Junimea Stud Nr5 v3

Junimeastudențească

1

Motto: Tăcerea nu este muțenie, muțenia este o in�rmitate. Tăcerea este un limbaj.

Între popor și poluație, nu se observă o diferență decât doar atunci când conștientul îți este umbrit de nevoia �rească a lumii. Spectator al propriul său spectacol, cabotin exemplar, saltimbanc ce supraviețuiește pe coarda vibrândă a poporului, actorul Dan Puric mărșăluiește în frontul iubirii față de glie, înarmat cu verticalitatea credinței și umorul intelectual, pășind în urma golașă a soclului martiric. Veșnic adulator al spiritului autentic românesc, ghidat spre culmea nevăzută a înălțimilor perene, dorește transmiterea simplității românești în aceeași formă, în aceeași stare de rugăciune, ce odinioară încununa un întreg ogor românesc.

Acest su�et chinuit de frumusețea interioară românească, înamorat în gândul țăranului de munte, parcurge drumul Golgotei, al neamului nostru, ținând spre cer stindardul cugetului interbelic. Plasat parcă într-un timp apocaliptic, menit să sublinieze învăță-turile ce odinioară erau sculptate în piatră, ne oferă de�niția unui grai pe înțelesul tuturor, cărarea spre atingerea palpabilă a românismului ce măsoară din veci legătura omului cu Dumnezeu.

Dan Puric născut la data de 12 februarie 1959 este un actor și regizor român care a jucat atât în teatru, cât și în �lm. Spectacolele sale: Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote, au fost reprezentate în mai multe țări. În �lm, a jucat rolul principal în coproducția româno-sârbă Broken Youth, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt și RTL Luxemburg.

(continuare la pagina 30)

Ieșeanul muscelean Horia Zilieru este unul dintre poeții contemporani mari, însă nu su�cient de mult cunoscut și apreciat, în ciuda unei opere masive și de calitate. Prin monumentalul volum ASTRALIA. Opera poetică, apărut în 2008, la Princeps Edit, Iași, cu o prefață de Daniel Corbu (Horia Zilieru. Experimentul liric între scenariul or�c și gramatica erosului) și cu o postfață de Ioan Holban („Poezia e viața mea de magie”), dar și cu un aparat critic foarte consistent, cititorul are șansa de a parcurge, grație poemelor selectate din cărțile poetului, publicate din 1961 și până în 2008, anul apariției antologiei, o operă în care, îmbinând elemente de prozodie clasică și modernă, se creează un imaginar poetic bogat, în care tradiționalismul (mai ales în poeme din primele volume) și livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, în care trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv, îndeosebi, la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face – în ambele sensuri – frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape / ales-au țipetele aurale / vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce �xă duce-nsângerată.

Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect, propensiunea lui spre sera�c, diafan și traduce, în mod �resc, con�-gurația eului acestuia, aparent antinomică, �indcă îmbină organic, clasicismul – grandios, grav – cu exuberanța romantică, osmoza aceasta subliniind, de fapt, aspirația poetului spre echilibru, armonie.

Dar, dacă, structural, artistul e concomitent clasic și romantic, poezia sa este tributară și simbolismului, însă impresia e că retorica acestui curent e prezentă, spre deosebire de cele mai sus-menționate, mai degrabă, programatic.

(un material realizat de Emilian Marcu - continuare la pagina 26)

Interviu cu Dan PURICUn sacerdot al poezieirealizat de Tiberiu Roșu

Horia ZILIERU 80

ActQualitățiEmanuil MARINESCU

Lumea științifică

[...] un eșantion de 750 de mii de cupluri a dovedit că 18% dintre căsnicii s-a destrămat în primii zece ani, [...]


2

Prin măsurarea activității cerebrale într-o zonă situată în spatele urechii, între lobul parietal și zona temporală a creierului la subiecții cu comportament altruist, cercetătorii de la Universitatea din Zürich (Elveția) au găsit legătura dintre dimensiunea acelei zone și un anumit tip de comportament. Astfel, persoanele altruiste prezintă o zonă a materiei cenușii mult mai proeminentă în comparație cu cea a persoanelor ceva mai egoiste.

Un studiu efectuat de cercetătorii britanici timp de zece ani pe un eșantion de 750 de mii de cupluri a dovedit că 18% dintre căsnicii s-a destrămat în primii zece ani, spre deosebire de coabitările în care acest procent a fost de 39%. Principalul motiv al supraviețuirii relațiilor au fost copiii, ca și forța descurajatoare a despărțirilor. În cazul persoanelor unite prin documente o�ciale, conviețuirea se datorează cel mai adesea unor motive �nanciare sau de sănătate.

Primul manual digital pentru cei care doresc să învețe biologia a fost prezentat de o companie americană, procesul �ind facilitat de prezența textelor, imaginilor, �gurilor și videoclipurilor. Sesizând iminența unei revoluții în domeniul transmiterii informației, autoritățile sud-coreene au decis trecerea la manuale digitale până în anul 2015.

Scientificțiunea

Virgil SCURTU

IntroducereDe la începuturile mele astronomice,

adică da prin anul 1955, când am văzut prima schema a Sistemului nostru solar, orbita deosebită a planetei Pluton mi-a atras atenția: era și excentrică, și înclinată mult pe ecliptică. Mi-am dat seama de atunci că acolo se ascunde o anomalie. Apoi a urmat precizarea perioadei de rotație axială, care s-a dovedit de peste 6 zile, care era enorm pentru o planetă din grupul planetelor gigante, cu perioade mult sub o zi. Mult mai mult va persista misterul masei, despre care vom vorbi în capitolul IX. Acum vom da curs întregii istorii, pe scurt, deoarece mai pe larg va � în viitorul volum.

Capitolul I: O descoperire întâmplătoare

Din cele mai vechi timpuri s-au cunoscut 6 planete, dacă includem și Pământul, ultima vizibila ușor cu ochiul liber �ind Saturn, cea cu inel. Dar un muzician german, emigrant în Anglia, pe nume WILLIAM HERSCHEL, pasionându-se de astronomie pe la 40 de ani, a început să facă un inventar al cerului, observând toate corpurile extraterestre care-i erau accesibile. Pe data de 13 martie 1781, care cădea într-o marți, a avut noroc, observând în constelația Gemenii un obiect care nu era trecut pe hărțile sale. Inițial a crezut că este o cometă nouă și a anunțat faptul ca atare. Dar cu trecerea timpului a constatat că nu se apropie de Soare, cum fac majoritatea cometelor, ci se menține cam la aceeași distanță, �ind la limita observabilității cu ochiul liber – magnitudinea 5-6. Un astronom teoretician, LEXEL, i-a calculat orbita și a constatat că se mișcă pe o traiectorie aproape circulară, dar o distanță de SOARE dublă față de Saturn. Sistemul solar fusese mărit cu o planetă și dublat ca mărime. Noua planetă a primit în �nal denumirea de Uranus, de la zeul cerului, tatăl lui Cronos sau Saturn. Iar HERSCHEL

Ghidul complet al planetei Xa devenit subit celebru, intrând în grațiile regelui GEORGE al III-lea. De fapt impor-tanța lui HERSCHEL ca astronom consta mai mult în fundamentarea ASTRONOMIEI STELARE, grație tele-scoapelor sale enorme, care i-au permis să pătrundă mai mult în spațiu.

Capitolul II: O descoperire antecalculată

După ce s-au calculat cu precizie elementele orbitei lui Uranus, astronomul francez ALEXIS BOUVARD a calculat o efemeridă precisă pentru anii viitori. Comparându-se însă pozițiile calculate în această efemeridă cu pozițiile observate, s-au descoperit diferențe, care nu se puteau explica nici prin erori de calcul nici prin erori de observare. Cauza era alta și s-a presupus că este o masă, un corp, o altă planetă, care perturba mișcarea lui Uranus. Este adevărat că, la acea vreme, a mai circulat o ipoteză, după care legea atracției universale descoperită de NEWTON nu ar � chiar exactă, exponentul razei de la numitor ne�ind exact 2 ci ceva mai mare... Dar prin anul 1845 ideea existenței unei planete perturbatoare încolțise în mintea a cel puțin doi astronomi. Cel mai tânăr din ei, englezul JOHN COUCH ADAMS, în acea vreme era încă student la Cambridge, UK, când se hotărăște să calculeze elementele orbitei planetei perturbatoare.

El termină calculele în vara anului 1845 și le prezintă superiorului său, JOHN CHALLIS, directorul Observatorului Cambridge, care nu le prea înțelege și-l sfătuiește să se adreseze astronomului regal, care atunci era Sir GEORGE BIDDELL AIRY, care și el înclina pentru modi�carea legii lui NEWTON. După o serie de neînțelegeri, între AIRY și ADAMS, se a�ă că peste canal, la Paris, un alt astronom, pe nume LE VERRIER, a început același fel de calcule, pe care le termină în vara anului 1846, deci, cu un an după ADAMS. Atunci,


3

]...] Iniţial a crezut că este o cometă nouă și a anunţat faptul ca atare. Dar cu trecerea timpului a constatat că nu se apropie de Soare, cum fac majoritatea cometelor, ci se menţine cam la aceeași distanţă, [...]

în disperare de cauză, astronomul regal ordonă lui CHALLIS să înceapă căutarea planetei necunoscute, pe baza calculelor lui ADAMS. Prea puțin entuziasmat de noua sarcină, el observă de câteva ori planeta dar nu o descoperă... Între timp LE VERRIER îl roagă pe directorul Observatorului din Berlin JOHANN FRANZ ENCKE să întreprindă căutarea. Acesta dispune, ca astronomul JOHANN GOTTFRIED GALLE, asistat de mai tânărul HEINRICH LUDWIG d'ARREST să caute planeta necunoscută, care și este descoperită în mai puțin de o oră, într-un loc foarte apropiat de cel calculat. A fost un triumf al astro-nomiei matematice, și lui LE VERRIER în particular, deși acum se menționează, că descoperirea s-a datorat, în bună măsura întâmplării, și ce metodă este nedeter-minată – mai multe necunoscute decât ecuații trebuind făcute unele presupuneri cu privire la raza vectoare. Atunci s-a luat una apropiată de cea data de relația TITIUS-BODE. Descoperirea s-a efectuat în ziua echinocțiului de toamnă, la 23 septembrie 1846.

După 10 zile, un berar englez și mare astronom amator, care dispunea de tele-scoape foarte bune, descoperă un satelit mare al planetei nou descoperite. El se numea WILLIAM LASSELL. Noua planetă a fost denumită, după unele controverse, NEPTUN, iar satelitul cel mare, botezat abia după moartea lui FLAMMARION cu denumirea TRITON – abia prin anul 1930.

Capitolul III: Unde este planeta perturbatoare ?

„UNDE ESTE COMPANIA A 7-A?”, eram să scriu și în titlu, sub in�uența unui �lm de război amuzant, din anii '70. Acum revenind la planetele noastre, avem de subliniat vreo două aspecte, mai mult psihologice. În domeniul descoperirilor astronomice Statele Unite ale Americii erau cam în urmă. După ce DAVID RITTENHAUSE, cel care construise primul telescop în SUA, a descoperit o atmosferă la planeta VENUS, s-a a�at că această atmosferă fusese descoperită de

[...] un berar englez și mare astronom amator, care dispunea de telescoape foarte bune, descoperă un satelit mare al planetei nou descoperite.

LOMONOSOV, în Rusia, cu prilejul tranzitului anterior, deci cu 8 ani înainte. Apoi, cele două planete mari, descoperite pe cale instrumentală, erau, una anglo-germană (URANUS) și cealaltă, franco-germană (NEPTUN), până în anul 1877 SUA neputându-se lăuda decât cu desco-perirea celor doi sateliți mititei ai planetei MARTE, de către ASAPH HALL. Cu atât mai mult cu cât, după precizarea ele-mentelor orbitale ale lui NEPTUN, i s-a calculat și lui o efemeridă precisă, care în timp s-a dovedit, că se potrivește cu observația ca și în cazul precedent, al lui URANUS, cu efemerida lui BOUVARD. ISTORIA SE REPETĂ.

Pe la anul 1880 astronomul american DAVID PECK TODD lansează goana după planeta următoare, pe atunci a noua. Acest astronom era unul cu idei mai ieșite din comun. Era interesat și de problema vieții pe planeta MARTE, în trena lăsată de SCHIAPARELLI. Colaborând la un moment dat cu PERCIVAL LOWELL în observarea canalelor marțiene, pentru detectarea cărora propunea un telescop cu o oglindă de mercur în rotație, cu un diametru de 15 m și plasat în fundul unei mine din America de Sud. Tot el, cu ocazia marii opoziții din anul 1924 propune întreruperea temporară a tuturor tele-comunicațiilor de pe TERRA în scopul detectării unor eventuale semnale provenite de pe planeta MARTE, unde se părea că faimosul TESLA înregistrase unele rezultate... El propunea, deci, aplicarea aceleiași metode care permisese lui LE VERRIER să calculeze poziția lui NEPTUN. Pe de altă parte, în Franța, CAMILLE FLAMMARION atrage atenția asupra cometelor cu mare distanță afelică, mai mare decât distanța NEPTUN-SOARE, care trebuiau perturbate de un corp a�at la asemenea distanță, pentru a � aruncate spre interiorul Sistemului solar. Și astfel, urmând îndemnurile lui TODD și FLAMMARION, începe vânătoarea planetei următoare.

(continuare în numărul viitor)


4

PoeSFieLucian MERIȘCA

Arzi, iubito, doar pentru mine te implor ca să arzi

Ca să nu te sperii, la ochi te-oi lega cu-un șirag de cicori

Având cerul pe pleoape nici n-ai să știi dacă mori,

Iar cămașă de noapte-ți va � fumul răcoroșilor brazi.

Am scris poezia asta ca să nu te doară.

Mesteceni s�oși ți-am tăiat și adus din alba pădure,

Rug pentru rugă să-ți fac, iar din fragi și din mure

Colier, ca să-ți apere sânii de-a scânteilor ghiară.

Am să pun – frumoase iluzii – pe foc, crengi de tei;

N-ai să crezi, ai să râzi, ai să ceri să-mplinesc trei dorinți,

Dar eu buzele îți voi sigila cu macii �erbinți

Și chiar această hârtie o voi pune pe foc dacă vrei.

Sub tălpi, rug de cărți bune, cu iederă le-aș lega

Ți-aș alege cu grijă pe cele mai grele și groase,

Nemaipomenite, de ars în zile geroase

Și-n�ăcărat te-aș ruga să rămâi aici, acum și așa.

Arderea iubitei(după un motiv din poezia lui

Ciprian Șoptică)

Lumea atârnă într-o perfuziesurorile suspectează o mare

contuzie în timp ce doctorii trag o nouă

concluzie

vine în salon și doamna doctoreasă

trăgând un dulău liniștit în leasă:„aduceţi leacuri și inimi de-

acasă!”

între timp curantul agnostica enunțat un nou diagnosticsimulând dansul leucocitelor cu

un joystick

bate doctorița cu pumnul în masă

(a uitat limba științi�c aleasă):„curant, simulează, simulează!”

dulăul se repede smulge perfuziaserul ţâșnește se redeschide

ocluzia:nici măcar n-am înțeles cu toţii

aluzia.

Salonul albastruGeorge CEAUȘU


5

[...] buzele îţi voi sigila [...]

și-nflăcărat te-aș ruga [...]

[...] dansul leucocitelor cu un joystick [...]

se redeschide ocluzia [...]

[...] ne căpăcea

[...] își arde strujenii [...]

PoeSFie

Maică-mea învârtea în ceaune de

tocană;Eu și cu văru-miu Claudiu băgam

linguroiul în oloiGoleam ca �ămânzii ceaunul pe

colacVenea mă-sa de la serviciu friptă

de frigUrâtă și nervoasă cu poșeta

răsucită,Ne certa ne căpăcea cu vreun

dupac,Fugeam cu văru-miu îmbrăcam

haine jegoaseNe uitam la nea

Ion mânca ca un

hârdăuColac dulce și

uns de cimitir

amestecat cu carnePurta sandale –

catalige mărimea 43Îl ia cu frig își

trage gluga pe urechiE clăpăug se

șterge la fund cu

ștevie unsă cu untAruncată de un

boschetar nasuliu

fost sufragiu.

Ce vremuri erau odată...Vin obosit de la muncă, plonjez în

patAcasă chef muzică la maximum

joc tandemCâinii juchiți caută cățele murdare

de moscLa video �lme cu muscali și

ștrum�Se uită parveniul înăcrit cu rachiu

străveziuRoade sfeclă-de-porc aruncată la

vaciStrâmbă sfeclit din falcă,

Babe debile

umblă înnebunite la

biserici,Ard lumânări o

mare galbenă la

strană aghezmuite,Popa cu ramuri

de brad la foc

învrăjbit,Cată la șapca cu

stemă și își arde

strujeniiÎnvinge mârțoaga

obosită la drumuri

obijduită.Mai cere parai

umplând covata cu vin stropită.

Ritualul erotic

Viorel SĂLĂVĂSTRU (debut)


6

ProzaIQAlex MARINESCU

(continuare din numărul trecut)

De-a lungul unui perete se întindea o bibliotecă imensă cu cărți legate în piele. Pe birou avea o tablă de șah cu piese din sticlă verde și o călimară din argint bogat decorată în care lăsase o pană verde. Săbii de tot felul și măști de carnaval cu ciocuri și cu pene verzi umpleau pereții. Pe o altă masă era o tarantulă prinsă într-un glob de cristal și bustul unui faraon încadrat de doi șacali din abanos. La câțiva centimetri de ei se odihnea acum mâna lui, bătând cu unghiile în masă.

Ești conștientă că Jocul nu poate � jucat decât de unul singur? Vocea lui era surprinzător de puternică și m-a trezit violent din starea melancolică în care intrasem. Singurul tău partener de joc, în care trebuie să ai încredere, este Orașul. Nu trebuie să asculți de nimeni, nici măcar de propriile gânduri.

Am înțeles, i-am con�rmat nerăb-dătoare. Probabil doar am gândit-o, căci nu mă auzeam vorbind. Prea bine, încheie el, unindu-și vârfurile dege-telor lent în timp ce înclina capul. În lumina obscură numai buzele și nasul lung și vulturesc i se vedeau dintre plete.

Îți voi da un obiect. El va � albastru când îl țin eu, roșu când îl ții tu, auriu (nu violet!) când îl ținem amândoi, negru când nici unul dintre noi nu îl atinge. Și într-adevăr, îmi puse în palmă un cub Rubik care își schimbă instantaneu culoarea din

[...] În lumina obscură numai buzele și nasul lung și vulturesc i se vedeau dintre plete. [...]

Joculalbastru în roșu, trecând printr-un moment în care, când mâinile noastre s-au atins, pătratele lui au devenit aurii. Așezat pe masă, cubul era negru. Așa va � și Orașul, se va schimba în funcție de cine visează în el, și în funcție de cine îl gândește. Când visezi, tu creezi Orașul în jurul tău, îl înfășori, îl crești. Și în același timp îl și vezi. Între creație și experiență nu va trece nici o secundă.

Mintea ta va � liberă de gândurile cu forme de cuvinte ca și de limitele tale tehnice, inima va � liberă de emoții care înrobesc ca și de limitele tale empatice, imaginația va � liberă de limitele tale culturale. Scoase dintr-un sertar o cutie mare și zâmbi cu sub-înțeles. Un joc pe care să-l joci singură, ca în Copilărie. Mi-a dat cutia și apoi mi-a făcut semn să plec. Fii atentă, Jocul deja a început! mă avertiză el. Nici măcar nu îți dai seama că ai călătorit la miliarde de ani lumină depărtare...

Ciudat, când am coborât în stradă, deja nu mai era noapte. Soarele strălucea puternic, dar puteam să jur că luna plină abia răsărise când eram înăuntru, cu el. Nu știam dacă să �u speriată sau entuziasmată. Nu îmi aminteam de coridoarele ce se deschid la capătul străzii. Cred că trebuia să aleg unul. În copaci înmugureau ciori, la început ca un bulb negru și rotund, apoi păsări în toată regula, explodând spre văzduh. Acum geniul lui își desfășura lucrarea; îmi spusese totul de la prima vizită:


7

[...] Am adormit cu Jocul sub pernă. [...]

Și orizontul va deveni o fâlfâire de bucăți de noapte. Văzând acestea, nu vei face decât să privești în tine. Porumbeii din parcuri vor încremeni în zbor și vor pica spărgându-se în cioburi argintii. Măturătorii le vor aduna rămășițele și vor coborî cu ele în ascunzișuri subterane pentru a-i îngropa în Mine, unde urmează să se fosilizeze în perle.

Am scuturat din cap. Era tot noapte, și nu era nici un coridor în capătul străzii. Trebuie să � fost de vină ce fumasem. Am strâns mai tare cutia sub braț și am pornit spre casă. Am adormit cu Jocul sub pernă. A doua zi dimineața am căutat zadarnic cutia, nu era nicăieri. Și nici nu mai avea sens ce visasem în timpul nopții.

***Ninsese în toată regula pe-afară și

crengile copacilor formau un păienjeniș alb. Uitând cu totul de vis, m-am ridicat, grăbită să ajung la Universitate. M-am îmbrăcat cu greu, străduindu-mă să ies din letargie, și când am ieșit din bloc am avut un mic șoc neplăcut. Era foarte frig afară și nu eram destul de bine îmbrăcată. Vântul rece îmi intra pe sub guler și-mi dădea �ori. Ciorile erau foarte gălăgioase, doi studenți străini care vorbeau o limbă pe care nu am reușit să o identi�c aproape că nu se auzeau. Am trecut pe lângă ei încă încercând să-mi dau seama ce limbă vorbeau, și m-am trezit pe neașteptate la prima tra-versare. Două mașini albastre, identice, așteptau una lângă alta lângă trecere, urmând să meargă în sensuri opuse; am trecut pe nesimțite peste strada din care o mașină ieșea și pe

care cealaltă mașină intra.Aveam sentimentul ciudat dar

sigur că ceva extraordinar urma să se întâmple. Avusesem și un déja-vu legat de cele două mașini... și am știut că la următoarea trecere mă voi întâlni cu cineva. L-am auzit înainte să-l privesc:

O să încerc să fac să îți apară visele din Copilărie în visul cu Jocul, dar vor apărea �ltrate prin Imaginația mea... sau a altora! Depinde cine visează.

Era el? Arăta altfel, era mai scund, cu părul scurt, și purta un costum alb, mulat. M-am gândit imediat că ar trebui să-i �e frig, dar chiar atunci am realizat că nici mie nu-mi mai era frig. A trecut strada venind spre mine, înainte ca eu să fac un pas pentru a coborî de pe trotuar. A întins palma spre mașina din dreapta, care s-a oprit brusc și cu un scârțâit infernal, dar apoi șoferul a accelerat și mașina a alunecat într-o parte, ca și cum în față ar � avut un zid invizibil.

Nu m-am mai mirat, eram pregătită. Simțisem că sunt tot în vis, în Joc. Ai pierdut ceva? mă întrebă el, și purta cutia sub braț.

Cine ești tu? am întrebat. Dar nu vorbeam. Totul era doar gândit. Eu sunt Copil, veni primul răspuns. Sunt partenerul tău de joacă, sunt Copil ca și tine. Eu sunt Orașul!

Îmi sunau în urechi vorbele Arhitectului de când fusesem prima dată la el în casă: Așa apare visul cuiva în visul altcuiva, …cum se îndoia strada aia din Paris. M-am gândit la Oraș ca la jucătorul cu care te con-frunți, care va face mutări... în sine


8

însuși! modi�cându-și structura când nu te uiți.

L-am întrebat atunci: Deci tu nu ai putea juca Jocul, nu-i așa? Sau vrei să joci Jocul cu Tine însuți? Îți mai amin-tești, „Orașul sunt eu ?” Îmi răspunsese cu un zâmbet larg, indulgent. De asta am avut nevoie de visele tale.

Stând încă în mijlocul străzii, l-am întrebat pe omul în alb: Să înțeleg că... trebuie să învăț să-ți răspund folosindu-mă de visele mele? Ca într-un joc adevărat?

Este un joc foarte adevărat, îmi răspunse Orașul, contrariat. Dar nu trebuie să înveți nimic. Visele mele nu au reguli. (Orașul visează?!)

Visele nu au... dar Jocul are în-totdeauna reguli, am protestat. Altfel nu ar avea sens (zâmbi neîncrezător) și oricât de imprevizibil ar �, tot trebuie să pornești de la ceva...

De ce ai nevoie de sens? Jocul din vis nu e ca cel din realitate, chiar conceptul se schimbă, iar sensul, sau regulile, dacă există, se vor construi pe parcurs, luptând cu haosul. Cine și cum mută, asta încă nu știu. Și nici ce este in cutie. Dar simt ceva… oricum, cel care a inventat Jocul este (poate ți-ai dat seama) tatăl și sinele meu, Arhi-tectul. Trebuie să � pus ceva în cutie care mă modi�că pe neașteptate.

Știu ce vrei să spui, și e adevărat atunci când construiești un Joc doar pentru tine...

Dar nu poți construi un joc cum îl vrei tu decât așa, �ecare îl va construi doar pentru el. Fiecare are jocul și regulile lui, dar visele ni se întâlnesc, ca

[...] prefer visul care transcende cotidianul. Aproape toate fac asta. [...]

într-o mare rețea, unde ele sunt avatarurile noastre. În asta stă toată frumusețea!

Nu mă refeream la impunerea unor limite sau la un sens dinainte stabilit, ci am nevoie să înțeleg ce aștepți de la mine...

Exact ce mi-ai dat deja!Am nevoie de ajutor ca să caut

printre visele mele pe acelea pe care vrei Tu să le cunoști!

Nu cred că înțeleg… Orașul mă privi nedumerit, și toate felinarele de pe stradă se stinseră pentru o clipă, apoi se aprinseră mai puternic. Aaa! Oricare! Toată lumea visului e la fel de fascinantă, și desigur prefer visul care transcende cotidianul. Aproape toate fac asta.

Am înțeles... dar încercam să îți explic că e un pic mai greu pentru mine să reacționez la acest „orice”...

Orașul mă privi cu o expresie compătimitoare care parcă spunea „Îmi dai dureri de străzi!” Nu trebuie să-ți complici prea tare gândirea! Nu trebuie să stai în propria-ți lumină!

Am privit în jos rușinată. Știu... lucrez la asta…

E su�cientă o mostră din Imagi-nația ta pe care eu să o integrez în Joc, pentru ca tu să �i jucător. Ce zici, începem? Eu fac mutări în mine, tu faci mutări în tine. Așa, la �ecare mutare te schimbi și mă poți vedea altfel. Eu la fel, la �ecare mutare mă schimb și te pot vedea altfel.



9

ProzaIQ

Nick SAVA

Pe domnul Meher l-am cunoscut mai mult datorită întâmplării. Mai precis, tânăr avocat �ind, am fost tras la sorţi și mi-a fost repartizat cazul lui „din o�ciu". Domnul Meher era prea sărac pentru a-și putea permite plata unui avocat – nu neaparat de renume, dar �e el chiar un avocat aparţinând unei case de avocatură cât de cât cunoscută.

Domnul Meher era înalt și slab, aproape complet chel, cu ochelari groși cu multe dioptrii. Avea o faţă blajină, ridată, arătând vârsta pe care o a�rmă că ar avea-o: 67 de ani. Mergea târșâind puţin picioarele, legănându-se ușor ca o raţă – datorită unei boli a șoldurilor, zicea el. Erau zile mai rele, când durerile îl împiedicau să se ridice din pat, mai ales pe ploaie – și slavă Domnului, în orașul nostru plouă cu mult peste media naţională. Avea buzele subţiri, vinete, dar zâmbetul era plăcută, dovedind multă înţelegere. Vorbea cu o voce clară, cultivată, cu un anumit umor și auto-ironie – ceea ce facea ca dialogurile cu el să �e extrem de interesante. Pot spune că nu îmi părea deloc rău că nimerisem să îi �u avocat, deși, dincolo de salariul care îl primeam de la Barou, nu făceam niciun ban.

Cazul lui însă era unul destul de complicat și nu prea vedeam cum o să-l pot scăpa de anii de puşcărie care îl aşteptau. În ciuda vârstei înaintate, era de prevăzut că va primi cel puţin cinci ani. Averea îi fusese deja con�scată, de unde și imposibilitatea de a-și plăti apărarea. Recunosc, era primul caz de falsi�care de obiecte de artă întâlnit de mine. Auzisem de fenomen, văzusem �lme și citisem despre cazuri celebre, mai ales după ce mi se dăduse cazul citisem multe materiale, dar încă nu reușisem să îmi formez o idee clară a liniei de apărare pe care trebuia să o urmez.

[...] Avea buzele subţiri, vinete, dar zâmbetul era plăcută, dovedind multă înţelegere. Vorbea cu o voce clară, cultivată, cu un anumit umor și auto-ironie [...]

Domnul MeherFaptele erau destul de clare. La un

moment dat, dl. Meher a scos spre vânzare un tablou de Vermeer, pictorul din Del. S-a adresat pieţei obscure și nu unei case de licitaţii – deși acest lucru nu este prea rar pe piaţa operelor de artă.

„De ce nu ai făcut oferta printr-o casă de licitaţii?” l-am întrebat, știind că în timpul interogatoriului i se va pune această întrebare.

„M-ar � întrebat despre provenienţa tabloului”, mi-a răspuns, privindu-mă inocent prin sticla groasă a ochelarilor.

„Da, şi de unde îl ai?”„Păi, asta nu îţi pot spune. Nici nu m-

ai crede...” Un zâmbet fugar făcu buzele vineţii să prindă viaţă.

„Eu sunt dispus să cred orice. Sunt avocatul tău. E de presupus ca mie să îmi spui numai adevărul.”

„Nu te-am minţit niciodată. Dar asta nu cred că pot să ţi-o spun...”

Mi-a spus, dar mult mai târziu. Când am ascultat confesiunea, m-am întrebat dacă nu era mai bine să-l declar nebun și să cer internarea lui la un ospiciu...

Discuţiile în lumea artei au început imediat după oferta lui. În primul rând, nu se știa ca vreo lucrare a lui Varmeer să se a�e în posesia unui colecţionar numit Meher. De fapt, numele lui Meher nu era absolut deloc cunoscut în lumea colecţionarilor. Clientul meu a încercat să placheze întrebările, spunând că el nu este decât agent al unui colecţionar care dorește să rămână anonim. Dar atunci i s-au cerut date despre istoria tabloului. Nici lucrarea nu era de găsit în lista tablourilor lui Varmeer. Pictorul olandez, deseori staroste al breslei (guildei) Sfântul Luca a pictorilor din Del, ocupat mai ales ca negustor de artă, consilier și, deseori, hangiu, nu a lăsat decât vreo 40 de


10

tablouri. Niciunul nu se numește, însă, Magdalena Penitentă (portretul Magda-lenei van Rujiven). Scrisoarea trimisă de dl. Meher speci�că urmă-toarele: „Magdalena stă la picioarele lui Iisus, cu ochii înlăcrimaţi ridicaţi spre el și cu degetele mâinilor încleștate. Spaţiul reprezintă un interior tipic olandez, în fundal putându-se observa alte două lucrări ale lui Varmeer, Geograful și Doamnă la Virginal – ultimul pictat în ultimi ani de viaţă. Acest fapt este con�rmat de faptul că Sf. Magdalena pare a avea în jur de 20 de ani. Ori, Magdalena de Rujiven, unica �ică a sponsorului lui Varmeer, s-a născut în 1655. Asta face ca acest tablou, Magdalena în Penitenţă, să �e unul din ultimele lucrări pictate de maestru – care a murit in 1675."

Desigur, toţi cei interesaţi de lucrare, colecţionari îndrăgostiţi de opera olandezului, s-au întrebat dacă lucrarea poate � atribuită, dincolo de orice dubiu, lui Jan Varmeer. În �nal, dl. Meher a acceptat să primească o co-misie de trei critici de artă de renume care să facă analizele de rigoare. Cei trei au fost unanimi: lucrarea nu numai că este absolut autentică, dovedind cu asupra de măsură tehnica maestrului din Del, dar este și în condiţii cât se poate de bune. De fapt, această ultimă a�rmaţie i-a adus dlui Meher nenorocirea.

„Deci, fără niciun dubiu, lucrarea aparţine lui Varmeer”, l-am întrebat.

„Fără nicio îndoială!” a spus el, cu siguranţă în voce.

„Cum se face atunci că pare pictată ieri? Nici o urmă de patină, nicio crăpătură. Alături de celelalte lucrări păstrate, e drept, unele în condiţii aproape perfecte, această lucrare pare recondiţionată recent. Ori, niciun atelier de recondiţionare de artă de renume nu a văzut lucrarea...”

„N-am dat-o la curaţat. N-a fost nevoie...”

De unde a început să se in�ltreze ideea că lucrarea e pur și simplu o forgery făcută de chiar dl. Meher. Ceea ce a adus, în scurt timp, pe capul lui, Interpolul. Și, surpriză: în casa lui au fost descoperite nu mai puţin de 12 falsuri! Mai erau trei Varmeer, un Rembrandt, doi Rubens, doi Snyders, doi Jordaens și un van Goyen. Toate proaspete, toate necunoscute, toate din perioada 1660-70. Cele patru ale lui Varmeer erau cele mai recente – de după 1670, se pare. Prin con�scarea lor (și a casei dlui Meher) și arestarea acestuia, cazul se încheiase pentru Poliţie. Procu-rorii aveau un caz simplu și limpede. Dar eu? Puteam, bineînţeles, să nu-mi bat capul. Și totuși...

În primul rând, m-a uimit faptul că dl. Meher nu avea niciun fel de educaţie artistică. El era, de pregătire, �zician. Își câștigase cândva existenţa predând �zica la școala-internat din satul în care locuise mai bine de 30 de ani, de la sosirea lui acolo. Nu manifestase interes faţă de artă niciodată – era unul dintre puţinii profesori care nu participase niciodată la cursurile de pictură organizate de-a lungul timpului de profesorii de arte vizuale. în viaţa culturală sărăcăcioasă a satului, clasele de artă erau printre acti-vităţile preferate de intelectuali. Dl. Meher era mai curând atras de istorie – e drept, tocmai istoria secolului al XVII. Pe lângă istoria Angliei (ceea ce era de înţeles), scrisese studii despre istoria Spaniei, Franţei și Ţărilor de Jos. Un studiu despre perioada războaielor dintre Franţa și Nederlands atrăsese destule aprecieri de la specialiștii în domeniu. Chiar numai Italia se pare că-l lăsase indiferent.

Mai mult, poliţia nu a reușit să descopere nicio urmă de activitate artis-tică în casa dlui Meher. Nicio pată, cât de mică, de culoare, pigmenţi, ulei sicativat.

[...] Nu manifestase interes faţă de artă niciodată – era unul dintre puţinii profesori care nu participase niciodată la cursurile de pictură organizate de-a lungul timpului de profesorii de arte vizuale. [...]


11

Nicio pensulă, șevalet, pânză, caiet de desene măcar. Și, apoi, misterul origi-nalelor. Dacă dl. Meher a copiat lucrări originale ale marilor maeștri – unde sunt acele originale? Nimeni nu le știe, nimeni nu a bănuit măcar existenţa lor. Chiar și cei doi Rubens aparţin indubitabil marelui pictor și nu școlii lui, vreunui elev oricât de talentat!

„Cum de ai putut să le pictezi atât de bine?” l-am întrebat.

„Eu? Păi, dacă am o mână atât de bună, de ce nu mi-aș � pictat propriile-mi lucrări? Atunci le vindeam cât se poate de ușor...”

Ei, nu e chiar așa. Nu cred că sunt prea mulţi amatori care să cumpere lucrări semnate „Meher”. în orice caz, nu cu preţul unui tablou de Varmeer sau chiar van Goyen. Dar, pe de altă parte, dacă „are” mâna lui Varmeer, de ce nu a pictat o versiune a Fetei cu perla? Și, apoi, de ce nu a încercat să dea „patină” tabloului? întrebări la care nu puteam găsi deloc răspuns, fără ca dl. Meher să îmi spună adevărul.

Până la urmă a trebuit să mă declar învins. Oând, i-am spus:

„Domnule client, trebuie să recunosc că nu pot să te salvez. Nu am cum. Toate probele sunt împotriva dumitale. Iar cele câteva neconcordanţe nu vor putea � folosite împotriva procurorului. Asta e. Să sperăm că vei scăpa doar cu cinci ani...”

„Dumitale chiar îţi pasă”, constată dl. Meher. „Nu mă aşteptam... Păi, ce mai contează? închis în casă sau în închisoare, de la o vârstă nu mai are prea multă importanţă. îmi plăcea să-mi privesc colecţia – dar dacă mi-au con�scat-o, ce rost mai are? Unde mai pui că nu o să mai trebuiască să-mi fac griji privind exis-tenţa. Să știi, numai din cauza foamei am decis să vând o lucrare! Criza asta m-a lovit urât. De când am ieșit la pensie, n-am reușit să mă mai descurc...”

„Dacă aș ști mai multe, aș putea găsi

[...] Să știi, ca profesie asta sunt: istoric. La mine fizica era mai mult un hobby – necesar, într-adevăr. [...]

o �sură în acuzare. Dar așa...”„Dle avocat, o să-ţi povestesc mai

mult. Nu pentru a-ţi da vreo armă, ci doar pentru că îmi ești simpatic. Oricum, nu vei putea folosi cele ce-ţi voi spune. Nici măcar pentru a mă declara nebun... Nimeni nu te va crede – așa cum, de altfel, presupun că nici tu nu mă vei crede. Ia să vedem, ce vârstă crezi că am?”

„67. Doar am actele dumitale.”„Hehe, așa scrie acolo. În realitate,

am trecut cu mult suta. Dacă nu trăiam aici, aș � arătat mult mai tânăr. Una din consecinţele „mutării” mele... Am trăit su�cient, aș zice. Am trăit în această epocă, am trăit în trecut, am trăit în viitor... Ce-și poate dori mai mult un istoric? Să știi, ca profesie asta sunt: istoric. La mine �zica era mai mult un hobby – necesar, într-adevăr. Fără cunoștinţe temeinice în �zica relativist-temporală, nu puteam participa la programul de deplasare în timp. Așa, mi s-a permis să fac vizite în aria mea de cercetare: Olanda mijlocului de secol XVII. De trei ori am călătorit cu Maya, colega mea. Ea era specialistă în Barocul olandez. Așa că, pe lângă familiarizarea cu situaţia politică, economică, socială a epocii – inclusiv a răboiului cu francezii -, am vizitat mai toate atelierele pictorilor din perioada respectivă.”

Îl priveam aiurit. într-adevăr, nu era deloc ceea ce voisem să aud. Și îmi formulam deja cazul: „Onorată instanţă, clientul meu e un caz tipic de...”

„M-am îndrăgostit de câţiva artiști. în acea vreme ei erau consideraţi meșteșugari. Abia reușeau să-și asigure un trai cât de cât decent. Varmeer, care avea unșpe copii, trăia în cruntă sărăcie, deși avea un han și o afacere în comerţul cu obiecte de artă – mai ales miniaturi. Recunosc, am pro�tat de acest lucru. Nu cu intenţie, nu sunt inuman – e și greu să


12

�i inuman trăind în secolul XXVI. Le-am dat ce am putut să le dau din puţinele economii făcute de mine, când bani, când mâncare... Lui Rembrandt i-am dat medicamente pentru Titus, ce

păcat că era deja prea târziu... Da, unul din paradoxurile timpului este că nu putem interveni în derularea lui istorică. Nu am putut salva pe nimeni – probabil n-aș � putut omorî pe nimeni. Ei mi-au dat lucrări. De acolo le am.”

„Rubens nu avea nevoie de nimic” – n-am găsi altceva de spus.

„Nici nu l-am cunoscut” râse el. „El a murit cu aproape două decenii înainte să ajung eu în Ţările de Jos. Unul mi l-a dat Snyders, celalalt Jordaens. Ei i-au fost ucenici. Sunt lucrări târzii, de la Steen – de fapt mai mult schiţe de peisaj. Prea „moderne” pentru arta acelui veac...”

„Și cum ai ajuns cu ele aici?”„Nu le puteam lua cu mine acasă.

Mi le-ar � con�scat – și ajunsesem să le

îndrăgesc. Mi-am programat să ajung aici. O epocă în care Anglia nu a avut prea multe convulsii – după Război. Mi-am făcut hârtii din Irlanda de Nord și am reușit să mă strecor, în ciuda Securităţii.

Câteva inginerii temporale... Mi-am pierdut urma și faţă de Poliţia TransTemp, chiar mai atentă. Și de atunci am trăit liniștit în satul Wolverick. Până când am atras atenţia asupra mea. Nu, nu criticii sau Interpolul m-au înfundat – ci TransTempul. Ei mi-au și con�scat operele. Nu e permisă scoaterea din ambient a obiectelor – asta poate duce la schimbarea percepţiei și a datelor cunoscute. M-au pedepsit lăsându-mă aici. în rata de îmbătrânire în acest timp, probabil nu am de trăit mai mult de trei decenii... Poate nici atât.”

„Deci, de aceea sunt picturile atât de proaspete?”

„Desigur. Doar cele ale lui Rubens sunt mai vechi de șaizeci de ani. Ale lui

Varmeer nu au nici măcar patruzeci. Și le-am ţinut în condiţii perfecte...”

Desigur, nu am putut folosi declaraţiile lui în apărarea mea. încercarea de a-l găsi bolnav mintal a fost respinsă chiar de dl. Meher. A primit șapte ani cu reducere. Desigur, n-a ajuns să-i facă pe toţi. La mai puţin de un an a făcut vâlvă știrea evadării lui din închisoare. Cazul a rămas nerezolvat: dispăruse fără urmă.

O urmă mi-a lăsat, totuși. într-o zi, când m-am întors acasă, am găsit atârnat pe perete un mic ulei pe lemn, de circa 40x28, „Răpirea lui Ganimede” de Jacob Jordaens. Parcă fusese pictat cu o zi înainte. Vopselele miroseau încă... Un bilet nesemnat mă atenţiona: „Poţi să îl dai cu verni peste 7 ani.”

[...] Mi-am pierdut urma și faţă de Poliţia TransTemp, chiar mai atentă. [...]


13

ProzaIQMircea BOBOC

Pădurea Blilib și vânătorul - vitrinăÎntr-o lume în care broaștele

țestoase mor de bătrânețe, tigrii zboară dând din aripi de muscă, trăsurile sunt trase de libelule și magia se întâmplă la orice pas, erau trei.

Zâne-Leu de Pădure, niște �ințe fermecate cu părul lung și buclat și cu un nas mic și rotunjit ce le asemăna unor jucării. Ochii le erau aurii ca un soare, iar pleoapele atent fardate cu tincturi de ierburi parfumate.

Amalda, Zora și Tila, căci așa se numeau eroinele noastre, protejau Pădurea Blilib, un ținut plin de vie-țuitoare pe cât de fascinante, pe atât de fragile. De ce? Pentru că erau făcute din sticlă. Erau acolo vulpi-bibelou, urși-ceașcă de ceai, lupi-porțelan, ciocârlii-pușculiță și multe alte făpturi care zburdau vesele toată ziua.

Dar vai, într-o bună zi… Vorba vine „bună zi", căci aceea era de fapt o zi blestemată. Pași străini se auziră prin Pădurea Blilib și, ca printr-o minune, toți știură că un musa�r nepoit pătrunse pe tărâmul lor. Nimeni altul decât Vânătorul-Vitrină venise pentru a înhăța bietele creaturi, făcându-le prizoniere în interiorul lui transparent, unde acestea ar � încremenit de teamă pentru totdeauna. Cling cling cling peste tot! Iar monstrul alerga hohotind cu zornăiri de geamuri groase, care se deschideau lacom ca o gură în�orătoare și se închideau la fel de brusc atunci când victima nu mai avea cale de scăpare.

Teroare în Blilib! Tot mai multe animale de sticlă înghițite pe nerăsu�ate! Vânătorului-Vitrină, cu cât se îndopa mai mult, cu atât îi sporea și

[...] Erau acolo vulpi-bibelou, urși-ceașcă de ceai, lupi-porţelan, ciocârlii-pușculiţă [...]

foamea, și devenea tot mai mare și mai urât. Etajele de sticlă și compartimentele pentru animalele-bibelouri se înmulțeau. Amarnic se mai lăuda și amenința în stânga și-n dreapta:

– Veniți, copii ai Blilibului! Vă voi păpa unul câte unul! Eu, vitrina mâncă-toare, înspăimânt și lupi și urși, căci decât orice �ară sunt mai grozavă!

– Nu și pe noi! se auziră deodată trei voci.

Zânele-Leu de Pădure stăteau semețe în fața agresorului, iar animalele se pitulară buluc în spatele lor, zgribulite de spaimă.

– Credeți că pe voi nu vă pot înhăța, pentru că nu sunteți de sticlă, așa-i? râse Vânătorul-Vitrină. Poate c-aveți dreptate, zânelor, dar nici să mă opriți nu puteți. Sunt mai puternic decât toate trei.

Atunci Amalda făcu un pas mai în față și spuse:

– Nici nu trebuie să te oprim noi. Am chemat o prietenă din Pădurea Uneltelor. Pe Ciocănitoarea-Ciocan.

Și Zora, sora Amaldei, începu să cânte niște triluri magice, iar o pasăre de metal apăru în zare și se năpusti asupra Vânătorului-Vitrină, spărgându-i geamurile și eliberând animalele de sticlă.

De atunci nici că se mai pomenise vreodată de vreun Vânător-Vitrină prin Pădurea Blilib. Ba se spune că toate Vitrinele, auzind acea poveste, au în-mărmurit de frică și stau de-atunci liniștite în casele oamenilor. Mai sunt hrănite din când în când cu câte-un bibelou. Sau animal-sticlă să �e? Cine știe? Încercați să îi vorbiți, poate vă va răspunde.


14

„Bună seara, doamnelor și domnilor! Vom continua programul informativ cu prognoza Crizelor de Ghinion și cu știrile meteo. Mâine se anunță în partea de nord-est a țării un nenoroc de patru grade pe scara Moira, purtând in�uențe de factură economică și amoroasă, cu posibile extensii chiar și în eventualitatea unor accidente. Calamitatea comportă, așadar, o amenințare a cărei complexitate ne determină să anunțăm cod galben și să avertizăm cetățenii să �e foarte precauți, purtând întotdeauna la ei simboluri precum trifoiul cu patru foi sau potcoava. Criza se detensionează treptat spre alte regiuni, diluându-și agresivitatea...”

Știrea mă fascinează, mă ajută să experimentez acel gen de transă în cadrul căreia reușesc parcă să mă desprind de lumea în care sunt atât de adânc ancorat și-mi oferă șansa de a analiza la rece anumite lucruri ce-mi par brusc noi și străine, deși am interacționat cu ele de când mă știu.

– Hei, ce-ai pățit? Iar ai picat din lună?

Luciana apare parcă de nicăieri și mi se așează în brațe. Mă simt oarecum frustrat că mă înțelege atât de greu. Ea este genul de femeie care nu se dedă abstractizărilor nemai-pomenite, atât de caracteristice minții mele sucite. Mulți cunoscuți se întreabă cum de am sfârșit împreună. Da, modurile opuse de a � se atrag,

[...] eu, Victor, animalul, omul, animalul uman, fiinţa, sufletul Victor, tot! Să mă înţeleagă cineva! [...]

câți iubăreți nu se alintă făcând paradă de acest clișeu? Însă uneori temperamentele diferite sunt pur și simplu temperamente diferite, adică incompatibile până în pânzele albe. Mă întreb de multe ori dacă e și cazul nostru. Sunt totuși un tip… Cum să zic? Nu moale, nu �egmatic, ci indi-ferent, boem, genul precoce, care a ghicit viața și absurdul dintr-o privire fugitivă. Am sentimentul că le știu pe toate. Că nu m-am lovit până acum de nici un prag de sus îmi certi�că faptul că nu mă mint și nici nu-mi supraevaluez intuiția. Nu, nu! Sunt nefericit! Sunt singur în lumea mea… Da, probabil că de asta n-o părăsesc pe Luciana. E vorba de mine, de ruptura mea cu întreaga lume, nu cu o singură femeie. De aș lăsa-o pe ea și aș � cu alta aș avea aceeași problemă. În plus, e un su�et frumos, mi-e alături mereu cu un zâmbet și e cât se poate de inofensivă. Nu aș putea găsi ceva mai bun de atât. Dar înțelegerea… Ah, cât aș vrea să �u înțeles întru totul, eu, Victor, animalul, omul, animalul uman, �ința, su�etul Victor, tot! Să mă înțeleagă cineva! Știu că n-are nici un rost, dar încerc totuși să mă exte-riorizez. Ce frumos m-ar surprinde dacă m-ar lua în serios! Măcar să încerce să se solidarizeze cu latura mea mai mentală:

– Ai avut vreodată senzația că anumite lucruri n-au ce căuta în lumea asta, pentru ca atunci când te concentrezi asupra lor să-ți pară subit

Crize de ghinion


15

arti�ciale și, de ce nu, ireale? Crizele de Ghinion, de pildă, nu sunt ele bizare prin faptul că reprezintă o expresie a voinței naturii și că li se atribuie astfel o concretețe sus-ceptibilă de inautenticitate? Uneori am sentimentul că nenorocul aparține unui banal plan al abstrac-tizării, constând de fapt în simple probabilități sintetizate de paranoica minte umană într-o forță deter-ministă. Îți jur că mi se pare ceva șubred în universalitatea Crizelor de Ghinion ce afectează masele de oameni sub formă de calamitate cu aspect măsurabil!

– Iar eu îți jur că n-am înțeles nimic din tot ce-ai bolborosit tu acolo. Of, �losofu' lu' mama! Vino să te pup!

Ah, femeie toantă, de ce m-am mai strofocat? Ceva din mine chiar spera că măcar de data asta va face o �gură frumoasă, că-mi va răspunde, și nu oricum, că îmi va oferi un crâmpei de soluție pentru sclipirile mele ontologice… Mă alintă ludic, dar devine apoi serioasă și își asumă o atitudine prin care-mi sugerează că are grijă de-un aiurit simpatic ca mine și că mă aduce cu picioarele pe pământ.

– Iubitule, Crizele de Ghinion există dintotdeauna, știi bine, și cu ele nu e de joacă! Te rog să ai mare grijă mâine! De fapt, ar � înțelept să-ți amâni prezentarea și să stai acasă! După cum s-a anunțat, urmează un puseu destul de agresiv de nenoroc, de aceea prefer să te știu în siguranță

[...] eu îţi jur că n-am înţeles nimic din tot ce-ai bolborosit tu acolo. [...]

lângă mine.Mă îmbrățișează languros și mă

simt ca și cum aș � captiv între tenta-culele unei caracatițe.

– Trebuie să-mi veri�c prezen-tarea, îi spun.

Îmi găsesc refugiul în ce pot și eu, în crearea unor nimicuri infantile. Este vorba despre prototipul unei jucării pe care o voi propune celor de la �rmă pentru a � lansată pe piață. Am făcut un trifoi cu patru foi ușor de asamblat și într-o potcoavă, îmbinându-i potențialul de a satisface nevoia de distracție a copiilor cu o utilitate apotropaică. O idee simplă, dar sunt sigur că-i voi convinge.

Încerc să dorm. Nu prea pot. Luciana, privită prin niște ochi de bărbat normal la cap, este ireproșabilă. Ochi albaștri și sinceri, părul creț și copilăros, cam scurt, nasul mic și comic, ușor sfericizat în vârf ca un buton, parcă special conceput pentru cei mici, pentru acele jocuri de genul: „Vine baba din salon și apasă pe buton: bip, bip!” Ar � o mamă perfectă, veselă și paranoică, așa cum trebuie să �e o mamă. Ce mi-aș putea dori mai mult? Problema e cu mine! Mi s-a spus că-s un tip revoltător de norocos şi că nici măcar nu-mi dau seama, că nu ştiu s-o apreciez. Probabil că mă trădează micile gesturi până şi-n public… Şi poate că cel care mi-a zis asta, nici nu mai ştiu cine, are dreptate. Sunt un tip norocos… chiar aşa? Ce sunt de fapt norocul şi neşansa, aceste forțe care mustesc în


16

natură gata de-a zdrobi prin jocul lor indiferent? Ce sunt ele în esența lor? Oare ce… ce…

Ceasul îmi zbârnâie de dimineață la ureche. Am întârziat deja! Mă îmbrac țopăind într-un picior spre lucrurile de care am nevoie, le adun pe toate și ies ca vântul! În plină stradă îmi dau seama c-am uitat principalul obiect al prezentării: jucăria! Mă întorc la fel de repede, însă în pragul ușii mă așteaptă ea, cu mâinile în șolduri:

– Victor, nu te mai duci nicăieri! Nici bine n-a început ziua și ai la activ două ghinioane precursoare: te-ai trezit târziu și ți-ai uitat jucăria! Ca să nu mai spun că te-ai întors din drum, însemnând alte nenorociri viitoare!

– Luciana, fă-mi loc să trec. Să-ți zic de două ori? Nu mă privi așa! Mă descurc eu, n-am cinci ani. Înțelege-mă, hai că deja-i târziu! Și nu mă mai privi așa, că tot ziceai tu de energii negative!

Știe că n-are cum să mă înduplece, așa că-mi aduce chiar ea trifoiul, iar insistența îi regresează într-un simplu ton rugător:

– Te rog să ai grijă!– Te sărut, pa paaaaaaa! Alerg mai ceva ca un atlet dopat,

când observ niște ochi sticloși într-un tu�ș. Nu știu cum se face că atunci când o pisică amenință să-ți taie calea e întotdeauna neagră.

– Să nu-ndrăznești! Câți! Câți, am

[...] Simt un șir de trei zgârieturi pe obrazul drept, iar la cinci metri în faţa mea, de abia înfiptă și bălăngănindu-se, o furcă. [...]

spus!Mă apropii ușor, apoi alerg pentru

a scăpa din încurcătură, însă tocmai acest lucru o sperie și-mi taie calea în ultima fracțiune de secundă! Mâță nebună, mânca-te-ar câinii să te mănânce! În plus, am trecut și pe sub o scară! Ba mai mult, cerul tușește un val surd de anxietate gazoasă, iar oamenii constată îngroziți:

– Criza de Ghinion!Am adunat atâta nenoroc, încât aș

putea � călcat de-un elefant într-o toaletă publică! Mă împiedic prostește la orice pas în drum spre un taxi. Mă opresc agasat, curios până unde merge agresiunea asta impersonală:

– Hai, Universule, complotează și acum împotriva mea, când stau țeapăn!

Un vâjâit și un instinct genial de ascuțit, cât să feresc capul cu doi centimetri. Simt un șir de trei zgârieturi pe obrazul drept, iar la cinci metri în fața mea, de abia în�ptă și bălăngănindu-se, o furcă. O furcă? De unde naiba mi-a șuierat pe lângă ureche o furcă?! E nedrept! Nu știu cum am ajuns lângă ea, dar mă arunc în ceea ce consider un loc mai sigur, într-o mașină, un taxi mai exact, și îi spun șoferului destinația:

– Clover Company!Mă privește lung.– Hai, arde benzina, nu-i timp de

stat! Bietul bărbat are dreptul să își ia

liber și să �e îngrijorat de Criza de Ghinion, iar eu îl zoresc spre locuri


17

îndepărtate, aproape fără nici un scop nici măcar în planul intereselor mele personale. Nu știu ce fac, m-am cam panicat! Să mă adun! Și aș face-o dacă tremurândul șofer n-ar intra în toate gropile posibile.

– Omule, e în �rea bărbatului să aprecieze cavitățile, dar ce-ai zice să mai și eviți câte una din când în când?

– Lasă-mă, nebunule! E Criză de Ghinion!

Încearcă eroic să păstreze automobilul pe o singură direcție, însă de nicăieri zboară în mijlocul străzii o cutie de carton, care la impactul cu asfaltul pulverizează in jur o mulțime de piuneze. Pană instantanee și deraiere într-un stâlp! Strâng din dinți și, așa rănit cum sunt, deschid ușa, șchiopătez turmentat de impact și calc pe-un câine adormit. E o întreagă haită de entități canine ce n-au avut la rându-le o zi prea bună! Mârâie și mușcă în gol încercând să mă prindă, mă doboară, însă mă ridic și escaladez un copac, putrezit probabil, căci se prăbușește cu tot cu mine, supu-nându-mă încă unei sesiuni de mușcături! Alerg și sfârșesc țintuit de zidul unei clădiri pe acoperișul căreia se leagănă în dreptul meu un bloc uriaș de piatră! Jucăria noro-coasă îmi cade din buzunar, dezasamblându-se! Ezit! Să-ncerc să mă feresc sau să-mi schimb norocul? Câinii trag de mine în continuare, blocul de piatră se prăbușește, pipăiesc pământul după bucățile jucăriei, o asamblez și… Șansa e de

[...] Jucăria norocoasă îmi cade din buzunar, dezasamblându-se! Ezit! Să-ncerc să mă feresc sau să-mi schimb norocul? [...]

partea mea! Bolovanul a căzut la câțiva centimetri depărtare și a speriat javrele!

Mă ridic aproape dezbrăcat și plin de sânge, șchiopătez într-un singur pantof! Cerul își condensează o înnourare zonală mai intensă ce mă urmărește pretutindeni! Un fulger îmi explodează în cale! Su�ul său mă aruncă la pământ, iar oamenii mă privesc speriați:

– Ce e cu el? De unde are atâta ghinion?

– Stați departe de el! Cred că are-un nenoroc de vreo șapte grade!

Alt fulger se descarcă la fel de aproape și mă înconjoară cu un incendiu ce cuprinde totodată cuștile unei caravane de circ! Flăcările, leii și tigrii mârâie și mocnesc la unison, dar întrezăresc prin perdeaua de fum negru a în�orătorului decor un puf sferic, contrastant de fragil și dătător de speranță. E acea chestie albă cunoscută sub denumirea populară de noroc! Dacă îl prind înainte să atingă pământul și-l pun în sân îmi va � cu siguranță mai bine! Alerg prin foc cu �oroasele feline în spate, mă feresc de ele aruncându-mă la pământ, îmi continui sprintul cu tălpile înroșite, fac un salt spre puf executând în zbor o tumbă disperată, deschid pumnul și constat că mi-a scăpat printre degete! Nu mă dau bătut, dar izbucnesc niște cutremure ce-mi crapă pământul în fața pașilor, iar toate relele se strâng tot mai mult în jurul meu, pe când


18

norocul mai are puțin și atinge pământul, zvâcnindu-și ultime zboruri deasupra �ăcărilor! Alerg, sar pe capete turbate de lei, plonjez spre puf în ultima clipă și-l arunc în sân fără să știu dacă l-am prins cu adevărat! Stau pur și simplu întins, extenuat, resem-nat și indiferent. Cerul se înseninează, �arele se calmează, tolănindu-se amorțite de lene și lumea își recapătă cursul normal. Cei din jur fac un pas înapoi când trec prin dreptul lor.

Ajung acasă, intru la duș, apoi mă așez în fața televizorului, jurându-mi că nu mai ies din casă timp de câteva luni. Ea pare foarte concentrată asupra știrilor și-mi pasează popcornul absentă, după care conștientizează că-s bandajat și plin de vânătăi. O mint că a mers totul perfect, întrucât mă sufocă deja cu agasanta-i îngrijorare. Întreb mai mult pentru a schimba subiectul:

– De ce e prezentatoarea atât de morocănoasă?

– Ascultă!

„În condițiile Crizelor de Ghinion cu care ne confruntăm în această perioadă, ziua de marți 13 promite o adevărată catastrofă! Facem apel la autocontrolul vostru și vă rugăm să nu intrați în panică. Estimăm că agresi-vitatea calamității va depăși gradul 10 pe scara Moira, așadar declarăm cod roșu și vă avertizăm să rămâneți în case sau chiar buncăre, marcați �ecare

[...] Spre seară tăiem hârtii în formă de trifoi cu patru foi, le pictăm în verde și le împrăștiem prin toată casa. [...]

loc cu potcoave și trifoi cu patru foi…”– Marți 13 e poimâine, nu?– Da. Vom merge mâine să ne

aprovizionăm cu toate însemnele epiatoare.

Încă de dimineață pornim spre magazinele de talismane, dar acestea sunt devastate de o mulțime supusă panicii, violenței și haosului, de aceea ne îndreptăm atenția spre simboluri ale norocului mai puțin cunoscute. Adunăm împreună cu niște copii ce tratează totul ca pe un joc acele pufuri albe. Spre seară tăiem hârtii în formă de trifoi cu patru foi, le pictăm în verde și le împrăștiem prin toată casa. Adormim îmbrățișați, sperând că totul va � bine.

Ziua cea grea a venit, deși deocamdată e însorită și binevoitoare. Străzile sunt pustii și este, într-adevăr, ceva în atmosferă, un sentiment de anxietate absolută, existentă prin sine într-un plan obiectiv și autonom. Un vânt enigmatic șuieră subtil și dan-sează prelung cu un covor zburător de frunze.

– Iubito, cred că începe!– Pleacă de lângă fereastră!În po�da avertizării, îmi înțelege

curiozitatea, lăsându-se la rându-i tentată, astfel încât ajungem să privim unul în brațele celuilalt spre lumea pregătită de convulsii apocaliptice. Cerul se retrage în sine și-și explo-dează un strănut gros de întuneric, iar televizorul bâzâie ultimele avertizări


19

înainte de răgușitu-i scurtcircuit:

„Aparatele noastre indică în acest moment o criză de 13 grade, așadar nu ieșiți sub nicio formă din casele pe care vi le-ați securizat prin însemne apotropaice și…”

O armată de uragane mătură totul în calea lor și se îndreaptă spre noi, dar oamenii aruncă de la ferestre nenumărate talismane, stârnind un val de noroc ce le risipește! Se aud aplauze și coruri de încurajări! E rândul cutremurelor și valurilor uriașe să atace și mai violent, însă răspundem prin lansarea unor arti�cii în formă de potcoavă și le îmblânzim și pe acestea! Ce mai urmează?

– Se pare că oamenii și-au făcut temele!

În continuare neșansa face ca un grup de asteroizi să nu-și � găsit altă traiectorie printr-un spațiu consi-derat de unii in�nit, ca Universul, decât spre planeta noastră! Rocile stelare își împrăștie focul și craterele, compensând parcă neutralizarea amenințărilor dintâi! Smulg o groază de pufuri și le dau drumul pe geam.

Datorită mie asteroizii lovesc tot orașul, cu excepția cartierului nostru, păzit, pare-se, de plutirea �egmatică a norocilor împrăștiați. Cerul se cangrenează și mai violent, ampli�când ca într-un coșmar

[...] răspundem prin lansarea unor artificii în formă de potcoavă și le îmblânzim și pe acestea! Ce mai urmează? [...]

agresivitatea impersonalelor forțe! Erupția vulcanilor, topirea ghețarilor, devierea lunii de pe axa sa, alune-cările de teren și apariții inexpli-cabile de țânțari veninoși, păianjeni, miriapode și șerpi îngenunchează întreaga umanitate! Ne îngrămădim într-un colț, aproape as�xiați de fumul omniprezentului foc, în timp ce în ușă ni se izbește cu turbare ceva! Simt din nou cât de nedrept e coșma-rul prin care trecem! Ghinionul nu poate � un fenomen ce capătă materialitate! Nu pot dovedi acest lucru, dar îl simt cu toată �ința, așa că-i spun și ei:

– Ascultă-mă! Ai încredere în mine! Ceea ce se întâmplă nu-i adevărat! Ghinionul nu există!

Mă privește dincolo de hotarul traumatizării al unor ochi superbi.

– Repetă după mine: Nu există ghinion!

– Nu există ghinion…– Nu există pisici negre răuvoi-

toare!– Nu există pisici negre

răuvoitoare…– Nu există potcoave salvatoare!– Nu există potcoave salvatoare…Șirul de uragane spulberă fără

menajamente lumea, dar în dreptul casei noastre se despică și ne ocolește.

– Ai văzut?– Da! Te cred! Ai dreptate! Criza de Ghinion s-a sfârșit! Cel

puțin pentru noi…


20

ProzaIQAlex MARINESCU

Orașul era luminat de o superbă lună plină. Parcă înotând în ceața deasă care acoperea solul ca o pătură, am trecut printr-o poartă de tranda�ri, tunsă cu grijă, �ancată de două statui înnegrite de ploi. În urma noastră, grilajul din �er forjat se balansa scârțâind. Sprijinită de zid era o altă femeie, care m-a făcut să înțeleg că trebuia să aștept. Am privit cu precauție după colț, pe străduța îngustă. O scară metalică ruginită și două umbre stăteau în calea razelor lunii. Pe un perete era un desen stacojiu, lipsit de sens, vechi și pe jumătate șters.

O siluetă feminină se contura în lumină, lângă perete, părând leșinată. Era machiată strident, cu buzele și părul mov închis, asortate cu rochia din satin mov cu bretele. Era susținută de o umbră. Lumina cădea numai pe fată, punându-i în evidență sânii, gâtul și obrazul alb; umbra de lângă ea ridică privirea, și se văzu că avea fața ascunsă în fular; doi ochi cu irisuri galbene scăpărau în timp ce privirea lor se �xa într-un punct din capătul străzii. Am privit înapoi, dar nu am văzut nimic. Apoi silueta bărbatului privi o clipă la fata din brațele sale, mai precis la un tatuaj de pe umărul ei, format din triunghiuri și linii șerpuite. Fata fu trântită la pământ. O mână acoperită de o mănușă de piele fără degete ieși din umbră ținând un pistol cu două țevi. ținti spre capătul străzii și trase.

Am așteptat câteva minute bune, timp în care silueta vampirului încremenise cu mâna pe pistol, ascultând vântul. Apoi, când el dispăru spre luna plină, urmărind pe cineva nevăzut, Corbul și cu mine ne-am furișat înspre casă. Pe bulevardul pavat cu pietre cubice, tramvaiul se oprise mai încolo și nu avea să plece curând. Era vopsit negru, și din interior se vedeau draperiile și lumina slabă a becurilor. La miezul nopții urma să plece spre teritoriul clanului Dragonilor. Un grup de tineri cu cape negre, jobenuri înalte

[...] În centrul sălii se întindea o masă lungă flancată cu jilţuri înalte din același lemn întunecat, tapisate cu negru, roșu aprins sau purpuriu. [...]

Noaptea din mijlocul zileiși mănuși albe ne-a salutat la urcare, înclinând capetele cu un zâmbet discret.

Drumul a durat mai mult decât mă așteptam, coborând câteva niveluri și cotind prin păienjenișul tunelurilor în care nu se doarme niciodată. Am coborât direct în coridorul care ducea în Peștera lui Lilith, o sală mare ai cărei pereți erau încărcați cu lambriuri negre din abanos, cu draperii grele de catifea vișinie și cu oglinzi mari. Candelabre negre și masive din �er, pline cu torțe, atârnau de-a lungul tavanului în ogive. În centrul sălii se întindea o masă lungă �ancată cu jilțuri înalte din același lemn întunecat, tapisate cu negru, roșu aprins sau purpuriu. Îmbrăcați în tunici de catifea neagră, pe tronurile din capul mesei stăteau Dragonul, Șarpele și Scorpionul, ținând între degete cupe de obsidian cu picior lung, pline cu Elixir. În lumina jucăușă a torțelor, fețele albe luceau ca marmura. Corbul se alătură lor pe al patrulea tron, în timp ce așteptam să �u invitat să stau pe un jilț. Invitația o făcu Dragonul, ridicându-și doar puțin degetul cu inelul și arătându-mi locul. Al cincilea tron rămase neocupat.

O femeie într-o rochie neagră de sacri�ciu era întinsă pe masă, zâmbind în extaz, și Șarpele o mângâia pe glezne, așteptând ca din încheietura mâinii ei stângi Elixirul să-i umple cupa. Am privit la �ridele cu statui din ziduri, reprezentări din obsidian ale Celor Vechi: Tiamat, mama dragonilor, Lilith, mama șerpilor, Akasha, mama scorpionilor, Kama, mama liliecilor, și Morrighan, mama corbilor. Pe lângă zeițele din Noaptea Dinaintea Lunii, se înșirau de jur-împrejurul sălii toți regii-zei antediluvieni, sumero babilonieni și egipteni. Din oglinzile de pe pereții laterali au început să sosească vampirii celor cinci clanuri, lăsându-și în cuierele din �er în formă de copaci paltoanele și tunicile negre.

Festinul a durat cât două nopți din


21

Lumea de Veghe, timp în care am secat cinci fete. Șarpele a fost primul ales să intre în visele uneia dintre muritoare, cea întinsă pe masă, drept dovadă excitația ei semiconștientă. Cu câteva șoapte și câteva mângâieri în zonele erogene, seducția a fost gata. Șarpele învăluie trupul victimei cu mișcări unduitoare, se încolăcește pe ea și îi transmite �ori reci, orgasm și amețeală, până când se trezește din visul ei direct în Peșteră. Dacă mintea ei are tendința de se trezi în Lumea de Veghe sau intră în panică, Șarpele îi șoptește descântecele lui pline de respirații senzuale, care o liniștesc și o stabilizează. Scorpionul preferă durerea, și creează vise în care victima neștiutoare își zdrobește oasele căzând peste stânci sau trupul ei este înțepat de coada înveninată a corpului lui oniric, simțind în același timp o durere ascuțită și plăcerea unei călătorii cu vibrații înalte ca de adrenalină. Victima Scorpionului apăru în Peștera lui Lilith gata străpunsă, cu canalele deschise și �uxul Elixirului curgându-i din trup. Aproape în același moment, în capătul opus al sălii apăru Dragonul în spatele victimei lui, care începu să alerge cu urlete gâtuite și se prăbuși pe la mijlocul drumului către ieșire, paralizată de o frică intensă. Vampirii dragoni se năpustiră spre ea ca niște umbre, destrămându-se în graba de a-i străpunge cât mai repede pielea, pentru a păstra proaspăt �uxul. Dragonul de cele mai multe ori induce coșmaruri pentru a se hrăni cu frica, și cei din clanul lui împărtășesc din groaza victimei cu râsete demente.

Victima Corbului apăru plângând amar, ghemuită într-un colț, căci își visase familia murind într-un incendiu. Corbul coborî de pe tron cu un aer demn, și îi întinse mâna. Fata ridică privirea și o întâlni pe a lui; pe chipul lui se citea încredere și alinare, și ea se ridică și îl strânse în brațe plângând, momentul abia așteptat. Ultima ofrandă, plutind cu fața în jos, fu aruncată dintr-o oglindă prin fața statuii de obsidian a mamei Lilith, cu rochia sfâșiată astfel încât să i se vadă

[...] Din oglinzile de pe pereţii laterali au început să sosească vampirii celor cinci clanuri, lăsându-și în cuierele din fier în formă de copaci paltoanele și tunicile negre. [...]

pieptul, și căzu în brațele unui grup de inițiați, printre care mă a�am și eu. Respirația îi fusese oprită și sângele spectral stătea să-i sară din piept, așa că m-am repezit să o mușc de sânul stâng, orbit de sete și de plăcerea de a-i simți corpul eteric în convulsii. Toată lumea avea privirea aprinsă de plăcere și de energia care dădea pe dinafară, și aure roșii de la frica și durerea proaspăt asimilate.

„Nu se compară nimic cu asta, mai ales că nu se termină repede ca sângele din Lumea de Veghe”, observă unul din grupul nostru. Într-adevăr, agonia unui su�et stors de prana poate dura multe ore, timp în care noi trecem �ecare printr-un paradis al cunoașterii, asimilând gânduri, emoții, amintiri, senzații ale trupului �zic, nopți de pasiune cu iubiți sau iubite și valuri de durere, de panică și de sufocare, în timp ce conexiunile atașate la corpurile noastre onirice ne inundă cu Elixir. Corbul, sponsorul și mentorul meu direct, începu să ne povestească detalii noi referitoare la legendele clanurilor:

„Știți de ce se numește sala în care ne a�ăm Peștera lui Lilith? Iată de ce: cândva exista o oglindă în formă de sicriu, aici în Lumea de Vis, și acea oglindă fusese atârnată în Pandemonium de însuși Cain, care o dăruise Nehemei, �ica lui Lilith cu care se împerechease. Când în Lumea de Veghe corespondentul ei, o mică oglindă de birou, a fost scoasă din casa bântuită în care stătea de două secole, acea succubă a ieșit și ea cu oglinda, care s-a spart în mijlocul unei străzi. De atunci, orice oglindă e poarta către lumea Nehemei și către peștera unde s-a dus Lilith când a părăsit pe veci pe Adam și grădina lui din Eridos. Aceea este peștera unde s-a împerecheat cu toți ceilalți incubi, amanții ei, și din aceste uniuni s-au născut milioane de spirite prădătoare, care, dacă vor să viziteze Lumea de Veghe, intră în cea mai apropiată oglindă de aici, și acolo se întrupează și se fac vampiri. De aceea se spune că Lilith își face casă în orice oglindă, și că oglinzile sunt porțile către peștera ei.”

La urmă am ieșit împreună cu


22

Dragonul și cu Corbul în cimitirul din spatele sălilor de ceremonie, la o plimbare. Deși bolțile peșterilor se pierdeau în întuneric, undeva sus, cimitirul era luminat cu un spectru moale, argintiu. Și aici, ceața se învolbura în jurul gleznelor noastre. În timp ce intram pe o alee secundară, am zărit un copil mic, gol și dolofan, care se târa la orizontală, agățându-se de micile garduri dintre morminte. Era prima oară când vedeam un moroi. M-am apropiat, excesiv de încrezător, ca să mă uit mai bine, dar imediat copilul a întors spre mine un chip furios. Părul îi era blond și cârlionțat ca de îngeraș din picturile italiene, însă ochii și gura îi erau injectate cu un roșu aprins, fața și trupul erau albe și um�ate, iar colții îi erau atât de lungi încât îi răneau gingiile. M-am dat înapoi cu groază și repulsie. „O să te obișnuiești cu ei”, îmi spuse Corbul. „La copiii morți instinctul dictează, deci copilul-vampir își pierde complet umanitatea și devine cea mai oribilă bestie. Setea și furia lor sunt nepotolite și nu suferă așteptare. Cu atât mai mult cu cât noi nu le dăm nici o picătură de Elixir, ca să nu devină mai puternici și să ne dea bătăi de cap.”

„Ce-ar putea să ne facă creaturile astea mici?” am întrebat cu un amestec de dispreț și negare, încercând să-mi atenuez frica ce mi se cuibărea încet în piept, de o natură cu totul diferită de cea din timpul hrănirii, pentru că era a mea. Corbul nu răspunse.

Am înaintat prin cimitir, printre două cripte mari, și s-a făcut din ce în ce mai întuneric. „Ah, nu din nou!”, mi-am spus. Luna nu se mai vedea, doar privirile câtorva moroi, ca niște perechi de scântei roșii. Corbul și Dragonul, care ar � trebuit să �e în spatele meu, dispăruseră, și abia dacă mai vedeam pe unde merg. Curând m-am trezit în beznă, fără să mai simt nici o formă de gard sau piatră funerară ridicată în apropierea mea. Doar o suprafață goală și pustie în neant, și ochii moroilor se stinseseră. Încă doi, trei pași... îmi păru că am căzut într-o groapă... dar căderea nu se mai oprește.

[...] Curând m-am trezit în beznă, fără să mai simt nici o formă de gard sau piatră funerară ridicată în apropierea mea. Doar o suprafaţă goală și pustie în neant, și ochii moroilor se stinseseră. Încă doi, trei pași... [...]

M-am trezit năucit, cu amintirea visului foarte vie și în același timp foarte confuză. Am scris repede în jurnal, și pe măsură ce scriam, detaliile au revenit rând pe rând. Tramvaiul de la miezul nopții, coborârea în sanctuarul clanurilor, torțele, lumina slabă, Elixirul roșu curgând, fețele albe, hainele negre, oglinzile, scena oribilă și depravată a consumului de sânge spectral, cimitirul. Lumina este orbitoare, față de întunericul profund pe care somnul mi-l așezase peste pleoape. M-am ridicat și m-am întins pisicește, cu fundul în sus, privind prin balcon la zăpada care strălucește în lumina soarelui cu dinți. Uimitor vis, îmi spun, n-am mai visat ceva așa de complex de când am fost la modulul de specializare, sau poate nu-mi aminteam eu atât de multe. Am progresat mult de când țin jurnalul. Trebuie să �u un model, mă gândesc, dacă predau despre asta trebuie să și practic intens, ca să știu ce să răspund când cineva care a reușit mai multe ca mine vrea să a�e detalii practice.

Mă uit la ceas, la naiba, am întârziat iar, trebuie să fac ceva cu punctualitatea asta. Mă spăl pe dinți, privindu-mă în oglindă. Cearcănele au evoluat, pare că îmi apare un al doilea rând de cearcăne, de data asta mai jos pe obraz. Respir cam greu, ar trebui să iau din energia cuiva, ca în vis! Mă încearcă un zâmbet ironic la absurdul ideii, cravata e legată (mă cam strânge nodul), o arunc pe raul din fața oglinzii, iau cheile și sunt gata de plecare.

Pe drumul spre cabinet mă tot gândeam că de câteva luni visele astea cu vampirii spectrali din Lumea de Vis, împărțiți în clanuri, nu mai încetează. Parcă trăiesc două vieți paralele, și de câte ori vreau să mă trezesc, să mă întorc, e su�cient să trec prin oglinzile din Peștera lui Lilith. Dar uneori se întâmplă chestia asta, intru în cimitirul subteran, se face întuneric și cad în gol. Și mă trezesc, deși aș � preferat ca visul să continue. Cred că e din cauza fricii de moroi. Chiar dacă nu fac decât să se târască printre morminte și să se uite urât,


23

de �ecare dată mi se face frică.La cabinet, Allan mă salută, dând din

cap plictisit. Îmi puse pe birou un teanc de cereri de înscriere la cursuri. Noile metode de visare lucidă atrag tot mai mulți oameni spre Institutul Oniric. În timp ce semnam, Allan trecu prin fața mea citind noul manual, Cum să ne întâlnim în vise.

„Știi,” spuse el, „mă gândesc că toată prostia asta o să-i îngroape pe toți într-o mare de amintiri false.” Allan a fost dintotdeauna sceptic cu privire la utilitatea visării lucide. „Metoda Wild a inducerii viselor lucide în stare de veghe, de exemplu. Mi se pare cel mai periculos și nebunesc lucru, pentru că poți încurca amintirile reale cu cele visate. Știi bine că au fost cazuri de schizofrenie din cauza asta!”

„Allan, totul ține de câtă încredere are pacientul în el. Cei care vor să a�e răspunsuri din trecutul lor uitat sau să trăiască lucruri uimitoare vor plăti orice preț este nevoie. Și pentru asta avem modulul de pregătire și manualul despre riscurile �ecărei metode. În plus, metoda asta îți permite să ai un vis lucid în orice moment alegi. Ca să nu mai spunem că produce tipul cel mai viu de vis lucid, pentru că nu mai există nici un gol în conștiință.”

„Mie îmi sună a somnambulism voluntar”, mormăi Allan.

„Se poate, dar somnambulii nu își aintesc nimic, asta e diferența.”

„Tehnica minții treze și a corpului adormit, primul pas spre ieșirea din corp. E vreo diferență între a ieși din corp conștient și a visa în felul ăsta?”

„Ei bine, asta am tot încercat eu să a�u în ultimele luni. Până acum nu am reușit să deschid ochii în momentul în care corpul adoarme, mi-e teamă că se vor deschide ochii pe bune și mă voi trezi cu o paralizie hipnagogică de toată frumusețea. Am pățit de două ori, nu știu cum să trec de asta.”

[...] De câte ori nevastă-mea se trezește ca să hrănească copilul, eu pot să mă apuc de tehnică... [...]

„Howard, prostule, de ce trebuie să deschizi niște ochi dacă visezi? Tu îți închipui că mai ai ochi? Chiar tu le-ai spus ieri studenților, în visul lucid vei vedea prin toate particulele corpului oniric, în toate direcțiile. Ochii devin inutili.”

„Mă întreb cum făceau budiștii în Yoga Visării. Cale către iluminare, chipurile, dar cum treci de vălul negru din fața privirii?”

„Relaxează-te, How, ăsta e primul pas. Apoi, cum vrei tu să intri în faza hipnagogică dacă te sperii de �ecare dată pentru că auzi voci? E bine că auzi voci, înseamnă că intri pe frecvența visului, chiar tu ai predat asta. Demagog pervers! Nu te merită Institutul!”

„Știi ce, Allan? Să mi-o pupi! Fără mine tu nu lucrai aici, și fără mine manualele cele noi nu vedeau lumina zilei! Scuză-mi jocul de cuvinte!”

Allan zâmbi cu substrat. ”Auzi, am o întrebare. Când ar trebui să mă trezesc, ipotetic vorbind, după patru sau cinci ore, ca să știu și eu când pun alarma...”

„Dacă ai un somn profund, e bine să te trezești cu două-trei ore mai devreme decât normal, adică față de ceasul tău biologic. Dacă ai un somn mai puțin profund, poți să îți induci Wild când te trezești în mod natural în timpul nopții.”

„Bun. Deci de câte ori nevastă-mea se trezește ca să hrănească clanul, eu pot să...”

„Ce-ai spus?”, m-am repezit eu. „Repetă, te rog. Cred că nu eram atent...”

”De câte ori nevastă-mea se trezește ca să hrănească copilul, eu pot să mă apuc de tehnică...”

„Ești sigur că nu ai spus altceva?”„Sunt sigur, ți-am repetat cuvintele

exact. Howard, ești palid. E totul ok?”„Da, n-am nimic. Mi s-a părut că ai

spus altceva.” Allan dădu din umeri. Totuși aș putea să jur că am văzut o sclipire ciudată în ochii lui. Ca să ies din starea aceea, am adăugat: „Ocazional, poți să încerci asta și


24

când ești obosit și vrei să tragi un pui de somn la prânz, înainte de a veni la cabinet... of, semnăturile astea mă scot din minți. De ce e nevoie și de semnătura mea?” Auzind soneria de început de curs, scurtez discuția: „Nu-mi răspunde, era o întrebare retorică.”

Am�teatrul era plin ochi, și iar am avut senzația de lehamite gândindu-mă cât timp pierd până se face cât de cât liniște și pot începe să expun coerent. Începui cu o frază care să atragă atenția fără să sune ca și cum ar � greu de urmărit:

„Gândiți-vă la modul în care dormiți în �ecare noapte. Vom repeta acest proces cu o mică diferență: pe măsură ce corpul vostru adoarme, mintea vă stă trează. Poate suna ca un concept străin pentru voi, acum, dar stați liniștiți, pentru că este în totalitate posibil, și devine tot mai ușor prin practică.” A mers, toți studenții sunt ochi și urechi acum. „Pentru a începe, corpul vostru trebuie să �e relaxat și moale. Întindeți-vă pe spate sau în orice poziție vă este con-fortabil fără să vă mișcați. Goliți-vă mintea și priviți în întunericul din fața pleoapelor voastre închise.” O intuiție ciudată mă determină să fac o pauză scurtă. „Dacă apar gânduri, doar observați-le, nu interacționați cu ele, apoi lăsați-le să plece.”

O mână timidă se ridică în spatele sălii. Am fost obligat să-l pun pe individ să repete, acustica �ind foarte proastă. „Ce fac dacă nu reușesc să mă calmez? E adevărat că meditația pe muzică din aceea cu vibrații binaurale mă ajută?”

Ușurat că nu am primit o întrebare din afara câmpului meu de studiu, i-am răspuns zâmbind: „Este foarte adevărat. Te va ajuta de asemenea și respirația calmă și adâncă, ocazional însoțită de a ține aerul înăuntru între zece și treizeci de secunde după o inspirație lungă, în funcție de cât te țin plămânii. Nu trebuie să te forțezi, pentru că riști să devii din nou agitat. În ce privește muzica, e preferabil să o asculți la căști, la un nivel abia auzit, pentru a nu te trezi

brusc și pentru a stimula puterea de su-gestie a muzicii. În plus, dacă este binaurală ambele urechi primesc un semnal ușor diferit. Consultă manualul despre frecvențe pentru a a�a ce frecvență te va ajuta să intri în starea potrivită, anume relaxare plus luciditate în vis, eu nu-mi amintesc acum care este.”

Studentul s-a așezat cu o înclinare a capului, vădit mulțumit de răspuns, iar eu am continuat. „Mai departe... corpul �ind complet relaxat și nemișcat, conduceți-vă mintea spre stadiul jumătate-vis al hipna-gogiei, despre care am vorbit data trecută. Câteodată, vă veți trezi noaptea și veți � în acest stadiu pre-visare.”

„Cum recunoaștem că suntem în el? Înseamnă că suntem pur și simplu somnoroși, sau cum? Așa mă trezesc și eu câteodată și nu pot vorbi sau nu pot să-mi ridic mâna de pe pat”, spuse o femeie.

„Înseamnă că într-adevăr te a�i în acel stadiu. Nu ești doar somnoros, uneori nu te poți mișca, sau coordonarea între creier și mușchi este foarte întârziată. În starea hipnagogică (și doar v-am spus o dată, dar v-o repet), recazi foarte ușor în somn sau în visare, fără nici un efort. Prin urmare, când prindeți norul, plutiți pe el! Pentru că dacă încercați tehnica aceasta la rece, va trebui să vă relaxați atât �zic cât și mental cu cel puțin zece minute de meditație. Și unii dintre noi sunt mai buni la asta, alții însă găsesc foarte di�cil procesul” (gândindu-mă chiar la mine) „În orice caz, odată ce ați intrat în stadiul hipnagogic veți vedea probabil modele și culori care vă apar ca viziuni în întuneric. Gândurile vor începe să �e mai libere, asocierile mai puțin logice, dar nu vă lăsați atrași cu totul, pentru că mintea nu trebuie să adoarmă! Observați hipnagogia și mergeți și mai adânc, lăsând imaginile și ideile să vă hipnotizeze și să vă distragă atenția de la lumea exterioară. Acum, lumea interioară a visului începe să se dezvolte!”



25

[...] Întindeţi-vă pe spate sau în orice poziţie vă este confortabil fără să vă mișcaţi. Goliţi-vă mintea și priviţi în întunericul din faţa pleoapelor voastre închise. [...]

[...] Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, brodate de fecioare în plutire, născute din fumul subţire și trecute prin cetina de gene, [...]

(continuare de pe prima pagină)

De aici vin voci de clavecin, armonii lunare, ciudate note etc., universul întreg stând sub semnul muzicii (Văzduhul e o harpă până-n nervi…), iar un aport, deloc neglijabil, în alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneț sau: Bujorii albi din scoarța muntenească). Tot pe �lieră simbo-listă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul / de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei…; E verde frigul dincolo de tine...; planeții bat mioapele timpane…).

Antologia Astralia se deschide cu selecții din volumul Florile cornului tânăr, la începutul căruia Baladă munteană dă tonul nostalgic, aducând o undă de idilism în evocarea fetelor noastre cu fotă și ie, ca-n basme de frumoase, imagine emblematică, susținând paseismul poeziei: a fost demult / demult / sera�c de demult. Instantanee marcante pentru o epocă de su�et a poetului, icoane ale trecutului, al căror fundal e lumea rurală din Muntenia natală, se construiesc în basorelief: C-un snop de grâu în brațe cum privea / spre cerul plâns în ochii puri răsfrânt / era ca o nălucă din pământ / mișcată la un semn de teama mea.

Înclinat spre spectacular, eul artistului se manifestă pretutindeni,

prin gesturi ample, încărcate de solemnitate, așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă…, într-un decor alcătuit dintr-un inventar de obiecte mai ales din recuzita simbolistă, care sporesc impresia de livresc: candele de mirt, orga, harfa, ornicul, lampa de bronz, cupe, lyra lui Orfeu etc., ecourile mitice �ind, de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, brodate de fecioare în plutire, născute din fumul subțire și trecute prin cetina de gene, cu lumină promisă din lampadare împodobite cu evantaie și măști chinezești, sunt animate de iubiri, accentuate prin aport cultural – amintind, de pildă, de Eminescu sau de Bacovia: îmi tălmăceai (străfulgerat accent) / din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine…

Iubirea este, de altminteri, Steaua Polară a creației lui Horia Zilieru, care-i stimulează aplecarea spre fastuos și care, în corelație cu originea mitică a sentimentului, și cu apetența poetului pentru ceremonial, dar și prin referirile explicite la mitul lui Orfeu (un volum, cel din 1966, este intitulat Orfeu îndrăgostit), susține atributul or�c, pe care îl folosește adesea critica literară, referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă

Un sacerdot al poezieiHoria ZILIERU 80


26

[...] în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, [...]


27

ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți su�ă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omni-prezent, iar numeroasele titluri – de volume sau de poeme – stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu eros; Privirea pură a dragostei; Dragoste și deznădejde; Mirii paradisului; Dorința durerii îndrăgostite etc..

Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amin-tind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, în poem, între surâsul cu verzi ghețari și �acăra gurii, iar femeia poate apărea ca zeitate htoniană, care accede însă, prin atributele ei, la spațiul astral, de vreme ce Spicul din vis răsare ca un sân / hrănind în cer aceleași căi lactee / pe care ar în nopți c-un rug bătrân / într-un mormânt în formă de femeie.

Horia Zilieru, trăiește poezia ca imanență (Rânduitor de jertfă sunt, o, Mamă…), chiar dacă, apelează – în termenii lui Schlegel – frecvent la o lirică a măștilor și a rolurilor, �indcă totdeauna, în plan secund sau chiar în prim-plan, dar ascuns de mărcile morfosintactice ale celorlalte (verbe și pronume de persoanele a II-a și a III-a), se a�ă un eu liric atent la toate gesturile, convulsiile / combustiile, care contemplă spectacolul lumii cu

care interacționează, însă spiritul său actorial nu-i permite să rămână mult în această ipostază, împingându-l să devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O nu ucide acest �utur Doamnă / învins și orb lângă oglinda-ntoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă.

Între exaltare și hipnoză (hypno-tica rodire – imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi –, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și or�n, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de �aut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /…/ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt…

Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par

[ ...] Ceţurile, ninsorile gerul, de afară ori din sânge, fac, de asemenea, parte din fenomenele des amintite ale atmosferei din poezia lui Horia Zilieru, [...]


28

folosite adesea pentru eufonie, dar au, totodată, menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o �oră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor – vizuale, olfactive –, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul – simbol heraldic, emblemă a purității –, în stare să sfâșie destin sau: or�cul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori: Un circ de crini adastă în aortă etc.). Asemenea termeni apar adeseori în cascadă: Melancolind al sfeșnicelor rit / ne vom pudra (dansând) cu brume moi / în levantina molimă din noi / balene mor pe țărmul amorit ori: Într-o absidă urmele așteaptă / și roza sechestrată va să-și vândă / înariparea/ vergură osândă / cu lujere de ceară.

Poetul mărturisește că maestrul începuturilor sale e Tudor Arghezi (N-am vopseluri pânză cuie / rădăcină spic cățuie / lumânare frânghii chei / cârji compas gherghef schintei / ața ac și cucuvaie), însă poemele lui dezvăluie, totodată, prețuirea și pentru alți mari poeți, dintre care-i putem aminti pe George Bacovia (Agonizează crinii în cetate…), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma – în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, /Lege de-asemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii /

troienind în prag mătănii /…/ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare…), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu care, după cum se observă, are a�nități reale.

Pătrunzându-se continuu de farmecul vieții, pe care-l sporește asemenea acțiunii eului blagian asupra corolei de minuni a lumii, poetul pendulează între a privi ascetic – o asceză în sânul lumii (sânul e, de fapt, un laitmotiv aici) –, pe care o contemplă în agonica ei inconștiență, ale cărei semne pot � aerul pur și simplu (Se-ngreunează aeru-n otravă) ori spinii lumii treaptă în pierzare, și a se implica în remodelarea ei după chipul și asemănarea gândului său, �indcă fapta poetului e, după cum se știe, demiurgică.

Cețurile, ninsorile gerul, de afară ori din sânge, fac, de asemenea, parte din fenomenele des amintite ale atmosferei din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate � pusă, în egală măsură, pe seama roman-tismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste

[...] Pentru a începe, corpul vostru trebuie să fie relaxat și moale. Întindeţi-vă pe spate sau în orice poziţie vă este confortabil fără să vă mișcaţi. [...]


29

funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra �uturi și agave.

Fără a � – așa cum reiese din volum – un religios, în poemele lui Horia Zilieru, �orul sacru este latură aproape inalienabilă, manifestată explicit sau nu, dovadă �ind atât termenii care desemnează acest câmp semantic, larg răspândiți, cât și imaginile artistice care sugerează complicitatea transcendentului în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, �indcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte �ințe: Noian de clopote la vămi lumină / mă-ncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă învață / și cap rotit supun sub ghilotină.

Deși în poezia lui Horia Zilieru, apar și evidente note elegiace, simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă – de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila

durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale –, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, �indcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care-i acutizează aplecarea spre armonie, seninătate, făcându-l, �rește, să-și clameze ne-mulțumirea ori de câte ori distinge rezonanțe ce riscă să pericliteze echilibrul lumii pe care o iubește cu disperare.

O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este dimensiunea astrală, sugerată chiar prin titlul antologiei (care-l preia pe cel al volumului din 1976), repre-zentată prin ceasul stelar, auzul și văzul din nori migratori, salvele luminii, traseul aural etc. și care ampli�că solemnitatea poemelor.

Horia Zilieru este, așadar, un artist profund original, autorul unei opere vaste și valoroase, caracterizate printr-o vitalitate de excepție, grație căreia, deși a fost traversat de atâtea experimente literare, a rămas �del visului de a-și înnobila, continuu, prin creație, Astralia, universul căruia a învățat devreme să-i identi�ce și să-i slujească pe altarul poeziei coordonatele pornite din lumea sa natală și crescute apoi în orizontul su�etului mare al poetului.

Interviu

(continuare de pe prima pagină)

În anul 1978 a susținut bacalaureatul la Liceul de arte Nicolae Tonitza din București. În anul 1985 absolvent al Institutului de Arta Teatrală și Cinema-togra�că I. L. Caragiale, București, clasa prof. univ. dr. Dem Rădulescu. Între anii 1985-1988 este actor la teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. Din anul 1988 până în prezent este actor la Teatrul Național I. L. Caragiale din București.

Cărți publicate: Cine suntem - sau despre taina

identității personale și comunitare trăită și exprimată în și prin persoana autorului, publicată la editura Platytera din București, 2008

Omul frumos - Editura Dan Puric, București, 2009

Ne bucurăm că aveam ocazia nesperată să pătrundem în culisele Teatrului Na-țional, și vă mulțumim pentru onoarea de a vă putea intervieva.

Tiberiu Roșu: Octavian Paler, când a fost întrebat într-un interviu, ce reprezintă România pentru el, a răspuns: „România pentru mine reprezintă atât: am avut o mamă și un tată și asta mi-e de ajuns”. Ce reprezintă România pentru Dan Puric?

Dan Puric: Eu cred că reprezintă o stare de grație, în ciuda tuturor evidențelor negative și am să spun de ce: cred că pentru �ecare om care crede în Dumnezeu, țara lui este o stare de grație, este ca un botez. A te naște în România este un botez: fă-mă mamă cu noroc și arunca-mă în foc. Paradoxal și dureros botez, dar mântuitor. Este clar. Este evident că această țară are un


30

Interviu cu Dan Purictragism cumulat în timp, cutremurător, dar în același timp acest tragism nu ne-a făcut să �m pesimiști, nu ne-a făcut să dispărem în istorie. Mă refer la acest tragism cutremurător care cred că este de esență creștină, în sensul că în istoria omenirii și mai ales dacă ne gândim cu 400 de ani î.Hr., există un paralelism fantastic: Socrate, Lao Tzi, Confucius, Buddha, niște iluminați, niște oameni de mare valoare, însă nici unul nu te cutremură, numai Hristos te cutremură. Cutremurarea se produce numai la jertfa lui Hristos. Istoria neamului nostru te cutremură. Este o sumă de cruci�cări in�nită. Adunăm încontinuu cruci�cările, de asta am spus eu că intuiția lui Brâncuși a fost de a pune coloana jertfei fără de sfârșit. Ea nu este coloana fără de sfârșit, este coloana jertfei fără de sfârșit. Romburile acelea sunt pro�le de coșciug. Coșciug peste coșciug peste cosciug și ultimul coșciug este descoperit, adică capacul este descoperit, și se așteaptă noua jertfă. Ăștia suntem noi și atunci se leagă ceea ce am spus prima oară, că este o stare de privilegiu, paradoxal. Nu e simplu să trăiești în România. A trăi în România este echivalent, ce frumoasă expresie avea Hașdeu când zicea: românism, românismul e o tensiune, o febră, e precum cămașa lui Hristos, o pui pe tine și trăiești altfel atunci când îți asumi țara, deci pentru mine a � născut în România este o stare de grație.

T.R.: În drumul inițiatic al formării dumneavoastre, atât umane cât și intelectuale, ce repere morale ați avut?

D.P.: Nu știu dacă l-aș numi drum inițiatic, el a fost în zig-zag, cu rătăciri, cu tulburări, dar în acest drum totdeauna am avut o lumină care m-a izbăvit și mi-a dat direcție. Copilăria mi-am petrecut-o undeva la țară și mulțumesc lui Dumnezeu că acolo la țară percepi altfel realitatea. Te

[...] Este evident că această ţară are un tragism cumulat în timp, cutremurător, dar în același timp acest tragism nu ne-a făcut să fim pesimiști, nu ne-a făcut să dispărem în istorie. [...]

Tiberiu ROȘU

uiți la un �r de iarbă, oamenii sunt altfel, după cum spunea Mircea Eliade: Geniul s-a născut la țară. Știi de ce? Eu cred că are timp să mediteze, nu intră într-o metropolă nevrotică unde piere într-un activism zilnic și doar o boală îl oprește sau evident, moartea. La țară parcă mai ai timp să stai de vorbă cu un copac, se uită copacul la tine te uiți și tu la el, o capră, o pisică prin curte, o bunică, este un alt spațiu și am avut acest privilegiu. Greu mi-am găsit vocația de artist, mai bine zis actor, căci cea de artist o aveam întotdeauna sau poate de om care nu poate să doarmă liniștit, ca să o leg de versul acela popular: în grădină într-un pom toate păsările dorm, numai una n-are somn, cată să se facă om. Dacă o luăm așa monahal, starea de trezvie, de priveghere parcă am avut-o tot timpul, fără să folosim acum în mod excesiv cuvintele acestea, restul a venit de la sine. Dacă este așa să povestesc totul, ne înecăm anecdotic, dar ce mi se pare frumos de surprins este că, în anii de liceu făceam arte plastice, vroiam să mă fac pictor și eram un pictor bun, eram foarte talentat. Un prieten de-al tatălui meu i-a zis: Nu, că moare de foame. Apoi am vrut să dau la medicină dar mi-am dat seama că sistemul de corectare al tezelor era de tip stupid, mi-am dat seama că niciodată nu vor ieși medici buni. În primul rând un medic trebuie să aibă �er, exa-menele trebuiau să aibă un alt fel de a-i surprinde capacitățile. Și, deoarece imitam pe profesori în clasă, o fată mi-a zis să dau la teatru. Nici nu știam unde este I.A.T.C.-ul, credeam că este intreprindere de tractoare; îl imitam și pe Ceaușescu, imitam profesorii, imitam marii actori.

T.R.: Nu ați avut probleme cu securitatea din această cauză?

D.P.: Ba da, a venit un securist care a vrut să mă facă informator pe la 17 ani. În perioada liceului eu îl imitam pe Ceaușescu, făceam congrese, veneau și

profesorii, dădeam decorații de hârtie, și cred că de la asta mi s-a tras. Într-o zi a venit un tip tuns scurt, nu era prost și mi-a spus că tovarășul Nicolae Ceaușescu vrea să ia Basarabia înapoi, să luptăm, și dacă vreau să mă angajez în această luptă. Eu am fost foarte marcat de o expresie a tatălui meu, când a spus odată că: Nenorociții ăștia ne-au luat Basarabia. Atunci eram obligat moral la această acțiune. Văzându-mă atât de în�ăcărat, m-a pus să semnez o hârtie care era de fapt un angajament de participare. Mi s-a spus să nu spun nimic părinților și nici colegilor. Timpul a trecut și pentru mine s-a pus un mare semn de întrebare, de ce atâta mister pentru un lucru atât de frumos. Adevărul a fost dezlegat când, după vreo două - trei săptămâni a venit un alt individ la fel tuns scurt, dar de la distanță mai puțin deștept decât celălalt, care mi-a spus că în urma angajamentului luat trebuie să spun cine face politică în clasă și știu că în clipa aceea, în loc să mă sperii, am simțit o ușurare su�etească, cineva parcă îmi luase un văl de pe ochi. Și atunci am spus: Scrie-ți. Îi rețin și acum febrilitatea cu care a luat stiloul. Primul care face politică în clasă și pe care îl știu foarte bine este Dan Puric. S-a oprit ca trăznit și mi-a spus: Tu faci mișto de mine? Eu am spus: Este adevărat, de ce nu mă credeți? M-a privit cu doi ochi albaștri de milițian și mi-a zis: Știi că pot să te scot în fața careului? I-am spus: Puteți să mă scoateți în fața orișicui, asta este adevărul. S-a sculat nervos și luându-și geanta-diplomat, a plecat furios trântind ușa. Cred că acum este un om prosper de afaceri, iar �ul lui poate să �e student la Harvard. Fiul lui va � tot ca el, gena nu se schimbă, doar va � o genă inferioară cu studii superioare.

T.R.: Rămânând la acest episod legat de securitate, ați încercat să vă căutați dosarul la C.N.S.A.S ?



31

[...] Greu mi-am găsit vocaţia de artist, mai bine zis actor, căci cea de artist o aveam întotdeauna sau poate de om care nu poate să doarmă liniștit, ca să o leg de versul acela popular: în grădină într-un pom toate păsările dorm, numai una n-are somn, cată să se facă om. [...]

DramatIQValentina MANOLE

(continuare din numărul trecut)

GHICITOAREA (tare): Vă învăț cum să treceți grandița. (Telefonul fără �r, duc pe rând mâna la gură să spună celui din față.)

TATA: Planul mi se pare bun. Facem cum spune ghicitoarea.

(Se mișcă toți ca și cum ar merge pe furiș. Trei pași tiptil, apoi pauză, se uită în jur ca și cum s-ar furișa. Apoi din nou trei pași tiptil, etc. Fac un cerc pe scenă cu acești pași, până ajung din nou la locurile lor.)

ȚIGANUL: Acuma, dac-am trecut, hai s-o tulim de-aicea, până nu se prinde ăștia.

(Zgomot de mașină care pornește rapid și apoi ca de mașină de curse. Apoi zgomot de mașină care abia mai merge. Apoi, oprirea, dar lin. Sau, varianta a doua, să meargă tiptil, apoi să meargă mai repede, apoi iar tiptil, în cerc, de două ori.)

BUNICA: Ce e, de ce ai oprit? TATA: Nu mai pot, vreau să-mi

revin puțin. Am făcut un lucru ilegal.BUNICA: Lasă că-ți revii în

Austria, că dacă ne prind ăștia ne întorc din drum.

TATA: Mamă fără inimă ce ești. Doar pentru tine am făcut asta.

BUNICA: Dacă vrei să am inimă pornește mai repede. (afectată) Inima mea e în Austria.

TATA: Of, mamă.BUNICA: Ce-i, băiete? Sunt așa

[...] Ce te mănâncă băieţel?

Mă mănâncă pielea! [...]


32

Vacanță la Parismândră de tine! Am ce povesti la tot satul cum am trecut noi granița.

(Tata se scarpină pe gât și lovește locul cu palma, de parcă l-ar � pișcat o gâză. Acesta e semnalul pentru a începe să se scarpine toți în același ritm. Prima dată în cap, pauză, apoi la genunchi, pauză, apoi se scarpină toți, peste tot, repede-repede.)

MUTULICĂ: Mami, mă mănâncă! (sare în față, se scarpină tare, disperat)

TATA (fără să se uite în spate din cauză că trebuia să �e atent la drum, îngrijorat): Te mănâncă???

MAMA: Ce te mănâncă băiețel?MUTULICĂ: Mă mănâncă pielea!

Parcă merge un gândăcel pe sub haine!

FATA: Și eu am mai mulți gândăcei!

BUNICA: Ce gândăcei, că eu sunt plină de purici, de când au urcat ăștia mulți.

TATA: Pauza de scărpinat e în Austria. Gata, am intrat pe autostradă. Facem patru ore până acolo.

(Zgomot de mașină de curse. Apoi, încetinirea și oprirea cu bine.)

TATA: Austria! (coboară din mașină toți) E noapte. (Deodată încep să orbecăiască toți, cu ochii închiși și cu mâinile pipăind întinse în față)

MAMA: Ce ciudat e aici! Toți au obloanele trase de la ora șapte seara. Și nu e nimeni pe străzi. Parcă e o țară părăsită.

FATA: Mami, eu n-am văzut nici un câine, nici o pisică pe străzi.

MUTULICĂ: Bunicuțo, dar aici nu sunt oi, vaci, ceva pe câmpuri? Aici bunicile nu au găini?

BUNICA: Ăăăă, ce mă întrebi pe mine, întreabă-l pe taică-tu, el știe.

TATA (pedant, plin de sine): Aici nu sunt câini vagabonzi sau pisici vagaboande, iar celelalte animale sunt la ferme, de asta nu se văd. (Îi atinge fruntea lui Mutulică cu degetul arătător, plin de importanță. )

MUTULICĂ: Aaaa! Deci și oamenii sunt crescuți la ferme. Că nici ei nu se văd.

ȚIGANUL: Nu se văd, dar ce case frumoase are ăștia pe aici!

ȚIGANCA: Da, ce aș vrea și eu așa o casă!

TATA: Așteptați-mă în mașină, eu merg să vorbesc de cazare la hotelul acela.

(Iese din mașină și din scenă. Se întoarce repede.)

TATA (disperat): Nu deschide nimeni. Am bătut, nimic. Nu înțeleg nimic. Haideți și voi și încercăm peste tot.

(Ies toți din mașină și se împrăștie pe scenă. Ciocănesc toți în direcții diferite. Fac gestul de a ciocăni cu mâna și sunetul e scos prin lovirea scenei cu piciorul. Spune �ecare, �ecare în ritmul lui): Cioc cioc! Cioc cioc! Este cineva pe aici? Alo! Alo!

(Se întorc toți lângă mașină)ȚIGANCA: S-o culcat toți. Ăștia

adorm odată cu găinile. Și se închid în case de parcă e alarmă

[...] Bunicuţo, dar aici nu sunt oi, vaci, ceva pe câmpuri? Aici bunicile nu au găini? [...]


33

antiaeriană. MAMA: Ce ne facem? E târziu,

trebuie să dormim, să mâncăm, să ne spălăm! Ce ne facem?

TATA: Păi ce să ne facem, apă nu avem să ne spălăm, mâncare nu avem să mâncăm…

ȚIGANUL: Ne spălăm la Paris. Dar mâncare uite că avem. (aduce o sacoșă plină) Haideți, vă invit la o masă europeană. Uite, păduricea asta e aproape de noi, aducem vreascuri, facem foc…

MAMA: Păi ați spus că nu aveți mâncare la voi. Acum de unde aveți atâta?

ȚIGANUL: Păi cât ai halimentat mașina, ne-am halimentat și noi cu ceva de-ale gurii din împrejurimi.

ȚIGANCA (mândră): Am fost la shopping.

TATA: Trebuie să ducem înapoi ce ați furat. Am să le duc înapoi și am să spun că avem cu noi niște prieteni mai... cleptomani. Am să-i rog să ne ierte.

PREOTUL: Iartă-i Doamne.BUNICA: Dar cum să duci înapoi

mâncarea, că e tocmai în România. Ar trebui să trecem iar de grandiță și nu avem pațapoarte, ai uitat?

TATA: Ai dreptate, vedem ce facem la întoarcere. (Către țigani) Sunteți o pacoste! (către copii) Să nu mâncați nimic din ce este furat. (Aruncă sacoșa cu mâncare.)

ȚIGANUL (cu o sticlă de băutură în mână): Ei și ce! Ah, ce dragă-mi este viața, când alerg spre Frianța. Mă scuzați, eu mi-s tare sensibil. Și când

văd ce frumusețe e aici, în țările astea, îmi vine să cânt, să dansez…

(dans țigănesc, la care se pot angre-na treptat și cu mișcări stângace și bunica și preotul)

TATA: Haideți la culcare, că mâine plecăm repede. Copiii în mașină și restul pe aici, prin natură.

(Se culcă toți, pe unde pot. țiganii sforăie tare, își scutură capul în somn și îl ridică de jos în ritmul sforăitului. Sforăie pe toate vocile, se face un cor de sforăituri. La un moment dat, bunica se ridică, se uită în jur și pe furiș se apropie de sacoșa cu mâncare. În drum spre sacoșă dă din greșeală peste țigan,, acesta se ridică un pic prin somn și adoarme la loc, cu un gângurit nostim. Bunica ajunge la sacoșă și cotrobăie grăbită până găsește ceva bun. Îl ia în gură:)

BUNICA (mulțumită): Mnia, mnia.

(Pleacă tiptil înapoi. țiganul se trezește din somn și întoarce sticla cu gura în jos, vede că nu mai este nimic în ea și pleacă spre sacoșa cu mâncare. Începe să caute prin ea. Apare și tata, căruia i s-a făcut și lui foame. Îl vede pe țigan, se sperie de el.):

TATA: Dar ce cauți aici?ȚIGANUL (cu voce ca de bețiv):

Da… da ce cauți tu aici la sacoșa mea? Hoțule! Dă-mi sacoșa! E a mea!

(Trag amândoi de sacoșă, iar tind să se bată. Tata, văzând că riscă să �e descoperit, se uită la ceas și strigă:)

TATA: Haideți, treziți-vă! În două minute plecăm. Cine nu urcă la timp, foarte bine, rămâne aici, că și așa

[...] Atenţieeeee! Opresc mașina!!!!!!!!! [...]


34

mașina e aglomerată. (Se reped toți direct în sus, se

ciocnesc adormiți dar grăbiți. Învăl-mășeală maximă.)

TATA: Acum direct spre Paris, fără oprire!

Toți: Daaaaaaaaaa!(Pornește mașina, zgomot de

mașină de curse)TATA: Atențieeeee! Opresc

mașina!!!!!!!!!TATA: Bine-ați venit în Paris!BUNICA: Doamne, am ajuns la

Paris! (își aduce aminte) Dar domnul preot unde este?

TATA: Nu este preotul! Nu este preotul!

BUNICA: Ai uitat de slujitorul Domnului!

TATA: L-am uitat la ultimul popas, în Austria! Înapoi în mașinăăăăă!

(Toți se duc în mașină. Se aude zgomot de mașină.)

(Preotul apare, mergând pe lângă mașină.)

GHICITOAREA: Uite-l, uite-l, merge pe jos! Preotul!

(Preotul ridică mâinile spre cer.)PREOTUL (fuge după mașină):

Mare ești tu, Doamne! La grele încercări m-ai pus, dar milostiv mai ești tu, că din toate m-ai scos cu bine. Credeam că aici rămân, în Austria. Cât am alergat în urma mașinii, cum am mai strigat eu după voi, “Opriți, măi!” (tare, ca și cum ar striga la ei. Se oprește mașina, se ciocnesc toți)… �ii mei…

MAMA: Iartă-ne, părinte, nu mai facem… Haide în mașină. Să vezi ce frumos e Parisul!

TATA: Înapoi, la Paris! Acum știu drumul, ajungem imediat!

(Zgomot de motor.)TATA: Atenție că opreeeesc!TATA (dă din mâini ca și cum ar

conduce mașina: cu mâinile amândouă în față ca pe volan, trage de frână, dă din umeri etc): Iată Parisul! Ne întâlnim peste 3 ore, tot aici. Vizitați, uitați-vă pe aici. Bucurați-vă.

BUNICA: Dar ce ai, măi băiete? TATA: De la prea mult condus.(Se uită toți pe sus, se minunează,

sar în sus de bucurie.)ȚIGANCA: Aoleu, Turnul Babel!GHICITOAREA: Eifel (se citește

Efel), soro, se spune!(Toți se uită în sus, se uită în jur,

se minunează, ca și cum ar vedea lucruri minunate în Paris. Apoi se adună în jurul tatălui.)

TATA: V-a plăcut?MUTULICĂ: Mi-a plăcut cel

mai mult acolo la Louvru și la muzeul acela modern.

MAMA: La Pompidou, muzeul de artă modernă. Ați văzut, erau și opere ale lui Brâncuși acolo, la mare cinste.

FATA: Mie mi-a plăcut pe Montmartre, dealul acela cu biserica frumoasă unde veneau oameni din toate țările și de toate culorile și de unde se vedea tot Parisul.

TATA (cu ticurile lui de la condus

[...] Tată, dar nu ne-ai anunţat că oprești! [...]


35

mașina): Mie mi-a plăcut că peste tot vedeam oameni citind: în tramvai, în autobuz, chiar și mergând pe trotuar. Nu am mai văzut așa ceva nicăieri.

BUNICA (cu broboada trasă de pe o ureche): Mi-e mi-a plăcut la Moulin Rouge.

ȚIGANUL (supărat): Mie nu mi-a plăcut.

(Scoate mai multe portofele, le deschide teatral.)

ȚIGANCA: Așa e, nici mie nu mi-a plăcut. Francezii nu e proști. Au numai cardiuri aicea. Păi cum să facem și noi un ban cinstit și muncit în așa condiții?

MAMA: Mie mi-e dor de-acasă.FATA: Aici e frumos, dar nu e ca

la noi.GHICITOAREA: Cu păsăreasca

asta a lor, eu nu pot să ghicesc nimănui. Vreau și eu acasă…

TATA: Haideți acasă! Urcați în mașină!

(Toți se urcă în mașină, veseli.)TATA: Am plecat!BUNICA: Dar domnul părinte de

ce aleargă după mașină?(Tata oprește mașina.)FATA: Tată, dar nu ne-ai anunțat

că oprești!(Preotul apare gâfâind:)PREOTUL: Fiii mei, am greșit,

congresul era la Roma… S-a terminat ieri…

FATA DE ȚIGAN: Însemnă că Domnul a vrut să vezi și dumneata Parisul.

PREOTUL: Se vede treaba că tare-s încurcate drumurile Lui și eu prost mai sunt, că nu prea știu să le descâlcesc…

MAMA: Lasă părinte, nu � trist, că ne-ai ajutat să �m mai buni în călătoria noastră. Asta e mai important pentru Dumnezeu ca un congres.

TATA: Gata, am plecat! Cine nu urcă rămâne aici!

(Urcă preotul. Apoi un drum mai lung, în jurul scenei. Încep la un moment dat gropile și țiganul, care stă cu capul rezemat de șofer, trezit din somn de zdruncinături, strigă:)

ȚIGANUL: Haoleu, am ajuns la Rumania, că iarîș ne hurducăm!

GHICITOAREA: Gataaaaaaaaa! Am ajuns la Romania!

ȚIGANCA (cu vocea afectată de zdruncinături): Tărișoara meaaaa!

FATA: Uite, mama, ce frumos e la noi!

MAMA: Cel mai frumos, așa este!

TATA: Atențieeee! Opresc!FATA: Haide, tată, măcar acum

oprește și tu normal, că am numai vânătăi...

TATA: Da, fetița tatei, am toată grija.... Aaaaa....Fiți atenți că opresc!

(Mașina pare să se oprească cu bine, dar chiar la sfîrșit se oprește brusc și iar cad toți din mașină.)

ȚIGANUL: Ce bine e-n Romania! (și agită portofelul.)

(Tata îi ia portofelul și îl bagă în buzunar.)

[...] Haide, tată, măcar acum oprește și tu normal, că am numai vânătăi... [...]


36

GHICITOAREA: Hai să vă ghicesc ceva: ați fost la Paris!

ȚIGANUL: Hai da' nu ni prezinți odată? Că s-a terminat.

(Varianta în care piesa este prezentată la început de prezentatori:)

FATA DE ȚIGAN: Da' nu ai văzut că ne-o prezentat la început?

ȚIGANUL: A, înseamnă că s-o terminat. (spre public) S-a terminat.

TOȚI (dau din cap): Da, s-a terminat.

Ies toți în față și fac plecăciuni spre public.

FATA DE ȚIGAN: V-am prezentat piesa: „Vacanță la Paris” scrisă de Valentina Manole. Au interpretat: se prezintă, pe rând, interpretul �ecărui personaj, adică tata, mama, bunica, fata, băiatul („Mutulică”), țiganul, țiganca, fata de țigan, ghicitoarea, preotul.

CritIQFlavia TEOC

Nick Sava în căutarea lui Harap Alb*Orice joc este, înainte de orice o

parabolă morală, o ieșire în afara spaţiului închis în care alchimia regulilor permite desfășurarea indi-vidului ca �inţă fabulatorie. Teza lui Johan Huizinga, conform căreia elementul ludic prezent în toate faptele de cultură con�rmă neîncetat caracterul imprevizibil al existenţei noastre în lume, de�nește jocul drept unul dintre elementele spirituale ale vieţii. Emulaţia este inclusă în joc prin faptul că eroul trebuie să îndeplinească o sarcină neobișnuit de grea, care la prima vedere poate părea imposibilă. În această paradigmă se înscrie volumul În căutarea lui Harap-Alb (un joc) (Editura Atheneum Vancouver, Editura Pim, Iași), un volum de 612 pagini, semnat de Nick Sava. Autorul ne avertizează de altfel chiar de la început că vom porni într-un Fantasy Role Playing unde ne putem recunoaște, pe rând, în �ecare dintre eroii cărţii și, fără nicio ezitare, plonjează el însuși în magma propriei cărţi: Ce era și mai curios era faptul că, cine știe din ce motive începusem să mă recunosc pe mine însumi în acel Erou. Deși autorul scrisorii nu îl descrisese în niciun fel, tare îmi venea să cred că era un tip între două vârste, simpluţ și cu moacă de bleg, cu ochelari și cu părul puţin rărit deasupra frunţii, destul de plinuţ și nu foarte înalt (pag. 31).

În căutarea lui Harap-Alb se deschide cu o povestire în ramă în care autorul-eroul descoperă o carte

[...] Ce știm însă despre jocurile pe calculator? Știm că ele pot induce o stare de hipnoză, știm că imaginea de pe ecranul

monitorului împinge creierul într-o stare electrică... [...]


37

ale cărei pagini se scriu pe măsură ce le răsfoiești. Intriga poveștii se constru-iește în interiorul acestei cărţi înzestrate cu raţiune și inteligenţă proprie, care are puterea și imaginaţia de-a oferi nenumărate mesaje pentru toţi atâţia cititori. Atmosfera epică rămâne însă neschimbată atât în interiorul cât și în afara cărţii vrăjite. Timpul narativ se situează într-un plan al trecutului mitologic, cu puteri nebănuite asupra viitorului, personajele �ind angajate într-un joc cu miză reală: (Magul îi spune Eroului): Cred că totul a pornit de la Joc. Ceea ce scrii tu, în jocul tău, este povestea luptei eroice împotriva Dușmanului. Deși povestea ta avea alţi eroi, avea alţi monștri, se petrecea pe alt tărâm, totul re�ectă lupta care va avea loc aici. Dacă vei putea să scrii jocul așa cum trebuie să se întâmple, și să îl trăiești jucând, sau să-l joci trăind, adunând în jurul tău eroi și prieteni care să te ajute, poate că lumea va � salvată (pag. 43).

Ne a�ăm așadar în atmosfera unui

joc la sfârșitul căruia ar trebui să găsim

ceea ce autorul numește o stare de împlinire. Ce știm însă despre jocurile pe calculator? Știm că ele pot induce o stare de hipnoză, știm că imaginea de pe ecranul monitorului împinge creierul într-o stare electrică de tip alfa străină de procesele gândirii logice sau analitice, știm că pretind abilităţi de coordonare și viteză, însă dincolo de toate acestea nu presupun niciodată o angajare morală. Aceasta este schimba-

rea la care ne invită cartea lui Nick Sava. Eroul intră în această lume înecată în acalmie (vorba preferată a regelui Albin este nu face azi ce se poate face mâine) în ziua în care regele trebuie să ia o hotărâre, să facă în sfârșit ceva. La câteva pagini depărtare eroului i se spune motivul pentru care se a�ă acolo: (Magul) Tu ai fost adus să distrugi Dușmanul, nu ţi-am zis? (pag. 36).

[...] Colajul, tehnicile mixte, umorul, trimiterile livrești în interiorul unei economii a mijloacelor stilistice invită la o lectură limpede și alertă [...]


38

Intriga principală a cărţii se desfășoară în cele șase sute de pagini cu precizia și minuţiozitatea unui arc narativ. Personajele înaintează, revin, trasează hărţi, le populează cu planuri și amintiri într-o lume colorată și vie căreia nu-i lipsește niciun ingredient: Era o seară furtunoasă, fulgere orbitoare pătrundeau prin vitraliile sălii, iar tunetele făceau să vibreze pereţii groși ai încăperii(...) Statuia din bronz a fântânii era un balaur verde coclit cu trei capete. Colajul, tehnicile mixte, umorul, trimiterile livrești în interiorul unei economii a mijloacelor stilistice invită la o lectură limpede și alertă: Drumul dură zile și zile, aș putea zice luni și luni, trecând de-a lungul �uviului imens al Moskalăi, prin ţara Capcânilor și a sgripţonilor, ocolind Marea Amară, peste munţi, prin Ţara Alimanilor, coborând în sfârșit în valea bine-cuvântată a Tigranului, ajungând, într-un târziu, în Aramia. Nu o să povestesc tot acest drum lung și periculos, o să spun doar că totul a decurs conform previziunilor, nepierind pe drum mai mult de o treime din caravană” (pag. 53).

La sfârșitul celor șase sute de pagini cititorul va � răsplătit cu experienţa autentică a unei călătorii într-o lume posibilă care nu mai este doar apanajul �loso�lor și logicienilor, ci la îndemâna oricăruia dintre noi care se aventurează în această călătorie.

*Nick Sava, În căutarea lui Harap-Alb (un joc), Editura Atheneum Vancouver, Editura Pim, Iași, 2010

StudIQMaria SAVA

E-o lume minunată sau despre Aldous Huxley „Utopiile, spune Berdiaev, ne

apar astăzi mult mai realizabile decât se credea pe vremuri. De aceea în vremurile noastre ne a�ăm în faţa unei întrebări destul de chinuitoare: cum să evităm înfăptuirea lor de�nitivă?... Utopiile sunt realizabile. Viaţa se îndreaptă către utopii. Și poate că începe un veac nou, un veac în care intelectualii și pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile și de a reveni la o societate neutopică, mai puţin perfectă dar mai liberă.”

Acest motto stă la începutul distopiei Minunata lume nouă, publicată de Aldous Huxley în 1934. Poate, dacă n-aș � avut neșansa de-a trăi într-o societate cândva utopică, așa cum a fost totalitarismul comunist, aș putea crede că niciodată o astfel de utopie n-ar � fost posibil să devină realitate. Marile schimbări prin care trece omenirea de o bună bucată de vreme mă fac să văd în cartea lui Huxley mai mult o previziune a ceea ce ar putea să se întâmple decât un scenariu SF.

Dacă nu știți, Aldous Leonard Huxley s-a născut la 26 iulie 1894 în Godalming, Surrey, Anglia, în celebra familie Huxley. Era �ul scriitorului Leonard Huxley, nepot al renumitului naturalist și eseist omas Henry Huxley și fratele nu mai puţin celebrului naturalist Julian Huxley. Având o constituţie fragilă, copilul Aldous avea calităţi

[...] Poate, dacă n-aș fi avut neșansa de-a trăi într-o societate cândva utopică, așa cum a fost totalitarismul comunist, aș putea crede că niciodată o astfel de utopie n-ar fi fost posibil să devină realitate. [...]


39

intelectuale cu mult deasupra celor de vârsta lui. Și-a început aventura cunoașterii în laboratorul tatălui său, continuând sub supravegherea mamei sale, Julia Arnold, la Hillside.

Când împlinește 14 ani, în 1908, trece printr-o adevărată tragedie, pierzându-și în aceeași lună atât mama cât și sora, pe Roberta. Își începe studiile la Eton, însă, �ind suferind de o boală rară (keratitis punctata) care-i afectează vederea, face o întrerupere de 2 ani, după care continuă la Balliol College, Oxford, unde va preda pentru scurt timp literatură. În 1914, fratele său mai mare, Noel, se sinucide. Aldous rămâne departe de front datorită întunericului în care se afunda de la o zi la alta și care-i inspiră mai târziu romanul Orb prin Gaza (1936) .

În 1916 debutează cu volumul de versuri Roata în �ăcări, iar în proză, peste patru ani, în 1920, cu volumul de nuvele Limbo. Primul său roman, Galben de crom, apare în 1921. Mare admirator al literaturii franceze, Aldous Huxley s-a format la școala lui Voltaire, Diderot, Proust, Baudelaire, Anatole France. O foarte mare pasiune nutrea pentru opera lui Shakespeare, iar dintre contemporani, pentru D.H. Lawrence. A publicat de-a lungul vieţii peste patruzeci de volume, �ind recunoscut ca un scriitor satiric redutabil și ca un gânditor politic de valoare.

Dintre romanele sale mai cunos-cute amintim: Punct și contrapunct

(1928), Minunata lume nouă (1932), Orb prin Gaza (1936), Geniul și zeiţa (1955).

Se căsătorește cu Maria Nys și în 1937 se mută în California, unde i se refuză acordarea cetăţeniei americane pe motiv că n-a dorit să renunţe la ideile sale paci�ste pentru niște false convingeri religioase. În cartea sa Scopuri și mijloace, publicată în 1937, arată că în civilizaţia modernă, majoritatea oamenilor își dorește o lume a păcii, libertăţii, dreptăţii și iubirii frăţești, însă nu știe cum s-o pună în practică. Din relaţia cu �lozoful indian Krishnamurti și apropierea de cercul practicanţilor vedanta, rezultă cartea sa funda-mentală în materie de spiritualitate, Filoso�a eternă (1945), în care analizează operele unor mari gânditori mistici.

Orbirea sa progresivă l-a deter-minat să aplice la Metoda Bates pentru creșterea naturală a vederii. Ședinţele de meditaţie și experienţele căpătate în urma consumării unui drog psihedelic numit mescalină devin material pentru cărţile sale Ușile percepţiei și romanul Rai și Iad, devenite celebre în perioada hippie. Titlul eseului (Ușile percepţiei) a inspirat și numele formaţiei rock e Doors.

În 1955 îi moare prima soţie, iar în 1956 se recăsătorește cu scriitoarea Laura Archera. Este diagnosticat cu cancer de laringe în 1960, însă continuă să scrie și să ţină conferinţe în universităţi americane de prestigiu. După ce în 1936 a primit James Tait

[...] Fin observator al societăţii în care trăiește, critică moravurile până la caricaturizare, propunând în schimb o societate dezlegată de prejudecăţi. [...]


40

Black Memorial Prize, pentru romanul Aer Many a Summer Dies the Swan, în 1958 refuză ordinul Knight Bachelor oferit de fundaţia Macmillan. Alături de prietenii săi americani Gerald Heard, Buckminster Fuller, Lewis Mumford este considerat printre intelectualii de vârf ale cărui idei se bucură de un susţinut prestigiu.

Trebuie să amintim că Aldous Huxley a avut mare in�uenţă și asupra prozatorilor români interbelici Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban. Moare pe 22 noiembrie 1963. Anunţul morţii sale a fost eclipsat de moartea împușcarea lui John Fitzgerald Kennedy, petrecută în aceeași zi, și de moartea marelui scriitor irlandez Charles S. Lewis. Romanele sale satirice (Frunze veștede), utopice sau distopice (Minunata lume nouă) nu ratează niciodată scopul de a-și captiva de�nitiv cititorul și de a-l pune pe gânduri. Fin observator al societăţii în care trăiește, critică moravurile până la caricaturizare, propunând în schimb o societate dezlegată de prejudecăţi.

Celebrul roman Minunata lume nouă, publicat în 1932, continuat cu Reîntoarcerea în minunata lume nouă, publicat în 1958, pornește de la ideea unei societăţi distopice care, pentru a-și ţine cetăţenii sub control, recurge la orice mijloace. Titlul cărţii este ironic: minunata lume virtuală, nu este decât un surogat de existenţă în care minciuna a căpătat grad de adevăr absolut. Originea acestei lumi se a�ă în era Ford, momentul lansării pe piaţă a

automobilului devenind punctul zero de referinţă, în locul anului 1, anul nașterii lui Hristos. Industrializarea și supertehnologizarea vieţii, accelerate de la an la an în numele unor idealuri, au drept consecinţă dezuma-nizarea individului. Adevăratele valori care au contribuit la evoluţia și menţinerea umanităţii în limitele unor standarde, valori precum: iubirea, căsătoria, liberul arbitru au fost eliminate. Întreaga societate a devenit un angrenaj în care doar câţiva indivizi au dreptul de-a alege și de a decide pentru toţi ceilalţi. Pentru pornirea și pentru menţinerea acestui angrenaj în mișcarea indusă s-a recurs, în primul rând, la manipularea genetică a rasei umane.

În sinistra clădire numită CENTRUL DE INCUBAŢIE ȘI CONDIŢIONARE PENTRU LONDRA CENTRALĂ, ovulele produse în laboratore sunt puse în incubatore și tratate din punct de vedere �zico-chimic, astfel încât, viitorul tuturor indivizilor care se vor naște este condiţionat încă din faza embrionară. S-a ajuns până acolo încât folosind metoda Bokanovski, dintr-un singur embrion uman, tratat, se obţin până la 96 de indivizi prin dividerea acestuia. Și toate astea se petrec în Sala Predestinării Sociale.

Apoi indivizii sunt educaţi și supuși unui tratament numit hipnopedie, educaţie în timpul somnului prin repetarea de nenumărate ori a unor elemente ce rămân imprimate în subconștientul

[...] Întreaga societate a devenit un angrenaj în care doar câţiva indivizi au dreptul de-a alege și de a decide pentru toţi ceilalţi. [...]


41

copiilor. În �nal rezultă o societate împărţită în caste în vârful căreia se a�ă indivizii Alfa, care sunt și cel mai bine dotaţi din punct de vedere intelectual. Pe treapta următoare sunt indivizii Beta, Delta ,Gama, iar la baza piramidei, Epsilon, cei mai proști „că nici nu știu să scrie și să citească”. Chiar dacă mintea Epsilonilor nu se matu-rizează și rămân ani îndelungaţi simplă masă de manevră, mare lucru nu se poate face cu ei ne�ind dezvoltaţi din punct de vedere �zic. Dezvoltarea precoce a indivizilor din punct de vedere sexual este unul din ţelurile societăţii care populează era Ford. În incubatoarele de condiţionare neopavloviană bebelușii sunt învăţaţi să urască �orile și cărţile lucruri care i-ar � putut in�uenţa negativ în gândire și le-ar � dezvoltat imaginaţia.

Fericirea este generalizată: �ecăruia îi sunt asigurate nevoile, nimeni nu simte decât ceea ce trebuie să simtă, con�ictele lipsesc pentru că nimeni nu are conștiinţa nedrepăţii. Pastilele de soma, un soi de drog, dizolvă orice posibilă frustrare sau neliniște. Sexul este liber, încurajat și practicat o�cial la întruniri în care Marele Ford (divi-nitatea supremă) este venerat; legăturile sentimentale-abolite (familia nu mai există, prieteniile – mai degrabă amiciţii). Totul funcţionează precum un organism perfect în cadrul căruia părţile componente încetează să mai existe ca individualităţi. În această lume se mai păstrează urmele vechii societăţi, dar în rezervaţii izolate.

Problema acestei cărţi este că nu

are profunzime, așa cum nu are profunzime societatea pe care o descrie, căci psihicul unui locuitor al Lumii noi este redus la minim. Biologia sufocă emoţia și întregul roman. Dacă asta a fost intenţia lui Huxley, atunci trebuie să recunosc că a reușit de minune. Tensiunea pe care o societate distopică o exercită inevitabil nu se acumulează nicăieri în această carte. O cauză poate � aceea că romanului îi lipsește un personaj principal. Bernard, bărbatul Alfa – care, pe când era un simplu embrion pe „linia de fabricaţie”, a suferit un „accident” iar acum are anumite de�cienţe de adaptabilitate – și sălbaticul adus din rezervaţia în care s-a născut dintr-o mamă Alfa și un nativ necondiţionat biologic sunt uni-dimensionali și neconvingători. Presiunile la care sunt supuși vin mai degrabă din interior decât din exterior, ele se a�ă în vecinătatea disconfortului provocat de o astenie, nu de conștiinţa groazei în faţa unei organizări totalitare. Personajele nu realizează dimensiunea libertăţii, nu se pot raporta la ea, iar asta le golește de dramatism, căci nu pot evolua, nu se pot îndoi de realitatea pe care o cunosc. „Sălbaticul”, singurul personaj ceva mai substanţial, cel care sub-sumează o dublă experienţă, cea din rezervaţie și cea din Lumea Nouă, este „pierdut” de Huxley undeva între prosternările sale mistico-religioase și regretul după mama moartă. El se transformă într-o victimă colaterală a societăţii, nu în una directă.

Dacă în romanul lui Orwell, 1984, în Noi al lui Evgheni Zamiatin și chiar

[...] Literatura nu ar trebui să compare structuri socio-politice, ci structuri narative care le încorporează. [...]


42

și în Povestea cameristei de Margaret Attwood sau în Ţara ultimelor lucruri a lui P. Auster pulsează sentimentul unei sufocări generalizate, a unui sfârșit de lume, aici această senzaţie nu se condensează.

Obiecţia care se poate ridica este aceea că o astfel de societate se dovedește cu atât mai sinistră, cu cât cei care o compun sunt convinși de perfecţiunea ei. Huxley a încercat în această carte să ne desfășoare o asemenea posibilitate. Răul suprem e cameleonul perfect: se camu�ează sub masca binelui. Din acestă cauză, lipsește cenușiul orwelian. Ei bine, noi credem că argumentul poate căpăta forţă doar la un curs de știinţe politice, nu la unul de literatură (și ca să o spun pe aia dreaptă, am am luat parte doar la primul tip de curs). Literatura nu ar trebui să compare structuri socio-politice, ci structuri narative care le încorporează. Și aici vrem să semnalăm încă un derapaj al autorului care, în Întoarcere în lumea nouă, vorbește cu o oarecare superioritate despre faptul că societatea descrisă de el are o mai mare șansă de concretizare decât lumea orweliană. Dar, din fericire, valoarea literaturii nu se calibrează prin capacitatea de a reproduce realităţi.

Și uite așa, am ajuns să scriu mai mult despre cărţile care mă dezamăgesc decât despre cele care îmi plac.

Din bibliogra�e : Aldoux Huxley, Minunata lume nouă, Editura Polirom, Iași, 2003

ESFeuCiprian ȘOPTICĂ

Frăția Prerafaelită(continuare din numărul trecut)

Efectul comentariilor critice a făcut mişcarea prerafaelită faimoasă creând o dezbatere serioasă despre relaţia dintre modernitate, realism şi medievalism în artă. Criticul John Ruskin, susţinător al lui Millias în scrierile din presă şi în prelegerea sa „Prerafaelitism”, e împotriva interpretărilor neplăcute ale tabloului „Hristos în casa părinţilor săi”. Cu siguranţă, realismul simbolic al prerafaeliţilor va conduce către o amplă mişcare în istoria artelor, a cărei tipologie va � observaţia detaliată.

În viziunea istoricilor englezi ai picturii, prerafaelitismul a însemnat una dintre cele mai in�uente mişcări artistice şi poetice din perioada victoriană, cu toate că a fost ţinta unor atacuri violente venite din partea unor reprezentanţi de seamă ai culturii vremii. Unul dintre cei mai proeminenţi scriitori ai mijlocului de secol al-XIX-lea, Dickens, a respins cu vehemenţă într-un număr din 1850 al revistei sale, Household Words, creaţia lui Millias, cali�când-o drept „meschină, odioasă, revoltătoare şi respingătoare”. Era di�cil, de fapt, să se repudieze arta lui Rafael şi a Renaşterii într-o ţară ca Anglia sec XIX, în care întreaga viziune a picturii moderne a fost clădită din 1876 (anul întemeierii Academiei Regale) pe temeiurile respectului nelimitat faţă de creaţia maestrului din Urbino.

Pe de altă parte, în acea vreme arta „Frăţiei” fusese apărată în 1851 de o altă personalitate marcantă în lumea criticii artei, John Ruskin. Frăţia prerafaelită ia �inţă în martie 1848 sub patronajul

[...] Charles Dickens a respins cu vehemenţă într-un număr din 1850 al revistei sale, Household Words, creaţia lui Millias, calificând-o drept „meschină, odioasă, revoltătoare şi respingătoare”. [...]


43

intelectual a lui Dante Gabriel Rosseti, care împreună cu alţi colegi de la Royal Academy, James Collinson (pictor), William Holman Hunt (pictor), John Everett Millais (pictor), Dante Gabriel Rossetti (pictor, poet), William Michael Rossetti (critic), Frederic George Stephens (critic), omas Woolner (sculptor, poet) etc, se revoltă împotriva convenţionalităţii artei în general, şi a epigonismului artei engleze, în special. Până la un anumit moment, Ruskin şi prerafaeliţii vor reda în limbaje diferite teoretic şi artistic, tentaţia de a depăşi contingentul, şi de a evada în social; de a evita „falsul idealism”, substituindu-l cu „adevăratul naturalism”, precum şi refuzul de a confunda tradiţia cu formalismul. Ruskin respinge mimetismul în artă, care este judecată axiologic într-o perspectivă teleologică. Esteticul devine o funcţie etică, revelatorie în plan �loso�c, al ideilor.

Frăţia prerafaelită a constituit una din cele mai puternice grupări pe care le cunoaşte istoria artei europene în agitata perioadă dintre romantism şi impresionism. Interpretarea morală a naturii, dependenţa stării artei de condiţia însăşi a societăţii, erau conţinute în vastul tratat despre Pictori moderni. Preferinţa era pentru operele s�nte ale pictorilor din trecut şi în special din quatrocento, care dorea revenirea la creştinismul medieval şi respingerea clasicităţii antice şi a Marii Renaşteri. Grupul prerafaeliţilor realizează şi o revistă proprie din care scot doar patru numere, ce cuprind articole teoretice, eseuri, povestiri, poeme, gravuri, toate exprimând idealul artistic al mişcării. Printre principiile doctrinei lor era şi

elogiul adevărului şi cel al simplităţii artei medievale (făcut şi de Ruskin). Concluzia lor era că intenţionalitatea artei trebuie să �e orientată către momentul revelaţiei divine, respingând falsul naturalism pur estetic, lipsit de substrat spiritual al pictorilor renascentişti.

Dizolvarea frăţiei prerafaelite nu a însemnat o ruptură de�nitivă între Hunt, Millias şi Rossetti, ci o a�rmare a individualităţii creatoare a �ecăruia. În 1857, Millias este premiat de către Academia din Liverpool pentru tabloul Fata oarbă, iar în 1863 este ales membru în Royal Academy, devenind cel mai faimos pictor al epocii sale, în mare parte datorită portretelor pe care le face unor personalităţi marcante ale deceniilor şapte şi opt ale secolului al XIX-lea, după care se va dedica lucrărilor cu teme socială, precum şi acuităţii observării detaliilor ca şi purtătoare ale elementelor narative. Naraţiunea devine vehiculul unei perspective angajate, voalate în spatele lucrărilor plastice.

Încă de la început, după cum am văzut, prerafaeliţii au subsumat primitivismul tehnicii picturale, arhaicitatea temelor, insistenţa asupra detaliilor, reprezentarea excesiv mimetică a vegetalului şi a fost recunoscut prin �gurile feminine de o frumuseţe non-convenţională pentru gustul victorian. Exemplar, în acest context, este tabloul Mariana a lui Millias. Acuzele de stranietate, diformitate, anormalitate, ce apăreau în presa vremii, pentru a stigmatiza pictura prerafaelită, vor aduce, de acum înainte, în faţa publicului, acele modele neidealizate, pe care criticii de artă le vor refuza pe motive de statut social, canon estetic, sau de gust. Pe de altă parte, prerafaelitismul va � reorientat către lupta împotriva uniformizării, pe

[...] prerafaelitismul a fost punctul de trecere către impresionism, şi apoi către expresionism şi chiar către formele iniţiale de cubism, abstracţionism, suprarealism, [...]


44

care industrializarea o va anunţa din ce în ce mai agresiv.

De remarcat este că însăşi mişcarea de avangardă, în genere, care a apărut odată cu iniţiativa curajoasă a prerafaeliţilor, a început nu ca o formă de deconstrucţie a tradiţiei, de revoltă radicală asupra canoanelor şi convenţiilor stabilite de către artiştii din perioada clasică sau renaştere, aşa cum s-ar putea crede la o sumară analiză, ci din contra, avangarda, sub stindardul părinţilor săi culturali, printre care îl includem aici şi pe John Everett Millais, dorea o reîntoarce a privirii către adevăratul sens al lucrurilor, care să evite formalismul monoton şi infertil din punct de vedere spiritual, în care risca să cadă.

De asemenea, prerafaelitismul a fost punctul de trecere către impresionism, şi apoi către expresionism şi chiar către formele iniţiale de cubism, abstracţionism, suprarealism, etc, care şi ele, la origine, mizau tot spre atingerea aceluiaşi ideal de depăşire a crizei culturale, manifestată tot mai acut, printr-o maladivă secularizare, deplină banalizare, orbire spirituală, mimetism şi totală lipsă de inovaţie. Idealul prerafaeliţilor nu era neapărat inventarea cu orice preţ a noului, a ineditului, a şocantului în artă, ci din contră, prerafaelismul încerca să aducă la lumină sensurile sacre ale obiectelor şi lucrurilor care de obicei erau considerate banale, comune, dar care, în esenţă, purtau în ele un înţeles înalt, spiritual şi intelectua-lizant. Am putea a�rma, aşadar, că prerafaelitismul reprezintă un fel de reînceput al scoaterii la lumină a adevărului sacru din mult-opacizatul şi ostracizatul "lucru în sine", de care ne vorbea Immanuel Kant în Criticile sale, cu atâta fervoare.

AntologIQDoru PRUTEANU

Avangarda repetiției

Textul acesta poartă în el, hipertro�ată, spaima de a nu reprezenta, odată încheiat o ilustrarea suplimentară a ideii, exprimate de Sorin Antohi într-o scrisoare deschisă: „repetiţia mama metodologiei sf”. În același timp, trebuie să semnalez de la bun început conștiinţa faptului inevitabil: orice recapitulare este supusă capcanei repetiţiei. Reacţia cea mai potrivită ar �, în acest caz, renunţarea. Situaţie – limită: autorul nu poate renunţa la propriile sale angajamente.

Se cuvine să observ mai întâi o mulţime de di�cultăţi de ordin general, evidente când urmăresc, de pe poziţia partizanului oarecum nemulţumit, evoluţia abordării teoretice a literaturii sf de la noi în ultimii ani. Existenţa unei evoluţii în plan valoric nu este o constatare amabil-circumstanţială. Mi-ar � convenit să descopăr vreo situaţie de ruptură datorată grupului de autori botezat cu eticheta „noul val”. Însă aceasta nu înseamnă o mișcare de înnoire radicală a sf-ului autohton, chiar dacă unele semne s-au arătat. Noul val s-a manifestat pentru e�cienţa propriei promovări și continuă s-o facă. Uneori s-au auzit observaţii severe despre persistenţa modelului istoricește consacrat al formelor fără fond. S-ar mai putea să �e corectă și ideea că tinerii autori s-au aliniat, împăciuitor, vechilor tendinţe și că acest grup n-a mai rămas decât o prezenţă activistă.

Eseu premiat la „Concursul de literatură și artă de anticipaţie tehnico - știinţi�că”, ediţia 1987 (Almanahul „Anticipaţia 1989”, pp. 290-296)

[...] orice recapitulare este supusă capcanei repetiţiei. [...]


45

Am avea de-a face cu asimilarea rapidă a unei pretinse avangarde.

Fenomenul este mai lesne vizibil în intervenţiile teoretice. Aici nu pot constata prezenţa noului val decât printr-o oarecare violenţă a tonului discursului critic, din când în când, este, probabil, un fapt care dovedește maturitatea lentă. Observatorul nu are decât a semnala noile nume care acum abia dacă spune ceva. De asemenea, pentru cercetătorul amator de istorie pe termen lung, situaţia probează o anume continuitate. Este o continuitate în subiectivism. Numărul celor care practică numai vreuna dintre ramurile știinţei literaturii este deosebit de mic. De aici, atitudinea de întemeietor a celui care se exprimă teoretic. Și tot aici își a�ă baza propoziţia citată la început. În afara repetării ideilor, indiferent de modi�cări, se poate semnala și reluarea insistentă a textelor, cele mai multe fără completări esenţiale. Iată un caz de sinonimie.

1. Istoria, informarea, criticaCel mai cunoscut reprezentat al

domeniului este Ion Hobana. Intervenţiile sale dovedesc posibilitatea unui examen al devenirii formelor literare combinat cu exerciţii consistente în istoria civilizaţiei. Metoda sa este demult validată. Dintr-un număr oarecare de izvoare se realizează o sinteză originală. Literatura călătoriilor imaginare a invenţiilor uluitoare, utopiile, literatura viitorului presupus fuzionează.

Inventarul de teme și subiecte literare se lărgește permanent. Cercetătorul se declară impresionat de descrierea viitoarei Eve: avem de-a face cu o modi�care a lucrurilor care trebuie admirate. Interesul pentru schimbare în general, spiritul revoluţiilor industriale, sau știinţi�ce se adaugă dinafara literaturii. Scriitorii își asumă rolul de prooroci mai mult sau mai puţin ludici, mai mult sau mai puţini raţionali. Mai multă implicare în orânduirea sensului vieţii se impune. E nevoie de un mai larg spaţiu de lectură, pentru un eventual public nou. Acesta sunt motivări ale dezvoltării literaturii sf. cercetătorul nu este autoritar decât în momentul descoperirii erorilor de informare. Siguranţa demersului îi permite să �e așa. Are o slăbiciune specială pentru amănuntul �lologic și îl prezintă minuţios și agreabil. Intervenţiile lui Ion Hobana cuprind o arie largă și probabil, peste câtva timp vor duce la construcţia unitară care lipsește acestei zone: o istorie românească a sf-ului. Ar � necesară, în primul rând, o mai mare apropiere de fenomenul contemporan.

Abordări istorice parţiale sunt de remarcat și la alţii. De cele mai multe ori este vorba de o obsesie a originilor. Cauzele inventării tradiţiei literare sf au fost adesea amintite. S-a admis că ar � vorba de un sentiment de frustrare, determinat pentru aceste tentative. Demonul repetiţiei prezentându-se conștiincios de �ecare dată, nu cred că are rost o trecere în revistă a opiniilor. Concluziile le-a tras de �ecare dată luând-o înainte, același Ion Hobana, iar amănuntele sunt inutile.

Sistematizator privește istoria

[...] S-au consemnat, în cronicile la Literatura S.F. și câteva note de noutate; în primul rând, câteva nuanţări în descrierea etapelor, cu referire mai ales la perioada dintre războaiele mondiale și de după 1945 [...]


46

fenomenului sf Florin Manolescu în monogra�a sa, iniţial sacralizată în fandom, apoi intrată în umbră. S-au consemnat, în cronicile la Literatura S.F. și câteva note de noutate; în primul rând, câteva nuanţări în descrierea etapelor, cu referire mai ales la perioada dintre războaiele mondiale și de după 1945; în al doilea rând, contribuţia autorului la cercetarea documentară propriu-zisă.

Mai sunt de amintit analizele tematice sau pe alte zone înguste cu perspectiva istorică sau măcar cu respectarea ordinii cronologice. Sorin Antohi face în mai multe periodice examene ale utopiei, dovedind un spirit speculativ excepţional. Horia Aramă, tot în legătură cu utopia, insistă asupra fenomenului ideologic. Daniel Vighi urmărește prezenţa unor teme ale sf-ului încă din Evul Mediu și înainte de Evul Mediu. Constantin Cozmiuc cercetează, la rândul său, pe urmele lui Roger Caillois, posibilitatea transformării, de-a lungul vremii, a basmului și, eventual, a mitului în sf. Ștefan Ghidoveanu anunţă și el preocuparea de a descoperi o linie de evoluţie a genului, mai ales pentru perioada de după 1955 și în literatura română, pe baza modelului de personaj uman favorizat; a propus, deocamdată, un studiu despre omul - fundal caracteristic începuturilor „Colecţiei de povestiri știinţi�co-fantastice“. Există cel puţin o incursiune istorică în problemele teoriei literare pentru sf datorată, aceasta, lui Lucian Ionică. În 1984, Anton Cosma a publicat în două numere ale revistei „Vatra” o sinteză asupra sf-ului românesc după 1944, cu insistenţă asupra autorilor ardeleni, arătându-se interesat de încercările de apropiere de beletristica

generală. Bibliogra�a este, desigur, departe de a � epuizată.

Aceeași continuitate se manifestă în prezentarea noutăţilor interioare fandomului autohton, a veștilor din străinătate, ca și în privinţa cronicii de carte.

Fără îndoială, campionul informaţiei este grupul ieșean care a cooptat pentru aceasta pe Ion Doru Brana și pe Dănuţ Bărăgan, consacrând acestei activităţi spaţii importante în buletinele „Quark” și „SF Contact” și în revistele în care a obţinut rubrici cât de cât constante. Pentru informații de fandom se remarcă Dan Merișca. Aceste notiţe vizează diverse contacte și prezentarea producţiei literare, mai ales a celei premiate. Informări periodice fac și Ion Hobana, Alexandru Mironov, Dan Ursuleanu, grupurile din Timișoara și Craiova, �ecare în forme caracteristice și cu mijloace speci�ce, în mod �resc subordonate publicisticii. Dacă seriile d e informaţii sunt, în general, detașate, critica literară manifestă o bunăvoinţă suspectă. Am putut număra extrem de puţine comentarii severe. S-ar putea ca atitudinea binevoitoare să se datoreze caracterului ocazional al acestor apariţii. cronica d ecarte sf se publică în pagini ori rubrici speciale ale revistelor literare, în fanzine, buletine informative și almanahuri de gen. Obiecţiile sunt introduse diplomatic și copleșite de mulţimea notelor pozitive. Aș spune că este evidentă existenţa unor norme valorice coborâte și că situaţia nu poate � acceptabilă dacă se dorește cu adevărat o creștere calitativă a producţiei literare. În condiţiile

[...] Dacă seriile d e informaţii sunt, în general, detașate, critica literară manifestă o bunăvoinţă suspectă. [...]


47

amabilităţii, dorinţa lui Lucian Ionică de a constata vreodată atingerea, de către sf, a valorii prozei românești actuale este sortită să stârnească zâmbete.

Fanzinele timișorene au început, acum câţiva ani, o serie de comentarii critice asupra unor texte de proză scurtă. Criteriile de selecţie rămân obscure. În „Helion '83”, de exemplu, sunt analizate cinci povestiri, urmărindu-se două aspecte: interesul așa-zisei „idei sf” și realizarea artistică. Dihotomizarea și spaţiul redus nu sunt de natură să dea rezultate spectaculoase. În absenţa unui model coerent de teorie literară, nici nu vor apare. Voicu Bugariu a prezentat, până la trecerea sa pe poziţiile sociologizante din ultimul timp, în repetate rânduri sf-ul ca variantă a literaturii manieriste. Cronicile sale sunt, însă, departe de acest punct de vedere teoretic, cu toate că o asemenea perspectivă permite să �e deosebit de fertilă.

Mi se pare clar că, în general, critica literaturii sf suferă din cauza rupturii teoriei de aplicaţia practică. Există, totuși, posibilitatea ca această situaţie să se datoreze în primul rând faptului că aparatul teoretic este, cel mai adesea, pe cale de a se constitui. În orice caz, reacţia la acţiunea criticii literare, în cazul autorilor tineri, rămâne nesatisfăcătoare. Acceptată iniţial pentru orientarea de cenaclu și ca ajutor la manevrele de auto promovare, critica literară a cunoscut și perioade de dizgraţie și de căutare insistentă. Părăsirea poziţiilor teoretice și trecerea la comentariul mai mult sau mai puţin coroziv este o noutate neplăcută aplicabilă altora. Critica ar trebui, pare-se,

să se limiteze, în fandom, la serviciile propagandei albe pentru că o bună parte a reprezentanţilor domeniului sf a rămas la părerea că un foiletonist are un public mai mare decât acela format din amatorii înregimentaţi ai literaturii, bănuiţi ei înșiși de aspiraţii auctoriale, la care se adaugă un supliment nesemni�cativ de lectori întâmplători.

O opinie care a prins deja destul teren este aceea că sf-ul pretinde o abordare interdisciplinară. Situaţia este de natură să complice sarcinile criticului. Desigur că pretenţia interdisciplinarităţii îndeamnă la comparaţii măgulitoare cu tentaţiile enciclopediste de altădată. Lucrurile sunt, în realitate, mult mai simple pentru că. așa cum sunt prezentate, se bazează excesiv pe anumite zone neesenţiale ale textului literar. Din elementele cele mai cunoscute ale teoriei literare plasate pe amintirea unor lecturi beletristice și pe o cât de bună informare (tehnică) se pot obţine: (a) o critică a faptelor știinţi�ce; (b) o blocare a comentariului înaintea nivelului literar propriu-zis; (c) o critică a „ideilor sf”, a�ate oricum înaintea elementelor de discurs narativ.

Critica „ideilor sf” examinează semnele (convenţionale sau propuse doar pentru trecerea în convenţie), care de�nesc domeniul sf, tratându-le ca ieșite în afara contextului literar (v. comentariul lui Constantin Cozmiuc în legătură cu „butelia lui Klein” în „Biblioteca Nova” sau uluitoarea notă de trimitere la dicţionar a aceluiași, într-un text tradus pentru unul din almanahurile BTT-ului), într-o tentativă de veri�care în planul referenţial. Semnele sf „greșite” se pot

[...] Abordarea interdisciplinară este o chestiune de vanitate, în cele din urmă: scriitorul nu-și poate permite să rateze izotopia secvenţelor discursului [...]


48

aprecia, mai simplu, prin cercetarea codului lingvistic utilizat. Abordarea interdisciplinară este o chestiune de vanitate, în cele din urmă: scriitorul nu-și poate permite să rateze izotopia secvenţelor discursului. Largi aproximări în acest spaţiu din sf pot să � determinat o asemenea înnobilare a improprietăţii dacă nu cumva teoreticienii disciplinelor conectate nu încearcă, de fapt, evitarea criticii, prin contestarea competenţei.

2. Unele deschideri ale teorieiTeoria literară cu aplicaţie în

domeniul sf cunoaște o oarecare varietate. M-a mirat să constat chiar prezentarea unor sâmburi polemici. Reiterând tezele ultracunoscute în legătură cu unele aspecte ale sf-ului, Almanahul Anticipaţia 1983 a fost energic contestat de grupurile timișorene. Asemenea discuţii sunt, în mod cert, dialoguri ale surzilor, teoria �ind cel mai potrivit loc de manifestare a vocaţiei de întemeietor. Metodele sunt su�cient de diverse, mergând de la afacerea unor știinţe literare complet noi (în măsura în care o permite regula repetiţiei) și terminând cu adiţionarea opiniilor unui așa de mare număr de autori încât contradicţiile nu pot să nu apară. Problematica se situează în zona principiilor generale: se discută despre numele domeniului, despre situarea faţă de alte laturi ale culturii scrise, se dau de�niţii, se produc clasi�cări. Deosebit de dese sunt demersurile de natură ideatică, copiind, îndeobște, consideraţiile organizatorilor instituţionali. Același caracter general ocazional este deter-minant.

IpoteSFeGabriel GHEȚEU

Da, suntem urmașii dacilorMotto�: Herodot: „după inzi cei mai

numeroşi sunt tracii.....”Motto�: Istoria poporului român este

un lucru prea serios pentru a � lăsat numai la mâna „profesioniştilor” şi politicienilor

De câţiva ani cumpăr cu intermitenţe revista „Historia”. În luna decembrie 2011 am cumpărat-o pentru titlul incitant de pe copertă: „Sunt dacii strămoșii noștri?”.

Din start mi-am dat seama că în interiorul revistei trebuie să �e cel puţin un articol care să nege faptul că noi suntem urmașii dacilor, cunoscând că după „revoluţia din 1989” au apărut o serie de persoane din domeniul istoriei și a altor domenii care pun sub semnul întrebării o serie de fapte din ISTORIA ROMÂNILOR încercându-se reinterpretarea lor, însă, din păcate, în mod negativ sau peiorativ.

Mai presupuneam că tot în acel număr vor exista și păreri opuse, însă această presupunere nu s-a îndeplinit.

Pe această temă „Sunt dacii strămoșii noștri?” în respectivul număr sunt trei articole despre daci și limba acestora semnate de trei istorici și un articol despre �lmele despre daci produse în perioada de dinainte de „revoluţia din 1989”. În acest material (nu doresc să-l numesc articol) am încercat, cu puținele mele cunoștințe de istorie să răspund, din punctul meu de vedere, la unele a�rmații făcute de domnul Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.

[...] Cred că ar fi foarte interesantă o asemenea analiză genetică și ar mai potoli pe unii, poate chiar și pe mine, m-ar face să-mi schimb unele păreri exprimate în acest. [...]


49

Domnul Alexandru Vulpe a�rmă: „Sintagma aceasta, „strămoșii noștri daci”, ar trebui discutată. Sigur, dacii pot � consideraţi dintr-un anumit punct de vedere strămoşii noştri. Dar s-a exagerat teribil de mult. Ei sunt strămoşii noştri cu siguranţă din punct de vedere genetic, biologic. Toate popoarele care s-au perindat pe teritoriul acesta au lăsat măcar o mică amprentă genetică, şi cu atât mai mult geto - dacii care au fost cuceriţi de romani”.

Are domnul Alexandru Vulpe o analiză genetică a populaţie României, pe care o cunoaște numai dânsul? Poate o publică să cunoască și alţii structura genetică a populaţiei României și a neamurilor din care se trag: câţi din daci, câţi din cumani, câţi din huni, din unguri, din slavi etc.?

Logic vorbind, nu cred că mărimea populaţiei acestor popoare a fost su�cient de mare pentru a lăsa urme semni�cative în cadrul populaţiei locale. De altfel datorită numărului redus au și dispărut de pe scena istoriei, �ind cel mai adesea asimilaţi sau înfrânţi militar.

Cred că ar � foarte interesantă o asemenea analiză genetică și ar mai potoli pe unii, poate chiar și pe mine: m-ar face să-mi schimb unele păreri exprimate în acest.

Referitor la analizele genetice trebuie să cunoaștem, dar probabil pe domnul Alexandru Vulpe nu-l interesează, că în Germania s-a efectuat un studiu de paleogenetică la Institutul de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg de dl. prof. Alexander Rodewald și doamna dr. Georgeta Cardoș. Concluziile „populația actuală a României este clar

� Herodot, Istorii, c. 484-425 î.e.n.� Lorin Cantemir; Gabriel Chiriac, Burebista şi

Decebal, doi regi a milioane de daci.

înrudită cu populațiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și �erului, adică acum 2.500-5000 ani”. Studiul a utilizat material osos din peste 20 situri din România de la 50 de indivizi (22 indivizi din epoca bronzului și 28 din epoca �erului) (4, pag. 55-57).

Domnul Alexandru Vulpe ar trebui să facă o analiză asupra posibilităţii de in�uenţare a unei populaţii numeroase și în general pașnice de către niște hoarde minuscule, dar războinice. Dânsul a uitat, dar Herodot� a�rmă undeva că „după inzi, cei mai numeroși sunt tracii...”. Deci, populaţia Daciei burebistane trebuie să � fost de 5-7 milioane de locuitori, dacă Burebista putea mobiliza circa 200.000 ostași. 150 de ani mai târziu, Decebal nu a putut mobiliza decât circa 40.000 de ostași (fac aceste a�rmaţii pe baza unui studiu a unui colectiv de ingineri „neprofesioniști, desigur” din cadrul Universităţii Politehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, studiu publicat de aceștia). Deci, logic, și Dacia lui Decebal trebuia să �e de circa 5 ori mai mică decât cea din timpul lui Burebista, întrucât în nici o scriere istorică de atunci și nici din săpăturile arheologice nu rezultă că vre-un rege daco-get sau chiar Decebal ar mai � reușit să unească din nou uniunile de triburi get-dace sau ar � fost vreo molimă sau războaie care să reducă populația Daciei burebistane la 1/5 din total.

Faptul că Dacia avea o populație numeroasă rezultă și din scrierile antice, astfel în două campanii, în anii 12-10 îdH și 60-70 dH au fost mutați din Dacia – câmpia munteană la sud de Dunăre – peste 150.000 locuitori (5, pag. 52).

Deci, la un simplu calcul aritmetic,

[...] Faptul că Dacia avea o populaţie numeroasă rezultă și din scrierile antice, astfel în două campanii, în anii 12-10 îdH și 60-70 dH au fost mutaţi din Dacia-câmpia munteană la sud de Dunăre peste [...]


50

Dacia lui Decebal nu putea să aibă mai mult de 1,5-2,5 milioane de locuitori, luând în considerare terenul și bogăția zonei în �er, sare, aur și celelalte resurse naturale.

Facem această a�rmație luând în considerare hărțile care se găsesc în manuale și atlasurile istorice ce ne-au fost la îndemână (referințele 3,5,6), unde apare zona ocupată de romani, după cele două războaie, zonă care, în linii mari, cuprinde suprafața din sud-vestul actualei Românii, dintre Olt și Mureș și centrul Transilvaniei, până la „patrulaterul de aur”. De aici rezultă cu claritate interesul romanilor în cucerirea Daciei lui Decebal (6, pag. 8,9) și nu a întregii Dacii, să-i zic burebistane (5, pag. 48-48), pe ei interesându-i întâi aurul Daciei, �erul și sarea, precum și înlăturarea pericolului dacic de la granița de nord, având în vedere că împăratul Domițian a plătit stipendii regelui Decebal.

Domnul Alexandru Vulpe, în continuare, cred că mai exagerează mult. Deci: „populaţia predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin” ???

Are cumva domnul Alexandru Vulpe o statistică a populaţiei Daciei, înainte și după cucerirea romană? Dacă da, unde a publicat-o să o cunoaștem și noi, ăștia, profanii amatori de istorie?

Poate domnul Alexandru Vulpe nu s-a mai uitat de mult într-un atlas istoric al României sau nu s-a mai uitat de mult în „Dicţionarul de istorie veche a României” publicat în 1976 (carte comunistă ? nu?) paginile 214-215, din care rezultă că zona ocupată de romani a fost de 25-30% din suprafaţa Daciei antice, care după părerea altor istorici (poate nu și a domnului Alexandru Vulpe) se întindea de la Tisa la Nistru și din sudul Dunării, în nord cam

(3) Dicţionarul de istorie veche a României, Editura , București, 1976(4) Daniel Roxin, Spiritul dacic renaște, Editura Vidia, București, 2012

(5) Constantin C. Giurescu; Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor (compendiu), Editura Albatros, București, 1971(6) Petre Dan - Străulești, Atlas istoric ilustrat al României, Editura Litera, 2009

până prin Pocuţia. S-au dus romanii și în restul

teritoriului Daciei și au măcelărit bărbaţii ca să rămână „o majoritate feminină” în restul teritoriului acestei ţări, ca să aibă cu cine coabita legionarii romani?

Deci, din circa 1.500.000 de locuitori circa 40.000 ostași (în totalitate?) au murit în războaie, iar circa 50-60.000 au fost duși ca sclavi la Roma (5, pag. 73) și rămân astfel circa 1.400.000 de locuitori, din care să spunem 750.000 femei și 650.000 bărbați. Cam multe femei pentru cei circa 40.000 legionari rămași să păzească Dacia Traiană.

Deci 40.000 de soldați din tot imperiul roman și cam tot atâția coloniști, veniți și aceștia din tot imperiul roman, s-au pus pe romanizarea dacilor. Să mai adăugăm la aceasta și răscoalele popu-lației dacice împotriva romanilor (circa 6-7 răscoale în 160 ani, pe care le știm). Cam șubred raționament.

Limba dacilor: nu vreau să mă pronunț pentru că ar � prea multe de spus, dar domnul profesor recunoaște că ar � vreo 200 cuvinte, dar probabil că sunt mult mai multe. A făcut dumnealui vreo intervenție în Grecia pentru a avea și românii acces la acele manuscrise scrise în limba bessi-lor?

O altă idee interesantă emisă este că „păstorii prin transhumanţă” au dus limba română peste munţi în Moldova și Bucovina și i-au învăţat latina pe dacii de aici. Din câte cunosc eu, transhumanţa are loc între munte și câmpie, vara la munte și iarna la câmpie unde s-a adunat fân pentru hrana oilor. Cum se făcea transhumanţa din Ardeal, treceau oierii peste munte în Moldova până la Nistru cu oile care aveau o viteză de deplasare de 1-2 km pe oră. A petrecut domnul Alexandru Vulpe o zi sau două la o stână să vadă cât timp liber are un cioban care are în grijă zeci sau sute de oi, necum să-i

[...] A petrecut domnul Alexandru Vulpe o zi sau două la o stână să vadă cât timp liber are un cioban care are în grijă zeci sau sute de oi, necum să-i mai înveţe pe alţii limba romanilor ? [...]


51

mai înveţe pe alţii limba romanilor ?Referitor la brăţările de aur, vă reamin-

tesc că cel puţin un expert occidental a stabilit că aceste brăţări sunt originale, dar probabil și domnul Alexandru Vulpe este expert în domeniu. Referitor la faptul că brăţările de aur sunt identice cu cele de argint cunoscute mai demult, nu văd de ce acest lucru îl deranjează pe domnul profesor, deoarece încă nu cunoaștem ce rol aveau aceste brăţări, pentru că nu cred, subsemnatul, că erau simple obiecte de podoabă, în primul rând datorită greutăţii lor, cunoscând că nici în antichitate aurul nu era iein și nu se găsea pe toate drumurile.

De unde știe domnul Alexandru Vulpe că dacii nu exploatau aurul în galerie, în mină? A avut dânsul o legătură directă cu dacii? Că parcă nici aurul nu prelucrau Dacii? Parcă la Roșia Montană erau sau încă mai sunt niște galerii de mină trapezoidale, cum nu mai sunt nicăieri în lumea ocupată de romani, nu or � ale dacilor? Dar uite au apărut aceste brăţări și a dat peste cap toată știinţa noastă în acest domeniu. Poate mâine mai apare ceva și ce ne facem, că va trebui să ne rescriem istoria?

Ce te faci cu tratatele de istorie scrise, cu doctoratele date etc.?

Mai mult, unele zvonuri spun că și în săpăturile de la actuala „Sarmisegetuza Regia” s-ar � găsit o sabie de aur și monezi care au dispărut în mod misterios (vezi articole din revista „Dacia Magazin” publicată de același „nomine odiosa” Napoleon Săvescu).

În cazul „Tăbliţelor de la Sinaia” – problema nu este nici astăzi clari�cată. O „dăm după piersic”, că nu-s autentice, că aliajul de plumb e din secolul 19. Pun o singură întrebare: de ce nu au fost inventariate? Să se știe câte sunt, ce mărime au, ce greutate au etc. Este Institutul Arheologic București sat fără câini?

Nota redacției: din considerente de spațiu, nu inserăm vocabularul, dar, datorită traducerilor explicite, cred că vă veți descurca.

DialoguriI. La tablăMagister: Bonum diem, carissimi

discipuli!Profesorul: Bună ziua dragi, elevi!Discipuli: Bonum diem, domine

magister!Elevii: Bună ziua, domnule profesor!Magister: Marce! Scisne loqui Latine?Profesorul: Marcus, ştii să vorbeşti

Latină?Marcus: Loquor bene Latine,

magister. Marcus: Ştiu să vorbesc bine Latina,

domnule profesor.Magister: I ad tabulam et unam

propositionem Latine scribe. Profesorul: Du-te la tablă şi scrie o

propoziţie. Marcus: In nostro classe multos

amicos habeo, in tabula scribit. Marcus: Eu am în clasă mulţi

prieteni, scrie el la tablă.Magister: Bene est. Redi ad locum

tuum. Tibi gratias ago. Profesorul: Bine. Întoarce-te la locul

tău. Îţi mulţumesc.Magister: Cornelii, quando nostram

lectionem incipit?Profesorul: Cornelius: când începe

lecţia noastră?Cornelius: Nunc, domine magister,

[...] La şcoală, domnule profesor, noi studiem următoarele materii precum, limba română, limba latină, limba engleză, limba franceză, limba italiană, istoria,


52

iam sonat. Cornelius: Acum, domnule profesor,

de acum se sună.

II. Ce obiecte studiaţi?Magister: Cornelii, libros tuos educe

atque eos in mensa pone deinde, dic mihi quae materies in ludo discis.

Cornelius: Scoate cărţile tale şi punele pe bancă, apoi spune-mi ce materii înveţi la şcoală.

Cornelius: In ludo, domine magister sequentes materies discimus ut: Lingua Romana, Lingua Latina, Lingua Britannica, Gallica, Italica, mathematica, historia, geographia, geometria, physica, athletica, musica. etc.

Cornelius: La şcoală domnule profesor noi studiem următoarele materii precum, limba română, limba latină, limba engleză, limba franceză, limba italiană, istoria, geogra�a, geometria, �zica, muzica, sportul etc

Magister: Ago gratias tibi. Asside. Profesorul: Îţi mulţumesc. Ia loc.

III. Care sunt părţile de vorbire?Magister: Aurelia, quae sunt partes

orationum?Profesorul: Aurelia, care sunt părţile

de vorbire?Aurelia: Sunt novem partes

orationum in Lingua latina ut: substantivum, adiectivum, pronomen, numerale, verbum, adverbium, praepositio, coniunctio, interiectio.

Aurelia: Sunt nouă părţi de vorbire în limba latină ca: substantuvul, adjectivul,

LinguistIQIlie ISTRATI

Lectia tertia

pronumele, numeralul, verbul, adverbul, prepozitia, conjuncţia, interjecţia.

Magister: Bene est. Asside. Profesorul: Bine, aşează-te. Magister: Paule, quot genera

substantivum habet in Lingua Latina?Profesorul: Paule, câte genuri are

substantivul în limba latină?Paulus: Substantivum tria genera

habet: genus masculinum, femininum, neutrum.

Paul: Substantivul are în limba latină trei genuri, ca genul masculin, genul feminin, genul neutru.

Magister: Bene est. Asside. Profesorul: Bine aşează-te. Magister: Paula, quot numeri

substantivum in Lingua Latina habet?Profesorul: Paula, câte numere are

substantivul în limba latină?Paula: Duos numeos habet,

numerus singularis et numerus pluralis.Paula: Substantivul are două

numere singular şi pluralMagister: Bene est. Asside. Profesorul: Bine, aşează-te. Magister: Cornelia, quot casus

substantivum in Lingua Latina habet?Profesorul: Cornelia, câte cazuri are

substantivul în limba latină?Cornelia: Substantivum sex casus

habet. Haec sunt, casus nominativus, genitivus, dativus, accusativus, vocativus, ablativus.

Cornelia: Substantivul are în limba latină şase cazuri precum, cazul nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ.

Magister: Babae!

[...] Duos numeos habet, numerus singularis et numerus pluralis. [...]


53

Profesorul: Bravo!

IV. Sintaxa cazurilor în limba latinăMagister: Iulii, quae sunt functiones

sintaxis casuum?Profesorul: Iulius care sunt funcţiile

sintaxei cazurilor?Iulius: Functiones casus sunt: Casus

Nominativus subiecti functionem habet et ad propositionem „Quis ?” respondet.

Iulius: Functiile cazurilor sunt: Cazul nominativ are funcţia de subiect şi răspunde la întrebarea „Cine?”.

Magister: Quid functionem Casus Genitivus habet?

Profesorul: Ce functie are cazul genitiv?

Iulius: Casus Gentivus atributi substantivi functionem habet et ad interogationem „Cuius?” respondet.

Iulius: Cazul genitiv are funcţia de atribut substantival şi răspunde la întrebarea „-al, -a, - ai, ale cui?”

Magister: Quid functionem Casus Dativus habet ?

Profesorul: Ce functie are cazul dativ?

Iulius: Casus Dativus complementi indirecti functionem habet et ad interrogationem – „Cui?” respondet.

Magister: Macte!Iulius: Cazul Dativ are funcția de

complement indirect şi răspunde la întrebarea – Cui?.

Profesorul: Bravo!Magister: Quid functionem Casus

Accusativus habet?Profesorul: Ce funcţie are cazul

Acuzativ?Iulius: Casus Accusativus

complemnti recti functionem habet. et ad interrogationem – „Quem ?” respondet.

Iulius: Cazul Acuzativ are funcţia de complement direct şi răspunde la întrebarea „Pe cine, pe ce ?”

Magister: Quid Casus Vocativus functionem habet?

Profesorul: Ce funcţie are Cazul Vocativ?

Iulius: Casus Vocativus exclamationis casum habet.

Iulius: Cazul Vocati este cazul excalamării.

Magister: Quid Casus Ablativus functionem habet?

Profesorul: Ce funcţie are cazul Ablativ?

Iulius: Casus Ablativus complemntum circumstantialem habet et ad interrogationes „Quo, qua, quo? Quocumque? Quaecumque? Quodcumque?” respondet.

Iulius: Cazul Ablativ are funcţia de complement circumstantial şi răspunde la întrebările „Despre cine, despre ce?” Cu cine, cu ce?”

V. Sintaxa propoziţiei latineMagister: Lucii, quae propositionis

partes sunt?Lucius: Propositionis partes sunt:

subiectum, appositio, atributus, complementum indirectum, complementum rectum, complementum circumstantiale, verbum.

Lucius: Părţile propoziţei sunt: subiectul, apozitia, atributul, complementul indirect, complementul direct, complementul circumstanţial, predicatul.

Magister: Bene est. Asside.

[...] Asacanii, quae propositiones subordonatae completivae sunt? [...]


54

Profesorul: Bine. Ia loc.

VI. Sintaxis sententiae Sintaxa frazei

Magister: Silvii, quae coniuctiae naturae sintaxis sententiae sunt?

Profesorul: Silvius, care sunt raporturile sintactice ale frazel?

Silvius: Coniunctiae naturae sintaxis sententiae, adhaesione, coordonatione, subordonatione formatur.

Silvius: Raporturilie sintactice ale frazei se formează, prin iuxtapunere, coordonare, subordonare.

Magister: Bene est. Asside. Profesorul: Bine . Aşează-te. Magister: Asacanii, quae

propositiones subordonatae completivae sunt?

Profesorul: Ascanius, care sunt propoziţiile subordonate completive?

Ascanius: Haec sunt: propositiones completivae in�nitivae / accusativus cum in�nitive /, nominativus cum in�nitivo /, propositio completiva coniunctiva, propositio completiva cum –quod cum modo indicativo, propositio interrogativa, propositio interrogative indirecta duplex.

Ascanius: Acestea sunt: propoziţii completive in�nitivale – Acuzativ cu in�nitiv, nominativ cu in�nitive, propoziţia completivă conjunctivală, propoziţia completivă cu quod cu indicativul, propoziţia interogativă, popoziţia interogativă dublă.

Magister: Babae! Asside. Profesorul: Bravo! Aşează-te. Magister: Tullia, quae propositiones

subordonatae circumstantiales sunt?Profesorul: Tullia, care sunt

propoziţiile subordonate circumstanţiale?

Tullia: Haec sunt: propositio subordonata temporalis, propositio subordonata cauasalis, propositio subordonata concesiva, propositio subordonata condicionalis, propositio subordonata �nalis, propositio subordonata consecutiva, propositio subordonata comparativa.

Tullia: Acestea sunt: propoziţia subordonată temporală, propozitia subordonată cauzală, propoziţia subordonată concesivă, propoziţia subordonată condiţională, propozitţia subordonată �nală, propoziţia subordonată consecutivă, propoziţia subordonată comparativă.

Magister: Macte!Profesorul: Bravo!

VII. Consecutio temporum Concordanta timpurilor

Magister: Cornelia, quae est, Consecutio temporum?

Profesorul: Cornelia ce este Concordanţa timpurilor?

Cornelia: Inter propositiones subordonatas et principales tria coniunctio naturae temporalis sunt: Simultanietas – ut actio proposionis subordonatae in eodem tempore quocumque in propositione principale evenit.

– Anterioritas, ut actio propositioonis subordonatae antem actionem propositionis principalis evenit:

– Posterioritas, ut actio propositionis subordonatae post

[...] Cornelia, quae est, Consecutio temporum? [...]


55

actionem propositionis principalis evenit.

Cornelia: Intre propozitiile subordonate şi regentele lor pot exista trei raporturi temporale:

– Similtanietate, – când acţiunea subordonatei se petrece în acelaşi timp cu cea din regentă;

– Anterioritate, – când acţiunea subordonatei are loc înaintea acţiunii din regentă;

– Posterioritate – când acţiunea

subordonatei va avea loc ulterior acţiunii din regentă.

Magister: NB. Aceste reguli se aplică în latină numai în cazul propoziţiilor subordonate care se construiesc cu conjinctivul. Aceste reguli se aplică în mod strict numai la subordonatele mai strâns legate de regentele lor, cum sunt completivele conjuvctivale, interogativele indirecte şi subordonatele �nale. Concordanţa timpurilor nu se aplică în subordonatele consecutive şi condiţionale ireale.

gemenii și păstorul Faustulus

miserita trimis

nesciveramnu ştiusem

misissittrimisese


56

Timpul în regentă

Acţiune simultană cu cea din regentă

Acţiune anterioară celei din regentă

Acţiune posterioară celei din regentă

Prezent indicativ

Conjunctiv prezent Conjunctiv perfect A.Conjunctiv prezent al conjugării perifrastice active, dacă verbul este activ.

Viitor indicativ Conjunctiv prezent Conjunctiv perfect B. Conjunctiv prezent, dacă verbul este pasiv

Timp imperfect indicativ, perfect indicativ, mai mult ca perfect indicativ

Conjunctiv imperfect

Conjunctiv mai mult ca perfect

C. Conjunctiv imperfect al conjugării perifrastice active, daca verbul este activ.D. Conjunctiv imperfect, dacă verbul este pasiv.

Exemple:

Tabel cu timpul verbal din subordonată în funcție de cel din regentă.

În regentă Simultaneitate Anterioritate Posterioritate

Prezent indicativ

NescioNu ştiu

quiscine

mittattrimite

miserita trimis

A. missurus sit-va trimiteB. mittatur-va � trimis

Viitor indicativ

NesciamNu voi şti

quiscine

mittattrimite

miserita trimis

C. missurus esset-va � trimisD. mitteretur-va � trimis

Imperfect indicativ

NesciebamNu ştiam

quiscine

mitterettrimitea

misissittrimisese

C. missurus esset-va � trimisD. mitteretur-va � trimis

Perfect indicativ

NesciviNu am ştiut

quiscine

mitterettrimitea

misissettrimisese

C. missurus esset.-va � trimisD. mitteretur-va � trimis

Mai mult ca perfect indicativ

NesciveramNu ştiusem

quiscine

mitterettrimitea

misissettrimisese

C. missurus esset- va � trimis.D. mitteretur- va � trimis

În subordonată:

[...] propositio participia relativa et ablativus absolutus. [...]


57

VIII. Constructiones participiales Constructiile participiale

Magister: Marce, quaecostructiones participiales sunt?

Marcus: propositio participia relativa et ablativus absolutus.

Marcus: propoziţia participială relativă şi ablativul absolut.

Magister: Bene est. Asside.Profesorul: Este bine. Aşează-te.

IX. Oratio recta et oratio obliqua Stilul direct şi indirect

Magister: Lucii, quot orationes Latine sunt?

Lucius: Oratio recta et oratio obliqua sunt.

Magister: Lucius, câte stiluri sunt

în Latină?Lucius: Stilul direct şi indirect.Magister: Babae!Profesorul: Bravo!

X. Interpunctiones Semnele de punctuatie

Magister: Lucia, quae subpunctiones sunt in Latine?

Magister: Lucia, ce semne de punctuaţie sunt în latină?

Lucia:Haec sunt: punctum, subdistinctio, punctum et subdistinctio, interclusio, apostrophus, etc.

Lucia: Acestea sunt: punctul, virgula, punct şi virgulă, paranteza, apostroful, etc.

Magister: Macte! Asside.Profesorul: Bravo! Așează-te.

lupa capitolina cu gemenii Romulus și Remus

[...] Gura nu-i mai tace,

Limba-i bine-mi faceSe bagă-n vorbă

Precum musca-n ciorbă [...]


58

Folclor de cenacluMarius Ionuț IURAȘCU

Pe mal de-Argeș în josÎntr-un bar frumosP'un kil dă spumosBanii mi s-au tot dusPe mal de-Argeș în susȘi amu' dorm dus.

Și cum stau la soarePlin de resemnareStau și mă besCă n-am MercedesStau și mă BăsescCu subînţelesCă nu m-am dres,Când cel AlesVodă de-i zice mai desApare pe cărareNegru de supărare.

Iar în urma luiFumând și beţi cuiDuc cu grijă mareLopeţi și cazmaleNouă meșteri mariȘmecheri foarte tariȘomeri, foști zidariCu Manole zece,Hagi-l mai întrece

Și trăgând de frâieVodă-mi zice mie:„Mândru ciobănașPrin cluburi doinașTu cât ai 'mbătatBaru-n lung și-n latNu cumva-i a�atD-un zid cam uitat?”

„Ba Doamne-am a�at,Însă l-au dăr'matCând s-au uni�catÎn Germania stat!”

Când dădeam din buză

Brigada meșterului Manolepurcede el de s-amuză:„N-ai înţeles ghine:Io ca't niște ruine.”

Iar cea mioriţăCu lână pestriţăDe trei zile-ncoaceGura nu-i mai tace,Limba-i bine-mi faceSe bagă-n vorbăPrecum musca-n ciorbă:

„Ba, Doamne, – am văzut

Pe unșp'c'e trecutLa CNN au datCum de s-au dăr'matDouă turnuri 'nalteCu geamurile mateDe-s ruine deșarteArapii cum le vădLa ele se repădȘi latr-a pustiuȘi url-a morţiu!”

Vodă su�etul și-l bucurea

Și să plece ar cam vreaDar vama-i deschisăTaman când el n-are visăCa sacii săi cu aurSă-i treacă pe card în

eur'.Deci se resemneazăȘi se deplaseazăPe Argeș la valeUnde-i stă un zid în cale.„Iată zidul meuAici aleg euLoc d-autostradăȘi dă promenadăIar lângă zidireVreu și-o monastireCu două turnuri 'nalte

Cum nu mai fură alte.Iară de-o-ţi sfârșiCând o-ţi isprăviD'oi � mulţumitDe cum o ieșitVă voi da dolariSau mai bine eurobiștariSă nu mai munciţiSă nu vă mai spetiţiCât o să mai vieţuiţi!”

Deci, văzând că-i mare rost

Că n-are a merge ni'ca prost

Meșterii româniS-apucară dă luniSă-și facă cununiChibzuind, chiulind sau

bândZi lungă, de vară blândăMuncind mai pe searăCă e mai pe răcoareȘi lenea nu prea doareIar Manole în număr

zeceCă doar Hagi-l mai

întreceIndicaţii le tot daCu ordine îi agitaCă de când e șefE de ne-ţeles.

Dară meșterii tacCă n-au luat la BacȘi-și fac sindicatClădire cu un catȘi pleacă la marePe concedii medicale.Iară când se-ntorceauLucrul nu-l porneauCi doar se prefăceauTimpul pierdeauȘi la mare iar plecau.

[...] Din ţară ca să plece:

Spania sau Franţa

Că'n Israel e speranţa

Să facă un ban

Că Vodă-i ţăran [...]


59

Cât despre materialeScule, mistrii, cazmaleZi lungă de varăȘi-n noapte și-n searăDispăreau furândFurau dispărândPîn' n-a mai rămas decât

un compas.

Dar Vodă se-ntorceaȘ-o criză de furie el

făceaȘi vrea-n închisoareSă-i bage la răcoare.Doar Manole-i scapăSe jură c-au luat ţ'apăCăci clădirea a fostDa, proiectată prostȘi tot ce făceau,Ei, nouă meșteri mariȘi cu Manole zeceCare-i și întrece,Noaptea li se surpau.Vodă atuncea se-

mbuneazăDegrabă el reeșaloneazăDar pân' la amiazăPlăţile sisteazăIar până mai pe searăToţi la muncă iară.

Dar când Vodă pleacăMeșterii fac roatăȘ-aleg până la zeceDin ţară ca să plece:Spania sau FranţaCă'n Israel e speranţaSă facă un banCă Vodă-i ţăranDar Manole zeceLa fugă-i întreceȘi din TurciaAduce cafea și o

companieCa-ntr-o săptămână

construcţia să �e'naltă pân' la Lună.

Dar turcu-i perversVrea plată de stresPe Manole-l sunăȘi-i cere-o cadânăȘi de s-ar puteaUn harem chiar ar vreaȘi contract semneazăȘi legalizeazăCe-a-ntâi soţioarăCe-a-ntâi surioarăCare va vedeaDe departe aceaManastire 'naltăCum n-a fost vreodatăȘi cu turnuri 'nalteCum n-au mai fost alteEa de va veniCadână va �.Și când au sfârșitTot ce-au construitCine mai puteaSă vină? Doar ea.Ana, fată mareȘi neștiutoareE mare și greaÎn luna a patraIar Manole susPe un turn sta pusȘ-arunca apăPe Ana să-ntoarcăDa cu apă receAna ca să plece.Dar Anas rebelaDeschise umbrelaTurcu de-o vedeaPe Ana o luaȘi-n turn o urcaSă-i facă ceva.Iar Manole susPe celălalt turn pusToate le vedeaȘi le auzeaCăci Ana plângeaȘi-l tot striga:

„Manole, Manole,Meștere Manole,Turcu' rău mă strângePicioarele-mi frânge!”Dar turcu' nu staȘi se tot urcaPân' la pulpișoareȘi la șoldul tarePîn' la subţioareȘi la ţâţișoareIar Ana plângeaȘi iar striga:„Manole, Manole,Meștere Manole,Turcu' rău mă strângeŢâţișoara-mi frângeTurcu' rău îmi facePruncului nu-i dă pace!”Auzind așaManole-nebuneaȘi cu scânduri lateDe meșteri uitateÎși făcea aripi plateFără a ţine cont de frigDe părea un MigȘi de pe turn săreaÎn celălalt intraDe le dărâmaȘi cu toţi murea.

Și așa rămasLoc de popasDoar o monastireFalnică zidireFără turnuri 'nalteCum n-au mai fost alteȘi mai curge-n valeDând apă în caleUn izvor curatCum n-a mai fost alt’Și nu-i vreo minuneCum lumea ar spuneCi sub piatră multăE spartă-o conductă.


60

Convenția națională de SF (RomconSF 2013)cu tematica „SF-ul ca literatură de frontieră”,

13-15 decembrie 2013

1. Mircea Opriță (Cluj-Napoca), O călătorie spre centrul SF-ului2. Alexandru Mironov (București), Limitele competenței și cunoașterii limitelor în science �ction;3. Cătălin Badea – Gheracostea (Brașov), Imaginarul criticii literare;4. Lucian Vasile Szabo (Timișoara), Edgar Alan Poe sau limita dintre fantasy și horror;5. Ciprian Șoptică (Botoșani), Etos, pathos și logos în science-�ction;6. Radu Vasile Chialda (Sibiu), Cultură, civilizație, barbarie;7. Cornel Secu (Timișoara), Steve Jobs: de la „managementul visului” la SF;8. Viorel Pârligras (Craiova), Integrarea genurilor literare în SF;9. Mircea Liviu Goga (Craiova), Marile „gogomanii” vehiculate în SF;10. Mircea Nanu-Muntean (Suceava), Audiovizual SF cu material ilustrativ;11. George Lazăr (Botoșani), Mașina electrică a viitorului;12. Constantin Bursuc (Țuțora, Iași); Nicolae Crivoi, Paleo-știința și tehnologia daco-geților;13. Adrian Chifu (Timișoara), Filmul SF;14. Marian Coman (Galați), Scenariul SF și banda desenată: întâlnire cu Harap Alb;15. Cristian Mihail Teodorescu (București), Universul nereligios și „particular lui Dumnezeu”;16. Dănuț Ungureanu (București), Marilyn Monroe pe o curbă moartă;17. Mihai Grămescu (București), Săritorii în golul imaginației;18. Ovidiu Bufnilă (Bacău), Câmpurile magnetice ale �cțiunii;19. Ștefan Ghidoveanu (București), Istoria recentă a SF-ului românesc;20. Dan Farcaș (București), Civilizații dezvoltate într-un univers expansiv;21. Cristina Ghidoveanu (București), Starea SF-ului românesc în anul de grație (sau dizgrație) 2012;22. Mugurel Cornilă (Buzău), Edituri românești.

Date post:	23-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	junimea-studenteasca
View:	153 times
Download:	8 times

Junimea Stud Nr5 v3

Documents