JEAN SAUNDERS

Jurnalul Ninei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CORNEL ROMO{AN

ALCRISRomance

userFormatogianninajollys

Capitolul 1

Am asistat la c`s`toria bunicii mele \ntr-o zi frumoas` deprim`var`. Pe cerul albastru se plimbau doar câ]iva nori[ori.Narcisele care m`rgineau pia]a din fa]a bisericii, s-au aplecatvesele [i respectuoase, la sosirea miresei.

Lallie, care \n curând avea s` \mplineasc` [aizeci [i cinci deani, era la a doua c`s`torie. Vreme de zece ani l-a \ngrijit pebunicul care era suferind [i apoi, \n urm`torii cinci ani dup`moartea lui, a continuat s` locuiasc` singur` \n casa mare,construit` \n stil eduardian, lâng` Torberry, ce devenise casafamiliei noastre.

|n ziua aceea se m`rita cu Alistar Downie, un sco]ian cutr`s`turi col]uroase care fusese mul]i ani prieten cu bunicul.Imediat dup` festivit`]ile c`s`toriei, plecau \n Columbiabritanic` \ntr-un voiaj de nunt` de trei luni.

userFormatogianninajollys

– Asta o s-o fac` s` se lini[teasc`, a spus William, fratelemeu mai mic, \ntinzându-mi o cup` cu [ampanie. S` bempentru fericirea tinerei perechi!

P`rin]ii mei organizaser` o mic` reuniune pentru acelebra evenimentul. Câ]iva dintre invita]i plecaser` dejacând mama a urcat s-o ajute pe Lallie s`-[i preg`teasc`lucrurile. Dup` câteva minute, m-am dus [i eu s`-i spunbunicii la revedere. |n timp ce urcam pe scar`, am auzithohote de râs venind din camera ei.

|ntotdeauna \n jurul lui Lallie domnea buna dispozi]ie.Scund`, dr`gu]`, extrem de feminin`, era un om de caracter.Pe vremea când William [i cu mine eram copii, mai reu[eamuneori s`-i \n[el`m pe p`rin]ii no[tri. Pe Lallie, niciodat`.

To]i o adoram. Era plin` de via]`, generoas` [i avea ungust de aventur` care ar fi f`cut din ea o so]ie perfect` depionier, deschiz`tor de drumuri.

– E[ti radioas`!Obrajii i s-au \nro[it de pl`cere. M` gândeam la Alistar care

o iubise \n t`cere atâ]ia ani. Nici o alt` femeie nu-i fusese peplac, r`m`sese holtei pân` \n ziua de ast`zi, p`strându-sepentru aceast` sexagenar` mai zburdalnic` decât toateprietenele mele la un loc.

Lallie a pus ochi[orii negri pe mine.– {i tu, ce-o s` faci acum?– Eu ? Ei bine, de mâine am s`-mi reiau munca la magazin.– Afacerea familial` n-o s` se ruineze dac` nu te duci

acolo! Ar trebui s` te duci \n Italia, cu Dom.

6 JEAN SAUNDERS

– Cu rabla lui? Ca s` termin voiajul cu autostopul? Nu,mul]umesc!

– Auzindu-te, parc` n-ai avea dou`zeci [i unu de ani, aremarcat b`trâna strâmbându-se. La vârsta ta, m` preg`teams` plec \n Italia, ca guvernant` la dou` feti]e. Ai putea s`mergi \n Carreza. Villa este atât de frumoas`…

– Bunico… n-ai mai fost pe acolo de patruzeci [i doi deani! La ora asta, vila despre care vorbe[ti, probabil c` adevenit hotel sau sediul unei tabere de vacan]` pentrucopii…

– N-a[ prea crede…S-a apropiat de mine, cu zâmbetul pe buze, [i m-a s`rutat.– Draga mea, \nc` e[ti sup`rat` pe Dom, nu-i a[a? Te

asigur c` n-ai nici un motiv… S`-[i p`r`seasc` postul deprofesor de desen la colegiu, este o hot`râre curajoas`. {i s`cheltuiasc` to]i banii bunicii lui pentru a-[i pune \n aplicareun vis mai vechi, este semnul c` are spirit de aventur`, ceeace este rar \ntâlnit \n ziua de ast`zi…

Am ridicat din umeri.– |n ziua de ast`zi, mi se pare c` este un gest necugetat s`

p`r`seasc` o slujb` atât de bun`. {i pe urm`, banii aceia ar fiputut s`-i cheltuiasc` mai chibzuit.

– E[ti prea cump`tat`, a spus Lallie, descump`nit`, ca [icum nu mai putea s` trag` nici o speran]`…

Mama [i-a ridicat ochii spre cer.

JURNALUL NINEI 7

– N-o sup`ra, Nina. Abia s-a m`ritat…– Lallie, m` surprinde c` m` \ndemni s` plec \n vacan]` cu

Dom cât` vreme nici m`car nu suntem logodi]i. Mie nu mi separe un lucru la locul lui! Imoralitatea asta m` surprinde! Cuatât mai mult cu cât asemenea lucruri nu se f`ceau nici pevremea dumitale!

– Din p`cate, nu se f`ceau, draga mea Nina! Ah, dac-a[ maiavea o dat` dou`zeci de ani!

Mi-a f`cut un semn cu capul [i abia am reu[it s` m` ab]ins` nu pufnesc \n râs. Am coborât [i m-am al`turat alor mei [iapropia]ilor ca s` le ur`m c`l`torie pl`cut` proaspe]ilorc`s`tori]i. Zâmbitori, Lallie [i Alistar au urcat \n ma[ina tat`luimeu. El i-a condus la gar` de unde ziceau c` vor lua un trenspre Londra. Avionul lor decola seara de pe aeroportulHeathrow.

Dom st`tea lâng` mine, pe peronul vechii locuin]e.|nc`perile mari ale casei erau pline de obiecte vechi careaveau din nou mare c`utare. O locuin]` prea mare pentru osingur` persoan`. Nu la mult timp dup` moartea bunicului,ne-am mutat [i noi acolo. P`rin]ii mei ocupau primul etaj [ieu am amenajat cele dou` camere de sus. Aveam oindependen]` total`… Cum puteam s` fiu considerat` „preacump`tat`“?

M-am sprijinit de Dom. Bra]ul lui mi-a cuprins mijlocul…|mi place siguran]a pe care mi-o inspir`… Bunica spune

8 JEAN SAUNDERS

totdeauna c` la dou`zeci de ani, nimeni nu este constrâns s`caute lini[tea [i confortul. |ns`, bine\n]eles c` nu toat` lumeaare un spirit aventurier ca ea…

Locuiam la Dorset de când \mi aduceam aminte.Câmpurile s`lbatice care se \ntindeau pân` la mare f`ceauparte din via]a mea. Meleagurile lui Thomas Hardy nu-[ipierduser` deloc misterul [i s`lb`ticia, [i numele c`tunelorde acolo parc` erau desprinse din pove[ti: Tollard Royal,Sixpenny Hendley… Situat la un kilometru de drum,Torberry, ca [i \mprejurimile, erau pline de amintiriistorice…

Acolo, aproape sub clopotni]a vechii biserici, era unanticariat de obiecte de art` \n care lucra tata, unchiul Adam,William [i eu. Era o armonie perfect`.

Toate erau prea bine puse la punct, totul era prea u[or.Nu m` gândisem niciodat` la asta pân` acum. Dar c`s`toriile,la fel ca botezurile [i \nmormânt`rile m` fac s` m` gândesc latot felul de ciud`]enii…

Am intrat cu to]ii \n cas` dup` ce ma[ina a disp`rut la cap`tulaleii. Nu mai r`mânea decât s` facem ordine \n camerele de jos.Degetele lui Dom m-au strâns mai tare de um`r.

– Vino… a murmurat el. S` fugim!– Dar, nu se poate. Totul trebuie pus la loc [i…– Haide… Sunt o duzin` de femei care pot s` fac` asta, [i

care vor fi \ncântate s` poat` s` comenteze \n voie evenimentulzilei. Sunt sigur c` nici n-or s` ne remarce absen]a!

JURNALUL NINEI 9

Ne-am \ntors deci \n gr`dina care era mândria [i bucuriatatei. {ezând pe iarb`, puteai s` admiri iri[ii pe care bunica \iplantase sub meri.

– Ceremonia a fost foarte reu[it`…El a \ncuviin]at cl`tinând scurt din cap, ca [i cum subiectul

i s-ar fi p`rut periculos. Reac]ia asta m-a iritat. Postul deprofesor pe care \l ocupa la colegiu era interesant, stabil…Ne-am \ntâlnit la magazin, \ntr-o zi când a venit s` cautematerial pentru elevii lui. Aveam contract cu colegiul.William avea grij` de partea comercial`. Unchiul Adams seocupa de reastaurarea operelor de art`, \n atelierul care seafla la etaj. Rose, so]ia lui, era contabila. Tata superviza totul.Cât despre mine, eu aveam grij` \n primul rând de vânz`risau m` duceam acolo unde era nevoie de mine.

Totul era perfect organizat, \mi spuneam eu, privindu-l peDominic. La dou`zeci [i patru de ani, Dom era atr`g`tor caun adolescent bine f`cut. Pe frunte \i atârna o [uvi]` de p`rcastaniu. |mi pl`ceau ochii lui migdala]i, buzele c`rnoase [ipermanentul lui entuziasm. Nu reu[eam s` mi-l \nchipuiautoritar \n fa]a elevilor. Uneori, era aproape iresponsabil. Odovedea printre altele [i felul cum folosea mo[tenirea de labunica lui…

Am oftat.– Dom, s` [tii c` nici un pictor n-a reu[it vreodat` s`

tr`iasc` din picturile lui. Sau poate doar unul-doi... Cei maimul]i arti[ti au devenit celebri dup` ce au murit.

10 JEAN SAUNDERS

– Cât e[ti de pesimist`!A pufnit \n râs, m-a s`rutat zgomotos pe obraz [i a

continuat:– Nu se [tie niciodat`! Este clar c` eu am s` fiu excep]ia

care \nt`re[te regula… Nina, vreau s` tr`iesc! Vreau s` v`dlumea. Toate pove[tile pe care mi le-ai spus despre Italiami-au aprins imagina]ia.

– N-am f`cut decât s` ]i le repet; le-am aflat de la bunica.– Ce-ar fi s` vii cu mine s` vedem dac` nu te-a min]it?Am cl`tinat dezaprobator din cap.– Ce-o s` se-ntâmple la sfâr[itul vacan]ei?– |nc` n-am ajuns acolo… E[ti sigur` c` nu vrei s` vii cu

mine? P`cat, mi-ai fi fost de mare ajutor! Cuno[tin]ele melede francez` sunt limitate [i italiana mea las` mult de dorit. |ntimp ce tu o vorbe[ti curent.

– Datorit` lui Lallie. Ea spune c` italiana este limbadragostei…

– Nu te vei convinge niciodat` dac` nu vrei s` vii cumine…

– |n orice caz, cu siguran]` c` ma[ina ta n-o s` ajung`pân`-n Italia!

– Nu-]i dau voie s`-]i ba]i joc de rabla mea. Muzeul deindustrie mi-ar da bani grei pentru ea! Deci s` \n]eleg c` nuai gustul aventurii?

Bunica \mi vorbise despre acela[i lucru cu o or` \nainte…

JURNALUL NINEI 11

– O s`-]i dau un dic]ionar italian când o s` pleci, i-am spus.Dom a \nceput s`-mi enumere lista lung` a proiectelor

pentru aceast` vacan]`.– Libeeer! a exclamat el \nfl`c`rat. Mmmm! E minunat!– Nu e[ti niciodat` cu adev`rat liber…– Te rog, Nina… B`nuiesc c` te gânde[ti la c`su]a pe care

am v`zut-o zilele trecute, nu-i a[a? Cea care se afl` la maredistan]` de aici, care trebuie renovat` cu totul, \ntr-adev`rmagnific`,cu tufele ei de trandafiri ro[ii, dar ciuruit` ca osit`…

– }i-a pl`cut atât de mult!Dom a prins-o de mân`, oftând:– {tiu, [tiu… Nina, tu reprezin]i ceva foarte deosebit

pentru mine. Cred c`… sentimentele fa]` de tine se potschimba, dar… Dup` cum ]i-am spus, nu vreau s` m`gândesc la ce se va \ntâmpla dup` ce se va termina vacan]a.|nc` nu sunt sigur c` sunt preg`tit pentru \nsur`toare.C`su]ele de pe c`r]ile po[tale, \mprumuturile, facturile…toate astea nu m` tenteaz` \nc`. Nina, \ntrucâtva e[tilogodnica mea. Ai fost \ntotdeauna. Când m` voi\ntoarce,multe lucruri se vor fi schimbat. Poate voi ajunge unpictor celebru! Vom fi boga]i! Oh! |mi pare atât de r`u c` nuvii cu mine…

– Poate e mai bine s` te duci singur s`-]i tr`ie[ti „visul“…S-a \ntors spre mine, cu o expresie grav`, [i m-a mângâiat

pe obraz.

12 JEAN SAUNDERS

– Nu. Ar fi mai amuzant dac-ai veni cu mine. Dac` \ntr-adev`r m-ai iubi, ai l`sa totul la o parte ca s` vii.

– Dom… Exagerezi…– F`r` \ndoial`. Dar nu uita ce ]i-am spus: e[ti \ntrucâtva

logodnica mea.S-a aplecat spre mine [i m-a s`rutat prelung. Buzele lui

erau moi, umede. Un fel de promisiune pentru viitor. N-amspus nimic. Cel pu]in, Dom fusese cinstit cu mine.

„Cump`tat`“… Cuvântul `sta mi-a revenit deseori \nminte \n urm`toarele dou` s`pt`mâni. |ntâlnirile mele cuDom s-au r`rit. |n perioada asta era atât de absorbit depreg`tirile pentru c`l`torie…

M-am \ntrebat de multe ori cum m` g`sea Dom… Aveamun piept generos care probabil i se p`rea atât de gra]ios pe osiluet` feminin`. P`rul [aten, des, moale… Pe tâmpla stâng`am un semn \n form` de semilun`, pu]in mai \nchis decât restultenului. Un semn din na[tere, spune tata. |mi place pentru c`este o not` de originalitate la fizicul meu destul de clasic…

|ntr-o dup`-amiaz`, dup` ce mi-a mângâiat \ndelungsemnul cu vârful degetelor, Dom mi-a spus c` ar vrea s`-mifac` un portret.

– Vei purta o rochie de catifea neagr` foarte decoltat` [iun colier de perle la gât, a ad`ugat el, vis`tor.

Ca [i cum a[ fi avut o personalitate potrivit` cu oasemenea ]inut`… Eram prea calm`, prea lini[tit`.

Prea cump`tat`.

JURNALUL NINEI 13

Magazinul nu era foarte frecventat \n acea perioad` aanului, a[a \ncât am avut tot timpul s` m` gândesc. Cu o zi\nainte de plecarea lui Dom, am luat cina \ntr-un micrestaurant reputat… mânc`ruri fine fran]uze[ti… pre]uriridicate… Dom era foarte bine dispus.

– Am s`-]i cump`r cadouri scumpe! a declarat el pe un tonteatral. Parfumuri fran]uze[ti, pahare din cristal de Boemia…

– |n felul `sta, mo[tenirea ta se va risipi foarte repede…– Oh! Scumpa mea Nina… E[ti atât de pragmatic`…

Dom a plecat foarte devreme \n diminea]a urm`toare [in-am primit ve[ti de la el decât abia dup` o s`pt`mân`; era\ntr-un or`[el din centrul Fran]ei. Timpul era foarte frumos[i umpluse deja un caiet cu crochiuri. Franceza lui se\mbun`t`]ea de la o zi la alta.

De cinci zile, ploua \ntr-una. Dom \mi lipsea teribil. |miaminteam pove[tile nesfâr[ite ale lui Lallie despre VillaBenotti, casa aceea minunat` din nordul Italiei.

– A]i putea s` v` lipsi]i de prezen]a mea pentru o lun`, saupoate ceva mai mult? i-am \ntrebat pe ai mei \n seara aceea,la cin`.

– Bine\n]eles, a r`spuns tata, care nu p`rea deloc surprinsde spusele mele.

– {tii foarte bine… a ad`ugat mama, cu un zâmbet\n]eleg`tor.

14 JEAN SAUNDERS

De \ndat` ce am luat hot`rârea s` m` \ntâlnesc cu Dom laCarreza, m-am sim]it ame]it` de parc` a[ fi b`ut câteva paharede [ampanie. Dom bine\n]eles c` nu [tia ce puneam la cale.Nu f`ceam asta decât s` m` distrez… Avea s` fie surprins [i\ncântat s` m` \ntâlneasc` acolo. |n sfâr[it, o s`-l iau prinsurprindere!

Toat` familia m-a condus la aeroport. Avionul s-a \n`l]at\ncet, a trecut peste Marea Mânecii \nainte de a se afunda\ntr-o mas` de aer limpede ca cristalul. |n aceast` imensitatealbastr`, aparatul p`rea absolut imobil.

Prea nervoas` ca s` m` apuc s` citesc ziarul pe care mi-lcump`rase fratele meu, m` fr`mântam \ncercând s`-mi aducaminte lucrurile pe care mi le spusese de atâtea ori bunica.

– Eram foarte tân`r`, Nina, \ncepea ea de fiecare dat`, cuo not` de orgoliu \n glas. Aveam dou`zeci [i doi de ani.Vorbeam prost fran]uze[te [i destul de bine italiana. Fusesem\ntotdeauna str`lucit` la limba matern`, engleza. Vroiam s`c`l`toresc. Vroiam s` predau. Tata cuno[tea o englezoic` pecare o chema Frances Meredith, care se m`ritase cu unitalian, Angelo Benotti. Frances era destul de \n vârst` cândam \ntâlnit-o. De cum am v`zut-o, m-am gândit c` rela]ia tateicu ea fusese mai mult decât o simpl` prietenie. {i totu[i, sem`ritase cu Angelo Benotti. Acesta murise, iar ea se \ntorseses` tr`iasc` \n Anglia. |n timpul \ntrevederii noastre mi-a spus

JURNALUL NINEI 15

c` fiica ei vitreg`, signora Carmela Benotti, avea nevoie de oguvernant`. Englezoaic`, bine\n]eles, pentru c` familia eradeprins` cu bunele maniere engleze[ti.

– Desigur, bunico…– Ne-am \n]eles deci s` m` duc la Carreza [i s` joc rolul

unei educatoare pentru copiii signorei Benotti. Mi s-ar fip`rut normal ca signora Benotti s`-[i aleag` singur`guvernanta copiilor, dar ei hot`râser` altfel. Orice-ar fi fost,am \n]eles imediat c` aceast` alegere nu prea-i convenea. M`considera prea tân`r`.

– Dar [i-a schimbat repede impresia, nu-i a[a? continuameu de obicei, dup` ce auzisem de mai multe ori cum seinstalase \n casa Benotti.

– Ah! Da! Nu i-au trebuit decât câteva s`pt`mâni ca s`-[idea seama c` d`duse copiii pe ni[te mâini bune.

Lallie \ncepea atunci s`-mi spun` cum devenise prietenacea mai bun` a Carmelei, cât de dragi \i deveniser` copiii ei.

Ajun[i la acest punct al conversa]iei, \i ceream \ntotdeaunas`-mi vorbeasc` despre ei. Nu trebuia s-o rog prea mult.

– Giovana [i Serafina aveau opt ani când am ajuns euacolo. Erau gemene. Brune]ele, bronzate, frumoase ca ni[te\ngeri. Dar asem`narea se oprea aici… ad`uga bunica f`cândo strâmb`tur`. Erau vioaie, inteligente [i vroiau s` [tie totul.|mi f`cea mare pl`cere s` le predau. {i pe urm` mai era [iMario, un b`ie]el de patru ani, care nu putea s` stea mai multde dou` minute \ntr-un loc. Un adev`rat geniu \n arta de a

16 JEAN SAUNDERS

subtiliza dulciuri… {i \n fine, Elena, pe care practic n-amavut ocazia s` o cunosc bine pentru c` s-a n`scut \n 1938, unan \nainte de plecarea mea.

Descrierile casei situate \n apropierea s`tucului, \n mun]iidin apropiere de Torino, \ntotdeauna \mi aprindeauimagina]ia. Mai era [i casa din Torino, lâng` fabrica de textileBenotti. |ns` familia \[i petrecea cea mai mare parte atimpului la munte. Copiii r`mâneau acolo toat` vara [i obun` parte a iernii, \n compania bunicii.

La insisten]ele Carmelei, bunica s-a \ntors acas` \n 1939.Pu]in dup` aceea, l-a cunoscut pe Ivor, cel care avea s`devin` bunicul meu, [i s-a m`ritat cu el chiar \n toamnaaceea.

Dup` terminarea r`zboiului, Lallie a scris familiei Benotti,la Carreza, f`r` s` primeasc` nici un r`spuns. Pe urm`… aniiau trecut.

|[i petrecea timpul \ntre anticariatul care se dezvoltane\ncetat, so], [i educa]ia copiilor ei. A[adar, pierduseleg`tura cu familia Benotti, dar cu toate astea aducea vorbadespre ei de câte ori avea ocazia.

Acum urma s` fac [i eu cuno[tin]` cu Carreza.|mpreun` cu Dom. Aveam s` descoperim \mpreun` acest

loc \ncânt`tor, lucru care m` umplea de bucurie. Voiajulacesta poate urma s` dea un nou curs rela]iei noastre. S` fiu

JURNALUL NINEI 17

sincer`, Dom \mi spusese c` nu era sigur \n privin]asentimentelor fa]` de mine. |ns` eu n-aveam nici o \ndoial`\n privin]a sentimentelor pe care le \ncercam pentru el. Eramconvins` c` totul va reintra \n normal \n cursul s`pt`mânilorcare vor urma. C` sejurul acesta va pecetlui unirea noastr`.

Era foarte cald la Torino. O mul]ime de oameni vorb`re]iforfoteau pe str`zile \ncinse.

Ora[ul p`rea destul de mare. Admiram \n treceremagazinele elegante [i cl`dirile impun`toare. A[ezat`confortabil \n taxi, m` l`sam leg`nat` \n aceast` plimbare pestr`zile cu nume \ncânt`toare.

Hotelul unde \mi rezervasem o camer` era modern [iconfortabil. Am oftat de pl`cere: eram \ntr-o ]ar` str`in`,undeva nu departe de Dom. Poate doar la câ]iva kilometri deel. {i el nu [tia nimic…

|n seara aceea, când am ajuns \n restaurantul hotelului,aproape toate mesele erau ocupate.

Cea mai mare parte dintre clien]i erau italieni, [i amconstatat cu surprindere c` \n]elegeam aproape tot cespuneau. Am comandat mâncare cu specific englezesc dinmeniu, apoi mi-am repro[at imediat la[itatea. Ar fi trebuit s`aleg mâncare italieneasc`, s` comand un pahar cu vin.

Dar s` beau de una singur` mi se p`rea cam trist… |mi p`rear`u c` Dom nu era lâng` mine, aproape, [i nu-mi zâmbe[te.

18 JEAN SAUNDERS

Am plecat din Torino \n r`coarea dimine]ii. Ca s` ajung laCarreza, trebuia s` schimb trenul de dou` ori. Sfâr[itulc`l`toriei s-a desf`[urat cu un trenule] cam [ubred c`ruia i-atrebuit destul timp s` parcurg` o distan]` mic`. Abiaa[teptam s` descop`r Carreza, [i am fost foarte decep]ionat`s` v`d c` gara mic` era la o distan]` de un kilometru de ora[.Un taxi a[tepta \n fa]a g`rii. P`rea destul de solid ca s` rezistela drumul sinuos ce urca pe coasta muntelui.

Apoi brusc, dup` o cotitur`, a ap`rut o priveli[te de ofrumuse]e care-]i t`ia r`suflarea. Satul, a[ezat pe unplatou. Ca [i cum cineva ar fi decapitat un vârf ca s` a[ezeacolo c`su]e de piatr` dispuse de o parte [i de alta astr`du]elor.

O fântân` cu o statuie stranie reprezentând un satir trona\n pia]a central`. O atmosfer` lini[tit` domnea \n\mprejurimi. U[ile caselor erau larg deschise ca s` lase aeruls` intre. Câteva femei st`teau de vorb` \n balcoanele pline deflori. Un grup de copii se juca alergând \n jurul fântânii. |naer plutea impresia c` timpul se oprise \n loc…

Hotelul era situat \n partea de sus a satului [i ma[ina atrebuit s` se \ntrebuin]eze ceva ca s` ajung` acolo. Era vorbade o cas` cochet`, cu etaj. Obloanele verzi de lemn fuseser`de curând vopsite. {oferul a claxonat de dou` ori [i o femeiedurdulie a ap`rut imediat \n prag. Ea mi-a spus c` are o

JURNALUL NINEI 19

camer` liber` [i m-a chemat s` merg s-o v`d, asigurându-m`c` o s` m` bucur de o priveli[te minunat`, iar a[ternuturilesunt foarte curate.

L-a strigat pe un anume Giulio, care mi-a luat valiza [im-a condus la etaj. Am intrat \ntr-o camer` mare, alb`, cutavanul \nalt, de lemn frumos ceruit. Mobila de lemn, \nchis`la culoare, avea un aspect vetust, dar era lucrat` \ntr-un stilcu multe detalii. Cuvertura de bumbac cu modele florale eraasortat` cu perdeaua… O u[` se deschidea \n baie.

Imediat dup` ce Giulio a ie[it din camer`, am deschisobloanele [i am r`suflat u[urat`. Camera avea vedere \npartea din spate a hotelului. Domina toat` valea plin` deverdea]`, culturi \n terase care se \ntindeau pe paliere diferitcolorate. {i sus, \n spate, vârfurile stâncoase care se conturaupe albastrul cerului.

Dup` ce mi-am pus lucrurile \n [ifonier, m-am sp`lat pefa]` f`r` s` m` mai gândesc s` m` schimb. Abia a[teptam s`v`d \mprejurimile. Am coborât scara \mbr`cat` tot cu blugii[i bluza cu care m` \mbr`casem diminea]`.

Signora Modelli se g`sea pe culoar. Mi-a zâmbit [i mi-aspus c` masa va fi gata peste o jum`tate de or`. Barul eradeschis [i, dac` vroiam, Maria ar fi fost \ncântat` s`-miserveasc` un aperitiv. I-am urmat sfatul, am traversat un salonde mici dimensiuni, cu mesele acoperite cu fe]e de mas`albe. O u[` era deschis` spre curtea interioar` umbrit`, undese mai aflau câteva mese de gr`din`.

20 JEAN SAUNDERS

Tân`ra care se g`sea \n spatele tejghelei barului era o fat`dr`gu]`. O secund`, s-a uitat la mine cu ochii ei negri, apoi[i-a \ndreptat din nou aten]ia asupra b`rbatului cu care st`teade vorb` cu aprindere.

Rezemat non[alant de tocul u[ii, acesta ]inea un pahar cuvin \n mân`. Dup` felul cum ar`ta, mi-am dat seama imediatc` era englez. Purta un costum de in de culoarea nisipului.Avea umeri la]i [i chipul lui cu tr`s`turi hot`râte era pu]inbronzat. {i-a trecut o mân` prin p`rul negru f`r` s` m` scapedin ochi. Ochi de un albastru sclipitor ca al cerului dinmun]ii ace[tia.

Gesturile lui dovedeau c` era perfect st`pân pe sine. Eraun b`rbat care, oriunde s-ar duce, atrage privirile [icaptiveaz` interesul celor care-l \nconjoar`. Eu una, nufusesem niciodat` deosebit de sensibil` la farmecul unorasemenea personaje.

M-am a[ezat pe un taburet, aproape \ntorcându-i spatele.

JURNALUL NINEI 21

userFormatogianninajollys

Capitolul 2

Oranjada f`r` zah`r era acidulat` [i proasp`t`. Am b`utcâteva \nghi]ituri. Maria m-a \ntrebat dac` vreau s` gust ceva.

– Nu, mul]umesc. Am s` m`nânc mai târziu.B`rbatul s-a apropiat [i s-a a[ezat pe scaunul de lâng`

mine. De cum l-am v`zut, mi-am dat seama imediat c` eraenglez. Vroiam s` m` uit mai bine la chipul lui, acum, cândera atât de aproape… |ns` când [i-a pus mâinile pe mas`,degetele lui mi-au atras aten]ia; lungi, sub]iri, \ngrijite. Peinelarul de la mâna stâng` sclipea un inel ciudat, de aur alblucrat \n jurul unei pietre negre, opace.

Privirile noastre s-au \ntâlnit. Ochii lui erau p`trunz`tori,de un albastru curat, lucru extrem de rar \ntâlnit la italieni.

– Vii de departe? m-a \ntrebat \n englez`.– Numai din Torino.

userFormatogianninajollys

– E[ti englezoaic`…Nu era vorba de o \ntrebare.– Da.– Ai venit \n vacan]`?Am \ncuviin]at cl`tinând din cap [i el a pufnit \n râs.– Ah! Binecunoscuta reticen]` englezeasc`! a exclamat.

}i-ai luat m`suri de siguran]` \mpotriva italienilor care suntni[te seduc`tori \nn`scu]i, nu?

– Tu nu e[ti italian, i-am replicat, cu ochii a]inti]i \npaharul meu cu oranjad`.

– De unde [tii?– Dup` felul cum te \mbraci. {i pe urm`, n-ai accent.Nu m-a contrazis.– Carreza o s`-]i par` f`r` \ndoial` foarte lini[tit`. Nu

exist` via]` nocturn`, nu sunt distrac]ii sofisticate…– Nici nu caut a[a ceva.– Cei mai mul]i turi[ti nu stau prea mult aici. Progresul

n-a ajuns \nc` pe aceste meleaguri.– Aici stai?– Numai dou` sau trei luni pe an. }i-ai terminat oranjada,

d`-mi voie s`-]i mai ofer una. Maria!– Nu, mul]umesc.Reac]ionasem prea repede, stângace, ca [i cum m`

temeam de acest necunoscut. Dar fata era deja lâng` mine,servindu-m` f`r` s` m` priveasc`, \ntr-o t`cere care mi s-ap`rut pe moment ostil`. Tân`ra a oftat [i a disp`rut din nou.

JURNALUL NINEI 23

– Maria nu are decât [aisprezece ani, a remarcat elzâmbind. Viseaz` un F`t-Frumos care s-o duc` departe desatul `sta \n care se plictise[te de moarte.

– Ai fi un F`t-Frumos acceptabil.– Ea singur` a hot`rât a[a. Nu v`d de ce a[ dezam`gi-o…S-a aplecat u[or spre mine, cu un zâmbet ironic pe buze.– Nu mai bei? }i-e team` c` ]i-am pus vreun praf \n

oranjad`?Am ridicat din umeri [i am \n`l]at ochii spre cer. – Te asigur c` nu-i a[a, a continuat el pe acela[i ton. Nu

sunt un bandit care a coborât din mun]i s` te r`peasc` [i s`te duc` \n refugiul lui!

– Cu atât mai bine!Nu era o replic` prea original`, dar ce altceva puteam s`

spun?– Of! M` decep]ionezi… S` \n]eleg c` n-ai gustul

aventurii?– Nu prea, i-am r`spuns sec, agasat` c` atinsese un punct

sensibil.Mi-am b`ut oranjada \ntr-o clip` [i m-am ridicat. El a f`cut

la fel.– |ntr-o zi, când eram copil, am pus mâna pe un arici.– |mi \nchipui c` nu a fost o experien]` prea pl`cut`…– |ntr-adev`r. |mi aduc aminte c` am urlat ca un nebun de

durere. Dar nu m-am \nv`]at minte. Aricii m` atrag [i acum…

24 JEAN SAUNDERS

Dac` n-a[ fi fost atât de obosit`, atât de r`t`cit`, Dom \milipsea teribil dintr-o dat`, a[ fi izbucnit \n râs. |n loc de asta,i-am mul]umit pentru oranjad` [i am dat la o parte perdeauacare desp`r]ea barul de salon.

– Bon apetito, signorina, mi-a spus pe italiene[te.Când m-am \ntors, el trecea deja pragul. Curioas`,

m-am dus [i eu c`tre u[` ca s` v`d \n ce direc]ie pleca. Ca[i cum [i-ar fi dat seama c` m` uitam la el, s-a \ntors \ntimp ce traversa strada [i mi-a f`cut un semn prietenesc cumâna.

|n spatele meu se auzea zgomot de pahare. Maria lestrângea de pe tejghea. S-a uitat urât la mine, de bun` seam`\nvinov`]indu-m` de plecarea precipitat` a clientului eipreferat. Ne[tiind ce s` fac pân` la ora mesei, m-am dus \ncurticica de lâng` salon. Razele soarelui erau filtrate defrunzele bol]ii care se mi[cau sub u[oara adiere.

Glasul Rosei m-a surprins. Era la un metru de mine,zâmbitoare.

– Dac` vre]i, signorina, pute]i servi masa aici.Am acceptat \ncântat`, [i ea a pus tacâmurile pentru o

persoan`. Am constatat cu surprindere c` oamenii preferau s`m`nânce \n`untru [i am profitat din plin de lini[tea\nconjur`toare. O chelneri]` tân`r` mi-a adus ni[te [unc` dePraga, paste [i o pr`jitur` \nsiropat`, cu fructe deasupra. Ammâncat cu poft`. Nu mâncasem nimic de la micul dejun din zori.

JURNALUL NINEI 25

Când am traversat din nou salonul, clien]ii erau \nc`instala]i la mesele lor. Pe hol, m-am \ntâlnit cu o chelneri]`pe care am \ntrebat-o cum s` ajung la Villa Benotti. M-a privit,surprins`.

– Vila, signorina? Trece]i de pia]` [i pe urm` o lua]i pedrumul care porne[te din col]ul cafenelei, pân` la biseric`.Dup` aceea, nu ave]i cum s` gre[i]i, este drept \nainte. Dar eun pic de urcu[…

– Un pic de exerci]iu o s`-mi fac` bine…– Pe c`ldura asta, signorina? a exclamat ea \ngrijorat`. Oh!

N-ar trebui… Ar trebui s` v` odihni]i, dup` mas`…Mi-am luat [apca de pânz` pe care mi-o pusesem cu

pruden]` \n bagaje [i i-am urmat \ndrum`rile. Câteva minutemai târziu, treceam pe lâng` biseric` [i \ncepeam s` urc pedrumul asfaltat care ducea la Villa Benotti, curioas` s`descop`r \n sfâr[it locul magic unde bunica petrecuse clipeatât de fericite.

Chelneri]a avusese dreptate; plimbarea era istovitoaresub soarele arz`tor… Apoi, dup` o cotitur`, a ap`rut casa,orbitor de alb`. La fel ca [i Carreza, era a[ezat` pe unplatou care, \n acest peisaj montan, p`rea un capriciuarhitectural.

Cl`dire mare, cu etaj, Villa Benotti avea la parter o teras`spa]ioas` \nconjurat` de o balustrat` de marmur` alb`.Trebuia s` fi fost foarte pl`cut de stat acolo dup`-amiaza.

26 JEAN SAUNDERS

|n gr`din`, diferen]ele de nivel fuseser` savant folosite:mun]i de flori, de cele mai minunate culori. Am v`zut \nfundul gr`dinii un fel de grot` \n care parc` se distingeasilueta unei statui albe… Un susur blând, venind probabil dela o fântân` care nu se vedea. Un sunet proasp`t, cristalin,care m` f`cea s` devin con[tient` de sete [i de oboseal`.

Cântecul greierilor r`suna regulat pe câmpul lini[tit. Peteras`, [ezlongurile erau goale. Pe aceast` c`ldur`toropitoare, ocupan]ii vilei Benotti f`r` \ndoial` c` serefugiaser` \n camerele cu pere]i gro[i, care p`strau r`coarea.

Poarta era larg deschis`, ca o invita]ie.Am r`mas pe loc, nehot`rât`, trecându-mi palma peste

fruntea asudat` [i punându-mi mâna strea[in` la ochi ca s`scrutez \mprejurimile casei. Degeaba. Nici un semn de via]`.

Pân` la urm` am trecut pragul [i, \n vârful picioarelor, ammers pe lâng` zidul casei. Sacul \n care aveam aparatul defotografiat m` ap`sa destul de greu pe um`r. M` sim]eamobosit` asemenea unui c`l`tor prin de[ert, \n c`utarear`coarei unei oaze. Umbra celor doi chiparo[i imen[i eraprea tentant`… M` voi odihni o jum`tate de or`, nu maimult, \nainte s` m` \ntorc la hotel ca s` m` schimb [i s` m`prezint familiei Benotti \ntr-o ]inut` decent`.

Am l`sat sacul jos [i m-am \ntins pe iarba proasp`t`\nchizând ochii pentru câteva clipe. Nimeni din vil` nu puteas` m` vad`, numai vizitatorii care soseau de pe drum…

JURNALUL NINEI 27

Am avut impresia c` dormisem câteva ore. {i totu[i, abiatrecuse o jum`tate de or` pân` când zgomotul de pa[i pepietri[ m-a trezit. N`ucit`, m-am ridicat [i m-am uitat de jur-\mprejurul meu.

A[ezat` pe iarb`, am v`zut \n primul rând o pereche depantofi, apoi ni[te pantaloni de in, o c`ma[` de m`tase… [i\n sfâr[it o figur` cunoscut`, cu ochi alba[tri.

– Oh! Nu…M-am ridicat imediat, cu mi[c`ri stângace.– Ia te uit`, a remarcat el. Iat`-l pe ariciul englezesc

adormit \n gr`din`!– Ce faci aici?– Aici locuiesc. Trebuie s` fii englez ca s` ie[i pe o

asemenea c`ldur`… |n fine, s-a mai lini[tit pu]in, se apropieora ceaiului.

– Ora ceaiului? |n Italia?– Un frumos obicei englezesc. Vara, ceaiul este servit pe

teras`. Nu vrei s` vii [i tu?Am cl`tinat din cap \n semn de nega]ie.– Voi veni pu]in mai târziu. |n clipa asta nu sunt prea

prezentabil`…– Nu-]i face griji! a intervenit imediat b`rbatul. Aici,

nimeni nu ]ine la protocol… {i prezen]a ta o s`-i fac` pl`cerebunicii. Nu prea are ocazia s` \ntâlneasc` englezi. |n afar` demine, bine\n]eles… [i eu sunt doar pe jum`tate englez.

28 JEAN SAUNDERS

– Bunica… ta ? am repetat, \ncurcat`. Signora CarmelaBenotti?

– Aha!… Deci n-ai venit \ntâmpl`tor aici! Cine e[tidumneata?

– Nina Hughes. Bunica a fost guvernanta copiilorCarmelei Benotti, din 1932 pân` când a \nceput r`zboiul.

– Legendara Miss Milford? a repetat el ne\ncrez`tor. E[tinepoata ei? Dar… nu-i semeni deloc!

– Ceea ce spui este de-a dreptul ridicol! Sperai ca nepoatas` aib` ochelari mici [i rotunzi [i s` fie piept`nat` cu coc?

– Bine\n]eles c` nu! Bunica are o fotografie cu Lallie. Pareo femeie deschis`, nicidecum sever`. Dup` p`rerea m`tu[iimele Serafina, era sever` \n clas` [i \n timpul mesei, \ns` eraplin` de veselie [i de personalitate restul timpului. Aici, toat`lumea o iubea.

M-a privit \ndelung, vizibil contrariat, apoi a ad`ugat:– Bunica o s` ia ceaiul peste un sfert de or`. S` mergem acolo.– Nu!|nc`p`]ânat`, cu ochii a]inti]i pe hainele mele mototolite

[i pline de praf, m` sim]eam din ce \n ce mai stânjenit`.– Sunt sigur c` n-o s` acorde importan]` ]inutei tale. Doar

s` nu apari \n bikini… Este singurul lucru modern care nu-iplace absolut deloc, [i Lucia se \nc`p`]âneaz` s` se bronzezepe teras` \n… Acum, vino.

Avea un ton autoritar, care nu mi-a pl`cut.

JURNALUL NINEI 29

– Nu! Am s` vin mâine.

El s-a aplecat [i, calm, mi-a luat sacul.

– Nu fi fraier`! De ce ai f`cut tot drumul pe o asemenea

c`ldur` dac` nu vrei s-o cuno[ti pe bunica?

– N-am spus a[a ceva! Dar ast`zi, a[ vrea doar s` v`d casa.

{i pe urm`… eram obosit` [i am adormit.

El s-a \ndreptat spre cas`, [i a trebuit s`-l urmez pentru c`

avea sacul meu \n mân`. M-a invitat s` m` instalez undeva pe

teras`, cât` vreme el se ducea s-o cheme pe signora Carmela

Benotti. Sprijit` cu coatele de balustrad`, aveam \n fa]a

ochilor peisajul frumos al v`ii.

Glasuri… M-am \ntors. B`trâna traversa \ncet terasa ca s`

vin` la mine. Scund`, foarte slab`, avea o ]inut` trufa[`. La

optzeci de ani, p`rul negru de alt`dat` era acum grizonant.

De[i plin de riduri, chipul ei \[i p`strase prospe]imea [i ochii

migdala]i erau plini de via]`. Era \mbr`cat` cu o rochie

elegant`, de culoarea filde[ului. La un moment dat,

diamantele inelului i-au sclipit.

Ajuns` \n fa]a mea, s-a uitat cu aten]ie la mine.

– Nepotul meu mi-a spus c` ai vrea s` m` vezi, a declarat

b`trâna \n italian`.

– |ntr-adev`r.

Am tras adânc aer \n piept \nainte de a continua:

– Sunt Nina Hughes.

30 JEAN SAUNDERS

A aplecat u[or capul, la fel cum f`cuse [i el când m` v`zusela hotel. Nepotul r`mânea \n spatele ei.

– Nu cred c` te cunosc, a murmurat b`trâna doamn`,gânditoare. |n afar` de nume… Hughes…

Apoi a f`cut ochii mari [i m-a privit, nevenindu-i s` cread`.Deodat`, a s`rit \n sus de bucurie. Mâna ei mic` se crispasepe mânerul bastonului \n timp ce m` sorbea din priviri.

– Oh! Asta… nu se poate! a exclamat cu glasul gâtuit deemo]ie. Dup` atâ]ia ani… Mi-a scris \n urm` cu foarte multtimp ca s` m` anun]e c` se m`rit`… [i iat`-te acum, aici!Draga mea Lallie! Unde este? De ce nu te-a \nso]it?

– Este \n voiaj de nunt`, am r`spuns zâmbindu-i. Bunicula murit acum cinci ani, [i ea abia s-a m`ritat.

B`trâna a pufnit \n râs. Un râs cristalin, de fat`.– O recunosc pe Lallie a noastr`… Nu este genul de

femeie care s`-[i petreac` b`trâne]ea jucând bridge sauocupându-se de ac]iuni de binefacere! Ne-a \nv`]at atâtealucruri… Mai mult ca toate c`r]ile pe care le-am cititvreodat`! Ei bine, draga mea, bine ai venit la noi! Nimic nuputea fi mai pl`cut decât aceast` vizit`!

A str`b`tut distan]a care ne desp`r]ea, m-a prins de mân`[i s-a aplecat c`tre mine. Am s`rutat-o pe obraz, \n acela[itimp stânjenit` [i \ncântat`, [i am sim]it-o tremurând deemo]ie. Am sim]it [i eu un val de afec]iune pentru b`trânaaceasta pe care abia o cunoscusem.

JURNALUL NINEI 31

Nepotul st`tea tot \n spatele ei, nep`s`tor. Observa scenacare se desf`[ura \n fa]a lui [i doar ochii-i p`reau pu]in maiscânteietori.

B`trâna s-a \ntors spre el.– Acum ne po]i aduce ceaiul, Carlo. Spune-i Terezei c`

ast`zi va fi o adev`rat` ceremonie englezeasc`.– Ce preferi: ceai chinezesc sau de Ceylon?– Oh! Chinezesc, te rog. Cu o felie de l`mâie.Carmela Benotti a urm`rit cu privirea silueta care se

\ndep`rta, apoi, cu un zâmbet larg pe buze, [i-a \ndreptataten]ia asupra mea.

– La sfâr[itul r`zboiului, fata mea, Giovanna, s-a m`ritat cuun englez: c`pitanul Edward Rossman. {i-au botezat b`iatulCharlie dar pentru mine, el a fost \ntotdeauna Carlo. Eu suntcea care m-am ocupat de el pentru c` p`rin]ii i-au murit defebr` tifoid` când nu avea decât zece ani.

– |mi pare r`u… am murmurat stânjenit`.M-a privit, cu acea jum`tate de zâmbet a vârstnicilor care

au \nv`]at s` accepte totul, [i n-a spus nimic. Atunci amasociat numele pe care le auzisem: Carlo… Charles …Charles Rossman. {i mi-am adus aminte… Rain on a summerafternoon, “ Ploaia dintr-o dup`-amiaz` de var`“. Una dintrereplicile de la sfâr[itul piesei, pe care nu am uitat-o niciodat`era:“ Lacrimile vie]ii mele, sem`nând cu ploile de var` careapar dup`-amiaza…“

32 JEAN SAUNDERS

A[adar, era celebru. Exceptând decesul prematur alp`rin]ilor, via]a se dovedise foarte \ng`duitoare cu el.

– A[az`-te pe un [ezlong, mi-a spus Carmela. Ai atâtealucruri s`-mi spui…

B`trâna s-a a[ezat \n fa]a mea oftând u[urat`. Carlo s-a\ntors [i a luat loc lâng` bunica lui. Acum sufla o briz` u[oar`,f`când atmosfera mai respirabil`. Evitând s` m` uit lasandalele mele pr`fuite, am r`spuns mul]imii de \ntreb`ri pecare mi le punea ca un copil curios.

Am \nceput s`-i spun povestea detaliat` a vie]ii lui Lallie.Cum s-a m`ritat cu bunicul; na[terea celor doi b`ie]i: tat`lmeu [i unchiul Adam. Anii lini[ti]i \n care a avut grij` defamilie; afacerea, din ce \n ce mai \nfloritoare…

|ntre timp, servitoarea numit` Tereza ne-a servit ceaiul peun platou de argint pe care se mai aflau fursecuri [i ominunat` pr`jitur` cu fructe. Am luat o can` de por]elan fin[i am b`ut o \nghi]itur` de ceai, con[tient` de privireainsistent` a lui Carlo. Carmela \mi spunea acum nout`]ilecare ap`ruser` \n familia Benotti.

– Mario… a \nceput ea.– Cel care nu era \n stare s` r`mân` dou` minute la locul

lui, am citat-o pe Lallie.B`trâna a cl`tinat din cap, cu un zâmbet pe buze.– |ntr-adev`r! Ast`zi a reu[it s` se fofileze. Conduce

\mpreun` cu cei doi b`ie]i ai lui fabrica noastr` textil` din

JURNALUL NINEI 33

Torino. Afacerea asta a cerut mult` munc` [i multe sacrificii,dar ast`zi este \n plin avânt. Serafina s-a m`ritat cu unamerican. Tr`ie[te \n Washington. Cei trei copii ai ei aucrescut acolo. Vor veni to]i cinci s` m` vad` la toamn`.

Bunica a oftat [i a tras concluzia:– Este trist c` familia s-a \mpr`[tiat…– Gânde[ti [i acum ca pe vremea feudal`! a intervenit Carlo.Carmela l-a b`tut prietene[te pe mân`.– |mi r`mâne bine\n]eles Carlo, care \mi face vizite destul

de des. {i pe urm`, Mario [i copiii lui. O cas` f`r` copii parc`este lipsit` de via]`.

– {i Elena? Nu mi-ai spus nimic despre ea.Gazda a l`sat ochii \n jos [i [i-a privit \n t`cere mâinile.

Când a ridicat din nou capul, orice urm` de entuziasm se[tersese de pe chipul ei.

– Elena nu s-a m`ritat niciodat`, a r`spuns b`trâna cu ovoce neutr`. Locuie[te aici, cu mine.

– {i slav` Domnului, are cu ce s` se ocupe, a intervenit dinnou Carlo. Este pe post de secretar`, dam` de companie, [iconduce casa cu o mân` de st`pân`, ceea ce nu e un fleac…

M-am \ntors spre el:– Carlo, dac` am \n]eles bine amintirile lui Lallie, tu

\nseamn` c` e[ti Charles Rossman? Cel care scrie piese deteatru, [i mai este [i actor uneori?

El a \ncuviin]at cl`tinând din cap.

34 JEAN SAUNDERS

– Carlo a reu[it foarte bine \n domeniul `sta, a remarcatCarmela cu mândrie. A scris [i c`r]i despre istoria teatrului.

– Drag` bunico, cred c` domni[oara Hughes nu esteinteresat` de un curriculum vitae al meu!

B`trâna doamn` a p`rut pu]in jignit` de aceast` remarc`[i s-a gr`bit s` adauge:

– Acum doi ani am v`zut c` una din piesele tale s-a jucatla Londra. Era vorba despre Ploaie \ntr-o dup`-amiaz` devar`. B`nuiesc c` toat` familia e mândr` c` \n rândurile ei seafl` un artist ca tine…

– Am fost special la Londra ca s` asist la premier`, mi-aspus Carmela. }ie ]i-a pl`cut?

– Foarte mult. Dar deznod`mântul este pesimist…– Via]a nu are \ntotdeauna deznod`minte fericite! a spus

el sobru.– Carlo a mai scris o pies` care va avea premiera anul

viitor, \n ianuarie. Am s` m` duc s-o v`d. Se nume[te „Afar` enoapte“. Bizar titlu, nu-i a[a?

– Asta va atrage spectatorii! a declarat autorul cuindiferen]`.

Am \ncuviin]at [i m-am \ntors spre Carmela.– Cred c` a venit timpul s` plec.Gazda ne-a privit pe rând, gânditoare. Cum p`rea c`-[i

face griji pentru confortul din hotel, am lini[tit-o aducândelogii stabilimentului signorei Rosa.

JURNALUL NINEI 35

– De ce nu vii s` te instalezi aici? A[ fi \ncântat` s` oprimesc pe nepoata lui Lallie sub acoperi[ul meu. Trimit pecineva s`-]i aduc` bagajele.

– Nu, mul]umesc…pentru c` a[tept un prieten caretrebuie s` soseasc` la hotel peste dou` zile. Am venit aici cas` m` \ntâlnesc cu el. |l cheam` Dominic Hamond.

Carlo s-a ridicat [i a spus:– Te duc eu la hotel.– Pot s` m` \ntorc [i pe jos.– Nici pomeneal`! a intervenit Carmela. Ascult`, draga

mea, mâine e sâmb`t`: Mario [i Giotta vor veni dup`-amiaz`cu copiii [i nepo]ii. Vor r`mâne la cin`. |]i propun s` vii maidevreme, ca s` am timp s`-]i ar`t casa. Carlo o s` vin` s` te ia.

Era o invita]ie pe care… am acceptat-o cu pl`cere.

36 JEAN SAUNDERS

Capitolul 3

Când traversam aleea pietruit`, am \ntors capul. Carmelast`tea sprijinit` cu coatele de balustrad`, cu ochii a]inti]iasupra noastr`. Acum nu mai p`rea mândr` [i autoritar`, cisub]ire, fragil`. I-am f`cut semn cu mâna \nainte de a urca \nma[ina lui Carlo, un Alfa Romeo alb.

Drumul de \ntoarcere s-a desf`[urat \n t`cere. {oferulconducea cu \ndemânare pe drumul \n serpentine. Când amajuns la cafenea, \n loc s` se \ndrepte spre hotel, a traversatsatul \n cel`lalt sens, fiind cu b`gare de seam` la grupurile decopii care ap`reau de peste tot. La ie[irea din Carreza, a luat-ope un alt drum fa]` de cel pe care m` adusese taximetristul\n aceea[i diminea]`.

– Unde mergem? am \ntrebat.– Dac` ]i-a[ spune c` tocmai te-am r`pit, ce-ai zice,

signorina?…

– }i-a[ r`spunde c` \]i pierzi vremea! P`rin]ii mei \]i vorpl`ti o r`scump`rare ridicol`. Nu sunt din cale afar` deboga]i.

– Vai de mine… {i eu care te credeam o mo[tenitoarebogat`…

– Ce te-a f`cut s` crezi asta?– P`reai atât de ordonat`, adept` convins` a unor anumite

principii… De obicei, \n vacan]` e[ti mai degajat…– Ce spui despre faimoasa reticen]` englezeasc`?– O cunsc foarte bine. Str`bunica [i tat`l meu au fost [i ei

englezi.A \ncetinit ma[ina, s-a angajat \ntr-un intrând \n coasta

muntelui [i a oprit motorul. O alt` ma[in` [i dou`motociclete mai erau acolo. Carlo a coborât din ma[in` [im-a invitat s`-l urmez. Am traversat amândoi drumul.

– Prive[te! a exclamat orgolios. Nu exist` un loc din cares` vezi o priveli[te mai frumoas` \n mun]ii `[tia. Câmpia sedesf`[oar` la picioarele noastre [i, spre sud, ajunge pân` lamare. Suntem la fel de aproape [i de frontiera francez` carese afl` la vreo dou` ceasuri de drum de aici.

Puncta cu degetul direc]iile. Dar… era obligat s` stea atâtde aproape de mine? De ce-[i pusese neglijent mâna peum`rul meu? Gestul nu era deloc deplasat, \ns` contactulacesta \mi provoca o stranie stânjeneal`.

|ncercam s`-mi st`pânesc tulburarea, [i admiramspectacolul feeric ce mi se oferea privirii. Culmile mun]ilor

38 JEAN SAUNDERS

pluteau pe deasupra norilor care, \n apropiera apusului desoare, c`p`tau ni[te culori pastelate. Jos, valea se acoperea\ncet cu un cear[af de umbr` alb`struie.

– Este un loc atât de magic, am murmurat. Care teinspir`…

– Am o cas` \n zona francez`. O ferm` veche cu pere]igro[i, care p`streaz` r`coarea. Domin` marea. Acolo nu estedecât soare, parfum de flori, [i un s`tuc de trei ori mai micdecât Carreza. M` duc acolo s` scriu. Nu am telefon,televizor, nici o distrac]ie…

– Dac` peisajul este superb, a[a cum spui, nu-]i distrageaten]ia?

– Nu. Am o voin]` de fier atunci când vreau s` fac ceva.Eram convins` de acest lucru…– Lallie mi-a vorbit despre un s`tuc plin de culoare, situat

lâng` frontier`. Se nume[te Vintimille. A petrecut acolocâteva zile de vacan]` cu mama ta [i cu Serafina, [i mi-a vorbitde multe ori despre \ncânt`toarea pia]` de flori, despre…

M-am oprit dintr-odat`, stânjenit` de privirea lui insistent`.– Din p`cate, lucrurile s-au schimbat foarte mult, a oftat

el. Câ]i ani ai, Nina?– Dou`zeci [i unu. De ce?– Ce-ai v`zut din lumea asta?– Nu mare lucru. Am fost la Paris, \ntr-o excursie

organizat` la [coal`. Am mai fost \n vacan]` \n sudul Spaniei,acum doi ani. Dar am toat` via]a \n fa]`…

JURNALUL NINEI 39

– |ntotdeauna e prea scurt` pentru câte ai vrea s` faci…– Parc-o aud pe Lallie! Atunci când Dominic s-a hot`rât

s`-[i abandoneze slujba ca s` \ntreprind` aceast` c`l`torieprin Italia, aproape m-a for]at s`-l urmez.

Carlo s-a \ndep`rtat un pas.– Dar unde o s` stea? Hotelul e plin, a declarat el imediat.– De unde [tii?– Am \ntrebat-o pe Roza azi-diminea]`. {i pe urm`, \n

Carreza se [tie totul! |n orice caz, nu sunt decât patru camere:familia italian` ocup` dou`, francezii una, [i tu, ultima.

– Camera mea are un pat dublu.– Rosa este o femeie de mod` veche. N-ar tolera a[a ceva

niciodat` sub acoperi[ul ei!– Atunci am s` \ntreb [i la cafenea…– Emilio nu \nchiriaz` camere. Cum ar putea s` fac` a[a

ceva bietul om, cât` vreme are nevast`, cinci copii [i o soacr`?– Bine. Am s` accept invita]ia bunicii tale [i o s`-i cedez lui

Dominic camera de la hotel.– Te m`ri]i cu el?– Probabil.S-a uitat la mâna mea stâng`.– Nu ai verighet`… Tr`ie[ti cu el? a continuat cu

dezinvoltur`, ca [i cum ar fi vorbit despre vreme.– Cred c` asta nu te prive[te!Furioas`, m-am dus la ma[in`. Cu mâna pe portier`, m-am

\ntors:

40 JEAN SAUNDERS

– Dar tu? Ai pe cineva?– Am cunoscut mai multe femei. Dar este altceva…A venit [i el [i s-a instalat la volan.– Am treizeci [i doi de ani, nu sunt \nsurat \nc`… Pe

unele chiar le-am iubit…Cuvintele acestea mi-au r`sunat \n cap.Cu ochii a]inti]i asupra drumului din fa]a lui, Carlo nu a

\ncetinit decât când am ajuns pe str`du]a hotelului. Oameniiluau aer afar`. Toate capetele s-au \ntors c`tre noi.

– N-are rost s` m` \nso]e[ti, am declarat sec.Am ie[it gr`bit` din ma[in` ca s` nu aib` timp s`-mi

deschid` portiera.

** *

Seara, am cinat din nou \n curte. De data aceasta, toatemesele erau pline. Singur`tatea \ncepea s` m` apese. Abiaa[teptam s` vin` Dom. Mâine, poate…

A doua zi, dup` ce am inspectat con]inutul dulapuluimeu, am scos de acolo o rochie de bumbac cu bretele cumotiv floral [i m-am \nc`l]at cu ni[te sandale cu toc mic. La\nceputul dup`-amiezii, m-am instalat la bar, \ncântat` c`Maria nu era de serviciu… Coco]at` pe un taburet,urm`ream mi[c`rile de pe strad`. De \ndat` ce ma[ina AlfaRomeo a ap`rut, am ]â[nit de la locul meu [i m-am dus s`-l\ntâmpin pe Carlo, care coborâse deja din ma[in`.

JURNALUL NINEI 41

– Un buchet de prim`var`! a declarat el cânt`rindu-m` dinpriviri.

– Mul]umesc. Doar nu te gândeai c` o s` vin la bunica ta\mbr`cat` ca ieri…

– }ii atât de mult la convenien]e! Ce am ajunge f`r` fetecu principii ca tine… Ceea ce nu este cazul Luciei, care seplimb` prin fa]a bunicii doar \n bikini! Carmela nu \n]elegecum pot fi fetele atât de exhibi]ioniste \n fa]a b`rba]ilor…

– Tu nu crezi la fel?– Cerule! Nicidecum! |mi place s` privesc ce au de

ar`tat…– Italiencele sunt pu]in mai… rotunjoare decât mine, am

spus eu, pu]in stânjenit`.– Nu-]i face griji. Cu buc`t`ria Rosei…– Lucia e sora ta?– Nu, veri[oara. Este mezina familiei unchiului Mario. Are

nou`sprezece ani. Un copil r`sf`]at, dar nu irecuperabil. Estefoarte dr`gu]`, ceea ce creeaz` multe probleme…

– Are prea mul]i prieteni?– Niciodat` nu sunt prea mul]i, \ns` Lucia se simte atras`

de tineri care, la fel ca ea, nici nu muncesc, nici nu au planuripentru viitor. Ni[te petrec`re]i care n-au nimic \n cap…

– F`r` \ndoial` c` lumea ar fi mai trist` f`r` ei.– Du-te [i spune-i asta unchiului Mario! Lucia a plecat la

Milano s`-[i vad` ni[te prieteni. Ar fi trebuit s` se \ntoarc`dup` trei zile. Dar se pare c` a mai \ntâlnit pe cineva, pe care

42 JEAN SAUNDERS

l-a adus de altfel cu ea. Giotta, mama ei, bine\n]eles c` esteagasat`. Dr`gu]a mea veri[oar` s-a \ndr`gostit la primavedere…

Str`du]a era pustie. Absorbi]i de discu]ie, r`m`seser`m petrotuar.

– Eu nu cred \n dragoste la prima vedere.– Cu atât mai r`u pentru tine, frumoasa mea… Doi

oameni se \ntâlnesc, se aprinde o scânteie… Flac`ra dureaz`toat` via]a… sau cât un foc de paie. N-are nici o importan]`!Ceea ce conteaz` este s` nu te arzi. {i totu[i, englezii suntfoarte dota]i \n privin]a asta… Emo]ia brutal`, care sufl` spretine cu violen]a unei furtuni…

Vorbea serios? Chiar ironice, aceste cuvinte nu f`ceaualtceva decât s`-mi confirme p`rerea pe care mi-o f`cusemdespre el. Se juca cu cuvintele, la fel cum se juca probabil cufemeile…

– Nu e[ti de acord cu mine? m-a \ntrebat \ntinzându-mimâna s` m` ajute s` m` instalez \n ma[in`.

Mâna lui o atingea pe a mea [i deodat`, am \nceput s` sperc` nu [i-o va retrage. B`rbatul acesta era mai periculos decât\l crezusem la prima vedere. Trebuia s` fiu atent`…

– Sentimentul `sta mi se pare destul de tulbur`tor, amreplicat atunci când s-a a[ezat lâng` mine.

– Nu asta \ncerci [i tu pentru Dominic Hamond?– Nu. Dragostea poate s` mai fie [i simpl`, blând`,

confortabil`… Ceea ce spui este atât de conven]ional.

JURNALUL NINEI 43

– Oh! Nu. Te \n[eli, Nina.– Ui]i ceva…Carlo introdusese deja cheia \n tabloul de bord. S-a \ntors

c`tre mine.– Ce uit?Rezemat cu spatele de portier`, se uita la mine atât de

insistent \ncât am fost nevoit` s` \ntorc privirea.– Scânteia despre care vorbeai… Este efectiv orbitoare

dac` cei doi sunt atin[i cu ging`[ie. Ce se \ntâmpl` dac`pentru unul dintre ei nu exist` cale de \ntoarcere?

– Nefericirea… subiectul preferat al scriitorilor.– Disperarea… Oricum ar fi, cred c` ceea ce spui nu este

decât o exagerare.– Te \n[eli.M` enerva. Rela]ia mea cu Dom nu era atât de complex`,

dar ne iubeam! Ceea ce sim]eam unul fa]` de cel`lalt nu eraun simplu foc de artificii!

– {i crezi c` o s` dureze toat` via]a? a remarcat el pornindma[ina.

– Da. Suntem ni[te oameni cu bun-sim], nu ni[teromantici care caut` s` se integreze spiritual \n absolut.

– Ce trist!… a oftat el.Peisajul \mi defila prin fa]a ochilor. Dup` câteva clipe,

intrigat` de t`cerea \nso]itorului meu, m-am \ntors spre el [iam remarcat c` f`cea eforturi s` r`mân` serios.

44 JEAN SAUNDERS

userFormatogianninajollys

– Ce-i atât de amuzant? – Tu e[ti! La dou`zeci [i unu de ani, a[a cum pretinzi, ai

capul plin de lucruri serioase [i de tr`it, n-ai tr`it deloc!Câteva lec]ii ar trebui s` \ndrepte situa]ia…

Glumea, era clar… |ns` dincolo de flec`reala lui de omde litere se ascundea ceva mai profund, mai obscur, care m`tulbura. {tia [i el acest lucru, eram sigur`…

A \ncetinit, s-a aplecat spre mine [i mi-a atins buzele cu uns`rut. O mângâiere cald`, fugar`… Am \nchis ochii \n timpce mâna lui \mi cuprindea um`rul gol. N-a durat decât câtevasecunde, dup` care s-a \ndep`rtat \ncet de mine. Când amdeschis ochii din nou, \mi zâmbea gentil.

– Nu, a remarcat el. Cu siguran]`, n-ai fost niciodat`\ndr`gostit`.

Am p`strat amândoi t`cerea tot restul drumului [i num-am lini[tit decât traversând aleea casei.

A[adar, venise ceasul s` vizitez legendara Villa. M-am l`satcondus` de signora Benotti din camer` \n camer`, admirândplafoanele pictate, mobila florentin`, oglinzile cu rameaurite. Marmur` de Carrara, cristale de Boemia, covoarepersane… La sfâr[it m-a \ncântat un orologiu vechi, de ovaloare inestimabil`.

Fiecare obiect pre]ios era pus \n valoare de locul \n carese potrivea cel mai bine, ales cu gust, f`r` nici urm` deostenta]ie.

JURNALUL NINEI 45

– Tat`l so]ului meu, a spus signora, era un pasionatcolec]ionar de obiecte de art`. De altfel, el a fost cel care aconstruit casa asta. Nu mai suporta agita]ia din ora[… Aiciaducea toate achizi]iile.

– So]ul mai tr`ie[te?– Nu. A murit la doi ani dup` \nceperea r`zboiului. Mario

nu avea decât treisprezece ani. Eu a trebuit s` preiauconducerea fabricii, ceea ce n-a fost deloc u[or. |]i \nchipui..o femeie, conducând o asemenea afacere pe vremea aceea \nItalia…

B`trâna a ridicat din umeri, cu o expresie gânditoare.– Am urât atât de mult r`zboiul…Pe buze i-a ap`rut un zâmbet discret. Privirea ei p`rea

pierdut` \n vremurile trecute când a reluat:– La moartea lui Mussolini, armata de partizani s-a retras

aici, \n nord. Mii de oameni au fost tortura]i din cauza pânzeimâr[ave de intrigi. Dar din fericire, mul]i au sc`pat. |n mun]ii`[tia exist` trec`tori pe care numai cei ini]ia]i le cunosc,signorina. Pasaje care ajung \n Fran]a. Puteau s` g`seasc`refugiu [i aici, la Villa, a ad`ugat mândr` b`trâna. Era vorbadespre un joc periculos [i, cât a tr`it, so]ul meu nu m-a l`satniciodat` s` particip la el. |ns` dup` aceea, am fost bucuroas`s` pot da o mân` de ajutor celor care aveau nevoie. |ntr-osear`, patru oameni au venit cu un camion. Nu c`utaupartizani. Aveau \n cap alte planuri… Oh, nu se gândeau lavioluri sau masacre, pur [i simplu auziser` vorbindu-se

46 JEAN SAUNDERS

despre colec]ia care se afla \n posesia mea. Au venit deci \ntr-onoapte friguroas` de ianuarie, \n timp ce eram aici, doarcu cei patru copii ai mei [i doi servitori b`trâni. Erau\narma]i. |n cazul acela era mai bine s` nu opunemrezisten]`. Le-am l`sat deci pe canalii s` ia ce-i interesa dincas`. Am r`suflat u[urat` când i-am v`zut plecând. Au luatce-au vrut, dar nu s-au atins de noi. M` gândisem de mult`vreme c` putea s` mi se \ntâmple a[a ceva [i totu[i n-amascuns toate obiectele de valoare. Nu [tiam cum puteau s`reac]ioneze; furio[i la culme, ar fi putut s` se r`zbune pecopiii mei.

Cine ar fi b`nuit un asemenea curaj la o femeie atât demicu]`?

– N-au fost prea u[or de ascuns picturile, a oftat b`trâna.– Lallie chiar mi-a vorbit despre ni[te tablouri

remarcabile. Mi le-a [i descris.– }i-a vorbit despre Madonna lui Feronese?– Da. Era tabloul ei preferat.– {i al meu.S-a uitat p`trunz`tor la mine [i mi-a spus:– Am s` ]i-o ar`t. Pentru c` \mi placi… [i de asemenea, \n

amintirea lui Lallie.– Sunt extrem de mi[cat` de aceast` aten]ie. Deci, a]i

sc`pat de ho]i? De bun` seam` c` a]i ascuns-o bine…– Madonna era pur [i simplu suspendat` pe un perete, \n

spatele dulapului \n care \mi pusesem bl`nurile [i superbele

JURNALUL NINEI 47

rochii de sear` pe care nu le mai purtam. Bine\n]eles c` le-auluat pe toate pentru femeile [i amantele lor… Vino,urmeaz`-m`!

Am urmat-o pân` \ntr-o \nc`pere de la cap`tulculoarului. Am traversat camera ei, pe care o v`zusem deja.Acolo, a deschis o cutie f`cut` dintr-o carapace de broasc`]estoas` cu \ncrusta]ii de argint [i a luat o cheie. Apoi,f`cându-mi semn cu mâna s-o urmez, a ridicat o perdeagroas` de catifea \n spatele c`reia se aflau patru trepte pecare le-a coborât.

– Aceasta este capela mea personal`, mi-a spus pe un tonconfiden]ial, r`sucind cheia \n u[a masiv` de lemn.

Eram undeva sub nivelul p`mântului. |n fa]a mea, \npartea de sus a peretelui, se aflau dou` ferestre mici,protejate cu gratii. Nici un copil, oricât ar fi fost de slab, n-arfi reu[it s` treac` printre gratii. Am remarcat un sistem dealarm` montat la aceste deschideri spre exterior. Carmela nuneglijase nici un am`nunt ca s`-[i protejeze tabloul.

Aceast` capel` de mici dimensiuni, era auster`. Nici unornament nu acoperea pere]ii decolora]i de trecereatimpului. Pe jos, erau dale de mozaic albe [i albastre. Dou`covora[e de catifea albastr` erau puse \n fa]a altarului. Acestaera acoperit cu o stof` brodat` cu fir de aur [i argint.

Intrând \n \nc`pere, Carmela a ap`sat un \ntrerup`tor.S-au aprins dou` spoturi. Erau orientate spre perdelele de

48 JEAN SAUNDERS

catifea albastr` care acopereau peretele din spate. B`trânas-a apropiat \ncet [i a tras de un [nur. Cele dou` perdele s-audat \ncet la o parte, cu un sunet de oftat.

Am \naintat câ]iva pa[i, cu ochii a]inti]i asupra Madonneilui Feronese.

Lallie avea dreptate. Pictura era excep]ional`.Nu aveam \n fa]` o tân`r` femeie ]inând \n bra]e un

bebelu[ zâmbitor. Aceasta era mai matur`. {i copilul aveavreo trei ani. Mâna lui era deschis`. La fel [i a Fecioarei,aproape de dege]elele durdulii. Ca [i cum, pentru primadat`, El se \ndep`rta de dragostea matern` pe care ea i-ooferise pân` atunci. Extraordinarul talent al lui Feroneseap`rea pe fa]a copilului. O tu[` subtil`, aproapeimperceptibil`, de triste]e \n adâncul ochilor lui. Un pliu \ncol]ul gurii. Mâna aceea , \ntins` \nc`… Fecioara aveaaspectul unei evreice tinere, cu p`rul lung [i negru.

B`trâna a cl`tinat din cap cu o expresie grav`.– {tiam c` o s`-]i plac`. De fiecare dat` când o contemplu,

m` consider egoist`. Aceast` Madonna ar trebui s` fie expus`\n una dintre cele mai mari galerii ale lumii, astfel \ncât miide oameni s-o poat` admira. {i pe urm` \mi spun, nu, atâteapicturi au fost furate, distruse… Aceasta \mi apar]ine. Via]a\mi datoreaz` m`car atâta lucru… La moartea mea, \[i varelua locul de onoare care i se cuvine. Se va descoperi atuncic` Feronese n-a fost furat o dat` cu celelalte bunuri alemele… Am dreptate?

A tras la loc perdelele de catifea [i m-a privit atent.

JURNALUL NINEI 49

– Tu e[ti foarte sensibil`, draga mea. Tân`rul care tea[teapt` la Carreza… ai de gând s` te m`ri]i cu el?

– A[a sper.Am p`r`sit capela [i gazda a \ncuiat u[a \n urma noastr`.– Doar „speri“? Deci nu este nimic stabilit \ntre voi?– Mai mult sau mai pu]in… am r`spuns cu pruden]`.Carmela a ridicat ochii spre cer, oftând \ncet.– Vrea s` stea cu tine?– |n realitate, nu vrea s` ia o hot`râre \nainte de

terminarea vacan]ei \n Italia.– {i tu te mul]ume[ti cu atât?! Unde ]i-e orgoliul?…– |n ziua de azi, oamenii prefer` s` fie siguri pe ei \nainte

de a se angaja. C`s`toria nu mai este atât de important`, [i…– Am mai auzit asta! mi-a t`iat-o Carmela, strâmbându-se.

Lucia \mi ]ine [i ea asemenea discursuri. |n realitate, oameniinu vor s` vad` [i nu se angajeaz`.

A pus din nou cheia \n cutie [i s-a \ntors spre mine.– B`rbatul meu era un om bun, sensibil. Ne iubea pe to]i

[i ne \n]elegeam foarte bine, \n ciuda unor divergen]e deopinie. Leg`tura noastr` a fost ceea ce Lucia nume[te oc`s`torie aranjat`. Familiile noastre doreau aceast` alian]`.Sim]eam unul pentru cel`lalt afec]iune [i un respectreciproc… dar nu eram \ndr`gosti]i unul de cel`lalt.

– {i dac` ai fi \ntâlnit pe cineva pe care s`-l iube[ti cuadev`rat dup` c`s`torie?

Privirea ei era sincer`, deschis`.

50 JEAN SAUNDERS

– Mariajul nostru a fost o reu[it`. Dragostea? Da,bine\n]eles, vine [i asta. Dar nu este esen]ial`. Dragostea\nseamn` rutin`. C`s`toria este altceva. Singura piatr` de\ncercare, singurul filtru… S` nu crezi niciodat` \ndragoste, numai \n c`s`torie, care este un angajamentdurabil…

– Nu-i a[a \ntotdeauna, am spus, complet derutat`.Constrângerile sunt uneori foarte ap`s`toare.

Carmela m-a privit, gânditoare.– Carlo ar trebui s` se \nsoare…– Se pare c` nici nu se gânde[te la a[a ceva. F`r` \ndoial`,

\i place foarte mult libertatea.– Libertatea? a spus b`trâna ridicând din umeri. Un

b`rbat are nevoie de o femeie al`turi. F`r` \ndoial` c` a avutni[te aventuri. Mi-a m`rturisit totu[i c` n-a iubit niciodat` ofemeie atât de mult \ncât s` o cear` \n c`s`torie. |ns` tu…Da, sunt sigur` c` i te-ai potrivi de minune. Ar trebui s` fac\n a[a fel…

– Nicidecum, signora! Suntem foarte nepotrivi]i!– Numai c`…– {i pe urm`… \l iubesc pe Dominic.– Ah! Da, ai dreptate, Dominic…Vizibil nu prea convins`, a schimbat subiectul.– Când te \ntorci \n Anglia, s` nu ui]i s`-i spui lui Lallie

c` o a[tept ner`bd`toare s`-mi fac` o vizit`, bine\n]eles cuso]ul ei.

JURNALUL NINEI 51

Carlo a venit cu noi la ceai. M-am str`duit s` m` port câtmai firesc cu el, con[tient` de privirea atent` cu care neurm`rea bunica lui. Vârstnicilor le place felul acesta deintrigi… Speram doar ca gazda mea s` nu fie preadecep]ionat`.

El mi-a propus s` facem o plimbare prin gr`din` \n vremece signora Benotti d`dea ordine pentru cin`.

– Am aflat c` ai v`zut Madonna, a declarat el \n timp ceTereza \ncepuse s` strâng` masa.

– M-a impresionat profund. Subiectul este tratat \ntr-omanier` atât de particular`…

– Pictura este foarte valoroas`. Acum, vei descoperi o alt`comoar`, gr`dina. Atunci când bunicul a pus s` seconstruiasc` aceast` cas`, \n \mprejurimi nu erau decât ni[tecâmpuri pustii. Au trebuit ani [i ani de munc` pentru a seob]ine asemenea rezultate. De unde vrei s` \ncepem vizita?

– De la grot`. Cavernele m-au fascinat \ntotdeauna…Am pornit \ntr-acolo. Cum ne apropiam de intrarea \n

grot`, am distins silueta unei femei.– Cine este? am \ntrebat. |nso]itorul meu a oftat resemnat.– M`tu[a Elena.

52 JEAN SAUNDERS

Capitolul 4

O banc` de fier forjat se g`sea la intrarea \n grot`. Femeiacare era a[ezat` acolo, ne-a v`zut. Era scund` [i binepropor]ionat`. P`rul negru, t`iat scurt, \i punea \n valoaretr`s`turile fine ale fe]ei. O sclipire de curiozitate i s-a aprins\n ochi când m-a v`zut.

Purta o rochie elegant` de m`tase vernil \mpodobit` cuun [irag de perle [i sandale fine, cu toc. Era imagineaperfect` a unei femei de familie bun`, care nu a trecut depatruzeci de ani.

– M`tu[` Elena! a exclamat Carlo. Nu ai fost cu noi laceai…

– {tii foarte bine c` nu iau niciodat` ceaiul de dup`-amiaz`, a replicat ea, nervoas`. E un obicei englezesc, nuitalienesc!

Carlo a f`cut prezent`rile [i m`tu[a a cl`tinat din cap cuun gest conven]ional.

– Deci tu e[ti micu]a englezoaic` despre care mi-a vorbitmama? Nepoata legendarei Lallie. Vorbesc mai r`u engleze[tedecât fra]ii [i surorile mele pentru c` bunica ta a plecat cânderam foarte mic`. |ns` presupun c` tu vorbe[ti la perfec]ieitaliana. Tot mul]umit` legendarei Lallie!

Spunând acestea, a izbucnit \ntr-un râs \ncordat.– Fii atent`, signorina, a ad`ugat cu o not` de ironie \n

glas. Mama caut` s`-[i \nsoare nepotul, [i [tiu c`-i placenglezii…

– Bunica nu vrea s` am un e[ec \n presupusa meac`s`torie, a intervenit Carlo.

– O adora pe Lallie. Nu va depune u[or armele…– Mama dumitale nu cred c` ar fi de acord cu vorbele

acestea, signorina Benotti, am remarcat imediat.Carlo a ridicat sprâncenele, ca [i cum problema asta nu

avea nici o importan]` [i s-a \ntors c`tre mine:– Nina o s` se m`rite cu un tân`r englez, m`tu[` Elena. Va

veni [i el cât de curând la Carreza.– ~sta nu este genul de am`nunt care s-o deranjeze pe

mama.– Povestea asta-i absurd`, am spus eu. Mi-ai promis c` o

s` vizit`m gr`dina…– Bine\n]eles, mi-a r`spuns amabil. Vrei s` vii cu noi,

m`tu[` Elena?

54 JEAN SAUNDERS

Aceasta a cl`tinat hot`rât din cap [i, \ntorcându-nespatele, a pornit spre cas`.

– Nu da nici o importan]` spuselor m`tu[ii, a zis atunciCarlo. Ca to]i italienii, bunica este foarte ata[at` valorilorfamiliale. Este convins` c` fericirea mea pleac` de lac`s`torie. Dar, avându-i \n vedere vârsta, nu vreau s` fiu preaaspru cu ea \n problema libert`]ii mele…

– Cât` vreme ]ine atât de mult la institu]ia asta, cum seface c` n-a reu[it s`-i g`seasc` Elenei un so]?

– M`tu[a a fost \ntotdeauna o problem`. Dup` cum aiputut s` consta]i singur`, are un temperament nervos, emult prea emotiv`… chiar pentru o italianc`. Carmela seapropia de patruzeci de ani când a n`scut-o. A stat preamult s` se gândeasc` pentru ultimul copil. Recunoa[te [i eaacum acest lucru. |nc` din adolescen]`, Elena nu-[i ascultadecât pornirile inimii ei, care nu erau \ntotdeauna binegândite…

– De ce? Alegerile ei erau tot atât de smintite ca ale Luciei?– A[a se pare… Elena nu are o avere personal`, dar

apar]ine unei familii burgheze [i va mo[teni o sum` mai multdecât \ndestul`toare la moartea Carmelei. Cei mai mul]idintre b`rba]ii pe care a pus ochii erau ni[te oameniinteresa]i. Sau cel pu]in a[a pretinde bunica…

– Ei [i? m-am revoltat eu. Avea oricum dreptul s` iasingur` aceast` hot`râre!

JURNALUL NINEI 55

– Cred c` au avut ni[te discu]ii aprinse pe tema asta. Darpân` la urm`, Carmela a câ[tigat b`t`lia. Are o voin]` ie[it`din comun…

– Este… [i… posesiv`? am murmurat, sceptic`.– Nu sunt eu \n m`sur` s` judec. Oricum ar fi, totul s-a

terminat când se apropia de treizeci de ani; Elena s-a\ndr`gostit la nebunie de un b`rbat \nsurat [i cu copii. Pusesela cale s` fug` cu el. Aveam cincisprezece ani [i \mi aducaminte c` nu te mai puteai \n]elege cu ea. O f`cuse peCarmela abia s` a[tepte s-o vad` plecat`…

– {i?…– B`rbatul \n chestiune a fost implicat \ntr-o afacere

necurat` de r`pire a unui copil. A petrecut mai mul]i ani \nspatele gratiilor. Când s-a eliberat \n cele din urm`, pur [isimplu a disp`rut.

– Biata Elena…– Eu cred c` uneori trebuie s`-]i for]ezi destinul. Elena

ar fi putut s` profite de acest eveniment dramatic ca s`plece de acas` [i s` zboare cu aripile ei. |ns` f`r` \ndoial` c`era prea bulversat` ca s` ia o asemenea hot`râre. Era lap`mânt.

Am intrat \n caverna de piatr`. Statuia pe care o\ntrez`risem la prima vizit` la Villa era o reproducere a uneizei]e grece[ti. Trona \n mijlocul unei fântâni arteziene careprimea ap` de la un pârâu sub]ire ce cobora din munte.

56 JEAN SAUNDERS

– Vara, este singurul loc r`coros de pe aici, mi-a spus.– Iernile engleze[ti cred c` ]i se par deosebit de aspre

dup` sejururile astea \ndelungate \n Italia…– Fac parte din via]a mea. |mi place foarte mult Londra.

Acolo m` simt acas`.Mi-a explicat cum se formeaz` rocile calcaroase. Explica]ii

care mi s-ar fi p`rut mai clare dac` n-ar fi stat atât de aproapede mine, \n spa]iul acesta redus, \ntr-o semiobscuritatepl`cut`.

Când am ie[it, lumina puternic` de afar` m-a orbit. Mi-amacoperit imediat ochii cu palmele [i el s-a aplecat spre mine.

– Nu te sim]i bine?– Ba da, foarte bine.– Lini[te[te-te. Uite… Sunt sigur c` bunica ne urm`re[te

de pe teras`. Cu siguran]`, crede c` alc`tuim o perecheperfect`…

– Cu atât mai r`u!– Nina, fii mai vesel`, te rog… |n cele din urm`, situa]ia

e amuzant`. De bun` seam` c` ne este greu s` petrecemzece minute \mpreun` f`r` s` ne cert`m, dar de ce s` nu-ifacem pl`cerea Carmelei pentru câteva zile? Vei pleca dinCarreza \nainte ca gluma asta s` devin` preastânjenitoare…

Am ridicat din umeri.– Vino! Am s`-]i ar`t drumul pe care mergeau partizanii ca

s`-i transmit` mesaje Carmelei, sau s` se ascund` la Villa.

JURNALUL NINEI 57

Ne-am apropiat de coasta muntelui [i mi-a ar`tat un fel detunel situat la cap`tul unui drum pietruit.

– La ora actual`, c`rarea asta duce \ntr-un sat care a fostp`r`sit. Mun]ii `[tia sunt un veritabil labirint, cu o mul]imede c`r`ri [erpuite pe care nu le cunosc decât oamenii de peaici. Lucrul `sta a permis unui num`r \nsemnat de partizanis` scape de trupele lui Mussoloni.

– De ce a fost p`r`sit satul?– Pentru c` nu era de lucru. Tinerii au plecat, b`trânii au

murit. Am s` te duc acolo \ntr-o zi, dac` vrei. E o atmosfer`stranie…

** *

Când am ajuns din nou acas`, o ma[in` mare, plin` depraf era oprit` pe alee. |n gr`din` r`sunau ]ipete de copii.Familia Benotti se reunise \n salonul mare de la parter. Amtrecut pragul cu oarecare team`, dar primirea pe care mi-auf`cut-o a pus cap`t timidit`]ii mele. To]i p`reau atât debucuro[i s-o \ntâlneasc` pe nepoata lui Lallie…

A[a l-am cunoscut pe faimosul Mario, pe so]ia lui, Giotta[i pe cei doi fii cu so]iile [i copiii lor. |n timpul prezent`rilor,Carlo a r`mas al`turi de mine, ]inându-m` dezinvolt deumeri. Aceast` purtare nu avea cum s` nu suscite comentarii.Dar el singur trebuia s`-[i asume r`spunderea.

58 JEAN SAUNDERS

Ne-am dus \n sfâr[it spre vasta sufragerie unde fusesepreg`tit` masa. Elena a venit \n ultima clip` [i am remarcatimediat c` nu mai era atât de \ncordat` cum fusese cândne-am \ntâlnit cu ea la intrarea \n grot`. Cina, servit` de dou`femei \n vârst` pe care toat` lumea le considera ale casei, afost absolut delicioas`. Carmela prezida.

La sfâr[itul mesei, ne-a invitat s` mergem pe teras` ca s`bem o cafea. Cineva a remarcat c` Lucia ar fi trebuit s` fieacolo.

Giotta a ridicat bra]ele spre cer cu o expresie disperat`.Dumnezeu [tia cât insistase pe lâng` fata ei s` participe laaceast` reuniune de familie! Lucia \i promisese c` va veni dela Floren]a \n acea zi. Era aproape noapte [i nu d`duse niciun semn de via]`. Ah! Nu, copilul `sta nu era un dar alcerului! Educa]ia b`ie]ilor nu-i ridicase nici o problem`, \ntimp ce…

Elena asculta atent, cu un zâmbet ironic pe buze. Mario aconfirmat, plângându-se de lipsa de disciplin` care domneapeste tot. Pe vremea lui…

A continuat critica asupra pretinselor libert`]i actuale carenu \nseamn` decât dezordine…

– Te plictise[ti? m-a \ntrebat Carlo \n surdin`.– Nu, i-am r`spuns, destins`, intrând \n jocul lui. Dac` tot

e[ti aici…– }i-a pl`cut mâncarea?– Excelent`.

JURNALUL NINEI 59

– |ntr-o sear`, am s` te duc la un mic restaurant de pe aiciunde se preg`tesc ni[te specialit`]i mai pu]in cunoscute.

– M` tem c` nu prea o s` ai timp. Probabil c` n-o s` maistau mult dup` ce va veni Dom.

El a \ncuviin]at scurt din cap [i [i-a \ndreptat aten]iaasupra Giottei care se plângea din nou de fata ei. Luciacunoscuse pe cineva la Floren]a. O \nso]ea cu ma[ina lui.Dac` veneau prea târziu, avea s` le spun` \n fa]` ce credeadespre situa]ia asta! |n ciuda eforturilor ei, nu reu[ea s`adopte o expresie sever`.

Copiii au \nceput s` a]ipeasc` [i mamele i-au dus \ncamerele de sus. Luminile scânteiau \n vale. Cerul era plin destele. Ne-a \nv`luit o briz`, u[oar` [i proasp`t` ca o e[arf` dem`tase. M` bucuram din plin de lini[tea pl`cut` a acesteiseri.

Eu [i Carlo eram a[eza]i mai departe de restul grupului. Els-a ridicat, a venit \n spatele meu [i mi-a a[ezat mâinile peumeri. Cum s-a aplecat spre mine, i-am [optit:

– De ce te por]i a[a? F`r` \ndoial` c` vor crede ceea ce vreis`-i faci s` cread`.

– Ei [i? Pe mine m` prive[te, mi-a r`spuns calm.– Ce-o s` le spui pe urm`? C` ]i-am respins avansurile?– A[a ceva nu vor crede!– De ce e[ti atât de \nfumurat?A ridicat non[alant din umeri.

60 JEAN SAUNDERS

– Nu m-au v`zut niciodat` f`când curte unei femei;amantele mele sunt la Londra. Le ]in departe de VillaBenotti…

– E timpul s` plec.– Deja?|nainte s` pot reac]iona, m-a mângâiat pe gât cu un

s`rut… \n fa]a \ntregii familii Benotti.– Este aproape unsprezece [i sunt obosit`! am morm`it

fulgerându-l cu privirea.Am salutam, am mul]umit… Erau cu to]ii atât de

dr`gu]i… Eram iritat` de aceast` mascarad` a lui Carlo,altfel, totul ar fi fost perfect…

Era sâmb`t` [i, \n ciuda orei târzii, pe str`zile din Carrezaera anima]ie. Terasa cafenelei era plin` [i hohote de râsizbucneau de peste tot. Câteva ma[ini fuseser` parcate \n fa]ahotelului, unde toate mesele din restaurant erau ocupate.Era clar c` buc`t`ria Rosei avea reputa]ie \n \mprejurimi.

Aceasta st`tea \n pragul u[ii. De cum ne-a v`zut, a venit \n\ntâmpinarea noastr` cu bra]ele deschise.

– E aici, signorina! a exclamat, exaltat`. Englezul t`u! Avenit de mai bine de o jum`tate de or`!

– Dom? {tie c` stau aici?Femeia a scuturat hot`rât` din cap, a ezitat o clip`, apoi

mi-a r`spuns:– Nu, signorina. Nu i-am spus nimic. E obosit. |i e foame.

L-am servit \n curte [i…

JURNALUL NINEI 61

Am traversat culoarul, gr`bit`, f`r` s-o mai ascult pân` lasfâr[it. Clien]ii st`teau netulbura]i la mese, profitând de brizanocturn` care mângâia frunzele copacilor.

Dominic era a[ezat la masa din fund. Lumina galben` afelinarelor \i lumina chipul. Maria era lâng` el, cu o can` decafea \n mân`. El râdea, \ncercând s` vorbeasc` italiene[te.

– Dominic!!Cu un strig`t de bucurie, am t`b`rât pe el cu un entuziasm

de care nu d`dusem dovad` niciodat` \n Anglia.A ridicat capul, surprins s`-[i aud` numele. Apoi m-a privit

[i câteva secunde s-a uitat la mine, n`uc. Pe urm` s-a ridicat,\mpingând scaunul \n spate.

– Surpriz`! Surpriz`! am exclamat prinzându-l de gât,nep`s`toare la privirile clien]ilor. Sunt la Carreza de dou`zile.

– Dar nu erai aici când am venit, a remarcat el, pe un tonpu]in acuzator.

– Am fost invitat` la Villa Benotti. Am primit cartea po[tal`de la tine \n care m` anun]ai c` ajungi la Carreza… [i trebuias` vin [i eu. Dar nu [tiam când o s` ajungi…

M-a strâns \n bra]e [i m-a s`rutat. – Oh! Sunt atât de mul]umit`, Dom… i-am murmurat.

Mi-ai lipsit atât de mult.Reg`seam \n sfâr[it flac`ra aurie din ochii lui migdala]i.

Deodat`, mi-am adus aminte de Carlo [i m-am \ntors. Era \ncadrul u[ii, uitându-se la noi. F`r` grab`, s-a apropiat.

62 JEAN SAUNDERS

– Cine e? m-a \ntrebat Dominic, intrigat.– Charles Rossman. Nepotul Carmelei Benotti. |nc` mai

tr`ie[te, Dom. E o femeie minunat`. Abia a[tept s-o cuno[ti!– Charles? a \ntrebat el zâmbind. Vrei s` spui Carlo. A[a i

se spune \n familie, nu-i a[a?Nu era momentul s`-l \ntreb de unde [tia. Carlo venise

deja lâng` noi. Am f`cut prezent`rile.– Ai c`l`torit bine? a \nceput Carlo.– Da, mul]umesc. Dar peisajele de aici sunt prea

frumoase. |mi venea mereu s` opresc [i s` fac schi]e, deteam` s` nu dispar`… Ai venit la Villa cu ma[ina? l-a \ntrebatpe Carlo.

– Da. De ce?Dom a pufnit \n râs.– Am un pasager pe care ]i-l \ncredin]ez la \ntoarcere. Te

rog s-o duci pe Lucia. Am venit \mpreun` de la Floren]a.

JURNALUL NINEI 63

Capitolul 5

A fost rândul meu s` m` uit la Dom, nedumerit`. Apoi, pemas`, am remarcat pentru prima dat` c` erau dou` pahare,dou` ce[ti de cafea.

– Unde este ea?– S-a dus s` dea un telefon.– Lucia le-a spus alor s`i de noul prieten pe care l-a

\ntâlnit la Floren]a. Dar nici nu-mi trecea prin cap c` estevorba de tine…

– „Prieten“? a repetat Dom.Pus \n \ncurc`tur`, [i-a ridicat [uvi]a rebel` care-i c`zuse

pe frunte.– Cum ai \ntâlnit-o? l-a \ntrebat Carlo.– De fapt, a fost din cauza Ninei! La Floren]a, am ajuns la

terasa unei cafenele frecventat` de ni[te englezi care st`teaula prietenii lor italieni. Stând de vorb`, le-am spus c` am de

gând s` ajung la Carreza. Am adus vorba despre Villa Benotti.Ce coinciden]`! Prietenii lor o g`zduiau [i pe Lucia Benotti.|n aceea[i sear`, au organizat o petrecere [i m-au invitat [i pemine…

– Se vede…– Lucia a fost extraordinar`… Floren]a este plin` de

giuvaeruri ale Rena[terii. Sunt atâtea de v`zut… |ns` datorit`ei, am descoperit ni[te locuri sublime pe care majoritateaturi[tilor nu le cunosc. Pe deasupra, vorbe[te perfectengleze[te, ceea ce a u[urat foarte mult lucrurile…

Carlo a ascultat atent. |mi aduceam aminte de mimicaGiottei povestind permanentele n`zbâtii ale fetei sale…

A venit [i Lucia. De \ndat` ce l-a v`zut pe Carlo, a tras unchiot de bucurie [i i-a s`rit de gât. Era \ntr-adev`r foartedr`gu]`: p`rul negru, cârlion]at, \ncadra o fa]` rotund`,copil`reasc`. Ochi mari, zâmbitori. Gur` c`rnoas`. O siluet` cuforme pline, mulat` \ntr-o rochie de jerse de un galben orbitor.

– E târziu, a spus Carlo pe un ton ferm. Maic`-ta tea[teapt`. Cred c` are s`-]i spun` câte ceva.

– Oh! Nu, Carlo… Parc` e[ti tata!Fata s-a \ntors spre Dom cu zâmbetul pe buze [i i-a

mul]umit c` o adusese la Carreza. Din nou, prezent`ri. Acl`tinat din cap. Da, \i vorbise despre mine. Dar nu [tia c`eram acolo…

– La drept vorbind, \mi pare bine c` s-a \ntâmplat a[a, aspus Dom \n grab`. Am s` te ajut s`-]i duci bagajele la ma[inalui Carlo.

JURNALUL NINEI 65

Acesta din urm` mi-a spus scurt noapte bun` \nainte de apleca dup` ei. Câteva minute mai târziu, zgomotul motoruluise pierdea \n noapte. Sprijinit` de balustrada cur]ii, priveamformele impozante ale mun]ilor care se distingeau pe cerul\nstelat.

Am tres`rit când bra]ul lui Dominic m-a prins de um`r.– Nina! Nici nu-mi vine s` cred c` te-ai hot`rât pân` la urm`…– Ei, uite c` s-a-ntâmplat! Multe se-ntâmpl` pe lumea

asta… am replicat sec.F`r` s`-mi ia \n seam` agresivitatea, m-a strâns mai tare [i

a continuat:– Sunt atât de mul]umit… Deci ai \ntâlnit deja familia

Benotti? Poveste[te-mi totul!M-am conformat cererii lui,evitând totu[i s`-i vorbesc

despre planurile de c`s`torie pe care le nutrea Carmela.– Lucia pretinde c` familia ei este extrem de conformist`,

dar ea nu are decât nou`sprezece ani… Am s` m` conving cuochii mei, pentru c` m-a invitat mâine la mas` la Villa. M`\nso]e[ti, nu-i a[a?

– Nu. Pe de o parte, n-am fost invitat`, [i pe de alt` partevreau s` vizitez \mprejurimile.

– Oh! Nu! a protestat el. Nu po]i s` faci una ca asta!– De ce n-a[ face-o?Dom [i-a acoperit un c`scat [i [i-a trecut mâna prin p`r.

I se citea pe fa]` c` era obosit.

66 JEAN SAUNDERS

– Nina, \]i propun s` mai vorbim mâine despre asta. M`simt epuizat dup` un drum atât de lung. M` duc s` m` culc.

Turistul francez era plecat \n ziua aceea. Dom ocupa decicamera lui, care era exact \n fa]a camerei mele. M-a s`rutat [imi-a spus noapte bun`.

Când m-am dezbr`cat, mi-am adus aminte de cuvinteleGiottei. Dup` p`rerea ei, semnele erau clare: Lucia era dinnou \ndr`gostit`.

Am oftat [i am intrat sub cear[aful care mirosea atât debine a lavand`. {i eu eram foarte obosit`. Fusese o zi\ngrozitoare.

** *

A doua zi, am fost trezit` de clopotul bisericii care \[ichema enoria[ii la slujb`. M-am \ntors pe partea cealalt` [i amadormit imediat. Clopotul suna din nou când am deschisochii, mult mai târziu. M-am \mbr`cat \n grab` [i am coborât\n sufragerie. Dom era a[ezat \n fa]a unei c`ni cu cafea [i aunui croissant. S-a ridicat s` m` s`rute.

– M-am plimbat deja prin sat, m-a anun]at. E un loc ideals` te relaxezi câteva zile. |mprejurimile se arat` a fisuperbe…

– Care va fi urm`toarea noastr` etap`?– Nu [tiu. N-are nici o importan]` unde vom merge!

JURNALUL NINEI 67

P`rea lini[tit, fericit. Rezemat de scaun, m-a privit \ndelung.– Te-ai schimbat de când e[ti aici, a spus \n cele din urm`.Am ridicat din umeri, râzând.– Ba da, s` [tii c` a[a este, a insistat el. Nu-mi dau \nc`

prea bine seama \n ce const` schimbarea… dar \miplace.

I-am mul]umit [i m-am \nro[it. M` sim]eam bine a[a, pur[i simplu stând \n fa]a lui. Cele dou` zile precedente mi sep`reau dintr-o dat` foarte \ndep`rtate. Mi-a povestit cumfusese la Floren]a, amintind rareori despre Lucia, apoi mi-aspus c` ea \i d`duse telefon diminea]` s`-i spun` c`bine\n]eles, a[ fi binevenit` la Villa.

– Sper c` n-ai acceptat invita]ia \n numele meu…– I-am spus c` aveai de gând s`-]i petreci ziua de una

singur`. Dar.. de ce, Nina?– Vroiam… s` m` plimb prin \mprejurimi. {i pe urm`…I-am spus atunci de dorin]ele Carmelei. De seara din ajun,

despre zâmbetele cu sub\n]eles ale \ntregii familii.– Ei bine… uite ceva cel pu]in nefiresc! E[ti sigur` c`

nu l-ai \ncurajat pe Carlo? Lucia are pentru el oadmira]ie nem`rginit`. Am aflat c` scrie [i c`… Ascult`,Nina, dac` vii cu mine la mas`, \[i vor da seama c` augre[it drumul!

– Poate… Dar parc` acum nu m` simt prea sociabil`. {ivreau s` te previn imediat: toat` lumea o s` fie cu ochii peLucia [i pe tine!

68 JEAN SAUNDERS

– |ntocmai. De asta a[ avea mare nevoie de tine…Nu cu mult timp \nainte, a[ fi cedat. Dar acum aveam o

mare nevoie s` fiu singur`. S` mai petrec \nc` o zi printreBenotti, oricât de simpatici ar fi fost, mi se p`rea o \ncercarepeste care n-a[ fi putut s` trec.

– Nu-mi vine s` cred c` m` abandonezi!L-am prins cu tandre]e de mân`.– Dom, mai avem de petrecut mult timp \mpreun`. Am

fost atât de fericit` c` ne-am \ntâlnit asear`…– Nu a durat prea mult! m-a luat peste picior. Bine, ce

]i-ai propus s` faci pe ziua de azi?– S` m` plimb. Cred c` sunt ni[te locuri minunate \n

mun]ii `[tia. {i disear`, vom schimba impresii. Sunt sigur`c` \]i va pl`cea casa. S-a aplecat peste mas` ca s` m`s`rute.

– Am s` m` \ntorc destul de devreme [i o s` cin`m \ntrepatru ochi \n curte.

** *

Rosa a p`rut surprins` când i-am spus s`-mi preg`teasc`ceva pentru un picnic.

– Dar… nu e[ti echipat` s` te plimbi pe munte,signorina!

JURNALUL NINEI 69

Purtam blugi, un tricou [i teni[i. |mi mai luasem un rucsacmic \n care s` pun proviziile. Dom m-a \nso]it pân` la cap`tulstr`zii, dup` care s-a \ntors la hotel, vizibil pu]in contrariat.Carreza p`rea pustie \n acea duminic` diminea]a. Am luat-ope drumul care ducea la biseric`. Cântecele religioaseajungeau pân` la mine din ce \n ce mai tare, pe m`sur` ce m`apropiam de vechile ziduri romane. Ajuns` \n pia]a din fa]abisericii, \n loc s` m` duc \nspre Villa Benotti, am ales undrum mai \ngust care parc` ajungea la culmea muntelui ce se\n`l]a, masiv, \n fa]a mea.

Nu peste mult timp, drumul s-a \ngustat [i a devenit totmai [erpuit. Dup` vreo or`, am z`rit Villa Benotti de sus,undeva \n stânga. Soarele urca o dat` cu mine. Era aproapela zenit când am ajuns la un platou. M-am a[ezat la umbraunei stânci s` m` odihnesc. Era o lini[te deplin` de jur-\mprejur. Cerul albastru, f`r` urm` de nor. |ncântat` de aerulcurat, nu m` mai s`turam privind peisajul.

Drumul \mi f`cuse o foame! Am deschis punga pe caremi-o preg`tise Rosa. Aveam o jum`tate de pizza, sadvi[uri cu[unc`, brânz` [i fructe. |mi pusese [i o mic` sticl` cu vin [iuna cu ap` mineral`.

Ce distan]` st`b`tusem? Dup` estim`rile mele,continuând s` merg drept \nainte \n loc s` m` \ntorc pe undevenisem, a[ fi f`cut un cerc ce m-ar fi condus \n apropiere deVilla Benotti. Am continuat drumul p`[ind mai hot`rât. Pu]inmai târziu, am traversat un defileu \ngust. Am fost surprins`

70 JEAN SAUNDERS

s` observ câteva acoperi[uri peste nivelul c`rora m` aflam.Distingeam un drum care se oprea lâng` primele case. Satul`sta era mult mai mic decât Carreza.

Privind cu mai mult` aten]ie, am remarcat c` era p`r`sitde mult. }iglele acoperi[urilor erau sparte la unele case.Por]ile [i obloanele ferestrelor erau deschise. Am auzitzgomotul unui curs de ap`, singura urm` de via]`.

F`r` \ndoial` c` era vorba de satul despre care \mi vorbiseCarlo cu o zi \nainte. Am coborât cu pruden]` pe grohoti[ghidându-m` dup` susurul apei. Ajuns` acolo, mi-amcufundat cu pl`cere mâinile \n apa pârâului [i m-am cl`tit pefa]`. Dup` ce m-am r`corit, mânat` de curiozitate, am intrat\ntr-o cas`. Era clar c` nu mai fusese locuit` de mult` vreme;pere]ii erau pr`bu[i]i pe jum`tate; podeaua acoperit` cumoloz [i tot felul de alte r`m`[i]e.

M` preg`team s` ies când am auzit un zumzet de motor.Se apropia o ma[in`. Avusese mult de lucru ca s` urce unasemenea drum anevoios.

Cine putea s` vin` aici, \ntr-o duminic` dup`-amiaz`? Num` sim]eam deloc \n largul meu [i m-am ascuns \n spateleunui oblon ca s` v`d ce se \ntâmpl` afar`. Ma[ina, un modelnu prea luxos, acoperit` de praf, a ap`rut \n sfâr[it [i s-a opritla umbra unui m`slin. {oferul a coborât [i [i-a trecut mânapeste frunte, oftând. Era vorba despre un b`rbat de vârst`mijlocie, destul de corpolent, aparent italian dup` \nf`]i[are,un b`rbat destul de bine.

JURNALUL NINEI 71

A f`cut câ]iva pa[i, privind \n jur asemenea unei pisici la

pând`. Mi-am ]inut r`suflarea când a trecut prin fa]a casei \n

care m` ascundeam. Apoi am r`mas f`r` grai recunoscând

silueta care a ap`rut brusc din direc]ia opus`. Elena. De la

Villa, nu era deloc u[or de ajuns aici.

Ea a izbucnit \ntr-un hoht de râs când a ajuns \n fa]a

b`rbatului.

– Alfredo! a exclamat, vesel`. Oh! }i-e cald! Soarele e atât

de puternic…

Au [u[otit câteva cuvinte pe care nu le-am auzit.

Surprins`, am v`zut-o pe Elena luându-l \n bra]e,

strângându-l [i s`rutându-l p`tima[. Erau la câ]iva metri de

mine [i-i auzeam perfect.

– Nu mi-a fost u[or s` plec, a spus ea. Avem pe cineva invi-

tat [i mama vrea s` fiu [i eu acolo cu aceast` ocazie.

– Mama vrea! a repetat el pe un ton sarcastic. Când o s`

tai \n sfâr[it cordonul ombilical?

Ea i-a sprijinit capul pe piept.

– Cât de curând, [tii bine… Trebuie doar s` a[tept

momentul potrivit. Am stabilit \mpreun` c`…

– Da! E mult de atunci! a \ntrerupt-o pe un ton sec.

– Trebuie s` a[tep]i… |nc` un pic. {i atunci, am s` vin la

tine…

B`rbatul a oftat, exasperat.

72 JEAN SAUNDERS

– Cine-i invitatul?– Tân`rul englez care a adus-o pe Lucia de la Floren]a.

Dumnezeule! Ce poveste: \ntoarcerea copilului risipitor…Când nu este aici, nu se vorbe[te decât de autoritate,disciplin`… {i pe urm`, ea se \ntoarce [i este primit` cubra]ele deschise!

– {i… \i place, englezul `sta?– Hmm! Nu mai mult decât ceilal]i! N-o s` dureze mai

mult de trei s`pt`mâni… Dup` aceea, o s` treac` la altceva!Poate el e \ndr`gostit de ea. Greu de spus. Englezii \[iascund atât de bine sentimentele… Este un prieten al celeicare a venit cu dou` zile \n urm`. De altfel, am impresia c`se vor c`s`tori. |ns` mama pretinde c` ar fi potrivit` pentruCarlo.

– Pentru Carlo? a repetat el, râzând. Dar are deja o amant`la Londra, nu-i a[a?

– Da. Jane Bannerman. Toat` lumea [tie c` e tat`lfeti]ei ei.

– Nu-i prea grav! Micu]a englezoaic` poate foarte bine s`se m`rite cu Carlo f`r` ca el s`-[i p`r`seasc` amanta.

– Hmm… N-a[ prea crede! Nina este sub]ire, cu ochimari, dar pare o femeie cu caracter… Dup` p`rerea mea, nueste genul de femeie care s`-l \mpart` cu altcineva.

– Nici eu nu cred… a murmurat Alfredo, cuprinzând-o cumâinile de mijloc.

Femeia s-a prins cu disperare de gâtul lui.

JURNALUL NINEI 73

– Opre[te-te, i-a spus b`rbatul, altfel o s` ne trezim pe jos,\n praf…

Ea a izbucnit \n râs [i, strâns \mbr`]i[a]i, au pornit printrecase. I-am urm`rit cu privirea, buim`cit` \ntrucâtva de scenala care asistasem. Elena era la vârsta la care vroia s`-[itr`iasc` via]a. De ce nu p`r`sea Villa s` se mute la b`rbatulacela? Cât de curând, \i promisese. {i de ce \l ]inea \nascunz`toare?

Sprijinit` de pietrele calde ale casei, treceam \n revist`cuvintele Elenei. A[adar, amanta lui Carlo nu era alta decâtcelebra actri]` Jane Bannerman; cea care juca rolul principal\n Ploaia, \ntr-o dup`-amiaz` de var`. Citisem un interviu alei care ap`ruse \ntr-un ziar de scandal, \n care afirma c` nucredea \n c`snicie… ci numai \n pove[ti de dragoste.Refuzase \nc` o dat` s` declare cine era tat`l copilului ei. |nvârst` de patru ani, Sasha era la fel de blond` [i de frumoas`ca maic`-sa.

Elena avea dreptate: nu eram genul de femeie care s`-laccepte cu amant` [i copil. Dar bine\n]eles c` nu se puneaproblema de a[a ceva pentru c` nici nu m` gândeam s` m`m`rit cu Charles Rossman.

Era foarte cald [i \ncepeam s` simt oboseala. Am ie[it dincas` \n vârful picioarelor. Nici nu m` gândeam s` o apuc pedrumul care ducea direct la Villa Benotti. De altfel, nu [tiamunde ducea drumul pe care venise Alfredo. Nu-mi r`mâneadecât drumul pe care venisem