorul acestuia este ordonator terţiar de credite.

■ Oficiul exercită atribuţiile ce îi revin din actele normative în vigoare, cu privire la

coordonarea activităţii unităţilor Inspectoratului General al Poliţiei Române care participă la

realizarea Programului Naţional de Protecţie a Martorilor, gestionând fondurile băneşti

necesare includerii şi derulării programelor de protecţie a martorilor.

■ În îndeplinirea prerogativelor cu care este investit, Oficiul cooperează cu celelalte

unităţi ale Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratului General al

Poliţiei Române şi colaborează pe probleme de interes comun, potrivit prevederilor actelor

normative în vigoare, cu structurile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cele

din sistemul naţional de apărare şi alte instituţii implicate în derularea programelor de

protecţie a martorilor.

Structura Organizatorică

Structura organizatorică şi efectivele Oficiului sunt stabilite prin Ordinul ministrului

de interne şi funcţionează în baza prevederilor Legii nr. 682 din 18.12.2002 privind protecţia

martorilor.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor are în structură: conducerea,

Serviciu Evidenţă, Interviuri, Analiză şi Propuneri de Includere în Program, ServiciuImplementare în Program, Asigurarea Măsurilor de Protecţie şi Menţinere a Legăturii cu

Martorii, Serviciu Dispecerat şi Organizarea Intervenţiei în situaţii de urgenţă, Biroul

financiar contabilitate şi Compartimentul asigurare logistică.

Aşa cum se poate observa, structura O.N.P.M. este în conformitate cu cerinţele

europene în domeniu, realizându-se o specializare de profil în funcţie de necesităţile şi7 A.T.Jenică, C.R.Romiţan, A.Costache Protecţia martorilor Editura „Moroşan" Bucureşti 2003, pag.5-8.8 Hotărârea de Guvern nr. 760 din 14 mai 2004, privind Regulamentul de aplicare al Legii nr. 682/2002

Publicată în Monitorul Oficial nr. 475 din 27.05.2004, art.2 şi art.l9 O.U.G. nr.63/2003 privind organizarea şi funcţionarea MAI, Hotărârea Guvernului nr.0301/2003, privindstructura organizatorică şi efectivele MAI art.14, alin.l, lit.b- în domeniul ordinii şi siguranţei publice, pct.5 prevede că Organizează activitatea de protecţie a martorilor.

5



situaţiile ce pot apărea pe parcursul derulării unui program de protecţie.

Atribuţiile principale ale Oficiului sunt următoarele:

• primeşte propunerile de includere în Program, ordonanţa dispusă de procuror sau

încheierea dată de instanţa de judecată;

• verifică oportunitatea includerii în Program faţă de cererile formulate de

persoane fizice, făcând propuneri în acest sens organelor de urmărire penală sau instanţelor de

judecată;

• ia toate măsurile necesare în vederea includerii Programului şi urmăreşte realizarea

acestuia în cele mai bune condiţii, precum şi de încetare a Programului în condiţiile prevăzute

de lege;

• desemnează o persoană de legătură între martorul protejat şi Oficiu, precum şi o

altă persoană nominalizată în protocolul de protecţie care să asigure această legătură în situaţii

critice;

• încheie Protocolul de Protecţie cu fiecare martor protejat şi întocmeşte

documentele de includere, precum şi schema de sprijin a acestuia;

• organizează o bază de date proprie, în care include, stochează şi prelucrează

propunerile de includere în Program;

• asigură confidenţialitatea deplină a informaţiilor şi datelor gestionate;

• gestionează cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor fondurile

băneşti necesare includerii şi derulării Programului primite de la bugetul de stat, precum şi din

programele de finanţare externă;

• cooperează cu unităţile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor

şi ale Inspectoratului General al Poliţiei Române în elaborarea materialelor didactice de

profil, conducerea unor activităţi de pregătire a viitorilor poliţişti precum şi pentru

perfecţionarea pregătirii de specialitate în procesul muncii şi prin cursuri de specializare;

• coordonează, îndrumă, sprijină şi controlează modul în care unităţile de Poliţie

centrale, teritoriale şi ale Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti executămăsurile stabilite conform protocolului şi schemei de sprijin;

• la cererea martorilor protejaţi şi a cadrelor Oficiului le asigură consiliere

psihologică;

• iniţiază sau participă la elaborarea proiectelor de acte normative precum şi a

instrucţiunilor, dispoziţiilor şi ordinelor care privesc protecţia martorilor;

• cooperează cu celelalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor,

Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Serviciului Român de Informaţii şi alte ministereinstituţii sau autorităţi publice centrale şi locale;

• desfăşoară alte activităţi date în competenţă prin actele normative sau dispoziţii

6



ale eşaloanelor superioare pe linia protecţiei martorilor.

Oficiul este condus de un DIRECTOR care coordonează întreaga activitate a

acestuia ale cărui interese le reprezintă în relaţiile cu alte instituţii. Directorul răspunde în faţa

conducerii Inspectoratul General al Poliţiei Române de întreaga activitate pe care o desfăşoară

Oficiul.

SERVICIUL - Evidenţă, interviuri, analiză si

propuneri de includere în Program are

următoarele atribuţii:

• primeşte propunerile de includere în Program, respectiv ordonanţa procurorului,

încheierea instanţei precum şi solicitările formulate de persoanele interesate în acordarea

calităţii de martor protejat;

• efectuează verificări pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de

lege privitoare la calitatea persoanei, existenţa stării de pericol, caracterului determinant al

datelor, informaţiilor, indiciilor furnizate în aflarea adevărului, circumstanţele în care le-a

obţinut şi orice elemente care justifică măsura protejării;

• realizează profilul psihologic al martorului propus a fi inclus în Programul de

protecţie;

• întocmeşte documentele necesare includerii în Program, inclusiv protocolul de

protecţie;

• cooperează în vederea includerii în Program cu toate instituţiile abilitate în

domeniu de lege;

• întocmeşte documentele procedural-penale pentru includerea diferitelor

persoane în Programul de protecţie a martorilor şi comunică instituţiilor abilitate acest

lucru, conform prevederilor Legii nr. 682/2002;

• transmite Serviciului 2 din cadrul Oficiului Naţional pentru Protecţia

Martorilor referatul şi datele privind includerea în Program pentru asigurarea legăturii cu

martorul protejat, respectiv derularea Programului;

• întocmeşte şi înaintează instituţiilor care au propus, respectiv solicitat saudispus includerea în Programul de protecţie a martorilor, documentele prevăzute de

Legea nr. 682/2002;

• cooperează în mod direct cu celelalte servicii din cadrul Oficiului pentru

realizarea în bune condiţii a derulării Programului;

• ia măsuri procedurale de excludere din Program a martorului protejat în cazurile

prevăzute de lege şi respectiv de clasare a lucrărilor când se încheie Programul;

• propune când este sesizat (de către persoanele de legătură sau alte instituţii şiunităţi care participă la derularea Programului) organului de urmărire penală dispunerea

încheierii Programului;

7



• organizează evidenţa şi păstrarea în condiţii de maximă siguranţă a documentelor

ce conţin date despre identitatea reală a martorului;

• împreună cu celelalte servicii, biroul financiar-contabilitate şi compartimentul

asigurare logistică, întocmeşte materialele de analiză ale Oficiului şi proiectul

raportului anual privind modul de îndeplinire a Programului;

• asigură păstrarea în condiţii de maximă siguranţă a documentelor referitoare la

activităţile specifice de includere şi derulare a Programului de protecţie a martorilor.

SERVICIUL - Implementare în Program asigurarea măsurilor de protecţie si

menţinere a legăturii cu martorii , are următoarele atribuţii :

• asigură conform Protocolului legătura cu martorul protejat prin intemediul unei

persoane de legătură;

• organizează şi iniţiază activităţile specifice pentru realizarea măsurilor de

protecţie şi asistenţă conform protocolului în cadrul schemei de sprijin de către unităţile

teritoriale de poliţie, cele care instrumentează cauza ori locurile de detenţie;

• urmăreşte realizarea Programului de protecţie, pe baza schemei de sprijin şi

cooperează cu celelalte instituţii ale statului pentru aducerea la îndeplinire a Programului de

protecţie;

• efectuează activităţi specifice şi verificări privitoare la derularea Programului în

sensul respectării confidenţialităţii şi condiţiilor impuse de lege;

• declanşează împreună cu Serviciul 3 din cadrul Oficiului activităţile de protecţie

şi acordă asistenţă la nivelul unităţilor teritoriale de poliţie sau locuri de detenţie, când se

impune, pentru martorii aflaţi în stare de pericol evident;

• asigură păstrarea în condiţii de maximă siguranţă a documentelor referitoare la

activităţile specifice de includere şi derulare a Programului de protecţie a martorilor;

• organizează o bază de date proprie în care include, stochează şi prelucrează

informaţiile pe care le gestionează asigurând confidenţialitatea deplină a acestora;

• ia măsuri de a iniţia excluderea din Program a martorului protejat în cazurile prevăzute de lege, respectiv când constată asemenea situaţii ori când este sesizat de alte

instituţii ori unităţi implicate în activităţi de protecţie;

• împreună cu celelalte servicii, biroul fînanciar-contabilitate şi

compartimentul asigurare logistică întocmeşte materialele de analiză ale Oficiului şi

proiectul raportului anual privind modul de îndeplinire a Programului

SERVICIUL - Dispecerat si organizarea intevenţiei în situaţii de urgenţă are

următoarele atribuţii:

8



• organizează şi asigură serviciul de zi pe Oficiu, atât pe timpul cât şi în afara

orelor de program, în scopul asigurării şi desfăşurării corespunzătoare a activităţilor,

clasificării evenimentelor produse în sistemul protejării martorilor şi informării comenzii

Inspectoratul General al Poliţiei Române prin conducerea Oficiului;

• consemnează şi informează urgent cadrele Oficiului cu privire la datele şi

informaţiile comunicate de martorii protejaţi sau alte situaţii urgente ce apar;

• asigură legătura permanentă între cadrele oficiului şi alte instituţii implicate în

realizarea Programului;

• cooperează în mod direct cu celelalte servicii din cadrul Oficiului, pentru

realizarea în bune condiţii a derulării Programului;

• organizează o bază de date proprie în care include, stochează şi prelucrează

informaţiile pe care le gestionează asigurând confidenţialitatea deplină a acestora;

• colaborează cu toate instituţiile abilitate în domeniu conform legii pentru

realizarea şi executarea masurilor stabilite pentru martorii incluşi în program aflaţi în stare de

pericol evident;

• primeşte şi transmite ordinele, dispoziţiile, evenimentele şi notele telefonice

conform rezoluţiilor date de conducerea Oficiului;

• împreună ce celelalte servicii, biroul financiar-contabilitate şi

compartimentul asigurare logistică, întocmeşte materialele de analiză ale Oficiului şi

proiectul raportului anual privind modul de îndeplinire a Programului;.

• propune celorlalte servicii ale Oficiului excluderea din Program a martorului

protejat în situaţia când constată că acesta a încălcat prevederile Legii 682/2002;

Şefii de servicii conduc întreaga activitate a personalului din subordine, pe liniile lor

de competenţă şi răspund de întreaga activitate desfăşurată în faţa conducerii Oficiului.

Prin conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Ministerul

Administraţiei şi Internelor prezintă Guvernului României rapoarte anuale cu privire la modul

de îndeplinire a Programului.Conform dispoziţiilor art.3, 23 şi 24 din Legea nr. 682/2002, Oficiul Naţional pentru

Protecţia Martorilor funcţionează la nivel de direcţie, gestionând fondurile băneşti primite de

la bugetul de stat precum şi din programele de finanţare externă şi conlucrează pentru

aplicarea legii cu instituţiile din sistemul siguranţei naţionale, Ministerul Administraţiei şi

Internelor, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, îndeplinind prerogativele cu care este

investit.

Astfel, în îndeplinirea prerogativelor cu care este investit, Oficiul cooperează cucelelalte unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi colaborează pe probleme de

interes comun, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, cu structuri ale altor

9



autorităţi, ale administraţiei publice centrale şi locale şi cu cele din sistemul naţional de

apărare.

De asemenea, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor este autorizat conform art.

24 pct.2 să coopereze direct cu structurile similare din alte state, precum şi cu organismele

internaţionale care au atribuţii în domeniul protecţiei martorilor.

Activitatea desfăşurată de către structurile Oficiului Naţional pentru Protecţia

Martorilor se poate subdivide în trei categorii, astfel:

• activităţi legate de admiterea în programul de protecţie;

• activităţi privind implementarea măsurilor de protecţie şi asistenţă;

• activităţi suplimentare, necesare bunei desfăşurări a oficiului.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor contribuie în această perioadă la

înfăptuirea în condiţii mult mai bune a actului de justiţie, face ca cetăţenii să aibe încredere în

activitatea de înfăptuire a justiţiei, duce la probarea unor fapte deosebit de grave, respectiv la

rezolvarea unor dosare complexe, care, în lipsa acestei structuri nu ar fi posibilă sau nu s-ar

ajunge de cele mai multe ori la autorii de infracţiuni grave sau deosebit de grave.

Prin cele două sisteme de activităţi desfăşurate în ajutorul justiţiei, respectiv de

protecţie şi de sprijin social, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor devine, astfel o

instituţie necesară, atât justiţiei cât şi cetăţeanului care, potrivit legilor în vigoare este obligat

să-şi aducă contribuţia la probarea unor fapte deosebit de grave dacă avem în vedere

obligaţiile martorului.

Funcţionalitatea Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor este confirmată de

faptul că această structură a fost solicitată încă de la înfiinţare, facându-se apel la serviciile

sale pentru infracţiuni din sfera crimei organizate, marea criminalitate economică şi în cazuri

de omor. Totuşi, trebuie precizat că la numărul de cauze aflate în lucru la nivelul organelor de

urmărire penală, nu s-au înregistrat solicitări în număr mare.

Din această analiză rezultă că, fie nu sunt cunoscute avantajele pe care un program de

protecţie le poate oferi unui martor, fie se face uz de măsurile de protecţie prevăzute de Codulde procedură penală, evitându-se o oarecare „birocraţie" fără a se avea în vedere faptul că

starea de pericol a martorului care a determinat impunerea unei măsuri de protecţie din

această gamă, poate cunoaşte un trend ascendent.

Nu trebuie să se înţeleagă faptul că această structură asigură în primul rând o protecţie

fizică a martorului, ci desfăşoară o serie de activităţi pentru a nu se ajunge la deconspirarea

acestuia.

Activitatea de protecţie efectivă (fizică) a martorului se asigură într-un procent multmai scăzut decât celelalte activităţi date în competenţă prin lege Oficiului Naţional pentru

Protecţia Martorilor, aceasta realizându-se pentru perioade scurte de timp şi în situaţii

10



limitate, cele care asigură consistenţă sunt măsurile de protecţie şi asistenţă stipulate în cadrul

programului, adecvate şi adaptate necesităţilor fiecărui martor protejat în parte.

În calitatea sa de „prestator de servicii" pentru organele care înfăptuiesc justiţia în

România, Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor colaborează cu structurile din

Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerul Public, Ministerul Justiţiei, Ministerul

Educaţiei şi Cercetării, precum şi cu toate serviciile de informaţii, urmând să încheie

protocoale de colaborare cu instituţii similare din străinătate.

S-a stabilit până acum că structurile de protecţie a martorilor din ţările în care

această activitate a înregistrat o anumită experienţă, obţin rezultate deosebite în înfăptuirea

actului de justiţie, ducând la descoperirea de reţele organizate în special din sfera corupţiei,

traficului de droguri, infracţiunilor de spălare a banilor, crimei organizate, precum şi a celor

comise cu violenţe deosebite sau cauzatoare de pagube mari, de multe ori această activitate

fiind mai eficientă decât alte instituţii precum ar fi cea de investigator acoperit.

CAPITOLUL II

Martorii beneficiari ai programului de protecţie

11



Legea 682/2002 reglementează asigurarea protecţiei şi asistenţei martorilor a căror

viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată ca urmare a deţinerii de către aceştia a

unor informaţii ori date cu privire la săvârşirea unor infracţiuni grave, pe care le-au furnizat

sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare şi care au un rol determinant în

descoperirea infractorilor şi în soluţionarea unor cauze.

„Martor" înseamnă orice persoană ce posedă informaţii relevante pentru proceduri

de ordin penal în legătură cu care poate depune mărturie (indiferent de statut, fie că este

vorba despre forma scrisă/orală a mărturiei, conform legislaţiei naţionale) care nu se include

în definiţia, „colaboratori ai justiţiei".

„Colaboratorii justiţiei" înseamnă orice persoană care se confruntă cu o acuzaţie

penală sau care a fost convins să participe la o asociere cu caracter infracţional, sau în ori

ce fel de asociere de tip „organizaţie criminală", dar care este de acord să colaboreze cu

autorităţile din domeniul justiţiei, în special prin depunerea de mărturii în legătură cu

asocierea sau organizarea de acte criminale, sau în legătură cu orice încălcare a legii

privind crima organizată sau oricare alte acte criminale grave.

Spre deosebire de dispoziţiile Codului de procedură penală, în lumina art.2 lit.a din

Legea nr.682/2002 , noţiunea de "martor " nu este sinonimă cu cea tehnică, definită în art.78

C.p.p. ci formează o categorie destul de eterogenă. Astfel, persoana desemnată de lege ca

„martor" se găseşte, cu ocazia procesului, în situaţii destul de diferite, chiar opuse n10

Calitatea de martor protejat

Categoriile de persoane care pot dobândi calitate de martor protejat sunt stipulate în

Legea privind protecţia martorilor.

Aceste persoane, pentru a putea avea calitate de „martor" în sensul cerut de prezenta

lege, sunt condiţionate de întrunirea mai multor elemente care se referă la:

• prin declaraţiile lor să furnizeze informaţii şi date cu caracter determinant în

aflarea adevărului. Caracterul determinant al datelor şi informaţiilor furnizate suntlăsate la aprecierea organelor judiciare în faza de urmărire penală sau a judecătorului în faza

de judecată, care pot face o evaluare pertinentă vizavi de importanţa declaraţiilor date în

atingerea scopului justiţiar.

• informaţiile şi datele furnizate sau pe care urmează să le furnizeze să privească

infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor

prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni

Infracţiune gravă, definită de lege, în înţelesul art.2, lit. h este infracţiunea care face

10 Gheorghiţă Mateuţ Protecţia martorilor-Utilizarea martorilor anonimi în faţa organelor procesului penal, Ed.Lumina Lex, Bucureşti,2003 pag 87

12



parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii,

infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul,

omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul

de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile

privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la

regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie 11 ,

infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi

orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special

este de cel puţin 10 ani sau mai mare.

Aşa cum se poate observa, paleta infracţiunilor priveşte fapte ce lezează valori

importante ale vieţii şi statului, valori ce justifică apărarea unor persoane ce oferă date despre

astfel de fapte şi costurile necesare derulării unor programe de protecţie, costuri destul de

ridicate.

Prin prejudiciu deosebit se înţelege, aşa cum este definit de lit.k, orice prejudiciu

cauzat prin infracţiune, care depăşeşte echivalentul în lei a 50.000 euro. Cuantumul ridicat al

prejudiciului este stabilit din aceleaşi considerente ale costurilor necesare realizării unui

program de protecţie.

Aceste elemente de condiţionare (infracţiunile grave şi prejudiciile deosebite) pleacă

de la premisa că, în general, adeziunea la un program de protecţie a martorilor antrenează,

pentru martorii şi apropiaţii lor, o ruptură totală în viaţa normală. Din acest motiv s-a luat

măsura limitării utilizării acestui program la cauze în care sunt implicate doar „infracţiuni

grave" şi „prejudicii deosebite", constatându-se că cele mai bune rezultate au fost obţinute în

cadrul luptei contra criminalităţii organizate.12

Persoana are calitatea de martor

Are calitatea de martor potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale

furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la

infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudiciideosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni; Codul de procedură

penală are în vedere doar noţiunea de „martor", astfel cum este definită de dispoziţiile art.

78 Cp.p., ca fiind persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare de natură

să servească la aflarea adevărului.

Astfel cum se subliniază în doctrină, orice persoană fizică poate fi chemată ca martor în11 Legea 27/2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg în 1999, în art.22- Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor, prevede că vor fi adoptate măsuri legislative pentru a

asigura o protecţie efectivă şi corespunzătoare fată de a) persoanele care furnizează informaţii referitoare lainfracţiunile de corupţie sau colaborează în alt mod cu autorităţile însărcinate cu investigaţii sau urmăriri; şi b)martorii care depun o depoziţie privind astfel de infracţiuni.12 Gheorghiţă Mateuţ Protecţia martorilor-Utilizarea martorilor anonimi în faţa organelor procesului penal,Ed. Lumina Lex, Bucureşti,2003 pag 109

13



procesul penal, indiferent de starea sa fizică sau psihică,organele judiciare având posibilitatea

să aprecieze care dintre aceste persoane sunt apte să furnizeze informaţii necesare rezolvării

cauzelor penale. Poate fi ascultată ca martor şi persoana vătămată numai dacă nu se

constituie parte civilă sau nu participă în proces în calitate de parte vătămată13.

Cu privire la posibilitatea victimei infracţiunii de a abandona statutul său iniţial în favoarea

calităţii de martor trebuie arătat că, potrivit prevederilor legale,14 victimele traficului de

persoane primite în centrele de asistenţă şi protecţie sunt informate de posibilitatea de a

beneficia potrivit legii, de măsuri specifice de protecţie a martorilor ".

Persoana nu are o calitate procesuală în cauză

Fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter

determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la

prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor

astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana

care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.

Lipsa calităţii procesuale în cauză este dată de neîndeplinirea condiţiilor pentru a fi

martor în sensul C.p.p. Aici putem include nu doar persoana care a asistat ca spectator, sau

care este susceptibilă de a furniza informaţii utile asupra faptelor cu care este sesizată justiţia,

ori asupra personalităţii acuzatului, ci orice persoană care are o simplă relaţie cu acuzatul şi

care ar putea fi chemată să facă declaraţii fie pentru a-1 disculpa ( aşa zisul „martor de

moralitate"), fie pentru a-1 acuza („informator").15

De asemenea, în această categorie pot fi incluse şi persoanele suspecte de comiterea

unor infracţiuni, cum ar fi făptuitorul, care neavând calitatea procesuală de inculpat a hotărât

să colaboreze cu justiţia, depunând mărturie împotriva celorlalţi membri ai grupului

infracţional.

Pot deveni martori protejaţi în temeiul art. 23 din Legea 39/2003 referitoare la

Prevenirea şi combaterea crimei organizate, investigatorii sub acoperire şi informatorii.

Persoana are calitatea de inculpat într-o altă cauză

Inculpatul 16 este persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală .

Punerea în mişcare a acţiunii penale se face in personam şi este necesară cunoaşterea

persoanei care urmează să fie trasă la răspundere penală. A pune în mişcare acţiunea penală

înseamnă a efectua actul procesual, prevăzut de lege, prin care se formulează învinuirea

împotriva unei persoane determinate şi se declanşază astfel activitatea de tragere la

13 Codul de procedură penală, art.8214 Legea 678/2001 privind traficul de persoane şi a Regulamentului de aplicare, aprobat prin Hotărârea deGuvern nr.299/13.03.200315 Gheorghiţă Mateuţ-Protecţia martorilor-Utilizarea martoriloranonimi în faţa organelor procesului penal, Ed.Lumina Lex, Bucureşti,2003 pag 8816 Codul de procedura penală art.23

14



răspundere a acesteia.

Condiţia pusă de legiuitor este aceea de a avea acesta calitate într-o altă cauză decât

cea faţă de care se oferă date şi informaţii.

Nu putea fi exclusă această categorie de persoane din cadrul celor protejaţi de prezenta

lege, deoarece ar fi fost o nedreptate faţă de cei care au calitatea de inculpaţi, atâta timp cât

aceste persoane contribuie prin datele şi informaţiile furnizate la înfăptuirea justiţiei în cauze

complexe17.

Persoana execută o pedeapsă privativă de libertate

Aceasta se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi prin

informaţiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea

adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea

unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni.

In această categorie intră persoanele care au suferit deja o condamnare definitivă în

aceeaşi cauză sau în altă cauză şi care în momentul colaborării cu organele de justiţie pentru

aflarea adevărului, se află încarcerat într-o unitate administrată de Ministerului de Justiţie sau

Ministerul Administratiei şi Internelor în acest fel, toţi colaboratorii justiţiei în spiritul Legii

682/2002 se bucură de un tratament linear.

Starea de pericol, este definită "ca fiind situaţia în care se află martorul în sensul

situaţiilor prezentate mai sus, membrii familiei sale ori persoanele apropiate acestuia, a

căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată, ca urmare a informaţiilor şi

datelor furnizate ori pe care a fost de acord să le furnizeze organelor judiciare sau a

declaraţiilor sale".

Alte cate

gorii de persoane ce pot fi martori protejaţi

De asemenea, în lege se mai folosesc următorii termeni:

Martorul protejat este martorul, membrii familiei sale şi persoanele apropiate

acestuia incluse în programul de protecţie a martorilor, conform prevederilor legii.

Membrii de familie ai martorului protejat sunt soţul sau soţia, părinţii şi copiiiacestuia.

Persoana apropiată martorului protejat este persoana de care respectivul martor

este legat prin puternice legături afective.

Este firesc ca membrii de familie sau cei de care martorul este legat afectiv să

beneficieze de acelaşi tratament ca şi martorul, deoarece de multe ori starea de pericol se

extinde de la martor şi spre persoanele apropiate acestuia, uneori aceste persoane fiind ţinte

mult mai vulnerabile decât martorul însuşi. Nu de puţine ori ameninţările şi intimidările,

17 Mihai Apetrei, Drept procesual penal, Ed.Oscar Prinţ, Bucureşti 1998, pag. 139

15



atunci când ele nu au putut convige martorul să renunţe la acţiunea sa, au fost îndreptate spre

persoane de care martorul era legat afectiv, în mod deosebit asupra membrilor de familie

vulnerabili cum ar fi soţie, copii, părinţi, având ca scop renunţarea martorului de a sprijini

organele judiciare prin declaraţiile acuzatoare la adresa învinuiţilor sau inculpaţilor.

.Apropiaţi ai martorilor sau ai colaboratorilor justiţiei " includ rudele sau alte

persoane aflate într-o relaţie apropiată cu martorii sau colaboratoriilor justiţiei, cum ar fi

soţ/soţie,copii, nepoţi, părinţi, fraţi.

De asemenea, poate deveni martor protejat în conformitate cu prevederile legii18, unde

se stipulează că poate fi inclusă intr-un program de protecţie a martorilor şi o persoană care

are într-o altă cauză calitatea de organizator ori conducător de grup sau organizaţie

criminală, sau are calitatea de instigator ori autor al infracţiunii de omor, omor calificat sau

omor deosebit de grav.

Fiecare stat ia măsuri corespunzătoare pentru a încuraja persoanele care participă sau

au participat la grupuri infracţionale organizate pentru ca acestea să: furnizeze informaţii utile

autorităţilor competente în scopurile anchetei şi culegerii de probe asupra unor chestiuni (

identitatea, natura, alcătuirea, structura sau activităţile grupurilor infracţionale organizate

ori locul unde se află ele; legăturile, inclusiv la nivel internaţional, cu alte grupuri

infracţionale organizate; infracţiunile pe care grupurile organizate le-au săvârşit sau ar

putea să le săvârşească), acorde un ajutor efectiv şi concret autorităţilor competente, care ar

putea contribui la privarea grupurilor infracţionale organizate de resursele lor sau de produsul

infracţiunii. Protecţia acestor persoane este asigurată conform prevederilor protecţiei

martorilor.

Uniunea Europeană, solicită statelor membre să ia măsuri corespunzătoare pentru

încurajarea colaborării acelor persoane care au fost sau sunt implicate într-o organizaţie

criminală, indiferent care ar fi ea19.

Prin grup sau organizaţie criminală se înţelege aşa cum defineşte Legea nr. 39/2003

privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, grupul structurat, format din trei

sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în

scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un

beneficiu financiar sau un beneficiu material.

In literatura juridică s-a subliniat că lupta împotriva fenomenului infracţional trebuie

să lovească în manifestările infracţionale chiar în forma lor embrionară, pentru ca pericolul

latent pe care îl prezintă aceste manifestări să fie împiedicat de a evolua către un rău efectiv.20

18 Legea 682/2002 privind protecţia martorilor art.4, alin.219 Hotărârea Consiliului Europei cu privire la persoanele care colaborează cu justiţia în cadrul combaterii crimeiorganizate, din 20 decembrie 199620 Alexandru Boroi şi Gh. Nistoreanu- Drept penal şi drept procesual penal, Ed. AII Beck, Bucureşti 2005, pag.69

16



Prin existenţa unei asocieri, o condiţie minimă o reprezintă înţelegerea stabilită între

membrii grupului de a acţiona împreună sau, cu alte cuvinte dorinţa acestora de a se alătura

grupării ce se alcătuieşte ori care s-a alcătuit, unită cu ştiinţa că se urmăreşte o acţiune ilicită

comună.

Instigatorul este definit de Codul penal ca fiind persoana care, cu intenţie, determină

pe o altă persoană să săvârşească o faptă penală.

Caracteristic instigării este faptul că instigatorul, după ce a luat hotărârea de a săvârşi

o infracţiune, desfăşoară o activitate materială, externă, pentru a transmite hotărârea luată altei

persoane, care, fiind determinată să comită fapta prevăzută de legea penală, trece apoi în mod

concret, la săvârşirea ei, devenind autor al infracţiunii.

Autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea

penală. Sunt situaţii când fapta prevăzută de legea penală se săvârşeşte în mod direct nu

numai de o singură persoană, ci de mai multe - în aceste cazuri fiind în prezenţa coautoratului.

Coautoratul este acea formă a participaţiei în care o faptă prevăzută de legea penală a

fost săvârşită în mod nemijlocit de două sau mai multe persoane. Astfel, potrivit art. 38 alin.2

Cod penal, dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit, împreună, o faptă prevăzută de

legea penală, fiecare dintre ele va fi pedepsită ca autor.21

Condiţiile puse de legiuitor pentru ca astfel de persoane să beneficieze de un program

de protecţie sunt ca aceste persoane să aibe calităţile expuse în altă cauză, să fie organizator

ori conducător sau să fie instigator ori autor al unor anumite infracţiuni.

Situaţia martorilor minori

Cu ocazia includerii unui martor în programul de protecţie există posibilitatea ca

printre membrii familiei sale sau cei de care acesta este legat afectiv să existe şi persoane

minore sau însăşi martorul să fie minor.

Instaurarea pentru copiii victime sau martori ai cazurilor de exploatare sexuală a unor

condiţii speciale de audiere pentru a reduce numărul audierilor şi efectele traumatizante

pentru victime, martori şi familiile lor, cât şi pentru a creşte credibilitatea declaraţiilor lor însensul respectării demnităţii acestora. Acolo unde este cazul, acordarea victimelor şi familiilor

lor a posibilităţii de rămâne pe teritoriul statului pentru a putea participa pe deplin la derularea

măsurilor judiciare; prevederea unor măsuri care care vizează protejarea victimelor, martorilor

şi familiilor lor împotriva oricăror intimidări, mai ales în cazul unor reţele criminale. 22

In cazul în care persoana care urmează a fi protejată este minor, Legea 682/ 2002 a

prevăzut reglementări speciale, plecând tocmai de la premisele statului special pe care acesta

21 Idem22 Consiliul Europei, Comitetul Miniştrilor, Recomandarea Rec(2001)16 privind protecţia copiilor împotrivaexploatării sexuale,(adoptată de Comitetul Miniştrilor la 31 octombrie 2001, la cea de-a 771 reuniune aDelegaţilor Miniştrilor), Cap.III- Dreptul penal, procedura penală şi măsuri generale coercitive, art. 32 şi 33

17



categorie de persoane o are în sistemul juridic.

Astfel, în temeiul acestei legi, Protocolul de protecţie se semnează, în cazul în care

persoanele prevăzute la alin. 1 sunt minori, de reprezentanţii legali ai acestora. Dacă semnarea

Protocolului de protecţie de către reprezentantul legal nu poate fi făcută sau dacă semnarea de

către această persoană contravine intereselor minorului ori dacă reprezentantul legal refuză să

semneze, deşi procurorul sau, după caz, instanţa consideră că includerea în Program este în

interesul minorului, Protocolul de protecţie va fi semnat personal de către minor, cu aprobarea

prealabilă a procurorului sau, după caz, a instanţei.

Ocrotirea interesului minorului se află la baza reglementării unor instituţii de dreptul

familiei, cum sunt exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti , soluţionarea

neînţelegerilor dintre părinţi şi copii cu privire la exercitarea drepturilor şi îndatoririlor

părinteşti23, dreptul de a cere înapoierea copilului de la cel care îl ţine fără drept34 ,

încredinţarea copilului minor unuia dintre părinţi ori unui terţ.35 Legea nu determină

conţinutul concret al noţiunii interesului minorului, de aceea acest conţinut diferă de la o

situaţie la alta, în raport de materia pentru care prezintă importanţă. Interesul minorului are un

conţinut complex, fiind în funcţie de factori multipli care se apreciază de instanţa de judecată

ori de către un alt organ competent şi acest interes trebuie apreciat în limitele legii, ceea ce

înseamnă că nu se poate nesocoti o dispoziţie legală pe motiv că aşa ar cere interesul

copilului.24

Reprezentanţii legali ai minorului sunt:

Părinţii, au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după

cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori înfiaţi. Ei exercită drepturile lor

părinteşti numai în interesul copiilor.

Tutorele poate fi o rudă a minorului sau o persoană străină, a cărui numire se face de

către autoritatea tutelară (chiar şi atunci instituirea tutelei se decide de către instanţa de

judecată), din oficiu sau la încunoştiinţarea acesteia în cazul în care se află de existenţa unui

minor lipsit de îngrijire părintească, ambii părinţi sunt morţi, necunoscuţi, decăzuţi dindrepturile părinteşti, puşi sub interdicţie, dispăruţi sau declaraţi morţi, sau la desfacerea

înfierii, dacă instanţa de judecată hotărăşte instituirea unei tutele în interesul minorului. Tutela

minorului reprezintă ansamblul dispoziţiilor legale prin care se înfăptuieşte ocrotirea acestuia

când este lipsit de ocrotire părintească şi ea se exercită în interesul exclusiv al minorului.

Curatorul. Autoritatea tutelară numeşte un curator ori de câte ori se ivesc interese

contrare între tutore şi minor, altele decât acelea care atrag excluderea sau îndepărtarea de la

tutelă.23 Codul familiei art 9924 Ion P.Filipescu- Tratat de dreptul familiei, Ed. AII. Bucureşti, 1993, pag.561-562

18



„Curatela este o instituţie de ocrotire juridică a intereselor unei persoane care poate fi

capabilă, cu capacitatea de exerciţiu restrânsă ori lipsită de capacitatea de exerciţiu. In aceste

două din urmă situaţii, curatela nu modifică incapacitatea celui ocrotit, curatorul fiind chemat

să ţină locul părinţilor sau al tutorelui fi numai cu privire la anumite acte25, fie cu privire la

toate atribuţiile, dar numai în mod provizoriu.

Curatela ia sfârşit dacă au încetat cauzele care au determinat instituirea ei sau odată cu

încetarea incapacităţii ori a restrângerii capacităţii de exerciţiu.

Aceste dispoziţii speciale se justifică prin faptul că minorul nu are maturitatea

psihică, dezvoltarea intelectuală şi experienţa necesara pentru folosirea eficientă a

drepturilor procesuale acordate de lege.

Legea 682/2002 nu face specificaţii în legătură cu vârsta minorului. O persoană este

considerată minoră până la vârsta de 18 ani.

Minorul poate fi ascultat ca martor, dar până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face

în prezenţa unuia dintre părinţi ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinţat

minorul.

Opinez că dispoziţiile legii penale se pot aplica şi în cazul Legii 682/2002, în ceea ce

priveşte vârsta de 14 ani până la care minorul poate fi asistat de reprezentanţii legali care să

semneze Protocolul în numele minorului.

Legea privind protecţia martorilor pune interesul minorilor mai presus de orice alt

interes al reprezentantului legal oferind procurorului sau instanţei în cazurile în care constată

o incompatibilitate între interesele reprezentantului legal şi ale minorului să semneze

Protocolul de protecţie personal minorul, cu aprobarea prealabilă a procurorului sau, după caz,

a instanţei. Opinez că în această situaţie trebuie să existe şi avizul autorităţii tutelare.

CAPITOLUL III:

Condiţii de admisibilitate în Programul de protecţie

Pentru a putea participa la derularea unui program de protecţie a martorului, o

persoană care are calitatea de martor, în accepţiunea Legii privind protecţia martorilor, trebuiesă îndeplinească anumite condiţii de fond care sunt necesare dobândirii calităţii de martor

25 Ion P.Filipescu- Tratat de dreptul familiei, pag.542, Ed. AII. Bucureşti, 199319



protejat.

Aceste condiţii se referă la :

• persoana să îndeplinească criteriile stabilite de lege şi anume să poată avea

calitatea de martor aşa cum este definită de aceasta;

• să existe o ameninţare ca urmare a datelor şi informaţiilor furnizate organelor de

justiţie faţă de martor sau membrii de familie sau persoanele de care acesta este legat afectiv;

• să existe acordul de voinţă al martorului de a participa la un program de protecţie

a sa;

• situaţia martorului să fie compatibilă cu derularea unui program de protecţie.

Consiliul Europei recomandă26, având în vedere aspectul tratat că următoarele criterii

ar trebui, printre altele, să fie avute în consideraţie, atunci când luăm decizii în legătură cu

acordarea dreptului la introducerea în programul de protecţie, martorilor şi colaboratorilor

justiţie: gradul de implicare a persoanei protejate (în calitate de victimă, martor, coautor la

infracţiune, complice sau ajutor la comiterea de infracţiuni) în investigarea şi/sau a cazului;

relevanţa contribuţiei; gradul de seriozitate al intimidării; disponibilitatea şi relevanţa

introducerii persoanelor în programe de protecţie.

Din analiza criteriilor recomandate de Consiliul Europei privind obţinerea calităţii de

martor protejat printr-un program de protecţie, se desprinde concluzia că obţinerea acestui

statut de către un martor sau colaborator al justiţiei nu este unul aleatoriu, determinat doar de

încadrarea acestuia în criteriile generale de admisibilitate, ci analiza profundă a celor abilitaţi

cu acordarea calităţii de protecţie vis-a-vis de importanta cauzei judiciare şi de calităţile

psiho-judiciare ale persoanei vizate.

Condiţii de fond

Întrucât prima condiţie referitoare la calitatea de martor a fost tratată anterior se

impun menţiuni pentru celelalte condiţii.

Astfel, în ceea ce priveşte ameninţarea martorului, a membrilor de familie sau

persoanei de care acesta este legată afectiv, această ameninţare trebuie să vizeze viaţa,integritatea corporală sau libertatea acestora, să existe elemente care să conducă la concluzia

că aceste ameninţări se pot produce mai devreme sau mai târziu şi ameninţarea să fie

rezultatul declaraţiilor sau informaţiilor furnizate organelor judiciare.

Consimţământul de a participa la un program de protecţie a martorului este imperios necesar.

Programul de protecţie este un contract de parteneriat între martor şi Oficiu Naţional

pentru Protecţia Martorilor, parteneriat care nu se poate realiza în condiţii optime fără o

26 Consiliul Europei - Recomandarea Rec ( 2005)9 a Comitetului de Miniştrii din Statele Membre privind protecţia martorilor şi a colaboratorilor justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştrii în 20.aprilie.2005, cu prilejul celei de a 924-a întruniri a reprezentanţilor miniştrilor.

20



asumare conştientă a modificărilor în ceea ce priveşte lejeritatea vieţii private din partea

persoanei implicate. Pe parcursul derulării unui program de protecţie, martorul trebuie să

adopte o anumită conduită care să-1 protejeze de ameninţările la care este expus, conduită

care presupune o stare de restricţie în comunicare, comportament, libertate de mişcare ori alte

privaţiuni.

De la caz la caz trebuie verificat dacă martorul sau persoanele apropiate sunt de acord

cu aceste măsuri27.

Fără acordul de voinţă de a-şi asuma aceste restricţii din partea martorului, măsurile de

protecţie stabilite în cadrul programului de protecţie ar fi ineficiente.

Persoana propusă pentru a deveni martor protejat trebuie să fie compatibilă cu un

program de protecţie, aceasta presupunând ca persoana candidată să fie evaluată din punct de

vedere psihologic.

In conformitate cu Legea privind protecţia martorilor, în cadrul Oficiului Naţional

pentru Protecţia Martorilor se realizează evaluarea psihologică a persoanelor propuse a fi

incluse în Programul de protecţie.

Evaluarea psihologică face parte integrantă din propunerea de includere în Programul

de protecţie a martorilor, fiind obligatorie pentru toate persoanele ce sunt propuse pentru a fi

incluse de către Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor în programul respectiv.

Evaluarea psihologică a martorilor se realizează de către psihologii-specialişti din cadrul

Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor. Aceştia întocmesc un raport psihologic28

privind protecţia martorilor, cu referire la caracteristicile psihice ale martorilor respectivi şi la

concluziile evaluării persoanei ce este propusă a fi inclusă în Programul de protecţie a

martorilor.

Evaluarea reprezintă acea activitate prin care se stabileşte nivelul de dezvoltare al unei

persoane dintr-un anumit punct de vedere (fizic, psihologic, educaţional, profesional) prin

intermediul unor studii efective de analiză şi interpretare utilizând teoriile, modelele, metodele

şi instrumentele specifice domeniului respectiv.Conceptul de evaluare psihologică se referă la totalitatea măsurilor ce se iau în vederea

cunoaşterii caracteristicilor psihoindividuale. Concept mai larg decât cel de măsurare,

apreciere, evaluarea cuprinde descrieri cantitative, şi de asemenea descrieri calitative. Include

judecăţi de valoare privind fenomenele descrise prin măsurători, comparaţii, raportări. Se

referă şi la semnificaţiile ce se degajă privind situaţii, evenimente, comportamente, atitudini,

merite.

Importanţa evaluării psihologice decurge din necesitatea de a stabili măsura în care27 Decizia cadru a Consiliului Europei cu privire la protecţia martorilor în cadrul combaterii criminalităţiiinternaţionale28 Conform cap.2, art.6, lit. h din Legea 682/2002

21



particularităţile psiho-individuale ale subiectului corespund cu cerinţele concrete impuse de

situaţia respectivă, acesta făcând dovada unei funcţionări cognitive normale şi neprezentând

probleme de sănătate mentală. Pentru a realiza concordanţa dintre individ şi situaţia

respectivă, se impune o psihodiagnoză corectă, care să evidenţieze vulnerabilităţile persoanei

în scopul de a preveni apariţia situaţiilor ce ar putea pune în pericol desfăşurarea Programului

de protecţie.29

Prin evaluarea psihologică ce se realizează în cadrul Oficiului se asigură gestionarea

aspectelor circumscrise psihologiei ce se manifestă în domeniul judiciar, contribuind la

fundamentarea ştiinţifică a deciziilor cu caracter legislativ.

Scopul evaluării psihologice este de a stabili dacă individul poate fi inclus în

Programul de protecţie, avându-se în vedere obiectivele următoare:

• starea psihică actuală a persoanei;

• capacitatea acesteia de a furniza informaţii nedistorsionate;

• capacitatea acesteia de a face faţă procesului şi urmărilor acestuia;

• aprecierea riscului pe care persoana în cauză îl reprezintă pentru ceilalţi.

Testarea psihologică va urmări aprecierea riscului pe care martorul şi celelalte

persoane pentru care se solicită includerea în Program îl prezintă pentru desfăşurarea

eficientă a procesului în care acesta furnizează informaţii cu caracter determinant în aflarea

adevărului sau pentru comunitatea în care urmează să fie relocat. Este posibil ca în urma

examinării să se descopere o serie de informaţii ce vor fi folosite în procesul în care martorul

urmează să depună mărturie; în acest caz, toate aceste materiale vor fi înaintate de către

Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor organelor abilitate.

Prin evaluarea psihologică a martorilor şi a altor persoane propuse a fi introduse în

Programul de protecţie se urmăreşte obţinerea informaţiilor în ceea ce priveşte gradul de

anxietate, stres faţă de problema actuală, tendinţa spre disimulare, dorinţa de a colabora,

dominantele personalităţii, gradul de risc implicat în eventualitatea relocării martorului.

Evaluarea psihologică a martorului propus a fi introdus în Programul de protecţie serealizează înainte de autorizarea de includere în Program.

Evaluarea psihologică se efectuează conform solicitărilor transmise de procurori sau

de organele de cercetare penală.

Din analiza comparativă a mai multor unităţi de protecţie din Europa care evaluează

din punct de vedere psihologic persoana candidată la includerea într-un program de protecţie,

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, unitatea specializată a statului român, se distinge

prin aceea că evaluarea se realizează de către specialişti psihologi încadraţi în structura

29 Mihalcea, D. Bratu, Evaluarea psihologică, cerinţă necesară în procesul de acordare a calităţii de martor protejat, Buletinul de Informare şi Documentare al M.A.I. nr. 6 (71) 2005

22



unităţii şi nu de către poliţişti aparţinând unităţii de protecţie sau de psihologi colaboratori. Ca

exemplu comparativ de analiză voi prezenta sistemul unde interviul se realizează de doi ofiţeri

ai unităţii de protecţie, unul pune întrebările şi va iniţia ansamblul activităţilor, iar cel de al

doilea va avea rolul de observator, sarcina lui fiind aceea de supraveghere a martorului în

timpul interviului, reacţia acestuia la diferite faze ale interviului, mimica şi gesturile, urmând

a stabili la final dacă reacţiile acestuia au fost naturale sau teatrale. Cu ocazia discuţiilor

purtate se va stabili şi motivaţia martorului cu privire la depunerea mărturiei şi colaborarea cu

unitatea de protecţie. Formularul conţine un test cu privire la gradul de încărcare psihică şi

stres. Pe timpul completării formularului observatorul va supraveghea şi dacă martorul

manifestă interes pentru această activitate, dacă completează corect cu „x" toate întrebările

chestionarului şi îşi notează totodată anumite întrebări cu privire la mimica martorului în

anumite situaţii, cum reacţionează la anumite întrebări. După finalizarea interviului se va

proceda la o evaluare de către specialişti psihologi.

Apreciez ca mult mai eficientă şi mai pertinentă evaluarea realizată de specialişti în

domeniul psihologiei, pe baza unor baterii de teste ştiinţifice, decât cea realizată pe baza unor

cunoştinţe generale despre psihicul uman. Continuitatea analizei psihologice a unui martor şi

după momentul includerii în programul de protecţie realizată de un psiholog care este integrat

structurii specializate, conduce la o mai bună previziune a eventualelor probleme pe care

acesta le-ar putea ridica cu ocazia aplicării unor măsuri de protecţie cu un grad ridicat de

impact psihologic gen relocare sau schimbarea identităţii.

Pe parcursul derulării programului de protecţie, martorul protejat este evaluat periodic

şi consiliat psihologic, iar legătura ce se realizează între psiholog şi martor conduce la o

deschidere mai mare a martorului faţă de problemele pe care le are şi conferă psihologului

posibilitatea cunoaşterii mai în profunzime a acestuia. Un alt avantaj al apartenenţei

psihologului la structura de protecţie derivă din aceea că acesta conlucrează direct cu persoana

desemnată din partea Oficiului ca persoană de legătură cu martorul protejat, cunoscând din

timp anumite activităţi ce urmează a fi desfăşurate cu martorul (prezentarea la instanţă,depunerea de declaraţii, schimbarea locaţiei,etc) pregătind martorul în acest sens sau sesizând

anumite disfuncţionalităţi psihice ale acestuia faţă de activitatea ce urmează să se desfăşoare.

Condiţii de formă

Propunerea motivată din partea organului abilitat

Pentru a putea fi inclusă într-un program de protecţie şi pentru obţinerea statutului de

martor protejat, legea prevede existenţa unei propuneri motivate care să vină din partea unui

organ abilitat.Organul abilitat să facă această propunere este organul care se sesizează primul de

starea de pericol în care se găseşte martorul aşa cum este el definit în accepţiunea Legii

23



682/2002, în funcţie de etapa în care se găseşte desfăşurarea cercetărilor.

Astfel, organul de cercetare penală poate solicita procurorului care supraveghează

cercetarea penală, în faza de urmărire penală, includerea în programul de protecţie a unui

martor, a unui membru de familie sau a unei persoane de care martorul este legat afectiv,

formulând în acest sens o propunere motivată.

În faza de judecată, procurorul poate solicita instanţei de judecată competente să

judece cauza în fond, includerea în programul de protecţie.

Solicitarea în faza de urmărire

penală

Organul de cercetare penală, în momentul în care constată că o persoană care are

calitatea de martor în accepţiunea prevederilor Legii 682/2002, întocmeşte un referat cu

propunerea de includere într-un program de protecţie, referat pe care-1 înaintează

procurorului care supraveghează activitatea de cercetare penală.

Referatul trebuie să cuprindă aşa cum este cerut de art. 6 din lege:

• informaţiile referitoare la cauza penală respectivă;

• datele personale ale martorului;

• datele şi informaţiile furnizate de martor, precum şi caracterul determinant al

acestora în aflarea adevărului;

• circumstanţele în care martorul a intrat în posesia datelor şi a informaţiilor

furnizate sau pe care le va furniza;

• orice elemente care pot evidenţia starea de pericol în care se află martorul;

• estimarea posibilităţilor de recuperare a prejudiciului cauzat prin infracţiune;

• persoanele care au cunoştinţă despre datele şi informaţiile deţinute de martor şi

despre faptul că acesta le-a furnizat organelor judiciare sau că are intenţia de a le furniza;

• evaluare a profilului psihologic al martorului şi al celorlalte persoane propuse

a fi incluse în Program;

• riscul pe care martorul şi celelalte persoane pentru care se solicită includerea în

Program îl prezintă pentru comunitatea în care urmează să fie relocaţi;• date referitoare la situaţia financiară a martorului;

• orice alte date care prezintă relevanţă pentru evaluarea situaţiei martorului şi

pentru includerea acestuia în Program.

In situaţiile în care procurorul efectuează personal urmărirea penală, acesta va dispune

preluarea martorului în programul de protecţie prin ordonanţă care va fi motivată cu aspectele

cerute de lege la art.6 din Legea 682/2002.

Apreciez că este neadecvată solicitarea legiuitorului ca în referat organul de cercetare penală, respectiv poliţistul sau procurorul să realizeze activităţi cum ar fi evaluarea profilului

psihologic al martorului şi al celorlalte persoane propuse a fi incluse în Program, riscul pe

24



care martorul şi celelalte persoane pentru care se solicită includerea în Program îl prezintă

pentru comunitatea în care urmează să fie relocaţi sau date referitoare la situaţia financiară

a martorului. Aceste aspecte sunt de natură să încurce aceste organe, punându-le în dificultate

deoarece nu sunt experţi în asemenea evaluări.

Aspecte menţionate sunt menite să stabilească compatibilitatea persoanei propuse cu

exigenţele psihologice, de integrare sau financiare ale unui Program de protecţie, iar această

compatibilitate este realizată în cadrul evaluării efectuate de Oficiului Naţional pentru

Protecţia Martorilor, care analizează cu specialişti aceste cerinţe.

Evaluarea psihologică urmăreşte necesitatea de a stabili măsura în care

particularităţile psiho-individuale ale subiectului corespund cu cerinţele concrete impuse de

situaţia respectivă, acesta făcând dovada unei funcţionări cognitive normale şi neprezentând

probleme de sănătate mentală. Pentru a realiza concordanţa dintre individ şi situaţia

respectiva, se impune o psihodiagnoza corectă, care să evidenţieze vulnerabilităţile persoanei

în scopul de a preveni apariţia situaţiilor ce ar putea pune în pericol desfăşurarea Programului

deprotecţie.

Riscul pe care martorul şi celelalte persoane pentru care se solicită includerea în

Program îl prezintă pentru comunitatea în care urmează să fie relocaţi. Această cerinţă este

apreciată de Oficiu, deoarece acesta stabileşte unde va fi relocat martorul protejat când se

impune această măsură în funcţie de evaluarea provenienţei pericolului pentru martor şi de

costurile locuinţei unde urmează să aibă loc relocarea. De asemenea consider formularea

acestei cerinţe ca incompletă, deoarece trebuie urmărit şi pericolul pe care comunitate îl

reprezintă pentru persoana ce urmează a fi relocat cum ar fi apartenenţa la o anumită etnie,

cult religios, etc.

Date referitoare la situaţia financiară a martorului. Aceste date sunt completate la

solicitarea Oficiului de către martor cu ocazia completării fişei cu datele personale unde sunt

făcute precizări de detaliu în legătură cu situaţia sa financiară, pentru a stabili dacă acesta este

compatibil cu Programul de Protecţie. Nu poate fi inclus într-un Program o persoană care aredebite financiare mari şi nu prezintă garanţia că poate să achite aceste debite ţinând cont de

statutul dificil al martorilor din Program faţă de care se pot aplica măsuri cum ar fi relocarea

internă sau internaţională sau schimbarea temporară a identităţii. Aceste debite ar periclita

aplicarea celor mai eficiente măsuri de protecţie faţă de persoana propusă pentru includerea în

Program.

Din aceste considerente o propunere de renunţare la aceste cerinţe din referat ar duce

la o abordare mai practică a proceduri de solicitare a includerii unui martor în Programul de protecţie.

Solicitarea în faza de judecată

25



Procurorul, în momentul în care constată că o persoană care are calitatea de martor în

accepţiunea prevederilor Legii 682/2002, întocmeşte un referat cu propunerea de includere

într-un program de protecţie, referat pe care-1 înaintează instanţei.

Evaluarea Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor

Este prevăzut în lege să preexiste o evaluare realizată de către Oficiul Naţional pentru

Protecţia Martorilor care să stabilească dacă există posibilităţi tehnice şi materiale de susţinere

a programului de protecţie faţă de persoana propusă a fi inclusă în program. Această evaluare

însoţeşte propunerea de includere în program.

Pe lângă evaluarea psihologică, care urmăreşte dacă persoana propusă corespunde din

punct de vedere psihologic adaptabilităţii la un program de protecţie având în vedere mutaţiile

ce apar în astfel de situaţii, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor trebuie să stabilească

cuantumul cheltuielilor materiale necesare derulării măsurilor de protecţie şi asistenţă ce vor

fi desfăşurate faţă de persoana propusă a fi preluată în programul de protecţie.

Aşa cum se ştie, un program de protecţie presupune cheltuieli destul de mari

ocazionate de activităţile specifice desfăşurate. Oficiul trebuie să realizeze o prognoză a

acestor cheltuieli pe care să le raporteze la bugetul de care dispune. Cu ocazia acestei evaluări

vor fi luate în calcul următoarele estimări: numărul de persoane ce vor fi preluate în program

(martor, numărul membrilor de familie), măsurile de asistenţă şi protecţie stabilite a fi puse în

aplicare (costurile vor fi mult mai mari în cazul în care se impune relocarea unei persoane

decât măsura instalării unui sistem de alarmă la domiciliu) şi estimarea perioadei de timp faţă

de care vor fi menţinute măsurile stabilite.

Toate aceste costuri vor fi cuantificate şi raportate la posibilităţile bugetare ale

oficiului, fiind totodată comparate cu importanţa pe care informaţiile şi datele furnizate o

prezintă în soluţionarea cauzei.

Din analiza evaluării făcute de Oficiu, rezultă că există posibilitatea ca o persoană să

îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege pentru deveni martor protejat, dar

posibilităţile materiale să nu permită aplicarea unor măsuri eficiente de protecţie comparativcu starea de pericol în care se găseşte persoana şi aceasta să nu poată fi preluată într-un sistem

de protecţie a martorilor.

CAPITOLUL IV

Procedura includerii martorilor în Programul de Protecţie

Legea privind protecţia martorilor îşi propune instituirea unui sistem de măsuri pentru

protecţia persoanelor a căror viaţă, integritate corporală sau liberate este ameninţată datoritădeţinerii de către acestea a unor informaţii decisive cu privire la săvârşirea unor infracţiuni

grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare.

26



Martorii aflaţi în pericol pot fi protejaţi atât prin aplicarea unor măsuri urgente de către

unitatea de poliţie care instrumentează cauza, respectiv de către organele care administrează

locurile de deţinere, cât şi prin includerea acestora în PROGRAMUL de PROTECŢIE a

MARTORILOR.

„Programul de protecţie" reprezintă măsurile de protecţie individuale, croite după

nevoia unui individ, care sunt, de exemplu, cele descrise într-un memorandum de acord,

semnat de autorităţile responsabile şi de martorii protejaţi sau colaboratorii justiţiei. Măsuri

de protecţie sunt toate măsurile individuale procedurale sau neprocedurale destinate

protejării martorilor sau colaboratorilor justiţiei de orice intimidare şi/sau consecinţe

periculoase asupra deciziei de a colabora cu justiţia?9

Legea privind protecţia martorilor conţine reglementări cu privire la condiţiile

includerii în Program şi autoritatea abilitată să ia această decizie, măsurile de protecţie care

pot fi luate, conduita pe care trebuie să o urmeze martorul admis în Program şi cazurile în care

operează încetarea Programului.

Includerea în Program

Potrivit art. 3 alin.2 din Legea nr. 682/2002, includerea unei persoane în Programul de

Protecţia Martorilor se realizează în următoarele etape:

• în condiţiile în care o persoană solicită includerea în Program pe timpul

desfăşurării procesului penal, organele de urmărire penală ale poliţiei ori parchetului, vor

evalua dacă aceasta prin probele pe care le poate pune la dispoziţie are o contribuţie

determinantă pentru stabilirea adevărului în cauze penale în legătură cu infracţiuni grave, cu

privire la grupuri criminale organizate sau a unor infractori urmăriţi;

• dacă persoana în cauză exprimă că are temeri cu privire la siguranţa sa, a

membrilor de familie sau persoanelor apropiate, în cazul în care ar depune mărturie sau ar

aduce probe decisive, datorită eventualelor repercusiuni, anchetatorul poate prezenta

acestuia posibilităţile de diminuare a riscurilor pe care le are la dispoziţie în baza Legii nr.

682/2002 privind protecţia martorilor;• persoana în cauză care doreşte să coopereze cu organele judiciare şi să

beneficieze de măsurile specifice de asistenţă şi protecţie, conform legii, va da o declaraţie

completă pe baza căreia anchetatorul va realiza o evaluare a contribuţiei sale la înfăptuirea

actului de justiţie, estimând totodată şi riscurile la care este expusă persoana respectivă;

• dacă în această fază, persoana în cauză solicită în mod expres să fie asistată de

un avocat, va putea beneficia doar de asistenţa juridică a unui avocat pus la dispoziţie de

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor.Din cele prezentate rezultă că pentru includerea unei persoane în Program este necesar

a se îndeplini cumulativ următoarele condiţii:

27



• persoana are calitatea de martor (prevăzută la art. 2 lit. a, d sau e);

• persoana se află în stare de pericol/ în sensul art. 2 lit. b),şi

• există o propunere motivată din partea organelor abilitate.

De asemenea, poate fi inclusă în Program o persoană care are, într-o altă cauză,

calitatea de organizator ori conducător de grup sau organizaţie criminală, instigator ori autor

al infracţiunii de omor, omor calificat sau omor deosebit de grav.

Conţinutul propunerii

• Propunerea de includere în Program poate să vină din partea organului de cercetare

penală şi a procurorului (în faza urmăririi penale), iar în faza judecăţii, de procurorul de

şedinţă.

De asemenea, propunerea de includere în Program trebuie să fie însoţită de acordul

scris al persoanei pentru care se cere includerea în Program, precum şi de o evaluare realizată

de Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor cu privire la posibilitatea includerii în

Program a persoanei în cauză.

În baza documentelor sus menţionate procurorul sau instanţa, după caz, se va pronunţa

în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 5 zile de la primirea propunerii, prin ordonanţă,

respectiv încheiere, asupra propunerii de includere în Program, iar Oficiului Naţional pentru

Protecţia Martorilor va lua toate măsurile necesare în vederea elaborării şi implementării

schemei de sprijin.

Dacă cererea a fost respinsă, iar in cursul urmăririi penale sau al judecăţii au intervenit

elemente noi faţă de cele cuprinse în propunerea iniţială, se poate formula o nouă propunere

de includere în Program.

Includerea în Programul de Protecţie în funcţie de competenţă

Aşa cum se poate observa, competenţa materială pentru ca o persoană să fie inclusă în

Program, revine, după caz, procurorului sau instanţei de judecată în funcţie de momentul în

care au apărut premisele necesare acestei activităţi, respectiv faza de urmărire penală sau cea

de judecată.In faza de urmărire penală, procurorul este cel care supraveghează urmărirea penală.

Organul de cercetare penală întocmeşte un referat cu propunerea de includere în Program care

va conţine toate elementele prezentate anterior, referat ce va fi înaintat procurorului.

Acesta contactează Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, după ce a verificat

îndeplinirea condiţiilor cerute de Legea privind protecţia martorilor, realizându-se un contact

direct cu organul de cercetare penală implicat în soluţionarea cauzei şi persoana propusă a fi

inclusă în Program. După studierea documentelor, evaluarea psihologică a candidatului,evaluarea posibilităţilor tehnico-financiare şi altor date considerate necesare, Oficiul Naţional

pentru Protecţia Martorilor comunică procurorului dacă persoana este aptă pentru derularea

28



Programului şi posibilităţile Oficiului pentru preluarea persoanei. Procurorul se pronunţă prin

ordonanţă asupra includerii sau nu în Programul de protecţie.

Ordonanţa acestuia privind includerea persoanei în Programul de protecţie a

martorului se înaintează Oficiului în termen de 5 zile de la primirea referatului cu

propunerea de includere în Program. Oficiul încheie cu martorul un Protocol de protecţie în

care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor, situaţiile în care protocolul încetează.

Când procurorul este cel care efectuează personal urmărirea penală sau când cererea i-

a fost direct adresată de către persoana solicitantă, acesta va prezenta Oficiului datele necesare

într-un referat preliminar cuprinzând şi măsurile concrete de protecţie şi asistenţă pe care le

consideră necesare, însoţit de fişa martorului, completată de acesta şi după realizarea evaluării

va dispune includerea în Program prin ordonanţă.

In situaţia în care o persoană, fără a avea o calitate procesuală în cauză, deţine date sau

informaţii cu caracter determinant pentru aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave

sau pentru prevenirea producerii ori pentru recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi

cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni şi doreşte să coopereze cu organele judiciare

şi să beneficieze de măsuri specifice de asistenţă şi protecţie prevăzute de lege, aceasta

prezintă organului de urmărire penală o declaraţie în acest sens.

Organul de urmărire penală, dacă începe urmărirea penală cu privire la infracţiunea

gravă menţionată la alin. 1, procedează potrivit art. 5 şi următoarele din Legea nr. 682/2002.

In faza de judecată, instanţa de judecată nu poate fi decât o instanţă de fond şi anume

instanţa competentă să judece cauza penală respectivă. Ea poatefi, însă, numai o instanţă

care are abilitatea de face audieri, ceea ce presupune,evident, o cercetare judecătorească.

Ori, este clar că aceasta nu poate fi nici o instanţă de recurs şi nici una de recurs în anulare

ori de contestaţie în anulare, care exclud orice acte de cercetare judecătorească. Poate fi

însă o instanţă de prim grad în fond, o instanţă de apel sau o instanţă de revizuire, indiferent

că protecţia martorului ar interveni înainte de proces, în timpul procesului sau ulterior 30.

Propunerea în această fază se face de către procurorul de şedinţă, asemănător organului de cercetare penală în faza de urmărire, fiind parcursă etapa arătată în această fază,

instanţa pronunţându-se prin încheiere pentru includerea în Program a martorului sau a altei

persoane propuse.

Când instanţa s-a sesizat din oficiu sau cererea persoanei i-a fost adresată acesteia,

procedura va fi aceeaşi ca în cazul în care procurorul efectuează personal urmărirea penală

sau cererea i-a fost adresată lui.

Din analiza celor prezentate mai sus, consider că pentru o mai bună reliefare a

30 Gheorghiţă Mateuţ-Protecţia martorilor-Utilizarea martorilor anonimi în faţa organelor procesului penal, Ed.Lumina Lex, Bucureşti,2003, pag 127

29



procedurii de includere în Program, pe lângă susţinerea punctului de vedere în ceea ce

priveşte eliminarea din referatul cu propunerea de includere a celor trei condiţii de evaluare

din sarcina organelor judiciare, trebuie menţionat în lege aceea că:

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor primeşte propunerea de includere în

Program şi analizează posibilitatea de includere procedând la:

• evaluarea psihologică a martorului propus pentru stabilirea

compatibilităţii cu Programul;

• estimarea costurilor necesare implementării Programului;

• analiza situaţiei financiare a martorului, a eventualelor debite care l-ar face

incompatibil cu Programul;

• riscul pe care martorul şi celelalte persoane pentru care se solicită includerea îl

prezintă pentru o comunitate în care ar putea fi relocaţi."

Având în vedere că legiuitorul a stabilit termenul de 5 zile între primirea propunerii de

către procuror sau judecător şi emiterea ordonanţei sau încheierii acestuia privind includerea

persoanei în Programul de protecţie a martorului, se poate formula conceptul că Oficiul

trebuie să se pronunţe cu privire la posibilitatea includerii în Program a persoanei propuse în

termen de 5 zile de la primirea propunerii de includere în Program.

Oficiul, prin referat motivat pe care îl înaintează procurorului sau instanţei, după caz,

se poate pronunţa asupra propunerii de includere în Programul de protecţie.

Protocolul de protecţie

în termen de 7 zile de la data emiterii ordonanţei sau a încheierii de includere în

Program, Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor încheie în scris un Protocol de

Protecţie cu fiecare martor, membru de familie sau persoană apropiată martorului pentru care

s-a dispus includerea în Program.

La semnarea protocolului, persoana dobândeşte calitatea de martor protejat şi în

termen de 3 zile de la această dată, Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor va comunica

procurorului sau, după caz, instanţei faptul că a început includerea în Program. Din momentulsemnării Protocolului de protecţie, persoana a cărei includere în Program a fost aprobată

dobândeşte calitatea de martor protejat, iar măsurile prevăzute în schema de sprijin se pun în

aplicare.

Protocolul de protecţie cuprinde: obligaţiile martorului protejat, obligaţiile Oficiul

Naţional pentru Protecţia Martorilor, persoanele de legătură desemnate şi condiţiile în care

acestea îşi desfăşoară activitatea şi situaţiile în care protecţia şi asistenţa încetează.

Protocolul de protecţie se încheie într-un singur exemplar, care se păstrează la Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor în condiţii de deplină confidenţialitate.

30



CAPITOLUL V

Obligaţiile Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor

Obligaţiile Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor faţă de martorul protejat

rezidă din lege şi din Protocolul de protecţie încheiat cu acesta şi constau în:• întocmirea schemei de sprijin

Această obligaţie se referă în primul rând la măsurile de protecţie şi asistenţă stabilite

31



a fi derulate faţă de persoana aflată în Program, măsuri ce se regăsesc detaliate în cadrul

schemei de sprijin ce se întocmeşte de către reprezentantul oficiului desemnat în Protocol.

Măsurile de protecţie pot fi prevăzute în schema de sprijin singure sau cumulat. Schema de

sprijin se întocmeşte pentru fiecare martor în parte, chiar dacă acesta face parte de exmplu

dintr-o familie şi o serie de măsuri sunt comune tuturor membrilor. Această schemă este

flexibilă, ea putând fi adaptată şi completată în permanenţă în funcţie de evoluţia situaţiei ce

vizează martorul, de modificările apărute în viaţa sa, de nivelul stării de pericol, de

informaţiile ce vizează persoana martorului.

• Implementarea măsurilor de protecţie si asistenţă

După stabilirea măsurilor de protecţie şi asistenţă ce urmează a fi desfăşurate faţă de

martorul protejat, implementarea are loc prin grija lucrătorilor de la Oficiu, singuri sau

împreună cu alte forţe.ori împreună cu alte organisme să transpună în practică măsurile

stabilite. în acest sens sunt stabilite etape de desfăşurare şi termene exacte, responsabilităţi

concrete, analize şi control pentru implementarea acestor măsuri. Implementarea măsurilor de

protecţie şi asistenţă se realizează la nivelul Oficiului prin grija SERVICIULUI

-Implementare în Program, asigurarea măsurilor de protecţie şi menţinere a legăturii cu

martorii.

Măsurile de protecţie şi măsurile de asistenţă

În funcţie de particularităţile fiecărui caz, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor

întocmeşte, pentru fiecare martor protejat, o schemă de sprijin care cuprinde măsurile

concrete de protecţie şi asistenţă, conform celor stabilite de procuror, respectiv instanţă.

În schema de sprijin pot fi prevăzute una sau mai multe dintre măsurile de protecţie

menţionate la art. 12 alin.2 din Legea nr. 682/2002 şi, după caz, una sau mai multe dintre

măsurile de asistenţă prevăzute la art. 12 alin.3 din aceeaşi lege.

Adoptarea măsurilor sau programelor de protecţie trebuie să ia în calcul necesitatea

stabilirii unui echilibru adecvat cu principiul salvgardării drepturilor şi aşteptărilor

victimelor.31

Dacă pentru martorul aflat în stare de pericol au fost adoptate măsuri urgente, acestea

pot continua prin includerea lor în schema de sprijin.

Ascultarea martorului protejat de către organele judiciare sub o altă identitate decât

cea reală sau prin modalităţi speciale de distorsionare a imaginii şi vocii se face în condiţiile

Codului de procedură penală.

Pentru aplicarea măsurii de schimbare a domiciliului, Oficiului Naţional pentru

Protecţia Martorilor, cu sprijinul autorităţilor publice centrale şi locale, desfăşoară activităţi

31 Consiliul Europei - Recomandarea Rec ( 2005)9 a Comitetului de Miniştrii din Statele Membre privind protecţia martorilor şi a colaboratorilor justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştrii în 20.aprilie.2005, cu prilejul celei de a 924-a întruniri a reprezentanţilor miniştrilor.

32



de identificare a unor spaţii de locuit corespunzătoare32.

Autorităţile publice centrale şi locale transmit gratuit, cu respectarea reglementărilor

în vigoare, în proprietatea publică sau privată a statului şi în administrarea Ministerului

Internelor şi Reformei Administrative, imobilele disponibile, solicitate de Oficiul Naţional

pentru Protecţia Martorilor pentru asigurarea unui nou domiciliu martorilor protejaţi.

Apreciez că aceste formulări din Regulament cu privire la locaţia pentru martorul

protejat sunt oarecum în disonantă cu scopul acestei măsuri prin aceea că locaţiile pentru

martori nu pot fi utilizate ciclic pentru mai mulţi martori pentru a nu fi deconspirate, dacă nu

ar fi utilizate ar necesita cheltuieli suplimentare de întreţinere, iar locaţia trebuie găsită în

funcţie de necesitatea martorului şi nu martorul adaptat la locaţie.

Protejarea deplasărilor martorului la şi de la organele judiciare se realizează de Oficiul

Naţional pentru Protecţia Martorilor prin personalul propriu sau în colaborare cu alte forţe în

funcţie de pericolul evaluat al aplicării acestei măsuri.

În situaţia în care Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor nu dispune de mijloace

suficiente, protejarea deplasărilor martorilor la şi de la organele judiciare se realizează în

colaborare cu structurile specializate centrale sau locale ale Poliţiei Române.

Măsurile de protecţie care presupun supravegherea sau paza domiciliului ori a

reşedinţei martorului protejat se dispun, la propunerea motivată a Oficiului Naţional pentru

Protecţia Martorilor, de conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române. Aceste

măsurile se execută, de regulă, de către personalul specializat din cadrul inspectoratului

judeţean de poliţie sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti33.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor reevaluează, periodic şi ori de câte ori

situaţia concretă o impune, riscurile la care este expus martorul pe tot parcursul procesului

penal, astfel încât să se poată revizui schema de sprijin, cu acordul martorului, urmărindu-se

permanent asigurarea unui raport optim între necesităţile reale de protecţie şi asistenţă şi

resursele avute la dispoziţie.

De asemenea, reanalizează în mod obligatoriu schema de sprijin în momentul încetării procesului penal, în vederea adaptării acesteia la noua situaţie.

Procedurile de schimbare a domiciliului şi a identităţii, precum şi procedurile de

emitere a noilor documente de identitate, respectiv a altor documente ale persoanei care a

devenit martor protejat, se stabilesc prin ordin al Ministrului Administratiei si Internelor sau,

după caz, prin ordin comun al miniştrilor de resort.

32

Hotărârea de Guvern nr. 760 din 14 mai 2004 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legiinr. 682/2002 privind protecţia martorilor Art. 22, alin 1

33 H.G. 760/2004, art.24, alin. 1 şi 2

33



Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul evidenţei

persoanelor desemnează un reprezentant căruia îi revine responsabilitatea desfăşurării în bune

condiţii a activităţii de emitere a noilor documente de identitate pentru martorul protejat.

Măsurile de asistenţă prevăzute în schema de sprijin sunt detaliate pentru fiecare caz,

specificându-se, după caz, unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

• locul şi mediul în care se poate efectua reinserţia socială, precum şi măsurile

concrete ce urmează a fi luate;

• domeniul recalificării profesionale, locul, forma, cursurile sau programele la

care martorul protejat urmează a participa, cuantumul costurilor acestora şi valoarea ce poate

fi asigurată prin Program;

• măsurile ce urmează a fi întreprinse de Oficiul Naţional pentru Protecţia

Martorilor pentru identificarea şi obţinerea de către martorul protejat a unui loc de muncă,

domeniile în care poate fi identificat noul loc de muncă, pe cât posibil similare celui sau celor

în care martorul protejat şi-a desfăşurat activitatea, precum şi condiţiile în care martorul poate

refuza locul de muncă identificat de Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor;

• suma care se poate asigura martorului protejat de către Oficiul Naţional pentru

Protecţia Martorilor ca venit lunar până la găsirea unui loc de muncă şi modalităţile de

transmitere a acestei sume.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor urmăreşte ca măsurile de asistenţă să fie

permanent corelate cu măsurile de protecţie şi poate adopta unele măsuri de asistenţă

psihologică în vederea adaptării martorului protejat în cadrul Programului.

Asistenţa psihologică reprezintă un ansamblu de măsuri specifice, menite să susţină

persoana inclusă în Program în vederea adecvării comportamentului său la situaţia actuală.

Măsurile vizează, pe de o parte, asigurarea şi sprijinirea martorului, iar pe de altă parte, au în

vedere formarea unor mecanisme de autocontrol al comportamentului propriu.

Intervenţia imediată şi ajutorul de specialitate restabilesc un sentiment fundamental de

siguranţă, punându-1 pe individ în situaţia de a utiliza în modul cel mai eficient resursele sale proprii pentru depăşirea situaţiei problematice actuale.

În cazul unui incident critic, comportamentul unei persoane poate fi foarte dificil de

prevăzut, o persoană foarte puternică şi stabilă într-un eveniment considerat minor ar putea să

aibă o reacţie dramatică, în timp ce, cineva fragil emoţional ar putea să nu aibă nicio reacţie în

faţa unui eveniment pe care lumea l-ar considera traumatic.34

Odată cu includerea în programul de protecţie, o persoană poate trăi o serie de

dificultăţi: disconfort psihic (trăirea subiectivă a unor stări afective negative), lipsa34 A. Mihalcea, D. Bratu Evaluarea psihologică, cerinţă necesară în procesul de acordare a calităţii de

martor protejat, Buletinul de Informare si Documentare al M.A.I. nr. 6 (71) 2005

34



autocontrolului (trăirea subiectivă şi experienţa obiectivă a pierderii controlului asupra

evenimentelor), precum şi dezorganizare psihică ce presupune incapacitatea individului de a

face faţă, de a depăşi situaţia stresantă.

De aceea se impune acordarea suportului psihologic martorului protejat în cursul

derulării programului de protecţie. Suportul şi ajutorul acordat prin asistenţă psihologică

individuală vizează creşterea rezistenţei psihice a persoanei în cauză pentru adaptarea sa la

situaţii noi, stresante sau neobişnuite apărute în viaţa sa personală avându-se în vedere în

principal, facilitarea procesului de adaptare la situaţia anxiogenă şi implicit ameliorarea

relaţiilor cu persoanele implicate în procesul penal, ameliorarea emoţiilor negative şi a

consecinţelor determinate de diferite traume, crearea condiţiei psihologice de accesibilitate

pentru diversele acţiuni juridice desfăşurate la nivel general precum şi sprijinirea martorului

din punct de vedere psihologic pe parcursul desfăşurării procesului penal în care este implicat.

In scopul prevenirii apariţiei unor probleme şi menţinerea stării de sănătate mentală, se

urmăreşte ţinerea sub observaţie a anumitor trăsături de personalitate dominante, puse în

evidenţă prin evaluare psihologică ce se realizează la includerea în Program, care în situaţii

tensionante pot deveni trăsături psihopatologice cu caracter dezadaptativ.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor acordă asistenţă martorului protejat în

privinţa interviurilor pentru angajare sau a concursurilor la care acesta se prezintă în vederea

încadrării în muncă, prin furnizarea documentelor necesare.

Venitul lunar care se asigură prin Program trebuie să asigure nevoile de existenţă ale

martorului protejat şi ale membrilor săi de familie. Cuantumul venitului lunar care urmează a

fi asigurat prin Program şi perioada în care martorul protejat beneficiază de această măsură de

asistenţă se stabilesc, pentru fiecare caz, în Protocolul de protecţie, cu încadrarea în bugetul

aprobat Oficiului.

• Desemnează o persoană de legătură

Cu ocazia întocmirii Protocolului de protecţie, Oficiul Naţional pentru Protecţia

Martorilor desemnează o „persoană de legătură", care asigură comunicarea dintre martor şiOficiu. Persoana de legătură, desfăşoară activităţile stabilite în schema de sprijin, stabileşte

modalitatea de legătură în situaţii normale şi în situaţii critice.

Dacă martorul protejat constată că există posibilitatea deconspirării domiciliului sau a

identităţii sale din cauza neîndeplinirii ori îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor persoanei de

legătură, are posibilitatea de a contacta o altă persoană nominalizată în Protocolul de protecţie

pentru situaţiile critice.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor nominalizează din rândul personalului propriu, în cuprinsul Protocolului de protecţie şi un alt poliţist care să asigure această legătură

în situaţii critice şi care are aceleaşi obligaţii ca şi persoana de legătură.

35



Persoana de legătură se asigură că, în momentul semnării Protocolului de protecţie,

martorul protejat a reţinut numele său şi modalităţile de contactare.

In cazul în care survin modificări cu privire la modalităţile de contactare a persoanei

de legătură sau în cazul în care atribuţiile acesteia nu mai pot fi îndeplinite de persoana

nominalizată, Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor aduce noile date la cunoştinţă

martorului protejat în cel mai scurt timp posibil.

Persoana de legătură are obligaţia de a instrui martorul cu privire la obligaţiile derivate

din statutul său de persoană protejată, precum şi de a asigura că modalităţile de comunicare

sunt permanent funcţionale şi că în situaţii critice martorul are posibilitatea efectivă de a

semnala apariţia unei eventuale stări de pericol.

Persoana de legătură are obligaţia de a consemna orice comunicare din partea

martorului protejat şi de a informa structurile abilitate în vederea verificării aspectelor

semnalate şi dispunerii măsurilor care se impun pentru prevenirea unor eventuale incidente.

Reprezentarea martorului protejat în orice activităţi legate de drepturile şi obligaţiile

acestuia se poate realiza prin unul sau mai mulţi mandatari desemnaţi de martorul protejat

prin procură specială, în condiţiile legii.

Legătura dintre martorul protejat şi mandatarii săi se realizează prin intermediul

persoanei de legătură.

Protecţia martorilor aflaţi în stare de detenţie

Ministerul Justiţiei, prin Direcţia Generală a Penitenciarelor, ia măsuri pentru

organizarea şi amenajarea unor camere speciale în cadrul unităţilor de penitenciare, pentru a

se asigura protecţia persoanelor arestate sau deţinute, incluse în Program.

Regimul de detenţie al acestor persoane se stabileşte printr-un regulament special,

elaborat de Direcţia Generală a Penitenciarelor cu consultarea Oficiului Naţional pentru

Protecţia Martorilor, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, urmărindu-se cu prioritate

separarea martorilor protejaţi de ceilalţi deţinuţi.

Schema de sprijin şi Protocolul de protecţie pentru martorii protejaţi care execută o pedeapsă privativă de libertate se întocmesc de Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor

în colaborare cu Direcţia Generală a Penitenciarelor.

Comandantul locului de deţinere are obligaţia de a aduce de îndată la cunoştinţă

Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor datele şi informaţiile pe care le deţine cu privire

la eventualii factori de risc pentru martorii protejaţi, incidentele survenite, situaţiile personale

deosebite sau orice alte date importante.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor transmite comandantului locului dedeţinere orice date şi informaţii de interes operativ pentru desfăşurarea în condiţii optime a

activităţii de protecţie a martorului inclus în Program, aflat în locurile de deţinere.

36



Comandantul locului de deţinere asigură realizarea unei evidenţe separate a

cheltuielilor ocazionate de protecţia în locul de deţinere a martorilor incluşi în Program.

Situaţiile deosebite se evidenţiază individual din punctul de vedere al cheltuielilor.

Direcţia Generală a Penitenciarelor informează anual Oficiul Naţional pentru Protecţia

Martorilor cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul Programului şi cheltuielile efectuate

în acest scop, transmiţându-i totodată şi o estimare cu privire la necesarul de fonduri pentru

anul următor.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor va deconta lunar Direcţiei Generale a

Penitenciarelor, pentru luna precedentă, cheltuielile strict legate de desfăşurarea Programului,

efectuate cu martorii incluşi în Program.

Până la aprobarea includerii în Program, la solicitarea Oficiului Naţional pentru

Protecţia Martorilor, comandantul locului de deţinere ia măsuri urgente de protecţie a

martorului aflat în stare de pericol, care execută o pedeapsă privativă de libertate. în situaţia în

care nu se poate asigura protecţia efectivă în penitenciar a unei asemenea persoane, aceasta

poate fi transferată într-un loc de reţinere administrat de Inspectoratul General al Poliţiei

Române.

O problemă care trebuie abordată pentru eficientizarea activităţii de lucru a Oficiului

în vederea aplicării în condiţii de maximă securitate a măsurilor de protecţie şi asistenţă, a

asigurării în condiţii de deplină conspirativitate şi siguranţă a statului de martor protejat, a

faptului că persoana se află într-un program de protecţie, este aceea a documentelor de

acoperire pentru lucrătorii oficiului şi derularea conspirată a activităţilor din Programul de

protecţie faţă de martor

Activităţile desfăşurate de către lucrătorii Oficiului Naţional pentru Protecţia

Martorilor în legătură cu persoanele aflate în programele de protecţie trebuie să se realizeze în

condiţii de maximă conspirativitate şi confidenţialitate.

Pentru punerea în practică a activităţilor specifice în vederea preluării şi implementării

măsurilor din program a martorilor, poliţiştii operativi ai Oficiului desfăşoară o serie deactivităţi necesare realizării sarcinilor propuse. Astfel aceştia intră în legătură cu o

multitudine de persoane cum ar fi: mai mulţi martori (care fie sunt propuşi pentru a fi

preluaţi în program sau se află deja în programul de protecţie), angajaţi ai poliţiei (atât

poliţiştii implicaţi în caz cât alţi poliţişti din alte structuri - cazier, dispeceri la inspectoratele

judeţene, arest, evidenţa persoanelor, circulaţie, etc), procurori, avocaţi, notari, angajaţi ai

Ministerului justiţiei, funcţionari publici (primării, prefecturi, ministere, etc), angajaţi ai unor

societăţi private (furnizori de servicii, agenţii imobiliare,etc).Cunoaşterea identităţii reale a lucrătorilor oficiului reprezintă un risc major pentru

buna desfăşurare a programelor de protecţie a martorilor, care periclitează siguranţa

37



martorilor aflaţi în program. Intrând în contact cu o multitudine de persoane există riscul

major ca având cunoştinţe despre identitatea reală a lucrătorilor oficiului aceştia să poată fi

divulgaţi către persoane interesate în cunoaşterea unei persoane aflate în programul de

protecţie, putându-se ajunge indirect la martor, la locaţia unde acesta se află. Un alt pericol

este acela că ştiind datele reale ale lucrătorilor operativi ai oficiului, se poate ajunge la

familiile acestora care pot fi vulnerabile în faţa unor ameninţări sau a unor acţiuni extreme din

partea grupurilor de crimă organizată.

De asemenea se pot exercita acţiuni agresive şi impotriva lucrătorilor oficiului

cunoscându-se faptul că lucrează în această structură, din partea grupurilor criminale.

Printr-o identitate de acoperire, toate riscurile de mai sus pot fi evitate iar siguranţa

martorilor, a locaţiilor folosite de oficiu, conspirativitatea autoturismelor din dotarea oficiului

şi chiar eficienţa programelor de protecţie pot fi asigurate în condiţii optime.

Pentru realizarea conspirativităţii identităţii reale a lucrătorilor operativi a Oficiului

Naţional pentru Protecţia Martorilor se impune folosirea de legitimaţie de serviciu tip M.A.I.,

carte de identitate, permis de conducere şi chiar paşaport de serviciu cu alte date de identitate,

care să se schimbe periodic.

Aceste documente vor fi folosite de către lucrătorii Oficiului strict în activităţile de

serviciu curente.

Folosirea documentelor de acoperire pentru lucrătorii din unităţile de protecţie a

martorilor este o practică a tuturor serviciilor europene de profil fapt ce ne determină să

tragem concluzia că se impune şi ralierea legislaţiei româneşti la bunele practici în domeniu.

Pentru susţinerea celor de mai sus prezentăm prevederile în materie din sistemele

austriac şi german. Astfel în Austria, în art.54. din Codul şi practica poliţiei se prevede

„schimbarea regulată a identităţii pentru persoanele sub protecţie şi ofiţerii unităţii de

protecţie ".

În Germania, reglementările legale (L.A.M.P) în legătură cu identitatea acoperită a

martorilor protejaţi şi pentru angajaţii serviciilor de protecţie a martorilor prevădurmătoarele:

Articolul 1, punctul 5 identitatea acoperită temporar stipulează că:

(1),,Instituţiile/serviciile publice sunt îndreptăţite ca la solicitarea Serviciului de

Protecţie a Martorilor să confecţioneze sau să preschimbe temporar documente pentru o

persoană care trebuie protejată pentru crearea ori menţinerea unei identităţi preschimbate

pe o perioadă temporară (documente de acoperire) prin folosirea datelor comunicate de

către Serviciul de Protecţie a Martorilor, precum şi să prelucreze datele preschimbate. Unor

astfel de solicitări se va da curs în măsura în care nu contravin intereselor publice ori

intereselor protejate ale unor terţi. Aprecierea de către Serviciul de Protecţie a Martorilor

38



despre necesitatea luării acestei măsuri conferă obligaţii instituţiei solicitate.

In vederea realizării alin.l nu sunt permise efectuarea de înregistrări/modificări în

registrele de stare civilă.

(2) Serviciul de Protecţie a Martorilor poate să solicite de la

Instituţiile/serviciile non publice să creeze sau să preschimbe documente de acoperire pentru

o persoană care trebuie protejată prin folosirea datelor comunicate, precum şi să prelucreze

datele schimbate.

(3) Persoana care necesită să fie protejată are dreptul de a participa, sub folosirea

identităţii acoperite pe o perioadă temporară, la activitatea juridică.

(4) Aliniatele 1 până la 3 sunt valabile şi pentru angajaţii serviciilor de protecţie a

martorilor, dacă acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

O altă practică europeană , care trebuie propusă spre implementare în sistemul

românesc de protecţie a martorilor, pentru asigurarea unei protecţii reale a martorului aflat în

program şi asigurarea conspirativităţii acestui statut, este aceea a utilizării de către ONPM a

unei firme de acoperire care să se interpună între martor şi Oficiu.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, pentru transpunerea în practică a

măsurilor de protecţie şi asistenţă prevăzute în Program, faţă de martor, trebuie să efectueze

anumite plăţi şi să încheie contracte cu diferite societăţi. Astfel trebuie făcute plăţi către:

martor (când se aplică măsura de asistenţă constând în asigurarea unui venit până la găsirea

unui loc de muncă), companiile de telefonie fixe sau mobile, firme imobiliare sau persoane

fizice (cu ocazia încheierii unor contracte de închirire de locuinţe pentru martori), diferite

societăţi folosite în activităţile oficiului (pentru montarea de sisteme de alarmă, instalarea de

posturi telefonice, etc).

Pentru a nu se face vreo legătură între martor şi oficiu cu ocazia realizării activităţilor

prezentate mai sus, se poate interpune o firmă de acoperire, aparţinând Oficiului şi prin

intermediul căreia să se realizeze plăţile derivate din program şi încheierea anumitor

contracte.Astfel, în mai multe state europene cu practică îndelungată în domeniul proteţiei

martorilor, ca acoperire a activităţii de protecţie a martorilor, poate fi folosită o firmă, care nu

are activitate comercială, dar se ocupă cu consilierea privind securitatea. Un lucrător este

„patronul firmei" şi angajaţii sunt cei care se ocupă de cazuri. Pentru credibilitate, undeva

există o adresă, un număr de fax, telefon, apelurile fiind deviate către unitatea de protecţie.

Activitatea este raportată la Finanţe, unde se întocmeşte o declaraţie de venituri. Scopul

creării firmei este protejarea deplasărilor în interes de serviciu, rezervări nu în calitate de poliţişti, prin firmă se cumpără toate produsele: telefoane mobile, închirieri auto, închirieri

locuinţe, virarea banilor către martori.

39



CAPITOLUL VI

Obligaţiile martorului protejat

Martorul protejat are, în principal, următoarele obligaţii:

• Să furnizeze informaţiile şi datele pe care le deţine, cu caracter determinant in

aflarea adevărului în cauză.

Este firesc ca martorul aflat într-un program de protecţie să furnizeze datele şiinformaţiile pe care le deţine, deoarece acesta a fost preluat în Program fiind într-o stare de

pericol tocmai datorită faptului că deţine aceste date şi este hotărât să le furnizeze organelor

40



judiciare. Datele sau informaţiile deţinute şi prezentate organelor judiciare trebuie să ocupe un

caracter determinant în aflarea adevărului în cauza în care sunt utilizate. Această cerinţă a

caracterului determinant este obiectivă deoarece un Program de protecţie este foarte costisitor

şi dacă probaţiunea s-ar putea realiza fără a fi nevoie de declaraţiile martorului respectiv ar fi

un non sens să-1 expunem pe martor sau membru al familiei sale unei stări de pericol şi să fie

cheltuită o sumă de bani, cât timp există o cale mai simplă pentru atingerea scopului propus

de justiţie.

• Să se conformeze măsurilor stabilite în schema de sprijin. Această obligaţie

derivă din faptul că pentru a asigura o protecţie eficientă a martorului protejat, odată cu

includerea în program sunt stabilite o serie de măsuri de protecţie. Aceste măsuri trebuie

însuşite şi respectate atât de martorul aflat în program, cât şi de personalul Oficiului pentru a

asigura obiectivul protecţiei. Orice încălcare a regulilor stabilite duce la crearea unor breşe în

sistemul de protecţie stabilit pentru martorul în cauză, periclitând buna desfăşurare a

Programului şi însăşi viaţa, integritatea corporală sau siguranţa persoanei.

• Să se abţină de la orice activitate care l-ar putea pune în pericol sau care ar

putea compromite punerea în aplicare a Programului.

Programul de protecţie nu presupune un sistem de viaţă lejer, normalitatea este

afectată de anumite constrângeri generate de modul de conduită pe care trebuie să-1 adopte o

persoană aflată în Programul de protecţie. Cu ocazia protocolului i se poate interzice

martorului să frecventeze anumite medii, localităţi unde ar putea fi recunoscut, i se poate

interzice să contacteze anumite persoane sau să ofere relaţii despre noua locaţie (în cazul

relocării) sau noua identitate.

• Să nu contacteze nici o persoană cunoscută sau persoane din medii infracţionale,

în cazul luării măsurilor de protecţie prevăzute la art. 12 alin. (2) Ut. e-h şi a măsurilor de

asistenţă prevăzute la art. 12 alin. (3);

In cazul în care s-a dispus una sau mai multe măsuri de protecţie sau asistenţă cum ar

fi: măsuri sporite de siguranţă la domiciliu, precum şi de protejare a deplasării martorului la şide la organele judiciare, schimbarea domiciliului, schimbarea identităţii, schimbarea

înfăţişării, reinserţia în alt mediu social, recalificarea profesională, schimbarea sau asigurarea

locului de muncă, asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă, martorului îi este

interzis să contacteze vreo persoană cunoscută care ar putea afla cu această ocazie de

schimbările survenite vis-a-vis de martor şi care ar putea conduce persoanele interesate în

anihilarea martorului la descoperirea sa. De asemenea, modificările survenite în ceea ce

priveşte noua adresă, noua înfăţişare, noul loc de muncă şi profesie, noua identitate trebuie safie ţinute cât mai departe de cunoscuţi şi cu atât mai mult faţă de persoane care frecventează

lumea interlopă sau medii infracţionale unde interesul cunoaşterii acestor detalii este majoră,

41



martorul fiind situat pe poziţii contrare cu interesele acestora.

• Să informeze imediat Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor cu

privire la orice schimbare apărută în viaţa personală şi în activităţile pe care le desfăşoară

în perioada aplicării Programului, precum şi în cazul intrării involuntare în contact cu

persoanele prevăzute la art. 11,. din Legea nr. 682/2002.

• Schimbările survenite în viaţa personală sau profesională trebuie cunoscute imediat

sau ideal ar fi ca ele să fie cunoscute anterior realizării efective de către reprezentanţii

Oficiului, pentru a analiza situaţia martorului prin prisma acestor modificări, pentru a face o

evaluare pertinentă faţă de noul grad de pericol pe care l-ar putea crea noile schimbări, sau

modificarea schemei de sprijin în funcţie de noile date apărute pentru derularea în bune

condiţii a programului de protecţie adaptat la situaţia nou creată.

CAPITOLUL VII

Încetarea Programului de Protecţie

Programul încetează în una dintre următoarele situaţii:

• la cererea martorului protejat, exprimată în formă scrisă şi transmisă către

Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor.

• dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă;• dacă martorul protejat comite cu intenţie o infracţiune;

• dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program, martorul

42



protejat a aderat la un grup sau organizaţie criminală;

• dacă martorul protejat nu respectă obligaţiile asumate prin semnarea

Protocolului de protecţie sau dacă a comunicat date false cu privire la orice aspect al situaţiei

sale;

• dacă viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului protejat nu mai este

ameninţată;

• dacă martorul protejat a decedat.

încetarea Programului se dispune de procuror prin ordonanţă sau de către instanţă prin

încheiere.

Dacă în cursul implementării Programului intervine una dintre situaţiile sus-

menţionate prevăzute la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 682/2002, O.N.P.M. informează în scris

procurorul sau instanţa care a dispus includerea în Program.

Odată cu informarea prevăzută, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor propune

încetarea Programului, dacă a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin.l lit. b) -

f) din Legea nr. 682/2002.

Propunerea de încetare a Programului făcută de Oficiul Naţional pentru Protecţia

Martorilor trebuie însoţită de probele deţinute, care se păstrează de Oficiul Naţional pentru

Protecţia Martorilor în arhiva proprie pentru o perioadă de 10 ani.

După analiza în cel mai scurt timp posibil a situaţiei intervenite, procurorul sau, după

caz, instanţa, comunică Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor ordonanţa sau

încheierea prin care se dispune cu privire la încetarea sau continuarea Programului.

în situaţia în care martorul protejat decedează, încetarea Programului se operează din

oficiu, din momentul primirii de către procuror sau de către instanţă a comunicării făcute de

Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor, aplicarea Programului continuând însă pentru

membrii de familie şi persoanele apropiate martorului protejat decedat, incluse în Program.

Decizia de încetare a Programului se comunică în scris martorului cu cel puţin 7 zile

înainte de încetarea aplicării măsurilor de protecţie şi asistenţă.

Când martorul protejat solicită în scris încetarea Programului, iar Oficiul Naţional

pentru Protecţia Martorilor, pe baza datelor şi informaţiilor deţinute, apreciază că există în

continuare o stare de pericol, Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor este obligat să îi

aducă martorului la cunoştinţă riscurile care se menţin pentru el sau pentru membrii săi de

familie ori pentru persoanele apropiate. In situaţia în care martorul protejat îşi menţine

opţiunea, refuzul martorului de a mai beneficia de protecţie şi asistenţă se consemnează în

scris.Situaţii în care Programul de Protecţie încetează

• La cererea martorului protejat

43



Dacă martorul protejat din anumite considerente apreciază că nu mai doreşte să

participe la derularea unui program de protecţie, acesta poate fi scos din Program.

încetarea Programului faţă de martor, în această situaţie, se face în baza

consimţământului scris asemănător procedurii de includere. Participarea la un program de

protecţie s-a făcut în baza unui acord de voinţă liber exprimat prin care persoana şi-a asumat

responsabilitatea acestei participări. Refuzul continuării participării la program nu poate fi

contestat de nimeni, el reprezentând un drept constituţional al persoanei în cauză.

Când Programul de protecţie încetează la cererea martorului protejat, exprimată în

formă scrisă, dar Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor apreciază că există în continuare

o stare de pericol, îi aduce la cunoştinţă riscurile la care se expune martorul şi membrii

familiei sale. Refuzul continuării Programului va fi consemnat de Oficiul Naţional pentru

Protecţia Martorilor, aducându-i la cunoştinţă că eventualele riscuri vor fi asumate şi rămân în

sarcina martorului, neputând invoca neluarea măsurilor de protecţie şi nu a fost înştiinţat cu

privire la riscurile la care se expune.

• Dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă

Includerea martorului în Programul de protecţie s-a făcut având la bază starea de

pericol în care acesta se găseşte datorită datelor şi informaţiilor pe care le deţine şi pe care se

oferă să le prezinte organelor judiciare. Aceste date sau informaţii au un rol determinant în

descoperirea infractorilor şi în soluţionarea unor cauze. Declaraţiile martorilor trebuie

verificate cu atenţie şi cel mai important lucru este ca ele să fie coroborate cu alte probe. Este

firesc ca în cazul în care se constată că un martor protejat a depus mărturie mincinoasă să fie

exclus din Program, fiind tras la răspundere pentru infracţiunea prevăzută de art.260 Cod

Penal, respectiv mărturia mincinoasă.

Martorii aflaţi în Programul de protecţie sunt „martori de acuzare". Pe baza

depoziţiilor făcute de aceştia sub auspiciul anonimatului sau a unor măsuri de protecţie

deosebite, se construieşte sistemul probator de incriminare a autorilor de infracţiuni grave în

vederea tragerii lor la răspundere. Ar fi imposibil ca pe baza unor date neadevărate să fie trasăla răspundere o persoană.

• Dacă martorul protejat comite cu intenţie o infracţiune

Pe parcursul derulării Programului de protecţie, martorul protejat trebuie să adopte un

comportament adecvat care să nu pericliteze activităţile desfăşurate de Oficiu. Săvârşirea unei

infracţiuni de către o persoană aflată în Program, o face incompatibilă cu statutul de martor

protejat, deoarece prin participarea la acte infracţionale acesta dă dovadă de lipsă de respect

faţă de lege, statul oferind protecţie persoanelor dispuse să lupte împotriva infracţionalităţii şinu celor care să comită infracţiuni sub umbrela protecţiei sale. în cazul în care faţă de martor

s-au dispus măsuri de protecţie ridicate cum ar fi schimbarea identităţii, fizionomiei, a

44



domiciliului şi acesta ar trebui să compară în faţa organelor de urmărire sau derularea unui

proces, cu noile schimbări ar periclita Programul de protecţie.

Condiţia stabilită de legiuitor este aceea ca infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie.

Intenţia constituie forma fundamentală, generală şi originală a vinovăţiei: ea reprezintă

totodată regula sub care se înfăţişează vinovăţia, deoarece majoritatea infracţiunilor se

comit, de regulă, cu intenţie şi numai în mod excepţional din culpă şi praeterintenţia.

Infracţiunea este săvârşită cu intenţie atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale şi

urmăreşte producerea lui sau prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă

posibilitatea producerii lui.64

în ceea ce priveşte momentul scoaterii din Program, opinez că este oportun ca aceasta

să se realizeze în momentul în care sunt indicii sau date care să contureze săvârşirea unei

infracţiuni cu intenţie. Legiuitorul nu a precizat că persoana trebuie să fie condamnată

definitiv pentru infracţiunea comisă, simpla implicare a martorului cu intenţie într-o afacere

judiciară periclitând Programul. Menţinerea în Program a unui astfel de martor pe timpul

duratei unui proces în care să se dovedească printr-o hotărâre judecătorească definitivă

vinovăţia ar însemna cheltuirea unor sume importante de bani în acesta perioadă, cheltuieli

generate de măsurile din program şi plata poliţiştilor de la Oficiul Naţional pentru Protecţia

Martorilor. În acelaşi timp s-ar bloca fonduri şi oameni care ar fi de folos în aplicarea

măsurilor de protecţie faţă de alţi martori.

• Dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program,

martorul protejat a aderat la un grup sau organizaţie criminală

Această situaţie este oarecum asemănătoare cu cea tratată anterior. Martorul este

inclus intr-un program de protecţie tocmai datorită pericolului la care s-a expus prin punerea

la dispoziţia organelor judiciare a unor date şi informaţii care să conducă la descoperirea

infractorilor şi soluţionarea unor cauze. Aderarea acestuia la un grup sau organizaţie criminală

ar fi in contradicţie cu principiile de bază a legii privind protecţia martorilor şi anume

protejarea unei persoane care desfăşoară activităţi criminale organizate. Societatea faceeforturi financiare pentru combaterea flagelului criminalităţii organizate şi nu îşi poate

permite să protejeze persoane care să lupte împotriva intereselor ei.

Condiţia de excludere din Program este să existe date sau indicii temeinice că

persoana a aderat la un grup sau organizaţie criminală.

Recomandări în acest sens sunt făcute şi de Consiliul Europei: „Protecţia

colaboratorilor justiţiei trebuie îndreptată şi către păstrarea credibilităţii acestora dar şi a

securităţii lor publice. Trebuie adoptate măsuri importante pentru prevenirea împotriva

riscurilor ca cei consideraţi colaboratori ai justiţiei să continue să comită diverse delicte în

perioada în care sunt cuprinşi în programe de protecţie şi prin aceasta chiar în mod

45



involuntar să pună în pericol cazul injustiţie. Comiterea intenţionată a unui delict de către un

colaborator al justiţiei aflat sub protecţie, ar trebui să conducă spre revocarea măsurilor de

protecţie ",65

• Dacă martorul protejat nu respectă obligaţiile asumate prin semnarea sale

Protocolului de protecţie sau dacă a comunicat date false cu privire la orice aspect al

situaţiei

Cu ocazia încheierii Protocolului de protecţie, martorul îşi asumă anumite obligaţii

care sunt prevăzute în art. 11 din lege, şi anume: să furnizeze informaţiile şi datele pe care le

deţine, cu caracter determinant în aflarea adevărului în cauză, să se conformeze măsurilor

stabilite în schema de sprijin, să se abţină de la orice activitate care l-ar putea pune în pericol

sau care ar putea compromite punerea în aplicare a Programului, să nu contacteze nici o

persoană cunoscută sau persoane din medii infracţionale, în cazul luării măsurilor de protecţie

prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. e) - h) şi a măsurilor de asistenţă prevăzute la art. 12 alin. (3)

şi să informeze imediat Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor cu privire la orice

schimbare apărută în viaţa personală şi în activităţile pe care le desfăşoară în perioada

aplicării Programului, precum şi în cazul intrării involuntare în contact cu persoanele

prevăzute la lit. d).

Aceste obligaţii sunt asumate de martor în mod conştient cu ocazia semnării

Protocolului de protecţie şi trebuie respectate, deoarece de aceste obligaţii este legat scopul

protecţiei şi buna desfăşurare a Programului de protecţie. încălcarea uneia dintre aceste

obligaţii ar fi în dezacord cu motivul ce a determinat preluarea în Program a martorului

respectiv sau cu măsurile stabilite de către Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor.,

pentru a asigura martorului protejat cele mai eficiente măsuri de protecţie şi asistenţă adaptate

situaţiei sale concrete. De asemenea, comunicarea unor date neconforme cu realitatea în ceea

ce priveşte viaţa sa sau activităţile pe care le desfăşoară, privează unitatea de protecţie în

evaluarea reală a măsurilor de protecţie şi asistenţă ce trebuie aplicate. Colaborarea pe baza

sincerităţii între martor şi Oficiu este premisa obligatorie în aplicarea unui Program de

protecţie eficient.

• Dacă viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului protejat nu mai este

ameninţată

O persoană este preluată într-un Program de protecţie deoarece prin aportul

declaraţiilor sale la înfăptuirea actului de justiţie, are pusă în pericol viaţa, integritatea

corporală sau libertatea sa sau a membrilor de familie ori a persoanei de care este legat

afectiv. în momentul în care starea de pericol a încetat să existe, martorul este scos dinProgram, deoarece obiectul ce a determinat includerea în protecţie a dispărut.

• Dacă martorul protejat a decedat

46



Măsurile de protecţie şi asistenţă presupun existenţa unei persoane faţă de care sunt

aplicabile acestea, odată cu decesul persoanei încetând şi Programul de protecţie faţă de

aceasta. Prin decesul martorului, aplicarea măsurilor de protecţie şi asistenţă prevăzute în

Programul devin nude şi lipsite de beneficiar. Dovada decesului, prin care este dispusă

încetarea Programului de protecţie, este reprezentată de certificatul de deces eliberat de starea

civilă.

în cazul în care în Program sunt şi membri ai martorului decedat, iar starea de pericol

faţă de aceştia continuă, măsurile de protecţie şi asistenţă faţă de aceştia sunt derulate în

continuare. Este normal şi uman ca măsurile de protecţie şi asistenţă faţă de membrii de

familie ai martorului să continue, ţinând cont de faptul că aceştia se află într-un Program de

protecţie datorită stării de pericol determinată de declaraţiile făcute de martor în probarea unor

infracţiuni grave. în menţinerea acestei măsuri faţă de membrii de familie sau persoana de

care martorul era legată afectiv se va ţine cont de starea de pericol. Dacă ameninţările la

adresa acestora aveau ca scop ca martorul să nu depună mărturie împotriva unui infractor sau

grup de infractori sau ca acesta să-şi retracteze depoziţiile făcute este normal ca măsurile de

protecţie să continue.

Procedura încetării Programului

încetarea Programului se dispune de procuror prin ordonanţă sau de către instanţă

prin încheiere. Dacă în cursul implementării Programului intervine una dintre situaţiile

prezentate anterior, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor informează în scris

procurorul sau instanţa care a dispus includerea în Program, prezentând într-un referat

situaţia ce a determinat încetarea Programului

, făcând propunere în acest sens. Propunerea

de încetare a Programului făcută de Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor trebuie

însoţită de probele deţinute, care se păstrează de Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor

în arhiva proprie pentru o perioadă de 10 ani.

După analiza, în cel mai scurt timp posibil a situaţiei intervenite, procurorul sau, după

caz, instanţa comunică Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor ordonanţa sauîncheierea prin care se dispune cu privire la încetarea sau continuarea Programului.

în situaţia în care martorul protejat decedează, încetarea Programului operează din

oficiu, din momentul primirii de către procuror sau de către instanţă a comunicării făcute de

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor.

Decizia de încetare a Programului se comunică în scris martorului cu cel puţin 7 zile

înainte de încetarea aplicării măsurilor de protecţie şi asistenţă.

Consider că în cazul în care încetarea Programului de protecţie a intervenit dincondiţii imputabile martorului aflat sub protecţie şi când faţă de acesta s-au aplicat în cadrul

schemei de sprijin măsuri de asistenţă cum ar fi asigurarea unui venit până la găsirea unui loc

47



de muncă, plata unor cursuri de recalificare profesională sau asigurarea unei locaţii, din

fondurile financiare ale Oficiului, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor să poată

solicita restituirea acestor sume de la martor.

Această consideraţie, este regăsită şi în alte sisteme legislative din Europa şi apreciez

că ar fi o măsură justă deoarece scopul Programului este de a proteja prin orice mijloace

persoane care doresc să participe în mod sincer la actul de justiţie, iar sumele cheltuite cu

martori care nu acceptă o conduită sinceră şi se dedau la săvârşirea de infracţiuni, pot lăsa în

afara sistemului de protecţie persoane care au nevoie de acest sistem, dar nu pot fi preluate

datorită direcţionării fondurilor către martori din prima categorie.

Existenţa unei asemenea prevederi legale, ar avea şi un caracter preventiv faţă de

martorii care ar dori să intre într-un Program de protecţie din alte considerente decât cele

pentru care a fost implementat acest instrument de luptă împotriva marii criminalităţi.

Funcţionalitatea reală a Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor, este

confirmată de faptul că, prin punerea în practică a diferitelor programe de protecţie a

martorilor, s-a contribuit substanţial la realizarea actului de justiţie într-o serie de de cauze

penale instrumentate la nivelul organelor de urmărire penală şi a parchetelor. Numărul de

solicitări înregistrate de la înfiinţarea Oficiului şi importanţa cauzelor penale în care s-au

formulat pe deplin justificat, astfel de cereri demonstrează necesitatea şi însemnătatea

acestei structuri în sistemul judiciar românesc.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor- ca structură nouă a Poliţiei Române,

în acord cu principiile de organizare şi funcţionare a instituţiilor similare din alte state, în

special cele membre ale Uniunii Europene, şi-a asumat următoarele priorităţi:

• iniţierea şi îmbunătăţirea colaborării internaţionale cu organismele similare din

alte state;

• intensificarea şi dezvoltarea cooperării internaţionale directe şi prin intermediul

Comisiei Europene pentru realizarea metodologiilor concrete de lucru în domeniul protecţiei

martorilor;• participarea la seminarii, conferinţe, cursuri de pregătire organizate împreună cu

instituţii similare din străinătate, cu organizaţii non-guvernamentale şi cu reprezentanţi

diplomatici;

• organizarea cursurilor de pregătire în domeniul protecţiei martorilor, pe

module şi niveluri de pregătire referitoare la: funcţionarea structurilor similare din alte state,

metode specifice de derulare a programelor de protecţie, metode specifice de verificare şi

investigare a persoanelor care urmează a fi incluse în programul de protecţie, metodespecifice de analiză a factorilor de risc ce pot apărea în timpul derulării programului de

protecţie, măsuri specifice legislative şi tehnice necesare pentru o mai bună derulare a

48



programului de protecţie;

• înfiinţarea şi dezvoltarea unui sistem informativ integrat pentru planificarea şi

păstrarea evidenţei activităţilor specifice de evaluare şi includere în programul de protecţie,

precum şi pentru valorificarea rezultatelor şi realizarea unei documentări corespunzătoare;

• contacte directe între autorităţile judiciare cu responsabilităţi în domeniu;

• contacte şi informări pe linia schimbului de experienţă, precum şi a asistenţei

între instituţiile implicate în protecţia martorilor;

• dezvoltarea schimbului de informaţii şi experienţă în domeniul protecţiei

martorilor;

• derularea în comun cu structuri similare altor state a unor programe de protecţie.

Rezultatele urmărite de Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor vizează

îndeplinirea corespunzătoare a cerinţelor şi standardelor europene în domeniu cu ocazia

cooperării internaţionale şi creşterea eficienţei şi întărirea practicii folosirii acestui instrument

nou de combatere a crimei organizate şi marii infracţionalităţi în atingerea scopurilor

judiciare.

Capitolul VIII

Concluzii privind instituţia protecţiei martorilor

Protecţia martorilor şi a colaboratorilor justiţiei reprezintă o cerinţă fundamentală ce

trebuie garantată şi transpusă în practică, fructificând drepturile şi obligaţiile pe care martorii

le au pe de-o parte şi statul ca beneficiar al aportului martorilor la punerea în practică a

politicilor sale penale, pe de altă parte.Apariţia de puţin timp a acestei instituţii a creat pentru martori, colaboratorii justiţiei,

membrii lor de familie sau persoanele de care aceştia se găsesc legaţi afectiv, un nou drept şi

49



anume dreptul la protecţie din partea statului.

Protecţia martorilor constituie o preocupare a organismelor europene şi a statelor

Europei, fundamentată pe rolul pe care martorii îl au în desfăşurarea procedurilor judiciare,

riscul supunerii la intimidări pe care martorii îl au, mai ales în zone de criminalitate ridicată,

când apar în proceduri judiciare şi nu în ultimul rând necesitatea tragerii la răspundere a

inculpaţilor.

România deţine în prezent legislaţia în domeniul protecţiei martorilor şi a

persoanelor care cooperează cu organele judiciare, are dezvoltată capacitatea

instituţională necesară punerii în aplicare a prevederilor legale pentru protejarea

martorilor.

Legea privind protecţia martorilor, împreună cu Codul de procedură penală,

reglementează pentru prima dată în ţara noastră asigurarea protecţiei şi asistenţei

martorilor a căror viaţă este ameninţată ca urmare a deţinerii unor informaţii cu privire la

săvârşirea unor infracţiuni grave şi care au un rol determinant în descoperirea infractorilor şi

soluţionarea unor cauze deosebite din punct de vedere al pericolului social.

Implementarea acestui instrument nou în legislaţia şi practica judiciară românească a

fost de natură să impulsioneze rezolvarea unor cauze judiciare complexe, vizând infracţiuni

grave, şi eficientizarea în perspectivă a luptei împotriva crimei organizate, oferind organelor

judiciare româneşti o pârghie şi un instrument nou, capabil să ducă la deblocarea procedurilor

clasice de tragere la răspundere a infractorilor, datorate intimidării martorilor şi

colaboratorilor justiţiei.

Totodată, prin acest nou instrument de combatere a crimei organizate se asigură o

protecţie şi o asistenţă specializată martorilor, ceea ce duce la o siguranţă sporită a acestora

faţă de actul de agresiune fizică sau psihică determinat de acţiunile infractorilor, protecţia

extinzâdu-se şi asupra membrilor de familie, determinând martorul să coopereze cu organele

judiciare în soluţionarea unor cauze importante.

Pârghiile pe care legea privind protecţia martorilor le deţine în a deveni atractive pentru martor, îl conving pe acesta să accepte în condiţii de siguranţă colaborarea cu organele

judiciare. Măsuri de protecţie ce se pot dispune gradual, în funcţie de situaţia impusă în

fiecare moment, protecţie asigurată 24 de ore din 24 de ore, aplicarea măsurilor de asistenţă

conferă martorului o stare de siguranţă şi de confort psihic faţă de colaborarea desfăşurată

pentru soluţionarea unor cauze complexe. Tot în acest sens se poate încadra şi faptul că

programul de protecţie continuă atunci când se impune, şi după ce martorul a terminat

afacerile judiciare.Avantajul că de protecţia martorului se ocupă o instituţie specializată în acest

domeniu, oferă celor implicaţi în activitatea de cercetare sau urmărire penală

50



posibilitatea de a se concentra pe priorităţile activităţilor ce decurg din cauzele în lucru,

fiind degrevaţi de o sarcină importantă şi anume protecţia persoanei dispuse să

colaboreze. La aceasta se adaugă faptul că nu s-ar putea asigura o protecţie reală şi calificată

pliată pe necesităţile martorului decât printr-un program de protecţie.

Paleta largă de persoane care pot fi preluate în Programul de protecţie şi care prin

aportul lor pot cotribui la soluţionarea unor cauze de crimă organizată, prin declaraţii sau

informaţii oferite organelor judiciare oferă posibilitatea diferitelor categorii de persoane să fie

protejate calificat. Aici regăsim martori, victime-martori, informatori, experţi, investigatori

acoperiţi, membrii de familie sau persoane de care aceştia sunt legaţi afectiv; aceste persoane

se pot afla în libertate sau în detenţie şi pot fi cetăţeni români sau străini.

Analizând protecţia martorului în sistemul românesc de drept, se observă că

aceasta este reglementată de o paletă diversă de acte normative care s-au impus pe măsura

evoluţiei stării de presiune la care au fost sau pot fi supuşi anumiţi martori şi de necesitatea

interpunerii unor bariere între martor şi învinuit/inculpat care să conducă la asigurarea

participării martorului în proces şi exercitarea rolului său.

România a adoptat sistemul mixt, legiuitorul român resimţind nevoia ca alături de

Programul de protecţie a martorilor introdus prin Legea nr.682/2002, să reglementeze în

Codul de procedură penală modalităţi specifice de protecţie a martorilor în faţa organelor

judiciare, dând astfel concreteţe şi substanţă principiilor enunţate în legea specială

O examinare a noilor prevederi legislative menite să asigure o protecţie sporită

martorilor şi celor care colaborează cu justiţia în soluţionarea unor infracţiuni grave

demonstrează abordarea şi implementarea unui nou concept consacrat luptei împotriva marii

criminalităţi.

Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor contribuie în această perioadă la

înfăptuirea în condiţii mult mai bune a actului de justiţie şi face ca cetăţenii să aibă

încredere în activitatea de înfăptuire a justiţiei, duce la probarea unor fapte deosebit de grave,

respectiv la rezolvarea unor dosare complexe, care în lipsa acestei structuri nu ar fi posibil saunu s-ar ajunge de cele mai multe ori la autorii de infracţiuni grave sau deosebit de grave.

Sursele folosite pentru realizarea acestei lucrări au relevat o abordare complexă a

activităţilor ce trebuie desfăşurate pentru o reală şi eficientă protecţie a martorilor, rolul activ

pe care martorii îl au în soluţionarea unor cauze complexe.

Dimensiunile actului de justiţie în ceea ce priveşte combaterea crimei organizate,

corupţiei, terorismului şi marii criminalităţi, rolul deosebit de important pe care martorii şi

persoanele care colaborează cu organele de judiciare îl au în înfăptuirea justiţiei, au condus lamodificări radicale de atitudine din parte instituţiilor europene în domeniu: Consiliul Europei,

Consiliul Miniştrilor de afaceri interne şi justiţie, Parlamentul European, cât şi din partea

51



statelor membre la nivelul autorităţilor competente.

Libertatea, securitatea şi justiţia, sunt considerate valori fundamentale şi constituie

componente cheie ale modelului european de societate. La nivelul statelor Uniunii Europene

se recunoaşte unanim faptul că provocările ridicate de lupta împotriva crimei organizate, marii

corupţii şi mai nou ameninţărilor teroriste nu pot fi tratate în mod adecvat, numai prin

măsurile adoptate la nivel naţional.

Concluzia firească a acestui studiu relevă faptul că un element esenţial în

gestionarea mai bună a conceptului de protecţie a martorilor îl constituie politica

europeană în domeniu, măsurile comune de aplicare a conceptului de protecţie a martorilor

şi colaboratorilor justiţiei, crearea şi utilizarea unui limbaj specific, dar unitar utilizat de

specialiştii în domeniu.

Cooperarea internaţională în domeniul protecţiei martorilor se impune pe zi ce trece ca

un deziderat al unităţilor specializate în acest domeniu datorat eficientizării metodelor de

lucru pentru asigurarea unei protecţii depline a martorilor aflaţi în programe de protecţie.

In vreme ce se respectă diferitele sisteme legale şi principiile administrative de

organizare din fiecare stat, o tratare comună a problemelor internaţionale referitoare la

protecţia martorilor şi colaboratorilor justiţiei trebuie asigurată în fiecare ţară. Măsurile

destinate să stimuleze colaborarea internaţională trebuie adoptate şi implementate

pentru a facilita examinarea martorilor şi colaboratorilor justiţiei şi pentru a permite

implementarea programelor de protecţie în regim transfrontalier.

Domeniul, implementarea eficientă şi rapidă a cooperării internaţionale legate de

protecţia martorilor şi a colaboratorilor justiţiei, incluzând măsuri relevante în domeniul

legislaţiei internaţionale ar trebui înbunătăţite.

S-a stabilit până acum că structurile de protecţie a martorilor din ţările în care această

activitate a înregistrat o anumită experienţă, obţin rezultate deosebite în înfăptuirea actului de

justiţie, ducând la descoperirea de reţele organizate în special din sfera corupţiei, traficului de

droguri, infracţiunilor de spălare a banilor, crimei organizate, precum şi a celor comise cuviolenţe deosebite sau cauzatoare de pagube mari, de multe ori această activitate fiind mai

eficientă decât alte instituţii precum ar fi cea de investigator acoperit.

Aşa cum am încercat să subliniez în paginile anterioare, protecţia martorilor este un

instrument eficient de luptă împotriva crimei organizate şi marii infracţionalităţi aflat la

dispoziţia justiţiei, care, pus în aplicare conduce la o eficientizare a eforturilor depuse de

organele judiciare pentru soluţionarea unor cauze complexe privind săvârşirea unor infracţiuni

grave şi aducerea în faţa instanţelor a unor infractori periculoşi care mizau să scape datorită presiunilor exercitate asupra martorilor sau membrilor lor de familie.

Evoluţia generală a societăţii româneşti şi dinamica situaţiei operative, caracterizată

52



prin perpetuarea faptelor infracţionale grave, care pun în pericol viaţa şi integritatea

persoanei, avutul public şi privat, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, impune

reevaluarea şi aprofundarea reformei la nivelul structurilor şi componentelor abilitate în

prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional.

Programul de protecţie a martorilor trebuie să se impună în activitatea curentă a

celor implicaţi în combaterea marii criminalităţi ca un instrument facil de rezolvare a

unor cauze complexe şi cu un grad ridicat de gravitate, care nu se pot rezolva fără

utilizarea unor declaraţii sau informaţii provenind de la persoane care refuză colaborarea

judiciară datorită ameninţărilor sau intimidărilor la care sunt supuşi ei, sau alte persoane

apropiate, din parte unor persoane interesate în blocarea înfăptuirii justiţiei.

Conştientizarea faptului că acest instrument de luptă împotriva marii criminalităţi a

fost creat tocmai ca o reacţie de răspuns la provocările grupurilor de infractori provenind din

această sferă periculoasă pentru societate, că acest mod de înfăptuire a justiţiei penale în

domeniul crimei organizate a fost impusă ca o metodă de succes a statelor care l-au aplicat în

elaborarea strategiilor de combatere a infracţionalităţii grave, că strategiile Uniunii Europene

în materie recomandă aplicarea unor programe de protecţie a martorilor poate conduce la

obţinerea de rezultate importante in aplicarea politicii penale în combaterea marii

criminalităţi.

BIBLIOGRAFIE

• Constituţia României, publicată în M.O. nr.233 din 21.11.1991, modificată şi

revizuită prin Legea nr.429 din 23.10.2003 de revizuire a Constituţiei României, publicată înM.O. nr. 758 din 29.10.2003.

• Codul de procedură penală, cu modificările până la 10.11.2003, Editura Argessis Prinţ, 2003.

• Codul penal, publicat în M.O. nr. 575 din 29 iunie 2004, Regia Autonomă

Monitorul Oficial, Bucureşti, 2004• Codul familiei, din 01.02.1954 cu modificările şi completările Legii nr.

23/1999,pubicată în M.O.nr.35 28.01.1999 şi Legea nr. 272/2004,publicată în

53



M.O.nr.557 din 23.06.2004.• Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, publicată în Monitorul

Oficial, nr. 964 din 28.12.2002.• Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,

publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 50 din 29.01.2003.• Legea nr. 281/2003, privind modificarea şi completarea C.p.p., publicată în

Monitorul Oficial, nr. 468 din 01.07.2003.

• Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei publicată în M.O. al României nr. 305 din 09.05.2002;

• Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în

Monitorul Oficial, nr. 248 din 12.04.2001.• Legea nr. 290/2005, pentru aprobarea OUG 97/2005 privind evidenţa,

domiciliu, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată în M.O. al României nr. 959 din 28.10.2005

• Legea 565/2002 pentru ratificarea Convenţia Naţiunilor Unite împotriva

criminalităţii transnaţionale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor publicată în M.O. al

României nr. 813 din 08.11.2002;• Legea nr. 295/2004 -privind regimul armelor şi al muniţiilor,

publicată în M.O.R. nr.583 din 30 iunie 2004,şi Normelor metodologice de aplicare a Legii

nr.295 12004, din 24.02.2005• Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie

penală 'publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.594 din 1 iulie 2004, cumodificările şi completările aduse de Legea 224/2006,

• Legea 508/2004, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul

Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şiTerorism, M.o. partea I, Nr.1089 din 23.11.2004

• Legea nr. 211/2004, privind unele măsuri pentru protecţia victimelor infracţiunilor,

publicată în M.O. al României nr.505 din 04.06.2004;• Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele

judiciare în cursul procesului penal publicată în M.O. al României nr.627 din 20.07.2006;• H.G. nr. 760/2004, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al Legii nr.

682/2002privin protecţia martorilor, publicată în M.O. al României nr.475din 27.05.2004;• H.G. nr.725/2003, privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului

Administraţiei şi Internelor, publicată în M.O. al României nr.478 din 04.07.2003;• H.G. nr.299/13.03.2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în M.O. al României, nr.206 din 31.03.2003;

• H.G. nr. 2209/09.12.2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de combatere a

criminalităţii organizate în perioada 2000-2007\ publicată în MO. al României, nr. 1256 din 27.12.2004;

• H.G. nr.299/13.03.2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.• H.G.nr.130/24.02.2005 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor publicată în M.O. al României nr. 241

din 23.03.2005;• O.U.G. nr.63 din 28.06.2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Administraţiei şi Internelor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 462 din 28.06.2003• O.G. nr.69 din 29.08.2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de

identitate, publicată în M.O. al României, nr.649 din 31.08.2002;, publicată în Monitorul

Oficial nr. 549/03.10.2001• Acquis-ul comunitar în domeniul Justiţiei şi Afaceri Interne ( migraţie,

cooperare poliţienească, droguri, crimă organizată, terorism);

54



• Capitolul 24 de negociere România-Uniunea Europeană, Justiţie şi Afaceri Interne;

• Convenţia de la Viena, din 18 aprilie 1961, cu privire la relaţiile diplomatice1

Ratificată de România prin Decretul nr. 566/1968

• Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transfrontaliere organizate,

adoptată la New York la 15 noiembrie 2000• Convenţia Civilă privind Corupţia, a Consiliului Europei,

Strasbourg, 4 noiembrie 1999• Consiliul Europei - Recomandarea Rec ( 2005)9 a Comitetului de Miniştrii din

Statele Membre privind protecţia martorilor şi a colaboratorilor justiţiei, adoptată de

Comitetul de Miniştrii în 20.aprilie 2005, cu prilejul celei de a 924-a întruniria reprezentanţilor miniştrilor.

• Tratatul Uniunii Europene modificat şi completat prin Tratatul de la Amsterdam-1999

• Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea

nr. 30 /1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994.• Decizia Cadru Consiliului Europei, privind statutul victimelor în procesele

penale Nr.220/JAI din 15 martie 2001• Directiva Consiliului European privind despăgubirea victimelor infracţiunilor

violente, 2004/80/EC din 20 aprilie 2004.• Hotărârea Consiliului Europei cu privire la persoanele care colaborează cu

justiţia în cadrul combaterii crimei organizate, din 20 decembrie 1996 • Rezoluţia nr.l privind Combaterea Terorismului, aprobată de cea de-a 25-a

Conferinţă a Comitetului de Miniştri de Justiţie din Europa din 9-10 octombrie 2003.• Raport al înaltului Comisar O.N.U. pentru drepturile omului către Consiliul

Economic şi Social -Principii recomandate şi linii directoare cu privire la drepturile omului şi traficul cu fiinţe umane

• Ordinul 301/13.01.2006 al Ministrului Justiţiei, pentru aprobarea

Regulamentului privind regimul de deţinere aplicat persoanelor private de libertate înunităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor care sunt incluse în

Programul de protecţie a martorilor.• Neagu Ion, Tratat de procedură penală. Editura Pro, Bucureşti, 1997 • Filipescu Ion P - Tratat de dreptul familiei - Ed. AU. Bucureşti, 1993• Boroi Alexandru şi Gh. Nistoreanu, Drept penal şi drept procesual penal, Ed. AH

Beck, Bucureşti 2005• Apetrei Mihai- Drept procesual penal, Ed. Oscar Prinţ, Bucureşti 1998• Anca Lelia Lorincz - Drept procesual penal-partea specială, Ed. V&F East

Printing, Bucureşti 2003• Traian Pop - Drept procesual penal, partea generală,vol.III,

Topografia Naţională Cluj, 1947,• Grigore Gr. Theodoru, Lucia Moldovan - Drept procesual penal, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972,

• Mateuţ Gheorghiţă - Protecţia martorilor - Utilizarea martorilor anonimi în faţaorganelor procesului penal, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.

• Ioan Doltu şi colectiv - Martorul în procesul penal,Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

2004;• Laura Codruţa Lascu,- Investigatorul acoperit-o nouă instituţie introdusă prin

Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului de consumului de droguri, în „Dreptul" nr.9/2002;

• Mihalcea A., D. Bratu, - Evaluarea psihologică, cerinţă necesară în procesul deacordare a calităţii de martor protejat. Buletinul de Informare şi Documentare al M.A.I nr. 6 (71) 2005.

• Protecţia martorilor în Republica Federală Germania Legea armonizării

55



privind protecţia martorilor expuşi unor situaţii de pericol, 11 decembrie 2001• Ţical George Marius- Combaterea Crimei Organizate , Editura Ministerului

Internelor şi Reformei Administrative -Bucureşti 2003;• Sanda Ghimpu şi colectiv, - Dicţionar juridic,Editura Albatros, Bucureşti, 1985;

• Elena Comşulea, Valentina Şerban, Sabina Teiuş - Dicţionar al limbii române,explicativ-practic, DEP, Editura Vlad &Vlad, Craiova, 1995;

• L.A.M.P., Legea armonizării privind protecţia martorilor expuşi unor situaţii de pericol în Germania, 11 decembrie 2001

• Programme des Nations Unites pour le Controle International des Drogues(UNDCP) - Model Witness Protection- Bill 2001, Vienna International Centre

• Witness protection scheme, John Feneley - Piţfalls&Best Practice&Convert Investigations- International Anticoruption Conference

• Niculae Dinu - Libera circulaţie a persoanelor - Teză de doctorat, Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza ", Bucureşti, 2006;

• Gheorghe Şuhan, - Despre libertate. Libertatea, o stare, un drept, un concept, onăzuinţă, Buletin Documentar nr.l al P.N.A./D.N.A.

56

Date post:	14-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	jhony-japonezu
View:	213 times
Download:	0 times

l.disert.prog.de Protec.a Martorilor

Documents