ALEX ȘTEFĂNESCU

DAN CRISTEA

POEZIE

Adev[rata identitate literar[ a lui Ioan T. Morar

� Liviu Cap§a� Drago§

Cosmin Popa� Mihaela Oancea� Alexandru

Cazacu

CARTEA LUNII

Lumea pe dos

Angajare de clovn de Matei Vi§niec la TNB

P. 4-5

P. 2

P. 7, 9

DAN STANCA

UN SPECTACOL FULMINANT

DINU GRIGORESCU

PROZĂ

M.B. Ionescu-Lupeanu P. 8

MAIORESCIANISMULColocviul Na\ional de Critic[ - edi\ia a VII-a

P. 6, 12-14

Nr. 4 (1082) l 2017 24 pagini l pret,: 3 lei

Revistă culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale

14o:S,tefanPetica,) RECURS LA VALORIMODELATOARE

P. 23

P. 11

P. 17

Autofic\iune cu tent[ social[ §i rasial[

GEO VASILE

P. 19

P. 20

Actualitatea lui Maiorescu

2 Starea literaturiiAPRILIE, 2017

LITERATURĂ ȘI CARICATURĂ

CALENDAREDITORIAL

Anul viitor se vor împlini 150 deani de la publicarea, în 1868, astudiului lui Titu Maiorescu(1840-1917), În contra

direcției de astăzi în cultura română,studiu care, pe de o parte, cum scrie E.Lovinescu, „rezumă temele esențiale alecriticii culturale maioresciene”, iar, pe de altăparte, a făcut (și va face, probabil, încontinuare) să curgă râuri de cerneală, atâtpro, cât și contra, în legătură cu tezafundamentală a expunerii criticului, șianume teoria „formelor fără fond”.

Nu voi căuta, aici și acum, să intru învreo dezbatere mai profundă a acesteiteorii (în fond, o memorabilă metaforă!), ci,sprjinit pe unele citate și sugestii din textulmaiorescian (compus de un „mare scriitor”,după aprecierea lui NicolaeManolescu), mă voi limita a scoateîn evidență câteva analogii cu ceeace se întâmplă astăzi în culturaromână sau, cum zicea Maiorescuînsuși, în „cultura noastrăintelectuală”. Ca în toatemomentele de criză – și numaicine nu vrea să vadă nu va remarcafaptul că trecem, și încă de multtimp, printr-o crizămultiplă, politică,culturală, educațională,organizaționalăș.a.m.d. –, Maiorescu,mai mult ca oricând,își arată actualitatea șiforța judecății critice.

E aproape imposibil(pentru cineva care vrea și îșipropune să gândească) să nu vibrezi lalectura studiului maiorescian, să nu cazi pegânduri, să nu transformi spusele criticului,de o uimitoare limpiditate și pertinență șiîn zilele noastre, în ecouri care să teurmărească. Studiul maiorescian nu poatelăsa indiferent pe nimeni cu adevăratinteresat în problemele care privesc limba,literatura, cultura, chiar politicaromânească, pe nimeni care se întreabădacă societatea în care trăim, la timpulprezent, e construită pe adevăr sauminciună, pe fundamente trainice ori peiluzii soporifice, dacă mergem într-odirecție bună ori, din contra, ne afundăm întenebroase mistificări.

Iată, de pildă, cât de simplu (înaparență) începe studiul corifeului junimist.Nici mai mult, nici mai puțin decât cucerința ca o revistă (o „foaie”, zice textul)literară să fie scrisă „cu gramatică, stil șiortografie”. Să aibă, cu alte cuvinte, formă,pentru că forma este cum se spune, pe câtăvreme conținutul, cuprinsul (sau substanța,am mai zice astăzi) reprezintă ce se spune.

Știm azi, ceea ce, de fapt, știa și Maiorescu,că forma și conținutul sunt inseparabile,chiar dacă pot fi analizate separat. O revistăfără formă, fără „gramatică, stil și ortografie”nu poate fi viabilă, așadar, nici în ceprivește conținutul. „Ceea ce e rău spus e răugândit”. Dar, dincolo, de aceste considerații,acum, la aproape 150 de ani de la aparițiastudiului maiorescian, putem spune, înliniște, că publicațiile, cotidianele pe care leavem (atâtea câte au mai rămas) orimanifestările diverse de mass-media sunt,toate, impecabile în ce privește „gramatica,stilul și ortografia”? Ori că discursul public,vehiculat în diferite ocazii, ar fi un model deexpresie? Dimpotrivă, constatăm, custupoare, că „gramatica, stilul și ortografia”devin niște necunoscute pentru tot mai

mulți dintre noi. Adevărata„regenerare” spirituală, ne dă

mereu de înțeles Maiorescu,începe de la cultivarea limbiiromâne, de la regenerareaculturii, de la regenerareaeducației.

Expresia „forme fără fond”constituie, cum spuneam, și ometaforă memorabilă pentru

a conota formele decivilizație modernă,

imitate din afară, darfalsificate șidiscreditate pe solulautohton în absența

motivărilor interne.Maiorescu le mai

numește „producțiunimoarte, pretenții fără

fundament, stafii fără trup, iluziifără adevăr”. Diatriba maioresciană capătăînsă consistență în plus prin ataculformidabil împotriva unor lucruri pentrucare nu mai e nevoie de nici un context șide nici un import, și de care ne izbim astăzila fel de tare ca și ieri: minciuna, aparența,superficialitatea, lauda de sine și suficiența,compromisul și conjuncturalul. Printrealtele, în studiul său, marele critic ne invităsă învățăm marele adevăr: „că mediocritățiletrebuie descurajate de la viața publică a unuipopor, și cu cât poporul este mai incult, cuatât mai mult, fiindcă tocmai atunci suntprimejdioase. Ceea ce are valoare se arată înprima sa înfățișare, în meritul său și nu aretrebuință de indulgență, căci nu este bunnumai pentru noi și deocamdată, ci pentrutoți și pentru totdeauna”.

Observă cineva, astăzi, în jurul nostru, însocietate ori în viața noastră publică, vreuncor al mediocrităților? Se îndoiește cinevacă valoarea e respectată, astăzi, „în meritulei”, de toți și pentru totdeauna ? Nu de alta,dar Maiorescu persistă să ne întrebe.

Actualitatea lui Maiorescu

(Alex. Șt.)

Dan Cristea

Desen de Costel Pătrășcan

1.04.2017 – Gabriela Adameșteanu, autoareaunor cărți de proză greu de ignorat, printre care ad-mirabilul roman Dimineață pierdută, împlinește 75de ani. În cazul ei, vârsta poate fi divulgată, fiindcăfarmecul autoarei și mobilitatea ei intelectuală odezmint.

5.04.2017 – Dacă ar fi trăit, pitorescul scriitorFănuș Neagu ar fi sărbătorit, convocându-și pri-etenii la un pahar de vin, împlinirea a 85 de ani deviață. Nichita însuși i-a dedicat un catren: „Ursulacesta blând şi calm şi bleg, Fănuş,/ e apucat de nimenica de doruri; −/ dă cu sărutul numai doar în zboruri/iar iernii lumii e învârtecuş”.

5.04.2017 – Ziua de naștere a lui George Arion,care anul trecut a devenit septuagenar. Ovid. S.Crohmălniceanu l-a numit „un Raymond Chandleral României”, deși ar fi putut foarte bine să-l nu-mească pe Raymond Chandler un George Arion alSUA.

6.04.2017 – Comemorăm 15 ani de la moartealui Petru Dumitriu, poate cel mai valoros prozatorromân din toate timpurile (dar și cel mai friabil dinpunct de vedere moral).

7.04.2017 – 70 de ani de la nașterea regretatuluicritic literar clujean Petru Poantă. Comentariile saleasupra unor scriitori contemporani, dar și asupraunor clasici, sunt valabile și azi.

7.04.2017 – Poetul ieșean Nichita Danilov, cares-a făcut remarcat încă de la debut prin atmosferametafizică din versurile propuse cititorilor, sărbă-torește a 65-a aniversare a nașterii sale.

15.04.2017 – Se împlinesc 20 de ani de la moar -tea lui Petru Creția, cunoscut, printre altele, pentruaducerea la lumină a unor versuri necunoscute alelui Eminescu și comentarea subtilă a poeziilor emi-nesciene.

16.04.2017 – Ziua de naștere a lui GheorgheGrigurcu, care, la cei 81 de ani ai săi, continuă să ținăsub observație, de la Târgu-Jiu, literatura românăcontemporană din întreaga țară.

16.04.2017 – A murit George Bălăiță; dacă armai fi trăit o zi ar fi împlinit 82 de ani. Îi supraviețu -iesc cărțile sale, scrise cu talent, în special romanulLumea în două zile, care a cunoscut numeroasereeditări.

26.04.2017 – Se împlinesc 95 de ani de la naște -rea regretatului poet Ștefan Aug. Doinaș, autor alcelebrei balade Mistrețul cu colți de argint și tra-ducător al lui Faust de Goethe în limba română.

���

Aapărut, cu ceva timp în urmă, maiprecis la sfârșitul lui 2016, subegida editurilor Tracus Arte și

Charmides, o antologie din versurile lui IonMureșan, alcătuită nu de autor însă, ci depoetul Teodor Dună. N-am prea observatvreo agitație critică specială născută în jurulacestei antologii (dar poate greșesc!), deșicartea, însumând 116 pagini, rezumă,într-un fel, întreaga operă lirică a lui Ion Mu -reșan (născut în 1955), considerat a fi, pebună dreptate, unul dintre cei mai însem-nați și reprezentativi poeți ai momentuluiactual. Este vorba de cele trei volume deversuri (numai atât!) ale autorului clujean,apărute la mari distanțe în timp (Cartea deiarnă, 1981, Poemul care nu poate fi înțe-les, 1993, și cartea Alcool, 2010), volumecare, să fim din nou atenți, au fost toate pre-miate, la vremea publicării, cu Premiul Uni-unii Scriitorilor. Personal, pentru unul caren-a scris decât despre ultima culegere a po-etului, antologia de față constituie, printrealtele, și un bun prilej de a trece în revistătoată creația poetică a lui Ion Mureșan,probabil cel mai dificil și mai greu de situatautor al generației lirice optzeciste.

Dificultatea constă, în primul rând, înfaptul că Ion Mureșan scrie o poezie aproa -pe exclusiv vizionară, bazată pe fantastic șihalucinație, pe vise și coșmaruri, pe peisajedelirante provenite din obscurități, obsesiiși tenebre care ar exista în interiorul nostru.Autorul Cărții de iarnă nu ezită să invocechiar vecinătatea „nebuniei” la masa delucru. Lumea poetului se dovedește a fi oaltă lume, heteroclită, dezarticulată, la careparticipă „surse” pe cât de șocante, pe atâtde rupte unele de altele. Momentele mi -metice sunt extreme de rare și acestea,atâtea câte putem depista, ne permit să re-constituim originea rurală a poetului și uni-versul său de obârșie. La fel de rare suntpasajele de așa-zisă confesiune intimă, căcicele mai multe dintre „declarațiile” dis- cursului poetic se desfășoară pe un tongeneralizant, la limita impersonalului. Sause contrazic violent, uneori chiar în interi-orul aceluiași poem. În prima piesă a an-tologiei (Glasul), de pildă, se afirmă ambi- guu, pe un ton cam în doi peri, că „Nu vor -besc în numele voluptății dar lucrurile leating/ cum coapse de femeie aș atinge”, pen-tru ca distihul final al poemului să ne prop-ună o imagine diferită, de persoana a treia,complet dislocată față de prima aserțiune:„iar poetul e ca un iaz vânăt toamna –/ pu -terea lui e departe de el”.

Ni se transmit, așadar, două abordăriîngemănate în simultaneitate: cea dintâipresupunând apropierea față de lucruri, im-plicând totodată și o anume tandrețe ex-pertă față de ele, chiar dacă nu „volup- tuoasă”; cea de-a doua presupunând, maiales, îndepărtarea, reținerea, distanța. Ima -ginea poetului, văzut ca un „iaz vânăt toam -na”, dincolo de stranietatea trakliană afigurativului, sugerează închiderea în sine,ostilitatea rece, aversiunea, posibilul ame -nin țător, de rău augur. S-ar putea spune ast-fel că tandrețea, naivitatea, compasiunea,pe de o parte, atrocele („Toate lucrurilecumplite au fost spuse”, exclamă poetul într-un alt poem), înfricoșătorul, spăimosul, os-tilul, pe de altă parte, constituie cele douăfețe, deopotrivă prezente și dintru început,ale poeziei lui Ion Mureșan.

Imaginile frigului și ale singurătățiireprezintă, de asemenea, imagini obsesivenu numai pentru Cartea de iarnă, cule -gerea din 1981, ci pentru toată poezia au-torului. Iată un exemplu elocvent în acestsens dintr-una din secvențele Poemului deiarnă: „Atât de singur încât pot să-mi închipuice aș simți dacă aș/ săruta un păianjen/ și potsă-mi închipui că e atâta de frig încât cuvin-tele/ crapă în gură și pocnesc ca pietrele înpustiu”.

Caracteristică pentru poetica lui IonMureșan (un fir roșu, de fapt, al liricii sale)este și adoptarea unei poziții ireverențioase,rebele, de marginalitate radicală, în acordcu limbajul și declarațiile provocatoare aleavangardei, în dezacord cu o perspectivăexclusiv „estetică” și de „bună-cuviință” asu -pra poeziei. „La complicate și elegante cere-monii râd în hohote/ și recit cântecele stu- pide”, afirmă poetul, neaderent la ceremo-nial, în Splendidele grădini ale aurului,imaginând, în același timp, frumusețeaasal tându-l cu „viclenie”, precum o „cățeaturbată”. Asemenea pictorilor care se zu-grăvesc, deghizați, în propriile lor tablouri,

poetul se vede pe sine ca pe un „mercenardin ce în ce mai gârbov îndepărtându-se/abia se mai aud pașii lui din ce în ce maistrăini”. La fel, în poemul Cât despre fru-musețe, poetul își rezervă o postură umilă,anonimă, dar pe deplin independentă: „iarla ospețele înțelepților sub mesele lor/ printrepicioarele lor să-mi continui nestingherit/jocul meu isteric cu pietricele albastre”.

Așadar, figurată ca un „joc isteric cu piet-ricele albastre” în aceste versuri, poezia esteimaginată, în altele, ca un soi de „sperie -toare”, făcută din cârpe, sub pat, printrepantofi vechi, și anume în versurile din po-emul-fanion al volumului de debut: „Toatăviața am adunat cârpe să-mi fac o speri-etoare/ îmi amintesc zilele în care ascuns subpat îmi desăvârșeam lucrarea/ grămada depantofi vechi pe care îmi rezemam capuluneori/ când adormeam/ iar acum când egata noapte de noapte sting lumina și numaibănuind-o acolo/ încep să urlu de spaimă”(Poemul despre poezie).

Multe „concepte”, de nediscutat în literalor în paradigmele poetice ori culturale an-terioare, sunt puse, în spiritul poeticii optze-ciste, sub semnul întrebării, demistificate,demitizate sau trecute chiar prin filtrelecorozive ale degradării și deriziunii. Înaceastă privință, în generația sa, Ion Mure -șan duce lucrurile cel mai departe. Am ob-servat astfel, în viziunile ireverențioase,anti-idealizante ale poetului, „degradarea”frumuseții și a poeziei, coborâte, amân-două, de pe soclu. Nici alte „noțiuni re-spectabile” n-au parte de un tratament maiblând, așa cum se întâmplă, de exemplu, înpoemul Înălțarea la cer, el însuși o persi-

flare sarcastică a motivului sacru: „Fără în-doială acum umblu prin oraș cu demnitateape băț/ îmi bălăcesc degetul în conștiință lafel de ușor ca într-un borcan de iaurt/ șiamestec până se face moale, moale, moale,/În plină amiază un om stă gânditor sescarpină în cap și scuipă în propria memorieca într-o fântână părăsită”.

De asemenea, poemul în cinci părți Iz-gonirea din poezie trece în revistă, în stilulinimitabil al poetului, câteva dintre pre-ocupările de poetică ale optzeciștilor, le -gate de definirea poemului ori de „preju- decata realității”. Un pasaj tulburător, dinpartea finală a acestui poem, care face loc,în același timp, și unui râs lăuntric secret, nearată că Ion Mureșan nu ignoră, pe fondulcăutării unei expresii explozive („eu trebuiesă exprim acel sunet fantastic de tăios ce senaște/ când numele se izbește deasupra lu-crului pe care îl denumește”), nici aportul cre-ator al părții incontrolabile din ființa și dinimaginarul nostru. Umorul metafizic, numai puțin, se arată a fi una din însușirile decăpetenie ale autorului: „Pândesc și chi -cotesc./ La masa mea de lucru șade nebunia.Își ridică ochii galbeni dintre poemele mele./ –Nu vă supărați, stau și eu la masa dumnea -voastră,/ consum ce consum și plec!/ Zâm-bește melancholic. Zgârie scaunul cu unghia”.Imperturbabil, parcă indiferent la conse -cințe („rău nu vă fac adevăr nu vă spun”), po-etul își poartă poemul, deloc palatabil („caun măr acru în gură”), ca pe o boală.

O „artă poetică” revelatoare (poemulConstituirea realului prin uitare) stă încentrul volumului de versuri din 1993, Po-emul care nu poate fi înțeles, făcând legă-tura cu un poem precedent (Poemulde spre poezie), la fel de puternic și deelocvent în ce ceea ce privește conturareapoeticii fantasmagoric-expresioniste a au-torului. „Molozul, zgura, resturile” ar repre -zenta, așa cum declară poetul, realitățileultime. Aceste detritusuri sunt, deopotrivă,produse ale uitării, pe care „ghiare obositele scot mereu din baia de acid a memoriei/ șile aruncă cu scârbă afară”. Din aceste apa -rente mizerii de pubelă, scrie mai departeautorul, „se poate construi o lume nouă”. Cualte cuvinte, lumea la care aspiră poemelesale. Concluzie șocantă, dar înțelesul ră -mâne subtil, „Lumea nouă” a poetului ar fi olume impersonală, pentru că e construitădin ceea ce este străin oricărei utilizări prac-tice și oricărei dorințe subiective. Aspirațieimpersonală pe care o sugerează și ver-surile din piesa titulară a culegerii. Poemular aparține și, în același timp, n-ar aparținecelui care îl lucrează. „Aproape bătrân,aproape gârbov”, acesta stă la rând, alăturide alte sute și sute de oameni, să vadă, însfârșit, „poemul tămăduitor” la care a ostenito viață întreagă.

Cu un limbaj mai epic, mai aproape depovestire, al doilea volum al lui Ion Mureșanscoate și mai mult în evidență întâmplările,peisajele, personajele care îi populeazăimaginația și din care cresc, precum o ve -getație nebună, viziunile sale fantastice.Printre personajele stranii, enigmatice, fab-uloase, figurează aici și făptura poetului. Înmărturia uni copil, care i se uită pe furiș încameră, poetul, cu două vreascuri arzându-ideasupra capului, apare ca un constructor,înălțând în mijlocul mesei din odaie un zid

alb până aproape de tavan (Poetul. Măr-turia unui copil). În depoziția unui grup debătrâni (Grup de bătrâni lângă casa poe-tului), poetul, pe de altă parte, sapă închisîn pivniță, timp de o săptămână. În găleatacu care poetul cară afară pământul săpat,privitorii văd „cum sare, cum se zbate, cumse rotește înnebunit/ un ochi mic, negru,răutăcios”.

Motivul „ochiului” și deopotrivă alsoarelui (ochiul cosmic) care scăpătează,lăsând lumea în întuneric și frig, dă naștereunor peisaje și unor tablouri de un straniuextraordinar. Totul are de-a face, firește, cumodul de a vedea lumea. Astfel, într-unpoem, soarele e „cât un pui de găină și câtburicul degetului”, într-altul „soarele mic,soarele mic și negru s-a dus de mult pestedeal”. Un „ochi însângerat, mare cât o vită”stă rezemat între crengile unui vișin înflorit,în vreme ce, într-alt loc, ochii privitoruluidevin atât de mici, încât privirea nu maipoate ieși prin ei, ci iese prin piele ca o„spumă roză”.

În aceeași ordine de idei, versurile unuipoem parcă ar prefața viziunile etilice dincartea Alcool: „Ca după o noapte de beție/când în locul soarelui răsare pe cer o glandăvânătă,/ când în locul soarelui deasupraverzilor munți/ se ridică pe cer un ficat/ și o se-creție luminoasă face ca lucrurile/ să fie nuatât limpezi, cât supărător de exacte” (Poempedagogic). Și tema „cârciumii”, genera-toare de închipuiri dintre cele mai abra-cadabrante, își găsește un antemergător,cel puțin, în poemul Între draperiile expe-rienței: „Îngerul vorbește în mine cu voce debroască/ și cu voce de pasăre,/ vai, cum voi în-drăzni eu oare să-mi ridic limba/ printre bu-ruieni,/ căci, iată, ferestrele cârciumii umflân- du-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ șica niște ugere de vacă/ și din ce în ce maiaproa pe roiurile de fluturi întunecați/ foș -găind hămesite”.

Despre cartea Alcool, tot carte premi-ată, am scris chiar la vremea apariției volu-mului și, recitind poemele din antologiecare o ilustrează, n-am găsit practic nici unmotiv să aduc corecturi opiniilor și comen-tariilor de odinioară. Cred azi, ca și acumaproximativ zece ani, că în această carte depoeme, unde cârciuma figurează precumun loc mitic (l’image de l’auberge la Rim-baud)„se vorbește, se monologhează, se dia -loghează, se spun povești și se nasc închi puiridespre viață și moarte, despre milă și trădare,despre grația divină și violența umană” și că,tot aici, „lumile se contopesc și se amestecă,între vii și morți e un du-te-vino, neîntre-rupt, de aceleași vorbe, îngerii coboarăprintre oameni și Dumnezeu însuși își facesimțită marea Lui bunătate”.

Dimpotrivă, aș putea spune că amîncercat, prin comentariile la cele douăculegeri care o preced, cea din 1981 și ceadin 1993, să alcătuiesc un soi de prefață, deintroducere tematică și stilistică la aceastăcarte de excepție, pe care o privesc, și acum,a fi cea mai complexă, mai împlinită și maisensibilă dintre aparițiile acestui mare poetal viziunilor fantastice. Este încă un motivpentru care consider antologia din versurilelui Ion Mureșan mai mult decât binevenită.

3APRILIE, 2017Cronica literaraDan Cristea

) )

O antologie de versuri necesar[ -Ion Mure§an

���

Viat, a s, i operaAPRILIE, 20174 ))

Înainte de romanul LindenfeldCu fața lui rotundă și radioasă ca o lună plină, cu ochii

mereu îngustați sub presiunea unui zâmbet larg, Ioan T.Morar nu mi s-a părut niciodată capabil să scrie o litera-tură gravă. Și multă vreme nici n-a scris. Mai și lucra la o re-vistă satirică, Academia Cațavencu, din redacția căreiarăzbăteau prin pereți, până la trecătorii din apropiere, ho-hote de râs explozive.

Pentru ca acum, citindu-i în sfârșit toate cărțile (camtârziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată), să constatcă umoristul, care și în viața de fiecare zi se joacă, într-unstil uneori clovnesc, este de fapt unul dintre cei mai valo-roși scriitori români de azi.

Nu de mult mi-a trimis, din micul oraș franțuzesc LaCiotat, din Provence, în care locuiește din 2012, o poezienouă. Ce surpriză! Ce dar frumos! De mult n-am mai citito poezie atât de tulburătoare:

„Viața mea e un ban de aur// de aur curat/ aruncat/ înaer/ spre înălțimile/ cerului/ se-nvîrte/ strălucește/ se învîrte/de sute de ori/ fierbinte/ e un vîrtej de lumină/ despre carevorbesc învățații/ șuieră/ strălucește// înainte/ de/ a/cădea.// Ajunge-n țărînă/ și știm:/ dacă e cap/ mor/ dacă epajură/ mor”.

Să arunci cu banul ca să afli ce se va întâmpla cu tine,cunoscând regula jocului – „dacă e cap/ mor/ dacă e pa-jură/ mor” −, iată o punere în scenă a ideii de inevitabili-tate a morții de o remarcabilă expresivitate. Ca să nu maivorbesc de imaginea de neuitat, feerică și înfricoșătoare înacelași timp, a banului de aur care se rotește în văzduh „caun vârtej de lumină”.

Ioan T. Morar (născut la 13 aprilie 1956 în comunaȘeitin din județul Arad) trăiește necontenit, începând dincopilărie, în regimul moral al bucuriei de a trăi. Din bi-ografia sa n-au lipsit momentele dramatice, dar când faceconfesiuni se referă aproape exclusiv la ceea ce a fost fru-mos în viața sa. Foarte mult a contat pentru el aparte-nența la grupuri de profesioniști ai râsului, împreună cucare a participat la ceea ce s-ar putea numi beții de râs șicomunicare. Iată ce declară într-un interviu acordatCristinei Stănciulescu și postat pe site-ul life.ro la 26 de-cembrie 2016:

„Am lăsat în urmă nişte ani frumoşi. Non, rien de rien,non, je ne regrette rien, cum zice doamna Piaf. Am fostunul dintre oamenii care au avut norocul de a face ceea ce leplace. Norocul de a fi părtaş la trei nuclee de umor: Ars Ama-toria, Divertis, Academia Caţavencu. Mi-am câştigatviaţa râzând mult. Râzând cu cei mai buni! Nu mai ştiu cinespunea: Nu te întrista că s-a terminat, bucură-te că s-aîntâmplat. Eu mă bucur pentru ceea ce am trăit. Am avutparte de momente extraordinare, de public spectator şi decititori pentru care a contat ceea ce am făcut noi. Din păcate,atât publicul de Divertis, cât şi cititorii de AcademiaCaţavencu au plecat în lume. Într-o vreme, acum câţiva ani,am făcut turnee în Canada şi SUA ca să ne întâlnim specta-torii, ca într-un fel de «reîntregire a familiei». Iar pentru săp-tămânalul de moravuri grele am avut majoritatea cititorilorpe Internet, din toată lumea... Săptămâna trecută am fostîn Spania, la Barcelona şi Madrid, unde am lansat traduce-rea romanului meu Negru şi Roşu. Am întâlnit mulţi românicare mă ştiau din Divertis sau care citeau AcademiaCaţavencu. Nostalgie cu toptanul!”.

O schimbare neașteptată a survenit în viața lui Ioan T.Morar în 2010, când a fost numit consul general al Româ-niei la Marsilia, post în care a funcționat un an și ceva(2011-2012). La încheierea prematură – din motive poli-tice – a mandatului, a hotărât să se stabilească definiv înFranța, dând curs unei idei inspirate a soției lui, Carmen.Din orășelul de pe malul mării unde locuiește în prezent,le trimite mesaje surâzătoare cunoscuților din țară.

De-a lungul timpului, Ioan T. Morar a publicat maimulte cărți de versuri, toate bine scrise și demne deatenție: Vară indiană, București, Ed. Albatros, 1984 (Pre-miul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România),

Fumul și spada, București, Ed. Cartea Românescă, 1989,Șovăiala, Timișoara, Ed. Brumar, 2000 (Premiul pentruPoezie al Uniunii Scriitorilor din România), Nerușinarea,Timișoara, Ed. Brumar, 2003. Dar adevăratul evenimentdin viața lui de scriitor îl constituie apariția romanului Lin-denfeld (Iași, Ed. Polirom, 2005), reeditat de mai multe ori.

Realitate și ficțiuneLindenfeld (Câmpul cu Tei) este un sat de sași,

aparținând comunei Buchin din județul Caraș-Severin.Satul s-a depopulat treptat, prin plecarea sașilor în Ger-mania și prin îmbătrânire. În 1998, după moartea ultimu-lui său locuitor, Paul Schwirzenbeck, a rămas completpustiu. Este stranie o localitate fără locuitori. Te face să tegândești la fantome. Dar romancierul nu se mulțumeștesă exploateze literar această situație. Imaginația lui mergemai departe.

Și anume își imaginează că un neamț plecat cu mulțiani în urmă în Germania, Klaus Bernath, unde a ajuns unfoarte bogat om de afaceri, vrea să vină într-o vizită însatul copilăriei sale. Intrând în posesia acestei informații,un fost activist comunist, Petrică Florescu, care continuăsă aibă influență și după 1989 și să facă diverse aranja-mente, se gândește că ar putea exploata financiar senti-mentalismul lui Klaus Bernath, dar numai dacă i-ar creailuzia că satul este încă locuit și plin de viață. Drept ur-mare, angajează o mică armată de actori, scenografi, pic-tori, studenți, meseriași ș.a.m.d., cu ajutorul cărora pune înscenă comedia resuscitării localității. Se vopsesc fațade,se repară garduri, se creează roluri de țărani. Până și dru-mul care duce de la șoseaua principală la Lindenfeld esteasfaltat în grabă, devenind singurul drum din regiune fărăgropi.

Ideea, ingenioasă, este productivă din punct devedere literar. În literatura română mai avem câtevanarațiuni construite pe idei de acest fel, de o originalitatespectaculoasă. În La Grandiflora de Gib Mihăescu, un

mic-burghez obsedat de infidelitatea soției lui hotărăștesă se culce cu soțiile tuturor bărbaților cunoscuți de el casă demonstreze că nu există femeie care să refuze o aven-tură extraconjugală. În Moartea lui Ipu de Titus Popovici,un personaj pitoresc, un fel de nebun al satului, acceptăsă se sacrifice pentru salvarea consătenilor, cu condiția caei să-i organizeze înmormântarea înainte de încetarea luidin viață, pentru a-i da posibilitatea să se bucure de fastulceremoniei. În mai multe romane ale lui Marius Tupaneste exploatată literar (din păcate, fără talent) o întâm-plare reală: în timpul ocupării țării de trupele sovietice,primarul unui sat hotărăște să are drumul dintre șoseauaprincipală și satul respectiv, pentru a-i pune la adăpost pelocuitori, iar satul rămâne izolat și uitat și după terminarearăzboiului, timp de câțiva ani etc.

Subiectul romanului lui Ioan T. Morar aduce aminte,într-o oarecare măsură, de celebra piesă de teatru Vizitabătrânei doamne a lui Friedrich Dürrenmatt, în care obătrână miliardară, Claire Zachanassian, se întoarce înorașul ei natal nu pentru a-i oferi un sprijin financiar, cumcred reprezentanții autorităților, ci pentru a se răzbuna(întrucât fusese nedreptățită în tinerețe). La scriitorulromân, situația este alta, iar întâmplările iau altă turnură.Imaginația lui Ioan T. Mortar pare alimentată mai curândde o practică frecvent întâlnită în regimurile totalitare, șianume potemkiniada. În timpul lui Ceaușescu se recurgeaîn mod obișnuit la fardarea realității pentru a face plăceredictatorului comunist (rafturile goale din magazinele ali-mentare erau umplute cu mărfuri înaintea vizitelor lui, iarla un moment dat au fost vopsite cu verde frunzele vește-jite ale arborilor din fața uzinei care urma să-l aibă caoaspete).

Romanul are un incipit de scriere non-fiction:„Lindenfeld are o istorie mică și zbuciumată. Încape în

câteva pagini. Așezarea s-a ridicat ca rod al ultimei colo-nizări austro-ungare, din primăvara lui 1828, prin sosirea atreizeci și șase de familii de germani din Boemia. Din acestmotiv își spuneau pemi. De câteva zeci de ani, Banatul,socotit Siberia Austriei, pentru că aici erau deportați

Adev[rata identitate literar[ a lui

IOAN T. MORAR(NOTĂ. Textul reprodus în continuare reprezintă un scurt fragment din capitolul consacrat lui Ioan T. Morar în cartea mea Istoria literaturii române contemporane, ediția a II-a, completată și adusă la zi, aflată în lucru.)

Alex. Ștefănescu

5Viat, a s, i opera APRILIE, 2017

���

))

răufăcătorii, începuse să-și schimbe imaginea. Să atragă, înfine, oameni fără cazier, dornici nu să trăiască o aventură,ci, dimpotrivă, să prospere. Mii de mineri, de meșteri ai me -talului, de tâmplari și țesători au bătătorit drumurile spreBanat”.

Urmează istorisirea succintă a dobândirii bunăstării,printr-o muncă sisifică, în stil nemțesc. Dar și descrierearezultatelor la care duce endogamia. Începând cu aceastădescriere, auzim, deja, sunetul inconfundabil al literaturiibune:

„De când se fondase așezarea, toți născuții fuseserănepoții primilor veniți, căsătorindu-se între ei, îndesindrețeaua de rudenie cu fiecare nuntă nouă, cu fiecare copilcare vedea lumina zilei. Chiar infidelitățile, nu prea multe, seconsumau în aceeași rețea, complicând, eventual, înrudireaoficială. O țesătură plină de noduri din ce în ce mai dese.Plimbau de la unul la altul aceeași zestre genetică, ca pe unpaner în care se usucă fructele, își treceau unul altuia ace-leași calități care se toceau, prin acest transfer redus, în roatamică a destinelor. Nici un nou-venit nu a intrat în hora re-producției. Un sânge obosind, an de an, în vasul prea micnumit Lindenfeld. Toți semănau între ei, ca și cum ar fi fostproduși la un copiator cu tot mai puțină cerneală. Fețele lise spălăceau, mințile încetineau, ceea ce fusese cândva fru-mos, cu două, trei generații înainte, acum era caricatură”.

Ficțiunea propriu-zisă începe cu călătoria cu mașinaspre Lindenfeld, pentru punerea în scenă a comediei re-nașterii satului, a unui grup de studenți de la Arte Plas-tice, inclusiv a „prof”-ului lor. În treacăt, este schițatăpovestea de dragoste secretă dintre profesor și una dinstudente, Iulia. Avem astfel prilejul să admirăm arta deportretist a lui Ioan T. Morar. Departe de a se opri la de-sign-ul fizionomiilor personajelor, scriitorul merge pânăla profunzimi psihologice și poetice surprinzătoare. Iatăcum este portretizată Iulia, surprinsă în momentul cândvine să ia ore de la cel care îi va deveni iubit:

Când a acceptat s-o pregătească, profesorul „a văzut,dincolo de greșelile din caiet, ceva, un fel de neastâmpăr alliniei, o anumită tensiune, sufocată de bâjbâieli, e drept,promițătoare. A acceptat-o și au început lecțiile chiar atunci,i-a dat albume să se uite prin ele, apoi câteva foi trase lacopiator în care avea notate planurile lecțiilor viitoare. Nicia doua zi nu s-a uitat cu atenție la Iulia, dar a observat-o maiatent. Era genul pe care nu-l observi de la început. Parcăcineva ar fi desenat-o frumoasă, după care i-a șters liniile deforță. Trebuia să ghicești ce fusese șters din frumusețea eidiscretă, ascunsă, discutabilă. Trebuia să te inițiezi”.

Urmează o cavalcadă de întâmplări pe care le voi ana -liza într-un capitol separat. Ea este întreruptă și relansatăîntr-o altă direcție de moartea neașteptată a lui KlausBernath.

*Romanul lui Ioan T. Morar se află la originea unui film

românesc, de care însă autorul se simte străin:„Radu Gabrea a cumpărat drepturile de ecranizare de la

mine. Eu am declinat propunerea de a face scenariul. R.G. i-acontactat, pentru asta, pe Lucian Dan Teodorovici și FlorinLăzărescu. Ei au scris un scenariu, dar, din rațiuni de buget,nu s-a mers mai departe. Regizorul a apelat la Adrian Lustigcare scris un scenariu tăind și modificând scenariul inițial. Pegenericul filmului apare numele meu, expediat în grabă. Mie,personal, nu mi-a plăcut filmul pe care nu-l consider oecranizare a cărții”.

Ioan T. Morar despre orașul în care locuiește„Locuiesc în La Ciotat, oraş deservit de prima gară din is-

toria cinematografului. Intrarea trenului în gara la Cio-tat, proiectată prima dată la Paris, a speriat publicul care s-aîngrămădit spre fundul sălii, văzând locomotiva cu aburi în-dreptându-se, din perete, spre ei. E deja o întâmplare clasicădin istoria cinematografului. Fraţii Louis şi Auguste Lu-mière şi-au însoţit la gară mama şi două surori mai mici careurmau să plece la Marsilia. Pentru că aveau aparatul de fil-mat la ei, au imortalizat scena sosirii trenului într-un film decincizeci de secunde. Un film scurt care marchează începutulcelei de-a şaptea arte. Se pare că operatorul a fost Louis, in-giner chimist, mai dotat pentru tehnică. Auguste, fratele maimare, era medic şi nu orice fel de medic, ci unul foarte in-ventiv. Un tip de pansament, inventat de el, îi poartă şi acumnumele prin spitalele franceze.

Ce căuta familia Lumière în La Ciotat? Îşi petrecea va-canţele la domeniul lor de 85 de hectare de pe malul mării.

Antoine Lumière-tatăl era un industriaş (self made man),proprietarul unei fabrici de produse fotografice la Lyon. In-trat în masonerie, la o reuniune la Paris, este convins de unuldintre «fraţi», originar din La Ciotat, să treacă prin aceastălocalitate pentru a impulsiona «luminile» şi a scoate dinamorţeală loja locală. (Valoarea simbolică a numelui defamilie nu am ales-o eu. Iar faptul că tatăl Lumière a fost elînsuşi «frate», nici atât!). Când ajunge aici este uimit de fru-

museţea locurilor, de lumina extraordinară şi cumpără camtot ce e de vânzare, de la Golfe de l’Amour (unde acum seaflă un monument dedicat inventatorilor cinematografului)până aproape de gară. Antoine, care era acuarelist, în afarapreocupărilor sale curente, apreciază valoarea «picturală»a locului. În afară de talentul plastic, afaceristul lyonez aveaşi talente de cântăreţ, era un bariton adevărat care cânta,adesea, la întruniri şi spectacole: un artist, tată de artişti şiinventatori. Omul amenajează aici chiar şi un port privat.Astăzi, aproape jumătate din partea de pe mal a oraşului seaflă pe fostele domenii Lumière, donate municipa li -tăţii. Palatul cu numele familiei mai există şi astăzi, se poatevizita o singură dată pe an, de Ziua Patrimoniului Naţional.

Instalaţi aici în lungi vacanţe, Fraţii inventatori meşterescmereu la un aparat cu care speră să ajungă să redea fo-tografii în mişcare. În epocă deja erau nişte paşi făcuţi în di-recţia asta. Edison a inventat un kinetoscope cu ajutorulcăruia o singură persoană putea vedea o secvenţă care setot repeta. Aparatul cîntărea sute de kilograme. Louis şi Au-guste au făcut un aparat numit cinematographe, care cân-tărea doar 25 de kilograme şi care putea să şi filmeze, să şiredea filmarea. Înainte, însă, de a-l breveta, marea problemăa lor era redarea sacadată a imaginii, la o viteză care să deailuzia mişcării. În rest, aveau lentilele, până la urmă au reuşitsă pună la punct şi pelicula, cu toate principiile opticii. Sal-varea pentru această problemă a venit de la maşina decusut a mamei lor. Louis a preluat mecanismul care face săavanseze materialul textil în «gura» cu ace. Gata, s-a rezol-vat şi problema vitezei fotogramelor!

Prima filmare a fost făcută, e drept, la Lyon şi surprindeaieşirea muncitorilor din uzina părintească. Asta nu a impre-sionat pe nimeni. Era ceva banal în mişcare, ceva ce nu su -gera uriaşul potenţial al invenţiei. Şi atunci a intervenitfilmarea din gară, filmare ce avea să consfinţească notori-etatea procedeului şi începuturile cinematografiei. Primaproiecţie cu public neplătitor a avut loc în Palatul familiei,cu toate notabilităţile din La Ciotat. Apoi, pentru că nu in-ventaseră cinematograful ca să-l ţină în casă, au fost orga-nizate primele proiecţii plătite, la sala Eden Theatre, pe 21martie 1889, în prezenţa a 250 de spectatori.

Când am trecut prima dată prin La Ciotat, clădirea careadăpostea sala era o ruină şi asta m-a surprins. Ştiam cereprezintă şi nu reuşeam să înţeleg cum e să ţii o comoarăîn starea asta. Apoi, odată cu Marsilia capitală Europeanăa Culturii (în 2013) s-au găsit bani şi totul s-a renovatexemplar, aşa cum a fost, după imaginile din epocă. Acume cea mai veche sală de cinematograf în funcţiune.

De cînd locuiesc aici am şi eu un vis: o Săptămînă a fil-mului românesc la Cinema Eden Theatre. Asta după ce oasociaţia Cinépage a organizat un astfel de eveniment laMarsilia, acum doi ani − eveniment la care am fost unul din-tre voluntari. Acum visez să facem asta şi în acest loc sim-bolic. E drept, n-am inventat noi, românii, cinematograful,dar nici nu l-am făcut de râs.”

Casă din Lindenfeld. Foto: Deian Vladov

Cu prietenul său dintotdeauna, criticul și istoricul literar Mircea Mihăieș

Imagini din La Ciotat

6 Colocviul de criticaAPRILIE, 2017

)

Radu Voinescu

Desfăşurată în ambianţa de caldă fa-miliaritate a Clubului Calderon (PrimăriaSectorului 2, Bucureşti), ceea ce s-a insti-tuit deja drept o tradiţie frumoasă,ediţia Colocviilor din acest an în care secomemorează, prin manifestări multi-ple, un secol de la trecerea în eternitatea lui Titu Maiorescu, a avut ca temă: Ma-iorescianismul – o fenomenologie a inter-pretării operei literare.

Atât comunicările prezentate, cât şiintervenţiile în dezbateri – animate, cupuncte de vedere interesante, uneori cunote de originalitate – au fructificat oca-zia de a reevalua, din perspectiva tim-pului nostru, moştenirea marelui critic,de a-i releva încă o dată, cu mijloacele deanaliză şi criteriile axiologice de azi, fun-damentele, substanţa, meritele, limiteleşi ecourile de-a lungul celor o sută cinci-zeci de ani cât au trecut de la apariţia înrevista societăţii „Junimea”, Convorbiri li-terare, a faimosului studiu O cercetarecritică asupra poeziei române de la 1867.Între acestea s-a putut detecta şi efortulde a descifra sursele surprinzătoarei ac-tualităţi a unor idei estetice, filosofice,critice emise de mentorul „Junimii” un-deva, la începuturile literaturii şi ale cri-ticii literare româneşti în configuraţia lormodernă.

Într-o consistentă introducere la lucră-rile Colocviului, criticul şi istoricul literar Ni-colae Manolescu (căruia, de altfel, i se dato- rează ideea alegerii acestei teme), preşedin-tele Uniunii Scriitorilor din România, direc-tor al revistei România literară, autor, cumse ştie, al unei îndrăzneţe cărţi publicate în1970, Contradicţia lui Maiorescu, a con-turat liniile principale de investigaţie ce me-rită urmărite în analiza operei maioresciene.Nicolae Manolescu a insistat încă o datăasupra rolului „criticii generale” întemeiatede Titu Maiorescu, asupra faptului că acţiu-nea acestuia poate fi socotită drept primabătălie canonică în literatura română. Ce aurmărit, de fapt, autorul studiului cu ac-centuate tendinţe programatice Direcţianouă... a fost să instituie un nou canon, nunumai în literatură, dar şi în limbă, filosofie,drept, cu alte cuvinte, în cultură. Iar pentrua schimba canonul era necesar să schimbegustul, lucru de care a fost perfect conş -tient. Important a fost şi că în jurul „Junimii”şi al revistei acesteia s-au strâns cele mai ta-lentate condeie ale timpului, iar critica es-tetică fondată de Maiorescu (darul său demare polemist contribuind mult la asana-rea câmpului literar şi la ridiculizarea pro-ducţiilor fără valoare) a ajuns să fie confir- mată de canonul lovinescian de după Pri-mul Război Mondial.

În perioada proletcultistă, Maiorescu afost blamat, în numele realismului socialist,el, care reprezenta o anumită aristocraţie aspiritului, un articol binecunoscut, Adio,domnule Maiorescu!, fiind considerat vâr-ful acestei contestări vehemente şi absurdea rolului jucat de critic nu numai în epocă –atunci când, împreună cu ceilalţi tinerimembri ai societăţii „Junimea”, abando-nând ideile romantismului, cu utilitarismullui, cu patriotismul lui militant, dar fără va-loare, făcea trecerea la analiza bazată pe va-loarea intrinsecă a cărţii, şi nu pornind de labunele intenţii ale autorului –, ci şi ulterior,

pentru că el este acela care a atras atenţiaasupra faptului arta nu este nici morală, niciimorală, având a se ghida după propriilelegi interne, după propriile criterii, ceea cenu convenea ideologilor artei ataşate delinia partidului comunist, dar nici vreuneialte ideologii. Propriul interes pentru cer-cetare (şi, am adăuga noi, pentru continua-rea, mai apoi, cu propriile mijloace, cupropria concepţie, a operei maioresciene)a fost stârnit de un articol al lui Liviu Rusuapărut în Viaţa Românească, în 1963, con-statând, pe urmele lui E. Lovinescu, un altmare biograf al criticului de la „Junimea”, căîn cultura noastră ne aflăm mereu sub sem-nul începutului. Maiorescu – teoria „forme-lor fără fond” este şi ea un exemplu privindmodul în care acest conservator preocupatde organicismul evoluţiei istorice avertizaasupra unor viitoare clivaje – a fost un reperal rezistenţei împotriva derapajelor şi rup-turilor la care secolul al XX-lea fost atât deexpus. Astăzi, în epoca Internetului, care ainstaurat un mediu, un mental ce au re-nunţat la criteriul valoric, având consecinţedramatice asupra judecăţii literare inclusiv,maiorescianismul se dovedeşte mai nece-sar decât oricând, apelul la ordine şi laraţiune fiind stringent în confuzia de valoriartistice, morale, ideologice, pentru căexistă pericolul să alunecăm în neant dacănu avem repere ferme în trecut, la care săne raportăm, o temelie trainică pe care săne edificăm eforturile creative.

Comunicările care au urmat au recon-stituit, prin diversitatea abordărilor, cevadin plurivalenţa operei şi a personalităţiimaioresciene, nelăsând la o parte contex-tul european şi naţional al afirmării spiritu-lui de la „Junimea”, ca şi urmările pe caretoate acestea le-au avut pentru cultura ro-mână. A fost descris, ca fundal pe care seproiectează evenimentele ce au dus la apa -riţia „Junimii” şi la exercitarea unui anumitrol de către membrii acesteia, în cultură, înpolitică, în învăţământ etc., modul în caresaloanele literare din Anglia şi Franţa, maiales, funcţionau în epocă, despre lectură,biblioteci de împrumut, biblioteci particu-lare, editarea şi răspândirea cărţilor, rolul li-teraturii în promovarea ideilor noi, moder- niste, influenţa cititoarelor şi a celor careţineau saloane literare asupra gustului ar-tistic (Mihaela Irimia – Salonul literar înmodernitatea clasică: doamnele, roma-nul, sensibilitatea).

Spiritul junimist s-a născut din conş -tien tizarea decalajului dintre schimbareaculturală şi socială reală a societăţii româ-neşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (caracterizată prin alunecarea moder- nizării societății spre „imitațiune”) și par- cursul firesc al aşezărilor. În acest sens, Ma-iorescu afirma: „...fără cultură poate încă trăiun popor cu nădejdea că la momentul firescal dezvoltării sale se va ivi și acea formă bine-făcătoare a vieței omenești; dar cu o culturăfalsă nu poate trăi un popor...” (Adrian Le-senciuc – Critica literară, între adevăru-rile culturii şi cele ale generaţiilor. Olecţie junimistă uitată).

De altfel, opera lui Titu Maiorescu im-plică un fel de mişcare internă, de redefinirecontinuă, de actualizare sau de contempo-raneizare cu fenomenul literar viu, dinamic,în continuă înnoire, cu toate că el nu eraadeptul „inovaţiei” şi nici al „avangardei”,

fiind un spirit clasic, un spirit care eterni-zează actul creaţiei. Acţiunea sa critică pre-supune, dincolo de actul exegetic, identi- ficarea, definitivarea, reformularea propriu-lui sistem în raport cu noua creaţie (AureliuGoci – Discursul critic, societatea textu-lui şi civilizaţia comentariului. Domi-nanta maioresciană şi exerciţiul exe- getic).

Contactul lui Titu Maiorescu cu culturaeuropeană a determinat atitudinea lui cri-tică; spre bătrâneţe nu-l mai deranjau înaceeaşi măsură abordările dinspre socia-lism, nici cele semănătoriste. Conştiinţa desine a unei literaturi e dată de critica ei. TituMaiorescu, E. Lovinescu şi Nicolae Mano-lescu sunt critici de direcţie. Cu o expresie alui Virgil Nemoianu, critica de direcţie este acelor de felul lui Nicolae Manolescu; acesta,în cronicile sale din România literară, în aniicomunismului, nu a făcut rabat de la cali-tate (Daniel Cristea-Enache – De la TituMaiorescu la Nicolae Manolescu: auto-nomia esteticului).

Confruntarea cu spectrul maiorescian,„fantoma lui Maiorescu”, aşa cum o numeadepreciativ Savin Bratu, cu generaţia post-maioresciană pe care E. Lovinescu o pro-clamase cu un deceniu şi ceva înainte, cuVladimir Streinu, Șerban Cioculescu, PetruComarnescu etc. nu era una estetică, ciideologică. Platforma junimistă, prin totceea ce a însemnat ea, dar în primul rândprin acţiunea culturală, constituia o linie derezistenţă în faţa ingineriilor sociale totali-tare, iar regruparea în spatele acestei linii aconstituit nu neapărat o mişcare articulată,ci o formă tacită de supravieţuire a spiritu-lui public în România socialistă (Angelo Mit-chievici – Maiorescu şi anti-maiorescu:radiografia unei confruntări). Încrânce-narea criticilor aserviţi ideologiei comunisteputea atinge cote de un penibil imens, caîn articolul Georgetei Horodincă, Adio,domnule Maiorescu!, unde autoarea im-agina o întâlnire cu nici mai mult, nici maipuţin decât fantoma marelui critic, faţă decare etala un dispreţ strivitor (Vasile Spiri-don – Autonomia esteticului – fantoma„la operă” a criticii proletcultiste).

Schimbarea de paradigmă a abordăriicritice a textului literar după anii ’90, cândabordarea se face din unghi contextual, so-ciologic, analiza valorii intrinseci, „ca artă”,rămânând în plan secund sau fiind negli-jată, a produs o polemică întinsă pe maimulţi ani, avându-i, iniţial, ca protagoniştipe Nicolae Manolescu, apărând poziţiile es-tetice, şi Ion Bogdan Lefter, care consideracă nu mai poate fi vorba de o alegere „sauMaiorescu sau Gherea”, ci de un discurs mixt,care să marcheze deplasarea spre structu-rile pluraliste ale postmodernităţii, în carecontextul şi sociologizarea să ocupe un locmai important (Dan Gulea – Critica (neo)-mo dernistă şi critica postmodernă).

Aceasta arată o dată mai mult cât deputernic, de influent a fost şi a rămas mo-delul Maiorescu, atât în cultura română, câtşi în critica noastră literară, la generaţiilepostmaioresciene stabilite de E. Lovinescuadăugându-se alte câteva, astăzi, s-ar părea,fiind în număr de şapte (Ana Dobre – Ma-iorescianism şi postmaiorescianism).Omul providenţial pentru cultura românăcare a fost şeful necontestat al „Junimii”,având vocaţia întemeierii, a începutului, ar

putea fi privit chiar ca o personalitate ge-nială (Lucian Chişu – Titu Maiorescu şi de-caloagele criticii literare de ieri şi de azi).Maiorescu a manifestat uimitoare calităţi deinterpret, de cititor atent la sensurile celemai adânci ale textului, sub privirea şi subpana lui intenţiile unui autor cum a fostEminescu dobândindu-şi, spre exemplu, înediţiile Poesiilor, cunoscătorul poate celmai avizat şi mai profund la acea vreme, in-tervenţiile lui dovedindu-şi valabilitatea (N.Georgescu – Critica maioresciană, de lacuvânt la idee). Poezia lui Eminescu devinelocul privilegiat unde Maiorescu se întâl-neşte cu un alt spiritus rector al culturii noas-tre, Constantin Noica, amândoi vorbinddespre modularea gândirii şi a simţirii în ex-presia poetică cea mai potrivită, dar şi aconexiunii ei profunde cu acea stare capa-bilă să depăşească graniţele individualului(Crina Zărnescu – „Despărţirea” de Maio-rescu). Maiorescu poate şi trebuie să fie cititşi recitit mai ales în funcţie de diferitele con-texte în care gândirea lui a jucat un rol încultura noastră şi în critica noastră literară,de la momentul Cercetării critice..., tre-când prin perioada polemicii cu Gherea,prin reconfirmarea de către Lovinescu saurevigorarea concepţiei sale în perioada de-barasării de clişeele proletcultiste (Ion Bog-dan Lefter – Maiorescu în faţa textelor, încontexte). Omul Maiorescu nu e mai puţininteresant. Dincolo de acţiunea critică, po-litică, de cariera de profesor, dincolo de se-ninătatea de tip clasic pe care o urmărea înartă, este un personaj care, prin însemnă-rile sale jurnaliere, întinse pe o durată con-siderabilă, prezintă încă multe faţete decunoscut (Răzvan Voncu – Un hedonistolimpian: Titu Maiorescu).

Înainte de a întemeia critica literară, Ma-iorescu a trebuit să jaloneze reperele gân-dirii, ale metodei cu care trebuie abordatăopera literară. În comunicarea pe care amprezentat-o (Ce este maiorescianismul?),am căutat o explicaţie a perenităţii opereisale, a rolului pe care concepţia sa estetică,în pofida unor marcaje ţinând de epocă sauchiar personale, l-a avut de-a lungul timpu-lui. S-a vorbit despre influenţa lui Hegel, alui Vischer, despre aceea a lui Herbart,Schelling sau Schopenhauer, dar mai puţina fost remarcat şi înţeles rolul pe care îl areDescartes în gândirea şi în metoda lui Ma-iorescu, despre care el însuşi declara, înceea ce ar fi trebuit să fie teza lui de docto-rat la Paris, Relaţia, că îl simte foarte apro-piat. Discours de la Méthode pare olucrare intim însuşită de criticul „Junimii”,profesor de filosofie şi de logică la Universi-tatea din Bucureşti. Concepţia maiores-ciană este atât de actuală mereu, dincolode epoci, pentru că este bazată, pe lângăargumentele de estetică şi de filosofia artei,pe bunul-simţ, acel „bon sens” cartezian,identificat cu raţiunea, coordonată comunătuturor oamenilor de gust şi cu înaltă edu-caţie. Aşadar, prin apelul „Înapoi la Maio-rescu!”, ce survine din când în când îndezbaterea unor probleme controversateprivind orientările din literatura noastră, sereînnoieşte recursul la judecata estetică le-gată de bunul-simţ, de căutarea adevăru-lui, şi în sensul comun, şi în sensul filosofic,la ceea ce înseamnă organicitatea dezvol-tării literaturii şi a artei.

���

„Maiorescianismul – o fenomenologie a interpret[rii operei literare”

7Poezie APRILIE, 2017

Oscar

Oscar a fost un copil pe cinstese juca doar cât trebuiepăpa totşi nu-şi păta hainele

la şcoală mergea regulatrespecta semafoarele şi profesoriiiar din ghiozdanul luinu lipsea niciodată nimic

anii au venit peste el cu blândeţecu înţelegere putem spunepentru că Oscarnu le reproşează nimic

când a venit timpul Oscar s-a şi-ndrăgostitcât pentru o familie şi-o casăla înălţime într-un bloc

şi acum când obositvine de la serviciuOscar tot senin esteîmpăcat cu drumul cu metroulcu lumea care nici nu ştiecă-n geanta lui mareîl poartă pe Oscar cel mic

În faţa mării

singură şi goalăţi-a rămas memoriaca un sat alb din Andaluziaîn bătaia soarelui veşnic

nimic nu se mai prinde de eanimic nu se mai agaţăîn firele ei de păianjennici o umbră de gândnici o tresărire de pleoapă

în faţa mării eştica o casă goală de melcîn care vuieşte spiritul apeilitania ei pentru cei plecaţiîn adâncuri

şi bucuria şi durereas-au scurs din tineca aerul din oasele pescăruşuluidin care rup vânturilevalurilegoală şi singură ţi-a rămas memoria ���

nimeni nu mai urăşte pe nimenise iau toţi de mânăşi-ntr-o horă magnifică uriaşăîncet-încet legănatse duc se pierd în uitare

O preacinstită adunare

s-a ridicat şi elsă-şi spună părereaascultase atent toţi antevorbitoriile cântărise opiniile observaţiilecu unele chiar era de acordaltele trebuiau explicate mai clarnuanţate

erau şi susţineri pe careurma să le amendezesă le dezvăluie argumentele îndoielnicesau de-a dreptul absurde

era deci pregătitsă susţină un discurs coerentde o logică impecabilă

s-a ridicat şi-a îndreptat ţinutadar până să-şi dreagă glasulpână să bea din paharpână să apuce microfonultoată adunarea se scurse pe uşă

grăbită extenuatăcălcă în picioare zdrobi fără milăsingurul punct de vederecu care toţi ar fi fostde acord

Eclipsa

toţi aşteptau cu înfrigurareeclipsaunii ca pe un bun prilejde ciordealăalţii ca să-şi sărute iubitele-n parcuripoate chiar mai mult de atât

câţiva afumau deja cioburialţi câţiva îşi cumpăraserăochelari specialiiar vânzătorii de ochelari specialiîşi frecau mâinile

copiii băteau din palme de nerăbdarebunicile îşi luaseră jachetele pe umeri(fără soare se face frig)bărbaţii goleau repede halbelegăinile se duseseră preventiv la culcaredar eclipsa tot nu apărea

într-un târziu au aflatcă spectacolul se amânasepentru stagiunea viitoare

Destin de furnică

se umflă şi ziua astaca o pânză de corabie cuceritoareîmpingând viaţa înainteun freamăt se iscă pe străzise scurge-n grota metroului

din spatele geamurilor mergătoareprivirile şterg acelaşi peisaj obositpână ce viteza-l destramăun terci care-ţi ustură ochii

între blocuri câini costeliviîntind boturile amuşineazăoportunităţile revărsate din noapteculegătorii tomberoanelor îşi încep şi eitruda lor migăloasă

se deschid ferestreleuşile se dau de pereţi

ca o stâncă înverzităca o plajă cerşetoarecăreia marea îi aruncămărunţişul scoicilor

Democraţia naturii

în viaţă să fii respectuosîmi repeta tatacred că era cuvântul luicel mai tocitînvăţătura lui preferată

dar sunt şi oameni care nu merită astade ce să-i jignim pe cei buniamestecându-i cu cei răiîncercam eu timid să-i nuanţez îndemnul

tata nu-mi mai răspundeadin şareta lui glorioasăprivea peste câmpurila culturile înşirate egaluniformla verdele lor nediferenţiatdemocratic

Nostalgie

unde sunt filajele de altădatăbăieţii de pe Calea Victorieicu tunsorile lor americăneştişi costume stas

vigilenţa lor ne ferea de complicaţiimişca trecătorii comozicum culegeau ei căpşuna informaţieicu sârguinţa cu care acumromânii robotesc pe moşia Domnului Spaniolcum îndestulau ei hambareleconcernului secu

acum la intersecţii doar fumşi scrâşnet de roţisub care şerpuieşte stingherăpista bicicliştilor fără biciclişti

doar plictisul manechinelordichisite ca la paradă şi hoardele astea de firme străineivite ca ciupercile otrăvitoaredupă ploaia de gloanţe

s-au topit filajele de altădatăca zăpezile poetului vagabondca roua din ochiul semaforuluicare multe a mai văzut la viaţa luişi bine face că tace

Ce bine

ce bine se aşază toatede la o vremefurnica a început să cânteşi greierele să trudească din zoripână în noapte

pădurea-şi lasă porţile vraişteşi armata tăietorilor harnicicucereşte metru cu metrustrăzile se scurg în gropiletot mai prietenoase

prin parcuricopacii îşi ridică poalele frunzelorsă se bucure şi statuileunele se-nverzesc de plăcerealtele se scurg de ruşine-n pământ

la circ magicienii scot jobenele din iepuridresorii sar prin cercuri de focentuziasmând tigrii cei sceptici

în cazinouri toate ruleteleîncremenesc pe numerele câştigătoareşi jucătorii ies cu buzunarele plinesă-mpartă săracilor ologilor porumbeilorşi duhului morţilor

mii de paşi înaintează pe trotuare se-ncrucişeazăse-nmulţesc ca peştii-n ocean

undeva neştiută nevăzută o furnică şovăind îşi tot caută caleapână când e strivită de un pas hotărâto urmă ce piere pe asfaltdar cine să mai ia seamala destinul unei furniciîn vremurile minunatelor cuceririale minţii

Lucruri inutile

un zmeu care nu vreasă se înalţe

o uşă bătută în cuie

un semn de carte într-o bibliotecă publică

o şedinţă de partidla care se recită din Petre Got

o pistă de biciclete în Piaţa Matache

o minicascadă în vila familieiVrânceanu Firea Pandele

o limuzină în care se joacă şeptic

o bibliografie pentru operele ştiinţifice

un birou pentru o secretarăcu multe obligaţii

un zid peste care sar mexicanii

legile pe care Parlamentulse aşază cu fundul

un obiect zburător sub cupola Academiei

aceste rânduri în memoria computeruluila care se joacă nepoţii

Vârstela zece anitata era responsabil de o vacăce avea obiceiul ieşirii zilnicela iarbă verde

la cinşpe ania plecat la oraş c-o valiză de lemnca o catană grăbităsă-nceapă instrucţia vieţii

la douăzeci de aniera aproape bărbatşi păşea hotărât pe un drumce se împrăştia în toate direcţiile

la treizeci de anifăcea frontul prin estunde s-a oprit într-o pădure ruseascăsă taie copacibotezat de gerul năprasniccu numele de sfânt prizonier

la treizeci şi cinci de aniaruncat de viaţă de pe un mal pe altulîncă nu se-nsurasedar purta cu speranţăblazonul de refugiat

între patruzeci şi şaizeci şi cinci de anis-a-ndeletnicit cu agriculturape moşiile patrieicărând zilele sub pălărieşi nopţile în şaretă

apoi şi-a luat un răgazcât să socotească vreun ancum a trecut timpul

L I V I UC A P ± A

LXI

(...) Privită din zbor de pasăre Delta pareca o Mare nesfârşită de trestie, întreruptă icişi colea de câte o îngustă şuviţă de păduri desălcii înşirate în lungul malurilor fluviului.Bălţile Deltei nu sunt decât luminişurile deapă, unde, din cauza adâncimei mai mari şidin cauza valurilor produse de vânturi,trestia nu poate creşte. Pe unele locuri masade trestie se prezintă ca o imensă livedeplutitoare (...) [Inginer-şef I.G. Vidraşcu,Memoriu relativ la metoadele întrebuinţatela ridicările geodezice, topografice şihidrografice din Delta Dunărei]

Fragmentul de mai sus, îţi strecoară unlicăr de îndoială în suflet: ştiinţă exactă saupoezie? Ştiinţă exactă! Putem intui însă oafinitate a inginerului-şef pentru literatură.Timp de trei ani, între 1909 şi 1911, anga -jaţii Diviziei studiilor şi lucrărilor tehnicedin cadrul Direcţiei Pescăriilor a Minis -terului Agriculturii şi Domeniilor au bătutDelta. Au rezultat trei hărţi: prima, pentruuzul intern al biroului tehnic, la scara1:20.000, necolorată, fără curbe hidrogra -fice, conţinea cotele punctelor măsurate,a doua, la scara 1:10.000, pe planşe colo -rate, conţinea curbele hidrografice, cotelenivelmentelor şi sondajelor, a treia, o hartăgenerală a Deltei Dunării, la scara 1:50.000,pe patru planşe colorate, multiplicată încinci sute de exemplare, cărora li s-auataşat şi carnetele observaţiilor din teren.

Hărţile, editate în pragul Marelui Răz -boi, au servit tuturor beligeranţilor.

Frontul urca pe Dunăre, de la gurabraţului Sf. Gheorghe până la Ceatalul Chi -liei. Încercările trupelor germano-bulgarede a trece prin Deltă au fost respinse.

În anii 1936 şi 1937, inginerul doctorGh. I. Bârcă, ajutat, în primul an, şi de ingi -nerul Al. Naidenov din cadrul DirecţieiTeh nice a Pescăriilor, au început un studiude ansamblu asupra insulei Letea. Numaiîn această zonă au identificat, optzeci debălţi şi jepşi nemenţionate în hartaVidraşcu.

(...) harta topografică şi hidrograficăîntocmită de Ing. Vidraşcu în anul 1910reprezenta primul studiu ştiinţific de ansam -blu al Deltei Dunării, ne-am referit la ea,pentru ca, prin comparaţie, să ne dăm sea -ma de efectele pe care procesul de me ta- morfoză din Deltă le-a avut în acest intervalasupra gârlelor, grindurilor şi bălţilor insulei.

Astfel, bălţi întinse şi bine delimitate înplanurile Ing. Vidraşcu au apărut, unelecolmatate, altele reduse ca dimensiuni şicu conturul schimbat de invadarea vege -ta ţiei plutitoare, cunoscută sub denumireade plaur.

Gârle, cari odinioară alimentau bălţileinsulei cu apă din Dunăre, astăzi repre -zentau grinduri acoperite cu păşuni1.

Grecului i-a luat mult să găsească locul. Din coliba pescărească şi anexa ei nu

mai rămăsese nimic. O salcie bătrână, ciumpăvită. Pe scoar -

ţa ei: o cruce, două nume – Nikos şiAnas tasia – şi o inimă săgetată, ca-n ta tua -jele curvelor bătrâne. A urmărit con tu- rurile cu degetele. Salcia, poate, n-avea sătreacă nici iarna următoare. Zgomotul eiîn cădere, neauzit de nimeni, apoi locul nuavea să rămână decât în mintea lui. A culescâţiva pumni de ţărână. I-a pus într-o cutierotundă de tablă inscripţionată: România[dedesubt stema regală] ● Pescăriile Statu -lui ● Icre negre proaspete.

Clic! Însoţitoarea lui a armat aparatulde fotografiat. Un semn din cap: Nu! Con -comitent, a închis ochii. O copilă: aveacinci ani în 1917 şi nici nu visa c-o să ajun -gă la capătul Pământului.

Nori negri se adunau peste o lumecare petrecea cu frenezie. Autorităţile mili -tare au eliberat numitei Dorothy Hosmer,în etate de 26 de ani, cetăţean al StatelorUnite ale Americii, de profesie secretară,fără ocupaţie, autorizaţia necesară pentrua străbate Delta până la Vâlcov, în sudulBasarabiei. Fata venea de departe, traver -sase pe bicicletă, cu aparatul de fotografiatde gât, Polonia şi România. Spionii roiau întoate părţile. Înainte pozau în oameni deafaceri, în profesionişti din cadrul compa -niilor cu capital străin. Venise timpulturiştilor. Erau şi cel mai greu de urmărit,scăpaţi din ochi, puteau trece zile şisăptămâni până să le dea de urmă.

O fată drăguţă şi singură, lipsită deapărare, pe bicicleta ei, putea uşor obţineinformaţii. Odată, ofiţerii români, fermecaţide ochii unor june, le conduseseră, dinmotive tactice, într-un obiectiv strategic,adevărată belvedere; mai mult, se lăsaserăfotografiaţi, împreună, fireşte, cu împreju -rimile. Grecul a primit ordin să uite ovreme contrabandiştii, curvele şi mişcareamuncitorească. Era poliţai cu normă în -treagă la Galaţi. Fireşte, răspundea tot laordinele şefului. S-a îmbarcat pe RomâniaMare. Într-un costum alb, cu o pălăriePanama pe cap şi pipă Dunhill în colţulgurii, cu mustaţa tunsă scurt, ai fi pututjura că-i un aristocrat britanic. Fără nici oplăcere, renunţase la revolverele sale,îngră mădite în bagajul de mână, în favoa -rea unui pistolet Walther PPK de calibrul7,65 mm, care se pierdea discret subhaină. Obiectivul era pe punte în compa -nia unui tânăr elegant căruia trăsăturile îitrădau originea slavă. S-a uitat la grec, azâmbit larg şi s-a îndreptat către el.

– Bună ziua! Permiteţi-mi să mă pre -zint: Serghei Ivanovici. Nu v-aduceţiamin te de mine! Eram copil, la Vâlcov!Cumpăraţi peştele prins de tata.

– Îmi aduc aminte! Locuiaţi nu departede biserică! Ivan mai trăieşte?

– Da!– Mă voi bucura să-l revăd. Nu mă

prezentaţi domnişoarei sau...?! N-aş vrea săvă stânjenesc prin prezenţa mea!

– Deloc!Grecul poza în angajat al Adminis -

traţiei Pescăriilor Statului aflat în vacanţă.Se întorcea în locuri dragi lui. Se exprimacurăţel în limba engleză.

Apele poartă oamenii de-a lungul şide-a latul pământului. Au ajuns mulţi

marinari englezi prin porturile de pe acesteme leaguri.

Câteva zile mai târziu, la Vâlcov, într-oceainărie, Serghei Ivanovici cânta la bala -laică.

Sorb ceaiul fierbinte din pahare prinseîn suporturi de tablă dantelată, între dinţiţin câte un cub de zahăr: beau ceai pre -cuscă. Aşa se spunea.

Un scandalagiu notoriu, abia lăsat lavatră, a prins braţul gol al fetei. A formulato propunere nu tocmai decentă. Fată nicinu era plătită cu ora, nici nu era singură.Un croşeu de stânga şi o directă de dreap -ta l-au trimis la podea. Primele noţiunidespre boxul englezesc le-am dobândit de lamarinari, prin port... A râs. Recunosc: princârciumile din port. Apoi pe Valea Prahovei...Erau mulţi petrolişti englezi, oameni fini, cuei mi-am perfecţionat engleza şi boxul. Exis -tenţa regulilor marchizului de Queensbury aconstituit o surpriză, a aflat Dorothy2 cevamai târziu.

După ce aplicase loviturile, se retrăseseun pas înapoi. Puştiul şi-a revenit pe neaş -teptate. A sărit în picioare. A tras un cuţitpescăresc din cizmă. Grecul i se uita înochi, mâna stângă îi atârna pe lângă corp,dreapta în dreptul paftalei, cu palmadeschisă. Două palme ca două lopeţi auprins băiatul de umeri şi l-au tras pe-unscaun, într-un colţ al ceainăriei.

– Să aibă iertare! E tânăr!, a zis tată-său.– Ştiu, Alioşa! Altfel mirosea florile de

la rădăcină până acuma!– Vă mulţumesc, domnule!

LXII

Serghei Ivanovici, pe covertă: Mulţi ruşia răpus dorul de casă. Şi mulţi au cerut să fieîngropaţi cu-n pumn din pământul natal,astfel încât să nu se simtă atât de departe decasa iubită.

Peste câteva zile, grecul bătea canaleleîn căutarea ruinelor colibei.

LXIII

Pe şef l-au ciuruit la Jilava, în fortul 13,în toamna lui 1940.

Purta un costum gri-fer din camgard. Era în celula № 1.De la Galaţi, grecul se pornea la drum.

Printr-un membru al poliţiei legionare,şeful îi dăduse de veste.

Conducea ca un nebun, cu o ţigară îngură. Aerul rece îl izbea în faţă prin fe -reastra deschisă.

În urma lui, nori de praf. De trei zilealerga prin Dobrogea.

Venea cu banii. Toţi banii. Două mili -oane de lei.

I-au ţinut calea. Nici prin gând nu i-a trecut să

oprească.

Au deschis focul.A răspuns cu două focuri trase cu

mâna stângă din revolverul Colt OfficialPolice de calibrul 38. Doi gardişti şi-au în -tâlnit Creatorul. A spulberat oiştea căruţeicu care-i baraseră drumul şi s-ar fi dus mai

departe dacă nu i-ar fi găurit cauciucurile.A pierdut controlul maşinii. S-a răsturnatîn şanţul de pe marginea şoselei. Maşinas-a rostogolit prin lanul de porumb ne -cules.

A ieşit ameţit dintre fiarele contor -sionate. Arcada şi pielea capului îi ples- niseră. Strângea crosa revolverului înmână. S-a aplecat şi, prin fereastra spartă,a extras servieta de piele. Le-a auzit, prinvis, paşii şi strigătele. Siluete în privireaîmpăienjenită. O rafală de pistol-mitralieră.

Au împărţit banii. Ceasul de aur l-autras la sorţi. L-a câştigat un fost seminarist.În ziua următoare, cu mustrări de conş ti -inţă, s-a întors să-l îngroape pe cel ucis. Nuputea închide ochii. Vedea chipul mor tu -lui. A găsit maşina răsturnată. Ţăraniilua seră tot ce putea fi de folos. Cadavrulia-l de unde nu-i! S-a spovedit. Şi-a primitcanon. Banii, în cutia milei. Nu se cuvine să-ipunem în visteria templului, deoarece suntpreţ de sânge3, a zis în urma lui preotul şi afăcut o masă pentru nevoiaşi. După rebe -liunea legionară, seminaristul a cunoscutprima linie a Frontului de Est şi puşcăriilecomuniste. N-a mai gustat libertatea. Pepatul de moarte, aiura! În celulă tocmaiaduseseră câţiva deţinuţi aflaţi în tranzit.A început să-i ceară iertare unuia din ei.Omul s-a apropiat. I-a dat o gură de apă.Ierta-te să-ţi fie păcatele!

Ceasul a călătorit departe, până la Sta -lingrad, apoi până pe crestele îngheţateale munţilor Tatra. Prin ’65 a ajuns în ga -lantarul unei consignaţii din Bucureşti. Deacolo, a plecat la mâna proprietarului dedrept. Omul lucra în construcţii, ieşise în’61. A stat în banca lui, apoi, cu ceasul lamână, a trecut înot Dunărea. A străbătutEuropa. După douăzeci de ani, reţeauafuncţiona. La Biserica Rusă din Paris aprin -dea câteodată lumânări pentru sufletulchinuit al seminaristului.

LXIV

Bombardamentele de la sfârşitul luniiaugust 1944 explică dispariţia arhivelorServiciului Secret de Informaţii din peri -oada 1924-1928. Cauzele inexistenţei unuifond arhivistic pentru intervalul de timpcuprins între 1929 şi 1933 rămân o enig -mă; distrugerea lor de către Mihail Mo ru- zov în orele premergătoare arestării saleeste exclusă. Probabil acest fond nici nu aexistat vreodată.

1Gh. I. Bârcă, Ameliorarea inte grală ainsulei Letea (Delta Dunării), Bucureşti:Monitorul Oficial şi Impri meriile Sta -tului, Imprimeria Naţională, 1948, p. 5.

2Dorothy Hosmer, Caviar fisher menof Romania: From Vâlcov, “Little Ve -nice” of the Danube Delta, beardedrussian exiles go down to the sea, TheNati o nal Geographic Magazine,march 1940, p. 407.

3Matei 27, 6.

(fragment din romanul Icre negre proaspete, Iaşi, Junimea, 2017)

8 ProzaAPRILIE, 2017

)

M.B. Ionescu-Lupeanu

Icre negre proaspete

���

Tineri poet, i APRILIE, 2017 9

���������

Drago§ Cosmin PopaMai nimic

aş rescrie acest pământîntr-un singur versarticulând hârtia care creştesub scoarţa copacilorca o hartă peste mâinile melecare îmbrăţişează ecuatorulaş rescrie acest pământ peste urmele călătorilor de sticlăcare cu picioarele lor adună cioburile geneticeca nişte flori de hennapăsări călătoare pe o iluzie albastrăce vâsleşte în nisipaş rescrie acest pământ cu liniştea îmbrăcată în cerneală,cu oasele care se pierd ca nişte râuriîntr-un deşert camuflatpeste rădăcinile care formează un cimitirdar nimic, nimic,nimicnu mai este ce a fost

Pulsuri

pleoapele mele s-au făcut de plumbca o cortină închisădupă o piesă de teatru, după un rol,gravitatea în haine de carnaval mi-a întors capul în nisipul îmbrăţişărilor rupte,în această liniştela capătul acestui zgomotplenitudinea e densă, oarbă şi lichidă precum apaca un şarpe crescut în spatele ochiului încolăcit în jurul respiraţiei meleşi în spatele acestui pământpe care îl portacumsub pielepentru totdeauna

Încercări eşuate de a schimba lumea

Durerea se ridică peste lanţurişi zgârie în straturile de piele ale trecutuluicâinii urlă spre noaptea albăcea în care visurilemi-au sacrificat inocenţafiecare zi de riduri şi zâmbeteîngropate într-un refren de stradăplin de pasaje îngusteşi porţi vechi de lemn la care te întorci,te întorci în secundele insignifiante,unde conştiinţa îşi aminteşte că a trăit,în intersecţii, aşteptând îndoielile,îndoieli ce vor muri ca preocupăriDurerea mea este insuportabil de mare!şi nu există dimineţi sau închisoriîn care să merit să mă trezesc.

Mihaela OanceaÎn măduva lutului

Atâtea mame și-atâta singurătate!țipă ferestrele și iar deseneazăochii gurilor de raiuitate între munți și sihăstrialuminată de lună.

Nimicul apasă pedala de accelerație,zdrobind câteva flori de salcâmveștejite pe la cercevele ferestrelor.

Fiicele își poartă pe brațe măicuțelebolnave de tăcerea mortuarăa mamei tuturor mamelor.

Nici nu apucisă te obișnuiești cu decorul,că apare noapteaîn care vezi limpede ca lupul,dar trebuiesă pătrunzi în măduva lutului,să-ți cunoști mama dintâi,spre a-i deprinde alfabetul.

În diminețile cu început de miopie

Îngădui sărutul lui Iudaca și cum ai consimți mișcările telurice.Nu-ți pasă de surâsurile putride,de graba unorade a sfredeli muntele de sarespre o necunoscută cursă de șoareci.

Ca un damnat, poetizezi neantulîn timp ce-o privești pe Loreley -zilnic se-neacă în apele Rinului,țipând după un viscu aripile cusutepe dinlăuntru.

Cercuri

Toate sunt cercuri. De sus,formează adevărate tubulaturi fosforescente,fascinând privirea.

Pot trece prin stânca asta! –un banal cerc, în definitiv;am tot trecut dintr-un cerc în altul,am dansat pe spinarea uriașului,așa că am dibăcia acrobatului și,poate, chiar puțin din sminteala lui.

Nu mi-e teamă de șuierul bifurcat al tăceriicu mersul în zigzag, cercetând prudentăcine e intrusul.Ia-mă de mână! îți șoptesc -hai să cunoaștemurmătorul cerc!

Alexandru CazacuDoar azi

Azi vom lua cu asaltruina cinematografului vechi şi prăfosdintr-un colţ al cartierului copilăriei taleiar casele se vor apropia una de altaca nişte pui de hamster veniţi să doarmă înghesuiţisă-şi ţină unul altuia de cald şi de fricăîn cuşca cu rumeguş şi obstacoleO să cerem drept recompensămagnolia ce-a răsăritîn crăpătura geamurilor autobuzuluice ne transportă dintr-o singurătate veche în alta Vom purta acelaşi T-shirt pe care scrie „No way !”având convingerea că o utopie frumoasă merită să o încerci pe propria piele măcar odatăO să iertăm tot tuturora nedându-i nimănui voie să ne ierte La 911 vom suna primiiTrăgătorilor de elităle vom oferi precizia noastră

Un ochi limpedeO să aflăm până la urmăcă totul se petrece în ultimele zile ale lui Mai când grădinile atârnă pe faţa oraşului precum lilecii pe tavanul peşterilorşi sufletul nostru ardeîn vitrina cu bijuterii din Orient şi mecanisme din Apusiar noi devenim copii de suflet ai copiilor care am fostconsemnând cruzimea şi milaca o formă de luciditateca o vinovăţie pe care nici un Hercule Poirot nu o să o afleîn bara cromată a vehiculelorîn cablurile de energie şi semnalîn imagini şi sunetîn litere şi culoareca un ochi limpede prin care au trecuttoate visele şi acum va privi în gol dimineaţa

Nici o urmãTrece vara prin acest capãt de lumeprecum cuţitul prin apa unui râucând stãm în amiazãca într-o cancelarie imperialãcu bãnci pãtate de tuşcu miros de cetinã şi înserareiar fiecare dintre noieste un nobil coborât din paginile lui Turghenievcare ştie sã iubeascã slãbiciunile celui iubitşi adieri secetoase scuturã frunzeleasemeni unor minuscule batisteiar la fiecare bãtaie a pendulului de Saxao neştiutã mireasãîşi va alege dintre noi mirele

10 Poet, i români din SpaniaAPRILIE, 2017

Love story în drumul TabereiMă gândeam cum ar fi să-ți tornîn fiecare dimineațăcâte o ceașcă de aur finpeste sânii voluptuoși,asemenea eroilor de film din anii ’60care trăgeau din țigarăși priveau cu admirație somnul iubitei.Tu să visezi și eu să-ți mângâi părul tunsdupă ultima modă,lângă carpeta cu Răpirea din Seraicare mi-a amintit că suntem în garsoniera tadin Drumul Taberei.

Scutecele timpului meuPăstrez gustul gurii talede pară coaptă în fân,aprind sălbatica vrere,inventez dorinți nemaiexersate.Tu desfaci scutecele timpului meuunul câte unul.

XantipaUn colb printre casedesenează groaza,caldarâmul scrâșneștedin adâncuri,eu înlemnesc,bărbații-și protejează femeile cu copii în brațe.Apari tu amforă cu brațe în formă de S.

EpuizareCu disperare ai iubitpoezia, muzica,pictura, icebergurilesau catifeaua moale,proza, poezia ludică,poezia pur și simpluca să ajungi la mine.M-ai îndopat din marile miracolecu rost și fără rost,ai ocolit tot ce mi-a fost programatmi-ai pus piedici din plictis sau furie

ca o mare de smoalăîntre mine şi mine.La lumânarea blândă sau la nervi,printre lacrimi sau în râs bezmetic,mi-ai dat zborul îngerilorpână la epuizare.

LamentațieCu câteva aripi de stepămi-au măsurat distanţa dintre precauţii,cu nervii crescând ca trestia.La fiecare limităridicam glasul dintre otrăvurişi-mi oblojeam rănile păcatuluicu o rugăciune.Lăsând dezamăgirea în urmă,am pornit spre cântarea celor blânzi,dar marginea pustie a nopţiirăsucise clepsidra.

Dreptul la carantinăAproape de ziua aceeacare pândește la colț,privirea mea lacomăse pregătea să-ți sfâșiepoalele până la aripi.Zburam peste cărările făcute până ieride tălpile goalealături de moarteadeghizatăîn fiică fără păcat.Voi cere dreptulla carantină.

UcenicieRidic brațele,solzi lucitoripeste apeîmpreună cu Petru.Ca în textele sacremă prind cu Profetul Isaia în dans,îmi prefac mâinileîn valuri de aerpeste umerii mei în derivă,zboară liniștea mamei pescarului.

EugenBarz

MariusGîrni\[

Despre divin şi comedie

Scriere cu felurite litere şi declaraţii, în afară, aşa cum există mereu cineva în spatele unei guri, deschisă înaintea rostirii zilei de mâine sau a celor trecute. Migraţia compactă a gândurilor, tocate mărunt ca să ajungă cât mai departe, pentru conştiinţele mărunte prea mare risipă de nebunie şi de moarte.

Elegie

În cele din urmă nimeni un poate trăi fără sine, amintirile şi poemul acesta scris dintotdeauna seamănă cu o stare aproximativă a conştiinţei! Priveşte şi trăieşte cu tine, renunţarea şi exaltarea ţara nimănui dintre mine şi sine! Asemănare uimitoare între gânduri şi instinct, o spaimă nemiloasă, când exuberant te deguşti pe tine însuţi, verbul în existenţa lui cea mai pură. Ce echilibru, să şopteşti la urechea destinului închipuiri fericite despre acoperişuri şi ploi!Doar tu, personaj fericit căutând o scăpare, articulând substantivul.

Morgana

Ascultă cum rageîn crucea nopțiipe la răspântii teama.Bolborosește despletităîn răcoarea subțireși adânc tăietoare,aburind din trupul îmbietor,pătimaș și crud,ca o pâine caldă.Ce limpede e cerul!Sub steleceva gravnu mai încape,se mișcă încet,aproape mecanic,oscilândîntre raiul neînceputși infernul disperăriimute și implacabile.Orb întinde gândulcăușele a două palme,sunt șapte vieți,șapte viețiși neîncăpător

templul acesta.Cheamă de departeîn proximitatea existenței,se atinge,nu e spaimă,dar e necuprinderecuprinsă în sine.Existență neîmpărtășită,la o margine a ceruluide unde visul pleacăși vine.Trăire neterminată,zbatere superbăa dumnezeirii peste fire,vedenie fără vedere,spusă fără ascultareși dusăîn nesomnul înfometatde amăgirile regăsirii tainelornetăinuite,dar fără asemuire.

Vals

Dansează, frumusețe,sunetul unei violine,dansează cu mine,dansează!O armă încărcatăpusă la tâmpla cuvintelorrătăcite,frumoase închipuiri,prin pierdutul Babilon.Dansde săruturi furateși pierdute,copilărește rătăciteși nemaidăruite.Dans nebun și avântat,atingeri în mișcareși grație,așa,aproape, știu să zbor.Palme împerechiatemângâind arzător.Învârte-te și învârte-măspirală spre sublim,dorință împlinitădar neastâmpărată,fericire fără marginipeste marginiletrăirii sublime.Spune-mică am încurcat pașii,în volte superbete voi găsiși mă vei pierde.Te rog dansează cu mine,dansul acestaal frumusețiiși al atingerii.Nu mă întreba nimicdoar dăruietot ceea ce eștiși exuberantmă vei găsiîn pașii tăi,în pașii meicând se naște cânteculși lângă inimă întârzii.

Altă poveste

Mergeam la școală, dar mă țineam de filme după tine,

troleibuzul nu era prietenul nostru, mergeam mult pe jos,

tu făceai sport,mie-mi era foame de libertate, de tine,de cărți, dacă prindeam o carte bunăo citeam într-o singură noapte,altfel nu mai primeam.Tu plesneai de poftă de viață.Nenea Guga mă lăsa gratis la teatruși te întâlneam acolo,eram slab și trist, învățam artele,

despre Dumnezeu,fetele nu am reușit nici până azi să le învăț,

nici pe tine,iar cărțile puțin câte puțin.Inima mea era încărcată de tine ca fagurii,

când înfloresc salcâmii,chipul tău era lipit de ochii mei,

mă orbea în amiaza mare,

beam multe cafele și eram trist.Plângeam pe furiș, mă gândeam la tineși citeam lângă un radio care mă îngâna

cu textele lui siropoase.În vacanță mă luam cu nevoile,

cum zicea tata.Hotarele satului se întindeau spre mine,

cerându-mi brațele, pentru muncă,degetele mele erau subțiri,

pielea ca hârtia de indigo.Purtam teniși care se încingeau la sapă sau la fân.Când mergeam cu carul,tata îmi cânta imnul regelui, spunea de regeși de grevele lucrătorilor de la chefere,de stofa englezească din care-și făcea pantaloni,

pe vremea regelui.Eu mă miram, însă mai mult mă gândeam la tine.Ieșeam noaptea să văd stelele, dar erau reci și singure.Ca mine.Tu plecaseși veselă, ca o țigancă cu șatra,

cu muzici, cu flori, cu buruienile mele de leac.Aveam optsprezece ani, tu șaptesprezece. ������

Spre sfîrșitul mileniului trecut, înaintede marea schimbare de prefix, au începutsă se afirme tot mai stăruitor o seamă decritici literari noi, pe care îi prinsese Re -voluția, din fericire, foarte ti neri. Se for-maseră preponderent în condiții de liber- tate și profitaseră cu inteligență de acestavantaj, avînd în plus și alte ca lități: hărni-cie, tenacitate, dorință de a studia și de a-șiface un nume, ba și un blazon. Cei maipromițători dintre aceștia erau DanielCristea-Enache și, ceva mai vîrstnic decît el,încît prin -sese ultimele luni ale CenacluluiUniversitas, Răzvan Voncu. Pri mul scria laun săptămînal, la ceea ce eu numeam pe-atunci, de dragul calamburului, „Adevărulhilar și amatoristic”, dar care nu era tocmaiașa, pentru că era condus cu discreție și pri-cepere de C. Stănescu și avea în Daniel unfoarte bun cronicar li terar, încît cumpăramrevista anu me pentru pagina lui. RăzvanVoncu era mai puțin vizibil pentru că seocupa de un cotidian și, pe partea literară,colabora la ceea ce tot eu numeam „Paietecritice”, care apăreau mai rar.

Am avut revelația calității intelectuale șia puterii de analiză ale lui Răzvan Voncu laun prim Colocviu al Romanului, organizatprin 2000 de profesorul Eugen Simion, pe-atunci președinte al Academiei Ro mâne, cusprijin de la UNESCO și participarea lui Ni co-lae Breban, din a cărui echi pă de la Contem-poranul făceam par te pe vremea aceea.

Mi-au plăcut la Răzvan Voncu claritatea șiprecizia expunerii, care nu ocolea cîte-ometaforă bine cumpănită, fără a face, altfel,exces de fi guri de stil, nici măcar de epitete.Tî nărul critic avea un simț al măsurii care-limpunea, disocieri nete, simțul valorii și ofermitate de regăsit și în tonul categoric cucare vorbea. Aș fi zis, după cît de lim pede îșiexpunea punctul de vedere, că are formațiematematică sau tehnică. Am aflat ulterior că– deși filolog – avea părinți in gineri, ceea ce,orice s-ar spune, marchează evoluția ori cui.

Aceste calități s-au dezvoltat în chipfiresc, s-au completat cu informația vastă,nelimitată nicidecum la domeniul litera-turii, pe care Răzvan Voncu a acumulat-oneîncetat, încît, astăzi, autorul a nume roasevolume și redactorul-șef al României literareeste un excelent partener de discuție, in-diferent de domeniul abor dat. Se adaugăcelor enumerate o remarcabilă poligloție –Răzvan Voncu trece cu ușu rință de la lim-bile germanice la cele latine, pentru a ajun -ge la bulgară și sîrbă, pe care le vorbește cudezinvoltură și le completează cu vastecunoștințe de civilizație sud-dunăreană.Faptul acesta îi dă posibilitatea de a fi fa-miliar cu literatura ro mână veche, dar și cucea europeană contemporană, îi oferărepere utile și în eva luarea literaturii româ -ne de azi, la care se referă adesea cu com-petență, în modul tranșant care-i estepro priu.

După lucrarea sa „de frontieră” Vinul înliteratura româ nă, Răzvan Voncu a cerce -tat poe zia română contemporană într-undemers ce va continua și se anun ță foarteinteresant. Dar iată că și-a găsit vreme săadune într-un volum masiv (400 de pa gini)ceea ce el numește Studii de istorie lite -rară clasică și con temporană. Carteapoartă un nume mai liric decît prevedelegea, anunțînd, parcă, de n-ar fi subtitlulcitat mai sus, o culegere de poe me: Arhi-tectura memoriei (Editura Școala Arde-leană, 2016).

Spune-mi opera cum ți-o numești, ca săaflăm cine ești! Vo -luntar sau instinctiv, Răz-van Von cu alege în titlu o disciplină la limitadintre artă și tehnică. Ea presupune echili-bru, gîndire geo metrică, vedere în spațiu,concepție de ansamblu, dar și grijă pentrudetalii. Ele se cer și autorului lite raturii, la felca și criti cului sau istoriografului ei. Căci –după cum am aflat acum 330 de ani de laNewton – acțiunea este negreșit egală cureacțiunea.

A construi memoria, făcîn du-i și ofațadă – iată rolul isto ricului, pe care și-lasumă cu te meritate, dar bazat pe cunoș -tințele sale temeinice Răzvan Voncu. Subti-tlul e totuși doar parțial adevărat. Studiilelui Răzvan Voncu nu sînt doar „istorie lite -

rară”, ci și analiză critică. Analiza are caobiect operele, alese dintre cele semnifica-tive, și autorii lor, dar și pe autorii edi țiiloracestor opere. Criticul se referă la opera luiC. Stere (unul dintre cele mai interesantecapitole din carte), dar și la „arhitectura” re-cuperării publicisticii lui C. Stere într-o nouăediție. La fel despre „un nou Slavici” sau uninedit Cioran. Fără un editor priceput, fărăun aparat critic adecvat, o carte e doar unpachet de hîrtie. Fără o „arhitectură”, memo-ria însăși e amorfă.

Răzvan Voncu știe să fie, după caz,subtil și prudent sau net, categoric. Punc-tul central, și la propriu, al cărții este unTriptic predist de 58 de pagini. Autorulînsuși este un „predist” și un „nichitian”,chiar dacă studiul despre poetul Lecțieidespre cerc are doar 21 de pagini. În jurullui Marin Preda și Nichita Stănescu îșietalează Răzvan Voncu arhitectura șicons truiește, pe aceste coloane, boltapropriei viziuni asu pra canonului literarro mânesc. Volumul este armonios: fun- dația o constituie clasicii, „revizitați” în ceau fertil, în prima secțiune a cărții. Ur -mează supra structura, elevația de istoriirecente despre autori precum cei citați,dar și Z. Stancu, D.R. Po pescu și alții, pînăla Ioan Es. Pop. În final vine la rînd metoda,în care se cercetează arhiva și la boratorul,adică istoria și teoria li teraturii.

Deslușită, atractivă, respin gînd oricebănuială de ariditate, cartea lui RăzvanVoncu este plină de informație livrată sim-plu și elegant. Iar autorul poate pă trundefără teamă pe sub arcada pe care Pitagorași-ar fi scris interdicția de a intra pentru ceice nu-s geometri.

Luînd seama la toate cele expuse maisus, îi aduc lui Răzvan Voncu un elogiu care– pentru mine – e unul însemnat: dacă n-arfi fost un performer al criticii și istoriei lite -rare, ar fi fost un foarte bun inginer.

„Un oraș nu prețuiește mai mult decât ogrădină de trandafiri...”, spunea Jose SantosChocano. Noi am putea afirma, parafrazând,că o literatură nu prețuiește mai mult decâtstudiile consacrate ei. Și ne bucurăm săputem face această afirmație având în fațăcel mai recent volum semnat de RăzvanVoncu, Arhitectura memoriei. Studii de is-torie literară clasică și contemporană,apărut la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, 414 pagini. Volumul cuprindetrei capitole – paliere: I. Revitalizându-i peclasici, II. Istorii recente, III. Arhiva și labo-ratorul sau istoria și teoria literară.

Am găsit întotdeauna provocatoarediferența „materialului de lucru”, în cazulsculptorului, pictorului, compozitorului, scri-itorului... Am invidiat creatorul care poate dapietrei forma ideii, inspirației – un bust ori ocatedrală, aceasta trece cu smerită senină-tate veacurile. Pe urmă, sunt culorile, onc-tuoase și strălucitoare, arătând și apropiindceea ce a fost, privirea complice aducând in-stantaneu în contemporaneitate, din nou,ideea. Și chiar dacă tot despre sunet, ca și încazul cuvântului, este vorba, muzica face to-tuși mai mult decât o mie de cuvinte, dru-mul său de la instrument spre auz estenemediat, sufletul înțelege mesajul picuratcu atâta armonie. Numai cuvântul scris treceprin timp însingurat și fragil, perisabil dincauza suportului pe care se află condamnat

la o existență simbiotică, înstrăinat, demulte ori, de distanțele pe care le străbate,venind până la noi din copilăria limbii ori dingranițele altei limbi, încriptat în interstițiilealtui timp, din care doar diortosiri de finețechirurgicală ni-l pot redobândi, și asta doardacă a fost destul de norocos încât vehicu-lul său, suportul pe care se întinde existențasa, să ajungă până la noi. Chiar și așa,descarcerat, riscă marginalizarea din cauzaunor diferențe aparent ireconciliabile culumea de astăzi. Dar nici nu e nevoie săprivim chiar atât de mult în urmă, ordaliagolirii de interes poate fi și de factură re-centă. Cumva, cuvântul scris rămâne mut,iar lumile ridicate de mintea creatoare în-cremenesc în tăcere până la sperata întâl-nire cu cititorul. Și abia atunci ochiul, inima,auzul, limba, înțelepciunea duc la înțele -gerea ideii îmbrăcate în cuvânt. O resurecțieefemeră, dar care necesită o măiestrieaparte. Este nevoie de ceva ce am asemănacu ceea ce japonezii numesc arta ceremo-nială a ascultării miresmelor. „(...) Cădea oploaie blândă, iar prunul roz de lângă verandăera în plină floare. (...) admirau florile când aajuns la ei un bilețel legat de o ramură de prunde pe care aproape toate florile căzuseră” (dinThe Tale of Genji, traducerea noastră).Această imagine-metaforă este incipitulpentru provocarea de a descoperi mires-mele ascunse, miresmele florilor căzute și

povestea lor, precum și povestea poveștiilor, ajungându-se, în final, la o rafinare pecare doar un popor care celebrează sakura opoate atinge. Cu aceeași ceremonioasăbucurie și seriozitate procedează RăzvanVoncu în volumul de Studii de istorie liter-ară clasică și contemporană. Ascultând cudelicatețe și disciplină miresmele unorpetale, unele demult duse de vânt, el real-izează o construcție rațională, puternică șielegantă, coagulată din materia fină a cu-vântului scris: o Arhitectură a memoriei.Pentru a reuși această performanță estenevoie de studiu îndelungat, aprofundat,dar autorul este „un monstru de consecvențăși temeinicie, în lumea noastră alunecoasă șisuperficială”.

Imun la subiectivism, clișeism, trenduriși orice alte repere facile, Răzvan Voncuprivește portretele unor autori mai vechisau mai noi cu extraordinara capacitate deuimire, bucurie a descoperirii, a întrebărilorproprii doar unui Mic Prinț plin de candoare șitotodată cu luciditatea și siguranța date deun întreg univers interior bine structurat, deun talent de Sherlock Holmes al istori-ografiei și criticii literare, oferind „o cale deacces către pivnițele psihologiei scriitorului”.

E o privire curată și sigură care gliseazăelegant pe registre și paliere de cunoaștereși înțelegere profundă spre extraordinaraîncântare a cititorului și clipa de înaltă grațiea autorilor cuprinși în paginile studiului, dela Constantin Brâncoveanu la Slavici, de laZaharia Stancu la Nichita Stănescu, de laDan Horia Mazilu la Eugen Negrici, pentrua-i menționa doar pe câțiva dintre ei.Cunoștințele de balcanologie, un domeniunu foarte frecventat, dar de o complexitatefascinantă, în care, ca într-o mare nostrum sevarsă ceea ce a forjat de secole istoria, teolo-gia, limbile, cultura, ezoterismul subtil al

regiunii, de la nașterea unor popoare sauconflicte la forma mentis și modus vivendi,împletite într-un multivers, nu prezintăvreun mister arhitectului acestei construcțiisavante. Nici metoda de lucru, scrupuloasă,laborioasă, fără concesii, cu împrumuturifertile din tehnicile de cercetare specifice is-toriei, arhivisticii, antropologiei, studiilor cul-turale, sociologiei sau teologiei și normelorde editare și de o transparență conspirativăfață de cititorul nicicând pierdut din vedere.Una dintre marile realizări ale volumului, pelângă foarte multe altele, este flexibilitatea,suplețea, naturalețea calină și provocatoarea limbajului care sintetizează. O expresivi-tate minunată, caldă, care atrage chiar citi-torul neprofesionist și îl captivează aseme- nea lecturii unui roman, oferindu-i, în ace-lași timp, pedagogic, „lecturi și coduri”.

Studiile care înalță Arhitectura memo-riei, aceste exerciții de ascultare a mires-melor, devin și exerciții spirituale, nu asce- tice, ci pline de bucuria medierii, a repuneriiîn circulație, la finalul unui migălos procesde restaurare, a unor portrete de autori, aunor texte-bijuterii, texte-tapiserii, texte-graffiti sau texte-sakura. Și asta, după cummărturisește autorul, „pentru că, fiind un spiritpractic, dintr-o generație funcționalistă, știucă numai asupra prezentului îmi pot exercitaacțiunea formativă și corectivă. Trecutul estefactum, este definitiv. De noi depinde doardacă, din «cărămizile» numite Alecsandri, Em-inescu, Macedonski, Arghezi, Blaga, Barbu,Bacovia, Nichita Stănescu, Marin Sorescu,Leonid Dimov, Virgil Mazilescu ș.a., construimMarele Zid Chinezesc sau o cocioabă sordidă.

Felul în care îi citim pe înaintași, așadar, enumai și numai răspunderea noastră. Enumai și numai neputința noastră dacă înmenhirele misterioase ale operei lor vedemdoar cariile și fisurile, ignorând săgeata gân-dului îndreptată spre Absolut”.

11Cartea lunii APRILIE, 2017

Ascultând miresmele

Coloanele §i arcadele literaturii

Andrea Hedeș

Horia Gârbea

���

���

Colocviul de criticaAPRILIE, 201712

Titu Maiorescu a intrat în istoriaculturii române prin „spiritul juni-mist” pe care l-a promovat, ani-

mat de nevoia de așezare a literaturii dupăcriterii valorice. Este vorba de un spirit cri-tic privitor la literatură și științe, caracteri-zat prin raționalitate, luciditate, aplicarenediscriminatorie, convergență a cunoaș -terii. El s-a născut din conștientizarea de-calajului dintre schimbarea culturală/so- cială reală a societății românești din adoua jumătate a secolului al XIX-lea (ca-racterizată prin alunecarea modernizăriisocietății spre „imitațiune”) și parcursul fi-resc al așezărilor. „Junimea” și „spiritul ju-nimist” se nasc din nevoia coagulării ide i- lor expuse de Maiorescu în conferințeleprivitoare la cultura română („prelecțiunilepopulare”) într-o viziune care avea să setransforme, în timp, în program. Animatde „visul inteligenței libere”, Maiorescu îșipune în aplicare programul în raport curealitatea schimbării culturale/moderniză-rii și în baza unei strategii critice. Aceastăstrategie presupune fundamentare rigu-roasă în raport cu idealurile națiunii, cu ne-voia de modernizare acordată la expresianaturală a identității sale; alinierea la valo-rile improprii națiunii amenință identita-tea ei și autenticitatea expresiei proprieiculturi: „Căci fără cultură poate încă trăi unpopor cu nădejdea că la momentul firesc aldezvoltării sale se va ivi și acea formă bine-făcătoare a vieței omnești; dar cu o culturăfalsă nu poate trăi un popor, și dacă stăru-iește în ea, atunci dă un exemplu mai multpentru vechea lege a istoriei: că în lupta întrecivilizarea adevărată și între o națiune rezis-tentă se nimicește națiunea, iar niciodatăadevărul”i.

Strategia critică sau „sinteza generalăîn atac” a constat în implementarea îndouă faze: o „critică generală”, cum o nu-mește Titu Maiorescu, preluată similar înplan interpretativ de Gabriel Dimisianu,caracterizată prin radiografierea stării cul-turii, prin discreditarea formelor fără fond,prin proiecția unor criterii generale și prinpropunerea de valori autentice, „omologa-bile ca atare de examenul critic întemeiat pecriterii adecvate”i sau o „critică sociologică”,în termenii lui Petru Ursacheii, întemeiatăîn baza acelorași criterii ale culturii, res-pectiv, o critică aplicată, literară, izvorânddin „sinteza generală” și continuând pro-gramul de întemeiere bazat pe criteriiclare, rigoare, angajare multidisciplinară,cu aplicare în plan literar. Gabriel Dimi-sianu găsește o succesiune temporală (daro succesiune a modului dominant de cri-tică, nu o limitare a fazelor la intervaluri),o expresie a fazelor în raport cu un an alschimbării focalizării, 1872, cel al publică-rii cunoscutului text maiorescian, Direcțianouă în poezia și proza română. În operalui Maiorescu, „critica generală” și „critica li-terară” se presupun și se întrepătrund,cum observa și Dimisianu. Să luăm exem-plul cunoscutei proiecții Despre progre-sul adevărului în judecarea lucrărilorliterare, publicat pentru prima dată în Al-manahul Societății Academice Social-Lite-rare „România Jună” din Viena, în 1883,care excede borna 1972, dar care continuă

să fixeze reperele noii estetici, propunândo situare la distanța „criticii generale”, chiardacă problematica aplecării asupra litera-turii caracteriza creația maioresciană a de-ceniului nouă al secolului al XIX-lea. Dealtfel, Titu Maiorescu nu a rămas în istoriaculturii prin critica literară (i-a fost imputatcă nu l-a observat pe Macedonski, depildă), cum nu a rămas nici prin esteticapoetică (pe care G. Călinescu o considera„rudimentară”, abordată într-un stil didac-ticist și recei), ci tocmai prin ceea ce criticii

și istoricii literari, în frunte cu G. Călinescu,au pus sub semnul minorului: „critica ge-nerală”, culturală. Cât despre rolul de înte-meiere al acesteia, mai ales despre rolulconcepției asupra artei, Nicolae Mano-lescu, care a avut revelația manuscriselormaioresciene, redescoperindu-l și recupe-rându-l pentru cultura română pe părin-tele fondator al „Junimii”v, avea să notezeapăsat, rezumând studiile anterioare:„Dacă ne întoarcem la esenţa concepţieimaioresciene asupra artei, observăm că ea ajucat, la rândul ei, un rol cu mult mai însem-nat decât au fost dispuşi să creadă chiarsusţinătorii ei din secolul XX. În lipsa ei vă-dită de sofisticare, în simplismul ei câteo-dată, concepţia aceasta are merite majoreîn evoluţia spre modernitate a literaturiinoastre. Iată un lucru pierdut din vedere.Maiorescu a pus capăt utilitarismului artis-tic, militantismelor de tot felul dragi gene-raţiei romantice. El e cel dintâi care afirmăclar la noi că arta nu e nici morală, nici im-orală, ghidându-se după criterii proprii, in-terne. Concepţia lui neutilitaristă deschidedrum modernităţii, mai ales în poezie, pecare o purifică de social, de etic, de naţio-nal, eliberând-o de tendenţiozitatea mili-tantă care-i caracterizase pe paşoptişti. Elimpede că Maiorescu nu înţelegea poezianouă şi că realismul în proză îl oripila. Pa-radoxul face ca acest adept al stilului înaltşi nobil în artă să fi fost factorul decisiv îneliberarea literaturii de sclavia unor scopurinespecifice şi străine, întorcând-o cu faţa lanatura ei. Nereceptiv la noile teme şi lim-baje, Maiorescu pregăteşte decisiv o mo-dernitate care-i datorează mult mai multdecât au crezut modernii înşişi. În sfârşit,combătând formele fără fond, conservato-rul Maiorescu a putut prevesti, în viziunealui organicistă asupra istoriei, riscul ruptu-

rilor şi al revoluţiilor de care gândirea seco-lului XX a fost intoxicată”v.

Proiecția asupra rolului lui Maiorescu înîntemeierea culturii și literaturii româneeste cea care atrage atenția. „Progresuladevărului” nu poate să se raporteze decâtla realitatea unei literaturi eliberate dechingile subiective, de militantism, de ide-o logie. Critica literară se întemeiază peadevărurile culturii, dar nu pe o culturăfalsă, și lasă deoparte provocările oricăreiangajări ideologice. Iar această lecție ju-

nimistă se cere readusă în actualitate –Manolescu o reamintea în urmă cu 17 ani:„logica limpede şi nenegociabilă a spirituluimaiorescian se cuvine invocată cu tărieastăzi, când domneşte confuzia valorilor şi acriteriilor, în artă, în politică, în mentalităţi”vi.

Asupra reinstituirii culturii pe criteriicritice obiective, pe autonomia esteticuluiîn baza lecției junimiste, m-am exprimat înnenumărate rânduri. Mi-am exprimat în-crederea într-o generație de critici care săpoată să contureze orizontul unei noi pa-radigme, șlefuindu-și aparatul teoretic șimetoda în acord cu angajarea programa-tică junimistă sau, măcar, a noii critici fran-ceze, care să își clameze identitatea (șievidența) odată ce întreg drumul a fostparcurs, pentru că, natural, „critica, produ-cându-se în continuitatea operei sau caoperă în sine, este calea de ieșire din para-digmă”vi. Dar, continuam, noua paradigmăprefigurată de La nouvelle critique își aredeja polii conturați, iar deconstrucția vălu-lui ideologic al ieșirii din paradigmă trebuieînlocuită cu reconstrucția (de repere, desisteme de valori), cu istoria literară adică.

Doar că generația nouă pășește înnoua paradigmă abandonând vechile sis-teme de valori, abandonând lectura și rolulde întemeiere al istoriei literare. Nu poateexista o critică aplicată în lipsa lecturilor șia cadrului critic general (privitor la fixareacriteriilor) și nu se poate fonda, în strictulînțeles al lecției junimiste, o proiecție cri-tică de anvergură bazată doar pe lecturapropriei generații. O întemeiere nu sepoate realiza cu instrumentele avangardei,care mistuie rapid sub masca bunăvoinței,fără declararea intențiilor demolatoare. Cri-tica literară trebuie să își asume rolul de in-stanță morală și să depășească faza decritică aplicată (dacă se poate, de întâmpi-

nare în care apelul la biografism devine cri-teriu estetic, spre exemplu); ea trebuie săizvorască dintr-o metacritică – acesta ar fitermenul care poate să circumscrie „criticagenerală” maioresciană –, pe care să o ali-menteze deopotrivă. De altfel, pentru con-solidarea unei culturi (a unei culturi libe- rale, subliniază Virgil Nemoianu), în prim-plan ar trebui să se găsească criticii literariîn înțelesul de critici de orientareviii, capa-bili să proiecteze valori și parcursuri, să in-stituie comunitatea de destin pe care oima gina Constantin Rădulescu-Motruix. Li-teratura trebuie să lucreze în conștiința pu-blică în calitate de depozitar al memorieisociale și, prin urmare, trebuie să coagu-leze tendințe. În această ipostază, prin di-mensiunea ei critică, literatura ar permiteașezarea societății și ar prefigura orientări.Dar, pentru toate acestea, adevărurile ge-nerațiilor nu ajută. Asta în cazul fericit încare am înțelege prin generație perspec-tiva comună de raportare la creația literară,ca în cazul lui Daniel Cristea-Enachex, și nuasocierea decadistă. Pentru că altfel ade -vărurile generațiilor, mai ales a celor orga-nizate decadist, vor înăbuşi, mai devremesau mai târziu, prin ideologii, cultura. Ade- vărul culturii nu sufocă decât asocierea ge-neraționistă artificială, permițând să treacăprin grila estetică impusă valorile plia bilenoului orizont paradigmatic. Aceasta estelecția junimistă uitată, lecția lui Maiorescuauzită la un veac după plecarea sa în veș-nicia culturii.

Critica literar[, între adev[rurile culturii §i cele ale genera\iilor. O lec\ie junimist[ uitat[

Adrian Lesenciuc

i Titu Maiorescu, „În contra direcției de azi încultura română”, Critice, Prefaţă de Gabriel Dimisianu, Editura Minerva, București, 1989, p. 130.

i Gabriel Dimisianu, „Prefață” la Titu Maio-rescu, Critice, ed. cit., p. 10.

ii Petru Ursache, T. Maiorescu esteticianul. Studiu hermeneutic, Editura Junimea, Iași, 1987,pp. 220-224.

iii G. Călinescu, Istoria literaturii române. De laorigini până în prezent, Fundația Regală pentruLiteratură și Artă, București, 1941, pp. 353-358.

iv Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maio-rescu, Editura Cartea Românească, București,1970.

v Nicolae Manolescu, „Maiorescu, astăzi”, înRomânia literară, nr. 7, 2000.

vi Ibidem.vii Adrian Lesenciuc, „Dincolo de postmoder-

nitate. Critica în orizontul noii paradigme”, înRadu Voinescu (coord.), Actele Colocviilor de Cri-tică ale Filialei București – Critică, Eseistică și Isto-rie Literară a Uniunii Scriitorilor din România.Edițiile I-VI, 2011-2016, Editura Muzeul Litera-turii Române, București, p. 128.

viii Virgil Nemoianu, Opere, Vol. 5, România și li-beralismele ei. Tradiție și libertate, Editura Span-dugino, 2016, p. 302.

ix Constantin Rădulescu-Motru, Scrieri politice,Editura Nemira, București, 1998, pp. 569-582.

x „Ceea ce face diferența între generațiile li-terare este, după mine, chiar unghiul specificde înțelegere a literarului (poeticului, prozas-ticului, interferențelor dintre ele), dezvol-tând, pe cale de consecință, un concept și undiscurs artistic nou”, definește Cristea-Enachegenerațiile (v. Daniel Cristea-Enache, Aproapeliber. Publicistică, Editura Curtea Veche, Bucu-rești, 2016, p. 126.

���

)

Colocviul de critica APRILIE, 2017 13Aureliu Goci

Critica are nevoie de o societateliberă. Libertatea nu e un simpluconcept, ci un principiu concre -

tizat instituţional. Potrivit normelor, rigo-rilor şi habitudinilor sale, critica literară seconsidera liberă şi în regimul comunist,care însă avea propriul său program edito-rial şi propria sa critică oficială. Desigur, şipropriul său sistem de valori, care nu seechivala deloc cu structura axiologică.Chiar îşi descoperise un fondator, merito-riu, în persoana lui C. Dobrogeanu-Ghe rea.Despre cărţile „normale” din acea perioadănu se scria tot aşa ca despre li teraturaeroică a acelei socie tăţi care îşi descoperiseformule şi viclenii pentru a scăpa de rigo-rile canonului discreţionar. După dispariţiaregimului comunist, din anii ’90 şi până înprezent, fenomenul critic pare a stagna. In-clusiv literatura. Se poate dovedi că nu aumai apărut, în perioada amintită, cărţi ge-niale, epocale sau măcar deosebite. Situ-aţia rămâne de înţeles – în perioadele deruptură apar cărţile „cuminţi”, de sudură.

Textele clasice mulţumesc încă în mul -te privinţe sensibilitatea omului postmo -dern, dar acesta le înţelege altfel. Civilizaţiacomentariului (politic, social, cultural)reactualizează şi rediscută feno me nele şioperele de creaţie artistică din trecut prinperspectiva actualităţii. Comentariul criticpresupune şi propune o înţe legere nouă avechilor opere literare, filo sofia creaţiei, caşi ideologia estetică s-au schimbat, dar aurămas arhetipurile civilizaţiei umane înforme şi structuri eter nizate. Şi poveştiles-au schimbat, dar mo rala a rămas aceeaşi,chiar dacă am schimbat mai mult decâtpersonajele, cum zice adagiul antic:„Mutato nomine, de te fabula narratur”. S-arputea spune că acum critica a devenitgenul literar cel mai important, că mai alesaici devine vizibilă conştientizarea scrip-turală şi se activează reflexivitatea şi au-toreferenţialitatea, alături de înflorirea altorstructuri paralite rare, precum literaturadocumentară sau reformularea narativă aistoriei.

Postmodernismul, generalizat dupăanii ’80, a îmbrăţişat şi cărţile apărute la unnivel de relativă acceptabilitate care domi -nau fenomenul literar. Nu mai există cărţifoarte bune, cum nu mai există nici cărţifoarte slabe. În schimb, s-a genera lizat co-mentariul, divers ipostaziat în dife rite punc -te de vedere. Apar manuale, cursuri ori- ginale despre literatura veche şi despre cla-sici şi, mai subliniat, actul exegetic se aplicăasupra sa, cu reflexivitate acutizată, se au-todefineşte, se popu larizează şi, desigur, seautocomentează, acoperind rupturile dinperioadele fractuale [...].

*Critica literară românească apare din tr-

o confruntare, dintr-o opoziţie între finali-tatea estetică maioresciană şi determi- narea socială a operei literare. Privind maiatent, observăm că Titu Maiorescu şi Do-brogeanu-Gherea nu vorbesc chiar despreacelaşi lucru, din punctul de vedere al con-ceptelor teoriei informaţiei, primul sereferă la Receptor, iar al doilea, la Emiţător.Cum ar spune Gaston Bachelard, cri ticaromânească se generează dintr-o „dialec-tică fără sinteză”, altfel formulat – dintr-o

luptă de principii care esenţialmente poatecontinua la nesfârşit.

Dacă perenitatea actului critic e legiti -mată prin geneză, actualitatea e dominatăde forma de percepţie a receptorului. Mainou, nici Emiţătorul, nici Receptorul nurămân dominante singulare şi greutateademersului estetic este determinată deCanalul de transmitere a discursului critic.Putem să ne întrebăm (dar nu e obligatoriusă şi răspundem): câţi cititori super-perfor-manţi avea revista Convorbiri literare îndeceniile 8 şi 9 ale secolului al XIX-lea, citi-tori pregătiţi să recepteze operele genialeale lui Titu Maiorescu, Mihai Eminescu sauI.L. Caragiale? Şi totuşi, aceste creaţii s-aurăspândit imediat în conştiinţa publicului.

Evident, evoluţia conceptuală a criticiilui Titu Maiorescu este reprezentată de cri -tica stilistică a lui Mihail Dragomirescu, şinu de critica de întâmpinare a şcolii criticeinterbelice: G. Călinescu, Perpessicius,Pompiliu Constantinescu. Mai exact, este ocoborâre de sens şi de interes de la stu diileavansate despre contemporani ale lui TituMaiorescu. Mai mult, dacă venim sprezilele noastre, nu au mai apărut volume deversuri excepţionale, romane deosebite, iargenul dramatic abia de mai este susţinutde cinci-şase autori credibili. Exegeza esteînsă bogată, atât în critica universitară, câtşi în critica de întâmpinare şi chiar în criticade (re)interpretare.

Demersul cel mai lucid şi adecvat alunei posibile exegeze de tipul „Maiorescu– contemporanul nostru” ar fi nu studiulşi analiza critică ale unor personalităţicontemporane, pentru că ar trebui săabordeze fenomenul în totalitatea sa. Cri -tica de aplicaţie şi performanţă de maibine de un secol (în 2017 se împlinesc, aşacum se ştie, o sută de ani de la trecerea îneternitate a lui Titu Maiorescu) aproape căa genera lizat judecata: eşti maiorescian –eşti critic! Pentru că asumarea ideologieiestetice este un act identitar şi, deci, toţicriticii adepţi ai acestei teorii suntmaiorescieni, spre deosebire de cei so-ciologizanţi.

Trebuie spus că studiile şi analizele re-alizate de Titu Maiorescu asupra operelormarilor săi contemporani – pe care, înbună măsură, îi revine şi meritul de a-i fidescoperit – au rămas fundamente ale co-mentariului, deşi, între timp, câmpul exe- getic s-a nuanţat, s-a aprofundat, s-a spe-cializat. La fel, aprecierile sale zdrobitoareasupra unor scriitori sau judecăţile nega-tive aplicate unor direcţii şi grupuri lite -

rare au rămas statornicite pentru per-cepţia ulterioară a acestora.

De altfel, Maiorescu conştientiza exactvaloarea sau non-valoarea fenomenuluiestetic. Despre poezia lui Macedonski, însă,nu s-a exprimat niciodată explicit, totuşi„tinerii de viitor” ai epocii sunt identificaţicorect şi analizaţi cu o rezoluţie preluată deurmaşii criticului, deşi autorul Direcţiei noiîn poezia şi proza română avea o „per-cepţie” de formulă clasică, fără ataşamentpentru inovaţie. Valorile descoperite de ella începutul secolului al XX-lea, cândajunsese la senectute, erau reale şi auevoluat în sensul anticipat de el. Când,rareori, acţiunea critică maioresciană a fostminimalizată, s-a operat uzând de criterii

ideologice, cu verdicte sociale sau socia -liste care ulterior au fost, stânjenitor, „corec-tate” sau acoperite de uitare. Aşadar, înapoila clasici, înainte cu Maiorescu în frontulcritic!

Odată cu evoluţia doctrinelor estetice,maiorescianismul devine mai puţin o opţi-une de performanţă şi mai mult o atitudineistoricizată. Chiar planul de referinţă esteacum mult mai larg, fără efecte de indivi -dualizare. Principiile estetice subînţelesedevin lucruri asumate, preluate tacit fărăputinţa unei rezoluţii de identificare. Ni-meni n-ar spune azi că e anti-ma iorescian,nimeni nu s-ar declara gherist decât într-oviziune foarte generală, adică un adept alcriticii sociologice cu referinţe foarte nu-anţate. Maiorescianismul rămâ ne o opţi-une de înscriere într-o dominantă istorică,şi nu un principiu al actului critic de actu-alitate. Lucrurile s-au aprofundat, astfelîncât referinţa la maiorescianism rămâne oformulă cu valoare de emblemă, generală,însă, în acelaşi timp, o dominantă eternă aprincipiilor critice.

Pentru Maiorescu, critica nu este ochestiune de limbaj exegetic, ci de gra-matică a textului. Stilul său critic se identi-fică cu o referinţă axiologică, nu cu oteritorialitate tematică exclusivă. Putem săne întrebăm în ce măsură există o her -meneutică maioresciană. Mentorul „Ju-nimii” priveşte opera din exterior, abor- dează textul ca şi cum ar contempla o sta-tuie sau un tablou, nu încearcă o lecturăsubstanţială, o perspectivă din interioruloperei. Textele sale spun esenţialul despretemă, surprind dominantele de semnifi-caţie, finalitatea şi geneza creaţiei, totulvăzut în relaţie cu biografia şi psihologiacreatorului. Există un drum unic spre cen-trul operei, care poate fi descris prin coor-

donatele filosofice ale textului, prevăzândşi diverse alternative de comentariu. Li -bertatea receptorului (cititorului), ca şi acriticului este limitată de credinţa că au-torul a vrut să spună, să demonstreze, săperformeze ceva în creaţia sa ficţională,care mai păstrează urme ale exerciţiului decreaţie estetică. Critica are şi un scop de în-drumare, semnalând perfectibilita tea crea -ţiei, dar constituie şi un demers axiologic,de definire, descriere şi ierar hizare a opereiîn seria tipologică în care se înscrie prindatele sale esenţiale.

Titu Maiorescu are o perspectivă ge --nerală asupra operei literare, fără să stră -lucească în nuanţe şi subtilităţi de analiză.Este evident că există un supra-text alcreaţiei, reprezentat de universul tematicşi tipologic, precum şi de seria istorică aoperei respective. Dar există, totodată, şiun sub-text, căruia criticul nu-i acordă preamare importanţă şi pe care îl abordează,eventual, într-o manieră obscuri zantă sauepigramatică.

Într-o epocă de pionierat a criticii lite -rare, când analiza operei se limita la deter-minările biografice, Titu Maiorescu a cul- tivat un exerciţiu structural de interpretare,de abordare exhaustivă, totali zantă, a tex-tului. De obicei, criticii generaţi de gru- pările literare rămân ataşaţi în formulări su-perlative de creatorii comilitoni, or, Maio -rescu afirmă tineri creatori, dar face şiobservaţii, are şi reţineri, chiar faţă de op-erele strălucite ale unor scriitori ca Emi-nescu, I.L. Caragiale sau Slavici. „Slăbi- ciunea” sa – care l-a condus la exagerărinemotivate – rămâne poezia lui PanaitCerna, în multe sensuri doar o imitaţie aoperei eminesciene şi oarecum de înţelespentru sistemul său critic.

De altfel, opera lui Titu Maiorescu im-plică un fel de mişcare internă, de re-definire continuă, de actualizare sau – cumse spunea recent – de contemporaneizarecu fenomenul literar viu, dinamic, în con-tinuă înnoire, cu toate că el nu era adeptul„inovaţiei” şi nici al „avangardei”, fiind unspirit clasic, un spirit care eternizează actulcreaţiei. Acţiunea sa critică implică, cutoate că nu explicit, dincolo de actulexegetic, identificarea, definitivarea, refor-mularea propriului sistem critic în raport cunoua creaţie.

Parcurgând încă o dată textele criticeale lui Titu Maiorescu, meditând asupra im-portanţei lor, evidentă, în ciuda treceriitimpului, am ajuns, pe urmele sale, la oconcluzie care mi se pare că reflectă sufi-cient de elocvent caracteristicile relaţiei pecare actul critic o instituie şi o menţine înraport cu textul în condiţiile contempo-raneităţii noastre. Deşi s-a împământenitformula, cu rezoluţie indenegabilă, cătrăim într-o civilizaţie a imaginii, aş spunecă şi astăzi dominant rămâne tot textul.Chiar dacă în zilele de azi se vizua lizeazătotul, geneza imaginii se găseşte tot în par-tituri, scenarii şi în conspecte textuale. Şichiar dacă se spune că o ima gine este maigrăitoare decât o mie de cuvinte, aş în-drăzni să susţin că o mie de cuvinte nu aunevoie de nici o singură fotografie. Ima -ginea fără text rămâne mult mai puţincredibilă decât textul fără ima gine.

Dominanta maiorescian[ §i exerci\iul critic în societatea textului §i civiliza\ia comentariului

���

)

14 Colocviul de criticaAPRILIE, 2017

)

Într-un articol intitulat Caragiale fațăcu Republica Populară Română, Virgil Ie-runca sesiza ca emblematică idiosincrasiaideologică a decidenților politici comuniștiși a zelatorilor regimului față de spiritul ju-nimist și figura tutelară a lui Titu Maiorescu:„Nimic nu înfioară mai mult critica oficialădecât spectrul junimismului. Maiorescu șiposteritatea lui critică sunt atacați cu aceeașiînverșunare și rea credință”i. Alături de Mo-nica Lovinescu, criticul refugiat la Paris vaprofesa o est-etică, exercițiu necesar al dis-tanței sanitare și spiritului critic față de ten-tativele de confiscare ideologică a discur su- lui critic. Sărbătorirea centenarului nașteriilui I.L. Caragiale, în 1962, la care face refe-rire Virgil Ierunca, ocazionase numeroaseevenimente, printre care și unul cu o sem-nificație mai largă decât cel al unei firești re-puneri în rol a marelui clasic. Volumul de- dicat acestuia, Studii și conferințe cu pri-lejul centenarului I.L. Caragialei, care reu-nea o parte dintre prestigioasele voci criticeinterbelice, G. Călinescu, Tudor Vianu, Per-pessicius, sau scriitori marcanți, precumCamil Petrescu, Mihail Sadoveanu sau Ce -zar Petrescu, pe lângă critici consacrați airealismului socialist în frunte cu Ion Vitner,releva o dublă strategie: (1) transformarealui I.L. Caragiale într-un proto-socialist, unrevoluționar in statu nascendi și (2) desoli-darizarea sa de spiritul junimist și de oriceinfluență maioresciană. În particular, Maio-rescu și opera sa erau ținta unui linșaj ideo-logic, a unei sistematice reducții la peio- rativ, mergând până la punerea în scenă aunor fictive episoade de istorie orală care-lipostaziau în contradicție cu principiileenunțate cu claritate în articolele sale de di-recție. Istoria intelectuală și culturală a „ob-sedantului deceniu” reține în aria defăimăriiatât episodul ocazionat de piesa lui CamilPetrescu, Caragiale în vremea lui, un exer-cițiu de automutilare literară, cât și cara-ghioslâcuri stupid-emfatice precum artico- lul Georgetei Horodincă, Adio, domnuleMaiorescu!, publicat în 1955 în Gazeta lite-rară.

De ce stârnea un critic literar dispărutcu circa patru decenii și ceva în urmă unatât de mare interes, mobilizând toate for-țele culturale ale noului regim pentru a-ldesființa? Răspunsul nu trebuie căutat doarîn epocă, ci în scrierile maioresciene, așacum luminau ele noul context nu numaicultural, ci și politic. Titu Maiorescu nu erareceptat doar ca un simplu critic literar, așacum criticii de factură realist-socialistă pre-cum Ion Vitner, Mihai Novicov, N. Moraru,N. Tertulian etc. nu erau critici literari, cifuncționari ai unui regim totalitar, pentrucare faptul cultural era receptat exclusivîntr-o dimensiune ideologică. Perspectivacare interesează aici și pe care Maiorescu afăcut-o vizibilă este aceea a acțiunii publiceîn contextul istoriei ideilor. În prefața pecare o dedică volumului lui E. Lovinescu, T.Maiorescu, retipărit abia în 1972, Alexan-dru George observa acest lucru, însă în le-gătură cu biografia lui Maiorescu: „Într-ade- văr, biografia scrisă de el [E. Lovinescu] seconstituie în bună măsură ca o istorie a ac-țiunii publice a lui Maiorescu”ii. Criticii realis-mului socialist identificau corect potențialulcriticii maioresciene, care contribuise deci-siv la formarea spiritului public în România

antebelică stabilind fundamentele unei cul-turi moderne pe o serie de principii expli-cate cu o claritate clasică și instituise spiritulcritic ce modelase un anumit tip de umani-tate și de gesticulație urbană a societății fi-niseculare românești.

Confruntarea cu spectrul maiorescian,„fantoma lui Maiorescu” aşa cum o numeadepreciativ criticul Savin Bratu, cu generațiapost-maioresciană pe care E. Lovinescu oproclama cu un deceniu și ceva înainte, cuVladimir Streinu, Șerban Cioculescu, PetruComarnescu etc. nu era una estetică, ciideologică. Platforma junimistă, prin totceea ce a însemnat ea, dar în primul rândprin acțiunea culturală, constituia o linie derezistență în fața ingineriilor sociale totali-tare, iar regruparea în spatele acestei linii aconstituit nu neapărat o mișcare articulată,ci o formă tacită de supraviețuire a spiritu-lui public în România socialistă. Am selec-tat trei episoade care relevă importanța luiMaiorescu din perspectiva istoriei acțiuniipublice și care definesc caracterul exemplaral personalității sale: E. Lovinescu, NicolaeManolescu și Horia-Roman Patapievici.

În 1937, E. Lovinescu începea o vastăoperație de recuperare și revalorizare amoștenirii culturale junimiste. Studiul em-blematic, monografia dedicată criticului„Junimii”, publicată în 1940, recapitula obi -ecțiile critice adunate în studiile lovinescinede până atunci, dar făcea un pas în afaraspațiului criticii literare, cu o reevaluare dinperspectiva acțiunii publice. Lovinescu de-cretează clasicismul artei maioresciene, de-finite prin echilibru între părți, prin forța deordonare și spiritul regulii. „N-a fost, dupăcum am văzut, nici un om politic propriu-zis,nici un creator literar, nici un învățat speciali-zat, nici un scriitor profesionist, nici un filozofși nici măcar un critic literar; le-a îmbinat petoate într-un ansamblu armonios de calitățiînchegate; personalitatea lui nu stă în exce-sul unei însușiri în dauna celorlalte, ci într-unraport, un echilibru de forțe: formula tipică aomului și a artei clasice.”i „Degetul luminos allui Maiorescu” – cu această metaforă a ma-iorescianismului închide Lovinescu volu-mul într-un exemplar capitol conclusiv,unde acțiunea culturală maioresciană de-vine linia de rezistență în fața ascensiuniifascismului în România, a bolșevismului lagranițele ei, a unei disoluții vertiginoase avalorilor care întemeiaseră societatea libe-rală antebelică, cu toate scăderile și dera-pajele ei.

Atunci când invoca acest reper în arti-colul său Degetul luminos al lui Maio-rescu, H.-R. Patapievici releva încă o datămiza înaltă a restiturii spiritului maioresciande către Lovinescu: „Ultima faptă a lui E. Lo-vinescu a fost să retraseze, istoric și cultural,portretul unui tip de om, care, după 1938, seestompase până la nerecunoaștere: tipulomului autonom, suveran, rațional, indivi-dual și creator. Epoca, față de care Titu Maio-rescu a reacționat prin scrierea ciclului juni- mist, reușise să impună ca universal româ-nesc un tip de om aproape contrar: etnic, re-ligios, instinctiv, colectiv și anonim. [...] Primultip de viziune a fost fixat de E. Lovinescu în fi-gura exemplară a lui Titu Maiorescu și în con-ceptul de generație postmaioresciană”v.Tipulde om pe care-l vizează ingineriile socialecomuniste, omul nou, este încă și mai re-

fractar spiritului junimist prin gregaritate,ateism, cel mai adesea militant, schema-tism ideologic și moral, resentiment fixat înprecaritate culturală. Astfel se și explică re-cuperarea foarte târzie a lui Maiorescu în-cepută timid cu un articol al lui Liviu Rusu,Însemnări despre Titu Maiorescu, apărutîn 1963, articol amendat cu strășnicie înepocă de chiar G. Călinescu în articolul săuTitu Maiorescu socialist!?.

Cartea lui Nicolae Manolescu, Contra-dicția lui Maiorescu, apărută la EdituraMinerva în 1970, consființește readucereaspiritului maiorescian în spațiul cetății.Contradicția era constituită de acestdublu rol ctitorial și polemic al criticuluide la „Junimea”, însă miza lui Manolescueste plasată în evidențirea acțiunii publicea lui Maiorescu, pe filiera recuperării decătre Lovinescu a moștenirii maiores-ciene. „Obiectul lui e toată Cultura. [...] El n-a făcut critică (poezie, filozofie), în înțelesulnostru, de astăzi: a creat Critica.”v Afirma-țiile cu caracter apoftegmatic ale criticu-lui indicau spațiul mult mai vast al acțiuniiculturale în modelarea spiritului public.Mai mult decât atât, vehiculând, la rândulsău, o narațiune legitimizatoare cu figuraemblematică de extracție folclorică aMeșterului Manole, criticul evidenția, înraport cu acele corsi e ricorsi ale filozofieilui Giambattista Vico, caracterul fondator,piatra angulară fixată de Maiorescu. Toateconsiderațiile lui Nicolae Manolescu își re-levă întreaga lor dimensiune politică cititeîn contextul ideologic al societății româ-nești, chiar dacă unul al unei temporare șirelative relaxări.

Lovinescu își putea permite formulăridirecte, erau probabil și acelea cântărite departizanii ideologici fanatizați ai unei „Ro-mânii în delir”, cum avea s-o numească EmilCioran în Schimbarea la față a României.Însă nivelul de constrângere și suprave-ghere ideologică ce configurează contex-tul apariției volumului lui Manolescu esteincomparabil mai ridicat. Afirmațiile saletranșante vizează din nou activarea liniei derezistență antitotalitară căreia maiorescia-nismul îi împrumută argumentele esenți -ale. Particularismul unei culturi cu maimulte începuturi, familiarizată cu „teroareaistoriei”, în termenii lui Mircea Eliade, ține dereinstituirea actului fondator după fiecarecatastrofă a istoriei. „Reîntoarcerea la Maio-rescu” se cuvenea a fi citită în relație cu te-roarea sistematică exercitată de regimulcomunist împotriva culturii și civilizației ro-mânești de după 1948. Spiritul critic pe careMaiorescu îl declanșase la nivelul unei cul-turi lipsite de instrumentarul occidental alcernerii valorilor este reinvestit ca argu-ment împotriva imperativelor ideologiceale statului totalitar. H.-R. Patapievici reeva-luează acțiunea publică maioresciană încontextul perioadei de tranziție de la regi-mul comunist, care se închide cu Revoluțiadin decembrie 1989, către o societate de-mocratică, liberală, după model occidental.

Există însă și un alt context al reevaluă-rii maioresciansimului la scara acțiunii pu-blice, și anume cel al transmisibilității defec- tuoase a cunoașterii specializate, a unei in-capacități de a întemeia o direcție în filozo-fie, în științele umaniste etc. pornind de larealizările exemplare în acele domenii, ceea

ce Patapievici desemnează ca fiind un com-plex non sequitur. Încadrată în tema specifi-cului național, teoria maioresciană a for- melor fără fond constituie singurul contra-exemplu oferit de teoretician. Patapievici îiva dedica în Anexa II o analiză amănunțită,care răspunde și interogațiilor pe care le ve-hiculează în cartea sa. De asemenea, Pata-pievici plasează relevanța studiilor maiores- ciene dincolo de spațiul consacrat al criticiiși istoriei literare, în măsura în care identi-fică în formele fără fond un model de proas -tă gestiune a unui transfer de cunoaștere.Analiza remarcabilă merită urmărită pas cupas; eseistul reclamă pentru teoria maio-resciană o înțelegere tocmai din perspec-tiva acțiunii publice, unde fondul are va- loarea strategică și arhitectonică a adevă-rului în raport cu minciuna, iar forma con-stituie expresia directă a acestui adevăr.Momentul 1989 marca un alt început, celde reconstruire a țesutului social, o refon-dare a unor instituții compromise ireme-diabil în regimul comunist, printre care șipresa, iar „întoarcerea la Maiorescu” juca unrol esențial în economia simbolică a acesteiregenerări. În aceeași logică, cele două arti-cole maioresciene centrate în jurul „bețieide cuvinte”, ocazionează la Patapievici odiscuție despre edificarea spațiului publicîn temeiul circulației acelor valori creatoarede cultură și civilizație pentru care „beția decuvinte” devine o „maladie a spiritului”.

Fără a-i diminua relevanța în spațiulconsacrat al istoriei și criticii literare, E. Lovi-nescu și cei care au constituit generațiapost-maiorescienilor, Nicolae Manolescu șicei care au receptat corect mesajul antito-talitar și antidogmatic al „reîntoarcerii la Ma-iorescu”, H.-R. Patapievici în contextulistoriei ideilor și al societății de consum, auevidențiat rolul cardinal jucat de opera ma-ioresciană în integralitatea ei – de la Criticela discursurile parlamentare, de la con-strucția cenaclului junimist la cea politică –din perspectiva acțiunii publice, a edificăriisocietății civile. Opera maioresciană consti-tuie un antidot în fața derapajelor antide-mocratice mergând până la constrângeriletotalitare, împotriva disoluției valorilor și aanomiei. În cele din urmă, ea reprezintă olinie de rezistență, poate ultima, în spatelecăreia forțele civice se pot regrupa ori decâte ori societatea se află sub asediu.

i Virgil Ierunca, „Caragiale față cu Repu-blica Populară Română”, în Românește,Editura Humanitas, București, 2010, p.167.i *** Studii și conferințe cu prilejul centena-rului I.L .Caragiale, Editura de Stat pentruLiteratură și Artă, București, 1952.ii E. Lovinescu, T. Maiorescu, prefață de Ale-xandru George, Editura Minerva, Bucu-rești, 1972, p. XI.iii Ibidem, p. 603.iv Horia-Roman Patapievici, „Degetul lu-minos al lui Maiorescu” în Cerul văzut prinlentilă, Editura Nemira, București, 1995, p.158.v Nicolae Manolescu, Contradicția lui Ma-iorescu, Editura Cartea Românească, Bu-curești, 1970, p. 14.

Maiorescu §i anti-maiorescu: radiografia unei confrunt[ri

Angelo Mitchievici

���

15Ancheta APRILIE, 2017

)

Asociez personajul feminin cu artaprozatorului de a confi gura psi-hologii convingătoare, chipuri

pregnante artistic, dincolo de faptul că un-eori descri erile fizice sunt fastuoase, alteoriaproape lipsesc. În galeria de por trete careîmi ţâşnesc din fântâna memoriei se aflătipuri foar te diferite între ele, de la uneleaproape de ideal, ca Saşa Comă neşteanu(Duiliu Zamfi res cu), frumoasă, plină de tact,cal mă, senină, inteligentă, la cele mons tru -oase, gen Thérèse Ra quin (Zola) sau PăunaVarlam (Hiena lui Petru Vintilă). Personajelela care mă întorc pot fi bătrâne sau îm-bătrânite înainte de vreme, urâte, dizgra -ţioase, aproa pe lipsite de ceea ce se chea- mă în mod curent feminitate, ca Fefeleaga(Agârbiceanu), care va fi fost – nu-i aşa!? –,cândva, o codană fragilă şi cu visuri, sau potfi la vârsta adolescenţei, ca Zora cea Roşie(Kurt Held), un fel de Robin Hood feminin,pe care mi-o amintesc plonjând curajoasă,tăind întunericul serii, în apa rece a Adria -ticii pentru a scăpa de urmăritori. Mi separe câteodată că păşesc alături de NataşaRostova (L.N. Tolstoi) la primul ei bal, îmisună şi mie în urechi sporovăiala inter-minabilă a Alisandei (Mark Twain), ceadupă care povestitorul din Un yankeu...şi-ar dori atât de mult să se poată întoarceîn trecutul de acum un mileniu şi jumătate,pe unde trecuse întâmplător, o am înainteaochilor – „etern femini nul” (Goethe) se aflăşi în personaje mărunte, lipsite de măreţie,episodice – pe Catherine Leroux, biata ser -vitoare bătrână (Flau bert), premiată pentrutruda ei răbdătoare şi fără orizont, de oviaţă, mă cu prinde compasiunea pentruÉli sabeth Rousset (Maupassant), condam -nată la oprobriu după ce acceptă să îşi facă„meseria” pentru a-şi salva companionii decă lătorie, rămân consternat de amesteculde cinism, ambiţie şi iubire din Delphine deNucingen (Balzac), nu uit de somptuoasaFernande Delaveau (Zola), care o prefigu -rează întrucâtva pe Na dina (Rebreanu).Reţin figura Ade lei (Ibrăileanu), deşi mi se

pare că interesant e ce trăieşte naratorulalături de ea, şi sunt atâtea personaje fe --minine despre care autorii spun că suntfrumoase şi inteligente fără a le pune înacele ipostaze care să le dovedească ex-cepţionalele ca lităţi pentru care merită iu-bite! După cum mi-o aduc aminte pedoamna Arnoux (Flaubert), aşa cum a în-tâlnit-o Frédéric Mo reau, pe puntea aceluivas navi gând pe Sena. Am împărtăşitcândva, la vremea începutului adoles -cenţei, fascinaţia pentru Donna Alba (Gib.I. Mihăescu), pentru Olguţa (Ionel Teodo -reanu), pentru du cesa Sanseverina (Stend-hal). Nu uit de fiinţe umile, dar pline degenerozitate şi uma nitate, precum ClaraPegotty, ocrotitoarea lui David Copperfield,tuşa Barberin (H. Malot), mama adoptivă alui Rémi, sau de femei puternice, dar în chipde neînţeles nefericite, fiecare în modul ei,precum Miss Havis ham (Dickens) ori Cathe -rine Earnshaw (Emily Brönte) şi, până laurmă, Esmeralda (V. Hugo). Mă emoţio -nează şi acum imaginea lui Asel (CinghizAitmatov), cea căreia povestitorul îi spune,cu o copleşitoare tristeţe, în care se adunăimensa gingăşie a feminităţii dintr-o lumesimplă, „Plop şorul meu cu băsmăluţă ro şie”,sunt impresionat de inte ligenţa, hotărâreaşi felul cum ştie să se folosească Şeküre (Or -han Pa muk) de „portiţele” ascunse în legilerestrictive ce gu vernează în Imperiul Oto -man, pentru a ajun ge să se mărite cu băr-batul pe care îl iubeşte. Mă gândesc laAntigona (Sofocle), neclintită în ceea ceconsideră misiunea ei, ca şi la Fedra (Ra -cine), o flacără distrugătoare.

Laura, Beatrice, Margareta? Aş năzui,mai degrabă, la un roman având în centruo Aliénor de Aqui tania veridică; Leul îniarnă (James Goldman) pare a face abs -tracţie de faptul că era mama lui RichardInimă de Leu, un suveran – pe lângă ispră -vile din Cruciadă – educat la curtea ei, undeau înflorit artele şi unde a fost codificatl’amour courtois. Mulţi ani am suferit căIvanhoe (W. Scott) a fost determinat să oaleagă pe Ro wena în locul atât de înţe lep -tei şi de devotatei Rebecca, mintea copilu-lui care eram neputând să priceapă de ceaceasta s-a dat ea însăşi la o parte.

...Mă văd nevoit să curm aici lungamea poveste cu persona jele feminine maispunând doar că, deşi ştiu bine că Mrs.Ramsay (Virginia Woolf ) a intrat demult înţărână, eu tot împletind la ciorap, lângăfereastră, privind spre farul la care nu vamai ajunge niciodată, mi-o imaginez.

Radu Voinescu

Cum tot hormonul masculin, desțe-lenindu-se, dă navală la Lolite, să mă duc,cu mărțișorul, la Vitoria Lipan. Poftim,

doamna Vitoria! Sau la temeinica Anna Ka renina;sau nu, la vajnica Emma Bovary; sau nu, la futila Dul-cinea del Toboso; sau nu, la Adela „noastră”, săraca!Ori, mai bine, la „fetița” domnului Mihai Zamfir, și eao Lolita, dar, deh, mai de-a casei. (Ce prozator rafinateclip sează criticul cu același nume! Să vă văd cumcitiți asta!?) Dar la „doamna brună din sonete”, de cenu? Un biet mărțișor pentru „doamna brună dinsonete” sună foarte bine. Sau la memorabila alcă-tuire poetică descrisă de Nichita: „a piele de copil

mirosea spinarea ei/ a piatră proaspăt spartă/ a strigat dintr-o limbă moartă”. Nu, nu,lăsați-o în pace pe Dora, de alcătuirea poetică vorbesc: nu merită și aceasta, acumcă veni primăvara, un măr țișor? Sau la... câte semne ați spus? Bine, rămân la Vi-toria. Am recitit de curând, la vreme de iarnă, când e torsul pisicii mai tihnit, Bal-tagul și, la câteva săptămâni, Zodia Cancerului... cu - rios să aflu cum și cât mai„ține” proza lui Mihail Sadoveanu. Ei bine, am aflat: „ține”! Mult și bine, la dimen-siunea aceea metaforic-montană, cunoașteți dumneavoastră. Iar Vitoria, hélas!, omare doamnă, cum spuneam, așezată în toate, boieroaică a minții și, deopotrivă,a sufletului. Sau invers. Merită gestul unui simbolic mărtișor, numai că, înMoldova, ea, femeia, îi oferă mărțișor bă diei Nechifor, nu altminterea. Am pățit euînsumi asta, cu uimire, la Iași, în celălalt secol-mileniu, să primesc mărțișor vreausă zic, și nu cred să se fi pierdut gingașul insolit obicei. În fine, au marii ruși niștefemei, de-acolo li se trage și moldovencelor noastre, atât de vii, mamă-mamă! Iafoc pagina sub ochii tăi când intră în scenă una ca Natașa Rostova sau NastasiaFilipovna sau pur și simplu Sonia și tot așa, care mai de care, până la Soniecika, dinpovestea omonimă a Ludmilei Ulițkaia. Tot sublima Ulițkaia a dat în Medeea șicopiii ei personajul meu pre ferat, din titlu, o mare doamnă, așezată în toate, aris-tocrată a minții și, deopotrivă, a sufletului. Sau, mă rog, invers. Dar parcă mă du -sesem la Vitoria Lipan. Da, da, anul ăsta rămân la Vitoria; la anul, dacă mă-ntrebați,merg la Me deea; sau, cine știe, la alcătuirea aceea poetică din Nichita Stănescu,la prototipul ei...

Marian Drăghici

La început a fost Mama mea, Elisabeta,primul personaj „literar”, învăţându-măliterele..., citindu-mi cărţi vechi, cân-

tându-mi melodii tradiţionale, în satul copilărieide pe lângă urbea lui Tache, Ianke şi Cadâr (Bâr-lad), în drum spre Bacău, în „coastă” cu PodulÎnalt, vasluian... Apoi au fost, în ordine/dezor-dine: Sapho, Julieta, Vitoria Lipan, VeronicaMicle, Tinca Vartic, Emma B., Nastasia F.! Şi câtealtele, poloneze, chineze, africane, sud-ameri-cane, lapone...

Vorba lui Ion Creangă (născut pe 1 martie, mărţişorul literaturii române!): Fă-mă, Doamne, flori de teiŞi m-aruncă-ntre femei...Trec de frontiera ludică! După atâta zbenguială, am ales, sobru (suntem şi în Postul Paştelui):

MARIA, Maica Domnului. Femeie personaj. Personaj femeie. A se vedea, depildă, literatura Evului Mediu: Maria apare în ipostaze diferite (inclusiv ironice,parodice) în proză, teatru, arte plastice, poezie (imnurile în limba latină: mag-nificat, sanctus, salve, ave, laudatio, stabat)... A se vedea lirica... mariologilortrubaduri, truveri, minesängeri.

MARIA: maica îngerilor, maica limbilor creatoare, maica maicilor!

Lucian Vasiliu

Personajul feminin favoritÎn luna martie, ca în fiecare an, am celebrat femeia: mamă, soție, fiică. Dar să nu uităm femeia – personaj literar.

Care este personajul dvs. favorit dintre cele feminine pe care le-a creat literatura? Și de ce? Cum s-a născut și cum a evoluat admirația dvs. față de „ea”?

� Radu Voinescu � Marian Drăghici � Lucian Vasiliu � Mihail Gălățanu � Iacob Florea � Olimpiu Nușfelean � Ion Cocora*� Mrs. Ramsay - Rebecca � Vitoria Lipan � Maria � Hélène Joncour � Ana Blandiana � Fefeleaga � Eula Warner

Anchetă realizată de Horia Gârbea și Alex. Ștefănescu

(Continuare din nr. 3 al revistei)

��� ���

���

Ancheta

������

���

)

Cred că personajul meu favorit se nu-mește Maria. Personaj adulat. Care nicimăcar nu știu cum arăta. Înclin să cred

că era o femeie cu părul negru, cătrăniu și ochide abanos, dacă e să ne luăm și să privim dupăstirpea sa. Dar se prea poate, la fel de bine, să fieblondă, cu ochii albaștri, de vreme ce a datnaștere unui bărbat blond, cu ochii albaștri(apud sutaș, Longinus-Longilinus, dacă e să îidăm crezare, dar ce a văzut el? Ce altceva decâtLumina lumii? Și dacă lui i se va fi părut altceva?De unde știm noi acum standardele vremii? Șicum să vezi Lumina Lumii, în carne și oase, în

trup încarnată – și să nu dea pe dinafară?). Și fata, de fapt, se chema Miriam. Estepersonaj al evangheliilor sinoptice. Este un personaj al îndurării. Un personaj alsuferinței, de aia și merită adulat. Un personaj mitologic. Al himenului. Al sfielii. Alvenerației. Cea care a rostit celebrele cuvinte: Facă-mi-se, mie, Doamne, după voiaTa. Și întocmai a făcut și ea. Un personaj tutelar. Cel puțin pentru mine. Care mi-aspus: fii, întotdeauna, liber, gândește ce vrei, scrie ce vrei, spune ce vrei. Un per-sonaj al purității. Depline. Deși blândă, devastatoare. Copleșitoare prin bunătate.Prin îndurare. Ni s-a arătat nouă, care suntem neîndurători. Mitul mântuitoruluipare imposibil fără ea. De fapt, ea este parte din fiul ei. Ea începe, prin îndemn, și-ragul minunilor cu cea din Cana Galileii. Și instaurează valoarea supremă, jertfa.

Este singura fecioară locuind o femeie și după nașterea fiului ei. A cărei viațăstrânge fericirea tuturor nenorocirilor posibile.

Și totuși, ea continuă să strige: Facă-mi-se mie după Voia Ta, roaba Ta!... Printrepuținii oameni care au credință îndeajuns ca să strige muntelui: Du-te și aruncă-teîn mare!

Și muntele să o facă. Fără crâcnire.Un bob de muștar. Nu mai multă credință. Și cea care a fost, odată, una cu Lumina Lumii, consubstanțială ca trup – și unită

în duh –, nu va fi, oare, pentru totdeauna, una cu Lumina Lumii?Să ne bucurăm, așadar: Lumina Lumii este îndoită în lume, ba chiar întreită,

dacă luăm seama și la Sfântul Duh, ba chiar se răspândește/risipește în lume șiajunge chiar și în ungherele cele mai întunecate, căci aceasta este misia ei.

Ocheamă Hélène. Hélène Joncour,după soț. Soțul ei cumpără și vindeviermi de mătase. Mai exact, ouăle

viermilor de mătase. Locuiesc într-un sat cu re-zonanțe poetice – Lavilledieu. Amândoi suntprotagoniștii romanului Mătase al lui Alessan-dro Baricco. Romanul e mai mult al soțului, dartextul ăsta e despre Hélène. Referințele la soț(mi le-aș dori cât mai puține) sunt făcute doarca s-o scoatem la lumină pe ea.

Ne aflăm undeva, în sudul Franței, în 1861.Hélène își așteaptă soțul. Știe foarte bine să facă

asta. Chiar împrumută așteptării valențe nebănuite. După călătorii în Siria și Egipt, soțul se vede nevoit să meargă în Japonia. În

Țara Soarelui Răsare comercializarea ouălor vermilor de mătase este pedepsită cumoartea. După un drum amețitor, găsește un contrabandist japonez dispus să facăafaceri cu el. Se întoarce în Lavilledieu cu ouăle viermilor de mătase și cu o iubirebolnăvicioasă pentru metresa (care nu era orientală) a contrabandistului.

Hélène înțelege că e îndrăgostit. Dar ea e o doamnă rezervată, cu resurse nebă-nuite de dragoste și delicatețe, de tărie și de imaginație. Iubește penumbra, eveselă, nu prea știe să plângă. Citește cărțile care-i plac cu voce tare. Are un glas mi-nunat, un râs cristalin și o încredere oarbă în oameni. Și în soțul ei. Vom înțelegemai târziu că are și trăiri intense. De spaimă sau de pasiune năvalnică. Dar niciostridență nu-i tulbură chipul, niciun gest nu-i devoalează teama, nemulțumirea,revolta. Totul în ființa ei e dozat și filtrat cu meșteșug și parcimonie.

Soțul mai face câteva drumuri în Japonia, ultimul fiind un eșec total. La câtevaluni după întoarcere, primește o lungă scrisoare. Șapte foi cu ideograme japoneze.O caută pe matroana casei de toleranță, o japoneză la care mai apelase. Se trezeșteîn fața unei declarații de dragoste. Una dintre cele mai frumoase din câte există înmarea literatură. Soțul e neatent și superficial. Abia după ce moare Hélène (febrăcerebrală), se mai duce o dată la japoneză. Află că Hélène a scris scrisoarea, ma-troana doar a tradus-o. Domnule, îi mai spune japoneza, ea și-a dorit mai mult decâtorice să fie femeia aceea.

N-are nicio importanță ce și cât a înțeles soțul. Important e că Hélène a înțelescă în lumea bărbatului său trebuie să fie o prezență delicată ca și șalul de mătasepe care i-l cumpărase el. Mica nesăbuință de a-și fi dorit să fie femeia de care se în-drăgostise soțul său i se poate trece cu vederea. Eu, unul, mă bucur foarte mult căn-a ajuns femeia aia și a rămas Hélène până în ultima clipă. Și că ne-a spus cevaesen țial despre întâmplarea asta întortocheată care e viața.

Dacă poezia este expresie a unuieu „personalizat” în viziuni po-etice, care sînt „literare”, atunci

pot spune că personajul literar favorit estepoeta Ana Blandiana. Am citit-o de pebăncile liceului, am urmărit-o sporadic înlecturi TV şi mi se părea Poeta în carne şioase, diafană, serafică şi răscolitoare înacelaşi timp, privilegiată de felul de a-şirosti poezia şi de a se rosti în propriapoezie (precum, ca personaj poetic mas-culin, Nichita Stănescu), fără să-mi întorcfaţa de la alte adorabile prezenţe poeticefeminine ale etapelor vieţii mele. Imagineaaceasta a rezistat în timp, în ciuda faptuluică Poeta a trecut şi prin perioade mai arideale activităţii sale literar-culturale. Aş aşe -za-o, aleatoriu, între personaje literare pre-cum Sylvia Plath sau Sofia Tolstaia (per- sonaj literar al jurnalului ei), desigur aces-tea evoluînd pe alte coordonate literare.

Dacă, însă, iniţiatorii anchetei îmi cersă rămîn la un personaj de construcţie li -terară imaginară, atunci cred că mă oprescla Fefeleaga, eroina lui Ion Agârbiceanu.Maria-Fefeleaga îşi pierde bărbatul, îşipierde copiii, cuvintele, calul – singurulajutor în cîştigarea existenţei –, trecînd dinnefericire în nefericire, ascunsă într-omuţenie irevocabilă. Sclavă a neantului,stăpînită de o afectivitate ascunsă, în celedin urmă se grăbeşte să îmbrace în giulgiude mireasă pe Păuniţa, pe care de aseme-nea o pierde, trudindu-se într-un fel să îm-podobească, printr-un ultim gest, faţanevăzută a morţii ce vine spre ea din toatepărţile. E un personaj pe care nu l-am de-scoperit la prima lectură, prin vremeaşcolii, ci mai tîrziu, la reveniri. La un mo-ment dat, mi-am dat seama că e unul, cumse zice, special... Prozatorul pune multăartă şi firesc în portretizarea acestui per-sonaj, într-o expresie sobră, într-o meta -forizare limpede şi simplă, de care timpulnu se poate agăţa ca să demodeze şi dezi -luzioneze truda scriitoricească. E un per-sonaj „literar” auster, măreţ şi tragic, carenu-şi pierde deloc strălucirea insignifianteiexistenţe pe care o reprezintă.

Dacă ar fi să dau un chip literar mameimele – gînd iluzoriu –, acest personaj lite -rar mi-ar fi imbold şi provocare, autoritatecare justifică prezenţa personajului femi-nin în literatură.

Când am luat cunoștință de pro -vocarea revistei Luceafărul dedimineață, fără să ezit o clipă, am

rostit Eula, straniul personaj din trilogia luiFaulkner: Cătunul, Orașul și Casa cucoloane. Astfel că imediat am și începutsă scotocesc prin rafturile de bi bliotecădupă volumele cu pricina. Nu mică mi-afost uimirea să constat, uitân du-mă lapagina de titlu, că în acest an se împlineșteo jumătate de veac de când le-am citit șică de atunci nu am mai revenit asupra lor.Nu ascund, pe de altă parte, că de îndatăce m-am aventurat să le răsfoiesc filele, culitere mărunte și deteriorate de vreme, amîncercat senzația că foarte puține lucruriîmi mai amintesc despre lumea faulkneri-ană de pe fabulosul ținut Moșia Franțuzu-lui.

Vagi detalii mai păstram în minte de-spre „dinastia” Snopesilor, despre Mink,despre haita aceea de tineri mișunând cadrogați în jurul casei bătrânului Will War -ner, despre bizarul vânzător de mașini decusut Ratliff, despre Linda chiar. Eula, înschimb, „necheza” între rânduri, era o nă-vală continuă acolo, șerpuitoare ca argin-tul viu. A rămas în subconștientul meu unmit al feminității, o imagine a femeii ab-solute, din afara realității și cu mult pestemister, supraviețuind parcă într-un timp

netimp, un personaj care nu traverseazăetapele emancipării sau ale unei drameanume, a unor pasiuni devoratoare saurevelații, ca atâtea personaje femininecelebre, născocite de scriitori tot pe atâtde celebri și oferite de lecturi peste lecturiîntr-o viață. Pur și simplu, e „un fenomenal naturii”, ca pământul, ca ploaia, ca focul,cum însuși creatorul ei o definește, e fe-meia-personaj care nu trebuie sărbătorită,căci ea e în sine sărbătoarea. Faulkner odescrie splendid încă înainte de a împlinitreisprezece ani: „înfățișarea ei sugera unsimbol din vechile timpuri dionisiace, mie -re-n lumina soarelui și struguri cu boabeplesnind, sânge stors, curgând din vița fer-mecată, strivită sub călcătura dură, rapace acopitei de țap”. La ea până și lenevia fiind „oforță reală, invincibilă și necruțătoare”. Eulae utopia sexualității supreme, de ce să nuo spun?, la care visăm și năzuim cu toții, ocăutăm ca apucații, deși nu o găsim nicio-dată. Este de ajuns însă că există pentru anu ne pierde certitudinea că trebuie săcăutăm și să visăm până la capăt. Luați-ocum vreți, dar eu văd în asta mai multdecât un triumf al freudianismului. Vădapetitul oricărui om viu pentru ideal, pen-tru necunoscut, pentru nou, pentru de-pășirea propriilor limite. Fiziologicul, încazul Eulei Warner, este matricea spiri -tualului în formă de existență primară.Adică ea nu e nici Medeea, nici Lady Mac-beth sau Ofelia și Julieta, nici Nora, niciMadame Bovary sau Ana Karenina, niciArkadina ori Ranevskaia, nici rusoaica luiGib Mihăescu, nici prăpăstioasa Anaïs Ninetc., etc. Adică e totul. Și ca să nu fiu sus-pectat de nostalgia unor exaltări adoles-centine, vă asigur că am întâlnit-o pe Eula(ca personaj literar) la o vârstă adultă.

În încheiere, nu pot decât să fiu re-cunoscător Luceafărului de dimineață pen-tru ancheta inițiată. Altfel nu știu dacămi-ar fi trecut prin cap vreodată să-mi oferbucuria de a reciti capodopera lui Faulk -ner.

Mihail Gălățanu Olimpiu Nușfelean

Ion CocoraIacob Florea

���

APRILIE, 201716

După Cartea întâlniri -lor, roman epistolarscris în colaborare cu

Andreas Wellmann, Limes, Cluj-Napoca, 1999, Drumul spreNghe An. Patru scriitori românidescoperă Vietnamul, în colabo-rare cu Mircea Ghiţulescu, HoriaGârbea şi Valeriu Butulescu, Mu -zeul Literaturii Române, Bucureşti,2004, și Nicanor, ultimul om, Li -mes, Cluj-Napoca, 2014, La drum!,Editura Limes, 2016, ni se prezintăca o suită de jurnale, pe care pro-lificul scriitor şi editor Mircea Pe-tean, autor cu deosebite valenţecreative, le oferă cititorilor pasio -naţi de lectura cărţilor scrise cu oremarcabilă originalitate în valori-ficarea informaţiilor şi a impresiilorde călătorie şi care orienteazăaten ţia atât spre lumea exterioară,cât mai ales spre cea interioară:„Nicanor construieşte focul, căci înacest domeniu nimeni nu-l întrece,îl aprinde şi-l întreţine cu mare artă,în timp ce călătorul de profesiegustă dulceaţa zăbavei” (p. 11).

Cuprinzând descrieri de călă-torie, de locuri şi de oameni, ob-servaţii, impresii asupra eveni- men telor sau faptelor la care au-torul a fost martor colindând prinDanemarca, Franţa, Italia, Moldo -va, Slovacia, Spania, Ungaria, Viet-nam, dar şi prin România, de laCluj la Slobozia via Piatra Neamţ,în Oaş, pe Vasăr, într-un colţ deTransilvanie, la Bucureşti, la Mănă-stirea Bârsana, prin ţinutul exotical Gorjului, volumul lui Mircea Pe-

tean surprinde amănunte care im-presionează. Farmecul unei cărţiprecum La drum! provine tocmaidin observarea, transferul şi trans-miterea celor văzute, auzite, trăite,stârnindu-i cititorului senzaţia căel însuşi este prezent în acelelocuri. Autorul nu rămâne atentnumai la nivelul senzorial, deşi in-sistă asupra acestor reacţii, ci son-dează şi explorează şi proceseleraţionale şi afectiv-voliţionale peo neîntreruptă mişcare pulsatoriespre exterior şi spre interior. Efec-tul este de travelling cinemato -grafic.

Cu un autentic simţ exploratorîn ale spiritului, finul observator allocurilor şi stărilor adoptă o pers -pectivă a esenţializării umane, ex-celând prin acribia cu care pre- zintă fiecare detaliu argumentativ:„în centrul focului, care este centrulunor mari prefaceri, Nicanor con-templă nestingherit, neîncetat, caun îndrăgostit fără leac, chipul ab-senţei. În acest timp călătorul deprofesie gândeşte cu voce tare:

«Între căutarea marginii şi fuga demarginea marginii pare a se des -făşura întreg periplul existenţial alunuia ca mine»…” (p. 11).

Autenticitatea relatării, forţa şiexemplaritatea confesiunii provindin identificarea cu destinul scrii -torului, iar semnificaţiile mesajelordepăşesc planul geografic, încor-porează elemente ale specificuluiartistic, ale istoriei, ale culturii şicivilizaţiei şi, nu în ultimul rând, alefenomenului estetic. Titlul cărţiivalidează un mod de a fi: călătoriaca sumă a învăţăturii şi a deveniriiperpetue. Întrebările celui care seapleacă asupra activităţilor salepentru a le tălmăci rosturile nusunt mai îndreptăţite altundevadecât pe tărâmul călătoriei, căciaceasta implică gestul reflexiv alîntoarcerii asupra lui însuşi, în-toarcerea iubitorului de călătoriiasupra obiectului iubirii sale. E fi-resc, credem noi, ca o asemeneareflexivitate să impună celui care„face” călătoria întrebarea ele-mentară: de ce o face?

Călătoria preexistă iniţiativei şiexistă dependent de ea. Pentru adeveni evidentă, are nevoie de re-velare înaintea oricărui mesaj le -gat de sensurile ei, căci, înainteaoricărei semnificaţii a ei, solicităparticipare. Numai aşa ne putemraporta la ea ca deschidere sprelume, dar şi ca formă de manifes-tare a continuităţii prin oameniilocurilor. Mircea Petean are meri-tul de a face o bună iniţiere în is-toria genului, devenindu-l „artă”,într-o asemenea întreprinderetemerară. Sincronizarea profun -zimii ideilor cu situaţii care comu-nică sentimente puternice, susţi- nând un anumit mod de a privirealitatea, fascinează prin factoriicare iau parte la ele şi prin semni-ficaţia lor pentru înţelegerea unoraspecte de viaţă.

În plan real, traseele parcursede Mircea Petean se convertesc încălătorii către sinele explorat, pri-menindu-se prin confruntarea cuoamenii, cu timpul şi spaţiul. Du -pă ce epuizează atributele experi-

mentate şi de drumeţ, şi de călă- tor, cuprins de mirajul rostirii, camod de împlinire, în laboratorulde creaţie se naşte jurnalul decălătorie, în căutarea sensurilorpierdute ale cuvintelor...

Este remarcabilă diversitateaşi complexitatea modalităţilor decomunicare. Limbajul, de o mareforţă expresivă, este o formă demanifestare originală a călătoru-lui care transcende efemerul prin -tr-un amestec fascinant de confe- siune, de efuziuni epice, lirice, co-mice, ironice, sarcastice, anecdo-tice etc. Toate însă ne conducne mijlocit în laboratorul de crea -ţie, acolo unde se manifestă de-votamentul neclintit al scriitorului:„Să faci din întâlnirile întâmplă -toare întâlniri semnificative în or-dine morală, intelectuală şi estetică.În asta constă datoria scriitorului şiaici se ascunde întregul mister alcreaţiei”.

Noul roman al DoineiRuşti este de fapt o cap-cană. După succesul

Manuscrisului fanariot, lumealiterară s-a repezit la Mâţa Vinerii– titlu imposibil –, convinsă că vareîntâlni aici universul romanuluianterior, mult lău dat. Aceasta esteînsă încă o dovadă a superficia -lităţii cu care tratăm o carte. Ca înşcoala primară, când, dacă învăţă-torul te lua într-un anumit fel, debun sau de rău, acolo rămâneai şinu mai ieşeai din ţarcul respectivdecât dacă promovai într-un altciclu de învăţământ, şi cu roma -nele noastre se întâmplă acelaşilucru. Doina Ruşti este un exem-plu. Poate ea însăşi a căzut în cap-cană şi nu se mai poate elibera. Deaceea, din câte ştiu, a făcut o lan -sare de carte cu tot „tacâmul” afer-ent, pentru a ilustra bizara noastrăepocă fanariotă. Dar ea ştie maibine decât oricine sau ştie la fel debine ca mine că romanul acestanu este nici pe departe contin-uarea aceluia dina- inte. În MâţaVinerii – vai ce mă enervează ti-tlul! – scriitoarea îşi propune cutotul altceva. Şi reu şeşte. Este vor -ba de ceea ce ştim de la antro -pologi de renume că este „lumeape dos”. Ca profesoară de filosofiea culturii, ea este desigur familiar-izată cu numeroase simboluri şiştie ce în seamnă „le monde a l’en-vers”. Bahtin, filosoful rus, a ana -lizat cu maximă competenţă car- navalul, ceea ce face atunci o so-cietate care riscă să se destabi-lizeze, pervertindu-şi toate struc- turile. Romanii aveau sărbătoareaSa -turnaliilor, în care sclavii deve-neau stăpâni, iar stăpânii, sclavi. ÎnEvul Mediu occidental exista o

altă sărbătoare, „la Fête de l’âne”,în care simbolul malefic al măga -rului era folosit magistral. Căpătatoate însemnele şi distincţiile uneipersonalităţi religioase şi era ve -nerat cu acelaşi respect. Nouă,ase menea comportamen te ni separ nefireşti, dar oamenii deatunci, care ştiau importanţa ier-arhiei şi, de asemenea, ştiau săiasă din starea de turmentaţie, nuse speriau. Era deci vorba de o tra -diţie pe care nimeni nu o încălca.După ce intervalul rezervat sărbă-torii se încheia, lucrurile reveneaula normal. Sclavul era din nousclav şi aşa mai departe. Nimănuinu-i dădea prin cap să perpetuezeceva de fapt efemer. Dar sărbă-toarea respectivă avea rostul ei, fi-indcă arăta tuturor că nici o civi- lizaţie nu e veşnică şi, dacă Cel deSus vrea, ordinea este dată pestecap. Doar prin dezordinea creatăde bolşevici am căzut în haos.Ceea ce s-a întâmplat, bunăoară,la Piteşti în anii cincizeci ai secolu-lui trecut este cel mai bun exem-plu al unei răsturnări criminale.

Romanul Doinei Ruşti esteceva echivalent. Dacă s-ar ecra -niza, am obţine un film horroraproape holywoodian. Concen-

trează, dar şi distilează orori teri-bile. Scriitoarea noastră, pe care oapreciez în mod deosebit pentruvolumul de povestiri Cămaşa încarouri, se află într-o evidentă as-censiune şi a ajuns la nivelul de lacare îşi permite orice. Inventeazănestingherit şi poate trăieşte şiclipe de infatuare periculoasă.Cartea aceasta nu are, până laurmă, nici o legătură cu fanarioţii.Are ceva din recuzita epocii, daracestea sunt ingrediente ca să deao ţâră de culoare. Miza este, cumam spus, „lumea pe dos”. Bucă-tarul răpit chiar de domnitorulgrec de la o mare boieroaică esteun demiurg care face din gas-tronomie ospăţul sfârşitului delume. Octavian Soviany în Viaţalui Kostas Venetis a realizat ase -menea tablouri ale belşugului cu -linar care coboară până la greaţă.Mai avem răpiri, morţi, otrăviţi,spiritişti, sângele curge gârlă, darşi aburii stafiilor infestează atmos-fera. Peste toate tronează efigiaunei matahale sinistre, „mâţavinerii”, ca o Gorgonă, care-i în-grozeşte pe oameni. Până la urmă,însăşi eroina ajunge să se identi-fice cu această entitate cumplită,deşi nu e foar te clar lucrul acesta,

dar ce contează! Nu mai ştim ce evis şi ce e realitate, universul eîntr-atât de dereglat încât delim-itarea palie relor sale devine im-posibilă. Con cluzia e una singură:din această lume nu mai ieşi. Saudemiurgul (sator) – satori este ilu-minarea în dudeism – care ne vi -sează, dacă ar clipi, spulberă şivraja. Până atunci, suntem într-un„cul-de-sac”, lângă drojdiile de pefundul Athanorului, rămăşite degăinaţ care indică o lume în pu-trefacţie. Desigur, estetica urâtuluiface de mai bine de două secolecarieră mare. Am trecut prin infer-nul lui Baudelaire, ne-a fascinatveninul de cobră al lui Trakl, iartoate fanteziile macabre ale luiHuysmans ne-au intrat în viscere.Dar, încă o dată, problema esteeliberarea, raza de lumină, dâra în-gerească de care se agaţă dam -naţii. Doina Ruşti este foarte re- zervată din acest punct de vedere.Probabil se teme să nu fie consid-erată o romanţioasă. Ştiu că avemo poetă, tot din generaţia noastră,Gabriela Creţan, elogiată de re-gretatul Mircea Ciobanu, care ascris, poate mai scrie, o poezie in-fernală. Taie în carne vie. Cam aşaface şi Doina. Şi totuşi... este mult

prea inteligentă pentru a nu şti căo invenţie halucinantă ajunge săse autosufoce. Că mai presus detot ce secretă mintea este ini maca sălaş al Domnului. Carteaaceas ta, inventată în proporţie de99 la sută, mai are unu la sutămărturisire. Simt, aşadar, focul dininima ei în drama tinerei plecatădin Scheii Braşovului şi ni merităîntre fălcile Bucureştiului lacom.Aici, în sud, eşti ca într-un malaxor.Iar Doina Ruşti ţipă cu toată fiinţapentru nu fi jupuită de vie. A scrispunând o mie de măşti, dar chipuladevărat pâl pâie. Asemenea pâl -pâiri am vrut să descopăr, confi-denţe intime, copilul curat pe carescriitorul versat nu l-a măsluit.Scrie la un moment dat: „Amiazaeste o pisică de miere care se plimbăagale pe sub bolţile sufletului meu”...Superb... Nu spun despre ce evorba în carte fiindcă nu epicul areaici importanţă, ci aglo meraţia desenzaţii. Prezumtivii cititori pot s-oia însă şi ca pe un roman poliţist,un thriller, un horror. Eu, unul, nucred decât în zbuciumul artistuluicare, rătăcit prin tre cuvinte, cautăo singură silabă...

17Panoramic editorial APRILIE, 2017

Dan Stanca

Lumea pe dos

Nicoleta Milea

Periplu existen\ial...

���

���

Nimic nu definește parcămai bine aceste însem-nări decât numele mi-

nunatului volum Jurnal, publicatde Virgil Ierunca în anul 2000. Pen-tru că, mai mult decât un jurnal,care – se presupune – este alcătuitdin notații zilnice, acest titlu defi-nește o perspectivă temporală,dublată de o dimensiune afectivă,emoțională, încărcată de nostal-gie, a celui care scrie. Or, aceastăafectivitate a rememorării răzbatedin fiecare frază scrisă de MirceaGelu Buta despre personalitateacovârșitoare a IPS Bartolomeu, înplanul Bisericii Ortodoxe, dar și alculturii române postbelice (MirceaGelu Buta, Amintiri despre Mi-tropolitul Bartolomeu Anania,Tipărită cu binecuvântarea Înalt-preasfințitului Părinte Andrei, Ar-hiepiscopul Vadului, Feleacului șiClujului și Mitropolitul Clujului,Maramureșului și Sălajului, Edițiaa II-a, revăzută și adăugită, EdituraRenașterea, Cluj-Napoca, 2016,144 pag.).

Deși eram convins că relațialor este mult mai veche, dată fiindcăldura și un soi de complicitatecare se făceau imediat simțiteîntre ei ori de câte ori se (re)ve-deau, IPS Bartolomeu și doctorulMircea Gelu Buta (directorul Spi-talului Județean din Bistrița) s-au

întâlnit pentru prima oară fațăcătre față, așa cum reiese chiar dinînsemnările din această carte, abiaîn anul 1998. Emoția, un fel deteamă respectuoasă, ineditul si-tuației l-au făcut pe tânărul doctorsă stea cu toate simțurile în starede alertă, să perceapă fiecare gestși fiecare vorbă la intensitate ma-ximă și să rețină, iată, după aproa -pe două decenii, fiecare detaliu alacelei prime întâlniri. Descriereamomentului în care cei doi se vădpentru prima dată este antologicăși constituie cea mai succintă, darși precisă creionare a personali tățiimarelui ierarh pe care am citit-ovreodată. Eu însumi, aflat șapteani mai târziu în fața Înaltului Bar-tolomeu, în celebrul separeu alHotelului Dia na din Bistrița, la unadintre acele cine, care se prelun-geau în „ceasuri de voroavă șirăgaz”, până târziu în noapte, amfost marcat tocmai de acest ames-tec de „asprime și tandrețe”, deforță și căldură umană, de încrun-tare și generozitate, care îi dădu-seră Mitropolitului supranumelede „Leul Ardealului”. Vocea barito-nală, râsul puternic, sănătos, au-toironia specifică oamenilor inte- ligenți, chiar și atunci când vorbeadespre propriile sale inconveni -ente fizice, legate de vârstă și boli,impregnau în mintea celui care îl

vedea pentru prima oară o impre-sie de forță imposibil de zdrunci-nat și, implicit, de siguranță înprezența unui asemenea colos. Lafel ca Mircea Gelu Buta în anul1998, rețin toate detaliile întâlniriimele cu el din anul 2005, știuexact unde au stat participanții lamasă, îmi răsună vii în mintevocea și râsul Înaltului. Singuramirare este că s-au scurs dejaaproape 12 ani de atunci. În amin-tirea mea afectivă, evenimentulmi se părea mult mai apropiat.

Amintiri despre MitropolitulBartolomeu Anania, de MirceaGelu Buta, este, în primul rând, ocarte-document. În multele lordiscuții private, pe care autorulcărții le-a consemnat cu acordultacit al ilustrului său interlocutor,IPS Bartolomeu spune lucruriesențiale despre istoria BisericiiOrtodoxe Române din primii aniai puterii „populare”, completeazăcu informații unele aspecte insu-ficient explicate sau chiar omise înamplul său tom Memorii, poves-tește anecdote hazlii, dar niciunafără un tâlc anume, cu semnifica-ții mai adânci decât simplul amu-zament, despre oamenii care aumarcat „obsedantul” deceniu alșaselea din tumultuosul secol XX.

Unele lucruri sunt știute, dar do-bândesc o cu totul altă suculență,relatate de un povestitor înnăscutprecum Mitropolitul Bartolomeu(înmormântarea lui Petru Grozacu respectarea riguroasă a ritualu-lui ortodox, de pildă), altele suntcu totul inedite. Deși am discutatde multe ori cu Mihai Șora, nu amștiut niciodată că el a fost oaspe-tele Înaltului Bartolomeu chiar înnoaptea în care acesta a fost ares-tat, la sfârșitul anilor ’50. Povestitădupă foarte mulți ani, după căde-rea regimului comunist, întâmpla-rea are iz de anecdotă. Cu sigu- ranță, însă, la vremea ei, ar fi pututavea consecințe tragice.

Mircea Gelu Buta își face o da-torie de onoare din a restitui lumiirodul atâtor și atâtor discuții cumarele ierarh și cărturar. Informa-ții inedite, judecăți de valoare,gânduri spuse în momente demelancolie, evocări ale unor per-sonalități plecate de multă vremedintre noi defilează prin fața ochi-lor noștri desenând în chip clarcontururile unei lumi care nu maieste. Pe alocuri, tonul nostalgic,dar luminos al confesiunii, plonjo-nul firesc, ușor amuzat, în cotidia-nul altor vremuri, printre oamenicare nu mai sunt trimit cu gândulla excelenta serie de evocări a luiDan Ciachir din succesiunea devolume Când moare o epocă.Aceeași precizie a informației, du-blată de un soi de melancolie in-trinsecă, specifică literaturii Mittel- euro pene, după o lume ieri, multmai complicată decât o descriu în-deobște analizele maniheiste.

Dincolo de revelarea unor în-tâmplări și anecdote, cartea luiMircea Gelu Buta are și o altă miză,chiar mai mare: aceea ca prin re-velarea întregii combinații de în-tâmplări și gesturi să re-creeze un

tablou cât mai exact al Mitropoli-tului Bartolomeu. Să-l readucăprintre noi așa cum a fost, cu vor-bele sale, gesturile sale, amintirilecare i s-au forjat în memorie, viațasa reală, prezența sa fizică. MirceaGelu Buta aproape că își pândește(în sensul bun) personajul pentrua nu scăpa nicio secundă din pri-vilegiul de a se afla în imediata saapropiere. Chiar și atunci când nuspune nimic, IPS Bartolomeu aremesaje de transmis prin interme-diul lui Mircea Gelu Buta. Iar spe-cialistul în psihicul uman le trans- mite cu finețe de mare prozator:„...Odată, de la o fereastră a stăre-ției – rămăsesem peste noapte laNicula – l-am zărit pe Înaltul plim-bându-se solitar, adâncit în gân-duri, în reverendă, cu capul acoperitde fesul de culoare stacojie și engol-pionul la gât, pășind de-a lungul te-rasei deschise, cu un aer solitar caremi-a readus în minte unul dintrecele mai frumoase versuri pe care lescrisese «Noblețea de-a fi singur șidreptul la tristețe». Om trist, sau de-zamăgit, Înaltul Bartolomeu nu era,dimpotrivă, însă avea o netăgă-duită propensiune spre solitudine șiintrospecție” (pp. 38-39). Superberânduri!

Amintiri despre MitropolitulBartolomeu Anania, de MirceaGelu Buta, este o carte de suflet,un omagiu adus cu pioșenie, me-lancolie și umor, de către un disci-pol care știe să admire și să învețe,marelui său luminător și călăuzi-tor spiritual. Mircea Gelu Buta esteun om căruia viața i-a oferit oșansă de neprețuit. Pe care, la rân-dul său, are generozitatea să ne-oîmpărtășească și nouă prin inter-mediul acestei cărți minunate.Mulțumim pentru dar, MirceaGelu Buta!

Dacă ai curiozitatea să te uiţipe CV-ul Magdei Cârneci de peWikipedia, poţi să te sperii. Eu, celpuţin, nu cunosc vreo altă poetăromână contemporană care să fiavut, cultural vorbind, atâtea în-datoriri, să fi trecut prin atâteafuncţii, să fi fost mai tradusă înstrăinătate ş.a.m.d. Doctor în Isto-ria Artei nu la „Spiru Haret”, ci laÉcole des Haute Études en Scien-ces Sociales, şefa ICR Paris între2007-2010, membră a Cenacluluide Luni şi a Grupului de DialogSocial, preşedinte al PEN Clubuluidin România în prezent, tradusăîn franceză, italiană, germană,olandeză (iar în engleză de emi-nentul tălmăcitor Adam J. Sorkin),prozatoare (romanul FEM), iardacă aş continua numai cu lucru-rile acestea, aş putea umple în-treg spaţiul articolului de faţă, baar mai rămâne şi ceva pe dinafară.

Însă, înainte de toate, MagdaCârneci este şi rămâne Poetă. (Şi

am folosit majuscula pentru că amimpresia că tocmai din cauza aces-tui CV expandat receptarea criticăa lirismului ei nu s-a făcut întot-deauna pe măsura valorii lui.)Strict cronologic, a debutat în1985 la Editura Eminescu cu O tă-cere asurzitoare, volum aproapeintruvabil azi. Însă adevăratul de -but (pe care cred că şi autoarea îlconsideră ca atare) s-a produs în1980 cu Hipermateria, la CarteaRomânească, volum definitoriupentru ceea ce se numeşte optze-cism şi unde sunt deja prezente te-mele care vor marca întreguleşa fodaj poetic al Magdei Cârneci(se semna atunci MagdalenaGhica): tensiunea între lume (reali-tate) şi singularitatea eului, întreasceză şi senzualitate, între haos şinevoia de coerenţă. Sunt poemesplendide în acest volum (prefera-tul meu: O, generaţia mea), pre-cum și Să ne merităm cu toţiiconceptele, pe care-l citez în în-

tregime, cu delicii, mai ales pentrufelul cum e construit, în forţă, fina-lul, lecţie bine învăţată de (aproa -pe) toţi optzeciştii: „Conceptul depâine îmi zise:/ «Această anarhienu-mi place, îţi redau libertatea»//Am văzut o pâine perfectă, era ca unabur de aer,/ o fotografie de vis/ ri-dicată cu jumătate de metru deasu-pra/ feliei de pâine neagră şi veche,ce zăcea muşcată/ pe masă./ Amvrut să mănânc, am pus mâna pepâine, pâinea/ a ţipat mânioasă://Nemernicie, cum mai poţi mâncafără nici un principiu?/ fără o pâineabstractă, fără o foame abstractă,fără/ aluatul de paradis?/ Nu vezi cănu mai exist?/ Redă-mi demnitatea,redă-ţi demnitatea,/ am să te las sămori flămând ca un câine, careroade/ materia brută...// Şi atunciam luat un cuţit”.

Şi, iată, am în faţă cea mainouă carte a Magdei Cârneci, Via -ţă, apărută anul trecut la Paralela45, o editură care prin directorul ei,

Călin Vlasie, el însuşi un excelentpoet, şi-a înscris constant – şi be-nefic! – în program cultivarea ope-relor beletristice şi critice aleGeneraţiei 80: „Cuvântul – scrie au-toarea în chiar primul poem dinvolum, Un fel de poetică – va tre-bui să aştepte,/ să treacă prin nenu-mărate strâmtori şi abrupte deschi- deri/ până ce se va curăţa, va creşte/încet, ascuns, dureros/ ca un căr-bune orb şi încins, undeva în infer-nul pământului,/ visând către im- posibile astre, preschimbându-sepenibil/ în diamant”. Este exact cese întâmplă acum în poezia Mag-dei Cârneci, care a ajuns la o limpi-ditate esenţială, aproape aforis- tică, deşi construcţiile propriu-zisesunt ample, precum structurile li-rice ale lui Ion Mureşan. Temelesunt aceleaşi ca în precedenteleapariţii editoriale, dar eul poeteinu mai pare deformat de o reali-tate haotică (aşa cum chipul ei realse deformează treptat până la di-

soluţie pe coperta volumuluiHaosmos şi alte poeme), ci,dimpo- trivă, se impune cu clari-tate, deşi încă marcat de scepti-cism („Nu voi fi marea poetesă alumii”). Dar, paradoxal, tocmai ăstae apanajul marii poezii, de a isca„din bube, mucegaiuri şi noroi”,dintr-un haos murdar, omnipre-zent, „frumuseţi şi preţuri noi”. Astaface şi Magda Cârneci în tot cu-prinsul cărţii, în poeme admirabile,precum Totul, Creaţie, Adoles-cenţă şi, mai ales, Vremea poe-mului înalt, din care citez finalul:„Nu, vremea poemului înalt,ameţitor/ n-a trecut./ Vremea luiabia vine.// O simfonie scrisă de unîncepător”.

Pentru Magda Cârneci, cuacest volum, vremea poemuluiînalt deja a sosit.

18 Panoramic editorialAPRILIE, 2017

Ioan Groșan

Tudorel Urian

Magda Cârneci – între „haosmos” §i „vremea poemului înalt”

���

���

Trecut-au anii...

19Cartea straina APRILIE, 2017

))

Alain de Botton,

Laura Botuşan Geo Vasile

O iubire imposibilă, de Christine Angot, Polirom, 2016, 206 p. (traducere impecabilă deMădălin Roșioru), dezbate mai multe feluri de iubire: a unei femei pentru un bărbat, iubireaunei fiice pentru mama sa, iubirea acestei fiice și a mamei sale pentru alți bărbați. Prima parterelatează povestea de dragoste, scurtă, dar intensă, a lui Pierre Angot și Rachel Swartz, tatălbiologic și mama autoarei de peste ani. În ciuda momentelor fericite împărtășite, Pierre îi ex-plică ab initio, fără ocolișuri, iubitei sale că nu o va lua de nevastă niciodată. Dacă ea ar fi fostmai bogată, poate că n-ar fi fost exclus să-i ceară mâna. Ceea ce n-o împiedică pe Rachel dea se lăsa purtată de iubire, trup și suflet. Într-o bună zi rămâne însărcinată. Îl previne de în-dată pe Pierre, care o lasă să se descurce cum știe ea mai bine, așa cum de fapt proaspătamamă bănuia. Așa se face că Rachel trebuie să-și crească de una singură fetița, ChristineSwartz, deocamdată (actul de naștere menționând în dreptul tatălui: necunoscut!!!), laChåteauroux, unde locuiește și lucrează. Cu mama sa, copila are o relație cvasisimbiotică, ex-trem de emoționantă chiar și pentru cititorii mai puțini sentimentali. Povestea acestei copilăriiconstituie a doua parte a cărții.

Facem cunoștință cu „tatăl” prin intermediul scrisorilor pe care el i le adresează lui Rachelși Christinei. Un mijloc foarte simplu și direct de a ne da seama de imensa lui lașitate. Person-ajul nu se îndoiește de nimic. Și chiar are motive, căci a avertizat-o mereu pe Rachel că n-o valua de soție, deși nu a exclus faptul de a avea un copil cu ea. Din păcate, felurite obligații, ce

decurg dintr-o căsătorie cu o nemțoaică niște ani mai târziu, îl împiedică pe Pierresă fie cât de cât prezent, așa cum ne lasă să înțelegem căși-ar dori. Preferă să se întâlnească în weekend cu fiica sa,deja adolescentă. Iar atunci când Christine este tot maimarcată psihologic de aceste întâlniri în diverse locații,mama ei află de la o cunoștință comună lucrurile respingă-toare pe care fiica sa le îndură din partea tatălui său (cecatadicsise, în cele din urmă, să-și recunoască oficial pater-nitatea).

Așadar, și O iubire imposibilă abordează tema incestu-lui, real sau presupus, asemenea celor mai multe romanesemnate de Christine Angot (n. 1959). Dar faptul de a-l fi in-clus în rama istoriei sale familiale transmite scriiturii o forțăabsolut inedită. O iubire imposibilă este de fapt o autoficți-une exemplară, o lungă introspecție, o succesiune de în-trevederi cu propriul sine ale autoarei ce, asumându-și rolulde psihanalist, încearcă să înțeleagă ce a trăit, ce a îndurat. Ast-fel, derulează prin fața cititorului episoade precum Christinepărăsește Montpellier, Christine devine mamă, Christineare un nou iubit, Christine și succesul, Christine și editoriisăi și, în fine, Christine și mama ei se împacă. Dar nu pe acest

efect idilic scontează autoarea, ci pe probabila noastră neputință de a ne imagina suferințelemorale și fizice ale unei adolescente violate de tatăl său. Putem însă presupune durerea ei sauputem încerca să ne facem o idee despre șocul suferit, despre ravagiile teribile ce rămân pen-tru totdeauna în interstițiile sufletului unei fete pe care un tată incestuos a vrut să-l ruineze.Ar trebui să fim de-a dreptul ipocriți spre a nu pricepe nevoia și totodată datoria de sereabilita. Ar trebui să fim de-a dreptul ignoranți spre a nu subînțelege că literatura este poatecel mai bun – singurul? – mijloc de a se redresa. Ar trebui să fim inconștienți spre a nu ne daseama din peripețiile romancierei Christine Angot cum, de la carte la carte, urmărește un par-curs terapeutic diseminat cu capcane, izbăviri și surpări. Este la limita imposibilului vindecareade cancerul incestului.

De data aceasta însă, Christine Angot a ajuns la un fel de capăt de linie, altfel spus, al primu-lui contact cu lumea adultă: tatăl său, Pierre Angot, murise cu ani în urmă, ea a cunoscut băr-bați, a vrut să se răzbune pe mama sa posesivă, s-a construit, s-a ruinat, s-a reconstituit, apovestit, încă și încă... Nu mai rămânea decât un examen, un ultim gest (medical!?): împă-carea cu mama sa, regăsirea celei care o crescuse și o iubise atât de mult, iubind-o, la rândulei, fără rezerve. A celei care nu știuse însă să o ocrotească de tatăl său, animal de pradă. Re -concilierea este un fapt deja public prin editarea acestui roman.

De mult timp sunt cunoscute originile ebraice ale mamei romancierei, Mme Schwartz. Setot vânturase acest fapt, fie și în trecere, fără însă să i se dea o prea mare importanță. Dar nuacesta, după toate aparențele, ar fi subiectul. Și totuși prejudecata antisemită a produs efectechiar și în anii ’50, ’60 ai secolului trecut într-o țară ca Franța, dovadă fiind atitudinea cvasios-tilă a familiei lui Pierre față de tânăra sa iubită, Rachel, față de recunoașterea oficială a copilu-lui lor, Christine, evitarea cu orice preț a „mezalianței” și a complicațiilor ce-ar fi decurs din acelcompromis impardonabil, inclusiv rasial.

Nu puține sunt scenele în care Pierre, fiu al unui director la Michelin, poliglot, cu diversemisiuni în Comisia Europeană, ține să-și manifeste superioritatea de castă și de rasă față demamă și fiică. Ceea ce va culmina cu ignobila vendetă, descalificantă din punct de vedereuman: sodomizarea propriei fiice, ca expresie extremă a înjosirii, a batjocurii, a umilirii lacare puteau fi supuse Rachel, frumoasa evreică, dactilografă din Châteauroux, și fiica ei,Christine, subiecte „inferioare” ale relaționării lui de odinioară, ca tânăr dintr-o familie cupedigri, dar „vulnerabil” din punct de vedere sentimental. Cultivat, dar antisemit. Obligato-riu antisemit, în siajul marii burghezii din frumoasele cartiere pariziene. Așadar, O iubireimposibilă, aparent romanul marilor iubiri, devenit apoi roman familial, are o accentuată,chiar dacă subiacentă, tentă socială și rasială. Oare cititorul trebuie să dea crezare acestei is-torii familiale, scriiturii realiste, cvasiclasice, dar care vehiculează anumite exagerări și obsesiiale autoarei respectivei autoficțiuni? Cititorul nu are încotro, trebuie să creadă, la urmaurmelor este vorba de un roman, nu?

Autofic\iune cu tent[social[ §i rasial[

În DEX, definiția cuvântului iubire este aceea de sentiment de dragoste și afecți-une, de admirație pentru o persoană de sex opus, o stare de atașament sufletesc șierotic. Iubirea, în sens larg, reunește toate visele și visurile ideatice, donquijotice, de-spre sufletul pereche, despre completarea noastră desăvârșită de către o altă ființăcare răspunde nevoilor și așteptărilor fanteziste de tot soiul, care se încadrează înconcepția general acceptată despre ce înseamnă cuplul ideal. Alain de Bottonreușește, însă, să distrugă toate aceste mituri nocive despre iubirea comercială într-ocarte cu adevărat excepțională, Ce se întâmplă în iubire, apărută în 2017 la Hu-manitas într-o traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu. Una dintre fi gurilereprezentative ale filosofiei și eseisticii actuale, Alain de Botton este cunoscut și pen-tru Eseuri de îndrăgostit, Sex, shopping și un roman sau Despre farmecul lu-crurilor plictisitoare.

Ce se întâmplă în iubire este concepută asemenea unui studiu de caz, avându-ica subiecți pe Rabih și Kristen, un cuplu obișnuit, a căror relație este observată în în-treaga sa evoluție, pornind de la primii ani de prietenie și continuând cu cei șais-prezece ani de căsnicie. Este construită și deconstruită sub ochii cititorului o relație cusuișuri și coborâșuri, cu satisfacții și neajunsuri, cu aspirații și fantezii profund umane.Fiecare lectură din Botton este una introspectivă, iar stilul său liber și onestitatea scri-iturii te aduc cumva în postura pacientului care caută răspunsul unor întrebări care-lfrământă, cartea fiind terapia nemijlocită în acest caz. Pe scurt, Rabih este urmărit înevoluția sa emoțională și psihică de la vârsta de șaisprezece ani. El este subiectul prin-cipal, pe care Botton ni-l înfățișează viu, cu plusuri și minusuri, un exponat autenticsupus disecției introspective. Rabih este un personaj care evoluează treptat, ducândcu sine un bagaj emoțional, rezultat al familiei din care se trage, și are un set de aspi-rații care se pot plia sau nu cu realitatea. Pe parcursul evoluției, Rabih începe să-șicontureze o idee despre ceea ce ar însemna iubirea și despre cum și-ar dori să fiepartenera sa, având însă undeva în subconșient imaginea blândă a mamei șia iubirii pe care i-o poartă neîncetat. Astfel, o cunoaștepe Kristen, care, la rândul ei, vine cu unbagaj emoțional diferit și cu un set de aștep-tări care se potrivesc sau nu realității. Cei doidecid să formeze un cuplu, care parcurgemai multe etape ce corespund celor cincicapitole – Romantism, Până la adânci bă -trâneți, Copii, Adulter, Dincolo de roman-tism, capitole ce fac trimitere la etape dis- tincte ale vieții de adult, ale maturizării emo -ționale: perioada de îndrăgostire, promisiuneaunei vieți în doi, căsnicia, destrămarea mitului șimaturizarea deplină, anume dragostea ade-vărată.

Povestea lui Rabih și a lui Kristen nu este cunimic ieșită din comun față de alte povești de iu-bire, însă tocmai acest aspect al obișnuitului eceea ce o face specială. Situațiile de viață prin caretrec cei doi sunt cât se poate de normale, umaneîn imperfecțiunea lor și te fac să te regăsești înmulte dintre acestea. Iubirea dintre cei doi nuseamănă cu nimic din basmele cu prinți și prințese sau cu scenariile în care cei doi tră -iesc fericiți până la adânci bătrâneți, tocmai pentru că aceste așteptări nu se regăsescîn realitate și tocmai aceste fantezii ne îngreunează maturizarea emoțională. Avem im-presia că iubirea trebuie să fie asemenea unui model promovat de societate, unde ar-monia este deplină, iar viața în doi e fără cusur și plecăm astfel la drum cu un bagajemoțional instabil, îndoielnic, pe care nu știm nici să-l lăsăm în urmă și nici să-l adap-tăm situațiilor de viață cu care ne confruntăm. Tocmai asta este ceea ce încearcă săsublinieze și Botton, că fericirea nu se regăsește în perfecțiune, în trăiri unitare și aștep-tări nerealiste, ci în fisuri, dacă le putem numi astfel, în incongruențe, în fapte de viațăbanale cu care ne obișnuim și care fac parte din noi. În viziunea lui Botton, iubirea „nueste entuziasm, ci deprindere”, „ceea ce pare în mod convenabil doar o relație acoperă defapt atât de multe evoluții, deconectări, renegocieri, distanțări și întoarceri emoționale”,iar când spunem despre persoana pe care o iubim că este perfectă „poate fi doar unsemn că nu ai reușit să o înțelegi cu adevărat”.

Interesant este modul în care îmbină Botton firul epic cu terminologia psi-hanalitică, invitând cititorul la introspecția propriilor trăiri și experiențe de viață. Suntmulte idei cu care rămâi în urma lecturii și pe care încerci să le internalizezi, multeteme de reflecție dintre care nu voi aminti decât câteva. De exemplu, mi s-a părut in-teresant exprimată ideea că în faza de prietenie, de îndrăgostire, Rabih o face pe Kris-ten să îl îndrăgească, „hrănind-o cu lumile lui”, în timp ce el o compune din toatedetaliile care o alcătuiesc, din elemente obișnuite care în ochii lui par extraordinare.Botton spune că tocmai din acest motiv „iubirea este despre slăbiciune și despre felulcum te mișcă fragilitățile celuilalt” și că noi avem impresia că „lucrul pe care-l căutăm îndragoste este fericirea, când de fapt ceea ce dorim este familiaritatea”. În cele din urmă,Rabih, ca și Kristen, sunt pregătiți pentru căsnicie abia după mulți ani, abia atunci„când s-au săturat de majoritatea poveștilor de iubire care se potrivesc atât de rar cu ex-periența trăită”, abia atunci când vor fi reununțat complet la perfecțiune.

��� ���

Ce se întâmpl[ în iubire

20 TeatruAPRILIE, 2017

Dana Pocea

În ultimii ani, teatrul independent acâştigat şi continuă să câştige teren. Apar dela o zi la alta din ce în ce mai multe locațiiconvertite în spații de joc, dar și spectacolecu priorităţi artistice reale. Regizorii și actoriice le produc sunt de obicei tineri. Uniipreferă să abordeze „subiecte calde”, mizândpe teatrul documentar (social), având dreptsursă realități de ultimă oră, alţii aleg înschimb texte, adesea „textulețe”, cu person-aje puține și fără pretenții de montări costisi-toare. Alteori, se întâmplă ca regizorul să fieel însuși scriitor, confirmat ca atare de altegenuri literare. Crista Bilciu este unul dinaceste cazuri rare. În 2011, volumul de poe -zii Poema desnuda e distins la Concursulde manuscrise al Uniunii Scriitorilor cu Pre-miul I și tipărit de Editura Cartea Româ -nească. Poemul său epopeic atestă un spiritde frondă, o imaginație nestrunită. Discur-sul poetic e teatral, structurat pe traseul a treis-prezece capitole, într-o succesiune de tablouride amplu spectacol. În confesiunea lirică în-tâlnim tensiunea și gradația unui veritabilmonolog, precum și paranteze cu indicații șiprecizări specifice unei piese: „fetița se jucaîntr-un colț cu cartea de telefoane”, „unbanal pod peste Pocloș” etc. De altfel, în douăscurte prezentări de pe coperta a IV-a, Al. Cis-telecan și Horia Gârbea semnalează prezențasuprarealismului „de tramă, de epos” și, re-spectiv, „naturalețea versurilor”, una și aceeașicu ceea ce se înțelege prin „naturalețea” repli-cilor. Observații care anticipează parcă tre-cerea poetei de la poezie la dramaturgie.

Într-adevăr, tot grație unui premiu, obținut în2015 la un concurs de gen la Bacău, de-scoperim și vocația de dramaturg a CristeiBilciu. Pe jumătate cântec (Zece tablouricu Francesca) e o scriere profesionistă, cu oevidentă pecete originală, pe care autoareao regizează în premieră la Teatrul de Foc, iarapoi o transmută, împreună cu același riscde a nu fi jucată, la Teatrul de Artă. Aprecia-bil e că își regândește și rescrie textul într-unlimbaj scenic percutant, îl transcende într-ologică spectacologică, experimentează so -luții teatrale de efect, pe cât de limpezi peatât de rafinate, fără să se ascundă în spateleminimalismului conjunctural al celor lipsițide talent și creativitate.

Pe jumătate cântec pornește din mat -ca biograficului în accepțiunea pe care i-oatribuie Gabriela Melinescu în Jurnal sue -dez (vol. V): „Fantezia e biografică şi ea senaşte din realitate”. De aceea, atunci cândvrei să cunoşti un scriitor, trebuie să-i citeştiopera, şi nu autobiografia. Personajul femi-nin al Cristei Bilciu are amprente biograficeclare. Se află într-un moment terminus alexistenței, cu pendulări permanente în zonacăutării de sine, tentat obsesiv să-și ana li -zeze și identifice erorile, aşteptându-și fri -sonat rezultatul biopsiei. Francesca, acestafiindu-i numele, provine dintr-o familiemodestă, împovărată de griji cotidiene. Încopilărie și adolescență, în afară de a fi fostexpusă deseori la pedepse, nu i se acordăprea multă atenție. Termină o facultate cuprofil economic, deși îşi doreşte altceva, şi

anume să cânte. Face chiar câteva încercăripentru a-și împlini idealul, dar sfârşeşte lam-entabil într-un bar ca amantă cântăreaţă.După ratarea primei experiențe amoroaseși a carierei muzicale, privindu-și eșecul cuamărăciune, dar și cu distanțare ironică, seîntoarce în provincie, în oraşul natal, undese căsătoreşte cu un IT-ist și devine mamă.Treptat, începe însă să acuze o dizarmonieinterioară ce depășește limitele unei crizeaccidentale, conștientizând că duce o viaţădublă, că e „o criminală în serie”, încât senti-mentul de inadaptare se acutizează șigrăbește divorțul.

Practic, cele zece tablouri ale monodra -mei sunt un flashback, o derulare în sens in-vers a etapelor vieţii tinerei de treizeci şi treide ani. Analogie, oare, voită cu vârsta luiIisus? Oricum, important e că Anda Salt-elechi, actriţa fetiş a regizoarei, „jonglează”cu dezinvoltură, sensibil, nuanțat, cu „vârs -tele” Francescăi. Apelând la diverse obiectevestimentare şi accesorii, interpreta portre -tizează diferențiat un personaj complex,emoţionant, tulburător în numeroase sec -vențe. În finalul reprezentaţiei, Crista Bilciu,în ambele sale ipostaze, împreună cu AndaSaltelechi oferă o mostră apoteotică de re-lație aproape siamezică între ele. Putemvorbi aici de ceea ce George Banu, exempli-ficând cu personajele lui Beckett ori cumodul în care Claude Regy o constrângeape Isabelle Huppert să-și abordeze rolul dinoratoriul Ioana pe rug, consideră că repre -zintă o frontalitate „monologată”. Adică o co-

municare cu o încărcătură de o intensitateextremă, necondiționată de nimic comple-mentar, gestică, mimică, mișcare etc., obligăspectatorul să încaseze, ca pe un pumn fatalîn box, violenţa suferinţei umane în stareaei „desnudată”. În cele treizeci şi trei de sicriesunt cadavrele visurilor şi iluziilor unei femeiprematur epuizate, amendându-și cu o ul-timă picătură de energie angoasele și con-tinua degradare a forţelor vitale. Crista Bilciunu simte nevoia să puncteze totuși un dezn-odământ tranșant, ci îl lasă sub semnul in-certitudinii, nu pune capăt vieţii eroinei, însănu exclude nici imprevizibilul. O ambigui-tate al cărei revers țintește spre un plus dedramatism și enigmatic. M-am bucurat săconstat că Pe jumătate cântec, spectacolpeste care s-a trecut nedrept de ușor, fi -gurează între cele selecționate să participeîn mai a.c. la Festivalul de Dramaturgie Con-temporană de la Timișoara.

PS : În spectacolul lui Vlad Mugur cu „Unvis din noaptea miezului de vară”, amintit încronica la „Macbeth” din numărul 3 al revis-tei, versiunea românească a textului sha -kespea rean aparține poetului AlexandruMi ran și nu compozitorului Pascal Bentoiu,așa cum dintr-o neatenție regretabilă aapărut.

Dacă această piesă era montată de Lu-cian Pintilie sau Tocilescu, ea s-ar fi jucat închiar cușca leilor, cu toate riscurile. Mai pru-dent, dar fantezist, original și realizândaproape o capodoperă managerială, regi-zorală, Ion Caramitru aduce Circul bucureș-tean (văduvit de leii incendiați colectiv) laTeatrul Național.

Alegoria și fantasticul, realismul crân-cen al replicilor și suprarealismul situațiilorinventate au fost și au rămas primele ingre-diente care au asezonat special dramatur-gia fluviu a lui Matei Vișniec (născut pemeleagurile de basm ale Bucovinei). Caiiverzi era pe punctul să aibă premiera în-ainte de 1989, la Teatrul „Nottara”, visul ori-cărui dramaturg, dar autorul a evadat dincoșmarul ceaușist, la Paris. Acolo nu e delocsimplu să te consacri. Vișniec nu a stat delocîn umbra nucului bătrân ionescian, se usca.I-a studiat atent opera, îndrăgostit la nebu-nie de Becket și de Cehov.

Angajare de clovn l-a fixat rapid în cir-cuitul teatrului mondial. Subiectul e banal,contextul și subtextul – colosale. Trei clovnibătrâni, expirați, bat la ușile unui circ undedoresc să se reangajeze, speriați de ușa în-chisă și răgetele unui leu. Clovnii, trinitatetragicomică, vorbesc câte-n lună și-n stele,

speră să reintre în circuitul artistic și să aibădin nou succes. Zbaterea lor ridicolă este si-milară cu aceea a pensionarilor de pretu-tindeni și de peste tot, ținuți la uși, alungați,condamnați la sărăcie și exterminare prinuitare. Jocul actorilor în acest sens este im-pecabil și implacabil. Caramitru deține artatuturor artelor legate de scenă. Amărâții su-praviețuiesc din pensia mică și din nostal-giile mari. Comicul e scrâșnit, tragicul evi- dent. Montarea senzațională îmbină teatruldramatic, scena italiană cu arta circului la eaacasă. Nu lipsesc decât elefanții care să-icalce în picioare. În pauză, spectatorii iesdin Sala Studio, iar în foaier îi așteaptă Circulcirc, angajat într-un veritabil spectacol. Aiciregia se desparte de dramaturg, însă ea po-tențează dramaturgia, extinde fabulosul.

Spectatorii revin în Sala Studio care,între timp, a fost reamenajată ca arenă.Șocul e formidabil! Nu mai știi unde ești, lateatru sau la circ. Ești la amândouă institu-țiile simultan! E marea găselniță. Piesa con-tinuă în ritm de galop, actorii circului și aiteatrului fac osmoză. Nemaivăzut! Luminileproiectează fabulos, savant, bolta cereascăcu stele mișcătoare, căzătoare peste spec-tatorii care se bucură precum copiii la circ.Baloane plutesc în aer, se joacă volei și exact

la ce mă gândeam în acel moment se și în-tâmplă. Urmează un torent aerian de mi-cuțe baloane de săpun care se sparg –existența noastră efemeră.

Contribuie la extaz muzica, măștileclau nilor, costumele, nasurile luminate (nuștiu cum), piticii eterni, omul cu picio-roange (naturale), dresorul magic, fețele cir-cului real și ale celui imaginat de Vișniec seamestecă, la fel ca în viață, până la moarte.Actorii tineri aduși de la Cluj, în rolurile celortrei crai de carieră veche, îmbină replicile cucântecele, filozofia cu tumbele. Lipsește iarelefantul sau, de ce nu, rinocerul? Margina-lizarea, tristețea, mimarea voioșiei, scanda-lul, bravada, fantezia, retrăirea trecutuluimort, dar glorios împing drama spre o finătragedie și o aduc înapoi într-o rafinată co-medie. Aplauzele capătă ritmul sacadat alcircului, al manejului.

Că a fost inspirat Vișniec de faimosulFellini... nici nu mai contează. Văzând clov-nii cum apar în scenă, din sală, în fața unuizid, fațada circului, aveam în minte, peTache (Radu Beligan), Ianke (Marin Mo-raru) și Cadâr (Gheorghe Dinică), cei maimari comedieni ai Teatrului Național. Tra-diția este continuată și cu Petre Ancuța (Fi-lippo), Emilian Mârnea (Nicollo), Florin

Călbăjos (Peppino). Cei trei sunt unul sin-gur și fiecare este altul. Moartea bufonu-lui, reanimarea comică, apoi clonarea luiCharlot, dansurile, tiradele, plânsetele, râ -setele, mobilitatea extraordinară, interfe-rența celor două genuri de artă, toate suntexcepționale. Contribuie din plin la reușitaacestui fabulos mega-spectacol FlorinelaPopescu Fărcășanu, cu decoruri minuțiosși expresiv elaborate, costumele LilianeiCenan, care au o puternică individualizare.Florin Fieroiu asigură cu brio coregrafiaunui dificil traseu clovnesc. Păpușile Ioa-nei Creangă redau bine grotescul. RobertStan, din echipa circului, face performanțăîn echilibristică, iar cățeii și dresorul lor,clovnul Cristiano, ne alungă stresul, la felceilalți, distribuiți în diferite ipostaze, su-netiștii (Călin Popa și Aurel Sima), luminile(Ionel Docan), prompterul cu traducereatextului în limba franceză, programul desală de înaltă ținută grafică și perspectivaturneului în Franța, patria adoptivă a dra-maturgului, în cadrul unui proiect de fran-cofonie teatrală, toate prefigurează unmare succes al TNB, național și internațio-nal, exact ce s-a dorit.

Crista Bilciu în dubl[ ipostaz[: dramaturg §i regizor

Dinu Grigorescu

ANGAJARE DE CLOVN de Matei Vi§niec la TNB

���

���

UN SPECTACOL FULMINANT

FLAVIA ADAM,Raiul de urgență, Editura Neuma

Flavia Adam este una din-tre speranțele poeziei actualecare face și prin acest volumun pas important spre con-sacrare. Devotată poeziei, scri-ind constant și fiind foarteadesea prezentă în paginilerevistelor literare, ea îmbinăfericit talentul și plăcerea scri -sului cu perseverența și dor-ința de a se afirma în lumea literară. Raiul deurgență propune o poezie de dragoste care os-cilează între introspecție, cu meditații melancolice,și jubilație potențată de spiritul ludic pe care FlaviaAdam îl găsește adesea. Metaforele memorabilejalonează un discurs elegant și precis, care doar sedeghizează pentru a obține efectul unei feminitățidebordante și capricioase. Textele sînt omogenevaloric și recomandă o poetă în vertiginoasă, re-confortantă ascensiune. De la începutul cariereisale literare, am pariat decis pe succesul FlavieiAdam, iar cartea de acum, care este una a matu-rității, îmi oferă satisfacția de a nu mă fi înșelat.

RADU-ILARION MUNTEANU, În căutarea poveștii bis, Editura Școala Ardeleană

Prozatorul Radu-IlarionMun teanu, supranumit, cablogger, RIM, fizician de for-mație, și-a ales „meseria decititor”, așa cum își intitula orecentă carte de eseuri criticepe teme literare. Dar el este șiun meseriaș al vizionării și co-mentării filmelor. Cu o bogatăcultură cinematografică, dar șiteatrală, susținută de o excelentă și chițibușarămemorie, RIM se dovedește un cronicar extrem deexigent, de-a dreptul sever. Filmele la care sereferă, majoritatea americane (plus două din Rusia,patru din Franța și unul japonez), sînt privite șianalizate minuțios, puse în contextul operei regi-zorilor, dar și al istoriei filmului și evaluate parci-monios – un capitol se numește sec: Un Nabokovratat (Lolita, 1962 și apoi 1997). Se adaugă trei ar-ticole „generaliste”. Unul, despre filme de război (aldoilea mondial exclusiv) reprezentînd ecranizări,stîrnește admirația și chiar un fel de spaimă față decîte filme și cărți din spatele lor a putut vedea și citiRIM, numai din acest relativ îngust segment. Înceea ce mă privește, ca bun cititor și modest cine-fil, am găsit în carte plăcerea de a însoți un om ad-mirabil de informat și de inteligent într-o aventurăcritică extrem de profundă.

SERGIU SOMEŞAN, Comisarul și blestemul sângelui,Editura Neuma

Sergiu Someşan s-a năs-cut la Reghin în anul 1954. Adebutat în 1971 cu poezie și acontinuat să scrie mai alesproză. Debutul editorial s-aprodus cu un volum de ver-suri. Începând cu anul 2000, apublicat numeroase volumede proză mai ales proză fan-

tastică și SF printre care Aproape îngeri (CarteaRomânească, 2004). Primul său roman, Apo -calipsa după Ceauşescu, a apărut în 2012, fiindurmat și de altele, de factură thriller, noir, policier.Comisarul și blestemul sângelui este un romanatipic și care depășește limitele consacrate alegenului policer. Sergiu Someșan este un prozatorexperimentat, care a obținut succes în multe speciiale prozei, de la romanul SF și povestirile fantasypână la epica realistă. Suspansul menținut cuatenție este însoțit în permanență de umor, binedozat, și de un remarcabil dar de a crea personajeveridice, din medii sociale foarte diverse. Fundalulsocial al acțiunii dă consistență unui text excelent,care va avea succes nu doar în România. Tema vainteresa numeroși cititori, în măsura în care ro-manul va fi tradus, așa cum merită.

ȘTEFAN BRATOSIN, Cruciri din ochi de pălimar,Editura Brumar

Ștefan Bratosin este profe-sor universitar doctor, clasă ex-cepțională, la UniversitateaPaul Valéry din Montpellier,specialist în mediatizare, digi-talizare și religie. Așa ne anun -ță coperta. Ce-are a face? Înfața inspirației poetice, prin -țul și pălmașul sînt una. Totule ca viziunea să fie puternicăși dicțiunea limpede. Iată: cînd am deschis fereas-tra/ azi-dimineață/ pe butuga (sic!) din față/ găi nă -țându-se anunța închiderea nopții/ o coțofanăîm burcită (sic!) de parcă/ ar fi fost lina nebuna. Eli -berarea de dejecții a corvidei anunță o „excelentăzi” (titlul poemului), iar comparația ei cu Lina neb-una e substanțială, căci numita Lina anunță tare –ca să îi miroasă duhoarea gurii pînă în funduladunării –/ încheierea serviciului divin/ la excelsis.Deci detaliul poetic al halitozei le apropie ireme -diabil pe Lina și pe coțofana „îmburcită” în defe-cație matinală, spre deliciul cititorului! Numai căLinei nu-i miroase gura, ci însăși duhoarea ei. Refe -rința la fundul adunării e, iarăși, una semnificativă.Pe ultima copertă, Marcel Tolcea scrie că volumuldlui Bratosin: Nu este o carte de poezie, ci una de în-fricoșare. E drept, ne-am înfricoșat și ne-am crucit(în ochi de pălimar). La mai multe, dom’ profesor!

LĂCRĂMIOARA STOIE, Jurnalul cuvintelor tăcute, Editura Libris

Cuvintele tăcute sînt celenerostite, dar lăsate pe hîrtiepentru ochiul cititorului. Elecompun la Lăcrămioara Stoieniște acuarele delicate, cu sfă -rîmări impresioniste ale lu-minii. Vedem Turnul Sfatului,acaparat de zborul păsărilor, șifîntîna din apropiere, Bulevar-dul Clichy, dar și alte peisajecitadine pariziene, Piața Mică ori Sena, priveliști deiarnă sau marine. Poemele sînt lapidare, culorilediafane, emoția reținută cu bun-gust. La pagina 73,poeta își transcrie rezultatele analizelor din 2noiembrie 2016, cu care se poate mîndri, ca și cuprivirea proaspătă aruncată lumii: hemoglobină14,2 și glicemie „ à jeune” – 84. Îi doresc să sepăstreze la aceleași cote: înalte ale poeziei, joaseale glicemiei.

APRILIE, 2017Vitrina cart, ilor 21

Sus poezia, jos glicemia!

)

Horia Gârbea

±andramaua,b[trînul §i vaca

POȘTA REDACȚIEI

În acord cu conducerile publicațiilor România literară șiLuceafărul de dimineață, după 9 ani, Poșta redacției dinprima revistă se mută la a doua. Rămîn valabile adresa de

e-mail (deocamdată) și, permanent, disponibilitatea autoruluirubricii. Aștept textele. Răspunsurile mele vor apărea aici. (H.G.)

V. Bistriceanu. Dumneavoastră propuneți spre evaluare și, even-tual, publicare un întreg volum de versuri. Trebuie să vă dau douăvești proaste. Prima este că în mod sigur veți găsi un editor neprofe-sionist, lipsit de gust sau pur și simplu cinic, care o să vă publice volu-mul și, în acest fel, o să vă faceți de rîs. Mai mult, dvs. sau editorul vețigăsi pe cineva suficient de superficial sau mai puțin profesionist decîtdvs. care să vă laude, eventual excesiv, spre rușinea sa în special și aspeciei umane în general. A doua veste, și mai proastă, este că volu-mul nu va interesa niciun cititor de calitate, niciun critic oarecumonest, practic pe nimeni care contează. Dacă sînteți șef pe undeva,subalternii vor veni la lansare, vă vor felicita și apoi, ajunși acasă, văvor înjura pe săturate. Toate acestea se vor petrece pentru că scriețiastfel: M-am trezit dimineaţă/ Că vreau să zbor,/ Să mă înalţ în albastrulcerului,/ În seninul infinit./ Mi-am pus aripile lui Icar/ Şi fără să mă uitînapoi/ Am păşit grăbit în veşnicie/ Să-l întâlnesc pe Iisus. Dacă voiațisă-l întîlniți pe cel menționat – deși sînt sigur că el s-ar lipsi de aseme-nea întîlnire – nu era nevoie să vă mai puneți aripi de Icar. Legea gra -vitației vă ajuta prompt! Un poem mai amuzant (fără voie) eȘandramaua: Sufletele noastre/ Locuiesc pentru/ Secunda vieţii tere-stre/ Într-o şandrama./ Unde pe o fereastră minusculă/ Pătrund razelesoarelui/ Şi odată cu ele lumina divină./ Şi noi zgribuliţi şi înfriguraţi/ Nuînţelegem/ Şi nu facem altceva decât/ Să astupăm cu încrâncenare/ Fer-eastra minusculă/ Dătătoare de speranţă. Ori ați înțeles că vă caută lu-mina divină (așa cum o descrieți), ori n-ați înțeles (așa cum pretin- deți). Eu zic să lăsați fereastra șandramalei deschisă. Nu e niciun riscsă vă ajungă lumina divină.

Constantin Hluşneac. Ați publicat șase volume de versuri, ul-timele două în 2015, și încă susțineți că literatura e o ocupație „pen-tru umplut timpul”. E grav. Faptul că, după șase volume, nu a auzitnimeni de dvs. și vă încercați norocul pe aici ar trebui să vă pună pegînduri. Emblematic este că, spre deosebire de Hemingway care ascris Bătrânul și marea, primind Premiul Nobel, dvs. ați comis schițaBătrînul și vaca. Pentru care nu veți primi nimic. În schiță e vorba deun bătrîn care avea o vacă. Bătrînul a plasat, neinspirat, o găleată cucartofi sub un robinet de exterior. Vaca, atipică, a dorit să mănîncecartofii și a rupt robinetul, provocînd o inundație. Un instalator areparat însă robinetul. Morala, dacă există una, trebuie găsită în afaratextelor dvs. și sună așa: rușine pentru o cultură în care absolventula două facultăți (inginerie și drept, dacă e să vă cred) se dovedește unanalfabet literar și, în această stare, poate publica liber șase volume.

Anton Tudor. Nu știu dacă ați vrut să faceți o glumă avan-gardistă. Dar am primit de la dvs. un e-mail cu subiectul Bucată (sic!)literară. E-mailul e gol, fără măcar un salut, așa, din politețe, și conțineun fișier complet gol și acela. Poate v-ați dat seama că un asemeneafișier vă reprezintă mai bine decît un text oricît de succint? Vă dorescsă presărați totuși pe pagină cîteva litere, ca sarea în bucatele literare.

Ovidiu Dinică. Scrieți frumos: aş dansa cu aceeaşi precizie/ cu careaş aduna/ de pe jos amintirea seminţelor/ din vorbele tale neîndoielnice.Iar apoi zdrobiți corola de minuni: ce lasă loc zborului/ să fure inimicerului/ ameţitoare litere topite/ în trepte de nopţi/ plămădind vise subgeana/ lunii. E posibil să fiți același: cel din primele patru versuri șiplescăitorul cu „trepte de nopți” și „zborul (care) să fure inimi ceru-lui”? Altă mostră: ea mă iubeşte/ ține ascuns în inimă un fluture/ lângăpiept îi cresc petale de nuferi/ un curcubeu străbate umbra chipului său/cu explozie de cuvinte detonate/ de râsul albastru. Bine. Apoi începețicu ropot de stele, îmbracă tăceri și alte aberații „lirice”! Eu zic să scrieținumai începuturi de poem și să găsiți un specialist în finaluri, ca săformați un duet. Vă invit să vă concentrați și să-mi trimiteți poemeintegral valabile.

Aștept în continuare textele și opiniile dvs. numai la adresae-mail: posta.romlit@gmail.com

Dinu Tănase nu este doardirectorul de imaginecare a absolvit IATC-ul în

1968, la secția care a dat operatoride excepție, ci și acel cineast care aschimbat prima specializare cuaceea mult mai dificilă, mai re-sponsabilă și mai dramatică, ace -ea de autor de film.

Dinu Tănase a fost operatorulregretatului regizor Radu Gabreala primele sale filme, Prea micpentru un război atât de mare,Urmărirea, primul serial de tele-viziune din România, Amintiri bu- cureștene și Dincolo de nisi puri.A fost, de asemenea, autorul ima -ginii excepționale din filmul dereferință Apa ca un bivol ne gru,alături de Iosif Demian și Ion Mari-nescu, dar și al celei din filme le devârf ale lui Andrei Blaier, Ilustratecu flori de câmp sau Prin cenușaimperiului.

A debutat ca autor în 1975 cuConcert din muzică de Bach,ecranizare a romanului semnat deHortensia Papadat-Bengescu, ur-mând apoi Trei zile și trei nopți,după romanul Apa de AlexandruIvasiuc. Pasiunea pentru literaturăl-a tentat să aducă pe ecran șifigura Doctorului Poenaru, din ro-manul binecunoscut, apreciat, co-mentat și semnat de Paul Geor- gescu. Mai semnează ca autor Mi-jlocaș la deschidere, Întoarce-te și mai privește o dată, Laca pătul liniei, Emisia continuă,Cântec în zori (pentru televizi -une), Erou la 13 ani, Condamațila fericire (documentar realizat în

1992). Dinu Tănase revine cu o co-laborare cu vechiul său coleg șiprieten Radu Gabrea la excepțio -nalul film Rosenemil – o tragicăiubire, după care semnează, în1994, În semn de iubire pentruteleviziune, pentru ca, în 2003, săfie autorul filmului Damen Tango,dar și autorul imaginii la filmul luiRadu Gabrea Călătoria lui Gru-ber.

Realizat cu mai bine de cinciani în urmă, filmul Portrete în pă-dure a fost inspirat de cartea re-gretatei autoare Dana Dimitriu,Duminica mironosițelor.

Cu toate piedicile, mai aleseconomice, ce au ținut filmul peloc, Portete în pădure nu și-apierdut deloc acuratețea, simpli-tatea și magnetismul poveștii cene propune un thriller polițist,demn de cele mai bune pagini dinSimenon.

Dinu Tănase a apelat la unmare actor, Dan Condurache, pen- tru a desena drama Comisaruluicare, dincolo de ancheta curentă,trebuie să trăiască și efectele unor

relații cotidiene cu un camarad,condamnat, dar și antecedenteleunor relații personale sulfuroase.

Dinu Tănase a ales nu doarniște actori excepționali în pri meleroluri ale filmului său (Ofelia Popiieste demnă de un Oscar), dar amizat și pe talentul unui debutantca director de imagine – PătruPăunescu.

Chiar dacă schela epică a po -veștii nu este suficient de sigură înprima parte a filmului, în partea adoua avem parte de lămuririlenecesare pentru a descifra ambi-guitățile Comisarului, pentru aclarifica confuzia generată deunele acțiuni ale personajelor.

Biografia anchetatorului, frac-tura profesională a acestuia, ra --dio grafia eșecului profesionalsunt linii directoare intens susți -nute și excelent rezolvate de ci -neast. Dinu Tănase mai are meritulde a fi descoperit valențele filmiceale unor actori tineri mai rar dis-tribuiți: Dorin Andone, SergiuAnghel, Constantin Stronschi, Va -sile Popa, Avram Iclozan, alături de

care mai experimentații ȘerbanPavlu și Marius Stănescuse se inte-grează firesc în echipa aleasă deregizor.

Portrete în pădure exempli-fică cu brio un gen deloc facil, ungen popular, din păcate aproapedeloc ilustrat cu titluri de referințăîn ultimii 25 de ani.

Profit de faptul că veți citiaceste rânduri înainte de sfârșitullunii aprilie, pentru a vă recoman -da câteva filme de la CinematecaRomână.

Astfel, din 25 până în 30 apri -lie, atât la Eforie, cât și la Union,este proiectat în premieră filmulVizitatorul (dacă revista noastrăapare mai devreme, pe 21 este laUnion spectacol de gală în pre -zența realizatorilor), un film horrorcu Ionuț Grama, Oana Irina Duțu,Andrei Ciopec, Andreea Boșneag,Ion Haiduc, Carmen Cinteză, An-drei Vasilescu. Doi tineri se mutăîntr-un oraș care le va găzdui pla-nurile de viitor profesional, senti-mental și social. Din păcate, uni- versul proiectelor este intersectat

de teroare, psihoze și situații para-noice. Filmul a fost prezentat laprestigioase festivaluri (Cluj-TIFF,Shanghai, Cairo, Biertan, Jagran,Louisville – la ultimul, Ionuț Gra maobținînd chiar Premiul pentru celmai bun actor în rol principal).

Pe 27 aprilie, la Union, esteprogramat filmul rusului Kiril Sere- brennikov (M)ucenic, adaptaredupă piesa de teatru Martyr deMarius von Mayenburg. Pe scurt,scenariul propune drama unuiadolescent rus care devine radicalortodox și contestă, cu Biblia înmână, tot ceea ce se întâmplă înuniversul său. Mixul de funda-mentalism clerical, criză de vârstăși identitate sexuală sunt atentcântărite, laolaltă cu ceva umor.

Un sfat: la începutul fiecăreiluni, mergeți la sălile Eforie sauUnioin, pentru a vă procura pro-gramele (gratis). Dincolo de pre-miere românești și din cinema- tografia europeană (uneori, chiarși americană), veți găsi titluri multmai interesante decât la tv.

22 Educat, ie/FilmAPRILIE, 2017

Pe un blog, cineva vorbea decurând despre „răz boiul care a în-ceput împotriva scriitorilor clasici ai

lite- raturii române”. „Război” declanşat nuacum, observa comentatorul în cauză, cimai de multişor. Şi tot pe acelaşi blog:„Niciun moment însă nu ne-am putut ima -gina că în acest război e înrolat, cu simbriesau din convingere, și vreun profesor de limbași literatura română”. Este pomenit, desigur,şi contextul: ela borarea noilor programe delimba şi literatura română pentru gimnaziu,care, între timp, au şi fost aprobate şi datepublicităţii.

De fapt, de la o vreme, acest „război”face parte dintr-o modă. O modă este să sespună că pentru elevul de gimnaziu texteleautorilor clasici n-au nici o legătură cu ex-perienţa unui copil de 12-14 ani şi de aceeaei refuză aceste texte. Dar date convingă-toare, statistici nu ne oferă nimeni! Aşa cumeste o modă să se spună că tot ce se face laşcoală trebuie să fie făcut de către elev... dinplăcere. Confuzia este suficient de mare înambele situaţii. Potrivit criteriului „plă cerii”,de exemplu, matema tica ar trebui să fie fă-cută de câţiva „ciudaţi” dintr-o clasă, restuldesenând cai verzi pe pereţi. Dar tot o„modă” este să faci şi afirmaţii de genul: „Ca-pacitatea de memorare a elevilor a scăzut înultimii ani. Motivul: tehnologia secolului XXI”.Sau să insişti pe o idee care separă dramaticprezentul de trecut: „Copiii de azi nu se mairegăsesc în experienţele scriitorilor clasici şi deaceea le este foarte greu să-i înţeleagă”. Saucă elevii „sunt prea tineri şi prea puţin expe -rimentaţi să înţeleagă texte de o asemeneadificultate, despre moarte şi trecerea timpu-lui, despre tinereţe, puritate şi durere; sunttoate emoţii pe care ei nu le-au trăit”.

Aşa o fi! La prima vedere, pentru că, lao a doua vedere, lucrurile stau puţintel alt-fel...

În realitate, obiectivul oricărei situaţii deînvăţare nu este doar acela de a recrea ex-

perienţe ase mă nătoare ori trăite de elevulnostru de azi. Ar fi şi imposibil ca toatăşcoala şi toată învăţarea să se desfăşoaresub acest imperativ. Este, desigur, foartebine că şcoala a devenit (dar a devenit cuadevărat sau doar visează să devină?) unloc în care preadolescentul sau adolescen-tul îşi asumă o experienţă sau alta, seregăseşte în ea, personalizează o realitaterecog noscibilă sau o alta nouă, similară cupropria experienţă, dar, încă o dată, rolulşcolii este mai ales acela de a propune ex-perienţe noi, cele mai multe la modullivresc, fiindcă e greu de imaginat că o per-soană ar putea trăi în perioada şcolii sauchiar într-o viaţă întreagă, lungă și prosperătoate experienţele semnificative ale fiinţeiumane... Confuzia şi moda mi se par evi-dente încă o dată şi având ici-colo şi carac-teristici exhibiţioniste. De fapt, cea maimare parte a realităţii şcolii presupune o re-laţie de tip livresc, de laborator, cu lumea,fiindcă numai astfel, într-un timp real dat,limitat, existenţa poate deveni semnifica-tivă, poate dobândi acel grad de subtilitatenecesară. Altminteri, adău gând un alt ar-gument la ceea ce am numit „modă” şi careface din „experienţa copilului” un criteriuexclusivist, acesta nu poate înţe lege unroman istoric, fiindcă nu a trăit acele tim-puri. E ciudat cum o dezbatere, de altfelmotivantă şi necesară, despre educaţiepoate degenera uneori în „snobisme” de

tipul: „şcoala trebuie să predea elevilor doarliteratura actuală” (trebuie să facă şi asta!)sau „eu fac cu ei doar texte de literatură uni-versală (?!), le citesc Micul Prinţ” (foartebine, dar asta nu e totul).

De fapt, ceea ce este şi mai ciudat estechiar modul în care apare, în aceste con-texte/discuţii, condi ţia literaturii, ideea per-manenţei ei, capacitatea acesteia de atranscende peste timp, specifică ma rilortexte, dincolo – să spu nem, totuşi – de par-ticularităţile vârstei unor elevi. Dar până şiacestea pot fi acomodate în măsura în careo operă profundă are mai multe straturi desemnificaţii în raport cu care ea devine/re-devine actuală într-o epocă sau alta. Ce-aţispune, de exemplu, dacă poezia emines-ciană a naturii ar fi pusă într-o relaţie cutema/ motivul parcului de la simbolişti, caspaţii, amândouă, cu funcţii multiple, unelesimbolice: intimitate, joc, aventură, animareşi mitologie, civilizare? Iar exemplele arputea continua cu alţi autori şi alte texte.

Dar „modele” sunt tiranice. Ca şi expe-rienţele. Ca şi războaiele false, purtate delumea din jurul nostru.

Aşadar, nu cu autorii clasici trebuie săne războim atât de mult, ci mai degrabă cuneputinţa noastră de a-i face pe aceştia „vii”din nou, de a face din opera lor „experienţede viaţă” semnificative. Mi-amin tesc, să mise scuze eventuala lipsă de modestie, cămai întotdeauna am predat Eminescu,

citind doar, într-o primă oră, poezii. Fărăprea multe comentarii sau fără comentariide niciun fel. Alegând eu textele saualegându-le atunci, pe loc, elevii. Dinvolum, fireşte, nu după foi multiplicate! Nucred că gestul mereu era şi el o modă, cidoar o modestă încercare de a-i „sonda”, dea-i provoca, de a-i face curioşi, eventual re -zervaţi, de a schimba cu alte cuvinte cevadin recep tarea „academică” şi cumva abs -tractă a poeziei în general, şi nu doar a celeieminesciene. Şi dacă aş fi rămas doar laaceste lecturi mi s-ar fi părut, în unelecazuri, suficient. De fapt, în ceea ce făceamnu era deloc meritul meu, ci al lui PaulValery, care mărturisea că el citeşte un textpoetic de trei ori. Şi, prin modul în care-şijustifica gestul, aducea în discuţie o ideeteoretică despre ce este poezia în general:muzică, stare, idee, incomunicabil... Nu in-ventar de epite te, meta fore, comparaţii!Acestea veneau şi ele la un moment dat,dar mult mai târziu.

Pe de altă parte, este clar că lumea deazi are o altă referenţia litate, un alt cadru detrăire dat de civilizaţia tehnologică în caream fot împinşi – cu voia noastră, desigur. Eanu mai are, uneori, chiar nicio legătură cuvechea referen ţialitate, care presupunea căpădurea (natura) sau cerul de deasupranoastră sunt puncte de reper ale existenţei.Trăim într-o lume preponderent obiectuală,materială şi cantitativă, dar copiii de pebăncile şcolii pot fi „deschişi” şi către maivechile referenţialităţi. Şi asta doar la 10-14ani, fiindcă mai apoi e prea târziu.

P.S.: În treacăt fie spus, nici noi, maturii,nu mai avem, la un moment dat, acces laanumite experienţe. Ne-o spune nimeni altuldecât tot „neînţelesul”, „depăşitul” Eminescu:„Astăzi chiar de m-aş întoarce/ A-nţelegen-o mai pot.../ Unde eşti copilărie,/ Cu pă-durea ta cu tot?”.

Călin Stănculescu

„Portrete în p[dure”, un thriller poli\ist semnat de Dinu T[nase

���

���

Adrian Costache

Mode §i experien\e

23Viat,a literara APRILIE, 2017

)

George Popescu

CASETA TEHNICADirector: DAN CRISTEA;Redactor şef: ALEX ŞTEFĂNESCURedacţia: HORIA GÂRBEA (secretar general de redacţie); IOAN GROŞAN, IOLANDA MALAMEN, DAN STANCA, RĂZVAN VONCU (redactor asociat)www.revistaluceafarul.ro

Revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ este membră a Asociaţiei Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (A.R.I.E.L.)

Tipărit la Sigmamedia; E-mail: sigmamedia.ro; Tel: +40 21 202 82 16

ISSN 2065-7536 Colegiu editorial: RADU F. ALEXANDRU;GABRIEL CHIFU; LIVIUS CIOCÂRLIE;D.R. POPESCU; MIHAI ŞORA; CORNELUNGUREANU

Layout: GELU IORDACHEAdministraţie, difuzare: EUGEN CRIŞAN

Adresa redacţiei: Calea Victoriei nr. 133, Bucureşti, sector 1; Tel: 021.212.79.87

Banca Română de Dezvoltare – Sucursala Victoria, BucureştiCont Lei: RO29BRDE445SV36784884450Cont Euro: RO25BRDE445SV36784964450

IMPORTANT! Colaboratorii ne pot trimite materiale doar în format electronic şi culese cu semne diacritice!

E-mail: revistaldd2015@gmail.com

DIFUZARE. Revista Luceafărul de dimineaţă poate fi cumpărată de la Oficiile Poştei Române și de la Inmedio. Preţul unui exemplar este de 3 lei.

Abonamentele pot fi contractate la toate oficiile poştale din ţară numărcatalog 19379 sau direct la redacţia revistei. Tel: 021.212.79.87

Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu răspunde pentru politica editorială a publicaţiei şi nici pentru conţinutul materialelor publicate. Revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ promovează diversitatea de opinii, iar responsabilitatea afirmaţiilor cuprinse în paginile sale aparţine autorilor articolelor.

Revistă culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale

Editor: Asociaţia LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ

George BălăițăUniunea Scriitorilor din Ro mâ -

nia anunță cu durere că, în ziua de15 aprilie 2017, s-a stins din viaţăGeorge Bălăiță, unul dintre cei maiimportanți scriitori români postbe-lici.

Născut pe 17 aprilie 1935 laBacău, a urmat cursurile Institutuluide Cultură Fizică și Sport din București (1953-1955), fiindapoi absolvent al Facultății de Filologie a Universității„Al.I. Cuza” din Iași (1967). Din 1964, a fost redactor, ul-terior redactor-șef adjunct al revistei Ateneu din Bacău.După mutarea la București, a fost secretar al UniuniiScriitorilor din România, director al Editurii CarteaRomâ nească (1980-1989) și redactor-șef al revistei Arc,editată de Fundația Culturală Română (1991-1997).

A debutat publicistic în ziarul Steagul roșu din Bacău(1958), iar ca prozator, în Luceafărul (1960). Debutuleditorial, cu Călătoria (1964), se suprapune perioadeide liberalizare de la finele epocii realismului socialist.George Bălăiță va deveni, prin cărțile următoare, unuldintre cei mai originali și mai reprezentativi autori dintânăra generație ’60, prin care literatura română intră înfaza ei neomodernistă: Conversând despre Ionescu(1966), Întâmplări din noaptea soarelui de lapte(1967). După Lumea în două zile (1975), capodopera luiGeorge Bălăiță, opera scriitorului se rotunjește prin ti-tluri precum: Ucenicul neascultător (1977), Nopțileunui provincial (1983), Gulliver în țara nimănui (1994),Învoiala (2016). În colaborare cu Janina Ianoși, a tradusCevengur de Andrei Platonov.

Prin dispariţia lui George Bălăiță, Uniunea Scriitorilordin România şi întreaga noastră comunitate intelectualăsuferă o grea pierdere.

Viorel LicăFiliala București – Poezie a

Uniunii Scriitorilor din Româniaanunță cu profundă tristețe înce -tarea din viață, în ziua de Paște, 16aprilie 2017, a poetului Viorel Lică.

S-a născut pe 28 septembrie1952, în comuna Nuci, satul Su diți,Ilfov. A absolvit Facultatea de Limbași Literatura Română, Universitatea București, în anul1979.

În 1970, a debutat cu versuri în revista Luceafărul. Apu blicat apoi numeroase volume de poezie: Victoriaamără ciunii (1997), Tratat de căință (1997), Opriți-mădin cursă (1998), Împacă-te cu Dumnezeu într-o sin-gură Carte (2000), Cârtița sub cerul liber (2000), For-matul magic (2005) și Punctul divin (2007). Ultimul săuvolum, Ierburi cât casa, nimic altceva, a apărut la Edi-tura Eikon în 2015. Pentru Punctul divin, Viorel Lică aprimit Premiul Asociației Scriitorilor din București, Secți-unea Poezie, pe anul 2007. A fost membru și o vremepreședintele Comisiei de Cenzori a U.S.R., avînd o apre-ciată activitate în această calitate.

Prin dispariția lui Viorel Lică, poezia noastră suferă ogrea pierdere. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

IN MEMORIAM

Am scris, nu demult, despre unul dintre cele mai in-citante şi mai fructuoase proiecte iniţiate de un cadru di-dactic al Facultăţii de Litere a Universităţii craioveneavând ca obiectiv valorificarea patrimoniului cultural au-tohton, întrupat de destinul şi de opera marelui poet şicărturar Ştefan Petică. Revin acum, după ce pe 21 fe-bruarie, în Sala de Consiliu a Bibliotecii Centrale Univer-sitare din Bucureşti, proiectul s-a încheiat într-un cadru şiun context de nivel academic, printr-un simpozion carea întrunit sufragiile unanime ale celor prezenţi, public şivorbitori, relevând, în context, încă o dată instituţiile denivel naţional şi local care au contribuit din start la deru-larea proiectului: Muzeul Literaturii Române, InstitutulCultural Român, Facultatea de Litere craioveană şi, delocîn ultimul rând, Biblioteca Municipală din Tecuci, cepoartă cu cinste numele scriitorului omagiat.

Resortul acestui nou demers al meu revendică douădimensiuni-ipostaze ce mi-au apărut de-a lungul iniţia-tivei începute la Tecuci, în localitatea în care scriitorul şi-afăcut o parte din studii şi faţă de care locuitorii săi nu şi-au risipit preţuirea ridicată la dimensiunea unui veritabilcult, continuate la Craiova, cu participarea unor literaţiavizaţi asupra fenomenului cultural pe care l-a omagiat,din Iaşi, Bucureşti, Tecuci şi Craiova, şi finalizate, cumanunţam mai sus, în acea seară la Bucureşti, de o ma-nieră, aş spune, triumfală.

Cea dintâi dimensiune e legată de o necesitate curang imperativ în climatul cultural – şi nu numai – din Ro-mânia actuală, aceea a întoarcerii spre marile valori aletrecutului, care să se instituie în adevărate modele într-untimp în care lipsa acestora şi, deopotrivă, relativizareacelor autentice ori chiar negarea lor s-a transformat într-oproastă habitudine.

La simpozionul de la Bucureşti, au prezentat comu-nicări scriitorul şi medicul savant octogenar C.D. Zeletin,evocând, cu un calm şi cu o memorie infailibile, viaţa cul-turală şi personalităţi de marcă ale Tecuciului şi ale aceleizonei din anii tinereţii sale, adică din deceniile al cincileaşi al şaselea, relevând prezenţa de multe ori subterană şi,într-un fel, subversivă, a marelui înaintaş.

Poeta Ana Blandiana a evocat, nu fără argumente deo ţinută intelectuală şi civică de-acum ştiute şi apreciate,propriile sale raporturi cu poezia şi personalitatea lui Pe-tică, intervenite la mijlocul anilor şaizeci, atunci când,descoperind lirica acestuia, şi-a ales şi şi-a prezentat Lu-crarea de Licenţă în Filologie având ca obiect tocmaipoezia peticiană.

Într-o intervenţie pe cât de sintetică, pe atât de reve-latoare în fixarea unicităţii personalităţii plurivalente a luiPetică în istoria noastră literară şi culturală – de altfel,autor al unor mai vechi şi mai recente remarcabile con-tribuţii în ample lucrări ale domniei sale –, reputatul pro-

fesor şi istoric literar Mihai Zamfir a reiterat, într-un con-struct academic, singularitatea autorului român, man-datar nedorit al unui destin ingrat (decedat la vârsta de27 de ani), comparabil, în liniile sale esenţiale, cu cel al luiEminescu.

Surpriza cea mai plăcută şi, totodată, insolită şi ne-lipsită de atributele unui cuceritor spectacol a simpozio-nului a sosit din partea oaspetelui de peste hotaretransoceanice, nimeni altul decât poetul şi cărturarulMarco Lucchesi, membru al Academiei de Litere din Bra-zilia, un vechi şi statornic prieten al României şi un am-basador, în ţara sa şi în lumea prin care îi place săperegrineze, al limbii şi al culturii noastre, pe care o stu-diază, o cunoaşte şi o cultivă cu o preţuire demnă de res-pectul nostru. De fapt, în spiritul ospeţiei noastretradiţionale, el a fost cel care a deschis lucrările simpo-zionului cu o contribuţie pe care aş numi-o mirabilă,scrisă şi prezentată în limba română şi intitulată Înbraţele zeilor, în care găseşte filiaţii la prima vedere in-solite între autorul român şi poeţi universali de talia unuiAlexandr Blok, Trakl ori Dino Campana.

Ieşind în întâmpinarea cititorilor acestei rubrici, cerîngăduinţa de a relua doar câteva dintre susţinerile luiMarco Lucchesi, ce l-au transformat, aşa cum de altfelpersonal, ca vechi prieten al său, mă aşteptam, într-unveritabil protagonist al serii: „Întâiul simbolist român cu-noaşte mişcarea atât din interiorul, cât şi din afara acesteia,poet fiind şi teoretician, fără să lase deoparte alte direcţii,precum decadentismul şi prerafaeliţii, cu un vechi adagiu,care explică totul uti possidetis, ita possideatis. Ştefan Pe-tică a avut geniul de a face ca tot ceea ce a atins să devinăal său, ca o sinteză feroce inalienabilă de-acum (…). Operaliterară nu este limitată la sursele ei de inspiraţie, vechea eti-mologie critică a rămas în urmă şi, prin urmare, nu existăriscul de fragmentare a unei serii proiectate de armonii se-crete printr-o ipostază sincronică autosuficientă. Petică nueste suma lecturilor sale, ci sinteza lor corală, forţa genezicăa unui convertor, unde se recunoaşte cu uşurinţă întreagasa pecete umană şi creativă”.

Fireşte, revenind la cea de-a doua dimensiune-ipos-tază a acestui proiect, e o obligaţie de onoare a subliniaîncă o dată meritele iniţiatoarei şi coordonatoarei lui, cuo râvnă şi o trudă însumând ani, mai ales în postura sade descendentă pe linie maternă a poetului dispărut în1904: este vorba de conf. univ. Nicoleta Călina Presură dela Facultatea de Litere din Craiova, căreia, la finalul unuiparcurs glorios, cu toţii, participanţi direcţi ori doar be-neficiari, am simţit nevoia de a-i restitui nu doar meritede natură culturală, ci şi pe acela de exemplu modelatorîntr-o vreme care, aşa cum anticipam încă de la început,pare a-şi refuza o astfel de Magna Lectio.

±tefan Petic[, 140: recurs la valori modelatoare

���

Plastica/MuzicaAPRILIE, 201724 ))

Iolanda Malamen Costin Tuchilă

În 2005 Bucureștiul înregistra, în pulsul luicultural, o galerie de artă, găzduită într-unspațiu mai puțin obișnuit: Primăria Secto-

rului 2. Numele acestei galerii, „Dialog”, avea sădevină în cei 12 ani de existență unul edificator șireferențial, consolidând, prin expunerea unoropere de excepție, ideea permanenței și ima-nenței artei românești. Acest lucru nu ar fi fost po-sibil dacă inițiatorul și curatorul acestui proiect,istoricul și criticul de artă Ruxandra Garofeanu, nuar fi gândit în detaliu, cu empatică dăruire, fiecaregest expozițional. Reconsiderările, evocările șireaducerea în atenție a unor nume, unele „rătă -cite” de decenii prin memoria exilului, au punc-tat de fiecare dată în spațiul Galeriei „Dialog”momente de înalt tonus creativ. Critici de artă deprim rang, ca Dan Hăulică și Pavel Șușară, au fostprezenți de-a lungul anilor la vernisaje, rostindample, punctuale și itinerante comentarii.

Recuperările, certificările, rememorările însu-mează zeci și zeci de expoziții, despre care sepoate spune, întorcându-ne în timp, că au definitadmirabil spațiul. E destul să-i amintim doar pecâțiva dintre artiștii ale căror opere au fost adusepe simezele galeriei și ne dăm seama că „trudacuratorială” nu poate fi considerată doar o sin-tagmă stereotipă, când, ciclic, galeria expune ar -tiști precum: Corneliu Baba, Ion Alin Gheorghiu,Wanda Sachelarie Vladimirescu, Ion Bitzan, Mir-cea Spătaru, Ion Pacea, Mihai Cismaru, ConstantinPiliuță, Horia Bernea, Marcel Guguianu, Alexan-dru Țipoia, Eugen Drăguțescu, Aurel Cojan, RaduCostinescu, Dan Cioca, Ștefan Sevastre, Ion Țucu-lescu, Georgeta Năpăruș, Ion Vlasiu, MargaretaSterian, Mircia Dumitrescu ș.a.m.d.

Sfârșitul lunii martie 2017 a marcat, din pă -cate, din nu știu ce rațiuni șchioape, întrerupereaneprietenoasă și nedorită a proiectelor Galeriei„Dialog”. Nu înainte însă ca Ruxandra Garofeanuși Gheorghe Andreescu să propună, ca ultim actjustițiar față de public, Grafica românească încontext expozițional, în „complicitate” cu DanBasarab Nanu, managerul Muzeului de Artă Vi-zuală Galați. Astfel, o parte semnificativă a lucrări-lor expuse în 1972 la Bienala de la Veneția, de ungrup de 20 de artiști români, poate fi văzută, pânăla 30 mai a.c., la Galeria „Dialog”. După aproape ojumătate de secol de la participarea României cuacel „proiect-instalație”, detașat uimitor de con -tingentul imaginarului confortabil, și revenirea luiîn atenția publicului, într-o formulă prescurtată,a căpătat firesc consistența unui eveniment deexcepție.

Nimic din tiparele și reflexele participărilor depână atunci la Bienala din ’72 nu anunța o atât deinsolită etalare comună a celor 250 de gravuriasamblate și amestecate, colate și unificate în -tr-un ritm armonic lucid; construcții și decons-trucții, universuri în mișcare sau staze halu ci nante.

Un real și suprareal impregnate atât de siajul alea-toriu și de alianțele ludicului, cât și de poftanarațiunii pure.

Autorii acestui proiect au fost artiști consa-crați în stilistici și formulări distincte care au vruttotuși să-și unească, uneori cu prețul unor șocurivizuale, rostirile: Ana Maria Andronescu, MarcelChirnoagă, Dumitru Cionca, Ioan Donca, AdrianDumitrache, Mircia Dumitrescu, Dan Erceanu,Sergiu Georgescu, Harry Guttman, Valentin Io-nescu, George Leolea, Wanda Mihuleac, TeodoraMoisescu Stendl, Tiberiu Nicorescu, Ion Panai-tescu, Anton Perussi, Ion State, Ion Stendl, RaduStoica, Iosif Teodorescu.

Cu Gravura în Spațiul Contemporan, Ro-mânia se afla în 1972 la cea de-a 15-a participarela Bienala de la Veneția. Pavilionul de expunere aavut ca spațiu o suprafață de 25x8 metri, ilumi-nată special, cu surse de jeturi mișcătoare de lu-mină care se reflectau în opt oglinzi metalicefixate între panourile pe care erau colate gravu-rile, pentru a dirija privirea cât mai exact. Artiștiiau scontat pe efectul colajelor mixte, în tehnicilecunoscute ale graficii: xilogravură, linogravură,acvaforte și acvatintă, gravură în fier, litografie, se-rigrafie. Compunând pe cele 83 de panouri, câtenumăra pavilionul românesc, imagini în asocieriscripturale și frazări gândite unitar, cu un efect im-presionant de imagini, cei 20 de autori și-au asu-mat rolul de gregarizare emblematică a propriilorlucrări, gândindu-le ca pe un cumul de energii, cape o „instalație”, și aducându-le în starea de fra-zare stilistică și de patos comunicativ. Anonimatulîn care a fost definit acest discurs univoc colectiva eliminat granițe orgolioase, sudând imaginileîntr-o dominantă plină de sonuri și de alianțe sti-listice. Lumea imaginată, una filmică, hipnotică șicompusă impetuos de multe ori din fâșii ruptedin carnea gravurii originale, rescria în varii formede triumf contagios umanul, dându-i chipul,asemănarea și forța narațiunii.

Timpul este cel care s-a îndurat ca măcar oparte din acest imaginar, care a deschis la vremearespectivă interesul artiștilor și al criticilor de artăde pretutindeni, dar și pe cel al publicului, să nufi dispărut pentru totdeauna, cu atât mai mult cucât, după închiderea bienalei, cea mai mare partea lucrărilor a luat drumul degradării, al distrugeriiși al pierderii pentru totdeauna. Muzeul de Artădin Galați a recuperat la vremea respectivă, înmod miraculos, exact lucrările expuse astăzi laGaleria „Dialog”. În cei 45 de ani care-au trecutde-atunci, iată, din fericire, supraviețuiește nunumai legenda acelei participări, ci și o parte ma-terială din acest demers. Gestul curatorial al Ru-xandrei Garofeanu, de a resuscita istoric, moral șiemoțional un eveniment de-o asemenea recu-noaștere, este, după lungi perioade de ispășire aimaginarului, cu adevărat necesar.

La cap[tul unui drum de doisprezece ani

În Săptămâna Mare, joi, 13 aprilie 2017, Opera Națională București a pro-gramat Messa da Requiem de Giuseppe Verdi în memoria dirijorului Ste-lian Olariu, care a încetat din viață la începutul acestui an, în 29 ianuarie. Oîntreagă istorie a interpretării corale este legată de numele său, Stelian Ola-riu (n. 26 noiembrie 1928, Parța, jud. Timiș) fiind dirijorul cu cea mai lungă ac-tivitate artistică, timp de 55 de ani la Opera bucureșteană. Student laConservatorul din Timișoara, unde i-a avut ca profesori pe Sabin Drăgoi, Ni-colae Ursu, Vasile Ijac, Liviu Rusu, Mircea Hoinic, și-a continuat studiile, înce-pând din 1950, la Conservatorul din București, Secția Pedagogie și Dirijatcoral, cu Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea,Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Șerfezi. Îndeceniul al șaselea a înființat două formații de gen, Corul de copii al Palatu-lui Copiilor din București (1952) și Corul Casei de Cultură a Studenților „Gri-gore Preoteasa” din București (1956). În 1963, după ce colaborase lapregătirea premierelor cu Năpasta de Sabin Drăgoi și Cavalerul rozelor deRichard Strauss, a fost angajat la Opera Națională București ca asistent almaestrului de cor Gheorghe Kulibin, preluând, după moartea acestuia, con-ducerea ansamblului. În cele cinci decenii, peste 150 de premiere și reluărisunt legate de numele său, Stelian Olariu devenind un nume de primă mă-rime al dirijatului coral și ducând la strălucire Corul Operei Naționale.

Astfel, evocarea maestrului Stelian Olariu, a cărui amprentă stilistică ră-mâne inconfundabilă, printr-un concert cu caracter într-adevăr de eveni-ment, în care muzicienii Operei au strălucit, a fost mai mult decât binevenită.La pupitrul dirijoral s-a aflat Marcello Mottadelli, coordonator artistic muzi-cal al ONB, sub bagheta căruia capodopera verdiană a avut forța și drama-tismul necesare, dar mai ales unitate în construcția de ansamblu, fără excesesau scăderi ale tensiunii.

În istoria muzicii, Messa da Requiem de Verdi ocupă un loc cu totulaparte. Ea are particularităţi speciale printre lucrările de gen. Dacă muzicia-nul nu a trăit, poate, cu intensitate sentimentul religios, el avea însă simţulgrandiosului, pe deplin verificat aici, şi o tehnică prin care ştia să exprime înmodul cel mai convingător un asemenea subiect, indiferent cu câtă vibraţiese apropia de el. Apoi, există cel puţin o trăsătură care îl distinge de partitu-rile „canonice” de celebrare funebră: sfâşietorul sentiment tragic care aredrept consecinţă conflictul dramatic nelipsit de sugestii aproape scenice.Pornind de aici, conţinutul de idei ce poate fi invocat prin această muzică,limbajul ei uneori „teatral”. În niciuna dintre lucrările similare (cel puţin în celecelebre) nu poate fi întâlnită atâta suferinţă dramatică – şi întrucâtva drama-tizată – ca la Verdi. Veşmântul funerar acoperă zvârcolirea şi revolta. Câtă dorinţă de împăcare, atâta dramă.

Cer şi pământ se află la Verdi într-o opoziţie tragică. Personajele aparţin,cu revoltă şi disperare, unei lumi pentru care fiorul metafizic nu înseamnăeliberare. Moartea presupune, în primul rând, consfinţirea unui conflict. Di-vinitatea există pentru a dezvălui tragicul condiţiei umane. Funcţional – pen-tru a fi invocată în încercarea de descătuşare a spiritului. În acest fel s-ar puteainterpreta însăşi structura Recviemului verdian, care depăşeşte, prin carac-teristicile construcţiei, forma de suită, obişnuită unor asemenea compoziţii.Dies irae, partea a doua, are proporţiile unui act de operă: se prefigureazăfurtunos – şi începe să fie dezvoltat – nucleul dramatic, după ce în prima,Requiem aeternam et Kyrie, starea de linişte şi spiritualizarea anunţau maidegrabă suprema împăcare. Dar Verdi este un maestru al răsturnărilor dra-matice, iar Recviemul rămâne şi el, într-o măsură, o creaţie „scenică”, maiales prin impresiile teatrale din extraordinarul Dies irae, deschis cu un potoporchestral: acorduri violente ale întregii orchestre, izbucniri ale percuţiei încontratimp, o adevărată cascadă la viori. Acordurile detunătoare vor revenicu şi mai mare concentrare emoţională. Orchestra este şi aici, pentru Verdi,un instrument dramatic important. Ariile, duetele, recitativele (puţine), cvar-tetele se sprijină aproape permanent pe dramaturgia orchestrală, pe efectelepsihologice astfel create. De exemplu, dialogul „trâmbiţelor apocaliptice” dinDies irae. Opt trompete, dispuse în două grupe, una în orchestră, cealaltă ladistanţă (în interpretările moderne, când se poate, cele patru trompete dinafara orchestrei sunt plasate în loji, cum a fost și în concertul ONB, creândun binevenit efect de stereofonie), îşi încrucişează fatidicele chemări la Ju-decata de Apoi. Pentru a marca semnificaţia relativ schimbată faţă de mo-delul canonic, recviemul nu se încheie cu obişnuitul Agnus Dei (finalultradiţional al missei), imagine a jertfei purificatoare, sau cu un communio(Lux aeterna), ci cu o spectaculoasă fugă pe tema Libera me, Domine, demorte aeterna, revoltă condusă la înalta transfigurare.

Am remarcat, o dată în plus, aceste trăsături definitorii ale partiturii com-puse în memoria lui Alessandro Manzoni (prima audiție: 22 mai 1874, Bise-rica San Marco din Milano) în versiunea lui Marcello Mottadelli, care asubliniat elocvent dramatismul ei, dar și pasajele lirice, cantabile. Corul(maestru de cor: Daniel Jinga) a fost, ca întotdeauna la Opera bucureșteană,excelent, orchestra este în evidentă creștere ca omogenitate, iar soliștii me-rită, de asemenea, aprecieri: soprana Silvia Sorina Munteanu (cu nuanțe în-cântătoare în Libera me), mezzosoprana Maria Jinga, tenorul Marius VladBudoiu și basul georgian Ramaz Chikviladze.

„Messa da Requiem” de Verdi, în memoria

���

���

dirijorului Stelian Olariu