IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим)

метельчатая

Denumirea engleză: Baby’s breath

Familia: Caryophyllaceae

Descriere. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8

cm, care se continuă cu rădăcini lungi de 1,5-2 cm.

Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese,

aproape sferice. Frunzele sunt dispuse opus,

lanceolate, întregi, ascuţite, cu 3 nervuri şi suprafaţă

ceroasă. Florile numeroase, foarte mici, albe sau slab

roz, dispuse în panicul. Fructul monosperm, aspru, mai

lung decât

caliciu,

seminţe

lentiforme, negre, lucioase.

Răspândire. Planta nu suportă terenuri

grele, creşte prin locurile nisipoase, de-a lungul

pâraielor şi râurilor, pe lângă garduri şi drumuri, în

lizierele pădurilor de pin. Se cultivă ca decorativă în

florării.

Organul utilizat, recoltare.

Rădăcinile se recoltează toamna, la

sfârşitul perioadei de vegetaţie, de la

exemplarele de 3-4 ani, când conţinutul de

substanţe active este mai bogat. Se reţin

numai rădăcinile, lăstarii subterani

replasându-se. Se usucă la soare sau în

uscătorii termice.

Compoziţie chimică ,

întrebuinţări. Constituentul principal este

gipsozida A (gipsozida saponina), deasemenea zaharuri, cantităţi mici de ulei volatil, săruri

minerale. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite), diuretice şi

depurative ; deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni.