ROBERTA MICHELS

Logodnic subacoperire

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:CORNELIA ALEXOI-SHILI

ALCRISM-94

Capitolul 1

– Annabelle? Nu pleca \nc`. Roman vrea s` te vad`.Annabelle Forrester ajunsese deja, la u[a din spate a Asocia]iei

Interna]ionale LFK, condus` de detectivul Roman Lufka, \nmomentul \n care Diana o chem` \napoi.

– {tii cumva de ce vrea s` vorbeasc` cu mine? Trebuie s` mergla sediul poli]iei.

Diana Rawlins, tân`ra de la recep]ia agen]iei, era una dintrecele mai bune prietene ale Annabellei.

Dup` ce termin` convorbirea telefonic` \nceput`, se \ntoarsespre ea [i-i spuse [optit:

– Nu [tiu, dar pare ceva foarte important.Annabelle \[i adora pur [i simplu [eful. Dac` oricine altcineva

i-ar fi cerut \n acel moment s` mai r`mân`, ar fi r`spuns c` nupoate, dar pe Roman Lufka n-avea puterea s`-l refuze niciodat`.|l apreciase \nc` din primul moment \n care st`tuser` de vorb` [i

colaboraser` \ntotdeauna excelent. Pu]ine persoane reu[iser`

vreodat` s-o \n]eleag` atât de bine, [i Annabelle ]inea \ntotdeauna

cont de sfaturile lui. Putea spune c` \i era mai mult prieten decât

[ef.

Sim]ind nevoia s` se revigoreze pu]in, Annabelle se duse \n

buc`t`rie s` fac` dou` cafele. Una pentru ea [i una pentru Diana,

care era cea mai dr`gu]` persoan` pe care Annabelle o \ntâlnise

vreodat`.

|n plus, era [i foarte frumoas`. P`rul ei blond-auriu, care \i

c`dea \n valuri pe umeri, f`când-o extrem de atractiv`. Era acel

gen de persoan`, extrem de rar`, a c`rei frumuse]e interioar` se

releva \n afar` \n toat` splendoarea ei. Annabelle o aprecia

deosebit de mult [i adora clipele petrecute \mpreun`.

Copil fiind, Annabelle \[i dorise \ntotdeauna s` arate astfel, ca

o prin]es` cu p`r lung [i m`t`sos, auriu [i str`lucitor. Suferise de

multe ori, \n acele timpuri, c` podoaba ei capilar` nu avea

str`lucirea aurului [i nu se putea asemui, deci, cu zânele din

pove[ti.

Cu timpul \ns`, \ncepu s` se \mpace cu culoarea p`rului ei,

castaniu-\nchis, pe care-l ferea cât mai mult de lumina puternic`

a soarelui, pentru a nu se decolora. Asta pentru c` observase la

caii familiei ei, care aveau aproape aceea[i culoare de p`r ca [i ea,

c` dac` erau mai mult` vreme \n b`taia soarelui, se pricopseau cu

o nuan]` ro[iatic`, pe care Annabelle pur [i simplu o detestase

dintotdeauna.

– Ce se aude cu ma[ina care i-a fost furat` domnului

6 ROBERTA MICHELS

Vanderhoof? \ntreb` Diana, când Annabelle se \ntoarse cu

cafelele.

– Am g`sit-o ieri-diminea]`.

– Glume[ti? Cum ai g`sit-o atât de repede? Cred c` Roman e

foarte mul]umit.

– Sper. Uneori, r`spunse Annabelle, se mai \ntâmpl` [i a[a.

– L-ai anun]at pe domnul Vanderhoof?

– Da, a fost foarte fericit.

– Ah, uitasem, spuse Diana b`tându-se pe frunte. Am un

mesaj de la Gerard.

– Adev`rat? \ntreb` Annabelle, surprins`.

– Vrea s` iei cina cu el disear`, continu` Diana.

– Am alte planuri pentru seara asta.

– Se temea c` vei spune asta, replic` Diana.

– Gerard n-o poate uita pe so]ia lui, care [tii c` a murit cu

ni[te ani \n urm`, a[a c` nu putem fi niciodat` mai mult decât

colegi.

– Dar nici tu nu l-ai uitat pe fostul t`u logodnic… Se pare c`

amândoi a]i fost \ndr`gosti]i \nainte de persoane care nu pot fi

uitate, spuse Diana, surâzând cu c`ldur` [i \ncercând s-o

determine pe Annabelle s` mai uite de munca ei [i s` ias` seara

cu cineva…

– Hai s` nu mai vorbim despre toate astea… N-are niciun

rost, mai ales c` nu vreau s`-mi pierd acum timpul cu b`rba]ii,

când am atât de multe probleme de rezolvat la serviciu.

– Bine… Po]i intra la Roman.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 7

– Mul]umesc, Diana, r`spunse Annabelle [i intr` \n sanctuarul

[efului ei.

De cum intr`, \ns`, Annabelle auzi o alt` voce masculin` [i fu

cu atât mai surprins` c` Roman ]inuse s`-i vorbeasc`.

Tân`ra \nchise u[a dup` ea [i se uit` curioas` spre b`rbatul

brunet, \mbr`cat \ntr-un costum bleumarin, care era a[ezat la

mas` cu spatele spre intrare.

– Hai, intr`, spuse Roman [i Annabelle nu apuc` s` spun`

nimic, pentru c` cel`lalt b`rbat se \ntoarse imediat spre ea [i

tân`ra constat` c` fa]a lui \i era la fel de cunoscut` ca a ei \ns`[i.

Doamne, Dumnezeule, \[i spuse Annabelle… Rand…

|n clipa urm`toare, \[i privi panicat` [eful. Acesta [tia c` fusese

logodit` cu Rand Dunbarton [i c` suferise foarte mult la

desp`r]irea de el. Cum putuse fi atât de crud s-o pun` fa]`-n fa]`

cu fostul ei iubit, f`r` s-o anun]e \n prealabil…

Nici Diana nu-i spusese nimic… Nu i-ar fi crezut capabili s` \i

fac` una ca asta.

{ocul era atât de mare, \ncât, \n doar câteva secunde,

Annabelle trecu de la sentimentul c`-i ia foc tot corpul la o

r`ceal` de ghea]` [i invers, cu o repeziciune de nedescris. Apoi,

dintr-o dat`, un ]iuit puternic \ncepu s`-i bâzâie \n urechi [i nu

putu s` nu se-ntrebe dac` nu cumva acesta \i era sfâr[itul.

Probabil c` Rand observ` st`rile prin care trecea, pentru c`

arunc` printre buze un epitet nu tocmai decent, dup` care f`cu

un salt spre ea [i o ajut` s` se a[eze pe cel mai apropiat scaun.

Apoi, cu dexteritatea pe care ]i-o d` obi[nui]a de a repeta un

8 ROBERTA MICHELS

anume lucru, Rand o prinse de ceaf` [i-i aplec` mult capul

\nainte.

– Stai a[a pân` sim]i c` ]i-a trecut ame]eala, ordon` el.

De[i nu-i pl`cuse deloc tonul pe care-i comandase, Annabelle

se supuse, pentru c` era prea sl`bit` pentru a se mai putea

opune, \n acel moment.

|n plus, prezen]a lui acolo era atât de nea[teptat`, \ncât totul

\ncepu s` i se par` absolut ireal.

Ultima dat` când se v`zuser`, \[i spuseser` lucruri de neiertat

[i Annabelle \i d`duse \napoi inelul de logodn`.

Fusese o experien]` devastatoare, pe care nu va putea

niciodat` s` [i-o [tearg` din minte.

De atunci, nu mai auzise nimic despre el. Absolut nimic.

Roman \i aduse un pahar cu ap` [i-i spuse cu blânde]e:

– Bea, te rog [i dac` te sim]i \nc` sl`bit`, putem amâna aceast`

\ntrevedere.

|ntrevedere? \[i spuse ea, bând cu sete toat` ap` [i

\nmânându-i paharul lui Roman, \n timp ce Rand \i masa \nc`

ceafa.

– Sunt bine, r`spunse ea ridicându-se, pentru a sc`pa de

atingerile fostului ei logodnic. N-am mâncat azi-diminea]`…

Poate din cauza asta mi s-a f`cut r`u, spuse ea [i, pentru o

frac]iune de secund`, ochii ei se \ntâlnir` cu ai lui Rand, care

p`ru s` b`nuiasc` totu[i adev`rul, \n ciuda celor sus]inute de ea.

Nu spuse \ns` nimic. Abilitatea lui de a se conforma situa]iilor

\i era cunoscut` Annabellei, de mult. Nu \ntâmpl`tor, fostul ei

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 9

logodnic era patronul unei companii de computere, care la ora

actual` se situa \n rândul celor mai importante din toat` ]ara.

– Annabelle, continu` atunci Roman, cum nu e necesar s` mai

fac prezent`rile, trec direct la subiect. Rand a venit s` ne cear`

ajutorul \ntr-o problem` care intr` \n atribu]iile departamentului

t`u.

– Nu v`d de ce nu s-ar putea ocupa altcineva tot atât de bine,

de vreme ce facem cu to]ii cam acelea[i lucruri, replic`

Annabelle.

Nu vorbise niciodat` astfel cu [eful ei, dar era foarte sup`rat`

acum, pentru c` acesta nu realizase cât de mult o costa o \ntâlnire

cu Rand.

De fapt, nu era cu totul convins` c` Roman aranjase aceast`

\ntrevedere.

Fusese cumva Rand cel care pusese totul la cale?

Când se desp`r]iser`, cu un an \n urm`, renun]ând \n felul

acesta [i la asocierea dintre ei, Annabelle fusese \ntr-o mare

dificultate financiar` [i avusese noroc cu Roman, care-i

propusese s` se angajeze la el. Acum, c` \[i aranjase via]a f`r`

ajutorul lui, cum \ndr`znea s-o caute, dând pur [i simplu buzna

pe teritoriul ei?

– Am ni[te probleme la departamentul serviciilor din Salt

Lake, spuse Rand…

– {i nu v`d cum te-a[ putea ajuta eu, r`spunse cu r`ceal`

Annabelle.

– Se pare c` a intrat un hacker pe re]ea [i le-a furnizat

10 ROBERTA MICHELS

clien]ilor informa]ii false, care au cauzat foarte multe nepl`ceri

[i pierderi de capital.

– Un hacker?

Annabelle primise s`pt`mâna trecut` un telefon de la Trina

Martin, care o anun]ase c` prietenul ei, Bryan Ludlow, \n vârst`

de optsprezece ani, un adev`rat geniu \n materie de computere,

disp`ruse de acas`. Trina vroia ca Annabelle s` se ocupe de

g`sirea lui, pân` nu va afla tat`l b`iatului, milionarul Daniel

Ludlow, care fusese trimis \n Utah, ca guvernator.

Altfel, dispari]ia lui Bryan ar putea provoca un mare scandal

\n care se va implica, desigur, pân` [i FBI-ul.

Ceea ce o \ngrijora pe Trina, de asemenea, era faptul c`-i

spusese c` reu[ise s` aib` acces la toate computerele din Salt

Lake.

– Cred c` exist` un grup care inten]ioneaz` s`-mi saboteze

compania, coment` Rand, [i a \nceput cu Salt Lake. Am hot`rât s`

m` implic personal \n acest caz, dar am nevoie de cineva care s`

m` ajute.

Dumnezeule mare, \[i spuse Annabelle, ce proast` fusese s`

cread` c` Rand venise pentru ea… Trebuia s`-[i imagineze c`,

dac` n-o c`utase atât de mult timp, nu de dragul ei zburase pân`

la Salt Lake.

Dac` n-ar fi fost \n joc compania lui, nu s-ar mai fi interesat

niciodat` de ea. A[a, pentru c` [tia c` era specializat` \n

descoperirea fraudelor legate de computere, [i-l putea ajuta s`-[i

salveze compania, o c`utase imediat ce sim]ise c` e \n pericol.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 11

Dup` ce \[i luase licen]a \n informatic`, Annabelle lucrase la

compania tat`lui ei. Dup` moartea acestuia, \ns`, acceptase s`

lucreze pentru departamentul de poli]ie din Phoenix. |i pl`cuse

munca ei [i n-ar fi renun]at niciodat`, dac` nu s-ar fi \ntâmplat tot

ce urmase dup` logodna cu Rand.

La pu]in timp dup` ce se mutase acolo, \l cunoscuse pe Rand

Dunbarton [i se \ndr`gostise atât de tare, \ncât acceptase s` se

logodeasc` foarte repede cu el.

Dup` ce rupsese logodna, via]a ei p`ruse c` \[i pierduse tot

sensul. Cu inima frânt`, se \ntorsese din nou la Salt Lake.

Nu va uita niciodat` nop]ile când se \ntorcea \n a[ternut pân`

la ziu`, f`r` s` poat` s`-nchid` un ochi, \ntrebându-se cum fusese

posibil s` se despart` de b`rbatul pe care-l iubise \nc` din primul

moment \n care-l v`zuse [i care \i p`ruse, imediat, cea mai fericit`

alegere pentru ea…

Roman, care era prieten cu Jane, cea mai apropiat` persoan`

de ea \n acea perioad`, auzind c` \[i caut` de lucru, \i propusese

s` lucreze al`turi de el [i pân` acum totul decursese perfect.

– Roman, spuse Annabelle, \ndep`rtându-se [i mai mult de

Rand, a[ putea s`-]i vorbesc \ntre patru ochi? Doar câteva minute.

– Vrei s` ne la[i pu]in singuri, Rand? \ntreb` Roman.

– Bine\n]eles, replic` acesta zâmbind, dar Annabelle [tiu

imediat c` nu era decât lini[tea dinaintea furtunii.

Dup` ce se v`zur` singuri \n holul spa]ios, Roman o prinse pe

Annabelle de umeri [i-i spuse ap`sat:

– Pân` acum o jum`tate de or` habar n-am avut cine e acest

12 ROBERTA MICHELS

Dunbarton. Nici eu [i nici Diana. Am aflat despre rela]ia ta cu el

chiar din gura lui.

– Mul]umesc c` mi-ai spus.

– Cu pl`cere, replic` Roman, preocupat vizibil de altceva.

Acum c` am clarificat aceast` chestiune, cred c` putem vorbi

lini[ti]i despre problema pentru care a venit Rand, pentru c` se

pare c` e \ntr-adev`r extrem de serioas`. A venit aici pentru c` are

nevoie de o persoan` calificat` \n astfel de fraude [i [tia c` lucrezi

pentru mine.

Faima lui Roman era, cu adev`rat, foarte mare [i trecuse de

mult grani]ele zonei \n care lucra.

– Era normal s` te cear` pe tine, Annabelle, pentru c` nu

exist` cineva mai potrivit , \ntr-un astfel de caz. |n acela[i timp,

lucrând acum cu el, poate fi cea mai bun` terapie din lume,

pentru tine.

– Ce vrei s` spui?

– C`, dup` ce ai suferit atât de mult la desp`r]irea de el, stând

acum fa]`-n fa]`, ai toate [ansele s` te eliberezi de fantomele

trecutului. {tiu asta din proprie experien]`.

Annabelle d`du u[or din cap, pentru c` [tia toat` aceast`

poveste de la so]ia lui Roman…

La câtva timp dup` ce se \ntâlniser`, Roman, care lucra pentru

CIA, \n acea vreme, o slujb` periculoas` care nu-i permitea s` aib`

o via]` normal` de familie, reu[ise s`-[i impun` s` renun]e la

munca lui, pentru c` \[i iubea mult prea mult so]ia [i nu putea

risca s-o piard`.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 13

Dar cazul ei [i al lui Rand era cu totul diferit. El n-o iubise

niciodat` cu adev`rat. Ei nu sunt destina]i, cum au fost Roman [i

so]ia lui.

– Oricum, eu \]i voi sta al`turi, continu` Roman. Sper c` vei

lua decizia cea mai potrivit` [i care va fi \n acela[i timp [i \n

folosul t`u, nu numai al companiei sau al clien]ilor t`i.

Annabelle \nchise câteva clipe ochii [i se gândi…

Dac` Rand o tratase cu atâta indiferen]` pân` acum… Era

probabil timpul s`-i r`spund` cu aceea[i moned`. Timp de un an,

nu avusese nicio veste de la el [i acum ap`rea, dintr-o dat`, \n

via]a ei. Nu se \ntrebase nici m`car o clip`, dup` desp`r]irea lor,

ce fusese \n sufletul ei când se desp`r]iser` [i nici ce se

\ntâmplase cu ea, dup` aceea. Fusese mai rece decât un

aisberg…

Apoi deschise \ncet ochii [i r`spunse oftând:

– Bine… Voi lua acest caz… Va fi, sunt sigur`, cel mai dificil

de pân` acum, dar asta doar pentru c` va trebui s` suport

prezen]a lui Rand [i pe deasupra s` colabor`m, ca [i cum ne

vedem pentru prima dat` \n via]a noastr`, a[a cum se \ntâmpl` \n

cazul unui client obi[nuit. Va trebui s`-mi adun toate for]ele

pentru a m` putea comporta cu el strict profesional [i s` nu m`

mai gândesc la nimic din ce a fost \ntre noi.

Dac` intui]ia nu m` \n[al` nici de ast` dat` [i dac` f`pta[ul e

\ntr-adev`r, a[a cum presupun, Bryan Ludlow, atunci voi rezolva

toat` situa]ia \ntr-un timp foarte scurt, iar Rand se va \ntoarce la

Phoenix [i nu-l voi mai vedea niciodat` \n via]a mea, continu`

14 ROBERTA MICHELS

Annabelle cu reflec]iile.

– E[ti mult mai puternic` decât crezi, Annabelle… Voi fi

al`turi de tine. |]i repet asta, pentru a [ti c` te po]i baza pe mine

ori de câte ori vei avea nevoie, spuse Roman, surâzând cu

c`ldur`.

Dac` \l avea pe Roman de partea ei, va reu[i cu siguran]`, \[i

spuse Annabelle. {eful ei era persoana cea mai potrivit` pentru

a-i da aripi [i pentru a \ncepe orice caz cu siguran]a c` va reu[i s`

rezolve la timp [i eficient toate problemele.

– A[ vrea s` vorbim despre dispari]ia b`iatului lui Ludlow,

spuse Annabelle, mai lini[tit` acum.

– Ce [tii despre asta? \ntreb` Roman, foarte interesat.

– A[ vrea s` ]inem amândoi leg`tura atât cu Trina cât [i cu

Ludlow [i s` \ncerc`m s` evit`m amestecul altor autorit`]i,

deocamdat`. A fost de altfel dorin]a expres` a Trinei, \n

momentul \n care m-a sunat pe mine s`-mi cear` s`-l g`sesc pe

Bryan f`r` ajutorul poli]iei. E mai bine s` nu facem cazul public,

având \n vedere faptul c` tat`l lui Bryan e guvernator. Scandalul

ar putea primi tent` politic` [i lucrurile s-ar complica \ngrozitor.

– Da, a[a m` gândeam [i eu. Sunt fericit c` te am \n echip`,

Annabelle, surâse Roman larg, privind-o cu c`ldur`. Mult noroc.

M` bazez pe tine, mai mult decât \]i \nchipui, ad`ug` el,

b`tând-o colegial pe um`r. Succes…

– Mul]umesc. Am nevoie.

– Ori de câte ori ai nevoie de mine, caut`-m`. Pentru tine nu

sunt niciodat` ocupat.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 15

– {tiu, spuse Annabelle surâzând.

– Bun!… Atunci, te las cu Rand. F` \n a[a fel \ncât s`-]i fie

bine, Annabelle.

Tân`ra d`du u[or din cap, zâmbind u[or din col]ul gurii, ca [i

cum ar fi vrut s` spun` c` nu mai era atât de sigur` c` [tia s`-[i

conduc` via]a astfel \ncât s`-i fie bine.

Rugându-se Cerului s` rezolve cât mai repede acest caz,

pentru a sc`pa de prezen]a lui Rand foarte curând, Annabelle

intr` din nou \n biroul lui Roman, unde fostul ei logodnic o

a[tepta stând \ntins cu indolen]` pe un scaun. |ntotdeauna fusese

extrem de arogant, dar acum atitudinea lui o scoase din s`rite pe

Annabelle mai mult ca niciodat`.

– Roman mi-a sugerat s` fiu de acord s` preiau cazul t`u [i am

acceptat, spuse Annabelle imediat ce intr` \n \nc`pere, f`r` \ns` a

privi spre b`rbatul care \[i schimb` u[or pozi]ia, analizând-o

\ndelung.

– Las` la recep]ie num`rul de telefon la care po]i fi contactat,

continu` ea. Imediat ce voi avea vreo noutate \n leg`tur` cu cazul

pentru care m-ai angajat, te voi suna. La revedere.

Spunând acestea, Annabelle ie[i gr`bit` [i, dup` ce o salut` cu

c`ldur` pe Diana [i o anun]` c` preluase un caz nou, astfel c` nu

va mai fi disponibil` o vreme pentru altele, se duse ]int` la spre

BMV– ul ei, parcat \n fa]a cl`dirii.

|i pl`cea foarte mult aceast` ma[in`, pe care o folosea de la

moartea tat`lui ei.

Inima i se strânse cu putere, amintindu-[i de ianuarie trecut,

16 ROBERTA MICHELS

când tat`l ei murise atât de nea[teptat, \n urma unui atac de cord.

Via]a nu mai avusese niciodat` pentru ea aceea[i culoare,

dup` aceea. Dintr-o dat`, se sim]ise singur` pe lume, sentiment

care se accentua \n zilele \n care n-avea de lucru [i \[i petrecea

mai tot timpul acas`.

Annabelle nu-[i cunoscuse niciodat` mama, care murise \n

urma unor complica]ii ivite \n timpul na[terii ei.

Tat`l s`u nu se mai rec`s`torise niciodat`, ceea ce fusese mai

bine pentru amândoi. Astfel, fuseser` permanent ca o echip`,

permanent, pentru c` ea \l \nso]ise, tot timpul, peste tot.

Gândindu-se la toate acestea, Annabelle privi lung \n oglinda

retrovizoare, pentru c`, de câteva minute, p`rea s` fie urm`rit`

de un motociclist. Era \mbr`cat tot \n negru, ceea ce-l f`cea s`

par` destul de \nfrico[`tor.

O vreme, \ncerc` s` nu-l ia \n seam`, continuându-[i drumul,

cufundat` \n gândurile ei. Apoi, \[i spuse c` n-avea niciun motiv

de \ngrijorare, deoarece nu exista niciun motiv pentru care s`

vrea cineva s-o urm`reasc`. V`zând, \ns`, c` [i dup` o alt` bucat`

bun` de drum b`rbatul continua s` fie pe urmele ei, Annabelle

coti brusc la dreapta pe o str`du]` [i trase la marginea drumului,

pentru a sc`pa de ciudatul personaj. A[tept` o vreme, dup` care

se reintegr` pe artera principal`.

Motociclistul, \ns`, \ncepu s` se ]in` foarte aproape de ma[ina

ei [i de ast` dat`. Oprind dup` câtva timp la un stop, Annabelle

observ` c` [i urm`ritorul ei f`cu acela[i lucru, venind pân` \n

dreptul ma[inii conduse de ea.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 17

Uitându-se spre el, acesta \[i \ntoarse capul \n direc]ia ei [i-i

zâmbi cu non[alan]`.

O singur` persoan` din toat` lumea asta putea avea acei ochi

atât de alba[tri, \[i spuse Annabelle [i l`s` mai jos fereastra

ma[inii:

– Rand, ]i-am spus c` te voi c`uta eu, \i strig`,

recunoscându-l.

– Am \n]eles, dar n-am putut s` rezist s` nu te mai v`d, a[a c`

te-am urm`rit. Te deranjeaz`? \ntreb` el cu un zâmbet larg [i

non[alant, dar fermec`tor ca-ntotdeauna.

– Cred c` ai venit pentru altceva \n Salt Lake, a[a c` e cazul

s`-]i petreci timpul mult mai profitabil. Hai s` discut`m situa]ia

pentru care ai venit, ceva mai târziu. Te a[tept la Madson's Dairy

Freeze, din Park City, peste o jum`tate de or`. Din câte \mi

amintesc, \]i plac hamburgerii [i acolo [tiu s`-i g`teasc` excelent.

– S-a f`cut, replic` Rand. De altfel, orice a[ mânca acum cu

pl`cere, \n afar` de falafel.

– Din câte [tiu, `sta e un produs vegetarian.

– Da, o femeie cu care am vrut s` m` c`s`toresc cândva, era

\nnebunit` dup` mâncarea vegetarian`.

– Dac` folose[ti timpul trecut, \nseamn` c` nu e cea pomenit`

\n articolul care s-a scris despre tine \n ,, Today's Fortunate".

Rand \[i \ngust` ochii [i o privi cu insisten]`:

– Deci, l-ai citit… Ce p`rere ai despre stilul \n care a fost scris?

– Reporterul [i-a dat toat` silin]a s` spun` totul [i nimic,

replic` ea.

18 ROBERTA MICHELS

– Cu excep]ia p`r]ii \n care a vorbit despre o doamn`

Dunbarton, care va exista \n viitorul meu apropiat.

– |ntr-adev`r, r`spunse ea [i inima \ncepu s`-i bat` atât de

tare, \ncât o putu auzi cu u[urin]`.

– Totu[i, nu din cauz` c` era vegetarian`, ne-am desp`r]it…

– |n]eleg…

– {i nu m` \ntrebi de ce ne-am desp`r]it, totu[i?

– Nu e necesar s` [tiu acest lucru pentru a putea rezolva

problemele firmei tale.

– Dar mori de curioas` s` afli, se vede foarte clar, ripost` el,

râzând amuzat.

– Ce te-a f`cut s` spui asta?

– Pentru c` se vede de la o po[t` c` te intereseaz` dac` sunt

sau nu cu cineva. Admite, Annabelle, c` nu-]i sunt indiferent,

spuse el, ap`sat.

Buzele ei, \ns`, deveniser` atât de uscate dup` replica lui,

\ncât nu mai putu s` spun` nimic [i Rand observ` asta.

– E important s` punem ni[te lucruri la punct \nainte de a

\ncepe s` lucr`m \mpreun`, continu` el. S` \n]elegem exact

situa]ia \n care ne afl`m.

– Nu e important pentru caz ce a fost sau ce e \ntre noi doi,

din punct de vedere personal, r`spunse ea, a[a c` nu e necesar

s` vorbim despre via]a noastr` particular`.

– Nu sunt de acord cu tine. Via]a noastr` particular` este

extrem de important` pentru rezolvarea cazului meu, spuse Rand

zâmbind [treng`re[te. Astfel, trebuie s` [tii c` sunt liber dou`zeci

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 19

[i patru de ore din dou`zeci [i patru [i m` po]i contacta când vrei.Sursa mea mi-a spus c` nici tu nu e[ti prins` \n niciun fel derela]ii, a[a c`, dup` cum vezi – se pare c` ne putem dedica \n\ntregime rezolv`rii problemelor legate de compania mea. Asta efoarte important de [tiut.

Annabelle nu mai putu s` spun` nimic. R`spunsul lui p`reaabsolut imbatabil [i, oricum, nu era nici momentul [i nici locul s`despice firu-n patru, astfel c` nu-i mai r`m`sese decât s` schimbesubiectul.

– S` l`s`m toate astea, acum, pentru c` mor de foame [i vreaus` ajung cât mai repede s` m`nânc ceva. Dac` ne vom pierde \ntrec`toarea muntelui, ne \ntâlnim la Madson's Dairy Freeze, \nPark City.

– Nicio grij`, te voi g`si, continu` el [i cuvintele luireverberar` \ngrozitor de dureros \n sufletul Annabellei.

20 ROBERTA MICHELS

Capitolul 2

Erau acelea[i cuvinte pe care i le spusese când \ncheiaser`investiga]iile cazului cu alerta bombei care se presupunea c`fusese amplasat` la sediul lui din Phoenix.

|[i terminase raportul cu privire la acest incident [i-l sunasepentru a-l invita la sediul poli]iei, \n vederea unei discu]iiam`nun]ite, legate de cercet`rile ei.

Când \i spusese c` nu prea st`tea prin birou, dar cineva \i vaspune cu siguran]` unde e, Rand r`spunse pe un ton foarteamical:

– Nicio grij`, te voi g`si.A doua zi diminea]`, tocmai se preg`tea s` plece pe teren,

când Paco, unul dintre colegi, intr` \n birou [i o anun]` cu unsurâs amuzat \n col]ul gurii:

– Annie, te a[teapt` cineva \n fa]a biroului lui Sarge… Ai o\ntâlnire fierbinte, seara asta?

Annabelle se \ntreb` cine ar putea fi, pentru c` nu avusese o

rela]ie cu niciun b`rbat, nici \nainte [i nici dup` venirea ei \n

Phoenix, pentru a lucra la departamentul de poli]ie de acolo.

De[i cei mai mul]i dintre poli]i[tii de acolo erau foarte

atr`g`tori, nu se gândise s` se implice \n nicio leg`tur`, pentru c`

unul dintre avertismentele primite la angajare fusese acesta:,, Ai

grij` s` nu te \ndr`goste[ti niciodat` de un coleg."

Ieri, \n timpul investiga]iilor de la compania Dunbarton,

v`zuse pe cineva care asista la opera]iunile poli]i[tilor [i care

ignor` toate ordinele ei de a pleca de acolo… Era foarte adev`rat

c` nici ea nu insistase prea mult ca el s` p`r`seasc` locul, pentru

c` b`rbatul era atât de frumos, \ncât era o pl`cere doar s`-l

prive[ti.

Crezuse \ntotdeauna, pân` atunci, c` un mascul de o

asemenea perfec]iune poate exista doar \n visele ei.

– N-am nicio \ntâlnire… Merg cu voi la bowling.

– Asta-i nemaipomenit, r`spunse Paco, pentru c` am gânduri

mari cu tine, dup` ce te voi l`sa s` câ[tigi, ad`ug` el, f`cându-i cu

ochiul.

Paco era un b`rbat foarte atr`g`tor, brunet, \nalt [i cu

musta]`, [i [tia asta foarte bine.

– Las-o balt`, Romeo, replic` ea. Dou` reprize [i plec acas` s`

m` culc.

– Exact la asta m` gândeam [i eu, surâse b`rbatul, ar`tându-[i

dantura perfect`.

– Po]i s`-]i iei gândul de la asta, [uier` Annabelle. A[tepta]i-m`

22 ROBERTA MICHELS

\n parcare, vin \n câteva minute.

– Bine, ai cinci minute s` vezi ce vrea domnul Cine-o fi…

Annabelle deschise dulapul, \[i lu` sacul pentru bowling [i ie[i

s` vad` cine era individul care o c`uta.

Dup` ce d`du col]ul coridorului [i-l v`zu pe b`rbatul care

fusese pricina insomniei ei de azi-noapte, Annabelle sim]i c` i se

\nmoaie genunchii. R`mase pur [i simplu ]intuit` locului, pentru

c` picioarele n-o mai ascultar` cu niciun chip.

Ieri, b`rbatul fusese \mbr`cat \ntr-un costum gri foarte elegant

[i desigur foarte scump, [i purtase cravat`. Ast`zi, era \mbr`cat

mai pu]in conven]ional, cu o c`ma[` neagr` de m`tase, [i un

sacou croit sport.

Oricum, se gândi Annabelle, era atât de bine f`cut, \ncât, \n

mod sigur, indiferent ce punea pe el, ar`ta ca un zeu.

Probabil juca fotbal sau hochei, \[i spuse ea.

Oricât ar fi p`rut de necrezut, nu putea fi decât patronul

firmei de reputa]ie na]ional`, Dunbarton Electronics

Corporation.

Auzise multe despre el \nainte [i fusese \ntotdeauna fascinat`

de realiz`rile lui, considerându-l chiar una dintre cele mai

luminate min]i ale acelei ]`ri.

Când o v`zu, b`rbatul porni imediat \n \ntâmpinarea ei.

– V`d c` ave]i [i o sal` de bowling aici, spuse el \n loc de salut

[i naturale]ea lui pur [i simplu o cuceri [i mai mult pe Annabelle.

Ochii lui de un albastru-intens str`lucir` cu putere privind-o,

[i Annabelle realiz` contrastul puternic pe care-l f`ceau cu p`rul

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 23

negru [i u[or ondulat.

– Da, r`spunse ea, uimit` c` nu-[i pierduse glasul de emo]ie.

Cu ce v` pot ajuta, domnule Dunbarton? ad`ug` ea, privindu-i

mâinile puternice, ca tot restul corpului, de altfel.

Gândul la restul corpului lui o f`cu s`-[i simt` gâtlejul uscat

de emo]ie. Se str`dui, totu[i, s` continue:

– A]i primit vreo informa]ie nou` cu privire la bomba

amplasat` \n sediul firmei dumneavoastr`?

– Nu, m` tem c` nu, r`spunse el…Nici nu m-am mai gândit

la asta.

– Atunci…nu \n]eleg de ce a]i venit ast`zi la mine, spuse ea,

privindu-l nedumerit` [i din ce \n ce mai emo]ionat` de prezen]a

lui.

– N-am venit \n interes de serviciu, replic` el surâzând atât de

senzual, \ncât Annabelle se mut` imediat de pe un picior pe altul,

extrem de tensionat`.

– Sper s` accepta]i invita]ia mea s` mergem la un film

\mpreun`, ad`ug` b`rbatul. Dac` am \n]eles bine, nu ave]i alte

planuri, continu` el, privind spre sacul ei de bowling.

Annabelle \l privi [ocat`. |n mintea ei, Rand Dunbarton

frecventa doar un cerc \nchis de persoane sus-puse [i se \ntâlnea

doar cu un anumit gen de femei, care n-aveau nevoie s`

munceasc` pentru a-[i câ[tiga existen]a.

Imaginându-se al`turi de el \n \ntunericul s`lii de cinema,

sim]indu-i corpul masiv atât de aproape de ea, Annabelle \[i

pierdu respira]ia.

24 ROBERTA MICHELS

O sal` de cinema are \ntotdeauna o atmosfer` atât de intim`

\ncât poate fi periculoas`, \[i spuse ea. Probabil glumise,

continu` ea reflec]iile fulger`toare. Ce nevoie avea el de o astfel

de \ntâlnire? Un asemenea b`rbat avea \ntotdeauna pe lista de

priorit`]i o femeie excentric` [i sofisticat`, nu ca ea, o mân` de

om, cu p`rul t`iat [i \mbr`cat` \n uniform` de poli]ist.

– Am vorbit cu b`ie]ii s` facem ast`zi o partid` de bowling

\mpreun`, dar mul]umesc oricum pentru invita]ie.

– Pot s` vin [i eu s` joc cu voi, dup` care putem pleca

\mpreun`, replic` Rand Dunbarton. E un film nou, \n ora[, se

nume[te ,,Poli]ista" [i când am v`zut fotografiile \n jurnal, m-am

gândit imediat c` ar fi grozav s` mergem s`-l vedem amândoi.

Dup` aceea \mi vei putea spune dac` cele petrecute \n film sunt

conforme cu realitatea sau nu, ad`ug` el, renun]ând la

pronumele de polite]e.

Inima Annabellei \ncepu s` bat` atât de tare, \ncât se temu c`

Rand Dunbarton o putea auzi.

Da, \[i dorea s` mearg` cu el, mai mult decât orice pe lume.

– Sunt sigur c` b`ie]ii nu vor avea nimic \mpotriv` s` te

\nso]esc, remarc` Rand. De vreme ce e doar o \ntâlnire \ntre

colegi, nu v`d de ce n-ar accepta o persoan` \n plus. Asta dac` nu

te deranjeaz` s`-]i petreci timpul liber cu mine.

– Annie, vii odat` sau nu? \i strig` Paco [i Annabelle se \ntreb`

de cât timp o spiona, curios din fire cum era.

Tonul lui aspru ar fi intimidat pe oricine, dar asupra lui

Dunbarton avu un efect invers.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 25

– Domni[oara Forrester s-a r`zgândit.

Ochii lui Paco scânteiar` o clip` \n direc]ia lui Rand, dup` care

se fixar` asupra Annabellei.

– Toat` lumea st` dup` tine, Annabelle.

Da, ar trebui s` merg cu voi, [tiu asta, dar…

– Pute]i pleca, Paco… Eu nu mai pot s` vin.

Paco o privi nemul]umit [i, dup` o pauz`, spuse \mbufnat:

– Bine, ne vedem mâine atunci, mai strig` el [i disp`ru dup`

col]ul coridorului.

– Nu e prea pric`jit, pentru a fi ofi]er de poli]ie? \ntreb` Rand.

– E unul dintre cei mai buni, r`spunse Annabelle, furioas` pe

ea \ns`[i c` nu ascultase de mica voce interioar` care-i spusese s`

termine brusc aceast` conversa]ie, \nainte de a \ncepe s` se lege

la cap.

– Ma[ina mea e parcat` \n fa]a sediului, preciz` Rand,

surâzând triumf`tor. Vom vedea filmul [i pe urm` te aduc direct

aici.

Annabelle \l privi cu aten]ie, \ntrebându-se ce i-o fi venit s`

accepte invita]ia acestui b`rbat despre care nu [tia nimic mai mult

decât ceea ce citise prin ziare. |n acela[i timp, era convins` c` va

suferi, dac` va merge cu el la film, dup` care nu-l va mai vedea tot

restul vie]ii. Doar gândindu-se la pl`cerea de a-l privi cu coada

ochiului, \n \ntunericul s`lii de cinema, avea frisoane de pl`cere

pe [ira spin`rii, darmite când acest lucru chiar se va-ntâmpla…

– Nu m-am mai \ntâlnit niciodat` cu o femeie ca tine. E o

experien]` pe cât de nou`, pe atât de incitant`, spuse Rand.

26 ROBERTA MICHELS

Atunci, doar curiozitatea te-a \mpins s` m` invi]i \n ora[

ast`-sear`, se gândi Annabelle. Se pare c` poli]istele ]i se par o

specie foarte ciudat`.

Adev`rul era c` i-ar fi pl`cut s` fie \n serviciul lui toat` ziua [i

toat` noaptea, \[i spuse Annabelle, surâzând \n sinea ei de acest

nea[teptat sentiment care pusese st`pânire pe ea.

– Un film poli]ist e un prilej excelent de relaxare, spuse

Annabelle. E interesant s` v`d cum rezolv` cazurile [i al]ii. |mi

duc bagajul \n birou [i vin. A[teapt`-m`, te rog, \n fa]a cl`dirii. Ce

ma[in` ai?

Rand o privi cu satisfac]ie, ceea ce Annabellei i se p`ru de-a

dreptul ridicol. Dac` n-ar fi rugat-o atât, n-ar fi acceptat \ntâlnirea

cu el nici \n ruptul capului.

Ai grij`, Annabelle, se avertiz` ea, s` nu cazi \n plas`.

– Un BMV bleumarin.

Bine\n]eles, \[i spuse ea, \n gând.

– M`-ntorc \n câteva minute.

{i, \ntr-adev`r, nu-i lu` mai mult s`-[i pun` sacul de bowling

la loc. Obi[nuit` s` se mi[te repede, Annabelle fu lâng` ma[ina lui

mult mai devreme decât se gândise Rand, care \i deschise

surprins portiera.

Era minunat s` fie tratat` ca o femeie, m`car din când \n când,

constat` Annabelle.

|n mod sigur, f`ceau o pereche ciudat`: un b`rbat de o

frumuse]e uluitoare, \nso]it de o fat` scund` [i slab`, \mbr`cat`

\n uniform`.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 27

De altfel, \n timp ce st`teau a[eza]i la coad` la bilete, observ`

o serie \ntreag` de femei care-l privir` pe Rand cu ochi pofticio[i,

dup` care \[i coborâr` privirile surprinse spre ea.

Dac` ar fi fost \n locul lor, ar fi f`cut desigur la fel.

Rand era un b`rbat pe care nu puteai s` nu-]i fixezi ochii.

Filmul fusese, \ntr-adev`r, atât de bun, \ncât o prinse pe

Annabelle cu totul.

|n timpul câtorva scene foarte fierbin]i, \n care eroii fuseser`

prezenta]i \n ni[te situa]ii extrem de periculoase, Rand se aplec`

spre ea [i-i spuse c` nu-i venea s` cread` c` f`cea [i ea aceea[i

meserie, având \n vedere toate pericolele legate de aceast` slujb`.

Aceste fraze le auzise de multe ori, de la o mul]ime de b`rba]i,

\n momentul \n care le spusese cu ce se ocup`.

Nici nu era u[or s` supravie]uie[ti, \ntr-o lume dominat` de

b`rba]i, \[i spuse Annabelle.

– Când va fi ziua ta liber`? o \ntreb` el, \n timp ce scotea

ma[ina din parcare, dup` terminarea filmului.

– Luni, dar am o mul]ime de treburi de f`cut, r`spunse

Annabelle, de[i \n sinea ei se temuse, deja, c` nu-l va mai vedea

niciodat`. Acum, c` tatona terenul pentru o nou` \ntâlnire,

tân`ra \[i sim]i inima b`tându-i nebune[te.

– {i eu, dar le vom face \mpreun`, \i replic` Rand. |]i promit

s` nu te \mbr`]i[ez pân` când nu-mi vei cere chiar tu.

De[i \i vorbise destul de voalat, Annabelle \n]elese exact la ce

se refer`. Sim]ise cât de mult \[i dorea s`-l ating` [i s` fie atins`

de el.

28 ROBERTA MICHELS

Nu i se mai \ntâmplase asta niciodat`. Era pur [i simplu o

revela]ie, pentru ea.

Din nefericire, dorin]a de a fi cu el, cu orice pre], o orbi [i nu

observ`, atunci, multe dintre reac]iile lui, care prevesteau de fapt

ruptura care urmase.

De exemplu, când \i vorbise despre pericolele din munca de

poli]ist, de[i pân` atunci fusese foarte volubil \n conversa]ie, \n

momentele \n care atinse acest subiect, zâmbetul \i disp`ru cu

totul [i o cercet` cu o fa]` extrem de serioas`, iar tonul lui

avusese o not` de-a dreptul sumbr`. {ase s`pt`mâni mai târziu,

când \i pusese inelul pe deget, Rand \i spusese, mai \ntâi de toate,

c` dorin]a lui expres` e s` renun]e la profesia avut` pân` atunci.

Inima i se strânse cu putere. Cum fusese posibil` desp`r]irea

lor, de vreme ce amândoi fuseser` atât de ferici]i de aceast`

uniune?

Ochii Annabellei se adumbrir` \ncet [i ap`s` ceva mai mult pe

accelerator…

Discu]ia care dusese la ruptura lor fusese una dintre cele mai

incredibile din via]a ei [i n-o va uita niciodat`, cu siguran]`…

– Nu vreau o so]ie cu program redus, \i spuse el.

Dup` asta, Annabelle \i explic` timp de o s`pt`mân` ce

\nsemna cariera pentru ea [i cât de fericit` era c` \[i g`sise acea

slujb`. Chiar nu puteau s` aib` amândoi o carier` [i o c`s`torie

fericit`, \n acela[i timp? \l \ntreb` ea.

Cu cât \ncercase s`-l conving` mai mult, \ns`, cu atât el se

\ndârjise s` se opun`.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 29

Disperat` c`-l putea pierde, Annabelle \i propusese un

compromis: va vorbi cu [eful ei [i-i va spune c` dup` c`s`torie va

lucra doar patru ore pe zi.

– Nu, veni r`spunsul lui Rand, ca o ghilotin`. Nu \n]elegi? Nu

m` intereseaz` dac` lucrezi o or` sau o s`pt`mân`-ntreag`. M`

gândesc c` \n aceast` slujb`, indiferent de timpul cât lucrezi, po]i

fi r`nit` sau chiar omorât`. Ca angajat` \n poli]ie, ]i se poate

\ntâmpla, oricând. Dac` m` iube[ti, vei \n]elege c` nu m` po]i

pune sub tortur`, ori de câte ori ie[i din patul nostru pentru a

merge la serviciu.

– Dar \mi place foarte mult ceea ce fac, Rand… |mi iubesc,

pur [i simplu, munca.

– Mai mult decât pe mine? o str`fulger` el cu privirea.

– Ah, te iubesc [i pe tine [i munca mea. Nu crezi c` e posibil?

– Nu cred c` po]i iubi pe cineva [i s` nu ]ii cont de faptul c`

\i strici toat` via]a, având o astfel de slujb`. Po]i ie[i din cas` [i s`

fii imediat \mpu[cat` de vreun lunatec. {i \n plus, dup` ce lucrezi

atât de greu toat` ziua, ce \mi mai po]i oferi mie \n pat?

– Ah, chiar crezi c` n-am destul` for]` pentru a reu[i \n toate

departamentele vie]ii mele? Sunt foarte bun` \n munca mea [i nu

m` expun niciunui risc.

– Statisticile arat` c` [i cei mai buni poli]i[ti pot fi \mpu[ca]i

\n timpul orelor de serviciu.

– E[ti sigur c` nu vrei ca eu s` mai lucrez \n poli]ie?

– Da, foarte sigur.

– Nu pot s` renun], Rand…

30 ROBERTA MICHELS

– E ultimul t`u cuvânt?

– Da.

– Atunci… ne desp`r]im?

– Da…

– Dac` vei pleca acum, Annabelle, s` nu crezi c` voi ie[i dup`

tine pentru a te implora s` r`mâi.

– Nici nu ]i-am cerut asta.

|n s`pt`mâna care urmase, Annabelle se mutase la Salt Lake,

pentru a nu se mai \ntâlni niciodat` cu Rand.

Un singur lucru o f`cuse s` plâng`, atunci. Faptul c` fusese

nevoit` s` \mpacheteze din nou rochia de mireas` care fusese

\nainte a mamei ei [i pe care Janet i-o trimisese cu po[ta expres.

Re\ntoars` acas`, Annabelle nu mai sim]ise aceea[i bucurie de

pân` atunci, rev`zându-[i locurile natale. Ceva se rupsese \n

sufletul ei [i fiin]a ei toat` se schimbase pentru totdeauna.

***

Rand nu se putuse obi[nui nici el cu ideea desp`r]irii de

Annabelle [i imaginea ei din ziua \n care o v`zuse pentru prima

dat`, continuase s`-l obsedeze.

O Venus \n miniatur`, se gândi el, când tân`ra poli]ist`

descinse la sediul firmei lui, pentru cercet`rile legate de alerta

bombei. Totul la ea \i amintea de celebra sculptur`, a c`rei

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 31

armonie incitase \ntotdeauna imagina]ia b`rba]ilor.

Genele ei lungi [i negre \i adumbreau ochii verzi-g`lbui, ca de

felin`, dându-i un aer atât de fermec`tor, \ncât nicio alt` femeie

nu-l mai putea atrage. Gura era atât de senzual` [i cu un colorit

atât de atr`g`tor, \ncât cu greu rezistase s` n-o s`rute \n fiecare

moment al \ntâlnirilor lor. Mâinile ei mici [i delicate \l fascinau

de-a dreptul.

Cerule!…

Totul \l fascina la ea.

La pu]in timp dup` ce o cunoscuse, inteligen]a [i umorul ei

\ncepuser` s`-l atrag` la fel de mult ca aspectul fizic.

Nu mai \ntâlnise niciodat` o femeie ca ea. |n plus, era sigur c`

n-o interesau banii lui, ca pe atâtea altele. Se \ndr`gostise de ea

\n timpul vizion`rii primului film la care fuseser` \mpreun` [i era

sigur c` a[a va r`mâne \ntreaga lui via]`.

Cu dou`sprezece luni \n urm`, când Annabelle \i aruncase

inelul de logodn` \n fa]` [i alesese s` ias` din via]a lui, doar

mândria \l oprise s-o cheme \napoi.

|n perioda care urmase se ocupase [i mai mult de compania

lui, \ncercând s` [i-o scoat` din suflet [i din minte pe femeia care

alesese cariera, \n locul lui.

O \ntâlnise apoi pe Caroline [i sperase ca ea s`-l fac` s` uite

cu totul de Annabelle.

Acum, \ns`, dup` ce o rev`zuse pe fosta lui logodnic`, \[i

d`duse seama imediat c` nimic [i nimeni n-ar putea vreodat`

s`-l fac` s` nu mai viseze la ea.

32 ROBERTA MICHELS

De altfel, \i spusese \ntotdeauna Carolinei c` nu inten]iona s`

se c`s`toreasc` [i aceasta \i replicase c` nici ea nu era interesat`

de o astfel de complica]ie [i c` era mul]umit` de rela]ia lor, a[a

cum era. Fiecare dintre ei era liber s` se \ntâlneasc`, oricând, cu

altcineva [i niciunul nu considera necesar s` pun` vreo \ntrebare.

|n momentul \n care o chemase, \ns`, \n biroul lui din

Phoenix, pentru a o anun]a c` pleca la Salt Lake pentru o period`

nedeterminat`, Caroline \ncepuse s` plâng` [i-i m`rturisise c`, de

fapt, fusese \ntotdeauna, foarte \ndr`gostit` de el [i c` nu putea

suporta acum aceast` desp`r]ire. |l acuzase chiar c` n-o iubise

niciodat` [i c` nu-i ceruse s` mearg` cu el la Salt Lake.

Dac` ar fi sim]it mai devreme c` ea \ncepe s` se lege atât de

mult de el, ar fi f`cut probabil \n a[a fel \ncât s` se despart` mai

de mult, dar fusese mult prea \necat \n durerea provocat` de

desp`r]irea de Annabelle, pentru a fi putut observa sentimentele

Carolinei.

Se v`zuse, astfel, nevoit s`-i m`rturiseasc` faptul c` era

\ndr`gostit de o alt` femeie [i asta de foarte mult` vreme…

O r`nise pe Caroline [i regreta, dar ar fi fost [i mai r`u, pentru

amândoi, dac` nu i-ar fi spus adev`rul, m`car \n ceasul al

doisprezecelea.

|n circumstan]ele existente, totu[i, separarea fusese cea mai

bun` solu]ie. {tia c` va suferi, dar spera s`-l ierte [i s`-[i vad` \n

continuare de via]a ei.

|n ceea ce-l privea, n-ar mai fi putut ascunde ce se \ntâmpla \n

sufletul lui, nici fa]` de el nici fa]` de altcineva.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 33

Annabelle era toat` via]a lui. Dac` soarta \l va ajuta, va fi din

nou cu ea.

{i adev`ratul motiv al sosirii sale aici, era ea. De[i

departamentul companiei lui din Salt Lake era serios afectat, nu

s-ar fi gr`bit a[a s` vin` dac` Annabelle nu era \n aceast`

localitate. Imediat ce fusese anun]at de problemele intervenite

aici, se gândise s` vin` personal s` vad` ce se \ntâmpl`, dar asta

doar pentru a o putea \ntâlni pe ea.

|l c`utase, a[adar, pe unul dintre prietenii lor comuni de la

poli]ia din Phoenix, care-i spusese unde se angajase Annabelle \n

Salt Lake, astfel c` nu-i fusese deloc greu s` dea de ea. |n avion,

\i venise ideea s-o contacteze pe motiv c` ]ine neap`rat ca ea s`

se ocupe de cazul lui.

O iubise \ntotdeauna cu disperare [i acum era sigur c` a[a va

fi mereu.

Indiferent cât de mult timp va trebui s` lupte pentru ea,

Annabelle \i va fi \ntr-o bun` zi so]ie.

{i dac` ei \i f`cea bine s` aib` o slujb` atât de periculoas`, el

nu se va mai opune. Nu se va mai gândi la asta. Important era s`

fie din nou \mpreun`.

Simplul fapt c` \i ceruse s` se ocupe de problemele companiei

lui, \nseamn` c` se schimbase foarte mult dup` desp`r]irea lor.

Acum \n]elegea, \n sfâr[it, c` dac` slujba ei o f`cea fericit`, nu-i

putea impune s` renun]e la ea.

Dar faptul c` o vroia \napoi nu \nsemna c` o va putea avea \n

mod sigur, \[i spuse el.

34 ROBERTA MICHELS

Era un an \ntreg care st`tea \ntre ei. Poate nu va fi chiar atât

de u[or s-o conving` s` se \ntoarc` la el. Oricum, trebuia s` fie

atent s` nu mai gre[easc` din nou, pentru c` nimic altceva nu mai

avea importan]`, cu adev`rat, pentru el.

Când ajunse la locul de \ntâlnire, inspir` cu nesa] aerul

proasp`t de munte [i avu dintr-o dat` sentimentul c` lucrurile

vor fi \n favoarea lui.

Apoi, v`zând-o parcând \n fa]a restaurantului Dairy Freeze,

Rand zâmbi, mul]umit.

Localul p`rea un loc ideal pentru elanuri adolescentine, se

gândi el [i intr` \n`untru, unde Annabelle se [i a[ezase la una

dintre mesele cu vedere spre u[`.

– Am comandat deja pentru amândoi, spuse ea, imediat ce-l

v`zu pe Rand a[ezându-se \n fa]a ei. Dou` buc`]i de [unc` pr`jit`,

cartofi fran]uze[ti [i ciocolat` cald`.

– M` bucur s` v`d c` \]i aminte[ti, replic` el. Eu n-am uitat

absolut nimic din tot ce am tr`it \mpreun`.

– Rand? \i spuse ea pe un ton plin de repro[. Putem vorbi

despre problemele companiei tale? Unicul motiv pentru care

ne-am \ntâlnit acum e s` descoperim \mpreun` cine saboteaz`

afacerea ta [i s`-i oprim. {tiu cât de mult \nseamn` pentru tine

aceast` companie pe care ai mo[tenit-o de la tat`l t`u, [i de asta

am acceptat s` te ajut.

– Ai dreptate. L-am apreciat foarte mult. Când l-am pierdut, cu

doi ani \n urm`, am sim]it c` m-am desp`r]it de cel mai bun

prieten al meu. Unul dintre motivele pentru care te-am vrut pe

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 35

tine pentru rezolvarea acestui caz a fost [i acela c` tu e[ti capabil`

s` \n]elegi foarte bine lucrurile, nu doar s` le execu]i; am sim]it

c` putem comunica \n foarte multe privin]e, \nc` de la prima

noastr` \ntâlnire. E[ti unic`. Nicio alt` femeie nu m-ar putea

atrage mai mult.

Annabelle sorbi de câteva ori din cola pe care o comandase [i

care tocmai le fusese adus`, dup` care r`spunse cu fermitate:

– Cred c` e mai bine s` l`s`m trecutul la o parte, Rand.

Trebuie s` rezolv`m cât mai repede cu putin]` problemele cu

care se confrunt` acum compania ta.

Dac` ne pierdem timpul vorbind despre un trecut care,

oricum, nu se va mai \ntoarce niciodat`, vom \ntârzia inadmisibil

de mult g`sirea infractorului [i vei \nregistra pierderi din ce \n ce

mai mari. Nu cred c` \]i dore[ti asta, coment` Annabelle, sperând

s` pun` cap`t discu]iilor care-i r`suceau [i mai mult cu]itul \n

ran`.

A[adar, trecutul era mult prea dureros pentru ea pentru a-[i

mai aminti de el… E tot ceea ce aveam nevoie s` [tiu, se gândi

Rand.

– Când am ajuns aici, continu` Annabelle, mi-am adus aminte

c` am ceva foarte important de f`cut \n ora[, a[a c` propun s`

r`mâi s`-]i iei prânzul lini[tit, dup` care te a[tept la mine acas`

\ntr-o or`.

Cred c` mai [tii adresa mea, nu?

– Bine, atunci voi fi la tine peste o or`, \ncuviin]` Rand, \n

timp ce Annabelle se \ndep`rt`.

36 ROBERTA MICHELS

Dup` ce f`cu \ns` câ]iva pa[i, tân`ra se \ntoarse [i spuse

zâmbind:

– Când vei pleca de aici, ai grij` cum cobori panta. Toat`

lumea [tie cât de periculos e pasul Parley. E supranumit [i Pasul

Mor]ii…

Rand sim]i c` i se taie respira]ia:

– Mul]umesc pentru informa]ie, iubito. E foarte dr`gu] din

partea ta c` mi-ai spus, replic` el cu un zâmbet for]at.

– E normal s`-mi fac probleme… Am citit \n ,, Today's

Fortune" c` de când nu te-am v`zut e[ti mai bogat cu zece mii de

dolari…

E[ti cel mai \nst`rit client pe care l-am avut vreodat`… Nu

vreau s` te pierd.

M` a[tept s`-mi dai un onorariu destul de consistent, a[a c`

voi putea \n sfâr[it s` plec la Florida, \n ianuarie urm`tor. Pe mai

târziu, ad`ug` ea [i se gr`bi s` plece.

Gura ei surâzându-i \l mai obseda \nc`, \n momentul \n care

cobor\ spre ora[.

Trecuse un an de când n-o v`zuse, dar nu se schimbase deloc.

Ba mai mult, devenise [i mai atractiv`. Merita s` lupte s-o

recâ[tige.

Coborând muntele \n timp ce se gândea la toate aceste

lucruri, Rand se sim]i ca [i cum ar fi avut aripi. Peste doar câteva

minute va fi singur cu ea. Inima \i b`tea ca [i cum ar fi fost un

adolescent la prima \ntâlnire.

Nu se va mai desp`r]i de ea niciodat`.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 37

***

Odat` ajuns` \n ora[, Annabelle trecu pe la sediul poli]iei,

pentru a l`sa ni[te documente.

Constatase \ns` c` era extrem de emo]ionat` de \ntâlnirea cu

fostul ei logodnic [i nu-[i putea st`pâni sentimentele.

Gândul c` va fi singur` cu Rand o f`cea s`-i bat` inima cu

putere.

Astfel, porni spre cas` gândindu-se doar la momentele pe care

le va petrece al`turi de el.

Când se apropie \ns`, auzi alarma de la intrare. Probabil Rand,

ajungând \naintea ei, \ncerca s` deschid` u[a.

Din cauza acestei alarme, prietenii care doreau s-o viziteze \i

d`deau mai \ntâi un telefon. Vecinii se obi[nuiser` deja, de[i la

\nceput fuseser` pe cale s` fac` atac de cord, cu to]ii. Va trebui

s-o desfiin]eze, se gândi Annabelle, dar cât` vreme era singur`,

ezita. O sc`pa de multe nepl`ceri, cum fusese de pild` vizita

neanun]at` a lui Gerard, \n miez de noapte. |n momentul \n care

se declan[ase soneria, fusese atât de surprins [i de ru[inat c`

trezise to]i locatarii din jur, \ncât plecase, de team` s` nu-l

mu[truluiasc` cineva. A doua zi , la serviciu, \i spusese c`, dac` se

temea \n asemenea hal s` nu intre cineva peste ea, mai bine ar

pl`ti un poli]ist s` stea de gard` \n fa]a por]ii.

|n clipa \n care se apropie [i mai mult de cas`, tân`ra \l v`zu

38 ROBERTA MICHELS

pe Rand sprijinit de unul dintre pere]i.Statura lui \nalt` [i puternic`, o f`cu s` aib` un frison de

emo]ie pe [ira spin`rii. Era cea mai des`vâr[it` imagine a atrac]ieimasculine. |n mod sigur, n-ar putea dori mai mult niciun altb`rbat.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 39

Capitolul 3

Rand \ncepu s` râd` de cum o v`zu. Sirena \l amuzase teribil.Nu-[i amintea s` mai fi râs astfel de când \l p`r`sise Annabelle.

Via]a cu ea era \ntotdeauna plin` de surprize, se gândi Rand,cu inima plin` de iubire pentru tân`ra care intrase cu un an \nurm` \n via]a lui [i-l schimbase complet.

– M` prime[ti \n cas`? râse el amuzat, f`cându-i cu ochiul.Ar fi vrut s-o \mbr`]i[eze [i s-o s`rute imediat ce se apropie de

el, dar bine\n]eles, n-o f`cu.Annabelle vâr\ cheia \n broasc` [i \n acel moment sunetul

alarmei se dezactiv`.– Bine\n]eles, urmeaz`-m`, r`spunse ea [i intr` \n holul

spa]ios, apoi \n sufragerie.Pe masa din mijlocul camerei trona un computer [i o

imprimant`.Rand \[i roti ochii \n jur, pentru a descoperi sanctuarul fetei

pe care o iubea atât de mult. Dorise \ntotdeauna s` vad` casa ei.

S` vad` lucrurile pe care le atingea zi de zi, s` vad` atmosfera \n

care tr`ia [i, probabil, visa la el.

Ca o p`pu[` perfect propor]ionat`, corpul mic [i zvelt al

Annabellei se mi[c` de colo-colo cu gra]ie prin camer`, aranjând

câteva lucruri, dup` care \l \ntreb` cu amabilitate:

– Vrei o cafea? Sau un sifon?

– Nu voi refuza o cola, dac` ai, r`spunse el, continuând s-o

cerceteze din cap pân`-n picioare.

Apoi, se a[ez` \n fa]a computerului a[ezat pe mas` [i zâmbi

\ng`duitor, pentru c` acesta era o marc` mult inferioar`

computerelor produse de firma lui.

– Faci [i tu parte dintre cei care \mi saboteaz` firma? surâse el,

amuzat de propria-i glum`.

– Am [i un Dunbarton, nu-]i face griji, r`spunse Annabelle, \n

biroul meu. Pe `sta l-am primit cadou cu ceva timp \n urm` de la

o firm` cu care am colaborat, dar recunosc c` mi-a venit s`-l

arunc, \ntr-una din zilele trecute.

– CyberMedia e o firm` f`r` prea mare valoare. Folosesc

materiale inferioare, chiar era cazul s`-l arunci cât colo.

– Hai s` l`s`m asta [i s` vorbim despre cazul t`u. Po]i s`-mi

spui ceva ce ne-ar putea ajuta? Gânde[te-te la asta, e important.

Rand o privi pu]in dezam`git, pentru c` nu se a[teptase s`

treac` direct la subiect. Sperase c` vor face mai \nainte turul casei

[i c` vor avea discu]ii mai particulare, dar constata c` n-avea nicio

[ans`, cel pu]in pentru moment.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 41

– Nu, doar c` am primit ni[te reclama]ii ale unor utilizatori.

– Când ai primit prima reclama]ie de acest fel? \ntreb` ea,

atent` la toate detaliile.

Rand se sim]i dintr-o dat` ca [i cum s-ar fi aflat la sediul

poli]iei. Nu avea \ns` de ales… Trebuia s` colaboreze. Atât de

dragul firmei, cât [i, mai ales, de dragul rela]iei lor, care trebuia

s` mearg` \n sensul dorit de el. Avea nevoie de foarte mult`

abilitate. Orice pas gre[it l-ar putea costa.

– Cu o s`pt`mân` \n urm`, dar n-am putut s` vin aici pân`

alalt`ieri. Poate ar fi fost necesar s` m` mi[c mai repede, coment`

el, dar nu mi-am dat seama de asta de la \nceput.

– De ce ai a[teptat atât de mult? \l \ntreb` Annabelle pe un ton

mustr`tor, alungindu-[i gâtul \n direc]ia lui.

Pentru c` a trebuit s`-mi \nchei \ntâi ni[te afaceri, pentru a m`

putea gândi doar la tine, iubito, ar fi vrut el s`-i spun`, dup` care

s-o cuprind` \n bra]e [i s-o strâng` cu putere la piept.

– Directorul meu a sperat c` va putea rezolva singur

problemele, f`r` amestecul meu. Când [i-a dat seama c` e dep`[it

de situa]ie, mi-a cerut ajutorul. Fusese [i el convins c` nu va fi

nevoie s` intervin.

– Eu am auzit câte ceva, dar pentru c` lucram la un alt caz, nu

m-am implicat \n aceste probleme, \l anun]` Annabelle.

– S` vedem ce ai auzit.

Annabelle \i \nmân` unul dintre ziarele aflate pe marginea

mesei, cu un articol despre câ]iva tineri hackeri…

Dup` câteva minute, Rand termin` de citit articolul despre

42 ROBERTA MICHELS

dispari]ia lui Bryan Ludlow, dar nu v`zu leg`tura dintre acesta [i

problemele lui.

De fapt, nu se putea concentra decât asupra corpului femeii

care-i lipsise atât de mult [i pe care vroia cu ardoare s-o strâng`

\n bra]e.

Annabelle se a[ez` pe scaunul din fa]a lui.

– Ceea ce n-ai putut afla desigur din ziar, e c` Trina Martin,

prietena lui Bryan, mi-a telefonat s`-mi spun` c` ea b`nuie[te c`

\n spatele acestei afaceri e chiar Bryan, [i m-a rugat s` m` ocup

eu de acest caz, f`r` a amesteca poli]ia pentru g`sirea prietenului

ei.

Annabelle se vedea, cât de colo, era foarte mândr` c` f`cea

parte din compania lui Roman Lufka [i avea [i de ce, \[i spuse

Rand. Cu un an \n urm`, n-ar fi putut \n]elege aceste lucruri. Cu

un an \n urm`, o iubea cu o dragoste prea posesiv`. Fusese

nebun, s` renun]e la ea. Niciodat`, \ns`, nu e prea târziu s`

\ncerci s` repari o gre[eal`, iar el trebuia s` reu[easc` s` [i-o

apropie din nou pe Annabelle. Anul care se scursese f`r` ea

fusese un adev`rat co[mar.

Lucrurile se vor schimba. De aceea era acum aici. |n plus,

lucrând cu ea, o aprecia [i mai mult. Era extrem de bine preg`tit`

pentru profesia pe care o f`cea [i, \n plus, era pasionat` de

munca ei.

– Cred c` sistemul de securitate propus de tine nu e destul de

eficace, Rand, [i asta pentru c` \]i \nchipui c` e[ti cea mai tare

minte din lume. S-a v`zut, acum, c` e nevoie s` realizezi c` for]a

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 43

companiei tale incit` destule spirite care se \nc`p`]âneaz` s-o

doboare, [i cum nu te-ai gândit \nainte la asta, nici nu le-a fost

prea greu s` g`seasc` modalitatea de a-]i face r`u.

– Da, sigur c` va trebui s` schimb ni[te lucruri de acum

\ncolo, replic` el, \ncercând s` nu ia \n seam` tonul ironic cu

care-i vorbise fosta lui logodnic`. Cu ajutorul t`u, voi reu[i \n

mod sigur s` realizez ceea ce n-am realizat pân` acum, \i surâse

el, cu cel mai atractiv zâmbet din arsenal.

Ca [i cum ar fi vrut s` \nt`reasc` cele spuse, Rand \[i a[ez`

u[or mâna pe bra]ul ei.

Annabelle p`ru s`-[i fi pierdut brusc glasul \n urma gestului

lui, pentru c` deschise gura s` spun` ceva, dar nu reu[i s` scoat`

niciun sunet.

P`rea extrem de emo]ionat` [i Rand zâmbi cu duio[ie…

Atrac]ia chimic` dintre dou` persoane nu dispare niciodat`, se

gândi el [i spran]ele c` va reu[i \n cele din urm` s-o fac` pe

Annabelle mireasa lui, ren`scur` cu [i mai mult` putere.

– Oricum, spuse ea pentru a elimina tensiunea dintre ei, nu

putem trage deocamdat` niciun fel de concluzii. Bryan poate fi

doar un complice, sau chiar poate nu e implicat deloc \n aceast`

fraud`. R`mâne de v`zut. Deocamdat`, tot ce trebuie s` avem \n

vedere e s` nu ne pripim niciun moment, \n niciuna dintre

ac]iunile pe care le vom \ntreprinde.

– Am \ncredere \n tine, Annabelle, r`spunse el [i-i lu` mâinile

\n ale lui, strângându-le cu c`ldur`.

– Rand! \l cert` ea, retr`gându-[i mâinile, dup` care continu`

44 ROBERTA MICHELS

pe un ton profesional. Trebuie s`-]i spun c` probabil tehnicianul

serverului de la compania ta de aici e implicat cu vârf [i \ndesat

\n aceast` fraud`. Cineva din companie e \n mod sigur vinovat de

divulgarea parolei care l-a ajutat pe Bryan s` intre \n computerele

utilizatorilor.

Annabelle avea dreptate, \[i spuse el, probabil era implicat

chiar cineva din interiorul companiei \n aceast` problem`, de[i

avusese \ntotdeauna foarte mare \ncredere \n angaja]ii lui.

Oricum, continu` el s` reflecteze, ea avea deja un plan de b`taie

pe care nici FBI-ul nu l-ar fi putut \ncropi \ntr-un timp atât de

scurt, se gândi Rand, cu o admira]ie care cre[tea tot mai mult.

– |]i mul]umesc c` ai acceptat s` m` aju]i, Annabelle. Sper c`

vom reu[i s` rezolv`m acest incident \mpreun`… Vom s`rb`tori

apoi reu[ita, \ntr-un mod cu totul [i cu totul special, \i spuse el,

cu ochii scânteind.

– Da, s` l`s`m asta acum, o s`-mi mul]ume[ti dup` ce vom

\nvinge, \ntr-adev`r. Cred \ns` c` dac` Bryan a fost cel care a

descoperit parola, reu[ind astfel s` provoace toate aceste

inconveniente, a fost probabil ajutat de cineva din interiorul

companiei, care i-a furnizat datele necesare. Repet asta, pentru c`

nu trebuie s` ne scape nimic din vedere.

Rand privi o clip` undeva, \n fa]a lui, gânditor.

Annabelle \l cercet` lung, cu coada ochiului.

Era un b`rbat foarte atractiv [i inteligent. Nu era de mirare c`

ajunsese atât de sus \n profesia lui, reflect` ea, surprins` c` de[i

nu-l v`zuse atât de mult timp, era la fel de atras` de el,

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 45

ca-ntotdeauna.

De ce nu avuseser` mai mult` r`bdare unul cu cel`lalt, poate

ar fi fost posibil un compromis. Poate…

Oh, Doamne, ce-i trecea acum prin cap?

– Am pierdut deja o mul]ime de clien]i \n aceast` zon`, spuse

Rand. Dac` situa]ia se va \nr`ut`]i, \mi voi pierde \ntreaga

credibilitate, \n Salt Lake [i nu numai, astfel c` \]i voi da tot

sprijinul de care vei avea nevoie.

– Da, e adev`rat, va trebui s` ac]ion`m cât mai repede cu

putin]`, insist` Annabelle, uitându-se undeva deasupra lui,

preocupat` de zecile de idei contradictorii care-i treceau acum

prin minte.

– Exact, replic` el. Eu sunt gata pentru orice, r`spunse Rand,

trecându-[i mâinile prin p`rul bogat [i privind-o printre gene.

– Voi \ncepe cu interogarea tehnicianului de la compania ta,

\l anun]` Annabelle, aranjându-[i o [uvi]` care-i c`dea mereu pe

frunte [i pref`cându-se c` nu observase tonul lui insinuant.

|n ciuda a[tept`rilor tinerei, Rand nu mai f`cu niciun

comentariu \n acest sens.

– Rand, continu` Annabelle, privindu-l insistent cu ochii ei de

felin` \ngusta]i foarte mult, asemenea unui pictor care se

preg`te[te s` prind` ceva pe un portret… Asear`, pe la ora

unsprezece, am sunat la firma ta, la departamentul care ar trebui

s` furnizeze servicii dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i

patru. Am vrut s` v`d cum stau lucrurile acolo. Când am revenit,

pe la trei diminea]a, mi s-a spus c` sunt de serviciu doar doi

46 ROBERTA MICHELS

tehnicieni, la acea or`. Dac` lucrurile vor continua astfel, s` nu te

miri dac` vei avea permanent, probleme.

– Da, admise el, voi vorbi chiar ast`zi cu managerul meu.

– La ora patru, când am sunat din nou, mai r`m`sese doar un

singur tehnician, pentru toat` re]eaua…

Annabelle scoase din buzunar un reportofon [i-l puse pe

mas`.

– Ascult` asta, ad`ug` ea.

Dup` doar câteva minute de ascultare, Rand realiz` c` nicio

companie, oricât de mic`, n-ar putea supravie]ui cu un astfel de

angajat tehnic. |i furnizase atâtea date, r`spunzând la \ntreb`rile

ei, \ncât dac` Annabelle n-ar fi lucrat pentru el [i ar fi fost \n

schimb un hacker ca atâ]ia al]ii, paguba deja avut` s-ar fi extins

v`zând cu ochii.

-Cerule, Annabelle!… E[ti genial`…E[ti… incredibil`, spuse

el [i \ntinse mâna s` \nchid` reportofonul. Annabelle i-o luase

\nainte, \ns`, cu câteva secunde, astfel c` mâna lui se suprapuse

peste degetele ei. Le sim]i tremurând.

Oricât de mult \ncerca s` braveze [i s`-l resping`, un lucru era

sigur: \l dorea.

– S` mai amân`m trasul concluziilor, r`spunse ea [ov`ind,

emo]ionat`, de atingerea lui. Aceast` persoan` poate fi un

complice… Pe de alt` parte, poate n-are niciun amestec \n toat`

povestea noastr` [i altcineva, la care nu ne gândim, \nc`, a f`cut

toat` t`r`[enia.

– Voi lua caseta pentru a i-o da [efului departamentului

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 47

tehnic, continu` Rand.

– Mai gânde[te-te… Poate nu e cazul s`-l implici… |n

momentul de fa]`, e mai bine s` ne gândim c` oricine din

compania ta ar putea avea o parte din vin`.

Dup` câteva momente, Annabelle scoase o alt` caset` din

buzunar [i, punând-o la reportofon \n locul celei vechi, \i spuse

lui Rand, deosebit de concentrat`:

– Ascult` acum asta… La ora cinci, când am sunat din nou la

linia ta permanent`, mi-a r`spuns o voce de adolescent… Era

foarte bine informat cu toate detaliile legate de serviciul tehnic al

companiei tale [i mi-a r`spuns cu mult` competen]` la toate

\ntreb`rile. Acesta cred c` era Bryan. Ascult`…

Rand ascult` uimit, totul, pân` la cap`t, f`r` s` fac` nicio

mi[care. Dup` ce Annabelle \nchise reportofonul, \i spuse cu

mult` hot`râre \n glas:

– Trebuie s-o suni pe Trina.

– Gând la gând cu bucurie, r`spunse Annabelle, cu un surâs

ironic \n col]ul gurii.

O voi suna chiar acum, de la telefonul fix, din buc`t`rie. Cred

c` e la [coal`, acum.

Dup` asta, Annabelle lu` reportofonul [i ie[i din camer`.

Dup` câteva minute, Rand o auzi spunând emo]ionat`:

– Bun` ziua, sunt domni[oara Smith. A[ vrea s` vorbesc cu

Trina Martin. Mi-a l`sat un mesaj prin care \mi cere ni[te

informa]ii cu privire la programul clubului de poezie. O pute]i

chema la telefon, v` rog?

48 ROBERTA MICHELS

Rand intr` \n buc`t`rie, foarte amuzat.

– Domni[oara Smith? \ntreb` el [optit.

– Mul]umesc, a[tept, continu` Annabelle convorbirea

telefonic`.

– Pot s` iau un m`r? \ntreb` el din nou, pe acela[i ton.

Annabelle \i f`cu un semn spre frigider, apoi se \ntoarse din

nou spre telefon, preg`tindu-se s` deschid` reportofonul.

Cum la cel`lalt cap`t al firului nu se auzea \nc` nimic, se

\ntoarse din nou spre Rand.

Dac` cineva i-ar fi spus cu o lun` \n urm` c` Rand va locui \n

casa ei [i va umbla ca la el acas` prin buc`t`ria ei, ar fi spus cu

siguran]` c` era cea mai mare inep]ie din lume.

– Alo, domni[oara Smith? se auzi de la cap`tul cel`lalt al

firului.

– Bun`, Trina, sunt de fapt Annabelle Forrester. Nu rosti, \ns`

numele meu, bine?

– Ah, am \n]eles, r`spunse Trina, surprins`.

Rand veni lâng` telefon [i Annabelle schimb` receptorul \n

cealalt` mân`, pentru a-i permite [i lui s` asculte convorbirea.

– |]i voi pune o caset` [i te rog s`-mi spui dac` recuno[ti

vocea. Bine?

– Da.

Dup` terminarea casetei, Annabelle \nchise reportofonul [i

duse din nou receptorul la ureche.

– Ce spui, Trina?

– Era vocea lui Bryan, [opti Trina. L-a[ recunoa[te dintr-un

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 49

milion de persoane.

– E[ti sigur`?

Rand puse o mân` pe um`rul ei.

N-ar fi trebuit s` fac` asta, \[i spuse Annabelle. Prea multe

emo]ii pe capul meu, e greu s` rezist.

– Da, r`spunse fata. Cum a]i reu[it s` vorbi]i cu el? Se auzea

[i un câine acolo, dar el n-are câine… Unde e?

– – |]i voi explica totul când te voi suna data viitoare,

r`spunse Annabelle, scuturându-[i um`rul, pentru a sc`pa de

atingerea lui Rand. Dac` vei avea vreo veste despre Bryan, las`

un mesaj la agen]ie. |l voi primi imediat.

– Am \n]eles. Sunte]i formidabil`.

– Vom vedea asta, spuse ea repede, pentru c` Rand continua

s-o ]in` de um`r, ceea ce o f`cu s`-[i cam piard` respira]ia.

|ntoarce-te \n clas`, \nainte ca cineva s` \nceap` s` b`nuiasc`

ceva.

– Bine, ne vom auzi curând.

Imediat ce termin` convorbirea, Annabelle se duse ]int` \n

sufragerie, ner`bd`toare s` fie cât mai departe de Rand. Emo]iile

pe care i le provocase aproape o sufocaser`, a[a c` se l`s` s` cad`

pe primul scaun lâng` care ajunse.

– E din ce \n ce mai clar, spuse ea. Bryan, r`nit de discu]iile [i

de ne\n]elegerile din familie, ca cei mai mul]i dintre adolescen]i,

a vrut s` se r`zbune f`când o fapt` reprobabil`, care s`

submineze cariera politic` a tat`lui lui. Dac` poli]ia va \ncepe

s`-l caute [i numele lui va umple jurnalele, se cheam` c` planul

50 ROBERTA MICHELS

i-a reu[it. Dup` o asemenea isprav`, guvernatorul va avea \n mod

sigur multe probleme de imagine.

– V`d c` e[ti afectat`, la gândul acestei posibilit`]i.

– Bine\n]eles, pentru c` nu e un caz singular. Celebra

ne\n]elegere dintre genera]ii \i face pe mul]i p`rin]i s` ajung` \n

situa]ii nedorite [i chiar periculoase. |n plus, revolta copiilor e [i

ea, dup` cum se vede, la fel de periculoas`. Spre deosebire de al]i

adolescen]i care \ncep s` consume droguri, din spirit de frond`,

sau s` ias` cu fata pe care n-o dore[te familia lui, Bryan, a c`rui

drog e desigur computerul, a s`vâr[it o crim` cu ramifica]ii

multiple [i extrem de complicate.

– Dar dac` pur [i simplu are o \nclina]ie spre crim`?

– M-am gândit [i eu la asta, dar Trina mi-a spus c` nu e posibil,

pentru c` n-a avut, niciodat` niciun fel de ie[ire care s-o fac` s`

se gândeasc` la a[a ceva. Nu e violent [i, \n plus, e o fire foarte

deschis`, din câte mi-a spus ea. |i pare r`u pentru el [i sper` s`-l

g`sim.

– E un adolescent sc`pat de sub control \ntr-un moment de

criz`, care, \n ciuda a ceea ce ]i-a spus Trina, e pe punctul s`

s`vâr[easc` o crim` informa]ional` foarte grav`, a[a c` e sigur,

trebuie s` depunem toate eforturile pentru a-l g`si cât mai

repede cu putin]` [i a-l opri, coment` Rand, deosebit de serios.

– Da, sunt absolut de acord, r`spunse Annabelle. Pân` vom

avea [i alte date ale problemei, voi ac]iona sub acoperirea de

tehnician al firmei Dunbarton. Asta, doar \n prima faz` a

investiga]iei.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 51

|n acest moment, Annabelle se a[teptase ca Rand s` fac` un

comentariu. Acesta, \ns`, nu spuse nimic, ca [i cum n-ar fi auzit

cele spuse de ea.

– |n felul acesta m` voi putea infiltra mai u[or printre

persoanele care ar fi putut furniza parola, ad`ug` Annabelle. Apoi

t`cu din nou, dup` care spuse cu un surâs sardonic, \n timp ce

vocea \i cobor\ foarte mult:

– Ai \n vedere [i ipoteza c` vreuna dintre femeile din via]a ta

personal`, pe care ai p`r`sit-o la un moment dat, ar fi putut pl`ti

un hacker, ca s` te ruineze?

– Ca de pild`, tu, nu? râse el cu poft`.

– Da, ar fi trebuit s` m` suspectezi [i pe mine, r`spunse ea,

f`r` s` zâmbeasc`.

– Ca s` fiu foarte sincer, continuu s` m` mir c` ai acceptat s`

lucrezi pentru mine, spuse el, [i ad`ug` dup` o pauz`:

– M` cuno[ti atât de pu]in, Annabelle… Ai plecat prea repede

din Phoenix.

Tân`ra \[i plec` pleoapele, [ocat` de aceast` remarc` a lui…

Cum putea s`-i spun` asta? Chiar nu realizase cât` durere

avusese \n suflet \n momentul \n care plecase f`r` s` se mai uite

\napoi?

El n-a vrut niciodat` un partener egal… N-a vrut s` admit` c`,

de[i \l iubise atât de mult, nu putuse s` se abandoneze cu totul

acestei iubiri, pierzându-[i propria identitate [i uitând de orice

altceva, \n afar` de el.

Acum, \ncerca s-o fac` s` simt` c` fusese singura vinovat` de

52 ROBERTA MICHELS

ruptura dintre ei.

Nu-l l`sa s`-]i fac` asta, \[i spuse ea, nu-i mai permite s`

vorbeasc` despre altceva, \n afara problemelor legate de caz.

– S` revenim la oile noastre, Rand, pentru c` e foarte

important ce se \ntâmpl` cu compania ta. E[ti aproape \n afara

oric`rei siguran]e. E de necrezut cum ai l`sat astfel lucrurile.

– Am \n]eles asta acum, Annabelle, [i voi lua toate m`surile

necesare. Crezi c` ar trebui s-o \ntâlnim pe Trina? Poate mai afl`m

câte ceva de la ea.

– Roman vrea ca, deocamdat`, s` nu risc`m o \ntâlnire. Mi-a

propus s` ]in, pentru moment, leg`tura cu ea doar prin

intermediul telefonului, r`spunse Annabelle [i \[i d`du seama c`

se \ntâmplase exact ce se temuse mai mult: adora s` lucreze cu

el… Adora s`-l asculte [i s`-l priveasc`, iar faptul c` Rand se

comporta \n casa ei cu degajarea cu care te compor]i \n propria

cas`, o emo]iona permanent.

Toate acestea, \ns`, trebuie s` se sfâr[easc`. Nu mai putea

continua aceast` agonie mult timp… Va trebui s` rezolve acest

caz \ntr-un timp record. |n felul acesta, peste doar câteva zile, nu

mai aveau de ce s` se \ntâlneasc`.

,,R`mâi cu cariera ta!… Dar nu te a[tepta s-auzi de funeraliile

mele, iubito!” \i r`sunar` \n minte cuvintele spuse de el \n urm`

cu un an, \nainte ca u[a s` se \nchid` cu putere \n urma ei.

– Annabelle?…

Vocea lui o \ntoarse brusc din amintirile agonizante, exact la

timp pentru a \ntrerupe cursul lacrimilor care se preg`teau s`-i

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 53

invadeze ochii.

Rela]ia dintre ei fusese la \nceput atât de s`lbatic`, atât de

minunat de ie[it` de sub control… Nimic din toat` \nf`]i[area lui

de acum n-ar fi putut-o face s` cread` c` e \n stare de un astfel de

comportament romantic [i pasional.

– M-ar ajuta foarte mult dac` mi-ai putea furniza o list` a

tuturor angaja]ilor actuali din aceast` zon`, ca [i a celor care au

lucrat pentru compania ta din Salt Lake \nc` de la \nfiin]are,

declar` ea, revenindu-[i.

– Da, am a[a ceva \n bagajul meu de la hotel. }i le voi da. Pe

urm`, \n timp ce tu vei fi ocupat` la serverul central, eu voi

\ncerca s` preiau linia dezafectat` de Bryan.

– Va fi dificil s` faci asta de la hotel, replic` Annabelle.

– Da. Cum tu ai toat` aceast` aparatur` modern`… a[ putea

s` aduc aici toate documentele pe care le am la mine [i s` folosim

casa ta ca baz` principal`, \n perioada \n care voi sta aici.

– Ce? \ntreb` ea, realizând \n acela[i timp c` dac` n-ar fi fost

a[ezat`, s-ar fi pr`bu[it, \n acel moment.

– Cred c` ar fi cea mai bun` solu]ie, Annabelle. Asta te va ajuta

[i mai mult \n ideea ta de a lucra sub acoperire. Pe urm`, vei

putea folosi [i tu camera mea de hotel, atunci când aceast`

solu]ie ]i-ar fi mai eficient` sau mai comod`.

Ea \ncuviin]` \n cele din urm`, dându-[i seama c` Rand avea

dreptate. Oricum, dac` Bryan era f`pta[ul, cazul se va rezolva

foarte repede [i Rand va pleca la Phoenix, astfel c` nu va mai fi

nevoit` s`-l \ntâlneasc`, \[i repet` \n gând pentru a mia oar`

54 ROBERTA MICHELS

Annabelle, ca [i cum ar fi vrut s` se conving` mai bine pe sine

\ns`[i c` lucrurile vor sta astfel.

– Da, e o idee foarte practic`, spuse ea.

– M` bucur c` e[ti de acord. |n acela[i timp, voi cere \nc` un

rând de chei de la camera mea din hotel, astfel c` vei putea merge

acolo ori de câte ori crezi c` e mai bine s` dai un telefon de care

trebuie s` fii sigur` c` nu e interceptat sau s` te \ntâlne[ti cu

cineva pentru cercet`rile tale, f`r` a fi nevoit` s` dezv`lui adresa

la care locuie[ti.

Rand f`cu apoi o pauz`, \n care surâse atât de pozna[, \ncât

Annabelle fu sigur` c`-i venise \n minte o idee stranie:

– A[ vrea s` m` pot transforma \ntr-un fluture de noapte [i s`

intru pe fereastr` \n timp ce stai de vorb` cu managerul meu. Mor

de curiozitate s` v`d cum rezist` farmecului t`u, când va fi singur

cu tine la serverul central, spuse Rand, dup` care izbucni \ntr-un

râs extrem de amuzat.

– Mai bine c` nu po]i s` faci asta, cred, \l tachin` Annabelle [i

pentru a sc`pa m`car câteva clipe de apropierea lui, se duse la

buc`t`rie [i se \ntoarse cu un rând de chei, pe care i le \nmân`

lui Rand pentru a putea folosi [i el casa ei ori de câte ori avea

nevoie s` aduc` sau s` ia documente legate de cazul pentru care

lucrau.

– Ia-le, spuse ea [i \i \ntinse lui Rand cheile, astfel ca el s` nu

\i poat` atinge degetele. Sunt de la u[a de la intrare.

Rand lu` cheile, dar nu f`cu niciun pas spre ie[ire.

– Haide, ce mai a[tep]i? \ntreb` Annabelle, pe un ton voit dur

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 55

[i hot`rât.

– Chiar trebuie s` plec? morm`i Rand, nemul]umit.

|ncercând s`-[i compun` o expresie cât mai uimit` de aceast`

\ntrebare a lui, Annabelle r`spunse privindu-l \n ochi:

– Nu \n]eleg de ce ai \ntrebat asta.

– Pe dracu, nu \n]elegi, zâmbi el for]at.

– E-n regul`, Rand, ne vedem mai târziu, se gr`bi ea s`-l

conduc` spre u[a de la ie[ire, sim]ind c` nu mai putea \ndura

tensiunea pe care i-o provoca apropierea lui.

Imediat ce \nchise, \ns`, u[a dup` el, lu` un binoclu pe care

i-l f`cuse cadou Roman de ziua ei [i alerg` la fereastra de la

buc`t`rie, de unde \l privi cu aten]ie pe fostul ei logodnic,

\ndep`rtându-se pe motocicleta cu care venise.

Râdea? se \ntreb` Annabelle, stupefiat`, uitându-se cu [i mai

mult` aten]ie.

Da, râdea!

Se sim]ea victorios, desigur, concluzion` Annabelle, furioas`.

N-avea \ns` timp pentru a se gândi la astfel de lucruri, \[i

spuse ea, punând binoclul la loc. Presupunând c` Howard nu

pleca acas` pân` la patru [i jum`tate, mai avea exact o or` pentru

a sta de vorb` cu el.

Peste dou`zeci [i cinci de minute, Annabelle parc` \n fa]a

firmei Dunbarton [i-l sun` imediat, pe Gerard pentru a-i spune

c` regreta nespus c` nu putea lua cina cu el, dar \l ruga s-o ajute

\n cazul fraudelor de la compania lui Rand.

Amabil ca de obicei, Gerard accept` cu pl`cere [i Annabelle

56 ROBERTA MICHELS

intr` plin` de speran]` \n cl`direa faimosului concern.

Interviul cu Howard, tehnicianul firmei lui Rand, se desf`[ur`

chiar mai bine decât anticipase Annabelle, la \nceput.

Dup` ce vorbir` pu]in despre o serie \ntreag` de lucruri legate

de istoria computerelor, Annabelle trecu testul de tehnician f`r`

nicio eroare. Asta, \n primul rând, pentru c` Gerard, a c`rui

prezen]` o solicitase, \i pusese mereu \ntreb`ri care o duceau,

vrând-nevrând, spre rezultatul optim.

Dup` ce v`zu [i scrisorile de recomandare de la firmele la care

lucrase \nainte, Howard \i ur` bun venit \n echipa Dunbarton,

dup` care \i ar`t` locul de munc` [i-i spuse c` orele ei de

program vor fi de la zece seara la [ase diminea]a, cu acordul ei,

bine\n]eles.

B`rbatul era un excelent profesionist [i-i puse la \ndemân`

toate informa]iile de care avusese nevoie.

Când ajunse acas`, Rand, auzindu-i ma[ina, ie[i imediat \n

cap`tul sc`rilor.

Când se apropie, sim]i un miros de mâncare atât de apetisant

cum nu mai sim]ise de mult \n casa ei.

– M` bucur c` te-ai descurcat \n buc`t`ria mea, spuse ea

râzând, dar vestea cea mai nemaipomenit` e c` am \nceput

munca la cazul t`u [i s-ar putea s` avem rezultatul foarte curând.

Dar cum ai venit pân` aici? \ntreb` ea, realizând c` nu-i v`zuse

motocicleta.

– Cu o ma[in` pe care am \nchiriat-o azi. E parcat` \n fa]a

casei.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 57

– Ascult`, Rand, spuse Annabelle, foarte ap`sat. Am impresiac` \]i cheltuie[ti for]ele \n alt` direc]ie decât cea legat` deproblemele companiei tale, de aceea cred c` e mai bine s`termin`m totul cât mai repede posibil [i s` te \ntorci la Phoenix.Acum, m` duc s` m` schimb, iar când m` voi \ntoarce, voi punemasa.

– E deja pus`, zâmbi Rand [i Annabelle r`mase o clip` cu ochiifixa]i pe buzele lui, aproape f`r` s`-[i dea seama.

– Ascult` asta \n timp ce m` voi schimba spuse Annabelle,sco]ând un reportofon din buzunarul vestei. Am \nregistrat tot ceam vorbit cu Howard. Cred c` te vei amuza, auzindu-m` \npostura de tehnician.

58 ROBERTA MICHELS

Capitolul 4

Rand o urm`ri cu privirea, \n timp ce se \ndep`rt`.Annabelle ar`ta cu totul special \n acea zi. |mbr`cat` \n

costumul de lucru, formele \i ie[eau mai pu]in \n eviden]`, dargra]ia cu care se mi[ca [i p`rul m`t`sos \i d`deau un aer aparte.

Rand deschise reportofonul [i ascult` cu aten]ie discu]iadintre Annabelle [i tehnicianul lui.

– V` mul]umesc c` a]i venit, domni[oar` Black, dar pentrumoment n-avem niciun post de tehnician, se auzi vocea luiHoward.

– Da, secretara mi-a spus [i ea acela[i lucru, r`spunseAnnabelle cu aplomb, dar am venit s` vorbesc cu dumneavoastr`.Am vrut s` v` dau toate astea.

– Ce sunt astea?– Ni[te cipuri \n genul celor folosite de compania Cyber

Media \n ultimele dou`sprezece luni. Sunt introduse \n noile lor

computere pentru a le face mai puternice, de[i sunt vândute la

pre]ul dinainte. |n felul acesta, au \nceput s` aib` foarte mult

succes, astfel c` au \nregistrat vânz`ri uria[e, eliminând orice

concuren]`. Nici m`car Dunbarton n-a vândut atât de multe

computere \n ultimele luni. Acum, s` v` ar`t un astfel de cip al

companiei Dunbarton. V` rog s` le compara]i [i s`-mi spune]i ce

crede]i.

– Nu [tiu… Mi se par la fel.

Rand strâmb` din nas … Howard d`dea impresia unui idiot.

– Nu se poate s` nu v` da]i seama c` cele de la Dunbarton

sunt de o calitate net superioar`. Astfel, de[i sunt mai scumpe, \n

timp profitul este mai mare, pentru c` nu se uzeaz`. Am citit asta

[i \ntr-un ziar de specialitate, când m` preg`team s`-mi dau

licen]a ca inginer \n informatic`.

– E[ti inginer \n informatic`? \ntreb` uimit Howard.

– Da, am scris asta \n CV-ul meu, dar v`d c` n-a]i avut timp

s`-l citi]i. Sper ca \ntr-o zi s` am propria mea companie.

– S` vedem diferen]a, r`zuindu-le cu o moned`.

Howard se auzi apoi râcâind, \ncercând astfel diferen]a dintre

metale.

– Ai dreptate, domni[oar` Black, al nostru e mult mai

rezistent, spuse Howard pe un ton atât de mândru, ca [i cum ar

fi inventat roata, \n acel moment.

Rand \nchise reportofonul [i se uit` amuzat spre Annabelle,

care tocmai intra \n \nc`pere.

– Nu e nevoie s` mai ascult, pentru a-mi da seama c` l-ai

60 ROBERTA MICHELS

\nvârtit pe degete, spuse el, râzând acum de-a binelea.

O dat` \n plus, fu nevoit s` recunoasc` faptul c` fosta lui

logodnic` era de o inteligen]` sclipitoare.

– Ai foarte multe talente, spuse Rand, privind-o cu admira]ie.

L-ai f`cut [ah mat pe Howard.

– Venind din partea ta, e un compliment foarte mare, replic`

ea.

– De ce?

– Nu fi modest, Rand. Talentele tale te-au propulsat \n fruntea

uneia dintre cele mai importante companii de computere din

]ar`. Noi, ceilal]i, suntem doar ni[te pioni, prin compara]ie.

– Nu uita c` sunt gata s`-]i dau oricând o func]ie de

r`spundere \n fruntea acestei companii…

– M` tem c` dac` m` v`d cu cineva zi de zi, nu mai sunt chiar

atât de agreeat`, r`spunse Annabelle.

Rand zâmbi \ng`duitor, pentru c` ceva \n adâncul sufletului \i

spunea c` va fi de acum \ncolo mereu \n via]a lui.

– Lista de care mi-ai spus c` ai nevoie e pe bufetul din

buc`t`rie, continu` Rand.

– Bun, replic` ea, mul]umit`.

– Putem mânca? \ntreb` Rand, zâmbind.

– Ah, da, mi-e o foame de lup [i totul arat` atât de apetisant…

Câteva minute, niciunul, nici cel`lalt, nu mai spuse nimic.

– N-am [tiut c` te pricepi la g`tit, spuse Annabelle, v`zându-l

pe Rand cufundat \n t`cere.

– |n liceu, \n perioada \n care mama mea era bolnav` de

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 61

cancer [i nu se mai putea ocupa de gospod`rie, eu am g`tit

pentru toat` familia.

Annabelle se opri din mestecat [i-l privi surprins`.

– Nu mi-ai spus niciodat` asta, replic` ea, dup` ce \[i \nghi]i

dumicatul.

– Poate pentru c` m-am temut c` nu vei mai face dragoste cu

mine, [tiind c` m-am ocupat de treburi… muiere[ti… N-am vrut

niciodat` s` fac vreo gre[eal`, cu tine.

Annabelle nu r`spunse, [i dup` câteva momente se ridic`,

strânse farfuriile goale [i intr` \n buc`t`rie, pentru a le sp`la.

Rand o urm` imediat.

– Biroul meu e la etaj, spuse Annabelle. Are [i un pat destul

de confortabil, a[a c` sper c` te vei sim]i bine acolo.

– Condu-m` acolo, spuse Rand, ner`bd`tor.

– Dup` ce termin de sp`lat vasele, r`spunse Annabelle, cu

fermitate.

– A, uitasem… Janet ]i-a l`sat un mesaj telefonic. Vrea s-o

contactezi urgent.

– Da?… \ntreb` ea, surprins`. O voi suna \nainte de a pleca la

serviciu, \n seara asta.

Rand t`cu, privind-o o clip`, preocupat. Cum nici ea nu mai

spuse nimic, Rand \[i scotoci buzunarele, dup` care puse pe

mas` o pereche de chei:

– |n cazul \n care nu ]i-am spus pân` acum… Stau la hotelul

Temple View, camera dou`zeci [i cinci.

Când auzi b`taia \n u[`, Annabelle se strâmb` nemul]umit` [i

62 ROBERTA MICHELS

trase pilota peste cap.

Nu putea fi Rand… El ar fi sunat, \nainte de a veni…

Pusese pe u[a camerei hotelului inscrip]ia cu ,, V` rog, nu

deranja]i!", pentru cazul \n care camerista vroia s` intre, a[a c` nu

\n]elegea cine putea fi.

Lucrase toat` noaptea la sediul firmei Dunbarton [i trecuser`

doar vreo trei ore de când se urcase \n pat, a[a c` nu putea s` se

trezeasc` atât de devreme. |n plus, o a[teptau alte ore de munc`

asidu`, având \n vedere faptul c` telefoanele nemul]umi]ilor de

serviciile firmei lui Rand se \nmul]iser`. |i pl`cea s` lucreze \n

firma lui Rand, dar trebuia s` recunoasc` faptul c` ceea ce avea

de f`cut, acum, pentru remedierile necesare \n urma

infrac]iunilor comise, \i solicita \ntreaga energie.

Noaptea trecut` vorbise \ntre patru ochi cu mai mul]i angaja]i

ai firmei, dar cei mai mul]i dintre ei nu fuseser` deloc cooperan]i.

|ntorcându-se la hotel, Annabelle \[i spuse c` probabil nu

fusese o idee prea bun` s`-i contacteze. Poate oamenii sunt deja

tracasa]i de aceast` problem` [i nu mai aveau niciun chef s` se

implice [i mai mult.

B`taia din u[` continu` cu [i mai mult` insisten]`, dup` care

se auzir` câteva voci feminine.

Annabelle se ridic` \n capul oaselor, ascultând cu aten]ie…

Rand \nchiriase aceast` camer` pentru o perioad`

nedeterminat`. Probabil era o gre[eal`, \[i spuse ea [i se culc` la

loc. Era absolut necesar s` se mai odihneasc` pu]in, altfel nu va

fi \n stare s` continue \n condi]ii fizice optime ceea ce avea de

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 63

f`cut \n acea zi. {i nu erau pu]ine treburile incluse \n agenda ei

\n dreptul zilei \n curs.

N-avea chef s` dea acum niciun fel de explica]ii, nim`nui. De

ce venise acolo, unde era Rand, ce leg`tur` era \ntre ei c` st`tea

\n camera lui, sau câte [i mai câte? Era plin` lumea de curio[i. |[i

trase, a[adar din nou pilota peste cap, dar exact \n acel moment

u[a se deschise [i cineva aprinse lumina.

– Rand? Iubitule? se auzi, \n surdin`, o voce de femeie [i

Annabelle scoase capul, uimit`. Rand \i spusese c` nu mai avea

nicio leg`tur` acum, [i c` era disponibil pentru cercet`rile legate

de caz dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru. Dup` cum

se vedea prea bine, lucrurile st`teau cu totul altfel, de fapt.

O femeie tân`r`, de o frumuse]e uimitoare, blond`, cu p`rul

foarte lung, coborât` parc` din pove[tile fra]ilor Grimm, o fixa

uluit`.

Era greu de spus, de altfel, care dintre ele era mai mirat`, \n

acele momente, astfel c` r`maser` câteva clipe uitându-se una la

cealalt`, \ncremenite.

Nou-sosita, \[i roti pe urm`, ochii prin camer` [i apoi r`mase

cu privirea pe tricoul pe care-l \mbr`case Annabelle \n loc de

c`ma[` de noapte. Era a lui Rand.

Fusese atât de obosit` când ajunsese la hotel, \ncât nu mai

avusese niciun chef s`-[i desfac` bagajul ei [i-[i pusese unul

dintre tricourile lui , pe care le v`zu deasupra valizei deschise pe

cel`lalt pat. |l tr`sese repede pe ea [i-[i aruncase hainele pe

covor.

64 ROBERTA MICHELS

Pe de alt` parte, unul dintre costumele fostului ei logodnic

z`cea \n neorânduial` pe unul dintre scaunele de lâng` pat.

Annabelle nu dormise niciodat` \n aceea[i camer` cu Rand [i

nici nu se gândise vreodat` c` cineva ar putea s-o suspecteze c`

ar fi f`cut asta, dar acum obrajii i se \nro[ir` cu putere la gândul

c` femeia care r`mase \n picioare, analizând-o cu aten]ie, \[i imag-

ina evident, c` Rand [i cu ea \[i petrecuser` noaptea \mpreun`.

– Unde e Rand? \ntreb` blonda, pe un ton ca de mam` vitreg`,

dar Annabelle nu putu s-o condamne pentru furia care o

cuprinsese.

Dac` femeia \l numise pe Rand ,,iubitule", \[i d`dea seama cât

de dureroas` era situa]ia de fa]` pentru ea.

Dac` Annabelle ar fi fost acum \n locul ei, probabil ar fi f`cut

un atac de cord [i cineva ar fi trebuit s` sune urgent la salvare. Nu

era o situa]ie pe care s` ]i-o dore[ti, nici m`car o dat` \n via]`.

Cine spune c` trebuie s` ai sânge-rece \ntr-o astfel de

confruntare, nici m`car nu-[i poate imagina câte valuri de ape

reci [i calde \]i inund` tot trupul, \n doar câteva secunde.

Rand e la serviciu, bâigui Annabelle, ridicându-se \n capul

oaselor.

– |n]eleg… Sper c` nu e… ceea ce pare… domni[oar`…

– Nu, n-a fost niciodat` \ntre mine [i Rand. Pot s`-]i explic…

Situa]ia e mult mai banal` decât pare, astfel c` nu trebuie s`-]i

pierzi cump`tul.

– Bine, s-auzim, spuse femeia, rezemându-se de marginea

mesei, \n timp ce Annabelle se v`zu nevoit` s` recunoasc`

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 65

frumuse]ea formelor trupului ei zvelt.

Rand nu-i spusese nimic despre via]a lui personal`, astfel c`

Annabelle se \ntreb` dac` femeia din fa]a ei [tia de ce venise el la

Salt Lake.

|n orice caz, un lucru era foarte clar. Rand nu se a[teptase ca

ea s`-l viziteze, de[i erau probabil logodi]i. Suferin]a [i paloarea

de pe fa]a femeii nu l`sa loc de niciun fel de \ndoial`: rela]ia era

serioas`. De ce n-o informase [i pe ea cum st`teau lucrurile?

De ce nu-i spusese c`-i permisese s` foloseasc` aceast` camer`

pentru a-l induce \n eroare pe Bryan [i pe complicii lui?

– Eu sunt o colaboratoare a domnului Dunbarton,

domni[oar`. Azi-diminea]` am fost prea obosit` s` m` mai duc

acas`, undeva la ie[irea din ora[ [i domnul Dunbarton mi-a spus

c` pot folosi camera lui, pentru c` el, oricum, trebuia s` plece la

lucru. De aceea nici n-am \ncuiat u[a, pentru c` m-a asigurat c`

nu voi avea nicio problem`.

– Dar Rand n-a venit de mult la Salt Lake. Cum a]i devenit atât

de apropia]i? Cu ce te ocupi?

– Sunt… sunt coafez`, improviz` la repezeal` Annabelle.

Ne-am cunoscut când a venit la mine s`-l tund. Nu cunoa[te

mult` lume \n ora[, \n afara celor de la compania pe care o

conduce, e adev`rat, din câte am dedus \n urma discu]iei purtate

cu el.

– {i n-ai putut s` apelezi la altcineva, dac` ai fost prea obosit`

s` ajungi acas`? N-ai nici tu prieteni \n ora[?

– De fapt… nu doar pentru c` am fost obosit` am venit aici…

66 ROBERTA MICHELS

Vezi… când am plecat de-acas` am avut ceva probleme cu u[a,

care s-a blocat [i urma s` caut pe cineva s` m` ajute, dar cum am

fost prea ocupat` pentru asta, am l`sat totul pe ast`zi… {i… am

sunat s`-l \ntreb pe domnul Dunbarton dac` n-are pe cineva la

firma lui care ar putea s`-mi repare u[a… {i-a[a… El m-a invitat

aici… A fost deosebit de amabil.

– {i… nu puteai s` suni pe altcineva care s` te ajute? insist`

femeia, din ce \n ce mai ar]`goas`.

– Nu mai aveam prea mul]i bani pe cartel` [i nu am vrut s`

risc. Domnul Dunbarton mi-a spus c` locuie[te la acest hotel [i c`

nu va pleca din Salt Lake o vreme, a[a c`… m-am gândit c` pe el

sigur \l g`sesc…

– Ce dr`gu]… La ce or` l-ai sunat?

– La [ase [i jum`tate, r`spunse Annabelle, temându-se c`

spusese atât de multe minciuni, \ncât se va \ncurca pân` la urm`

\n ele. Nu \i pl`cuse niciodat` s` mint`, iar când \[i declinase,

pân` acum, identitatea, o f`cuse numai \n interes de serviciu.

– Spui c` ai ie[it de la serviciu la [ase [i jum`tate, ast`zi?

– Da, unitatea noastr` e deschis` dou`zeci [i patru de ore din

dou`zeci [i patru, cu excep]ia duminicilor. Oricum, nu l-am v`zut

pe domnul Dunbarton. Mi-a l`sat doar o cheie la recep]ie.

|n sfâr[it, spusese un adev`r, se gândi Annabelle,

str`duindu-se s` respire normal, de[i situa]ia \n care se afla era

atât de inedit` pentru ea.

– {i… ai g`sit pân` la urm` pe cineva care s` te ajute s`

deschizi u[a casei? \ntreb` cu ironie, intrusa.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 67

– Da, ne vom \ntâlni pentru asta dup`-amiaz`.

– P`i, dac` tot am venit eu, ar fi mai bine s` pleci, pentru c` e

deja târziu [i Rand trebuie s` se \ntoarc`. Nu cred c` va fi prea

mul]umit dac` te va g`si \nc` aici. |mi la[i mie cheia [i eu i-o voi

da lui. Hai, gr`be[te-te, spuse femeia, ca [i cum ar fi fost extrem

de ner`bd`toare s` \ncheie aceast` situa]ie jenant` \nainte de a se

complica [i mai mult.

Nu crezuse desigur niciun cuvânt, din toat` povestea

Annabellei. Ea \ns`[i \[i d`duse seama c` fusese totul prea cusut

cu a]` alb`, dar mai bine a[a decât s` fie suspectat` c` se culcase

cu Rand. |n mod sigur, sofisticata blond` va deveni \n curând

doamna Dunbarton [i n-avea niciun rost s`-i fac` sânge r`u.

Oricum, era mai bine c` se \ntâmplase astfel. A[a, se trezise

de-a binelea [i nu mai visa la cai verzi pe pere]i… Cu atâtea femei

care-l doreau, Rand era desigur un r`sf`]at al sor]ii. Nu putea fi

nimic serios \ntre ei doi. Fuseser` logodi]i \nainte, era adev`rat,

dar cine [tie dac` rela]ia ar fi fost de durat`. F`ceau parte din lumi

diferite [i el era \nconjurat mereu de femei pline de str`lucire, a[a

cum ea n-a fost [i nu va fi niciodat`.

– Ai exact cinci minute s` p`r`se[ti aceast` camer`, \i spuse

blonda, cu ochii numai venin.

Annabelle se ridic` din pat [i intr` repede \n baie, pentru a se

\mbr`ca.

Ar fi trebuit s`-l sune pe Rand, dar \[i uitase celularul sub

pilot`.

Când se \ntoarse \n camer`, frumoasa vizitatoare tocmai cerea

68 ROBERTA MICHELS

o leg`tur` cu Rand.

– Domnul Dunbarton mi-a spus s`-l sun dac` voi avea vreo

problem`. Sper c` nu vei avea nimic \mpotriv` dac` voi face asta,

spuse Annabelle cu un glas timid, ca [i cum ar fi fost o [col`ri]`

surprins` asupra unui fapt reprobabil.

– Doar un minut… {i pentru c` [tii atât de multe despre el,

nu vei ie[i de aici pân` nu voi vorbi [i eu cu el.

F`r` a fi observat`, Annabelle \[i lu` celularul [i-l vâr\ repede

\n buzunar.

Dup` asta, se apropie de u[`, gândindu-se c` ar fi mai bine

totu[i s-o zbugheasc` afar` [i s`-l sune pe Rand de pe telefonul

ei.

Femeia \i observ` \ns` gestul [i-i spuse, nervoas`:

– Nu vei ie[i de aici pân` nu voi clarifica aceast` situa]ie cu

Rand.

– Dar… n-am nimic cu el, sunt doar o prieten`. }i-am spus,

doar. E mai bine s` plec, acum. N-are niciun rost s` mai

continu`m aceast` discu]ie. Rand a vrut s`-mi fac` un bine… Nu

vreau s` se i[te niciun fel de scandal…

– Pe dracu! Chiar crezi c` m` po]i duce de nas? Cât de proast`

trebuie s` m` crezi, dac` \]i \nchipui c` tot ce mi-ai spus m-a

convins c` nu e nimic \ntre tine [i Rand Dunbarton.

Peste alte câteva momente, str`ina primi leg`tura [i Annabelle

fu nevoit` s` asculte convorbirea cu Rand.

Femeia era foarte \ndr`gostit` [i Annabelle sim]i c` o

comp`timea din tot sufletul, \n acele momente. F`cuse tot

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 69

drumul pân` \n Salt Lake doar pentru a intra \n acest pocinog.

Nu auzise ce anume \i spusese Rand la telefon, dar b`rbatul

reu[ise s-o lini[teasc`, totu[i, pentru c` \ncepuse s` vorbeasc`,

dintr-o dat`, pe alt ton [i, dup` ce puse telefonul la loc \n furc`,

se \ntoarse spre Annabelle, cu mi[c`ri mult mai st`pânite.

– Când l-am \ntâlnit pe Rand mi-a spus c` e \ndr`gostit de

cineva… E totul atât de ciudat… Se pare c` tu \l cuno[ti mai bine

decât mi-ai spus, continu` ea, f`când eforturi vizibile s`-[i

p`streze calmul.

Annabelle se sim]i cumplit de stânjenit` [i se mi[c`, \ncurcat`,

de pe un picior pe altul.

– Nu te mai preface c`-l cuno[ti de pu]in timp, continu`

femeia. E foarte clar c` pe tine te vrea, nu pe mine. {i asta nu de

azi de ieri. Rela]ia voastr` e mai puternic` decât mi-am \nchipuit.

Fu rândul lui Annabelle s` \nceap` s` tremure. Rand o min]ise

pe aceast` femeie… {i ea \l adora… A venit pân` aici, pentru a

fi cu el… Ce anume \i spusese? O jignise, poate?

Annabelle nu-[i \nchipuise niciodat` c` Rand ar putea fi atât

de crud cu cineva mai ales cu o femeie cu care st`tuse o bun`

perioad` de timp [i, desigur, f`cuser` dragoste [i avuseser`

momente frumoase \mpreun`.

– Gre[e[ti, domni[oar`, a[a cum ]i-am spus, suntem doar

simple cuno[tin]e, n-are niciun rost s` te enervezi…

– Poate tu a[a sim]i, dar Rand e foarte \ndr`gostit de tine. Asta

[tiu sigur. El a fost \ntotdeauna sincer cu mine. A fost un acord

\ntre noi, \nc` de la \nceput, s` ne vorbim cât mai deschis cu

70 ROBERTA MICHELS

putin]`, \n orice situa]ie.

– M` iube[te? Nu e adev`rat! Spui asta doar pentru c` e[ti

foarte sup`rat`… {i eu a[ fi fost la fel, dac` a[ fi fost \n locul t`u,

a[a c` te \n]eleg foarte bine.

– |nceteaz` cu circul! Sunt sigur` c` Rand nu m-a min]it…

Mi-a spus, chiar acum, la telefon…

Dup` ce o mai privi o clip`, cu ochii scânteind de furie,

blonda ie[i din camer`, trântind u[a.

Annabelle \l sun` imediat pe Rand. Lucrurile p`reau s` se

\nr`ut`]easc` [i mai mult \ntre ei. De ce a trebuit s-o mint` pe

aceast` nefericit`?

De cum \i auzi vocea, de partea cealalt` a firului, tân`ra se

lans` \ntr-o serie \ntreag` de injurii la adresa lui, de care nu s-ar

fi crezut niciodat` capabil`. Nu putea s` se joace astfel cu vie]ile

oamenilor.

– Dac` ai terminat, replic` Rand \n momentul când Annabelle

se opri s` respire, \]i sugerez s` te \ntorci \n pat [i s` te culci

lini[tit` la loc, deoarece ai dormit prea pu]in pentru munca la

care va trebui s` te \nhami, din nou. Cred c` e necesar s` mai

dormi \nc` vreo patru ore. Apoi, te a[tept s` lu`m cina \mpreun`.

Sper c` o s`-]i plac` puiul marinat pe care l-am preg`tit noaptea

trecut`, pentru ast`zi.

– {tii bine c`-mi place, Rand, dar nu asta e problema noastr`

acum, r`spunse ea, \nfuriat`.

– Ba da, replic` el. Odihna ta e foarte important` acum [i ceea

ce m`nânci e foarte important, mai mult ca alteori, pentru c`

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 71

depui un efort considerabil cu munca ta [i ai nevoie de o via]`

echilibrat`, pentru a putea face fa]` tuturor solicit`rilor, atât

psihice, cât [i fizice, coment` el pe un ton profesoral.

– Dar ...

– Nu eu am chemat-o aici, Annabelle… Dac` a venit f`r` a fi

fost invitat`… a trebuit s` suporte consecin]ele.

– Dac` este o rela]ie de dragoste, nu e nevoie de nicio

invita]ie.

– Sunt de acord… Dar pentru asta trebuie ca ambii parteneri

s` simt` la fel.

– {i… vrei s` spui c` tu… nu…

– Nu, eu nu… {i Caroline [tia asta, de mult` vreme. Poate

n-a crezut… Pân` ast`zi… Eu, \ns`, n-am min]it-o cu nimic. Nu

e vina mea dac` [i-a imaginat c` poate fi mai mult \ntre noi decât

ce a fost.

Annabelle sim]i c` i se strânge inima de durere pentru biata

femeie. Nu, \n niciun caz nu trebuia s` ajung` [i ea \n aceast`

situa]ie.

– Din p`cate, crede c` eu sunt de vin`… A fost oribil când

m-a f`cut s` m` ridic din patul t`u. Ar fi trebuit s-o vezi cât de

\ndurerat` era. Am r`nit-o, f`r` a fi vinovat` cu nimic… |mi pare

foarte r`u pentru ea.

– Faptul c` o comp`time[ti a[a m` face s` te apreciez [i mai

mult, râse el. Haide, odihne[te-te. Vom vorbi la cin`.

– Nu e cazul s` te amuzi a[a pe seama altora, Rand

Dunbarton!…

72 ROBERTA MICHELS

– Dar nu m` amuz.

– Ba da, te [tiu… |ntotdeauna râzi de suferin]a celorlal]i…

– Chiar a[a?

– Da…

– Dac` m-ai vedea acum, ]i-ai da seama c` sunt \ntr-o cu totul

alt` dispozi]ie.

Annabelle f`cu o pauz`, dup` care \i r`spunse foarte ferm:

– Nu voi mai dormi, acum.

– Atunci, vino acas` [i eu te voi a[tepta cu o b`utur`

r`coritoare. Vom discuta despre caz, sau despre ce vrei tu, numai

despre Caroline nu mai vreau s` amintim nimic.

– Sunt pu]in cam dezam`git` de rezultate, \n ceea ce prive[te

investigarea cazului companiei tale. Pân` acum, ar fi trebuit s`

pot raporta o situa]ie mult mai clar` a cercet`rilor mele.

– N-a trecut decât o zi. E nevoie de ceva timp pentru asta. Ne

vom sf`tui \mpreun` [i vom schimba strategia. Am o list` nou` de

persoane pe care s` le contact`m.

– Dac` nu facem nimic \n alte câteva zile, vom pune \n ac]iune

planul B.

– Ce plan, B?

– Cel pe care \l ai deja \n minte. Ceea ce e extraordinar la tine,

e c` ai mintea treaz` tot timpul.

– Din nefericire, mintea mea nu face nici m`car doi cen]i \n

acest moment, r`spunse Annabelle, bosumflat`.

– Asta pentru c` e[ti obosit`. Dar vei dormi mai bine \n patul

t`u, sunt sigur.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 73

– Nu \n timpul zilei.– Ai dreptate. Te poate trezi alarma, \n orice moment. Nu [tii

când vreun nefericit care vrea s` te viziteze \]i bate la u[` [i odeclan[eaz`. Dac` vrei, o voi dezactiva, \n timp ce te odihne[ti.Bine\n]eles, eu voi sta de veghe.

Era o idee care o \ncânta.– Chiar vrei?– Dup` cum ]i-am mai spus, camerele de hotel mi se par

deprimante, a[a c` prefer s` le evit cât mai mult cu putin]`.Annabelle se uit` \n jur [i fu nevoit` s` recunoasc` faptul c`

era adev`rat ce-i spusese.– Ajung \n zece minute, \l anun]` ea, [i \nchise telefonul.

74 ROBERTA MICHELS

Capitolul 5

– Ah, \mi pare r`u… Am dormit atât de mult, \ncât cred c` s-a f`cut timpul s` plec urgent la serviciu, spuse Annabelle, carea]ipise pe canapeaua din sufragerie, imediat dup` ce sosise acas`.

Rand o privi cu c`ldur`. Era absolut adorabil`, a[a cum eraacum, buimac` \nc` de somn. Tot ce vroia, era s-o strâng` \nbra]e.

Se sim]ea deprimat din cauza celor \ntâmplate cu Caroline. |ip`rea r`u c` o r`nise. Nu era \ns` vina lui c` se expusese uneiasemenea situa]ii.

– Mâncarea e \nc` pe plit`, a[a c` putem lua cina \mpreun`\nainte de a pleca la slujb`.

– M` simt vinovat`, spuse Annabelle pu]in mai târziu, dup` cese \nfruptase din puiul preparat de Rand… M` pl`te[ti [i, \n plus,\mi faci [i de mâncare, nu e cinstit din partea mea s` accept a[aceva.

– Ah, gre[e[ti, tu mi-ai pus la dispozi]ie casa ta, cu tot ce e \n

ea, ceea ce m` face extrem de fericit…

– Dac` nu-]i place s` stai la hotel… Am constatat c` [tiu foarte

pu]ine lucruri despre tine.

– Când vom avea ceva mai mult timp, \]i voi mai spune câte

ceva. Acum hai s` mânc`m un kebab…

– Sunt de acord. Oricum, trebuie s` te felicit. Dac` pân` acum

am crezut c` ai fi fost foarte potrivit pentru CIA, acum cred c`

meseria de buc`tar te-ar fi prins cel mai bine. Specializat \n

buc`t`ria meridional`. A[a te v`d, \n ultimul timp…

– {i s` tr`iesc, atunci, \n Italia sau \n Fran]a?

– Sau \n Minorca.

– Ce ziceai de CIA?

– Nimic. E timpul s` m` \mbrac. Mul]umesc pentru cin`. Totul

a fost perfect, surâse ea, \ncercând s` adopte o atitudine mai

feminin`.

– Cu pl`cere, r`spunse el, [i o urm` \n hol.

– Am v`zut lista celor care au lucrat \nainte la compania ta, nu

par deloc genul care ar fi f`cut o asemenea fraud` ca cea de care

ne ocup`m acum.

– E mai bine s` verific`m totul [i s` nu ne \ncredem \n nimeni,

coment` Rand. Chiar tu m-ai \nv`]at asta.

– Poate \ntr-una din nop]ile astea, Bryan va face o gre[eal` [i

vom reu[i s`-l prindem, dac` el e f`pta[ul.

– A, ai dou` faxuri, \[i aminti brusc Rand. De asemenea, ]i-am

printat [i dou` emailuri pe care le-ai primit.

76 ROBERTA MICHELS

– Ce con]in?

– Nu [tiu, dac` vrei ]i le aduc sus, s` le vezi \n timp ce te

\mbraci, spuse el, din dorin]a de a mai \nc`lzi pu]in lucrurile

\ntre ei.

– Nu, mul]umesc. Le voi vedea pe urm`. Mul]umesc, oricum.

– Annabelle?…

– Da?

– N-ai idee cât de mult vreau s` te s`rut.

Annabelle se d`du un pas \napoi, surprins`.

– Asta pentru c` te-ai certat cu prietena ta, r`spunse ea

surâzând cu ironie, \n timp ce f`cu câ]iva pa[i pentru a se

\ndep`rta [i mai mult de el.

– Nu ne-am certat. Doar c` ne-am spus adio, replic` el, pe

tonul cel mai normal cu putin]`.

– Un motiv \n plus s` vrei s` te distrezi, nu-i a[a? Doar c` eu

n-am nici timp nici dispozi]ie pentru a[a ceva.

– Analizele tale psihologice nu se pot aplica niciodat` la mine.

Te-am s`rutat \nainte, [tiu ce bine e…{i.. Asta-i tot.

– Admit c` \ntre noi a fost o mare atrac]ie fizic`, dar \n afar`

de asta… Nimic altceva… Bine c` ne-am desp`r]it, pentru c`

riscam s` facem parte dintre cuplurile cele mai nefericite din

lume. Acum chiar c` trebuie s` m` gr`besc, pentru c` altfel voi

\ntârzia la serviciu.

– Nu-]i face probleme. Compania e a mea.

– Exact. Dar cum mi-ai dat o slujb`, vreau s` te impresionez

cu performan]ele mele. Mul]umesc din nou pentru cin`.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 77

Dup` ce Annabelle urc` \n camera ei s` se \mbrace pentru

serviciu, Rand sp`l` vasele [i aranj` pu]in buc`t`ria, dup` care se

gândi c` era mai bine s` plece de acolo pân` nu va \ncepe

Annabelle s`-i spun` pe [leau c`, \n cazul lor, era mult mai bine

s` se vad` mai rar, asta era absolut sigur.

Urc` a[adar sc`rile, cu gândul s`-[i ia lucrurile din camera \n

care-l g`zduise.

|n cap`tul sc`rilor, pe peretele din stânga, Annabelle \[i

ag`]ase diploma de studii.

Annabelle Lathrop Forrester era licen]iat` a Universit`]ii din

Utah.

Cum fusese atât de orb, \nainte, s` nu realizeze c` studiile

contribuiau foarte mult la marea ei putere de a-l fascina?

|n mod sigur, era extrem de solicitat`, astfel c` fusese un mare

noroc pentru el c` acceptase s` preia cazul lui.

Unii b`rba]i n-au niciodat` o a doua [ans`. Poate ar trebui s`

se gândeasc` mai mult la acest fapt.

Soarta ]inuse cu el, \ntr-adev`r. Va trebui s` fie atent s` nu fac`

vreo gre[eal` ireparabil`, \n viitor. Nu putea s-o piard` din nou

pe Annabelle. V`zuse cât de mult se chinuise \n anul \n care

st`tuse departe de ea.

Dup` asta, Rand intr` \n biroul Annabellei, unde \l g`zduise

acum pe el…

De data aceasta, \ns`, privi \n jur cu mai mult` aten]ie, fiind

atras \n primul rând de echipamentele electronice existente, la fel

de sofisticate ca cele din biroul firmei lui.

78 ROBERTA MICHELS

Pe un alt perete era o bibliotec` impresionant`, cu o mul]ime

de c`r]i legate \n piele. Urma un raft \ntreg rezervat istoriei

arheologiei Americii de Sud [i, apoi alte câteva grupuri de c`r]i

dedicate manuscriselor g`site la Marea Moart`.

Astfel, Rand \[i aduse aminte c` Annabelle fusese \n câteva

excursii de studii \n Mexic [i \n Egipt. Pe unul dintre rafturi era o

fotografie foarte mare, cu ea \n plin de[ert, c`lare pe o c`mil`. |n

plan secund, se vedeau piramidele. |n ]inuta \n care era

\mbr`cat`, \i amintea de o prin]es` beduin`, constat` el [i

mângâie câteva momente trupul delicat pe care-l dorea,

ca-ntotdeauna, nespus de mult.

Al`turi erau alte fotografii mai mici, din aceea[i serie, [i Rand

lu` una ca amintire, \n speran]a c` Annabelle nu va observa.

|ntreaga atmosfer` a acestei \nc`peri era deosebit de

atr`g`toare. |i pl`cuse aceast` camer` de cum intrase \n`untru,

a[a cum [i Annabelle \i pl`cuse \nc` de la prima vedere.

Poate n-ar fi trebuit s`-i aminteasc` nimic despre faptul c` \[i

dorea atât de mult s-o s`rute, chiar azi, dup` cele \ntâmplate cu

Caroline.

Ceva, \ns`, din toat` atitudinea ei \l f`cu s` nu se mai poat`

ab]ine.

Annabelle \i intrase \n sânge. Nu mai putea renun]a la ea.

Refuza pur [i simplu gândul c` ar putea renun]a la ea.

Dup` câteva minute, Annabelle, se auzi \n cap`tul sc`rilor:

– Am plecat. }ine-m` la curent cu tot ce afli. Noapte bun`,

Rand… Ai grij` de tine…

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 79

– Noapte bun`, Annabelle… Sun`-m` [i tu, dac` intervine

ceva. Vezi cum conduci, \i strig` el, grijuliu.

Totul, \n rela]ia lor, p`rea atât de firesc, se gândi Rand. Se

sim]ea ca [i cum ar fi c`s`tori]i… Sim]ea nevoia s-o protejeze.

Asta nu i se mai \ntâmplase niciodat`, cu nicio alt` femeie.

O dorea de so]ie!… Vroia ca Annabelle s` fie mama copiilor

lui. Vroia o feti]` care s` semene cu mama ei. Nu-[i dorea nimic

mai mult decât asta.

***

Imediat ce se \ndep`rtase de cas`, Annabelle sim]i c` deja \i

era dor s` se \ntoarc`.

Ceva teribil se \ntâmplase cu ea.

Nu te juca a[a cu via]a ta, Annabelle, \[i spuse ea. N-ai niciun

pic de mândrie? Aproape c` erai gata s`-i cazi \n bra]e, cu câteva

minute mai devreme. E[ti atât de \ndr`gostit` de Rand

Dunbarton… }i-ai pierdut uzul ra]iunii, sau ce?…

Lacrimi \ncepur` s`-i curg` pe obraji.

Rand e \n trecere pe-aici, nu uita. Tu e[ti aceea[i persoan`

care ai fost [i cu un an \n urm`, iar el nu te-a vrut de so]ie atunci,

a[a c` e greu de crezut c` te va vrea acum.

Dup` ce cazul va fi rezolvat, Rand va pleca pentru totdeauna.

Mâine va trebui s`-i spui s` se \ntoarc` la hotel. Nu se vor mai

80 ROBERTA MICHELS

\ntâlni \ntre patru ochi.

Cu aceast` hot`râre \n gând, Annabelle intr` \n parcarea din

fa]a sediului companiei Dunbarton.

Ceea ce avea de f`cut acum era s` se concentreze asupra

cazului, pentru a-l termina cât mai repede [i a trece la altul. Dup`

aceea va uita c` a existat \n via]a ei un b`rbat cu numele de

Dunbarton, cu care a avut o rela]ie absolut imposibil`.

Noaptea se l`s` \ncet [i Annabelle avu impresia c` nu se va mai

sfâr[i niciodat`.

Pe la ora patru diminea]a, Annabelle \ncepu s` se \ntrebe dac`

va reu[i s`-l prind` vreodat` pe infractorul pe care-l c`uta, când

auzi sunând telefonul. Era Rand. O sunase pe celular.

– Da?

– Avem asul \n mânec`. Ce zici de asta?

Nivelul adrenalinei ei crescu brusc:

– Ce s-a \ntâmplat? spuse ea, s`rind de pe scaun.

– F`pta[ul e Bryan. Am depistat locul de manevr` [i, dup` ce

am auzit pe reportofonul t`u din nou \nregistrarea cu vocea lui,

sunând la locul descoperit, i-am recunoscut glasul.

– Bine, d`-mi [i mie num`rul de telefon de la locul manevrei.

Rand \i spuse imediat num`rul.

– Excelent lucrat. Trebuie s` vorbesc cu Roman, s`-l anun] c`

faci parte din echip` [i s` te pl`teasc`, glumi ea.

Rand nu r`spunse.

– Rand, mai e[ti pe fir?

– Bine\n]eles, iubito.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 81

Iubito? Corpul ei \ncepu s` tremure. Trecuse foarte mult timp

de când \i spusese astfel. Sufletul ei tremur` de emo]ie. Clipe

dragi [i de neuitat \i venir` imediat \n minte, f`când-o s` simt` cât

de tare-l dorea, \nc`.

– Te voi suna imediat ce voi avea [i alte informa]ii, continu`

el. Oricum, suntem pe drumul cel bun, asta e foarte clar.

– A[tept s` m` suni, atunci. {i eu voi face la fel dac` aflu ceva,

spuse ea [i \nchise telefonul.

Dup` câteva momente, Annabelle sun` la biroul agen]iei lui

Roman. Phil era pe pozi]ie… |i d`du num`rul primit de la Rand

[i-i ceru s` afle tot ce putea \n leg`tur` cu aceast` problem`.

|n timp ce a[tepta, Annabelle \[i spuse c` probabil acest caz

avusese darul s-o apropie din nou de Rand. Pe zi ce trecea, nevoia

de a fi cu el permanent prindea tot mai mult r`d`cini \n sufletul

ei.

– Annie?

– Sunt aici.

– Telefonul e \nregistrat pe numele de Mark J. Owens, la trei,

nou`, nou`, zero, Sundance Lane, \n Sandy.

– Mul]umesc, Phil. Te-ai descurcat grozav, ca-ntotdeauna.

– Da, da, mul]umesc.

– Pentru nimic.

La num`rul de telefon nu mai r`spunse nimeni, dar avea

adresa. Dup` câte [tia Annabelle, o cas` \n acea zon` valora mai

mult de un milion de dolari. Zona, nu departe de Salt Lake, la

poalele de sud ale muntelui, era extrem de frumoas`…

82 ROBERTA MICHELS

F`r` s` mai piard` niciun minut \n plus, Annabelle \l sun` pe

Rand.

– Numele de Owens figureaz` pe lista ta de utilizatori? \l

\ntreb` ea [i a[tept` cu ner`bdare r`spunsul.

– Nu.

– Bine. O voi suna pe Trina [i o voi \ntreba dac` [tie ceva

despre acest nume.

– Crezi c` Bryan i-a spus Trinei toate secretele?

– Da, a[a se pare.

– Atunci \nseamn` c` trebuie s` v` mul]umesc la amândou`,

\n momentul \n care compania mea se va pune iar`[i pe picioare.

– Eu mi-am f`cut doar meseria.

– Nu mai fi chiar atât de modest`, Annabelle. Tu e[ti de-a

dreptul unic`. E[ti pasionat` de ceea ce faci [i asta se vede. |n

plus, e[ti [i foarte bine preg`tit` pentru meseria pe care o

practici. {i, dup` cum bine [tii, am fost \ntotdeauna de acord cu

faptul c` e[ti o femeie inteligent`. Dac` vrei, pot s` mai continuu,

pentru c` am descoperit c` ai o serie \ntreag` de multe alte

calit`]i.

Nu, \[i spuse Annabelle, auzindu-i tonul cald pe care-i

r`spunsese. Nu mai trebuie s` continu`m, \n acest mod.

La ora [apte [i jum`tate diminea]a, \n timp ce Rand aduse

ou`le fierte [i cafeaua [i le a[ez` pe masa din sufragerie pentru

micul dejun, Annabelle \[i lu` \n sfâr[it inima-n din]i:

– Rand, spuse ea \ncet… M` tem c` trebuie s` ne oprim

aici… Nu mai putem continua \n acest mod.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 83

B`rbatul o privi surprins, de[i Annabelle era convins` c` [tia

exact ce vroia ea s` spun`. Doar c` nu dormeau \mpreun`, \n rest

se comportau ca so] [i so]ie.

– Am f`cut prea mult` mizerie \n buc`t`rie? \ntreb` Rand cu

cea mai des`vâr[it` candoare din lume.

|ntrebarea, atât de nea[teptat`, o f`cu pe Annabelle s` se

fâstâceasc`.

– Bine\n]eles c` nu.

– Dac` nu vrei s` mai g`tesc, po]i s`-mi spui, replic` el calm.

Nu e nicio problem`, nu vreau s`-]i creez nepl`ceri.

– Nu, nu e asta. Ador mânc`rurile f`cute de tine.

– Atunci, hai s` mânc`m pân` nu se r`ce[te totul.

– M` simt pu]in vinovat` c` te ocupi de gospod`rie, spuse

Annabelle, mai lini[tit` acum.

Nu reu[ise s`-i spun` nimic din tot ce-[i propusese, pentru ca

rela]ia lor s` se schimbe [i s` se vad` doar la firm` [i doar \n

prezen]a altor persoane.

– Hai s` fim cinsti]i… Tu lucrezi pentru compania mea, faci

un efort deosebit pentru a-mi rezolva problemele, iar eu nu pot

s` fac nimic \n afar` de asta, pentru tine. {i de fapt, m`nânc [i eu

din tot ce g`tesc.

– Da, dar tu g`te[ti mânc`ruri foarte complicate, care necesit`

o mul]ime de timp… Po]i face alte lucruri, mult mai relaxant.

– |mi face pl`cere s` te ajut.

– Eu nu sunt atât de bun` la buc`t`rie, \]i m`rturisesc cinstit.

Fac totul pentru c` e necesar, dar nu g`sesc niciun fel de pl`cere

84 ROBERTA MICHELS

\n a sta ore \n [ir [i a g`ti feluri complicate, care-]i m`nânc` toat`

ziua.

– Nu trebuie s` te sim]i complexat`. Mai bine vorbe[te-mi

despre ce ai aflat de la Trina.

– Mark Owens e Daniel Ludlow, fratele vitreg al unchiului lui

Bryan.

Rand \[i b`u limonada, gânditor:

– Ce interesant…

– Da. Se pare c`e plecat cu so]ia [i cei doi copii, pentru dou`

luni, \ntr-un tur prin Europa. Trina mi-a spus c` Bryan s-a instalat

acolo imediat dup` plecarea locatarilor.

– Probabil complicele lui e cu el, r`spunse Rand.

– Asta e ceea ce trebuie s` afl`m. Cât de bine te pricepi s`

speli ferestre?

Rand zâmbi amuzat. Acesta era planul B.

– N-am fost \ntotdeauna patron, r`spunse el.

– Asta e ceea ce vroiam s` aud.

– Deci, cine suntem?…

– Ray [i Louis. Suntem angaja]ii familiei Owens de un an. Am

primit instruc]iuni s` le cur`]`m pere]ii, lemn`ria [i ferestrele.

Rand admise c` era un plan foarte inteligent.

– Când vom cere s` intr`m \n`untru, Bryan nu va putea astfel

s` ne \ntrebe ce c`ut`m, pentru c` nici el n-a anun]at pe nimeni

c` va locui acolo \n perioada \n care casa va fi liber`.

– Exact, coment` Rand.

– Cred c` va trebui s` lucr`m acolo câteva zile. Trina mi-a

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 85

spus c` e o cas` foarte mare.

– Trina cunoa[te locul? \ntreb` el, fericit c` perioada de

cercetare se prelungea [i, astfel, putea sta mai mult cu Annabelle.

– Da, a fost la o mul]ime de petreceri, acolo. Personalul care

cur`]` casa intr` \ntotdeauna pe o u[` din spate.

Rand o ascult` cu aten]ie, de[i se sim]iea ca [i cum s-ar fi

preg`tit pentru o crim`.

– Câ]iva dintre angaja]ii agen]iei lui Roman vor monitoriza

toate convorbirile telefonice din cas`, continu` Annabelle.

Rand \[i b`u cafeua r`mas` \n cea[c`, apoi spuse, privind-o cu

insisten]`:

– Ce-ai zice de o slujb` permanent` \n cadrul companiei mele,

dup` ce vom termina acest caz?

– Ce vrei s` spui?

Luând \n considerare toate riscurile, Rand \i r`spunse:

– A[ vrea s` accep]i postul de [ef al departamentului de

securitate al companiei Dunbarton.

– Cred c` glume[ti…

– Nu, deloc, o asigur` Rand. Po]i lucra \n continuare [i pentru

Roman, iar când sunt probleme \n compania mea, s` te mu]i o

perioad` la Phoenix. }i-ar face bine o schimbare de decor.

– Nu po]i vorbi serios, replic` Annabelle.

– De ce? Nu crezi c` e[ti destul de bun` pentru asta? E[ti cea

mai potrivit` persoan` pe care o puteam g`si pentru a \ndeplini

acest rol \n firma mea [i m-a[ sim]i foarte onorat dac` ai accepta.

Annabelle \[i l`s` ochii \n p`mânt. Bine\n]eles c` ar fi fost

86 ROBERTA MICHELS

extraordinar s` poat` lucra \mpreun` cu el, s`-l vad`, s`-i

vorbeasc`… Dar rela]ia dintre ei ar fi trebuit s` fi ar`tat cu totul

altfel. Dac` ar fi fost c`s`tori]i… |n cazul acesta, \ns`, dac` n-o

iubea, n-ar fi fost decât o tortur`.

– Dar nu sunt preg`tit` s` accept o slujb` \n concernul t`u.

– Nu trebuie s`-mi dai un r`spuns acum. Vei avea timp s` te

gânde[ti. Repet, din punctul meu de vedere, e[ti cea mai fericit`

alegere.

– Ah, telefonul, spuse ea, ca [i cum n-ar fi auzit ultimele lui

cuvinte. Iart`-m`, te rog, ad`ug` dup` aceea, [i se duse \n

buc`t`rie.

Rand \ncepu s` strâng` lucrurile de pe mas` [i cum Annabelle

vorbea de la telefonul fix, o auzi pomenind de dou` ori numele

de Gerard.

Cât de important e b`rbatul acesta pentru tine, Annabelle? Ce

rela]ie e \ntre voi? De cât timp sunte]i \mpreun`? se \ntreb` Rand,

sim]ind cum viermele geloziei i se strecoar` \n suflet.

Pentru prima oar` \n via]a lui, Rand fu atât de gelos, \ncât

sim]i ceea ce, \n mod sigur, sim]ise [i Othello lui Shakespeare,

b`nuind-o pe Desdemona c`-l \n[al`.

V`zuse piesa de nenum`rate ori, dar pân` acum nu \n]elesese

niciodat` cum poate cineva s` ajung` s`-[i piard` st`pânirea de

sine, \n asemenea m`sur`, \ncât s`-i vin` s` ucid` din gelozie.

|i venea s` ia telefonul din mâna Annabellei [i s` \i spun`

acestui Gerard s` dispar` pentru totdeauna.

|ncercând s` aud` mai bine ce vorbea fosta lui logodnic` la

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 87

telefon, Rand \[i f`cu de lucru prin buc`t`rie, ignorând semnele

disperate ale acesteia, prin care \i cerea s-o lase singur`.

Dup` ce Annabelle termin` convorbirea, Rand \i spuse

imediat, cu cel mai mare calm posibil:

– Dac` Janet a fost la telefon, sper c` i-ai spus c` te-am anun]at

despre faxul pe care l-a trimis ieri.

– N-a fost Janet, a fost Gerard, unul dintre angaja]ii lui

Roman. E un om extraordinar [i m-a sprijinit de nenum`rate ori

\n ac]iunile mele. To]i colegii sunt nemaipomenit de s`ritori, dar

el este, \ntr-adev`r, un coleg cu totul [i cu totul special.

– Dar de ce nu te-a sunat pe telefonul mobil? continu` Rand,

\ncercând s` par` cât mai nep`s`tor cu putin]`.

– Pentru c` [tie c` pe mobil a[tept \ntotdeauna telefoane

importante pentru serviciu. E deosebit de atent la aceste detalii.

– Ah, \mi pare r`u. Dac` a[ fi [tiut c` e un telefon personal,

n-a[ fi intrat \n buc`t`rie, crede-m`, r`spunse el, foarte aferat.

– Nu-i nimic, Rand.

– Dac` e vreo problem` c` locuiesc la tine [i cineva s-a sup`rat

din cauza mea, pot s` ofer ni[te explica]ii, dac` e nevoie.

– Nu, nu e necesar, Rand. E adev`rat c` m-am \ntâlnit cu

Gerard de câteva ori, dar asta a fost cu ceva timp \n urm`.

Cerule!… Deci a avut pe cineva dup` ce s-a desp`r]it de mine,

\[i spuse Rand.

– Dar continu` s` te curteze, nu-i a[a? Po]i s`-mi spui

adev`rul, am apreciat \ntotdeauna sinceritatea, oricât de

dureroas` ar fi fost.

88 ROBERTA MICHELS

– Nu, Rand, rela]ia mea cu Gerard nu e, n-a fost [i nici nu va

fi, niciodat`, de acest gen. E o rela]ie clar` [i simpl` de

colegialitate.

– Chiar \mi spui adev`rul? o \ntreb` el, privind-o cu

suspiciune.

– Poate nu-]i vine s` crezi, dar \nc` o mai iube[te pe so]ia lui,

care a murit cu ceva timp \n urm`. }i-am spus c` e o persoan`

special`.

{i tu m` iube[ti pe mine, Annabelle, [i \ntr-una din aceste zile

te voi face s` admi]i asta, orice-ar fi, \[i spuse el.

Vestea c` Gerard n-o poate iubi pe Annabelle \l f`cu extrem de

euforic pe Rand.

Dintr-o dat` sim]i c` Gerard \i era foarte asem`n`tor, doar c`,

din fericire, Annabelle tr`ia [i era s`n`toas`. Nici el n-ar mai

putea iubi pe altcineva, niciodat`, \n via]a lui. Annabelle era

absolut unic`. Totul la ea \l f`cea s` vibreze. Cunoscuse multe

femei, dar niciuna dintre ele nu stârnise aceste emo]ii \n sufletul

lui. Nu putea sta departe de Annabelle. Era absolut convins de

acest fapt, de-acum. Trebuia s` fie a lui, pentru totdeauna.

– Am \n]eles, replic` Rand, [i ad`ug` dup` o pauz`:

– Voi trece pe la firm`, ast`zi, s` stau de vorb` cu Howard, dar

\nainte de asta, voi merge s`-]i cump`r ni[te m`nu[i de cauciuc,

zâmbi el, f`cându-i cu ochiul.

Annabelle \l privi surprins`.

– Pentru ce?

– Pentru slujba de la casa rudelor lui Bryan… Mama mea nu

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 89

\ncepea niciodat` astfel de treburi \n gospod`rie, \nainte de a-[ipune m`nu[i de cauciuc.

– Nu e nevoie, n-am folosit niciodat`. Acum voi intra \n baies` fac un du[, dup` care voi r`spunde faxurilor.

– Bine. Eu m` voi \ntoarce \ntr-o or`, r`spunse el, de[i tare nus-ar fi desp`r]it de ea, \n acel moment.

90 ROBERTA MICHELS

Capitolul 6

Dup` câteva minute, Annabelle cobor\ sc`rile [i intr` \nsufragerie.

Citi faxul primit de la Janet [i, cu lacrimi \n ochi, se a[ez` lacomputer pentru a-i r`spunde:

,, Drag` Janet,Oricât ]i s-ar p`rea de extraordinar, trebuie s`-]i spun c`

lucrez la un caz pentru fostul meu logodnic. Exact. E aici. Trageaer \n piept…

Nu e ceea ce crezi…|ntr-o zi, o s`-]i vorbesc mai mult despre toate astea.Mi-a oferit, de asemenea, un post de [ef al sistemului de

securitate, din compania lui, la Phoenix. Biroul meu personal,echipa mea.

Cred c` trebuie s` m` simt foarte flatat` c` un om de afaceri

de talia lui a \nceput s` considere cariera mea important`, de[i

tocmai faptul c` nu fusesem gata s` renun] la slujba mea, consti-

tuise motivul desp`r]irii noastre, cu un an \n urm`.

Problema e \ns` c` nu via]a mea profesional`, m` intereseaz`

cel mai mult acum… Firul vie]ii mele personale e mult prea

gol…

Cu dragoste, A.”

Când ajunser` la poalele muntelui, la adresa pe care o

c`utar`, descoperir` o cas` \n stil Tudor, deosebit de frumoas` [i

de spa]ioas`. |n mod evident, cei care locuiau acolo erau ni[te

persoane cu stare.

A[adar, Bryan nu era dintr-o familie oarecare, dar, ca cei mai

mul]i copiii de bani gata, nu-[i g`sise vadul potrivit \n care s`-[i

cheltuiasc` energia. Cazul era departe de a fi singular [i

Annabelle sim]i o infinit` p`rere de r`u pentru adolescentul aflat,

evident, \ntr-o grav` criz` de identitate.

Deschiser` poarta de fier cu un [peraclu pe care-l luaser` la ei

special pentru asta [i intrar` \n curte.

Nu era niciun semn de via]`, \ns`, \n jur.

|n fa]a intr`rii din spate, de care le vorbise Trina, Rand opri

ma[ina [i se l`s`, moale, \n scaun:

– Suntem aici… {i-acum, ce urmeaz`?

Rand era atât de natural \n tot ce f`cea [i spunea, \ncât p`rea

c` fusese \ntotdeauna angajatul lui Roman.

– Vom arunca o privire \n`untru, r`spunse Annabelle. Pe

92 ROBERTA MICHELS

urm` vom desc`rca ustensilele pentru cur`]enie, spuse ea [i sim]i

dintr-o dat` c` era extrem de emo]ionat`. Asta nu i s-ar fi

\ntâmplat, desigur, al`turi de un coleg, dar pe Rand \l iubea cu

fiecare clip` mai mult [i \ncepea s` se team` s` nu i se-ntâmple

ceva.

|n zilele petrecute \mpreun`, Annabelle \[i d`duse seama cât

de mult se schimbase fostul ei logodnic \n ultimul an. Era el [i,

totu[i – nu…

Tr`ind al`turi de el, Annabelle \ncepu s` simt` c` b`rbatul

acesta f`cea parte din ea. Avea tot ce era necesar pentru a face o

femeie s` vrea s`-l aib` pentru totdeauna.

Era b`rbatul visurilor ei.

Când era doar o feti]`, visa doar castele [i prin]ese…

Crescând, r`m`sese la fel de vis`toare [i de romantic`. Prin]ul ei

era acum lâng` ea. Trebuia s` \ntind` doar mâna pentru a-l

atinge.. Ceea ce-l deosebea de f`ptura din imagina]ia ei, erau

doar hainele moderne.

– S` intr`m. Totul e s` ne comport`m cât mai natural. |n rest,

vom vedea, spuse Annabelle.

– Da. M` amuz` atât de mult aceast` situa]ie, \ncât cred c` \i

voi cere lui Roman s` m` angajeze cu program redus. Dar voi

avea nevoie de referin]e, desigur. Dac` n-o sfeclesc de data asta

prea r`u, poate po]i tu s` pui o vorb` bun` pentru mine.

– O voi face cu pl`cere, surâse Annabelle, amuzat`, dar nu

putu s` nu se gândeasc` ce minunat ar fi dac` ar fi c`s`tori]i [i ar

lucra amândoi \n Salt Lake.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 93

Aceste gânduri, \ns`, \i provocau dureri de cap… Erau lucruri

care nu se puteau realiza, oricât de mult [i-ar fi dorit ea.

– De unde vrei s`-ncepem, Lois? \ntreb` Rand cu un surâs abia

vizibil.

|mbr`cat \ntr-un tricou alb [i o pereche de blugi, ca [i ea, de

altfel, Rand p`rea s` fie la slujba lui obi[nuit`, de zi cu zi.

Annabelle trase aer \n piept [i, dup` ce intrar` \n cas`, puse cu

grij` un microfon \n telefonul din buc`t`rie [i o camer`

audio-video, camuflat`, pe contorul luminii electrice. Totul se

transmitea \n camioneta parcat` la marginea drumului, pu]in mai

departe de cas`, unde doi dintre angaja]ii lui Roman

supravegheau \nregistr`rile.

– Cred c` e mai bine s` \ncepem cu sufrageria, spuse

Annabelle, pentru c` acolo e mai mult de lucru. M` vei ajuta s`

dau mobila la o parte [i voi cur`]a pere]ii, \n timp ce tu vei sp`la

ferestrele.

– Da, cred c` ai dreptate.

Trecur` astfel, prin câteva camere mobilate clasic [i ajunser`

\ntr-o sufragerie spa]ioas` unde, dup` ce a[ez` pe carpet` g`leata

cu toate cele necesare cur`]arii pere]ilor, Annabelle se aplec` [i

instal` o alt` camer` audio-video, camuflat`, la priza de lâng` u[`.

– Ce-ar fi s` punem pu]in` muzic`? propuse Rand [i deschise

un mic casetofon, pe care-l \mpachetase printre lucrurile

necesare la cur`]area casei.

– Genial! exclam` Annabelle, dup` care fiecare \[i \ncepu

treaba.

94 ROBERTA MICHELS

Tân`ra r`mase \ns` cu buretele \n mân`, uitându-se cu coada

ochiului spre Rand, care se apuc` de treab`, cu mult` dexteritate.

|i va fi foarte greu s` se despart` de el, dup` toate aceste zile

\mpreun`, se gândi ea, dar imediat fu \ntrerupt` din firul

reflec]iilor sale de vocea unui tân`r care se oprise \n pragul u[ii:

– Cine sunte]i? \ntreb` el [i Annabellei nu-i sc`p` nota de

timiditate din glas, \n ciuda atitudinii non[alante.

Surprins` \ns` de aceast` apari]ie, aproape sc`p` buretele din

mân`.

– Ah, bun`, surâse ea cu dr`g`l`[enie. Eu sunt Lois [i el e

Ray… Nu [tiam c` p`rin]ii t`i au plecat singuri \n excursia prin

Europa. Ni s-a comunicat c` a plecat toat` familia.

Datorit` informa]iilor pe care le primise de la Trina, Annabelle

\l recunoscu imediat pe Bryan.

– Nu fac parte din familie, r`spunse acesta. Numele meu e

Kevin [i am fost pl`tit de c`tre familia Owens s` am grij` de cas`.

Locuiesc \n apropiere. Cum a]i intrat? \ntreb` Bryan [i Annabelle

nu putu s` nu-i admire ]inuta sportiv` [i p`rul blond, bogat,

care-i \ncadra fa]a frumoas` [i expresiv`.

Rand sesiz` imediat nota agresiv` din tonul tân`rului, astfel c`

opri muzica [i se apropie de Annabelle.

– |n acela[i mod \n care ai f`cut-o [i tu, spuse el. So]ia mea [i

cu mine venim aici de câteva ori pe an, pentru a cur`]a casa.

So]ia? \[i spuse Annabelle [i lu` imediat mopul \n mâini,

pentru a-[i ascunde surpriza.

– Cât timp ve]i lucra aici? \ntreb` Bryan, mai calm, acum.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 95

– Probabil dou` zile, r`spunse Rand. Dac` te deranjeaz` c`

ascut`m muzic`, putem renun]a, continu` Rand.

– Nu… E interesant c` dou` persoane de vârsta voastr`

ascult` muzic` metal.

– Da. Eu am avut o forma]ie de muzic` rock \n liceu. Am

cântat la chitar` [i Lois la tobe.

– A, foarte interesant, coment` Bryan. Ave]i copii?

– Nu \nc`, dar ne str`duim deja \n acest sens, nu-i a[a, iubito?

Annabelle murmur` ceva incoerent [i \ncepu s` [tearg`

pere]ii.

– Da, vor fi ni[te copii noroco[i, spuse Bryan.

– Crezi? zâmbi Annabelle, prietenoas`.

– Da, vor asculta ce muzic` vor vrea, cred, [i nu vor fi nevoi]i

s` plece de acas` pentru asta.

– Kevin, [tii cine a fost Mozart? \ntreb` Annabelle.

– Da… Am luat lec]ii de pian de la [ase ani. Dar le-am urât

\ntotdeauna, a[a c` anul trecut am renun]at. Asta i-a f`cut pe

p`rin]ii mei s` m` mu[truluiasc` \ntr-una, de-atunci.

– Vrei s`-]i spun ceva amuzant? \ntreb` Annabelle.

– Da, ce anume? \ntreb` el [i se a[ez` pe un scaun \n stil

italian, bucuros c` avea cu cine s` converseze.

– {i eu am cântat la pian, [i tata mi-a cerut \ntotdeauna s` nu

cânt Requiemul lui Mozart niciodat`, când era el acas`.

– Glumi]i…

– Nu, deloc… I se p`rea prea trist. De-asta prefera s` asculte

[i el metal sau rock.

96 ROBERTA MICHELS

– P`rin]ii mei nu-mi permit s` ascult altceva, \n afara muzicii

clasice. Vou` v` place?

– Da, [i când am mai crescut, mi-a pl`cut s` ascult acest gen

de muzic` la computer.

Bryan s`ri \n picioare.

– Eu ador computerele.

E genial`, se gândi Rand, [i interveni imediat:

– Da, câteodat` o suspectez c` iube[te Tronimania de cinci

sute de ori mai mult decât pe mine.

– Ave]i o Tronimania? \ntreb` Bryan, uimit.

– Ce fel de computer ai, Kevin? continu` Rand.

– P`rin]ii mi-au f`cut cadou un Dunbarton când am \mplinit

doisprezece ani. Mi-a pl`cut atât de mult, \ncât am citit tot ce-am

g`sit despre acest computer. A[a, \n scurt timp am \nv`]at o

sumedenie de lucruri despre computere, \n general.

– |mi aminte[ti de filmul ,, Jocurile r`zboiului"… Ai v`zut

filmul `sta? \l \ntreb` Annabelle.

– Dar cine nu l-a v`zut?

– Doar c` nu cred c` \n realitate cineva chiar poate s` fac`

ceea ce se vede \n filmul `sta, coment` Annabelle.

– Ce vre]i s` spune]i?

– Cum era acolo… Cine poate face asta?… S` spargi codurile

unor sisteme de computere [i s` vezi tot ce e \n ele. E o poveste

bun` s` ai succes cu un film, dar \n realitate nu cred c` se poate

\ntâmpla.

– Ba da, se poate.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 97

– Sigur c` se poate, iubito, Kevin are dreptate, arunc` din nou

o nad` Rand.

– M` tem c` so]ul meu crede tot ce vede la televizor, ad`ug`

Annabelle, dând din nou cu mopul peste perete.

– Am mai auzit asta, r`spunse Rand [i, spre surpriza

Annabellei, se apropie de ea [i o s`rut` pe nas.

– Nu-]i aminte[ti articolul din ziarul ,,Time", \n care se

povestea despre un adolescent de [aisprezece ani, care a spart

codurile sistemului de securitate ale unei firme celebre de

computere? replic` Rand. A f`cut asta chiar de acas` de la el.

– Dar cum a putut s` fac` asta dac` n-a avut parolele? \ntreb`

Annabelle, continuându-[i treburile.

– Se pare c` a intrat \ntr-un server local [i a \nv`]at toate

parolele. Oricum, am auzit c` a fost prins [i \nchis.

– Ah, dar e o poveste oribil`, coment` Annabelle.

– A fost un prost, interveni Bryan râzând.

Rand \l privi cu aten]ie.

– Ce vrei s` spui?

– A procedat f`r` cap, ad`ug` tân`rul.

– Dac` ai fi fost tu \n locul lui ce-ai fi f`cut? se interes` Rand.

Annabelle \[i ]inu respira]ia, \n a[teptarea r`spunsului.

– Simplu. M` \mprieteneam cu cineva care are rude angajate

la acea companie [i le ceream s` afle parola pentru mine. Asta-i

cea mai simpl` cale.

Ah, deci a[a a reu[it s` intre \n sistemul companiei lui Rand,

\[i spuse Annabelle. Atunci… cine i-a furnizat parolele?

98 ROBERTA MICHELS

– Nu cred c` cineva \[i risc` slujba pentru a-]i da ]ie sau

altcuiva parolele.

– Ba da, o fac, dac` suma pe care le-o oferi e consistent`,

replic` Bryan. Ca de exemplu… o mie de dolari.

Dumnezeule, \[i spuse Rand… Numai cineva ca Bryan ar fi

putut s`-i propun` unui prieten a[a ceva.

– Da, cred c` un prieten de vârsta ta ar fi putut face asta,

pentru o asemenea sum`…

– P`i, da, r`spunse Bryan.

– Dar nu e moral s` faci asta, interveni Annabelle.

– Nu e moral! o \ngân` Bryan.

– Da, nu e moral [i \n plus, consecin]ele pot fi dezastruoase

pentru compania respectiv`. Dar, desigur, cineva de vârsta ta nu

poate vedea toate ramifica]iile acestei ac]iuni. Se pot pierde date

\n valoare de milioane de dolari.

– Tata mi-a spus \ntotdeauna c` fiecare companie are pierderi

[i c` acesta e riscul oric`rei afaceri.

Bryan Ludlow era poate un adolescent foarte de[tept, dar [i-a

creat un sistem foarte egoist pentru a-[i explica ac]iunile, se gândi

Annabelle, care tocmai termina de cur`]at primul perete.

– Ce vrei s` spui, mai exact? \ntreb` ea.

– Vreau s` spun c` dac` firma respectiv` nu are un sistem de

securitate foarte bine pus la punct, e doar vina ei, dac` are

probleme.

– Dar dac` era compania ta, Kevin?

B`iatul zâmbi [treng`re[te:

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 99

– |ntr-o bun` zi, voi avea o firm` de computere, dar voi avea

un sistem de siguran]` imbatabil.

– Nu cred c` e posibil, r`spunse Annabelle, privindu-l cu

aten]ie.

– Al meu a[a va fi.

– Dac` spune el, iubito, \nseamn` c` e posibil, interveni Rand.

P`i, continu` el surâzând, cred c` am terminat pentru moment

aici. Ce-ai zice tu, iubito, dac` am pune mobila la loc [i am merge

s` mânc`m un hamburger?

– Sun` extraordinar… Vrei s` mergi [i tu cu noi, Kevin?

Tân`rul ezit` o clip`, dup` care spuse cam cu jum`tate de

gur`:

– P`i, nu pot… Dar dac` sunte]i atât de dr`gu]i, o s` v` dau

bani s`-mi lua]i [i mie un cheesburger dublu cu cartofi pr`ji]i. Eu

nu m` pot mi[ca de aici.

– Vrei s` spui c` nu ie[i din cas` niciodat`?

– A, bine\n]eles… Când am nevoie de o pauz`, chem pe

cineva s` m` \nlocuiasc`. Familia Owens m-a \ns`rcinat cu treaba

asta [i nu vreau s` le creez probleme. Mi-au spus s` fiu foarte

atent s` nu intre cineva \n cas`. Dac` vre]i s` pleca]i acum,

aranjez eu totul aici…

– |]i mul]umim, dar e munca noastr`, r`spunse Annabelle.

– Dar n-am nimic de f`cut…

– Dac` vrei tu a[a… Hai, doamn` Adams, e timpul s` mânc`m

ceva, continu` Rand.

Doamna Adams? se \ntreb` Annabelle, tot mai surprins` de

100 ROBERTA MICHELS

improviza]iile lui Rand.

– Nu crezi c` exagerezi pu]in? \l apostrof` Annabelle, imediat

ce ie[ir` din cas`, \n timp ce Rand \[i puse bra]ul pe dup` umerii

ei.

– Nu, r`spunse el [i o \mbr`]i[` cu putere.

Annabelle vru s` spun` ceva, dar b`rbatul \i puse o mân` pe

gur`.

Pe urm` o cuprinse de dup` mijloc [i o s`lt` de la p`mânt,

pân` când gura ei ajunse \n dreptul gurii lui, apoi o s`rut` lung.

Annabelle scoase un sunet \nfundat [i nemul]umit, dar Rand

pur [i simplu nu se mai putu opri.

Când o s`rutase pentru prima dat`, anul trecut, sim]ise o

pl`cere nem`rginit` [i lucrul acesta se \ntâmpl` acum din nou…

Nicio alt` gur` de femeie nu \i mai d`duse aceast` senza]ie.

Cu cât se zb`tea mai mult \n bra]ele lui, cu atât se aprindea

focul din el.

– Cred c` e mai bine s`-mi dai drumul acum, spuse ea, când

Rand f`cu o pauz`, ca s` respire.

Fusese o cerere aproape disperat`, pentru c` [i ea tremura de

excita]ie, la fel ca el. Transpirar` brusc amândoi, de emo]ie.

– {tii? Ai cea mai dulce gur` din lume, \i spuse Rand [i o s`rut`

din nou, cu s`ruturi mici [i dese.

– Uau… Parc` a]i fi un cuplu de operet`, se auzi vocea lui

Bryan, \n spatele lor.

Annabelle se \nro[i, pentru c` nu realizase pân` atunci c`

b`iatul se apropiase.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 101

– P`i, \ng`im` ea, asta pentru c` suntem \nc` \n luna de miere.

– Glumi]i… De când sunte]i c`s`tori]i?

– De cinci ani, replic` Rand, strângând-o pe Annabelle de

mân` [i tr`gând-o spre ma[in`.

Dup` ce \i deschise portiera, Annabelle se a[ez` pe scaunul

[oferului, [uierându-i la ureche:

– Nu uita c` Phil e \n camioneta de lâng` cas` [i aude tot ce

vorbim.

Lui Rand, \ns`, p`rea s` nu-i pese de asta [i-i zâmbi dr`g`stos.

Ochii Annabellei \i r`spunser` cu aceea[i c`ldur`, \n ciuda a

ceea ce-i [optise mai \nainte.

Magia func]iona \nc` \ntre ei, \[i spuse ea.

– Sunte]i ni[te figuri, spuse Bryan, apropiindu-se [i dându-i

lui Rand banii pentru cheesburger.

– Nu ne deosebim cu nimic de niciun alt cuplu de

\ndr`gosti]i, replic` Rand, luând bancnotele [i punându-le \n

buzunarul pantalonilor.

– Eu nu mi-am v`zut niciodat` p`rin]ii s`rutându-se cu atâta

pasiune.

– De unde [tii c` n-au fost [i ei ca mine [i ca Lois când erau \n

primii ani de c`s`torie?

– Nu [tiu, e adev`rat… Dar voi cred c` v` ve]i comporta la fel

unul cu cel`lalt chiar [i dup` ce ve]i avea copii, replic` Bryan,

conducându-l pe Rand pân` la u[a ma[inii.

– Sper [i eu asta, dar fiecare dintre noi are un mod diferit de

a-[i ar`ta sentimentele, Kevin. Gânde[te-te doar cât de norocos

102 ROBERTA MICHELS

e[ti c` p`rin]ii t`i au decis s` te fac`, r`spunse Rand, urcându-se

\n ma[in` [i continuând s` vorbeasc` pe fereastra deschis`.

– Da, poate, dar cred c` ai \n]eles ce am vrut s` spun, replic`

Bryan.

– Ray are dreptate, coment` Annabelle. Gânde[te-te doar la

faptul c` nu sunt foarte mul]i copii care au primit cadou un

Dunbarton la vârsta de doisprezece ani [i c`rora li s-au pl`tit, ani

\n [ir, lec]ii particulare de pian. Te po]i considera un norocos.

Mama mea a murit când m-a n`scut pe mine. Tu ai ambii p`rin]i.

– Ai o prieten`, Kevin? \ntreb` repede Rand, \nainte de a pune

motorul \n func]iune.

– Da.

– O fat` interesant`?

– Da. Trina [i cu mine suntem \mpreun` de doi ani [i pl`nuim

s` ne c`s`torim, \ntr-o zi.

Rand \[i puse centura de siguran]`.

Da, probabil cei doi tineri erau \ntr-adev`r foarte apropia]i, se

gândi el, de vreme ce Trina fusese atât de \ngrijorat` pentru el [i

ceruse ajutorul agen]iei lui Roman, pentru a se asigura astfel c`

nu va interveni poli]ia, pentru c`utarea lui Bryan.

– Hei, p`i s` demar`m, atunci. Nu-i a[a, Lois? \ntreb` Rand.

– Da, mai avem destul` treab` dup`-amiaz`.

– Ai dreptate. Ne vedem peste vreo or`, Kevin, spuse Rand,

f`cându-i tân`rului cu mâna.

Kevin le f`cu [i el cu mâna, iar Rand porni motorul. |n timp

ce se \ndep`rtau, Annabelle se \ntoarse [i flutur` mâna,

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 103

salutându-l pe Bryan, pân` când ie[ir` cu totul din raza lui.– Cazul t`u e practic rezolvat, domnule Dunbarton, spuse ea,

privind cu dr`g`l`[enie profilul lui Rand. Tot ce mai trebuie s`facem e s` \ncerc`m s` afl`m de la Trina care dintre prietenii luiBryan a intrat recent \n posesia unei sume mari de bani [i peurm` s` ne dumirim al cui frate sau sor` e, pentru a [ti, astfel,cine a divulgat parola.

– E[ti incredibil de de[teapt`, iubito, glumi Rand, zâmbinddin col]ul gurii.

Annabelle se \ntoarse spre el, rotindu-[i ochii…– Da… cred c` voi a[tepta ca Trina s` ajung` acas` de la

[coal` [i abia pe urm` o sun.– Acum c` [tim c` micu]ul nostru geniu nu lucreaz`

profesional, putem s` ne relax`m pu]in, spuse el [i o trase maiaproape.

– Rand, dar acum nu e necesar s` te mai compor]i astfel. Numai suntem \n rol.

– Ce rol?… P`i nu mi-ai spus tu c` tot ce am de f`cut e s`intru \n pielea personajului? Am f`cut cum m-ai sf`tuit.

– Dar… ai exagerat, oricum…– Nu, r`spunse el foarte ferm, Am observat c` acest tân`r e

foarte impresionat dac` ne comport`m ca doi \ndr`gosti]i [i las`complet garda jos.

104 ROBERTA MICHELS

Capitolul 7

Poate jocul t`u l-a deconcertat pe Bryan, dar pe mine m-aterminat, \[i spuse Annabelle.

– Când te-am \ntâlnit pentru prima dat` \n Phoenix, nu mi-avenit s` cred c` e[ti [eful companiei Dunbarton, schimb`Annabelle subiectul. Am crezut c` e[ti portarul de la Green BayPackers.

– De ce nu de la Denver Broncos?– Pentru c` a fost prima firm` care mi-a venit \n minte, replic`

ea.|n acel moment se auzi sunând telefonul ei mobil [i Annabelle

\[i d`du seama c` uitase complet de caz, aducându-[i aminte ziuacând \l cunoscuse pe Rand.

– Da?– Sunt Phil, dac` \]i mai aduci aminte de mine.– Bine\n]eles, spuse Annabelle, \nro[indu-se. Tocmai vroiam

s` te sun.

– Da, da, te cred…

– Care-i problema?

– Imediat dup` ce v-a]i \ndep`rtat, b`iatul a sunat la un num`r

din zona Salt Lake [i i-a r`spuns robotul telefonului:,, Sunte]i \n

re]eaua Dunbarton"…

– Stai o clip`, r`spunse Annabelle [i-i spuse totul lui Rand.

Acesta scutur` din cap, exasperat.

– Ce diavol… I-a f`cut pe abona]i s` fie priva]i de conexiune,

atâta timp. Am putea s`-l arest`m chiar acum, dar avem nevoie s`

[tim mai \ntâi cine i-a furnizat parola.

– Da, a[a e, r`spunse ea [i-[i duse din nou telefonul la ureche.

Phil… mai e cineva \n cas` cu el, acum? Bine. Mergem s`

mânc`m ceva, dup` care ne \ntoarcem, ad`ug` ea [i \nchise

telefonul.

– M` \ntreb ce motive are pu[tiul s` fac` toate astea, spuse

Rand, gânditor.

– Crezi c` s-ar putea s` fie de vin` autoritatea tat`lui lui?

– Da, e posibil. Oricum, nu pare prea con[tient de ce pedepse

e pasibil.

– Bine, dar depinde de tine, dac`…

– {tiu ce vrei s` spui, iubito… Nu, nu voi merge atât de

departe. Imediat ce voi [ti cine i-a dat parola, voi avea cu el o

discu]ie \ntre patru ochi, pentru a-l face s` \n]eleag` riscurile la

care s-a expus [i c` via]a al`turi de p`rin]ii lui nu e chiar cel mai

r`u lucru din lume.

106 ROBERTA MICHELS

– E foarte frumos din partea ta, Rand…

{i tocmai mi-ai dat un motiv incredibil de puternic de a te iubi

[i mai mult, \[i spuse ea \n gând… Dar… Ar fi mai bine s` pleci

chiar azi la Phoenix…

***

– Am terminat ferestrele din sufragerie, iubito… Ce crezi c`

ar trebui s` mai fac, acum, dragostea mea? o \ntreb` Rand, cu

ochii sclipind de c`ldur` [i afec]iune.

Dragostea mea… Ah, Rand, mergi prea departe, se gândi ea.

|[i promisese s` nu mai ia \n considerare aceste efuziuni ale

fostului ei logodnic, dar \i era imposibil… Era prea \ndr`gostit`

de el.

Annabelle \[i privi ceasul.

– Vom face curat la buc`t`rie [i vom pleca acas`. Restul

camerelor le vom face mâine.

– Nu merge]i s` face]i cur`]enie [i la etaj? \ntreb` Bryan [i \n

tonul lui p`ru s` apar` mult` dezam`gire.

Dup` ce se \ntorseser` cu prânzul pentru Bryan, acesta

devenise foarte comunicativ [i Annabelle era din ce \n ce mai

convins` c` \ntre el [i p`rin]ii lui trebuia s` fie restabilit` urgent

o linie normal` de comunicare.

– Nu, Kevin, b`iete, acolo vom cur`]a peste vreo s`pt`mân`,

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 107

spuse Rand [i o ajut` pe Annabelle s` mute toate ustensilele cu

care veniser` \n buc`t`rie.

Lucraser`, astfel, cot la cot, toat` dup`-amiaza, iar când se

v`zur` \n ma[in` la sfâr[itul zilei, Annabelle se gr`bi s-o sune pe

Janet. Trebuia s` ias` \n seara aceea, nu mai putea continua

aceast` intimitate cu Rand.

– Bun`, Janet, spuse ea, imediat ce, la cel`lalt cap`t al firului,

se auzi vocea prietenei ei. }i-am trimis un fax, l-ai primit?

– Da, r`spunse Janet [i cred c` e cazul s` st`m de vorb`.

– Da, a[ putea s` vin pe la tine disear` la ora [apte.

– Iubito, pot s` o salut [i eu pe Janet? \ntreb` Rand, surâzând

pe sub musta]`.

– Numai o clip`, Janet, cineva vrea s`-]i vorbeasc`.

– Allo, spuse Rand, zâmbind cu toat` gura. E[ti \ntr-adev`r

prietena Annabellei, cu care a fost \n vacan]` \n Florida?

– {i tu e[ti \ntr-adev`r cel mai tare patron din lumea

computerelor? Abia a[tept s` te cunosc.

– Adev`rat?

– Bine\n]eles… Vino [i tu cu Annabelle disear`.

– E[ti sigur` c` toat` lumea se va bucura de prezen]a mea

acolo? \ntreb` el, cu ochii spre Annabelle.

– Ah, vei fi primit cu tot dragul, râse Janet.

– Nu sunt chiar convins de asta, pentru c` Annabelle pare

foarte plictisit` de mine, dup` ce am jucat azi toat` ziua rolul a

doi tineri c`s`tori]i, foarte, foarte, \ndr`gosti]i…

– D`-mi telefonul, Rand, interveni Annabelle [i-i smulse pur [i

108 ROBERTA MICHELS

simplu celularul din mân`. Te voi suna eu mai târziu, Janet,

ad`ug` ea [i \nchise, nervoas`.

Apoi, f`r` a mai spune nimic, o sun` pe Trina [i aranj` s` se

\ntâlneasc` cu ea \n câteva minute, \n fa]a casei ei.

Nu peste mult, se apropiar` de adresa indicat` de Trina.

V`zând o tân`r` blond` plimbându-se pe trotuar de colo-colo,

Rand \ncetini.

– Probabil e Trina, nu? spuse el, uitându-se [treng`re[te spre

Annabelle.

– Da, Rand, ai putea lucra pentru CIA, r`spunse Annabelle [i

cobor\ din ma[in`, imediat ce Rand opri \n fa]a fetei.

B`rbatul o urm` imediat.

– Trina? Acesta e Ray… M-a ajutat ast`zi pentru rezolvarea

cazului.

– Bun`, Trina, spuse Rand zâmbind cu amabilitate.

– Bun` ziua, r`spunse fata, cu un glas sub]ire [i timid.

– Tocmai am aflat c` Bryan are un prieten sau o prieten` \n

leg`tur` de rudenie cu cineva din compania Dunbarton, de la

care a aflat parola sistemului de siguran]`, o inform` Annabelle.

– Ah, nu cred c` a fost \n stare de o asemenea prostie, izbucni

Trina.

– Ai cuno[tin]` despre vreun prieten al lui Brayn, care a primit

o sum` mare de bani \n ultimul timp?

– Nu, nu cred.

– Poate nu e un prieten… Poate doar o cuno[tin]`, interveni

Rand.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 109

– Nu, nu [tiu, \ng`im` fata.

– Nu-i nimic, r`spunse Rand, b`tând-o u[or pe um`r.

– Mai gânde[te-te, spuse Annabelle. |]i las num`rul meu de

celular [i dac` \]i aminte[ti de cineva, sun`-m`.

|n timp ce Annabelle \[i scoase din po[et` agenda, Trina spuse

\ncet, ca [i cum s-ar fi temut c` ar putea fi auzit` [i de alte

persoane.

– Paul Iverson… L-am v`zut alalt`ieri pe o motociclet` nou`.

Lucreaz` la Food King's… Dar nu avea motociclet` \nainte…

– E prieten cu Bryan?

– Nu, tocmai. Se cunosc de la piscina la care merg cu Bryan,

uneori… |ntotdeauna stau de vorb` despre o sumedenie de

lucruri.

– M` duc s` vorbesc cu Howard, din ma[in`. Mai ]ine-o pu]in

pe Trina, \i [opti Rand Annabellei, \n timp ce Trina se uita \n alt`

parte, ca [i cum s-ar fi a[teptat s` vad` pe cineva venind din

direc]ia casei ei.

|ntrebându-l pe Howard dac` era cineva \n companie cu

numele de Iverson, acesta \i spuse c` era un angajat cu acest

nume: Barrett Iverson. Lucra \n echipa lor aproape de la \nceput.

Asta era tot ceea ce dorise Rand s` [tie.

– Cheam`-l \n biroul t`u. Vreau s` vorbesc cu el, dar nu-i

spune de ce \l chemi. Voi ajunge acolo \n maximum dou`zeci de

minute.

Rand \nchise telefonul [i se gr`bi s`-i spun` Annabellei ce

aflase.

110 ROBERTA MICHELS

– Exist` \ntr-adev`r un angajat care se nume[te Barrett

Iverson, murmur` el la urechea Annabellei, imediat ce ajunse

lâng` ea.

– Avem ve[ti noi, \i spuse ea fetei care se uit` lung, când la

Annabelle, când la Rand. Paul Iverson are \ntr-adev`r o rud` la

compania Dunbarton, a[a c` cel mai târziu la noapte, Bryan va fi

acas`.

– Dar… e o crim` ce a f`cut, bâigui Trina.

– Da… E adev`rat, r`spunse Annabelle. Totu[i, e prima lui

abatere [i totul a fost din cauza faptului c` nu se \n]elege cu

p`rin]ii. Patronul companiei \l va ierta de data asta, a[a c` nu va

fi trimis la \nchisoare.

– Adev`rat? \ntreb` Trina, plângând de bucurie.

– Da, po]i s` fii sigur` de asta.

– Oh, v` mul]umesc, spuse tân`ra, plângând \n hohote.

– Du-te \n cas`, totul va fi bine, continu` Annabelle.

Rand fu foarte mi[cat de sentimentele fetei pentru Bryan.

B`iatul nici nu [tia cât de norocos era. De altfel, nu-[i prea d`dea

seama de nimic… |n afara faptului c` era foarte bun la

computere, nu mai avea niciun fel de alte no]iuni ale valorii,

dup` cum \i f`cuse impresia.

– Sunte]i atât de minunat`, domni[oar` Forrester.

– {i eu cred despre tine la fel, Trina… Bryan e foarte norocos

c` are o prieten` ca tine.

– Da, sunt de acord cu asta, coment` Rand.

– Mul]umesc, spuse Trina [i obrajii i se \nro[ir` de emo]ie.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 111

Imediat ce Trina plec` \n cas`, Rand o lu` pe Annabelle debra] [i o conduse la ma[in`.

– Barrett Iverson ne a[teapt` \n biroul lui Howard. Când vomajunge acolo, \l vom suna pe fratele lui, Paul, [i-l vom invita s`stea de vorb` cu noi. Apoi vom merge la casa familiei Owens [i-lvom duce pe Bryan acas`.

Annabelle \ncuviin]`.– Asta ne va ocupa toat` noaptea. Trebuie s-o sun pe Janet,

s`-i spun s` nu m` mai a[tepte.– Pe noi, vrei sa spui, zâmbi Rand. Spune-i c` vom sta \n

schimb cu ea toat` noaptea de mâine.Annabelle \ntoarse capul spre el, surprins`.– Dar cazul t`u e rezolvat. Tu te po]i \ntoarce la Phoenix chiar

mâine dup`-amiaz`…

112 ROBERTA MICHELS

Capitolul 8

Acesta poate e planul t`u, iubito, dar nu [i al meu, \[i spuseRand.

– Nu [tiu când m` voi \ntoarce \n Arizona. Voi r`mâne un timpaici [i voi \ncerca s` repar tot r`ul f`cut de Bryan.

– Ce vrei s` spui?– Mai \ntâi de toate, voi cere toate numerele de telefon la care

s-a sunat din casa familiei Owens. {i cele de la care s-a sunat,bine\n]eles. Apoi \i voi fixa lui Bryan un salariu [i-l voi instala \ntr-un birou cu telefon. |l voi pune s` repare toate releleprovocate computerelor \n care a intrat. Cei al c`ror computer nuse mai poate repara, vor primi un computer nou din parteafirmei, bine\n]eles gratuit. Vom face \n a[a fel \ncât s` se [tie c`firma Dunbarton, dac` face gre[eli, le recunoa[te [i le \ndreapt`.

– Atunci, trebuie s`-i pl`teasc` [i o chirie unchiului lui, pentruc` i-a folosit casa f`r` a-i fi cerut permisiunea.

– {i, \n sfâr[it, \l voi pune s` m`rturiseasc` totul p`rin]ilor [i

s` fac` \n a[a fel \ncât ace[tia s`-[i recapete \ncrederea \n el.

– {i dac` refuz`?

– |i voi spune c` e o condi]ie, pentru a-l ierta.

– Da, a[a \i voi spune [i eu. A fost foarte norocos c` n-a atacat

sistemul altei firme. Nu cred c` altcineva, \n afar` de tine, l-ar fi

iertat. Sper c` \ntr-o zi, când se va mai maturiza, va realiza ce

lucru extraordinar ai f`cut pentru el.

– E doar meritul t`u, Annabelle. Compasiunea pe care ai

manifestat-o tu ini]ial pentru el, m-a f`cut s` fiu [i eu mai

indulgent.

– Mul]umesc, r`spunse Annabelle. Cu cei doi Iverson ce ai de

gând?

– Cu Barrett, \nc` nu [tiu. Depinde de cât de u[or a reu[it

Paul s` ob]in` parola de la el. Pe Paul \ns`, \l voi pune s`-[i vând`

motocicleta [i s`-i dea banii \napoi lui Bryan. Pân` \i va da toat`

suma, probabil va lucra \n deficit. Va fi \ns` o lec]ie foarte bun` [i

sper c` alt` dat` nu va mai \ncerca s` manipuleze pe nimeni.

– Da, bine gândit, pentru c` e necesar s` \n]eleag` cât r`u au

f`cut cu nelegiuirile lor. |l voi suna acum pe Roman, pentru a-i

raporta cele \ntâmplate. A[ vrea ca Bryan s` fie \nainte de miezul

nop]ii acas`, cu p`rin]ii lui.

Da, se gândi Rand, multe lucruri sunt posibile dup` ce se

clarific` o situa]ie… Eu sper s`-mi petrec toate nop]ile de-acum

cu tine, pân` la sfâr[itul zilelor mele.

Annabelle \[i scoase telefonul din geant` [i form` num`rul de

114 ROBERTA MICHELS

la birou.

– Bun`, Diana, sunt Annabelle. A[ vrea s` vorbesc cu Roman.

– Nu e aici. So]ia lui a n`scut un b`iat.

– Ah, e primul lor copil, cred c` e \n al nou`lea cer.

– E distrus de emo]ii… Nu [tiu când vei putea vorbi cu el, nu

vrea s` vorbeasc`… Când a aflat c` a n`scut so]ia lui, era cât

pe-aci s` le[ine.

– |n]eleg… Spune-i, dac` va suna la tine totu[i, c` s-a rezolvat

cazul cu firma Dunbarton.

– L-ai g`sit pe Bryan?

– Da, Roman m` poate suna pe celular la orice or` va putea.

Pe tine te voi suna eu mai târziu.

– Am \n]eles bine? \ntreb` Rand. {eful t`u e la spital, cu so]ia

lui?

– Da. Diana mi-a spus c` nici nu se mai ]ine pe picioare de

emo]ii.

– Cred c` eu voi le[ina de-a binelea, când so]ia mea va na[te

primul copil.

Deci, pl`nuia s` se c`s`toreasc` \ntr-o bun` zi, \[i spuse

Annabelle… Dar… nu cu mine…

Inima Annabellei se strânse de durere.

– Ce crezi c` ar fi spus tat`l t`u despre mine? Crezi c` m-ar fi

considerat destul de bun pentru a-]i fi so]?

– Nu [tiu…

– Gânde[te-te…

– Acum m` gândesc doar la lucrurile care ]in de cazul

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 115

companiei tale.

– Nu-i adev`rat, murmur` el. {tiu c` te gânde[ti [i la asta…

|n urm`torul moment, Rand o trase spre el [i o s`rut` ap`sat

pe gur`.

Era atât de masiv, \ncât Annabelle nu se putu opune.

– Rand… scânci ea, incapabil` s` fac` vreo mi[care.

Annabelle nu mai rezist` [i \l s`rut` [i ea, pân` când \ntreg

trupul \ncepu s`-i tremure.

– Ai v`zut? o \ntreb` Rand. {tiu foarte bine c` m` vrei [i tu, la

fel de mult. Dac` n-ai fi sim]it nimic pentru mine [i \ntre noi ar fi

fost doar o rela]ie de afaceri, corpul t`u nu mi-ar fi r`spuns cu

atâta pasiune ca acum, recunoa[te, Annabelle.

– Dar nu am negat niciodat` atrac]ia fizic` dintre noi,

murmur` Annabelle.

– M` bucur c` recuno[ti. Acum c` am clarificat situa]ia, putem

s` mergem s` ne \ntâlnim cu Howard.

Annabelle se uit` \ngrijorat` pe fereastr`. Erau \ntr-o parcare

[i toat` lumea din apropiere \l v`zu pe Rand s`rutând-o.

– Nu-]i face probleme din cauza spectatorilor. Sunt sigur c`

s-au uitat atât de lung doar pentru c` au fost foarte invidio[i.

Annabelle \[i f`cea probleme, doar pentru c` situa]ia \i

sc`pase de sub control.

Imediat dup` ce-l vor duce pe Bryan acas`, \i va spune lui

Rand s` se mute la hotel.

Gata, era cazul s` ias` din via]a ei.

Se \ntorsese la Salt Lake, tocmai pentru a nu-l mai vedea

116 ROBERTA MICHELS

niciodat`. Câteodat` \ns`, \n via]` orice-ai face, nu po]i sc`pa de

persoana, care, zice-se, ]i-e destinat`.

Ea va \nv`]a, \ns`, s` supravie]uiasc` [i f`r` el.

Trecuse de ora unu noaptea, când Rand se angaj` pe [oseaua

care ducea la casa Annabellei… Acum c` problemele cu firma lui

s-au \ncheiat, putea anticipa foarte u[or ce se va \ntâmpla. Era

preg`tit, \ns`, de contraatac.

Odat` ajun[i acas`, Annabelle se oferi s` prepare câte o cea[c`

de cafea pentru amândoi, ceea ce \nsemna c` era pe punctul s`-i

spun` \n modul cel mai frumos cu putin]` bine\n]eles, c` era

cazul s` se mute la hotel.

Astfel, când Annabelle se \ntoarse de la buc`t`rie cu cafelele,

Rand \i [opti la ureche:

– Nu trebuia s` faci cafea [i pentru mine. Oricât de mult

mi-ar pl`cea s` st`m acum \mpreun` câteva minute, trebuie s` m`

\ntorc la hotel, pentru c` mai am \nc` o groaz` de lucruri de

rezolvat. Dac` \mi dai câteva minute s`-mi iau bagajele din biroul

t`u, voi pleca imediat dup` asta.

F`r` a mai a[tepta s` vad` reac]ia Annabellei, Rand urc` \n

grab` sc`rile [i intr` \n biroul fostei sale logodnice.

|nchise u[a dup` el [i deschise computerul.

Annabelle \i trimisese un fax lui Janet [i vroia neap`rat s` [tie

ce i-a scris.

Nu-i p`sa c` ceea ce f`cea era condamnabil sau imoral.

Trebuia s` dea toate b`t`liile pentru a o avea pe Annabelle.

Fi[ierul de faxuri era \ns` [ters.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 117

Nicio problem`. |n mod sigur, nu s-a gândit s`-l [tearg` [i din

co[ul de gunoi al computerului, a[a \ncât \l va recupera imediat.

Ceea ce [i f`cu.

Citi apoi cu aten]ie faxul pentru Janet.

Mâine va trebui s`-i fac` lui Janet o vizit`, \[i spuse el, dup` ce

citi de câteva ori faxul pentru ea.

Nu vroia s` accepte slujba pe care i-o oferise \n cadrul

departamentului companiei lui din Phoenix?… Se va lupta

pentru asta pân` când Annabelle va ajunge singur` la concluzia

c` era cea mai profitabil` solu]ie din tot ce avea acum la

\ndemân`.

***

– Annabelle, \]i mul]umesc c` ai venit atât de repede, spuse

Roman, ridicându-se [i \ntinzându-i mâna, cu c`ldur`.

Ori de câte ori se \ntâlneau, de altfel, era o bucurie

nem`surat` pentru amândoi. De-a lungul timpului, \[i spuseser`

multe lucruri pe care doar prietenilor adev`ra]i le po]i spune.

– Nicio problem`. Roman. Cum se simte Brittany [i micu]ul

Yuri?

– Ah, sunt amândoi foarte bine, r`spunse Roman, surâzând

cu \ncântare [i a[ezându-se din nou pe scaun, cu mâinile

rezemate de speteaz`.

118 ROBERTA MICHELS

– Sunt foarte fericit` pentru tine, Roman, replic` Annabelle,

gândindu-se c`, \ntr-adev`r, oricine \n locul lui ar fi fost la fel de

fericit \ntr-o astfel de situa]ie. S` fii c`s`torit cu persoana pe care

o iube[ti [i s` ai un copil cu ea… Nu poate exista ceva mai

frumos pe lumea asta, \[i spuse Annabelle.

– {tiu asta, r`spunse Roman. Acum hai s` vorbim despre tine.

Nu ar`]i prea bine \n ultima vreme [i m` tem pentru s`n`tatea ta.

– Ah, despre mine n-avem ce s` vorbim, nu e nimic nou \n

via]a mea [i m` simt foarte bine.

– Ba da… De o lun` de când ai terminat cazul lui Bryan

Ludlow, ai muncit mai mult decât tot restul echipei. Te vei

\mboln`vi… Nu vreau s` mai faci asta. E incon[tien]` curat`,

crede-m`.

– Dar \mi place foarte mult s` fiu ocupat`. S-a plâns cineva de

presta]iile mele?

– Annabelle, cum \]i trece a[a ceva prin cap? E[ti cea mai

apreciat`, dintre to]i angaja]ii… Ai rezolvat cazul lui Bryan

\ntr-un timp record [i ai evitat interven]ia poli]iei [i scandalul

public. Felicit`ri.

– Mul]umesc, Roman, dar [tii foarte bine c` cei care merit`

\ntr-adev`r felicit`ri sunt Trina [i Rand. Meritul meu n-a fost cu

nimic deosebit.

Roman se l`s` pe spate \n scaunul lui [i \ngust` ochii,

privind-o cu aten]ie:

– {tiu exact care a fost rolul lor \n toat` aceast` afacere,

Annabelle. Tu ai contactat-o pe Trina [i ai pus bazele cercet`rilor

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 119

de la care s-a mers apoi, din aproape, \n aproape, foarte u[or. Tu

ai f`cut \nregistrarea cu vocea lui Bryan… Am fost foarte norocos

c` ai venit s` lucrezi pentru mine. E[ti o profesionist` des`vâr[it`

[i un om de o calitate rar`.

– Mul]umesc, spuse Annabelle, cu toat` sinceritatea.

– N-ai pentru ce. Trebuie s` [tii c` Rand mi-a transmis, de

asemenea, toate mul]umirile lui. S-a achitat mai mult decât

excelent de \ndatoririle pentru agen]ie [i trebuie s`-]i spun c`-l

apreciez foarte mult [i pe el.

– E momentul s`-]i spun, Roman, c` \n ciuda tuturor celor ce

se spun despre noi, eu nu m-am culcat cu el. A stat \n casa mea,

e adev`rat, dar a f`cut parte din strategia noastr` de lucru.

– Nu m-am gândit niciodat` la asta, replic` Roman.

– Chiar dac` ]i-au spus to]i c` Rand a locuit la mine?

– Da, chiar a[a. Te cunosc mai bine decât crezi tu. E[ti exact

ca so]ia mea. N-a vrut s` fac` dragoste cu mine pân` dup`

c`s`torie. {i, de altfel, nici eu nu i-am cerut…

– M` tem c` eu nu m` gândesc la c`s`torie.

– Dar se vede cât de colo c`-l iube[ti pe Rand.

Annabelle nu putuse niciodat` s`-l mint` pre Roman, astfel

\ncât se v`zu nevoit` s` recunoasc`:

– Da, din nefericire, \l iubesc.

– {i el nu te iube[te?

– Nu.

– De unde [tii?

– Pentru c` nu mi-a pomenit niciodat` de c`s`torie, \n toat`

120 ROBERTA MICHELS

perioada \n care a stat aici. |n plus, \n noaptea \n care am

terminat cazul lui Bryan, dup` ce ne-am \ntors acas`, [i-a

\mpachetat imediat toate lucrurile pe care le avea la mine [i, dup`

ce mi-a mul]umit c` l-am ajutat, a plecat. Nu l-am mai v`zut

niciodat` de atunci [i nici n-am mai auzit nimic de el.

– Ah, \mi pare r`u… cred c` suferi foarte mult. Sper c` ceea

ce \]i voi ar`ta acum, nu-]i va face [i mai mult r`u… Când mi-a

pl`tit comisionul, Rand mi-a dat acest plic pentru tine.

Deschide-l, spuse el [i scoase din sertarul biroului un plic mare,

alb, pe care i-l \nmân` Annabellei, cu speran]a c` lucrurile se vor

aranja \n via]a ei.

– Nu, mai bine nu-l deschid…

– Cred c` e un bonus pentru tine, sau a[a ceva… Ceva \n

leg`tur` cu o excursie \n Mediterana, din câte mi-a spus.

Ah, [i-a amintit de inten]ia mea de a pleca \n vacan]`, se gândi

Annabelle.

– Nu… Nu pot s` accept…

– De ce nu? Omul vrea s`-]i fie recunosc`tor, accept`… I-ai

salvat compania… A fost un efort considerabil [i a considerat c`

cel mai bine ]i-ar prinde acum o vacan]`, [i eu sunt de acord cu

el.

– Nu, nu pot s` accept… Te rog s`-i dai toate astea \napoi…

– De ce n-o faci chiar tu?

– Nu pot nici asta.

– Ah, mi-a spus c` va fi greu s` te conving s` accep]i. {i mi-a

mai spus c` ]i-a oferit o slujb` de [ef al departamentului de

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 121

securitate, \n compania lui din Phoenix.

– }i-a spus asta?

– Nu e adev`rat? o \ntreb` Roman, scrutând-o cu privirea.

– Ba da, dar…

– Mi-a spus c` po]i s` r`mâi [i la mine, dac` vrei [i s` faci \n

acela[i timp [i slujba din firma lui.

– Nu m-am gândit c` vorbe[te serios, replic` Annabelle.

– Vrei aceast` slujb`?

– Nu!

– E un mare p`cat. E exact o slujb` pe m`sura ta. Orice

inginer informatician din ]ara asta s-ar da peste cap s` poat`

ob]ine o astfel de pozi]ie \n compania Dunbarton.

– Dar nu vreau s` plec din Salt Lake.

– Nici m`car câteva zile pe lun`?

– Nu, sunt mul]umit` de slujba pe care o am aici.

– Nici pentru un salariu de [ase ori mai mare?

– N-a[ [ti ce s` fac cu atât de mul]i bani.

– Da, s-a temut c` vei refuza, de aceea ]i-a propus s` lucrezi

de acas`, pentru compania lui.

– Dar nu-mi palce s` lucrez de acas`. Am stat acas` tot timpul,

\n perioada \n care n-am avut nimic de lucru… |mi place s` m`

deplasez, pentru munca mea.

Dup` o pauz`, \n care nici unul nici cel`lalt nu mai spuse

nimic, Annabelle continu`:

– Am rupt logodna cu el pentru c` nu era de acord cu munca

mea. Nu cred c` s-a schimbat atât de mult de atunci \ncoace, \ncât

122 ROBERTA MICHELS

s` aprecieze \ntr-adev`r, ceea ce fac. E mai bine s` nu-l mai v`d

niciodat`, crede-m`. Când suntem \mpreun`…

Annabelle nu-[i mai sfâr[i fraza, pentru c` v`zu compasiunea

din ochii [efului ei.

– E dragoste, ceea ce e \n sufletul t`u, Annabelle… Exact

aceste sentimente le-am avut [i eu pentru Brittany… Când mi-am

dat seama c` toate fr`mânt`rile mele nu sunt decât sentimente de

iubire, m-am hot`rât s` ac]ionez.

– P`i… tu ai fost norocos, pentru c` [i ea era \ndr`gostit` de

tine… |n cazul meu, e cu totul alt` situa]ie.

– Atunci… nu vrei s` mergi la Phoenix [i s`-l aju]i s` instaleze

un nou sistem de securitate pentru compania sa?

– Nu… Am totul pe ni[te CD-uri. Le \mpachetez [i ]i le dau s`

i le trimi]i tu. E inteligent. Va [ti s` fac` totul de unul singur.

– Bine. Nu mai vorbim atunci despre Rand. |]i voi da un nou

caz.

Ah, bine c` nu mai vroia s` vorbeasc` despre Rand, se gândi

Annabelle. Era cel mai dureros subiect din lume, pentru ea.

– Firma Gladston a cump`rat un nou sediu, undeva \n afara

ora[ului, [i vrea un sistem de securitate foarte eficient.

– {i de ce m-ai ales pe mine, pentru asta?

– Pentru c` Gerard mi-a spus c` locuin]a ta are cel mai serios

sistem de securitate din toat` regiunea, zâmbi el.

– Chiar ]i-a spus asta?

– Annabelle, [tii bine c` \n localitatea asta nu po]i avea niciun

secret. I-am spus lui Brittany c` vei trece ast`zi pe la noi.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 123

– Ah, abia a[tept s`-l v`d pe micu]ul Yuri. Am [i un cadou

pentru el.

– M` bucur, o s`-i fac` pl`cere, r`spunse Roman zâmbind.

Uite aici un plic cu adresa [i cheile pentru noul t`u contract. Mult

succes.

Annabelle zâmbi [i se \ndrept` spre u[`. Cum puse \ns` mâna

pe clan]`, Roman o strig` din nou:

– Annabelle, e[ti sigur` c` nu vrei plicul `sta? o \ntreb` el,

ar`tându-i plicul l`sat de Rand.

– Nu…

– Cum vrei tu.

Annabelle nu-l v`zuse pe Rand de o lun`… Dac` va mai trece

ceva timp f`r` s`-l vad`, va reu[i s` [i-l scoat` din minte.

– E-n regul`.

Dup` o or`, \mbr`cat` \n uniforma ei de denim, Annabelle era

\n drum spre locuin]a pe care primise sarcina s-o asigure.

Dac` ar fi fost s`-[i aleag` un loc unde s`-[i construiasc` o

cas`, cu siguran]` ar fi ales acea zon`. Priveli[tea era de-a dreptul

spectaculoas`, cu lacul \n vest [i mun]ii \n sud.

S` locuiasc` aici cu Rand era tot ceea ce-[i putea dori de la

via]`.

|]i construie[ti din nou castele de nisip, Annabelle, \[i spuse

ea, \ncercând s` opreasc` lacrimile care-i ap`rur` \n ochi.

Ajuns` pe strada indicat` \n adres`, c`ut` num`rul casei la

care trebuia s` opreasc`.

|n momentul \n care-l z`ri, Annabelle r`mase \nm`rmurit` \n

124 ROBERTA MICHELS

fa]a a ceea ce v`zu… O vil` \n stil francez, \nconjurat` din toate

p`r]ile de copaci ornamentali. Totul p`rea transmutat acolo din

Provence.

O mic` bijuterie de arhitectur`, se gândi Annabelle,

ner`bd`toare s` vad` cum era interiorul.

Cobor\ a[adar din ma[in` [i lu` din portbagaj valijoara cu

toate lucrurile de care avea nevoie, pentru a \ndeplini cerin]ele

proprietarilor \n ceea ce privea securitatea c`minului lor.

Imediat ce intr` \n`untru, \ns`, Annabelle pur [i simplu uit`

de ce venise [i r`mase cu trusa \n mâini, colindând plin` de

curiozitate prin cas`. Cele patru dormitoare, mobilate

deocamdat` doar par]ial, erau decorate \n alb, crem [i galben-pal,

exact a[a cum \i pl`cea ei. Grinzile din lemn \nchis la culoare,

a[ezate din loc \n loc pe pere]i [i pe tavan, confereau camerelor

un aer tipic mediteranean.

Din buc`t`ria absolut adorabil`, cu un cuptor fran]uzesc

acoperit cu ]igl`, se \ntindea o teras` spa]ioas`, care d`dea \ntr-o

gr`din` plin` de flori.

Annabelle privi cu admira]ie \mprejurimile casei, care o

\ncântar` de-a dreptul.

O nou` s`geat` \i str`punse apoi inima, gândindu-se cât era

de p`cat c` nu putea tr`i [i ea cu b`rbatul pe care-l iubea, \ntr-un

asemenea paradis. Cât de minunat ar fi fost dac` ar fi fost

c`s`tori]i [i copiii lor s-ar fi zbenguit \ntr-un loc atât de

fermec`tor. Nu v`zuse niciodat` o combina]ie mai reu[it` \ntre

peisaj, stilul arhitectural al casei [i culorile dominante din

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 125

interior. Era un loc f`cut anume pentru o pereche de

\ndr`gosti]i. Un b`rbat [i o femeie care caut` s`-[i fac` via]a

\mpreun` cât mai atractiv` cu putin]`.

Dându-[i seama cât de departe ajunsese cu gândurile,

Annabelle \[i scutur` cu putere capul [i se \ntoarse \n cas`,

pentru a nota planul pe care trebuia s`-l urmeze pentru

instalarea camerelor de luat vederi [i a alarmelor.

Peste o jum`tate de or`, era iar`[i \n ma[in`, \n drum spre

casa lui Roman.

De[i la \nceput crezuse c` toat` munca la noul ei angajament

\i va lua trei zile, pân` la urm` termin` totul \n doar dou` zile,

pentru c` se \ndr`gostise atât de mult de cocheta vil`, \ncât nu-i

venise s` se stea mult timp departe de ea.

Nevrând \ns` s` fie mai pu]in pl`tit` decât se stabilise ini]ial,

Annabelle raport` terminarea proiectului abia la sfâr[itul celei de

a treia zile.

De fapt, nici nu fusese prea greu s` sfâr[easc` lucrul \n dou`

zile, dar ]inuse s` mai vin` \nc` o zi acolo, pentru a-[i bea cafeaua

[i ceaiul \n acea atmosfer` de vis.

La \nceputul serii \ns`, când tocmai se preg`tea cu p`rere de

r`u s` p`r`seasc` acel loc de care se ata[ase deja foarte mult, auzi

dintr-o dat` sunând alarma de la intrare. Cineva se apropiase de

cas`.

Annabelle se uit` repede, pe monitorul din hol [i v`zu un

b`rbat \nalt \n fa]a u[ii principale. Nu-i putu z`ri fa]a, pentru c`

b`rbatul \[i \ntorsese capul spre strad`.

126 ROBERTA MICHELS

Gândindu-se c` poate cei de la Gladstone trimiseser` pe

cineva s` inspecteze modul cum se achitase de treaba pe care o

avusese de f`cut pentru ei, Annabelle opri alarma [i deschise u[a.

B`rbatul era \nc` \ntors cu spatele spre ea, dar cu toate

acestea, figura \i p`ru dintr-o dat` foarte familiar`. Sem`na foarte

mult cu… Dar nu putea fi el…

Apoi, str`inul \ntoarse capul:

– Rand!….exclam` ea.

– Annabelle…

Nu mai spuser` nimic, dar ochii lor \ncepur` s` sclipeasc` din

ce \n ce mai tare [i Annabelle reu[i s` \ngaime:

– Ce… ce faci aici?

– Am venit cu afaceri \n Salt Lake, [i când te-am c`utat, Roman

mi-a dat adresa asta.

– Am crezut c` e[ti inspectorul firmei…

– Cine? Asta e ultima ta cucerire?

– Cum? \ntreb` ea, enervat`.

– Dup` ce Roman mi-a spus c` ai refuzat postul pe care ]i l-am

oferit \n compania mea [i c` ai respins chiar bonusul pe care ]i

l-am dat, mi-am spus c` ai o rela]ie foarte serioas` cu un b`rbat,

de vreme ce nu vrei s` pleci din Salt Lake nici m`car câteva zile.

Cine e? Gerard? Parc` `sta era numele celui care te-a sunat…

Gerard? Cum naiba [i-a amintit de el?

– Nu fi absurd, replic` Annabelle.

– Am fost acuzat de multe lucruri, dar c` sunt absurd nu mi-a

spus nimeni, niciodat`.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 127

– Iart`-m`, n-am vrut s` te jignesc, dar Gerard e colegul meu

[i nimic mai mult.

– Bine. Nu m` \ntrebi ce mai fac?

– Nu, pentru c` e clar c` faci bine. Ce face Caroline?

Rand o ]intui cu privirea.

– Ultima dat` când am auzit de ea, era \n excursie prin

Europa. N-ai de gând s` m` invi]i \n`untru?

– Nu pot, trebuie s` soseasc` inspectorul firmei pentru care

lucrez. Ah, uite c` a [i sosit, ad`ug` Annabelle, uitându-se spre

strad`, pentru c` exact \n acel moment lâng` poarta casei opri o

ma[in`, din care cobor\ un b`rbat \ntre dou` vârste.

|n timp ce veni spre ei, inspectorul se uit` lung, când la unul

când la cel`lalt.

– Bun`, spuse el, apropiindu-se. Eu sunt Bruce Varney. Am

fost trimis s` v`d dac` v-a]i terminat treaba. Proprietarii se \ntorc

\n seara asta.

– Bun`, domnule Varney, r`spunse Rand, \nainte ca

Annabelle s` fi apucat s` spun` ceva.

Cei doi b`rba]i \[i d`dur` mâna [i Rand continu`:

– Eu sunt so]ul Annabellei.

– M` bucur s` v` \ntâlnesc. Sunte]i [i dumneavoastr` angajat

al agen]iei Lufka?

– Da. Lucr`m \mpreun` \n cele mai multe situa]ii, nu-i a[a,

iubito?

– Da, r`spunse ea, dup` o u[oar` ezitare. Intra]i, domnule

Varney. Totul e gata. Pute]i verifica. Dac` sunte]i mul]umit, dup`

128 ROBERTA MICHELS

aceea voi semna contractul.– Dac` tu trebuie s` mai r`mâi aici, eu plec acum [i te voi

a[tepta acas`, iubito. Dac` nu vei fi prea obosit`, vom ie[i s`cin`m \ntr-un restaurant dr`gu].

|n circumstan]ele create, Annabelle nu mai avu de ales [i f`cujocul lui Rand.

– Bine, iubitule.– V` promit c` n-o voi re]ine mult, spuse domnul Varney,

\ntorcându-se spre Rand.Acesta o s`rut` pe Annabelle pe gât, f`când-o s` ro[easc`.Dup` ce inspect` la repezeal` toat` casa, inspectorul declar`

c` era o treab` foarte bine f`cut`, iar Annabelle semn` contractul,mul]umit`.

Dup` ce \[i lu` r`mas-bun de la domnul Varney, Annabelle seurc` \n ma[in` [i demar`.

Fusese necesar s` treac` mai \ntâi pe la agen]ie, pentru a duceechipamentul, astfel c`, \n timp ce inima \i b`tea nebune[te deemo]ia re\ntâlnirii cu Rand, Annabelle conduse nebune[te,pentru a reu[i s` ajung` cât mai repede acas`.

De ce i-a spus c` a venit pentru afaceri \n Salt Lake? Ce vroia,de fapt?

Cum putuse s`-i fac` asta? Cum putuse s` se comporte atât decald cu ea când nu d`duse pân` atunci niciun semn de via]`? Nu[tia c` el era totul pentru ea? De ce trebuia s` se joace astfel?

Nu putea s` fie acum cu el… Nu putea s` stea cu el doarcâteva zile, pentru ca apoi s` suporte din nou durerea desp`r]irii.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 129

Capitolul 9

Rand \[i parcase ma[ina lâng` gard, dar umbrele din jurulcasei o ascunseser` atât de bine, \ncât Annabelle nu-[i d`duseama c` el venise deja.

Pentru a [ti când sose[te tân`ra, Rand nu dezactivase alarma.Odat` ajuns la casa fostei sale logodnice, Rand \[i d`du jos

haina de la costum [i-[i ridic` mânecile c`m`[ii, pentru a preparacina \n stil italian ale c`rei ingrediente le preg`tise \nc` dediminea]`. Aranjase masa din sufragerie \n mod festiv, culumân`ri colorate, flori, [i câteva sticle de vin, dup` care se duse\n buc`t`rie [i prepar` salata verde.

|n timp ce ad`ug` sosul peste pastele f`inoase, auzi alarma dela intrare.

Dintr-o dat`, se sim]i foarte emo]ionat. Auzi cheile \n u[`, dar\[i continu` treburile, ad`ugând uleiul [i o]etul aromat la salat`.

Peste câteva momente soneri alarmei se opri [i Annabelle

intr` \n buc`t`rie, furioas`.

Oservase \n hol haina lui Rand.

– Cine ]i-a permis s` intri \n casa mea f`r` s` fi fost invitat?

Ducând cu grij` salata \n sufragerie, Rand \i r`spunse peste

um`r:

– Nu cred c` am nevoie de invita]ie, pentru a intra \n casa ta.

Pentru c` ai refuzat atât oferta mea de vacan]` cât [i serviciul pe

care ]i l-am propus \n compania mea, m-am gândit c` unicul mod

\n care \]i pot mul]umi pentru serviciile tale e s`-]i preg`tesc cina.

{tiu cât de obosit` e[ti când ajungi acas` [i m-am gândit c` asta o

s`-]i fac` pl`cere. Am avut noroc c` am uitat s`-]i \napoiez cheile

când am plecat la Phoenix.

Rand trase adânc aer \n piept… N-o c`utase o lun`, a[a c`

putea s` \n]eleag` cât o sup`rase asta, dar dorise s-o fac` s`-i fie

dor de el. |ns` numai Dumnezeu [tia cât de mult suferise el \nsu[i

c` nu mai [tiuse nimic de ea.

– Trebuie… s` fac un du[ mai \ntâi, spuse Annabelle, mai

calm` acum.

– F`-l lini[tit`, r`spunse el, bucuros c` vede un pic de lumin`

\n ochii ei. Tot timpul petrecut f`r` ea fusese un adev`rat calvar.

|n a[teptarea Annabellei, Rand se a[ez` pe un scaun,

\ncercând s` citeasc` un ziar, dar, cum nu se putu concentra, \l

puse la loc.

Dup` câteva minute, tân`ra intr` \n sufragerie, cu o min`

proasp`t` [i bine dispus`.

|n locul tricoului [i al pantalonilor, purta acum o bluz` alb`

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 131

de m`tase, care-i punea foarte bine \n eviden]` pieptul voluptuos

[i o fust` neagr` foarte strâns` pe corp.

Sandalele italiene[ti, din piele, cu tocul foarte \nalt, o f`ceau

s` par` mai \nalt`. Era atât de frumoas`, \ncât Rand f`cu un efort

uria[ s` n-o strâng` \n bra]e.

– Ar`]i minunat, \i spuse el, privind-o cu admira]ie din cap

pân`-n picioare.

– Mul]umesc, spuse ea. Voi merge la un spectacol de balet

disear`, cu Janet, a[a c` m-am gândit c` ar fi mai bine s` fiu gata.

E[ti o mare mincinoas`, Annabelle, \[i spuse el, care [tia c`

Janet renun]ase la acest proiect, pentru ca Annabelle s`-]i

petreac` seara \n compania lui.

– Mergi de multe ori la astfel de spectacole?

– Ori de câte ori am timp, replic` ea.

– Atunci, cum cred c` n-ai prea mult timp la dispozi]ie, s`

\ncepem s` mânc`m, r`spunse Rand, surâzând abia vizibil,

pentru c`-i observ` imediat emo]ia pe care o sim]ea \n preajma

lui.

Atrac]ia nu se poate masca atât de u[or, \[i spuse el [i nu-i fu

deloc greu s` observe c` \l dorea la fel de mult cum o dorea el.

Rand o ajut` s` se a[eze la mas`, de[i tot ce [i-ar fi dorit \n acel

moment era s-o strâng` \n bra]e [i s`-i mângâie fiecare p`rticic`

de corp.

– Ce mai face Bryan? A reparat stric`ciunile? \ntreb`

Annabelle, imediat ce \ncepur` s` m`nânce.

– Da, [i acum are o slujb` permanent` \n compania mea.

132 ROBERTA MICHELS

E foarte dr`gu] din partea ta c` ai procedat astfel. Cred c` e

foarte bucuros, r`spunse Annabelle, sorbind \ncet din paharul cu

vin.

– Paul \l ajut` [i el, uneori.

– M` bucur c` Barret n-a fost implicat \n aceast` poveste.

– Da, Paul a avut ochi buni [i doar a observat parola \n timp

ce fratele lui lucra de acas`… Cred \ns` c` nu-i mai arde de acum

\ncolo s` fac` astfel de investiga]ii.

– S` sper`m c` nu.

Urm` o pauz`, \n care tensiunea dintre ei crescu atât de mult,

\ncât Rand se \ntreb` ce va urma.

– Spune-mi, te rog, continu` Annabelle, l-ai v`zut cumva pe

Roman, de când te-ai \ntors \n ora[?

– Da. A vrut s`-mi dea discurile pe care i le-ai l`sat tu, dar i-am

spus s` ]i le \napoieze.

– De ce? Ai g`sit un sistem de securitate mai bun?

– Nu, dar de vreme ce tu l-ai creat, cred c` doar tu \l po]i

instala a[a cum trebuie. Cum Roman mi-a spus c` nu e[ti

interesat` s` preiei slujba pe care ]i-am oferit-o la Phoenix, nu am

putut s` accept cadoul t`u.

– Dar…

– Am \n]eles gre[it, Annabelle? Sau te-ai r`zgândit?

Annabelle \[i cobor\ privirile \n farfuria din fa]a ei.

– Nu. Via]a mea e aici, \n Salt Lake.

– Da, te \n]eleg… E un loc foarte frumos [i ai f`cut o carier`

minunat` aici, ce altceva ]i-ai mai putea dori? \ntreb` el [i a[tept`

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 133

cu ner`bdare r`spunsul.

Annabelle \mpinse farfuria \ntr-o parte [i se ridic`.

– Mul]umesc pentru cin`, Rand, a fost delicioas`.

– Cu pl`cere, Annabelle.

– |mi pare r`u c` nu mai pot s` r`mân, dar s-a f`cut târziu.

|ntr-un minut, trebuie s` ies pe u[`.

– Bine, eu voi sp`la vasele. Te superi dac` mai r`mân aici

pân` chem un taxi? M` simt pu]in obosit. Poate e schimbarea de

altitudine. Oricum, nu voi mai sta mult dup` plecarea ta.

– Dac` nu te sim]i bine, atunci du-te \n pat, \n dormitorul

tat`lui meu.

– Nu [tiu ce am, dar nu vreau s` profit de situa]ie.

– Hai, nu fi ridicol, dac` nu te sim]i bine, odihne[te-te. E[ti

\ntr-adev`r cam palid. M` tem \ns` c` n-am nicio pijama s`-]i dau.

– Nu, n-are importan]`… Doar s` m` \ntind pu]in.

– Bine, vino cu mine, spuse Annabelle [i Rand se bucur` c`

planul de a-i trezi compasiunea \i reu[ise. Spera, acum, s-o

determine s` nu mai plece.

O urm`, a[adar [i când ajunser` \n dormitorul de la etaj, Rand

\[i d`du jos pantalonii [i se vâr\ \n pat, doar \n boxeri.

Trase apoi pilota peste el [i \nchise ochii.

Annabelle, care \n acest timp se \ntorsese cu spatele, când

ajunse la u[`, \i spuse f`r` s`-[i \ntoarc` privirile.

– Dac` ai nevoie de ceva, sun`-m`.

Rand nu r`spunse, astfel c` Annabelle, \ngrijorat` c` i se

\ntâmplase ceva, se apropie repede de pat:

134 ROBERTA MICHELS

– Rand, [opti ea.

B`rbatul o ignor`.

Dac` Annabelle pleca, \i putea auzi foarte u[or ma[ina, pentru

c` dormitorul avea dou` ferestre mari, care d`deau spre strad`.

Ascult`, a[adar, câteva minute [i v`zând c` nu mai aude niciun

zgomot, deschise ochii. Se p`rea c`, \ntr-adev`r, a[a cum b`nuise,

Annabelle preferase s` r`mân` cu el acas`, v`zând c` nu se simte

bine.

Faptul c` o [tia sub acela[i acoperi[ \i umplea sufletul de o

pace adânc`, dup` care tânjise toat` luna \n care n-o v`zuse pe

fosta lui logodnic`.

Se \ntoarse cu fa]a \n jos [i \[i \nchipui c` Annabelle era cu el

\n pat.

|n curând, acest vis va deveni realitate, \[i spuse el [i curând

adormi.

Când se trezi, camera era invadat` de un soare cald [i

str`lucitor. Se ridic` repede \ntr-un cot [i cercet` ceasul de pe

noptier`. Era ora zece [i dou`zeci, diminea]a.

Când intrase \n pat, \[i spusese c` va dormi, cel mult o or`,

dup` care va cobor\ \n sufragerie, spre surpriza Annabellei, \i va

oferi ceva de b`ut, se vor a[eza pe canapea, dup` care o va cere

de nevast`.

Se vedea, \ns`, c` fusese atât de r`v`[it de toat` perioada \n

care st`tuse departe de ea, \ncât acum se relaxase [i dormise nici

mai mult nici mai pu]in dou`sprezece ore.

Se ridic` din pat [i \[i puse pantalonii.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 135

– Rand, se auzi imediat, din hol. }i-am f`cut un ceai rece cu

l`mâie. Tata \mi spunea c` e cel mai bun lucru de diminea]`. Vrei

s`-l bei acum?

– Da, ar fi grozav.

– Vino, atunci, \n buc`t`rie.

– Bine, tu vezi-]i de treburile tale, nu vreau s` te deranjez.

– Eu m-am trezit mai devreme [i mi-am b`ut deja ceaiul

Rand intr` \n buc`t`rie, gândindu-se c` rela]ia lui cu

Annabelle era un amestec foarte ciudat de dragoste [i r`zboi.

Privind-o \n halatul sub]ire de m`tase, era imposibil s` nu fie

con[tient de excep]ionalele ei atribute feminine. |i pl`cea totul,

la ea.

– Cum a fost baletul? \ntreb` el \n timp ce Annabelle \i \ntinse

cea[ca plin` cu ceai.

– Eu… ~```… A fost minunat, r`spunse ea, cu ochii \n

p`mânt.

|nc` nu e[ti con[tient` de ceea ce vrei, iubito, \[i spuse Rand,

dar te iert, pentru c` nu m-ai dat afar` azi-noapte.

– Pot s` arunc [i eu o privire peste caietul-program? \ntreb`

el.

– M` tem c` nu, pentru c` am ajuns cu \ntârziere [i n-am mai

g`sit niciunul. Cum \]i place ceaiul?

– E delicios. Ai pus [i ment`?

– Da, dar foarte pu]in. Dac` vrei, \]i mai dau o cea[c`.

– Ah, da, mi-ar face pl`cere. Mai ai f`cut?

– Bine\n]eles, spuse ea [i mai lu` ceai din frigider. Pari mai

136 ROBERTA MICHELS

bine acum, ad`ug` ea, \n timp ce-i turn` \n cea[c`.

– Da, m` simt mult mai bine. Iart`-m` c` te-am \ncurcat, a[a.

– Se vedea foarte clar c` ai nevoie de somn. Dac` vrei s` faci

un du[, po]i s` mergi, pentru c` am pus prosoape curate [i o

perie de din]i nou`.

– Mul]umesc, cred o s`-mi prind` foarte bine.

– |mi propusesem s` strâng eu masa asear` [i s` sp`l vasele,

dar v`d c` ai f`cut-o tu, deja.

– Dup` cina extraordinar` pe care ai g`tit-o tu, era cazul ca eu

s` fac m`car atât.

Annabelle f`cu o pauz`, privindu-l cu aten]ie, \n timp ce-[i vâr\

mâinile \n buzunarele largi ale halatului.

– Rand… Tu… chiar te sim]i bine? \ntreb` ea.

– Dac` nu m` sim]eam bine, \]i spuneam, dar azi sunt \n stare

s` \ntorc lumea pe dos, replic` el.

Acest r`spuns aduse \n sfâr[it pe fa]a Annabellei un zâmbet

deschis [i Rand continu` s` se gândeasc` la aceast` imagine a ei

[i când intr` sub du[.

Nu putu \ns` s` nu se simt` vinovat de toate minciunile pe

care i le spusese asear`, v`zând-o pe Annabelle atât de

preocupat` de s`n`tatea lui. {tia prea bine c` nu era genul de

femeie care s` permit` oric`rui b`rbat s`-i invadeze spa]iul. |i

d`duse chiar aparatul de ras care apar]inuse tat`lui ei. Dac` se

gândea bine, acesta era un lucru pe care-l a[teptase, pentru c`

dovedea sentimentele ei profunde pentru el.

|n timp ce prepar` micul dejun, \ns`, Annabelle \[i sim]i inima

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 137

strângându-se ca \n fa]a unei premoni]ii. Se temu, astfel, c` \n

diminea]a aceasta, Rand va pleca [i nu se va mai \ntoarce

niciodat`.

Faptul c` ieri-sear` \[i f`cuse atât de multe probleme pentru

el, dovedea cu prisosin]` cât de mult \l iubea. O parte a sufletului

ei tânjea s`-l vad` din nou bolnav \n diminea]a aceasta, pentru c`

nu vroia s`-l vad` plecând. Poate ar fi trebuit s` fi insistat s`

r`mân` \n pat toat` ziua.

Imagina]ia ei mersese [i mai departe [i Annabelle [i-l \nchipui

stând \ntins \n pat, al`turi de ea, spunându-i cât de mult o iube[te

[i c` nu concepe via]a departe de ea.

Vreau s` fiu so]ia lui, se pomeni spunându-[i.

|[i scutur` apoi capul cu putere, ca pentru a alunga aceste

gânduri nebune[ti, [i urc` \n dormitorul ei, ca s` se \mbrace.

Cuvintele tat`lui ei \i r`sunar` \n minte din nou [i din nou:

,, Când vei \ntâlni persoana potrivit`, vei [ti imediat, pentru c`

totul \ntre voi va fi perfect [i totul ]i se va p`rea cât se poate de

natural."

Da… {tiu… c` e el, [opti ea… Totul e atât de perfect [i atât

de normal.

Dar dac` numai eu simt asta, se gândi ea, \n timp ce \mbr`c`

o pereche de pantaloni de culoarea cafelei cu lapte, la care asort`

o bluz` de culoarea oului.

Dup` asta, arunc` o privire cercet`toare \n oglind`.

Da, p`rea foarte feminin` [i, \n acela[i timp, de[teapt` [i

st`pân` pe ea.

138 ROBERTA MICHELS

Dac` aceasta era ultima zi \n care-l mai vedea, vroia s`-i lase o

amintire pl`cut`.

|[i puse o pereche de sandale maro cu toc \nalt [i se mai uit`

\nc` o dat` la ]inuta abordat`.

|n minte \i veni imediat figura str`lucitoare a Carolinei. Ea nu

va ar`ta niciodat` ca femeile cu care fusese Rand pân` atunci.

E[ti cam nebun`, Annabelle, o cert` ea imediat pe fata din

oglind`. Cele câteva s`rut`ri pe care ]i le-a dat, nu \nseamn` c` te

iube[te. |n plus, [tii foarte bine c` vrea o so]ie care s` stea acas`.

Nu cred c` s-a schimbat atât de mult \n acest ultim an, \ncât s` nu

mai doreasc` asta.

Cobor\, apoi, \n buc`t`rie, unde Rand era a[ezat deja la mas`

[i o a[tepta.

Durerea din sufletul Annabellei se \nte]i [i mai mult, când \[i

aduse aminte, din nou, c` erau ultimele lor clipe \mpreun`.

– Mai vrei un ou? \l \ntreb` ea, v`zându-l cu cât` poft`

m`nânc`. Spre deosebire de ea, care abia dac` mâncase dou`

dumicaturi din pâinea pr`jit`, Rand golise farfuria.

– Da, te rog… M` simt ca nou \n diminea]a asta, surâse el,

bine dispus. {i asta doar datorit` ]ie, Annabelle. Acum, \ns`, voi

chema un taxi [i vei sc`pa de mine, \n sfâr[it.

– Dar… nu-i nevoie, spuse Annabelle cu inima b`tându-i

nebune[te. Te voi duce eu la hotel. Trebuie s` ajung oricum

urgent la birou. Roman vrea s`-mi dea un alt caz. Mergem?

Imediat ce ie[ir` pe u[`, Rand \i \nmân` Annabellei cheia care

fusese la el, pân` atunci.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 139

– N-ai de ce s` te mai \ngrijorezi c` voi intra neanun]at acum,

spuse el, dup` ce Annabelle lu` cheia din mâna lui.

– Dar nici n-am fost \ngrijorat`, din cauza asta, replic` ea.

– Dac` m`car jum`tate din lumea asta s-ar \ncrede a[a \n

ceilal]i, omenirea ar ar`ta cu totul altfel, surâse el.

Annabelle \ncetini pasul f`r` s` vrea, surprins` de ceea ce-i

spuse el. Fusese probabil una dintre cele mai paranoice persoane

din lume, dar el o schimbase. Cu gestul ei de azi-noapte \i

spusese practic pe [leau, c` vroia s` fie a lui.

Nu vezi c` nu e interesat de tine, Annabelle? \[i spuse ea,

furioas` pe ea \ns`[i.

Dup` ce se urcar` \n ma[in` [i Annabelle demar` nervoas`,

Rand \ncepu s` râd` \ncet.

– Ce e atât de amuzant? \ntreb` ea, surprins`, \n timp ce se

angaj` pe [oseaua principal`.

– Conduci ma[ina asta cu o asemenea siguran]`, c` mi-am

spus c` ai fi un foarte bun pilot de formula unu.

– Dac` ]i-e atât de team` cu mine, poate ar fi fost \ntr-adev`r

mult mai bine dac` luai un taxi.

– Dar \]i f`cusem un compliment, Annabelle….

Tân`ra nu r`spunse, dar strânse cu [i mai mult` putere

volanul.

Dup` un timp, \ns`, murmur`:

– Credeam c` la ora asta traficul nu mai e atât de insuportabil.

Voi scurta, pu]in drumul, luând-o pe o strad` mai l`turalnic`.

– Dar nu m` gr`besc deloc, Annabelle.

140 ROBERTA MICHELS

Dumnezeule, \[i spuse Annabelle, m` simt ca [i cum mi s-ar fi

sfâr[it zilele, se gândi ea [i deschise radioul. Avea nevoie s`

asculte ceva, orice, numai s` nu se mai concentreze asupra

desp`r]irii de Rand. Când va fi singur`, \[i va putea permite s`

intre \n agonie.

– Dup` col] po]i s` opre[ti, spuse el când ajunser` la un rând

de blocuri.

– Dar mai e pân` la hotelul t`u.

– De data asta nu mai locuiesc la Temple View.

Annabelle trase adânc aer \n piept:

– Ah, nu [tiam… Dar unde stai, acum?

– {tii deja c` nu-mi plac camerele de hotel, a[a c` am f`cut alt

aranjament.

Are o iubit`, aici, \n Salt Lake? se \ntreb` Annabelle.

Gelozia pusese imediat st`pânire pe sufletul ei.

– {i ea unde locuie[te?

– Ea?

– Persoana cu care locuie[ti.

– Dar nu stau cu nicio alt` persoan`. |ntoarce, te rog, pe State

Street, apoi ]ine-o drept.

Când ajunser` la semafor, Annabelle \[i pierdu practic

respira]ia de surpriz`:

– Vrei s` spui c` stai \n aceea[i zon` \n care am lucrat eu ieri?

– Da… Sper c` nu te deranjeaz`, coment` el. Dac` te gânde[ti

c` vei \ntârzia la serviciu din cauza faptului c` a trebuit s` vii pân`

aici, m` po]i l`sa pu]in mai \ncolo. Voi merge pe jos.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 141

– Cum s` fac a[a ceva?Chiar \[i \nchipuia c` era atât de lipsit` de considera]ie fa]` de

el? Chiar [i acum, dup` ce \[i deschisese casa [i inima \n fa]a lui?– Stai cu chirie? continu` Annabelle.– Nu, mi-am cump`rat o cas`.Ce? \[i spuse Annabelle.– De ce a trebuit s` faci asta, când stai atât de pu]in \n Salt

Lake?– Pentru c` m-am hot`rât s`-mi petrec cea mai mare parte a

anului aici.

142 ROBERTA MICHELS

Capitolul 10

– Dar cum vei putea s`-]i conduci compania de aici?– Mi-am mutat sediul principal \n Salt Lake.Cerule, asta \nsemna c`-l va vedea foarte des, de acum

\ncolo…. Se sim]ea de parc` ar fi fost crucificat`…– Se pare c` nu prea te bucuri de prezen]a mea aici, nu-i a[a?– Iart`-m`, dar e o mare surpriz`. Nu \n]eleg de ce te-ai mutat

aici, când via]a ta e \n Phoenix…– Cândva, nu mi-a[ fi putut \nchipui c` m-a[ obi[nui s` tr`iesc

\n alt` parte, dar via]a \]i schimb` uneori perspectivele. Lunatrecut`, când am fost aici, am realizat c` \mi place foarte mult laSalt Lake [i c` pot avea aici o nou` carier` extrem de interesant`.

– O nou` carier`? \ntreb` Annabelle, uimit`.– E cariera pe care o iube[ti [i tu.Annabelle sim]i un fior de emo]ie pe [ira spin`rii.– Vrei s` spui c` vei fi [i tu detectiv? \ntreb` Annabelle,

aproape uitând s` opreasc` la stop, de mirare.

– Exact. Dup` ce am colaborat cu tine la cazul lui Bryan,

mi-am dat seama de ce consideri tu c` aceast` meserie e atât de

fascinant`. Nu cred c` m-am mai distrat a[a niciodat` \n via]a

mea.

Annabelle sim]ise acela[i lucru lucrând cu el, [i acum nu-i

venea s`-[i cread` urechilor.

– Ai avut dreptate s` rupi logodna noastr`. Am fost un prost

s`-]i cer s` renun]i la o asemenea carier`, pentru care, \n plus, ai

studiat atât de mult, iubito.

Cerule! exclam` \n sinea ei Annabelle.

– Lucrând cu tine, m-am sim]it atât de bine, \ncât mi-a p`rut

r`u c` ai rezolvat atât de repede cazul. A[ fi vrut s` mai am \nc`

alte [i alte experien]e. L-am rugat pe Roman s`-mi dea un caz de

prob`.

Ma[inile din spatele Jeepului Annabellei \ncepur` s`

claxoneze, pentru c` se f`cuse verde de mult, dar ea r`m`sese

locului, stupefiat`.

– {i ce-a spus Roman? \ntreb` ea \n sfâr[it, cu vocea

tremurând.

– I-am spus c` vreau, pentru \nceput, s` te ajut pe tine [i a fost

de acord, cu condi]ia s` aprobi [i tu. Mi-a mai spus c` dac` tu nu

e[ti interesat`, atunci nu-mi va putea spune bun venit la bord,

\mpotriva voin]ei tale. Annabelle ap`s` pe accelerator.

– {i-acum, \ncotro o iau?

– Prima la dreapta, casa din cap`tul str`zii.

144 ROBERTA MICHELS

Casa din cap`tul str`zii? se gândi ea. Curios, era strada pe

care lucrase.

– Acum e simplu, spuse el [i Annabellei i se p`ru \ntr-adev`r

c` totul era foarte normal. Tot ce-]i cer, e s` te gânde[ti la ce

]i-am spus. Cred c` \]i dai seama c`, pentru a lua aceast` decizie,

am reflectat foarte mult [i mi-am schimbat toate priorit`]ile.

– Dar po]i s` r`mâi la Phoenix [i s` \ncepi o carier` de detectiv

acolo, nu e nevoie s` te mu]i \n Salt Lake pentru asta, spuse

Annabelle.

– Da, dar mai am un interes aici, pentru care, de fapt, am f`cut

totul. Ah, o femeie, se gândi Annabelle imediat.

Ideea aceasta \i provoc` o asemenea durere, \ncât sim]i

imediat cum lacrimile \i invadeaz` obrajii.

– |ntoarce acum pe str`du]a din stânga.

Annabelle nu avu nevoie de mai mult de o secund` pentru

a-[i da seama c` erau \n fa]a micu]ei bijuterii fran]uze[ti. Doar c`

ast`zi, drumul pân` la intrarea \n cas` era str`juit de ni[te piloni,

\nconjura]i de fire cu trandafiri albi. Ar`ta ca [i cum acolo ar fi

avut loc o nunt`.

Annabelle scoase un hohot de plâns \nfundat.

– Ce zici de casa mea? o \ntreb` Rand, surâzând mul]umit.

Tân`ra \[i ascunse capul \n mâini:

Ce spun de cea mai adorabil` cas` pe care am v`zut-o \n via]a

mea? M-am visat aici, \mpreun` cu tine, \[i spuse ea, apoi,

ridicându-[i capul, r`spunse printre suspine:

– E foarte dr`gu]`. Cine se c`s`tore[te aici? continu`

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 145

Annabelle.

– Eu.

Annabelle sim]i c` vroia s` moar`, \n acel moment.

– F… felicit`ri, r`spunse ea, cu respira]ia \ntret`iat`.

– Mul]umesc. Vrei s` intri pu]in? Viitoarea mea so]ie vrea s`-]i

mul]umeasc` pentru sistemul de securitate pe care l-ai pus aici. E

genul de persoan` care dore[te s` se simt` \n siguran]` \n casa ei.

– Sunt sigur` c` viitoarea ta so]ie nu se poate gândi la nimic,

acum, decât la nunta ei. Poate alt` dat` voi intra, bâigui

Annabelle, aproape rupând \n dou` volanul ma[inii. Acum

trebuie s` plec… Voi \ntârzia chiar prea mult, la \ntâlnirea cu

Roman.

– Din \ntâmplare, Roman e aici, \mpreun` cu familia sa,

pentru a participa la nunta mea. Hai s` intr`m, te rog…. Vei

putea vorbi cu el despre cazul la care se gânde[te s` lucr`m

\mpreun`, dup` ce m` voi \ntoarce din luna de miere. Dac` tu

consideri…

– Annie!…. sun` o voce familiar`, lâng` ma[in`…

Annabelle se \ntoarse brusc.

– Jane, ce faci aici? o \ntreb` ea pe prietena ei, care era

\mbr`cat` \ntr-o rochie lung`, de nunt`.

Totul p`rea un co[mar.

– Ce crezi? Rand m-a invitat s` asist la cununia lui. Haide,

toat` lumea a[teapt` pe teras`, s` \nceap` ceremonia. Rand,

ad`ug` ea, mireasa ta e \ngrozitor de emo]ionat`, dac` nici nu

vrea s` coboare din ma[in`.

146 ROBERTA MICHELS

– Da, r`spunse el [i, dându-se jos din ma[in`, se \ndrept`

spre cas`. V` a[tept \n`untru, ad`ug` el.

Janet se post` lâng` portiera din partea prietenei sale.

Hai, Annabelle, trebuie s` fii tare, nu-l l`sa s` vad` cât de mult

te afecteaz` toat` povesea asta, \[i spuse fosta logodnic` a lui

Rand.

– Nu pot s` intru acolo, scânci ea, spre uimirea lui Janet.

– Ah, cum s` nu po]i? Cu un an \n urm`, l-ai p`r`sit f`r` s` te

ui]i \napoi. ~sta e un prilej s`-i ar`]i c` nu-]i mai pas` de cele

\ntâmplate \n trecut, c` ceea ce a fost, a fost. Unde e mândria

familiei Forrester? Dac` tat`l t`u ar fi fost aici ]i-ar fi spus c` e

exact lucrul pe care [i l-ar fi dorit [i el s`-l faci. Cu asta, durerea

ta va disp`rea pentru totdeauna.

Janet fusese prima ei prieten` [i \ntotdeauna avusese

dreptate. |n totul…

V`zându-l pe Rand c`s`torit, va pune cap`t agoniei, nu-i a[a?

– B…bine…. V…voi intra, [opti Annabelle, emo]ionat`. Dar

pentru nimic \n lume nu voi fi de acord s` lucrez cu el, dup` ce

se va \ntoarce din luna de miere. E prea destul, cât am fost

nevoit` s`-l suport \n toat` aceast` perioad`.

– Bine, la asta vei avea timp s` te mai gânde[ti, acum vino s`

te revigorezi pu]in, \nainte de \nceperea ceremoniei. Gerard

ne-a ]inut scaunele, pe teras`. Ca de obicei, s-a dovedit extrem de

grijuliu.

Gerard? Era [i el, acolo? Dar de ce chemase toat` lumea de la

agen]ia lui Roman? Era \ntr-adev`r hot`rât s` lucreze pentru el,

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 147

indiferent dac`-[i d`dea ea acceptul sau nu?

Imediat ce se apropiar` de u[a de la intrarea principal` [i

atinser` pu]in clan]a, un sunet infernal \ncepu s` dea ocol casei.

Chiar dac` ea \ns`[i instalase aceast` alarm`, \n acele momente

sim]i c` e cel mai nesuferit sunet din lume pe care-l putea cineva

auzi.

– Ai f`cut o treab` excelent`, Annie, spuse Janet, râzând din

toat` inima. Zgmomotul `sta scoal` [i mor]ii din morminte.

– E doar vina lui Rand dac` alarma va porni \n timpul

ceremoniei, spuse ea, \nc` \n [oc, \n timp ce Janet o conduse spre

dormitorul mirelui.

– Diana a avut grij` ca totul s` ias` perfect, spuse Janet.

Diana s-a ocupat de organizarea ceremoniei pentru c`s`toria

lui Rand? se \ntreb` Annabelle, nevenindu-i s` cread`. Dar cum se

f`cea c` acceptaser` cu to]ii s`-i fac` toate aceste servicii?

– Vom intra \n dormitorul mirelui, spuse Janet, surâzând

complice, [i luându-[i prietena cu drag de bra].

– {tiu c` aici e dormitorul principal, r`spunse Annabelle,

bosumflat`. N-am lucrat trei zile \n casa asta? O [tiu ca-n palm`.

Janet deschise u[a, [i \n acel moment alarma se opri.

Rand era \n picioare \n mijlocul camerei, \n costum negru de

mire.

Annabelle nu-l v`zuse niciodat` mai atr`g`tor. Elegan]a [i

rafinamentul care se degaja din toat` alura [i atitudinea lui, o

subjugar` cu totul. {i nu putea fi al ei, asta era dureros. Nu putea

\ndura aceast` situa]ie!… Nu putea \ndura s` vad` c`-l pierduse

148 ROBERTA MICHELS

[i se c`s`torea acum cu alt` femeie. Nu se va obi[nui niciodat` cu

acest gând. |i va lipsi toat` via]a. Nimic pe lume n-o va putea face

s`-l uite. Fusese atât de plin` de el, \ntotdeauna, \ncât nu mai

r`m`sese loc pentru altcineva… Cum va mai putea tr`i cu gândul

c` tot ce ar fi putut fi fericirea ei i-a fost destinat alteia?

– A]i sosit tocmai la timp pentru a m` ajuta s` fac nodul la

cravat`. Mul]umesc, Janet, e[ti grozav`. |]i voi fi recunosc`tor.

Janet \n]elese imediat c` i se cerea s`-i lase singuri [i se

retrase, \nchizând u[a dup` intrarea Annabellei.

Aceasta \[i pierdu respira]ia, v`zându-se singur` cu Rand. Ce

pusese la cale? Ce era toat` aceast` atitudine? De ce fusese adus`

acolo, când lucrul cel mai normal din lume ar fi fost ca, \n acele

momente, Rand s` fie cu viitoarea lui so]ie. Cum putea s`-i fac`

asta? B`rbatul `sta \mpingea lucrurile mult prea departe.

– Ce se \ntâmpl`, aici, Rand? \ntreb` ea alarmat`, cu inima

b`tându-i s`-i sar` din piept.

Nu fusese niciodat` mai pu]in st`pân` pe ea \ns`[i, ca \n acele

momente. Durerea o f`cu s` se piard` cu totul. De ce-i era dat s`

tr`iasc` toate acestea? Nu vroia decât s` fie l`sat` \n pace, singur`

cu nefericirea ei.

– O nunt`, r`spunse el surâzând [treng`re[te [i \nfuriind-o [i

mai mult. Nu e evident? \ntreb` el, foarte degajat [i amuzat.

– Ce se \ntâmpl` acum? \ntreb` ea, din nou, ridicând [i mai

mult tonul. Ai vrut s` ai un ultim flirt de holtei? Pentru a pune

punct trecutului [i a-]i \ncepe via]a ta nou` lini[tit? Ce Dumnezeu

ai \n pieptul `la, \n loc de inim`? izbucni ea, scrâ[nind din din]i.

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 149

– Exact asta am avut \n minte, r`spunse el, cu ochii sclipind

periculos. Am vrut s` te ]in \n bra]e [i s`-]i vorbesc, \nainte de

ceremonie. Apropierea ta e ca o ap` vie pentru mine,

dintotdeauna.

– |nceteaz`, Rand!…

– Ce e cu tine, iubito? Ce nu-]i convine? De ce e[ti atât de

furioas`? Vreau ca ast`zi s` zâmbeasc` toat` lumea, [i \n special

tu, iubito…

– Nu, nu-mi spune iubito!… M` dezgu[ti!…. Om f`r` suflet,

ce e[ti! M` deprim` s` v`d c` exist` persoane atât de

iresponsabile [i de insensibile.

|n urm`torul moment, Rand o prinse \n bra]e [i o \ntinse pe

patul larg, nup]ial.

– Hai s` vorbim despre noi, \i [opti el la ureche… Numai asta

conteaz`. S` fim ferici]i \mpreun`.

– Te rog, nu-mi face asta, murmur` ea, \ncercând s` se ridice

de sub povara lui.

– De ce nu?

– Pentru c` e o gre[eal`. |n câteva minute vei fi c`s`torit.

– E adev`rat. Tocmai de aceea, mi se pare firesc s` avem

câteva momente de intimitate \nainte, numai noi doi, f`r` nimeni

altcineva \n jur. |n câteva momente, voi fi c`s`torit… E foarte

adev`rat, surâse el fericit.

– Atunci, de ce stai aici, acum, cu fosta ta logodnic`?

– Pentru c` mi-ai intrat \n sânge [i nu pot s` m` despart de

tine. Nimic nu m` va putea face vreodat` s` mai renun] la tine.

150 ROBERTA MICHELS

– Logodnica ta actual` [tie despre asta?

– Da.

– N-ai putut s`-i faci una ca asta asta!

– S`-i fac ce? \ntreb` el, dând târcoale gurii ei, mângâind-o [i

prinzându-i buzele \ntr-ale lui, cu delicate]e, ca [i cum ar fi fost

un fruct la care râvnise toat` via]a [i acum \l putea savura, \n

sfâr[it. Annabelle \[i d`du capul \ntr-o parte, \ncercând s`-[i

fereasc` buzele.

– {tii foarte bine ce vreau s` spun, Rand Dunbarton.

– M` tem c` nu \n]eleg. Trebuie s`-mi explici mai bine ce vrei

s` spui.

– Cum s`-]i explic când stai atât de aproape de mine? M`

sufoci!…

– Exagerezi, iubito, avem o convorbire intim` [i nimic mai

mult.

– Dar e[ti atât de masiv, nu realizezi ce greu e[ti? M` \n`bu[.

– Nu voi uita asta, spuse el [i o s`rut` prelung pe gur`,

\mpotriva icnetelor ei de protest.

O s`rut` cu pasiune [i disperare, ca atunci când sim]i c` faci

asta pentru c` nu po]i altfel.

Annabellei \i fu imposibil s` nu r`spund` unei astfel de

pasiuni, de[i nu-i ie[ise nicio clip` din minte faptul c`, \n tot acest

timp, mireasa lui \l a[tepta undeva \n acea cas`. Dup` câteva

minute, Annabelle reu[i \n sfâr[it s`-]i desprind` gura de a lui.

– Biata so]ia ta, spuse cu un zâmbet \n col]ul gurii Annabelle.

E Caroline, nu-i a[a?…

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 151

Degetele lui \ncepur` s`-i r`sfire p`rul. Ochii lui \ncepur` s`-i

cerceteze insistent corpul…

– Nu a[ fi f`cut tot ceea ce am f`cut \n ultima lun`, dându-mi

toat` via]a peste cap, nici pentru Caroline, nici pentru nicio alt`

femeie din lume. Exist` o singur` femeie care a avut aceast`

putere asupra mea [i ea e acum \n bra]ele mele.

Trecur` câteva momente bune, pân` când Annabelle realiz`

ce-i spusese Rand.

– Dar tu nu m` iube[ti, spuse ea, dup` o pauz` \n care se

privir` cercet`tor \n ochi, f`r` nicio alt` mi[care. Sunt sigur` de

asta… Am a[teptat un semn din care s`-mi dau seama c` m`

iube[ti, dar nu…

– Nu?

– Nu mi-ai spus niciodat` c` m` iube[ti, de când ne-am

rev`zut.

– Am crezut c` e mai bine s`-]i demonstrez, r`spunse Rand.

– Nu mai glumi cu mine, Rand, nu mai rezist…

– Amândoi am crezut la fel, unul despre cel`lalt, replic` Rand.

– Ce vrei s` spui?

– Am crezut c` ]i-e clar cât de mult te iubesc [i acum m` \ntreb

dac` [i tu sim]i pentru mine pasiunea devastatoare pe care o simt

eu pentru tine.

– Nu te iubesc? ap`s` ea cuvintele, \n timp ce lacrimile

\ncepur` s`-i \nece ochii. Cum nu te iubesc?… Po]i s`-mi spui

asta dup` ce ]i-am permis s` stai \n casa mea [i am tr`it atâta timp

\ntr-o atmosfer` atât de intim`? Chiar dac` nu ne-am culcat

152 ROBERTA MICHELS

\mpreun`… Eu n-am mai locuit niciodat` \n aceea[i cas` cu un

b`rbat, \n afara tat`lui meu, bine\n]eles. Dup` ce ai plecat din Salt

Lake, am vrut s` mor, continu` ea. Te ador, Rand, murmur`,

apoi, cu ardoare, privindu-i buzele cu o dragoste [i o dorin]` cum

nu mai sim]ise niciodat` \n via]a ei pân` atunci… Complet` [i

r`v`[itoare.

|n momentul urm`tor, b`rbatul puse st`pânire pe gura ei [i

lumea toat` p`ru s` dispar`, \n afara pasiunii lor f`r` sfâr[it. O

c`ldur` binef`c`toare \i inund` toat` fiin]a, f`când-o s` simt` c`

nu mai vrea s` se desprind` din bra]ele lui niciodat`. Nici un alt

b`rbat din lume nu i-ar fi putut da mai mult` bucurie, era sigur`

de asta. Era o femeie norocoas`.

– Dac` m` vei p`r`si vreodat`, voi muri subit, [opti ea \ntr-o

pauz` de respiro din ploaia s`ruturilor nebune[ti.

– Mul]umescu-}i }ie, Doamne!….

Tonul pe care rostise aceste cuvinte o f`cu pe Annabelle s`

cread` c` le a[teptase dintotdeauna.

Când o cuprinse cu bra]ele dup` gât, ap`sându-[i din nou

buzele peste gura ei [i apoi acoperind-o cu s`rut`ri, Annabelle

scânci, din nou, protestând…

– Rand…

B`rbatul se desprinse u[or [i spuse, privind-o cu c`ldur`

nem`surat` \n ochi:

– Ai dreptate, iubito, mai \ntâi ne vom c`s`tori… Vom avea

destul timp s` ne \mbr`]i[`m \n luna noastr` de miere.

– Luna de miere? spuse ea, fericit`…

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 153

– Dac` ]i-ai fi f`cut timp s` te ui]i peste biletele pe care le-am

l`sat pentru tine la agen]ia lui Roman, ai fi v`zut c` erau pentru

domnul [i doamna Rand Dunbarton. Vom pleca \n Spania mâine

diminea]`, a[a c` trebuie s` ne gr`bim s` le facem pe toate,

pentru c` nu ne-a mai r`mas mult timp pentru preg`tiri.

– Dar… vrei… \ntr-adev`r, s` te c`s`tore[ti cu mine? \ntreb`

ea aproape [optit, clipind des din pleoapele cu gene incredibil de

lungi [i de dese. Chiar e[ti sigur c` m` vrei \ntr-adev`r pe mine [i

numai pe mine?

– N-am fost niciodat` mai sigur de ceva, \n toat` via]a

mea…Am pus aceast` cas` pe numele t`u, Annabelle, sper s`-]i

plac`.

– Dumnezeule, e cea mai fermec`toare cas` din lume,

r`spunse ea, entuziasmat`.

|n sfâr[it, \[i spuse Rand.

– Asta \nseamn` c` vei fi so]ia mea, coment` el.

– A[ vrea s` te fac atât de fericit, Rand, am stat aici [i m-am

visat cu tine \n acest spa]iu. Sunt atât de fericit`…. E[ti totul

pentru mine. Vreau s` umplem casa asta cu iubire, Rand. Vreau

s` te fac fericit, Rand, repet` ea.

B`rbatul \i prinse obrajii \n palme:

– M-ai f`cut fericit \ntotdeauna când am fost \mpreun`, iubito.

|nc` de când te-am v`zut prima oar`, pentru c` a fost o bucurie

s` te privesc.

– Eu am [tiut c` te iubesc de la prima noastr` \ntâlnire. Mi-a

pl`cut totul la tine, de cum te-am v`zut. Niciodat` un b`rbat n-a

154 ROBERTA MICHELS

mai avut aceast` putere asupra mea.

– Iart`-m` c` am fost atât de arogant, iubito [i ]i-am cerut

s`-mi d`ruie[ti totul, renun]ând la profesia ta, dar te iubeam atât

de mult \ncât m` temeam s` te \mpart cu cineva sau cu ceva chiar

[i numai câteva ore. Acum te iubesc [i mai mult, cred, pentru c`

\n]eleg mai bine cât de mult` nevoie ai de profesia ta. Sunt un om

norocos, dac` ai acceptat s` te \ntorci la mine. Dar m-am

schimbat [i vreau s`-]i demonstrez asta.

– {i eu am gre[it, Rand… Am fost inflexibil`, \n loc s` stau

s`-]i ascult argumentele [i s` \n]eleg ce sim]i. Ultimele

dou`sprezece luni au fost iadul, pentru mine. Tot ce-mi doresc

acum, e s` fiu so]ia ta… S`-]i d`ruiesc un c`min fericit.

– Annabelle…

Buzele lor se unir` din nou, cu pasiune.

B`taia din u[`, \ns`, \i \ntrerupse, de[i cu mare greutate.

– Hei, voi de acolo, le strig` Janet, toat` lumea de pe teras` se

\ntreab` dac` va mai avea loc vreo cununie ast`zi. |n special

ofi]erul de la starea civil`. Ce s` le spun?

– Spune-le c` vom fi acolo imediat ce Annabelle va \mbr`ca

rochia de mireas`.

– Dar nu e aici…

– Ba da, e aici… I-am dat lui Janet cheile de la casa ta \n timp

ce tu lucrai aici, [i ea a luat rochia de mireas` a mamei tale [i a

adus-o aici, pentru c` [tia c` e dorin]a ta de a \mbr`ca aceast`

rochie [i nu alta.

– Ah, te iubesc, Rand. {i vreau s`-]i spun ceva, pentru c` nu

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 155

vreau s` existe nicio minciun` \ntre noi… N-am fost la balet

asear`, n-am putut când am v`zut c` nu te sim]i bine, m-am temut

s` nu ]i se \ntâmple ceva…

– Dac` tot suntem la ora confesiunilor, vreau s`-]i spun c`

n-am fost deloc bolnav, dar am pretins asta ca s` stai cu mine. Am

[tiut c` nu ai plecat, pentru c` nu am auzit nicio ma[in`.

– Ai [tiut?!…

– Da… Pentru c` ai refuzat toate ofertele mele, a trebuit s`

vin cu o nou` strategie, ca s` te prind…

– Ah, e[ti un geniu… Am spus-o, \ntotdeauna…

Rand \[i afund` gura \n p`rul ei:

– |nainte de apleca de la tine, acum o lun`, am citit faxul pe

care i l-ai trimis lui Janet. Am [tiut atunci c` [i tu m` iube[ti [i pe

baza acestor semne clare, am \ntreprins toat` ac]iunea mea

viitoare, cu privire la c`s`toria noastr`. Azi-noapte, când mi-ai

permis s` dorm \n dormitorul tat`lui t`u, am avut ultima

confirmare a acestui fapt [i am demarat ultima parte a planului.

– Sincer, Rand, m-ai pus sub tortur`, când mi-ai spus c` te

c`s`tore[ti.

– Am vrut doar s` te fac s` fii sigur` de sentimentele tale.

Acum vom fi ferici]i pentru tot restul vie]ii.

– Da, Rand, iubitule, spuse ea, [i-l \mbr`]i[` cu putere.

Dup` asta, Rand o prinse \n bra]e [i o ajut` s` se ridice din pat.

Surâse u[or, pentru c` b`t`lia se terminase [i planurile lui

reu[iser` pân` la urm` perfect. Iubita lui \nd`r`tnic` fusese \n

sfâr[it convins` c` era iubit` [i c`, al`turându-se lui, va fi fericit`

156 ROBERTA MICHELS

pentru totdeauna.

Niciun moment din via]a mea n-a fost mai frumos decât `sta,

\[i spuse Rand cincisprezece minute mai târziu, când \l auzi pe

ofi]erul st`rii civile declarându-i so] [i so]ie [i sim]i buzele

Annabellei ap`sându-i, cu dragoste, buzele.

– Pot s` fiu eu primul care s`rut` mireasa, binecuvântând-o?

\ntreb` Gerard, \n spatele lor, dup` care Annabelle \[i sim]i

imediat fa]a \n mâinile lui. Urm` un s`rut entuziast pe obraji.

– Visez de mult timp s` fac asta, doamn` Dunbarton, spuse

Gerard, surâzând cu toat` gura. Doar c` nu mi-ai permis

niciodat` s` m` apropii atât de mult de tine.

– |ntr-una din zilele urm`toare, a[ vrea s` te s`rut [i eu pe

obraji, la c`s`toria ta, Gerard, \i r`spunse Annabelle cu c`ldur`.

– Gata, gata, ajunge, interveni Phil, apropiindu-se, e rândul

meu…

|n tot acest timp, Rand fu felicitat, de asemenea, cu cea mai

mare c`ldur`.

Dup` Phil, Cal [i Diana, fu Roman cel care o prinse cu c`ldur`

\n bra]ele sale pe Annabelle.

– {tiu c` de acum \nainte nu vei mai lucra pentru mine, spuse

el, emo]ionat… Dar sunt fericit pentru tine.

Annabelle abia mai putu rosti printre nodurile din gât:

– Am f`cut treab` bun` \mpreun`, a[a c` vom continua. |l vom

lua [i pe Rand \n echip`, nu-i a[a?

– Ai grij`, voi fi foarte dur cu el.. Nu-l voi sc`pa nicio clip` din

ochi. E r`spunsul la care te a[teptai? mai ad`ug` el [i o \mbr`]i[`

LOGODNIC SUB ACOPERIRE 157

din nou. Bucura]i-v` de luna de miere, dup` care v` a[tept. Suntni[te cazuri interesante care v` a[teapt`… Sunt sigur c` doar voidoi le-a]i putea rezolva.

– Ah, sunt atât de fericit`, Roman, r`spunse Annabelle,l`sându-[i capul pe um`rul lui. Sunt atât de fericit`…

– {tiu… E exact ce s-a \ntâmplat cu Brittany [i cu mine… Tesim]i ca [i cum ai fi \nviat din mor]i [i te-ai trezit \n Paradis.

– Amin, spuse Rand, luând-o pe Annabelle din bra]ele luiRoman [i strângând-o cu putere, ca [i cum s-ar fi temut s` n-opiard`.

,,Drag` Janet,

Multe salut`ri din Minorca!…. Vreau s`-]i spun c` sunt, \ntr-adev`r, \n Paradis… Tot ce am de f`cut aici e s` m` bucur denorocul [i de fericirea care mi-au fost d`ruite. M` crezi, dac` \]ispun c` e slujba care-mi place cel mai mult pe lume? Fi[ierul vie]iimele personale e \n sfâr[it, plin. Te iubesc. A.

P.S. Dup` ce m` voi \ntoarce, te voi ajuta s`-]i umpli [i tufi[ierul… Trebuie doar s` \ncerci… Orice femeie din lume poateavea parte de aceast` fericire pe care o tr`iesc eu acum… Arenevoie doar de pu]in` strategie…

Aceea[i, cu dragoste, A…"

Sfâr[it

158 ROBERTA MICHELS