2

Editura Prut Internaţional, str. George Enescu nr. 6, bl. 1,Chișinău MD 2064Tel.: 74 93 18, 75 18 74; fax: 508 720; e-mail: prut@mtc.md

Ediţie îngrijită de Lidia Kulikovski, dr. conf. univ.Coordonator: Genovena ScobioalăAlcătuitori: Liuba Loghin, Lidia CiornîiLectori: Genoveva Scobioală, Vlad PohilăColectarea materialelor: Lidia Ciornîi, Angela TimușCulegere computerizată: Liuba Loghin

Coperta: Sergiu StanciuPaginare computerizată: Mihai Pascaru

© Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”© Biblioteca Publică „Ștefan cel Mare”© Editura Prut Internaţional

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Aurel Scobioală: Biobibliogr. / Bibl. Mun. „B.P. Hasdeu”. Centrul de Inf.și Docum. „Chișinău”. Bibl. Publ. „Ștefan cel Mare”; ed. îngrijită de LidiaKulikovski; alcăt. Liuba Loghin, Lidia Ciornîi; coord. Genoveva Scobioală.– Gh.: Prut Internaţional, 2006. – 132 p.

ISBN-13:978-9975-69-559-6300 ex.-- 1. Literatura română din Moldova – Indici bibliografici

CZU

ISBN-10:9975-69-559-0

3

CUPRINS

Cuvânt către cititor ........................................................................... 4

Studii introductive

Ion CIOCANU, critic literarDin glumă în glumă spre… prima sută de ani! ................................ 6

Iurie COLESNIC, scriitor, Doctor Honoris CausaCum am descoperit un om ................................................................ 21

David STERPU, doctor în istorie, profesorNeam prin gândire ............................................................................ 25

Tabel cronologic ............................................................................... 31

Opera

Ediţii aparte ............................................................................... 35Scrieri literare din culegeri și periodice ................................... 62Articole, eseuri .......................................................................... 82Traduceri de Aurel Scobioală ....................................................... 83Aurel Scobioală – coordonator ................................................. 85

Referinţe critico-literare ........................................................ 94

Repere critice ................................................................................... 101

Indexuri auxiliare

Indexul alfabetic de nume ................................................................. 113Indexul de titluri de opere ................................................................. 119Indexul operelor traduse .................................................................. 131Indexul periodicelor ......................................................................... 131

4

Prezenta biobibliografie este dedicată aniversării a 65-a ascriitorului Aurel Scobioală și reflectă creaţia și activitatea sa caprozator, traducător și coordonator.

Materialul informativ a fost selectat din publicaţiile bibliogra-fice Cărţile Moldovei Sovietice (1960–1985), Critica și știinţaliterară în Moldova (1960–1990), Anul literar, Cronica preseiRSSM (1960–1998), Bibliografia Naţională a Moldovei (1999–2005), Calendarul Naţional, colecţiile, cataloagele și fișiereleBibliotecii Naţionale, Bibliotecii Naţionale pentru copii „IonCreangă”, Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

La baza aranjării materialului se află criteriul cronologic di-rect. Limitele cronologice ale bibliografiei cuprind anii 1971–2006. În cadrul aceluiași an înregistrările sunt aranjate în ordinealfabetică.

Selectarea materialului s-a încheiat în septembrie 2006.Structura lucrării reflectă activitatea literară a lui Aurel

Scobioală și include compartimentele: Opera, Referinţe critico-literare, Repere critice, Indexuri auxiliare.

Compartimentul Opera include următoarele subdiviziuni:Ediţii aparte; Scrieri literare din culegeri și periodice; Traduceride Aurel Scobioală; Aurel Scobioală – coordonator; Articole,eseuri.

Subdiviziunea Ediţii aparte include operele lui Aurel Sco-bioală tipărite separat, unde fiecare carte este descrisă după con-ţinut. Recenziile care se referă la volumul dat sunt aranjate înordine cronologică. La sfârșitul descrierii biobliografice a cărţilorsunt indicate premiile acordate.

Cuvânt către cititor

5

Subdiviziunea Scrieri literare în culegeri și periodice pre-zintă proza tipărită; în cărţi colective și ediţii periodice, de ase-menea, cântece pe versurile lui Aurel Scobioală.

Compartimentul Referinţe critico-literare cuprinde criticăliterară și materiale ce reflectă viaţa și activitatea lui AurelScobioală, interviurile acordate de scriitor și dedicaţii lirice.

În compartimentul Repere critice despre creaţia lui AurelScobioală s-au pronunţat: Mihai Cimpoi, Dumitru Micu, IonCiocanu, Iurie Colesnic, Aurelia Cazacliu, Andrei Langa, EugenLungu, Vlad Zbârciog, Victor Prohin, Nicolae Roibu, DumitruCrudu, Eugen Gheorghiţă, Anatol Ciocanu, Nicolae Bătrânu,Gheorghe Vodă, Gheorghe Postolache, David Sterpu ș. a.

Pentru înlesnirea utilizării biobibliografiei au fost întocmiteurmătoarele Indexuri auxiliare: Indexul alfabetic de nume; Inde-xul de titluri de opere; Indexul de opere traduse; Indexul pe-riodicelor.

Lucrările apărute în alte limbi sunt aranjate la sfârșitulcompartimentelor în ordine cronologică. În fiecare compartimentla început sunt indicate cărţile, apoi înregistrările din culegeri șiperiodice.

Descrierile bibliografice au fost efectuate conform STAS-ului„Descrierea bibliografică a documentelor 7.1.-2003”. Pre-scurtările cuvintelor s-au făcut conform STAS-ului 8256-82 „Pre-scurtările cuvintelor și ale expresiilor tipice românești și străinedin referinţele bibliografice”.

Lucrările apărute până în anul 1991, cu caractere chirilice, aufost transcrise cu caractere latine.

Biobbiliografia este o lucrare ce tinde să asigure prezentareacât mai amplă a informaţiilor despre viaţa și activitatea literară alui Aurel Scobioală și va fi utilă celor interesaţi de personalitateași creaţia sa.

6

STUDII INTRODUCTIVE

Prozator, scriitor pentru copii. S-a născut la 17 septembrie 1941, însatul Mălăiești, judeţul Bălţi, acum în raionul Râșcani, din părinţiagricultori – Andrei Scobioală și Nadejda (n. Lupăcescu).

Studii secundare la școala de șapte ani din Mălăiești și școala mediedin Șaptebani. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii

Pedagogice de Stat „Alecu Russo” dinBălţi (1963).

A lucrat profesor la școlile mediiȘtiubeieni și Vasileuţi (1961–1962) șila Colegiul de economie și contabilitatedin Tighina (1963), redactor-adjunct laziarul raional Scânteia din Râșcani(1965), redactor literar la Comitetul deStat pentru Radio și Televiziune (1966–1968 și 1970–1976), șef de redacţie laediturile „Lumina” (1976–1977) și „Li-teratura artistică” (1977–1986), consult-ant literar la Uniunea Scriitorilor (1986–1992), director general al Departamen-tului de Stat pentru edituri, poligrafie șicomerţul cu cărţi (1992–1994), din1994 și până în prezent fiind consilierla Uniunea Scriitorilor din RepublicaMoldova.

A debutat editorial în 1974 cu douăcărţulii de proză pentru copii: Cărăruie

Ion CIOCANU, critic literar

Din glumă în glumă spre… prima sută de ani!

Elev la Mălăiești. 1955

7

albă și La menajerie (aceasta din urmă reeditată în 1995 și reluată încâteva culegeri de autor).

Alte cărţi pentru cei mici: Viceversa – hop! (1981), Lu-Ma-Mie-Jo-Vi-Sâ-Du sau Micu cel Tare din Grupa mare (1984), Băieţelul din Lună(1988), Alfabetul-grădiniţă (Premiul Salonului Internaţional de cartepentru copii, Chișinău, 1992), Marele fermier Buș-Lăbuș (1999), PremiulUniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul Salonului Internaţional decarte pentru copii, Chișinău, 2000) ș.a.

A scris și proză „serioasă” pentru adolescenţi și pentru adulţi(Dincoace de poveste, 1977; Greu mai cresc bărbaţii, 1978; Ispita, 1980),excelând însă în domeniul miniaturii umoristice pentru copii și maturi(Ce te-nvaţă o povaţă, 1987, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldovași al Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerţul cu cărţi);Vorba bună ne adună (1992, Premiul Salonului Internaţional de carteromânească, Iași, 1993; Ulciorul cu pătăranii (1994, Premiul Uniunii

Cu poetul Nicolai Costenco (primul rând, al treilea din stânga)și membrii Cenaclului Literar de la Institutul „A. Russo” din or. Bălţi,

printre care tinerii poeţi: Ilie Motrescu (rândul doi, al doileadin stânga) și Ștefan Melnic (primul rând, primul din stânga)

8

Scriitorilor din Moldova); Alt ulcior cu pătăranii (2001, PremiulSalonului Internaţional de Carte, Chișinău).

La începutul mileniului al III-lea Aurel Scobioală nu se despartenici de preșcolari și de elevii din clasele medii (Dumnezeu nu bate cubăţul, 2001, Premiul Concursului literar de inspiraţie creștină al CentruluiInternaţional de cultură pentru copii și tineret „Sergiu Grossu”; Cartepentru câini deștepţi, 2003, Premiul „Cartea anului” al SalonuluiInternaţional de carte pentru copii, Chișinău, 2003, Premiul „Lecturilecopilăriei” al Salonului Internaţional de carte românească, ediţia a XII-a, Iași, 2003, Diploma Consiliului Internaţional al cărţii pentru copii șitineret, 2006; Câte rude are Nelu, 2003; Căţelușul, 2003; Răţușca, 2003;Pisicuţul, 2003), nici de cititorul adult (Peripeţii cu melodii sau Cum l-a descoperit America pe Liubomir Iorga, 2001).

În proza „serioasă” pentru adolescenţi și pentru adulţi Aurel Scobioalăs-a lansat oarecum stângaci, pe potriva stării limbii „moldovenești” atimpului, cu elemente de tribut înţelegerii oficiale, în albia ideologieicomuniste, a adevărului vieţii în Dincoace de poveste, cu încercări deinvestigaţii psihologice rămase mai curând la stadiul de intenţie înpovestirea de proporţii Ispita etc.

La 1980 expresia originală și captivantă a adevărurilor pentru carepledau personajele operelor continua să fie o problemă ce-și mai așteptarezolvarea adecvată din partea scriitorului. Plasticizarea cuvenită atextului, plăsmuirea unor personaje individuale și inconfundabile,utilizarea perseverentă și măiestrită a tehnicii sugestiei și alte operaţiiesenţialmente artistice rămâneau pentru el deziderate imperioase.

Nu numai pentru a-i bate scriitorului, cu întârziere, obrazulconsemnăm anumite note pur și prea didacticiste, firești mai curând pentruadulţi decât pentru cei mici în cărţulia La menajerie, în care picioareleelefantului sunt „ca niște ciocane pneumatice”, gura hipopotamului e„cât un căuș de excavator”, iar ursuleţul era „cu unghiile netăiate” și„mânca morcovi nespălaţi”, după care urmează – logic, nici vorbă! –concluzia: „Cred că așa-s deprinși ei să mănânce în pădurea lor”. Incredibilde priceput și isteţ e prezentat copilul în miniaturile Maimuţa și Papagalul.Pasărea din ultima lucrare, auzind că „înjur vorbeau atât de mulţi și el nuștia pe cine să-l asculte și ce anume să repete”, filozofează profund dematur și excesiv de didacticist că „tot mai bine-i atunci când ai măcar uncuvânt, dar al tău, și știi când să-l spui”.

9

Consemnarea acestor neajunsuri ale lucrărilor timpurii ale lui AurelScobioală nu va să pună în umbră nuvelele și miniaturile în care autorulface dovada harului artistic. Adăugăm că aduc o foarte binevenită notăde vioiciune a comunicării cu cititorul parantezele și comentariileumoristice din mai toate prozele lui și că – în albia inaugurată anterior deSpiridon Vangheli în miniaturile din cartea sa Băieţelul din coliba albastră(1964) și în pofida neajunsurilor la care ne-am oprit fugitiv – au totuși unanumit farmec și miniaturile din cărţulia La menajerie, publicată iniţialîn culegerea colectivă Dintre sute de catarge – 1973. Dacă trecemnepăsători pe lângă scrisul pe alocuri neglijent, ne alegem cu o impresiefavorabilă la lectura nuvelei Ultima nucă, remarcabilă prin conturareasigură a unchiașului Toader, om de la pământ, îndrăgostit de pomii dingrădina sa, îndeosebi de un nuc bătrân și încă viguros, despre care vorbeștecu evlavie. La întrebarea-observaţie a naratorului „Crezi mata că maieste acum vreo nucă? Vezi că nici frunze n-au rămas de atâta bătaie…”moșul răspunde cu siguranţa gospodarului grijuliu și bun stăpân pebătătura sa: „Lasă că știu eu vreo câteva care nu se dau bătute cu ce-a fi”.Abia într-un târziu naratorul zărește o nucă, moș Toader o bate cu prăjinapână o dă jos. În acest moment al naraţiunii devenim părtași ai unei gândiricu adevărat filozofice a unchiașului despre rădăcinile adânci ale pomuluiși despre munca lui asiduă, care-i aduce, în fine, liniștea și împăcarea: „I-o ridic de jos. El o curăţă de niște zdrenţe și o privește cu interes, să vadăce-a avut ea deosebit, de s-a ţinut mai mult decât celelalte. Nu găseșteînsă pe crestăturile ei nici un răspuns.

– Gustos miez trebuie să mai aibă! Uite, din fundul pământului, tocmaiunde s-a suit dulceaţa. Au ales, au tot ales rădăcinile acolo în ţărână ce-au găsit mai bun și au scos totul la soare să se coacă. Mare muncă mai areși nucul ista toată vara! Și amu se odihnește liniștit și împăcat”.

A doua zi moșul a murit. „Nadia, fiica lui mai mică, a venit în zorisă-l vadă și l-a găsit rece… Mâna dreaptă îi era strânsă în pumn. Buriceledegetelor, crispate de convulsia morţii, păreau ca sudate de palmă”.Rudele sosite în grabă încearcă să ghicească ce ţine el în pumn: un boţ deaur, o scrisorică lăsată cu limbă de moarte, până se decid să-i descleștedegetele. „Și mare le-a fost mirarea când au văzut că nu ţinea în mânăaltceva decât o nucă. O nucă obișnuită ca toate nucile” și „multă vremedupă asta s-au mai crucit femeile:

– Ei, ce-a găsit el în nuca ceea, de-o ţinea atât de strâns?”

10

Evident, nuca aceea, ultima pe care o dăduse jos cu prăjina și care îiprilejuise vorbele înţelepte despre rădăcinile și munca titanică a pomului,capătă în context semnificaţia unui simbol poetic, ne predispune să facemo asociaţie pe deplin ândreptăţită între truda de o vară ori chiar de o viaţăa pomului și munca unchiașului însuși, până să se poată odihni – și el –„liniștit și împăcat”.

Un nucleu nuvelistic sănătos și incitant există în Șoimul tatii. AndreiTopală găsește la poalele unei stânci un mânz slăbit, îl ia acasă, îl îngrijește,face din el o mândreţe de cal ţintat în frunte, dar… sătenii îl râd că-i,adică, individualist. Omul încearcă să ducă vita la grajdul gospodărieicolective, dar aici caii sunt număraţi și nimeni nu îndrăznește să i-lprimească în herghelia obștească – nici grăjdarul, nici economistulgospodăriei, nici președintele acesteia. Ce-i de făcut? – se frământă AndreiTopală. Îl mai propune o dată gospodăriei colective, e de acord ca aceastasă i-l dea – public – sub formă de premiu, oricum el, tractorist exemplar,e mereu cu gândul la șoimul acela de cal. Până când, la încheierea uneizile de muncă, i se pare că aude nechezatul lui Șoimu. „Topală a oprittractorul. Trecea taman un șuvoi de ploaie străpuns de razele soarelui, șiprin pânza asta vărgată a văzut silueta calului. Șoimul mergea la pas, cucapul sus, dar o luase nu spre drum, ci pe linia orizontului, undeva pestedeal.

Buneii din partea tatei, Toader și Sofia Scobioală.În cadrul ușii, unchiul Serioja

11

– Șoimul tatii, a zis duios Topală. S-a rătăcit prin ploaie.– E-he-he-hei!Silueta arcuită a lui Șoimu a încremenit pe o clipă. Pe Topală parcă

l-a înţepat în inimă. I-a părut că vede o statuie de piatră…”Este de-a dreptul păcat că scriitorul n-a sondat în special și mai cu

seamă relaţiile dintre om și calul nimerit în situaţia dilematică în condiţiilede odinioară, ci s-a lăsat „ispitit” de câteva alte linii de subiect, de ordinpreponderent economic, și în loc de o nuvelă excelentă, deși cu arie„îngustă” de cuprindere a vieţii, ne-a dat un text prolix, în care istoria cuȘoimu pe alocuri se cam… pierde.

Oricum, prozele de început ale lui Aurel Scobioală dovedesc o ca-pacitate reală de a imagina universuri narative demne de toată atenţia.Am zice că prin povestirea Viceversa – hop!, din 1981, dominată de ofantezie debordantă și de o vervă cuceritoare a scrisului, autorul sedepășește esenţial, dacă el n-ar relua / prelua aici obiceiul copiilor de arosti cuvintele de la coadă spre cap (telefon devenit nofelet etc.), obiceiexploatat anterior de Gheorghe Gheorghiu în Trandafirul albastru (1980)și de alţi confraţi de breaslă, fapt care nu poate să nu diminueze impresiade la lectură.

Lucrurile stau mai bine în povestirea Lu-ma-mie-jo-vi-sâ-du sau Micucel Tare din Grupa mare, în care calităţile menţionate anterior ale scrisuluiautorului sunt susţinute de o îmbinare firească a situaţiilor de viaţăobișnuite cu cele din imaginaţia abundentă a copilului, acţiunea fiindunitară, chiar dacă protagonistul ei se produce și la oraș, și la ţară, iartextul e impregnat de o coloratură umoristică acum mai savuroasă. Închiar clipa în care își căuta personajul principal pentru noua sa lucrareautorul se dovedește un narator plăcut: „…Intru la o grădiniţă. Ograda-iplină de Feţi-Frumoși și Ilene Cosânzene. Feţi-Frumoșii gonesc care maide care pe niște cai focoși din beţe de soc … Gonesc încolo și încoace încăutarea Balaurilor. Dar Balaurii, ie-i de unde nu-s. Cred că s-au ascunstocmai sub pământ și tremură carnea pe dânșii de frică. Parcă-i șagă să aide a face cu o armată întreagă de Feţi-Frumoși, când pe timpuri și unulsingur făcea farfal dintr-înșii?”

Este nostimă și impresionantă istoria descoperirii personajului la oaltă grădiniţă, apoi istoria cu cele două nume ale acestuia și, dând întregiinaraţiuni un start reușit, scriitorul ne poartă dintr-o acţiune în alta,dezvăluind pe îndelete lumea de interese a unui copil isteţ, descurcăreţ șicapabil de a-i influenţa benefic pe semenii săi.

12

Am pomenit de „influenţă”, și e cazul să observăm că nicăieri peparcursul povestirii Aurel Scobioală nu trădează vreo tendinţămoralizatoare expresă, acţiunile derulându-se spontan și cucerindu-neprin firescul și ineditul lor, autorul retrăgându-se din planul din faţă. Șidacă în partea întâi (Micu cel Tare din Grupa mare) protagonistul eprezentat mai mult în familie, în partea a doua („Suntem de un sânge!”)naraţiunea ia amploare, evoluând într-un spectacol captivant, în care copiiiduși în excursie la menajerie își „joacă” rolurile nestingherit și sunt demnide „aplauzele” noastre.

Deosebit de captivante sunt episoadele care constituie partea a treiaa povestirii (Lu-ma-mie-jo-vi-sâ-du…). Micul orășean cu bunici și verișorila ţară dovedește aceeași curiozitate spirituală, satisfăcută de data aceastaîn situaţii ordinare, dar în compania unor personaje specifice și exoticepentru el, ca tata Costache, berbecul Atamanu, mămășica ș. a. Exotice,dar mai apropiate sufletește decât personajele folclorice în împărăţiacărora se simţise el atât de bine anterior.

Închipuită în cu totul altă cheie, cartea Ce te-nvaţă o povaţă este osuită de miniaturi, fiecare cu subiectul ei și cu farmecul pe care izbuteștesă i-l dea autorul. Dăm drept exemplu nuveleta De șapte ori măsoară:„Dănuţ îl roagă pe Stănilă să-i facă zece beţișoare de numărat.

– Mare lucru, zice Stan. Uite-ncoace, că le-am și făcut.Alege el o vargă, o chitește din ochi și taie iute zece beţișoare. Dar

când le pune mănunchi, vede că trei sunt mai lungi.– Nu-i nimic strașnic, zice Stan, acuși le retez un pic și au să fie

totuna.Dar după ce le retează, rămân mai scurte. – Stai că le retez îndată pe celelalte.Și le-a tot retezat el așa când pe unele, când pe altele până a rămas

numai cu niște căpeţele în mână”.Miniatura se încheie aici, și cititorul, oricât de mic, ar putea „extrage”

un învăţământ din textul lecturat. Or, Aurel Scobioală îi servește acestuia„morala”, ca într-o fabulă: „De șapte ori măsoară și o dată taie”.

Putem discuta cu autorul dacă într-o operă autentică e nevoie de oatare „morală” sau cel puţin dacă aceasta ar trebui formulată pe șleau laîncheierea miniaturii. Dar ne vedem obligaţi să acceptăm finalurile ca șicum anexate în măsura în care există fabula ca specie tradiţională.

Totuși, sunt mai reușite acele miniaturi, în care așa-zisele „morale”sunt încorporate textului și nu necesită să fie evidenţiate în mod deosebit.Un exemplu care ne întărește convingerea este miniatura Surcica: „Tata

13

Cu tata Andrei, feciorul Liviu și nepotul Dan. 1995

despică lemne. Stan stă la câţiva pași și așteaptă. Când tata se mai opreștesă-și tragă sufletul, Stan adună la fuguţa despicăturile.

– Spor la muncă, gospodarilor! le strigă de la gard nanul Ghiţă.– Mulţumim, răspunde tata.Nanul Ghiţă se uită un timp la lucrul lui Stan și zice:– Îţi seamănă leit, uite cum umblă, ca pe scripeţi. Surcica nu

sare departe de trunchi.Tata își netezește mustăţile și zâmbește”.Spre deosebire de miniatura citată mai devreme, aceasta are „povaţa”

în corpul său și nu vedem necesitatea de a o sublinia aparte. Dar autorul,în spiritul fabulei în proză, adaugă textului transcris de noi aici două„poveţe”: „Din stejar stejar răsare” și „Din pom bun și roadă bună seface”.

Mai mult, el procedează așa și în câteva nuvelete despre lunile anului.Este dreptul său să procedeze așa, dar noi apreciem cu mai multă plăcerecompartimentul nuveletelor despre semnele de punctuaţie: Cârligel,Pironaș, Virgula, Ochișorii etc. Scriitorul republică aici cărţulia Lamenajerie în forma ei iniţială, cu unele replici nefirești în gura copiilor,acesta și alte cicluri de miniaturi fiind reluate și în cartea Vorba bună neadună, remarcabilă printr-o consistenţă etică evoluată a nuveletelor din

14

compartimentele Cine își schimbă căciula … și Ce e bine ia cu tine.Cităm drept exemplu miniatura Măgarul și Greierul: „Într-o searăMăgarul păștea slobod prin ogradă, când dădu cu botul peste Greier.

– Hei, fornăi el, cine ești și ce faci aici?Greierul sări puţin mai într-o parte și îl lămuri:– Sunt un scripcăraș și mă pregătesc să cânt.– Să cânţi? se miră Măgarul. Ia să te aud.Greierul prinde a cânta din tot sufletul.– Ia ce cântă frumos, își aude Măgarul stăpânii care ședeau pe prispă

la aer.– Hm, făcu Măgarul intrigat, dacă scripcărașul ăsta, care de la doi

pași nici nu se vede, nici nu se aude, le place atât de mult, apoi ce-au săzică ei când am să le cânt cu vocea mea răsunătoare?!

Și unde se opintește el și prinde a rage din răsputeri, cu întorsături.Stăpânul se sculă de pe prispă bodogănind, mână măgarul în grajd și

îl legă la iesle:– Na, stai aici cuminte și nu ridica tot satul în picioare cu răgetele

tale”.Nuveleta e splendidă, ca și o mare parte a celorlalte, și nu avea nevoie

de „anexele” finale: „Nu tot ce-i mare e și tare” și „Valoarea operei nudepinde de volum”.

Evident, în ultimele două cărţi la care ne-am referit Aurel Scobioalăa căzut prizonier ideilor sale pur conceptuale (Ce te-nvaţă o povaţă șiVorba bună ne adună), textele propriu-zise, majoritatea impresionante,fiind succedate – conform concepţiei iniţiale a scriitorului – de „poveţe”și „vorbe” nu întotdeauna obligatorii, după cum nici „morala” nu mai eneapărat să fie formulată direct, parcă anume pentru a spulbera farmeculsituaţiei poetice pline de învăţăminte prin ea însăși.

Una dintre cărţuliile cele mai incitante și mai savurate de copii alescriitorului poartă două semnături, adică a lui Aurel Scobioală și pe ceaa pictorului Andrei Ţurcanu. Ea e intitulată Alfabetul-grădiniţă, textulfiind repartizat unei prezentatoare și copiilor care joacă roluri ale literelor,acestea fiind scrise – de mână și de tipar – pe bonete, pe bluziţe sau petăbliţe, pe care le schimbă la formarea cuvintelor. „De la «A», «Be»,«Ce» … / Ne-aţi luat prea repede. / Mai domol, gospodărește, / Că nimeninu vă grăbește. / Doar noi mititei suntem, / Cum să vă memorizăm? /Hai, spuneţi pe așezate, / Să vă auzim pe toate: / Care, ce-i, de unde vine… / S-o începem deci…” Literele în cor: „Cu mine!”

15

Bineînţeles, prezentatoarea e pusă în situaţia de a „chema” litereleîn scenă în ordine alfabetică și întreabă: „Prima care-i?”

Apare copilul-literă «A», învrednicindu-se pe loc de un comentariusuccint: „Uite-așa, / Te cheamă «A». / Noi o să te ţinem minte. / Ne spuicâteva cuvinte?” Urmează cu promptitudine răspunsul lui «A»: „Ala-bala, portocala, / Se juca de-a alandala – / Alandala alanda, / Ala-balase-ascundea”.

Așa se perindă în faţa publicului toate literele reprezentate de copii,textele pentru fiecare întrunind calităţi apreciabile, relaţiile dintre literefiind în măsură dramatizate, scriitorul acordând atenţia cuvenită situaţiilordelicate în care una și aceeași literă (de exemplu, C) se citește în chipdiferit (înainte de e, i, hi și he).

Întreaga cărţulie este o piesă amuzantă. Nu lipsește – nici aici –umorul, atât de caracteristic întregii creaţii a lui Aurel Scobioală. Și dacătot am ajuns la notele umoristice, e locul să spunem că scriitorul a cultivatde-a lungul anilor miniatura de-o naturaleţe desăvârșită, vădind un acutspirit de observaţie al copilului și fiind, prin urmare, ușor memorabilă:„Horia vede un cocostârc pe un stâlp de telefon: / – Uite un cocostâlp,uite un cocostâlp…” sau: „Daniela vrea să ude florile și nu găseștestropitoarea cea micuţă: / – Mămică, da unde-i stropifloarea mea?”

Ingeniozitatea și ingenuitatea copilului sunt păstrate și „înnobilate”de scriitor cu o măiestrie permanentă și în nuveletele incluse în carteaAlfabetul-grădiniţă: „Seara târziu tăticul îl duce pe Horia să doarmă labunica. / – Bună ziua bunică! zice Horia pășind pragul. / – Bună seara,Horia! răspunde bunica. Nu vezi că afară e noapte? / – Cum să văd,bunică, dacă e … întuneric?” sau „Mustăţile tatii seamănă cu o periuţăde dinţi, fără coadă. Tăticul o poartă tot timpul cu dânsul și zice că-i ceamai bună periuţă. Vezi bine, toate celelalte se rod, iar aceasta crește!”

Anume ingeniozitatea înnăscută a copilului, ingenuitatea lui șilaconismul comunicării artistice stau la temelia cărţii Marele fermier Buș-Lăbuș, alcătuită din zece nuvele scurte, incitante, pline de umor, uniteprin câteva personaje, dintre care principalul e… câinele Lăbuș, puse îndiferite situaţii hazlii, alteori dramatice, procesul înfruntării cărora edezvăluit de scriitor firesc și totodată imprevizibil, cu vervă umoristică,prin dialoguri imaginare, dar atât de credibile, inclusiv în replicile…câinelui. După chiar primele cuvinte rostite de narator și de nepoţelulacestuia Dănuţ, care-l salută verbal, în dialog se include al treilea:

„ – Tare îmi mai era dor de voi, continuă Lăbuș. E-he, d-apoi deastă-vară până acum, ce flăcău mare s-a mai făcut Dănuţ!

16

– Și tu ai crescut, Lăbuș, îl mângâie Dănuţ.– Știu că am crescut … De aceea stăpânul îmi zice Buș. Mi-a spus că

Lăbuș e nume de căţel. Iar eu sunt de-acum câine în toată legea, câineserios.

– Da, foarte serios, fac eu. Dar știi tu că Buș îl chema și pe unul dinpreședinţii Americii? Poate că în cinstea lui te-a numit, cine știe. Defapt, unde am sărit eu tocmai la președintele Americii, dacă „buși” esteși în limba noastră: „în patru buși” înseamnă „în patru labe”.

– Nu, nu, „labe” am fost cât mă numeam Lăbuș. Acum sunt numaiBuș. Și stăpânul anume pe prezidentul american l-a avut în vedere. Căacela a fost un ocrotitor de nădejde al statului și un fermier gospodar.

– Aoleu, m-ai dat gata! Ţine-mă, Dănuţ, să nu cad, zic eu râzând. Aiauzit cu cine-l aseamănă tata Andrei? Nici mai mult, nici mai puţin: câinelenostru și George Bush al Americii!

– Mai încet cu «câinele», că eu am nume, face Lăbuș pe bosumflatul.Și nu un nume oarecare, dar unul foarte nobil, de om mare.

– Bine, Buș, dar ce ai tu …– Cum, adică, ce am? Păi nu sunt și eu fermier gospodar? Uite ce

fermă am în ogradă! Și o păzesc zi și noapte …”Urmează câteva peripeţii preponderent hazlii, marcate de o scriitură

de nivel superior în întreaga creaţie pentru copii a scriitorului. Simţimpulsul vieţii de la ţară, exprimat nu numai prin fapte concrete ale unoroameni prezentaţi în mod plastic și memorabil, dar și prin stilul vioi alexpunerii înseși, printr-o artă narativă evoluată.

Dar Aurel Scobioală nu scrie numai pentru copii și adolescenţi. Înafară de faptul că unele cărţi la care ne-am referit sunt plăcute și utile nunumai celor mici, scriitorul a abordat miniatura umoristică despre și pentruadulţi, în cartea Ulciorul cu pătăranii.

Domnia sa a cules o seamă de istorii, dialoguri, prujituri, glumenevinovate la prima vedere, uneori numai la prima, toate plutind – dupăcum se spune de obicei – în aer, majoritatea cunoscute de confraţii debreaslă sau devenite, graţie acestora, populare prin toate colţurilerepublicii, unde au poposit ei la câte un pahar, două, trei de vorbă.Scriitorii, actorii, pictorii, compozitorii și slujitorii celorlalte arte suntvăzuţi de Aurel Scobioală prin mijlocirea unor întâmplări pe cât de simple,pe atât de nostime, caracterizante, dezvăluitoare de sens referitor lapersonalitatea umană și creatoare a celui nimerit pe vârful limbii, scuzaţi– peniţei, lui Scobioală. Că majoritatea „istorioarelor” se înfiripă la vreo

17

masă, și aceea improvizată uneori într-un beci, nu e de mirare. Oamenisuntem. Faptul că Emilian Bucov, de exemplu, ţinea câte un coniac înspatele cărţilor de pe poliţe, adevăr destăinuit întâi lui Anatol Ciocanu,nu e nici nou, nici ieșit din comun, nici revelator poate. Dar Scobioală nuspune totul, știe să nu facă vreun comentariu care ar „ucide” hazul, paresă nu se amestece defel în „istorioară”; el e sobru, spontan, natural, baare și o poantă, pe care, de altfel, n-o rostește domnia sa, ci ea se afirmă„de la sine” din replica finală a personajului (Bucov). A personajului,dar mai mult – avem convingerea! – a autorului, deoarece în realitate„istorioara” o fi ţinut ore întregi, pe când în carte ea a încăput în maipuţin de jumătate de pagină: după ce scoate din raft două volume deMaiakovski, iar „din spatele lor apare câte o sticluţă de coniac”, e lesnesă presupunem ce a urmat. „După ce le citesc pe acestea” (pe... care?Cărţile, sticluţele?), „maestrul propune: – Hai, tinere, să trecem direct laSadoveanu, că are mai multe volume”. Atât. Dar câtă informaţie rămânenespusă, mai exact – nescrisă! Poate întreg farmecul „istorioarei” seconţine în ceea ce a fost lăsat dincolo de literă, de replică, de atitudine.

Apoi în majoritatea celorlalte anecdote textul înseamnă doar unimbold pentru reacţie, pentru gândire, interpretare. Ca în cazul cu PetruLucinschi, numit de Scobioală și „ziarist”, care – la o întâlnire cumuncitorii unei uzine – la întrebarea de ce nu este carne în magazinerăspunde că se așteaptă din Asia Centrală, vreo zece vagoane de carnede cal!” „Dar n-o să nechezăm după asta?”, strigă cineva. Răspunsul luiLucinschi (și finalul anecdotei) este relevant pentru un ziarist inteligent,dar și pentru un „om de stat” care se respectă și nu mănâncă – și el –carne de... cal. „N-aș crede, răspunde prompt Lucinschi, doar eu... nucotcodăcesc”.

Sens adânc, formă suplă, acţiune tonifiantă asupra cititorului aumajoritatea „istorioarelor” lui Aurel Scobioală. Lapidare, întemeiate peamănunte și detalii concludente (pentru personaje, dar și pentru metodade creaţie a povestitorului/ scriitorului), anecdotele din Ulciorul cupătăranii ne descreţesc frunţile, dar nu numai pentru a ne relaxa. Relaxareaprilejuită de „istorioare” se dovedește, foarte curând, extrem deinstructivă.

Am găsit motive să polemizăm cu Aurel Scobioală. Să demonstrămcă, deși toate „istorioarele” sunt scurte, unele au totuși câte o frază înplus, fiind deci niţel explicative, oferindu-i cititorului mură în gură. Câtevalucruri însă nu-i putem tăgădui: faptul însuși că i-a venit ideea de a întocmi

18

o atare carte, perseverenţa în adunarea și selectarea anecdotelor dintr-unmediu în care acestea abundă, expunerea lor succintă, pe alocuri elegantăchiar, păstrând aroma originalului și totodată dovedind certe capacităţinu doar de a ști anecdote, ci mai cu seamă arta de a le spune. Ce-i drept,succesul cărţii nu rezidă numai în umorul textelor lui Aurel Scobioală,dar și în nesecata ingeniozitate a pictorilor Glebus și Lică Sainciuc.

Pentru adulţi e și cartea-reportaj Peripeţii cu melodii sau Cum l-adescoperit America pe Liubomir Iorga.

Asemeni scriitorilor ajunși azi să-și vândă cărţile – nu numai celeplăsmuite de ei înșiși – vestitul pe vremuri dansator, întâi la Vadul luiIsac, Manta, Brânza și în alte sate de prin părţile Cahulului, apoi laVulcănești, unde a lucrat șef al Casei de cultură, pe urmă în componenţarenumitului Ansamblu de Stat de dansuri populare „Joc”, Liubomir Iorgapoate fi găsit în prezent aproape zilnic în parcul din preajma Sălii cuOrgă din Chișinău comercializându-și operele. Da, operele, deoarece cutimpul acest maestru în arte, artist al poporului, membru al Academiei deArte din România, a început să confecţioneze ocarine, tilinci, iorgafoaneși alte instrumente care se bucură de căutare din partea îndrăgostiţilor demuzică. Pe scurt, Sala cu Orgă a devenit azi Sala cu Iorga.

Se întâmplă să nu vândă un instrument, două, dar nu se întâmplă,Doamne ferește, să-l vadă lumea trist, desperat, într-un cuvânt – plouat.Liubomir Iorga este un mucalit din categoria lui Nicolae Sulac, personajactiv al cărţii la care ne referim aici, ca potenţial rival al personajului einumărul unu. Nici Liubomir Iorga n-are școală multă cu gramatică, darare, în schimb, ca și Sulac, o mare universitate a vieţii în mijlocul ţăranilornoștri harnici și glumeţi, iubitori de veselie și poezie sinceră, pornită dinadâncul inimii și strălucind de frumuseţi nepieritoare. Credem că în primulrând aceste particularităţi ale felului de a fi al artistului și meșterului deinstrumente muzicale l-au determinat pe Aurel Scobioală să-l facă pro-tagonist al cărţii Peripeţii cu melodii sau Cum l-a descoperit America peLiubomir Iorga”.

Autorul recreează în mod veridic întreaga cale de creaţie a artistului,un spaţiu aparte ocupând în cartea sa călătoria lui Liubomir Iorga – încomponenţa unei delegaţii oficiale a Republicii Moldova – în StateleUnite ale Americii și conversaţiile absolut originale ale artistului cuPreședintele de atunci al SUA Bill Clinton.

Aurel Scobioală a găsit o modalitate adecvată, concomitent antrenantăși plăcută, de expunere a informaţiei din viaţa protagonistului cărţii.

19

Aproape toate nuveletele cărţii sunt dialoguri ale artistului cu zeul Hermes(în latină – Mercur), înfăţișat pe acoperișul Sălii cu Orgă, ca zeu alcomerţului (mai înainte în acest local s-a aflat banca orășenească). Incit-ant și generator de satisfacţie estetică prin sine însuși, dialogul pe care seţine naraţiunea este unul preponderent umoristic, replicile conţinândnenumărate glume, vorbe în pilduri, anecdote și – pare-ni-se – o bârfă înmăsură să-l cam supere pe cel vizat, dar... care șezătoare de la ţară seface fără o luare peste picior sau chiar fără o bătaie de joc faţă de unparticipant oarecare?

Scriitorul a compus o carte „în stilul” lui Liubomir Iorga, dialogulpus de el la temelia naraţiunii lăsându-se receptat pe ici-colo ca un sprintenși hăzos monolog, de vreme ce nu numai în răspunsurile sale, dar și înconstatările „obiective”, cu atât mai mult în cele marcate de ironie șiumor, este prezent același personaj magistral al cărţii. Recrearea fidelă afelului de a fi și de a se manifesta, preponderent verbal, deosebit despiritual, de aceea agreabil și reconfortant, al artistului este meritul prin-cipal al autorului cărţii. Dialogul imaginar al lui Liubomir Iorga cu zeulHermes este axa întregii naraţiuni, care însă nu epuizează aria deinformaţie și de observaţii ironice, umoristice, pe alocuri sarcastice laadresa unor personaje concrete venite în contact cu artistul. De exemplu,noi personal apreciem după merit succesul repurtat de Liubomir Iorga laCasa Albă din Washington, în dialogurile lui cu Bill Clinton, dar neapăratși detaliul cu Mircea Snegur, care – să nu tacă? – îi spune la un momentdat Președintelui SUA că în Republica Moldova toţi cântă iscusit dinfrunză, după care – mai târziu – președintele moldovean avea săconștientizeze că, dacă pe urmele proaspete ale replicii sale LiubomirIorga i-ar fi întins și lui o frunză, „avea să se facă de rușine în toatăAmerica”.

Sunt de-a dreptul savuroase amănuntele privind relaţiileprotagonistului cărţii cu alţi oameni de stat și politici de importanţă locală,care, dacă n-ar fi făcut parte din delegaţia republicii la Washington, ar fiputut să moară fără să-l fi cunoscut pe distinsul maestru al dansului și alinstrumentelor muzicale (a se vedea paginile cu faimoșii activiști deodinioară Pavel Creangă și Dumitru Moţpan).

Că aduce adesea a simplă relatare din preajma Sălii cu Iorga, nu e unminus mare al cărţii. Aurel Scobioală și-a „coordonat” inspiraţia cu naturași cu dimensiunile personajului și nu și-a propus să scrie un roman sau onuvelă propriu-zis artistică, pornind de la un artist concret. Avem vaga

20

impresie că scriitorul n-a folosit cu tot randamentul informaţia referitoarela artist, cu atât mai mult n-a acordat vreo atenţie unei posibile interpretăriîndrăzneţe a subiectului real. Cu alte cuvinte, el și-a propus o sarcinăoarecum modestă și s-a limitat la realizarea acesteia. Nici urmă de ceeace s-ar numi suprasarcină, intenţie de a sonda psihologia creaţiei,preocupările intelectuale ale unui băiat de la ţară ajuns laureat al unorpremii internaţionale. Îi sugerăm să încerce un atare obiectiv de acumîncolo, după cum a procedat, de exemplu, Peter Neagoe în romanul Sfântuldin Montparnasse (despre Constantin Brâncuși).

Limitându-ne și noi la realizarea sarcinii asumate de autor, conchidemcă, scrisă în cheie umoristică, beneficiind de un material pitoresc dinviaţa și activitatea maestrului, cartea Peripeţii cu melodii sau Cum l-adescoperit America pe Liubomir Iorga se citește cu interesul presupusde activitatea unui distins artist și cu plăcerea prilejuită de întâlnirea cuun bancagiu de forţă. De fapt, cu doi, deoarece nu numai personajulcărţii, dar și autorul acesteia este un umorist agreabil.

În persoana lui Aurel Scobioală avem, așadar, un scriitor umoristpentru copii și pentru adulţi, observator atent și sagace al vieţii, în primulrând al felului de a fi și de a se exprima al omului, un cultivator harnic alscrisului cu dedesubturi și subînţelesuri ironice, uneori sarcastice și chiarcaustice, un cavaler al poantei cu ecou în forul intim al cititorului, dupăcum se prezintă el și în cărţile editate la acest început de mileniu nou: Altulcior cu pătăranii – continuare firească, la fel de amuzantă, a pre-cedentului Ulcior cu pătăranii, și Carte pentru câini deștepţi, care nueste numai o continuare în altă cheie narativă a celei intitulate Marelefermier Buș-Lăbuș, ci e o primă – în creaţia scriitorului – parabolămultisemnificativă generatoare de adevărate revelaţii pentru cititorul atentși pătrunzător, în măsură să decodifice în chip adecvat boala lui Lăbuș,pretenţiile cozii lui de a ocupa locul și funcţia capului (strofolirea Codanei:„Doar eu sunt cea pe care organismul și-a ales-o în frunte. Mai mult nuaccept nimic!”) și eforturile medicului de a găsi remediu pentru starea delucruri la care se referă, subtextual, autorul și care deocamdată nu elimpede cum va putea fi corectată.

Un ultim acord la portretul literar al lui Aurel Scobioală e referinţanecesară la cartea Scriitorii când erau copii, suită unică în literaturanoastră de nuvele incitante despre copilăria a circa 130 de oameni decultură, toate marcate atât de individualităţile inerent diferite alepersonajelor, cât și de pecetea modului de a exista în literatură alalcătuitorului-autor.

21

Iurie COLESNIC, scriitor, Doctor Honoris Causa

Cum am descoperit un om

Pe Aurel Scobioală până în 1992, adică până în anul când a fostnumit director al Departamentului Edituri și Poligrafie, îl știam doar dela distanţă. Era un scriitor care nu făcea parte din aria mea de interese,lucra la editură, dar la o secţie cu care la fel n-am avut tangenţă și-nmomentul când a fost numit în locul lui Vasile Bahnaru, n-am simţit niciun prilej de bucurie. Sunt tipul de om care iubește să lucreze cu echipa șiorice schimbare aduce un mare risc de-a strica armonia deja formată.

Evident că cele 13 etaje ale Casei editurilor vuiau: „Ce va aducenoua schimbare?” Subalternii, probabil, sperau în taină că vor fi înlocuiţidirectorii și eu care eram pe atunci director la Editura Universitas m-amdus fără nici o emoţie la prezentarea noului șef. Nu mi-a produs nici oimpresie, fiindcă îi lipsea factura formală a funcţionarului, acea răcealătradiţională a șefilor, care se cultivă cu pasiune în fiecare structurăbirocratică.

Abia după primele ședinţe ale Colegiului Departamentului de Edituriși Poligrafie el mi-a destăinuit un fapt, poate singurul moștenit de laVasile Bahnaru, care i-a spus: dacă vrei să faci ceva, nu face nimic pânănu te sfătuiești cu Colesnic, este unicul în care poţi avea încredere în totsistemul ăsta. De atunci în toate deplasările de peste hotare, în toatenegocierile, în delegaţii eram și eu prezent și discutam cu miniștri de laegal la egal, fiindcă în doi eram foarte puternici. Aveam chiar și-o tacticăa noastră care dădea rezultate. Discuţia o începea Scobioală cu un banc,destindea atmosfera, după care mă includeam eu cu partea pragmatică adiscuţiei, încât de noi s-a prins porecla că vine ministrul cu computerullui.

Plecarea în deplasare era un ritual aparte. Eu care nu folosesc alcoolul,asistam la acest ritual. La primele 100 km ne opream și înșiram toatebunurile pe capota mașinii și făceam acest lucru de trei ori până laBucurești. Și Scobioală știa să scoată din fiecare cuvânt câte-o scânteie,

22

câte-o aluzie umoristică, așa întocmai scoteam noi în copilărie scânteicând băteam două bucăţi de cremene. Acesta este primul nivel pe carel-am cunoscut. Nivelul al doilea îmi părea mai complicat, știam cărădăcinile lui vin de la un Andrei Scobiola, fost deputat în Sfatul Ţării,fost membru activ al Comitetului Ostașilor Moldoveni din Chișinău, fostlider politic în perioada interbelică, iar o altă rădăcină ducea spre mareleistoric Alexandru Gonţa, și-atunci mă întrebam cum de-a nimerit el într-unguvern cu Sangheli? Probabil în toate lucrurile există enigme șidedesubturi. Și el fiind membru al guvernului Sangheli promova o politicăabsolut românească în domeniul editării de carte. Am negociat chiartipărirea manualelor românești la Chișinău, în ideea că o parte de manualerămân aici, iar restul merg în Ţară. Acest proiect ne-a venit pe drumuldintre București și Chișinău chiar pe podul de peste Prut și între noi l-ambotezat proiectul Crăcănel. Tot el a fost omul care m-a scos de la edituraUniversitas, fiindcă a obţinut de la Sangheli, ceea ce nu s-a putut priminici de la un alt ministru democrat, bani pentru editarea EnciclopedieiMoldovei. Am trecut în ’94 la Editura Enciclopedică Gheorghe Asachiși într-un an de zile am reușit să pregătim materialele pentru primul volumîmpreună cu Eugen Lungu, Boris Movilă, Nicolae Misail, dar s-a terminatepoca Scobioală, a fost numit director general Gheorghe Mazâlu. Care,fără prea multe explicaţii, în bună colaborare cu Andrei Hropotinschi auînceput să saboteze editarea acelei enciclopedii, iar la 16 ianuarie 1995,am fost nevoit să-mi dau demisia. Și-așa unul dintre cele mai interesanteproiecte ale lui Aurel Scobioală, Enciclopedia Moldovei în 4 volume nus-a realizat. Banii au fost irosiţi pentru niște cărţi neimportante de carelumea astăzi a și uitat, iar Moldova este unica republică fost sovietică,care după eliberare nu și-a elaborat o enciclopedie nouă. Democraţii dintranziţie s-au temut să fixeze momentul trecerii de la o epocă la alta.

Directoratul lui Scobioală a fost scurt, dar vreau să spun că a fostunul foarte interesant și foarte bun, fiindcă nimeni nu poate anula putereaacelei ziceri tradiţionale: omul sfinţește locul, fiindcă dacă era un omambiţios s-ar fi implicat în toate proiectele editoriale și ar fi provocat unhaos, așa cum s-a întâmplat până la el și așa cum s-a întâmplat după el.El, însă, își știa perfect locul și acel postulat care afirmă: „e bun șefulcare nu împiedică lucrurile să meargă de la sine”, fiindcă este marea artăa omului de-a nu împiedica pe cineva să facă ceva, mai ales ceva bun.

23

Cu Eugen Lungu la un Târg de Carte. (București)

Pe când fetele mai solicitau autografe. 1976

24

Cu mama, tata, soţia, fiica, sora, mătuși, unchi și nepoţi.Mălăiești, 1991

Fiica Aticiași nepoţica Ana-Maria.

Chișinău, 2006

25

David STERPU, doctor în istorie, profesor

Neam prin gândire

Îl cunosc de prin anii 60, pe când lucra la redacţia raională din Râș-cani – mi-a plăcut ca om și ca începător pe calea jurnalisticii. Încă de peatunci materialele lui se deosebeau printr-o fineţe literară, purtau peceteaumorului.

Istorioarele povestite și spiritele lui Aurel Scobioală trezesc oriceauditoriu. Cu el niciodată nu ţi-e urât, el poate să-ţi dea un sfat, poate stala un „pahar de vorbă”, și întotdeauna este așteptat de public.

A ţinut mult la părinţii săi, le păstrează cu credinţă memoria; ţine lafamilia sa: soţia Agnesa este de o cumsecădenie rară, așa-s și părinţii ei.Au doi copii, Liviu și Aticia, frumoși la chip și caracter. Dulci îi suntnepoţii: Dan, Vlad și Ana-Maria pentru care scrie cărţi. Cu drag vorbeștedespre locurile unde s-a născut, despre consăteni, despre învăţătorii carel-au îndrumat și educat.

Am auzit și părerile altora, și asta-i adevărat, cred eu, cum că AurelScobioală este un bun prozator umoristic de la noi.

Eu citesc regulat Literatura și arta, începând cu vremea când senumea Cultura. Această publicaţie face cinste poporului, intelectualităţiinoastre și unul din autorii mei preferaţi este Aurel Scobioală. Scrierilelui sunt aproape de suflet, reflectă viaţa generaţiei noastre, copilărieinoastre de la ţară.

Satul Mălăiești a dat naștere la mai mulţi scriitori, oameni de cultură,medici, învăţători. Acesta-i un izvor adânc de unde se nasc oameni detalia lui Aurel Scobioală. Și încă un lucru de invidiat este că mălăieșteniisunt uniţi în fapte și în gând. Cei care demult au părăsit satul contribuiecu ce pot la propagarea cărţii: au adus cărţi de cult la biserică, literaturăartistică și didactică la biblioteca școlii; au contribuit la amenajareacimitirului. Aceste fapte sunt un exemplu pentru mulţi reprezentanţi aiintelectualităţii noastre care pot ajuta satul. Conștiinţa ne obligă săîntoarcem datoriile ce le avem faţă de meleagul unde am văzut pentruprima dată lumina zilei și de unde am pornit în viaţă.

26

Cu soţia Agnesa – nuni mari la încă o pereche de fini:Vera și Vladimir Opincă. Rudele mirelui (în dreapta): tata Mihail,

mama Agapia, fratele Eugen, surorile Tatiana și Elena,Chișinău, 1979

Familia feciorului Liviu: Victoria și Vlad, cu nașii lor –Doina și Adrian Banaru. Chișinău, 2006

27

Cu rudele, la Gălășeni

Într-o primăvară cu tata Andrei și nepotul Dan

28

Aurel Scobioală mai mult dă decât primește. Așa au fost părinţii lui,așa este el și toată familia lui. Nu cunosc cazuri să nu fi sărit în ajutoratunci când era nevoie. Prietenos, iubitor de oameni, și cu mare har lavorbă. Indiferent de statutul pe care-l ocupă ca scriitor sau pe care l-aocupat altădată – șef la editură, pe post de ministru –, toţi îl numescAurel. Asta înseamnă că el nu îmbătrânește, este mereu tânăr, prietenoscu fiecare și e admirat de cititori.

El nu poate face morală cuiva. Despre unii mălăieșteni care comitlucruri nedemne, Aurel spune: „Îi iubesc, dar nu-i bag în sân”. El ar vreasă audă numai de bine despre consătenii săi.

Prin felul lui umoristic, iar adeseori, și caustic de a se exprima, elpoate lecui multe cusururi. Nu l-am văzut niciodată să fie trist, cu toatecă viaţa nu întotdeauna este însorită. Întotdeauna este de părerea că altorali-i mai greu ca nouă. N-a tins la posturi mari, întotdeauna a vrut să fie înrând cu lumea. Atunci, când l-au ales membru al Guvernului, i-a părut oglumă organizată din partea prietenilor, însă lucrând a contribuit la

La coliba din Valea Crucii – lansarea cărţii lui Nicolae Popa „Păsărimergând pe jos”, cu (de la stânga): Vlad Ciumac, Nicolae Popa,

Ion Severin, Igor Nagacevschi și Gicu Chiriţă

29

lichidarea cenzurii, a descoperit noi talente în publicistică și în familiascriitoricească.

Când Aurel Scobioală a lucrat șef al Departamentului pentru edituri,cu adevărat s-a simţit un aer democratic și liber în editarea cărţilor. Înschiţa Guvernul, joia, la balcon, publicată în nr. 1 și 2, din 2005 alerevistei Viaţa Basarabiei el recunoaște, că dacă depindea numai de dânsul,lucruri bune puteau fi mai multe, însă din păcate, nu totul depinde numaide directorul general, căci mai are și acesta șefii lui.

Au încolţit seminţele literare ale lui Aurel încă pe băncile școlii,unde lua parte la scrierea gazetei de perete.

A scris mult pentru copii. Copiii mei, mai apoi nepoţii și-au îmbogăţitbibliotecile cu cărţi dăruite de Aurel Scobioală. Cărţile dăruite mie lesemnează cu autografe de felul: „Domnului David Sterpu, în amintire șica neamuri în gândire”. Pentru el, toţi acei care-l înconjoară și pe care-icunoaște, sunt „neamuri în gândire”. Neamuri au fost părinţii noștri,neamuri au fost consătenii, copiii cu care am început copilăria, toţi aceicu care am studiat în școli și instituţii. De neamuri trebuie să ne ţinem șimai departe, noi și copiii copiilor noștri.

Aurel Scobioală este unul dintre primii care a încercat într-un limbajumoristic să descrie unele întâmplări din viaţa și copilăria scriitorilor.Unele dintre ele sunt adevărate, altele, poate, inventate, dar sunt citite cuinteres de copii și de cei vârstnici. Aceste amintiri vor rămâne în memo-ria cititorilor pentru totdeauna. Din aceste puţine date memorabile ţi secreează atitudinea faţă de oameni. Amintirile lui Scobioală seamănă cuamintirile lui Ion Creangă despre copilăria sa pe care le cunoaște fiecare.

El publică și spune multe întâmplări cu scriitori și nu numai. Acestebancuri sunt de o fineţe deosebită, modeste, fără răutate, spuse cubunăvoinţă. De aceea nimeni nu se ofensează și chiar e curios să audă laadresa sa de la Aurel ceva despre sine. După părerea mea, el este unfenomen al vremurilor noastre pe care trebuie să-l păstrăm și să-l apre-ciem după justa valoare. Scobioală este unul dintre acei pe care eu îicitesc de două-trei ori la rând și de fiecare dată îmi ridic dispoziţia, râdpână la lacrimi și aștept cu nerăbdare noile lui scrieri.

În anul curent a ieșit de sub tipar cartea Acasă, la Mălăiești, în caresunt redate documente și mărturisiri din istoria satului de baștină: schiţe,folclor, creaţie literară de autori originari din sat. Împreună cu alţimălăieșteni descrie istoria satului din cele mai vechi vremuri și până înzilele noastre. Această istorie a satului este o amintire plăcută despre

30

părinţii noștri care au stat la baza generaţiei de astăzi și celora ce urmează.Se potrivește pentru noi și pentru toate satele strofa de la sfârșitul cărţii(de Anatol Ciocanu):

Noi de la tine prin străini plecaţi,Nu te-am uitat, mereu îţi ducem dorul,De-a pururi ne ești vatra și izvorulLa care ne întoarcem însetaţi.

Lui Aurel îi place să lucreze la pământ. Această dragoste a moștenit-ode la părinţi. Iar dragostea faţă de pământ i-o completează pe cea faţă deoameni și de carte.

Îi doresc multă sănătate și aștept noi cadouri literare.

Trudind la„esenţa toamnei”.

2004

31

La 17 septembrie, în satul Mălăiești, Râșcani s-a născutAurel Scobioală, fiul lui Andrei Scobioală și al Nadejdei(n. Lupăcescu).Elev al școlii de șapte ani din satul natal, Mălăiești.Studiile medii le urmează în școala din satul Șaptebani.Face studii la Facultatea de Filologie (Secţia limba șiliteratura română și limba franceză) a Institutului Peda-gogic „Alecu Russo” din Bălţi.A lucrat profesor la școala medie din satul Știubeienidupă care la Vasileuţi.Redactor, șef de redacţie la Teleradio Moldova.Primul debut editorial – cărţile de povestiri pentru copiiCărăruie albă, La menajerie, reeditată în 1995.Șef de redacţie la editurile Lumina și Literatura artistică.Apare culegerea de povestiri pentru copii Dincoace depoveste.Scoate de sub tipar volumul Greu mai cresc bărbaţii.Apare nuvela Ispita (1980) – prima lucrare adresatătineretului.Editează cartea Viceversa-hop!Apare volumul Micu cel Tare din Grupa mare.Consilier la Uniunea Scriitorilor din Moldova.Apare cartea Ce te-nvaţă o povaţă (1987). În acest aneste apreciat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldovași al Comitetului de Stat al RSSM pentru edituri, poli-grafie și comerţul cu cărti.Apar cărţile Băieţelul din Lună, și Aricioaica...doctoriţa.Director general al Departamentului de Stat pentru edituri,poligrafie și comerţul cu cărţi.

1941

1948–19551955–19581958–1963

1961

1963–19761974

1976–19861977

19781980

198119841986–19921987

1989–19901992–1994

Tabel cronologic

32

1992

1993

19941996

199619981999

2001

2003

2004

2006

Editează cartea de versuri Alfabetul-grădiniţă (PremiulSalonului Internaţional de carte pentru copii).Urmează cartea de miniaturi pentru copii și maturi Vorbabună ne adună, (Premiul Salonului Internaţional de cartepentru copii, Chișinău); Premiul Salonului Internaţionalde carte, Iași.Consilier la Uniunea Scriitorilor.Apare cartea de miniaturi Ulciorul cu pătăranii men-ţionată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova.I se acordă Premiul săptămânalului Literatura și arta.Redactor coordonator la editura Prut Internaţional.Apare cartea Marele fermier Buș-Lăbuș (Premiul UniuniiScriitorilor din Moldova; Premiul Salonului Internaţionalde carte pentru copii, Chișinău, 2000).Lucrarea Dumnezeu nu bate cu băţul, menţionată cuPremiul Concursului literar de inspiraţie creștină al Cen-trului Internaţional de cultură pentru copii și tineret SergiuGrossu. Scoate de sub tipar volumul Peripeţii cu melodiisau Cum l-a descoperit America pe Liubomir Iorga. Seînvrednicește de Premiul Liubomir Iorga, acordat deUniunea Scriitorilor din Moldova, 2001. Urmează Altulcior cu pătăranii. Premiul Salonului Internaţional decarte, Chișinău, 2001.Premiul „Cartea anului” la Salonul Internaţional de cartepentru copii, Chișinău pentru Carte pentru câini deștepţi;Premiul „Lecturile copilăriei” la Salonul Internaţional decarte românească, ed. XII, Iași; Diploma de Onoare aConsiliului Internaţional al cărţii pentru copii și tineret(IBBY), 2006.Apare de sub tipar volumul de povestiri umoristiceScriitorii când erau copii, menţionat cu Premiul Mini-sterului Știinţei și Educaţiei. Apoi sunt editate cărţileÎnvăţăMinte din vorbă cuMinte, Lunile- cununile și altele.Apare monografia satului natal Acasă, la Mălăiești,coordonată de Aurel Scobioală.

33

Reporter la Radio-Moldova. 1970

Cu colegii de institut (de la stânga): Constantin Babii, Ștefan Melnicși Ștefan Petelcă la o cină cu chefir. 1963

34

Ofiţer în armata sovietică. 1969

Cu Mihai Cimpoi. Înmânarea premiului „Cartea anului”la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii. 2003

35

La izvorul „Mihai Eminescu” de la Recea, Râșcani

36

1974

1. Cărăruie albă : [povestiri pentru copiii de la grădiniţă] /Aurel Scobioală ; prez. graf. de D. Ianiuc. – Ch. : Lumina, 1974.– 27 p. : il.

Cuprins : Casa noastră. – P. 3–4 ; În așteptarea fulgilor. – P.5–6 ; Grădiniţele lui moș Dumitru. – P. 6–7 ; Mărţișoare. – P. 7–8 ;Al cui e soarele ? – P. 9–10 ; Zori de zi. – P. 10–11 ; Îl cunosc dupăflori. – P. 11 ; Zboară fără grijă. – P. 12 ; Puiul de măr. – P. 13–14 ;Drumul. – P. 14–15 ; Pâine proaspătă. – P. 15–16 ; Când trimitelanul veste. – P. 17–20 ; Stelele. – P. 20–24 ; Numerele mari. – P.24–25 ; La școală. – P. 25–26.

2. La menajerie : [povestiri] / Aurel Scobioală ; prez. graf.de D. Ianiuc. – Ch. : Lumina, 1974. – 32 p. : il.

Cuprins : Menajeria. – P. 3 ; Leul. – P. 4 ; Elefantul. – P. 5 ;Girafa. – P. 6 ; Hipopotamul. – P. 7 ; Cangurii. – P. 8 ; Struţii. – P.9–10 ; Iacul. – P. 10 ; Ursuleţul. – P. 11 ; Cămila. – P. 12 ; Lupul.– P. 13 ; Măgărușul. – P. – 14 ; Veveriţa. – P. 15–16 ; Ariciul. – P.16 ; Maimuţa. – P. 17 ; Căprioara și Rinocerul. – P. 18 ; Vulpea șiIepurele. – P. 19–20 ; Zebra. – P. 20 ; Cerbul. – P. 21 ; Șerpii. – P.22 ; Vulturul. – P. 23 ; Papagalul. – P. 24 ; Peștii. – P. 24–25 ;Crocodilul. – P. 26–27 ; Cameleonul. – P. 27 ; Foca. – P. 28 ;Pinguinii. – P. 29 ; Castorii și broasca ţestoasă. – P. 30 ; Cocostâr-cii. – P. 31 ; Ce-am visat noaptea. – P. 32.

OPERA

Ediţii aparte

37

Cu Ion Vieru, Oleg Bodrug, Gheorghe Prini, Ion Severinla un Salon Internaţional de Carte

1977

3. Dincoace de poveste : [nuvelă, povestiri] / Aurel Scobioală ;prez. graf. de A. Guţu. – Ch. : Lit. artistică, 1977. – 94 p.

Cuprins : Concursul. – P. 3–12 ; Dealul Făgurenilor. – P. 12–19 ; Primele adrese. – P. 20–26 ; Douăsprezece bucurii. – P. 26–34 ; Căruciorul năzdrăvan. – P. 35–39 ; A cui este scrisoarea ?. –P. 40–46 ; Lumina ca și izbăvirea. – P. 46–53 ; Rocl al șaptelea. –P. 53–65 ; Patruzeci și cinci de minute. – P. 65–71 ; Moș Pălimarupovestește… – P. 71–77 ; Lume de pe lume la Făgureni. – P. 77–93.

1978

4. Greu mai cresc bărbaţii : [povestiri pentru șc. medie] /Aurel Scobioală ; prez. graf. de I. Cârmu. – Ch. : Lit. artistică, 1978.– 196 p.

Cuprins : „Totului tot binișor”. – P. 3–6 ; Echilibru. – P. 7–13 ;Scrisoarea. – P. 14–17 ; „Păcăleala”. – P. 18–21 ; Furtuna. – P.22–25 ; Ultima nucă. – P. 26–32 ; Isprava. – P. 33–36 ; Șoimultatii. – P. 37–105 ; Greu mai cresc bărbaţii... – P. 106–195.

38

1980

5. Ispita : [nuvelă pentru șc. medie] / Aurel Scobioală ; prez.graf. de A. Ţurcanu. – Ch. : Lit. artistică, 1980. – 188 p.

recenzii :6. Bătrânu, Nicolae. „Ispita” // Lit. și arta. – 1981. – 12 mart.

– P. 5.7. Inscripţii marginale // Nistru. – 1981. – Nr 3. – P. 158.8. Бурдужа, Зинаида : [рец.] // Дет. лит. (Москва). – 1982.

– № 3. – С. 73–74.

1981

9. Viceversa, hop! : [povestiri pentru cl. primare] / AurelScobioală ; pict. : A. Smâșleaev. – Ch. : Lit. artistică, 1981. – 57 p.

Cuprins : Începutul. – P. 3–4 ; Nicodim. – P. 4–5 ; Onuţă. – P.5–8 ; Ce-ar fi dacă. – P. 8–9 ; În parc. – P. 9–12 ; Acasă. – P. 14–15 ; Surioara Lina. – P. 15–17 ; Scrânciobul. – P. 17–18 ; La fotbal.– P. 19–26 ; Ieșire din situaţie. – P. 26–30 ; Moș Ene. – P. 30–34 ;Ceasornicul. – P. 34–36 ; Versavice, hop! . – P. 36–38 ; Dacă osă-mi meargă. – P. 38–40 ; La școală. – P. 41–42 ; La clasă. – P.42–45 ; La a doua recreaţie. – P. 45–47 ; Socoteala de la...recreaţie. – P. 47–48 ; În vacanţa de vară. – P. 49–50 ; Pe maluliazului. – P. 50–52 ; Acasă, la bunei. – P. 54–56 ; După ce rostiporunca. – P. 56–57.

1984

10. Lu-Ma-Mie Jo-Vi-Sâ-Du sau Micu cel Tare din Grupamare : [povestiri pentru cl. primare] / Aurel Scobioală ; il. deA. Smâșleaev. – Ch. : Lit artistică, 1984. – 126 p.

Cuprins : Micu cel Tare din Grupa mare. De Făt-Frumos aţiauzit ? – P. 5–10 ; De unde vin cele două nume. – P. 10–13 ; Unmotan în loc de cal. – P. 13–16 ; Un vis anapoda și un început devoinicie. – P. 17–20 ; Unde-s hoţii de fete ? – P. 20–26 ; Suntemde-un sânge. La menajerie. – P. 29–32 ; Semaforul. – P. 33–35 ;„Suntem de-un sânge!” – P. 35–37 ; Compania își găsește aliaţi.

39

Cu Serafim Saka și Petru Cărare

– P. 38–43 ; Au dispărut fetele. – P. 43–46 ; Vulturii cei triști șigraurul cel vorbăreţ. – P. 47–51 ; Statu-Palmă-Barbă-Cot șiCotoroanţa cu Tărăboanţa. – P. 51–55 ; O idee genială. – P. 55–62 ;Lu-Ma-Mie Jo-Vi-Sâ-Du. – P. 63–64 ; Șoferul cel vesel și glumeţ.– P. 65–69 ; Tata Costache și berbecul Atamanu. – P. 69–75 ; Dece nu cresc copiii ca mieluţii. – P. 76–79 ; Planul unei isprăvi. – P.79–82 ; Micu salvează steaua unui om. – P. 82–87 ; La cireșe. – P.87–94 ; O mână de ajutor. – P. 94–101 ; „Trăsurica” lui TomaBaznat. – P. 101 ; Cum a fost răzbunată Stăncuţa. – P. 105–111 ;Mămășica e în gura morţii. – P. 111–116 ; O pâine cum n-a văzutChișinăul. – P. 116–121 ; Lu-Ma-Mie Jo-Vi-Sâ-Du. – P. 121–124.

1987

11. Ce te-nvaţă o povaţă : [miniaturi pentru cl. primare] /Aurel Scobioală ; pict. : I. Cârmu. – Ch. : Lit. artistică, 1987.– 92 p. : il. color. – (Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova șial Comitetului de Stat R.S.S.M. pentru edituri, poligrafie șicomerţul cu cărţi – anul 1987)

40

Cuprins : Stănică cel păţit. Stănică cel păţit. – P. 5 ; Patruochi... – P. 6 ; Albina-i cuminte. – P. 7 ; Cum vrea Stănică să fieharnic. – P. 8 ; Cine-i leneșul ? – P. 9–10 ; După doi iepuri. – P. 11 ;Când nu știi ce să spui... – P. 12 ; Cel isteţ. – P. 13 ; Când doi seceartă. – P. 14 ; Frica are ochi mari. – P. 15 ; Curajul. – P. 17 ;Beţișoarele. – P. 19 ; Mai mult te zăbovești... – P. 20 ; Cum a coptStănică zarzăre. – P. 21 ; Ce poţi face azi... – P. 22 ; La mâncare...– P. 23 ; Surcica. – P. 24 ; Brăţara de aur. – P. 25 ; Ziua bună... – P.27 ; Cum ţi-i bună dimineaţa... – P. 28 ; Toiagul bunelului. – P. 29 ;Și de la pom... – P. 31 ; Tot păţitu-i priceput. – P. 32 ; Din Gerarpână la Îndrea. Gerar. – P. 34 ; Făurar. – P. 36 ; Mărţișor. – P. 38 ;Prier. – P. 40 ; Florar. – P. 42 ; Cireșar. – P. 44 ; Luna lui Cuptor.– P. 46 ; Gustar. – P. 48 ; Luna lui Clopoţel. – P. 50 ; Brumărel.– P. 52 ; Promorar. – P. 54 ; Îndrea. – P. 58 ; Care-i principalul ?Cârligel. – P. 60 ; Pironaș. – P. 61 ; Virgula. – P. 62 ; Ochișorii.– P. 63 ; Parantezele. – P. 64 ; Ghilimelele. – P. 65 ; Punctele desuspensie. – P. 66 ; Apostroful. – P. 67 ; Defisul. – P. 68 ; Tireul.– P. 69 ; Punctul. – P. 70 ; La menajerie. – P. 71–72 ; Leul. – P. 73 ;Elefantul. – P. 73 ; Hipopotamul. – P. 74 ; Girafa. – P. 74 ; Cangurii.– P. 75 ; Struţii. – P. 75 ; Maimuţa. – P. 76 ; Ursuleţul. – P. 76 ;Veveriţa. – P. 77 ; Cămila. – P. 78 ; Tarpanii. – P. 78 ; Iacul. – P. 79 ;Căprioara și Rinocerul. – P. 79 ; Măgărușul. – P. 80 ; Zebra. – P.80 ; Cerbul. – P. 81 ; Castorii și Broasca. – P. 82 ; Pinguinii. – P.82 ; Peștii. – P. 82 ; Foca. – P. 83 ; Crocodilul. – P. 83 ; Lupul. – P.84 ; Vulpea și Iepurele. – P. 84 ; Șerpii. – P. 85 ; Ariciul. – P. 85 ;Cameleonul. – P. 86 ; Papagalul. – P. 86 ; Vulturul. – P. 87 ;Cocostârcii. – P. 87 ; Ce-am visat noaptea. – P. 88.

1989

12. Aricioaica ... doctoriţă : poveste / Aurel Scobioală ;compoz. cu păpuși de V. Krâlova și I. Pivcenco ; red. : E.Dumbrăveanu. – Ch. : Lit. artistică, 1989. – 31 p. : il. color. – Tir.100 000 ex.

41

1990

13. Băieţelul din Lună : poveste / Aurel Scobioală ; compoz.cu păpuși de V. Krâlova, A. Ololenco. – Ch. : Lit. artistică, 1990.– 44 p. : il. color. – Tir. 100 000 ex.

1992

14. Alfabetul-grădiniţă : [versuri] / Aurel Scobioală ; pict. :A. Ţurcanu. – Ch. : EUS, 1992. – 64 p. : il. color. – (PremiulSalonului Internaţional de carte pentru copii, Chișinău – anul1992).

Cuprins : Cocostâlp. – P. 51 ; Stropifloarea. – P. 52 ; Capul num-a ajuns... – P. 53 ; Nu-i corect, tăticule. – P. 54 ; Las-să fie... – P.55 ; Cum să văd... – P. 56 ; La hram. – P. 57 ; Periuţa tatei. – P. 58 ;Secetă mare. – P. 59 ; Cum se mănâncă cerceii. – P. 60 ; Problemă.– P. 61 ; Horia curcanul. – P. 62.

15. Vorba bună ne adună : miniaturi pentru copii și maturi/ Aurel Scobioală ; pict. : I. Cârmu. – Ch. : Hyperion, 1992. – 172p. : il. color. – (Premiul Salonului Internaţional de carte pentrucopii, Chișinău – anul 1992 ; Premiul Salonului Internaţional decarte românească, Iași – anul 1993).

Cuprins : Cine își schimbă căciula… Cuvânt despre cuvinte.– P. 6 ; Coadă de topor. – P. 7 ; Capul plecat. – P. 8 ; Cine îșischimbă căciula. – P. 10 ; Spicul cel fudul. – P. 11 ; Dacă taci preamult. – P. 13 ; Apa trece... – P. 14 ; Oaia în vârful dealului. – P.15 ;Măgarul și greierul. – P. 16 ; Dă-mi o pace... – P. 17 ; Ce e bine iacu tine. Ce e bine ia cu tine. – P. 20 ; Când pe copil îl doare undeget. – P. 21 ; Cine de cuvânt nu ia. – P. 22 ; Cine-i leneșul. – P.23 ; După doi iepuri. – P. 25 ; Când nu știi ce să spui… – P. 26 ;Cel isteţ… – P. 27 ; Cum a copt Stănică zarzăre. – P. 28 ; Ce poţiface azi… – P. 29 ; La mâncare. – P. 30 ; Albina e cuminte… – P.31 ; Cu răbdarea… – P. 32 ; Când doi se ceartă… – P. 33 ;Beţișoarele. – P. 34 ; Frica are ochi mari. – P. 35 ; Curajul. – P. 36 ;Brăţara de aur. – P. 39 ; Surcica. – P. 40 ; Stănică vrea să fieharnic. – P. 41 ; Ziua bună. – P. 42 ; Toiagul bunelului. – P. 42 ; Și

42

de la pom... – P. 43 ; Rădăcinile. – P. 44 ; Cu brazda în cap. – P.45–47 ; Mămulică-mămăligă. – P. 47 ; Ochii sperie... – P. 48 ;Două grăunţe, două fasole. – P. 49–51 ; Dulce-i odihna. – P. 52 ;Doina-i lege, doina-i cânt. – P. 53 ; Pământul e darnic... – P. 54–55 ; Seamănă toamna mălai... – P. 56 ; Cine are carte... – P. 57 ;Cine știe carte... – P. 58 ; Pe un picior de plai. Codrii. – P. 60 ; Lacetatea Sorocii. – P. 61–62 ; Autobuzul cu „Acordeon”. – P. 63 ;Unde-s iezii lui Creangă ? – P. 64 ; La Ștefan cel Mare. – P. 64–65 ;Ideea lui Dănuţ. – P. 66–67 ; Teatrul pentru copii. – P. 67–68 ;Auzite de la voi... Nu-i corect, tăticule... – P. 70 ; Cum să văd... –P. 70 ; Las-să fie... – P. 71 ; Nu m-a ajuns capul... – P. 71 ; Să-mispui toate poveștile... – P. 72 ; Stropifloarea. – P. 72 ; Cocostâlp. –P. 73 ; Unde-i zăpada. – P. 73 ; Caii și Tractorul. – P. 74 ;Povestește-mi despre tine. – P. 74 ; Ieduţa. – P. 75 ; De la cucoș.Unde doarme câinele și pisica. – P. 76 ; Cloșca. – P. 76 ; Cel maiimportant. Cârligel. – P. 78 ; Pironaș. – P. 79 ; Duduiţa-cu-cosiţă.– P. 80 ; Ochișorii. – P. 81 ; Căpăcelele. – P. 82 ; Ghilimelele. – P.83 ; Punctele de suspensie. – P. 84 ; Apostroful. – P. 85 ; Liniuţa

Cu Anatol Codru

43

de unire. – P. 86 ; Linia de dialog. – P. 87 ; Punctul. – P. 88 ; DinGerar până la Îndrea. Gerar. – P. 91 ; Făurar. – P. 93 ; Mărţișor. –P. 95–96 ; Prier. – P. 97–98 ; Florar. – P. 99–100 ; Cireșar. – P.101–102 ; Cuptor. – P. 103–104 ; Gustar. – P. 105-106 ; Răpciune.– P. 107–108 ; Brumărel. – P. 109–110 ; Brumar. – P. 111–112 ;Îndrea. – P. 113 ; Să trăiţi, să înfloriţi... – P. 114 ; La menajerie.Menajeria. – P. 116 ; Leul. – P. 117 ; Elefantul. – P. 118 ;Hipopotamul. – P. 119 ; Girafa. – P. 120 ; Cangurii. – P. 121 ;Struţii. – P. 122 ; Ursuleţul. – P. 123 ; Maimuţa. – P. 124 ; Veveriţa.– P. 125 ; Cămila. – P. 126 ; Tarpanii. – P. 127 ; Zebra. – P. 128 ;Căprioara și Rinocerul. – P. 129 ; Cerbul. – P. 130 ; Lama. – P. 131 ;Iacul. – P. 132 ; Lupul. – P. 132 ; Castorii și Broasca ţestoasă. – P.133 ; Măgărușul. – P. 134 ; Vulpea și Iepurele. – P. 135 ; Ariciul.– P. 136 ; Șerpii. – P. 136 ; Vulturul. – P. 134 ; Cameleonul. – P.138 ; Foca. – P. 138 ; Peștii. – P. 139 ; Pinguinii. – P. 140 ;Crocodilul. – P. 141 ; Cocostârcii. – P. 142 ; Bufniţa. – P. 143 ;Tigrul. – P. 144 ; Papagalul. – P. 145 ; Ce am visat noaptea. – P.146 ; Usturoi sălbatic. – P. 147–148 ; Ghetuţele. – P. 149–142 ;Groapa de bombă. – P. 150–151 ; Calul cel roșu. – P. 152–153 ;Șoimu tatei. – P. 154–155 ; Mămăliga din patruzeci și șapte. – P.155–156 ; Harapnicul. – P. 156–157 ; Lecţie. – P. 158 ; Cum ne-amdespărţit de Șoimu. – P. 159 ; De ce l-au ridicat pe Valușa. – P.160 ; Usturoi sălbatic. – P. 161–162 ; Ceasornicele bunicii.Cucutichi. – P. 162–163 ; Clopoţelul de argint. – P. 163–164 ;Creastă-Roșie. – P. 164–166.

1994

16. Ulciorul cu pătăranii : [povestioare și glume] / AurelScobioală ; pict. : L. Sainciuc. – Ch. : Minerva, 1994. – 160 p. : il.– (Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova – anul 1994 ; PremiulAnual al săptămânalului Literatura și arta – anul 1996)

Cuprins : Babanschi Valeriu ; Baboglo Nicolae ; Baltag Vitalie ;Barski Lev ; Bauch Efrem ; Beșleagă Vladimir ; Blănaru Gheorghe ;Bolduma Ion ; Botgros Nicolae ; Botnaru Leo ; Boţu Pavel ;

44

Brejnev Leonid ; Bucov Emilian ; Burac Andrei ; Burghiu Iacob ;Busuioc Aureliu ; Cărare Petru ; Cârmu Isai ; Chiriţă Gheorghe ;Chiriac Tudor ; Childescu Emil ; Cibotaru Arhip ; Cibotaru MihailIon ; Cimpoi Mihai ; Ciobanu Dumitru ; Ciobanu Ion C. ; CiocanuAnatol ; Ciocanu Aurel ; Ciocanu Ion ; Cioclea Eugen ; CiocoiGheorghe ; Codru Anatol ; Costenco Nicolae ; Coșeriu Eugen ;Creangă Ion ; Creţu Igor ; Cruceniuc Petrea ; Curbet Vladimir ;Cutcoveţchi Iacob ; Dabija Nicolae ; Damian Liviu ; DanilovSimion ; Darie Pavel ; Druţă Ion ; Efremov Oleg ; Eremei Grigore ;Erenburg Ilia ; Esinencu Nicolae ; Filip Vitalie ; GheorghiuGheorghe ; Gromov Alexandru ; Gușilov Iacob ; Hadârcă Ion ;Istrati Lida ; Istru Bogdan ; Iorga Liubomir ; Josu Nina ; KovalIurii ; Lebedev Evghenii ; Lenin Vladimir ; Leviţchi Vasile ;Linkiavicius Ionas ; Lorca Garcia ; Lucinschi Petru ; LuncheviciSerghei ; Lupan Andrei ; Lupașcu Teodor ; Malarciuc Gheorghe ;Malev Vera ; Marian Boris ; Marinat Alexei ; Melnic Ștefan ;Meniuc Gheorghe ; Miezelaitis Eduardes ; Mihail Viorel ; MihneaPaul ; Mânăscurtă Ion ; Moraru Haralambie ; Movilă Boris ;

Cu scriitorii (de la dreapta): Anatol Ciocanu, Ion Vieru,Vladimir Beșleagă și Anatol Klimenco

45

Munteanu Constantin ; Mândâcanu Valentin ; Nicuţă Dumitru ;Nicuţă Iulian ; Oșanin Lev ; Osadcenco Ion ; Ostrovoi Serghei ;Petelcă Ștefan ; Podoleanu Ion ; Raikin Arkadi ; Rău Aurel ;Romanenco Nicolae ; Roșca Valentin ; Saka Serafim ; SainciucLică ; Sainciuc Glebus ; Scobioală Vasile ; Suntembreanu Mircea ;Starostin Pavel ; Stavschi Irina ; Strâmbeanu Andrei ; SulacNicolae ; Șaghinean Marieta ; Șișcan Constantin ; Știrbu Titus ;Tampei Dumitru ; Tănase Maria ; Tănase Constantin ; TarlapanEfim ; Ţarălungă Octavia ; Ţopa Tudor ; Urschi Gheorghe ; UrsuAnatol ; Vangheli Spiridon ; Vasilache Vasile ; Vasiliuc Alexandru ;Vicoveanca Sofia ; Vieru Grigore ; Vieru Igor ; Vieru Ion ; VieruNicolae.

recenzii :

17. Lungu, Eugen. Se non e vero, e ben trovato : [Ulciorulcu pătăranii de Aurel Scobioală] // Basarabia. – 1994. – Nr 11/12. – P. 130–132.

18. Ciocanu, Ion. Folclorul cult în ascensiune : [prez. cărţiiUlciorul cu pătăranii al lui A. Scobioală] // Viaţa satului. – 1995.– 1 apr.

19. Ciocanu, Anatol. Ulciorul cu … galbeni // Jurnal deChișinău. – 1999. – 20 oct. – P. 3.

20. Zbârciog, Vlad. În căutarea „Ulciorului cu galbeni” //Lit. și arta. – 2001. – 13 sept. – P. 4.

1999

21. Marele fermier Buș-Lăbuș : [povestiri pentru copii] /Aurel Scobioală ; prez. graf. : A. Smâșleaev. – Ch. : Prut Inter-naţional, 1999. – 32 p. : il. color. – (Premiul Uniunii Scriitorilordin Moldova ; Premiul Salonului Internaţional de carte pentrucopii, Chișinău – 2000 ; Premiul Special al Bibliotecii Naţionalepentru copii „Ion Creangă” – 2000).

Cuprins : Lăbuș și președintele Americii. – P. 3–6 ; Cotoșmanîn Postul Mare. – P. 6–8 ; Planul, Tofa și ghidușii. – P. 8–12 ;

46

Hali-Gali, Meri și Marţolea. – P. 12–15 ; Lupta lui Ataman cu…gardul. – P. 15–17 ; Despre atenţie, prietenie și mulsul oilor. – P.18–20 ; Florica și ceilalţi sfinţi. – P. 20–22 ; Bucefal și Buridan. –P. 22–26 ; Moscu, Gaga și Romana. – P. 26–29 ; Cel mai gustosavans din lume. – P. 29–30.

recenzii :

22. Cazacliu, Aurelia. Marele fermier Buș-Lăbuș // Floriledalbe. – 2000. – 8 mart. – P. 30.

23. Langa, Andrei. Marele fermier Buș-Lăbuș, numai bunsă fie citit de pici // Mesagerul. – 2000. – 18 mart. – P. 7.

24. Roibu, Nicolae. Un mare fermier Buș-Lăbuș // Flux :cotidian. – 2000. – 6 ian. – P. 6.

2001

25. Alt ulcior cu pătăranii : istorioare și glume cu scriitoriși alte nume / Aurel Scobioală ; des., prez. graf. de Lică Sainciuc,Glebus Sainciuc, fotogr. : Nicolae Răileanu. – Ch. : PrutInternaţional, 2001. – 249 p. : fotogr., il. – (Premiul SalonuluiInternaţional de carte, Chișinău – 2001)

Din cuprins : Cititorul cu „Ulciorul…” (Aurel Scobioală). –P. 5 ; Redactare literară ; Pentru orice eventualitate ; Alte planuri…(Andi Andrieș). – P. 7–8. ; Un borcan cu minerală (Valeriu Baban-schi). – P. 9 ; Primil onorariu ; Câte acte are o piesă ; Fără supărare(Nicolae Baboglo). – P. 10–11 ; Cuzea-poetul (Vitalie Baltag). –P. 12 ; Când e prea multă osârdie ; „Poligamul” Barbalat ; Asa-ide când lumea (Victor Banaru). – P. 12–14 ; Deprinse cu proza ;Fiecare cu ce-l doare (Lev Barski). – P. 14–15 ; Totul e bine, dar…(Efrem Bauch). – P. 15 ; Depinde cine-i colegul… (SerafimBelicov). – P. 16 ; Mirosul rămâne (Naum Bernștein). – P. 17 ;Onorariul lui Ion Creangă (Vladimir Beșleagă). – P. 17–18 ; Încăutarea prilejului ; Îţi împrumut cu o condiţie (Axente Bla-novschi). – P. 18–19 ; Vreau să te îmbrac ; Slabă nădejde (GheorgheBlănaru). – P. 19–20 ; În cerul Irkutskului (Gheorghe Bogaci).

47

Cu poetul Gheorghe Vodă și cumnatul Valeriu Lupăcescu

– P. 20 ; Ocazie minunată ; N-am timp să umblu pe drumuri ; Maiproaste ca ale mele ; Nici proza ta nu-i rea ; Aici e de mine ; Ainaibei de „franţuji” ; Pentru dezinfecţie ; Tensiunea și permisiunea(Ion Bolduma). – P. 21–23 ; „Specialist” în Preda ; Șofer „agrar-ian” (Leo Butnaru). – P. 24 ; Cam tot pe atâta ; În submarin ; Totulajunge repede (Pavel Boţu). – P. 25–26 ; Cutcoveţchi, Goebbelsși „Ţara mea” ; Cel mai mare poet ; „Acrobatul” Bucov ; În„spatele” poeţilor (Emilian Bucov). – P. 26–28 ; De când nu ne-amvăzut (Andrei Burac). – P. 28 ; Nuanţă ; Rac la rac trage ;Ingeniozitate (Iacob Burghiu). – P. 29 ; Două recenzii ; Intenţiibune ; „Căţelul zburător” ; De „luna cărţii” ; De dragul onoarei ;Sărmanul cârlan ; Îţi împrumut o epigramă ; L-a „prins” ; Cuvântuluitat ; Pedeapsă pentru alfabet „străin” ; Busuioc nu regretă ; Mătem de alt ceva ; A venit maistrul ; Ia și vioara (Aureliu Busuioc).– P. 30–35 ; Cărţi pentru clasici ; Evoluţie (Nicolae Busuioc). – P.36 ; Veselia directorului ; De-o baie !... ; Cum s-a lecuit Cărare dePleșco ; Osteohondroza lui Cărare ; Când vin data viitoare ; Maiam un manuscris ; Mai prinde dacă poţi… ; Ţine-o, badei… ; Cuce vă ocupaţi aici ?! ; D-apoi câţi au mai rămas acolo, sus… ;

48

Înapoi, cum vreţi ; Cojocul salvator ; Cea mai mare pedeapsă ;Cei care nu prea citesc ; Să nu vin degeaba ; Rar și de două ori ;Magnetofonul ; Bată-l vina ; Nuanţe diferite ; Adunarea părinţilor(Petru Cărare). – P. 37–44 ; Metrii de la Dunăre ; Acasă la„ucraineanul” Văcăroiu (Iuliu Cârchelan). – P. 45-46 ; Să nu-ţiceri osânda (Isai Cârmu). – P. 47 ; Cum ţi-i „bună ziua”… ; 16copeici plus o idee (Emil Childescu). – P. 48 ; Uitasem să le spun ;Dacă știi să numeri… (Vasile Cernobai). – P. 49 ; Cine a rămas înlocul tău ? (Tudor Chiriac). – P. 50 ; Mi-i oarecum (GheorgheChiriţă). – P. 50 ; Au și ei probleme ; La furat cărţi (Mihail IonCibotaru) – P. 51–52 ; „Căpitanul …” lui Jules Verne și vaca luiCimpoi ; Pe crucea mea… ; …Care spune adevărul ; Locul cubucluc ; Până și cămila… ; Prezicere ; Academicieni la telefon ;Cimpoi e om serios… ; De la Larga ; Se mai întâmplă ; Numaidupă el ; „Calabăieţi” ; Spune-mi ce rozi ; Caracter nordic ; Maiturcește-ne și pe noi… ; Cine e mai surd ? (Mihai Cimpoi). – P.53–59 ; Cum a vorbit un rus românește (Dumitru Ciobanu). – P.60 ; Joi e…Duminică ; Folos de la nepot, etc.

26. Peripeţii cu melodii, sau cum l-a descoperit America peLiubomir Iorga : [povestiri] / Aurel Scobioală. – Ch. : PrutInternaţional, 2001. – 88 p. : fotogr. – (Premiul „Liubomir Iorga”,acordat de Uniunea Scriitorilor din Moldova – anul 2001)

Cuprins : Vrăjitorul de lângă Sala cu Orgă. Nene, cum aiînvăţat să cânţi ? – P. 5–7 ; Leii și Zeul de la Orgă. – P. 7–9 ; Să nulași fluierul din mână. – P. 9-10 ; Dumneata nu ești oricine. – P.10–12 ; Rămășagul. – P. 13–15. Întoarcere la Vad. Invidia luiHermes. – P. 15–18 ; Corcoleţul sovietic. – P. 18–20 ; Cu arcanulla FeZeU. – P. 20–21 ; „La furcă”. – P. 22 ; La horă. – P. 23–24.Tot mai bună-i dragostea… În căutarea unui banc. – P. 25–26 ;Visul Zeului. – P. 26–27 ; Ochii văd, inima cere. – P. 27–28 ;Dumnezeu să-ţi dea putere. – P. 28–30 ; Tot mai bună-i dragostea.– P. 30 ; Schimb de mărfuri. – P. 31–32. M-am pornit la Chișinău…Pe urlaţi, la tananica. – P. 33–34 ; Primii pași până la „comisie”. –P. 34–36 ; Cea mai înaltă treaptă la Filarmonică. – P. 36–37 ;Prima măcinare. – P. 37–38. Valuri, valuri, festivaluri… Scânteiadivină. – P. 39–40 ; Străinii toţi mă cunoșteau. – P. 40–41 ; De la

49

Vad la Leningrad. – P. 42–43 ; La Paris, la Pompidou. – P. 44–45 ;Zeamă pentru artiști de rasă. – P. 45–46 ; Buzaţii de la Vad, șicaputul lui Hitler. – P. 46–49. Revenons à nos moutons. Încă unpudel regal. – P. 50–51 ; Cu Laia și cu Traian. – P. 52–54 ; CuTraian la pescuit. – P. 54–56 ; Bun îi vinul din cimpoi. – P. 56–57 ;Cu măgarul prin Chișinău. – P. 57–59 ; Cântecul din suflet. – P.59–61 ; Ocarina de Hârtop. Cum l-a descoperit America peLiubomir. – P. 61–63 ; Caval de Basarabia. – P. 64–65 ; Tandurulde la poartă. – P. 65–66 ; Cum l-a descoperit America pe Liubomir.Naiul lui Clinton și autograful lui Iorga. – P. 67–69 ; Ideea cuAmerica. – P. 69–70 ; „Nu-i treaba ta”. – P. 70–71 ; Măsline pentruSulac. – P. 71–72 ; Ieșire din situaţie. – P. 72–73 ; Armă chimicăpentru Casa Albă. – P. 73–74 ; „Frunză verde”-n Casa Albă. – P.74–75 ; Mai bogat decât prezidenţii. – P. 76–77 ; Flota maritimă aMoldovei. – P. 77–79 ; Coniac de …380 de grade. – P. 80–82 ;Scrisoare lui Clinton. – P. 82–84.

recenzie :

27. Ciocanu, Ion. Relatare din preajma Sălii cu Iorga //Ciocanu Ion. Dincolo de literă. – Ch., 2004. – P. 251–254 ;Moldova Suverană. – 2001. – 22 aug. – P. 5.

Înmânând „Cartea pentru câini deștepţi” lui Marian Lupu,Președinte al Parlamentului Republicii Moldova. 2006

50

2003

28. Carte pentru câini deștepţi : [povestiri] / Aurel Scobioală ;pict. : Victoria Raţă. – Ch. : Prut Internaţional, 2003. – 32 p. : il. –(Premiul „Cartea anului” la Salonul Internaţional de carte pentrucopii, Chișinău – anul 2003 ; Premiul „Lecturile copilăriei”, laSalonul Internaţional de carte românească, ed. XII, Iași – anul2003, Diploma de Onoare a Consiliului Internaţional al cărţiipentru copii și tineret (IBBY), 2006, China).

Cuprins : Necazul lui Lăbuș. – P. 3–7 ; Coadă fără obraz. – P.8–10 ; Mergem la veterinar. – P. 11–13 ; Spitalul pentru necu-vântătoare. – P. 14–19 ; Discuţia din laborator. – P. 20–24 ; Lagrădina Botanică. – P. 25–32.

recenzie :

29. Cartea anului Pentru câini deștepţi // Timpul. – 2003. –1 mai. – P. 18.

30. Căţelușul : [miniaturi pentru preșcolari] / AurelScobioală. – Ch. : Prut Internaţional, 2003. – 8 p. – (Col. Primiipași)

31. Câte rude are Nelu : [miniaturi pentru preșcolari] / AurelScobioală. – Ch. : Prut Internaţional, 2003. – 14 p. – (Col. Săcrești mare)

32. Pisicuţul : [miniaturi pentru preșcolari] / Aurel Scobioală.– Ch. : Prut Internaţional, 2003. – 8 p. – (Col. Primii pași)

33. Răţușca : [miniaturi pentru preșcolari] / Aurel Scobioală.– Ch. : Prut Internaţional, 2003. – 8 p. – ( Col. Primii pași)

2004

34. Iepurașul : [miniaturi pentru preșcolari] / AurelScobioală. – Ch. : Prut Internaţional, 2004. – 8 p. – (Col. Primiipași)

35. ÎnvăţăMinte din vorbă cuMinte / Aurel Scobioală ; il.de Stela Damaschin-Popa. – Ch. : Prut Internaţional, 2004.– 32 p. : il. color.

51

Cuprins : Ce e bine ia cu tine. – P. 3 ; Cine-i leneșul. – P. 4 ;După doi iepuri. – P. 6 ; Când nu știi ce să spui. – P. 7 ; Cine decuvânt nu ia. – P. 8 ; Albina e cuminte. – P. 10 ; Cine nu rabdă. –P. 11 ; Ce poţi face azi. – P. 12 ; La mâncare. – P. 13 ; Când pecopil îl doare un deget. – P. 14 ; Dănuţ vrea să fie harnic. – P. 15 ;Cu răbdarea. – P. 17 ; Când doi se ceartă. – P. 18 ; Cel isteţ. – P. 19 ;De șapte ori. – P. 20 ; Frica are ochi mari. – P. 21 ; Curajul. – P. 22 ;Brăţara de aur. – P. 24 ; Surcica. – P. 25 ; Ziua bună. – P. 26 ; Binefaci. – P. 26 ; Toiagul bunelului. – P. 28 ; Și de la pom. – P. 29 ;Rădăcinile. – P. 30.

36. Lunile-cununile / Aurel Scobioală. – Ch. : Prut Inter-naţional, 2004. – 16 p. – (Col. Să crești mare)

37. Scriitorii când erau copii : [povestiri] / Aurel Scobioală ;cop. : Sergiu Stanciu. – Ch. : Prut Internaţional ; Știinţa, 2004.– 272 p. : fotogr. – (Premiul Ministerului Educaţiei și Știinţei)

Cuprins : Nici eu n-am știut (Vasile Coroban). – P. 4–5 ; „Ascrie despre mama…” (Nicolae Costenco). – P. 6–8 ; Douămomente… (Alexandru Ioachim Gonţa). – P. 9–10 ; Pe când eramdraci împeliţaţi (Vasile Leviţchi). – P. 11–12 ; Poezie de speriatneamurile (Alexei Marinat). – P. 13–15 ; Cele mai plăcuteîndeletniciri (Alexandru Gromov). – P. 16–17 ; Povestea cu unlup bun și o oaie rea (Vasile Vasilache). – P. 18–20 ; Primul„onorariu” (Nicolae Baboglu). – P. 21–22 ; Trofimaș (Ion Druţă).– P. 23–26 ; Busuioc cel mare despre Busuioc cel mic (AureliuBusuioc). – P. 27–29 ; Pe când aveam doi taţi… (Ion Podoleanu).– P. 30–32 ; Povestea celor șapte gâturi (Argentina Cupcea-Josu).– P. 33–34 ; Maladia albului (Petru Soltan). – P. 35–38 ; „CorcoleţulSovietic” (Liubomir Iorga). – P. 39–41 ; Bărbaţii se nasc noaptea(Spiridon Vangheli). – P. 42–45 ; Cum am păcălit un ovreu dinOdesa (Vladimir Beșleagă). – P. 46–47 ; Rediu-Mare,Rediu-Mare… (Victor Teleucă). – P. 48–50 ; Așa-i făcut omul…(Mihail Gh. Cibotaru). – P. 51–53 ; Bunicii lui Vodă (GheorgheVodă). – P. 54–56 ; Cu vaca la Școală (Petru Cărare, IonUngureanu). – P. 57–59 ; E nevoie de un cap înţelept… (GrigoreVieru, Dumitru Blajinu). – P. 60–63 ; Am avut sau n-am avut eucopilărie ? (Andrei Strâmbeanu). – P. 64–66 ; Trântă dreaptă

52

(Sergiu Nucă). – P. 67–69 ; În dosul minunii (Anatol Codru). – P.70–71 ; Compozitorul din Mălăieștii Noi (Boris Marian). – P. 72–75 ; La furat cărţi (Mihail Ion Ciubotaru). – P. 76–77 ; De copil,pornit departe… (Ion Vatamanu). – P. 78–80 ; Cum am devenitcărturar (Iuri Grecov). – P. 81–82 ; Săculeţul cu timbre (ValeriuGagiu). – P. 83–85 ; Alistar Baidan și sindromul basarabean(Andrei Burac). – P. 86–88 ; Ca o pasăre, copilăria noastră…(Gheorghe Vrabie). – P. 89–91 ; Ţaca Jenea (Dumitru Matcovschi) .– P. 92–94 ; Carul cu mere (Nicolae Esinencu). – P. 95–97 ; Durerede poezie (Ion Cio