Istoria psihologiei curs - pse-bv.spiruharet.ro · • să argumenteze ideea că psihologia...

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE-PEDAGOGIE

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Lector Univ. Dr. CARMEN MIHAELA OLTEANU

UNITATEA DE ÎNVĂłARE 1

OBIECTUL DE STUDIU AL ISTORIEI PSIHOLOGIEI

Plan de idei:

1. Conceptele şi obiectivele istoriei psihologiei. 2. Paradigma- un reper în analiza istorică.

Obiective: La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• să cunoască şi să delimiteze psihologia de alte ştiinŃe. • să argumenteze ideea că psihologia preştiinŃifică nu conŃine doar superstiŃii şi prejudecăŃi • să înŃeleagă modul în care evoluează ştiinŃele în general, psihologia în particular. • să abordeze determinist şi interacŃionist istoria psihologiei.

.

1. Conceptele şi obiectivele istoriei psihologiei

Orice sistem de cunoştinŃe, fie ele empirice sau ştiinŃifice, îşi are propria istorie; latura anecdotică a progresului unei arii de cunoştinŃe incită în mod natural curiozitatea celui care se pregăteşte pentru domeniul respectiv, de competenŃă. EvoluŃia edificării identităŃii ştiinŃei psihologice trebuie însă studiată din mai multe raŃiuni specifice;

1. Cunoscând logica internă a dezvoltării principalelor concepŃii, legităŃi şi interpretări psihologice, te orientezi mai bine în mulŃimea conotaŃiilor diferiŃilor termeni, adesea folosiŃi în limbajul comun şi încărcaŃi de conŃinuturi protopsihologice.

2. SituaŃiile memorabile, acele ’’ Ńesături de fapte şi idei ’’ ( St. Odobleja ) care au generat paradigmele ştiinŃei psihologice reprezintă pentru studenŃi o şcoală de gândire productivă, cu elementele ei critice, investigative şi inovatoare.

3. Cunoaşterea momentelor critice în reformularea obiectului PSIHOLOGIEI, a metodelor şi conceptelor – cheie, ne oferă tabloul dinamic al instituirii psihologiei ca ştiinŃă ce se ’’ auto-cunoaşte ’’, la care se face apel de către alte ştiinŃe şi care are o imagine a viitoarei evoluŃii. Aceasta dă studentului o măsură a maturităŃii în demersul investigativ şi o atenŃionare deopotrivă asupra risipei de efort şi a relevanŃei în punerea şi abordarea problemelor.

4. Dincolo de informaŃie, ISTORIA PSIHOLOGIEI oferă cultura şi educaŃie, contribuie la formarea spiritului profesional – comunitar: tânărul student cunoaşte personalităŃi, ’’accentele ’’ puse de ele în evoluŃia cunoaşterii vieŃii psihice, descoperirile cu efect emergent asupra mentalităŃilor, resorturilor sociale, calităŃii vieŃii.

5. În nici o altă ştiinŃă realitatea gândită nu este atât de direct accesibilă celui care gândeşte ca în cazul psihologiei. Dar din cauza impresiei situationale, se poate spune ca in istoria umanitatii au fost mai multe ’’psihologii ’’ decat ’’ suflete ’’: acelasi om, in situatii diferite, a gandit ’’mai altfel ’’ asupra trairilor sale sufletesti, combinand mai mult sau mai putin explicit idei de cauzalitate, alcatuire, functionare, valoare, frumusete etc. De aceea H. Ebbinghaus a afirmat malitios la inceput de veac XX: ’’ Psihologia are un lung trecut si o scurta istorie ’’.

In ’’ scurta sa istorie ’’ ( calificata astfel de Ebbinghaus, evident, pe criteriul metodei experimentale ) psihologia a cunoscut regretabile denaturari prin impactul cu ideologia, desi de-a lungul secolelor s-a aflat in fruntea stiintelor care au vizat demnitatea, puterea su frumusetea umana. Framantata de acest ideal, psihologia si-a reformulate problemele, obiectivele, conceptele, acestea fiind si effect al schimbarilor intervenite in raportul omului cu lumea si cu istoria sociala.

In jurul conceptului de ’’ identitate ’’ si a definitiei lui P Janet ( ’’ personalitatea este un individ care-si alcatuieste povestea mental a propriei vieti ’’) s-a infiripat treptat reprezentarea despre paralelism intre istoria psihologiei si istoria psihologica a personalitatii.

Cand vorbim depre trecutul psihologiei se incearca o jena in legatura cu nasterea ei greoaie si prea tarzie in sanul gandirii filosofice. Secolul ’’ nostru ’’, ce doar s-a incheiat, a spulberat insa asocierea tineretii unei stiinte cu imaturitatea si a imprimat o valoare emergent

interdisciplinaritatii. In aceasta noua perspective, apelul la perioade vechi ale gandirii integraliste, intuitive, imagerial-metaforice nu ne apare decat ca o veritabila scoala de gandire productive. In perioadele de inceput, demersul era preponderent intuitive si globalist.

Fata de alte stiinte si nici chiar in raport cu artele, trebuie consemnat, mai ales cu titlu de ’’ introducere ’’, ca psihologia nu intotdeauna va fi, este si a fost stiintifica. Asa cum arhitectii zic ca domeniul lor a trecut prin trei faze, fiind, succesiv, practic-utilitar, artistic si estetic, asa si conceptualizarea psihologica poate fi intalnita in diverse momente sub trei ipostaze: practice-rezolutiva, ca exageza-comentariu si ca stiintific-paradigmatic-explicativa. Daca pastram inspirata distinctive a lui Ebbinghaus de la inceputul acestui veac, am putea spune ca primele doua stadia tin de ceea ce el numea un ’’ lung ’’ trecut, iar al treilea, de ’’ scurta istorie ’’ a psihologiei.

Gandirea psihologica a reflectat schimbarile pozitiei omului in univers, le-a asistat si ameliorat, a extrapolate si a propus spre experimentare noi expresii ale potentialului vital. Una din cuceririle ’’strategice ’’ a fost chiar definirea raportului sufletului cu viata, prin conceptele perechi functie-structura, potential-actual, suflet-spirit, stare-activitate, intern-extern.

Asa-zisul ’’ trecut ’’ are evolutia sa. In urma cu cca. 100.000 de ani, cand umanul incepe sa se faca prezent prin folosirea focului la pregatirea hranei, ingroparea mortilor si folosirea uneltelor, oamenii pesterilor aveau reprezentari si conceptii asupra emotiilor, trebuintelor, dorintelor si comportamentelor paradoxale, inclusive a viselor si halucinatiilor. Explicatiile lor ajung pana la vechii filosofi greci, in termenii de demoni sau spirite ce stapaneau trupul individual.

Filosofii greci au fost considerate parinti ai conceptelor stiintifice ale psihologiei, aceasta se datoreaza faptului ca ei au facut primul efort de a inlatura demonii din viata curenta si destinul omului. Au avut un exces de zel, explicand global universal si sufletul prin elemente natural omniprezente ( apa, focul, infinitul, miscarea ), dar s-au pliat destul de operativ pe determinismul fiziologic si epistemologic, redand omului identitatea ( ’’ Virtutea se invata ’’ ziceau Protagoras si Socrate) si patosul dramatic al unitatii dialectice dintre structura si functie, materie si constiinta, suflet si spirit ( incepand cu Aristotel).

In istorie identificam baza pe care stiinta psihologica de astazi a cumulate treptat cinci principii de determinism in functionarea psihicului uman: 1. principiul determinarii biologice, in dublu sens: a) psihicul este o functie a sistemului nervos ce consta in ’’ orientarea pe baza de imagini’’ in cadrul lumii obiective ( interne si externe ); b) psihicul este forma superioara de reglaj a relatiei individului cu mediul, indeplinind astfel o functie de adaptare, deci de problem solving pentru supravietuire. 2. principiul determinarii sociale: homo sapiens este diferit de restul lumii vii prin faptul ca ’’ inmagazineaza ’’ si ’’ imprumuta ’’ experienta de specie. Uneltele, limbajul, conceptele, algoritmii, valentele obiectelor, chiar expresiile emotionale, mecanismele de decentrare si empatie, tot ce a putut acumula omenirea in suta – milenara ei existent sunt insusite, folosite si dezvoltate de fiinta umana. Acest pressing nu diminueaza status-ul personalitatii umane in raport cu ’’ animalul suveran si independent ’’. Experienta imprumutata da continut

individuatiei, constructiei sufletesti a fiecarei personae, astfel ca tot ceea ce ’’ imprumuta ’’ serveste tot la constructia identitatii personale; insusind ’’ fondul comun ’’, omul isi alimenteaza potentialul de ’’ a fi ’’, de ’’ a actiona’’, si ’’ a avea’’, castigandu-si ’’ dreptul la diferenta ’’ si la originalitate; 3. principiul dezvoltarii: orice functie psihica este supusa principiului invatarii si dezvoltarii, nici un fenomen, stare sau competent nu poate capata o explicatie suficienta fara aportul experientei dobandite prin interactiunea subiect-mediu. Psihicul este nu numai un service al acestei interactiuni, ci si un beneficiar. Cunoscutul psiholog Hebb, la raspantia de veacuri XIX si XX se pronunta printr-un model geometric asupra raportului dintre ’’ ereditar ’’ si ’’ dobandit ’’: a aprecia aportul unuia sau altuia este ca si cand te-ai intreba care este contributia lungimii sau latimii in determinarea suprafetei unui dreptunghi. Orice funtie psihica se dezvolta in timpul vietii, fiind in fapt un produs al dezvoltarii. Factorii de progress ai acestui process tin de particularitati neuro-functionale, mediul de viata, continuturile si ritmurile activitatii. In istoria gandirii psihologice, locul demonilor a fost revendicat de ’’ factorii ereditari ’’ sau ’’ formele native ale psihismului’’. 4. principiul actiunii: orice organism se afla intr-un raport active cu mediul in care traieste, psihicul deserveste acest process, fiind influentat prin continut si procesualitate de aceasta interactiune. La diferite niveluri de psihism, in filogenie si ontogenie , potentialul de activitate este diferit, fiind indicator si conditie a ’’ orientarii in situatie ’’, deci a reglajului psihic. Avem cu lumea animal o dimensiune comuna: activitatea pentru supravietuire; diferenta consta in structurare, asa cum tesutul cerebral este diferit de cel hepatic. La om numai sporadic si specific se mai intalnesc ’’ arce simple ’’ intre obiectul activitatii si trebuinta; activitatea umana este o unitate molara compusa din actiuni ’’celule ’’ relative autonome operational, instrumental si dynamic; desi ca desfasurare reactiva se pot identifica multe elemente commune in activitatile animale si umane, orientarea ( cognitive si motivationala ) este calitativ diferita. Subiectul uman invata sa raporteze scopurile partiale ale actiunilor ( dispuse in serii continue sau paralele ) la scopul ultim al activitatii – raportarea telului la motiv, a scopului la mijloace, a obiectului la substitutul lui, etc. – imprima trairii omului caracterul constient. Constiinta ca act supervizeaza raportul active al omului cu lumea externa si interna, precum si procesul conex, al asimilarii de cunostinte, deprinderi si valori. 5. principiul funtionarii sistemice: Inca de la delimitarea de catre Aristotel a celor trei functii ale sufletului, - hranirea, simtirea si ratiunea, problema unitatii structural functionale a psihicului a fost o preocupare in planurile teoretic si aplicativ. Modulele cognitiv, afectiv-motivatinal si volitiv, definite tot in De anima , apoi nivelurile definite de psihanaliza si competentele personalitatii – toate au atributul functionarii in system. Demonstratiile vin in principal din doua directii: cea a tratarii genetice si cea a compensarii in caz de disfunctii.

Secolul XX a fost marcat, printre altele, de nasterea unor stiinte despre sisteme: consonantismul, sinergetica, cibernetica; instructiv este faptul ca toate s-au inspirit din comportamentul ghidat psihic, oferindu-I psihologiei un loc central intre celelalte domenii de cunoastere.

2. Paradigma – un reper în analiza istorică

Dupa 1962, anul aparitiei cartii Structura revolutiilor stiintifice, de Thomas Kuhn ( aparuta si la noi in 1976, la Editura Stiintifica si Enciclopedica ), dezbaterile despre natura si istoria stiintelor apeleaza la conceptual de paradigma; complementarul sau ’’ sintagma ’’, s-a dovedit inalt productive in dezvoltarea gramaticilor transformationale; in general, astazi, orice analiza de continut a unui text, design-urile de instruire si analizele istorice in materie de evolutie a stiintelor recurg la termenii ’’ paradigma ’’ si ’’ sintagma ’’. In ciuda impreciziei definirii paradigmei, alternative folosirii conceptului mult mai concret de ’’ program de cercetare ’’ nu a reusit sa i se substituie, diferentele fiind semnificative.

Ideea de ’’ ceva asezat in stiinta’’ (probleme,solutii,matrice a disciplinei pentru o anumita perioada ) este intarita de afirmatia ca paradigma sta la baza instructiei profesionale, deoarece ea da domeniului stiintific caracterul de normalitate: fara a se mai duce discutii asupra fundamentelor, orientarii metodologice si abordarii problemelor concrete, comunicarea la nivelul comunitatii stiintifice decurge usor si eficient.

Psihologia moderna este o stiinta prin excelenta experimentala, iar Thomas Kuhn este o personalitate proeminenta a fizicii experimentale. In acest caz, enumerarea ’’unor probleme si solutii concrete ’’ proprii paradigmei este instructiva pentru noi:

• care sunt entitatile fundamentale in obiectul investigatiei? • cum interactioneaza intre ele si cu simturile noastre? • ce intrebari se pun si prin ce tehnici se cauta raspunsurile? • ce conditii trebuie sa satisfaca un asemenea raspuns?

La paradigme ( la ’’ stiinta normala ’’ ) s-a ajuns totusi printr-o

evolutie indelungata, iar aceasta poate fi inteleasa daca se consemneaza mai intai ’’ dimensiunile ’’ sau parametrii activitatii stiintifice, ca ’’ initiativa sociala ’’ si alternativa sistemica de cunoastere. Unii analisti grupeaza acesti parametrii intr-o triada: ’’ atitudine ’’, ’’ metoda ’’ si ’’ cunostinte ’’.

Mai detaliat, evolutia psihologiei poate fi urmarita sub mai multe aspecte, nici unul dintre acestea, singur, nefiind suficient pentru constituirea identitatii unei stiinte.

’’ Istoria psihologiei ’’ a devenit un domeniu stiintific distinct, cu

drept la ’’ imagine proprie’’. Din 1964 se publica revista de profil ’’ The Journal of History of the Behavioral Sciences’’, iar in 1969 s-a infiintat ’’ International Society for History of Psychology’’. Asociatiile nationale de psihologie din multe tari au sectii de istorie ( in A.P.A este ’’ diviziunea ’’ 26 ); in institutele de cercetari sunt sectoare speciale ce elaboreaza lucrari de istorie si pregatesc reuniuni stiintifice.

Grila de autoevaluare: 1. Afirmatia “Psihologia are un lung trecut si o scurta istorie” de la inceputul sec. XX apartine lui: a. J. P. Sartre b. H. Ebbinghaus 2. Dintre principiile de determinism in functionarea psihicului uman distingem: a. principiul ereditatii, principiul actiunii, principiul functionarii sistemice b. principiul determinarii biologice, principiul dezvoltarii, principiul actiunii 3. Paradigma este : a. un mod nestiintific de a face psihologia b. o conceptie dominanta intr-un camp al cunoasterii, careia i se raliaza comunitatea stiintifica la un moment dat

Bibliografie: • Manzat, Ion, (1994), Istoria universal a psihologiei. Curs. Bucuresti, Univ. Titu Maiorescu,

pag 67-70; • Parot, Francoise si Richelle, Marc ( 1995 ), Introducere in psihologie, Istoric si metode,

Bucuresti , Editura Humanitas, pag 14-42; • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

Unitatea de invatare 1 – (Nicola, Gr., 2004, Istoria psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, p. 9-15)

UNITATEA DE ÎNVĂTARE 2

NAŞTEREA PSIHOLOGIEI ŞTIINłIFICE

Plan de idei: 1. Desprinderea psihologiei din filosofie 2. Nasterea psihologiei din fizica si fiziologie 3. Psihofizica 4. Psihofizica si psihologia contemporana

Obiective: La sfârşitul acestui curs studenŃii vor fi capabili:

• sa inteleaga modaliatile prin care psihologia s-a desprins din filosofie. • sa cunoasca cele mai importante evenimete istorice care au marcat devenirea psihologiei ca

stiinta autonoma. • sa explice fundamentele filosofice ale psihofizicii. • sa scoata in evidenta contributiile aduse de G.T. Fechner , E. H. Weber, H. Helmoltz si W .

Wundt.

1. Desprinderea psihologiei din filosofie

Secole la rand psihologiei i s-a refuzat desprinderea din filosofie.

Opozitia venea din doua directii: • conceptiile mistice care considerau ca transformarea

analizei psihologice in analiza stiintifica de laborator constituie un atentat adus divinitatii, deoarece psihismul era considerat a fi o ’’ iradiatie divina ’’, ’’imponderabila ’’ si ’’ inefabila ’’, ce se lasa surpins numai prin trairi de esenta revelatorie.

• opozitia de factura academica pornea de la premisa ca pentru a deveni stiinta obiectul de studiu al psihologiei trebuie masurat si cuantificat prin intermediul aparatului matematic. Psihismul insa fiind adimensional, psihologia nu poate deveni stiinta.

Se observa cum ambele orientari demonstreaza acelasi lucru, dar pe cai diferite. In acest context desprinderea psihologiei din filosofie si constituirea ei ca stiinta autonoma se datoreaza nu analizei psihologice in sine, ci:

• cercetarilor efectuate in domenii conexe ( fiziologia sistemului nervos si fiziologia organelor de simt )

• progresele facute de fizica prin demonstrarea posibilitatii experimentarii si masurii obiective ( indirecte ) a ceea ce era considerat ca traire subiectiva pura.

In acest sens se poate considera ca preludiul psihologiei experimentale a fost fiziologia. P. Fraisse afirma ca nu trebuie sa ne miram ca ’’ primele probleme abordate de psihologia experimental ca senzatia, perceptia, atentia, durata proceselor psihice se pot masura prin cronoscoape si cronografe care fusesera puse la punct pentru masurarea duratei proceselor fizice sau fiziologice si care sunt la dispozitia primilor experimentatori ’’.

2. Naşterea psihologiei din fizică şi fiziologie

Se cunoaste faptul ca descoperirile intr-o stiinta nu sunt posibile uneori decat dupa ce inventiile din domenii conexe permit explorarea unor noi campuri problematice. Primii psihologi au fost:

• fizicieni care studiau fenomene optice si acustice, constatand ca unele componente ale acestor fenomene nu se supun legilor fizicii, avand ’’ ingrediente ’’ de alta natura, ceea ce cerea elaborarea unor noi concepte si explicatii.

• Fiziologi care ocupandu-se cu studierea propriilor probleme intalnesc fenomene care ies din campul lor problematic, atingandu-se aspecte psihologice.

Astfel in laboratoarele de fizica si fiziologie s-a nascut problematica senzatiei, iar observatoarele astronomice au atras atentia asupra timpului de reactie. Astfel, incet, incet cercetarile s-au mutat de pe plan fizic pe plan fiziologic indreptandu-se spre investigarea unor problematici de granite cu psihologia.

3. Psihofizică

Fundamentul filosofic al psihofizicii il constituie paralelismul psihofiziologic ( psihofizic ), conceptie dualista care considera ca fenomenele fiziologice si cele fizice sunt doua serii de fenomene paralele, fara relatii cauzale intre ele. De remarcat faptul ca psihologia experimentala incepe prin a fi psihofizica sau fiziologica si prea putin psihologica.

� G. Fechner Data nasterii psihofizicii este conform lui P. Fraisse anul 1860, cand

apare lucrarea Elemnte der Psychophysik a lui Gustav Fechner, biolog, fizician si filosof german, elev al lui E. H. Weber. El a initiat psihofizica. Aceasta isi propune sa studieze relatiile cantitative dintre stimularile fizice si senzatii.

Initial Fechner s-a ocupat cu cercetari fizico-chimice, apoi cu studiul perceptiei culorilor. Intre anii 1839-1842 el sufera de o criza de depresie melancolica, insotita de orbire care a exacerbat tendintele sale mistice care se manifestasera deja in 1825 cand a publicat lucrarea Anatomia ingerilor, semnata Dr. Mises. Fechner a declarat ca a ’’ vazut ’’ in somn nr 77 si se auto-convinge ca peste 77 de zile de cura cu o sunca condimentata, ale carei virtuti terapeutice le vazuse tot in vis, se va vindeca. Acest lucru s-a si intamplat. Din acest moment gandirea sa s-a indreptat spre inspiratiile mistice si a renuntat la catedra de fizica pentru cea de filosofie in cadrul Universitatii de Leipzig.

In anul 1850 o noua viziune i-a relevant ca lumea mentala si cea fizica sunt unite, iar acest lucru se produce cu ajutorul numerelor. Se regasesc aici credintele numerologice din Evul Mediu conform carora misterele lumii se pot elucida prin manipularea numerelor. Fechner este prezentat in istoria psihologiei tocmai datorita interesului sau pentru masurare, drept fondatorul unei psihologii care n-ar fi existat fara el.

In urma acestei a doua viziuni, pentru a demonstra comunicarea spiritului si materiei, Fechner a fondat psihofizica si tot el i-a determinat prima lege care pune in relatie intensitatea unei senzatii cu intensitatea stimulului care o provoaca.

In conceptia sa corpul si spiritul sunt doua aspecte ale aceleiasi realitati. Ca sa valideze aceasta ipoteza a verificat-o prin legea asupra relatiei dintre stimul si senzatie. Independent de P. Bouguer si de E. H. Weber el a elaborat Legea lui Fechner care afirma ca senzatia corespunde logaritmului excitatiei si a construit celebrele scari psihofizice care definesc cresterea senzatiei ca functie logaritmica a cresterii stimulului. Aceasta formulare este astazi contestata.

Alte contributii ale lui G. Fechner: • conceptul de ’’ Lustprinzip ’’ ( principiul placerii ), principiu

universal fundamental care guverneaza viata spiritului. Prin acest principiu el explica si sentimentul estetic.

• principiul placerii, al energiei mentale, al constantei, al repetitiei sunt concepte ale lui Fechner care au fost preluate de S. Freud si integrate in psihanaliza.

� E. H. Weber ...fiziolog si anatomist german. A predate la Universitatea din

Leipzig, unde l-a avut elev pe Fechner. Lui Weber i se atribuie conceptul de ’’ prag diferential ’’. El a stabilit Legea lui Weber. Pentru un continuum senzorial, raportul dintre pragul diferential si valoarea stimulului etalon ramane constant. In anul 1831, Weber demonstreaza ca pragul diferential relativ numit si fractia lui Weber este acelasi pentru diferite greutati. In anul 1846 el va generaliza acest rezultat in cadrul legii sensibilitatii, numita Legea Weber-Fechner.

� Hermann von Helmholtz A studiat:

• mecanismul vederii in culori si a propus o teorie a perceperii culorilor.

• perceptia sunetelor si a propus o teorie a rezonantei in auditie. Ambele teorii constituie inca surse de inspiratie in cercetarile contemporane.

• a utilizat tehnica TR pentru a masura viteza influxului nervos izoland un nerv motor de la broasca, stimulandu-l la 5 cm de jonctiunea sa cu muschiul si masurand timpul scurs intre stimulare si contractie. Aceasta a fot prima masuratoare dintr-o serie lunga de masuratori ale timpului de reactie.

� Wihelm Wundt

A fost asistentul lui Helmholtz. El a fost fiziolog cu interes pentru psihologie si se recomanda ca principalul artizan al institutionalizarii psihologiei in Germania.

In conceptia sa, psihologia trebuie sa ia ca model fiziologia, avand posibilitati de progres doar daca cercetarile se vor desfasura in laborator, utilizandu-se masuratori. Admirandu-l pe Fechner, Wundt a imprumutat de la el metode si gustul pentru masuratoare. Wundt infiinteaza primul laborator de psihologie experimentala

din lume, la Leipzig, in anul 1879, ceea ce echivaleaza cu recunoasterea de catre comunitatea stiintifica a faptului ca fenomenele mentale pot constitui obiect de studiu stiintific. Din acest moment faptele psihice sunt studiate:

• ca fapte naturale • cu aparate • de catre savant

Prin aceasta conceptie Wundt s-a remarcat ca fiind un pozitivist. Pe de alta parte, insa in laboratorul sau s-a recurs din abundenta si la introspectie, chiar daca se studia cu mare atentie anatomia si fiziologia.

Obiectul de studio al psihologiei lui Wundt ramane faptul mintal, constiinta, care se preteaza greu observatiei si experimentarii directe. Wundt a studiat: natura fizico-chimica a senzatiei, rationamentul complex, energia specifica nervilor, sentimentele si psihologia popoarelor. A publicat 10 volume Folkpsychologie, unde trateaza probleme de limba, mitologie, religie, arta, moravuri, manifestari ale psihologiei colective. Aparitia acestor volume s-a constituit ca un moment de ruptura epistemologica in elaborarea psihologiei sociale si a inspirat elaborarea unei teorii a culturii.

4. Psihofizică şi psihologia contemporană Gheorghe Zapan ( 1897 – 1976 ). In 1956 a demonstrat insuficienta psihofizicii ca domeniul propriu de cercetare stiintifica, in sensul ca stabilirea unei legaturi directe intre instensitatea stimului fizic si intensitatea senzatiei nu este posibila decat pe cale empirica. A demonstrat, de asemenea, necorespondenta cu realitatea a legii Weber-Fechner, in cazul limitelor extreme. Ca urmare, el a corectat si generalizat aceasta lege care a devenit valabila astfel pe toata scara valorilor posibile ale excitatiei ( pentru valori subliminale si supraliminale ale stimulului ). Psihofizica fara stimuli se bazeaza pe experimente mentale,fara ca evenimentele fizice la care corespund sa poata fi definite cu precizie ( clarificarea ca ’’ sumbru ’’ sau ’’ clar ’’ a unui sentiment ). Aceasta abordare si-a gasit aplicatii in cadrul metodei diferentiatorului semantic al lui Ch. Osgood si in scarile de atitudini. Diferentiatorul a fost inventat in anul 1950 si era destinat sa caracterizeze sensul unui cuvant prin utilizarea unor scale bipolare cu 7 trepte, permitand astfel sa se faca un portret semantic respectivului cuvant. Astazi este utilizat pentru a determina conotatiile unui cuvant. Scalarea, principala virtute a psihofizicii clasice, este utilizata in continuare in psihologia contemporana, dar in contextul unor analize multidimensionale. Discutii asupra raportului fizic-psihic in prezent. Paralelismul psihofizic preocupa epistemologia contemporana si pune problema relatiei dintre fizicalism si psihism. Jung si Pauli, elaboreaza in anul 1951 principiul sincronicitatii. Jung considera ca psyche si material pot fi doua aspecte ale unei aceleiasi realitati numita de el ’’ unus mundus ’’. El se refera in lucrarile sale la natura psihoida a universului sau la psihismul obiectiv. Stefan Lupasco se refera la energia primordiala de tip nuclear-psihic si la natura ’’ psihica ’’ a energiei. David Bohn postuleaza un substrat al universului pe care si-l imagineaza ca o mare de energie in care are loc o miscare ce include unitar principiile fizice, ale vietii si ale mentalului.

Grila de autoevaluare: 1. La originea psihologiei experimentale se afla: a. fiziologia b. reflexologia 2. Conceptul de prag diferential i se atribuie lui: a. Gustav Fechner b. E. H. Weber 3. Primul laborator de psihologie experimentala din lume a fost creat la Leipzig de catre: a. Wilhelm Wundt b. E. H. Weber

Bibliografie:

• Manzat, Ion, (1994), Istoria universal a psihologiei. Curs. Bucuresti, Univ. Titu Maiorescu, pag 72-79;

• Pavelcu, Vasile ( 1972 ), Drama psihologiei, Bucuresti, E.D.P, pag 36, 81-84; • Bonnet, Claude (1986 ), Manuel pratique de psychopuhysique, Paris, Colin • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

Unitatea de invatare 2 – (Gherghinescu, R., Istoria psihologiei. Suport de curs, Universitatea Ecologica, Bucuresti, p 8-13)


IDEAłIA PSIHOLOGICĂ

ÎN ANTICHITATEA

GREACĂ PREARISTOTELICĂ

Plan de idei:

1. Scoala din Milet 2. Pitagora 3. Heraclit din Efes 4. Socrate 5. Gandirea psihologica a lui Platon 6. Gandirea psihologica a lui Aristotel

Obiective: La sfarsitul acestui curs studentii vor fi capabili :

• sa prezinte contributia reprezentantiilor marcanti ai filosofiei la dezvoltarea gandirii psihologice.

Ideile despre suflet in Grecia antica sunt continute in corpul unitar de cunostinte stiintifice si filosofice. Fie ca era inteles ca materie subtila ( Democrit ), fie ca idee sau forma ( Platon ), sufletul era esenta si principiul vietii. Istoricii sistematizeaza gandirea greaca dinaintea erei noastre in trei perioade:

• secolele VIII-VI perioada primitive • Secolele VI-III perioada clasica • Secolele III-I perioada elenista

1. Şcoala din Milet

Scoala din Milet marcheaza in sec. al VI-lea trecerea de laideatia cosmogonica, antropomorfica si mistica la reprezentari naturalist-logice despre cauzalitate si cunoastere. In una din coloniile grecesti populate de ionieni in Asia Mica, pe tarmul Marii Egee, era orasul infloritor Milet. Asa-zisii fizicieni, Thales ( 624-547 ), Anaximandru ( 610-545 )

si Anaximene ( 585-525 ) au formulat o conceptie a unitatii naturii, derivate dintr-un element fundamental, imperisabil si vesnic, respectiv apa, infinitul, aerul. Gandirea lor a fost remarcabila in matematica, inginerie, astronomie. Desi nu se refera la texte originale, Aristotel reproduce definirea sufletului data de catre Thales: similar fortei magnetice, sufletul este de natura materiala, dar incorporala si inzestrat cu miscare; fiind principiul unei miscari spontane si eterne, are atributul imortalitatii.

Anaximandru, prieten si urmas al lui Thales la conducerea Scolii din Milet, a formulat teorii privind cosmosul, originea speciilor, sufletul si dialectica. Din traditia filosofica antica se stie ca definea sufletul ca o materie aeriforma, iar fiintele vii ca o unitate intima suflet-materie.

Cel de-al treilea ’’ fizician ’’ remarcabil, Anaximene, considera sufletul drept principiu de unitate, existent si functionare a vietii si naturii in general, definindu-l ca atare, infinit si in continua miscare. Celebrul filosof si matematician Pitagora este tot ionian sosit in sudul Italiei, la Crotona; se nascuse in insula Samos, in anul 584; figura sa a devenit legendara chiar in timpul vietii, ca sef al unei secte de sorginte ezoterica si politica. Continuator al cosmologiei ’’ fizicienilor ’’ din Milet, Pitagora substituie principiul lui Thales, apa, cu numarul, originea tuturor lucrurilor. Sufletul uman este o parcela din sufletul universal si miscarea universala, sensibilitatea fiind comuna tuturor fiintelor, apare ca o emanatie universala.

Tocmai pentru ca lucurile sunt numere, sufletul cunoscator este tot un numar ( asemanarea dintre subiect si obiect fiind conditie a cunoasterii ). Numarul vine in viata omului din afara, ca o individuatie a ratiunii. Animalele, oamenii si zeii poseda o singura viata, un suflet de aceeasi natura.

2.Pitagora

’’ Momentul Pitagora ’’ in istoria gandirii filosofice este

considerat cardinal: pentru prima data se exprima ideea de lege naturala abstracta ce guverneaza viata si universul. Un exemplu de expresie cantitativa a relatiei dintre fenomene este chiar in domeniul denumit in veacul al XIX-lea Psihofizica: dependenta inaltimii unui sunet de lungimea corzii vibratoare ce-l produce.

3.Heraclit din Efes Heraclit din Efes s-a nascut, dupa unele date, in anul mortii lui

Pitagora ( 504 ), in orasul nedistrus de furia lui Darius ( al lui Histape ) impotriva ionienilor revoltati. In Muzele ( intitulata si Despre natura, din care s-au pastrat peste 100 de fragmente ) se imbina cunoscutul materialism ionian ( la el ’’ regula ’’ fundamentala este focul ) cu principiul contrariilor sau metoda dialectica.

La originea tuturor lucrurilor se afla lupta contrariilor; nasterea si conservarea, viata si dezvoltarea se datoreaza echilibrului contrariilor ( invoca modelele arcului intins, ziua cu noaptea, vara cu iarna, moartea cu viata ). Alte trei teme ale dialecticii lui Heraclit sunt unitatea tuturor lucrurilor, vesnica schimbare si relativitatea epistemica

Sufletul este un gen de suflare calda, usoara si uscata, fiind focul sau principiul vietii. Pentru cunoastere, omul are doua facultati: simturile si ratiunea ( care da si criteriul adevarului, masura intelepciunii ). Datorita ratiunii omul poate ’’ descoperi ’’ adevaratele nume ale lucrurilor.

In sudul Italiei, la Elea, pe la mijlocul sec al VI-lea I.e.n. a aparut o scoala cu doctrina opusa dialecticii lui Heraclit. Xenofon , tot immigrant din Asia Mica, autor de Elegii si Parodii, fondeaza scoala Eleata ce promoveaza, exceland cu Parmenide un panteism de factura spiritualista. Obiectul cunoasterii este un ’’ invariant ’’ incremenit, neschimbat; ceea ce se schimba nu poate fi cunoscut decat imperfect. Intre gandirea logia si cunoasterea empirica, Parmenide vede o opozitie in problema adevarului. Numai cunoasterea rationala poate sesiza existenta distincta de orice schimbare calitativa, de miscare si devenire. Ontologic, incremenirea, imuabilitatea, pare absurda, dar tocmai idea acestei aparitii la surprinderea invariantei a sugerat lui Socrate, Platon si Aristotel posibilitatea formularii principiilor gandirii rationale. Contributii importante in sprijinul doctrinei eleate au adus Zenon si Anaxagora. Cel din urma ( 500 – 428 i.e.n ), intelept venerat, isi argumenteaza doctrina eleata cu exemplul ’’ homeomerelor ’’ lucruri ce se divizeaza la nesfarsit, dar partea ramane identica cu intregul ( ’’ o pictura de sange este sange’’. ) Superioritatea gandirii in cunoasterea

adevarului este demonstrata prin referire la ( ceea ce numim azi ) praguri sublimale absolute si diferentiale.

O conciliere intre Heraclit si Parmenide incearca Empedocle ( 490-430 ), renumit orator si poet ( Despre natura si Purificarile ), consemnat in istorie si ca victima a vulcanului Etna. Este original printre ionienii fizicieni prin formularea ipotezei ’’ multimii infinite de combinatii a unor elemente primare ’’, un generativism timpuriu ce a dainuit doua milenii si s-a valorificat in ultima jumatate de veac. Focul, aerul, pamantul si apa – ’’ radacinile lucrurilor ’’, cum le numea el, sunt supuse actiunii a doua ’’ principii motorii ’’: iubirea ( forta unificatoare a lucrurilor materiale ) si discordia ( forta separatoare ). Sunt doua forte subtile, imanente lucrurilor, ce pot fi identificate si definite doar rational, ele schimband doar realul, caci distrugerea si nasterea spontana nu sunt posibile.

Desi nu foloseste termenul ca atare de ’’ suflet ’’, defineste senzatiile si gandirea (tot o senzatie ) in unitate cu fiziologicul, fiind chiar functiuni ale elementelor material, reunite si divizate de cele doua forte primordial; astfel, senzatiile sunt rezultatul interactiunilor dintre emanatii ale obiectelor si porii organismelor; miscarea sangelui realizeaza gandirea si cunoasterea in general.

Democrit din Abdera ( 460 – 370 i.e.n ) – determinism materialist in raportul suflet – corp si cognitive.

Tot ionian de origine, dar initiat la Atena si in numeroase calatorii, erudit si autor in multe domenii: geometrie, cosmologie, psihologie, medicina, botanica, zoologie, muzica. Cum sa nu fie interesanta o viziune psihologica a unui asemenea erudite, dintr-o epoca a sofistilor, deci si a lui Socrate! Scrierile sale sunt numeroase, iar doua cu titluri majestuoase s-au pastrat aproape in intregime: Marea oranduire a lumii si despre natura lumii;

spiritual sofist al timpului s-a reflectat in cele aproape 1000 de scrisori. ’’Materia este una si este constituita din atomi in miscare spre

varietate infinita’’ – idea fundamental a teoriei lui Democrit, aceasta insemnand in acelasi timp combaterea dualismului lui Anaxagora si a unitatii absolute si inerte a eleatilor. Atomii si vidul sunt cele doua realuri certe, nepieritoare ( caci nu au fost create ). Momentul ’’ Democrit ’’ in istoria gandirii este marcat de renuntarea la factori calitativi ( cald, rece ) sau la cauze motrice exterioare ( iubire, discordie, ratiune ), pentru instituirea fizicului controlabil, intinderea si impenetrabilitatea. La categoriile ’’ necesitate’’, ’’legitate’’, Democrit, , in sustinerea lui leucip, dascalul sau, adauga ’’ cauzalitatea ’’.

Datorita vidului, atomii se pot misca vesnic, producand in acest process toata diversitatea legaturilor, formelor si selectiilor. Variabilitatea este privita simplest: deplasare, asociere si disociere de atomi. Sufletul este de natura materiala, compus din atomi sferici foarte subtili si mobile ( un fel de foc, ceva cald si mobil, ce antreneaza intreg corpul ). Avem astfel, la Democrit, o prima viziune monista a identitatii intre trup si suflet. In consecinta, sufletul este muritor, disparand o data cu corpul, ’’ locuitorul ’’ dispare o data cu ’’ cortul ’’ ce l-a gazduit.

In privinta senzorialitatii, Democrit impartaseste idea lui Heraclit si Empedocle a emanatiilor atomilor de la lucruri spre organism si invers ( aerul interpus faciliteaza transmisia ). Forma atomilor emanate determina modalitatea senzatiilor.

Cum o diferenta calitativa intre senzatie si gandire nu a fost remarcata, din confruntarea mai multor texte se presupune ca Democrit a dat intaietate gandirii in privinta adevarului si autenticitatii.

Privind cunoasterea ca unitate sensibilitate-ratiune, limbajul ca un demers conventional important pentru formarea omului si a grupului social, Democrit concepe educatia, mult inainte de ganditorii Renasterii, ca un process formative, factor de progress pentru viata omului si a societatii. Este o orientare antropologica pe care Democrit o inspira filosofiei grecesti, traditional preocupata de natura, un filon materialist valorificat in continuare ca alternative la idealismul lui Platon.

4. Socrate

Socrate ( 469-399 i.e.n ) a marcat o reorientare hotaratoare a gandirii psihologice, de la explicare in termini de elemente ale mediului,, - aer, foc, miscare a atomilor, - la calitati interne ale omului, cum sunt intelectul, conceptul, aspiratia, simtul si reprezentarea fericirii. Noua viziune este sintetic exprimata in imperativul ’’ Cunoaste-te pe tine insuti’’ si larg elaborate in problematica eticii rationale. Pornind de la o educatie aleasa in familie, cu preocupari artistice si filosofice timpurii, Socrate a excelat prin simplitatea vietii, devenind si ramanand in istorie ca un dascal model de intelepciune si comportare civica.

Aristotel considera ca Socrate a pus bazele stiintei si aceasta prin discursurile inductive si definitia prin general . Generalizarea apare pentru prima data ca activitate umana, de reducere a incertitudinii, confuziilor, contradictiilor, pentru a pune capat stangaciei si a institui claritatea, siguranta, stabilitatea. Astazi, stiind ce inseamna celula pentru biologie si atomul pentru fizica, intelegem ceea ce a realizat atunci Socrate: categorizarea sau invariantul, elemental constitutive al cognitiei conceptual, essential atat in activitatea individuala de orientare si problem solving, cat si in transmiterea zestrei intellective a homo sapiens-ului. Desi nu a lasat opera scrise, Socrate a fost convingator in a centra gandirea filosofica pe problematica umana a experientei, cognitiei, morale, raportului cu sine, virtutii morale. Autoritatile timpului l-au condamnat la moarte pentru ca a sfidat zeii; istoria l-a recuperate pentru vecie datorita elanului si argumentarii cu care a ’’slefuit’’ imaginea omului, a ’’mosit’’ sufletul uman. Zicand ’’virtutea se invata ’’, Socrate a detronat atotputernicia zeilor si pe tronul credintei in fericire a statuat omul ( oricum ar fi el; descult, in haine ponosite, fericit sau nefericit in casnicie, urat de autoritati si iubit de tineret ) Socrate a devenit din ce in ce mai respectat prin veacuri, deoarece el a proiectat asupra omului o lumina a credintei in esenta sa pozitiva: ’’ Nimeni nu greseste cu vointa, ci din ignorant… Scopul vietii este a cunoaste si anume a cunoaste virtutea’’.

5.Gândirea psihologică a lui Platon.

Inainte de toate, pentru psihologul timpurilor noastre care se ingrijeste de respectarea unui cod deontologic, Platon reprezinta un model al discipolului onest care isi exercita genialitatea cinstindu-si mentorul; Socrate este redat posteritatii in adevarata sa grandoare de catre Platon, creand astfel in istorie un model al genezei ’’ lumina din lumina’’. Dincolo si mai presus de relatia mentor-discipol, gandirea lui Platon este centrata pe problematica psihologica, pe autocunoastere si ’’ adancuri ale spiritului’’. Epoca nasterii, formarii si manifestarii originalitatii lui Platon este marcata de framantari sociale majore, survenite dupa infloritoarea perioada a lui Pericle, accentuarea conflictelor de clasa si razboiul peloponeziac. S-a nascut intr-o familie aristocratic de rang regal, in anul 428 i.e.n, la Atena ( dupa unele surse la Engina -427 ). De foarte tanar a inceput studii de filosofie, ca la 20 de anis a fie, nu numai elev, dar chiar discipol elevat al lui Socrate. Dupa condamnarea lui Socrate, tanarul de 29-30 de ani calatoreste spre vest, in Grecia Mare si Africa, pe urmele filosofilor si matematicienilor celebri. Trecuse de 40 de ani cand e invitat de Dionisos cel Batran, tiranul Siracusei ( Siciliei ) sa-l consilieze in treburile statului. Se departeaza de un asemenea camp de aplicatie si, revenind la Atena fondeaza Academia, o scoala de filosofie in frumoasa gradina dedicate zeului Akademos. Opera scrisa a lui Platon s-a pastrat in mare parte, iar aura de genialitate este intregita majestuos de lumina onestitatii; reia, reda si se sprijina cu respect pe opera mentorului. Conceptia despre suflet a lui Platon, discipol eminent al lui Socrate, este interesanta sub mai multe aspecte: -a trait itr-o perioada de acutizare excesiva a problematicii social –umane ( conflicte sociale, razboaie devastatoare, decadere morala ); rationalizarile propuse de el au un caracter conservator, utopic si psihologizant; -postuleaza o identitate intre cunoastere si existent, tratand ideile ca un real primordial; pentru acesta cutezanta, impartasita de altfel sub alte forme de ’’ cognitivisti’’ umanisti de astazi, Platon a fost etichetat drept deschizator al traiectului idealist in filosofie; -gandirea lui Platon este un caz remarcabil de psihoistorie: daca pentru guvernantii intelepti si pentru militari concepea un mod de viata purificat de motivatii pecuniare si familial, sclavilor, o masa umana de cca zece ori mai numeroasa decat cetatenii liberi, le rezerva un statut de masini truditoare in favoarea unui stat ’’ rational organizat’’. Referitor la valoarea de adevar a datelor despre lumea exterioara, Platon ne-a lasat cea mai convingatoare si originala metafora a idealismului obiectiv , ’’mitul pesterii’’; obiectele ce se perinda prin fata pesterii sunt sesizate de noi, cei dinauntru, ca niste umbre pe peretele opus intrarii; intelegem ceva din natura lucurilor originale prin raportarea senzatiilor la notiuni primitive sau pattern-uri ideative existente aprioric in spiritul nostru.

De aici, principal teza a lui Platon: ideile ( si nu lucrurile ) au o existent reala si primordial, reprezentand ’’ cauza exemplara a ceea ce este constant in natura’’. O asemenea generalizare metafizica extrema a conceptului a excelat adesea in istoria gandirii: similar, Spinoza si Descartes au generalizat geometria si mecanica, Imm. Kant-fizica lui Newton, Spencer- biologia si selectia naturala etc.

6. Gândirea psihologică a lui Aristotel

Aristotel, parintele logicii si al psihologiei, a respins teoria

ideilor ca existent plenara si primordial, ca nedemonstrabila prin explicatiile logice ale lui Platon. Cu toate ca Aristotel este de accord du Platon ca intre corp si suflet este un raport similar celui dintre instrument si functionarea sa, iar sufletul are un nivel superior, indestructibil, spiritul, el nu accepta prioritatea ( cosmica ) a sufletului fata de corp si nici ca acesta este exclusiv uman si responsabil pentru transmiterea zestrei experentiale si potentiale de la parinti la copii.

Grila de autoevaluare: 1. Lui Socrate ii apartine afirmatia: a. “Nimeni nu greseste cu vointa, ci din ignoranta…Scopul vietii este a cunoaste si anume a cunoaste

virtutea” b. “Materia este una si este constituita din atomi in miscare spre varietate infinita”

2. Discipolul eminent al lui Socrate a fost: a. Platon b. Aristotel 3. Aristotel este considerat drept: a. fondatorul “teoriei Ideilor” b. parintele logicii si al psihologiei

Bibliografie:

• Diogene, Laertios ( 1963 ), Despre vietile si doctrinelefilosofilor, Editura Academiei, Bucuresti.

• Platon ( 1996 )-Socrate Omul: antologie platoniciana: chipul lui Platon in dialogurile lui Platon, Editura Humanitas, Bucuresti

• Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

Unitatea de invatare 3 - (Nicola, Gr., 2004, Istoria psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, p. 22-27)


ConcepŃia Aristotelică despre suflet

Plan de idei: 1. Contextul social istoric 2. Viata si opera lui Aristotel 3. Constructia si ideatia primului tratat despre suflet

Obiective:

La sfarsitul acestui curs studentii vor fi capabili :

• Sa prezinte contributia lui Aristotel la dezvoltarea ideatiei psihologice. • Sa prezinte conceptia aristotelica asupra sufletului.

Când Aristotel a conceput De anima şi lucrările ulterioare, cunoscute sub titlul generic ’’Parva naturalia’’, teoria despre suflet avea deja o istorie.

Cu neajunsul bine-conştientizat în următoarele două milenii de ignorare a subiectivităŃii umane, sufletul era cunoscut de elevii lui Plafon, deci şi de Aristotel fie ca ansamblu de atribute generale ale materiei în mişcare, fie ca o natură divină, nemuritoare, înlănŃuită în trapul vremelnic.

Opera aristotelică marcheaza o depărtare majoră de aceste tradi-Ńii etico-religioase începând chiar cu formularea obiectului psihologiei: statusul ontologic al individului uman ca entitate psiho-fizică vie, activă şi cugetătoare (entelehia trupului = suflet individual, ..formă a trupului natural").

Plasand psyche-ul omenesc în cadrul larg al naturii, cercetându-i principiile şi cauzele (scopul suprem al cunoaşterii), Aristotel ne apare astăzi ca pionier ai paradigmei funcŃionaliste (opus deci dualismului suflet - viaŃă biologică, promovat de Platon ). Valoarea istorica, înde-lung validată, a ştiinŃei aristotelice despre suflet, rezida in afirmarea unitaŃii funcŃiilor spirituale şi vitale: sufletul este acea formă (calitate, însuşire, proprietate) a substanŃei (corpului) care indeplineşte trei funcŃii necesare vieŃii: nutritivă, senzitivă si raŃională.

Pentru gânditorul de astăzi, termenul ’’forma’’ pare vag, cu referiri la aspectele statice ale unui lucru. La Aristotel însă sensul acestui cuvânt este bine precizat, purtând notele necesare si suficiente ce asigură realizarea unui anumit etect:

- autonomie lăuntrică in raport cu rnateria-corp: -capacităŃi active (vitale şi raŃionale) - imuabilitate, însuşiri invariabile relative la trecerea potentei în

act pe tot segmentul dintre naştere şi moarte (o dată cu moartea sub-stanŃei se distruge şi sufletul).

Sufletul şi corpul, zice Aristotel, sunt într-o relaŃie funcŃională de tipul ochi-vedere. Conceptul ..entelehie"" a fost o invenŃie a lui Aristotel utilizată în definirea concisă a principiului activităŃii, adică al generării diferenŃelor calitative (sau, cum se zice astăzi în psihologia umanistă, principiul actualizării, al dezvoltării în trepte): sintagmele „potenŃa în act" şi ..entitate individuală umană" se înŃeleg astăzi ca funcŃionalitate, calitate de a realiza ceva. Aristotel însuşi defineşte principala funcŃie sau facultate a psihicului: discernământul prin : simŃire şi gândire. Axând cogniŃia contrar lui PIaton pe coordonate ontologice (nu există cunoaştere fară referire la corpuri), simŃirea are preemŃiune, formele sensibile sunt la originea obiectelor inteligibile. Peste secole, empirismul englez declara ca ’’nimic nu există în intelect care sa nu-ti fi fost mai înainte în simŃuri", iar după alte secole, o pleiadă de psihologi, de la P.Janet la P.i.Galperm, definesc modelul psihologic al sufletului prin conceptul de orientare, procedare a datelor în vederea stăpânirii raportului activ dintre organism si mediu.

Filosofii moderni ni-1 prezintă pe Aristotel ca o emblemă a ’’certitudinii’’ în perspectivă istorică, iar opera sa ca „primul act minuŃios de experimentare a capacităŃii spiritului filosofic de a răzbate către straturile cele mai profunde ale existentului natural şi poetic'" (Ion Banu, 1996. p. 9-10).

Predecesorii lui Aristotel începând cu Thales cutezaseră sa scruteze Universul vast construind sisteme conceptuale subordonate unui principiu unic (apa. focul, aerul, infinitul), potrivit unei înŃelegeri

simplificatoare; Socrate şi Platon au descoperit bidimensionalitatea in gândire: subiect-obiect, eu-lume, gândire-simtire, socio-cosmos.

Respectul faŃă de enciclopedismul aristotelic, ca orice atitudine umană, s-a dovedit totuşi, relativ: după moartea sa survenită la un an << de frământări dramatice după prăbuşirea gloriei macedonene,>> perso-nalitatea şi opera lui Aristotel au intrat in umbra uitării pentru două secole si jumătate. Doar în anul 60 i.e.n Andronicos din Rhodos editează opera esoterică (destinată uzului intern al Lyceului). Mai ales după secolul a l nouălea, peste 1000 de manuscrise au fost copiate şi recopiate, chiar dacă au fost doar notiŃe de curs. Lucrările exoterice pentru marele public, au fost pierdute aproape in întregime. Sursele sigure au fost sistematizate de analişti, grupându-le în şase categorii. A cincea, sub titlul Psihologie si gnoseologie, cuprinde lucrările De ;

anima şi un ciclu de lucrări ulterioare grupate sub titlul Parva naturalia.

1. Contextul social istoric

Secolul al IV-lea se remarca prin efectele intensei activităŃi sociale din cetăŃile greceşti, specifice vieŃii democratice şi intelectuale a epocii lui Pericle: complicarea tensiunilor sociale atât în cadrul populaŃiei libere, cât şi în planul raporturilor dintre clasa celor liberi şi cea a sclavilor, care devenise de zece ori mai numeroasă.

Preocupat de reducerea diferenŃelor economice şi a adversităŃilor dintre bogaŃi şi pătura mijlocie, Aristotel apare drept susŃinător al menŃinerii, chiar cu mari compromisuri, a sistemului sclavagist, în favoarea celor avantajaŃi. In Politica Aristotel pledează ca apârator al ordinii în relaŃia ’’firească’’ dintre stăpân şi sclav: organizarea econo-mică nu avea atunci o altă perspectivă dincolo de munca sclavilor.

2.ViaŃa şi opera

Aristotel s-a născut în anul 384 î.e.n.. în oraşul Stagira din sudul

Traciei. într-o familie elevată, cu preocupări pentru cercetarea empirică a fiinŃelor; tatăl său fusese medic la curtea regelui Macedoniei, Amintas al II-lea.

La câŃiva ani după decesul tatălui sau, când avea 17 ani, Aristotel apare la Atena ca elev al Academiei lui Platon. unde va rămâne 20 de ani, de fapt până la moartea maestrului în 347 i.e.n. Se remarcă drept un elev eminent şi ascultător, cu unele producŃii dominate de platonism, remarcate elogios de către mentor. Elaborările originale încep insa după moartea lui Platon purtând o puternică amprentă a cercetării directe a naturii, fară însă a slăbi respectul pentru filosoful-dascal („Imi este prieten Platon, dar şi mai prieten imi este adevărul"' - celebra formulă reŃinută de auditorii lui Aristotel).

Peste cinci ani, Aristotel este angajat la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca educator al tânărului Alexandru. Intre timp se căsătorise în oraşul Assos de pe coasta de apus a Asiei Mici unde se retrăsese după dispariŃia mentorului său. Deşi şi-a petrecut tinereŃea în marea capitală Atena, acum trăieşte şi studiază într-un cadru natural mistic, in apropiere de vechea capitală a Macedoniei. Pella.

In anul 336 î.e.n.. prin decesul regelui Filip, tronul este ocupat de Alexandru, astfel că Aristotel-dascălul se întoarce la Atena ca favorit, iar peste doi ani deschide aici o şcoală proprie, numită Lyceu (după numele templului din apropiere dedicat lui Apollon Lykeios). Este un fel de universitate cu institut de cercetare, astfel că pregătirea cursanŃilor are elemente de studiu, cercetare şi creaŃie. In acest cadru mentoral se elaborează treptat opera uriaşă a lui Aristotel. Dedicându-se creaŃiei ştiinŃifice în condiŃii excelente asigurate în anii ascensiunii Iui Alexandru Macedon, Aristotel devine şi perso-nalitate publică, susŃinător al mişcării politice promacedoniene de unificare a micilor state greceşti sub torta ofensivă a lui Alexandru,

Această latură a vieŃii marelui enciclopedist avea să-i aducă amărăciunea sfârşitului în exil în oraşul Malcis din Eubeea la numai un an după moartea lui Alexandru Macedon, deci în 322 î.e.n.

Opera scrisă a lui Aristotel conŃine două genuri de lucrări: exoterice, destinate publicului (unele, zise acroamatice, erau adresate auditoriului selectat) şi ESOTERICE, pentru uzul intern din Lyceu. Numai cele din urmă au ajuns până la noi cu intermitenŃe de secole, modificări (intenŃionate sau nu), suprapuneri, necizelări. Prin numeroase eforturi de analiză în mulŃimea de peste 1000 de manuscrise, s-a stabilit o ordine. După operele de tinereŃe, cu puternica tentă a magistrului Platon, identitatea aristotelică începe să se remarce prin lucrările de Logică, Metafizică, ŞtiinŃele naturii, Psihologie şi Gnoseologie, Politică, Etică şi Estetică.

Cu un adevărat cult pentru ’’evidenŃa mereu suverană a percepŃiei sensibile (Despre cer, 306al6), Aristotel nu a fost un empirist (Ion Banu, 1996, pg. 19). In critica la adresa pitagoricilor, filosoful enunŃa imperativul: .’’Să construim teorii şi cauze în scopul de a reda semnificaŃia faptelor observate’’, fară însă a ’’pretinde faptelor să se conformeze teoriilor şi opiniilor noastre" (Despre cer, 293a).

Adevărat, odată stabilite principii teoretice plecând de la fapte observate, acestea înlesnesc interpretarea corectă a unor fapte noi. Când invocă principiul divinităŃii, criteriul observaŃiei este exclus: de altfel, justificarea principiilor unei ştiinŃe (cercetare prin observare atentă) are loc în afara acesteia, în zona meditaŃiei (deşi obârşia lor rămâne intuitivă).

Insuşindu-şi în Academia lui Platou metoda dialectică (avea abia 17 ani când mentorul avea 60), a exersat-o timp de 20 de ani ca discipol, confruntându-se cu „teoria ideilor" şi sesizând teze platoniciene nondialectice, slabe conexiuni între multe filosofeme ale acestora, recursul la mit ca argument, dar şi nuanŃe în spiritul critic ai lui Platon când se referă la sine şi la alŃii.

3.ConstrucŃia şi ideaŃia primului tratat despre suflet

CONSTRUCłIA ŞI IDEAłIA PRIMULUI tratat despre suflet: De

anima De la repunerea lui Aristotel în circuitul civilizaŃiei lumii şi până la epoca modernă, cursul de psihologie la universităŃi se numea De anima.

Lucrarea lui Aristotel are o elaborare arhitecturală, cu trei module, intitulate „cărŃi".

Cartea I - Ca într-un tratat ştiinŃific contemporan, ba chiar ca într-un proiect sau program de cercetare, Aristotel începe cu un mess, deci cu o „atmosferă de confuzii" relative la importanŃa unei ştiinŃe despre suflet, obiectul şi metodologia sa. Realizează aceasta prin referiri la aportul predecesorilor. Pe un asemenea fond încearcă definirea principalelor probleme, fapte, idei şi acceptări ce urmează sâ fie tratate în cărŃile a II-a şi a III-a.

Este de bun augur că primul pas remarcabil spre o psihologie ştiinŃifică se face sub aura atributelor exactităŃii, frumuseŃii, elevaŃiei, respectului, a misiunii de observare atentă a fenomenelor şi analiză a componentelor. Ca cercetător genial al naturii, Aristotel înŃelege că fiecare domeniu de cercetare îşi are principii deosebite şi formulează o serie de ipoteze alternative asupra naturii, diversităŃii componentelor, afecŃiunilor şi interpretărilor posibile ale sufletului; sunt de fapt delimitate modelele psihologic, ontologic, filosofic şi fiziologic ale acestui real complex.

De la iniŃiativa ştiinŃifică a lui Aristotel au trecut peste 2300 de ani; opera sa rezistă timpului, ba este chiar confirmată de analiştii creatologi de astăzi, având în faŃă experienŃa atâtor secole de demersuri creative, ce au clădit edificiul civilizaŃiei mondiale. Modelul gândirii productive definit în ultima jumătate de veac (începând cu K. Duncker şi M. Wertheimer) se regăseşte în toate componentele sale în De anima.

De aceea, putem afirma că apropierea de opera lui Aristotel este pentru studentul de azi vecinătatea unui obelisc al binelui, frumuseŃii şi revelaŃiei spirituale, dătătoare de simŃire înaltă şi înŃelepciune.

Cunoaşterea ca modelare (matematică, logică, tehnică, naturalistă), dar şi relaŃiile formă - substanŃă – materie, parte - întreg, structură – funcŃie, sunt intuiŃiile aristotelice abandonate pentru secole de către umanitate, dar preluate pentru milenii ca necesare şi validate de ştiinŃele contemporane.

In maniera firească a unui dascăl conştiincios, Aristotel preia concepŃia predecesorilor despre „însufleŃit"", cu atributele mişcării, simŃirii şi necorporalităŃii. Se referă cu respect academic la Democrit (’’sufletul este un fel de foc şi căldură’’), la Leucip („figurile sferice sunt suflet, având capacitatea de a se mişca pe sine"), la consensul filosofilor antici asupra faptului că sufletul este „factorul cel mai capabil de mişcare".

După ce defineşte patru tipuri de mişcare (deplasare, alterare, micşorare şi creştere), susŃine unitatea suflet-corp şi în 407a20 se dă o conotaŃie metatizieă a mişcării: „Cugetarea este mişcarea intelectului, precum rotirea e mişcarea cercului". Ideea este dezvoltată cu secvenŃa

408b 10-25, despre prioritatea subiectului pentru ştiinŃă, despre raportul suflet-intelect-corp: „Ar fi mai corect să spunem, nu că sufletul se înduioşează, învaŃă sau discerne, ci că omul le face prin suflet": „...bătrâneŃea ne vine nu prin faptul că sufletul a suferit ceva, ci numai corpul purtător, ca în caz de îmbătare sau îmbolnăvire"; „...discernerea, ca şi iubirea sau ura, nu sunt afecte ale intelectului, ci ale corpului care-1 posedă, în măsura în care le posedă"; „de bună seamă, intelectul e ceva mai aproape de divin şi nesupus afecŃiunii".

Cu o pondere de 4/5, Cartea I este dedicată analizei critice a doctrinelor înaintaşilor. O atitudine ştiinŃifică demnă de invidiat şi după două milenii: se prezintă idei, argumente, contrarietăŃi, nume de gânditori remarcabili şi opere.

Cartea A II-a - După laborioasa problematizare şi preluare critică din Cartea I, se revine acum cu o altă forŃă intelectivă la definirea sufletului. Dintre multiplele analogii invocate pentru trecerea la o definire a sufletului, două ne clarifică distincŃia dintre substanta şi forma:

a) o unealtă, cum ar fî securea, este un corp natural, cu calitatea (forma) de a tăia; aşa şi corpul alcătuit din organe are suflet, deci funcŃii de hrănire, simŃire mişcare (412b 10);

b) dacă ochiul ar fî o vietate, văzul propriu-zis ar fi sufletul lui (412bl0).

Identificăm aici o viziune funcŃionalistă clară şi aceasta nu întâmplătoare, deoarece va fi întregită cu explicaŃii cauzale, structural-compoziŃionale, atributive şi genetice.

Preocupat de definirea psihicului ca natura psihofizica,Aristotel releva funcŃiile de hrănire, simŃire, gândire şi mişcare: prima dintre acestea este o condiŃie elementara, astfel că şi plantele intră in sfera insufleŃitului. In 4l3b20. cu precauŃie, se pune problema intelectului şi a facultăŃii teoretice (N.I.Ştefanescu specifica în nota 28 la volumul De anima că cele două sintagme reprezintă aceeaşi noŃiune), exprimându-se că „nu este nimic clar", dar „se pare că este vorba de un alt gen de suflet şi numai acesta poate fi despărŃit, ca eternul de pieritor’’.

Abordând „puterile sufleteşti'" sau „facultăŃile sufletului", Aristotel face de fapt un gen de psihologie comparată şi diferenŃială la trei niveluri: plantă, vietate şi om. Ordinea este dictată de înŃelegerea cauzala si sistemica: simtirea nu poate exista fara hranire, simtirea presupune durere si placere, si pe baza lor, nazuinta spre un scop. De mare utilitate pentru viitorul psihologiei este dintinctia potential-actual, invatare-dezvoltare, invatare-instruire.

Prima nota distinctiva a intelectului este ’’ operarea in timp’’, opusa simturilor care care au cu obiectul lor un contact exclusiv direct si concret. Distinctia merge mai departe, pe doua trepte: intelectul se raporteaza la suflet ca partea la intreg, iar in cadrul intelectului se disting componentele activa si pasiva.

Intelectul nu e amestecat, <nu se confunda> cu corpul, ci reprezinta un potential al sufletului de a gandi si concepe; nu este un organ corporal, comparabil cu organul senzitiv; datorită corporalităŃii, SIMłIREA ARE PRAGURI. In actul de cugetare, intelectul se identifică cu obiectul inteligibil, dar discerne între esenŃa unui fapt şi faptul ca atare, între ceea ce Ńine de sine şi de conŃinutul cogniŃiei. In METAFIZICA, Aristotel zicea că putem contempla direct inteligibilul (fară

intermedierea senzorialului), dar numai din când în când, trăind astfel o „fericire divină".

O secvenŃă memorabilă a operei lui Aristotel este respingerea ideii orfico-platoniciene a imortalitaŃii sufletului: a definit ca nemuritoare doar o parte a sufletului, superioară, „cea mai demnă", intelectul activ; el conferă tuturor lucrurilor o formă (s-a specificat mai sus conotaŃia

acestui termen), Acest atribut este precizat de teza că intelectul activ nu

posedă cunoştinŃe date, ci le obŃine în procesul cunoaşterii: definindu-1 în spiritul mentorului său, Platon, ca o năzuinŃă a omenirii spre cunoaştere absolută, nemurire sau divinitate, se trece la operaŃionalizare când se afirmă că „intelectul activ" determină pe cei pasiv să treacă la acte.

Cel care a redescoperit şi valorificat opera lui Aristotel pentru creştinism. Thoma d'Aquino, dă o interpretare ..salvatoare" pentru sufletul uman: în lucrarea UNITATEA INTELECTULUI ŞI ÎMPOTRIVA avero-istilor parizieni, el afirmă că, la Aristotel nu există o diviziune a nous-

ului ci doar două „virtuti" ale uneia şi aceleiaşi facultăŃi, singură şi unitară: muritor este doar ceea ce subzistă ca suflet intuitiv sau sensitiv, in timp ce sufletul uman este nemuritor.

Observăm, în istoria civilizaŃiei, o obsesie pentru sensul divin al existenŃei umane, al frământărilor ce se întind pe un diapazon practic nelimitat, definit totuşi dc extremele extazului si agoniei. Această stăruinŃă pentru „câştigarea" nezădârniciei vieŃii a preocupat mintea omului din toate timpurile. Intr-un text filosofic de acum trei decenii se afirmă că omul este in acelaşi timp ..plantă, animal, logos şi spirit; ...pun spirit se ridică deasupra lumii naturale şi ajunge la Dumnezeu"

(Leisegang H., 1971, LA GNOSE, Paris, Payot, pg.17).

Grila de autoevaluare: 1. Dintre lucrarile esoterice ale lui Aristotel, semnificative sunt: a. Phaidon, Timaios, Republica b. Despre suflet, Parva naturalia, Poetica

2. Conceptul “entelehie” a fost o inventie a lui: a. Aristotel pentru definirea concisa a principiului activitatii, al generarii diferentelor calitative b. Platon pentru descrierea comunitatii politice si a institutiilor sale 3. Opera scrisa a lui Aristotel consta in: a. dialoguri, mituri, parabole, alegorii b. lucrari exoterice si lucrari esoterice

Bibliografie: • Banu Ion (1996), Aristotel , Editura Stiintifica, Bucuresti • Aristotel (1996), Despre Suflet, Editura Stiintifica; Editura Aion, Oradea • Aristotel (2001), Metafizica, Ed. Humanitas, Bucuresti • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

Unitatea de invatare 4 - (Nicola, Gr., 2004, Istoria psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, p. 39-46)


EMPIRISMUL

Plan de idei: 1.Semnificatia termenului de empirsim. 2.Reprezentantii marcanti ai empirismului si gandirea psihologica promovata de acestia. Obiective: La sfarsitul acestui curs studentii vor fi apti:

• sa explice ce este empirismul. • sa puna in evident contributiile aduse de empirism la dezvolarea psihologiei.

1.SemnificaŃia termenului de empirsim.

Termenul de experienŃă este echivalentul termenului de empirism, acesta din urmă provenind din grecescul emperia şi din echivalentul său în limba latină „experientia”. Filozofia empirică accentuează rolul observaŃiei şi experienŃei diminuând rolul raŃiunii în cunoaşterea umană. Empiriştii respingeau ideea că mintea la naştere este deja dotată cu cunoaştere. Empirismul modern, începând cu Francis Bacon, a fost conceput în mare parte ca metodă promiŃătoare pentru noile ştiinŃe inductive.

Atât industria, cât şi principalele îndeletniciri ale burgheziei aveau nevoie de tehnică, de maşini şi de aparate, de reŃete practice, eficiente dar empirice şi care nu erau considerate ca ştiinŃă.

Se simŃea nevoia unei noi ştiinŃe şi a altei metode ştiinŃifice decât aceea a subtilelor argumentaŃii scolastice.

2.ReprezentanŃii marcanŃi ai empirismului şi

gândirea psihologică promovată de aceştia.

Francis Bacon (1561–1626) a fost teoreticianul noii ştiinŃe, încercând o reformă ce cuprindea o nouă metodă ridicând valoarea ştiinŃei prin puterea care ne-o dă asupra naturii. El susŃinea existenŃa identităŃii dintre ştiinŃă şi puterea omenească afirmând că ideile lui Aristotel sau Platon au fost doar piedici pentru progresul cunoaşterii umane. Cea mai cunoscută lucrare a lui Bacon, „Novum Organum”, ce înseamnă noul instrument al minŃii, a fost publicată în 1620. Bacon susŃine că ştiinŃa adevărată este cu totul altceva decât „vorbăria scolastică”, ea trebuie să fie practică şi să servească umanitatea. El considera că adevărata carte ce trebuie descifrată este natura. Filozofia lui Francis Bacon se îndreaptă spre fapte, fiind o filozofie a experienŃei iar metoda recomandată fiind inducŃia. Această metodă descrisă pentru prima dată de Bacon stă la baza dezvoltării ştiinŃei experimentale. [...]

Într-un secol de frământări sociale şi în cursul unei vieŃi agitate, Bacon a fost continuu preocupat de problema reformării ştiinŃei. El îl considera pe Platon un „îngâmfat” şi pe Aristotel un „sofist dezgustător”. În opinia lui raŃionamentul sau silogismul, nu este un mijloc de descoperire a adevărului ci doar un mod expunere a unui adevăr cunoscut. Varietatea şi continua schimbare a naturii impune observarea şi experienŃa ca mijloace de cunoaştere a fenomenelor.

Cunoaşterea directă a naturii este împiedicată ca de o perdea de anumite fantome, deformări, dintre care unele se datoresc prejudecăŃilor iar altele imperfecŃiunii spiritului omenesc. Aceste fantome sunt numite de Bacon: idola mentis şi le examinează drept cauze ale erorii. Cele trei categorii de idoli sunt: idola tribus, fantomele speciei omeneşti, defectele spiritului uman. Noi, ca oameni, avem o inerŃie a minŃii

noastre, o lene a gândirii care ne face să generalizăm pripit şi astfel se nasc superstiŃii şi prezicători. Aşa s-a născut magia, cabala care prin combinaŃii de numere îşi închipuie că pot stăpâni universul, sau astronomia antică ce atribuie aştrilor o mişcare circulară fiind considerată ca perfectă.

Pe lângă acest fel de deformări comune tuturor oamenilor, există şi altele ce provin, din natura proprie a fiecărui individ, din educaŃia pe care a primit-o şi condiŃiile în care trăieşte. Omul e închis ca într-o cavernă de propriile lui deprinderi. Aceste deformări sunt fantomele peşterii: idola specus. Altă sursă de erori sunt fantomele pieŃei: idola fori, prin care se înŃeleg obişnuinŃele de limbaj ale oamenilor. Cel de-al patru-lea tip de fantome sunt fantomele teatrului: idola theatri care provin din prestigiul teoriilor filozofice din trecut. Idolii teatrului ai lui Bacon provocau individul sa evite acceptarea cu uşurinŃă a autorităŃii.

Bacon credea că scepticismul era depăşit total şi că făcea parte din anumite erori intelectuale pe care le fac şi alŃii. De exemplu, scepticilor le place să demonstreze natura iluzorie a anumitor tipuri de informaŃie senzorială. Bacon a acceptat faptul că erau într-adevăr iluzii, dar iluziile demonstrate erau înlesnite de o selecŃie atentă a materialelor. El a argumentat că demonstraŃia existenŃei iluziilor nu justifică un atac asupra tuturor informaŃiilor senzoriale. În apărarea validităŃii informaŃiei senzoriale Bacon a arătat că se pot folosi instrumente ca ajutoare pentru simŃuri şi care pot corecta informaŃia aşa cum este ea prezentată de simŃuri. Mai mult, el a afirmat că un tip de informaŃie senzorială poate fi folosit pentru verificarea altui tip.

Bacon nu a lăsat posterităŃii o descriere explicită şi coerentă de metodologii ştiinŃifice, dar a alocat suficiente comentarii acestui subiect astfel încât să facă posibil ca noi să construim o concluzie din credinŃele sale. Este de reŃinut faptul că Bacon era conştient că face o afirmaŃie profetică în ceea ce priveşte metoda ştiinŃifică. Anticiparea asupra evoluŃiei metodologiei sale este ilustrată în afirmaŃia conform căreia „arta descoperirii poate să avanseze o dată ce descoperirile avansează”.

Abordarea pozitivă a ştiinŃei este ilustrată într-o metaforă pe care Bacon o folosea pentru a caracteriza munca cercetătorilor. Unii, spunea el, sunt ca furnicile care doar strâng şi utilizează materialul. AlŃii sunt ca păianjenii, ocupaŃi de a întinde pânze din propria lor substanŃă. Între cele două extreme este un drum de mijloc întruchipat de albina, care strânge materiale din numeroase şi variate surse şi care transformă şi digeră aceste materiale în cadrul activităŃii colective. Pentru acest drum de mijloc pleda Bacon. El înŃelegea clar limitările impuse de stricta colectare şi atrăgea atenŃia în mod repetat asupra faptului că filozofia empirică poate da naştere la tot atâtea forme greşite ca şi filozofia raŃională, mai ales atunci când filozofii empirişti se lăsau pradă generalizărilor făcute în grabă.

John Locke (1632-1704) este cel mai important succesor al lui

Bacon şi a fost descris drept filozoful englez cu influenŃa cea mai extinsă. Dacă Bacon poate fi privit drept Marele Vestitor al Spiritului Empirist, Locke este cel care a ridicat întrebarea serioasă cu privire la natura unei teorii empirice asupra cunoaşterii în lucrarea sa de căpătâi „Eseu asupra intelectului uman”. Locke pune problema fundamentală: cum cunoaştem şi de unde vine cunoaşterea? sau, altfel spus, prin ce proces psihic cunoaştem lumea

exterioară, cum se reflectă ea în noi şi cum intervine procesul percepŃiei?

Concluzia la care ajunge John Locke este că toată cunoaşterea noastră în legătură cu natura provine din senzaŃii. Chiar şi fenomenele psihice complexe: judecăŃi, raŃionamente, sunt şi ele derivate din senzaŃii, transmise prin simŃuri. Elementul primordial care stă la baza cunoaşterii este senzaŃia. Pentru prima dată în istoria psihologiei Locke se va ocupa de studiul şi cercetarea psihologiei copilului şi psihopatologie cercetând specificul lor. Locke face psihologia comparată atunci când prezintă cazuri de handicap intelectual şi are intuiŃia dezvoltării ulterioare a unei psihopatologii. Ca şi noŃiunea de spaŃiu sau de timp, toate calităŃile „primare” provin tot din experienŃă – cauzalitatea, finalitatea, necesitatea. El ajunge la concluzia că contactul senzorial este contactul direct cu realitatea ce există independent de noi.

Locke admite două calităŃi afective fundamentale: plăcerea şi durerea, celelalte sentimente şi pasiuni sunt combinaŃii de acestea două. Astfel sunt: ura, iubirea, dorinŃa, bucuria; sentimentele unindu-se cu ideile care vin din senzaŃii cât şi cu cele ce provin din reflecŃie. El consideră că sentimentul este una din cauzele erorii. Una dintre cele mai celebre şi controversate idei ale sale are la bază supoziŃia sa în care credea cu tărie cum că mintea, la naştere, este ca o “coală alba de hârtie, fără nici o literă, fără nici o idee”. PoziŃia adoptată de Locke, deşi nu era nouă, a fost înaintată într-un mod convingător şi spiritul secolului al XVII-lea era de aşa natură încât ipoteza “colii albe” şi implicaŃiile sale puteau fi întreŃinute. Atacul lui Locke asupra ideilor înnăscute includea argumente de natură practică. Astfel, credinŃa în ideile înnăscute conduce la cea mai nefericită lene intelectuală prin faptul că descurajează ridicarea de întrebări şi cercetarea cu privire la o posibilă sursă exterioară a ideilor. Dacă ideile nu sunt înnăscute, care este originea lor? Locke a afirmat că unele idei vin dintr-o singură sursă senzorială. Două evenimente din acelaşi domeniu senzorial aflate în contiguitate spaŃială sau temporală pot fi asociate şi pot rezulta în ceea ce Locke numea idee. Alte idei rezultă din conlucrarea a doua sau mai multe simŃuri. Locke credea de asemenea că anumite idei provin din reflecŃie, care are la bază extrapolarea unei informaŃii senzoriale anterioare. O anumită idee îşi poate avea de asemenea originea într-o combinaŃie complicată de senzaŃie şi reflecŃie. Atitudinea puternic empirică a lui Locke cu privire la originea cunoaşterii a atras atenŃia asupra importanŃei învăŃării şi educaŃiei şi asupra contextului social şi de mediu în care aceste activităŃi se desfăşoară. Dacă toate acestea păreau evidente pentru generaŃiile care au urmat, în nici un caz ele nu erau evidente într-o perioadă în care copiii erau adesea consideraŃi responsabili pentru infracŃiuni şi erau subiectul celor mai dure pedepse, inclusiv pedeapsa capitală. Locke aprecia că individul nu suporta întreaga responsabilitate pentru carenŃe în cunoaştere – informaŃia iniŃială se poate să nu fi fost niciodată oferită. Dacă responsabilitatea individuală se diminuează oarecum în sistemul lui Locke, responsabilitatea sociala pentru alŃii (în special copii) este îmbunătăŃită. Căutarea originii ideilor l-a condus la observarea relaŃiei dintre idei şi acele obiecte-stimul din lume care generează ideile. RelaŃia dintre lumea fizică şi lumea psihologică (lumea ideilor) a fost un pas necesar pentru Locke, care era preocupat de validitatea cunoaşterii umane.

Locke dorea să demonstreze că ideile pot corespunde lucrurilor reale din lumea fizică; sau altfel spus, “concepŃiile unui entuziast şi raŃionamentele unui om raŃional vor fi adevărate în aceeaşi măsură”. Creierul uman, în concepŃia lui Locke, este adesea plin de imaginaŃie, vise, himere şi iluzii, dar poate conŃine şi cunoaştere veritabilă. Locke susŃine că „cele mai serioase gânduri ale noastre vor fi doar puŃin mai utile decât reveriile unui creier nebun”. Atunci care este temeiul pentru a crede în corespondenŃa dintre idei şi obiectele-stimul? Locke credea că anumite idei simple furnizate de simŃuri reflectă cu exactitate natura exterioară a lucrurilor. De exemplu, avem o idee simplă de soliditate şi Locke spunea: “Dacă cineva mă întreabă ce este soliditatea, îl trimit înapoi la simŃurile sale pentru ca acestea să-l informeze”. Obiectele solide sunt cunoscute prin intermediul pipăitului, ideea de soliditate nefiind o ficŃiune, ci rezultatul inevitabil al concordanŃei dintre realitatea psihologică şi cea fizică. Două obiecte solide lovite unul de altul produc un efect real şi noi suntem de aşa maniera făcuŃi pentru a conştientiza şi a cunoaşte acest efect. Locke afirmase de asemenea că o cunoaştere a adevărurilor matematice reprezintă o cunoaştere veritabilă.

George Berkeley (1685-1753) a avut misiunea de a extinde

filozofia empirică accentuând importanŃa experienŃei mai presus de orice în cunoaşterea umană. Filozofia empirică radicală a lui Berkeley şi paşii încă şi mai radicali făcuŃi de succesorul sau David Hume, au generat controverse în lumea filozofiei. Empirismul din lucrările lui Berkeley şi Hume a servit drept bază împotriva căreia filozofii ce au urmat, au reacŃionat vehement. La Berkeley, nu numai distincŃia între calităŃile primare şi cele secundare se pune în discuŃie, dar şi statutul calităŃilor primare independente de experienŃă este pus la îndoială. Mărimea, forma şi mişcarea, aşa-numitele calităŃi primare, există în experienŃă la fel ca culoarea, gustul, sunetul sau temperatura. Într-o perioadă anterioară, mai naivă, oamenii se refugiau la adăpostul adevărurilor de netăgăduit. CalităŃile primare se numărau printre aceste adevăruri.? Astfel, pentru Berkeley, nu există o lume în sine care să fie separata şi distinctă de lumea trăită a experienŃei! De fapt, singura lume reală este lumea experienŃei sau lumea minŃii. Berkeley este cunoscut pentru dictonul său faimos: “esse est percipi”, a fi înseamnă a fi perceput. Aceasta era şi părerea lui Locke despre calităŃile secundare precum culoarea, gustul, mirosul, care nu existau în mod absolut prin ele însele. Mai degrabă, existenŃa lor depinde de existenŃa subiectului capabil de percepŃie. Dar pentru Berkeley, expresia “a fi înseamnă a fi perceput” se aplică şi restului lumii.

Lucrarea lui Berkeley „Eseu asupra unei noi teorii a vederii” este o lucrare de referinŃă şi pentru psihologie la fel ca „ Tratatul privind principiile cunoaşterii umane”. Lumea reală nu este o lume imperceptibilă a substanŃei materiale; mai curând, lumea reala este lumea aşa cum o cunoaştem din experienŃa noastră. Există o simplitate elegantă în această filozofie, aşa cum este în materialism sau în oricare orientare monistă. Dar simplismul, pe cât de dezirabil este pentru unii (poate pentru cei mai mulŃi), are întotdeauna un preŃ. O filozofie care întruneşte nevoile noastre de simplitate poate câteodată să nu ajungă să îndeplinească nevoia noastră de calitate.

O problemă majoră care o întâlnim în empirismul lui Berkeley are la bază consistenŃa şi coerenŃa experienŃei. Nu există nici un

principiu în experienŃa în sine care sa explice coordonarea lumii noastre subiective. Lumea reala pentru Berkeley era lumea interioară a ideilor şi a experienŃei, iar lumea materială era cea care deriva din aceasta lume subiectivă. Abordarea empirică a lui Berkeley în ceea ce priveşte percepŃia spaŃială aşa cum a fost prezentată în cartea sa “Un eseu spre o nouă teorie a vederii” este considerată în ziua de azi un tratat psihologic de referinŃă. Berkeley a afirmat că „există o relaŃie strânsă între vedere şi atingere” şi că „o senzaŃie vizuală puternică, plină de culori, va fi asociată cu o senzaŃie tactilă de apropiere, în timp ce o senzaŃie vizuală mai puŃin colorată poate fi asociată cu senzaŃia de depărtare”. Astfel, învăŃăm să interpretăm senzaŃiile de apropiere sau de distanŃă prin intermediul simŃului tactil. Teoria lui Berkeley implică faptul că distanŃa în sine şi din sine nu poate fi văzută, percepută. Berkeley credea că o persoană care s-a născut oarbă şi care mai târziu capătă vederea brusc nu va fi capabilă să perceapă adâncimea. Berkeley credea de asemenea că asocierile dintre senzaŃiile vizuale şi cele auditive oferă indicii cu privire la adâncime. Lucrarea lui Berkeley despre percepŃia spaŃială a fost un deschizător de drumuri pentru investigaŃiile psihologice asupra simŃurilor care au urmat.

David Hume (1711-1776), prezintă una dintre cele mai bogate şi mai radicală concepŃie de filozofie empirică. Hume, mai mult decât oricare altul, a zugrăvit o imagine a implicaŃiilor empirismului manifest. Mergând pe urmele lui Berkeley, Hume a fost de acord că evenimentele din experienŃă constituie materia primă a filozofiei. Evenimentele din experienŃă, potrivit lui Hume, nu sunt Ńinute la un loc de nici o “legătura necesară” care poate fi stabilită prin raŃiune. De asemenea nu se poate stabili faptul că o secvenŃă de evenimente încărcată de semnificaŃie din experienŃă este condusă de o succesiune externă de evenimente care reflectă relaŃii de genul cauză-efect. Cele mai importante lucrări ale lui D. Hume sunt: „Tratat asupra naturii umane” şi „Eseuri privind înŃelegerea umană”. ViaŃa mentală la Hume nu se putea baza pe nici un fel de substanŃă mentală care să poată fi verificată prin intermediul raŃiunii. Urmând calea empirismului său radical pentru a aborda cunoaşterea, Hume nu a găsit decât impresii şi idei. Impresiile conŃin în interiorul lor o forŃă considerabilă. Ele includ senzaŃii, pasiuni (motive) şi trăiri afective. Astfel, un gust, o culoare, nevoia acută de a mânca, un sunet, un stimul neaşteptat care rezulta din teamă sau un miros constituie o impresie. Ideile sunt imagini mai slabe ale impresiilor. Amintirea unui gust la 30 de minute după masă constituie o idee, care în cazul acesta este o amintire mai palidă a impresiei originale. Hume a arătat că impresiile sau ideile pot fi simple, ca o singură notă clară, sau complexe, aşa cum am putea întâlni când răspundem simultan la culoare, gust, miros şi simŃ la un obiect precum mărul. Hume a afirmat că impresiile şi ideile se aseamănă. El credea că multe idei sunt nemijlocite prin faptul că se aseamănă foarte bine cu impresia căreia îi corespund. Omul poate avea de asemenea idei mediate care consistă în imagini ce corespund pur şi simplu unei impresii sau unei idei nemijlocite. Astfel ne putem imagina cum arată un anumit oraş chiar dacă nu l-am văzut niciodată. Ideea noastră este mijlocită şi are la bază experienŃa noastră de a fi perceput alte oraşe de dimensiuni asemănătoare.

Hume respingea orice noŃiune de sine consistent şi nu a reuşit să găsească nici măcar o singură impresie sau idee care să justifice sentimentul nostru puternic de continuitate sau identitate. În experienŃa normală acelaşi Eu se bucură acum de micul dejun şi mai târziu găseşte plăcere într-o călătorie cu maşina spre un oraş apropiat, chiar dacă admite că există goluri între cele două experienŃe şi că acestea nu sunt în mod necesar legate una de cealaltă. În analiza finală continuitatea sau identitatea este potrivit lui Hume, un produs al imaginaŃiei şi omul nu poate face o afirmaŃie obiectivă în numele unei asemenea imaginaŃii. Noi percepem conexiuni cauzale între intrările din parada noastră de impresii şi idei atunci când intrările par să fie similare, când o intrare o urmează regulat pe alta sau când intrările sunt apropiate în spaŃiu şi timp. Astfel, sentimentul de identitate personală este produsul modului ciudat în care răspundem succesiunii de idei. Până la urmă, identitatea personală este o construcŃie care are la baza modul cum ne organizăm intrările şi golurile din experienŃa noastră.

O altă trăsătură importantă a abordării emoŃiilor de către Hume este presupunerea lui că toate trăirile afective “sunt întemeiate pe durere şi plăcere”. Hume credea că emoŃii precum bucuria, dorinŃa şi speranŃa derivă din plăcere, în timp ce enervarea, dispreŃul şi frica derivă din durere. În cadrul abordării sale Hume încercă să-şi demonstreze experimental afirmaŃiile. Într-o secŃiune a tratatului său, Hume a declarat că lucrarea este “o încercare de a introduce metoda experimentală de a raŃiona în subiectele morale”. Aşa-numitele experimente ale lui Hume constau în general în ceea ce am putea numi anecdote sau demonstraŃii. El a încercat să găsească o cale de a lega afirmaŃiile de evenimente observabile. Hume vorbea despre transferul unei trăiri afective de la un obiect la un altul apropiat expunând o situaŃie des întâlnită - cearta cu un membru al unei familii poate duce la dispreŃuirea întregii familii, chiar dacă ceilalŃi membrii nu au făcut nimic pentru a merita ura.

Englezii sunt consideraŃi fondatorii filozofiei empirice, dar de pe continent s-au adus de asemenea contribuŃii importante la empirism. Filozoful francez Voltaire (1694-1778), care a lăudat în mod public filozofia engleză, a adus aceasta filozofie pe continent. Operele literare ale lui Voltaire, precum şi tratatele sale filozofice trădau atât suspiciunea sa în raport cu teoriile netestate şi cu dogmele teologice cât şi susŃinerea acordată unei filozofii bazate pe observaŃie şi pe experiment. Entuziasmul său faŃă de gândirea englezească, aşa cum s-a manifestat el în lauda adusă lui Locke, a avut ca rezultat un mandat de arestare şi un exil îndelungat. Atitudinea lui Voltaire pentru noua filozofie empirică a avut un impact direct asupra filozofilor empirişti francezi Etienne Bonnot de Codillac (1714-1780) si Claude-Adrien Helvetius (1715-1771).

Etienne Bonnot Condillac (1714-1780) are contribuŃii

importante în domeniile psihologic, filozofic, educaŃional şi economic. El a studiat filozofie, ştiinŃă şi puŃină teologie la un seminar catolic din Saint-Suplice şi la Sorbona. Condillac s-a concentrat asupra bazei genetice a cunoaşterii. Cu o ambiŃie pe care nici chiar Locke nu o putea egala, Condillac a încercat să analizeze originile cunoaşterii.

În tratatul său despre senzaŃii Condillac ne propune să ne imaginăm o statuie de piatră construită în interior asemenea unei fiinŃe umane cu un intelect care nu conŃine idei înnăscute. Condillac ne

propune să ne imaginăm dezvoltarea intelectuală prin deschiderea ipotetică a canalelor senzoriale pe rând, unul câte unul. El a început cu simŃul olfactiv şi i-a prezentat statuii sale un stimul de acest gen (mirosul unui trandafir). Condillac a afirmat că numai printr-un stimul, statuia sa nu va da dovadă de asemenea funcŃii intelectuale precum atenŃia sau conştiinŃa existentei. Când mirosul trandafirului este urmat de mirosul busuiocului, statuia este capabilă acum de asemenea funcŃii intelectuale precum discriminarea şi perceperea contrastului. Condillac a continuat prin a deschide pe rând fiecare simŃ, sperând să demonstreze apariŃia tuturor funcŃiilor intelectuale. Dacă un anume stimul e prea intens (dureros) sau de intensitate şi claritate medie astfel încât să genereze plăcere, statuia achiziŃionează rapid motivaŃia de a minimaliza durerea şi de a maximiza plăcerea. Condillac a afirmat că ne dezvoltăm un simŃ puternic al lumii exterioare prin intermediul simŃului tactil, care furnizează informaŃii importante cu privire la rezistenŃa, soliditate, mişcare, duritate etc. După cum am precizat anterior, Condillac nu s-a concentrat foarte mult cu privire la faptul dacă aceste percepŃii aveau să fie privite drept subiective sau obiective. Ca filozof practic, el a fost interesat mai mult de implicaŃiile filozofiei senzoriale în educaŃie şi învăŃare.

Claude-Adrien Helvetius (1715-1171) propune o versiune

timpurie a unui behaviorism care punea accentul pe “coala albă” a lui Locke, ducând aceasta teorie până la extrema de a nega capacităŃile înnăscute sau aptitudinile. Helvetius a fost atât de concentrat şi ambiŃios în ceea ce priveşte filozofia sa materialistă încât a “înfricoşat alŃi materialişti”. Se poate ca reacŃia altor materialişti să fi fost stimulată de maniera candidă în care Helvetius a abordat implicaŃiile morale ale psihologiei sale. Helvetius a pus un accent puternic asupra efectelor motivante ale plăcerii şi durerii. El a afirmat că fiinŃele umane sunt controlate prin sistemul de recompense şi pedepse pe care societatea îl utilizează. Atunci când suntem motivaŃi să facem o muncă benevol, este numai pentru ca am fost condiŃionaŃi să credem în felul acesta. La rădăcina comportamentului şi a interesului personal se află urmărirea plăcerii şi evitarea durerii.

După cum am menŃionat anterior Helvetius a negat moştenirea ereditară. El credea că şi geniul este tot rezultatul influentelor de mediu. Astfel, ori învăŃam să învăŃam ori dezvoltam o atitudine negativă faŃă de învăŃare şi rămânem în ignoranŃă. Atunci cum este posibil ca doi oameni care au primit o educaŃie excelentă să fie diferiŃi, unul fiind sclipitor şi productiv, iar celalalt mediocru? Helvetius a afirmat că motivul pentru asemenea diferenŃe trebuie căutat în norocul fiecăruia, care constă în găsirea profesorului potrivit sau acumularea experienŃei potrivite. Din punctul sau de vedere, toŃi avem potenŃialul de a deveni genii.

Grila de autoevaluare: 1. Empirismul este o cunoastere ce deriva: a. din experienta b. din ratiune 2. Dintre filosofii empirismului fac parte: a. George Berkeley si John Stuart Mill b. John Locke si Francis Bacon 3. Lucrarea principala a lui John Locke, in care explica si formuleaza o teorie empirica asupra naturii cunoasterii este a. Eseu asupra intelectului uman

b. Novum Organum (Noul instrument al mintii)

Bibliografie: • Diogene Laertios ( 1963 ), Despre vietile si doctrinele filosofilor, Editura Academiei

Bucuresti • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

Unitatea de invatare 5 - ( Anitei, M., Suport de curs Istoria psihologiei, Modulul II, p. 34-40)


Materialismul şi iluminismul francez din sec. al xviii-lea

Plan de idei : 1. Definirea conceptelor de materialism si iluminism 2. Reprezentantii materialsmului si iluminsmului francez de secol xviii

Obiective: La sfarsitul acestui curs studentii vor fi capabili sa:

• defineasca conceptele de materialism si iluminism • Sa prezinte contributia materialismului si iluminismului francez la dezvoltarea psihologiei

1.Definirea conceptelor de materialism şi iluminism

In toate lucrările de istoria psihologiei elaborate în ultima jumătate de veac în Ńările de ideologie marxistă s-a pus un mare accent pe mate-rialismul francez, sursă ideativă de referinŃă pentru Marx şi Engels.

In contextul bazei de producŃie capitaliste şi al progreselor ştiinŃelor naturale, gândirea psihologică materialistă apare ca fenomen de suprastructură abordat de medici (Lamettrie şi Cabanis), chimişti (ca d'Holbach) şi alŃi savanŃi din domeniile biologiei şi fiziologiei (cum este enciclopedistul Diderot). „Secolul luminilor" a favorizat deschideri spre o psihologie monist-materialistă.

Teza centrală în gândirea umanistă din acest veac al XVIII-lea defineşte sufletul ca dimensiune a materiei superior organizate, similara energiei.

Teoria Kant-Laplace a însemnat explicarea materialistă a originii Universului şi o confirmare a unităŃii materie-mişcare din fizica lui Descartes. Se traduc în franceză lucrările lui Newton, Franklin, Spinoza. Chimia este un front al ştiinŃei cu remarcabile descoperiri ce demonstrau că schimbările caracteristicilor materiei se datoresc unor combinaŃii dictate de legi ale naturii. Lumea naturală se lărgea enorm prin descoperirea de noi elemente chimice şi a microorganismelor (o dată cu inventarea microscopului). Materia se dovedea unitară, dar diversificată (Spinoza şi Leibniz au largă recunoaştere). Convingerea că natura determină atât senzaŃiile, cât şi gândirea vizează şi spre extinderea legii atracŃiei universale la nivel celular. Cu toate împrumuturile de la materialiştii antici, filosofii secolului al XVIII-lea i-au depăşit prin afirmarea principiului unităŃii dintre materie şi mişcare; aceasta devenind un atribut, deci nu mai este o influenŃă exterioară materiei.

In psihologia cunoaşterii, materialismul francez a însemnat o puternică reacŃie atât împotriva idealismului (Berkeley - „lumea exterioară există numai în măsura în care o percepem"), cât şi a empirismului englez (ce reducea cunoaşterea la senzaŃii, excluzând funcŃia de abstractizare şi generalizare a raŃiunii, de surprindere a relaŃiilor şi legilor); tot raŃiunea asistă şi un al treilea mijloc de cunoaştere - verificarea experimentală. In Cugetarea a XV-a din Pensée sur l’interpretation de la nature, Diderot conchide: „Avem trei mijloace principale de cunoaştere: observaŃia naturii, reflecŃia şi experienŃa. ObservaŃia culege faptele, reflecŃia le combină, experienŃa verifică rezultatul".

Sunt prezente şi excese de interpretare, ca aceea a medicilor, care au definit gândirea drept o secreŃie a creierului, la fel cum fierea este o secreŃie a ficatului. In general însă au fost anticipate psihologia experimentală, psihofizica (şi fiziologia organelor de simŃ), psihologia genetică.

O lucrare de referinŃă în istoria psihologiei este Traité de sensations publicată de Etienne Bonnot de Condillac (1715 - 1780), în 1754. Inspirat de modelul newtonian de gândire (explicarea multitudinii de fenomene fizice prin principiul general al gravitaŃiei), Condillac respinge metoda deductivă pe care o considera întemeiată pe teze arbitrare (numai pentru că sunt clare şi evidente), dar şi conexionismul

lui John Locke, deoarece abstracŃia şi judecata nu sunt reductibile la asociaŃii; foloseşte un model genetic pentru a argumenta că orice fapt psihic este o senzaŃie transformată. „Clar şi distinct" pentru el este numai „o primă experienŃă" acceptată fără îndoială de toŃi, din care se dezvoltă toate fenomenele intelectului.

DemonstraŃia acestei ipoteze o face pe modelul ipotetic al unei statui. Dacă presupunem că la început statuia nu are decât o simplă capacitate de a recunoaşte stimulaŃiile, putem începe cu olfacŃia:

- un miros schimbă pe altul, iar aceasta este suficient pentru ca statuia receptoare să capete ceea ce Descartes atribuia actelor sufleteşti şi ideilor înnăscute, iar Locke atribuia reflecŃiei; o senzaŃie puternică şi neaşteptată provoacă atenŃie; când senzaŃia revine, avem de-a face cu memoria; două senzaŃii conduc la comparaŃie, diferenŃiere, judecată ş.a.m.d. până la cele mai complexe operaŃii ale intelectului; fiecare senzaŃie are ton afectiv, fiind plăcută sau neplăcută, ceea ce duce la impulsul volitiv de orientare pozitivă sau negativă. SenzaŃia permite distincŃia subiectiv-obiectiv.

„Statuia lui Condillac" se deosebeşte de maşina animală a lui Descartes, deoarece corpul ei nu are nici o importanŃă pentru dezvol-tarea psihicului. ContribuŃii importante a avut Condillac şi în domeniul limbajului (istoria limbajului este o istorie a gândirii).

2.ReprezentanŃii materialismului şi

iluminismului francez de secol XVIII

Medicului La Mettrie (1709 - 175 1) i s-a părut mai avantajos să unifice sensualismul fenomenalist cu modelul maşinistic al comporta-mentului corpului viu. Ideea sa argumentată în Istoria naturala a sufletului (1745), era că materia este capabilă de gândire în virtutea organizării ei. S-a deschis astfel o nouă pistă a abordării determinis-mului, cu considerarea factorului evoluŃie.

Buffon emite ipoteza evoluŃiei animalelor şi vegetalelor din molecule organice vii, deci o filiaŃie a speciilor (Istoria naturala lucrarea sa monumentală începe să fie editată din 1749). Dacă omul este „copilul naturii", ordinea socială trebuie să-i respecte trebuinŃele şi drepturile naturale.

J.G. Cabanis (1756 - 1808), tot medic, continuator novator al lui La Mettrie, cu o extinsă formaŃie şi cultură umanistă, prieten cu enciclo-pediştii, la sfatul lui Voltaire se consacră studiilor medicale şi mai ales fiziologice.

ConcepŃia sa se sprijină pe învăŃătura lui Hipocrate şi sensualismul lui Locke. Complexitatea vieŃii psihice şi conceptul de lume exterioară se explică prin diversitatea senzaŃiilor şi efectele rezistenŃelor acesteia faŃă de actul volitiv.

Opera de referinŃă este tratatul din 1802, Traité sur les rapports du physique et du morale de l’homme ce cuprinde 12 memorii despre: istoria fiziologică a senzaŃiilor, influenŃa vârstelor, sexelor, tempera-mentelor, maladiilor, regimului de viaŃă şi climei; despre instinct,

simpatie şi somn: despre influenŃa moralului asupra fizicului; despre influenŃa temperamentelor dobândite. Numai din enumerarea acestor teme se vede cât de extinsă a devenit intercondiŃionarea dintre fizic (fiziologic), psihic şi mediu (se argumentează, de exemplu, că stilul de viaŃă influenŃează temperamentul).

Cu o viziune materialist-naivă, el afirmă frecvent că în urma „digerării impresiilor", „creierul secretă în chip organic gândirea". Psihopatologia (Cabanis are prioritate absolută în folosirea acestei metode) oferă argumente că boala influenŃează puternic ideile, afecti-vitatea şi morala, iar organul cerebrai deserveşte atât organismul în ansamblu, cât şi gândirea şi voinŃa.

O „linie de progres" a materialismului francez o constituie ideea practică a rolului hotărâtor în viaŃa oamenilor a educaŃiei şi legilor; în perfecŃionarea societăŃii, rolul hotărâtor îl au educatorii şi legiuitorii. PersonalităŃile marcante ale acestei ideaŃii au fost JJ. Rousseau (1712- 1778) şi C.A. Helvetius (1715 - 1771).

Primul afirmă efectul negativ al civilizaŃiei asupra omului, care, prin natura sa este bun şi perfect. Helvetius a susŃinut teza genezei calităŃilor intelectual-morale sub efectul împrejurărilor de viaŃă, (deci, opus lui Rousseau) şi duce chiar la exagerare rolul modelator al educaŃiei ( despre om 1773).

Şi D'Holbach, în Sistemul naturii (numită Biblia materialismului),vede fericirea omului (în fapt, fiinŃă fizică) în reorganizarea cunoş-tinŃelor, educarea respectului pentru raŃiune şi a curajului. Pentru a căpăta cunoştinŃe adecvate despre suflet, este necesar să experimentăm asupra lui cu mijloacele fizicii, anatomiei, medicinii, pentru că psihicul, în toată fenomenologia sa, nu este decât manifestare a unor forme de mişcare.

O operă ce „pregăteşte" darwinismul este a marelui iluminist Diderot; în anii 1774 - 1779 a elaborat elemente de fiziologie în care promovează ideea selecŃiei naturale şi a influenŃei mediului asupra organismului. Diderot consideră simplist modelul lui La Mettrie, concretizat în omul masina:creierul şi nervii formează un întreg care depinde simultan de corp şi de lumea înconjurătoare. Ideile psihologice din tratatul citat cuprind o arie largă de teme, depăşind sensualismul tradiŃional (tocmai insuficienŃele simŃurilor au făcut ca gândirea să se dezvolte; în acest sens redă numeroase exemple de deficit senzorial şi compensări). Spiritul vremii era unul polemic, experimental, academic. La apariŃia cărŃii lui Helvetius, De Vesprit (1776), Diderot identifică paradoxuri şi formulează critici memorabile (deşi erau coautori la Enciclopedie).

Intr-o anumită măsură, moraliştii abordează probleme psihologice, în special de afectivitate şi personologie. în decursul secolelor XVII - XVIII o pleiadă de moralişti francezi, prin opere literare, eseuri, memorii şi maxime, a provocat şi întreŃinut o mişcare de idei care au favorizat o bună imagine şi respect pentru cariera de psiholog din secolul al XlX-lea.

Afinitatea pentru cultura franceză a lui Mihai Ralea şi CI. Botez a făcut ca, în tratatul lor de Istoria psihologiei,capitolul respectiv să aibă o elaborare minuŃioasă

Grila de autoevaluare: 1. Ideea argumentata de La Mettrie in Istoria naturala a sufletului era ca a. materia este capabila de gandire in virtutea organizarii ei b. sufletul este o dimensiune a materiei superior organizate, similara energiei 2. Printre ideatiile materialistilor francezi se enumera: a. rolul hotarator in viata oamenilor a educatiei si legilor b. perceperea concreta a spatiului si timpului in lipsa unui etalon anterior 3. In conceptia lui J.G. Cabanis a. toate calitatile primare depind de experienta anterioara b. in urma digerarii impresiilor creierul secreta in chip organic gandirea

Bibliografie:

• James W ( 1929 ), Precis de psychologie, Marcel Riviere, Paris ( traducere a lucrarii The principles of psychology,1890 )

• Spinoza B, ( 1993 ), Etica: demonstrate dupa metoda geometrica, antet XX, Editura Press, Bucuresti

• Ralea M, Botez C ( 1958 ), Istoria Psihologiei, Editura Academiei, Bucuresti • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

Unitatea de invatare 6 - ( Nicola, Gr., 2004, Istoria psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, p. 73-76)


AsociaŃionismul

Plan de idei: 1.Precursorii asociationismului. 2.Asociationistii idealisti. 3.Asociationistii experimentalisti. 4.Conexionismul. 5.Reflexologia. Obiective: La sfarsitul acestui curs studentii vor fi capabili sa:

• Sa explce ce este asociationismul • Sa evidentieze contributiile aduse de precursorii asociationimsului • Sa releve contributia asocistionismului la dezvoltarea psihologiei • Sa releve importanta si limitele asociationimsului ca paradigm psihologica.

AsociaŃionismul este o teorie empiristă a cunoaşterii,

reprezentând o reflectare a empirismului în psihologie. El este mai mul un principiu decât o şcoală de psihologie, deşi în interiorul său putem găsi curente, cum ar fi pavlovismul.

AsociaŃioniştii pornesc de la întrebarea „Cum putem cunoaşte?", întrebare care suportă 2 răspunsuri: prin simŃuri sau prin raŃiune. Fiind empirişti asociaŃioniştii optează pentru primul răspuns. Întrebându-se de unde provin simŃurile complexe care nu sunt senzaŃii, asociaŃioniştii concluzionează că ele provin din asocierea multiplă a simŃurilor simple. ViaŃa psihică este astfel explicată prin asociaŃii dintre diverse stări şi fenomene psihice elementare.

Pentru că interpretează activitatea mentală prin însumarea unor fenomene elementare ale psihismului asociaŃionismul este considerat un atomism psihologic. Pulverizarea psihicului în elemente şi unificarea acestora pe baza legilor mecanice ale asociaŃiei constituie trăsătura dominantă a psihologiei secolului al XIX-lea.

1.Precursorii asociaŃionismului

Precursorii (Aristote l, senzualiştii J. Locke, E. Condillac, J. F. Herbart) Aristotel (383 -322 î.e.n.) clasifică asociaŃiile simple după:

• contiguitate • asemănare • contrast AsociaŃiile semnalate de el au fost preluate de senzualiştii secolului

XVIII şi XIX ca activitate psihică fundamentală, capabilă să explice întreaga viaŃă psihică. Atomii care se pun în diferite relaŃii de asociere sunt senzaŃiile. John Locke în Eseu asupra intelectului omenirii (1690) considera că:

• spiritul este o foaie nescrisă, o tabula rasa pe care senzaŃiile vin să înscrie ideile simple, care combinându-se prin mijlocirea puterilor interne ale spiritului (memorie, atenŃie, voinŃă), produc idei generale.

Deci cunoaşterea rezultă din experienŃa asupra realităŃii prin simŃuri. Mecanismul pus la baza formării ideilor este asociaŃia. Lock se dovedeşte a fi un critic al ineismului lui Descartes şi un empirist prin teoria sa asupra cunoaşterii.

Etienne Bonnet de Condillac a propus o psihologie apropiată de cea a empiriştilor englezi, o psihologie care a fost calificată drept senzualistă. Pentru el fenomenele psihice sunt sume de senzaŃii, la fel cum corpurile

fizice sunt formate din atomi iar desfăşurările psihice sunt explicate prin legea asociaŃiei mecanice.

El a fost şi unul dintre marii inspiratori ai enciclopedismului francez. Proiectul său consta în reconstruirea ansamblului cunoaşterii după o igienă strictă a conştiinŃei şi ştiinŃei.

J. F. Herbart . În concepŃia sa viaŃa sufletească este supusă unor legi ca şi stelele cerului. Tot el consideră că nu se poate face ştiinŃă fără măsurători şi calcul matematic.

Empirismul englez, senzualismul lui Condillac şi opera lui Herbart constituie primii paşi spre desfilosofarea psihologiei sub influenŃa ştiinŃelor naturii şi dezvoltării economice din secolele XVIII-XIX.

2.AsociaŃioniştii idealişti

David Hume (1711 - 1776) a fost filosof, economist, istoric englez, adept al scepticismului. În concepŃia sa toate cunoştinŃele provin din experienŃă care se prezintă ca o totalitate de impresii. Problema izvoarelor senzaŃiilor şi percepŃiilor rămâne irezolvabilă pentru că cunoaşterea nu poate depăşi limitele impresiilor. Hume a propus 3 tipuri de asociere a ideilor:

- contiguitatea care organizează memoria (exemplu: evocarea mentală a unui obiect conduce natural la evocarea obiectelor care, în realitate, i-au fost învecinate spaŃial sau temporal).

- asemănarea care este legătura care duce de la fiecare exemplar la ideea generală.

- relaŃia cauză-efect pe baza căreia se construieşte cunoaşterea practică şi ansamblul de credinŃe.

Hume este empirist pentru că atât credinŃele cât şi cunoştinŃele sunt bazate pe experienŃa realităŃii. În concepŃia sa asocierea dintre idei este un mecanism universal, natural, un principiu general care guvernează lumea ideilor, spaŃiul interior. Hume a criticat categoriile:

- „cauzalitate". El afirmă că aceasta nu este un fapt obiectiv, ci pur psihologic în sensul că experienŃa ne arată că un fapt este urmat de un altul şi nu că primul îl produce cu necesitate pe al doilea. El afirmă că succesiunea a două evenimente creează în minte o asociere care ne face să ne aşteptăm ca primul să fie urmat de al doilea.

- „substanŃă". Hume a negat existenŃa oricărui tip de substanŃă, materială sau spirituală.

3 AsociaŃioniştii experimentalişti

Activitatea lui Herman Ebbinghaus (1850 - 1909) stă la baza cerfcetărilor moderne asupra memoriei. El a studiat factorii care influenŃează memoria şi uitarea, utilizându-se pe sine însuşi ca subiect şi folosind silabe fără sens (TAF, ZUC, POV).Se pornea de la premisa că folosirea unor astfel de silabe oferă posibilitatea de a studia „noua

învăŃare", tocmai pentru că sunt fără sens. „Noua învăŃare" desemna formarea de asociaŃii în cadrul unui material care nu este asociat cu o învăŃare anterioară. În urma acestor cercetări, Ebbinghaus:

- a produs date cuantificate şi a contribuit la înŃelegerea memoriei şi uitării - a introdus metoda „economiei" pentru a studia memoria verbală

în 1885. El propune să se testeze memoria comparând numărul de încercări necesare pentru realizarea a două învăŃări identice, decalate în timp. Dacă a doua învăŃare necesită mai puŃine încercări înseamnă că o urmă a primei încercări a rămas în memorie.

- a creat „curba uitării" prin care se demonstrează că se uită într-un ritm destul de rapid în primele ore după învăŃare, iar apoi rata devine progresiv mai scăzută.

4. Conexionismul

Conexionismul este o teorie care afirmă că învăŃarea este realizată dacă sunt stabilite anumite legături între stimul şi răspuns.

Edward Lee Thorndike (1874 - 1949) a fost elevul lui W. James, întemeietorul psihologiei conştiinŃei. Lucrările lui Thorndike au produs o ruptură decisivă în istoria psihologiei, dar paradoxal a deturnat-o de la studiul conştiinŃei promovat de James.

El a lucrat pe inteligenŃa animală studiind învăŃarea la animale, în special asociaŃiile care se formează între un stimul şi răspunsurile voluntare. Este vorba despre comportamente care nu fac parte din repertoriul instinctiv al animalului.

Astfel a demonstrat că învăŃarea se produce gradat, iar recompensa este responsabilă de răspunsul adecvat, punând în evidenŃă 2 legi ce facilitează conexiunea între stimul şi răspuns.

- legea exerciŃiului care afirmă că învăŃarea nu se produce dintr-o dată, ci prin încercări şi erori

- legea efectului care arată cum conexiunile sunt fortificate dacă sunt urmate de o stare agreabilă (succes), şi slăbite dacă sunt urmate de o stare dezagreabilă (eşec). Această lege a fost ulterior dezvoltată de Skinner

5. Reflexologia Este o variantă fiziologică a conexionismului experimentalist.

I. P. Pavlov a fost fiul unui preot de Ńară, crescut în credinŃa ortodoxă pe care o va pierde, dar această pierdere va determina un scientism profund.

El a studiat digestia şi rolul secreŃiilor glandulare la animale. Marile cercetări le-a făcut la Institutul de Medicină Experimentală din Moscova. După ce a studiat în Germania. Studiind sucurile gastrice a constat că animalele salivează şi la vederea hranei sau a îngrijitorului, fenomen numit „secreŃie psihică" şi

considerat diferit de secreŃiile normale şi determinat de starea de foame a animalului. Până în anul 1890 Pavlov nu s-a ocupat de acest fenomen. ParŃial, ca urmare a cercetărilor făcute de studenŃii săi, la începutul secolului începe să se ocupe de studiul condiŃionării psihice a salivaŃiei.

În 1904 a fost primul savant rus care a primit premiul Nobel pentru medicină pentru lucrări asupra digestiei, şi nu asupra condiŃionării.

Mecanismul condiŃionării descoperit de el pare să explice întregul comportament. El cunoştea bine puterea de control asupra oamenilor pe care o conferea cunoaşterea procesului de condiŃionare şi a legilor lui. Se pare că acest lucru îl ştia şi Lenin, pentru că la 72 de ani ai lui Pavlov semnează un decret prin care i se acordă un tratament excepŃional. Lenin a creat şi institute specializate în studiul condiŃionării.

Ivan Petrovici Pavlov (1849 - 1936) a descoperit că un stimul

cum este mâncarea (stimul necondiŃional), care este legat în mod natural de un anumit reflex, de exemplu salivaŃia (răspuns necondiŃional) se poate asocia cu alŃi stimuli prezenŃi în acelaşi timp. Astfel, un câine va începe să saliveze la sunetul unui clopoŃel dacă mâncarea i-a fost dată în timp ce suna clopoŃelul. Stimul necondiŃional……………………..…….reacŃie necondiŃională (mâncare) (salivaŃie) Stimul neutru asociat cu stimul necondiŃional…...reacŃie necondiŃională (sunetul unui clopoŃel) asociat cu (mâncare)…..salivaŃie După condiŃionare: Stimul condiŃional……………………………….reacŃie condiŃională (sunetul unui clopoŃel) (salivaŃie)

Reflexul condiŃional ia naştere când între doi sau mai mulŃi

stimuli de natură diferită după semnificaŃia biologică, se stabileşte o legătură:

- unul dintre stimuli obligatoriu trebuie să aibă o semnificaŃie intrinsecă, biologică, pentru a declanşa un reflex necondiŃional

- stimulul condiŃional care i se ataşează este neutru din punct de vedere al semnificaŃiei biologice, şi deci nu poate declanşa o reacŃie motivată a organismului

- legătura dintre cei doi stimuli se stabileşte pe baza unui raport de semnalizare, favorizat de ordinea în care sunt prezentaŃi

- condiŃii pentru formarea unui reflex condiŃional: a) precedenŃa sau simultaneitatea în timp a stimulului

condiŃional şi a celui necondiŃional b) coincidenŃa, adică stimulul necondiŃional trebuie să

acopere un anumit interval de timp acŃiunea celui condiŃional c) repetarea asociaŃiei celor doi stimuli

- stimulul necondiŃional poate avea: a) o valoare pozitivă şi atunci reflexul este de apropiere b) o valoare negativă şi atunci reflexul este de evitare

Principiile condiŃionării clasice. . stingerea. Odată instalată condiŃionarea, răspunsul se poate observa în prezenŃa stimulului condiŃional, chiar dacă stimulul necondiŃional nu este prezent. Totuşi stimulul necondiŃional este un întăritor al asociaŃiei, motiv pentru care se numeşte şi agent întăritor. Pe măsură ce stimulul necondiŃional nu mai este prezentat, răspunsul condiŃional slăbeşte până la stingere.

- generalizarea răspunsului condiŃional la stimuli ce prezintă caracteristici asemănătoare cu cele ale stimulului condiŃional.

- discriminarea. Când subiectul generalizează răspunsul condiŃional la alŃi stimuli este important de stabilit dacă acesta discriminează între noul stimul şi cel utilizat pentru condiŃionare. În acest caz se poate utiliza o extincŃie selectivă: stimulul original este urmat de agentul întăritor în timp ce stimulul nou nu este urmat de nimic. Dacă răspunsul condiŃional la noul stimul se stinge, continuând să se manifeste în prezenŃa stimulului original, înseamnă că s-a făcut o discriminarea între cele două stimulări.

Aceste principii au fost aplicate în studiul comportamentului uman, în explicarea apariŃiei fobiilor sau a temerilor iraŃionale, în terapia cărora stingerea joacă un rol important.

Pavlov s-a considerat întotdeauna fiziolog care studiază

funcŃionarea sistemului nervos central, dar metodele sale au fost comportamentale ceea ce justifică să fie considerat psiholog.

Datele strânse de Pavlov constituie şi astăzi o bază de lucru pentru psihologia învăŃării.

ContribuŃii: - a descoperit reflexul condiŃional şi stereotipurile dinamice. - a teoretizat organizarea diferită a celor două sisteme de semnalizare. - a întemeiat o şcoală de neurofiziologie, şcoala pavlovistă, foarte

influentă în perioada comunismului. Din păcate, psihologii vremii au transformat teoriile lui Pavlov într-o ideologie reducŃionistă, dogmatică.

Grila de autoevaluare: 1. Asociationismul este: a. o teorie empirista a cunoasterii b. o doctrina economica din secolul al XVIII 2. Curba uitarii a lui H. Ebbinghaus demonstreaza ca: a. materialul memorat este bine retinut in memorie cateva ore, dupa care se instaleaza progresiv fenomenul de uitare b. se uita intr-un ritm destul de rapid in primele ore dupa învatare, iar apoi rata uitarii devine progresiv mai scazuta 3. Cele doua legi ale invatarii, legea exercitiului si legea efectului au fost elaborate de: a. E. Thorndike b. H. Ebbinghaus

Bibliografie: • Pavelcu, Vasile (1972), Drama psihologiei, Bucureşti, E.D.P., p.77-78, 230231; • Roulin, J.-L.(coord), Psychologie cognitive, Paris, Breal, p. 43-47 • Mânzat, Ion, (1994), Istoria universală a psihologiei. Curs. Bucureşti, Univ. Titu Maiorescu,

p.81-87; Unitatea de invatare 7 – (Gherghinescu, R., Istoria psihologiei. Suport de curs, Universitatea Ecologica, Bucuresti, p. 15-20)


Structuralismul

Plan de idei: 1.Definirea conceptului de structuralism. 2.Reprezentanti ai structuralismului. 3.Critici la adresa structuralismului.

Obiective: La sfarsitul acestei unitati de invatare studentii vor fi capabili:

• Sa defineasca notiunea de structuralism. • Sa enumere reprezentanti ai paradigmei si contributia acestora in psihologie. • Sa prezinte limitele structuralismului.

1.Definirea conceptului de structuralism.

In tratatele de istoria psihologiei, numărul cel mai mare de trimiteri vizează pe Aristotel şi Wundt. Sunt, într-adevăr, două începuturi: al psihologiei ca ştiinŃă şi al psihologiei ca ştiinŃă experimentală.

Probabil numai din nostalgie pentru îndelungata „moşire" filoso-fică, prolificul autor rus de istorii ale psihologiei, M.GJaroşevski afirmă pe un ton maliŃios că „întâietatea structuralismului constă în aceea că a apărut la timp" (op.cit., p.296).

Autorii americani numesc structuralismul „psihologie intros-pectivă" şi-i atribuie lui E.B.Titchener botezul celor două alternative pregnante la sfârşit de veac XIX: structuralism (german) şi funcŃio-

nalism (american). Când se spune despre structuralism că este un fel de „chimie mentală", nu este o descalificare; idealul atingerii preciziei chimiei este şi astăzi mobilizator şi evident în tratatele şi practicile de inventică, psihoterapie, psihologia artei. Nevoia de identitate ajunsese acută pentru psihologie şi introspecŃia, atât de blamată timp de un secol după avântul structuralismului, apărea ca un semn distinctiv major al noii ştiinŃe.

Important este că prin structuralism psihologia a devenit experimentală şi, într-un sens modern, provocatoare (de aceea s-a dezvoltat în atâtea direcŃii!). Curios este faptul că acest „strigăt al identităŃii" a apărut chiar în limba, cultura şi Ńara lui Kant, cel care, nu ştim dacă din invidie sau dezamăgire, n-a înŃeles deloc că psihologia va deveni ştiinŃă.

2.ReprezenŃanŃi ai structuralismului.

Structuralismul a fost pregătit de Brentano, Fechner şi Helmholtz.

-Franz Brentano ( 1838-1917 ), preot catolic si filosof austriac, la 24 de ani a publicat cartea Psihologia lui Aristotel, iar in 1874 Psihologia din punct de vedere empiric.

Gândirea lui Brentano reprezintă un punct de cotitură sau un „reper de orientare" în istoria psihologiei: el a înŃeles şi a spus lumii că, în timp ce ştiinŃele naturii studiază fenomene, psihologia are de-a face cu acte.

acŃiuni care pornesc de la Subiect, făurar care are nevoi. 102 interese, intenŃii, scopuri. Psihologia este definită ca ştiinŃă a actelor psihice. Orice act are un conŃinut (un obiect) şi un mod de acŃiune cu respectivul conŃinut. „Obiectul" şi „acŃiunea" sunt de nedespărŃit într-un act psihic.

ConştiinŃa are ca obiect ceva real, independent de ea, totuşi fenomenal, în sensul că Subiectul vede obiectul din perspectiva abor-dării lui, a ceea ce face cu el.

Locul lui Brentano în evoluŃia psihologiei ştiinŃifice este în fapt determinat de problema pe care a pus-o. Aria ei de interes este limitată la psihologia umană, dar, având o înălŃime, oferă perspectiva scrutării în depărtare.

-Gustav Fechner ( 1801-1887 ), medic si fizician, profesor de fizica in anii 20-30 la Leipzig, tulburat grav de probleme medicale de vedere, capata o afinitate pentru problemele psihofizicii. Fondul sau conceptual este cel al idealismului obiectiv: el afirma despre constiinta ca este peste tot in Univers, corpurile ceresti fiind insufletite, iar materia nu este decat o umbra a psihismului. Culmea cutezantei: a vrut sa demonstreze aceste idei cu ajutorul matematicii si a experimentului.

In acest timp, E.H.Weber a descoperit un fapt capital: diferenŃierea a doi stimuli depinde nu de mărimea absolută a fiecăruia, ci de relaŃia dintre excitaŃia dată şi cea iniŃială. Această regularitate a verificat-o pe mai multe modalităŃi senzoriale: musculare, vizuale etc, ajungând la conceptul de „prag diferenŃial". Apărea un nou domeniu al cunoaşterii, -psihofizică, ştiinŃa raporturilor dintre mărimile fizice ale excitanŃilor şi intensităŃile sezaŃiilor. Una dintre primele realizări: intensitatea senzaŃiei este direct proporŃională cu logaritmul intensităŃii excitaŃiei; aceasta dovedeşte că există un plan al funcŃionalităŃii, mai larg decât cel al cauzalităŃii. Această lege psihofizică este prezentă în lucrarea Elemente

de psihofizică (1860). -Herman Helmholtz (1821 - 1894) - remarcabil reconstructor al gândirii fiziologice din secolul al XlX-lea. Tehnica sa de măsurare a vitezei influxului nervos a fost o inovaŃie. Deşi medic, fizician şi fiziolog, iar ca mentalitate filosofică, kantian, Helmholtz a rămas în istoria psihologiei ca o personalitate cu contribuŃii deosebite. El a împărtăşit concepŃia lui J.Muller despre energia specifică a organelor de simŃ, recunoscând senzaŃiei rolul de semn sau simbol a! lumii externe, iar nu o copie sau o reflectare. Totuşi, viziunea filosofică agnostică nu 1-a împiedicat să introducă măsurători ale percepŃiei vizuale şi auditive, devenind astfel întemeietorul psihometriei.

Măsurând, Helmholtz a depăşit agnosticismul lui Miiller, afirmând

rolul experienŃei subiectului în realizarea obiectualităŃii percepŃiei, inclusiv a raŃionamentelor inconştiente. Astfel prin opera filosofică contradictorie a lui Helmholtz, psihologia a câştigat în statutul ei (independent faŃă de fiziologie) şi a progresat în viziunea sa sistemică asupra relaŃiei dintre planurile senzorial şi logic.

Gandirea psihologica a lui Wilhelm Wundt ( 1832-1920 ), parintele psihologiei experimentale, fondatorul primului laborator in anul 1879, la Universitatea din Leipzig. O coincidenŃă astrală de neuitat: în atelierul lui Edison, pe continentul american, în Ńara lui Titchener, a luminat, în acel an, primul bec cu incandescenŃă. Cele două lumini nu s-au mai stins, continuând să dea mai multă claritate vieŃii pe pământ.

Am tratat mai sus trei premise ideative ale structuralismului. Trebuie adăugată şi filosof ia lui Kant (1724 - 1804). îndeosebi referirile sale la psihologie. Considera că această ştiinŃă n-ar putea fi decât empirică, ocupându-se cu studiul fenomenelor. Două impedimente erau formulate: nu poate folosi matematica şi experimentul. Psihologia poate doar să descrie cunoaşterea, voinŃa şi afectul (ultima clasă de fenomene raportându-se exclusiv la subiect). Fiziologia secolului al XVIII-lea, în special cea a organelor senzoriale, nu a oferit suficiente date pentru a-1 clinti pe Kant din convingerea că datele despre mediu nu pot orienta viaŃa omului dacă nu sunt asimilate la nişte scheme cognitive apriorice (categoriile - forme ale activităŃii mentale, nedeductibile din percepŃiile senzoriale).

Kant a delimitat ..simŃul intern" (definit de John Locke drept instrument al organizării mentale) de ..apercepŃia transcendentală", cu rol constructiv hotărâtor. Filosofia lui Kant a însemnat antipsiho-logism şi aceasta a însemnat, prin prestigiul său. un îndemn major pentru a se face „imposibilul".

Wilhelm Wundt a înŃeles că studiul sufletului înseamnă o şriinŃu a

experienŃei şi că instrumentul ei principal este experimentul. Obiectul psihologiei este experienŃa imediată şi metoda adecvată

este observaŃia controlata a conŃinuturi lor în condiŃii experimentale. Programul de cercetări ai lui W. Wundt avea trei obiective: - analiza procesele conştiente ca elemente: - descoperirea modurilor în care aceste elemente se leagă unele cu

altele în formaŃiuni complexe: - determinarea mecanismelor fiziologice ale conexiunilor, Deşi în multe pasaje ale scrierilor sale Wilhelm Wundt a vorbit de

elementele mentalului ca despre procese sau „desfăşurări", structuralismul a fost acuzat de „elementarism static", ca şi când elementele conştiinŃei ar fi similare unor obiecte fizice. Pentru acest motiv, un timp. mai ales în literatura americană, structuralismul a fost numit şi existenŃialism.

Dintre colaboratorii europeni ai lui Wundt, cel oare a socotit structuralismul wundtian incomplet a fost Oswalcl Kiilpe (1862 - 1915;. Prieten şi colaborator, uri ii mp, cu americanul Ed.B. Titchener, Kiilpe a sesizai ca în planul menta» sunt elemente identificabile drept ..obiecte'*, dar sunt şi fimcŃruu'u ce nu se pretează la conştientizare şi analiză. In această viziune, distincŃia act-stări-procese, făcută de Brentano, precum şi conceptul de „experienŃă*" au fost repere conceptuale pentru ..Şcoala de la Wiirtzburg", iniŃiată de Kiilpe.

-Edward Bradford Titchener (1867 - 1927), englez de origine, student la Leipzig şi wundtian ca formaŃiune, face o carieră strălucită (şi pedantă, începând cu roba de magi ster) la Universitatea Corneli. Americanii îl consideră „clasic al structuralismului american. El a văzut unitatea ştiinŃelor pe fundament psihologic: universul experienŃei umane. După acest criteriu a văzut diferenŃa dintre fizică şi psihologie în felul cum este orientată experienŃa: in afară, asupra obiectelor şi a relaŃiilor dintre ele, înăuntru, asupra elementelor experienŃei, sau a stărilor de conştiinŃă.

Se consideră că structuralismul în America a fost lansat de lucrarea lui Titchener The Postulates of a Structural Psychology, 1898. Altădată, viaŃa sufletească era comparată cu mecanica (Descartes a înŃeles organizarea reflexă a comportamentului apelând la acest model). Acum, după instaurarea darvinismului în mentalitatea cauzal-filosofică a lumii, modelul biologic era cel mai atrăgător. „ExplicaŃia" unui organism înseamnă determinarea aspectelor structurale şi funcŃionale. Titchener; de formaŃie intelectuală germană. îşi vedea vocaŃia în a analiza mecanisme (angrenaje şi funcŃiuni). ConştiinŃa şi personalitatea

~ real uri pregnante ale psihologiei, sunt definite de Titchener sobru şi clar: primul concept, ca sumă a experienŃelor individului la un moment dat: al doi le L desemnat comod prin termenul niind, ca sumă a experienŃelor persoanei, dependente de persoană, totalizate între naştere şi moarte (idei. afecte, impulsuri).

Conceptul lui Titchener stimulus error a marcat distincŃia dintre stimulul fizic, ca atare, şi cel cunoscut de Subiect ca urmare a expe-rienŃei ce a avut-o relativ la acel stimul. Experimentele au arătat că subiectul nu-şi dă seama de relativitatea cogniŃiei unui stimul, astfel că ceea ce ştim despre el este atribuit existenŃei obiective şi nu raportului nostru cu el.

Experimentul, în accepŃiunea lui Titchener este principalul mijloc prin care psihologia se desprinde de filosofic.

UnităŃile elementare de analiză a vieŃii psihice s-au dovedit a fi (la structuralişti) senzaŃiile, imaginile, afectele. Atributele acestor elemente sunt intensitatea şi calitatea. Titchener a mai adăugat - attensity

(însemnând claritatea) şi protensity (durata imaginii). ContradicŃia dintre Titchener şi Kulpe a vizat „gândirea fară

imagini" sau elemente neimagistice ale gândirii; profesoral american a Ńinut la imagine şi a identificat-o chiar în actul volitiv. In aria culturii germane s-au produs două mutaŃii hotărâtoare pentru viitorul psihologiei.

- Fechner a „smuls" ideaŃia psihologică din contextul metafizic şi logic-speculativ, plasând-o pe terenul psiho-fizic, adică al relaŃiei dintre lumea fizică şi cea psihică, a simŃirii, ideaŃiei şi voinŃei.

- W. Wundt creează o psihofiziologie, deci un domeniu de cunoaştere în care fenomenele de conştiinŃă sunt raportate la mecanisme bine definite ale funcŃionării sistemului nervos.

Cu studii superioare medicale, la vârsta de 42 de ani, în 1874, W. Wundt publică o lucrare fundamentală de psihologie fiziologică, iar în 1879 înfiinŃează primul laborator de psihologie. De acum, variabilele implicate in viaŃa psihică, fie ele de tip fiziologic sau obiectual-ontologic, pot fi controlate. Cadru didactic din 1871 la Universitatea din Leipzig, unde profesa şi G.T.Fechner, Wilhelm Wundt este preocupat de fundamentarea unei psihologii ştiinŃifice, o ştiinŃă a relaŃiilor dintre stimul ii externi şi cei interni.

Legile în psihologie vor putea fi stabilite măsurând efectele proceselor psihice şi cauzele lor.

MăreŃia gândirii lui W. Wundt poate fi identificată în respingerea atât a tezei empiriste, cât şi a celei nativiste cu privire la conceptele de timp şi spaŃiu.

„Sinteza creatoare", „atenŃia", „voinŃa" sunt capacităŃi de inter-venŃie activă a omului în raportul Subiect - lume exterioară. Astfel, apercepŃia înseamnă alegerea liberă, porneşte dintr-un impuls, se decantează într-o luptă de motive; unitatea cogniŃie, afectivitate şi voinŃă - este o viziune care-1 plasează pe Wund în actualitate (deşi, încă în timpul vieŃii, la bătrâneŃe a cunoscut marginalizarea forŃată).

W.Wundt a fost un promotor al psihologiei ştiinŃifice moderne şi primul mentor (dascăl, conducător de doctorate şi iniŃiator în promo-vare) al psihologilor veacului al XX-lea. Nici o altă personalitate ştiinŃifică n-a contribuit mai mult la definirea identităŃii psihologiei ca ştiinŃă, ca W.Wundt. „introspecŃia" nu este un minus al gândirii lui Wundt, deoarece el a consolidat-o cu măsurarea. In sistemul psihic el pune la vârf voinŃa, capacitatea cea mai prezent activă pentru Subiect, alternativă esenŃială la asociaŃionismul mecanic şi la intelectualismul herbartian.

Structuralismul ca paradigmă

Prima problemă ce se pune când discuŃi o paradigmă în psihologie este reprezentarea despre obiectul psihologiei.

„Platforma" structuraliştilor a fost clar definită sub acest raport: „studiul analitic al psihicului omului adult normal prin metoda introspecŃiei". In această formulare, diferenŃele individuale şi disfuncŃiile excluse din sfera problematicii psihologice.

Postulatele structuralismului n-au avut o formulare controlabila logic, ci una ce poate fi abstrasa:

-psihologia se sprijina pe experiment pentru a se elibera de matafizica;

-adevarurile sale sunt de ordin empiric;

-gandirea si constiinta sunt concepte bazale si domeniu de studiu experimental;

-introspectia este o metoda valida de studiu, dar are grade diferite de elaborare si invatare;

-’’ spiritul si corpul ’’ sunt sisteme paralele, iar legile psihologice trebuie sa remarce aceasta distinctie; totusi, conceptul de experienta exprima un monism, o unitate a celor doua roluri.

Principiile conexiunii.

Conexiunea prin contiguitate a fost considerată primordială. Wundt a recunoscut şi un principiu al sintezei, bazat pe „senzaŃia" semnificaŃiei elementelor ce intră în structură mai complexă.

Principiile selecŃiei.

Conceptul-cheie în explicarea selecŃiei datelor şi experienŃelor este atenŃia. Titchener distingea trei forme:

1) nativa sau involuntară, în care intensitatea şi calitatea experienŃei, în special noutatea sunt factori de selecŃie;

2) voluntară sau secundară; 3) atenŃia ca deprindere, deci parŃial involuntară.

3.Critici la adresa structuralismului.

Pe un ton glumeŃ, unii istorici spun că cea mai mare contribuŃie a structuralismului a fost setul de critici pe care 1-a provocat.

Atacurile principale au vizat metoda introspecŃiei, care, în fapt, este retrospecŃie şi, deci, dispusă la deformări prin faptul natural al uitării.

IntrospecŃia este neadecvată mai ales pentru efectul inductiv pe care îl are atunci când se îndreaptă spre o trăire psihică;cazul stărilor afective este cel mai frapant, dar şi experienŃele de ordin cognitiv pot fi drastic modificate. Wundt a contracarat această critică, propunând antrenamentul introspecŃiei.

Totuşi, dificultăŃile apăreau chiar la nivelul relatărilor verbale,care, în situaŃii identice exprimau „tablouri" semnificativ diferite. Cea mai importantă critică ce s-a adus structuralismului a fost neputinŃa sa de a scruta procese subconştiente şi inconştiente, responsabile, după cum au arătat alte dezvoltări paradigmatice, de funcŃionarea sistemului psihic. Ignorarea psihicului animal este, la fel, o lacună conexă metodei, prin aceasta obiectul psihologiei fiind restrâns, pe cât de nebenefic, pe , atât de nejustificat. Accentul pe comportamentul manifest şi pe elemente au fost altedouă puncte critice. In concluzie: pentru psihologia contemporană, structuralismul înseamnă o noutate în materie de atitudine, opŃiune, identitate şi „combustie" de date experimentale. Cât va exista psihologia ca ştiinŃă experimentală, în „şantierul" ei vor fi elemente, structuri, sinteze, iar introspecŃia va fi „controlul nonfinanciar intern", fară somn, dar şi fară , ambiŃii enciclopedice.

Grila de autoevaluare: 1. Prin structuralism a. psihologia a devenit stiinta b. psihologia a devenit experimental 2. Structuralismul a fost lansat de catre: a. C. G. Yung, A. Adler, G. Fechner b. F. Brentano, E. B. Titchener, H. Helmholtz 3. “Platforma” structuralista se defineste prin: a. “studiul analitic al psihicului omului adult normal prin metoda introspectiei” b. “analiza asupra stadiilor dezvoltarii intelectului la copii’

Bibliografie:

• Aristotel (1996), Despre Suflet, Editura Stiintifica; Editura Aion, Oradea • Aristotel (2001), Metafizica, Ed. Humanitas, Bucuresti • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

Unitatea de invatare 8 – (Nicola, Gr., 2004, Istoria psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, p. 101-108)


FUNCłIONALISMUL Plan de idei: 1.Functionalismul ca sistem 2.Reprezentanti ai functionalimsului 3.Critica functionalismului 4.Contributiile functionalismului OBIECTIVE: La sfarsitul acestei unitati de invatare studentii vor fi apti:

• Sa prezinte functionalimsul si contributia sa in psihologie • Sa enumere reprezentantii paradigmei si contributiile acestora la dezvoltarea psihologiei. • Sa argumenteze criticile la adresa functionlimului

1.FuncŃionalismul ca sistem

A început ca o critică a structuralismului şi a căpătat o dezvol-

tare rapidă şi semnificativă în opera celui mai mare psiholog american, William James (1842-1910). AlŃi pionieri funcŃionalişti au fost: G.T.Ladd (1842- 1921); G.S.Hall (1844-1924); J.McKeen Cattell (1860-1944); J.M.Baldwin (1861-1934); Ed.W.Scripture (1864-1945). Paradigma funcŃionalistă vizează trei întrebări relative la com-portamentul uman şi animal: Ce?; Cum?; De ce?; (deci: funcŃia com-portamentului organismelor, inclusiv a conştiinŃei, în adaptarea lor la mediu; aspectele utilitare şi relaŃionale).

FuncŃionalismul ca sistem a fost fundamentat de către doi remar-cabili profesori universitari din Chicago: John Dewey (1859-1952) şi J.R.Angell (1859-1949). Ca promotori sunt recunoscuŃi R.S.Woodworth (1869-1962) şi H.Carr (1873-1954).

Interesante sunt izvoarele ştiinŃifice ale funcŃionalismului. Evident, prima orientare spre această paradigmă o întâlnim, după cum s-a văzut la capitolul respectiv, la Aristotel, primul mare sistematizator şi promotor al gândirii ştiinŃifice. El a pus bazele psihologiei, funda-mentând răspunsuri chiar la cele trei întrebări („ce?", „cum?" şi „de ce?") referitoare la psihic, nivelurile şi modelele sale. Alte trei linii de influenŃă vin din gândirea britanică: opera evoluŃionistă a lui Charles Darwin (1809-1882), studiul diferenŃelor individuale (Sir Franc isc Galton, 1822-1911) şi investigaŃiile comportamentului animal între-prinse de G.J.Romanes (1848-1894) şi C.Loyd Morgan (1852-1936),Behaviorismul a fost direct influenŃat de conceptele funcŃiona-lismului, astfel că, în unele tratate, E.L.Thorndike, de exemplu, este inclus în capitole referitoare la acest curs de idei. De fapt, prima generaŃie de psihologi americani, formaŃi la şcolile de la Chicago, Yale şi Harvard (unde lucra James), a debutat (prin licenŃe şi doctorate) ca funcŃionalişti.

Ca şcoală, funcŃionalismul se consideră stins odată cu pensionarea lui H.Carr de la Universitatea din Chicago la începutul anilor '50; ca problematică însă (actele adaptative şi relaŃiile funcŃionale),funcŃionalismul este un mod de gândire mereu actual;ca metodologie, a fost înlocuit de behaviorism, mai puternic şi elaborat. Pentru a conferi relevanŃa cuvenită originalităŃii şi productivităŃii funcŃionalismului, prezentăm pe cei mai importanŃi autori.

2.ReprezentanŃi ai funcŃionalismului

William James (18424910)

Lucrarea sa în două volume The Principles of Psychology

(1890), devenită clasică, a „făcut epocă" încă înainte de apariŃie, fiind publicată pe capitole în diferite periodice. Frate cu cunoscutul romancier Henry James, W.James a avut o contribuŃie majoră la dezvoltarea psihologiei americane şi mondiale printr-un stil atractiv de redare a sintezelor cercetărilor făcute de alŃii, a principiilor şi extrapolărilor intuitive: un talent în a fi practic, lizibil, interesant, popular şi respectat.

Originar dintr-o familie binecunoscută din New England, William James a început studii superioare medicale, pe care le-a întrerupt din motive medicale; în acel timp a fost frământat de unele contradicŃii în propria-i mentalitate ştiinŃifică şi religioasă; şi-a reluat studiile, luându-şi licenŃa în medicină la Harvard, unde a şi rămas ca preparator la anatomie.

Primele preocupări pentru psihologie datează din 1875, deci cu 4 ani înainte de înfiinŃarea laboratorului lui Wundt, în 1879. Practic, a început elaborarea Principiilor, a lucrării pe care va începe să o publice peste 12 ani. Şi-a schimbat orientarea intelectuală atât de radical, încât a devenit profesor de filosofic, apoi de psihologie. (Căpătase o repulsie pentru colecŃii după o expediŃie în Brazilia, în 1865).

Primele manifestări în câmpul psihologiei au avut o tentă critică la adresa structuralismului wundtian: îl vedea îngust, artificial, punc-tiform, reducŃionist („reduce grandoarea psihicului uman la scale numerice").

Critica era doar un instrument conceptual pentru un nou program de cercetare psihologică, în speŃă pragmatic, experimental, în care datele să fie validate în termeni de consecinŃe, valori, utilităŃi. Obiectul de studiu trebuie să rămână comportamentul, dar şi conştiinŃa, diferenŃele individuale, principiile abilităŃilor intelectuale şi ale dinamicii (emoŃiilor şi impulsurilor nonraŃionale); deci, orice contribuie la realizarea funcŃiilor vitale (biologice) de adaptare şi readaptare la mediu. Comportamentul este determinat de condiŃii interne (ce Ńin de sistemul nervos) şi de condiŃii externe, de mediu fizic şi social. 110

Cea mai provocatoare distanŃare de structuralismul wundtian (promovat în America de fostul doctorand la Leipzig, Ed.B.Titchener, profesor la Universitatea Corneli, care şi impusese termenul „structu-, ralism") a fost definirea conştiinŃei prin 5-6 caracteristici:

- este intotdeauna personala în sensul că aparŃine unui anumit individ;

- se află în continuă schimbare, fiind un proces neîntrerupt (stream of consciousness);

- judicios, continuă: în ciuda hiatusurilor, identitatea individuală se menŃine întotdeauna;

- selectivă: alege în continuu relevante; - decurge atât în forme „tranzitive" cât şi „stabile" (în alŃi ter-

meni: forme centrale şi forme marginale);

-funcŃia majoră a conştiinŃei este de supravieŃuire, de mai bună adaptare, intervenind atuncicând problemele sunt noi (în comparaŃie cu deprinderile şi obişnuinŃele).

In urma acestor precizări, James redefineşte obiectul psihologiei: studiul condiŃiilor conştientizării. Este, specificăm noi, tocmai direcŃia majoră în care au pornit toate şcolile de psihologie din secolul XX: s-au delimitat de meditaŃia filosofică şi de celelalte ştiinŃe umaniste prin punerea în prim-plan a problematicii orientării (pe bază de imagini, a căror diversitate a fost treptat înŃeleasă) în situaŃii problematice, cu grade diferite de noutate şi dificultate; procese şi invariante, în zone centrale, periferice sau subconştiente, ghidate de informaŃii fîgurale, simbolice, semantice sau comportamentale, în prelucrare raŃională sau intuitivă, - toate au devenit obiect de studiu şi aplicaŃii ce au dat o măsură progresului în relaŃia omului atât cu lumea externă, cât şi cu cea internă. James s-a declarat nemulŃumit de contribuŃia sa cristalizată în Principiile Psihologiei, 1890, afirmând că nu se reuşise încă să se edifice o ştiinŃă psihologică. Ideile sale s-au dezvoltat însă în secolul următor, ceea ce constituie dovada înălŃimii gândirii sale.

JohnDewey(1859-1952) A fost o personalitate ce a marcat, precum la noi Eliade

Rădulescu, Titu Maiorescu sau Nicolae lorga, o epocă în cultura americană: a fost eminent filosof, pedagog şi psiholog. A studiat cu Huli la Universitatea Hopkins, apoi la Minnesota şi Michigan. A fost autorul primului tratat american de psihologie (Psychology, în 1886), depăşit, în curând, doar peste patru ani, de Principiile lui W.James.

Prin publicarea, în 1896, a studiului The Reflex Arc Concept in

Psychology, Dewey devine fondatorul mişcării funcŃionaliste: res-pinge analiza comportamentului în unităŃi S-R, ce nu surprinde coordonarea globală a comportamentului în vederea adaptării organismului la o situaŃie. Apreciază ideea lui James despre continuitatea conştiinŃei. Reflexul este o iteinizare artificială, bazată pe vechiul dualism suflet-corp: analiza psihologică este utilă dacă surprinde unităŃi molare (cum va face şi psihologia gestaltistă. 20 de ani mai târziu).

„Stimulul" şi „Răspunsul", după Dewey, nu sunt entităŃi existen-Ńiale, ci teleologice, cu considerentul atingerii unui rezultat, (reprodu-cerea speciei, conservarea vieŃii, deplasarea într-un anumit loc),

In anii următori, la Universitatea din Chicago, Dewey se dedică educaŃiei şi filosofici; după publicarea lucrării-manifest Psychology and Social Practice (1900), Dewey devine, pentru toată viaŃa, conducătorul mişcării „educaŃiei progresive", o aplicare de succes a pragmatismului în domeniul învăŃământului. Tezele majore ale acesteia sunt: educaŃia este viaŃă; a învăŃa înseamnă a face; instruirea trebuie centrată pe elevi, nu pe obiectul de învăŃământ. După 1904 funcŃionează ca profesor de filosofie la Universitatea

Columbia, aducând contribuŃii funcŃionalismului prin fundamentarea filosofică şi aplicaŃia psihologică a fucŃionalismului (în 1910 face o analiză a gândirii în termeni funcŃionalişti).

Functionalismul ca sistem: a) Definirea psihologiei. Folosind ca generic termenul „activitate mentală", conceptul-cheie în studiul acesteia este „actul adaptativ". Psihologia studiază fazele esenŃiale ale unui act adaptativ: -stimularea motivaŃională; -situaŃia senzorială; -răspunsul (sau rezolvarea) ce modifică situaŃia, astfel încât să satisfacă condiŃiile motivaŃionate. determinante, forŃele directive.

După Harvey Carr (1873-1954), cel care a succedat lui J.R.Angeli la şefia departamentului de la Chicago, rezolvările se reduc la trei tipuri: schimbarea stimulului (în sensul deplasării), disrugerea lui prin introducerea altuia străin, sau adaptarea senzorială faŃă de el. Psihologia studiază procesele direct implicate in adaptarea organismului la mediu, pe când fiziologia se ocupă de activităŃile vitale subiacente, ca circulaŃia, digestia, metabolismul, procesarea nervoasă, toate necesare în menŃinerea integrităŃii structurale a organismului.

Conceptul-cheie al structuraliştilor, conştiinŃa, îi pare lui Carr o abstracŃie artificială şi inutilă, precum inteligenta, puterea voinŃei si spiritul mulŃimii. (Psihologia se ocupă de procesele ce există în realitate şi produc asemenea fenomene, descrise în asemenea termeni.)

b) Viziunea asupra relaŃiei psihic-corp

Majoritatea funcŃionai işti lor apreciază ca nereală această proble-mă. Organismul ca unitate psihologică este ceva presupus. Dacă ne gândim la teoria lui James asupra emoŃiilor (potrivit căreia situaŃia-stimul schimbă starea sistemului nervos), întrevedem că acesta a îm-părtăşit o viziune clar interactionistă. Carr consideră că psihologia ca ştiinŃă naturală şi empirică nu trebuie să-şi propună probleme, cum este aceasta, de ordin metafizic.

Conceptul de adaptare a organismului presupune, evident, o interacŃiune şi n u un paralelism. c) Postulatele

Analistii acestei paradigme se opresc la patru teze principale, cu rol de postulate:

- orice activitate este determinata de stimuli - stimulii senzorialii si cei motivationali sunt izofunctionali. - comportamentul este intrinsec, adaptativ si intentional. - orice raspuns modifica situatia-stimul, comportamentul fiind un

proces continuu. d) Programul experimental şi natura datelor

La întrebările „Ce?", „De ce?" şi „Cum?" se caută răspuns, identificând variabile şi condiŃii (inclusiv timpul, atât ca interval, cât şi ca moment) pentru ca o rezolvare adaptativă să aibă loc. S-au tăcut experimente pe animale (inclusiv cu extirpări cerebrale) şi oameni în situaŃii de învăŃare, problem solving, stres etc. S-au întreprins analize ale datelor (subiective şi obiective, deci şi cele de introspecŃie sunt acceptate) până la analiza factorială.

e) Principiile dezvoltării conduitei La întrebarea: „Cum se leagă datele experienŃei pentru a se integra în conduite complexe?", răspunsul funcŃionaliştilor este univoc:

prin învăŃare, aceasta însemnând conexiuni, memorie, transfer. Sinteza conlucrează cu selecŃia.Principiile selecŃiei sunt:atenŃia, motivaŃia şi asimilarea experienŃei sub imperativulmediului;

3.Critica funcŃionalismului

Critica funcŃionalismului a vizat în special patru aspecte:

-caracterul teleologic al teoriei: accent pe utilitate şi Ńel; această insistenŃă a fost mai atenuată la Woodworth şi Carr; -eclectism: atât la nivelul teoriei, cât şi al metodologiei şi interpretării datelor. Unii comentatori iau această latură drept disponibilitate pentru toleranŃă şi cooperare; -definirea obiectului psihologiei pare diminuată, studiată, „de dragul său": adaptare, relaŃii, condiŃii, toate pentru a se vedea „ce" şi „cum"; -lipsa unei distincŃii clare între ştiinŃa aplicată şi cea fundamentală.

4.ContribuŃiile funcŃionalismului -stimularea psihologiei ca ştiinŃă experimentală relativă la om şi animale; -promovarea unei metodologii a studiului variabilelor empirice; -instrumentarea conceptuală a etologiei; -formularea unei teorii asupra emoŃiilor; -s-a dovedit un sistem deschis la experimentalism, obiectivism, elementarism şi la raportul endogen-exogen.

Grila de autoevaluare: 1. In dezvoltarea psihologiei, functionalismul a contribui prin a. instrumentarea conceptuala a empatiei b. formularea unei teorii asupra emotiilor 2. Functionalismul este reprezentat de a. John Dewey si William James b. Ed. B. Titchener si Henry James 3. Printre postulatele de baza ale functionalismului se enumera: a. orice activitate este determinata motivational b. comportamentul este intrinsec, adaptativ si intentional

Bibliografie: • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti. • James W ( 2001 ), Introducere in filosofie, Edtira Dacia, Cluj-Napoca • Dewey J. ( 1992 ), Fundamente pentru o stiinta a educatiei, Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti Unitatea de invatare 9 – (Nicola, Gr., 2004, Istoria psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, p. 109-114)


Behaviorismul

Plan de idei:

1 .Fondatorul behaviorismului 2. Behaviorismul ca paradigma 3. Behaviorismul in dezvoltare 4. Critica behaviorismului 5. Contributiile behaviorismului

Obiecvtive:

La sfarsitul acestei unitati de invatare studentii vor fi apti: • Sa prezinte behaviorismul si contributia sa in psihologie • Sa enumere reprezentantii paradigmei si contributiile acestora la dezvoltarea psihologiei. • Sa argumenteze criticile la adresa behaviorismului

Metodologic, behaviorismul a intervenit în câmpul psihologiei ştiinŃifice ca o forŃă a obiectivitătii, insistând pe faptul că, pentru ştiinŃa despre psihic, comportamentul manifest reprezintă sursa principală de date. Problema cu care s-au confruntat voit behavioriştii a fost meto-dologia introspectivă şi funcŃionalistă, căutarea unei metode obiective, similare celei a ştiinŃelor despre natură.

Primii paşi spre o psihologie obiectivă au fost făcuŃi de către Descartes şi La Mettrie, prin extinderea modelului mecanicist de interpretare asupra corpului şi minŃii umane. După ei, Cabanis (1757-1808 ) a încercat să interpreteze „evenimentele mentale" ca funcŃii ale unui organism integral.

Auguste Compte (1798-1857), promotorul mişcării pozitiviste, a lansat ideea că, numai dacă sunt social observabile, cunoştinŃele pot fi valide. De pe această poziŃie a. criticat metodologia mentalistă, subiectivă, care a făcut din psihologia tradiŃională o fază ultimă a teologiei. El a propus pentru psihologie un stătus de ştiinŃă obiectivă, respectând două condiŃii: 1) determinarea condiŃiilor organice pentru funcŃiile psihice; 2) observarea secvenŃelor comportamentale. Dar-winismul a însemnat un impuls hotărâtor pentru ştiinŃa comporta-mentului: evoluŃia speciilor este produsul generării şi selecŃiei de comportamente, plan mental existând şi la animale. Interesul pentru psihologia animală a fost provocat şi susŃinut de extraordinara rezonanŃă intelectuală a teoriei evoluŃioniste, ce afirmă o continuitate între om şi animal în privinŃa vieŃii de relaŃie (contrar tradiŃiei carteziene). Cartea lui Darwin Expresion of Emotions in Man and Animals (1872), precum şi primul studiu de psihologie comparată, Animal Intelligence, publicat de prietenul său G. J. Romanes, au stimulat instituirea noii paradigme. C. Lloyd Morgan a fost cel care, studiind animalele inferioare, a atras atenŃia asupra antropomorfizării ca demers paraştiinŃific, argument solid pentru o concepŃie asupra comportamentului. în această direcŃie, conceptul de tropism, definit de imigrantul german în S.U.A., J. Loeb (1859-1924) a avut un efect remarcabil: relaŃia Stimul-Răspuns este, în unele cazuri, atât de forŃată, încât duce la distrugerea organismului (de exemplu, fluturii de noapte şi fototropismul). Studiul sistematic al comportamentului diferitelor specii animale a fost întreprins de către E.L.Thorndike şi R.M.Yerkes (1876-1956): albine, broaşte, porumbei, şoareci au devenit obiect de studiu experimental în primul deceniu al secolului XX apare revista „Journal of Animal Behaviour", iar în universităŃile americane se predau cursuri pe această problematică. Cercetările lui R.M.Yerkes (1876-1956) asupra animalelor (broaşte, crabi, viermi, porumbei, maimuŃe), ale lui Fabre asupra insectelor, Jennings asupra protozoareior, ale lui W.S.Small şi Clark (labirintul situaŃie-standard pentru studiul învăŃării), dar şi cărŃile Psychology; the

Study of Behaviour, de W.McDougall (1871-1938), The Fundamental

Laws of Hitman Behaviour, de Max Meyer (1873-1967), Reflex of

Brain, de I.M.Secenov, Objective Psychology, de V.Behterev (1913), constituie un tezaur de date pentru noua ştiinŃă a comportamentului.

1. Fondatorul behaviorismului

Cel care a dat denumirea de „behaviorism" noii paradigme a fost John B.Watson (1878-1958). Originar din Carolina de Sud, şi-a luat licenŃa în anul 1900 la Universitatea F urm an şi doctoratul în 1903 la Universitatea din Chicago, sub îndrumarea neurologilor H. H. Donaldson şi J. Loeb.

Primele cercetări independente au fost efectuate în problematica învăŃării în labirint, aplicând tehnicile lui Small, Morgan şi Thorndike.

în 1908 devine profesor de psihologie la Universitatea Hopkins, unde colaborează cu Yerkes şi Jennings în studiul percepŃiei vizuale la animale.

Vizitând mai multe universităŃi americane, şi-a încercat vocaŃia ştiinŃifică în promovarea unei ştiinŃe obiective. Succesul n-a apărut însă până în 1913, când în „Psychological Review" i-a apărut lucrarea polemică Psychology as the Behaviorist Wiews it. Aici defineşte psihologia ca o ştiinŃă naturală pur experimentală, ce urmăreşte predicŃia şi controlul comportamentului. Excluzând introspecŃia din aria metodologică, nu recunoaşte nici demarcaŃia dintre om şi animal; cât de complexă este manifestarea comportamentală a omului, ea aparŃine totuşi schemei generale de investigare a comportamentului, astfel încât referirea la conştiinŃă şi la alte entităŃi mental iste devine inutilă. în lucrări ulterioare, Watson a promovat un reducŃionism 116 provocator (de exemplu, afectele reduse la modificări vasculare) şi a făcut referiri pozitive la reflexologia lui I.P.Pavlov.

Deşi în 1920 şi-a schimbat statusul familial şi profesional (în urma unei „contingenŃe" amoroase), a continuat să cerceteze şi să publice în domeniul psihologiei: şi-a extins cercetările asupra copiilor şi s-a angajat în domeniul aplicativ al reclamei. în Behaviorism (1925) apare preocupat de ambient şi de perfecŃionarea fiinŃei umane. Analiştii îl considră un om fericit în claritatea promovării ideilor ştiinŃifice, dar un nefericit în cariera şi viaŃa personală.

2. Behaviorismul ca paradigmă

1.Definirea psihologiei ca ştiinŃă Dacă ne referim la un text de maturitate al lui Watson The Battle of

Behaviorism, lucrare polemică din 1929, înregistrăm următoarea definiŃie: „Acel domeniu al ştiinŃelor naturii ce se ocupă cu compor-tamentul uman, cu ce face şi ce ştie, atât învăŃat, cât şi neînvăŃat" (pag. 4). „ConştiinŃa" şi „viaŃa psihică" sunt considerate „pure presupuneri". Limbajul, pentru alŃii şi pentru sine, este un gen de comportament precum baseball-ui. Obiectivele unei asemenea ştiinŃe a comporta-mentului se rezuma la două genuri de predicŃii: ştiind • t i mu Iul să

prezici răspunsul şi invers. Evident, într-o asemenea largă viziune, stimulul şi răspunsul au o nelimitată gamă de conotaŃii relative la diversitate şi complexitate.

2.Natura datelor

Pentru behaviorişti, datele despre psihic se referă la conexiunea stimul-răspuns, în toate ariile de raportare a organismului la mediu: chinestezie, verbalizare, reglaj glandular, toate plasate în spaŃiu şi timp, exprimate în măsuri cantitative.

3.Postulate

Din ampla literatură behavioristă pot fi relevate patru postulate: a)în sfera comportamentului animal şi uman există un strict determinism;

b)comportamentul se reduce la procese psihomecanice, deci, musculare şi glandulare;

c)orice comportament, oricât de complex,este analizabil în elemente de răspuns;

d)procesul conştiinŃei, dacă există, nu poate fi studiat ştiinŃific.

4.Modul de selectare a datelor

Consecvent unui determinism naturalist, Watson pune în prim-plan învăŃarea şi disponibilitatea ereditară.

5.Principiile conexiunii

Din orgoliu sau dintr-o fixitate conceptuală, Watson n-a acceptat principiul întăririi descoperit şi formulat de Pavlov şi nici legea efectului formulată de Thorndike. Punând în prim-plan legea exerciŃiului (frecvenŃa şi recenta), comportamentele, oricât de complexe ar fi, sunt explicate ca înlănŃuiri de unităŃi Stimul-Răspuns.

6.Raportul psihic-corp

în accentele sale extreme, behaviorismul înseamnă un monism fizic, în sensul că mentalul nu este decât o expresie a modului în care funcŃionează sistemul nervos; conştiinŃa (dacă există) nu are o existenŃă independentă.

7.Programul de cercetări experimentale

Watson s-a remarcat şi a impus paradigma behavioristă experi-mentând pe animale; sinteza acestor experimente o găsim în lucrarea din 1925, Psychologies of 1925. Ulterior însă, studiul comportamentului copiilor în prima lună de viaŃă şi condiŃionarea emoŃională au devenit cercetări curente. Prin observaŃii zilnice asupra a peste 100 de copii, a identificat un „repertoriu comportamental la naştere", O concluzie a acestor investigaŃii a fost lipsa unei diferenŃieri a abilităŃilor manuale şi câştigarea acesteia pe măsura condiŃionării sociale. Prin studii longitudinale a demonstrat şi condiŃionarea fricii, furiei şi dragostei la copii, respingând astfel concepŃia tradiŃională a predeterminării ereditare. Prin situaŃii stimulative speciale a educat frica (de exemplu,

asociind un zgomot puternic cu un anumit fapt, obiect sau animal), iar prin altele a înlăturat-o (prin asociere cu stimuli pozitivi).

O piatră de încercare a forŃei şi originalităŃii behaviorismului este problema mecanismelor periferice ale limbajului şi gândirii, Evident, la copilul mic, planul verbal este uşor observabil datorită desfăşurării exterioare, respectiv a dezvoltării treptate prin conexiuni între grupe de sunete şi obiecte sau situaŃii; cazul copiilor surdo-muŃi este edificator: ei nu-şi dezvoltă capacitatea verbală datorită lipsei de receptare, provocare şi control auditiv în „reacŃiile circulare". Deci. copilul învaŃă să zică verde sau roşu datorită condiŃionării unor procese cerebrale, deci a asocierii expresiei sonore cu culoarea respectivă.

Abordând gândirea ca proces ascuns, mişcări musculare şi secreŃii glandulare neobservate direct, experimentele au vizat identificarea unui flux de încercări şi erori, la nivelul aparatului laringeal şi al întregului corp. Elogiul adus de Watson gândirii nonvei bale, necontrolabile de societate, ne apare astăzi valoros pentru susŃinerea forŃei individului uman de a-şi cultiva şi păstra identitatea, cu libertatea (şi responsabilitatea) pe cât de împovărătoare, pe atât de benefică, generatoare de progres.

Raportul ereditate-mediu este una dintre problemele perene ale ştiinŃelor umaniste. Watson a fost deosebit de provocator în acest sens: afirmând, în a doua perioadă a carierei sale de cercetător, că, normali fiind, copiii au potenŃialităŃi similare, acordă un rol hotărâtor mediului socio-educaŃional. Evident, mecanismul condiŃionării este baza acestui determinism bidimensional, principalul vector prin care ştiinŃa despre suflet a influenŃat societatea modernă, de la legislaŃie, la etică şi practică educaŃională.

In acest context, se pune problema responsabilităŃii personale pentru faptele antisociale comise de o persoană. Watson, care a trăit personal drama excluderii sociale definitive din sistemul universitar pe motive de imoralitate familială (în 1920 s-a recăsătorit cu o tânără colaboratoare), a devenit categoric în a absolvi persoana de respon-sabilitate deplină pentru propriile acŃiuni. El afirmă şi argumentează răspunderea societăŃii pentru reeducarea contravenientului şi infracto-rului, promovând chiar o tehnică a eticii recuperatorii cu sprijin pe behaviorism. Societatea apare, deci, răspunzătoare pentru dezvoltarea sănătoasă (şi fiabilă, putem zice noi astăzi) a cetăŃenilor.

3.Behaviorismul în dezvoltare

Un autentic „set al modernismului metodologic obiectivist" face ca behaviorismul să fie acceptat, apreciat şi promovat în toate ariile societăŃii moderne. Claritatea conceptuală şi experimentală a contribuit mult la aceasta. In plus, dezvoltarea fără precedent a „economiei serviciilor", axată pe înŃelegerea comportamentelor manifeste (reclama, managementul, comerŃul, administraŃia, jurisdicŃia, manipularea) a însemnat un larg diapazon de acceptări ale principiilor condiŃionării (arbitrare) a comportamentului uman.

Se consideră că, între Watson (behaviorist fundamentalist, de mare succes) şi prezent, patru personalităŃi ştiinŃifice, remarcabili psihologi, au întins o punte rezistentă: E. C. Tolman, E. R. Guthrie, C. L. Huli şi B. F. Skinner. Dar la aceştia se adaugă o întreagă pleiadă de cercetători

creativi, cu contribuŃii majore în impactul ştiinŃei psihologice asupra societăŃii contemporane. înŃelegerea complexităŃii „fenomenului uman" este imposibilă fără considerarea „dimensiunii beha-vioriste" calificată ca emanată de una dintre cele „trei forŃe"ale ştiinŃei despre suflet, alături de psihanaliză şi psihologia umanistă.

4. Critica behaviorismului

A urmărit cu prioritate două direcŃii: metodologia şi concepŃia generală. Principala critică a vizat pierderea unor importante compo-nente psihologice; astfel, relatarea verbală nu este, de fapt, decât o urmă, un efect întârziat al operării în planul imaginii, ignorate de Watson; deci, raportul verbal este o confesiune, nu o cale spre suflet.

Mc. Dougall, care s-a lansat iniŃial tot ca behaviorist, a sesizat gre-şeala excluderii din obiectul Psihologiei a stărilor de conştiinŃă şi a sem-nificaŃiilor personale, inclusiv a emotivităŃii estetice, din relatările verbale.

O ştiinŃă despre psihic, zice autorul citat, nu poate neglija plăcerea, teama, admiraŃia şi gratitudinea, ca „entităŃi metafizice", „stări induse, de exemplu, de o operă muzicală". La aceste replici (din partea lui Woodworth şi McDougall), Watson răspunde cu un spirit consecvent partizan, că, dacă conştiinŃa este un instrument al omului de ştiinŃă, aceasta nu poate fi un obiect de studiu obiectiv; faptul fizic, de exemplu, apare la fel mai multor observatori, în timp ce faptul de conştiinŃă apare în autoobservaŃie într-un mod cu totul personal, irepetabil.

Watson a fost un cercetător de profunzime şi mare productivitate; în timpul carierei,^ concepŃiile sale au cunoscut o dezvoltare de care trebuie Ńinut seama. într-o primă perioadă, când s-a preocupat de controlul condiŃiilor fiziologice şi fizice, a promovat o abordare mole-

culara a comportamentului. Cu timpul, înŃelegând că comportamentul viabil şi fiabil al unui organism activ este mai mult decât suma elementelor constitutive, este un produs emergent al interacŃiunii lor, a trecut la o abordare molara. Astfel, Ńelul este, contrar determinismului clasic, o influenŃă a animalului asupra mediului. Tezele pragmatice de început, cu negarea conştiinŃei şi a planului mental în gândire şi emoŃii, ca o realitate testabilă, n-au fost acceptate niciodată de toŃi behavioriştii, chiar dacă au Ńinut la atributul obiectivitătii în cercetarea psihologică.

Unele critici au vizat confuzia dintre determinism şi mecanism, cu diminuarea valorii libertăŃii şi a aportului constructiv în perfecŃionarea societăŃii. Asemenea atacuri au fost respinse cu o trimitere la „necesitatea înŃeleasă", psihicul omului fiind o parte a naturii, ce se conduce după legi obiective: suntem liberi numai dacă suntem în acord cu determinările cauzale. Conex acestei explicaŃii apare şi răspunsul la critica „ambientalismului", a preemŃiunii factorilor de mediu faŃă de condiŃiile interne, de ordin ereditar. Tocmai acest apel ia condiŃionarea ontogenetică a dat behaviorismului aura unei religii a formativităŃii sau modelării prin factori de progres controlabili, acceptată cu entuziasm de tinerii americani, chiar cu interese în afara carierei psihologice.

5. ContribuŃiile behaviorismului

In ciuda neajunsurilor ce Ńin de îngustarea domeniului psiho-logiei, promovarea paradigmei behavioriste are meritul incontestabil al obiectivitătii metodologice şi clarităŃii terminologice. Impactul său asupra ştiinŃei psihologice, dar şi a celorlalte ştiinŃe umaniste a fost enorm. Practic, în veacul ce s-a încheiat, nici un psiholog, om de ştiinŃă, practician sau empirist, nu-şi putea da seama în ce măsură era behaviorist. Criteriul public knowledge pentru obiectivitatea faptului psihic nu poate fi respins, astfel că piedestalul psihologiei ştiinŃifice s-a înălŃat semnificativ, spre sfidarea spiritului foiletonismului. metafizic şi mitologic. Se apreciază că nici un sistem de gândire psihologică n-a atins claritatea definirii obiectului de studiu şi a metodei ca behavio-rismul. Şi în problema conştiinŃei, transparenŃa principiilor a fost totală: chiar dacă există, această funcŃie nu are rol cauzal, deci consi-derarea ei nu este utilă în explicarea comportamentul ui. Extinzând discuŃia la „interacŃiunea minŃilor \ aceasta este posibilă, dar prin intermediul unor condiŃii ce Ńin de ambientul fizic.

Istoria behaviorismului începe cu Descartes, triumfă ca sistem cu Watson şi va continua ca o atmosferă saturată de nostalgii ale preciziei metodologice, ale navigării sigure pe un ocean al impreciziilor.

In planul mentalităŃii profesionale, psihologul cunoscător al paradigmei behavioriste are o acuitate crescută faŃă de conceptele şcolilor alternative, mai ales faŃă de psihanaliză şi psihologia umanistă; în practică, fie ea cercetare sau service, va păşi în mod sigur pe sol behaviorist, fără teama pierderii obiectivitătii atunci când abordează teme ca „modelele cognitive", „identitatea", „empatia" etc.

Grila de autoevaluare: 1. Printre postulatele de baza ale behaviorismului lui Watson se enumera: a. psihologia trebuie sa studieze comportamentul observabil b. psihologia trebuie sa studieze lumea subiectiva cu ajutorul schemei S– O- R 2. O contributie majora in ceea ce priveste dezvoltarea psihologiei a adus-o: a. behaviorismul metodologic b. behaviorismul theoretic 3. Modificarile comportamentale se bazeaza pe: a. conditionarea clasica b. conditionarea operanta

Bibliografie: • Gr. Nicola ( 2001 ), Istoria Psihologiei, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti. • Thorndike Ed. ( 1983 ), Invatarea umana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Unitatea de invatare 10 - (Nicola, G., 2004, Istoria psihologiei, Ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, p. 115-121)


GESTALTISMUL

Plan de idei: 1. Conceptul de „gestalt" 2. InvenŃiile conceptuale şi metodologice ale gestaltismului clasic

2.1. Conceptul de formă 2.2. SenzaŃiile şi percepŃiile 2.3. Conceptul de „câmp" 2.4. Legile organizării perceptive 2.5. IntuiŃia

3. Neogestaltismul 3.1. G. Allport şi structura personalităŃii 3.2. H. Ey

4. Structuralismul genetic şi structura generativă

Obiective:

La sfârşitul acestui curs veŃi fi apŃi:

• să definiŃi conceptul de gestalt

• să cunoaşteŃi coordonatele teoretice fundamentale ale gestaltismului

• să înŃelegeŃi şi să utilizaŃi principalele concepte gestaltiste

• să apreciaŃi contribuŃiile aduse de gestaltişti psihologiei

• să explicaŃi cum gestaltismul a inspirat orientările structuraliste

• să înŃelegeŃi concepŃiile celor mai importanŃi reprezentanŃi ai neogestaltismului

• să comparaŃi concepŃiile asociaŃioniştilor cu cele ale gestaltiştilor

1. Conceptul de „gestalt"

Gestalt înseamnă configuraŃie, structură, formă adică un mod de organizare a câmpului. Conceptul de „structură" provenit din conceptul de „gestalt" a cunoscut şi cunoaşte o mare expansiune în psihologie: structuri mnezice, logico-verbale, motivaŃionale, afective, cognitive.

Gestaltismul s-a născut în Germania, în anii 1910-1912, ca o reacŃie contra asociaŃioniştilor. Gestaltiştii afirmă prioritatea întregului asupra părŃilor. Gestaltheorie sau teoria formei a pus în valoare elementele configuraŃiei şi prioritatea totalităŃii asupra părŃilor în domeniul percepŃiei.

2. InvenŃiile conceptuale şi

metodologice ale gestaltismului clasic

Teza căreia i se subsumează aceste invenŃii este următoarea: toate fenomenele psihice sunt structuri, configuraŃii integrale, realităŃi primordiale, ireductibile la părŃile care sunt subordonate întregului.

2.1.Conceptul de formă. Gestaltiştii afirmă că nu există

experienŃă care să nu aibă formă, ceea ce se percepe fiind întreguri organizate, delimitate în unităŃi individuale, care se detaşează de un fond, formând împreună forma.

2.2. SenzaŃiile şi percepŃiile. În concepŃia gestaltiştilor percepŃia nu este o sumă de senzaŃii.

Exemplu. O melodie este compusă din note muzicale cu diferite înălŃimi şi aflate într-o anumită ordine. Dacă o transpunem în altă gamă o recunoaştem totuşi pentru că percepŃia are un caracter integral şi nu este o sumă de sunete. Chiar dacă lipsesc unele sunete sau este cântată la diferite instrumente ea este recunoscută pentru că se păstrează aceiaşi structură

2.3 Conceptul de „câmp" W. Kohler consideră câmpul ca pe o distribuŃie dinamică de

energie. El postulează un izomorfism de natură topologică între trei tipuri de câmpuri:

- un câmp fizic - un câmp cerebral creat prin sosirea în zona de proiecŃie

corticală a senzaŃiilor de la câmpul fizic - un câmp perceptiv.

Izomorfismul se explică prin faptul că obiectul perceput seamănă cu obiectul fizic şi nu cu proiecŃia retiniană.

Kurt Lewin introduce în anul 1933 conceptul de „câmp psihologic" conceput ca un ansamblu de fapte interdependente fizice,

biologice, sociale, psihice (conştiente şi inconştiente) existente la un moment dat şi care determină comportamentul unui individ sau grup. El consideră existenŃa a trei câmpuri suprapuse:

• individual • grupal • social

Aceste câmpuri sunt compuse din: • variabile psihologice (nevoi, scopuri, percepŃii) • variabile ne-psihologice (sociale, biologice, fizice) - alte

variabile din univers fără impact direct asupra comportamentului Câmpul psihologic include doar acele variabile care au un impact demonstrabil asupra persoanei, indiferent dacă aceasta este conştientă sau nu de ele. Variabilele psihologice care au incidenŃă asupra unei persoane formează spaŃiul său de viaŃă

care este format din două structuri: personalitatea şi mediul.

Aceste variabile psihologice sunt inserate într-un mediu non-psihologic care poate influenŃa comportamentul printr-o zonă de frontieră.

În 1947, K. Lewin teoretizează conceptul de „câmp social" privit

ca un ansamblu de entităŃi sociale coexistente, cum ar fi grupurile, subgrupurile, membrii lor, canale de comunicaŃie. Caracteristica fundamentală a câmpului social o constituie poziŃia relativă a entităŃilor care îl compun.

2.4. Legile organizării perceptive Acestea au fost enunŃate de Max Wertheimer.

Legea fundamentală a organizării perceptuale este legea pregnanŃei sau legea celei mai bune forme. Această lege face ca organizarea psihică a câmpului ei să fie bună, forma să fie stabilă, structura să fie proeminentă, simplă, regulată, simetrică.

Criteriile pregnanŃei sunt: - regularitatea - simetria - simplitatea - inclusivitatea - continuitatea - unificarea

Legile intrinseci sau „de constelare" acŃionează independent de experienŃa subiectului şi se referă la modul în care este organizat stimulul. Aceste legi sunt:

- legea unificării se referă la forme care se închid, se contopesc facilitând astfel unitatea.

- legea inclusivităŃii acŃionează atunci când din componente rezultă un întreg unitar, elementele componente nemaifiind decelabile.

- legea continuităŃii se referă la faptul că formele care au contur continuu sunt mai perceptibile decât cele cu contur discontinuu. Aici acŃionează legea direcŃiei celei mai bune care afirmă că la intersecŃia a două contururi, acestea sunt percepute după continuarea cea mai simplă

- legea proximităŃii se referă la faptul că în cazul unui şir de figuri, dacă se apropie elementele 2 câte 2, creând condiŃii de

proximitate şi distanŃare, atunci şirul se sparge. Elementele aflate în proximitate spaŃială fiind grupate într-o singură unitate perceptivă;

- legea similitudinii se referă la faptul că elementele similare sunt grupate în aceiaşi unitate perceptivă, care e contrapusa altora.

Organizarea stimulilor vizuali pe baza principiilor gestaltiste

Legile extrinseci se referă la contribuŃia specifică adusă de subiect organizării câmpului perceptiv.

- legea montajului se impune atunci când pregnanŃa figurii este scăzută (configuraŃii vagi, neregulate, asimetrice). Atunci gestaltul se impune şi se prezintă ca o imagine a obiectului, ceea ce este perceput depinzând de starea de pregătire a celui ce percepe

- legea lui G. Murphy afirmă că percepŃiile sunt influenŃate de stările emoŃionale şi experienŃele proprii, percepŃia fiind de fapt un compromis între experienŃa trecută şi cea actuală.

2.5. IntuiŃia (insight). Este actul brusc de surprindere sau

înŃelegere a unei relaŃii sau situaŃii. Este un moment de salt al cunoaşterii care îşi surprinde mijloacele apărând astfel ca nemijlocit.

W. Kohler a experimentat pe maimuŃe în insulele Teneriffe.

În experimentul imaginat de Kohler maimuŃele erau puse în faŃa

unor situaŃii problematice pe care dacă le rezolvau intrau în posesia unei banane. Banana era atârnată de un dispozitiv de tavanul cuştii, de unde era coborâtă sau înălŃată, în funcŃie de condiŃiile experimentale. La început, banana era coborâtă din tavan cu un scripete. În pasul următor, maimuŃei i se pretindea să ajungă la banană întinzând mâna sau făcând un salt. În etapa următoare, banana era atârnată la o înălŃime la care animalul nu mai putea ajunge, întinzând mâna sau făcând un salt. El putea totuşi să ajungă la banană dacă descoperea că în completarea membrelor sale putea să pună unul din beŃele de bambus dispuse la întâmplare prin cuşcă. În etapa finală, banana era plasată la o înălŃime la care se putea ajunge doar prin montarea a două beŃe de bambus, unul în continuarea celuilalt.

Montarea celor două beŃe de bambus solicita mai întâi o intuire mentală. Tocmai acest lucru a fost invocat de Kohler ca produs al intervenŃiei legilor de organizare a „întregului" perceptiv, completat de un element inventat intuitiv, care dă soluŃia pentru situaŃia problematică creată.

Mai exact, în mintea maimuŃei se produce o iluminare, adică un insight cu ajutorul căruia animalul va ajunge la descoperirea soluŃiei Aceasta corespunde cu o restructurare a câmpului perceptiv.

3. Neogestaltismul

3.1. G. Allport şi structura personalităŃii Caracteristici ale concepŃiei lui Gordon Allport: - se pune accentul pe organizarea dinamică a personalităŃii aflate

în dezvoltare şi transformare - personalitatea este un sistem în cadrul unor matrici de sisteme socio-culturale - ultima realitate a organizării psihice este trăsătura, concepută

ca un element de stabilitate şi consistenŃă, care nu se observă direct, ci se deduce din comportament.

- trăsăturile sunt organizate ierarhic în : a)trăsături cardinale care sunt în număr de una sau două şi care se caracterizează prin persistenŃă, dominanŃă, reprezentativitate pentru subiect b)trăsături centrale, care definesc profilul personalităŃii, în număr de20-30. c)trăsături secundare, câteva mii, mai puŃin conturate

Ierarhizarea trăsăturilor variază de la persoană la persoană. - lansează conceptul de „proprium", o expresie mai cuprinzătoare

pentru „eu", care să includă şi simŃul corporal, identitatea de sine, autoaprecierea, imaginea de sine.

- susŃine că personalitatea este un sistem incomplet, cu diferite grade de ordine şi dezordine, cu structuri, dar şi cu lipsă de structuri.

3.2. H. Ey

Inventează conceptul de „câmp de conştiinŃă" care reprezintă o conjugare a câmpurilor perceptiv şi tematic (interpretativ-conceptual) sau un ansamblu de operaŃii intelectuale deschise spre lume şi spre sine. El constituie organizatorul vieŃii noastre psihice şi modelul personal al lumii

Forma în care apare conştiinŃa în centrul vieŃii psihice este câmpul şi orice conŃinut devine conştient după scopurile acestui câmp.

4. Structuralismul genetic şi structura generativă

Jean Piaget pune bazele structuralismului genetic, considerând că între structură şi geneză (organizare şi dezvoltare) există un continuum şi o interdependenŃă

Orice structură împinge dezvoltarea mai departe şi orice dezvoltare înseamnă elaborarea de structuri superioare

Structura este un sistem de transformări care, ca sistem, comportă existenŃa unor legi şi care se conservă sau se dezvoltă prin însuşi jocul transformărilor sale, fără ca acestea să ducă la depăşirea graniŃelor sistemului respectiv sau să apeleze la elemente din exterior. Structura are trei calităŃi:

- totalitate

- transformări - autoreglaj Structurile se nasc unele din altele prin genealogii şi în acest sens

subiectul este un „constructori de structuri". În concepŃia lui Piaget, problema fundamentală este de a pune de

acord structura cu geneza Astfel, orice structură comportă o geneză şi orice geneză este concepută ca o trecere formatoare de la o structură de pornire la una de sosire. În acest sens, problema este cea a filiaŃiei structurilor.

Un alt postulat al lui Piaget afirmă că „orice organizare este o dezvoltare şi orice dezvoltare este o organizare". Acesta este fundamentul structuralismului genetic.

Sinteza structuralismului cu genetismul rezultă din coordonarea a două exigenŃe:

- conservarea în cursul transformării - construcŃie transformatoare legată de echilibrarea care asigură conservare. Caracteristicile structurilor:

- o structură este formată din elemente şi relaŃii care unesc

elementele. Elementele nu pot fi caracterizate sau definite fără a cunoaşte relaŃiile

- structurile pot fi considerate independente de elementele ce le compun - există structuri de diferite tipuri şi putem considera că există şi

structuri de structuri - există izomorfism între structuri dacă se poate stabili o

corespondenŃă biunivocă între elementele lor şi între relaŃiile care le unesc

- sub-structura este o parte a unei structuri care poate fi izomorfă sau nu cu structura totală

- structurile pot fi statice sau dinamice ( se poate vorbi chiar de activarea unei structuri)

- construirea unei structuri noi este posibilă în două condiŃii:

a) noua structură să fie o reconstrucŃie a celei precedente pentru că altfel dispare coerenŃa şi continuitatea

b) noua structură trebuie să extindă structura precedenŃă, generalizând-o, pentru că altfel nu aduce nimic nou.

Structura generativă este considerată paradigma fundamentală a epistemologiei contemporane. Noam Avram Chomsky este cel care a iniŃiat o orientare structuralistă în lingvistica teoretică, cunoscută sub numele de „gramatică transformaŃional-generativă (1961).

Structurile generative pot fi privite ca matrici ale tuturor genurilor de entităŃi, ca arhetipuri de construcŃie şi organizare a lumii

Alternativa atomism (asociaŃionism) / holism (gestaltism) poate fi depăşită prin luarea în consideraŃie a structurilor generative.

Grila de autoevaluare: 1. Gestaltismul este un curent care afirma: a. prioritatea intregului asupra partilor b. prioritatea partilor asupra intregului 2. Printre inventiile conceptuale ale gestaltistilor se enumera: a. reflexul conditionat b. conceptul de „camp” 3. In conceptia lui G. Allport: a. personalitatea este un sistem incomplet, cu diferite grade de ordine si dezordine, cu structuri, dar si

cu lipsa de structura

b. personalitatea este un sistem complet, ordonat, dotat cu toate structurile necesare

Bibliografie

• Mânzat, Ion, (1994), Istoria universală a psihologiei. Curs. Bucureşti, Univ. Titu Maiorescu, p.81-87;

• Pavelcu, Vasile (1972), Drama psihologiei, Bucureşti, E.D.P., p.77-78, 230231; • Roulin, J.-L.(coord), Psychologie cognitive, Paris, Breal, p. 43-47

Unitatea de invatare 11 - (Gherghinescu, R., Istoria psihologiei. Suport de curs, Universitatea Ecologica, Bucuresti, p. 21-27)


PSIHANALIZA

Plan de idei:

1. Sigmund Freud (1856-1939) 1.2 VirtuŃile şi limitele psihanalizei 1.3 Psihismul uman în concepŃia freudiană 1.4 Determinismul intra-psihic 1.5 MutaŃiile produse de Freud în psihologie

2. Psihanaliştii dizidenŃi 2.1Carl Gustav Jung (1875-1961) - psihologia analitică 2.2Alfred Adler (1870-1937) - psihologia individuală

Obiective: La sfârşitul acestui curs veŃi fi capabili:

• să analizaŃi critic teoria psihanalitică • să explicaŃi psihismul uman aşa cum a fost el explicat de S. Freud • să înŃelegeŃi modul de aplicare al psihanalizei ca metodă de psihoterapie • să explicaŃi psihologia analitică şi pe cea individuală analizându-le critic prin comparaŃie cu

concepŃia lui Freud. • să argumentaŃi virtuŃile şi limitele psihanalizei

1. Sigmund Froid

Freud s-a născut la 6mai 1856la Freiberg. Tatăl său era evreu din GaliŃia, negustor de lână, căsătorit la 40 de ani cu Amalia Nathanson , mai tânără decât el cu 20 de ani. Freud se mută cu familia la Viena, unde are o copilărie banală. La 9 ani intră la liceu şi este premiant timp de 7 ani. Ştia franceza, engleza, spaniola, latina şi greaca, iar din familie ştia germana şi ebraica. Modelele sale de viaŃă au fost Hannibal, Napoleon, Cromwell. De asemenea, admira pe Shakespeare, Goethe şi Darwin. Studiază medicina şi concomitent un seminar de filosofie şi un curs de logică.

În 1885 pleacă la Paris, la spitalul Salpetriere, care era o Mecca a neurologilor şi unde oficia Jean Martin Charcot.

În 1886 se însoară cu Martha Barnays, rudă cu Henrich Heine, cu care va avea 6 copii. În 1881 îi apare prima carte „Zur Auffassung der Aphasien", dar cartea care îl lansează este „Die Traumdeutung" (Interpretarea viselor, 1900). La 4 iunie 1938 este forŃat să părăsească Viena din cauza naziştilor şi se stabileşte la Londra, unde moare la data de 23 septembrie1939 de cancer.

1.2.VirtuŃile şi limitele psihanalizei

Psihanaliza este metoda lui Freud pentru tratarea nevrozelor. El afirma că „înainte de psihanaliză psihologia s-a situat mereu fie dincoace, fie mult dincolo de omul concret". Freud defineşte trei accepŃiuni ale psihanalizei:

- procedeu de cercetare al proceselor psihice - metodă de tratament a tulburărilor nevrotice - cale de fundamentare a intuiŃiilor psihologilor, favorabilă

dezvoltării unei discipline ştiinŃifice Psihanaliza ca terapie este frecvent folosită în tratarea nevrozelor

şi uneori în tratarea unor tulburări fără specificitate nevrotică. Psihanaliştii văd conflictele ca apărând în partea inconştientă a personalităŃii iar scopul psihanalizei este să exploreze inconştientul pentru a înŃelege dinamica unui comportament anormal. Clientul este încurajat să retrăiască evenimente traumatice şi sentimente din perioada copilăriei , să le exprime într-un context securizat şi să le readucă, lipsite de anxietate, în inconştient.

În psihanaliza clasică, terapia implică transferul (dislocarea gândurilor şi sentimentelor clientului şi proiecŃia lor asupra psihanalistului), asocierea liberă (enunŃarea fiecărui gând care trece prin minte, indiferent dacă este trivial sau irelevant), analiza visului

(analizarea de către psihoterapeut a visurilor clienŃilor). Întreaga sarcină a tratamentului psihoterapeutic poate fi rezumat

formula „transformarea oricărui inconştient patogenic în conştient. În concepŃia lui Freud, conflictul intrapsihic dintre inconştient şi

conştient impregnează viaŃa psihică. „Principiului plăcerii" propulsat de inconştientul axat pe viaŃa biologică i se opune „principiului realităŃii", promovat de conştiinŃa centrată pe viaŃa social-morală, generatoare de constrângeri. Prin psihanaliză se aduc la lumină elementele perturbatoare din inconştient, care astfel sunt aduse la tăcere.

VirtuŃile şi limitele psihanalizei

Evaluarea abordării psihanalitice. Principalele critici pot fi astfel sintetizate: 1. Deşi există multe cercetări care pretind că aduc sprijin teoriei psihanalitice,

totuşi - generarea de ipoteze precise şi testabile este dificilă pentru că

multe procese descrise de Freud (mecanisme de apărare, pulsiuni instinctuale) nu sunt direct observabile;

- Freud utilizează metoda studiului de caz, deci nu are date cantitative sau analize statistice, ceea ce duce spre o teorie vagă şi greu de verificat;

- se foloseşte un eşantion limitat de adulŃi, ceea ce nu permite generalizarea teoriilor sale pentru toate fiinŃele umane.

2. Există numeroase controverse legate de definirea „curei psihanalitice" 3. O altă critică se referă la faptul că psihanaliza nu-i lasă loc

individului să lupte singur pentru a se redresa. Nu toate erorile şi nici toate ideile nu trebuie însă atribuite lui Freud. 1.3. Psihismul uman în concepŃia freudiană

Freud a elaborat principiile psihologiei dinamice a personalităŃii

totale în care aparatul psihic este un întreg structurat, cu părŃi articulate după o formă dinamică şi genetică. Freud s-a referit la o topică în cadrul sistemului care cuprinde 2 variante: 1. Înainte de anul 1920, prima topică distinge în cadrul aparatului psihic: inconştientul, preconştientul şi conştientul.

Pulsiunile din inconştient cer să se descarce şi să se consume adecvat, producând plăcere. Dar descărcarea nu se poate face oricând şi oricum, ci după reguli şi norme sociale. Satisfacerea lor este astfel barată, amânată, repudiată de conştiinŃă.

Se observă astfel două sensuri de mişcare între conştient şi inconştient. - mişcarea descendentă, de la conştient la inconştient, exprimată

prin reprimări şi refulări - mişcarea ascendentă, de la inconştient la conştient, care se

exprimă prin deplasări şi sublimări.

2. După 1920, cea de-a doua topică se referă la personalitate şi

cuprinde: Sinele (Id), Eul (Ego) şi Supraeul (Super-Ego). Între aceste instanŃe există raporturi dinamice, economice (investiŃii

energetice, compensări, decompensări) şi structurale.

Cu toate că sunt diferite, Sinele şi Supraeul se aseamănă prin faptul că ambele reprezintă influenŃe ale trecutului (Sinele - ereditatea; Supraeul - influenŃe ale altor oameni). Numai Eul este determinat de propria experienŃă individuală.

1.4. Determinismul intra-psihic

În concepŃia lui Freud nu există nimic arbitrar sau întâmplător în

viaŃa psihică. Cele mai mici idei, emoŃii au o cauză fie conştientă fie ascunsă în inconştient.

Suprasolicitarea determinismului sexual a viciat psihanaliza. Cele cinci cazuri psihice expuse de Freud: Dora, Micul Hans, Omul cu şobolani, Preşedintele Schreber şi Omul cu lupi, fac apel la o etiologie sexuală.

Exemplu. Omul cu lupi. Cauza îmbolnăvirii de nevroză a unui tânăr este un vis de când avea 3-5 ani: lupi albi, cu cozi mari de vulpe, căŃăraŃi într-un nuc stau nemişcaŃi între crengi şi privesc cu atenŃie ceva pe fereastra camerei unde doarme copilul. Visul este determinat de un traumatism sexual trăit la 18 luni, când a surprins un act sexual între părinŃi.

Freud invocă determinismul sexual în legătură cu întreaga activitate

umană. CivilizaŃia şi cultura sunt în concepŃia sa rezultate ale sublimării instinctului sexual, care îşi cheltuieşte libidoul (energia) în procese secundare, în urma constrângerilor sociale, educaŃionale. Se obŃin astfel satisfacŃii substitutive în domenii ce nu mai Ńin de principiul plăcerii ci de cel al realităŃii. Jung afirma despre ideea de sublimare că nu este decât o performanŃă de alchimist care transformă vulgaritatea în nobleŃe.

ExplicaŃi cum poate intervenii sublimarea în construirea civilizaŃiei şi culturii.

Freud a încercat să ridice psihanaliza la rang de teorie a culturii. Studiul sexualităŃii a avut şi laturi pozitive: - a arătat că sexualitatea nu este un fenomen care apare subit la

pubertate, ci rezultatul unei maturizări treptate a unui element ereditar; - a demonstrat necesitatea pedagogiei sexuale şi a educării timpurii, - existenŃa complexului lui Oedip (atracŃia sexuală pe care copiii

ar simŃi-o de timpuriu pentru părintele de sex opus şi tendinŃa de excludere a rivalului) i-a făcut pe părinŃi conştienŃi de pericolul unui comportament necontrolat în faŃa copiilor.

1.5. MutaŃiile produse de Freud în psihologie

Freud a creat o revoluŃie intelectuală care a schimbat radical imaginea despre om prin:

- înŃelegerea personalităŃii ca sistem dinamic, ca o structură bio-psiho-socială; - dialectica conştient-inconştient;

- a contribuit la introducerea, înainte de gestaltişti, a unei concepŃii structuraliste în psihologie

- a corelat conceptele de „structură" şi „funcŃie"; - a promovat concepŃia genetică în psihologie, privind fenomenul

psihic din punctul de vedere al genezei şi evoluŃiei, precedându-l pe J. Piaget;

- a demonstrat că afectivitatea, mai mult ca inteligenŃa este factorul esenŃial al vieŃii cotidiene;

- a stimulat căutarea de noi metode de investigare a personalităŃii (testele proiective. Rorschach, TAT, Szondy;

- brainstorming-ul este o aplicare în domeniul creativităŃii de grup a regulii fundamentale a psihanalizei: asociaŃii libere sustrase oricărei autocritici

2. Psihanaliştii dizidenŃi

În 1902 se reuneau, miercurea, la Viena, la domiciliul lui Freud un grup de medici pentru a studia psihanaliza

În 1910, la Nurenberg a fost fondată IPA (International Psychoanalytical Association).

Două serii de excluderi au fost pronunŃate de Freud însuşi: - Adler (1911)şi Jung (1913) - Rank (1924) şi Ferenczi (1929) Pentru primii, diferendul consta în rolul sexualităŃii ca referent

unic al cauzalităŃii în psihanaliză. Pentru ceilalŃi doi, diferendul se referea la probleme practice legate de teoria regresiei şi traumatismului.

2.1.Carl Gustav Jung (1875-1961) - psihologia analitică

Punctele de dezacord între Freud şi Jung: - rolul sexualităŃii: pentru Jung libidoul este mai mult de natură

spirituală decât sexuală; - direcŃia forŃelor care influenŃează persoana: pentru Freud omul

este prizonier şi victimă a trecutului; pentru Jung omul este modelat atât de trecut cât şi de viitor;

- diferenŃa principală apare în problema inconştientului: pentru Freud este o forŃă atotputernică, care domină conştiinŃa şi personalitatea; Jung ia în considerare două niveluri ale inconştientului (inconştientul personal şi cel colectiv, unde există imagini, simboluri şi sentimente ancestrale, cunoscute sub numele de arhetipuri)

Arhetipurile sunt forme pre-existente, predispoziŃii psihice înnăscute, care se transmit ereditar, dar sunt de natură psihoidă (ex: eroul, copilul, mama, Dumnezeu, moartea, puterea, înŃelepciunea bătrânului). Unele dintre ele sunt mai dezvoltate şi influenŃează mai mult psyche (totalitatea conştientului şi a inconştientului). Acestea sunt persona, animus şi anima şi umbra.

Jung împreună cu Wolfgang Pauli (laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1945) a elaborat principiul sincronicităŃii, al conexiunii acauzale. Acest principiul se referă la apariŃia simultană a două evenimente printr-o coincidenŃă semnificativă, fără a exista o relaŃie cauză-efect.

Principiul are în vedere co-apariŃia de realităŃi fizice şi psihice care de obicei sunt independente.

În concepŃia lui Jung, dincolo de universul vizibil, există un continuum nespaŃial şi netemporal, universul inconştientului, în care sunt abolite toate opoziŃiile lume/psyche, caracterul liniar al timpului, spaŃiul, cauzalitatea. El consideră că materia şi psyche sunt două aspecte

ale aceleiaşi realităŃi: unus mundus şi vorbeşte despre natura psihoidă a universului sau despre „psihismul obiectiv.

Jung a adus multiple contribuŃii în ceea ce priveşte personalitatea. Pentru el procesul cel mai important de construcŃie şi reconstrucŃie a personalităŃii este individuarea. Individuarea este un proces de maturaŃie psihică, de autoorganizare a unui centru interior care întreŃine o pulsiune spirituală de centrare şi sens. Prin ea se formează şi diferenŃiază individul.

Individuării i se opune Altul în trei ipostaze: - propria umbră (puterea obscură şi confuză a inconştientului individual - realitatea individuală a celuilalt - non-eul psihic format din arhetipuri Pe drumul individuării apare „suspensia opuselor" care traduce

simbolul crucificării. De aici apare însă Sinele ca un „complexio oppositorum" , unire a opuselor.

Jung poate fi considerat ca un precursor al psihologiei umaniste americane

O altă contribuŃie adusă de Jung se referă la tehnicile de studiu a

personalităŃii.

- testul de determinare a orientării extraversie vs. introversie - testul asociativ verbal - interpretarea viselor în succesiune, pe serii de vise - diferite teste proiective 2.2. Alfred Adler (1870-1937) - psihologia individuală Adler era la origine medic, specializat în oftalmologie. ConcepŃia

sa constituie o revanşă socială asupra biologicului freudian. Adler şi-a întemeiat concepŃia pe teoria lui Nietzsche asupra

„voinŃei de putere". El dezvoltă teoria „complexului de inferioritate". A. fi om

înseamnă, în concepŃia sa, a avea un sentiment de inferioritate care cere o compensare permanentă ce devine factor stimulator al dezvoltării psihice.

În opera lui Adler se găsesc observaŃii din domeniul caracterologiei. În concepŃia sa, în dezvoltarea caracterului un rol important îl joacă „aspiraŃia către putere, conjugată cu sentimentul de comuniune socială.

În caracterologia adleriană se găsesc: - trăsături de caracter de natură agresivă (vanitate, invidie) şi non-

agresive (izolare, angoasă, laşitate) - alte forme de expresie a caracterului (voioşie, atitudine

şcolărească, infatuare) Afectele, în concepŃia sa, constituie o exacerbare a trăsăturilor de caracter care se manifestă printr-o descărcare bruscă sub pulsiunea unei necesităŃi conştiente sau inconştiente. Ele pot fi:

- disociante (mânie, tristeŃe, frică) - asociante (bucurie, compasiune)

Psihologia individuală este psihologia unui tot indivizibil care se raportează în acelaşi timp la individul în sine şi la relaŃia sa cu comunitatea.

ConcepŃia lui Adler a fost calificată ca parapsihanalitică.

Grila de autoevaluare: 1. Miscarea descendenta, de la constient la inconstient poarta numele de: a. sublimare b. refulare 2. In relatia cu Sinele, Eul are ca sarcina: a. sa obtina controlul asupra instinctelor b. sa ia cunostinta de stimuli, inmagazinand in memorie experienta referitoare la ei 3. Cum se numeste psihologia dezvoltata de Jung? a. psihologie individuala b. psihologie analitica

Bibliografie:

• Freud S. ( 1923 ), Viata mea si psihanaliza, Ed. Moldova, Iasi • Freud S. ( 1980 ), Introducere in psihanaliza, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Unitatea de invatare 12 - (Gherghinescu, R., Istoria psihologiei. Suport de curs, Universitatea Ecologica, Bucuresti, p. 43-49)


PSIHOLOGIA UMANISTĂ

Plan de idei: 1.Precursorii umanismului: W. James, ExistenŃialismul, Fenomenologia 2.Întemeietorii psihologiei umaniste: A. Maslow, G. Allport, C. Rogers, şi contribuŃia lor la dezvoltarea noii orientări în psihologie şi terapie 3.Psihologia transpersonală ca prelungire şi amplificare a psihologiei umaniste: S. Grof şi K. Wilber

Obiective:

• 1.Prezentarea psihologei umaniste şi a contribuŃiilor sale la dezvoltarea unei noi modalităŃi de abordare a personalităŃii umane şi a terapiei

• Prezentarea psihologiei transpersonale şi a principalelor direcŃii de dezvoltare ale cesteia

1. Precursorii umanismului

Psihologia umanistă s-a afirmat pe la jumătatea secolului al XX-lea ca o reacŃie la behaviorism şi psihanaliză. Este un curent care s-a afirmat foarte rapid şi şi-a câştigat dreptul de a fi numit a treia forŃă a psihologiei după behaviorism şi psihanaliză. În timp ce primele două curente accentuau determinismul social sau instinctual umaniştii accentuează alegerea liberă. Dacă behavioriştii utilizau metode nomotetice şi interpretarea statistică a omului, umaniştii utilizează metode idiografice izvorâte din istorie, filozofie, literatura, artă, accentuând studiul individual al omului. Umaniştii consideră că ar trebui să se renunŃe la subiectele tradiŃionale cum sunt frica, agresiunea, învăŃarea, şi să se abordeze subiecte cum sunt suferinŃa, înŃelepciunea, bucuria, semnificaŃia, demnitatea, experienŃele neplăcute.

William James este considerat cel mai important precursor al

psihologiei umaniste. El a sperat că psihologia va schimba lumea şi a fost preocupat de aplicarea cesteia în viaŃa de zi cu zi în problemele de educaŃie si de munca, precum si la persoanele care sufereau de afecŃiuni emoŃionale

Miguel de Unamuno (1864-1936) filozof spaniol, reprezentant al existenŃialismului, şi-a îndreptat toată atenŃia în studierea a ceea ce numea el”omul în carne şi oase”. După opinia sa ştiinŃele şi filozofia cunosc o decadenŃă datorită multiplelor specializări care blochează imaginea de ansamblu. El a insistat asupra rolului important pe care îl joacă sentimentul în viaŃa umană. Oamenii trebuie să gândească nu numai cu capul dar şi cu tot corpul şi sufletul lor, cu întreaga lor fiinŃă.

Soren Kierkegaard (1813-1855) filozof danez, unul dintre fondatorii existenŃialismului. Kierkegaard vorbeşte despre trei moduri de existenŃă: estetic, etic şi religios. Modul estetic este dominat fie numai de scopuri senzuale fie numai de scopuri intelectual raŃionale. Modul etic de existenŃă se defineşte prin preocuparea pentru dreptate, pentru o stare de bine generală şi pentru legături morale perfecte. Persoanele aparŃinând modului etic sunt orientate spre o evaluare amănunŃită a posibilelor consecinŃe ale acŃiunilor lor. Personalitatea de tipul etic se apropie cel mai mult de personalitatea autorealizată despre care va vorbi Rogers. Modul etic se caracterizează prin încredere în sine, printr-un simt al responsabilităŃi foarte ridicat; recunoaşte rolul critic al libertăŃii in viaŃa omului, în timp ce tipul estetic poate să decadă în melancolie şi disperare, tipul etic poate ajunge la un profund simŃ al ironiei. Modul religios de existenŃă este dependent de Dumnezeu şi se confruntă cu conflictul dintre imperativele credinŃei şi cele ale nevoilor umane.

Martin Heidegger (1889-1976) este probabil cel mai important şi original reprezentant al existenŃialismului. Capodopera vieŃii sale este „FiinŃă şi timp”. Lumea în care trăim prezintă trei caracteristici fundamentale: factualitatea, existenŃialitatea şi decăderea. Factualitatea

descrie simplul fapt de a exista în această lume; existenŃialitatea se raportează la un context de timp mai amplu. Prin existenŃă suntem direcŃionaŃi, avem o finalitate, ne îndreptăm spre ceva anume. Decăderea face trimitere la dificultăŃile, obstacolele ce apar în existenŃa umană. Oamenii trebuie să manifeste un exerciŃiu al libertăŃii, capacitatea de a manifesta o opinie clar marcată faŃă de viitorul lor. Ca o anticipare a umanismului, Heidegger vorbeşte despre individul autentic conştient de existenŃa lui capabil să aibă o existenŃă bună, demnă chiar şi în cazul când structurile mediului sau ale comunităŃii sunt copleşitoare. Heidegger deplângea faptul că oamenii sunt preocupaŃi de nimicuri şi de tehnologie, pierzând din vedere cel mai important lucru,şi anume existenŃa lor în lume.

Edmund Husserl (1859-1938) este considerat fondatorul

fenomenologiei. În acest context mişcarea filozofică fenomenologică tinde să se ocupe de tot ceea ce face parte din experienŃa personală. Termenul de „fenomen” înseamnă apariŃie şi se referă în mod concret la ceea ce rezultă din experienŃă. Constatăm că fenomenologia anticipează orientarea umanistă prin accentul pus pe experienŃa personală, pe descrierea fenomenului, şi nu pe cercetarea amănunŃită.

După cum susŃine Husserl psihologia ar trebui să includă toată varietatea enormă de materiale inclusă în conştiinŃă ca fenomene, ca experienŃe unice. Metoda fenomenologică încurajează subiectul să raporteze ceea ce este firesc, respectiv conŃinutul, impresiile, asociaŃiile personale.

2 Întemeietorii psihologiei umaniste:

Psihologia umanistă s-a afirmat oficial prin înfiinŃarea Revistei

de psihologie umanistă în 1961 şi a AsociaŃiei Americane de Psihologie Umanistă. Apoi AsociaŃia Americană de Psihologie stabileşte o divizie de psihologie umanistă. Într-un timp relativ scurt psihologia umanistă a câştigat un rol distinct între principalele curente de psihologie. Întemeietorii formali ai curentului sunt consideraŃi a fi A. Maslow, G. Allport şi C. Rogers.

Abraham Maslow (1908-1970 ) s-a născut la New York , a

urmat Universitatea din Wisconsin, iar apoi activitatea academică la Universitatea Columbia, New York. Lucrarea sa cea mai cunoscută este „MotivaŃie şi personalitate” (1954). ConcepŃia lui Maslow e orientată mai mult holistic şi dinamic decât singular şi static, mai mult activ şi intenŃional decât cauzal şi mecanic. El pune accentul pe dezvoltarea personalităŃii în condiŃiile unei dinamici a trebuinŃelor şi motivelor sale. În celebra piramidă a trebuinŃelor identifică cinci nivele: cel al trebuinŃelor fiziologice, trebuinŃele de securitate, trebuinŃele de afiliere, cele de statut şi cele de autorealizare. Maslow insistă asupra dinamicii acestor trebuinŃe în funcŃionarea personalităŃii umane, a ordinii de împlinire a acestora. Accesul la trebuinŃele superioare este condiŃionat de satisfacerea celor de pe palierele inferioare. Caracteristicile personalităŃii autorealizate au fost identificate de către Maslow în urma unui studiu realizat pe durata a doi ani, având drept subiecŃi personalităŃi remarcabile ale vieŃii sociale, ştiinŃifice, politice ale

lumii americane. Aceste persoane manifestă o serie de trăsături comune: creativitate, spontaneitate, simŃul umorului, simŃul noutăŃii, rezistenŃă la autoritatea arbitrară, simŃul autonomiei, nevoie puternică pentru intimitate, o imagine de sine optimistă şi acceptată de ceilalŃi. Maslow credea cu toată sinceritatea că este mai productiv pentru progresul psihologiei să studiem persoanele sănătoase, autorealizate decât persoanele bolnave sau tipurile inumane. Pe această cale psihologia va trebui să includă noi concepte precum joaca, dragostea, valorile, experienŃele mistice, libertatea, umorul, competenŃa şi nevoile estetice.

Gordon Allport (1897-1967) a studia psihologia la Universitatea Harvard şi a desfăşurat o activitate academică la această universitatea timp de 40 de ani. Este considerat cel mai important personolog iar lucrările sale privitoare la personalitate sunt cunoscute în întreaga lume: „Personalitatea, o interpretare psihologica”(1937), „Structura şi dezvoltarea personalităŃii”(tradusă şi în limba română). Dacă Maslow este iniŃiatorul curentului umanist. Allport este ideologul acestui curent, iar Rogers este cel care a desăvârşit psihologia umanistă. ContribuŃia lui Allport la psihologia umanistă este în primul rând de ordin metodologic. El a analizat şi a precizat distincŃia dintre nomotetic şi idiografic. A stabilit liniile de demarcaŃiei dintre metoda behavioristă şi cea umanistă. Dar contribuŃia sa cea mai importantă este cariera sa didactică. În psihologia americană mulŃi autori îl consideră cel mai remarcabil profesor de psihologie care a influenŃat multe generaŃii de tineri şi a format o şcoală personologică în jurul său.

Carl Rogers (1902-1987) este cel care a împlinit curentul umanist şi i-a conferit o orientare aplicativă cu o influenŃă extraordinară în domeniul terapiei. Este fondatorul terapiei nondirective, apoi a celei centrate pe client şi, în final al terapiei centrată pe persoană. A întemeiat Centrul pentru studiul persoanei în California. A fost preşedintele AsociaŃiei Americane de Psihologie în 1947. C. Rogers are o optică experimentalistă asupra psihoterapiei insistând pentru utilizarea tehnicilor obiective din psihologia experimentală în vederea validării demersului psihoterapeutic. A evaluat efectul psihoterapiei după modelele psihoexperimentale „ex-post factum” dar şi prin analize corelative cu grupul de control. ConcepŃia psihologică a lui Rogers este optimistă în ceea ce priveşte potenŃialul naturii umane. Personalitatea autorealizată are capacitatea de a alege şi de a realiza dezvoltarea personală. El a fost preocupat de extinderea sistemului de gândire în educaŃie şi politică. În educaŃiei a pledat pentru o pedagogie centrată pe student (elev) mai degrabă decât pe profesor. În politică a pledat pe calităŃi personale cum ar fi autenticitatea, onestitatea şi deschiderea.

3.Psihologia transpersonală ca prelungire şi amplificare

a psihologiei umaniste

Psihologia transpersonală este o continuare a psihologiei umaniste, iar A. Maslow drept fondator al acestui curent. În 1969 a întemeiat AsociaŃia Americană de Psihologie Transpersonanală, împreună cu Carl Rogers, Viktor Frankl, Antony Sutich, Stanislav Grof, Jim Fadima. AsociaŃia a editat Journal of Transpersonal Psychology. Apoi a fost înfiinŃată AsociaŃia Transpersonală InternaŃională (A.T.I.). În România a fost înfiinŃată AsociaŃia Română de Psihologie Transpersonală (conform pagini web a A.R.P.T.). Stanislav Grof , unul dintre fondatori, consideră psihologia transpersonală ca o ramură a psihologiei care reuneşte şi acceptă spiritualitatea ca pe o dimensiune importantă a sufletului omenesc. Psihologia transpersonală studiază şi tratează întregul spectru al experienŃelor umane, inclusiv diferitele niveluri şi zone ale psihismului care devin manifeste sub forma unor stări de conştiinŃă modificată. Este vorba despre experienŃele şi observaŃiile specifice meditaŃiei şi altor forme de practică spirituală sistematică, extazele mistice populare, crizele psihospirituale, hipnoza, psihoterapia experienŃială şi experienŃele de moarte clinică, moarte şi renaşterea psihologică, experienŃe ale lumii divine, conştiinŃa cosmică, identificarea mistică cu alŃi oameni, cu natura şi cu întregul Univers, întâlniri cu fiinŃe arhetipale, vizite pe tărâmuri mistice, experienŃe karmice, forme variate de percepŃie extrasenzorială ş.a. (Agenda, nr. 14/3 aprilie 2004, Timişoara). Într-o analiză critică a acestui curent, M. Zlate (1988) arată că psihologia transpersonală îşi propune să extindă câmpul cercetării psihologice pentru a include arii ale experienŃei şi ale comportamentului uman asociate cu o sănătate optimă şi bunăstare, într-un evantai larg al stărilor de conştiinŃă. Psihologia transpersonală este nemulŃumită de „parŃialitatea” psihologiei contemporane, care nu explorează în totalitate şi în profunzime stările psihice. Din acest motiv psihologia transpersonală plasează în centrul preocupărilor ei conştiinŃa ca dimensiune centrală. ConştiinŃa şi potenŃialele sale nebănuite pot fi explorate prin eliminarea contradicŃiilor defensive şi al obstacolelor interne, prin liniştirea, calmarea şi relaxarea distorsiunilor perceptuale, prin autocunoaştere şi transformare interioară, prin conştientizare, prin expansiunea câmpului conştiinŃei. Metodele psihologiei transpersonale sunt psihoterapia transpersonală, meditaŃia, hipnoza profundă, respiraŃia holotropă, analiza viselor. Scopul psihologiei transpersonale este să-i ajute pe clienŃi să-şi descopere şi să-şi interpreteze conştient pulsaŃiile existenŃei interioare, să-i asiste pentru a se centra pe această activitate interioară care duce la autoactualizare şi transcendenŃă, să-i ajute pentru a găsi căile dezvoltării potenŃialului minŃii, să-i susŃină pentru a-şi depăşi limitele condiŃionării şi a-şi asuma responsabilitatea în vederea proiectării propriei vieŃi în armonie cu natura ş.a.m.d. Cele trei stadii care conduc la obŃinerea acestor schimbări sunt: identificarea, dezidentificarea şi autotranscendenŃa.

Psihologia transpersonală este un câmp multidisciplinar care integrează atât psihologia vestică, dar şi pe cea „estică”, asiatică într-o unificare spirituală. Ken Wilber , unul dintre întemeietorii psihologiei transpersonale consideră că personalitatea este expresia unor nivele multiple ale conştiinŃei unitare. Acest spectru al conştiinŃei cuprinde cinci niveluri şi fiecare nivel caracterizează printr-un sentiment diferit de identitate personală, traversând mai multe gradaŃii, de la identitatea supremă a conştiinŃei cosmice la sentimentul personal de identitate asociat conştiinŃei eu-lui; nivelul persoanei, nivelul eu-lui, nivelul organismului total, nivelul transpersonal şi nivelul unităŃii conştiinŃei. Grila de autoevaluare: 1. Terapia lui Carl Rogers este centrata pe: a. client b. boala 2. Omul, in psihologia umanista este vazut ca: a. o victima si un prizonier al trecutului sau b. o persoana capabila de autorealizare 3. In piramida trebuintelor a lui Maslow, palierul de baza cuprinde: a. nevoi fizice si nevoi de securitate b. nevoia de proprietate si nevoia de apreciere Bibliografie:

• Rogers CR. (1961 ), On becoming a person,Houghton MIFFIN, Boston

Unitatea de invatare 13 - ( Anitei M, Suport de curs Istoria psihologiei, Modulul III, pag 94-96)


ISTORIA PSIHOLOGIEI ROMÂNEŞTI Plan de idei:

1. EvoluŃia gândirii psihologice în łările Române până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: cronicarii, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Ştefan Michăilescu, Constantin Leonardescu 2. Întemeierea psihologiei în România ca ştiinŃă experimentală: Eduard Gruber, Nicolae Vaschide, Constantin Rădulescu-Motru, 3. Perioada de avânt a psihologiei româneşti (1920-1948): Florian Ştefănescu –Goangă, Mihai Ralea, Ioan Nestor, George Bontilă, Gheorghe Zapan, Nicolae Mărgineanu, Alexandru Roşca, Vasile Pavelcu, Ion Holban

Obiective: La sfarsitul acestei unitati de invatare studentii vor fi capabili:

• sa prezinte momente în evoluŃia conceptelor psihologice în România • sa analizeze principalele contributii a personalităŃilor, şcolilor şi curentelor la dezvoltarea

psihologiei româneşti

1. EvoluŃia gândirii psihologice în łările

Române până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Gândirea psihologică în cultura românească este prezentă prin descrieri caracterizări psihologice, portretizări, unele elemente de psihologie socială începând de la cronicari sau mari învăŃaŃi. Nicolae Milescu în jurnalul sau de călătorie în China realizează observaŃii pertinente de natură psihologică asupra oamenilor si obiceiurilor. Dimitrie Cantemir realizează tablouri vii psihosociale ale vremii sale şi chiar elemente de psihologie a vârstelor în care arată rolul deprinderilor din copilărie în formarea personalităŃii. Constantin Cantacuzino se pare că a făcut studii superioare cuprinzând şi elemente de psihologie în Italia. În primele academii domneşti de la Bucureşti şi Iaşi psihologia era tratată ca o disciplină filozofică. Cărturarii ardeleni aduc şi răspândesc ideile iluminismului german, iar Samuil Micu a tradus prima lucrare de psihologie în limba română. La începutul secolului al XIX-lea apar în România primele manuale de psihologie traduceri după autori francezi şi germani şi se remarcă o serie de profesori români care elaborează manuale de psihologie. Vasile Conta realizează o primă abordarea sistematică a unor probleme de psihologie în lucrarea sa Teoria fatalismului (1875). Conta prezintă elemente de psihologie materialistă, deterministă, susŃinând suportul neuronal al manifestărilor psihice fără a reduce psihicul la nivelul suportului său material. El apreciază că viaŃa psihică este doar o funcŃie a materiei, un rezultat, dar nu este materială, ci ideală, o reflectare subiectivă. Titu Maiorescu era la curent cu cercetările din domeniul psihologiei desfăşurate mai ales în Germani. Maiorescu a scris manuale universitare de filozofie în care tratează şi problemele psihologice dar nu a realizat cercetări proprii în domeniul psihologiei. ConcepŃia sa filozofică şi psihologică era puternic influenŃată de filozofia lui Kant. Ştefan Michăilescu a fost unul dintre primii şi cei mai remarcabili profesori de psihologie. Inspirându-se din progresele psihologiei moderne va scrie în 1892 Introducere în psihofizică. Lucrarea sa a avut o importanŃă remarcabilă în formarea la studenŃii români a unor concepŃii ştiinŃifice experimentale despre viaŃa psihică. Constantin Leonardescu a fost şi el unul dintre cei mai importanŃi profesori de filozofie şi psihologia de la Universitatea din Iaşi. În 1878 publica un manual de Psihologie experimentala în care face cunoscute rezultatele ultimelor cercetări în acest domeniu şi analizează metoda experimentala în psihologie. Următorul său manual, Principii de psihologie (1892) insistă asupra introducerii metodei experimentale şi măsurătorilor exacte de laborator în psihologie. Leonardescu defineşte psihologia ca ştiinŃă a faptelor psihice. Această ştiinŃă nu este descriptivă, nu se rezumă la simple observaŃii, descrieri şi clasificări ci, bazându-se pe metoda experimentală, încearcă să explice apariŃia şi manifestarea faptelor psihice (Al. Roşca, M. Bejat, 1976).

2. Întemeierea psihologiei în România ca ştiinŃă experimental

Procesul de constituire al unei psihologii ştiinŃifice, experimentale detaşate de filozofie este strâns legat de contribuŃia marilor profesori amintiŃi care au trezit interesul pentru noua psihologie experimentală. În acest fel o generaŃie de tineri absolvenŃi ai universităŃilor de la Iaşi şi Bucureşti vor vădi un interes din ce în ce mai amplu pentru o psihologie fundamentată pe experiment, pe măsurare, decât pe speculaŃii cu încărcătură filozofică. În universităŃile româneşti se Ńin primele cursuri de psihologie experimentală şi se realizează primele cercetări de psihologie experimentală. Eduard Gruber la Universitatea din Iaşi elaborează primul său studiu de psihologie în 1886. Utilizând introspecŃia el urmăreşte procesul de reactualizare în memorie a denumirii unei flori şi ajunge la concluzia că în procesul reamintirii participă imagini vizuale, auditive şi motorii cu grade variate de conştientizare. M. Bejat (1972) şi Al. Roşca şi M. Bejat (1976) realizează o analiză detaliată a procesului de constituire a noii psihologii ştiinŃifice în România. Eduard Gruber va prezenta în 1889 la Leipzig primele rezultate ale cercetării sale privind audiŃia colorată (sinestezie). Apoi îşi va susŃine doctoratul cu Wundt în laboratoarele din Leipzig având drept temă luminozitatea specifică a culorilor. În 1893 Eduard Gruber deschide la Universitatea din Iaşi primul curs de psihologie experimentală şi înfiinŃează primul laborator de psihologie experimentală. Din păcate nu se ştie cu precizie dacă laboratorul a funcŃionat în mod real şi dacă a fost dotat aşa cum reiese dintr-o solicitare adresată Ministerului ÎnvăŃământului. Eduard Gruber poate fi considerat ca întemeietor al psihologiei experimentale în România dar a avut, din păcate, o perioadă scurtă de activitate. Lui i se datorează primele studii de psihologia artei şi asupra sinesteziilor, primele comunicări de psihologie experimentală la congrese internaŃionale, primul curs de psihologie experimentală şi primul laborator de psihologie experimentală din România. Nicolae Vaschide (1873-1907) a fost decisiv marcat de conferinŃele Ńinute de psihologul francez Alfred Binet în 1905 l a Universitatea din Bucureşti. Îl urmează pe marele savant în FranŃa şi acesta îi oferă posibilitatea de a lucra în laboratorul de psihologie fiziologică de la Sorbona. Nicolae Vaschide este primul cercetător veritabil în domeniul psihologiei experimentale, realizând studii, cercetări şi metode de investigaŃie a proceselor senzoriale împreună cu mari psihologi din FranŃa: Alfred Binet, Ed. Toulouse şi H. Pieron. Elaborează metode de investigaŃie experimentală a gusturilor şi a mirosului, studii dedicate influenŃei muncii intelectuale şi fizice, a emoŃiilor şi a altor procese psihice asupra tensiunii sangvine la om. Vaschide se apropie şi de fenomene mai dificil de studiat cum ar fi somnul, visele profetice, semnificaŃia viselor, fenomenele telepatice. A elaborat un volum dedicat somnului şi viselor şi un alt volum dedicat psihologiei mâinii. În eseul său asupra psihologiei mâinii porneşte de la

date de fiziologie, anatomie, psihologie normală şi patologică şi ajunge până la elemente de chiromanŃie şi estetică. Considera că mâna defineşte fiinŃa umană mai mult decât alte organe ale corpului. El subliniază relaŃia dintre gândire şi motricitate pornind de la mişcările involuntare care însoŃesc gândurile noastre. Astfel psihologul român anticipează cercetările care vor demonstra modificări de intensitate ale biocurenŃilor de la nivel muscular în timpul activităŃii mentale. Pentru Vaschide mâinile alături de ochi, faŃă, gură aduc informaŃii preŃioase despre viaŃa psihică a omului. Astfel este anticipat rolul important pe care psihologia modernă îl acordă expresivităŃii nonverbale sau limbajului corporal. Studiul său asupra somnului şi viselor este una dintre primele lucrări experimentale din domeniu. El a studia presiunea sangvină, pulsul, mişcările respiratorii, sensibilitatea tactilă, auzul în timpul somnului. Visul este interpretat ca o modalitate de disociere a imaginilor reale provenite din starea de veghe şi care se înlănŃuie într-o manieră particulară datorită influenŃelor de ordin emoŃional. Vaschide apreciază că visele seamănă cu halucinaŃiile şi drept urmare cercetarea acestor halucinaŃii ar permite analogii experimentale cu visul. În cei doar 34 de ani de viaŃă Nicolae Vaschide a avut realizări remarcabile şi poate fi considerat primul cercetător român veritabil în psihologie, dobândind o recunoaştere internaŃională apreciabilă. El face parte dintre corifeii psihologiei experimentale franceze. Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) după obŃinerea licenŃei în filozofie şi-a continuat studiile la Paris timp de un an şi apoi la Leipzig în laboratorul lui Wundt timp de trei ani. Şi-a susŃinut aici doctoratul cu teza Despre dezvoltarea teoriei lui Kant asupra

cauzalităŃii în natură. După cum rezultă din analiza detaliată realizata de către M. Bejat (1972) Rădulescu-Motru a audiat la Paris şi la Leipzig marii profesori de psihologie ai vremii şi a lucrat inclusiv în laboratorul de psihofiziologie de la Sorbona chiar de la înfiinŃarea acestuia. Aici realizează şi primele sale cercetări de psihologie experimentală. La întoarcerea în Ńară Rădulescu–Motru va funcŃiona câŃiva ani ca bibliotecar la FundaŃia universitară iar din 1897 obŃine postul de conferenŃiar la Facultatea de Filozofie şi litere a UniversităŃii din Bucureşti. Are meritul de a fi introdus primul curs de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti (1897). Manualul său de psihologie Problemele psihologiei apărut în 1896 pledează pentru autonomia psihologiei ca ştiinŃă. În 1906 înfiinŃează primul laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. Laboratorul a avut iniŃial o dotare minimală, cu aparatură adusă din Germania, şi un scop preponderent didactic. Se pare că este cu adevărat primul laborator de psihologie experimentală din România. ActivităŃile din acest laborator se vor dezvolta abia după 1926.

3. Perioada de avânt a psihologiei româneşti (1920-1948)

Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1958) după obŃinerea licenŃei la Facultatea de Filozofie şi Litere din Bucureşti şi patru ani de activitate ca profesor, în 1908 pleacă la studii în Germania, la Leipzig, unde va sta timp de trei ani. Lucrează in Institutul de psihologie a lui Wundt şi în 1911 obŃine titlul de doctor în filozofie cu o temă legată de Cercetări experimentale asupra simŃului cromatic, publicată în revista lui Wundt. În 1919 va ocupa catedra de psihologie de la Universitatea din Cluj, nou înfiinŃată după Unire. Astfel trei dintre elevii români a lui Wundt au înfiinŃat laboratoarede psihologie experimentală în România: Eduard Gruber la Iaşi, Radulescu-Motru la Bucureşti şi Ştefănescu-Goangă la Cluj. În 1922, Ştefănescu-Goangă transformă laboratorul in primul Institut de psihologie experimentală comparată şi aplicată din România. Marea contribuŃie a psihologului clujean o constituie întemeierea şcolii psihologice de la Cluj (M. Bejat, 1972). De la bun început Ştefănescu-Goangă va acorda cea mai mare importanŃă metodei experimentale şi statistice. Beneficiind de interesul guvernului de la Bucureşti pentru dezvoltarea primei universităŃi româneşti din Cluj, Florian Ştefănescu-Goangă a dispus de un fond mare pentru acea vreme în vederea înzestrării Institutului şi Laboratorului de psihologie experimentală. În acest scop el va pleca în Germania pentru a vizita mai multe institute şi laboratoare similare şi a achiziŃiona aparatura cea mai modernă. Astfel o lungă perioadă de timp laboratorul Institutului de psihologie experimentală din Cluj a fost cel mai bine dotat laborator din România. Institutul condus de el se va dezvolta în jurul laboratorului prin noi secŃii şi departamente dedicate ariilor majore ale psihologiei. Principalii colaboratori sunt trimişi la specializare în străinătate. Astfel Nicolae Mărgineanu va urma studii la Viena apoi în Germania, în Statele Unite ale Americii şi Anglia; Alexandru Roşca va beneficia şi el de călătorii de studii în Germania, FranŃa, Belgia şi ElveŃia; Mihai Beniuc se va specializa în Germania în domeniul psihologiei animale; Dimitrie Todoran la Geneva în domeniul psihologiei copilului. Florian Ştefănescu-Goangă se va preocupa pentru dezvoltarea unor servicii de psihologie aplicată la calea ferată, la poştă şi telegraf, în armată, justiŃie, penitenciare, asistenŃă socială sau educarea persoanelor cu handicap mintal. Institutul său va colabora cu Ministerul Munci pentru orientarea şi selecŃia profesională şi organizarea ştiinŃifică a muncii. De asemenea a depus eforturi persistente în vederea introducerii în toate şcolile din Ńară a fişei personale de observaŃie şi a examenelor psihologice pentru cunoaşterea individualităŃii elevilor (M. Bejat, 1972). Florian Ştefănescu-Goangă s-a ocupat şi de adaptarea şi crearea de teste , chestionare, fişe de observaŃie necesare pentru evaluarea aptitudinilor şi a personalităŃii. Încununarea acestor eforturi a fost lucrarea Măsurarea inteligenŃei publicată în 1940. După primul război mondial C. Rădulescu-Motru îşi reia eforturile pentru dezvoltarea laboratorului de psihologie experimentală al UniversităŃii din Bucureşti. Abia în 1923 şi 1925 obŃine unele fonduri pentru înzestrarea laboratorului, dar această înzestrare nu s-a ridicat la nivelul marilor laboratoare europene. În această perioadă Rădulescu-Motru este total dedicat carierei didactice şi exercită o influenŃă

remarcabilă în transmiterea şi dezvoltarea psihologiei ştiinŃifice la Universitatea din Bucureşti. Lucrarea sa Personalismul energetic

(1927) este o contribuŃie deosebită şi originală la dezvoltarea psihologiei româneşti. Sunt importante capitolele în care abordează metodele de cercetare proprii psihologiei ştiinŃifice insistând asupra metodei observaŃiei şi experimentului. ContribuŃia principală a lui Rădulescu-Motru este că a încurajat dezvoltarea cercetărilor de psihologie experimentală, a întemeiat şi organizat laboratorul de psihologie experimentală şi a sprijinit aplicaŃii ale psihologiei în şcoala, industrie şi armată. Mihai Ralea (1896-1964) a obŃinut licenŃa în filozofie şi litere şi licenŃa în drept la Universitatea din Iaşi 1918, apoi a plecat la Paris unde a obŃinut titlul de doctor în ştiinŃe economice şi politice, apoi titlul de doctor în litere. Activitatea academică la Universitatea din Iaşi (între 1926-1938) se concretizează prin cursuri de psihologie generală, caracterologie şi tipologie, psihologie socială şi psihologie comparată. A fost sociolog de formaŃie şi va aborda şi dezvolta psihologia socială în România. A fost un intelectual cu o largă deschidere care a abordat cu uşurinŃă variate teme ale psihologiei şi sociologiei. A sistematizat şi a trasat căile de colaborare între psihologie şi sociologie. Preocupările sale au fost legate şi de psihologia personalităŃii şi psihologia diferenŃială. Principalele sale lucrări sunt Formarea ideii de personalitate - studiu de

psihologie genetică (1924), Problema inconştientului (1925), Asupra

expresiei sociale a emoŃiilor, Psihologie şi viaŃă şi Istoria psihologiei (împreună cu C. I. Botez). ConcepŃia psihologică a lui Mihai Ralea este dominată de ideea raporturilor dintre psihic şi social. În ceea ce priveşte inconştientul el nu împărtăşeşte punctul de vedere al psihanalizei considerându-l o parte sufletească personală individuală, pe când conştiinŃa este o funcŃie socială prin care intrăm în relaŃie cu alŃii (în M. Bejat, 1972). Poate contribuŃia cea mai interesantă a lui Mihai Ralea în psihologia românească este analiza conceptului de amânare. El consideră că prin conduita amânării prin întârzierea, suspendarea sau inhibarea reacŃiilor în faŃa solicitărilor mediului actele psihice umane se diferenŃiază net de cele animale. El insistă asupra actelor morale, asupra comportamentului de economisire. Amânarea constituie mijlocul prin care omul îşi depăşeşte condiŃia sa biologică. Amânarea îl ajută pe om să-şi realizeze scopurile mai înalte, mai complexe, mai îndepărtate. Amânarea este expresia unui autocontrol conştient şi voluntar, a capacităŃii omului de a interveni în mediu şi de ai modifica structura şi finalitatea prin acŃiuni chibzuite, îndrăzneŃe şi uneori riscante (în M. Zlate, 1988). În studiul său Psihologie şi viaŃă se ocupă de aplicaŃiile practice ale psihologiei în diverse domenii: organizarea ştiinŃifică a muncii, orientarea şi selecŃia profesionale, organizarea reclamei profesionale, pedagogie, medicină, justiŃie. Mihai Ralea a abordat în opera sa şi probleme de psihologia artei şi de psihologia creaŃiei şi problemele psihologice ale receptării operei de artă. În anii ’30, ’40 ai secolului trecut psihologia românească cunoaşte o dezvoltare remarcabilă mai întâi în plan academic la UniversităŃile din Bucureşti, Iaşi şi Cluj apoi în cadrul cercetării la Institutul de Psihologie

de la Cluj, în laboratorul de psihologie al UniversităŃii Bucureşti şi în plan aplicativ în cadrul Institutelor şi laboratoarelor psihotehnice din Bucureşti, Iaşi, Cluj, în cadrul Oficiilor de orientare profesională ce activau la Societatea Română de Cercetări Psihologice din Bucureşti şi Societatea de Psihologie din Cluj. Au fost realizate astfel studii teoretice şi aplicative în toate domeniile psihologiei. S-au înfiinŃat laboratoare de psihologie aplicată pe lângă diferite instituŃii: Societatea de Tramvaie Bucureşti, Centrul Medical Aeronautic de la Pipera, Căile Ferate Române, Casa Centrală a Asigurărilor Socială, Institutul Pedagogic, s.a. După cum apreciază, Al.Roşca şi M.Bejat (1976), rolul cel mai important în răspândirea aplicaŃiilor psihologiei în diverse domenii de activitate revenea institutelor psihotehnice care s-au ocupat de studiul ştiinŃific al muncii în vederea utilizării cât mai raŃionale a factorului uman în procesul muncii. În aceste institute au fost elaborate teste, chestionare, monografii profesionale utilizate în orientarea şcolară şi profesională. Se poate spune că această perioadă este marcată în special de avântul psihologiei aplicate. S-a acordat o atenŃie deosebită metodelor de investigaŃie a aptitudinilor şi inteligenŃei fiind adaptate teste de inteligenŃă utilizate pe plan internaŃional, probe de reprezentare spaŃială, flexibilitate mentală, temperament sau personalitate. În această privinŃă s-au remarcat G.Bontilă, N.Mărgineanu, I.Nestor, M.Peteanu, Al.Roşca, Ghe.Zapan. Sunt abordate probleme de psihologia învăŃării şi aplicaŃii ale psihologiei în oficiile de orientare şcolară: D.Salade, I.Holban, N.Mărgineanu, Gh.Zapan, s.a. De asemenea s-au abordat şi problemele persoanelor cu handicap: Al.Roşca, Florica Bagdasar, dar şi aspecte psihologice ale educaŃiei copiilor supradotaŃi: I.Rusu. Psihologia socială este abordată mai ales în lucrările lui M. Ralea şi Fl. Ştefănescu-Goangă.

Grila de autoevaluare: 1. Drama psihologiei” in conceptia lui Vasile Pavelcu: a. este o istorie critica a psihologiei universal b. se refera la situatia desfiintarii Institutului de Psihologie de mai multe ori în decursul timpului

2. Radulescu-Motru a înfiintat primul laborator de psihologie experimentala la Bucuresti:

a. in 1879

b. in 1906

3. Conceptul de „atitudine creativa” a fost inventat de:

a. Nicolae Vaschide

b. Mihai Ralea

Bibliografie: • Mânzat, Ion, (1994), Istoria universală a psihologiei. Curs. Bucureşti, Univ.Titu Maiorescu, p.295-310 • Herseni, Traian (1980), Cultura psihologică românească, Bucureşti, Ed. Ş tiinŃifică şi enciclopedică • Ralea, Mihai şi Botez, C. (1958), Istoria psihologiei, Bucureşti, Ed. Academiei

Unitatea de invatare 14 - ( Anitei M, Suport de curs Istoria psihologiei, Modulul III, pag 102-107)

Date post:	28-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	vodien
View:	243 times
Download:	3 times

Istoria psihologiei curs - pse-bv.spiruharet.ro · • să argumenteze ideea că psihologia...

Documents