IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.
Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим)
метельчатая
Denumirea engleză: Baby’s breath
Familia: Caryophyllaceae
Descriere. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8
cm, care se continuă cu rădăcini lungi de 1,5-2 cm.
Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese,
aproape sferice. Frunzele sunt dispuse opus,
lanceolate, întregi, ascuţite, cu 3 nervuri şi suprafaţă
ceroasă. Florile numeroase, foarte mici, albe sau slab
roz, dispuse în panicul. Fructul monosperm, aspru, mai
lung decât
caliciu,
seminţe
lentiforme, negre, lucioase.
Răspândire. Planta nu suportă terenuri
grele, creşte prin locurile nisipoase, de-a lungul
pâraielor şi râurilor, pe lângă garduri şi drumuri, în
lizierele pădurilor de pin. Se cultivă ca decorativă în
florării.
Organul utilizat, recoltare.
Rădăcinile se recoltează toamna, la
sfârşitul perioadei de vegetaţie, de la
exemplarele de 3-4 ani, când conţinutul de
substanţe active este mai bogat. Se reţin
numai rădăcinile, lăstarii subterani
replasându-se. Se usucă la soare sau în
uscătorii termice.
Compoziţie chimică ,
întrebuinţări. Constituentul principal este
gipsozida A (gipsozida saponina), deasemenea zaharuri, cantităţi mici de ulei volatil, săruri
minerale. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite), diuretice şi
depurative ; deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni.