EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 171 • ANUL XX • MARTIE - APRILIE 2015 • 8 PAGINI • 1 leuhttp://www.lmmm.ro • E-mail: neptun6800@yahoo.com

A venit primăvara, oameni buni! Recăpătați-vă veselia…

ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR LIGIIConvocate la distanță doar de o zi una de alta, adunările generale ale

membrilor asociați din Constanța și Mangalia - prima desfășurându-și lucrările la data de 21 februarie, iar a doua la 22 februarie, s-au dovedit, ca de fiecare dată, a fi un bun prilej pentru analiza activității echipelor aflate la comandă, dar și un moment foarte bun al proiecției viitorului. Foto-grafia din stânga prezintă un aspect de la întrunirea din Constanța. Mai multe amănunte despre desfășurarea acestor întruniri aflați din pagina 4.

Atât la Constanța, cât și la Mangalia, doamnele care dețin calitatea de membru asociat al ligii au fost invitate la Balul primăverii, fără a li se percepe cheltuieli financiare, acestea fiind suportate integral de către organizator. Un gest frumos făcut pentru cele dragi inimilor noastre. În fotografie, aspect de la balul unde au fost majoritare doamnele din Constanța.

La s’ că m e rg e ș i a ș aSimțim adesea lipsa de productivitate a sintagmei

„Las’ că merge și așa!”, dar degeaba pentru că, lasându-ne în voia puterii obișnuinței, tot apelăm la ea, menținând-o astfel în actualitate! Că este așa, nu cred că aveți intenția să mă contraziceți, mai ales când simțim cum acest „Las' că merge și așa!” tinde să ne transforme proverbiala toleranță excesivă, ba chiar în lene uneori.

Să nu vorbim de lucruri mărunte, pentru că nu dispunem de atâta spațiu tipografic, ci de altele, despre care, tot crezând că merge și așa, ne-ați adus la dispe-rare. În sistemul sanitar, de exemplu: Bolnavii încă își aduc de acasă până și aspirina, vata, alcoolul medicinal, cumpără mănuși chirugicale, material dezinfectant, fără a mai pomeni de acele medicamente ce se pot schimba, în spital, rețeta variind de la o zi la alta! Medicii au luat - sau se pregătesc să o facă – calea străinătății, asisten-tele la fel, iar cei rămași în țară au salarii mai mici decât portarii de la marile hoteluri!... România, unde robia lui „Las' că merge și așa!” este atât de evidentă, a devenit dintr-o țară cândva respectată de statele lumii, ca una locuită de oameni primitivi, care nu știu decât să ucidă, să violeze, să fure și să cerșească… Salariile unor cate-gorii de militari, fără să mă mai gândesc și la alte cate-gorii profesionale, au devenit, conform „încrederii” în

păguboasa sintagmă „Las' că merge și așa!”, supărător de anemice!... Doamne, și câte necazuri a mai provocat această păguboasă vorbă.

Că nu mai merge tot așa, ar trebui să pricepem și prin ceea ce tot ne avertizează Cel de Sus, care, și el mâniat de amorțeala noastră, ne tot întreabă: Ce a-ți făcut voi, românilor, pentru a vă proteja de inundații, de exemplu? Ce se poate răspunde decât: n-am făcut nimica, Doamne, și nu numai în chestia asta, de care întrebi Dumneata! N-am făcut nimic sau mai nimic în mai toate problemele legate de viața de zi cu zi, în schimb s-a furat și s-au făcut averi nesimțite din mai toate fondurile financiare repartizate pentru rezolvarea acelor probleme!

„Las’ că merge și așa!” ne-a păcălit destul, pentru că în naivitatea noastră – asta ca să nu-i spunem altcumva – am crezut în asurzitoarele minciuni electorale, fără să ne prindem – grav e că unii nu s-au prins nici măcar acum! – că domnii politicieni, pititindu-se după sintagma „Las’ că merge și așa!” au recurs, poate nu toți, dar o mare parte dintre ei, la hoție și savante șmecherii financiare, acestea umplându-le pușculița.

Eu zic că a sosit momentul să nu ne mai ferim, ci

Ne-aţi fost alături şi vă mulţumim!

Respectuoase mulţumiri adresate tuturor celor care în anul finan-ciar 2014 au fost de acord să sprijine liga cu acel procent de 2%, reieșit din impozitul anual datorat Statului. Vă așteptăm să fiţi alături de această asociaţie nelucrativă și în acest an, 2015, acţionând în confor-mitate cu Hotărârea de Guvern ce reglementează respectivul mod de sponsorizare a organizaţiilor și asociaţiilor nepatrimoniale, fapt pentru care, în perioada 15 martie – 15 mai, trebuie completat punctul „B” din cuprinsul cererii – formular „230”, document tipizat pus la dispoziţie de către secretarul ligii. Se completează subpunctele „b” și „c”, după cum urmează:

b) cod identificare fiscală a entităţii nonprofit: 4859 09c) cod bancar: R010RNCB0114016530610 1– B.C.R. S.A. ConstanţaDatată și semnată, cererea – formular „230” se va expedia către

organul fiscal, acţiunea de expediere făcându-se personal sau centralizat prin intermediul secretariatului ligii.

Vă mulţumim pentru bunăvoinţa arătată!

În atenția membrilor ligii, dar nu numai…Proiectul planului ce vizează organizarea evenimentului major din

toamna acestui an: 25 de ani de existență a Ligii Maiștrilor Militari de Marină – data 16 octombrie, cuprinde în prima sa parte editarea unei lucrări monografice, o poveste adevărată a acestui sfert de secol de prezență a acestei asociații socio-profesionale pe eșicherul O.N.G. Despre structura acestei lucrări – un omagiu adus respectivului moment aniversar, despre autorul său, dar și care va fi prețul de achiziție, aflați din pagina patru.

M.m.p.(rz.) Gheorghe Calen – secretar L.M.M.M.

Balul Mărțișorului

să le spunem clar: Gata haidamaci și hahalere, ajunge! Nu credeți că

ne-ați prostit destul cu acest „Las’ că merge și așa!”? Teama de a nu

vă spune lucrurile în față a cam dispărut, pentru că a dispărut regimul

redut, locul ăstuia fiind luat de interesul fiecăruia dintre noi să scăpăm

de nefericita asta de sintagmă la care ați apelat atâta vreme, spunând:

Domnilor, gata, nu mai merge așa… Dumitru MIHĂILESCU

PAG. A 2-A T I MO N A

Marina Militară și oamenii săi – fragmente din istoria armeiARSENALUL MARINEI MILITARE

Dezvoltarea flotilei militare, a impus înfiinţarea unui șantier de construcţii și reparaţii pentru nave.

În anul 1860, Arsenalul de corăbii avea 28 de lucrători, era situat la „Pescăria veche” din portul Brăila, construia șlepuri, bărci și șalupe, efectua lucrări de întreţinere și reparaţii la basti-mentele existente. După 16 martie 1867, Atelierul de reparaţii navale se mută la Galaţi, funcţionând pe lângă „Compania – Echipaje de mașini și lucrători ai Atelierului Flotilei”, sub comanda ofiţerului Hugo Hacek.

Atelierul se reorganizează în 1875, fiind încadrat cu personal calificat. Se construiește șalupa „Lebăda” și o cală pentru ridicarea navelor - sub îndrumarea lt. Ion Isvoranu, absolvent al Şcolii Politehnice din Franţa. Prin Decretul din 29 august 1879, atelierul se mărește, se utilează cu mașini moderne, are statut și organizare proprie, sub numele de Arse-nalul Flotilei – comandant lt. col. Ioan Murgescu.

Prin Înaltul Decret nr. 1005/aprilie 1881, revine în subordinea Flotilei (doar pentru 8 luni), cu o nouă organi-zare: Depozitul Flotilei (16 nave, 5 șlepuri, secţie torpilori) și Arsenalul (Compania lucrătorilor, Şcolile Marinei, Şcoala de Torpile și Şcoala Copiilor de Marină).

Se începe construirea de șlepuri metalice, elemente pentru podurile de pontoane, echipamente pentru pichetele de grăni-ceri și ambarcaţiuni, având atribuţia permanentă: întreţinerea tehnică a navelor. Efectivul în anul 1886 era:12 ofiţeri, 11 lucrători civili și 120 trupă.

Este dotat cu noi laboratoare și ateliere, care se împart în secţiuni. În 1888 se construiește un atelier cu bazin pentru cabluri, laboratoare de fizică și de torpile, magazie pentru o mie de torpile. Se construiesc 60 de luntrii, bărci și șalupe, se montează docul plutitor, se repară navele flotilei, la corpul tehnic vin doi ofiţeri ingineri. Din 1898 se numește „Arsenalul Marinei”, lucrările sunt complexe, se asigură repararea navei „România” și a canonierei „Fulgerul”, se construiesc șlepuri, nave de transport și ceamuri. După 5 martie 1900, prin Înalt Decret nr. 997, Depozitele și Arsenalul Marinei se subordo-nează Comandamentului Marinei, mutat de la București la Galaţi. Momentul important este marcat pe 15 august 1907, în prezenţa conducerii statului, când este lansat la apă monitorul „Lascăr Catargiu”, dar și pe 19 septembrie, când se lansează celelalte 3 monitoare de 680 tone, sosite din Austria, precum și cele 8 vedete fluviale, de 45 tone, sosite din Anglia cu navele SMR – toate reasamblate în Arsenal.

După 1910, își mărește gama de lucrări, sub comanda unor pasionaţi ofiţeri: cpt. cdor. N. Negrescu, cpt. cdor. Ion Spiropol, cdor N. Barbieri, cdor Dimitrie Poenaru, cpt. cdor. Angelo Frunzianescu, cdor Constantin Ciuchi și cpt. cdor. Cezar Boerescu, toţi având funcţii de director și subdirector.

Prin Legea de organizare a Marinei din 1912, Depozitele Generale ale Marinei aveau în subordine Serviciul adminis-trativ la Dunăre, companiile de echipaje, Depozitele de Muniţii la Dunăre și Mare, Depozitele chirurgicale și farmaceutice.

Pe 10 noimbrie 1915 se instalează primul baraj de mine la Turtucaia, în cadrul Arsenalului pregătindu-se 700 de mine, meseriașii provenind din Şcoala de arte și meserii și Şcoala de torpile. În noaptea de 14/15 decembrie 1916, întregul Atelier este evacuat în 12 șlepuri, cu remorcherele „Despina Doamna” și „Caraiman” - direcţia Chilia. După război revine la Galaţi, sub comanda comandorului Niculescu Rizea, unde va func-ţiona ca Mare Unitate a Inspectoratului General al Marinei. Cele 3 monitoare dobândite în urma războiului, sunt amena-jate aici, la Arsenal, unitate la comanda căreia vor urma: cdor Mihail Mihăilescu, cpt. cdor Constantin Focșa, cdor Alfons Sion, cdor Petre Bărbuneanu, lt. cdor. Calistrat Andronic, lt. cdor Ferdinand Drăghicescu, cpt. cdor. Nicolae Kiriţescu și cpt. cdor Iacob Bălan.

În 1925, Arsenalul avea în subordine 2 servicii administra-tive și construcţii navale, Baza Navală Maritimă compusă din: Corpul Depozitelor Maritime, Corpul Echipajelor și Navelor și Institutul Maritim cu nava-școală “Mircea”. Conform Legii pentru funcţionarea Ministerului de Război din 8 iunie 1932, Arsenalul și Depozitele făceau parte din Serviciile Marinei,

subordonate Marinei Militare. În 1936 se dotează cu instalaţii mecanice adecvate noilor cerinţe, se execută reparaţii generale la distrugătoarele: „Mărăști”, „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, canonierele: ”Lt. cdor. Eugen Stihi” și „Lt. Remus Lepri”, torpiloarele „Smeul” și „Năluca”, înlocuirea pieselor de artilerie și reparaţii la cele 7 monitoare. În perioada 1936 -1940, Arsenalul Marinei s-a subordonat Direcţiei Stabilimen-telor Industriale ale Aviaţiei și Marinei din cadrul Ministerului Aerului și Marinei. Revenit în subordinea Marinei Regale Române, deservește navele maritime și fluviale.

Pe 14 iunie 1939 are loc la Ş.N. Fernic (vecin cu Arse-nalul), ceremonialul lansării la apă a primei nave de război de construcţie românească, puitorul de mine „Amiral Murgescu”, după planurile Companiei olandeze IVSNV Kantoor Schee-psbow – Haga, cu materiale produse de Uzina metalurgică Reșiţa. La lansare a asistat regele Carol II, generalul Paul Teodorescu, viceamiralul Petre Bărbuneanu și alte oficialităţi.

În 1941, Arsenalul intră în compunerea Subsecretaria-tului de Stat al Marinei, timp în care la Ş.N. Galaţi se constru-iesc primele submarine românești (după planuri suedeze și germane), responsabilul șantierului fiind inginerul Melisa-ratos, ajutat de specialiști olandezi și germani, iar pe 24 noiem-brie 1942 intră la reparaţii submarinul „Delfinul”.

La 10 iulie 1941, Depozitele Maritime de Echipaje și Mate-riale s-au scindat în Depozitele de Materiale Maritime și Corpul Echipajelor.

La 1 aprilie 1943 a luat fiinţă Administraţia Stabilimen-telor Industriale ale Marinei Militare (A.S.I.M.) Galaţi, care conducea și administra pe baze comerciale Arsenalul Marinei Regale Galaţi, Şantierul Naval Mobil Constanţa, Atelierul „Locotenent Stoicescu” Constanţa, Laboratorul de Analize Galaţi, Atelierul Liman - Cetatea Albă și Atelierul de Arma-ment Constanţa.

Este lansat la apă submarinul S 1 „Rechinul”, data 4 mai 1943, navă ce va fi luată de sovietici pe 5 septembrie 1944, resti-tuită pe 21 iunie 1951 și casată în 1960. Câteva zile mai târziu, pe 25 mai 1943, este lansat la apă submarinul S 2 „Marsuinul”, luat de sovietici pe 5 septembrie 1944.

Din cauza apropierii frontului de Galaţi, în luna mai 1944 Arsenalul a fost evacuat la Islaz-Romanaţi, unde nu a putut utiliza decât 60% din capacitatea de lucru. În anul 1944 este transferat Comandamentului Forţelor Fluviale, împreună cu depozitele, iar pe 1 iulie 1947 este desfiinţat (odată cu Comi-siile de supraveghere și Flotila ASA) și trecut la Ministerul Industriilor și Construcţiilor.

Se înfiinţează, la data de 15 septembrie 1947, Atelierul Reparaţii Nave, a cărui misiune era de a executa lucrări de întreţinere și reparare a tehnicii navelor Forţelor Maritime Militare și Gruparea de Depozite de Marină subordonată Direcţiei Înzestrării Marinei din M.Ap.N., cu: Depozitul de Materiale de Întreţinere și Transmisiuni Otopeni, Depozitul de Muniţii Ţăndărei, Depozitul de Muniţii Hinog și Depozitul de Arme sub Apă Tulcea. De la 1 octombrie1948, Depozitele Maritime de Echipaje și Materiale s-au tranformat în Baza Maritimă, iar Depozitele Fluviale de Echipaje și Materiale în Baza Fluvială.

La 15 iulie 1949 s-a înfiinţat Detașamentul de Spate al Comandamentului Forţelor Maritime, iar la 1 august, același an, intră în vigoare noile denumiri ale unităţilor Marinei Militare, Baza Navală devenind Baza Forţei Navale, iar Baza Fluvială - Baza Forţelor Fluviale.

Şantierul Naval „7 Noiembrie”, fostul Arsenal al Marinei, se unifică cu Ş. N. Galaţi, sporind capacitatea de producţie a acestuia din urmă, după care, în anul 1952, a fost transformat în Şantier Naval în cadrul Bazei Mangalia. În anul 1956, acesta s-a unificat cu Atelierul de Torpile și Atelierul Mine Dragaj, formând Atelierul 1172 Reparaţii Material Naval.

Urmează o perioadă grea, au loc numeroase schimbări, se înfiinţează noi unităţi, din august 1951, Atelierul 728 Repa-raţii Nave Lazaret și Atelierul plutitor 314 sunt în compunerea Flotilei 145 de Dunăre, iar din 15 septembrie 1955 Atelierul reparaţii armament 315 în subordinea Brigăzii 230 Nave Fluviale.

Construcţia de nave militare are loc în diverse șantiere: în anul 1954 Dragoarele de bază se construiesc la Galaţi și Brăila, Dragoarele de radă la Galaţi, Vedetele Dragoare (corp de lemn) la Olteniţa, în 1956, dragorul de bază 11 intră în servi-ciul marinei militare pe 27 noiembrie 1951, iar dragorul de bază 12 intră în serviciu pe 15 mai 1952. Peste patru ani, pe 4 ianuarie 1952, intră în serviciu și primul dragor de radă (DR 2).

(va urma)M.m.p.(rz.) Petre MARAVELA -Brăila

Denumit, din 1898, Arsenalul Marinei, aici s-au derulat lucrări complexe care au asigurat, în prima fază a funcționalității sale, repararea navei „România” și a canoni-erei „Fulgerul”... S-au construit șlepuri, nave de transport și ceamuri, dar câte nu s-au făcut...

Nu putem uita ceea ce știm...

Iar contraamiralul (rtr.) Petre Zamfir, chiar că știe multe! Domnia sa, la începutul carierei militare maestru de marină promoția 1942, apoi, după șase ani de activi-tate ca maestru militar, ofițer al acestei arme, a fost și este o personalitate care nu impune, ci determină respectul prin tot ce a fost ca profesionist al mării, prin tot ce a fost și este domnia sa ca om iubitor de oameni.

Acum, când se află doar la câteva „cabluri” de cel de-al 92-lea an de viață, i-am cerut permisiunea de a publica materialul intitulat „Cavoul de metal”, prelu-ându-l din cotidianul constănțean „Cuget liber”, material apărut sub semnătura jurnalistei Florentina Bozîntan în urma discuției purtate cu venerabilul nostru înaintaș în ale profesiei și armei. Nu a avut nimic împotrivă, ba chiar s-a bucurat de apariția unei noi căi de comunicare dintre dânsul și prezumtivii cititori, pentru că, așa cum afirmă Domnia sa, Nu putem uita ceea ce știm, iar contraami-ralul (rtr.) Petre Zamfir, singurul membru al echipa-jului submarinului „Delfinul” care mai este în viață, știe multe...

Viața pe submarin era grea – își începea venerabilul contraamiral povestea depănată jurnalistei Florentina Bozîntan - numeroasele sale privațiuni fiind cunoscute de către militari, aceștia conștientizând faptul că fiecare misiune în care plecau putea fi și ultima. Cu toate acestea, pe nava asta mi-am petrecut cei mai frumoși ani ai profe-siei... Dacă e să-mi amintesc despre cea mai periculoasă misiune la care am luat parte ca membru al echipajului submarinului „Delfinul”, aș spune că cea de la Yalta, unde „Delfinul” a avut o contribuție esențială la asediul orașului Sevastopol, făcând ca niciun submarin sovietic să aibă curajul să iasă din port în acea perioadă în care ne-am aflat acolo. În 1942, navele rusești ne-au aflat însă poziția. Ne-au bombardat cu peste cinci sute de bombe și grenade antisubmarin. Comandantul submarinului, Constantin Costăchescu, a dat ordin de imersiune. Am intrat până la 60 de metri, apoi până la 80, dar nu realizam de ce se țineau după noi cu vedetele! La 80 de metri adân-cime am oprit tot, submarinul rămânând precum un copil neajutorat care plutea între ape. Noaptea, când totul s-a liniștit și sonarele ne-au indicat că navele rusești nu mai erau în zonă, am ieșit la suprafață și am aflat cum de ne-au tot urmărit timp de trei zile și trei nopți... Subma-rinul avea din fabricație o cocoașă, un flotor care ajuta la reglarea flotabilității. În ultima misiune, comandantul a dat dispoziție ca această cocoașă să fie umplută cu ulei, să avem de rezervă. Dar în timpul bombardamentelor cocoașa s-a fisurat și scăpa ulei. Şi așa s-au ținut rușii după noi, urmărind dâra aia de ulei.

Am reușit să scăpăm, dar drumul de întoarcere spre portul Constanța a durat zece zile, și asta pentru că din dorința de a nu ne desconspira poziția, s-a ocolit coasta Turciei. Între timp, rușii anunțau victorioși că au distrus un submarin inamic. Toată lumea a crezut că suntem noi. Nu am avut cum să anunțăm că nu era așa, pentru că din cauza loviturilor primite, stația nu mai funcționa. Primeam mesaje, dar nu puteam să răspundem. Așa că familiile au fost înștiințate de dispariția noastră, iar acestea ne-au făcut pomenile creștinești... După zece zile, când ne-am apropiat de Constanța, în dreptul barajului de mine, am dat semnalul de recunoaștere. Nu le-a venit să creadă că se întoarce submarinul „Delfinul”, așa că am fost nevoiți să dăm semnalul de mai multe ori.

Reîntâlnirea cu familia, care mă credea mort, a fost tulburătoare. Eu am plecat de la bord după vreo cinci zile de la sosire. Când m-am apropiat de casă, vecina noastră, o bătrânică căreia îi spuneam baba Calița, stătea pe un scăunel în fața casei sale: „Săru’- mâna tanti Calița”... Femeia, când m-a văzut, i s-a făcut rău și a căzut după scaun. Dacă vecinei i s-a făcut rău, mi-am zis, cum să intru la mama, pe care o știam bolnavă de inimă”?!... Așa că am mers la un vecin și am stabilit cu el ca nevasta lui să meargă la mama și să o pregătească...

Întrebat de jurnalista respectivă cum era de fapt viața pe submarin, nonagenerul nostru camarad de armă a precizat: Existau numeroase obligații. De exemplu, nu aveai voie să te plimbi dintr-un capăt în altul al submari-nului. De mâncat, se mâncau numai produse uscate. Nu aveam voie să ne bărbierim. Apa și aerul erau elemente esențiale. Peste tot era mucegai, pentru că, deși se spunea că este acoperit etanș, intra apă peste tot. De lumina soarelui nici pomeneală... Lesne de înțeles de ce subma-rinul a fost comparat de cei care au lucrat pe el cu un „cavou de metal!”

Dumitru Mihăilescu

PAG. A 3-AT I MO N A

HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE

Întrunită sâmbătă, 21 februarie, conform prevederilor Statutului L.M.M.M, Adunarea Generală a membrilor asociaţi hotărăște prin vot deschis următoa-rele:

1. Apreciază ca pozitivă activitatea Consiliului Director, desfășurată în peri-oada februarie 2014 - februarie 2015, considerând că nu același lucru se poate afirma și despre un număr însemnat dintre reprezentanţii membrilor asociaţi aleși în acest organ în calitate de membri.

2. Aprobă Planul de activităţi pentru anul 2015, precum și susţinerea finan-ciară solicitată în funcţie de dimensiunea și importanţa proiectelor sau acţiu-nilor precizate în conținutul respectivului document.

3. Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli așa cum a fost prezentat, precum și indicatorii privind cheltuielile și modul de asigurare a sumelor prevăzute a fi folosite.

4. Alege în funcţia de secretar al L.M.M.M. pe M.m.p (rz.) Calen Gheorghe, acesta înlocuindu-l pe demisionarul plt. maj. (rz.) Tudor Pantilimon.

5. Alege în funcția de vicepreședinte II al L.M.M.M. pe M.m.p. Cojocaru Liviu Dan.

6. Acordă dreptul Consiliului Director de a păstra o mare parte din bugetul ligii în plasamente bancare identice cu cele din anul precedent.

7. Aprobă dreptul de a deconta cheltuielile lunare de deplasare pentru un număr de 7 (șapte) persoane din Consiliul Director al ligii și 3 (trei) persoane prestatoare de serviciu, după cum urmează: președinte ligă; prim-vicepreșe-dinte; vicepreședinte I, vicepreședinte II; vicepreședinte III; secretar, consilier juridic, casier, contabil, redactor - șef publicație Timona. Decontul se aprobă de către președinte, funcţie de prezenţa la activităţile ligii, cuantumul stabilit fiind identic cu cel aprobat de Adunarea Generală de la începutul anului 2014.

8. Menține cuantumul sumelor ce se acordă în regim nerambursabil prin Sistemul Financiar de Întrajutorare (SFIC), astfel:

- deces membru asociat: 1.100 lei, plus suma existentă în fișa-cont - deces membru din familie: 700 lei- naștere copil: 350 lei- căsătorie: 350 lei - ajutor medical: între 200 și 500 lei, funcție de gravitatea afecțiunii, acest

ajutor acordându-se numai din fondul de rezervă SFIC.9. Aprobă Planul organizării sărbătoririi zilei de 16 octombrie: 25 ani de

existenţă a Ligii Maiștrilor Militari de Marină, acordând posibilitatea Consi-liului Director de a-l definitiva și armoniza în funcție de aprobările primite din partea factorilor decizionali ai S.M.F.N.

10. Aprobă amendamentele aduse statutului ligii, cu precizarea că acestea au termen de aplicare un an, Adunarea Generală din 2016 urmând a constata dacă, prin efectul produs, vor avea sau nu dreptul de a opera modificarea documen-tului respectiv

11. Aprobă continuarea acţiunii în judecată ce vizează retrocedarea de către Primăria Constanţa a imobilului situat în str. Mihai Eminescu nr.20 (Casa căsă-toriilor), imobil revendicat de L.M.M.M. încă din anul 1996.

Conţinutul celor 11 (unsprezece) puncte din prezenta Hotărâre a Adunării Generale intră în vigoare începând cu data de 22 februarie a.c.

În numele Consiliului DirectorPreședinte L.M.M.M.

M.m.p(rz.) Emil Olteanu

SCRISOARE DESCHISĂ adresată ministrului apărării naționaleDomnule ministru,în calitatea sa de asociație socio-profesională cu

statut de ONG, Liga Maiștrilor Militari de Marină vă prezintă punctul de vedere referitor la proiectul privind noua lege a pensiilor militare de stat, adre-sându-vă rugămintea ca acum, când noul demers este pe cale de a-și definitiva forma și conținutul condu-când către un act legislativ ce se dorește a fi modern și capabil mai mult ca oricând să elimine stările de neliniște și nemulțumire manifestate la nivelul tuturor categoriilor de personal, atât dumneavoastră, cât și onorabilile personalități prezente în diferite etape la discuțiile pe fond, să luați în calcul un aspect cu importanță definitorie și anume: Legea pensiilor militare trebuie modificată pentru a fi în folosul mili-tarilor activi, dar și a acelora care au deja statutul de pensionar.

Întrebarea care, cu tot respectul, dorim să o adresăm este: Nu ar trebui, totuși, ca acest proiect să se definitiveze după apariția statutului persona-lului militar, precum și după un conținut mult mai în consonanță cu realitatea al legii salarizării militarilor, în speță a celor aflați către baza piramidei militare? După opinia noastră, reglementarea separată și în grabă a problematicii specifice legii pensiilor militare va aduce un set nou de nemulţumiri, rezolvând aștep-tările unora dintre pensionarii militari, dar trecând în categoria celor dezamăgiţi pe alții, aici regăsindu-se viitorii pensionari care vor proveni de la baza ierar-hiei militare.

În condiţiile salarizării actuale, proiectul legislativ aflat în discuţie trimite segmentele: Corpul maiștrilor militari, Corpul subofiţerilor, precum și pe cel al soldaţilor și gradaţilor profesioniști la limita sărăciei, aspect absolut verificabil.

În prezent, domnule ministru, foarte mulţi dintre cei aflaţi la baza piramidei militare au solde brute, cu toate sporurile legale, la nivelul salariului minim pe economie. Constituie excepţii maiștrii militari și subofiţerii cu peste 30-35 de ani vechime, singurii care ajung să aibă solda brută la nivelul salariului mediu brut pe economie. Iată unde s-a ajuns dato-rită faptului că s-a plecat de la premisa falsă, precum că toţi sunt absolvenţi de studii medii, deși, în cazul maiștrilor militari de marină toate promoţiile de după 1984 au absolvit studii postliceale, aspect recunoscut explicit și de Legea 1/2011, cea a educaţiei naţionale.

De-a lungul carierei, un maistru militar are o creștere salarială de sub un punct (0,63) de la coefi-cientul 1,86 la 2,49, pentru un total de 6 grade mili-tare. Nu beneficiază de solda de comandă - deși legea permite, de salariul de merit - aceasta fiind primit doar într-un procent extrem de mic, de condiţii de muncă speciale, deși sunt identice cu cele ale altei entități profesionale alături de care își exercită atribuțiile, de aici și absurda credință a legiuitorului că inclusiv iradierea acționează procentual, nu numai ambarcarea sau altceva!

Respectăm ierarhia militară, dar credem, în același timp, că este corect ca militarii să fie plătiţi cores-punzător gradului și funcţiei deţinute, fără să existe discriminări. Tocmai acesta este motivul ce ne deter-mină să vă supunem atenției opiniile noastre, opinii formulate în urma prezentării situației concrete și obiective de către cei implicați direct în problematica supusă discuției.

Primul aspect sensibil al acestui demers legislativ de schimbare a regulilor de pensionare a persona-lului militar, este cel al bazei de calcul. Analizând formula propusă, nu putem constata altceva decât că sintagmei prin care maiștrilor militari și subofițerilor li se atribuie, pe bună dreptate, calitatea de „coloana vertebrală a armatei” i se diminuează valoarea chiar de către cei care au lansat-o! Facem o asemenea afirmație, pentru că fixând personalului acestor entități profesionale aflate aproape la limita inferioară a bazei pirmidei militare o bază de calcul la valoarea salariului minim pe economie, pensia se va regăsi în aceeași zonă valorică sau, în cazuri mai fericite, se va deplasa foarte puțin din acest atât de nedorit punct.

Domnule ministru, cu siguranță nu vă spunem o noutate: În prezent la baza structurii armatei se află foarte mulţi militari care au solde brute, cu toate sporurile legale, sub salariul minim pe economie. Potrivit H.G. nr.1091/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 902 din 11 decembrie 2014, înce-pând cu 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată va crește de la 900 lei la 975 lei, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 5,781 lei/oră. De asemenea, din 1 iulie 2015, salariul minim va urca cu încă 75 de lei, la 1.050 lei, urmând ca în 2016 să ajungă la 1200 lei. Câștigul salarial mediu brut lunar la nivelul întregii economii va ajunge în 2015 la 2.382 lei, asta când foarte puţini maiștri

militari principali și plutonieri adjutanţi principali – grade militare ce reprezintă cea mai înaltă treaptă ierarhică în cadrul entităților profesionale respective, trec cu soldele brute de acest nivel și asta la final de carieră, când devin potenţiali pensionabili. Potrivit Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul func-ţiei de bază este compus din solda de funcţie, solda gradului profesional deţinut, gradaţii și, după caz, solda de comandă, astfel că toţi maiștrii militari și subofiţerii vor porni de la sume ce sunt cu mult sub salariul mediu brut pe economie. Chiar dacă aceiași lege prevede că această soldă de comandă poate fi obţinută de cadrele militare în activitate și că sunt ordine care prevăd pentru maiștri militari și subofi-ţeri funcţii de execuţie și de conducere, în realitate acest drept este prevăzut doar pentru entitatea profe-sională imediat superioară, aspect care, evidențiat prin lipsă în ceea ce ne privește, va avea un impact negativ la calcul pensiei.

Dacă actualul proiect de lege va obține girul majoritar – ceea ce noi nu am dori, Liga Maiștrilor Militari de Marină propune, domnule ministru, ca baza de calcul evidențiată în acesta să conțină: solda lunară brută a ultimelor 6 luni de activitate, cu toate sporurile și primele cu caracter permanent.

Rămânând tot în această delicată zonă a calcului pensiei, cu tot respectul vă informăm despre existența unei justificate stări de nemulţumire în rândul maiș-trilor militari și subofiţerilor absolvenţi de școli mili-tare postliceale cu durata studiilor de 2-3 ani, aceasta fiind cauzată de asimilarea incorectă pe care o face legea salarizării, considerându-i cu studii medii. Iată, așadar, domnule ministru, un alt punct nevralgic ce trebuie luat în dezbaterea noului proiect al legii pensi-ilor, punct față de care ONG Liga Maiștrilor Militari de Marină și-a exprimat și cu alte ocazii nedumerirea.

Un alt aspect, la fel de sensibil, este cel repre-zentat de încadrarea în condiţiile de muncă deose-bite și speciale. Există, domnule ministru, numeroase cazuri în care militarii dintr-un birou, compartiment, unitate, având grade și atribuţii egale și condiţii de muncă identice, sunt încadraţi diferenţiat, prevalând ca explicaţie faptul că maistrul militar sau subofiţerul nu are în titulatura funcţiei particula de “șef ”.

În legislaţia actuală, dar și în proiectele legislative avute în dezbatere, legiuitorul nu face o distincţie clară între condiţiile de muncă speciale și alte condiţii, fapt pentru care propunem ca procentele care ar trebui în mod echitabil să stea la baza de calcul pentru o vechime de 25 de ani să se prezinte astfel:

a) pentru condiţii normale: 70%b) pentru condiţii deosebite: 72%c) pentru condiţii speciale: 74%d) pentru alte condiţii: 76%Acordând prioritate discutării și aprobării noului

proiect al legii pensiilor militare în detrimentul celui al salarizării se va reuși, domnule ministru, trans-ferarea actualei contestări a valorii coeficienţilor de funcţie de la maiștri militari și subofiţeri la efectele acestui act normativ, iar așa ceva nouă nu ni se pare nici normal și nici camaraderesc.

O soluţie în acest sens ar fi acceptarea la nivel de principiu ca funcţiile ultime de la S.G.P, respectiv caporalii clasa a II-a și I, să fie identice cu cele de M.m. IV/sg.maj. și M.m. III/plt., iar funcţiile de M.m.p/plt.adj.p. încadrate cu studii superioare să fie până în limita inferioară actuală a celei de căpitan. Vorbim de solde de funcţie aferente unor corpuri diferite, însă unele sunt finale, suport pentru calculul pensiei, iar celelalte sunt de trecere intermediară, de câţiva ani, spre zona medie și superioară a carierei militare.

Cu siguranță luarea în calcul a acestor sugestii va contribui la redarea și menținerea demnității profe-siei de militar, elemente cu efect considerabil asupra motivației profesionale. Graba cu care se acționează în demararea acestui proces legislativ ce ia în calcul o nouă lege a pensionării militarilor, dar fără a se pleca de la diminuarea, dacă nu chiar eliminarea, disfunc-ţiilor provocate de actuala lege a salarizării, nouă nu ne crează decât o singură impresie: dorința, poate nu a dumneavoastră, dar a altora sigur, de a da câștig de cauză unor grupuri ce s-au considerat de multă vreme nedreptățite, acestea dispunând de serioase posibilități în a-și exprima punctul de vedere, dar care nu au dat un semn cât de mic că ar fi dispuși să asculte și alte păreri. Bine ar fi să nu fie așa, iar dumneavoastră, domnule ministru, ascultând și alte opinii, să ajungeți la concluzia care, deși nu va mulțumi în totalitate, măcar nu va crea senzația că nici de această dată nu s-a dorit un act legislativ mult mai corect și mai bine ancorat în realitate.

Cu deosebit respect,Președinte L.M.M.M.

M.m.p (rz) Emil OLTEANU

Opozantul care este...Am apelat la acest titlu – o extracție din profunda gândire a unui politi-

cian român, pe care nu doresc nicicum să-l asemuiesc cu mult mai tânărul meu camarad de armă și profesie, Teodor Relu, Domnia sa fiind opozantul care este... și care pentru ligă nu prea mai este! A aruncat omul acesta cu piatra-n baltă, trimițându-și acuzele la adresa ligii în toate direcțiile cardinale și inter-cardinale, până când, probabil deranjat și el de ieșirile sale, și-a exprimat în scris dorința de a renunța la calitatea de membru asociat... Deranjat sau o nouă strategie? Aceasta-i întrebarea...

(continuare în pagina 4)M.m.p.(rtr.) Dumitru MIHĂILESCU

ADMITEREA LA ȘCOALA DE MAIȘTRI MILITARI A FORȚELOR NAVALE-ANUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT 2015-2016

PROFILUL: Maistru militar, învățământ la zi, doi ani.SPECIALITĂȚI ȘI NUMĂR DE LOCURI:- Artilerie navală și antiaeriană – 10 locuri, candidați bărbați;- Timonierie și tehnică de navigație navală – 10 locuri, din care 2 pentru

candidați femei;- Comunicații navale și observare-semnalizare - 10 locuri, din care 2 pentru

candidați femei;- Radiolocație navală - 10 locuri, din care 2 pentru candidați femei;- Motoare și mașini navale - 10 locuri, candidați bărbați;- Motoare și instalații electrice navale - 7 locuri, candidați bărbați.Pentru informații suplimentare, sunați la telefoanele: 0241/655650 și

0241/620978.

T I MO N APAG. A 4-A

În atenția membrilor ligii, dar nu numai…

(continuare din pag.1)Titlul lucrării este „Călători pe drumurile vieții – evocare monografică privind

Liga Maiștrilor Militari de Marină”. Structurată pe trei părți: Partea întâi: Rădăcini; Partea a doua: Luptă și Partea a treia: Împliniri, această carte, în format 24 cm/17 cm, undeva între formatul A4 și A5, va avea în jurul a 300 de pagini, dintre care 32 vor servi ca suport pentru aproximativ 80 de fotografii color, toate provenind din activitatea celor 25 de ani de existență a ligii. Autorul, maistrul militar prin-cipal (rtr.) Dumitru Mihăilescu, vă asigură că datele, evenimentele și tot ceea ce se află inserat în paginile acestei cărți-document au acoperire de sută la sută în real, selecția materialului făcându-se pe documente de arhivă și colecția publicației „Timona”, organul de presă al ligii. Foarte mulți dintre dumneavoastră, membri, vă veți regăsi în paginile unui asemenea valoros Jurnal de bord, pagini ce pun în valoare și dau notorietate sfertului de secol de existență a L.M.M.M.

Se preconizează ca respectiva lucrare să intre la tipar către finalul lunii mai, urmând ca prețul de achiziție, stabilit de către Adunarea Generală din 20 februarie a.c. în funcție de prețul de fabricație perfectat prin contract cu Tipografia INFCON, să fie de 15 lei. Tot Adunarea Generală, la propunerea M.m.p.(rz.) Nicolae Oașe, a stabilit că se poate plăti anticipat de către cei ce doresc să intre în posesia cărții, ceea ce s-a și făcut până la data de 15 martie de către 32 de membri asociați. Cine dorește să procedeze astfel, o poate face oricând la sediul ligii, unde programul săptămânal este: Miercuri între orele 13.00-18.30 și sâmbătă, între orele 09.00-13.00.

Întâlnire după cincizeci de ani de la absolvire

Doamne, cum a mai trecut timpul! Iată deja a treia promoție a Şcolii Mili-tare de Maiștri „Amiral Ion Murgescu” care dorește să participe la strigarea catalogului după o jumătate de secol de la absolvire. Prima a fost în septem-brie 2013, a doua în septembrie 2014, iar acum promoția anului 1965, cea care, prin comitetul organizatoric, își anunță camarazii că întâlnirea va avea loc la data de 5 septembrie, prima sa parte desfășurându-se în cadrul școlii, după care conform programului ce se va stabili ulterior.

Amintim că această promoție a avut un număr de 61 absolvenți, repartizați pe cinci specialități militare: Armament

-12, Torpilori, mineri dragori -16, Trans-misiuni, observare și semnalizare - 10, Radiolocație și hidrolocație - 6, Mecanici motoriști -17, absolventul declarat șeful promoției fiind M.m. Lazăr T. Gheorghe, specialitatea radiolocație-hidrolocație.

Pentru precizări și relații legate de această mult așteptată întrunire, contactați telefonic pe următorii membri ai Comitetului de organizare:

1. Cdor.(rz.) Ştefan Ghica - tel. 075207196

2. M.m.p.(rz.) Dina Ionel - tel. 0722814076

3. M.m.p.(rz.) Roșu Constantin - tel. 0745936619

Constanța, 21 februarie 2015: Secvență fotografică din timpul desfășurării Adunării Generale a membrilor asociați ai L.M.M.M. Locul întrunirii, Clubul ligii.

Pentru cei care îndrăgesc modelismul...În perioada 8-16 august 2015, Liga Maiștrilor Militari de Marină, în colaborare cu

Muzeul Marinei Române, cheamă la standuri pe cei pasionați de modelism, urmând ca ei să participe la expoziția concurs „Cupa Tomis”. Iată, așadar, un moment proprice scoaterii în evidență a talentului și îndemânării împătimiților acestui domeniu de exprimare în arta miniaturizării. Lucrările pot fi din orice domeniu. Condiția e ca tot ce se expune să demonstreze pe deplin talentul, răbdarea și migala autorilor.

Detalii puteți afla apelându-l pe M.m.p. Eremia Gabriel, artizanul principal al acestei expoziții-concurs, tel. mob. 0722.292.575. Vă așteptăm să ne fiți alături, contri-buind în mod concret la promovarea modelismului ca artă!

6 septembrie 2013… O fotografie de grup a celor care au participat la întâlnirea de după 50 de ani - promoția 1963, și după 45 de ani – promoția 1968. O amintire de neuitat, care nu putea avea un fundal mai frumos decât marea și atât de iubita navă, bricul „Mircea”.

Navigând corect și demn pe drumul vieții, absolvenții școlii militare de maiștri marinari prezenți la întrunirile promoției demonstrează, deși sunt prinși fără scăpare în nemiloasele ghiare ale bătrâneții, că știu să-și trăiască cu drag și în liniște propriile amin-tiri și, credeți-ne, nu au puține! Iată de ce mai tinerii camarazi trebuie să-și „constru-iască” din vreme așa ceva. Acum poate este mai greu de înțeles așa ceva, dar fiți siguri că la bătrânețe amintirile sunt evaluate în... aur!

Opozantul care este...(urmare din pag.3)

Strategie, nu deranj, pentru că, intrat prea adânc sub incidența articolului 28 din statutul asociației - cel care precizează ce tratament trebuie aplicat celor care aduc prejudicii morale ligii – simțea iminenta excludere, și atunci, chipurile pentru a poza în victimă, a solicitat să i se retragă calitatea de membru al acestei uniuni camaraderești...

Nu este ușor să vorbești despre un camarad de asociație la timpul trecut, mai ales când știi că autopostarea în poziția eternului nemulțumit nu are la bază decât niște aiureli, împănate serios cu refuzul de a înțelege faptul că într-o democrație nu tot ce gândești tu trebuie neapărat să fie împărtășit și de ceilalți!

Referindu-mă nu la altceva, ci doar la ulti-mile sale ieșiri malițioase în spațiul public, dar și în cel virtual, domnul Teodor Relu, supărat din cale afară pentru faptul că membrii Consi-liului Director nu au acceptat o mare parte din propunerile sale, acestea urmând, după propria sa opinie, să „salveze de la anonimat planul activităților prevăzute a se desfășura pe parcursul anului 2015”, a refuzat să fie prezent la Adunarea Generală a a membrilor asociați, plen în care avea posibilitatea să-și susțină argumentat cele gândite. De prezent nu a fost prezent, în schimb, simțind cât de anemică îi este susținerea în rândul celor considerați nemulțumiți, mai ales că scenariul prevedea și schimbarea președintelui în exercițiu, a încercat diversiunea cu anunțarea mai multor persoane, spunându-le acestora că... adunarea generală și-a schimbat data desfășurării! Copilării la care se pretează un om matur și cu mari pretenții de a fi ascultat și respectat... După Adunarea Generală, sistemul său nervos în loc să se mai destindă, s-a comprimat și mai mult! A întocmit și difuzat în mare grabă – aspect sesizat înclusiv de seman-tica și ortografia limbii române - o făcătură de depeșă, în textul căreia și-a lăsat sistemul nervos total nesupravegheat, acesta descărcându-se așa cum a vrut el. Considerând că părerile sale sunt irefutabile, a lansat făcătura în spațiul virtual, că de, să afle cât mai mulți cu putință despre adânca sa suferință! Nu doresc să prezint rodul ieșirii nervoase a domnului Teodor Relu, ci doar câteva pasaje din această „măreață” operă literară:

- Cei care au trăit pe vremea odioasei dicta-turi, vor recunoaște acel proiect de plan, ca o realizare de marcă a muncii de partid. Dar fără să fie menționată autocritica, element obligatoriu în epoca comunistă.

- Liga acordă mai multe premii și burse decât Academia Regală de Ştiință din Suedia, cea care alege câștigătorii premiilor Nobel. Cele mai multe ajung la persoane care nu sunt membri ai Ligii. Pentru cei care cotizează sunt organi-zate activități la care nu participă nimeni. Până și copiii membrilor Ligii s-au săturat de lipsa de inspirație a creatorilor de programe (supărarea se datora, în mare parte, de neagrearea de către Consiliul Director a două „inspirate” propuneri făcute de Domnia sa, și anume: participarea

membrilor ligii la umplerea sticlelor cu aghiasmă cu ocazia Bobotezei și sponsorizarea unei echipe de fotbal, despre care nu se știa nimic, dar despre care autorul propunerii susținea că are în componență mulți copii ai membrilor ligii)

- Din păcate – continuă domnul Teodor Relu să explice în scris - am ajuns să facem concurență prefecturii Constanța la numărul de coroane de flori depuse. Liga Maiștrilor Militari este mai cunoscută pe aleile cimitirului decât în Portul Militar. Amintirea eroilor maiștri militari nu este comemorată cu coroane de flori, ci cu confecționarea unor bănci care să fie folosite de fundurile constănțenilor.

- Nici Serviciul Român de Informații nu cred că știe cum se iau hotărârile în cadrul Ligii. Ca întotdeauna, regulamentul și statutul sunt pentru fraieri.

- Numirea unui vicepreședinte interimar s-a făcut de către președinte și câțiva apropiați, nu de către colegiul director…

Iată „argumentele” acestui camarad de asociație, iar ele musai trebuiau să conducă inclusiv la înlocuirea președintelui ligii după abia doi ani de mandat, înlocuitorul, de altfel o persoană rezonabilă, neavând nici măcar un dram de experiență în actul conducerii unei asemenea uniuni! Se afla, în schimb, în grațiile lui Teodor Relu, și asta însemna totul...

A continuat să scrie în acea depeșă, aducându-mi mie, autorul acestor rânduri, o sumedenie de acuze, care mai de care mai încărcate cu ură și un dispreț de neînțeles:

„Dar toate acestea nu contează. Există un personaj care a avut un merit deosebit la înființarea acestei Ligi - începutul sună frumos, ce mai, dar iacă-tă ce urmează: Tot respectul pentru ce a făcut. Dar, la fel ca și în politică, unde eternul Ion Iliescu, nu dorea să lase frâiele unei țări care trecuse de mult de epoca comunismului multi-lateral dezvoltat, nici acest individ nu a înțeles că Liga nu este jucăria lui. Toate speculațiile și aberațiile acestui bătrân depășit de realitate, care a îndepărtat în mod mișelesc fostul președinte al Ligii și a creat un statut în care el să fie președinte de onoare pe viață, au dus la scăderea dramatică a numărului de membri militari activi. Şi astea le-a realizat împreună cu actualul președinte…”

Hai, că m-ai dat dat gata, domn’ Relu!! Cum a putut oare să-ți treacă prin cap așa ceva?! Nu ți se pare că atâtea „merite” câte îmi atribui m-ar putea determina să caut pe undeva vreo funcție de aranjor-șef?... Crede-mă, aș avea mult mai multe de spus și asta nu neapărat în regis-trul cumsecădeniei, însă, chiar dacă dumneata semnezi acea abjectă epistolă aplicând sub semnătură sintagma „Fără respect”, eu, pentru că am mințile acasă, te respect totuși! Ești sau ai fost membru al ligii, nu contează. Contează că faci parte din familia maiștrilor militari de marină și asta presupune mult mai multe decât ți se se pare că ai înțeles dumneata...

Asta e! Opozantul care este nu prea mai este, iar dacă regretăm acest lucru, speranța ne îndeamnă să credem că... ne va trece destul de repede!

ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR LIGII(urmare din pag.1)

Acest for al membrilor asociați, Adunarea Generală, a avut, ca de fiecare dată de altfel, o ordine de zi bine cantonată în viața asociativă, servind cum nu se putea mai bine celor prezenți pentru a participa la o dezbatere constructivă, chiar dacă unele probleme – așa cum a fost cazul în Constanța, au fost aprig dezbătute.

Președintele ligii, maistrul militar principal (rz.) Emil Olteanu, împreună cu președintele filialei Mangalia, maistrul militar principal (rz.) Alexandru Baciu, având alături pe principalii lor consilieri: maistrul militar principal (rz.) Nicolae Radu – prim-vicepreședinte ligă și maistrul militar principal Viorel Duțu – vicepreședinte filiala Mangalia, prezenți fiind la ambele întruniri, au extras esențialul din cele discutate, urmând ca aspectele trecute prin filtrul votului majoritar să fie transpuse în prac-tică în timpul stabilit.

T I MO N A PAG. A 5-A

L a b a l u l p r i m ă v e r i i …

Vă spun o poveste despre venirea primă-verii, tocmai pentru a fundamenta argumentul ce a stat la baza organizării balului mărțișorului, atât la Mangalia, sâmbătă, 28 februarie, cât și la Constanța, sâmbătă 7 martie, misiunea orga-nizării unor seri așa de frumoase revenind în totalitate celor aflați pe puntea de comandă a Ligii Maiștrilor Militari de Marină: „Se spune că Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a

găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recă-pătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbo-lizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghio-ceul, prima floare a primăverii”

La Mangalia – aici organizarea unor astfel de baluri având deja tradiție - au răspuns invitației Consiliului Director 120 de persoane, care mai de care mai dornice să se simtă bine, ceea ce a făcut ca salonul restaurantului „ALUTUS” să fie

martor al bunei lor dispoziții.Constănțenii, ceva mai „zgârciți” în privința

prezenței – au participat doar 47 de persoane, au sărbătorit venirea primăverii într-unul dintre saloanele restaurantului „ZORILE”, situat foarte aproape de malul mării. Perma-nent „monitorizați” de către respectabilul domn Gheorghe Tararache, șeful de sală – reprezentant în „teritoriu” al patronului Stere Caracotă, cei veniți cu dor de distracție și veselie s-au simțit minunat, întrega seară de sâmbătă, așa cum s-au petrecut lucrurile și la Mangalia, fiind patro-nată de dorința fără de margini de a înmagazina numai amintiri frumoase… Si, așa a și fost!

De remarcat că atât la Constanța, cât și la Mangalia, doamnele care dețineau calitatea de membru asociat al ligii au participat la bal fără a li se percepe cheltuieli financiare, acestea fiind suportate integral de organizator.

M.m.p.(rz.) Ion BODNĂRAȘ

În ritm de dans totul pare frumos și nimeni nu se mai gândește, măcar pentru câteva ore bune, la „minunățiile” pe care ni le tot oferă viața. A venit primăvara și a fost seară de bal, așa că invitații organizatorilor de la Mangalia, n-au avut de ales decât… să se simtă bine!

Bursa „M.m. CĂTĂLIN RĂDOI”Aflată în atenția ligii încă din anul 2012, această bursă se acordă semes-

trial la doi dintre elevii Şcolii Militare de Maiștri „Amiral Ion Murgescu” – unul din anul I de studiu, iar celălalt din anul II, singurul criteriu de selecție constând în cele mai bune rezultate obținute în procesul de pregătire în perioada respectivă.

Începând din acest an, 2015, Adunarea Generală a membrilor asociați a hotărât ca bursa să poarte numele „M.m. CĂTĂLIN RĂDOI”, în aminirea ce o purtăm acestui camarad care și-a pierdut viața pe timpul executării unei misiuni de antrenament, unul dintre cei opt scafandri de la forțele speciale pieriți în accidentul provocat de prăbușirea aeronavei cu care se deplasau, accident ce s-a produs pe aerodromul Tuzla, la data de 5 iulie 2010.

Începutul anului 2015, le-a adus această bursă – o sumă financiară susținută în părți egale de către cele două filiale ale ligii – elevilor: Iulian Sipatchin – anul I și Eugen Nicolescu, anul II de studiu. Activitatea la care au participat, pe lângă efectivul de elevi ai școlii, comandor Balagiu Gheorghe

– comandantul acestei instituții (primul din stânga – fotografia de sub text), și M.m.p.(rz.) Emil Olteanu – președintele L.M.M.M., s-a desfășurat la data de 17 februarie, în aula respectivei instituții de învățământ militar.

Fie ca lumina Sfintei Sărbători de Paști să vă aducă pace și liniște în casă și în suflet. Hristos a înviat!

Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează eveni-mentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în reli-giile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.

Trăim astăzi într-o lume în care oamenii caută mai mult bogăția materială trecătoare decât bogăția spirituală a credinței și a vieții veșnice, iar pe lângă sărăcia materială tot mai

aspră, se arată și o sărăcire spirituală a oamenilor. În această situație, este nevoie ca în lumina Învierii lui Hristos care luminează viața creștinului în Biserică și în societate să vedem ce ne învață Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ai Bisericii despre bogăție și sărăcie. Mai precis, să vedem când și cum acestea ne împiedică sau ne ajută să dobândim mântuirea,

adică iertarea.

Dans, dans și voie bună... Imagine fotografică de la balul mărțișorului organizat la restaurantul constănțean „Zorile”. Iată un suport al amintirilor frumoase generate din belșug de către această seară atât de minunată.

T I MO N APAG. A 6-A

Filatelia o poartă deschisă spre lumeÎn dorința de a readuce o frumoasă

pasiune în actualitate, consider că nu deranjez prea mult dacă încerc a vă informa, pe durata a mai multor intervenții în această pagină, despre fila-telie în general, dar și despre casetele de prezentare a produselor filatelice pentru anul 2015 editate de Romfilatelia.

Pentru început a-și enunța elementele principale ce definesc acest domeniu, iar făcând acest lucru, încep prin a preciza că filatelia s-ar putea defini ca studiul și colecționarea produselor de natură filatelică, în speță a mărcilor poștale (timbre), dar și a timbrelor fiscale. Fila-telia este și va rămâne o preo-cupare pentru frumos, având unele caracteristici nebănuite cum ar fi provocarea, informarea, prie-tenia ceea ce o defineșe ca fiind unul din cel mai populare hobby-uri.

Marca poștală a apărut ca o emanci-pare a vieții sociale de la începutul sec. al XIX-lea. Înainte de apariția timbrului, costurile livrărilor diferitelor scrisori erau plătite de către destinatari. Ideea realizării primei mărci poștale a dus la revoluționarea serviciilor poștale, pentru simplu fapt că timbrul emis de entitatea poștală reprezenta plata în avans a serviciului de curi-erat. În timp, această impor-tantă funcție a timbrului s-a diversificat, astfel că, pe lângă faptul de a avea o anumită valoare de plată în avans a unui serviciu, a devenit și o formă de promovare și celebrare a elementelor de patrimoniu național, iar datorită valorii și numărului redus de exemplare, timbrul

a devenit o piesă de colecție. El, timbrul, devine un ambasador al istoriei culturii și civilizației umane datorită funcției ce îi conferă libertatea de mișcare și posibi-litatea de a transmite informații în toate părțile lumii, căpătând valoare prin modul cum este creat, prin culoare, prin formă dar și prin tehnicile de tipărire.

Prima apariție a timbrului a fost în Marea Britanie în 6 mai 1840 și s-a numit „Penny Black”. În 1858 a apărut prima emisiune de mărci poștale românești, intitulată “Cap de bour”. Ea reprezenta semnul heraldic de pe stema Moldovei, având valorile de 27,54,81 și 108 parale.

Colecționarea mărcilor poștale a ajuns și în spațiul românesc în jurul anului

1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În această perioadă colecționarii individuali sau comercianții de tutun vindeau primele noastre mărci poștale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Dorința de comunicare între colecționarii de timbre a dus la formarea de societăți și cluburi selecte, care au avut

o intensă activitate la înce-putul sec. XX.

„Romfilatelia”, instituţia desemnată să emită timbrele și efectele poștale românești, a încercat în permanenţă să transforme și să promoveze marca poștală românească ca „veritabil ambasador al ţării noastre”, așa cum afirmă doamna Cristina Popescu,

Director General Romfilatelia într-un mesaj de prezentare postat pe site-ul www.romfilatelia.ro (va urma)

M.m.p. Gabriel EREMIA

Legenda spune ca aceasta a fost inven-tată chiar de Pitagora in timpul lucrărilor de alimentare cu apă a insulei Samos, în jurul anului 530 î.e.n. Scopul invenției ar fi fost împărțirea corectă a vinului către constructorii acelor vremuri (de unde se vede că obiceiul băutului pe șantier e „milenar”).

Mai exact, cei care erau mai iuți de mână și largi de gât, își umpleau rapid paharele și le dădeau pe gât la fel de repede, pe când cei cumpătați, nu! Rezultatul: cei care beau mult făceau și pagubă, dar se și odihneau mai mult decât ceilalți, lucrând, evident, mai puțin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care să distribuie uniform/egal (fair cup) canti-tatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcând pe interior nivelul maxim până la care se poate

umple cupa. Nimic deosebit până aici. Partea cu adevărat interesantă abia acum vine: cupa are în mijloc (vezi desenele de mai jos) o coloană cu o gaură în partea inferioară, prin care (surpriză) nu curge conținutul, dacă cupa este umplută, decât până la nivelul marcat. În schimb, dacă încerci să mai torni fie și o picătură peste acel nivel, vei avea neplăcuta surpriză să vezi cum ți se golește întreaga cupă! De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echității, cupa egalității sau cupa lăcomiei.

Pentru cei curioși, iată o secțiune cu această cupă, pentru a putea observa principiul de funcționare bazat pe principiul vaselor comu-nicante.

Nicolae OAȘE

Localitatea Greenwich, este un burg londonez, din sud-estul capitalei britanice prin care trece meri-dianul zero al planetei și la care se raportează toate fusurile orare ale lumii. Greenwich se află la o distanță de 20 minute de centrul Londrei. Observatorul regal, amplasat chiar în inima Parcului Greenwich, a fost prima clădire cu scop științific special construită pentru a servi acestui țel. Observatorul a fost fondat ca instituție științifică pentru cercetare în navigație în 1675, de către Charles al II-lea. Timp de 250 de ani, acest observator a reprezentat centrul național de cercetare în astronomie, reglarea timpului, evenimente solare și magnetice. Rolul său navigațional și temporal a condus la stabilirea Meridi-anului Greenwich.

Constantin CĂLIN

C u p a l u i P i t a g o r a

SFATURI PRACTICE

Un român din Alba Iulia dă emoţii gigantului Instagram cu o aplicaţie care face furori în rândul posesorilor de telefoane inteligente. Fyuse, invenţia românului, a apărut acum o lună și ceva, devenind rapid foarte populară în Statele Unite și Japonia, unde este pe locul trei în topul celor mai descărcate aplicaţii de tip foto-video.

Fyuse permite realizarea de fotografii care pot fi mișcate pentru a vedea ce se află în jurul persoanei din poză. Proaspăt apărută pe piaţă, aplicaţia românului vine tare din urmă și ameninţă ierarhia celebrelor Instagram sau Snapchat. Fyuse creează iluzia unei fotografii în mișcare, ce depășește orice tip de panoramare realizată până acum.

Originea unor numeLitera A:ALINA/ADELINA - originea numelui este "Adal" ("nobil" în germana veche)ADINA - originea numelui este din ebraică și se traduce ca "fină, rafinată, distinsă"ADRIANA/ADRIAN - de la "Hadrianus ", nume de origine latină ce înseamnă „originar de

lângă Marea Adriatică".ALEXANDRU/ALEXANDRA - de la "Alexandros ", nume grecesc care înseamnă "protector

al bărbaților/ al oamenilor".AMALIA - nume vechi germanic care înseamnă "muncă".AMANDA/ ANGELA/ ANGELICA - de la "amanda / amandus", o frază latinească însem-

nând "una care trebuie iubită". Acest nume a fost un adjectiv latinesc, corespunzând termenului masculin, angelicus.

ANA/ ANCA/ OANA - de la "channah", nume evreiesc care înseamnă "grația favorită".ANDREEA/ ANDREI - de la "Andreas", nume masculin grecesc care înseamnă "războinic".ANTONIA/ ANTON - de la "Antoniu " (nume de origine latină care înseamnă "a fost pierdut"

sau de la cuvântul latin "antius" ("avangardistul").ATANASIE (gr. "athanasius") - "nemuritorul".AUGUSTA/ AUGUSTINA/ AUGUSTIN - de la cuvântul latin "revenit".AURELIA/ AUREL - de la "Aurelius ", nume de origine latină, însemnând "aurita/ auritul".

Știați că…*Numărul țărilor în care peste jumătate din

populație este analfabetă este de 22?*Localitatea cu cea mai mare cantitate de

precipitații din lume înregistrate într-o oră (305mm/mp) este Holt?

*Localitatea în care s-a înregistrat cea mai mare variație diurnă de temperatură (de 55,5°C) este Browning?

*Lumina reflectată de o oglindă poate fi văzută de la o distanță de 40 de kilometri?

*Marea care are cea mai mare evaporație

dintre mările globului este Marea Caspică?*Față de unghiile de la degetele mâinilor

unui om cele ale picioarelor cresc de patru ori mai repede?

*Lupul singur atacă extrem de rar, acționând de regulă numai în haită, mai ales noaptea, dar omul nu este printre preferații săi, atacându-l doar atunci când nu are o altă alternativă?

Comunicate de ing. navalist Ilarion BARBU – București

1.Pentru gospodine:CAȘCAVALULNu se usucă dacă-l înveliți într-o pânză umedă, înmuiată în apă și oțet. Puneți-l astfel într-o cutie închisă, la frigider.CĂPȘUNILENu se spală niciodată după ce li se rupe codița, astfel sucul și vitaminele se pierd în apa din vas sau din chiuvetă.CÂRNAȚIICârnații proaspeți nu crapă la prăjit dacă îi cufundați mai înainte în apă clocotită și îi tăvăliți prin făină.CEAIUL- Va avea o aromă mai puternică dacă punem o bucățică de zahăr în ceainic, înainte de a turna apa clocotită;- Nu aruncați niciodată ceaiul sau cafeaua din ceașcă, ci vârâți-le în forma pentru cuburi de gheață din congelator;- Când veți dori să beți ceai sau cafea de la gheață, puneți un cub în băutura proaspăt preparată;- Pentru ca ceaiul să aibă un gust cât mai bun, respectați următoarele prin-cipii practicate de japonezi: alegeți un vas de lut sau ceramică smălțuit, care să fie folosit exclusiv pentru ceai; turnați în el apă clocotită, agitați ca să se încăl-zească bine interiorul, așteptați un minut și vârâți conținutul; puneți doza de ceai după numărul ceștilor: o linguriță de ceai la o ceașcă, plus una pentru "tea-pot"

(cum spun englezii); turnați puțină apă clocotită deasupra, acoperiți vasul, lăsați să se infuzeze trei minute, adaugați restul de apă fierbinte și serviți-l imediat. Dacă ceaiul este prea tare, adaugați apă caldă.CONSERVELE- conservele de carne băgate în cutii de metal se scot întregi, dacă înainte de a le deschide sunt puse sub un jet de apă fierbinte;- observați la cumpărare data înscrisă pe hârtia care învelește cutia;- nu cumpărați conserve care au partea superioară umflată, este o dovadă că sunt vechi;- acasă, puneți conserva în locuri uscate și răcoroase, iar conservele în sticlă, neapărat într-un loc întunecos;- așezați noile conserve pe care le cumpărați în spatele celor care se află deja pe raft, în felul acesta o să le respectați "vechimea";- o provizie mai mare de conserve trebuie controlată de două ori pe an;- din motive igienice, spălați fiecare conservă, indiferent dacă e din sticlă, înainte de folosire, cu apă caldă, pentru a îndepărta eventualele murdării;- dacă nu consumați întreaga conservă puneți restul într-un vas de sticlă acoperit, pentru că lasat în metal conținutul se coclește și devine otrăvitor.

V-a sfătuit Edita Popescu

2. Pentru gospodariTundeți regulat pomii fructiferi, asigu-

rându-le astfel nu numai o rodire bună, ci și o creștere în forme convenabile. Ceilalți pomi cu frunze căzătoare trebuie curățați iarna – între începutul lunii noiembrie și sfârșitul lunii februarie – după ce toate frunzele au căzut. Excepție de la această regulă fac cireșul japonez, care e bine să fie tuns la sfârșitul verii, precum și meste-cenii, arțarii și nucii, care pot pierde sevă dacă sunt ajustați după luna noiembrie. Ne se taie ramurile de conifer decât dacă este absolut necesar. Dacă nu se poate evita această operație, faceți-o în martie

sau în aprilie.Pentru păstrarea formei unui copac,

tăiați cu ajutorul foarfecelor de grădină ramurile laterale nedorite care cresc în partea de jos a unui copac tânăr, precum și crenguțele unui copac matur care au apărut acolo unde a fost retezată o ramură mare. Ramurile nedorite se taie folosind un fierăstrău pentru cherestea sau unul de grădină. Nu încercați să tăiați o ramură lungă dintr-o dată – aceasta s-ar putea rupe singură de pe trunchi, deteriorând scoarța.

Dumitru Popescu

PAG. A 7-AT I MO N A

Zâmbiți, veseliți-vă oameni! A venit primăvara…Un Top ca ăsta nici că ai să afli …

În urma unui sondaj adânc „implementat” în rândul populației prea puțin interesată în ce direcție merge țara, dar foarte interesată și mirată cât de prost le merge lor, sondorii, niște sociologi care vor să-și păstreze anonimatul, au întocmit datele solicitate – zic ei – de către comisia ce a trebăluit la întocmirea enciclopediei „Top 500 – milionarii neamului”, urmând ca acestea să fie prezentate sub denumirea TOPUL SĂRACILOR în anexă și în derâdere la finalul enciclopediei ăleia, acum când va apare ediția a X-a, revăzută și îmbunătățită prin grija DNA-ului. Au fost supuși tirului întrebărilor numai oameni de stat, adică de stat fără servici, de stat cu pensie de mai mare plânsul, de stat mai mereu la mila altora. Iată clasamentul stabilit și postat imediat pe NET, că așa e acum, ordinea ocupaților primelor zece locuri începând de la coadă la cap:

Locul 10: Doina Doagă, soţia lui Sile din Pîcla Nouă, care deţine jumătate din ce nu deţine Sile.

Locul 9: Ionel Vulturaș din comuna Berbecu, judeţul Vaslui, este considerat omul cu cele mai multe buzunare goale din ţară. Vulturaș are șase mii de buzunare goale la cele 800 de salopete perso-nale, precum și 99 de găuri doar la buzunarul de la cămașă.

Locul 8: Roland Bucifal din Cîmpulung Moldo-venesc are cel mai gol frigider din ţară. Frigiderul

său nu conţine nici măcar un interior de frigider. De fapt, este vorba doar despre ușa frigiderului spriji-nită de un perete.

Locu 7: Coreolan Mîndrie din Plopeni deţine cea mai microscopică pensie din lume. Defecţi-unea acceleratorului de particule de la CERN a survenit după tentativa savanţilor de a mări pensia lui Mîndrie.

Locul 6: Serpentina Libarcă din Prăpădeni deţine cea mai ieftină blană de nurcă din lume. Blana sa are un singur fir de puf grizonant de nurcă pleșuvă de Madagascar.

Locul 5: Flaviu Hărmălaie din Ploiești deţine singura avere abstractă din România. Averea sa este un principiu secret pe care Hărmălaie nu-l dezvăluie nimănui.

Locul 4: Florica Zorro din Vîlcea deţine un singur fir de praf în portofel. Dacă se va constata că este vorba despre un fir de praf de cocaină, Florica Zorro riscă să coboare serios în clasament.

Locul 3: Mișu Miere din Fălticeni, cel care aburește geamuri contracost la domiciliu. Chiar dacă nu cere prea mult pentru un rotocol de abur scos pe gură, afacerea lui a intrat în faliment.

Locul 2: Ghiţă Ţăţoi din comuna Bulbuci s-a uns cu superglue și s-a întins pe trotuar în faţa unei bănci din Elveţia. Nimeni n-a reușit să-l dezlipească până acum, astfel încât Ghiţă Ţăţoi și-a câștigat renumele de cel mai sărac lipit pâmântului.

Locul 1: Ion Broboneţ din Sălcioara, cel care deţine singura bancnotă de 0 lei din ţară, și aia falsi-ficată!

ANONIMUS

Când casiera este excesiv „amabilă”!

Un tip pleacă de la serviciu în pauza de masă și, grăbit, dă fuga la bancă să plătească o factură. Ajunge la bancă, intră și vede fericit că nu mai e nimeni… Se apropie de ghișeu:

- Bună ziua! Am de plătit o factură, vă rog!

Casierița:- Vă rog să stați la coadă și să vă

așteptați rândul, ca toată lumea…Omul nostru, nedumerit, se uită

în jur, iese din bancă, apoi intră din nou, tot nimeni… Așteaptă puțin, apoi merge la casierie:

- Bună ziua! Am de plătit o factură, vă rog.

Casierița îl invită iar să aștepte la coadă până-i vine rândul, la care tipul se întinde peste ghișeu și-i arde casieriței o palmă sănătoasă!

Casierița, zbuciumată, întreabă alar-mată:

- Cine-a dat, domnule?Omul nostru răspunde:- Nu știu doamnă, dumneata nu vezi

ce aglomerație e aici?

Gata, lăsați râsul, că mai avem și altceva de făcut…

ROMB PALINDROM1. Ce avocalic! 2. Intrare pe submarin 3) Şatră la nomazi. 4) Face învârteli. 5) Un

fel de talmeș-balmeș la mutare. 6) Cântec ce nu se mai termină. 7) Prima „polenizare” a piersicului!. 8) Efect comic. 9) Ec, atât!

PĂTRAT PALINDROMIC1-5: Etnic rus; 2-4: Pune paie pe foc într-o râcă; 3 – Stavilă în calea puhoaielor.Definiții și încrucișare

M.m.p.(rtr.) Constantin CĂLIN

Infailibila logică femininăMerg cu autobuzul către

casă. Autobuzul este plin. Nu vreau să mă înghesui până la aparatul de compostat, mai bine rog o doamnă să îmi composteze biletul. Dar cum să mă adresez oare? Să o tutuiesc sau să mă adresez cu dumneavoastră? La penultima stație nu a coborât, deci merge până la capăt de linie. Mă uit mai

atentă la ea. Are o sticlă de vin, adică sigur merge la un bărbat. Vinul nu este cel mai ieftin, deci bărbatul arată bine. În satul meu sunt doar doi bărbați care arată bine: soțul meu și amantul meu. La amantul meu sigur nu poate merge, deoarece eu acolo mă duc acum. Înseamnă că merge la soțul meu. Soțul meu are două amante: Claudia și Rodica. Claudia e în delegație...

- Rodica, poți să-mi compostezi și mie acest bilet, te rog?

- Desigur, dar de unde ne cunoaștem?!

Aiurea gândea Rică, băiatul lui nea Toader, pe vremea adolescenței, aiurea gândește și acum, deși e de mulți ani la armată unde o astfel de gândire e tare păgu-boasă! Ăsta e felul lui de a fi, ceea ce i-a și făcut pe unii să nu-l mai strige Rică, ci Râcă, pentru că oricând și oriunde se află de la el te aștepți să vină zavera???… Bravos, Râcă, ai îmbătrânit și tot așa ai rămas, mă! (un prieten vechi precum oțetul)

Încălzire globală E doar o glumă…

În Ardeal, el și ea în noaptea

nunții:- Draga mea, vrei mai întâi

una mică?- Tulai,

Doamne, păi ai două?!

Disperare în toate orașele și satele românești! Toată lumea agitată, nervoasă și mai tot timpul întrebătoare: Ce facem, cum mai ne orientăm noi pe drumul democrației dacă DNA-ul ne ia corupții?!? Păi e posibil fraților să ni se întâmple așa ceva când toate mergeau bine și oamenii ăștia se lăfăiau în vile? Vai, vai dar ce-o să zică coana Europa, că le arătăm la toți cum ne-a tocat corupția mai abitir ca Ebola! Să rămânem noi fără conducători… Asta-i bună (fără niciun semn de mirare)

Sfatul nostrum ăsta e: M i n u n i , m u l t e m i n u n i !Un credincios indian, unul arab și unul evreu stăteau de vorbă

pe teme religioase, povestindu-și cele mai miraculoase experienţe pe care le-au avut ei pe calea spirituală.

- În timpul unei ploi torenţiale care a provocat o mare inun-daţie, povestește indianul, m-am rugat lui Krishna să mă salveze și pe o rază de 20 de metri în jurul meu s-a făcut senin, iar pământul s-a uscat și a fost ocolit de ape....

- Eu eram în deșert aproape mort de sete, zice arabul... Atunci m-am rugat lui Allah să mă ajute și pe o rază de 30 de metri în jurul meu a început să cadă o ploaie răcoroasă și binefăcătoare ...

- Şi mie mi s-a întâmplat un miracol, spune la rândul lui evreul. Într-una din zilele de sabat, când ieșeam din Sinagogă, am văzut pe jos un portofel plin cu bani și m-am rugat Domnului să mă ajute să nu păcătuiesc tocmai de sabat... Şi atunci, pe o rază de 50 de metri în jurul meu... s-a făcut joi!

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Iaca niște glume de… râsul lumii!

■ Două bătrâne la cimitir, jelindu-și fiecare pe cel dispărut. Mormintele fiind apropiate, între ele se înfiripă un dialog:

– Auzi, câți ani ai matale?– 85!... Dar matale?– 95...– Aoleo, și… mai pleci acasă?!■ O femeie de serviciu vie la poliție și descrie

cele ce i se întîmplase. Polițistul o ascultă, după care întreabă:

– Bine, dar de ce nu ai încercat să fugi de violator?

– Păi, unde să fug, maică? în stânga perete, în dreapta perete, iar în spate…d-abia spălasem!

■ Maria zice într-o zi:– Măi, Ioane, zi-mi și mie o vorbă caldă, că de

când nu te-am mai auzit...Ion zice:– Marie, să te ardă focul!■ – Domnule doctor, impotența te ia așa,

dintr-o dată?– Nu, mai întâi te lasă să te faci de râs de vreo

două-trei ori!■ – Ai auzit, măi Tache, că numai oamenii buni

mor?!– Cum ai ajuns dumneata la concluzia asta?– Citind anunțurile funerare...

UMOR NEGRU…• - Domnule, de ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de criză financiară?- Cred că de gât, doamnă!• Un tip cu mulți ani de pensie în spate, îl întreabă pe nepotă-său, student la medicină:- Auzi, nepoate, ce pot să-i dau unei fete tinere și frumoase ca să pot să o îmbrățișez?- Cloroform, tataie, asta-i soluția...

• - Teteo - întreabă un rrom mic și pus pe treabă, când crezi matale că e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor?- Păi, după mine, atunci când doarme paznicu, mo!• - Puteți să-mi spuneți cum se numește penitenciarul de maximă Securitate de aici, din din Craiova? întreabă un turist pe un localnic.- Sigur că da!... ALCAPRAZ!

Rică, băiatul lui nea Toader

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

PAG. A 8-A realizată de M.m.p. Ovidiu Oprea T I MO N A

171

R: Cine este mais-trul militar Cristian Cișmașu? Ce vârstă are, unde s-a născut?

C: M-am născut în orașul Călărași, jud. Călărași, în data de 20 octombrie 1967.

R: Cum de ați îmbrățișat cariera mili-tară? Ați avut pe cineva în familie care v-a îndrumat sau pur și simplu decizia v-a aparținut?

C.C: Cariera militară am ales-o și datorită faptului că în marea familie Cișmașu, tatăl și fratele erau militari la vremea când m-am hotărât să fac pasul spre armată. Prima alegere a fost să devin pilot de avioane, dar o deviație de sept m-a împie-dicat să fac acest lucru. Am plecat către marină și nu regret nicicum acest lucru.

R: De ce la marină? C.C.: Am considerat-o mult mai atrăgătoare

decât celelalte arme. Toate au farmecul și riscurile lor, dar ca la marină nu este niciunde. Doar aici, dacă e să mă exprim mai romantic, poți savura gustul unei cafele în mijlocul apelor sau la răsăritul soarelui pe o punte legănată de valuri!

R: Frumos, foarte frumos spus! Când ați terminat școala militară de maiștri și care a fost primul popas în flotă?

C.C: Am avut privilegiul să fiu prima promoție în libertate, adică promoția 1990, iar primul popas l-am făcut în garnizoana Mangalia, la punctul tehnic al unei unități ce aparținea rachetiștilor navali.

R: Din câte cunosc, statul la uscat nu prea vă mulțumea. Așa este?

C.C: Exact așa, iar după patru ani de făcut naveta pe ruta Constanța-Mangalia și retur, dar și după numeroase rapoarte adresate comandantului unității, în anul 1994, chiar în ziua de 1 martie, am fost mutat la Dsg. „Mărășești”, aceasta fiind la acea dată clasa din care făcea parte nava. Din acel an, 1994 și până în prezent, m-am aflat numai în echi-pajul navei „Mărășești“, considerată nava amiral a Forțelor Navale Române. Am avut onoarea să particip pe perioada școlarizării și pe alte nave, dar și acum, mai recent, când am făcut parte din echi-pajele fregatelor tip 22 când au participat la unele misiuni internaționale, dar nu aș da această navă și acest echipaj pentru nimic…

R: De când îndepliniți funcția de șef echipaj la fregata „Mărășești”? Care sunt cele mai frumoase amintiri legate de această navă? Despre echipaj ce ne puteți spune?

C.C: Onoarea de a fi șef de echipaj pe nava „Mărășești” o am din anul 2009 ca interimar, și oficial din 15 februarie 2010. Ca șef de echipaj cele mai frumoase amintiri le am din anul 2011, de la certificarea navei, nivel NATO, atunci când șeful comisiei - un comandor german, a afirmat că dacă Germania ar fi avut în al doilea război mondial militari ca echipajul acestei nave câștiga războiul…

R: Ce calități trebuie să dovedească un viitor șef de echipaj?

C.C: Pe lângă calitățile militare, un șef de echipaj trebuie să fie și un fin cunoscător al oame-nilor. Dacă știi să cunoști oamenii, atunci 60% din activitățile curente sunt rezolvate. Cel mai greu este să lucrezi cu oameni cu diferite particularități, diferite obiceiuri, diferite grade de cultură și inteligență…

R: Ce înseamnă pentru dumneavoastră tradițiile marinărești?

C.C: Fără tradițiile marinărești, atât cele scrise cât și cele nescrise, nu ar fi marinărie. Acestea fac ca meseria de marinar să fie o meserie nobilă. Nu oricine poate să fie marinar și în special marinar militar.

R: Cum percep tinerii marinari, colegii dumneavoastră, pregătirea marinărească pe care o dezvoltați alături de ei? Sunt atrași, sau cred că este doar o simplă meserie pe care o fac de dragul de a avea un job?

C.C: Acești tineri, atunci când avem pregă-tire marinărească sau discuții despre cultura și tradițiile marinărești, unii sunt interesați - cei drept cam puțini, iar alții sunt cu ochii numai pe facebook sau alte site-uri de socializare. Părerea mea este că acest lucru se datorează și faptului că la nivelul S.M.M.M. nu se mai pune așa mult accent pe tradițiile meseriei, dar, de ce să nu recunoaștem, și calitatea umană a scăzut de la an la an cam la toate categoriile de militari.

R: De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Cum s-ar putea îndrepta starea de fapt semnalată de dumneavoastră?

C.C.: În primul rând în instituțiile militare de profil nu sunt cooptați maiștri militari prin-cipali care au o vastă experiență în toate dome-niile de specialitate. Pe la cabinete, laboratoare, ateliere vedem numai grade mici, deoarece cei cu experiență nu sunt lăsați să ocupe aceste funcții, asta însemnând, după aprecierea comandanților, rămânerea navelor fără oamenii de bază. Problema aceasta a apărut atunci când la nave s-a SURPAT piramida. O altă problemă ar fi cea a standar-delor scăzute la examenele de accedere în aceste instituții. Aceste standarde au fost erodate an de an de situația economico-financiară a țării, care implicit a lovit și în armată. Dacă într-adevăr vrem superperformanță, trebuie ridicată ștacheta, căci altfel o să ajungem la o celebră vorbă românească: Decât mulți și proști mai bine puțini dar buni!

R: Puteți să-mi spuneți care este cea mai mare satisfacție produsă de realizările dumneavoastră? Dar cel mai mare regret?

C.C: Pot afirma cu mâna pe inimă că toate realizările mele ca șef de echipaj nu se puteau produce fără ajutorul celor din jur, și aici am în vedere atât pe cei din echipaj cât și ambientul familial. Ce poate să fie mai frumos decât faptul că o navă militară, construită pe șantierele românești cu sudoarea poporului român, este apreciată la nivel mondial mai bine decât pe plan național. Cel mai mare regret este acela că această navă nu a fost lăsată să participe la misiuni gen OAE și cred că voi ieși la pensie și nu voi avea această onoare.

R: Ce sfat ați avea pentru un tânăr care ar dori să îmbrățișeze meseria de militar, specializarea marină?

C.C: Ca orice meserie, dacă nu ai înclinație către viața de marinar militar, mai bine nu te apuci de ea. Nu vei reuși decât să dai bătăi de cap multora, dar mai ales ție. Nu oricine poate rezista departe de familie, departe de țărm, departe de tumultul vieții civile. Sunt momente plăcute dar și triste pe care le poți pierde atunci când ești marinar. Poți pierde nașterea copilului, aniversări de diferite genuri ș.a.m.d.

R: În încheierea discuției noastre, dacă mai doriți să ne spuneți ceva, domnule maistru militar principal Cristian Cișmașu?

C.C: Da, două considerente vis-à-vis de funcția de șef de echipaj. Primul, această funcție nu trebuie preluată decât de cineva care are cel puțin 6-8 ani de vechime la bordul navei. Al doilea: Sunt convins că după o asemenea stagiatură poți înde-plini cea mai grea și mai ingrată funcție la bordul unei nave fie militară, fie civilă. Iar ca o comple-tare, cred că un șef de echipaj ar trebui să urmeze un curs de consilier, un curs de psihologie, un curs de team leader. Acestea l-ar ajuta enorm să își îndeplinească atribuțiile în mod strălucit.

R: Mulțumesc, domnule maistru militar prin-cipal, și vă doresc mult succes în continuare!

Aflată la debut, rubrica Oameni, oameni minunați vă supune atenției două interviuri realizate de către M.m.p. Ovidiu Oprea, unul cu M.m.p Cristian Cișmașu - șef echipaj fregata „Mărășești”, și altul cu M.m.p. Lucian Vintilescu –specialist 1 motoare în cadrul echipajului navei „Albatros”. Redactorul Timonei, adre-sându-le cam aceleași întrebări, a consemnat următoarele răspunsuri:

R: Cine este domnul maistru militar Vintilescu Lucian? Dați-ne câteva detalii despre dumneavoastră.

V.L.: M-am născut în Constanța, la 26 martie 1973, am vârsta de 42 de ani, sunt căsătorit, am 2 copii - o fată în vârstă de 15 ani și un băiat de 8 ani. Mă simt împlinit și fericit cu familia mea. Locu-iesc în Constanța, în casa părintească, împreună cu tatăl meu. Am terminat liceul auto din Constanța, și am dorit să îmbrățișez o carieră tehnică.

R: A fost decizia dumneavoastră pentru a urma cariera militară sau ați avut pe cineva în familie care v-a îndrumat către armată?

V.L.: Am un unchi care, într-adevăr, m-a îndrumat către această profesie, deși nu avea nicio legătură cu armata. A fost un sfat util, pe care l-am urmat până la urmă. Am simțit că acolo unde există disciplină se și poate învăța o meserie, de mecanic în cazul meu. Am simțit că acolo îmi este locul, mai ales că aveam șansa să pun în practică ceea ce învățam, dar și să-mi completez cunoștințele în dome-niul pe care îl îndrăgesc atât de mult.

R: De ce marină? Credeți că este mai frumoasă decât altele? Poate e chiar mai grea? De ce nu o armă care are legătură cu mecanizatele din armată, cu ceea ce ați învățat în liceu?

V.L.: Marina, poate este puțin mai grea decât alte arme din armată, dar am opinat către ea pentru că e cea mai frumoasă, chiar și privită militărește! Personal, în primii ani, milităria nu a fost punctul meu forte. Am fost însă și sunt un om disciplinat, plăcerea de a-mi face meseria învingând orice altceva. Este grea meseria de marinar, într-adevăr, ca de altfel toate meseriile, dar atunci când îți faci treaba cu plăcere este cu totul altfel. Marina nu este pentru oricine. Trebuie să fii făcut pentru această meserie.

R: Când ați terminat școala militară de maiștri și unde ați primit repartizare?

V.L.: Am absolvit școala în anul 1994, fiind repartizat la o unitate de vedete torpiloare pe aripi portante din Mangalia. Cele mai vitrege condiții de trai la bordul navelor din marina militară și munca cea mai grea unde credeți că sunt? La mașină, bineînțeles. Experiența acumulată la bordul acestei nave a contribut din plin la formarea mea ca militar și specialist în domeniul mașinilor navale.

R: De-a lungul carierei militare pe ce nave ați servit si care este cea de care vă leagă cele mai frumoase amintiri? De ce?

V.L.: Din 1994 și până în 1999 am activat la acel divizion de vedete torpi-loare, iar din anul 1999 până în prezent la Nava Şcoală și de Transport Maritim „Albatros”. Despre amintiri, păcat că nu am înclinații literare, pentru că ceva mă îndeamnă, totuși, să scriu o carte... Dacă e să vorbesc însă despre cele mai frumoase amintiri, acestea provin de la actualul meu loc de muncă. Sunt multe de povestit de aici... Din anul 2001, când „Albatrosul” a început să plece în diferite misiuni, au început să apară și momentele frumoase. Parcă nu mai era atât de greu la mașină, când într-o pauză ieșeai pe punte să admiri un răsărit sau un apus de soare. Am fost printre primii militari marinari care au călătorit în zonele în care astăzi fregatele execută misiuni internaționale. Satisfacția de a duce o navă dintr-un port în altul, știind că și tu ai contribuit pentru buna ei funcționare este imensă și nu se poate descrie în cuvinte.

R.: Şi totuși care sunt cele mai frumoase amintiri legate de actuala funcție? Despre colegii de muncă ce ne puteți spune? Dar despre navă?

V.L.: Am 15 ani pe această funcție. Cei care am fost și care am rămas în echipaj constituim un colectiv unit, o familie în care ne-am ajutat și ne-am completat și la bine și la greu. Nava aceasta a fost casa noastră ani de zile și ca orice casă trebuie întreținută și înfrumusețată. Asta am făcut noi, cei din echipajul Albatrosului, și nu am făcut-o deloc rău. Acum însă, cu părere de rău o spun, nava nu arată așa cum ar trebui și asta din cauza mai tot timpul a lipsei de fonduri financiare...

R: Ce înseamnă pentru dumnea-voastră tradițiile marinărești?

V.L.:Tradițiile marinărești sunt niște reguli nescrise, pe care trebuie să le respecți și să le aplici întocmai. Nu mai sunt ele cum erau odată, dar încercăm să le insuflăm tinerilor studenți cunoștintele și experiența noastră în acest domeniu. Cât de cât spun că am reușit, dar numai atunci când s-a vrut acest lucru.

R: Cum percep tinerii marinari, colegii dumneavoastră, cultura marină-rească pe care o dezvoltați alături de ei? Sunt atrași, sau credeți că este doar o simplă meserie pe care o fac de dragul de a avea un job? Cum reacționează ei la impactul cu tradițiile marinărești?

V.L.: Cum am mai spus, marinăria este o meserie, un job. Din păcate situația materială formată și susținută prin prac-ticarea marinăriei militare nu prea este cea dorită și, dacă nu ai și puțină dragoste pentru ceea ce faci, atunci lucrurile nu stau deloc bine. Cât despre cultura marinărească... hmm, tinerii din actuala generație de militari marinari nu mai sunt interesați aproape de nimic din ceea ce reprezintă cultura marinărească! Nu se mai pune accent pe o pregătire intensă la bordul navelor, iar lipsa practicii și a ieșirilor pe mare agravează această stare. Acesta este adevărul. Este supărător, dar lucrurile cam așa stau...

R: Ştiu că ați urmat cursurile UMC, în prezent având brevet de ofițer 1 mecanic. Se pare că sunteți singurul maistru militar din marina militară care deține un asemenea brevet. Cum doriți să-l puneți în valoare?

V.L.: Da este adevărat, dețin Brevet de ofițer mecanic secund, însă în actuala situație când nava nu mai execută voiaje, practic el a devenit inutil. Cu regret în suflet, mă gândesc serios să fac trecerea către marina comercială, pentru a profita de efortul pe care l-am depus în obținerea sa. În marina militară acest brevet este greu de întreținut din cauza costurilor foarte mari ale cursurilor și perfecționărilor periodice care trebuie făcute pentru menținerea lui.

R: La cât se ridică aceste costuri? V.L. Depinde de funcția pe care o ai

la navă. Brevetații scot din buzunar în jur de 8000 de lei pentru menținerea breve-tului, pentru nebrevetați, este ceva mai puțin, însă în permanență apar cursuri noi care trebuie urmate, deci alți bani... Aceste cursuri sunt achitate din bugetul personal, așa cum au procedat toți colegii de la navă pentru a putea pleca atunci când nava era sub contract cu companii comerciale. Bani care n-au fost recuperați. Însă toți din echipaj au căpătat experiență și oriunde ar pleca, pe oricare navă, ar putea demonstra că sunt foarte bine pregătiți. Experiența se dobândește pe mare, nu legați la cheu.

OAMENI, OAMENI MINUNAȚI...