FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREENŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G.
FILIALA-VÂLCEA
DOMENIUL : SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂSPECIALIZARE : ASISTENT MEDICAL GENERALIST
PROIECT DE DIPLOMPROIECT DE DIPLOMĂĂ
INDRUMATOR STIINTIFIC:
Prof. nursing:
ABSOLVENT:
Z
VÂLCEA-2012
1
FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREENŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G.
FILIALA-VÂLCEA
TITLUL LUCRĂRII:TITLUL LUCRĂRII:ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU TENTATIVĂ DEÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU TENTATIVĂ DE
SUICIDSUICID
ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC : PROF.NURSING : DUMITRESCU ELENA
ABSOLVENT :ZOTICĂ DUMITRU
VALCEA-2012
2
CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………...5
Capitolul I : Definitie,clasificare,……………………………….…………....6 Date epidemiologice privind suicidul……………………….…..8 Factori de risc pentru cresterea suicidului………………….…...8 Instante ale fenomenului suicidar……………………………....11 Metode folosite pentru realizarea actului suicidar….………….12
Capitolul II :Cauze ale suicidului,……………………………………………14 Suicidul la persoane cu boli psihice……………………………14 Depresia…………………………………………………………15 Schizofrenia ……………………………………………….22 Suicidul in alcolism si toxicomani……………………..…........28 Alcoolismul cronic……………………………………………....29 Suicidul la persoanele cu tulburări de personalitate…………….32 Tulburari comportamentale……………………………………...32
Capitolul III
Rolul asistentei medicale ………………………………...…….34 Problemele si ingrijirile specifice bolnavilor psihici…………....43
Capitolul IV Planuri de ingrijire ale pacientilor cu tentativa de suicid ……....48 Studiu de caz 1………………………………………………..….48 Studiu de caz 2…………………………………..……… … …..59 Studiu de caz 3…………………………………………………...70 Concluzii…………………………………………….……………………..…78
Bibliografie ………………………………………………………….………80
3
MOTTO:
"Sanătatea este zestrea si dreptul nostru,
ea este uniunea completă si deplină dintre
suflet ,minte,corp ;
aceasta nu este un ideal indepărtat si dificil de obtinut,
dimpotrivă este un ideal natural si accesibil,
pe care mulţi dintre noi il neglijează”
Dr. E duard Bach
INTRODUCERE
4
In lucrarea de fată am reunit cunostintele teoretice,deprinderile practice ,noţiuni de
farmacologie si medicină internă pe care le-am inglobat in tehnicile de ingrijire nursing după
modelul conceput de Virginia Henderson.
Scopul lucrari este de a prezenta ingrijirile ce trebuiesc acordate bolnavului ce prezintă o
boala ce afectează starea psihică pe baza unui plan metodic elaborat .
Procesul de nursing este o metodă ratională de planificare si promovare a interventilor
individualizate in scopul obţinerii unei mai bune stari de sanatate
Aceasta lucrare are ca scop cunoasterea obiectivelor ce stau la baza ingrijirilor pacienţilor
cu tentativă de suicid in baza unui plan de nursing.
Proiectul de absolvire prezentat in continuare reprezintă o aplicatie de ordin practic a
cunostintelor acumulate pe parcursul celor trei ani de studiu.
Punctul de plecare l-a reprezentat identificarea temei: Ingrijirea pacientului cu tentativa de
suicid. In tulburarile de personalitate se inregistreaza o larga paletă de acte agresive si
autoagresive. Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante şi mai complexe
probleme ale psihopatologiei. Ea este manifestarea unui individ pus intr-o situatie limita de
viaţa
Lucrarea cuprinde 2 parti principale:
prima parte in care am descris suicidul din punct de vedere al etio-
patogeniei,semnelor si simptomelor clinice,principalelor complicatii si modului de
prevenire si tratament
a doua parte in care am prezentat notiuni specifice de ingrijire in baza unui plan de
ingrijire,exemplificate prin 3 studii de caz,inregistrate la pacientii de varste diferite,cu
factori etiologici diferiti,dar mecanism patogenic identic.
Am descris ingrijirile acordate fiecarui pacient in parte in functie de nevoile fundamentale
afectate,pană la restabilirea indenpendentei in satisfacerea nevoilor fundamentale si asigurarea
reluarii procesului de dezvoltare fiziologica.
. Rolul asistentei medicale este esential si constă in a ajuta persoana bolnava sa-si recastige
sau mentine sanatatea,realiza potentialul fizic ,psihic sau social in contextul mediului in care
traieste si lucrează.
Asistenta medicală trebuie să asigure implicarea activă a individului si a familiei sale ,a
prietenilor si grupurilor sociale precum si a comunitaţi in toate aspectele de ingrijire a
sanataţii.
5
CAPITOLUL I
DEFINIŢIE SI CLASIFICARE.
Suicidul ca fenomen de deviantă socio-comportamentală ,constitue o problema medico-
socială complexă. Aspectele si problemele teoretice sunt axate pe studiul factorilor
suicidogeni,ale modalitaţi de declansare a suicidului si a problemelor ce duc la suicid.
Suicidul (de la sui de sine si cidicum omorator) este actul de disperare al unui om care nu
mai doreste sa traiască.
DEFINIŢII:
E. DURCKHEIM 1993:Suicidul semnifică orice caz in care moartea rezultă direct dintr-
un act pozitiv sau negativ sau indirect dintr-un act facut de victimă insăsi care stie că
trebuie sa producă acest rezultat .
LAROUSSE-DICTIONARUL DE PSIHILOGIE 2000 sinuciderea este actiunea de
a-si lua singur viata ,in mod voluntar ,cel mai adesea pentru a scapa de o situatie devenită
intolerabilă.
SCHEIDNMAN 1980 :suicidul este un act uman de incetare din viata,autoprodus si cu
intentie propie.
Suicidul este actul prin care un individ isi provoaca el insusi moartea. Suicidul se intalneste
in aproape toate societatile. Proportile sale sunt greu de stabilit cu precizie deoarece multe
cazuri de moarte voluntara sunt mascate in accidente.unele sinucideri motivate de
considerente morale(scaparea de o situatie dezonoranta) sau sociale (a nu fi o povara pentru
ceilalti) aduc a sacrificii.Altele mai frecvent dictate de o afectivitate perturbata ,corespund
unui comportament patologic ,nevrotici deprimati,incapabili sa se integreze armonios in viata
si sa gaseasca un sens existentei lor sau melancolici .
O.M.S defineste suicidul ca pe un act prin care un individ cautä sä se autodistrugă fizic, cu
intentia mai mult sau mai putin autenticä de a-si pierde viata.
Au fost ediferente epidemiologice intre două grupuri ,si propus termenii “suicid” si
“tentativa de suicid” pentru a distinge cele douä forme de comportament. S-a presupus ca un
grad de intentie suicidarä a fost esential in ambele grupuri; cu alte cuvinte, cei care au
supravietuit nu reusisera sa se sinucidă. .
6
Intre 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenţia lor, într-o
formă sau alta, din timp. Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce un alt număr pot face
gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, de
mare este disperarea lor.
Mulţi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar foarte mulţi depresivi nu au suficientă
energie să comită suicidul şi, de aceea, îl comit atunci când se simt mai bine.Deşi
multitudinea deciziilor de comitere a suicidului poate releva stresul sau depresia, mule
persoane, înainte de a comite actul suicidal, par mai puţin depresive.
Teoria conform căreia rasa ar fi un factor important al înclinaţiei către sinucidere presupune
implicit că sinuciderea este ereditară, căci, în caz contrar, nu ar putea avea un caracter etnic.
Faptele arată că dacă numărul sinuciderilor în cadrul unui popor sunt mai mari decât în altul,
asta nu se datorează rasei, ci civilizaţiei poporului respectiv.
Din punct de vedere al vârstei, sinuciderea apare doar în cazuri excepţionale la
copii,ea începând să se manifeste dincolo de 10-15 ani. În concluzie, nu se poate atribui
eredităţii o tendinţă care apare doar la adult şi care se accentuează mereu pe măsură ce
înaintează în viaţă.
Familia este un mediu puternic protector împotriva sinuciderii, ea protejând cu atât mai bine
cu cât este mai puternic închegată. Statisticile arată că:
văduvii se sinucid mai mult decât căsătoriţii şi celibatarii;
căsătoriile prea timpurii au o influenţă agravantă asupra sinuciderii, în special pentru
bărbaţi;
după 20 de ani, persoanele căsătorite se sinucid mai rar, în comparaţie cu celibatarii;
a crescut rata comportamentului suicidar la adulţii tineri şi la adolescenţi;
sinuciderea este extrem de frecventă la persoanele în vârstă;
bărbaţii se sinucid într-un număr mai mare decât femeile.
Se poate concluziona că sinuciderea variază invers proporţional cu
gradul de integrare al grupărilor sociale din care face parte individul.
Date epidemiologice privind suicidul
7
Numärul mare de cazuri de suicid a atras atentia specialistilor. Dupä
rapoartele OMS, se sinucid aproximativ 2000 de persoane/zi si un milion/an.
Ultima raportare a OMS privind rata globala a suicidului in lume dateaza din
2000 si este de 25o/oooo pentru barbati si 60/0000 pentru femei. In afara
discrepantei dintre cele doua sexe in ceea ce priveste frecventa suicidului se
constata si o dinamicä extrem de diferita a fenomenului pe parcursul a 50 de
ani intre 1950 si 2000, perioada in care se constata o cretere constanta si
accentuata la barbaţi. .
La nivelul Europei anului 2002 sinuciderea reprezintä principala cauza de
deces produs prin acte intentionate si neintentionate adicä 21% din totalul
acestora si in acelasi timp reprezintä mai mult de jumätate din totalul actelor
intentionate depasind de mai mult de doua ori rata heteroagresiunilor si de mai mult de 10
ori rata leziunilor produse in razboaie .
Frecventa cazurilor de suicid a crescut in România in anii .
1990, fata de 1980, cu 20%. Intre 1990 si 2004 rata a crescut iar cu
30% per total cu diferente semnificative intre sexe. Adica in timp ce
pentru femei s-a inregistrat o foarte usoarä scadere, pentru barbati rata
aproape s-a dublat. De fapt cresterea s-a produs in cea mai mare parte
a ei intre 1990 si 1995, dupa aceasta perioada si pâna in 2004
inregistrându-se un platou. In 2004 rata suicidului in Romania a fost de
12,5 %ooo cu o rata pentru barbati de 21,5 iar pentru femei de 4. In tara
noastra, numarul de cazuri de suicid oscileaza geografic (pe zone) intre
% si 15 % (zona cu celmai mare numar de cazuri find Ardealul).
Factori de risc pentru comiterea suicidului
Factori personali şi sociali
• sexul masculin
• vârsta peste 60 ani
• tentative de suicid in antecedente
• separare recentä, divort, vaduvie
• izolare sociala,
• aniversari personale importante
8
• somer sau probleme financiare,
• abuzul de alcool / droguri
• experiente recente de umilire
Factori mentali si fizici
• depresia (in special boala maniaco-depresiva)
• agitatie, insomnie, anxietate
• sentimentul vinovatiei, inadaptare, nefericire
• impulsivitate, personalitate ostila
• ipohondria (gandul cä are diverse boli grave: cancer, boli cardiace etc.)
• halucinatii , in care vocea comanda actul sinucigas
• boli cronice dureroase, mutilante, in special daca persoana a fost anterior
sanatoasa
• folosirea de droguri, care determina depresie severă
Factorii demografici
Vârsta
S-a observat o corelatie pozitiva intre vârsta si comportamentul suicidar in
anumite etape cronologice ale vietii indivizilor ce recurg la acte autolitice.
Rata suicidara creste cu vârsta, la barbati peste 45 ani, la femei peste 55 ani,
observându-se o crestere semnificativa peste 70 de ani la barbati, in contextul
pierderilor morale si materiale ce bulverseaza mecanismele adaptări.
Sexul
Din literatura de specialitate se semnaleazä o usoara crestere a ratei suicidare
la ambele sexe. In majoritatea tarilor aceasta crestere este pusă in legäturä cu
o serie de factori ambientali, schimbarea structurilor de vârsta, relatiilor si
stabilitatii familiale si a numero aselor evenimente de viata stresante.
Majoritatea autorilor arata ca suicidul realizat se intâ1neste la barbati intr-o
proportie de 2:1 pâna la 7:1 fata de femei . De asemenea, s-a constatat că
barbatii au predilectie catre metode violente (impuscarea, spânzurarea,
defenestrarea), in timp ce femeile aleg metode mai putin traumatice, precum
ingestia medicamentoasa sau inecul.
Mediul de provenientä. Factorii geografici.
In mediul urban, numarul de cazuri de suicid este de obicei mai mare decât in
mediul rural; se inregistrează o frecventa mai mare a comportamentelor
suicidare in centrul metropolelor decât la periferia lor, in conditii de “mizerie
socialä”. Se remarca o diferenta a ratei suicidare si in functie de zona
9
geografica: procentul cel mai ridicat de suiciduri pentru barbati este in
Ungaria si Finlanda, SUA are o rata medie, iar cea mai scazuta rata se
inregistreaza in Grecia, urmata de Mexic si Olanda
Anturajul
Cel mai mare efect asupra individului pretutindeni in lume, il are familia (pe
cat de apreciata de unii, pe atât de contestata de altii ca formă de convietuire
sociala). Acest anturaj, prin solicitudinea sa, ar trebui sa-l oblige mereu pe
potentialul sinucigas la activitate, la lupta pentru afirmare, la smulgerea in
final din ghearele obsesiei mortii .
Starea economica
Aceasta aduce in discutie relatia dintre suicid si calitatea vietii , atât in
societatile opulente cat si in cele anomice care, prin atrofierea sensului vietii ,
diminueaza sansele de rezolvare a unor conflicte interne, de iesire din
disonantele sociale. Numeroase motive de ordin economic sau profesional
(faliment, nerealizare profesională, pierderea statutului profesional si social
etc.) sunt incriminate in etiopatogenia comportamentului suicidar.
Anotimpul
In timpul verii s-a constatat procentul cel mai mare de sinucideri, cu un
maxim la sfârsitul primaverii si inceputul verii . Luna mai a fost notată ca
inregistrând rata cea mai ridicatä de sinucideri . Regiunile cu ierni lungi,
mohorâte, precum in Scandinavia si unele parti din Alaska, au o rata crescuta
a suicidului
De asemenea, persoanele cu tulburari afective sezonale exprimate prin
episoade depresive îi pot accentua dezechilibrul interior in anumite conditii
meteorologice
Raportat la zilele saptamânii, mai frecvent s-au inregistrat sinucideri,
duminica si lunea, frecvenţa find pusă pe seama abuzului de alcool la sfârsit
de saptamână si a depresiilor erotice ).
Factorii socio-culturalii
Cultura influentează modul in care noi definim si experimentam mental
sanatatea si bolile psihice, abilitatea de a ne ingriji si modul cum o facem,
calitatea interactiunii dintre medic si pacient.
10
Instanţe ale fenomenului suicidar
. Instanţe ale fenomenului suicidar. Ideea de suicid veleitară reprezintă o dorinţă tranzitorie
de autodistrugere, cu proiecţia teoretică a actului, fără punerea sa în practică, dorinţa fiind
generată numai de încărcătura afectivă de moment.
Şantajul cu suicidul apare la persoanele cu o structură psihică labilă sau la persoanele cu un
coeficient de inteligenţă scăzut, cu scopul de a obţine mai multe drepturi, un plus de libertate.
Îl întâlnim mai des la femei şi adolescenţi. Tentativele suicidare sunt, aparent, sinucideri
ratate din motive tehnice (mijloace de sinucidere neadecvate sau fortuite, intervenţia unor
persoane străine). Datele statistice arată însă că există diferenţe semnificative în ceea ce
priveşte sexul şi vârsta celor care nu reuşesc. Tentativa suicidară pare a avea cel mai adesea
semnificaţia unei nevoi crescute de afecţiune şi atenţie din partea anturajului, faţă de care
subiectul se simte izolat, subestimat, respins. Tentativa de sinucidere poate fi repetată.
Sindromul presuicidar a fost descris ca fiind caracterizat prin strângerea câmpului de
conştiinţă şi a afectivităţii şi înclinaţia către fantasmele suicidului.
Suicidul disimulat (travestit) este o acoperire, o disimulare a actului suicidar sub
forma unui accident. Individul alege această modalitate de a se sinucide pentru a nu-şi
culpabiliza rudele, prietenii, sau pentru a-i proteja pe aceştia de reacţiile anturajului
Raptusul suicidar este rezultatul unei tendinţe greu reprimabile de dispariţie, a unui
impuls nestăpânit. Persoana „se aruncă în suicid”, folosind orice mijloc are la îndemână.
Suicidul cronic (parasuicidul) constituie de fapt echivalenţele suicidare, cum ar fi
automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului, conduitele de risc, alcoolismul,
toxicomaniile, asemănându-se prin caracterul simbolic, prin tendinţa de autodistrugere cu
comportamentul suicidar, dar realizând o deturnare a actului, greu explicabilă pentru ceilalţi şi
chiar pentru sine .
Conduita suicidară presupune organizarea comportamentului în vederea acestui scop,
un fel de „regizare” a actului suicidar. Individul îşi vizitează locurile din copilărie, foştii
prieteni, îşi scrie testamentul, după care se sinucide.
Nu este posibil să vedem un nebun în orice sinucigaş. Spre deosebire de fapta unui om
normal, ce rezultă dintr-un motiv obiectiv, fapta celui alienat nu are legatură cu circumstanţele
exterioare. Sinuciderea nu este nici pe departe o prelungire a stărilor psihopatice şi aceasta se
poate deduce şi din faptul că ţările cu cei mai puţini subiecţi cu tulburări psihopatologice au
numarul cel mai ridicat de sinucideri.
Astfel, în condiţii identice, degeneratul ajunge mai uşor la sinucidere decât omul
sănătos, dar acest lucru nu se datorează în exclusivitate stării sale.
11
METODELE FOLOSITE IN
COMPORTAMENTUL SUICIDAR
• Metodele de autoagresiune in suicid se impart in trei categorii:
• Procedee traumatice: arme albe (cutite, lame), arme de foc, precipitare (defenestrare,
plonjare), zdrobire (tren, automobil), ardere, caustice (soda, acizi etc.);
• Procedee asfixice: spânzurare, strangulare, sufocare, inec, vapori de carbon, gaz,
electrocutare;
• Procedee toxice: otravuri (saruri arsenicale, stricnina, cianuri, beladona)
• Exista diferente culturale in privinta preferintei in alegerea variantelor de autoagresiune.
• In Franta, o treime din sinucideri se efectuează prin spânzurare, un sfert prin inec si o
cincime prin arme de foc.
• in tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca) a fost remarcată raritatea inecului.
• China domina prin frecventa intoxicatiilor cu opiu si saruri de arsenic.
• Japonia suicidul traditional, “hara kiri”, tinde sa fie inlocuit de metode moderne, precum
armele de foc.
Cele mai intalnite metode relevate de practica medico-judiciara si intalnite sunt urmatoarele:
- Autoasfixierea – cu o gamă ampla de modalitati de realizare, cea mai frecventa modalitate
este spânzurarea si ea realizabilă in multiple variante.
- Hemoragia - prin taierea vaselor de sânge, in special a celor de la incheietura mâinii
(articulatia pumnului), care este de fapt una dintre zonele de electie (datorita accesibilitätii).
Sunt de asemeni frecvente plagie precordiale de cele mai multe ori multiple.
- Electrocutarea - cu tensiuni vadit alese, in cazul suicidului ,,vero”., ca find cu efect mortal.
Deseori victima alege un mediu cu multa apă (baie) pentru ca rezistenta la curent sa fie
minima.
- Precipitarea - saltul in gol de la inaltime, fie din sau de pe imobile, fie in cadrul natural
(stânca).
- Impuscarea - cu diverse arme de foc.
- Inecarea - uneori cu ,,ancorarea” unor greutati pentru a face inutil orice efort de
autosalvare.
12
- Aruncarea - in fata unui vehicul aflat in miscare, in special a celor cu roti metalice fara
pneuri (tren, metrou etc.).
- Autoincendierea — dupa stropirea prealabila cu combustibil este folosită in special ca
formă de protest.
In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de metode, diferite studii legate de problematica
modului de realizare a suicidului aratä cä metodele fizico-mecanice sunt peste tot in continuă
scadere in favoarea metodelor chimice, adicä in favoarea otravurilor.
Dintre medicamente, preferinţa s-a indreptat spre luminal (53%). Restul de 47% dintre cazuri
folosind diferite alte substante medicamentoase, indeosebi cele din gama barbituricelor. Se
pot cita aici cianura de potasiu, cu efect letal garantat in câteva secunde, soda caustica etc.
FAZELE SUICIDULUI
• Suicidatia este faza de incubatie, faza mentală de cercetare a motivatiei, in cursul careia
subiectul isi pune problema mortii si a necesitatii de a muri. Ea este declansată de una sau mai
multe cauze, fie de ordin patologic (dificultati de adaptare sociala, slabirea sau accentuarea
coeziunii grupului social).
• Suicidactia este faza de trecere de la imaginile abstracte, conflictuale, la etapa pregatirilor
succesive, concrete, prin cautarea formelor si metodelor de conduită autodistructive.
• In cursul acestei faze asistam la o crestere marcanta si progresivă a starii de tensiune
intrapsihica, care ajunsa la paroxism, ,,explodează” sub forma unei reactii psihogene, moment
in care individul adoptă ,,decizia” infaptuirii suicidului. Este momentul ,,exploziei
autodistructive”.
• Traumatizatia este faza de punere in practica a modalitatilor autodistructive preconcepute,
sau actul in sine urmat sau nu de reusită, adica de moarte. Importante in aceastã etapa a
conduitei suicidare sunt metodele folosite si efectul lor.
13
Capitolul II
Cauzele comportamentului suicidar
Suicidul la persoanele cu boli psihice
Suicidul în depresie
Riscul suicidar este prezent la orice pacient cu depresie fără să fie însă corelat cu severitatea
depresiei. Cel mai frecvent, poate apărea la începutul şi finalul episodului depresiv. Ar putea
fi explicat prin faptul că suicidul este expresia unei pulsiuni autolitice care se înscrie în
ansamblul sistemului pulsional şi se relaxează pe măsură ce pacientul se cufundă în depresie. Î
Ulterior, când starea pacientului se ameliorează, sistemul pulsional se revigorează şi riscul
suicidal revine pe măsura ameliorării depresiei. Insomnia severă din cadrul episodului
depresiv este corelată cu un risc suicidal mai crescut.
. Suicidul în schizofrenie.
Studii recente insistă asupra suicidului ca prim simptom al psihozei, putând fi expresia
unei ideaţii delirante, o manifestare în cadrul comportamentului halucinator determinat cel
mai frecvent de halucinaţii auditive imperative, dar de cele mai multe ori este un act
incomprehensibil. Dintre bolnavii cu schizofrenie 10% fac tentative de suicid, iar 2% reuşesc
să le realizeze. Actul suicidar în schizofrenie are unele particularităţi: apare mai frecvent în
perioada de debut, în cele mai multe cazuri lipseşte motivaţia iar modul de realizare este prin
mijloace atroce, brutale.
Suicidul în epilepsie
Unii clinicieni sunt de părere că suicidul în epilepsie ar fi expresia unui automatism
motor epileptic, fiind comis în timpul crizei în virtutea actului automat. Epilepsia poate însă
cuprinde toată gama comportamentelor suicidare, de la impulsiunea suicidară conştientă până
la actul automat confuzo-oniric. Suicidul poate apărea în contextul depresiei reactive a unui
bolnav de epilepsie, căruia îi este imposibil să se obişnuiască cu cu acest statut (dat fiind
stigmatul cu care secole de-a rândul societatea a marcat epilepticul).
14
Suicidul în întârzierea mintală
În oligofrenii, suicidul apare rar şi nu putem vorbi de un act suicidar propriu-zis, el
fiind expresia unei imitaţii sau a tendinţei de a-i sancţiona pe cei din jur. Indivizii nu au
conţtiinţa reală a morţii şi, în consecinţă, a actului suicidar.
Suicidul în demenţe
. Este expresia deteriorării corticale. Statistic, după 65 de ani numărul actelor suicidare
scade. Ca act intenţional şi deliberat, suicidul apare mai ales în perioada de debut a bolii, când
bolnavul mai are încă critica necesară evaluării pantei dezastruoase pe care a început să
alunece. Trecerea la act este favorizată de stările depresive cu idei de culpabilitate, inutilitate
şi incurabilitate. În perioada de stare, tentativele se răresc considerabil, deoarece bolnavul nu
mai are critica de la început, dar şi pentru că ideile delirante „se pierd în masa demenţei”.
Suicidul în nevroze.
Este rar, nu este mai frecvent decât în populaţia generală. Atunci când apare, suicidul
marchează o decompensare a stării nevrotice. Este de remarcat că în cea ce priveşte tulburările
anxioase, 20% din cei cu tulburări de panică au un istoric de tentative suicidare. S-a ajuns la
concluzia că tentativele de sinucidere sunt asociate cu forme complicate sau necomplicate de
panică şi că riscurile sunt comparabile cu cele aasociate cu depresia severă. S-a observat că
asocierea crizelor de panică sau a depresiei majore cu abuzul de alcool sau droguri creşte
riscul tentativelor de sinucidere la femei.
DEPRESIA - TRISTETEA PATOLOGICĂ
Generalitaţi:
Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariţia unei trăiri de tristete sau de
pierdere a sperantei pentru o perioadă indelungată de timp. In cazul in care o persoana are
episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabilă să isi continue viata profesională
si să facă fată activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmează o forma sau
alta de tratament pentru depresie, este supus riscului de a deveni din ce in ce mai depresivă
sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectivă poate ajunge la
15
incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la
suicid.
Cauze
Situaţiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile
scazute ale fierului (anemia)
- afecţiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave
proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori
depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substantă
Factori de risc
Alti factori de risc pentru depresie sunt:
- afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare
- o afectiune severă, continuă (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea cronica
- probleme maritale
- consumul de alcool sau de droguri
- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele
pentru indepartarea durerii sau steroizii
16
- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in
somaj
Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristeţea sau lipsa de sperantă
- pierderea interesului sau a plăcerii in efectuarea majoritaţii activitatilor din viata de zi cu zi.
Alte simptome pot fi:
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul că
orice miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseală permanentă
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fară un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.
Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifică
cu varsta:
- semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu
moartea sau suicidul sau ruperea recentă a unei relatii
- semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta
substanta, pierderea recentă a slujbei sau divortul
- semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recentă a partenerului
de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata.
Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu
simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care durează de mai multe zile sau luni,
inainte de instalarea completă a depresiei. Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare
sau de memorare, sentimentul de pierdere a placerii in activitatile care altadată erau placute,
17
sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea energiei, modificări ale somnului si ale poftei de
mancare. Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul
pentru activitatea sexuala.
CLASIFICARE
Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate
fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungată (depresie
cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot
avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica
(depresie dubla).
Tulburarea recurenta
Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca
depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul
oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod
Tratament
Tratament initial
Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere
terapeutică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau o combinare a celor doua
modalitati de tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficientă in cazul depresiei usoare sau
moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel probabil tratamentul initial va
include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutică.
Internarea in spital poate fi necesară daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca
de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare
de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
18
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele să isi facă
efectul, desi de obicei ele actionează mai rapid.
In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament
pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte
modalitati de tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome
psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare
electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoacă o scurta convulsie. Se consideră
ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale
numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).
Tratament de intretinere
Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor
(recadere). Continuarea tratamentului pe o perioadă 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce
la scaderea riscului de recadere.
De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:
- o dieta alimentara echilibrată
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat
- somn odihnitor
Tratament in cazul agravarii bolii
La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente
antidepresive pentru tot restul vietii.
Daca depresia se agravează in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament
medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui
administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficientă
pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.
19
Tratament ambulator (la domiciliu)
Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul
unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:
- sa stabilească teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate
- sa incerce să isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se
izoleze sau sa fie secretoasa
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de
alt tip
- sa faca cu regularitate exercitii fizice
- sa aibă o alimentatie echilibrata;
Optiuni de medicamente
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente.
Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi
un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic.
Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa
fie luate asa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe saptamani pană sa se
observe o ameliorare a simptomelor.
Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodează cu
medicamentele. Daca persoana respectivă decide sa intrerupă administrarea tratamentului,
este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a
lungul unei perioade de timp de cateva saptamani.
Medicamentele antidepresive sunt:
20
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin,
Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau
Ludiomil (Maprotilina)
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remero
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).
Alte tratamente
Consilierea terapeutica este o parte importantă in tratamentul depresiei. Terapii
complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei
vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fată
depresiei.
Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosită in cazul celor care nu pot lua
medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severă
si prezintă simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.
Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentala,
- terapia interpersonala,
- terapia de tip problem-solving,
- terapia familială,
Terapii complementare care pot fi utilizate in tratamentul depresiei sunt:
- preparatele obtinute din planta St. John: s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia usoara
sau moderată, dar pot interactiona cu alte medicamente
21
- uleiul de peste ce contine acizi grasi omega-3: in prezent sunt in desfasurare studii pentru a
se vedea daca are efect antidepresiv
- SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din plante si din
celulele animale - este folosita uneori in tratamentul depresiei; sunt date care arata ca SAM-e
poate fi utilă in ameliorarea simptomelor depresive.
SCHIZOFRENIA
DEFINIŢII
Schizofrenia reprezintă un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretată in mod
anormal. Schizofrenia se caracterizează prin halucinatii, delir, comportament si găndire
dezorganizată. Persoanele cu schizofrenie se izolează de ceilalti oameni si de activitaţile din
jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcată de psihoză.
Schizofrenia este o boală cronică, ce necesită tratament pe toată durata vietii. Dar datorită
noilor medicamente, simptomele schizofreniei pot fi ameliorate, pacientului sa aibă o viată
productivă si placută.
Semne si simptome
Există mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variază.
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului că cineva
unelteste impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente
sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerentă
- neglijarea igienei personale
- lipsa emoţiilor
22
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestări agresive
- comportament catatonic
- o senzaţie persistentă că este urmarit
- probleme de functionare la scoală sau la serviciu
- izolare socială
- neindemanare, miscari necoordonate.
Schizofrenia variază de la usoară la severă. Unii pacienţi pot fi capabili să functioneze bine in
viaăa de fiecare zi, in timp ce alţii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele
cazuri, simptomele schizofreniei par să apară brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvoltă
treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.
In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa meargă la
scoală sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorită dificultatilor pe care le
are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul
pentru activitaţi care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cadă
intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura
diagnosticul si tratamentul.
Simptome si semne negative
Acestea reprezintă o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitaţile zilnice
- aplatizarea afectivă
- reducerea abilitatilor de a planifica activitaţi si de a le indeplini
- neglijarea igienei
23
- izolare socială
- lipsa motivaţiei.
Semne si simptome pozitive
Acestea sunt gănduri si percepţii distorsionate, care arată lipsa contactului cu realitatea. Ele
pot include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci
este o halucinatie frecventa; aceste voci pot părea ca dau instructiuni despre cum să se poarte
pacientul, si uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede că
televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forţe exterioare ii controlează gandurile
- tulburari ale gandirii, sau dificultaţi de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea
din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscută sub numele
de “salata de cuvinte”
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.
Semne si simptome cognitive
Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in
schizofrenie intrucat interferă cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie.
Factori de risc
Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o rudă apropiată cu
schizofrenie, boala este mult mai frecventa – aproximativ 10%. La barbati, simptomele
schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa
20 de ani sau după 30 de ani.
24
Desi cauza precisă a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificaţi anumiti factori care
par sa crească riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viată intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentală crescută
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescentă.
Consult de specialitate
Se recomandă consultul de specialitate căt mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale
schizofreniei. Aceasta afectiune nu se ameliorează de la sine, dimpotrivă, in timp, se
agravează fara tratament. Totusi, există persoane care prezintă aceste simptome, dar nu
recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau
scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor.
Gandurile de suicid
Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente la pacientul cu schizofrenie.
In cazul in care acestea apar, se recomanda ca pacientul să:
- contacteze un prieten sau un membru al familiei
- contacteze personalul medical
- contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasă
- mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital
- sune la urgente pentru ajutor.
25
Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o
evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala
alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt
prezente complicatii.
Criterii de diagnostic pentru schizofrenie
Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:
- prezenţa a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizată,
comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenţa simptomelor negative
- disfuncţie semnificativă in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile
zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel putin şase luni
- nu sunt prezente alte tulburări mentale.
Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toţi
pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferentiat
- rezidual.
Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezintă pentru a
invaţa mai multe despre boala si despre solutiile de tratament.
Tratament
Schizofrenia este o boală cronică ce necesită tratament de-a lungul intregii vieti, chiar dacă
pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si
terapie psihosociala poate ajuta pacientul să-si tina afectiunea sub control si sa devină un
26
participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu
simptome severe, poate fi necesară spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta
să beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei
Medicatia antipsihotică este cel mai frecvent prescrisă pentru tratamentul schizofreniei. Ea
poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si
serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotică:
Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod
traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte
secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si
simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care
este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.
Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi
sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la
introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul
tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor
27
cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si
medicatia antianxioasa.
Tratament psihosocial
Desi medicaţia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale
sunt de asemeni importante.
Terapie individuală
Psihoterapia condusă de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fată mai
bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta să-si
imbunatatească abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivaţia pentru a
continua tratamentul. Invaţand despre schizofrenie poate să o inteleagă mai bine si să
inteleagă cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta să
faca fată stigmatizarii legată de faptul ca are schizofrenie.
SUICIDUL ÎN ALCOOLISM ŞI TOXICOMANII
Justificarea ratei înalte de suicid în alcoolism şi toxicomanii apare din următoarele
motive:
• 30% din alcoolici sunt depresivi şi aceştia recurg la alcool sau la droguri diverse
pentru a putea suporta mai uşor supliciul depresiei lor. Există şi teoria unor psihologi conform
căreia alcoolicul, conştient de continua degradare, recurge deznădăjduit la suicid.
• Suicidul în abuz de substanţă mai poate fi ocazionat de simptome psihotice (în special
halucinaţii) apărute în timpul stării confuzionale de delirium tremens sau în urma unei
intoxicaţii cu diferite droguri.
• Există situaţii în care, înainte de realizarea actului suicidar, individul consumă o
cantitate mare de alcool, ceea ce duce la catalogarea lui drept alcoolic.
28
Suicidul este citat foarte frecvent în cadrul alcoolismului (aproximativ 15% din cei cu
dependenţă), fără a fi neapărat expresia alcoolismului. Asocierea alcoolismului cu o
simptomatologie depresivă creşte riscul suicidar.
Bazat pe nivelele alcoolemiei, 40% din indivizii care au o tentativă de sinucidere au
consumat alcool împreună cu medicamente. Bărbaţii şi persoanele vârstnice au nivelele cele
mai crescute ale alcoolemiei. Alte studii au arătat că indivizii alcoolici depresivi tind să caute
tratament mai frecvent decât aceia care nu sunt depresivi. Există o considerabilă
comorbiditate (60%) între depresie şi problemele cu alcoolul în cazurile de sinucidere.
Intoxicaţia cu medicamente este cauza morţii în 90% din cazurile de sinucidere şi este mult
mai frecventă la alcoolici datorită interacţiunilor letale produse de combinarea celor două
droguri.
Drogurile cele mai frecvent folosite sunt antidepresivele (când pacientul a fost tratat
cu ele) şi tranchilizantele medii. Este evident că, atunci când medicii prescriu antidepresive,
trebuie să ia cele mai mari precauţii în ceea ce priveşte siguranţa pacientului, cum ar fi
supravegherea continuă a acestuia în timpul tratamentului.
.
ALCOOLISMUL CRONIC
Alcoolismului este: consumarea frecventă a unei cantităţi variabile de băuturi alcoolice timp
mai îndelungat care determină dependenţă toxico-maniacă şi apariţia diferitelor tulburări
neuro-psihice.
Alcoolismul a fost definit prin trei factori:
consumul excesiv de alcool
deteriorarea psihică progresivă
comiterea de acte antisociale
Dependenţa de alcool reprezintă o stare de intoxicaţie cronică caracterizată prin nevoia
imperioasă de a consuma alcool, dependenţă care poate fi atât fizică cât şi psihică
29
. Pentru dependenţă, sau mai folosit termeni ca: toxicomanie, obişnuinţa. Dependenţa psihică
este precoce şi reprezintă impulsul psihic nestăpânit de a continua consumul de alcool pentru
realizarea unei senzaţii subiective de confort, de reducere a tensiunii psihice.
Dependenţa fizică este mai tardivă şi se traduce prin apariţia unui sindrom de sevraj, atunci
când a fost întrerupt sau redus brusc consumul de alcool.
În concluzie, dependenţa de alcool se caracterizează prin:
dificultăţi în a controla comportamentul legat de consumul de alcool cu dorinţa
impulsivă de a consuma alcool.
toleranţa crescută la alcool cu creşterea dozelor
neglijarea responsabilităţilor socio-profesionale şi familiale în favoarea timpului
acordat preocupării şi consumării băuturilor alcoolice
apariţia unor afecţiuni somatice: hepatice, cardiace, digestive şi ale sistemului nervos
şi afecţiuni psihice.
apariţia stării de sevraj duce la reducerea sau încetarea bruscă, accidentală sau voită a
consumului de alcool.
Manifestări clinice şi morfopatologice
Sindromul de sevraj
Manifestările clinice ale sindromului de sevraj sunt:
sindromul de abstinenţă la alcool
Se caracterizează prin apariţia la un interval de câteva zile (uneori chiar 24 de ore) de la
reducerea sau încetarea consumului de alcool, la un pacient care anterior a abuzat de alcool, a
unei simptomatologii care include senzaţie de disconfort nedefinit, tremor fin şi distal al
membrelor, limbii, buzelor, pleoapelor, tremurăturile putând să se accentueze până la
adevărate mioclonii.
delirul alcoolic subacut (predelirium tremens)
30
Tabloul clinic constă din: tremurături cu caracteristicile celor din sindromul de abstinenţă
alcoolică, delir halucinator cu halucinaţii, cel mai frecvent vizuale, dar şi auditive, olfactive,
gustative şi mai rar tactile.
delirium tremens
Simptomatologia este mai intensă decât în cazul sindromului de abstinenţă şi a celui de delir
alcoolic subacut şi constă din: tremurături de intensitate mare, generalizate,cu disartrie,
tulburări de mers, tulburări de tonus muscular.
TULBURARI ALE ALCOOLISMULUI CRONIC; halucinoza alcoolică
acută ,encefalopatiile alcoolice acute, demenţa alcoolică,gastrita,hepatopatii etilice, tulburările
cardiovasculare
Tratamentul alcoolismului cuprinde:
1. Cura de sevraj şi corectarea tulburărilor metabolice
2 Cura de dezgust: tratamentul apetenţei alcoolice prin crearea unei rezistenţe faţă de
băuturile alcoolice.
3 Cura psihoterapeutică de susţinere
4 Post cura de securitate şi control
5 Cura de sevraj şi corectare a tulburărilor metabolice
Tratamentul alcoolismului cronic
Tratamentul alcoolismului cronic se realizează printr-o îmbinare a psihoterapiei cu
tratamentul medicamentos, care consta în:
1. Somatotrope, care vizează ameliorarea funcţiilor ficatului, reechilibrarea
hidroelectrolitică.
2. Medicaţie de repulsie, care urmăreşte instalarea unui reflex condiţionat negativ la
ingerare de alcool.
3. Psihotrope, ce vizează corectarea tulburărilor psihice asociate consumului de alcool
31
SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DE PERSONALITATE
Cunoaşte o rată surprinzător de înaltă. Poate apărea fie în cadrul episoadelor
depresive apărute la un moment dat în evoluţia tuburării, fie este expresia unei
tentative suicidare reuşită dar iniţial veleitară, formală, de natură să argumenteze un
şantaj
TULBURĂRI DE PERSONALITATE
Tulburarile de personalitate pot cunoaste o multitudine de forme, pot fi mai mult
sau mai putin grave, insa in oricare dintre aceste situatii afectează viata pacientului si a
familiei acestuia.
Aceste tulburari sunt schiţate din copilarie, dar se cristalizează la adolescentă şi insoţesc
persoana in cauza de-a lungul vietii. Ele se manifestă la nivel comportamental, dar
32
subiectul nu le recunoaste ca atare, provocandu-i o incapacitate de integrare armonioasa la
conditiile mediului social.
Caracteristici obisnuite ale pacientilor cu tulburari de personalitate:
- modele de comportament cronice si durabile, nu episodice;
- blamarea constantă a altora;
- functia socială si ocupatională tulburate;
- dependenta sau independenta excesivă;
- frecvent "dezamagiti" de catre partener;
- trecere de la subevaluare la supraevaluare;
- relatii interpersonale tulburi sau instabile;
Clasificare
Din multitudinea de descrieri ale tulburarilor de personalitate, un model de clasificare se
prezinta astfel:
1. Tulburarea de personalitate de tip paranoid (prevalenţă mai inaltă la barbaţi)
Tulburarea de tip paranoid se caracterizeaza prin orgoliu excesiv, neincredere in oameni si
neintelegerea motivatiei lor psihologice. Pacientii au o suspiciozitate nu numai
nejustificată, dar si inflexibilă in multe situatii de viată, care nu este abandonată chiar dacă
i se prezintă contraargumente convingatoare care sunt invariabil ignorate.
2. Tulburarea de personalitate de tip schizoid (mai des intalnita la barbati si cu forme forme
clinice mai severe, comparativ cu femeile)
Se caracterizează prin incapacitatea de a forma relatii sociale, evidentiate prin absenta caldurii
sentimentelor, indiferenţa la aprecieri pozitive, la critica sau la sentimentele celorlati. Grupul
social ii percepe ca izolati, reci, lipsiti de tandreţe, evitandu-le apropierea.
33
3 .Tulburarea de personalitate de tip disocial (rata pe sexe este net superioara barbatilor,
raportul barbati/femei fiind de 3/1; tulburarea pare a fi asociată cu mediul urban, cu un status
socio-economic precar).
4 .Tulburarea de personalitate de tip emoţional instabil (prevalenţa tulburarii nu este cert
estimată, dar s-a constatat ca este mai frecventă in tarile occidentale, comparativ cu cele
orientale, la popoare latine, comparativ cu cele slave; pot aparea si alte complicatii:
alcoolomanie, toxicomanie, depresie, suicid).
5.Tulburarea de personalitate de tip histrionic (prevalenta este mai inalta la femei; evolutia
prezinta o ameliorare a trasaturilor in a doua parte a existentei).
6. Tulburarea de personalitate de tip anxios (evitant) (prevalenta tulburarii este de aproximativ
0.5 - 1% din populatia generala si de 10% din populatia centrelor de sanatate mintala; evolutia
tulburarii este continua si ondulanta, fiind semnificativ influentata de situatii
psihotraumatizante si frustrante).
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI IN INGRIJIREA BOLNAVILOR PSIHICI
Internarea pacientului în spital
Internarea bolnavului cu tentativă de suicid se face în clinica de psihiatrie sau la inceput
in secţia de urgentă petru a fi stabilizat.Internarea în spital a bolnavului se face pe baza
buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care
recomandă internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de ransfer
eliberat de alt spita. Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii
internaţi fiind înscrişi în registrul de urgenţă. Acolo se completează foaia de observaţie cu
datele de identitate ale bolnavului şi datele anamnestice culese de la bolnav sau însoţitori.
34
În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul să se
dezbrace şi va asigura condiţii necesare unei bune derulări a examinării.
După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secţia cu paturi, bolnavul trece prin
serviciul de internare unde:
- va fi îmbăiat şi dacă e cazul deparazitat;
- hainele şi obiectele persoanle vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe perioada
internări
O primire adecvată în secţie diminuează stresul suferit de bolnav la internare şi uşurează
adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi
face cunoştinţă cu ceilaltţi bolnavi, îl ajută să-şi aranjeze obiectele în noptieră, îl conduce
pentru a cunoaşte secţia, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îl
aduce la cunştinţă regulamentul de ordine interioară.
Asigurarea condiţiilor de spitalizare
In spitale de psihiatrie, asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor are un rol foarte
important.
Bolnavii internaţi aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de zi cât
şi saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de dimensiuni mici (2-3), să fie bine aerisite,
liniştite. Se va avea însă grijă ca prizele să fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevăzute
cu gratii, iar rezervele rezervate bolnavilor agitaţi sunt capitonate cu cauciuc moale şi sunt
prevăzute cu vizoare. De asemenea, secţia de psihiatrie trebuie să asigure bolnavilor şi ateliere
pentru ergoterapie.Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării în pat acesta trebuie
să aibă anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât
cerinţele de confort ale bolnavului cât şi ale personalului de îngrijire, să-i permită bolnavului
să se poată mişca în voie, să nu limiteze mişcările. De asemenea, se va asigura schimbarea
lenjeriei de pat de câte ori este nevoie.
Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi
35
De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret, de a îndruma
şi la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineaţă şi seară. Astfel ea va
îndemna bolnavul să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare, regiunea axilară. De asemenea
să efectueze toaleta cavităţii bucale şi să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia
şi asupra lenjeriei de corp să fie tot timpul curată şi îngrijită.
Observarea poziţiei pacientului în pat
Bolnavi psihici trebuie supravegheaţi in mod deosebit pentru a preveni conduite de auto
agresiune sau de violenţa faţa de ceilalţi pacienti.. În cazul bolilor psihice bolnavii nu au o
anume poziţie în pat sau în timpul dar foarte frecvent lenevesc în pat şi este necesară
supravegherea poziţiei pentru a preveni escarele. Se poate urmării poziţia bolnavului si
pentru a sesiza eventualele modificări survenite în timpul tratamentului.De asemenea este
foarte importantă de urmărit şi faciesul bolnavului. De cele mai multe ori, la un neurastenic se
poate observa foarte uşor un facies care trădează, oboseala, astenia de care el se plânge. Este
un facies puţin mobil, cu trăsăturile trase.
Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta medicală, atât
pentru a urmări evoluţia boli, cât şi pentru a urmări evoluţia tratamentului deoarece unele
medicamente pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi măsurate de două ori pe zi (dimineaţa şi
seara) şi vor fi notate în foaia de observaţie
Măsurarea parametrilor vitali:
Măsurarea tensiunii arteriale: Tensiunea arterială este forţa cu care sângele apasă pe
pereţii arterelor prin care circulă. Măsurarea periodică, uneori zilnică, a tensiunii este una
dintre cele mai simple şi la îndemînă măsuri de prevenire a afecţiunile cardiace. Valorile
tensiunii arteriale sunt de obicei mai scăzute dimineaţa şi mai ridicate spre seară, mai scăzute
vara şi mai ridicate iarna. Cele două valori ale tensiunii arteriale (TA) sunt date de contracţia
şi relaxarea inimii (sistolă, respectiv diastolă). Valorile tensionale poartă numele de sistolica
(valoarea cea mai mare) şi diastolica (valoarea cea mai mică). În cazul unui adult, valorile
presiunii arteriale situate sub nivelul de 140 de milimetri coloană de mercur (prescurtat 140
mmHg) pentru sistolica şi 90 mmHg pentru diastolică sunt cele considerate normale. În
general, medicii consideră aceste valori ca un prag maxim admis. În mod normal, tensiunea
luată în picioare trebuie să fie puţin mai mare decât în poziţia culcat. Valorile măsurate
dimineaţa, la sculare, înainte de a mânca şi după perioada de odihnă de peste noapte, este
considerată tensiunea fundamentală. Valorile presiunii arteriale în cazul femeilor însărcinate
36
trebuie interpretate numai de către medic, deoarece sarcină poate influenţa mult aceste valori.
TA la limita superioară a normalului este 120-139 / 80-89 şi este considerată
prehipertensiune.
Pregatire materiale:aparat de măsurat tensiunea – tensiometru,stetoscop biauricular,pix de
culoare roşie,foie de observatie.
Măsurarea tensiunii arteriale se face astfel:
- Pacientul trebuie să fie în poziţie şezândă sau culcat, relaxat, fără să-şi încrucişeze
picioarele.
- Se poate măsura la un singur braţ sau la amândouă se se vor lua în considerare valorile
cele mai ridicate. La masurarile viitoare se va lua braţul la care s-a măsurat tensiunea cea mai
mare.
- Se montează tensiometrul direct pe piele - Se începe insuflarea în tensiometru până
la o cifră adecvată, în funcţie de vârsta şi de înregistrările anterioare, apoi se eliberează lent
aerul de manşetă. Dacă se foloseşte stetoscopul, primul zgomot care se aude coincide valorii
tensiunii sistolice şi ultimul tensiunii diastolice. Cu aparatele electronice valorile apar pe un
ecran. Tensiunea arterială trebuie măsurată de două ori.
Măsurarea temperaturii
Temperatura corporala sau valoarea temperaturii corpului se măsoara cu termometrul. In mod
normal temperatura corpului variază între 36,5 şi 37 grade Celsius dar pacienţii cu alcoolism
acut pot avea stari hipotermice.Măsurarea temperaturii corporale se face axilar, în rect,
eventual în cavitatea bucală.
Materiale necesare:termometru cu mercur sau electronic;pix de culoare albastră;foaie de
temperatura;comprese pentru ştergerea secreţiilor axilare;materiale penru dezinfectarea
termometrului dupa utilizare: alcool sanitar, tampon de vata, sau diferite soluţii septice:
cloramină 1% . - materiale penru dezinfectarea termometrului dupa utilizare: alcool sanitar,
tampon de vata, sau diferite soluţii septice: cloramină 1% .
Alimentaţia bolnavului
37
Alimentaţia bolnavului neurastenici este o alimentaţie activă. Ea trebuie să aibă în vedere
hrănirea substanţială a bolnavului cu atât mai mult cât aceştia suferă de foarte multe ori de o
lipsă a poftei de mâncare.Bolnavii psihici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, însă,
alcoolul, condimentele şi excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese
pe zi, uşoare şi dese.Alimentaţia ca fi bogată în legume şi fructe, care să-i asigure un aport
mărit de vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.Pot aparea probleme cu deficitul de
alimenţie ,si atunci bolnavul va fi stimulat sau ajutat să manance.
Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
1. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în
rubrică ,,tratament,, din foaia de observaţie, cu data calendaristică, forma de prezentare (fiolă,
tablete) doză pe 24h, calea de administrare, doza unică şi orarul.La indicaţia medicului
asistenta medicală administrează medicamentele, prescrise, ţinând cont de regulile de
administrare a medicamentelor.
Hidratarea parenterală pentru prevenirea deshidratarii şi a dezechilibrului electrolitic
Perfuzia - introducere pe cale parenterala (intravenoasa) , picatură cu picatură, a
soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionica si volemică a organismului.
Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct in vena, prin canule de
material plastic ce se introdud transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau
chirurgical, prin evidentierea venei in care se fixeaza o canula de plastic ce se mentine chiar
cateva saptamani (denudare venoasa).
Scop : hidratarea si mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care
se urmareste un efect prelungit; depurativ - diluand si favorizand excretia din organism a
produsilor toxici: completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentatie pe cale
parenterala.
Pregatirea materialelor necesare:
- tava medicala acoperita cu un camp steril; trusa pentru perfuzat solutii ambalata steril;
solutii hidrante in sticle inchise cu dop de cauciuc si armatura metalica sau in pungi originale
de material plastic, riguros sterilizate si incalzite la temperatura corpului;garou de
cauciuc;tavita renala;stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;1 - 2
38
seringi Luer de 5 - 10 cm cu ace pentru injectii intravenoase si intramusculare sterilizate;o
perna muşama;1- 2 pense sterile;o pensa hemostatica;casoleta cu campuri sterile; casolete cu
comprese sterile;substante dezinfectante ;alcool;tinctura de iod; romplast; foarfece; vata.
Se pregatesc instrumentele si materialele necesare. După care se scoate tifonul sau celofanul
steril de pe flacon. Se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul. Se îndepartează
teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el prin dopul flaconului. Se închide cu pensa
hemostatic, imediat sub ac tubul de aer, se îndepartează teaca protectoare de pe ac şi se
pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să se atingă trocarul. Se suspendă
flaconul pe suport. Se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast. Se
îndepartează pensa hemostatica, deschizând drumul aerului în flacon. Se îndepartează teaca
protectoare de pe capătul portac al tubului, se ridică deasupra nivelului substanţei
medicamentoase din flacon şi se deschide uşor prestubul, lăsând să curgă lichidul în
dispozitivul de perfuzie, fără ca picuratorul să se umple cu lichid. Se coboară progresiv
portacul, pana cand tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer. Se ridică
picuratorul în poziţie verticală şi se închide prestubul, aparatul rămânand atârnat pe stativ.
Pregatirea psihica şi fizică a bolnavului. I se explică bolnavului necesitatea tehnicii. Se aşeaza
bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi pronaţie. Se
aşeaza sub braţul ales o perna tare, acoperită cu muşama şi câmp steril.
Efectuarea perfuziei
Spălarea pe mâini cu apă şi săpun. Se examinează calitatea şi starea venelor. Se aplică garoul
de cauciuc la nivelul braţului. Se dezinfectează plica cotului cu alcool. Se cere bolnavului să
închida pumnul şi se efectuează puncţia venei alese. Se verifică poziţia acului în vena, se
îndepartează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac. Se deschide
prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în vena şi se regleaza viteza de scurgere a
lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate. Se fixează cu
leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului invecinat acestuia, de piele bolnavului Se
supravegheaza permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului. Dacă este necesar se
pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţa medicamentoasă, încalzindu-l la temperatura
corpului. Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica
39
pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon. Se
deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de schimbare trebuia să se
petreaca cât mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac şi se regleazaă din nou
viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat. Înainte de golirea flaconului se închide prestubul,
se exercită o presiune asupra venei puncţionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă
şi printr-o mişcare bruscă, în direcţia axului vasului, se extrage axul din vena. Se
dezinfectează locul puncţiei cu tinctură de iod, se aplică un pansament steril şi se fixează cu
romplast.
Reorganizarea locului de munca. Seringa., acele, aparatul de perfuzat se arunca conform
normelor. Se notează în foaia de observaţii data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat
perfuzia.
Recoltarea produselor biologice şi patologice
Regulile de bază în aplicarea precauţilor universale:
Considerarea că toţi pacienţii sunt potenţiali infectaţi;
considerarea ca sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV şi
HBV;
o considerarea că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate
după utilizare.
Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în îngrijirea
bolnavilor îl reprezintă şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice.
Examen de urină
După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.
. Evacuarea conţinutului gastric şi intestinal
Evacuarea conţinutului gastric si intestinal se face prin
Provocarea de vărsaturi;
40
Spălătură gastrică;
Administrarea de purgative
Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri sa se administreze per oral antidotul
chimic care precipită toxicul.
Provocarea de vărsături
este cea mai rapidă metodă care poate fi aplicată imediat în orice loc.Înainte de a provoca
vărsatura, pentru că aceasta sa fie eficace, este obligatoriu sa administram bolnavului:- Apă
potabilă sau alte lichide ( lapte, albuş de ou batut de la cel putin 10 ouă, sucuri de fructe sau
suspensie de cărbune medicinal)
- Cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porţie.O porţie mai mare
ar putea ca în timpul efortului de vărsături să deschidă pilorul şi să propulseze o cantitate de
lichid toxic în intestin. La fiecare pahar de lichid căldut se mai poate adăuga o lingură de
sarede bucătarie (solutia căldutăde clorură de sodiu având acţiune emetizantă prin exercitarea
receptorilor mucoasei gastrice)- După administrarea lichidului urmează provocarea vărsaturii
prin iritarea mecanică a fundului gâtului, iritarea bazei limbii, a valului palatin si a peretului
posterior al faringelui cu un apăsator de limba.- După eliminarea conţinutului gastric prin
vărsatură se repetă manevra pană se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l de
lichid.Administrarea de lichide si provocarea de vărsaturi este indicată îndeosebi la domiciliul
bolnavului sau la locul accidentului şi în cabinetele medicale unde nu există condiţii pentru
spalatură gastrică.Contraindicaţiile provocării de vărsături: în stări comatoase ( pericol
imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric ); la cardiaci ( poate provoca colaps ) ; la
vârstnici aterosclerotici si hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală ) ; la emfizematoşi
( pericol de pneumotorax ), la gravide ( pericol de declanşare a travaliului) ; în convulsii ( sau
în ingestiade substanţe convulsivante) ; în ingestia de derivaţii de petrol ( pericol
de pneumonii chimice prin aspiraţie).
Spălătura gastrică
Este o măsură terapeutică esentială, care trebuie aplicată imediat ( exceptând
contraindicaţiile ) mai ales in primele patru ore de la ingestia substanţei toxice, sau chiar şi
dupa 10-12 ore.În caz de intoxicaţii cu barbiturice, chiar la 24 de ore, deorece unele tablete
sunt insolubile, sau se dizolvă foarte lent.În felul acesta bolnavul se poate afla sub pericolul
41
unui stop cardio-respirator, în funcţie de timpul deresorbţie a comprimatelor, daca nu se
evacuează stomacul.Material necesar :- sonde gastrice ( tub Faucher sau sonde de dimensiuni
mai mici);- depărtator de maxilare;- o palnie; o seringă Guyon ;- galeată pentru colectarea
lichidului;- lichid de spalatură.Bolnavul în stare de veghe aşezat pe un scaun va fi imobilizat,
pentru a preveni scoaterea tubului; se scot protezele dentare unde este cazul.Înainte de
introducerea sondei, se masoară pe sonda distanţa de la arcadă dentară la varful apendicelui
xifoid, distanta care va fi marcată pe sonda cu leucoplast.Sonda va fi unsă cu substantă
lubrefiantă (ulei deparafină) şi seintroduce în stomac pană la semnul marcat cu leucoplast.
Atenţie: Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac şi nu în trahee,introducem capatul
liber al acesteia intr-un pahar cu apă.Dacă se produce barbotaj în timpul expiraţiei, atunci
sonda se află în trahee şi o scoatem.Odată sonda ajunsă în stomac, se adaptează la capătul
acesteia o seringă Guyon, plină cu apă potabilă.Apa se va introduce în stomac şi apoi se va
aspira conţinutul gastric ( pentru determinări toxicologice de laborator).Se scoate seringa si se
adaptează o palnie, în care se toarnă apa potabilă căldută şi o suspensie de carbune medicinal
în apă.Cantitatea odata introdusă (300-500 de ml de portie), se provoacă vărsătura prin
mişcarea tubului în sus şi în jos.
Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin şifonaj.Se repeată administrarea unei noi
cantitaţi de lichid urmată de extragerea acestuia pană se ajunge la o cantitate totală de 3-5
litri.Spălătura gastrică este contraindicatala cei care au ingerat substanţe corosive ( pot fi
provocate hemoragii sau perforaţii ale esofagului şi stomacului ).Unii toxicologi admit
spălatura gastrică şi în intoxicaţii cu substanţe corosive, dar nu mai târziu de 30 de minute de
la ingestie, folosind in acestscop tuburi de calibru redus.Alte contraindicaţii: convulsii, bolile
cardiovasculare, aritmiile ,sarcină, bolile ale S.N.C., laringospasmul.Riscul major al spălăturii
gastrice la semiconstienţi, somnolenţi, comatosi, este aspirarea bronsică aconţinutului, cu
sindrom Mendelson cu consecinta gravă ( bronhopneumopatie acută gravă de aspiraţie)La
acestia, spălătura gastrică după intubatia traheală
Externarea bolnavului
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant şi şef de secţie.
Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispoziţia
42
medicului de salon.Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura
alimentaţia până în ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile înaintea ieşirii din spital, va anunţa
familia bolnavului şi va da explicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieşire. Va
lămurii în special prescripţiile referitoare la tratamentul medicamentos, dacă bolnavul şi-a
însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru tratamentul la domiciliu şi va insista ca
la data indicată să se prezinte la control. Asistenta va însoţi bolnavul până la magazia cu
efecte, unde îl va ajuta să primească hainele şi va lua de la bolnav efectele spitalului. Înainte
de externare asistenta medicală va verifica, dacă bolnavul are biletul de ieşire şi reţetele
pentru tratamentul prescris.
CAPITOLUL III
INGRIJIRI DE NURSING SPECIFICE BOLNAVILOR PSIHICI
In prezentul capitol vor fi prezentate căteva din problemele cele mai frecvente intalnite de
catre asistentul medical in sectia de psihiatrie ,referitoare la alimentatia,tentativa de
suicid ,agresivitatea pacientului cu probleme psihice si actiunile de ingrijire adaptate fiecarui
caz.
Problema de ingrijire 1
43
.Consumul inadecvat de alimente si lichide. În caz contrar situaţia ar putea duce la
deshidratare sau pierdere în greutate
Scopurile îngrijiriiPacientul să consume suficient lichid şi hrană, greutatea corpului devenind normala
Acţiunea de îngrijire- Să se ofere pacientului cantităţi mici de lichid şi hrană, de mai multe ori pe zi.
- Să se serveasca pe cât posibil mesele împreună cu pacientul.
- Să se menţina pe cât posibil achilibrul între mâncare şi băutură.
- Totul să se organizeze structurat, într-un program zilnic.
Problema de îngrijire 2
Bolnavul nu este în stare să lege sau să întreţină relaţii pentru că nu se mai simte valoros şi nu
vrea să fie o povară pentru altul
Scopurile îngrijiriiPacientul trebuie să devină capabil de a întreţine relaţii şi contacte cu alţii şi de a-şi considera
contribuţia ca fiind valoroasă
Acţiunea de îngrijire- Preantampinăm ca pacientul să se izoleze complet de activitatea (socială) de grup,il lasăm să
participe la mese, orele de ceai/cafea, implicăm eventual ceilalţi pacienţi în îngrijirea lui
-Să se răspundă la întrebările familiei, şi să se încurajeze contactul familiei cu pacientul.
Problema de îngrijire 3
Pacientul are gura uscată şi o senzaţie de sete.
Scopurile îngrijiriiBolnavul să consume suficient lichid şi să-şi clătească gura regulat , ceea ce face să nu mai
aibe senzaţia de gura uscată şi de sete.
Acţiunea de îngrijire
- Să se creeze condiţii ca pacientul să poată să-şi clătească gura şi să bea (să se ofere cele
necesare de băut, băuturi în frigider, să se ceară familiei să aducă băuturi suplimentatre).
- Să se ofere pacientului în mod regiulat de băut şi să fie stimulat să bea.
Problema de îngrijire 4
Pacientul nu este deloc sau aproape deloc în stare să se îngrijească igienic.
Scopurile îngrijirii
44
Bolnavul sa devina capabil să se îngrijească, adică să se spele (zilnic) şi să se îmbrace cu
haine curate.
Acţiunea de îngrijire- Pacientul să fie stimulat zilnic să se spele / îmbrace .
- Să se folosească timp suficient pentru aceasta, pentru că funcţionarea globală este înceată şi
dă posibilitatea de a se lega un contact mai strâns cu pacientul, să se programeze timp
suplimentar în programul zilnic structurat.
- a se da posibilitatea pacientului să-şi dea seama că poate să facă ceva.
- În caz extrem a se prelua activităţile de îngrijire.
Problema de îngrijire 5
.Pacientul are probleme cu somnul (adoarme greu, doarme agitat, se scoală devreme) pentru
că stă mult în pat în timpul zilei sau este “prizonierul” propriilor stări depresive.
Scopurile îngrijiriiNormalizarea ritmului somn/vegheAcţiunea de îngrijire- a nu se lasa pacientul să stea mult în pat în timpul zilei.
- Oferirea de activităţi, stimularea să se ridice din pat (să fie inclus într-un program structurat
de zi).
- Pacientil primeşte deseori somnifere, a se avea grijă ca să le ia, şi se observă efectul .
Problema de îngrijire 6
.Pacientul este agitat pentru că este “hărţuit” de gânduri şi sentimente depresive
Scopurile îngrijiriiBolnavul devine capabil să se concentreze asupra activităţilor sale şi să-şi manifeste (exprime)
sentimentele şi ideile (chiar şi pe cele cu caracter depresiv).
Acţiunea de îngrijire- Să se însoţească pacientul în activităţile sale zilnice, structurate (acestea să fie incluse într-
un programorganizat).
- Să se stabilească un contact cu pacientul prin întreprinderea unor activităţi împreună cu
acesta, să se încerce a se lega neforţat o discuţie, doar dacă bolnavul simte nevoia.
- Aprecierea efectului discuţilor despre idei si sentimente. Dacă pacientul se cufundă şi mai
mult prin aceasta în depresia lui nu continua discuţia ci se stimulează în activităţi concrete.
Problema de îngrijire 7
45
. Bolnavul are idei de sinucidere spunând (sau nu) că vrea să-şi ia viaţa..
Scopurile îngrijirii- Bolnavul trebuie să devină capabil să-şi exprime ideile/sentimentele suicidare.
- Trebuie create condiţii care să împiedice încercarea de sinucidere.Acţiunea de îngrijire- Să se facă discutabile ideile şi sentimentele suicidare ale pacientului.
- a se controla dacă se iau medicamentele.
- Să se discute sinuciderea cu pacientul, să nu existe nimic secret despre asta.
- Dacă pacientul nu se exprimă în legătursă cu sinuciderea se urmărească activitatea sa
nonverbală, de exemplu tendinţa de a se izola etc.
Problema de îngrijire 8
Pacientul este haotic în comportament şi turbulent.
Scopurile îngrijirii- Bolnavul trebuie să devină capabil să se controleze, să nu mai fie turbulent şi să aibe un
comportament organizat.
Acţiunea de îngrijire- Să i se ofere un program structurat de activităţi, conceput în mod răspunzător.
- Să fie îndrumat direct în executarea programului respectiv.
- Să i se explice clar ceea ce trebuie să facă.
- Să i se acorde îngrijiri izolat în situaţiile de nelinişte extremă..
Problema de îngrijire 9
. Pacientul are un ritm de zi/noapte tulburat, doarme puţin sau deloc şi-i deranjează pe ceilalţi
bolnavi.
Scopurile îngrijiriiReglarea ritmului zi/noapte, astfel încât să nu-i mai deranjeze pe ceilalţi bolnavi.
Acţiunea de îngrijire- Pacientul să fie lăsat să doarmă separat, eventual îngrijire izolată.
- Preîntâmpinarea ca pacientul să se odihnească prea mult în timpul zilei, ţinânându-se cont
de acest lucru în programul zilei.
- Să se afle motivul neliniştii de pe timpul nopţii, eventual să se discute cu pacientul pentru a
afla temerile/tensiunile sale. A se administra eventual medicamente, a se observa efectul
acestora.
Problema de îngrijire 10
46
.Pacientul nu-şi poate menţine firul gândirii (prezintă “fugă de idei”), reacţionează la toate
excitaţiile şi este haotic în contactele cu ceilalţi.
Scopurile îngrijiriiBolnavul se poate concentra şi poate menţine contactul cu ceilalţi .
Acţiunea de îngrijire- Pacientul să fie îngrijit iziolat într-un mediu lipsit de excitanţi.
- Să fie atentionat când are “fuga de idei” şi să încerci să-l readuci la subiectul discuţiei.
- Corectarea pacientul în ce priveşte atitudinile sale din viaţa de zi cu zi.
- Oferirea de activităţi concrete (programul de zi ).
Problema de îngrijire 11
.Pacientul prezinta manifestări necuvenite(umblă gol,înjură, are un comportament nesocial)
Scopurile îngrijirii
Pacientul işî modifică în bine comportamentul astfel încât relaţia lui cu persoanele din mediu
se ameliorează.
Acţiunea de îngrijire- Protejarea pacientului pacientul vorbind despre comportamentul său , indicarea clară a
graniţelor
- Îndepărtarea pacientului din grup dacă nu poate fi corectat (îngrijire izolată)
- a se caută afla care este cauza comportamentului său
Problema de îngrijire 12.Pacientul reacţionează agresiv la cei din jur; el are sentimentul că este împiedicat de ceilalţi
Scopurile îngrijirii Bolnavul se linişteşte, nu mai reacţionează agresiv şi devin capabil să discute civilizat
nemulţumirile sale.
Acţiunea de îngrijire- Preîntâmpinarea escaladarea comportamentului pacientului distrăgându-i atenţia la timp
- Ia pacientul în serios, explică-i ceea ce faci, dă-i ocazia seă reacţioneze.
- Fixează graniţe clare , spune ce este tolerat şi ce nu.
- Discutare cu pacientul motivele agresiunii sale, menţine contactul cu bolnavul.
- Crearea de reguli clare despre vizită, dozarea vizita şi vazut daca trebuie însoţit vizitatorul.
Problema de îngrijire 13
47
Pacientul are tremurături şi tonusul muscular este crescut dând impresia de rigiditate ca
urmare a medicaţiei psihotrope.
Scopurile îngrijiriiDispariţia simptomelor extrapiramidale neuroleptice.
Acţiunea de îngrijire- Pacientul să fie informat despre eventuale efecte secundare ale medicaţiei psihotrope.
- Să se observe efectele secundare ale folosirii medicaţiei psihotrope, urmărindu-se atitudinea
şi mişcarea pacientului
. - Să se raporteze doctorului, să se caute pasibilităţile prin care efectele secundare ale
medicamentelor psihotrope pot fi înlăturate.
Problema de îngrijire 14
.Pacientul este hiperactiv şi manifestă un comportament haotic ca urmare a fricii şi a neliniştii
interne.El nu este în stare să se controleze sau manifestă tendinţa de izolare .
Scopurile îngrijiriiBolnavul se linişteşte şidevine capabil să intreprindă activităţi într-un mod ordonat.
Acţiunea de îngrijire- Să se ofere îngrijire într-o secţie cu pacienţi puţini.
- Să se înceapă eventual îngrijirea într-o cameră de izolare.
- Să se întocmească un program structurat de zi în concordanţă cu posibilităţile pacientului,
acest program fiind orintat spre activităţi legate de viaţa reală.
- Să se supravegheze administrarea medicaţiei şI să se observe efectele acesteia.
CAPITOLUL IV
PLANURI DE INGRIJIRE ALE PACIENŢILOR CU TENTATIVĂ DE SUICID
Caz numărul 1
Plan de ingrijire al pacientului cu tentativă de suicid (autoagresiune) pe fond etanolic
Nume şi prenume:P.V.
Vârstă: 41 ani
48
Sex: masculin
Ocupaţia: portar
Naţionalitatea: română
Religia: ortodox
Alergii: nu prezinta
Proteze: nu are
Comportamente: fumător 15 - 20 ţigări/zi, consumator de alcool, neagă consumul de droguri.
Diagnostic de internare: tentativa de suicid prin autoagresiune
Motivele internarii:
Tentativa de suicid prin crearea de plagi la nivelul abdomenului si pe fata anterioră a
antebratelor
Iritabilitate
Agresivitate
Agitaţie psihomotorie.
Antecente heredocolaterale, fiziologice şi patologice:
bolile primei copilării, internat în urmă cu 5 ani cu diagnosticul de ulcer duodenal.
Condiţii de viaţă şi muncă:
locuieşte cu familia sa, soţia şi un fiu, într-un apartament cu două camere.
Istoricul bolii:
Pacient de 41 de ani, cunoscut secţiei de psihiatrie de acum 4 ani când a fost internat pentru o
tulburare afectivă mixtă pe fond toxico-carenţial. Domnul P.V. afirmă că ingeră băuturi
alcoolice de mai mulţi ani, prima internare fiind în anul 2000, de când se internează anual
pentru tratament. A încercat să renunţe la alcool, dar de 6 luni a reânceput să consume băuturi
alcoolice tari, ajungând la 1 litru pe zi. De asemenea se alimentează puţin, afirmă că are
repulsie faţă de alimente pentru că îi provoacă greaţă şi îi irită stomacul. În ultima săptămână
acuză insomnii, este agitat psihomotor, faciesul este congestionat.
Examen de boli interne:
Obiectiv: examen clinic în limite normale
Biologic: ficat mărit de volum
Diagnosticul: steatoză hepatică toxică, anemie uşoară
Recomandări: Esenţiale 3 x 1 comprimate pe zi, 3 luni
Examen psihologic:
49
Consultări: dizarmonic ansamblul structural în contextul toxicofiliei etanolice. Actualmente
dispoziţie depresivă severă cu nivelul de anxietate severă (după scara Beck) cu nivel de
anxietate severă (scara STAI).
dificultăţi adaptive socio-profesionale şi familiale
toleranţa scăzută la frustrare cu marcate tendinţe de interpretare, izolare de societate, trăirea
dureroasă a solitudinii.
multiple preocupări hipocondriac-cenestapate şi tendinţe psihastene
. inabilităţi în gestionarea conflictelor cu gânduri de inutilitate existenţială, fără idei
suicidare. Tendinţa de a amplifica importanţa evenimentelor negative.
Examen psihiatric:
Facies cu note triste, mimică şi gestică hipomobile.
Discretă disartrie, tremor al membrelor superioare, consum etanolic abuziv în antecedente
psihiatrice sau confuzii onirice, neagă sevraje complicate. Anxietate marcată, dificultăţi de
controlare, dismnezii de fixare şi evocare disproxexie, randament util diminuat. Labilitate
emoţională toleranţă scăzută, la frustrare cu crize de scurt circuit.
Tulburări hipnice mixte, apetit mult redus cu scădere în greutate
Consult neurologic:
Subiectiv: pacient cunoscut cu un consum cronic etanolic
Diagnostic:,tentativă de siucid prin autoagresiune , polineuropatie senzitivo-motorie a
membrelor inferioare pe fond toxic carenţial.
Pacientul este internat pe urgentă prezentant taieturi de cutit pe brate si pe abdomen ,de
dimensiuni mici ,ce nu pun in pericol viata,in stare avansata de ebrietate ,este pansat si
reechilibrat hemodinamic fiind trimis apoi pe sectia de psihiatrie pentru consult se de
specialitate
Examinări de laborator
LOW NORMAL HIGH UNITS REFERENCE RANGE
Glucoză 91 mg/d/ 70 – 118
Uree 34 mg/d/ 15 - 55
Creatinină 0,8 mg/d/ 0,5 - 1,5
Colesterol 164 mg/d/ 140 - 240
50
Trigliceride 145 mg/d/ 50 – 180
G:P:T: 44 I.U/ | 6 –50
G.O.T. 50 I.U/ | 8 – 42
G.G.T. 41 I.U/ | 6 - 40
ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND
CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
Nevoia Manifestari de independenta Manifestari de dependenta1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
Nevoie afectată Frecventa respiratorie 25-30 r /min.dispnee tip polipneic TA-110/70mm Hg, AV-100p/min
2.Nevoia de a bea si a manca
Nevoie afectată Greţă,vărsături
3.Nevoia de a elimina Nevoie afectată Pacientul la internare nu prezintă dificultate de a micţiona şi defeca.Odată cu intrarea lui în sevraj etanolic la aceste forme de eliminare se adaugă şi diaforeza, pierderi patologice prin polipnee şi cele din perioada febrilă (pacientul având o temperatură de 38,30 C).
4.Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
Nevoie afectată Mers ebrios-tremuraturi ale membrelor
5.Nevoia de a dormi,a se odihni
Nevoie afectată Somn redus, prezintă insomnii. Pe timpul zilei este agitat din cauza oboselii accentuate fiind liniştit sub doza de neuroleptice şi tranchilizante.
6.Nevoia de a se imbraca si dezbraca
Nevoie afectată Pe tot parcursul internării, pacientul a fost ajutat în satisfacerea acestei nevoi din pricina transpiraţiei existând riscul apariţiei escarei.
7.Nevoia de a-si mentine temperatura in limite normale
Nevoie afectată În timpul sevrajului temperatura corpului a fost de 38,30 C. Se încearcă o scădere a acesteia prin administrarea de antibiotice injectabile si supozitoare antitermice.
8. Nevoia de a fi curat Nevoie afectată Pe tot parcursul internării,
51
pacientul a fost ajutat în satisfacerea acestei nevoi din pricina transpiraţiei existând riscul apariţiei escarei.
9.Nevoia de a evita pericolele
Nevoie afectata Risc de suicid Pe tot parcursul sindromului de sevraj, pacientul prezintă halucinaţii şi este confuz, iritabilitate şi agitaţie psihomotorie, ceea ce duce la afectarea integrităţii fizice. Risc de accidente, comportament agresiv
10.Nevoia de a comunica Nevoie afectată În timpul perioadei de sevraj, pacientul nu era comunicativ şi sociabil, prezentă dezorientare temporo-spaţială. Era agitat şi iritabil în prezenţa apropiaţilor şi cadrelor medicale.
11.Nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale
Nevoie afectată Pacientul a declarat că se simte frustrat datorită sentimentului de inutilitate pe care îl trăieşte.
12.Nevoia de a se realiza Nevoie afectată Pacientul este satisfăcut de munca sa, dar din cauza bolii sale nu-şi mai poate realiza sarcinile impuse de locul de muncă.
13.Nevoia de a se recrea Nevoie afectată Pacientul este satisfăcut de munca sa, dar din cauza bolii sale nu-şi mai poate realiza sarcinile impuse de locul de muncă.
14.Nevoia de a invata Nevoie afectată Deficit de cunostinţe
Probleme:
1. Dezechilibru nutriţional, hidro-electrolitic şi acido-bazic legat de sevrajul etilic manifestat
prin: greţuri, scădere ponderală, deprinderi alimentare deficitare.
2. Alterarea respiraţiei din cauza stării de agitaţie psiho-motorie manifestată prin dispnee de
tip polipneic (25 - 30 respiraţii/min.)
3. Alterarea somnului din cauza orelor puţine de somn manifestată prin insomnie, agitaţie în
timpul zilei şi a consumului abuziv de alcool.
4. Hipertermie din cauza stării de sevraj manifestată prin febră moderată, 38,30
52
5. Lipsa autonomiei în acordarea îngrijirilor igienei din cauza stării de agitaţie psiho-motorie
manifestată prin necoordonarea mişcărilor.
6. Alterarea comunicării la nivelul senzorial, intelectual, afectiv din cauza agitaţiei
psihomotorii manifestată prin: halucinaţii, anxietate, dezorientare temporo-spaţială.
7. Insuficiente cunoştinţe despre boala.
8. Anxietate. Dispoziţie depresivă, randamentul util diminuat, scăderea interesului şi a
plăcerii.
9.Diminuarea interesului fata de efectuarea activitatilor cotidiene datorita consumului de
alcool
10.Deficit de autoingrijire datorita folosirii alcoolului si datorita agitatiei psihomotorii
Manifestari de dependentă(semne si simptome)
-tulburări ale starii de constienta in perioada sevrajului
-tulburări de gandire(sentiment de vinovatie )
-tulburări de memorie
-tulburări ale dispozitiei(depresie)
-tulburări afective)
-tulburări de vointă(activitati nefinalizate)
-tulburări de activitate(agitatie psihomotorie)
-tulburări de comunicare(verbala sau scrisa)
-tulburări de comportament instinctual(diminuarea instinctului alimentar)
-tulburari organice(creier,ficat,)
Interventii delegate
-Pacientului i se recoltează probele biochimice
indicate de medic.
-i se administreaza ,zilnic, (la indicatia medicului) lichide,medicamente
Se vor corecta carenţele vitaminice
Tratament
Glucoza 5% 5oo ml
53
B1 2 f. i.m., B6 1 f. i.m.
Aspatofort 2 f. perfuzabil
Imodium 1 tb
Diazepam 1 f. 10 mg. - i.m.
Tiapridal 1 f. 10 mg. – i.m
Carmabazepină 200 mg. 2 tb.
Silimarină 2 tb.
54
Ingrijirea pacientului cu tentativa de suicid prin autoagresiune . cazul 1
Nume P. Prenume V.
DIAGNOSTIC MEDICAL; tentative de suicid prin autogresiune pe fond etanolic
Diagnostic nursing:pacientul prezintă toate cele 14 nevoi fundamentale afectate
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE DIFICULTATE
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
DIAGNOSTIC NURSING
OBIECTIVE INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE
EVALUARE
1.NEVOIA DE A AVEA O BUNA RESPIRATIE
Alterarea respiraţiei
Psihologic;anxietate
-tahipnee-anxietate
Alterarea respiraţiei din cauza stării de agitaţie psiho-motorie manifestată prin dispnee de tip polipneic 25 - 30 respiraţii/minut
Pacientul sa aiba 16-18 r/min
AUTONOME-supraveghez comportamentul bolnavului-masor R .P T.A.-asez bolnavul in decubit dorsalDELEGATE-administrare glucoza5% ,diazepam 1fiola
-
R 25-30 r/minP=96
2.NEVOIA DE A BEA SI A MANCA
Alimentatie inadecvata
Biofiziologice-intoxicatie alcoolicaPsihologiceanxietate
Greata,varsaturi Alterarea starii de nutritie prin deficit-inapetenta
Pacientul sa se alimenteze corespunzator-sa se hidrateze corespunzator
AUTONOME-alimentez pacientul-asigur conditile de mediu necesare servirii mesei-alimentez pacientul in cantitati mici si dese-hidratez pacientul cu 2l lichide zi-constientizeaza
Pacientul prezinta o stare de subnutritie la internare,70 kg ,la 1,88m si 40 ani, ,este hranit corespunzator pe parcursul internari si ajunge la 71kg
55
pacientul asupra importantei regimului alimentar in mentinerea sanatatiiDELEGATE-administreaza perfuzie cu glucoza 5% 500ml ,vit B1.B6
3.NEVOIA DE A ELIMINA
Varsaturi alimentare
Alterarea parenchimului hepatic
-greata -apatie -anxietate
varsaturi -combaterea varsaturilor
AUTONOME-linistirea bolnavului si ajutorul acestuia in timpul varsaturilor-se ofera un pahar cu apa sa-si clateasca gura dupa varsaturiDELEGATE-administrare Omeran 3tb/zi
Pacientul prezinta varsaturi in prima zi,care se reduc si dispar din ziua a treia.
4.NEVOIA DE A SE MISCA SI AVEA O BUNA POSTURA
Dificultatii in a se misca
Intoxicatie alcoolicaSindrom de sevraj-durere
Mers ebrios-tremuraturi ale membrelor
DiminuareaMobilitati fizice
-pacientul sa nu aiba dificultati de miscare
AUTONOME-supravegheaza pacientul-ajuta pacientul in efectuarea miscarilor-il sprijine in timpul deplasarilorDELEGATE-administrare Tiapridal 1f 10mg i.m
Pacientul prezinta la internare mers ebrios care se modifica apoi in tremuraturi ale membrelor si capului in zilele din care intra in sevraj
5.NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
Dificultatea de a se odihni
-anxietate-durere-stare de agitatie
-insomnie-somn perturbat
-ore insuficiente de somn
-program de odihna si somn corespunzator
AUTONOME-ajut pacientul sa-si
planifice activitatile cotidiene
-observa si noteaza calitatea ,orarul
In prima zi pacientul a dormit 12ore -zilele 2,3,4,5 prezinta un somn agitat ,fragmentat ,f
56
somnului-intocmeste un
program de odihna corespunzator organismului
DELEGATE-administrare
Diazepan 1f. i.m.-administrare
Carbamazepina 200 mg.2 tab
ara a avea numarul de ore necesar -in zilele urmatoare calitatea somnului s-a inbunatatit pacientul odihnindu-se
6.NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA
Dificultate de a se imbraca si dezbraca
-durere-anxietate-starea de ebrietate
-miscarea cu greutate a membrelor inferioare-
-schimbarea cu greutate a lenjeriei de corp
-pacientul sa se poate imbraca si dezbraca autonom-pacientul sa fie imbracat cu lenjerie curata
AUTONOME-ajuta bolnavul sa se schimbe -explica bolnavului ca este important sa fie imbracat cu piamale curate
-schimbarea lenjeriei de corp se face cu dificultate in primele 3zile -in urmatorele zile bolnavul este capabil de a se imbraca si dezbraca singur
7.NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA IN LIMITE NORMALE
hipertermie -proces inflamator
-diaforeza-cresterea temperaturi peste limitele normalului
-febra moderata 38,3 C
-pacientul sa aiba temperatura corpului normala aproximativ 37 C
Autonome-masoara temperatura zilnic-aeriseste camera-asigura imbracaminte lejera-aplica comprese reci DELEGATE -administreaza medicatia recomandatata de doctor;Aspatofort 1 fiola
-in zilele3,4,5 pacientul prezinta hipertermie din cauza stari de sevraj,manifestata prin febra moderata 38,3 C--in zilele urmatoare temperatura temperatura ajunge intre 37-38 C
8.NEVOIA DE A Atingerea -slabiciune -diaforeza Lipsa autonomiei în -pacientul va AUTONOME -in zilele 1,2
57
FI CURAT INGRIJIT DE A PROTEJA TEGUMENTELE SI MUCOASELE
integritatii tegumentelor
-necoordonarea miscarior
-plagi la nivelul antebratelor si abdomenului
efectuareaîngrijirilor igienice din cauza stării de agitaţie psiho-motorie manifestată prin necoordonarea mişcărilor.
avea tegumente şi
mucoase integre pe tot
parcursul internării, va fi capabil să-
şi acorde îngrijiri igienice
autonome peste 10 zile.
-- pacientul va face duş în fiecare dimineaţă ajutat de cadrele medicale şi apartinatori-- pacientul va avea o îmbrăcăminte lejeră-- pacientul va avea o îmbrăcăminte lejeră
-pansarea plagilor
pacientul este ajutat in efectuarea ingrijirilor igienice- in zilele 3,4,5 este capabil de a efectua ingrijirea personala
9.A EVITA PERICOLELE
-anxietate- dispoziţie depresivă-durere-afectare fizica si psihica-risc de autogresiune -riscul violentei fata de altii
-plagi prin autoagresiune-pierderea stimei de sine-incapacitate de a face fata realitati
-agitatie-iritatie-agresivitate-tentativa de suicide-neincredere
-durere-risc de a-si face rau
–evitarea suicidului-redobandirea interesului pentru desfasurarea unor activitati-calmarea pacientului
AUTONOME-supravegheza permanent pacientul-asigura conditii de mediu adecvate ,pentru a evita pericolele prin auto accidentare-asigura un mediu de protective psihica DELEGATE-administrare medicamentelor prescrise ,Diazepam,i.m,Tiapridal
In primele zile pacientul prezinta stare de agitatie crescuta,amenintand ca se va sinucide ,si find si foarte agresiv Din ziua 5 sub efectul medicatiei starea psihica se inbunatateste ,nemai fiind agresiv si agitat
10.NEVOIA DE A COMUNICA
Agresivitate-comunicare ineficienta la nivel afectiv-confuzie
Diminuarea stimei de sine-anxietate
-agitatie-agresivitate-ingrijorare
-comunicare dificila -bolnavul sa comunice adecvat
-linisteste bolnavul cu privire la starea sa -familiarizeza bolnavul cu privire la starea sa -cerceteaza posibilitatile de comunicare a bolnavului-asculta pacientul fara
In primele zile pacientul comunica inefficient find agitat si nelinistitDin ziua 5 pacientul incepe sa comunice bine cu cadrele medicale si ceilalti
58
sa-l intrerupa pacienti11.NEVOIA DE A ACTIONA CONFORM PROPILOR CONVINGERI,DE A PRACTICA RELIGIA
Dificultatea de a actiona conform propilor convingeri
-neacceptarea bolii
Nelinistea-spitalizarea-autopedepsirea-frustrare
-nelinistea fata de sine
Sa indeplineasca actiuni dupa sistemul sau de valori-sa si exprime rezolvarea conflictului
AUTONOME-sa sustina moral pacientul-ajuta bolnavul sa-si identifice cauza frustrari-il incurajeaza sa-si exprime sentimentele si nevoile
In primele 3 zile pacientul este agitat ,neinteresat de nici o preocupare ,Din zilele urmatoare pacientul are mici activitati si preocupari
12.NEVOIA DE A FI PREOCUPAT IN VEDEREA REALIZARII
Dificultate de se realizaSentiment de neputinta
-perturbarea stimei de sine-singuratate
-nu poate trece peste anumite momente critice-nemultumire
Alterarea stimei de sine
Sa participle la activitati la alegere
AUTONOMEIndruma pacientul spre acivitati utile-il ajuta in reevaluarea capacitatilor sale-il sustine in realizarea unor proiecte
La internare pacientul era tot timpul nemultumit si neinteresat de nimic .pe parcursul internari a inceput sa fie preocupat de mici activitati practice
13.NEVOIA DE A SE RECREEA
Dezinteres in a indeplini activitati recreative
-durere-stare depresiva -slabiciune
-anxietate-conflicte si esecuri in inplinirea rolurilor sociale
-neparticiparea la activitati recreative
-sa participle la activitati recreative
AUTONOME-planifica activitati recreative impreuna cu pacientul-are in vedere ca activitatile sa nu-l suprasolicite
In primele trei zile pacientul prezenta intres pentru nici o activitate,apoi si-a revenit participand la activitati recreative,asculta radio
14 . A INVATA CUM SA-TI PASTREZI SANATATEA
Dificutate de a invataLipsa de cunostinte
-anxietate-dificutatea accesului la informatie
-bolnavul nu are cunostinte referitoare la boala si imprtanta respectari tratamentului
Lipsa cunostintelor despre boala
-sa fie informat despre boala sa
AUTONOME-corecteaza deprinderile nesanatoase-stimuleaza dorinta de cunoastere-constientizeaza bonavul asupra responsabilitati privind
Pacientul prezenta cunostinte ,minime despre boala sa ,pe parcusul internari a fost informat despre problemele sale de sanatate si modul de inbunatire
59
sanatatea a sanatatii
60
Sub tratamentul specific, vitamine şi anxiolitice, evoluţia pacientului este favorabilă,
externându-se după 18 zile, cu recomandările: continuă tratamentul efectuat, întreruperea
definitivă a consumului de alcool, dispensarizare psihiatrică teritorială.
Se externează cu indicaţiile:
- psiho-igienă
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psiho-traumelor
Continuarea tratamentului cu:
Coaxil 1 – 1 - 1 minim 3 luni
Carmabazepină 200 mg. 1 – 1 - 1 tb./zi 1 an
Viplex 1 - 1 - 1 cps./zi 1 lună
Antalcoplant 20 - 0 - 0 pic./zi, 1 an
CAZUL 2
Pacient cu schizofrenie cu idei suicidare
GRILA DE CULEGERE DATE
Nume,Prenume: O.M
SEX:masculin
VARSTA:30 ani
Nationalitate:romană
Domiciliu:com. Goleşti,jud. Vălcea
Date Antopometrice - Greutate – 64 Kg
- Inaltime – 172 cm
-Grup sanguin-01
- Rh – (-)
Alergii:neagă
Proteze – nu prezinta
Acuitate Vizuală Si Auditivă – bună
Somn Modificat – insomnie
61
Mobilitate – integra
Antecedente Heredocolaterale – nesemnificative
Antecedente Personale – Apendicectomie in 1995
Conditii de viata si munca – Pacientul locuieste cu mama intr-o casa cu 3 camere, bine
incalzite, salubre. Dispune de venituri materiale decente. A efectuat 8 clase primare la o
scoala normala.
Gusturi personale si obiceiuri – Pacientul prefera carnea de pasare si lactate, consumator
ocazional de cafea, tutun, nu consuma bauturi alcoolice.
Motivele Internarii:-tentativa de suicid
– stare de neliniste psihomotorie
- delir de persecutie
- interpretativitate
- suspiciozitate
- insomnie
ISTORICUL BOLII
Pacientul O.M in varsta de 30 de ani se internează in serviciul psihiatrie – cronici pentru ,idei
suicidare ,stare de neliniste psihomotorie, delir de persecutie, interpretativitate, suspiciozitate.
Debutul fenomenologiei psihopatologice a fost in urma cu aproximativ 10 ani avand repetate
internari in servicul psihiatrie.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE
-schizofrenie paranoidă
EXAMEN CLINIC GENERAL
Tegumente si mucoase – palide
Sistem limfloganglionar – nepalpabil
Aparat digestiv
Sistem Osteoarticular – intregu
Aparat respirator – torace normal conformat cu sonoritate pulmonara
bilaterala. Murmur vesicular present R=18/min
Aparat Cardiovascular TA= 120/70 mm Hg
Puls = 78p/min
Cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute
62
Dentiţie incomplete
Limba de aspect normal
Abdomen suplu nedureros la palpare, participă spontan la miscarile
respiratorii
Tranzit intestinal prezent
Nu prezinta greturi, varsaturi
Ficat, Cai biliare, Splina = in limite mormale
Aparat urogenital- lajele renale libere nedureroase
- urina cu aspect macroscopic normal
Sistemul nervos – ROT prezente bilateral
- Orientat temporospatial
- Stare de neliniste Psihomotorie
- Delir de persecutie
- Suspiciozitate
- Insomnie
Examene paraclinice si functionale:
TA 120/70mmHg
Glicemie-94mg%
Colesterol-1.40g%
VSH-10mm/1h
Creatinina-1.19mg%
Ureea Sg-0.30g%
Calcemie-7.0mg%
TGP-19.60 U.I
TGO-17.8 U.I
Fibrinogen
Examen urina
Sumar de urina
Culoare: Galbena- citrin
Ph-acid
Densitate 1010-1025
Urobilinogen:normal
Sedimente : rare epitelii
Leucocite: foarte rare
63
Glucoza: absenta
Pigmenti biliari- absenti
Rare epitelii
Frecvente leucocite
Numeroase hematii
Urocultura
Dupa toaleta riguroasa a organismului genitourinare se recolteaza urina din mijloculul
jetului urinar intr-o eprubeta sterila
Negativa
Coprocultura
Se recolteaza scaun in recipiente sterile speciale, din trei locuri diferite
Negativa
ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR(diagnostic de ingrijire)
Anamneza a identificat modul de satisfacere a nevoilor fundamentale, dupa cum
urmează:
Nevoia Manifestari de independenta Manifestari de dependenta1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
Frecventa respiratorie normala varstei 18r /min. Respiratie buna pe nas de tip costal inferior: TA-120/70mm Hg, AV-78p/min
Nevoia nu este afectată
2.Nevoia de a bea si a manca
l. Reflex de deglutitie prezent, digestie nestingherita, Tranzit intestinal prezent.
Nevoia nu este afectată
3.Nevoia de a elimina Lojele normale libere, mictiuni fiziologice, scaun normal 1/zi
Nevoia nu este afectată
4.Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
Postura adecvata si miscari adecvate. Facies sumbru, ochii incercanati
Nevoia nu este afectată
5.Nevoia de a dormi,a se odihni
Nevoie afectată Somn modificat. Adoarme cu greutate si se trezeste obositStare de neliniste Insomnie, oboseala, iritabilitate
6.Nevoia de a se imbraca si dezbraca
Capacitate fizică de imbracare si dezbracare. Vesminte adecvate
Nevoia nu este afectată
7.Nevoia de a-si mentine temperatura in limite
Temperatura corporala 36.7ºC masurata in axila.
Nevoia nu este afectată
64
normale Piele roz, transpiratie minima, temperatura mediului ambiant 22ºC
8. Nevoia de a fi curat Igiena corespunzatoa. Piele curata, neteda, catifelata normal pigmentata
Nevoia nu este afectată
9.Nevoia de a evita pericolele
Nevoie afectata Risc de suicidInsecuritate fizica si psihologicaVulnerabilitate fata de pericole. Afectare psihica. Risc de accidente, comportament agresiv
10.Nevoia de a comunica Nevoie afectată Comunicare ineficienta la nivel afectiv - agresivitate Oboseala, tulburari de gandire, suspiciozitate
11.Nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale
Nevoie afectată Pierderea imaginii de sine, tulburari de gandireReligie ortodoxa, nu foloseste obiecte religioase Frustrare
12.Nevoia de a se realiza Nevoie afectată Lipsa motivatiei, ambitieiDevalorizare, diminuarea motivatiei interesuluiTulburarii de gandire, pierderea imaginii de sine
13.Nevoia de a se recreaStare de destindere crescuta in fata televizorului, petrece 10-12 h in fata acestuia, merge cu prietenii in oras ocazional
Nevoia nu este afectata
14.Nevoia de a invata Dorinta si interes de independenta, prezinta interes in acumularea de cunostinte, prezinta abilitatea de a invata
Nevoia nu este afectată
PROBLEME DE DEPENDENTĂ
----anxietate severă -
-perturbarea imaginii de sine
- incapacitatea de a se odihnii
- comunicare inadecvată la nivel afectiv
- dificultatea de a-si asuma rolul social
65
- incapacitatea de a se adapta la realitate
-vulnerabilitate fata de pericole
- deficit de cunostinte
DIAGNOSTIC DE NURSING
Idei suicidare,amenintari cu suicidul
-Anexietate severă din cauza afectarii psihice manifestata prin suspiciozitate, interpretivitate.
-Insomnie datorita agitatiei psihomotorii manifestata prin ore insuficiente de somn, treziri
frecvente.
-Vulnerabilitate fata de pericole datorita tulburarii de gandire manifestata prin insecuritate
psihologica.
-Comunicare inadecvata la nivel afectiv datorita afectarii gandirii manifestata prin
comportament agresiv.
-Dificultate in a actiona conform propiilor convingeri datorita afectarii psihice manifestata
prin frustare.
-Alterarea capacitatii de realizare datorita tulburarii de gandire si pierderea de sine,
manifestata prin lipsa motivatiei.
-Deficit de cunostinte medicale din cauza tulburarii de gandire manifestata prin lipsa de
informatii
TRATAMENT
Zyprexa Cp. 10.mgOral
Antipsihotic 10 mg
NitrazepamCp. 5 mg Oral
Anticonvulsivant 5 mg 5 mg
Plegomazinf. I.M
Hipotermizant12.5 mg 12.5 mg
Diazepam f, 10 mg
Anticonvulsivant 10 mg 10 mg
Recalcefiant 750 mg 250 mg
Piracetam Cp 250 mg Oral
66
Nootrop.(favorizeaza procesele mintale si protejeaza neuronii cerebrali fata de
agresiuni).800 mg 400 mg
Vitamine Complex C 1 dr/zi
PLANIFICAREA INGRIJIRILOR - stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfaceri nevoilor afectate OBIECTIVE- asigurarea conditiilor optime de spitalizare prin plasarea pacientului intr-un salon luminos, aerisit, cu temperatura si umiditate optima(22 de grade C), lipsa curentilor de aer, cu pat confortabil si cu lenjerie de pat curate precum si lenjerie de corp curate
- pacientul sa beneficieze de repaos fizic si psihic
- pacientul sa fie alimentat corespunzator diagnosticului si zilei de boala pe toata durata spitalizarii
- pacientul sa fie supravegheat atent pe toata durata internarii
- asigurarea medicatiei prescrise de medic
- pacientul sa beneficieze de pregatire fizica si psihica adecvată in vederea oricarei tehnici interprinse
- mentinerea functiilor vitale si vegetative in limite normale si notarea lor in foaia de temperatura
- pacientul sa beneficieze de o igiena corespunzatoare
- mentinerea legaturii pacient-familie pe toata durata spitalizarii
- pacientul sa prezinte o stare de confort fizic si psihic in urmatoarele zile
- prevenirea complicatiilor prin indepartarea obiectelor ascutite din preajma pacientului, izolarea lui in camera special amenajata sau imobilizarea lui in camasa speciala pana la diminuarea agitatiei psihomotorii
- pacientul sa-si satisfaca autonom nevoile fundamentale in urmatoarele zile
INTERVENTIILE DELEGATE1. recoltarea produselor biologice pentru analize de laborator : sange si urina
2 administrez la indicatiile medicului tratamentul neuroleptic asociat cu
sedative, tranchilizante, hipnotice si vitamine
INTERVENŢII AUTONOME
- asigur conditiile de microclimat si mediu securizat
67
- am schimbat lenjeria de pat si de corp a pacientului
- supraveghez, masor si notez in foia de temperatura functiile vitale ale pacientului
- colaborez cu echipa de ingrijire
- asigur regimul alimentar corespunzator
- incurajez pacientul ori de cate ori este nevoie
- informez familia despre starea pacinetului
- pregatesc fizic si psihic pacientul in vederea oricarei tehnici ce urmeaza a fi efectuata- insotesc pacientul de medic in alta sectie de la orice alt examen recomandat specialitate
- planific timpul de odihna pentru ca pacinetul sa beneficieze de un numar de ore suficiente de somn
- supraveghez atent comportamentul pacientului si informez medicul cu privire la orice schimbare
- imobilizez pacientul la indicatia medicului in camasa speciala pentru evitarea ranirii sale sau a celor din jur
- efectuez educatia pentru sanatate si verific gradul de luare la cunostinta de catre pacient si de catre familie
- insoţesc pacientul pe tot parcursul externarii pana la redarea acestuia familiei
Evaluare
-amenintarile cu suicidul si ideile suicidare au disparut din comportamentul pacientului
- In timpul spitalizarii au fost asigurate pacientului conditii optime de microclimat si mediu
securizat
- S-a asigurat conditii de igiena corespunzatoare
- In urma tratamentului neuroleptic atipic, anxietatea pacientului a fost diminuata la minim
prin aplicarea unui tratament sedativ si a unui program de odihna
- Insecuritatea psihologica a fost diminuata pacientul fiind increzator in vindecarea sa
-Comunicarea la nivel afectiv a fost modificata, pacientul este calm, linistit, isi poate exprima
sentimentele, emotiile
- Sentimentul de frustare al pacientului a fost inlaturat, pacientul este increzator in Dumnezeu
ca va depasi situatia de criză.
- Pacientul si-a recapatat increderea si stima de sine partial, recunoaste ca are nevoie de ajutor,
68
-Lipsa cunostiintelor despre boala, tratament, stare de neliniste, au fost inlaturate parţial avand
in vedere capacitatea de inţelegere a pacientului
EXTERNAREA PACIENTULUI
STAREA PACIENTULUI LA EXTERNAREPacientul O.M in varsta de 30 ani s-a internat in serviciul psihiatrie pentru amenintari cu
suicidul,idei suicidare,stare de neliniste psihomotorie, delir de persecutie, interpretativitate,
suspiciozitate, insomnie.
Sub tratament neuroleptic atipic, sedativ anxiolitic, evolutia a fost favorabila. Se externează
ameliorat
RECOMANDARI LA EXTERNARE- Respectarea normelor de viata si alimentatie corespunzatoare
- Evitarea stresului
- Evitarea de consum de alcool, tutun, cafea
- Respectarea tratamentului, medicamentelor prescris de medic Zyprexa 10mg cp1/zi= 3 luni,
Fluoxetina 20mg cp1/zi=3 luni
- Control periodic prin ambulatorul de specialitate
- Supravegherea permanenta medico-sociala
-Prezentarea de urgent la medic in cazul revenirii, acutizarii si simptomelor
69
INGRIJIREA PACIENTULUI CU SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ CU IDEI SUICIDARE PLAN NURSING CAZUL 2
Nume O,Prenume MDiagnostic medical , SCHIZOFRENIE PARANOIDA CU IDEI SUICIDARE Diagnostic de nursing : pacient partial dependent in sadisfacerea a 5 nevoi fundamentaleData internarii: 18.01.2011Data externarii: 2.02.2011
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE DIFICULTATE
MANIFESTARE DEPENDENTA
DIAGNOSTIC DE NURSING
OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
.Nevoia de a dormi,a se odihni
Dificultatea de a se odihni
-anxietate.stare de agitatie
-insomnie-somn perturbat
-ore insuficiente de somn
-program de odihna si somn corespunzator
AUTONOME-ajut pacientul sa-si planifice activitatile cotidiene-observa si noteaza calitatea ,orarul somnului-intocmeste un program de odihna corespunzator organismuluiDELEGATE-administrare Diazepan 1f. i.m
In primele zile pacientul prezinta un somn agitat ,fragmentat-in zilele urmatoare calitatea somnului s-a inbunatatit pacientul odihnindu-se
Nevoia de a evita pericolele
-anxietate-risc de autogresiune
-incapacitate de a face fata realitatii-tulburari de gandire
-agitatie-iritatie-agresivitate-tentativa de suicid-neincredere
-risc de a si face rau
–evitarea suiciduluicalmarea pacientulu
Autonome-supravegheaza permanent pacientul-asigura conditii de mediu adecvate ,pentru a evita pericolele prin auto accidentare
In primele zile pacientul prezinta idei suicidare amenintand cu autogresiunea. Dupa ziua 6 ,este mai calm,si nu
70
Stabileste limitele comportamentului acceptatDelegate -administrare medicamentelor
mai prezinta ideile anterioare
.Nevoia de a comunica
Comunicare ineficienta la nivel afectiv - agresivitate tulburari de gandire, suspiciozitate
.tulburari de gandire-vorbire incoerenta-delir-halucinatii
neliniste,lipsa de liniste sufleteasca,framantarianxietate,sentimentprofund de disconfort si tensiune
-comunicare dificila
-bolnavul sa comunice adecvat
Autonome-linisteste bolnavul cu privire la starea sa .familiarizeaza bolnavul cu mediul ambiant-cerceteaza posibilitatile de comunicare ale bolnavului
Pacientul comunica ineficient prezentand halucinatii si stare de delir. Pe parcursul tratamentului incepe sa revina la realitate
.Nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale
Dificultatea de a actiona conform propilor convingeri
-neacceptarea bolii
.anxietate-stres - tulburari de gandire
-nelinistea fata de sine
Sa indeplineasca actiuni dupa sistemul sau de valori
Autonome-sa sustina moral pacientul-ajuta bolnavul sa-si identifice cauza frustrari-il incurajeaza sa-si exprime sentimentele si nevoileIl pune in legatura cu persoanele dorite
Pacientul prezinta ticuri comportamentale,sentimentul ca este urmarit ,si nu poate face ce ar vrea. Pe parcursul tratamentului problemele se amelioreaza,
.Nevoia de a se realiza
Dificultate de se realiza
-tulburari de gandire-anxietate
-pacientul nu considera necesar sa efectueze activitati,este dezinteresat-este preocupat in permanenta de obsesile sale
-incapacitate de realizare -sa fie constient
de propia sa valoare-sa-si recapete interesul de sine si de altii
AutonomeIndruma pacientul spre acivitati utile-il ajuta in reevaluarea capacitatilor sale-il sustine in realizarea unor proiecte
Pacientul prezinta o lipsa de motivatie de a se realiza fiind interesat doar de mici activitati pe tot parcursul internari
71
CAZUL 3
INGRIJIREA PACIENTULUI CU INTOXICATIE VOLUNTARĂ
MEDICAMENTOASĂ
GRILA DE CULEGERE DATE
Numele S. Prenumele V.A.
Varsta 33ani
Sexul masculin
Domiciliu : Localitatea Rm. Vălcea ,Judetul Vălcea
Data internarii :Anul : 2011 Luna: mai Ziua 19 Ora: 18,05
Data externării :Anul 2011 Luna: mai Ziua 21 Ora : 12,40
Motivele internării: ingestie voluntară medicamentoasă, în scop suicidar.
Diagnostic la internare : . intoxicaţie acută medicamentoasă ( tentativa suicid)
Situaţia familială; necăsătorit
Profesia ;functionar
Relaţiile cu familia :bune cu prietenii : este o persoană retrasă
ANTECEDENTE
HEREDOCOLATERALE:neaga luesul, t.b.c.-ul, s.i.d.a., alte boli cronice înfamilie
PERSONALE FIZIOLOGICE:dezvoltare fizică în raport cu vârsta
personale patologice : apendicectomie la 12 ani, boli ale copilariei,
FACTORI de RISC legati de modul viata:de fumator,băutor de cafea,alcoolul
ocazinal.medicatia de fond administrata inaintea internarii : nu a avut
Istoricul boliii :pacientul se prezintă la serviciul UPU. pentru dureriabdominale,slăbiciune
musculară,dificultate în vorbire,somnolenţă alternent cu agitaţie
Examen clinic
tegumente si mucoase :palide
tesut conjunctiv adipos : normal reprezentat. .sistem ganglionar : ganglioni superficiali
nepalpabili .
Sistem muscular :normoton, normokinetic ,
sistem osteo articular :integru, articulaţii mobile, nedureroase
aparat respirator;torace normal,miscari respiratori ritmice,simetrice
.aparat cardio vascular :nu sunt modificări,TA 130/80 mmHg ,AV =98
aparat digestiv : abdomen sensibil la palpare,greată
72
ficat, splina, cai biliare : nu sunt modificari.
aparat renal: lojile renale libere, nedureroase la palpare, rinichi nepalpabili, micţiuni
fiziologice
aparat genital: organe genitale externe de aspect normal
sistem nervos si organe de simţ:R.O.T.prezent, egal bilateral.
Stare depresivă
TRATAMENT:arnetin,no-spa,glucoză 5%
MANEVRE/PROCEDURI :lavaj gastric 3 litri
EXAMENE DE LABORATOR : hemoleucograma, uree,
creatinina,aciduric,TGP,TGO .REGIM ALIMENTAR:hidric
.OBSERVAREA INITIALA SITUATIA LA INTERNARE: I=185cm G=86Kg.
T.A.=130/80mmHgP=98/min T=36,2
ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR (diagnostic de ingrijire)
Anamneza a identificat modul de satisfacere a nevoilor fundamentale, dupa cum urmează:
Nevoia Manifestari de independenta
Manifestari de dependenta
1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
Nevoie afectata partial P 98/min,tahicardicR 27/min usor dispneic
2.Nevoia de a bea si a manca
Nevoie afectata Dureri abdominale,posibilă afectare a mucoasei
3.Nevoia de a elimina Nevoie afectata Eliminare renale diminuate4.Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
Nevoie afectata Convulsii tonico-cloniceHipotonie musculara
5.Nevoia de a dormi,a se odihni
Nevoie afectata Somn agitat,nelinistit
6.Nevoia de a se imbraca si dezbraca
Nevoie afectata Incoordonare motorie
7.Nevoia de a-si mentine temperatura in limite normale
T=36,2 CNevoia nu este afectata
8. Nevoia de a fi curat Nevoie afectata Nu îşi poate efectua singur Ingrijirile igienice.
9.Nevoia de a evita pericolele
Nevoie afectata Risc de suicid,Adinamic,confuz Risc de loviri,caderi
10.Nevoia de a comunica Nevoie afectata Comunicare ineficienta la nivel afectiv
11.Nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale
Poate practica religia Nevoia nu este afectata
12.Nevoia de a se realiza Nevoie afectata Starea generala alterata13.Nevoia de a se recrea Nevoie afectata nu poate avea activitaţi
recreative datorită stării generale alterate
14.Nevoia de a invata Nevoie afectata Necesita educatie in vederea aderari la un stil de viata sanotos
73
INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFACUTE: din cele 14 nevoi ,11 nevoi sunt de dependenţă, 3 de
independentă
Diagnosticul de nursing : intoxicaţie acuta medicamentoasă ( tentativa suicid)
Planificarea ingrijirilor - stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfacerii nevoilor
fundamentale afectate.
Globale
: stabilizarea stării generale şi reabilitarea stării psihice.
Specifice
: -sa-i diminui disconfortul digestiv
.-să-i monitorizez funcţiile vitale.
.-sa-i asigurarea confortului fizic linişte, aerisirea încăperii, poziţii confortabile .-sa efectuez
lavaj gastric.
-monitorizarea eliminărilor -recoltarea de sânge, urină pentru ex. de laborator -administrarea
medicaţiei corespunzatoare-să previn apariţia complicaţiilor
Tratament .
Arntin 1 fiola i.m.
No-spa 1 fiola i.v.
Glucoză 5% 1 flacon de 1000 ml i.v.
Lavaj gastric 3 litri
Examene paraclinice si functionale:
Hemoglobina 14,5% 14,% - 16%
Hematii-4.1ooooo 4-4,5 milioane/mm
Leucocite ±8.900/mm 4000-8000/mm
Ureea 0,25mg%,..... 0,20 ± 0,40mg%
creatinina 0,75mg%... 0,6 ± 1,3mg%
acid uric 2,50mg%.. 3 -5 mg%
Ex neurologic; semne neurologice normale
Examen psihiatric ;stare depresivă, necesită internare
74
Epicriza si recomandari
Pacientul in varsta de 33 ani se interneaza de catre familie pentru supraveghere si tratament
dupa ingerare medicamentoasă .Au fost făcute următoarele investigaţii : şi examene
paraclinice :hemoleucogramă fară modificari,uree,creatinină,acid uric, urina fără modificări
Tratamentul : arnetin, no-spa, glucoză 5%
Se externează cu recomandări :Va merge la serviciul psihiatrie în vederea examenului, regim
alimentar de protecţie a mucoasei gastrice
75
INGRIJIREA PACIENTULUI CU INTOXICATIE MEDICAMENTOASA (TENTATIVA DE SUICID) CAZUL 3
Nume S, Prenume V.A
DIAGNOSTIC MEDICAL; INTOXICATIE ACUTA MEDICAMENTOASA
DIAGNOSTIC DE NURSING;PACIENTUL PREZINTA 11 NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE
DATA INTERNARII:19-05-2011
DATA EXTERNARII;21-05-2011
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE DIFICULTATE
MANIFESTARE DEPENDENTA
OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
1.NEVOIA DE A AVEA O BUNA RESPIRATIE
Alterarea respiraţiei
anxietate -tahipneetahicardie
Pacientul sa aiba 16-18 r/min si puls 60-80 min
AUTONOME-asigur pozitia sezand sau semi sezand a pacientului-masor R .P T.A.-asez bolnavul in decubit dorsalDELEGATEEfectuare lavaj gastric-administrare glucoza5%
R 26r/minP 98 min
2.NEVOIA DE A BEA SI A MANCA
Alimentatie inadecvata prin deficit
Abuz de medicamente
durere Pacientul sa se alimenteze corespunzator-sa se hidrateze corespunzator
AUTONOME -asigur conditile de mediu necesare servirii mesei-alimentez pacientul-hidratez
Pacientul prezinta dureri abdominale
76
3.NEVOIA DE A ELIMINA
Eliminari urinare inadecvate cantitativ
Intoxicatie medicamentoasa
oligurie Pacientul sa aiba eliminari normale cantitativ
AUTONOME-asistenta face zilnic bilantul hidric-hidrateaza pacientul
Pacientul are eliminari reduse cantitativ,500 ml zi
4.NEVOIA DE A SE MISCA SI AVEA O BUNA POSTURĂ
Necoordonarea miscarilor
Durere Dificultaţi de deplasareAtonie musculara
-pacientul sa nu aiba dificultati de miscare
AUTONOME-supravegheaza pacientul-ajuta pacientul in efectuarea miscarilor-il sprijină in timpul deplasarilor
Pacientul prezinta o postura corporala midificata datorita starii generale alterate
5.NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
Dificultatea de a se odihni
-anxietate.stare de agitatie
Somn perturbat -program de odihna si somn corespunzator
-ajut pacientul sa-si planifice activitatile cotidiene-observa si noteaza calitatea ,orarul somnului
DELEGATE –adminstrare tratament
Pacientul prezinta un somn agitat
6.NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA
Dificultate de a se imbraca si dezbraca
Durere slabire
-miscarea cu greutate a membrelor
-pacientul sa se poate imbraca si dezbraca autonom
AUTONOME-ajuta bolnavul sa se schimbe
Pacientul i-si schimba anevoios lenjeria de corp. Pe parcurs revine la o imbracare corecta
7,NEVOIA DE A FI CURAT
Carenta de igiena
Slabiciune Durere
Murdarie acumulata
Pacientul sa prezinte
AUTONOME-- pacientul va face
Pacientul prezinta o stare de igiena
77
INGRIJIT DE A PROTEJA TEGUMENTELE SI MUCOASELE
tegumentele curate
duş în fiecare dimineaţă ajutat de cadrele medicale şi apartinatori- _pacientul va avea o îmbrăcăminte lejera
necorespunzatoare,dar cu ajutorul cadrelor medicaleva fi ingrijit corescunzator
8.A EVITA PERICOLELE
- dispoziţie depresivă-afectare fizica-afectare psihica
-pierderea stimei de sine-incapacitate de a face fata realitati
Afectare fizica-tentativa de suicide
–evitarea suicidului-protejarea pacientului de pericole
AUTONOME-supravegheza permanent pacientul-asigura un mediu de protective psihica DELEGATEAdminstrarea tratamentului
la inceputul tratamentului pacientul este confuz ,din ziua 2 incepe sa fie integrat in mediul spitalicesc
9.NEVOIA DE A COMUNICA
Comunicare ineficienta la nivel afectiv
-intoxicatie medicamente
Vorbire incoerenta-apatie-idei de suicid
-bolnavul sa comunice adecvat
AUTONOME-linisteste bolnavul cu privire la starea sa -familiarizeza bolnavul cu privire la starea sa -cerceteaza posibilitatile de comunicare a bolnavului
Pacientul comunica confuz cu cei din jur,prezentand stare depresiva
10.Nevoia de a se realiza
-tulburari de gandire
-perturbarea stimei de sine-anxietate
nemultumire Sa participle la activitati la alegere
AUTONOMEIndruma pacientul spre acivitati utile-il ajuta sa-si faca un plan zilnic
Pacientul prezinta putin interes spre orice activitate,manifestand stare de apatie
78
.orinteaza pacientul spre activitaţi corespunzatoare capacitati lui
12.Nevoia de a se recrea
Dezinteres in a indeplini activitati recreative
-stare depresiva -anxietate-conflicte si esecuri in inplinirea rolurilor sociale
-sa participle la activitati recreative
AUTONOME-planifica activitati recreative impreuna cu pacientul
Pacientul prezinta o stare generala alterata
14 . A INVATA CUM SA-TI PASTREZI SANATATEA
Dificutate de a invata
Anxietate-durere
Nesiguranta-carente educationale
-informarea pacintului despre un mod de viata sanatos
AUTONOME-stimuleaza dorinta de cunoastere
Din a 2 zi pacientul incepe sa fie interesat sa afle mai multe despre boala sa
79
CONCLUZII
Tentativa de suicid este o consecintă gravă a problemelor psihice sau a tulburărilor de
comportament ce aduce numeroase afectari fizice si pshice care pot duce pana la deces.
Bolile psihice sunt caracterizate printr-o multime de perturbatii ale functilor vitale. Ritmul
somnului si al respiratiei,reglarea temperaturi,necesarul de hrana,activitatea cardiovasculară si
digestia ,oscilaţi ale dispozitiei initiativelor si spontaneitatii.
Recuperarea necesită o perioadă lungă de timp(fiecare antipsihotic işi face efectul de regulă
după aproape două saptamani) iar supravegherea ridică probleme complexe si costuri ridicate.
Lucrarea de diploma cu tema „Ingrijirea pacientilor cu tentativă de suicid” am intocmit-o
sub observand a trei pacienţi cu acest diagnostic si are drept scop de a descrie ingrijirile
acordate persoanei suferinde,pentru a-i sadisface nevoile fundamentale ce stau la baza ingrijiri
omului bolnav si sanatos.
Planul de îngrijire face parte integrantã din planul terapeutic stabilit de medic şi este
adaptat modelului conceptual al Virginiei Henderson care presupune ca în executarea
profesiei de asistentã medicalã trebuie sã se creeze o ambianţã în care valorile, obiceiurile,
religia şi credinţele individului trebuie respectãte. Acest lucru presupune o colaborare
permanentã cu bolnavul, o cunoaştere amãnunţitã a nevoilor şi necesitãţilor acestora.
Cele trei cazuri clinice discutate se structureazã sub forma celor 14 nevoi fundamentale
reflectate sub aspect social, psihologic şi bio-fiziologic. Toţi cei trei pacienţi au beneficiat de
îngrijiri corespunzãtoare, individualizate pentru fiecare bolnav, în parte.
Studiul a fost fãcut pentru bolnavi de vârste diferite , sexe diferite.
Problema prioritarã, pentru care bolnavii se prezintã la medic este tentativa de autogresiune
ce pune in pericol grav viaţa pacientul ,avand drept cauza principala boala psihică.
Astfel, am stabilit cã prima nevoie afectatã în cazul bolnavilor este "Nevoia de a evita
pericolele", datoritã riscului de a repeta tentativa de suicid si a multiplelor complicaţii ce pot
apare . Repausul la pat ,imobilizarea îndelungatã poate conduce la complicaţ escare sau
atrofii musculare ce pot altera grav starea generalã a pacientului.
O altã nevoie afectatã este "Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja integritatea
tegumentelor" şi "Nevoia de a se îmbrãca şi dezbrãca" datoritã dificultãţii de a-şi acorda
îngrijirile necesare.
80
Datoritã alimentaţiei inadecvate în calitate şi cantitate, inapetenţei şi a mediului spitalicesc,
am considerat afectatã şi "Nevoia de a se alimenta şi hidrata". Tot datoritã mediului inadecvat,
a durerilor, a constrângerilor fizice este afectatã major şi "Nevoia de a dormi, a se odihni".
Pe lângã nevoile prezentate, mai sunt afectate şi alte nevoi (dar parţial),
cum ar fi:
„ Nevoia de proteja tegumentele si mucoasele”
„Nevoia de a comunica”
"Nevoia de a se recreea"
"Nevoia de a fi util"
"Nevoia de a învãţa"
"Nevoia de a-şi practica religia"
O tulburare psihică influenţează funcţionarea globală a pacientului (imposibilitatea de a se
îngriji pe sine), în aşa măsură încât acesta nu va putea de unul singur să se adapteze la
cerinţele unei vieţi armonioase în societate.Omul respectiv este îndrumat spre îngrijirea
psihiatrică temporară sau permanentă
.Pacientul va fi ajutat să-şi regăsească modul de funcţionare normal, unii devenind capabili
să se îngrijească complet pe sine înşişi, alţii, cum ar fi pacienţii psihiatrici cronici, vor rămâne
dependenţi de îngrijiri.
81
BIBLIOGRAFIE
L. Titircă – „Ghid de nursing” Ed. Viaţa Medicală, 1992.
. V. Predescu – „Psihiatrie” Ed. Medicală, Bucureşti, 1976.
. L. Titircă – „Urgenţe medico-chirurgicale” Ed. Medicală, Bucureşti, 2000.
.Titircă L., Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistenţii
medicali,Ed.Viata Romomanească, Bucuresti , 2001
Durkheim, E – Despre sinucidere, Ed. Institutul European, Iaşi, 1993;
Larruse – Dicţionar de psihiatrie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998;
Larrouse – Dicţionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
Borundel C.,”Manual de medicină internă”, Editura Medicală, Bucureşti,1979
Predescu, V – Psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989;
82
