Universitatea ,,Stefan cel Mare,,Suceava

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Forma de invatamant: I.D.

Program de studiu: Asistenta manageriala si secretariat,anul III,sem.II

I.COMISIA EUROPEANStudent:

Siminiceanu Alexandra

2015

CUPRINS

CAPITOLUL I COMISIA EUROPEAN - NFIINARE I REGLEMENTARE11.1. Scurt istoric

21.2. Reglementare

CAPITOLUL II ORGANIZAREA COMISIEI EUROPENE32.1. Structura i componenta Comisiei Europene

2.2. Organizarea Comisie Europene4CAPITOLUL III COMISIA EUROPEANA-FUNCTIONARE I COMPETENTE3.1. Funcionarea Comisiei Europene53.2. Atribuiile Comisiei Europene6CONCLUZII7BIBLIOGRAFIE8CUPRINS9

CAPITOLUL I

COMISIA EUROPEAN - NFIINARE I REGLEMENTARE

1.1. Scurt istoric

Comisia i ncepe istoria odat cu apariia naltei Autoritati-executivul primei comuniti europene, cea a crbunelui i oelului n 1951. Termenul de comisie este folosit n tratatele de la Roma din motive strategice, n ncercarea de a diminua sensul supranaional, considerat prea extins n primul tratat. Pn, la intrarea n vigoare a tratatului de fuzionare a executivelor din 1965, cele trei comuniti europene au avut trei executive, dou comisii (Euratom, CEE) i nalt Autoritate (CECO).

n baza Tratatelor de la Roma s-au creat Comisii separate, toate avnd sediul la Bruxelles, att pentru CEE ct i pentru EURATOM. Ele erau formate tot din nou membri, numii de ctre guvernele naionale pentru o perioad de patru ani. Dat fiind faptul c n anii ce au trecut de la crearea CECO entuziasmul integrrii a devenit mai slab, emblematic n acest sens fiind neconcretizarea propunerilor de formare de comuniti europene n domeniul aprrii i politicii, Comisia CEE, spre deosebire de nalt Autoritate, nu adopta decizii, ci punea n aplicare hotrrile Consiliului de Minitri, asigurnd i executarea dispoziiilor prevzute de Tratat.

Prin Tratatul de la Amsterdam, Comisia a rmas cu aceleai atribuii, modificrile aduse de tratat nefiind eseniale, astfel:

- n privina cooperrii n domeniul justiiei i al afacerilor interne, prerogativa unor iniiative, care la momentul respectiv erau exercitate mpreun cu statele membre, i rmn n exclusivitate;

- n domeniul "cooperrii intensificate", n cadrul CE, Comisia deine monopolul iniiativei, pe care nu o mparte cu statele membre;

- s-a ntrit poziia preedintelui Comisiei.

Instituie administrativ i politic, Comisia Comunitii Europene se personifica cel mai mult prin faptul c, spre deosebire de secretariatul general al unei organizaii internaionale, ea nu este doar gestionarul aciunilor comune, ci prin misiunile i competenele pe care le are, ea este pistonul procesului de integrare european.1.2. Reglementare

Modul de organizare i funcionare al Comisiei este stabilit n cadrul oferit de dispoziiile art.155 -; 163 din Tratatul instituind Comunitatea European, astfel cum au fost ele modificate prin Tratatul privind Uniunea European (art. G pct.48) i Tratatul de la Amsterdam (art. 2 pct.40 i 41).

Conf. Disp. Art. 211 pp din Tratatul CE i art. 124 pp EURATOM Comisia este un organ comunitar. n viitoarea Constituie European cadrul legal al Comisiei este reglementat de art. 25, III-250 din proiectul de constituie. Comisia nu a avut pn acum mari competene n domeniul Colaborrii poliieneti i justiiare n domeniul penal, precum i n cel al Politicii externe i de securitate comune a UE (deci n sfera definit de cel de-al II-lea i al III-lea pilon). Acest lucru se poate ns schimb odat cu noua constituie elaborat de Conventul European, cu condiia ca aceasta s fie ratificat de toate cele 27 de state membre i deci s intre n vigoare.

CAPITOLUL IIORGANIZAREA COMISIEI EUROPENE

2.1. Structura i componenta Comisiei Europene

La inceputirile Uniuni Europene, format din 6 state, Comisia deinea 9 membri, numrul lor crescnd la 13 odat cu aderarea la UE n 1973 a Danemarcei, Irlandei, Mari Britani, iar la 17 dup aderarea Greciei, Portugaliei i Spaniei. n 1995 avea 20 de comisari naionali ca n prezent s fie format din 25 comisari desemnai de guvernele statelor membre, "a cror independenta este n afara oricrui dubiu", pe baza competenei lor generale i profesionale.

Tratatul de la Nia, ultimul tratat comUnitar ce amendeaz tratatele institutive din anii '50, au fost luate n considerare dou opiuni:

fie de a reduce numrul de membri ai Comisiei la unul pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene;

fie reorganizarea Comisiei pe un numr inferior de membri numrului statelor membre componente (prin sistemul de rotaie bazat pe principiul egalitii);

Prin vot a fost alesa prima variant, cea cu un reprezentant al fiecrui stat membru cu aplicabilitate din 2005, iar din 2010 cnd Uniunea European va avea 27 membri, Comisia i va reduce numrul cu instituirea celei de a doua variant, cu implementarea sistemului rotaiei statelor membre bazat pe principiul egalitii reprezentrii statelor.

Summit-ul de la Nisa a decis ca, n cazul unei Uniuni de 27/28 sau mai muli membri s se schimbe i structura Comisiei Europene, rile mari acceptnd s renune la cel de al doilea comisar pana n 2005, pentru a permite tarilor mici de a fi reprezentate. S-a decis c viitoarea Comisie European s aib n principiu un plafon "mai mic de 27" n momentul n care UE va cuprinde 27 state membre, numrul final urmnd s fie decis ulterior "n unanimitate" de statele membre.

Pana n 1983 fiecare stat i numea comisarul sau comisarii "si", ceea ce nu favoriza nicidecum independenta Comisiei. Prin tratatul de la Maastricht, s-a stabilit ca preedintele Comisiei s fie desemnat n urma consultrii Parlamentului, el fiind la rndul su, consultat pentru desemnarea celorlali membri ai Comisiei. Apoi, intreaga Comisie este investita printr-un vot de aprobare n Parlament. Tot prin vot, Parlamentul European poate cere printr-o moiune de cenzur demisia n bloc a Comisiei, caz n care ea continua s gestioneze problemele coerente pana n momentul nlocuirii sale efective.

Tratatul de la Amsterdam, intrat n vigoare n 1999, a adus o nou modificare n privina numirii Comisiei: Parlamentul European trebuie s aprobe oficial numirea preedintelui Comisiei, n locul simplei confruntri, ceea ce-i confer o mai mare autoritate n desemnarea colegilor si.

Comisia este format din 25 comisari, numii de guvernele statelor comunitare pentru o perioad de 5 ani. Membrii Comisiei sunt recrutai din rndul celor mai buni profesioniti n diverse sectoare de activitate, fiind persoane cu o bogat experienta politica i manageriala, cu o conduit ireprosabila. Dispoziiile comunitare nu stabilesc cerinele pe care trebuie s le ndeplineasc un candidat pentru a fi numit ntr-o astfel de funcie, singura condiie impus fiind aceea c n componenta Comisiei s intre cel puin cte un reprezentant al fiecrui stat membru.

Procedura de numire a membrilor Comisiei este urmtoarea:

- guvenele statelor membre desemneaz, de comun acord, persoana pe care intenioneaz s o numeasc n funcia de Preedinte al Comisiei

- n continuare, acelai guverne, de comun acord cu preedintele deja stabilit, desemneaz celelalte persoane pe care intenioneaz s le numeasc ca membrii al Comisiei

- preedintele i membrii Comisiei, desemnai conform procedurii de mai sus, sunt supui spre aprobare Parlamentului European, ca organ colegial

- dup aprobarea n Parlament, preedintele i membrii Comisiei sunt numii de guvernele statelor membre, de comun acord.

Independenta Comisiei decurge i din principiul colegialitii n adoptarea deciziilor i rspunderea pentru ndeplinirea lor. Acestea sunt imputabile colegiului i nu fiecrui comisar luat individual.

Colegialitatea presupune c responsabilitatea politica a Comisiei n fata Parlamentului s fie colectiv. Atunci cnd un comisar european de origine franceza (dna Edith Cresson, fost prim-ministru al Franei) a fost acuzat de corupie, n urm cu civa ani, intreaga Comisie i-a prezentat demisia n fata Parlamentului - decizie care a fost acceptat.

2.2. Organizarea Comisie Europene

Ca urmare a ariei de cuprindere a responsabilitilor sale, Comisia este cea mai mare instituie a UE. Comisia este compus din 26 de direcii generale (DG) i din 15 servicii specializate. Are o structur piramidal-ierarhizata, un mare dozaj intre naionaliti i zone geografice.

Fiecare direcie este condus de un director general, al crui rang este echivalent cu cel de nalt funcionar n cadrul unui minister. Directorii generali rspund de aciunile lor n fata comisarilor, fiecare dintre ei asumndu-i responsabilitile politice i operaionale pentru una sau mai multe direcii generale. Are aproximativ 15.000 de funcionar permaneni, cca. 3500 angajai temporar, ceea ce reprezint dublul personalului ansamblului celorlalte instituii. Recrutarea functionarilor i funcionarea administraiei comunitare prevd proceduri care s evite formarea unor "celule naionale". Aproximativ o cincime din personalul Comisiei se ocupa cu lucrri de traducere i interpretare. Deorece legile adoptate la Bruxelles sunt adesea direct aplicabile n Statele membre, cetenii trebuie s fie n msur s ia la cunotin aceste texte n propria lor limb.

Atunci cnd vorbim de "Comisie" ca organ politic, ne referim la cei 25 comisari (membri ai Comisiei) care o compun.

Conducerea Comisiei este format din:

1) Preedintele Comisiei. Desemnat cu 6 luni nainte c mandatul su s nceap, aceasta este consultat n legtur cu desemnarea celorlali comisari. Numirea s se face pentru un mandat egal cu cel al Comisiei.

Preedintele Comisiei Europene este figura cea mai proeminent a Uniunii Europene, cea mai mediatizata persoana din angrenajul instituional comunitar, fapt ce a determinat c toate comisiile ce au funcionat au purtat numele preedinilor lor, de exemplu: Comisia Jenkins, Comisia Thorn, Comisia Delors, Comisia Santer, Comisia Prodi, Comisia Baroso (n prezent).

Preedintele Comisiei are, teoretic, rol administrativ i protocolar, el reprezentnd Comisia n faa celorlalte instituii comunitare, precum i n relaiile cu terii. Influenta preedintelui poate fi ns, n practic, destul de mare, fapt demonstrat de perioada Delors i confirmat prin modificarea Regulamentului intern al Comisiei, prin care sunt recunoscute largi puteri discreionare preedintelui n atribuirea sarcinilor n interiorul instituiei (comisarilor) i n revizuirea acestora.

Continund pe linia acestei orientri, Tratatul de la Nisa a intarit rolul preedintelui Comisiei europene n raport cu ceilali comisari: el definete orientrile politice i organizarea intern a Comisiei, asigurnd coerent, eficacitatea i colegialitatea aciunilor acesteia, numete vicepreedinii Comisiei i poate cere demisia unui comisar. Pezideaza edinele, prezint programul annual i raportul general annual de activitate n fata Parlamentului European.

2) Vicepreedinii, n numr de doi, sunt desemnai de ctre preedinte, dintre comisari. Suplinesc preedintele cnd situaiile o cer, coordoneaz relaiile Comisiei cu statele tere, grupate pe zone geografice.

Comisia n exerciiul art.162 din Tratatul instiuind Comunitatea European, modificat prin Tratatul privind Uniunea European(i organizeaz prin Regulamentul intern propriul aparat de lucru, care este compus dintr-un Secretariat General, un numr de 26 Directorate Generale (sunt organizate pe domenii de activitate) i 15 servicii auxiliare (Serviciul juridic, Serviciul de pres i informare, Serviciul de traduceri, Oficiul de statistic, etc.)

Fiecare membru al Comisiei este asistat n activitatea sa de un cabinet, care este compus din consilieri. Secretariatul general are rol de a asista pe Preedinte n ndeplinirea atribuiilor care privesc coordonarea activitii organismelor instituiei.CAPITOLUL IIICOMISIA EUROPEANA-FUNCTIONARE I COMPETENTE

3.1. Funcionarea Comisiei Europene

Comisia este o instituie cu caracter permanent ai crei membri se reunesc, de principiu, n edine sptmnale de lucru, n zilele de miercuri sau ori de cte ori este nevoie n formula colegiala. Fiecare comisar este asistat n activitatea sa de un Cabinet, format din funcionari administrativi. efii de cabinet se ntlnesc sptmnal pentru discutarea problemelor ce necesit ntrunirea Comisiei i pentru a pregti lucrrile Comisiei. Analizeaz problemele de discutat i le include n dou categorii "A" (aspecte crora comisarii cad de acord prin intermediul efilor de cabinet i nu mai trebuie discutate n plen, adoptarea lor n Comisie fiind aadar o simpl formalitate de vot) i "B" (aspecte ce necesit discuii n Comisie i realizarea unui acord ntre comisari pentru a fi transpuse n acte comunitare. Asupra acestora se vor concentra lucrrile Comisiei.)

ntruct edinele nu sunt publice, n fiecare zi de joi au loc ntlniri cu reprezentanii presei, n care sunt prezentate rezumate ale discuiilor ce au avut loc. Exista i reuniuni ale unor grupuri de membri, cu care ocazie se adopta documente care nu necesit prezena tuturor.

Pe lng procedura oral n edin plenar, mai exista nc dou modaliti de luare a deciziei: procedura de abilitare a unui comisar i procedura scris. Preedintele Comisiei stabilete ordinea de zi, conduce edinele i convoac edine extraordinare ori de cte ori este nevoie. Hotrrile se iau n prezenta majoritii membrilor, cu majoritate simpl i implic rspunderea colectiv a comisarilor europeni.

La luarea deciziilor un rol important l joac asociaiile de lobby, reprezentnd diferite categorii socio-profesionale sau economice, ce ncearc s-i impun propria versiune n textul viitorului act comunitar. Mecanismul decizional la nivelul Comisiei este deosebit de complicat, n emiterea deciziilor sunt folosite doua proceduri, una scris i una oral care presupune dezbateri n plen.

n cadrul procedurii scrise, mecanismul poate fi declanat de fiecare membru al Comisiei, care face propuneri decizionale pentru sectorul de activitate coordonat, pe care le comunica n scris celorlali membrii, astfel ca acetia s poat formula amendamente sau observaii pe marginea lor. Dac sunt aduse amendamente sau sunt fcute observaii, propunerile trebuie supuse dezbaterilor i votului membrilor Comisiei n edine, aceasta fcnd parte din procedura oral.

Procedura scris, de abilitare, este folosit n cazurile n care trebuie luate decizii n probleme de mic importan ce nu ridica dificulti de adoptare, cazuri n care Comisia hotrte s-i abiliteze membrii pentru a lua decizii n numele ei.

n situaiile n care propunerile parcurg procedura oral pentru a deveni acte decizionale, ele trebuie discutate i supuse la vot n edine, adoptarea fcndu-se cu votul majoritii simple a membrilor Comisiei. Din acest punct de vedere Comisiei i este specific principiul colegialitii, n sensul c deciziile se iau colectiv, iar rspunderea pentru acestea este tot una colectiv, ntruct antreneaz instituia n ansamblul ei.

n privina modalitilor de lucru, proiectele care urmeaz a fi supuse dezbaterii Comisiei sunt eliberate de ctre directorate sau de cabinerele comisarilor, n funcie de natura lor, tehnic sau politica, se vor aviza de Serviciul juridic, care le certifica din punct de vedere al conformitii cu dreptul comunitar, iar n funcie de procedura adoptat, propunerile, vor fi trimise prin grija Secretariatului General membrilor Comisiei, pentru formularea eventualelor amendamente sau observaii -; procedura scris, fie vor fi discutate n ntlnirile pregtitoare ale cabinetelor.

Activitatea de decizie la nivelul Comisiei, cea de pregtire a proiectelor de acte normative, presupune nu numai satisfacerea intereselor comunitare, dar i celei naionale, fapt ce determina cunoaterea oportunitilor fiecrei ri. Procesul decizional trebuie s prezinte un consens, o armonizare a intereselor comunitare cu cele naionale.3.2. Atribuiile Comisiei Europene

Comisia este organismul care reunete ansamblul funciilor executive n cadrul Comunitilor i a Uniunii, iar urmare acestui loc pe care l ocupa n cadrul "triunghiului instituional" principalele sale competente sunt legate de punerea n executare a dispoziiilor tratatelor i a actelor normative comunitare i de supravegherea modului n care sunt realizate obiectivele Uniunii. Cadrul general al funciilor pe care le are aceasta instituie este fixat n cuprinsul art.155 din Tratatul instituind Comunitatea European, iar competena sa este indicat ntr-o multitudine de articole din cuprinsul Tratatelor comunitare.

Conform tratatelor comunitare, Comisia este motorul sistemului instituional al Comunitii:avnd dreptul de iniiativa ntocmete proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului i Consiliului. n comparaie cu organele de tip "agenda setter" ntlnite n alte sistem politice, cum ar fi n cazul guvernului federal german, comisia poate oricnd s retrag orice iniiativ legislativ care nc nu a fost adoptat definitiv de Consiliu.

n calitate de organ executiv Comisia asigur aplicarea legislaiei europene (directive, regulamente, decizii), execuia bugetar i realizarea programelor adoptate de Consiliu i Parlament.

mpreun cu Curtea European de Justiie verific respectarea legislaiei comunitare.n calitate de reprezentant legal al Comunitii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comerului i colaborrii internaionale.

Principala competententa a Comisiei este aceea de a veghea asupra felului n care statele i instituiile comunitare pun n aplicare dispoziiile tratatelor i a actelor emise n executarea lor. Ea trebuie s se asigure c legislaia European este corect aplicat de ctre Statele membre i ca ansamblul cetenilor i operatorilor pieei unice profita de echilibrul care a fost creat.

Atunci cnd Tratatele comunitare dispun, Comisia participa la derularea procesului decizional care are loc la nivelul altor instituii comunitare, sens n care emite avize i recomandri, la solicitarea Parlamentului European, a Consiliului su din propria iniiativa, atunci cnd considera acest lucru ca fiind necesar. Rolul acestor acte (avize i recomandri) este acela de a ajuta instituiile comunitare n derularea procesului decizional care are loc la nivelul lor, avnd n vedere interesul general, n vederea finalizrii obiectivelor propuse de construcie european. Dei dreptul la iniiativa legislativa al Comisiei, pare a fi de o important subsidiar fata de cea legislativ, constituie totui o arm destul de puternic n mna ei, ntruct ea poate bloca procesul decizional, prin retragerea proiectelor de acte normative de pe masa de lucru a Consiliului, atunci cnd aprecieaza c mprejurrile care au determinat promovarea proiectelor s-au schimbat radical, ori cnd constat o lips de interes legislativ din partea Consiliului, manifestat n amnarea dezbaterii proiectelor vreme ndelungat. O astfel de iniiativa poate fi luat i atunci cnd Comisia considera ca ntr-o anumit conjunctur, fiindu-i prezentat Consiliului un proiect, acesta l-ar adopta dar cu numeroase i substaniale modificri, ceea ce ar implica apariia riscului denaturri coninutului proiectului.

Comisia ndeplinete acest rol de pregtire a noilor politici europene, nu pentru a apra interesele sectoriale sau pe cele ale diferitelor tari, ci n funcie de propria sa apreciere a intereselor Uniunii i a cetenilor si. n domeniul cooperrii interguvernamentale, ea poate emite propuneri, ca i Statele membre.

Toate aceste atribuii au fcut ca aceasta instituie s fie considerat "motorul Uniunii Europene".

Comisiei ia fost conferita i competen de reprezentare, ea fiind cea care deruleaz negocierile pentru ncheierea unor acorduri intre Comunitate i terele state sau organizaii internaionale (art.228 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European, astfel cum a fost el modificat prin art. G pct. 80 din Tratatul privind Uniunea European).

Comisia este responsabil de negocierea acordurilor comerciale i de cooperare cu tere ri sau grupuri de tari din ntreaga lume. Convenia de la Lom, care apropie UE de rile n curs de dezvoltare ale Africii, Caraibilor i Pacificului (ACP), este considerat ca un model de cooperare Nord-Sud. Mai recent, Comisia a negociat acordul de liberalizare a schimburilor n cadrul Rundei Uruguay, ct i crearea noii Organizaii Mondiale a Comerului (OMC) n numele UE.

Chiar dac beneficieaza de drept de iniiativ, Comisia nu este cea care ia principalele decizii privind politicile i prioritile UE. Aceast responsabilitate revine uneori Consiliului Uniunii Europene, ai crei membri sunt minitrii guvernelor Statelor membre i n numeroase cazuri Parlamentului European.

Ea participa la reuniunile acestora, ct i la discuiile referitoare la propriile proiecte de propuneri legislative. n plus, preedintele Comisiei participa, alturi de efii de stat i de guvern ale Statelor membre, la reuniunile semestriale ale Consiliului European. El ia parte, n egal msur, ca reprezentant al ansamblului Uniunii Europene, la Adunarea economic anual a Grupului celor apte tari cele mai industrializate. Comisia este responsabil n fata Parlamentului European, care are puterea de a o scoate din funciile sale, prin depunerea de moiuni de cenzur sau de ncredere. Comisia participa la toate sesiunile Parlamentului European, n cadrul crora trebuie s explice i s justifice politicile sale.

Ea trebuie s rspund i ntrebrilor scrise sau orale puse de ctre membrii Parlamentului. Funciile Comisiei antreneaz, n mod regulat, intervenia Curii de Justiie, care se pronuna n ultimul termen asupra problemelor de drept European.

Pe de o parte, Comisia sesizeaz Curtea de Justiie, atunci cnd directivele sau reglementrile sale nu sunt respectate de ctre guverne sau ntreprinderi i, pe de alt parte, ele nsele se adreseaz Curii atunci cnd nu sunt de acord cu amenzile impuse de Comisie.Gestiunea bugetului comunitar de ctre Comisie este supus controlului Curii de Conturi, al cror rol consta n garantarea bunei utilizri de ctre Comisie a banilor contribuabililor europeni.

Scopul comun urmrit de cele dou instituii consta n eliminarea fraudei i risipei.Pe baza raportului Curii de Conturi, Parlamentul European elibereaz Comisia de responsabilitatea pentru execuia fiecrui buget anual.CONCLUZII

Conform viitoarei Constituii europene, Comisia European va promova interesul european general i va lua n aceast direcie iniiativele necesare. Comisia European va cea care va asigura aplicarea Constituiei i a pailor fcui de instituii conform acesteia i va supraveghea aplicarea legii Uniunii sub controlul Curii de Justiie. Conform viitoarei Constitutlii Europene atribuiile i competenele comisiei europene se amplifica dar se i modofica n cazul n carea aceasta a fi votat de statele membre.

Tratatul Constituional precizeaz faptul c prima Comisie care va, va fi format dintr-un:

Preedinte;

Ministru al afacerilor externe (i vicepreedinte al Comisiei);

Cte un comisar pentru fiecare stat membru.

Tratatul Constituional ntrete poziia Preedintelui Comisiei. Preedintele este propus de ctre Consiliul European, care decide i este ales de membrii PE cu majoritatea membrilor. Preedintele Comisiei poate cere unuia dintre comisari s demisioneze, n cazul n care acesta i desfoar activitatea necorespunztor. De asemenea, Preedintele, de comun acord cu opinia Consiliului, are puterea de a adopta lista incluznd numele membrilor Comisiei, pe baza propunerilor fcute de statele membre. El este i cel care decide alocarea portofoliilor, decidnd astfel organizarea intern a Comisiei.

Universitatea ,,Stefan cel Mare,,Suceava

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Forma de invatamant: I.D.

Program de studiu: Asistenta manageriala si secretariat,anul III,sem.II

II. Reformele Politicii Agricole Comune

Student:

Siminiceanu Alexandra

2015

CUPRINS1. Evolutia in timp a politicii agricole commune;2.Cadrul legislativ si institutional al PAC;3.Caracteristicile PAC;4.Finantarea PAC;5.Politica de preturi, prime si ajutoare ale PAC;6.Modul de implementare a PAC in Romania;Concluzii

I. Evolutia in timp a politicii agricole comune In primul deceniu de activitate al Comunitatii, agricultura reprezenta unul din principalele domenii de activitate ale acesteia, motiv pentru care a fost inclusa inTratatul de la RomasauTratatul instituind Comunitatea Economica Europeana, semnat de Germania, Franta, Italia, Belgia, Luxemburg si Olanda la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Prima abordare a PAC viza obiective precum: cresterea productivitatii prin promovarea progresului tehnic si prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, precum si utilizarea optima a factorilor de productie, garantarea unui nivel de viata echitabil persoanelor din mediul rural, stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor, precum si garantarea unor preturi rezonabile a produselor agricole catre consumator.Initial, PAC a pus accentul pe incurajarea cresterii productivitatii agricole pentru a le asigura consumatorilor o aprovizionareconstantacu produse alimentare la preturi accesibile, dar si pentru a crea un sector agricol viabil pen tru Uniunea Europeana. Aceste deziderate isi au radacinile in Europa de Vest a anilor `50, cand societatea era profund marcata de anii de razboi, iar agricultura era paralizata, impiedicand aprovizionarea cu alimente a cetatenilor.Prin intermediul PAC, agricultorii beneficiau de subventii si sisteme care le garantau preturi ridicate ce ii stimulau sa produca mai mult. Se acordau de asemenea si ajutoare financiare ce aveau drept scop restructurarea agriculturii, precum sprijinirea investitiilor in ferme in sensul gestionarii si dezvoltarii capacitatilor lor tehnologice pentru a se putea adapta la conditiile economice si sociale ale vremii. La fondarea Comunitatii Economice Europene, deschiderea pietii Comunitatii catre comertul cu manufacturi a fost o modalitate relativ simpla de eliminare treptata a tarifelor si a cotelor, insa in ceea ce priveste piata agricola comuna renuntarea la tarife si cote a rezolvat doar o mica parte a problemei. O piata comuna pentru agricultura, care sa inlocuiasca pietele nationale s-a dovedit a fi mai dificil de administrat de catre Comunitate decat era de asteptat. Din acest punct de vedere ar fi fost mai simplu ca piata comuna sa se rezume doar la industrie, insa francezilor le-a fost teama de perspectiva unei competitii industriale cu germanii si, deoarece aveau un sector agricol competitiv, au insistat deschiderea pietei comune catre agricultura.Politica Agricola Comuna a Uniunii EuropeneIn ultimii zece ani, politica agricola comuna(PAC) a UE a suferit schimbari fundamentale. In perioada dinaintea anilor 90, PAC avea la baza un set de obiective cheie, printre care sidorinta de a garanta securitatea alimentara prin asigurarea alimentelor de baza, ca reactie la penuria de hrana de dupa razboi/Rezultatul a fost o politica rigida de subventionare, orientata exclusiv catre productie, care a continuat sa existe pana in anii 90, moment in care PAC devenise deja de mult timp victima propriului sau succes. Odata cu realizarea obiectivului principal, acela de a produce mai multa hrana, au inceput sa apara o serie de efecte secundare nefericite, ca de pilda legendarii munti de carne de vita si de cereale, ca si efecte de distorsionare a comertului pe piata mondiala, deosebit de daunatoare pentru tarile in curs de dezvoltare. Acestea erau insotite de temeri crescande cu privire la impactuecologic al PAC si, indirect, de amenintari la adresa sanatatii, ca de exemplu encefalita spongiforma bovina (boala vacii nebune).Treptat, consumatorii si contribuabilii au inceput sa-si piarda increderea. Astfel a inceput, cu mai bine de un deceniu in urma, marsul cel lung, ce avea sa ne duca de la sprijinirea supraproductiei la o PAC orientata catre piata, atenta la nevoile mediului inconjurator, axata pe utilizarea eficienta si durabila a pamantului. In conformitate cu reformele din Agenda 2000, revizuirea radicala a PAC realizata in 2003 nu a fost altceva decat urmatorul pas logic catre o politica menita sa sustina nu doar cultivarea pamantului, ci si supravietuirea pe termen lung a zonelor noastre rurale in totalitatea lor.Politica agricola de astazi nu mai seamana aproape deloc cu cea din trecut. In primul rand pentru ca PAC a fost simplificata foarte mult prin punerea laolalta, intr-o unica plata, a diferitelor scheme de plati directe acordate fermelor. Pe de alta parte, ea s-a transformat intr-un mecanism mai eficient, care atinge mai multe obiective la un cost mai scazut. O politica ce inghitea in trecut doua treimi din bugetul total al UE absoarbe acum mai putin de jumatate din acesta, iar cifra va scadea la o treime peste zece ani. Si, in timp ce costurile ei scad, aria de cuprindere se largeste constant ca urmare a introducerii unei politici cuprinzatoare de dezvoltare rurala care sprijina diversificarea, restructurarea si evolutia zonelor si sectoarelor economiei rurale in intreaga Uniune Europeana.Prin abandonarea stimulentelor pentru supraproductie, reformele noastre au diminuat distorsiunile pe care PAC le-a indus in trecut comertului si au tinut mai bine seama de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.In ultimul deceniu am trait, daca nu chiar o revolutie verde, cel putin o evolutie verde in politica agricola. In prezent, consumatorii si contribuabilii au alte pretentii decat atunci cand a demarat PAC. 91% din cetatenii UE cred ca una dintre activitatile esentiale ale politicii agricole comune este sa garanteze siguranta alimentelor. 89% considera protectia mediului ca fiind o alta functie esentiala. Noua politica agricola comuna si-a asumat clar aceste noi exigente ale consumatorului si avem acum o baza solida pentru conservarea patrimoniului nostru rural, pentru a produce marfurile agricole cerute, asigurandu-ne totodata pozitia pe piata mondiala. Astfel, preturile produselor agricole erau decise de Consiliul de Ministri ai Agriculturii, erau colectate taxele asupra importurilor din afara Comunitatii, iar surplusul de productie era cumparat pentru depozitare. In iunie 1992, Consiliul de Ministri ai Agriculturii au adoptat formal reforma PAC, la initiativa comisarului responsabil pentru agricultura, Ray MacSharry, care a asigurat o reducere de 15% din pretul subventionat al carnii de vita si de aproape o treime din pretul cerealelor. Chiar daca nivelul cheltuielilor nu au fost micsorate, totusi, aceste masuri au eliminat dinamica expansionista a PAC si au pregatit terenul pentru viitoarea reforma.Deoarece incepand cu sfarsitul anilor `90 devenea tot mai iminenta extinderea catre Est, care ar fi adus cu sine perspectiva unei largi populatii agrare care ar fi produs excedente mari daca ar fi fost platita la preturile comunitare de atunci, era nevoie de o noua reforma a PAC.II. Cadrul legislativ si institutional al PAC Fundamentul juridic al PAC il constituie articolele 38-47 dinTratatulinstituind Comunitatea Economica Europeana(1957).Din punct de vedere institutional, cadrul de aplicare, decizie si implementare revine unei serii cheie de institutii europene, precum Comisia Europeana, Consiliul de Ministri, Parlamentul European sau Curtea de Conturi. Fiecare dintre aceste institutii coopereaza pentru asigurarea bunei functionari a mecanismelor necesare implementarii politicii agricole comune in toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Comisia Europeana este responsabila cu initiativa si formularea propunerilor in domeniul politicii agricole, desfasurandu-si activitatea prin Directii Generale si Servicii Auxiliare, Directii si Divizii, in cazul actual prin intermediulDirectiei Generale Politici Agricole.In plus fata de initierea si prepararea propunerilor normative, Comisia Europeana este responsabila si de gestiunea zilnica a PAC, prin urmarirea pietelor si introducerea ajustarilor necesare. In aceasta privinta, Comisia este asistata deComitetele de Gestiunepe fiecare sector, comitete formate din experti ale ministerelor nationale si prezidate de catre Comisie.Comisia supravegheaza de asemenea si indeplinirea obligatiilor pe care le au instantele nationale ce sunt responsabile cu aplicarea politicilor agricole la nivel national, cum ar fi ministerele de agricultura. Prin intermediulComitetelor consultative ale agriculturii UE, Comisia consulta, cu caracter periodic si formal, sectorul neguvernamental, care include producatori, cooperative, sectorul de transformare si comercializare, lucratorii agricoli si consumatorii Uniunii Europene.Consiliul de Ministri, ce reprezinta cele 27 de state membre UE este organul decizional, care stabileste liniile directoare alePAC.In pregatirea reuniunilorConsiliului de Agricultura, ministrii sunt asistati de catreComitetul Special de Agricultura, din care fac parte inalti functionari nationali ai Departamentului.III. Caracteristicile PAC PAC are o serie de functii multiple in cadrul Uniunii Europene, in special datorita faptului ca agricultorii care beneficiaza de pe urma ajutoarelor comunitare au atat rolul de producatori, cat si de a gestiona peisajul rural si de a conserva mediul natural si turismul.Sectorul agricol european foloseste metode de productie sigure, curate, ecologice, care asigura obtinerea unor produse de calitate ce satisfac cerintele consumatorului. Sectorul agricol al Uniunii Europene are rolul de a servi comunitatile rurale, rolul sau nefiind acela de a produce hrana ci, de a asigura supravietuirea mediului rural si de a ajuta la dezvoltarea sa turistica.In prezent, principalele actiuni ale PAC sunt reprezentate de imbunatatirea eficientei fermelor si oferirea de stimulente. In timp, acestea au dus la o crestere semnificativa a nivelului de productie si autoaprovizionare, crescand veniturile fermelor odata cu cresterea dimensiunii acestora, iar pe masura ce agricultorii paraseau sectorul agricol, fermele se uneau. De asemenea, in perioada anilor `80-`90, Uniunea Europeana a introdus in politica agricola unele masuri cu scopul de a limita productia de produse excedentare, utilizandu-se diverse masuri: stabilirea unor cote fixe la productia de lapte, cu penalizari in cazul depasirii cotei, limitarea suprafetelor cultivate si a numarului de animale pentru care un agricultor putea cere subventii, scoaterea terenurilor din circuitul agricol pentru a impune agricultorilor sa lase o parte din terenuri necultivate. In timp, aceste politici au dat rezultate, iar excedentele s-au redus.Una dintre cele mai importante exigente ale PAC o reprezinta calitatea produselor alimentare, Uniunea protejand aceasta exigenta prin diverse masuri, precum sporirea sigurantei si igienei alimentelor, definirea unor norme clare de etichetare, reglementari privind sanatatea animalelor si a plantelor, cu accent pe bunastarea animalelor, controlul reziduurilor de pesticide si al aditivilor din alimente, precum si prin furnizarea de informatii privind calitatile nutritive ale alimentelor. Intre masurile de incurajare a calitatii si a performantei agricole se numara exemple precum: sisteme de identificare a bovinelor si norme de etichetare a carnii de vita, destinate sa permita urmarirea intregului traseu al carnii din magazin si pana la ferma de origine; stimulente financiare acordate in cadrul politicii de dezvoltare rurala pentru ca agricultorii sa imbunatateasca nivelul de calitate al produselor; masuri specifice de incurajare a conversiei catre agricultura ecologica, etc. Prin reformele PAC din 1992 au fost introduse si masuri de protejare a sistemelor de agromediu, astfel ca acei fermieri care se angajeaza voluntar sa realizeze obiectivele de agromediu pe o perioada de cinci ani, pot beneficia de ajutoare. Din aceeasi categorie fac parte si normele care reglementeaza siguranta alimentelor si a furajelor pentru animale, consultanta stiintifica independenta si accesibila publicului, recunoasterea dreptului consumatorului de a alege pe baza unor informatii complete privind originea si continutul alimentului. Legislatia comunitara privind bunastarea animalelor se bazeaza pe principiul ca animalele nu trebuie sa sufere inutil, principiu care se reflecta in normele clare privind conditiile de crestere a gainilor, a porcilor si viteilor, precum si conditiile in care animalele de ferma pot fi transportate si sacrificate. Alt segment PAC vizeaza ajutorarea comunitatilor rurale prin diferite masuri, precum:- Formarea in noile tehnici agricole si mestesuguri rurale;- Asistenta pentru instalarea tinerilor agricultori;- Asistenta pentru pensionarea agricultorilor;- Modernizarea cladirilor si masinilor agricole;- Asistenta acordata agricultorilor pentru indeplinirea standardelor UE, de exemplu, cele referitoare la protectia mediului, bunastarea animalelor si sanatatea publica;- Instalarea de echipamente de prelucrare a produselor in cadrul fermei, astfel incat agricultorii sa castige mai mult din produsele fermei prin valoare adaugata;- Imbunatatirea calitatii produselor si comercializarea unor produse de calitate;- Crearea unor grupuri de producatori in noile state membre;- Sprijinirea agriculturii in zonele montane si in alte zone dezavantajate;- Renovarea satelor si dezvoltarea facilitatilor satesti;- Incurajarea turismului;- Conservarea si protejarea patrimoniului rural;- Masuri de agromediu pentru imbunatatirea mediului;- Strategii de dezvoltare aplicate de grupuri locale de actiune.IV. Finantarea PAC Toate masurile PAC sunt finantate din bugetul comunitar prin intermediul Fondului European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA). Alaturi de FEOGA, fondurile structurale mai cuprind si Fondul European Regional de Dezvoltare (FEDR), Fondul Social European (FSE), preocupat de forta de munca, Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) si Fondul de Coeziune, directionat catre statele membre mai sarace, creat prinTratatul de la Maastrichtpentru dezvoltarea proiectelor de mediu si infrastructura. Principalele obiective asupra carora se focalizeaza fondurile structurale sunt:- zonele cu PIB-ul pe cap de locuitor sub 75% din media UE, doua treimi din fonduri merg in aceasta directie, acoperind aproximativ 20% din populatie;- zone care trec prin schimbari socio-economice sau care se confrunta cu probleme structurale (cum sunt zonele miniere sau de constructii navale), circa 18% din populatie beneficiind de aceste fonduri;- fara legatura cu vreo zona specifica: sprijinirea adaptarii si modernizarii educatiei, a pregatirii profesionale si a politicilor de ocupare a fortei de munca.Costurile si beneficiilePoliticii Agricole ComunePrintre principalilecosturiale Politicii Agricole Comune a UE putem numerota urmatoarele: Este o politica scumpa ;

Este o politica anacronica ;

Consumatorii europeni sunt dezavantajati ;

Este o politica generatoare de inechitate intre categoriile sociale dar si intre producatorii mari si mici ; Sursa de conflicte cu alte state ;

Sursa de poluare si distrugere a mediului inconjurator ;

Costurile institutionale, care sunt legate de organizarea unei noi structuri ce vor asigura transferal fondurilor comunitare catre sectorul privat ; Costurile legate de functionarea pe piata interna si asigurarea securitatii viitoarei frontiere a Uniunii Europene .BeneficiilePoliticii Agricole Comune a Uniunii Europene sunt : Utilizarea preturilor prag cresterea veniturilor fermierilor ;

Scaderea dependentei de importurile de produse agricole ;

Modificarea productivitatii factorilor de productie implicati in agricultura ;

Cresterea nivelului de trai in mediul rural; Revigorarea statelor;

Noi oportunitati de angajare, prin diversificarea activitatilor in mediul rural ;

Cresterea protectiei consumatorului, prin implimentarea in domeniul sigurantei alimentare ; Cresterea accesului la informatii ;

Cresterea productiei si a competitivitatii prin utilizarea noilor tehnologii.

Trasaturile distincte ale Politicii Agricole Comune a Uniunii EuropenePolitica agricola comuna este nu numai una dintre primele politici comune, dar este si printre cele mai importante. Importanta ei deosebita in cadrul constructiei comunitare este reflectata princateva trasaturi distincte:a)Este o politica prin excelenta integrationista, in mai mare masura chiar decat Piatab)Este o politica mare consumatoare de resurse financiare.Politica agricola consuma, prin sistemul complex de subventii si alte stimulente financiare, circa jumatate din bugetul comun.c)Manifesta un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbying, considerente altele decat cele economice prevaland adesea in luarea deciziei de politica agricola. V. Politica de preturi, prime si ajutoare ale PAC Pentru realizarea obiectivelor PAC s-a construit un sistem complex de reguli si mecanisme care reglementeaza productia, comertul si prelucrarea produselor agricole, grupate sistematic sub denumirea de Organizatii Comune de Piata (OCP), care treptat le-au inlocuit pe cele nationale in respectivele domenii sub incidenta PAC.

In prezent circa 90% din produsele agricole din Uniunea Europeana fac part dintr-o OCP, intre care: cereale, carne de porc, oua si carne de pasare, fructe si legume proaspete si procesate, banane, vin, lapte si produse lactate, carne de vita si vitel, orez, uleiuri si grasimi (inclusiv ulei de masline si plante oleaginoase), zahar, flori si plante decorative, furaje uscate, tutun, in si canepa, hamei, seminte, carne de oaie, carne de capra, precum ai alte produse carora li se aplica numai anumite reglementari.In ceea ce priveste preturile, la propunerea Comisiei Europene si in urma consultarii Parlamentului European si a Consiliului de Ministri, Comisia fixeaza in mod artificial trei preturi distincte la inceputul fiecarei campanii de comercializare: un pret indicativ, unul prag (pret minim acceptat in comercializarea produselor importante) si ultimul, de interventie (pret minim garantat). Celelalte tipuri de ajutoare constau in plati pe suprafata, ajutoare in productie, ajutoare destinate favorizarii cresterii vitelor sau sume compensatorii. Scopul finantarilor este de a stimula comercializarea si concurenta produselor. De asemenea, se mai acorda masuri de ajutorare a pietei si atunci cand sunt detectate animale bolnave.VI. Modul de implementare a PAC in Romania Romania este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi depline incepand cu data de 1 ianuarie 2007. Romania a depus cererea de aderare la Uniunea Europeana in 1995, iar in 1999 Consiliul European de la Helsinki a hotarat deschiderea negocierilor cu o parte dintre statele care depusesera cererea de aderare, intre care si Romania.In postura de membru al Uniunii, Romania beneficiaza de toate privilegiile cuvenite unui Conform analizei Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (azi Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale) din anul 2001, contributia agriculturii si a silviculturii la formarea PIB-ului romanesc, in perioada 1989-2000, a fost in mod constant semnificativa, remarcandu-se printr-o crestere a acesteia de la 13,7% in 1989 la 18,6% in 1992. Aceasta pondere a fost mentinuta pana in 1996, dupa care s-a constatat o descrestere la 12,9% in 1999 si 11,4% in anul 2000.Zonele rurale din Romania sunt intinse pe 87, 1% din teritoriul tarii, cuprinzand 45,1% din populatie, adica 9,7 milioane locuitori. Planul arata dorinta Romaniei de a implementa intru totul reglementarile comunitare din domeniul PAC, urmand sa infiinteze, conform art. 68 din Regulamentul CE 1698/2005 Reteaua Nationala de Dezvoltare Rurala, cu scopul de a grupa la nivel national organizatiile si autoritatile implicate in procesul de dezvoltare rurala. Obiectivele acesteia sunt de crea o economie agricola si forestiera bazata pe exploatatii care trebuie sa se angajeze pe calea modernizarii, favorizarea biodiversitatii si conservarea mediului, imbunatatirea calitatii vietii si dezvoltarea economica in spatiu rural, imbunatatirea guvernantei locale in vederea crearii si implementarii strategiilor pentru dezvoltare locala. Romania are o pozitie privilegiata din punct de vedere a resurselor agricole si, De asemenea, dincolo de oportunitatile pe care Romania le are in ceea ce priveste fondurile europene, aplicarea unui cadru de reglementare mai stabil si mai predictibil ca urmare a implementarii PAC ar putea avea efecte pozitive asupra stabilizarii preturilor. Valorificarea deplina a avantajelor integrarii Romaniei in Uniunea Europeana ar putea deschide noi oportunitati pentru fermierii romani ce vor putea aproviziona o piata cu o populatie ce depaseste 80 milioane de locuitori. Concluzii PAC per ansamblu a fost creata pentru a aduce performanta in economiile statelor membre Uniunii Europene. Obiectivele sale vizeaza finalitati in acord cu respectul fata de cetatean si fata de drepturile sale, punand inainte de toate siguranta si sanatatea individului, astfel ca odata cu dezvoltarea PAC, in conformitate cu cerintele cetatenilor europeni, urmatorii factori au dobandit o importanta din ce in ce mai mare:- imbunatatirea calitatii alimentelor in Europa;- garantarea sigurantei alimentelor;- grija pentru bunastarea societatii rurale;- protejarea mediului pentru generatiile viitoare;- crearea unor conditii mai bune de sanatate si bunastare a animalelor;- realizarea acestor obiective cu cheltuieli minime pentru bugetul UE (finantat in principal de contribuabili). In acest context, Romania nu poate avea decat numai de castigat, cu atat mai mult cu cat intaranoastra exista conditiile optime pentru dezvoltarea unei agriculturi puternice care sa sustina sectorul economic al statului. Insa aceasta se poate realiza doar printr-un interes crescut al autoritatilor fata de nevoile cetatenilor, sprijinirea proiectelor acestora, informarea si indrumarea cu real interes a proaspetilor fermieri. De asemenea, o atentie mai sporita trebuie acordata politicilor de mediu si celor privind bunastarea animalelor.BIBLIOGRAFIE

1. Avram Cezar, Radu Roxana, Gaicu Laura - Uniunea European. Trecut i prezent, Editura Universitaria, Craiova, 2006.

2. Barbulescu Iordan Gheorghe - De la Comunitile Europene la Uniunea European, Editura Trei, Bucureti, 2001.

3. Bibere Octav - Uniunea European ntre real i virtual, Bucureti, Editura All, 1999.

4. Birzea Cezar - Politicile i instituiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucureti, 2001.

5. Coman Florian - Drept comunitar european, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2003.

6. Diaconu Nicoleta - Sistemul instituional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2001.

7. Jinga Ion - Uniunea European, realiti i perspective, Editura Lumina Lex, ucureti, 1993.

8. Scuna Stelian - Uniunea European. Construcie. Instituii. Drept, Editura All Beck, Bucureti, 2005

9.Spence David, Edwards Geoffrey - Comisia European, Editura Monitorul Oficial, Bucureti

PAGE 21