+ All Categories
Home > Documents > Istoria Descoperirilor Geografice

Istoria Descoperirilor Geografice

Date post: 06-Jul-2018
Category:
Upload: camelia-bianca
View: 244 times
Download: 0 times
Share this document with a friend

of 812

Transcript
  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    1/810

    I. P. MAGHIDOVICI

    ISTORIA DESCOPERIRILOR GEOGRAFICE 

      PREFA  Ţ  A.  Scopul acestei că r ţ i este de a ar ă ta cum s-a format, în urma sutelor decă lă torii întreprinse din antichitate şi pâ nă  la mijlocul secolului al XX-lea,

    imaginea actuală  (pâ nă  în 1956) a hă r ţ ii fizice a lumii, cu alte cuvinte cum s-austabilit: existenţ a oceanului Mondial unic şi dimensiunile aproximative alefiecă ruia dintre cele patru oceane; contururile continentelor şi, prin urmare,contururile peninsulelor şi linia ţă rmurilor, at â t ale mă rilor intercontinentale,câ t şi ale celor periferice; dimensiunile aproximative ale fiecă rui continent, princă lă toriile f ă cute pe mare în jurul lor sau prin traversarea lor în diferite direcţ ii;tr ă să turile fundamentale ale reliefului, suficiente pentru o caracterizareelementar ă  a suprafeţ ei fiecă rui masiv continental: cele mai importante şiruride munţ i, podişuri şi câ mpii; tr ă să turile fundamentale ale reţ elei hidrografice acontinentelor: direcţ ia cursului şi bazinele celor mai importante r â uri, precumşi poziţ ia geografică  a marilor lacuri; poziţ ia geografică  a arhipelagurilor şi a

    celor mai interesante insule izolate – din oceane, mă ri şi (numai în cazuriexcepţ ionale din lacurile cele mai mari) a insulelor din apele continentale.  În afar ă  de aceasta, în lucrare sunt descrise principalele etape aleexplor ă rii Arcticei şi Antarcticei, inclusiv atingerea polilor Nord şi Sud.  Cartea este destinat ă  în primul r â nd corpului didactic; autorul sper ă  însă că  ea poate fi utilă  şi multor altor persoane care se ocupă  de geografie şi istorie,precum şi la popularizarea largă  a cunoştinţ elor de istorie şi geografie.  [mele trei pă r ţ i ale acestei că r ţ i (în afar ă  de capito-care este nou)reprezint ă  o versiune fundamental recu multe prescurt ă ri şi unele adă ugiri – alucr ă rii mele itoria descoperirilor geografice (studii) „, voi. I, editat ă  pedghiz în

    1949*. Celelalte patru pă r ţ i (în afar ă  de ca-42 care f ă cea parte anterior din voi.I) sunt scrise din nitolele 48-50, 56-58, 68-83, 91 şi 95 le-am scris în are cu V.I. Maghidovici.  I. P. MAGHIDOVICI pă rut ă  în limba româ nă  în Editura de stat pentruliteratur ă  ştiinicureşti, 1953.  PARTEA ÎNT  Â I.  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    2/810

      Capitolul 1  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR IN ANTICHITATE.  DESCOPERIRILE CHINEZE PlN Ă  ÎN SECOLUL AL II-LEA Î. E. N.  Aproximativ 1500 de ani înaintea erei noastre a luat fiinţă  în bazinulcursului mijlociu al fluviului Huanhe unul dintre cele mai vechi state din lume

     – Statul chinez. Centrul acestui stat se afla în regiunea situat ă  la apus deMarea câ mpie a Chinei, acolo unde Huanhe primeşte din dreapta pe mareleafluent Veihe şi apoi, cotind spre r ă să rit, pă trunde în şes. In cursul mileniului Iî.e.n., chinezii şi-au extins foarte mult posesiunile, învingâ nd popoarele„barbare” vecine, fie prin for ţ a armelor, fie retr ă -gâ ndu-se vremelnic din fa ţ aacestora şi biruindu-le totuşi prin puterea civiliza ţ iei lor mai înaintate, vechiichinezi s-au r ă spâ ndit în Asia de r ă să rit pe un teritoriu întins, de la deserturileşi stepele din zona temperat ă , la nord, pâ nă  la zona silvică  tropicală , la sud,cuprinzâ nd şi bazinul fluviului Ianţ zî.  Cu câ teva secole înaintea erei noastre, chinezii au înaintat spre r ă să ritpâ nă  la mă rile periferice ale oceanului Pacific şi au navigat pe aceste mă ri. Peţă rmurile mă rii Galbene ei au descoperit peninsulele Şandun, Liaodun şiCoreea, iar apoi, trecâ nd peste larga str â mtoare a Coreei, au descoperitprincipala insulă  japoneză  Hondo (Honşiu) şi insulele Kiuşiu şi Sikoku dinsudul Japoniei. Înaint â nd spre sud, chinezii au descoperit întregul litoralcontinental al mă rii Chinei de r ă să rit, au traversat tropicul nordic şi, trecâ ndpeste o str â mtoare largă , au descoperit insula Tai-van. Mergâ nd mai departe,spre sud-vest, ei au descoperit marea Chinei de sud cu golful Tonkin, întreagaIndochină  de nord-est, bazinul fluviului Roşu (Song-Koi) insula Hainan şi zonar ă să riteană  de pe litoralul peninsulei Indochină . În secolul al II-lea î.e.n., subdomnia împă ratului U Di, chinezii au cucerit Vietnamul. Spre apus, în secolul

    al III-lea î.e.n., chinezii au extins graniţ ele statului lor pâ nă  la lanţ ul Nanşan şimunţ ii Sino-Tibetani, adică  pâ nă  la marginile de nord-est şi de est ale podişului Tibetan.  Înaint â nd spre sud şi spre vest, chinezii au descoperit în secolul al III-leaî.e.n. Aproape toate teritoriile de pe cursul mijlociu şi inferior al marilor fluviicare se varsă  în mă rile oceanului Pacific – de la Ialu, la graniţ a cu Coreea, pâ nă la Mekong în Indochină . Vechii chinezi aveau ' DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE.  Dţ iuni dintre cele mai fantastice despre cursul superior al marilor din Asia de r ă să rit, precum şi despre podişul Tibetului, de unde; c ele.  Secolul al III-lea î.e.n. Chinezii aveau o idee foarte vagă  despre ile situatela nord de Marea câ mpie a Chinei şi de cotul fluviului e, precum şi la vest deacest cot. Or, tocmai din aceast ă  direcţ ie a fost ameninţ at ă  timp de multesecole de primejdia cea mare a unilor întreprinse de nomazii r ă zboinici. Pentrua se apă ra îm-L lor, chinezii au început să  construiască  în secolul al IV-leaî.e.n., a premontană  situat ă  la apus de cotul fluviului Huanhe – Marele nezesc.În secolele III-II î.e.n. Ei au prelungit zidul spre r ă să rit anhe pâ nă  la golfulLiaodun din marea Galbenă , iar spre apus, ingul graniţ elor sudice ale

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    3/810

    deşertului Ala şan. În felul acesta zidul ia cursul superior al r â ului Edzin-Gol şiajungea pâ nă  la trecă toarea iintre munţ ii Beişan şi Nanşan. Ridicarea acesteiconstrucţ ii – i mare din istoria antică  – a fost posibilă  numai în urma unei cer-şeografice şi topografice minuţ ioase a regiunilor prin care trecea r aceast ă  construcţ ie de o amploare nemaiv ă zut ă , cu fort ă reţ e, de pază  şi un zid de 1000

    de mile, n-*a putut să  apere China îmincursiunilor triburilor nomade din stepă .La hotarul dintre serii-II î.e.n., cei mai primejdioşi duşmani ai chinezilor erauhunii. I 206 î.e.n., unul dintre conducă torii hunilor, Mode, a o-ganizai o că  uniune militar ă  de triburi şi a fost proclamat şaniui (mare ă tor) al hunilor.Cur â nd, Mode a început incursiunile spre sud-ipotriva Chinei şi spre vestîmpotriva vecinilor să i – iuecizii, po-mad care vorbea una dintre limbile iranice.În istoria antică , ei nă scuţ i şi sub numele de kuşani. (Per şii antici numeautriburile e cu kuşanii – saki, iar grecii antici le spuneau sciţ i-masîn acea vremeiuecizii st ă pâ neau în stepă  o ţ ar ă  care se întindea) us de cotul fluviului Huanhepâ nă  la r â ul Sulehe inclusiv, între Nanşan (la sud) şi Altaiul din Gdbi (la nord).La începutul seco-l II-lea î.e.n., hunii i-au alungat pe iuecjzi departe spre apus,în lacului Lobnor, pe teritoriul situat între Tianşanul de est şi po-ibeţ ului. Darşi acolo i-au urmă rit şi i-au înfr â nt (anul 177 î.e.n.), îu-i prin foc şi sabie sausupunâ ndu-i pe toţ i”. După  aceast ă  în-î, fiul că peteniei iuecizilor ucise de huni,a pornit cu poporul să u departe spre apus, dincolo de Tianşanul central, peteritoriul dintre Sâ r-Daria şi Amu-Daria.  Aceast ă  perioadă , şi China a avut foarte mult de suferit din pri-mrsiunilor hunilor. Împă ra ţ ii chinezi din prima dinastie Han (sau s) au fostnevoiţ i să  încheie cu ei tratate înjositoare „de pace şi > adică  să  dea de soţ iică peteniilor hunilor principese chi-3 Şi să  le trimit ă  în fiecare an tribut. Dar cutoate că  primeau evul mediu (secolele XIV-XVII) s-a construit un alt zid, situat

    mai Ia sud, rol cotului fluviului Huanhe, care s-a pă strat mai bine. EI este deasemenea îdesea Marele zid chinezesc.  DESCOPERIBILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR 

      Marele zid chinezesc tribut, hunii continuau să  nă  v ă lească  în posesiunilechineze, pustiin r ă pind vitele, omor â nd sau luâ nd în captivitate locuitoripa şnici. ~ a lupta împotriva acestui popor care îşi petrecea via ţ a pe cai, erai deunit ăţ i de cavalerie mari şi bine instruite. Că lă reţ ii chinezi, îi” – ca toţ i solda ţ iichinezi – erau recruta ţ i din r â ndurile să r ă cimii^Tii sau ale ţă ranilor lipsiţ i decai, nu se puteau compara cu huniffte să  că lă rească  din copilă rie. Cu huniiputeau lupta cu succes triburi nomade, la fel de mobile ca şi ei. Chinezii au fost n caute alia ţ i printre nomazii ostili hunilor.  I (anul să uSâ  rtxvva   Ştirea despre înfr â ngerea totală  a iuecizilor de că tre repede în China. Autrecut însă  mai bine de 30 de ani pâ nă  Chinei, care se înt ă rise ducă  urcarea petron a împă ratul 140 î.e.n.), s-a bot ă r â t să  folosească  acest eveniment în ir>+^încheie o alianţă  cu iuecizii în vederea unei lupte mai hunilor.  Ca hunii pe

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    4/810

      DESCOPERIREA DE C Ă  TRE CHINEZI A REGIUNIL' (C Ă L  Ă  TORIILE LUICIAN  Ţ IAN) 'zdrobit   Chinezii ştiau numai foarte vag în ce regiune i#. UCise cu iuecizi şi nuştiau de loc încotro pornise fiul capei/6. Considerau ce mai r ă mă sese dinpoporul să u. Qr, câ rmuitorii *^n î

      DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE sau urma şiilui pot fi acei alia ţ i de nă dejde, mult a ştepta ţ i îm-uşmanului comun. În primulr â nd trebuiau gă siţ i iuecizii. S-a 1 la cei doritori să  plece în că utarea lor. Alegerea că zu asupra odin garda imperială  – Cian  Ţ ian, poate din pricină  că  acesta ea prin rezistenţă  şi o mare putere fizică .  Mea era grea, întrucâ t chinezii nu cunoşteau pe atunci geografia trale, şitotodat ă  foarte primejdioasă : oriîncotro plecaser ă  iue-nţ i, era neîndoielnic că  eise îndepă rtaser ă  mult spre apus, din-tep'a uria şă  sau de deserturile care seîntindeau pe mii de li1 şi st ă pâ ni deplini erau hunii.  Hian  Ţ ian i s-a dat o suit ă  de 100 de oameni. Printre tovar ăşii am se aflaşi hunul Tanî. El a devenit prieten apropiat şi tova-îcios al lui Cian  Ţ ian, ajutor,că lă uză  şi translator de neînlocuit, la început, pâ nă  câ nd Cian  Ţ ian a înv ăţ atlimba hunilor.  Ţ ian şi-a început că lă toria în anul 138 î.e.n. Împreună  cu; 1 apornit din capitala Chinei, situat ă  pe cursul inferior al r â u-¦ (afluent al luiHuanhe), spre apus, iar după  ce a trecut Huanhe ptat spre nord-vest.Înaint â nd spre nord de-a lungul munţ ilor el a trecut Marele zid chinezesc şi afost prins îndat ă  de huni. U adus întreaga solie la cartierul general al că petenieilor (şa-treilea mare conducă tor al uniunii militare de triburi a hunilor, tenia aporuncii ca solia să  fie reţ inut ă . El a cruţ at însă  pe toţ i să i, nepedepsindu-1nici mă car pe Tanî, pe care putea să -1 con-msfug. Iar cur â nd după  aceea, luiCian  Ţ ian i s-a dat de soţ ie i nobil hun, care i-a nă scut un fiu. Solul chinez a

    tr ă it vreo în mijlocul hunilor, bucur â ndu-se de toat ă  libertatea. Cian  Ţ ian; deaceasta pentru a str â nge informa ţ ii precise despre popoarele iau în apus şidespre drumurile pe care se putea ajunge pâ nă  la înţ eles, cel mai mult îlinteresau iuecizii.  Nul 128 î.e.n., profit â nd de un moment favorabil, Cian  Ţ ian a la huniîmpreună  cu soţ ia şi micul să u fiu, cu credinciosul să u  Panî şi cu o parte a suitei sale. Timp de câ teva să pt ă mâ ni fugarii spreapus. Ei au trecut mai înt â i de la o oază  la alta, de-a lungul rilor sudice alemunţ ilor Tian-şan de r ă să rit, apoi prin teritoîilor nomazi care, sunt confunda ţ ide obicei cu hunii”, prin v ă ile i şi trecă torile de mare altitudine din  Ţ ian-şanulcentral, pâ nă  au malul sudic al lacului Issâ k-Kul, în ora şul Cigu – reşedinţ acă tribului usunilor. De aici, prin trecă torile de mare altitudine ea Nar â nului(unul dintre izvoarele fluviului Sâ r-Daria), chinezii  ^t în valea Fergana, în ţ ara Davan şi au ajuns în capitala ei,  (Kassan).  În Partea de apus a v ă ii Fergana, s^au înt â lnit pentru prima storie că ile bă t ă torite de reprezentanţ ii a două  mari popoare anecii şi chinezii: în anul 328

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    5/810

    î.e.n., exact cu 200 de ani înainte de lui Cian  Ţ ian dinspre r ă să rit, s-a apropiatdinspre apus de valea li este egal eu 0,6 km. – ¦;

      Fergana una dintre armatele lui Alexandru Macedon. Oştenii lui Alexandru au str ă  bă tut însă  ţă ri cu o civiliza ţ ie înalt ă , teritorii bine cunoscute

    de per şii antici şi cucerite dinainte de ei, în timp ce Cian  Ţ ian a trecut prinregiuni de deşert, prin stepă  sau munţ i înalţ i cu totul necerceta ţ i.  Câ rmuitorul din Davan, o ţ ar ă  agricolă  destul de dezvoltat ă , 1-a primit cuospitalitate pe Cian  Ţ ian, nă dă  jduind să  lege cu ajutorul lui rela ţ ii comercialedirecte cu îndepă rtata Chină . El i^a dat lui Cian  Ţ ian că lă uze care să -1 ducă  latribul nomad kanghiui, care tr ă ia în stepele din regiunea fluviului Sâ r-Daria, lanord-vest de Davan. Kanghiuii l-au ajutat pe Cian  Ţ ian să -i gă sească , în sf â r şit,pe iuecizi, care tr ă iau la sud de ei, între deşertul K â zilkum şi Amu-Daria.Cartierul general al iuecizilor – Kuşania – se afla pe valea cursului mijlociu alr â ului Zerav şan. Cian  Ţ ian n-a mai gă sit acolo pe urma şii că peteniei ucise dehuni, la care fusese trimis cu zece ani în urmă . Întretimp, nepotul că petenieiîntreprinsese o expediţ ie spre sud, dincolo de fluviul „Guişui” (Amu-Daria),supusese regatul greco-bactrian, în descompunere, situat în partea de r ă să rit a podişului Iranului şi r ă mă sese acolo (capitala sa se afla la Bactria, care mait â rziu a primit numele de Balh).  Cian  Ţ ian a ajuns în regatul cucerit de iuecizi pe care el îl numeşte„Dasia”. Dar regele nici nu se gâ ndea să  se r ă zbune pe huni şi respingea însăşiideea unei alianţ e cu îndepă rtata Chină . Cian  Ţ ian a r ă mas în Dasia timp de unan de zile. Regele nu şi-a schimbat hot ă r â rea, dar solul a profitat de acest timppentru a str â nge informa ţ ii despre aceast ă  ţ ar ă . Spre uimirea sa, Cian  Ţ ian agă sit în Dasia mă rfuri din China centrală  (pâ nzeturi şi beţ e de bambus din

     bazinul cursului mijlociu al fluviului Ianţ zî). Aceste mă rfuri erau aduse deneguţă torii localnici dintr-un oarecare stat indian „Şendu”, situat „la câ teva miide li de Dasia spre sud-est”.  În anul 127 î.e.n., Cian  Ţ ian a pornit înapoi. El a ocolit pe la nordPamirul, pe care îl numeşte  Ţ unlin (munţ ii Cepei). El a observat că  Pa-mirulreprezint ă  o mare cumpă nă  a apelor; de aici unele r â uri curg spre apus, iaraltele spre r ă să rit, în direcţ ia Chinei. Prin valea Alai, Ka şgar şi Iarkend, Cian Ţ ian a ajuns la Hotan. Înaint â nd de la o oază  la alta de-a lungul marginiisudice a deşertului Takla-Makan, el a ajuns într-o imensă  depresiune unde seaflă  lacul r ă t ă citor, f ă r ă  scurgere – Lobnor.  În anul câ nd Cian  Ţ ian a fost acolo, apa lacului era să rat ă  şi el 1-adenumit chiar lacul Să rat. Probabil că  a auzit de la localnici că  lacul dispareuneori şi a ajuns la urmă toarea concluzie: „De la Iuitian (Hotan) r â urile curgspre r ă să rit şi se varsă  în lacul Să rat (Lobnor). Lacul Să rat se strecoar ă  subpă mâ nt şi la sud izvor ăşte din el fluviul Galben (Hu-anhe). Fluviul Galbencurge spre împă r ăţ ia de mijloc” (China).  Acum ştim că  aceast ă  concluzie era o mare (greşeală  geografică . LaculLobnor este situat la o altitudine de numai 780 mtr., iar izvoarele fluviului

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    6/810

    Huanhe – lacurile cu apă  dulce Djarin-Nur şi Orin-Nur din partea de r ă să rit apodişului Tibetului – se află  la aproape 800 de km sud-est de Lobnor, la oaltitudine de peste 4230 m. În acea vreme, însă , în secolul al II-lea î.e.n.,concluzia greşit ă  a lui Cian  Ţ ian constituia un o^v* t, i. Uui. T,

      JE ALE POPOARELOR ANTICE  Itinerariul aproximativ al lui Cian  Ţ ian.  Nte în compara ţ ie cu str ă  vechea legendă  chineză  după  care Hu-izvor î dinfantasticul munte Kunlun, înalt de 2500 li (circa n).  Iunea situat ă  la r ă să rit de lacul Lobnor era st ă pâ nit ă  de huni, i reţ inutdin nou pe Cian  Ţ ian. Abia peste un an el a izbutit să  familia sa şi cucredinciosul Tanî. Nu aveau cu ei nici un fel de  Adesea scă pau de foame numai datorit ă  faptului că  Tanî era it tr ă gă torcu arcul. „Câ nd nu mai aveam încotro, el ucidea pă are şi aducea hrană ”. Inanul 126 î.e.n., Cian  Ţ ian s-a întors cu >a în patrie după  o absenţă  de aproapetreisprezece ani. Dintre nembri ai soliei sale nu s-a întors în China decâ t Tanî.  Ivit calculelor lui Cian  Ţ ian – destul de precise pentru epoca a str ă  bă tutîn timpul peregrină rilor sale circa 25000 de li, adică  n. El a fost primul care aadus în China informa ţ ii exacte despre deserturile din Asia centrală , despremarile lanţ uri de munţ i – şi Pamir (munţ ii Cepei), precum şi despre marile r â uridin Asia ce izvor ă sc din aceşti munţ i: Sâ r-Daria şi Amu-Daria, care se „Mareade apus” (el confunda marea Arai cu marea Caspică ) şi  ¦e se varsă  în Lobnor. El a fost primul care a descoperit drumul  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR 15 din ExtremulOrient spre „ Ţ inutul de apus”, iar de acolo spre India. Şi tot el a fost primulcare a ar ă tat că  din China în India duc şi alte drumuri mai scurte şi, după  

    pă rerea lui, mai puţ in primejdioase, prin munţ ii de sud-vest din bazinulcursului mijlociu al fluviului Ianţ zî (Sâ ciuan) peste podişul Iunanului.  Împă ratul U Di a poruncit în primul r â nd să  se trimit ă  în India patru soliidin diferite puncte ale bazinului cursului mijlociu al fluviului Ianţ zî. Aceste soliin-au ajuns la ţ int ă : după  ce au str ă  bă tut 500-1000 km au fost nevoite să  seîntoarcă  din cauza împotrivirii muntenilor ostili. Încercarea neizbutit ă  de adescoperi drumurile sudice spre India (iar prin ea spre Dasia şi Davan) a silitdin nou guvernul chinez să -şi îndrepte atenţ ia spre drumul nordic că tre ţă riledin apus. Între timp, Cian  Ţ ian a fost numit comandant al unui maredeta şament militar şi în jurul anului 123 î.e.n. A participat la o nouă  expediţ ieîmpotriva hunilor. Expediţ ia a fost încununat ă  de succes, datorit ă  faptului că  Cian  Ţ ian cunoştea perfect „locurile bogate în iarbă  şi apă ”, astfel că  oastea n-adus lipsă  de nimic. La întoarcere, el a că pă tat titlul de prinţ . În anul urmă tor,însă , oastea chineză  a fost înfr â nt ă  de huni. Cian  Ţ ian a fost acuzat că  înfr â ngerea s-a produs din vina lui, i s-a retras titlul de prinţ , a fost degradat şicondamnat la moarte, dar „plă tind o sumă  drept r ă scumpă rare, a devenit omsimplu” (anul 122 î.e.n.).

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    7/810

      Totuşi, împă ratul U Di a continuat să  se sf ă tuiască  în problemeleprivitoare la regiunile apusene cu marele că lă tor că zut în dizgra ţ ie. În jurulanului 106 î.e.n., Cian  Ţ ian a fost trimis în ora şul Cigu (Tian-şanul central) cuun deta şament de 300 de că lă reţ i, cu cirezi uria şe de vite cornute mari şi mici,cu o suit ă  numeroasă  şi cu multe daruri pentru că peteniile usunilor. El 1-a

    convins pe conducă torul suprem al usunilor să  încheie alianţă  cu China. DinCigu el şi^a trimis ajutoarele la regii şi că peteniile de triburi din Asia centrală  precum şi în „Ansi” (Par ţ ia) şi „Şendu” (India). În felul acesta, China a stabilitpentru prima oar ă  rela ţ ii directe cu ţă rile din Asia anterioar ă  şi de sud. În jurulanului 105 î.e.n. Cian  Ţ ian s-a întors în China şi peste un an a murit (104 sau103 î.e.n.).  LEG Ă  TURILE CHINEI CU APUSUL LA ÎNCEPUTUL EREI NOASTRE  Rezultatele economice ale că lă toriilor lui Cian  Ţ ian au fost considerabile.La hotarul dintre secolele II-I î.e.n., aproximativ pe calea urmat ă  de el a luatfiinţă  ramura sudică  a drumului comercial de importanţ a mondială  – Mareledrum al mă t ă sii – din China r ă să riteană  spre ţă rile din Asia centrală  şiapuseană 1. În direcţ iile indicate de el au fost organizate şi două  că iinterna ţ ionale extrem de însemnate, care duceau din  1 Mai t â rziu a început să  fie folosit ă  ramura nordica a acestui mare drumde caravane. Ea se abă tea spre nord-vest de itinerariul lui Cian  Ţ ian,. Dincolode lacul Barkul, mergea de-a lungul regiunii premontane nordice a munţ ilor Tian-şan de r ă să rit şi ajungea în stepele de lâ ngă  Balha ş, pe valea r â ului IU.  Fcî/. „.” -  Cavalerie veche chineză   DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR 17  China în Asia de sud, ocolind podişul Tibetului: la apus, drumul prin

    regiunea Pamirului care ducea în India de nord-est în valea Indului, iar   Jniai t â rziu la r ă să rit, prin Iunan, drumul care ducea în Indochina de vest, în valea fluviului Irawadi. A şadar, legă tura terestr ă  dintre cele două  mariţă ri cu civiliza ţ ie str ă  veche – China şi India – situate relativ aproape una dealta, se f ă cea pe un drum ocolit. Chinezii, însă , preferau să  ocolească  pe laapus podişul Tibetului, decâ t să  treacă  în r ă să rit peste şirurile de munţ iacoperiţ i cu pă duri tropicale dese. Dar înaintarea chinezilor spre apus aînt â rziat cu aproape două  secole din cauza ascuţ irii contradicţ iilor de clasă  interne şi a marilor r ă scoale ţă r ă neşti.  În timpul celei de-^a doua dinastii Han (sau de Apus) pe la mijloculsecolului I e.n., câ nd imperiul feudal timpuriu chinez şi-a restabilit putereamilitar ă , el a înfr â nt o parte dintre triburile hunice ce tr ă iau la nord de Marelezid chinezesc. In ultimul pă trar al secolului I e.n. A fost trimis  ^epre apus, la Hotan, comandantul militar Ban Ciao. După  ce a statacolo câţ iva ani, folosind metodele diplomatice ale lui Cian  Ţ ian, el a încheiat 'oalianţă  împotriva hunilor cu triburile care locuiau în munţ ii Tian-şan de r ă să rit şi cu sprijinul lor a zdrobit pe hunii din apus (anii 91-94). Desf ăşur â ndu-şi cusucces opera ţ iile, Ban Ciao a pornit mai departe spre vest, a cobor â t în Asia

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    8/810

    centrală , pe teritoriul dintre fluviile Sâ r-Daria şi Amu-Daria, a trecut Amu-Daria şi a ajuns în anul 97 în ora şul Antiochia Margiana (vechiul Merv, situatla v ă rsarea r â ului Murgab, în prezent în R. S. S. Turkmenă ).  În cronica chineză  la anul 97 se spune: „Gan In, trimis de Ban Ciao spreapus, a ajuns pâ nă  la marea de Apus şi s-a întors. Pâ nă  atunci nici un chinez

    nu pă trunsese at â t de departe. Gan In a descris mulţ umitor clima şi rarit ăţ iledin ţă rile str ă  bă tute de el”. Într-o alt ă  însemnare din acela şi an se spune:„Guvernatorul Ban Ciao 1-a trimis pe Gan In ca sol la Da ţ in (Roma). Câ nd aajuns la Tiaoci, la marea cea Mare, a vrut să  pornească  mai departe. Darproprietarii de cor ă  bii de la graniţ a de apus „a ţ inutului Ansi i-au spus că  marea e foarte întinsă  şi că  pentru a face un ocol, în caz de v â nt prielnic, vaavea nevoie de trei luni, iar dacă  v â n-tul va fi slab, cam de doi ani. Câ nd auziacest lucru, Gan In renunţă  la planul să u”.  Este puţ in probabil ca descrierea ţă rii Tiaoci, din aceea şi cronică , în carese vorbeşte despre misiunea lui Gan In, să  se refere, în partea-

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    9/810

    ora şului Balh) el a trecut munţ ii Hinducuş ea r â ului Kabul, a str ă  bă tuttrecă toarea Haiber spre fluviul Ind şi a sat că tre r ă să rit Punjabul. El a vizitatapoi toate ţă rile din India d pâ nă  în Bengal inclusiv, a fost într-o serie deregiuni de pe lito- >eninsulei India (în afar ă  de partea cea mai sudică ), iar laînapoiere t pe cursul inferior şi mijlociu al Indului pâ nă  în Punjab, s-a întors pe

    malurile fluviului Amu-Daria, iar de acoloîn patrie.  Πbaza materialelor str â nse în timpul că lă toriei, Siuan  Ţ zan a înlucrarea„însemnă ri despre ţă rile din apus”, care s-a bucurat de isă  popularitate timp demai multe secole. „El a fost un adev ă rat itor al noilor ţă ri în accepţ ia modernă  a acestui cuv â nt” (E. Reclus).  I istoricii din evul mediu timpuriu, „însemnă rile” au constituit unul celemai importante izvoare pentru studierea ţă rilcxr din Asia ceni mai cu seamă  aIndiei. „Descrierea lud Siuan  Ţ zan reprezint ă  o at ă  comoar ă  de date despresitua ţ ia politică  şi despre religia Inperioada Har şi” (secolul al VH-lea î.e.n.) –spun cunoscuţ ii istorici  N. K. Sdnha şi A. C. Banerje. Poporul chinez a creat multe legendecă lă toriile şi aventurile lui Siuan  Ţ zan. În secolul al XVI-lea, ui chinez U Cen-ena str â ns aceste legende şi le-a prelucrat creacunoscutul să u roman fantastic„Că lă torie în apus”.  Lerinii-exploratori chinezi din prima jumă tate a secolului al VIImaiocoleau podişul înalt al Tibetului, unde domnitorul Sronţ zanintrodusese budismul. Pelerinii budişti chinezi şi tibetani au exdrumurile mai scurte dinChina de r ă să rit spre India şi, în a doua te a secolului al VH-lea, armatatibetană  trimisă  de Sronţ zanDESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR  din Palembang '00 spre Sumatra zid chin

      570 km  Că lă toriile lui Siuan  Ţ zan şi I  Ţ zin.  Gambo, aliat ă  cu China, a trecut munţ ii Himalaia prin pă surile situate la mare altitudine şi a cobor â t în valea Gangelui.  Legă tura regulat ă  dintre China şi India se menţ inea şi pe mare. În anul689 a plecat din China spre India pe mare, cu un vas comercial, pelerinul budist I  Ţ zin. El a mers de-^a lungul ţă rmurilor Indochinei şi peninsuleiMalacca pâ nă  în Sumatra, iar de acolo, spre sud, pâ nă  în capitala statuluiŞrividjaia (în prezent Palembang), unde a locuit câ teva luni şi a studiat limbasanscrit ă  (capitala statului Şrividjaia era unul din centrele culturii budiste). Apoi, înaint â nd spre nord de-a lungul ţă rmului r ă să ritean al Sumatrei, I  Ţ zin aajuns, prin str â mtoarea Malacca, în oceanul Indian, a traversat golf ui Bengal,iar în anul 691 a sosit în delta Gangelui. După  ce a întreprins un pelerinaj înmai multe locuri sfinte budiste din India de nord, I  Ţ zin s-a întors în anul 695în patrie, unde a întocmit o descriere amă nunţ it ă  a că lă toriei sale.  Probabil că  în primele secole ale erei noastre, vasele comerciale chineze vizitau Filipinele şi unele insule din Indonezia, navigau spre Ceylon şi ajungeauchiar în ţă ri mai îndepă rtate de China, situate în jurul mă rii Arabiei şi poate în

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    10/810

     Africa de r ă să rit. Dar, ca şi navigatorii medite-ranieni (de pildă , fenicienii saugrecii), chinezii au ajuns în Asia de sud după  ce acolo se formaser ă  state eu ociviliza ţ ie înalt ă . De aceea nu se 2*  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE ite vorbi dedescoperirea Indiei, Iranului şi Mesopotamiei, ci numai de îoa şterea acestor

    ţă ri: de că tre chinezi dinspre Extremul Orient şi de re popoarele mediteranienedinspre apus.  Capitolul-2  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE DIN SUDULŞI VESTUL ASIEI ŞI DIN AFRICA DE NORD  INDIENII ŞI MALAIEZII  Statele sclavagiste antice din India de nord (continentală ), situate în nelefluviilor Ind şi Gange, între Himalaia şi munţ ii Vindhya, au t încă  în primulmileniu înaintea erei noastre legă turi comerciale pe  : t (cu caravanele) şi pe mare cu ţă rile iraniene şi cu Mesopotamia.  Gur că  mult mai str â nse erau rela ţ iile comerciale şi culturale între a denord şi cea de sud, unde în aceast ă  epocă  existau de asemenea i de multînchegate. În statele sclavagiste timpurii din ambele pă r ţ i indiei s-”a consolidatcu multe secole înaintea erei noastre brahmanis-  — Religie care consfinţ ea deosebirile sociale prin sistemul castelor.  Reacţ ie împotriva acestui sistem din partea pă turilor sociale asuprite,ipă rut pe la mijlocul primului mileniu înaintea erei noastre cîînv ăţă turireligioase; dintre ele cea mai mare importanţă  storia, at â t a Indiei propriu-zise,câ t şi a Asiei r ă să ritene şi cena avut-o budismul. Budismul, care s-a r ă spâ nditîn India (ca şi creşnul mai t â rziu în apus), era folosit, în ultimele secole înaintea erei re, de că tre grupurile conducă toare drept un mijloc de lupt ă  

    împoputernicei caste a preoţ ilor – brahmanii – şi ca un mijloc de a ţ ine '. Umasele populare, că rora li se predica supunerea fa ţă  de st ă pâ ni.  Şi nobilimea din statele sclavagiste sprijineau budismul şi contriladă spâ ndirea lui. În secolul al III-lea î.e.n., A şoka, câ rmuitorul iului indianMagadha, a folosit din plin pe că lugă rii budişti ca mii şi spioni pentru a stabililegă turi şi a-şi extinde influenţ a, at â t în vecine, câ t şi în cele îndepă rtate, at â tde pe continent, ' cit şi de pe le din Asia de sud şi de sud-est. Într-unui dindecretele sale, să pate acă , el declar ă  că  şi-a trimis misionarii în Siria, Egipt,Cirenaica, şi Grecia. În cronicile ceyloneze de la începutul erei noastre sunt iţ imisionarii trimişi de el în Indochina şi în Ceylon unde, după  sa sa, budismul adevenit religia dominant ă , pă str â ndu-şi poziţ iile ist ă zi.  I primele secole ale erei noastre, misionari budişti indieni au pă Printrecă torile de mare altitudine în regiunile, din munţ ii Hima în Tibet. Ei audescoperit cursurile superioare ale marilor fluvii  : vor ă sc de pe pov â rnişurile nordice ale munţ ilor Himalaia – Indul,DESCOPERIRILE POPOARELOR DIN S. ŞI V. ASIEI ŞI DIN AFRICA DE NORD21

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    11/810

      Sutlej – cel mai mare afluent al acestuia şi Brahmaputra unde auîntemeiat o serie de mâ nă stiri. Ei au str ă  bă tut în diferite direcţ ii deserturile dinmunţ ii înalţ i ai Tibetului. Din Bengal, misionarii budişti au gă sit că ile sprer ă să rit, spre Indochina, ajungâ nd, prin regiunile de munte acoperite de pă duritropicale, în bazinele marilor fluvii indochineze Irawadi şi Saluen, în Indochina

    centrală  (bazinul r â ului Menam) şi în acele pă r ţ i ale bazinului fluviului Mekong,care nu erau cunoscute încă  de chinezi.  Cu toate că  „poporul indian nu şi-a câştigat niciodat ă  renumele de puteremaritimă ”, indienii au f ă cut mari descoperiri geografice în mă rile tropicale din Asia de sud şi sud-est. Ei au descoperit şi au colonizat insula Ceylon într-untrecut foarte îndepă rtat. La popularea ei au participat, nu at â t popoarele dinsudul Indiei, câ t mai ales cele din nordul peninsulei. Dimpotriv ă , peninsulaMalacca şi numeroase insule din arhipelagul Malaia au fost descoperite deindienii din sud, mai iscusiţ i în naviga ţ ie. Dintre marile insule ale Indoneziei,cea dint â i – datorit ă  poziţ iei sale geografice – a fost descoperit ă  Sumatra, iardupă  aceea, în jurul secolului I e.n., lava. Coloniştii indieni au apă rut pe insula Borneo în preajma secolului al IV-lea. In acel moment în Indonezia de vest şicentrală  existau o serie de a şeză ri indiene, iar printre triburile locale ser ă spâ ndiser ă  cultura indiană  şi ambele religii de origine indiană  – brahmanismul şi budismul (mai t â rziu înlă turate aproape pretutindeni demahomedanism).  Este, însă , neîndoielnic că  în ceea ce priveşte arta naviga ţ iei unele vechitriburi indoneziene (de pildă  malaiezii) îi depăşeau pe indieni. Cu vasele lor cupâ nze, uşoare şi stabile, malaiezii au fost aceia care au gă sit drumul că tre toateinsulele din Indonezia centrală  şi de r ă să rit. Ei au descoperit Borneo şi aupopulat regiunile de litoral, au descoperit şi colonizat insulele Celebes şi

    Moluce, au stabilit un comer ţ  pe mare cu micile insule situate şi mai la sud, auajuns în insulele Filipine a şezate la nord de Indonezia cu mult înainteaspaniolilor şi portughezilor, iar spre r ă să rit au ajuns, probabil, pâ nă  laţă rmurile Noii Guinee.  Malaiezii au navigat departe spre vest de Sumatra şi în primele secole aleerei noastre au traversat oceanul Indian, au descoperit insula Madagascar pecare au colonizat-o. Urma şii acestor vechi colonişti mala-iezi care s-auamestecat cu locuitorii băştina şi – negroizi sunt mal^a şii (popula ţ ia băştina şă  de ast ă zi a Madagascarului), a că ror limbă  face parte din grupa malaieză -polineziană .  VECHII PER ŞI  Pe la mijlocul secolului al Vl-lea î.e.n., regele Cirus al II-lea, care a reunitsub st ă pâ nirea sa triburile persane din Iranul de vest, a cucerit o serie de ţă risituate în podişul Armeniei, în Asia mică  şi Mesopotamia. Apoi Cirus al II-lea atrecut la cucerirea regiunilor nordice ale podişului Iran şi a ţă rilor învecinate,locuite de triburi nomade crescă toare de animale.  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    12/810

      Dşteni persani şi uri car de lupt ă  isorelief din secolul al V-lea î.e.n.)  F ă r ă  îndoială  că  urar ţ ii ştiau mai de mult, cel puţ in din auzite, de marea„Hyrcanum” (Caspică ), care se întindea la r ă să rit de ţ ara lor. Dar expediţ iileîntreprinse de per şi în nord au lă rgit şi consolidat cunoştinţ ele despre Caspica.Herodot (secolul al V-lea î.e.n.), care poate fi numit pa drept cuv â nt în aceea şi

    mă sur ă  „pă rintele geografiei” ca şi „pă rintele istoriei”, şi-a format pe bazaizvoarelor persane o imagine corect ă  despre marea Caspică  ca despre un lacuria ş: „Ea este o mare izolat ă , care nu se uneşte cu nici o alt ă  mare. De-alungul ţă rmului apusean al acestei mă ri se întinde Gaueazul, cel mai maredintre munţ i ca suprafa ţă  şi cel mai înalt. Spre r ă să rit se află  o câ mpienesf â r şit ă .” (I, 202-204). Aceast ă  descriere just ă  a fost ignorat ă  (câ teva veacuri,pâ nă  în secolul al II-lea de că tre geografii din antichitate. Ei presupuneau şiindicau pe că  marea Caspică  comunică , fie cu marea Azov şi marea Neagr ă , Loceanul îngheţ at de nord. După  cum se vede din citatul de mai [erodot avea oimagine just ă  şi despre câ mpiile „nesf â r şite” de din-le Caspica, care au fost deasemenea descoperite de per şi în timpul iţ iilor de cucerire ale lui Cirus.  E că ile care duceau spre stepele şi pustiurile de dincolo de Caspica, austr ă  bă tut ţ ara pă r ţ ilor, care mai t â rziu a jucat un rol însemnat ner ţ ul deintermediere dintre Asia de apus şi Asia centrală , unde minau drumurile decaravane ale chinezilor. Din Par ţ ia, care se ngă  colţ ul de sud-est al mă riiCaspice, per şii au trecut lanţ ul mun-jpet-Dag, dincolo de care începe deşertulKarakum. Este puţ in pro-ca ei să  fi înaintat mult de-a lungul ţă rmuluir ă să ritean al mă rii: e şi, în orice caz, nu au trecut peste paralela de 40°. Inschimb, ă să rit, per şii au pă truns adâ nc pe continent. Ei au ajuns pâ nă  ladşurile nordice ale munţ ilor Himducuş şi au cucerit malul st â ng al lui Oxus(Amu-Daria), în regiunea cursului să u mijlociu. Probabil au cobor â t pe valea

    r â ului Oxus şi au ocupat oazele din Horezm. – sul inferior al acestui fluviu. Intimpul uneia dintre expediţ ii, ar-lui Cirus a str ă  bă tut întregul podiş al Iranuluide la apus spre r ă -a supus triburile de munteni care tr ă iau pe pov â rnişurile desud-est unţ ilor Hinducuş şi s-a oprit în valea r â ului Kabul, afluent de pe a alIndului. Probabil că  tot în acest timp per şii au atins r â ul PiDESCOPERIRILEPOPOARELOR DIN

      ŞI DIN AFRICA DE NOHD lY'. Y *>v ' '¦ '>' * I '4, ' ţ  L   —. – l. Li1- * '  Procesiune a tributarilor persani (basorelief din secolul al V-lea î.e.n.)andj (Oxus-ul superior). Dar încercarea de a cuceri regiunile din Asia cenLlă  depe fluviul Iaksart (Sâ r-Daria), unde tr ă iau m acea vreme sci ţ ii-massageţ i(înrudiţ i cu iuecizii din cronicile chmeze), ^^^J^ zdrobirea per şilor şi prinmoartea lui Cirus (anul 529 xe. Ii. Lui Cirus, fiul să u Cambize a cucerit Egiptul,iar pe timpul lu (521-486) per şii au cucerit malul drept al Indului, pă trunzâ ndm bazinul cursului superior al fluviului Sâ r-Daria (în valea Fergana).  A şadar, dincolo de hotarele podişului Iran, vechii per şi au descopent ceamai mare parte a teritoriului din Asia centrala, dintre fluviile

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    13/810

      DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR   ANTICE  Daria şi Amu-Dana precum şi lanţ urile de munţ i care-1 str ă iuiesc „i.Înspre nord-vest, Danus I a încercat să  cucerească  steoeledene airile mă riiNegre (în jurul anului 512 î.e.n.), dS a foâ t înfr â n? dl i din aceast ă  regiune şi s-

    a retras. Mai izbutite au fost expediţ iile; pre apus, care s-au meheiat princucerirea str â mtorilor mă rii Negre Traciei de nord, precum şi a peninsuleiBarka (Cirenaica, la apus de  De numele lui Darius I este legat ă  organizarea a două  importante diţ ii pemare: una, cea de apus, a ocolit litoralul de sud-est al Eurode la str â mtorilemă rii Negre pâ nă  la golful Taranto (Italia de sud  Marea Greae. Cum i se spunea pe atunci); cealalt ă  expediţ ie, de r ă -,comandata de Skilak din Carianda, a cobor â t pe Ind (probabil de  ^Kabulului), a ieşit m marea Arabiei, a ocolit Arabia şi şi-a în!  It că lă toria care a durat 30 de luni (aproximativ 510-508 îen) lâ nsă  xlSuez: din marea Roşie. În Mul acesta s-a demonstrat că  se pite lî legă turadirecta, pe mare, între regiunile periferice din ap^si '  ~it ale marelui imperiu persan. P?  VECHII EGIPTENI  Teritoriul cultivabil al Egiptului (valea Nilului inferior şi delta sa>înconjurat dm trei pă r ţ i de deserturi – al Nubiei {la sud), af StLi  Oşteni sciţ i (partea de sus a unui pieptene de aur din secolul al V-lea îengă sit într-un kurgan scitic)  DESCOPERIRILE POPOARELOR DIN S. ŞI V. ASIEI ŞI DIN AFRICA DENORD  — O fc.

      Sclavi negri din Egipt (basorelief din mileniul al II-lea î.e.n.) şi Egipteano- Arabic; el este mai accesibil numai dinspre nord, din partea Mă rii celei mari(Mediterana). Dar aceste bariere naturale au fost biruite cu cel puţ in 3000 deani înaintea erei noastre. Încă  de pe atunci, în textele cele mai vechi care auajuns pâ nă  la noi, Nubia, adică  regiunea situat ă  mai sus de prima cataract ă  aNilului, este menţ ionat ă  ca posesiune egipteană , de unde se aduceau mii desclavi negri – bă rba ţ i şi femei – şi cirezi imense de vite. Tot atunci egiptenii auînceput să  construiască  cet ăţ i de-a lungul istmului Suez, pentru a se apă raîmpotriva incursiunilor nomazilor arabi. Ei au descoperit şi au cuceritpeninsula Sinai, unde au gă sit ză că minte importante de cupru şi piatr ă  deconstrucţ ie, mai preţ ioasă  şi mai trainică  decâ t gresia din Nubia. Egiptenii depe timpul a şa-numitului Regat vechi (cu peste 2500 de ani î.e.n.) navigau pe vase cu pâ nze şi cu v â sle de-a lungul ţă rmului r ă să ritean, asiatic, al Mă rii celeimari şi aduceau din Liban lemn de cedru. S-ar putea spune că  egiptenii „audescoperit Asia”, dacă  acolo (cel puţ in în Mesopotamia de sud) nu ar fi tr ă it peatunci popoare care să  fi lă sat documente scrise. Încă  în timpul Regatului vechi, posesiunile Egiptului în Nubia se întinDESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE tu pâ nă  la cataracta a doua, iar expediţ ii pentru

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    14/810

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    15/810

    care, dacă  v â ntul le era prielnic, puteau să  plutească  şi cu pâ nze. V â sla şii erausclavi; fenicienii foloseau munca sclavilor şi în porturi, precum şi la exploatarea pă durilor; sclavii lucrau şi în minele de extracţ ie a metalelor pe care fenicienii leaveau în alte ţă ri. Devenit ă  sclavagist ă , societatea feniciană  avea mereu nevoiede noi sclavi, fapt care îi determina pe fenicieni să  navigheze tot mai intens spre

    ţă rile „barbare” de peste mare. Qra şele^state feniciene Biblos, Si-don şi Tir au jucat un rol deosebit de însemnat în comer ţ ul maritim.  Nu se ştie dacă  fenicienii au descoperit insula Cipru sau dacă  ea a fostdescoperit ă  înaintea lor de egipteni. Dar încă  în mileniul al II-lea î.e.n.,fenicienii au întemeiat acolo câ teva colonii şi foloseau Ciprul ca escală  încă lă toriile lor spre bazinul central şi apusean al „Mă rii celei mari de la soare-apune” (marea Mediterană ). În orice caz, cam pe la jumă tatea mileniului al II-lea î.e.n., ei au început să  viziteze şi insula Creta, unde în acea perioadă  sedezvoltase o civiliza ţ ie superioar ă . Folosind Creta ca etapă  în înaintarea lor spreapus, fenicienii au deschis drumul descoperirii continentului european.  Din insulele Mă rii Arhipelagului, fenicienii au trecut pe ţă rmurile sudiceale peninsulei Balcanice. Ei au str ă  bă tut str â mtoarea care leagă  marea Ionică  de „Marea superioar ă ” (Adriatica) şi au ocolit extremit ăţ ile sudice ale peninsuleiItalice, care mai t â rziu au primit numele de Apulia şi Calabria. Fenicienii audescoperit Sicilia, întemeind acolo câ teva ora şe. Ei au descoperit de asemeneaSardinia – unde, pe ţă rmul sudic, a luat fiinţă  ora şul Cagliari (vechiul Caralis) – şi insulele Baleare. Probabil că  vizitau şi Cor sica, dar nu au colonizat-o; ea adevenit posesiune feniciană  (cartagineză ) mai t â rziu, pe la jumă tatea mileniuluiI î.e.n., câ nd acolo existau deja colonii greceşti. La sud de Sicilia, în mijloculmă rii Mediterane, fenicienii au descoperit şi au colonizat insula Malta (oare, înantichitate, se numea Melite la greci şi Melita la romani). Din Sicilia ei au trecut 

    prin larga str â mtoare pe ţă rmul nordic al Africii şi au întemeiat acolo, îndreptul str â mtorii, ora şul Cartagina (Kart-Hada şt), care mai t â rziu a devenit unstat puternic şi un rival periculos al Romei în lupta pentru domina ţ ie în mareaMediterană 1. Din Cartagina, fenicienii s-au r ă spâ ndit spre sud-est; în timpulcă lă toriilor lor ei au cunoscut bine golfurile din nordul Africii – Sirta mică  şiSirta mare – pe ţă rmurile că rora au întemeiat câ teva colonii. La vest deCartagina ei au descoperit munţ ii Atlas pâ nă  la coloanele lui Melkart2 –str â mtoarea Gibraltar; mai t â rziu grecii au numit^o Coloanele lui Heracles,romanii i-au zis Coloanele lui Hercule, iar arabii au denumit-o în evul mediuDjebel-Tarik (nume care, deformat, a devenit Gibraltar).  Venind din Africa de nord sau din insulele Baleare, fenicienii audescoperit extremitatea de sud-vest a Europei – peninsula Iberică . La intrarear ă să riteană  în str â mtoarea Gibraltar ei au întemeiat pe ţă rmul, Romanii îinumeau pe cartaginezi – puni. De aici provine şi termenul de r ă zooaie punice.  Melkart este numele unuia dintre cei mai mari zei ai fenicienilor.  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE tinsuleiora şul Mâ laca, existent şi ast ă zi sub acest nume (Malaga), ncienii au trecutprin str â mtoarea Gibraltar, au ieşit în oceanul Atlan-si în dreptul intr ă rii

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    16/810

    apusene în str â mtoare, au întemeiat pe ţă rmul Insulei iberice „Fort ă rea ţ a” –Gadir (ast ă zi Cadiz), iar pe ţă rmul ican au întemeiat ora şul Tingis (Tanger). Lanord-vest de Gadir, la o ant ă  de câ teva zeci de kilometri de mare, ei audescoperit bogatele aminte de cupru din Tar şiş (Tharsis), pe care au început să  le exploa-=> aceste ză că minte se aflau în regiunea care şi ast ă zi este una dintre

    icipalele furnizoare de cupru ale Europei.  Câ t de departe spre nord au navigat fenicienii de-a lungul ţă rmuri-atlantice ale Europei r ă mâ ne ancă  o problemă  controversat ă . Aceste ediţ ii erauîntreprinse în vederea procur ă rii de cositor pentru ţă rile bazinul mă riiMediterane, iar teritoriul de unde obţ ineau fenicienii torul purta numele deinsulele Casiteride (insulele Cositorului). Dar e să  că ut ă m aceste insule? Erauoare Casiteridele într-adev ă r insule u o peninsulă ? Cei care înclină  să  considereCasiteridele drept insule e le identifică  cu insulele Britanice, întrucâ t lamarginea de sud-vest [arii Britanii (Cornwall) exist ă  vechi mine de cositor careau fost ex-itate încă  în epoca st ă pâ nirii romane. Cei care nu sunt de aceast ă ; resusţ in că  este vorba de ză că mintele de cositor aflate mai aproape Coloanele luiMelkart, şi anume în partea de nord-vest a peninsulei ice (în masivul Galiciei)1.  În orice caz, este incontestabil că  fenicienii au descoperit întregul  1 apusean al peninsulei Iberice din spre oceanul Atlantic, şi au pă s în vastul estuar al celui mai mare fluviu din aceast ă  peninsulă  – xl (Tajo), undemai t â rziu a luat fiinţă  ora şul Lisooa (Lisabona). Pro-  1 că  ei au cunoscut şi ţă rmurile golfului Biscaiei, pâ nă  la peninsula ania.Unii autori romani – naturalistul Pliniu cel Bă tr â n (secolul Işi poetul Avienus(secolul al IV-lea e.n.) consider ă  că  prima că lă -  ; în aceast ă  direcţ ie a fost f ă cut ă  pe la mijlocul secolului al V-lea defenicianul Himilcon. Avienus relatează  că  Himilcon a ajuns pâ nă  îsulele

    Britanice şi se refer ă , în legă tur ă  cu aceasta, la vechi cronici igineze. Nu trebuiesă  uit ă m insă  că  poetul roman a tr ă it cu mai de opt secole mai t â rziu decâ tHimilcon şi, f ă r ă  îndoială , că  nu a la dispoziţ ie textele originale ale cronicilor.  Fenicienii construiau cor ă  bii pentru expediţ iile organizate de vecinii >arest ă pâ neau ţă rmurile mă rii Roşii şi ale golfului Persic şi se an-i: în slujba lor.Pentru egipteni ei au că lă torit în ţ ara Punt, iar pentru e iudeilor Solomon(potrivit legendei biblice), în ţ ara Ofir, a că rei ire nu s-a descoperit nici pâ nă  ast ă zi. Pentru regele asirian Sina-1 (începutul secolului al Vll-lea î.e.n.) eiconstruiau cor ă  bii de r ă zboi 3lful Persic. După  câ t se pare, au navigat şi în jurul peninsulei ia, înainte de expediţ ia lui Skilak din Carianda.  În aceast ă  regiune ţă rmul peninsulei Iberice este foarte crestat şi micilepeninsule fi luate uşor drept insule.  Coloniile şi drumurile comerciale îeniciene.

      A â 328ri ola grecilor şi coloniile lor Principalele că i comerciale  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALEPQPnABP,

      C Ă L  Ă  TORIA FENICIENILOR ÎN JURUL AFRICII

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    17/810

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    18/810

    mai îndepă rtat (Kerna) se afla la sud, cam la aceea şi distanţă  de Coloanele luiMelkart, ca şi Cartagina spre r ă să rit. Hannon a încercat să  înainteze şi maideparte spre sud. După  o scriere oare s-a pă strat pâ nă  în zilele noastre, nuputem formula decâ t ipoteze asupra descoperirilor f ă cute în drum sau alocurilor pâ nă  unde a ajuns el. Este incontestabil că  el a atins ţă rmurile Africii

    tropicale la sud de Capul Verde, dar datele din scrierea pe care a lă sat-o suntprea sumare şi vagi pentru a se putea afirma, a şa cum fac unii istorici, că  el arfi ajuns pâ nă  în Sierra Leone sau chiar pâ nă  în Camerun.  Capitolul 3 DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE VECHILOR GRECI  COLONIILE GRECEŞ TI ANTICE DE PE  ŢĂ RMURILE M Ă RII MEDITERANE  Pornind din statele-ora şe sclavagiste de pe ţă rmurile şi insulele mă riiEgee, grecii s^au r ă spâ ndit în toate direcţ iile încă  înainte de primele secole aleerei noastre. Nu vom urmă ri că ile pe care au mers ei spre sud şi sud-est,întrueâ t în aceste direcţ ii ei n-au f ă cut nici un fel de descoperiri geografice, ci vom examina că lă toriile lor spre apus şi nord, în cursul că rora ei au ajuns înunele regiuni ale Europei, neştiute de alte popoare antice, civilizate.  În secolul al Vl-lea î.e.n., grecii dorieni, adică  originari din ora şele situateîn Peloponezul r ă să ritean sau sudic, au 'colonizat insulele Ionice de nord,printre care şi insula Corcyra (Corfu), aflat ă  la intrarea în „Marea superioar ă ”(marea Adriatică ), pe jumă tate închisă . Ei au descoperit Pe ţă rmul r ă să ritean alacestei mă ri, în peninsula Balcanică , regiunea de litoral Illiria, iar pe ţă rmulapusean, în peninsula Italică , o ţ ar ă  populat ă  de triburi umbro^sabelice(italice). Dorienii au pă truns pâ nă  la marginea nordică  a „Mă rii superioare”,descoperind acolo ţ ara mlăştinoasă  a veneţ ilor, udat ă  de fluviile Pad (Po) şi Atesis (Adige). Între gurile celor oă  fluvii ei au întemeiat colonia Atria (Adria);după  numele acestei

      DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE  Că lă reţ i greci din antichitate mii, întreaga mare s-a numit mai t â rziumarea Adriatică , cu toate că  ia n-a jucat niciodat ă  vreun rol istoric saueconomic deosebit. Dorie-au colonizat ţă rmul sudic al Siciliei, descoperit ă  înainte, după  cum v ă zut, de fenicieni. Ei au înfiinţ at acolo un şir întreg decolonii, ître care şi vestita colonie Siracusa.  Dar rolul principal în colonizarea ţă rmurilor europene din bazinul sean almă rii Mediterane le revine ionienilor, adică  grecilor originari pe ţă rmurile de vest ale Asiei mici, din insulele Egee, din Eubea şi iea1. Coloniile ionienilor s-auîntins de-a lungul ţă rmurilor de r ă să rit e nord ale Siciliei. Ei controlaustr â mtoarea dintre capă tul de sud-vest >eninsulei Italice şi Sicilia; în dreptulacestei str â mtori au construit ui Messana (Rtessina). În fa ţ a Vezuviului, peţă rmul minunatului Neapole, în regiunea care fusese colonizat ă  de etrusci şiunde veneau sea fenicienii, ionienii au întemeiat ora şul Neapole. Chiar dacă  nuau: operit Corsica2, în orice caz ei au fost primii dintre popoarele civi-e care s-au a şezat aici. Ionienii au pă truns şi în Sardinia, dar princi-le lor drumuricomerciale şi de colonizare erau în direcţ ia nord-vest. Outem afirma cu

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    19/810

    certitudine că  ei sunt cei care au descoperit ţă rmurile ii Tireniene şi ale mă riiLigurice, întrucâ t pe acest drum puteau na-  1 La colonizare au participat şi greci eolieni; ei tr ă iau pe coasta de nord- vest a mici, Ia sud de Hellespont, în Peloponezul de nord-vest, în insulele Ionicede sud Grecia centrală . Eolienii au jucat un rol însemnat numai în colonizarea

    ţă rmurilor ¦ ale peninsulei Italice; contribuţ ia lor la descoperirile geografice alelumii antice infimă .  8 Munţ ii din Corsica se v ă d bine de pe ţă rmul nordic al Sardiniei, care afost, estabil, descoperit ă  de fenicieni.  DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI 33  Va şi fenicienii, dar prin secolul al Vl-lea î.e.n. Existau acolo o serie decolonii ioniene, printre care şi Massalia (ast ă zi Marsilia), situat ă  la r ă să rit degurile Ronului. Pe ţă rmul r ă să ritean al peninsulei Iberice, cunoscut dinainte defenicieni, ionienii au întemeiat de asemenea câ teva colonii.  PYTHEAS ŞI DESCOPERIREA BRITANIEI  În ultimul pă trar al secolului al IV-lea î.e.n., Pytheas, originar dinMassalia, a f ă cut pentru prima oar ă  o că lă torie lungă  dincolo de Coloanele luiHercule, spre ţă rmurile Europei de nord-vest. Este sigur că  el a ajuns pâ nă  îninsulele Britanice. Prin urmare, Pytheas este descoperitorul lor dacă  înaintea sa aceast ă  descoperire nu a fost f ă cut ă  de fenicieni în timpul că lă toriilor lor spreCasiteride (insulele Cositorului) sau de flota cartagineză  comandat ă  deHimilcon. Relat ă rile lui Pytheas asupra acestei că lă torii au ajuns la noi înextrase din operele autorilor sntici de mai t â rziu, mai ales ale istoriculuiPolybios şi geografului Stra-bon. Amâ ndoi aceşti autori îl considerau pe Pytheasun mincinos şi redau relat ă rile lui numai pentru a le critica cu asprime. Dar cutoate aceste pă reri, s-au putut stabili, desigur în liniile cele mai generale,

    drumul urmat de Pytheas spre nord şi marile lui realiză ri. Că lă toria a avut locîn anii 325-320 î.e.n.  Nu s-a putut lă muri cine anume a organizat şi care a fost scopu]expediţ iei întreprinse de Pytheas ipe mare. Ea a fost organizat ă , probabil, deneguţă torii din Massalia care vroiau să  achiziţ ioneze cositor, chihlimbar şiunele produse preţ ioase ale v â nă torilor din nord. Dintr-o înt â mplare fericit ă , înfruntea ei s-a aflat un om cu mult simţ  de observa ţ ie şi foarte instruit pentruacea vreme, oare cunoştea matematica, astronomia, geografia şi cartografia.  Pytheas a pornit din Massalia în martie. Duipă  ce a trecut prin„coloanele” lui Hercule, el a navigat de-a lungul întregii coaste apusene apeninsulei Iberice şi a ajuns pâ nă  la extremitatea vestică  a peninsulei Bretania(„Capul Cabaillon”). Continuâ nd să  înainteze spre nord, Pytheas a trecut printr-o str â mtoare – Canalul Mâ necii – în partea ei cea mai lat ă  dinspre apus şi aajuns la extremitatea de sud-vest a unei insule mari, că reia el i-a dat primulnumele de Britania. El a debarcat în peninsula muntoasă  Cornwall şi,.Probabil, acolo a auzit denumirea de Al-bion, care mai t â rziu a fost extinsă  asupra întregii insule. Ea a fost dedusă  în mod greşit din cuv â ntul latinesc„albuş” (alb); după  interpretarea cea mai verosimilă , Albion ar fi o denumire

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    20/810

    celtică , însemnâ nd „Insula muntoasă ”. Dincolo de Albion, după  informa ţ iileculese de la localnici, se afla „Bergion” (adică  „Insula apuseană ”). Aceast ă  denumire autorii antici de mai t â rziu au transmis-o ca Ierne (Hierne) şi Hibemia (a se compara cu Erin, Eire-Irlanda). Înaint â nd de-a lungul ţă rmului vestic alBritaniei, Pytheas a fost primul care a traversat de la sud spre nord rnarea

    Irlandei şi a ieşit din ea prin str â mtoarea Nordică . În timpul acestei că lă torii eltrebuie să  fi v ă zut coasta de nord-est a Irlandei. El a încercat chiar să  schiţ ezepe hart ă  întreaga insulă , dar i^a trasat contururile cu totul greşit şi a plasat-ola nord de Britania. Mai departe el a v ă -  — Istoria descoperirilor geografice I – II.  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE t câ teva„insule Hemodae şi Hebudae” (Hebridele exterioare şi inte->are), iar lâ ngă  extremitatea de nord-est a Britaniei, câ teva din insulele cade (insulele Orkney).  Dincolo de Orcade, Pytheas a ajuns la o insulă  care „se află  la şase e dedrum spre miază noapte de Britania şi aproape de marea înghe-ă ” Pytheas nu i-a dat o denumire specială . Mai t â rziu, aceast ă  insulă  reală  sau imaginar ă  – aintrat în istoria descoperirilor geografice sub lumirea latină  Ultima Thule, princare a început să  fie indicat ă  limita; remă  de nord a pă mâ ntului locuit. Pytheaseste socotit şi primu] rigator polar.  Cotind spre sud, Pytheas a mers de-a lungul întregii coaste r ă să ri-e aBritaniei pâ nă  în „Kantion” (Kent, extremitatea sud-estică  a ulei). El a prezentat  just insula în formă  de triunghi şi a calculat: tul de exact raportul dintrelaturile lui (3:6:8), dar a exagerat ¦oape de două  ori lungimea lor. Pytheas a dat primele informa ţ ii tete despre natura, agricultura şi via ţ a locuitorilor dinBritania. Din antion„, Pytheas a traversat din nou str â mtoarea, de data aceasta în al cel mai îngust, şi a pornit spre nord-est de-a lungul ţă rmului conti-ital.

     Aici însă  el a str â ns foarte puţ ine informa ţ ii (sau poate că  ele u ajuns pâ nă  lanoi). Se ştie numai că  el a v ă zut pe mare o serie de ile nelocuite (insuleleFrizice) şi a ajuns pâ nă  la locurile unde se nină  regiunile locuite de celţ i şiîncep „pă mâ nturile sciţ ilor„. Sunt ate denumirile a două  triburi „scitice„: unadintre ele este deformat ă  el îneâ t e de nerecunoscut („hutonii„), dar cealalt ă  –teutonii – edeşte că  Pytheas a ajuns la ţă rmurile locuite de germani. Teutoniingeau chihlimbar pe o oarecare insulă  „Abal”, aflat ă  la o zi de drum coast ă . Dinacest material redus, mulţ i istorici contemporani trag duzia insuficientfundamentat ă  că  Pytheas a descoperit  Ţă rile de jos itoralul nord-vestic alGermaniei, cu insulele învecinate, pâ nă  la şoland şi gurile Elbei inclusiv.  Relat ă rile lui Pytheas au fost crezute de înv ăţ a ţ i foarte influenţ iantichitate (de pildă  celebrul astronom Hipparchus), pâ nă  câ nd romanii ajunssă  cunoască  bine Britania. După  primele expediţ ii de cucerire secolul I î.e.n.,începâ nd cu campania lui Iulius Caesar), Pytheas a pe drept cuv â nt învinuit că  a comis exager ă ri fantastice şi de aceea respins şi ceea ce era adev ă rat înrelat ă rile sale. „Pytheas a indus roare mult ă  lume – spune Strabon. Astfel, elafirmă  că  a parcurs pe întreaga Britanie, accesibilă  că lă torilor, şi calculează  că  circumferinţ a lei este de peste 40000 stadii (mai bine de 6000 km). Apoi, el

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    21/810

    poves-? despre Thule şi despre regiuni în care nu mai exist ă  pă mâ nt, mare aer,iar în locul lor este un amestec din toate acestea, ca un fel de iâ n al mă rii, încare pă mâ ntul, marea şi, în general, totul at â rnă  în şi aceast ă  masă  ar servi calegă tur ă  a întregii lumi; pe aceast ă  masă  ^ poate merge pe jos şi nici cucorabia. A şa spune Pytheas, care igă  că  după  aceea, pornind înapoi, a str ă  bă tut 

    pe jos tot ţă rmul pean al oceanului, de la Gadeira (Cadiz) pâ nă  la Tanais (Don)”l> § 1).  DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI 35  Trebuie săţ inem seama de faptul că  Strabon a scris aceste r â nduri '„ 300de ani de la că lă toria lui Pytheas şi că  a aflat de povestirile tuia din relat ă rileunor autori de mai t â rziu. In descrierea regiunilor aC se află  dincolo de Thule vedem o imagine poetizat ă , dar just ă , a jjese, at â t de caracteristică  unor regiunidin partea nordică  a ocea-u^i Atlantic. Câ t priveşte amploarea că lă toriei f ă cutede Pytheas pe „Lcat şi ^ mare, lui Strabon i se pare cu totul neverosimil.ca „unom, Tr ă  vreo demnitate în stat, pe deasupra şi să rac, să  fi putut str ă  bate r>emare şi pe uscat distanţ e at â t de mari. Să  fi ajuns, pâ nă  la marginile mă rii şi să fi cercetat întreaga Europă  de nord.” (II, 4, § 2).  Deşi îl învinuieşte de exager ă ri fantastice sau de minciună , Strabon vrecunoa şte totuşi lui Pytheas anumite merite în descrierea ţă rilor nordice: „înceea ce priveşte fenomenele astronomice şi calculele matematice din regiunileapropiate de zona rece, el a f ă cut observa ţ ii juste.”  (IV, 5, § 5).  F ă r ă  îndoială  că  Pytheas a fost în Britania şi chiar dacă  nu a că lă toritspre Thule, a aflat de la localnici că  la nord de Britania, la câ teva zile de drum,exist ă  teritorii locuite. Pe mă sur ă  ce oamenii au cunoscut Atlanticul de nord,insula „Ultima Thule” era mutat ă  din ce în ce mai spre nord şi vest: la

    începutul erei noastre se presupunea că  ea se află  în insulele Orkney sauShetland, mai t â rziu în insulele F ă roer, în Islanda şi, în sf â r şit, pe ţă rmul nord-estic al Groenlandei.  COLONIILE GRECEŞ TI ANTICE DE PE  ŢĂ RMURILE M Ă RII NEGRE  Vechii greci au pornit spre nord (mai exact spre nord-est) de marea Egeccel mai t â rziu pe la începutul mileniului I î.e. N, în aceast ă  direcţ ie, colonizarea.Greacă  se desf ăşura pe mare, prin str â mtori. Din pricina climei aspre (încompara ţ ie cu Ellada) a regiunilor de pe ţă rmurile mă rii Negre, grecii au numitla început marea Neagr ă  – marea Neospitalier ă  (Pontos Axeinos), dar apoi i-auschimbat numele în marea Ospitalier ă  (Pontos Euxinos). Printre coloniştii grecipredominau ionienii. Începâ nd din secolul al VUI-lea î.e.n., ei s-au r ă spâ nditdincolo de Bosfor în două  direcţ ii – nord şi est. Spre nord, ei au înaintat de-alungul ţă rmului balcanic al mă rii Negre, descoperind succesiv gurile fluviilorIstros (Dună rea), Tyras (Nistrul) şi Borysthenes (Niprul). În apropierea gurilorDună rii şi lâ ngă  Umanele Nistrului şi Niprului, ionienii au întemeiat coloniile Tomis, Tyras şi Olbia. La r ă să rit ei au înaintat de-a lungul ţă rmului din Asiamică  al mă rii Negre. Aici au fost întemeiate mai multe colonii ioniene, printrecare – la extremitatea nordică  a Asiei mici – Sin op şi la marginea nord-estică  a

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    22/810

    peninsulei – Trebizonda; mai departe, coloniştii ionieni s-au a şezat pe ţă rmurileColchidei, la gurile r â ului Phasis (Rion).  Nu se poate stabili cu precizie care dintre valurile de colonizare a ajunsprimul în Chersonesul Tauric (Crimeea) şi la lacul Maeotis (marea e Azov) încare grecii au pă truns prin Bosiphorul cimerian (str â mtoarea 

      DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE ii). Se ştienumai că  ionienii au întemeiat la gurile Danului colonia lis, pe ţă rmul apuseanal str â mtorii Kerci colonia Panticapaeum ziKerci), iar pe ţă rmul r ă să ritean alstr â mtorii – la gurile Kuba-i – Phanagoria.  Dorienii, care s^au a şezat pe malul sudic al mă rii Negre, în colonia iclea,au fost poate primii care s-au hot ă r â t să  treacă  Pontul în locul cel mai îngust.Pe ţă rmul opus, la extremitatea sudică  a peninsulei îeea, lâ ngă  golfulSevastopol, ei au întemeiat a doua Heraclea rsones).  SCI Ţ IA DUP Ă  HERODOT   A şadar, grecii au descoperit zona sudică  de pe litoralul pă r ţ ii euro-¦ aUniunii Sovietice, dintre Dună re şi Don, ţ ar ă  pe care au denumit-o a Primadescriere a Sciţ iei şi a popoarelor din aceast ă  regiune, care uns pâ nă  la noi,apar ţ ine lui Herodot.  Herodot începe descrierea r â urilor din Sciţ ia cu Istros (Dună rea), care şeprin întreaga Europă  şi îşi are izvorul la celţ i”. El socoteşte Istros t cel mai maredintre fluviile cunoscute, fiind totdeauna bogat în at â t vara câ t şi iarna.  După  Istros, cel mai mare dintre r â urile scitice este Borysthenes ml).Herodot nu se înşeală  ar ă t â nd că  Borysthenes curge dinspre dar nu spunenimic despre pragurile lui, de unde rezult ă  că  nu le  Scene din via ţ a sciţ ilor (vas din secolul al IV-lea î.e.n.) cunoştea. „înapropiere de mare el se uneşte cu r â ul Hypa-nis şi se varsă  într-un lac comun”

    (IV, 35).  Este cert că  aici, prin Hy-panis, Herodot înţ elege Bugul de sud1, iar prin„lacul” în care se varsă  Bugul de sud şi Niprul el înţ elege desigur limanulNiorului.  Pe ţă rmul st â ng al cursului inferior al fluviului Borysthenes s-ar aflaregiunea pă du-roasă  (?) Hilea. Pâ nă  la Hilea tr ă iesc sciţ ii agricultori, iar dincolode ea – sciţ ii nomazi, crescă tori de animale. „Toat ă  aceast ă  ţ ar ă , cu excepţ iaregiunii Hilea, este linsit ă  de nă -duri. Nomazii ocupă  o regiune care se întindespre r ă să rit pe o distanţă  de 14 zile de drum,  1 Grecii din regiunea mă rii Negre numeau Hypanis şi un alt r â ur ă să ritean – Kubanul.  DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI  Scene din via ţ a sciţ ilor (fragment dintr-un vas de argint din secolul al IV-tea i.e.n.) pâ nă  la r â ul Gerrhos (?) „ (IV, 19). „Dincolo de r â ul Gerrhos se aflaua şa-numitele posesiuni regale; acolo tr ă iesc sciţ ii cei mai viteji şi mai numeroşi,care pe ceilalţ i sciţ i îi consider ă  drept sclavi ai lor. Spre sud, ei se întind pâ nă  în peninsula Taurică  (Crimeea), iar spre r ă să rit. Posesiunile lor ajung, în parte,pâ nă  la r â ul Tanais (Don) „ (IV, 20).

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    23/810

       Ţ ara locuit ă  de sciţ i se termină  la Don. Dincolo de Don tr ă iesc sau-roma ţ ii (sarma ţ ii), care ocupă  o regiune din stepă  pe o distanţă  de 15 zile dedrum, începâ nd de la gurile Donului spre nord. Pe timpul lui Herodot, grecii nucunoşteau Volga (ea este pomenit ă  pentru prima dat ă  de Ptolemeu în secolul alII-lea al erei noastre, sub numele finic de Rha). Ei cunoşteau, pare^se, destul

    de bine numai cursul inferior al r â urilor scitice, de la Nistru la Don, darauziser ă  de la triburile cu care f ă ceau negoţ  povestiri – uneori fantastice –despre regiunile împă durite şi „pustii”, situate la nord de zona de litoral şidespre locuitorii acestor regiuni: „neurii” – v â rcolaci, care în fiecare an se prefacpe câ teva zile în lupi; „androfagii” – nomazi canibali; „budinii”, roşcovani şi cuochi alba ştri, „care se hr ă nesc cu pă duchi”1; v â nă torii „thyssageţ i”, din ţ aracă rora izvor ă sc patru r â uri care se varsă  în lacul Maeotis; „melanhlenii”(„mantii negre”); v â nă torii „iynci”, pe care comentatorii îi identifică  prinasemă narea numelor cu iugrii din cronicile vechi ruseşti.  După  Herodot, partea din Sciţ ia cunoscut ă  de greci „reprezint ă  o câ mpiecu un strat gros de pă mâ nt negru”; dincolo de ea se întinde „un pă mâ nt pietrosşi accidentat”. „Dacă  str ă  ba ţ i o bucat ă  bună  de drum Prin aceast ă  ţ ar ă  cu relief neregulat, dai de locuitorii din regiunile situate la poalele unor munţ i înalţ i; sespune că , at â t bă rba ţ ii, câ t şi femeile sunt pleşuvi din na ştere, au nasul plat şif ă lci mari; graiul lor e, „ „ ¦ Iar nu cu conuri de brad, cum greşit traduc uniiistorici contemporani” viThomson, Istoria geografiei antice, Moscova, 1953, p.99).  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE  — Sebit; se îmbracă  la fel ca sciţ ii, dar se hr ă nesc cu fructele arbor.Numele lor este agripei. A şadar, pâ nă  la pleşuvi ţ ara este loseut ă , iar desprepopoarele care tr ă iesc dincolo de ei nimeni nu poate spună  nimic sigur, că ci ele

    sunt separate de munţ i înalţ i şi inaccesibili limeni nu trece peste aceşti munţ i.”(IV, 23-25).  Mai la nord de ţ ara de care ne ocupă m, ninge totdeauna, dar a„_ după  cum e şi de a şteptat – mai puţ in decâ t iarna… Iarna face regiunile nordice aleacestui continent să  fie de nelocuit. Aceste t>rma ţ ii privesc regiuni foarteîndepă rtate” (IV, 31).  IULTATELE GEOGRAFICE ALE EXPEDI Ţ IILOR LUI ALEXANDRUMACEDON  Istoricii atribuie adesea o serie de descoperiri geografice lui ixandruMacedon şi participanţ ilor la expediţ iile lui sau exagerează  lt rolul lor înstudierea geografiei Orientului apropiat şi mijlociu, tile lui Alexandru austr ă  bă tut diferite regiuni ale imperiului persan, ţă ri locuite de popoare vechi, cuo înalt ă  civiliza ţ ie, fie teritorii bine loscute de aceste popoare. In general,participanţ ii la expediţ iile lui î xandru Macedon n-au str â ns materiale geograficenoi şi nu le-au pre-rat pe cele vechi, adunate de popoarele subjugate de ei(egipteni, ~şi etc). Expediţ iile lui Alexandru Macedon au fost la fel de sterile Draport geografic, ca şi sub cel istoric. Singura excepţ ie o constituie pediţ ia pe

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    24/810

    mare a lui Nearchos, care a întocmit o dare de seamă  ama-nţ it ă  asupracă lă toriei sale, de la gurile Indului pâ nă  la gurile Eufra-ui (anii 325-324 î.e.n.).  „Cu toate că  Alexandru a fost însoţ it de un grup de istorici, nu em nici oistorie autentică  a expediţ iilor sale; cu toate că  avea şi un ip de savanţ i[geografi], nu gă sim în literatura greacă  vreo descriere a 'iunilor str ă  bă tute care

    ar putea să  se compare mă car cu descrierile  Herodot. Cercet ă rile ştiinţ ifice legate de expediţ iile lui Alexandru ocupau,uneori, eu rezolvarea unor probleme care puteau fi considerate solvate încă  dinepoca lui Herodot, ca, de pildă , problema că ii maritime a India spre Asia mică  sau problema legă turii dintre marea Caspică  şi san. Pentru rezolvarea primeiprobleme, Alexandru a trimis din India, *i re gurile Eufratului, o flot ă  subconducerea lui Nearchos; descrierea ij estei că lă torii, întocmit ă  de Nearchos, aajuns la noi datorit ă  unei: |: r ă ri a lui Arrianus (secolul al II-lea e.n.) despreIndia şi a constituit rarul tuturor descrierilor pe care le înt â lnkn mai t â rziu înliteratura eacă  cu privire la ţă rmurile oceanului Indian şi ale golfului Persie”1. Vorbind despre marile realiză ri geograf ice ale îui Alexandru Macedon alecomandanţ ilor să i de oşti, mulţ i istorici confundă  rezultatele pur inţ ifice aleexpediţ iilor (care în cel mai bun caz n-au ajuns pâ nă  la noi, afar ă  de relatarealui Nearchos) cu rezultatele lucr ă rilor unor cercetori şi exploratori de mai t â rziu(secolul al III-lea î.e.n.), care au acţ ionat urma însă rcină rilor primite de lacâ rmuitorii statelor elenistice, apă rute tpă  destr ă marea imperiului lui Alexandru. Printre aceşti cercet ă tori, re, în afar ă  de povestiri fantastice, auadus şi date veridice despre  1 V. V. B a r t o 1 d, Istoria studierii Orientului în Europa şi în Rusia, p.42-43.  V.v.'J Macedonia lojnceputul domniei lui. ¦ –: i Alexandru Macedon 1336

    t.e.n.)  Cuceririle lui Alexandru Macedon  ^_ Drumul urmat de armatele Iul „^ Alexandru Macedon o” Drumulurmat de flota M Keorchos  Jn. Anii 325-324 i. E, n.' X33S Locurile „ijantii celor maiiimportante| bfltolii  Nlcefig Ora$ela iţ nternejate, de Alexandru Macedon  Expediţ iile lui Alexandru Macedon.  DESCOPERIHILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE  India, figurează  Megasthenes (începutul secolului al III-lea î.e.n.).Datorit ă  lui, vechii greci au aflat câ te ceva despre valea cu popula ţ ia deasă  aGangelui, br ă zdat ă  de zeci de r â uri, precum şi despre marele şir de munţ i Imai(Himalaia), care se întinde spre r ă să rit, la nord de câ mpie.  Sclavi în mine  Dar la autorii antici din secolul al III-lea î.e.n. Se observ ă  un regresciudat într-o alt ă  privinţă . Un oarecare Pa-trocle a fost câ rmuitorul uneia dinregiunile de lâ ngă  marea Caspică  în anii 285-280 î.e.n. El a „cercetat” mareaCas-

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    25/810

      : ă  şi a ajuns la concluzia uimitoare că  ea reprezint ă  un golf al ocea-luiNordic („Scitic”). Aceast ă  pă rere s-a menţ inut în literatura antică  ia în secolul Ie.n. Inclusiv, câ nd a fost infirmat ă  în „Geografia” lui îlemeu ^secolul al II-leae.n.), şi totuşi a dă inuit şi în evul mediu, ia la că lă toria lui Ruysbroeck (secolulal XlII-lea). Unii istorici explică ; şeala lui Patrocle prin faptul că  el, probabil pe

     baza unor informa ţ ii ese de la alţ ii, a luat gurile Volgă i, pe atunci necunoscut ă  grecilor,: pt str â mtoare maritimă .  Capitolul 4 DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE ROMANILOR   DES Ă  V  Â R ŞIREA DESCOPERIRII EUROPEI OCCIDENTALE  Dacă  toate ţă rile maritime din sudul şi vestul Europei au fost deseo-ite defenicieni (şi de cartaginezi) şi de greci cu mult timp înainte ca ¦na să  fi ajuns lao oarecare dezvoltare, şi dacă  tot ei au început ooperirea Europei occidentale,romanii au desă  v â r şit opera lor, au >ogăţ it datele geografice privitoare lainsulele din Atlantic situate în ta temperat ă  şi rece şi au descoperit Europacentrală . Descoperirile ¦grafice ale romanilor în Europa sunt legate denumeroasele r ă zboaie nsive şi defensive purtate de ei împotriva triburilor celticeşi ger-nice.  Pâ nă  în secolul al II-lea î.e.n., în afar ă  de peninsula Italică  şi de alele dinmarea Mediterană , romanii cunoscuser ă  bine extremitatea vestică  a Europei –peninsula Iberică  şi regiunea muntoasă  care o parte de continentul european;ei au desă  v â r şit descoperirea podişului  DESCOPERIRILE ROMANILOR   Solda ţ i romani  Meseta, a munţ ilor Pirinei şi a bazinelor marilor fluvii care izvor ă sc dinaceşti munţ i, şi anume: Anis (Guadiana), Tagus (Tag), Durius (Duero) şi Iberus(Ebru). Tot pâ nă  în acea perioadă  ei au cercetat la nord de peninsula Italică  

    principalele trecă tori alpine prin care nă  v ă leau în Italia cartaginezii, iar mait â rziu, cimbrii. La vest de lanţ ul muntos al Alpilor, romanii au cercetat, cuajutorul grecilor din Massalia, Gă lia de sud cu bazinele fluviilor Rhodanus(Ronul) şi Garumna (Garona), precum şi munţ ii Jura şi Podişul Central. Esteindiscutabil că  romanii au cunoscut cel mai t â rziu în secolul al II-lea î.e.n.Bazinele marilor fluvii din Galia centrală  şi de nord ca de pildă  Liger (Loara),Sequana (Sena) şi Rhenus (Rinul), care despă r ţ ea Galia de Germania, cu toatecă  tradiţ ia istorică  leagă  aceste descoperiri de campaniile lui Caius IuliusCaesar (mijlocul secolului I î.e.n.). Autorul că r ţ ii „De bello gallico” („însemnă ridespre r ă zboiul galic”) n-a f ă cut decâ t să  desă  v â r şească  prin expediţ iile saledescoperirile realizate de massalioţ i sau de alţ i alia ţ i ai romanilor, negustori şiexploratori, ale că ror nume n-au ajuns pâ nă  la noi. In documentele romane dinsecolul al II-lea î.e.n. Sunt indicate triburile oare locuiau în Galia de nord şi deest, în bazinele fluviilor Sena şi Rin, de la izvoare şi pâ nă  la v ă rsarea lor, şianume: helveţ ii, belgii, sequanii etc. PuPă  ce a trecut str â mtoarea îngust ă  caredespă r ţ ea Britania de regiunea locuit ă  de belgi, Iulius Caesar a nă  v ă lit în valeafluviului Tamesis). E adev ă rat că  romanii au pă r ă sit cur â nd acele locuri

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    26/810

    (Britania a fost cucerit ă  mai t â rziu, în secolul I e.n.), dar expediţ ia lui Iulius sar poate fi considerat ă  ca a doua descoperire a Britaniei. În timpul  DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE  Caius Iulius Caesar acela romanii au aflat şi de marea insulă  Hibernia(Irlanda), situat ă  dincolo de principala insulă  britanică , dar e puţ in probabil să  

    fi ajuns acolo, că ci aveauo idee foarte neclar ă  chiar şi despre poziţ ia Hiberniei.Romanii au extins cercetarea Britaniei în secolul I e.n. În anul 43, legiunileromane, trecâ nd str â mtoarea, au cucerit jumă tatea de sud a principalei insule(în afar ă  de Wales); totodat ă  ei au înaintat spre nord-est pâ nă  la r â ul Humber,iar spre nord-vest au ajuns ceva mai t â rziu la marea Irlandei. In jurul anului60 ei au cucerit insula Anglesey din aceast ă  mare. Descoperirea Britaniei s-aîncheiat în anii 78-85 e.n. Pe timpul guvernatorului Iulius Agricola. Acesta acucerit la apus peninsula Wales, la nord-est a trecut r â ul Tay, iar undeva lapoalele munţ ilor Grampiani, a înfr â nt pe muntenii din Caledonia. El a stabilitînsă  graniţ a la sud, în partea cea mai îngust ă  a insulei, între gurile r â urilorClyde „orth (Scoţ ia centrală ). Pe timpul lui Agricola, cor ă  bii romane navigaunarea Irlandei şi se pare că  tocmai atunci s-a stabilit cu precizie poi geografică  a Irlandei fa ţă  de principala insulă  britanică . Chiar Agria trimis din guriler â ului Tay o flotilă  spre nord. „Ocolind ţă rmul ii celei mai de margine” (dinspreest spre vest), navigatorii romani convins că  Britania este o insulă  şi totodat ă  au descoperit, pentru a i oar ă  după  Pytheas, insulele Orcade şi le-au cucerit.Dar romanii nu îndepă rtat prea mult spre nord că ci se apropia iarna şipă mâ ntul pe l-au ză rit departe spre miază noapte şi l-au considerat drept„Ultima le”, era, f ă r ă  îndoială , una din insulele Shetland.  DESCOPERIREA EUROPEI CENTRALE  Anumite date despre Germania apuseană  au fost culese pe la mijlocul

    ului I î.e.n. De Iulius Caesar, care a stabilit graniţ a romană  pe Rin, i izvoarepâ nă  la v ă rsare. Înaintarea romanilor pe teritoriul german, r ă să rit şi nord(dinspre Rin şi Alpi), s-e întrerupt apoi pe timp de ape 40 de ani.  En anul 12 î.e.n., o expediţ ie militar ă  romană  de sub comanda lui iiusNero Drusus a cobor â t pe Rin şi, mergâ nd de-a lungul bra ţ ului itean al Rinuluiinferior, a ajuns la marea Nordului. Cotind apoi r ă să rit, romanii au înaintat pelâ ngă  gurile r â ului Amisius (Ems)  DESCOPERIRILE ROMANILOR 43  — „ la r â ul Visurgis (Weser), descoperind litoralul nord-vestical GerPinej/sau poate insulele Frizice, situate de-a lungul acestui litoral).  Δ ceasta zonă , unde adâ neimea apei este mică , cor ă  biile lui Drusus au at pe un banc de nisip. El şi-a condus legiunile pe uscat spre r ă să rit ef ajunspâ nă  la r â ul Albis (Elba), dar pe drumul de întoarcere a fost   Ş1 is (anul 9 î.e.n.). In cursul urmă torilor doi ani, Tiberius, iar după  el, a}ţ i comandanţ i de oşti romani, urmă rind un trib germanic, au înaintat   He la cursul mijlociu al Rinului şi de la cursul superior al fluviului  Danubios (Dună rea) spre r ă să rit pâ nă  la Elba; în felul acesta romanii aucunoscut Elba de la izvoare pâ nă  la v ă rsare.

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    27/810

      În anii 4-6 e.n., în timpul unei expediţ ii împotriva germanilor din nord,flota lui Tiberius, după  ce a ieşit din Rin, a trecut dincolo de gurile Elbei, a cotit spre nord şi a descoperit întregul litoral apusean al peninsuleiCimbrilor„ (Iutlanda), precum şi insulele din apropiere. Rezultatele geograficeale acestei expediţ ii sunt expuse pe scurt de înv ăţ atul roman Pomponius Mela

    (prima jumă tate a secolului I e.n.): „Dincolo de gurile fluviului Albis începemarele golf Codanus, în care sunt situate câ teva insule mari şi mici. Distanţ eledintre insule sunt mici şi de aceea aici marea nu seamă nă  a mare. Despă r ţ indinsulele între ele şi pe acestea de continent, apa formează  un fel de reţ earamificat ă  de canale, toate la fel de înguste. Apoi linia coastei face o curbă  şiformează  un golf alungit. Aici locuiesc cimbrii şi ultimul trib germanic –germionii„ (III, 3). Şi mai departe (III, 6) Mela arat ă  că  în golful Codanus se află  „insula cea mai mare şi cea mai roditoare – Codanovia”; se poate ca aici să  fie vorba de peninsula Scania (Suedia de sud).  După  Pliniu cel Bă tr â n (23-79 e.n.), la extremitatea nordică  a Iut-landei(„capul Cimbrilor”) navigatorii romani au v ă zut sau au auzit de ţ ara sciţ ilor şide „întinderi neobişnuit de umede şi îngheţ ate” (Pliniu, II, 167). Aceasta esteprima ştire – evident neînţ eleasă  de romani – despre marea Baltică  (cu golfulBotnic, situat în nordul ei). Romanii exager â nd mult dimensiunile mă rii, osocoteau drept o parte a oceanului Nordic. De aceea, ei considerau Scandinavia  – care este astfel denumit ă  pentru prima oar ă  la Pliniu – drept o insulă .  După  înfr â ngerea lor în pă durea Teutoburgică  (anul 9 e.n.), romanii s-auretras dincolo de Rin. Fireşte că  acum informa ţ iile despre Europa centrală , înspecial despre partea ei de nord (zona de pe litoralul Balticii), s-au împuţ inat;chiar şi în secolul I e.n. Romanii aveau foarte puţ ine cunoştinţ e despre r â urilecare se varsă  în marea Baltică : dintre r â urile enumerate de autorii din secolul I

    numai unul poate fi identificat cu certitudine, şi anume Vistula.  În regiunea Balticii se gă seşte mult chihlimbar. El era la mare preţ  'na^tiehitate şi în că utarea lui plecau din Europa de sud spre marea mitică  negustori, str ă  bă t â nd ţă ri locuite şi de triburi germanice ostile romanilor şi detriburi slave, baltice şi finice pe care nu le cunoscuser ă  ait Negustorii-că lă tori,care aduceau chihlimbar la Roma, povesdespre locuitorii din regiunea der ă să rit a Balticii şi în special din îsulele situate în aceast ă  mare le repetate degeografi campSrtori omponius MelT şi PlinHel S adoPtete cu credulitate einoastre vechea Sciţ ie): Je povesteşte 1^-1 f P^Tle SeC°Ie ale tflnit „i în că r ţ idemne de încreder â f 3 pe ^e re se hr ă nesc numai cu ouă le pă să  Vilo/dini^Tou ^  Duiton ai acestor insule – hippopozii – au picioare de Ca °Sr noţ ii – auurechi at â t de mari înoâ t le înf ăşoar ă  tot tnmui i ept singura îmbr ă că minte” (III,6) Dar S afar ă  1^ Ş16 &erVeSC gustorii-că lă tori aduceau la Roma cete Lt5 JSrSridice, despre popula ţ ia din regiunea de r ă să rit aTS dă  despre venezii(triburi slave de apus) care tr ă iau pe  TACIT ŞI PTOLEMEU DESPRE EUROPA R  Ă S Ă RITEAN Ă   Corabie de r ă zboi romanii

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    28/810

      DESCOPERIRILE ROMANILOR tr ă iauîn acea vreme gă rft de Vistula. Inrelat ă me reală , basm: iarbă , se  O lupt ă  a romanilor cu germanii sale despre fini se înt â lnesc neieexager ă ri, datorite probabil faptului că  romanii aflau

  • 8/17/2019 Istoria Descoperirilor Geografice

    29/810

      Ptolemeu cunoa şte mult mai puţ in relieful Sarma ţ iei europene şi nai alesal celei asiatice. Dacă  în unele dintre lanţ urile muntoase pe are le indică  se potrecunoa şte Carpa ţ ii, celelalte masive muntoase nu orespund, ca dimensiunisau direcţ ie, nici unui şir de munţ i reali. Acest ucru se refer ă  îndeosebi la„munţ ii Hiperboreici” care, după  Ptolemeu, e întind de la vest spre est, la nord

    de ambele izvoare ale Volgă i (Rha), ti apropiere de cercul polar. Dincolo de Volga, Ptolemeu indică  două  îuri care se varsă  în marea Caspieă  dinspre nordşi care, eu foarte lult ă  aproxima ţ ie, ar putea fi considerate drept Iaik (Ural) şiEmba.  INFORMA  Ţ IILE DESPRE ASIA IN EPOCA ROMAN Ă   Romanii n-au f ă cut nici un fel de descoperiri pe continentul asiatic: i aupurtat r ă zboaie numai în Orientul apropiat; cu Orientul mijlociu iceau negoţ  prin supuşii lor din Orientul apropiat, iar mă rfurile din ixtremul Orient leprimeau printr-o serie de intermediari. Ca urmare, unoştinţ ele geografice aleromanilor despre Asia se deosebeau prea pu-n de ale vechilor greci. E drept că  Ptolemeu a corectat greşeala f ă cut ă  e predecesorii să i în privinţ a mă rii Caspiee.El prezint ă  marea Caspică  rept. O mare închisă , dar îi atribuie contururi cutotul arbitrare. Ca şi redecesorii să i, el considera că  Sâ r-Daria şi Amu-Daria se varsă  în ma-îa Caspică .  Foarte confuze apar în literatura greco-romană  din primele secole le ereinoastre indica ţ iile despre China, de unde se aducea în Europa lă tasea (prinintermediul pă r ţ ilor). Romanii numeau mă tasea „sericum”,. R poporul care oproducea �


Recommended