CORPUL EXPERTILOR CONTABILI SI CONTABILILOR AUTORIZATI DIN ROMANIA

Filiala Bucuresti

AN I SEMESTRUL I

Cadru legislativ si studiu de caz

Contabilitatea operatiunilor privind impozitul pe teren

Stagiu Expert Contabil

RUJAN C. GEORGIANA

Bucuresti, 2014

1 | P a g e

Cuprins

1. Introducere in contabilitate

2. Sistemul de reglementare normativ al contabilitatii

3. Contabilitatea imobilizarilor corporale –generalitati - terenuri

4. Impozite – caracteristici generale

5. Elementele impozitelor si taxelor

6. Principiile impunerii impozitelor

7. Clasificarea impozitelor

8. Reguli generale privind impozitul pe teren

9. Scutiri privind impozitul pe teren

10. Calculul impozitului pe teren

11. Dobandiri si transferuri de teren, precum si alte modificari aduse terenului

12. Plata impozitului pe teren

13. Sanctiuni

14. Facilitati privind impozitul pe teren pentru persoane fizice si juridice

15. Majorarea impozitului pe teren de catre consiliile locale sau judetene

16. Studiu de caz – impozitul pe teren

17. Concluzii

2 | P a g e

1. Introducere in contabilitate

Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii, fără ca ele să fie componente ale unui sistem contabil articulat.

In Evul Mediu, dezvoltarea comerţului in oraselele-state italiene a condus la apariţia unui sistem complex de evidenţă, şi anume contabilitatea în partidă dublă. În 1494, călugărul Luca Paciolo a publicat un tratat de matematică - Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita - care cuprindea şi o descriere a practicilor negustorului veneţian al epocii, între care şi cea a contabilităţii în partidă dublă. Paciolo nu a pretins că a inventat contabilitatea în partidă dublă, dar această parte a cărţii sale a fost tradusă în multe limbi, contabilitatea în partidă dublă fiind denumită si "metoda italiană".

De aceea, o mare parte a vocabularului contabil provine din limba italiană, de exemplu: casă, bancă, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilanţ etc.

Profesiunea contabilă liberală s-a dezvoltat mult mai târziu, în secolul al XVIII-lea, o dată cu crearea primului corp al contabililor în Marea Britanie (Institutul Scoţian al Contabililor Autorizaţi, în 1854). Tehnica partidei duble s-a schimbat nesemnificativ de-a lungul timpului; s-a modificat, în schimb, perspectiva asupra obiectului, scopului şi conţinutului raportărilor contabile.

De la simpla evidenţă a averii negustorului şi a afacerilor lui, prin implicaţiile sale sociale, contabilitatea s-a transformat într-un sistem informaţional care afectează distribuţia resurselor la nivelul unei întregi economii.

Chiar înainte de a exista un sistem teoretic care să-i precizeze rolul în mod formal, informaţia a fost motorul dezvoltării, astfel încât cunoştinţele noi se clădesc pe suportul celor existente. Mulţimea de date noi este filtrată, prelucrată cu un aparataj conceptual specific fiecărei discipline ştiinţifice, obţinându-se produsul: informaţia. Prin analiza şi interpretarea informaţiei se iau deciziile referitoare la acţiunile viitoare sau la evaluarea acţiunilor anterioare.

Contabilitatea este şi ea o disciplină informaţională. Contabilitatea studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi contabile, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informaţii financiare despre o organizaţie

Contabilitatea este un sistem de culegere, prelucrare şi transmitere a informaţiei diferitor utilizatori de informaţii.

Informatia reprezinta o comunicare, o ştire despre un eveniment, obiect, proces, o persoana etc. capabila sa aduca elemente noi pentru utilizatori. Sistemul informational economic

3 | P a g e

poate fi definit ca un ansamblu de oameni (analişti programatori, operatori, contabili, statisticieni), de mijloace (calculatoare, echipamente multimedia, sateliti) şi procedee (programe, scheme logice, algoritmi, organigrame) folosit pentru culegerea, pastrarea, prelucrarea, transmiterea, analiza şi valorificarea informatiilor economice.

2. Sistemul de reglementare normativa

Sistemul de reglementare normativă al contabilităţii reprezintă totalitatea actelor legislative şi normative, care reglementează ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare. Prin aceasta se asigură urmărirea şi raportarea unitară a indicatorilor economico-financiari, contabilitatea cuprinde o terminologie unică şi este bazată pe anumite reguli comune pentru toate întreprinderile care desfăşoară activitate de întreprinzător şi este înregistrată în Romania, indiferent de tipul de proprietate, apartenenţa ramurală şi forma organizatorico-juridică a acesteia (cu excepţia organizaţiilor bugetare).

Ca acte legislative şi normative privind reglementarea contabilităţii în Romania se aplică: Legea contabilităţii (MOf. nr. 90-93, 2007) Lg. 82/1991 republicata;

OMFP 3055/2009;

Codul Fiscal – Lg. 573/2003;

Codul de procedura fiscala;

Ordinul Ministerului Finantelor 1752/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare;

Standardele naţionale de contabilitate;

Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor;

Instrucţiuni, scrisori şi alte acte instructive emise de Ministerul Finanţelor si Ceccar.

3. Contabilitatea imobilizarilor corporale - terenuri

Terenurile se referă la activele materiale pe termen lung neuzurabile, care au o durată de utilizare nelimitată în desfăşurarea activităţii întreprinderii sau pot fi destinate închirierii.

Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje şi mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi imobilizări corporale în curs de execuţie.

Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.

Valoarea de intrare a terenurilor cuprinde valoarea de cumpărare, comisioanele brokerilor, plata pentru evaluarea terenurilor, alte servicii, impozitele de procurare a proprietăţii, cheltuieli pentru demolarea clădirilor inutile, plăţile pentru consultaţii, taxele pentru înregistrare,

4 | P a g e

cheltuielile de verificare a existenţei sechestrului, gajului, ipotecii sau a altor restricţii legate de proprietate

La intrarea in patrimoniu, terenurile se inregistreaza in contabilitate, in functie de clasele de calitate, suprafata, amplasare, la costul se achizitie sau la valoarea de aport a investitorilor.

Cu ajutorul contului 211 “Terenuri si amenajari de terenuri” se tine evidenta terenurilor si a amenajarilor de terenuri (racordarea lor la sistemul de alimentare cu energie, imprejmuirile, lucrarile de acces etc.).

Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe:

terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.

Terenurile au durata de utilizare nelimitata si sunt singurele bunuri care nu sunt supuse amortizarii.

4. Impozite – caracteristici generale

Sintetizând pluralitatea definiţiilor ce există în literatura de specialitate, se considera că, impozitul reprezintă o formă de prelevare silita la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă, imediata şi cu titlu nerestituibil, a unei parţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi / sau juridice, în vederea acoperirii unor necesitaţi publice.

Din definiţie rezulta că impozitul are următoarele caracteristici:

este o prelevare silita, cu caracter obligatoriu, care se efectuează în numele suveranităţii statului, având la bază un temei legal;

impozitul nu presupune şi o prestaţie directa (şi imediata) din partea statului. Prin aceasta, impozitele se deosebesc în mod esenţial de taxe, în cazul cărora există un contraserviciu direct;

prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile, astfel că nici unul dintre contribuabili nu poate pretinde o plata directa din partea statului, pe baza impozitelor suportate. Prin aceasta, impozitele se deosebesc faţă de împrumuturile publice, care sunt purtătoare de dobânzi şi rambursabile (amortizabile).

Faţă de cele arătate anterior, în completare, lucrările fiscale moderne, adaugă calitatea de pârghie fiscală pe care impozitele o îndeplinesc din ce în ce mai mult.

Această calitate nouă de-a fi o veritabilă pârghie economică - este legată adesea de “armonizarea intereselor publice cu cele individuale”.

5 | P a g e

Nu de puţine ori impozitul este perceput, ca o pedeapsă, ca o amendă. Distincţia dintre ele nu apare întotdeauna ca fiind foarte clară şi evidentă. Cu atât mai mult cu cât destinatarul este întotdeauna statul.

Instituirea şi perceperea de către stat a impozitelor determina o importantă redistribuire a produsului intern brut. Prin aceasta, se manifestă rolul impozitelor pe plan financiar, economic şi social, rol ce diferă de la o ţara la alta.

Se poate spune că în concepţia clasică despre impozite, se atribuie impozitului o menire pur financiară, singurul său scop fiind acela de a procura resursele necesare acoperirii cheltuielilor publice; ca efect impozitul trebuie să fie neutru din punct de vedere economic şi social.

Impozitul nu trebuie să fie nici stimulativ, nici moralizator, nici protector, el trebuie să fie exclusiv un izvor pentru trezorerie.

In majoritatea ţărilor lumii, rolul cel mai important al impozitelor continuă sa se manifeste pe plan financiar, întrucât cea mai mare parte a resurselor financiare mobilizate de stat pentru acoperirea necesităţilor publice provin din încasările aferente impozitelor.

De câte ori se vorbeşte despre impozite, o problemă revine, parcă obsesiv: dacă impozitul este o plată acceptabilă pentru contribuabil.

6 | P a g e

4/20/2008 9:27 AM impozite - definitie 6

Un mic moment de reflectie economică …

IMPOZITUL ESTE O PLATA FARA CONTRAPRESTATIE .... DIRECTA SI IMEDIATA

CONTRIBUABIL STAT

Plata IMPOZIT

???SERVICII PUBLICE

Impozitul NU este o plata GRATUITA ...Sau este o gratuitate “ciudata” ?

O alta abordare ...De ce platim impozite ? De ce beneficiem de serviciile publice?Impozitul si serviciile publice SUNT GRATUITE ...

Intre calitatea de contribuabil si cea de beneficiar (sau invers) NU SE FACE nici o legatura

Pe de altă parte, justificare impozitelor este o chestiune intim legată de folosirea lor şi de „buna-credinţă” a guvernului. Un impozit, mărimea lui, apar ca justificate atunci când ele sunt folosite ”corect”, conform intereselor cetăţenilor.

In condiţiile complexe ale mecanismelor pieţei concurenţiale şi în legătură directă cu încercările statelor moderne de a utiliza impozitele ca mijloc de intervenţie în economie, în practica financiara contemporană se remarcă o anumita accentuare a rolului impozitelor pe plan economic. În acest cadru, impozitele se folosesc ca pârghii de politică economică - prin însuşi modul concret în care sunt aşezate şi percepute.

Astfel, impozitele se manifestă ca şi instrumente de stimulare sau de frânare a activităţilor economice, a consumului anumitor mărfuri său / şi servicii.

Totodată, impozitele pot impulsiona sau îngrădi relaţiile comerciale cu exteriorul în ansamblu sau cu anumite ţări, devenind unul dintre regulatoarele şi motoarele acestui mecanism. Ca urmare, impozitul are atât rolul alimentării cu fonduri a bugetului statului, cât şi pe acela al unui factor de echilibru în economie.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei parţi importante a produsului intern brut.

Aceasta redistribuire apare în procesul mobilizării la buget a impozitelor directe şi indirecte şi impune redistribuirea resurselor bugetare, utilizarea lor, (si) in raport cu criteriile de ordin social.

Acest proces are o influenţă mai mult sau mai puţin intensă asupra comportamentului economic al diverselor categorii de contribuabili.

Efectul major al rolului impozitelor pe plan financiar economic si social îl reprezintă, în ultimă instanţă, creşterea presiunii fiscale globale în majoritatea ţărilor cu economie de piaţă concurenţială şi consolidată.

Aceasta sporire a fiscalităţii este expresia următoarelor caracteristici ale evoluţiei impozitelor în perioada contemporana:

creşterea mai accentuata a încasărilor statului din impozite faţă de ritmul creşterii produsului intern brut;

sporirea absolută şi relativă a încasărilor din impozite, ca urmare a creşterii numărului de contribuabili a materiei impozabile, precum şi a majorării unor cote de impozit;

devansarea ritmului de creştere a venitului mediu pe locuitor de către ritmul de creştere al impozitului.

Chiar dacă se constată o creştere „generalizată” a impozitelor, nu trebuie uitat că fenomenul prezintă riscuri majore; de la o creştere „generală’ la una excesivă nu este decât un pas, uneori foarte mic.

7 | P a g e

5. Elementele impozitelor si taxelor

Elementele comune impozitelor si taxelor sunt:

plata baneasca;

plata individuala;

-plata definitive si nerambursabila.

Taxele sunt plati facute de buna voie, facultative de persoanele fizice sau juridice pentru

serviciile prestate acestora de catre stat.Serviciul consta intr-o "contraprestatie sau un echivalent

direct si imediat catre persoanele fizice sau juridice".Nivelul tazei depinde de felul si de costul

serviciului prestat .

Taxele mai reprezinta si pretul dreptului de folosinta acordat de stat unor persoane fizice sau

juridice pentru utilizarea unor bunuri ale sale,ex:taxa pentru folosirea locurilor publice, pentru

folosirea terenirilor propietate de stat, taxa pentru folosirea mijloacelor de transport,etc).

In cazul taxelor, plata este benevola, pe cand, in cazul impozitelor plata acestora este nu

numai obligatorie, dar si precis stabila (anticipat) sub aspectul cuantumului, termenelor de plata

sanctiunilor pentru neplata in cuantumul si la termenele stabilite prin lege. In cazul taxelor, avem

de a face cu platitori, cu persoane fizice sau juridice care isi achita contravaluarea serviciilor

prestate, pe cand in cazul impozitelor avem de-a face cu contribuabili cu "persoane fizice sau

juridice obligate prin lege sa plateasa impozite;birnic".

Cuantumul impozitului se determina in functie de:

volumul venitului impozabil;

marimea materie impozabile;

structura produselor si serviciilor consummate pentru care statul urmareste

limitarea sau reducerea cat mai mult a consumului acestora.

Prestarea unui serviciu direct si imediat din partea statului lipseste cu totul, in cazul

impozitului, pe cand pentru taxe, se presteaza de catre stat un serviciu direct sip e cat posibil

imediat.

8 | P a g e

Elementele care deosebesc impozitele de taxe

IN CAZUL IMPOZITELOR IN CAZUL TAXELOR1.plata este obligatorie; -plata este facultativa2.plata se face fara obligatia din partea statului la o contraprestatie sau un echivalent direct si imediat catre persoanele fizice si juridice;

-plata se face cu obligatia din partea prestatorului (unitate e stat sau privata) la o contraprestatie sau un echivalent direct catre persoana fizica sau juridical;

3.se pot institui numai de catre stat prin lege;

4.nivelul lor nu se negociaza;

-se pot institui atat de stat, cat si de lege

-nivelul lor este negociabil;

5.termenul de plata este précis stabilit prin lege

-plata se face anticipat, in timpul sau la sfarsitul prestatiei;

6.avem de-a face cu contribuabili; -aven de-a face cu platitori;7.marimea impozitelor datorate se stagileste in functie de venitul, averea, structura consumului de bunuri si servicii, situatia personala si familiara a contribuabilului

-nivelul taxei pltite este in functie de marimea si importanta serviciului prestat,indifferent de venitul,averea si situatia personala si familiala a platitorului.pentru anumite servicii, nivelul taxelor este influentat si de politica statului cu privire la serviciile respective(la cele la care se urmareste reducerea consumului stabilindu-se accize);

8.sunt venituri nu mai ale statului

-din taxele percepute de unitatiile private numai o parte se vireaza bugetului de stat sub forma de impozite;

9.in stabilirea structurii si a nivelului unor impozite se au in vedere si Directivele Comunitatii Europene in materie fiscala

-structura si nivelul taxelor nu intra in sfera de reglementari ale Comunitatii Europene.

6. Principiile impunerii impozitelor

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţii - efectuate în baza legii - care au drept scop final stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice.

La baza politicii fiscale, a impunerii, stau nişte reguli ce se cer a fi respectate. Aceste reguli, cu timpul s-au consacrat ca principii şi criterii ale impunerii. Vorbind despre principii, clasicii finanţelor au formulat patru maxime ce trebuie să guverneze politica fiscala a statului şi anume:

9 | P a g e

Justeţea impunerii: impunerea trebuie să fie dreapta, să se asigure dreptate în materie de impunere. Este ceea ce cu timpul se va consacra ca un principiu fundamental: principiul echitaţii fiscale;

Trebuie ca supuşii fiecărui stat să contribuie, pe cât posibil, la susţinerea statului, în raport cu posibilităţile lor respective, adică în raport cu venitul de care, sub protecţia acelui stat, ei se pot bucura.

Certitudinea impunerii: cuantumul impozitului trebuie să fie cert şi nu stabilit în mod arbitrar, pentru a se evita abuzurile fiscale, cu alte cuvinte impunerea să fie corectă;

Impozitul pe care fiecare persoană este obligat să-l plătească trebuie să fie bine precizat şi nu arbitrar. Epoca de plată modalitatea de plată suma de plată, acestea trebuie să fie clare şi evidente, atât pentru contribuabil cât şi pentru orice altă persoană.

Comoditate impunerii: modul de aşezare şi percepere să fie în aşa fel realizat încât să fie convenabil pentru contribuabil - de exemplu să se coreleze termenele de plata a impozitelor cu cele de realizare a venitului; „Orice impozit trebuie să fie perceput la timpul şi în modul care reiese a fi cel mai convenabil pentru contribuabil ca sa-l plătească”;

Impozitul să fie cât mai ieftin, să aibă un randament fiscal ridicat - într-o accepţiune modernă aceasta implică realizarea celui mai convenabil raport între încasările fiscale si cheltuielile de percepere; „Orice impozit trebuie să fie astfel conceput încât să scoată şi să înstrăineze din buzunarele populaţiei cât mai puţin posibil, peste atât cât poate aduce în tezaurul public al statului”.

Principiile impunerii reprezintă un subiect disputat şi controversat, deoarece de la o perioadă la alta, de la o şcoală economică la alta, de la un autor la altul, termenii cheie şi obiectivele sunt interpretate diferit. Principiile pot fi interpretate în moduri diferite, în funcţie de cum este trată şi înţeleasă contradicţia dintre echitate şi eficienţă.

Astfel, impunerea are deopotrivă atât o latura de natura de politică economică, cât şi una de ordin tehnic ce priveşte metode şi tehnici utilizate pentru stabilirea mărimii obiectului impozabil şi a cuantumului impozitului.

Din punct de vedere al politicii economice, actualmente, prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit nou introdus, sau existent in practica fiscală, să răspundă cerinţelor mai multor principii:

principii de echitate fiscală; principii de politică financiara; principii de politică economică; principii social-politice.

Principiul echităţii fiscale

Ideea justiţiei în materie de impunere a fost întotdeauna acceptata. În timp însă, noţiunea a primit interpretări diferite (chiar divergente), iar practic oricât s-a perfecţionat politica fiscala, impozitele n-au reuşit să fie absolut echitabile.

10 | P a g e

Considerându-se că impunerea trebuie să fie universală, toţi contribuabilii trebuie să plătească impozit şi toţi să fie trataţi fiscal la fel - deci se pretindea o aşa-zisa egalitate în faţă impozitelor.

Egalitatea în faţa impozitelor porneşte de la ideea mai veche, că serviciile publice sunt în folosul tuturor şi de aceea plata lor ar trebui să fie egală pentru toţi cetăţenii.

Cu timpul însă acest principiu a fost încălcat, devenind discutabil, incompatibil cu evoluţia si dezvoltarea vietii si gândirii economice. Astfel, în unele ţări, anumite venituri, cum sunt cele realizate de pe urma plasamentelor în obligaţiuni ale împrumuturilor de stat, nu se supun impunerii. De asemenea, tot o încălcare a principiului echitaţii o constituie şi practica de a scuti de impozit partea din veniturile societăţilor de capital destinată finanţării unor investiţii din capital.

Principii de politică financiară

In cadrul principiilor de politică financiara se urmăreşte ca sistemul fiscal, să se caracterizeze prin: randament fiscal ridicat, să fie stabil şi elastic, tip şi număr de impozite.

Randamentul fiscal, ca orice randament presupune raportarea rezultatelor la efort (sau invers), în cazul nostru raportarea sumelor atrase printr-un impozit la cheltuielile ocazionate. Pentru a se realiza un randament fiscal ridicat trebuie găsit raportul optim între încasările realizate prin intermediul unui impozit si cheltuielile de percepere. Pentru ca încasările să fie mari, trebuie respectate aceleaşi condiţii ca şi la echitate: impunere universală, să nu existe evaziune fiscala, iar aparatul fiscal să nu fie costisitor.

Astfel pentru ca un impozit să poată avea un randament fiscal ridicat se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii:

Impozitul să aibă un caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele (fizice sau juridice) care obţin venituri din aceeaşi sursă sau poseda acelaşi gen de avere.

Pentru eliminarea evaziunii fiscale este necesar să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere (pe căi legale sau frauduloase) a unei părţi din materia impozabilă.

volumul cheltuielilor legate de stabilirea şi perceperea impozitelor să fie redus la minimul necesar.

Aceste cerinţe sunt indiscutabil raţionale, dar practic, sunt greu de realizat. Un impozit poate fi apreciat ca fiind stabil, dacă nu este influenţat, într-un sens sau altul,

de mutaţiile de ordin conjunctural ale economiei - să nu crească în perioadele de prosperitate, respectiv să nu scadă în perioadele de recesiune.

Aceasta înseamnă că randamentul unui impozit considerat stabil nu trebuie să sporească concomitent cu creşterea volumului producţiei şi a veniturilor în perioada de înflorire economică şi nici să scadă în perioadele nefavorabile ale ciclului economic.

Principii de politică economică

Incurajarea sau descurajarea dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice poate fi efectuată de către stat prin suprataxare sau reducere de impozite în mai multe variante cum ar fi:

11 | P a g e

stabilirea unor taxe vamale ridicate la importul mărfurilor de acelaşi fel din alte ţări; reducerea sau scutirea de impozite indirecte a mărfurilor autohtone; micşorarea impozitelor directe stabilite în sarcina producătorilor si comercianţilor autohtoni; facilitatea amortizării accelerate a capitalului fix, ceea ce conduce la reducerea profitului impozabil al societăţilor de capital din ramura respectiva şi la posibilitatea înlocuirii rapide a acestuia.

Tot în acest sens acţionează şi acordarea de subvenţii de la bugetul statului întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea într-o anumita ramură sau subramură economică.

Principii social - politice

Politica fiscală promovată de stat vizează, în mod frecvent, şi realizarea unor obiective social-politice. Aceste principii cer ca în impunere să se ţină seama de situaţia personală – socială - a plătitorului. Este cunoscută, de exemplu, practica acordării unor facilităţi fiscale persoanelor cu venituri reduse şi celor care întreţin un anumit număr de copii şi bătrâni.

Impozitele sunt folosite, de asemenea, pentru limitarea consumului unor produse care au consecinţe dăunătoare asupra sănătăţii (tutun, băuturi alcoolice). Există şi ţări în care, pentru a se influenţa creşterea natalităţii se practică un impozit special asupra celibatarilor şi persoanelor căsătorite fără copii.

7. Clasificarea impozitelor

Impozitele se practică sub o diversitate de forme, corespunzător pluralităţii formelor sub care se manifestă materia impozabilă şi numărul mare al subiecţilor în sarcina cărora se instituie.

Pentru a putea sesiza cu mai mare uşurinţă efectele diferitelor categorii de impozite pe plan financiar, economic, social şi politic, se impune clasificarea corespunzătoare a acestora, în funcţie de criteriile puse la dispoziţie de ştiinţa finanţelor publice.

Aceste criterii sunt următoarele:

trăsăturile de fond şi de formă ale impozitelor; obiectul asupra cărora se aşează; scopul urmărit de stat prin instituirea lor; frecvenţa perceperii lor la bugetul public; după instituţia care le administrează.

Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal, în sarcina unor persoane fizice şi / sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, fiind încasate la anumite termene precizate cu anticipaţie. La impozitele de acest tip, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoana, cel puţin în intenţia legiuitorului. Tocmai de aceea, se spune că impozitele de acest tip au incidenţă directă asupra subiectului plătitor.

12 | P a g e

Impozitele indirecte sunt instituite asupra vânzării unor bunuri, prestării anumitor servicii (la intern sau extern), fiind vărsate la bugetul public de către producători, comercianţi sau prestatori de servicii şi suportate de către consumatorii bunurilor şi serviciilor cumpărate.

Clasificarea impozitelor se realizează şi după instituţia care le administrează. Astfel in statele de tip federal impozitele se delimitează în:

• impozite federale;• impozite ale statelor;• impozite locale (impozit pe teren).

Clasificarea impozitelor1. trăsăturile de fond şi

de formă ale impozitelor;

Impozitele directe

Impozitele indirecte

2. obiectul asupra

cărora se aşează;

impozite pe venit;

impozite pe avere;

impozite pe consum sau pe cheltuieli.

3. scopul urmărit de stat

prin instituirea lor;

impozite financiare, obişnuite;

impozite de ordine;

4. frecvenţa perceperii lor

la bugetul public;

impozite permanente (ordinare);

impozite incidentale (extraordinare).

5. după instituţia

care le administrează.

impozite încasate la bugetul central;

impozite locale.

Subiectul impozitului sau contribuabilul, este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului.

Suportatorul impozitului este persoana fizică sau juridică din ale cărei venituri sau avere se suportă efectiv impozitul. Acest element este important în legătură cu distincţia fundamentală dintre impozitele directe şi cele indirecte, aşa după cum explicam la subiectul impozitului.

Materia impozabilă (Obiectul impozitului) este bunul, venitul sau activitatea pentru care se datorează impozitele directe, precum şi vânzarea - cumpărarea, valorificarea sau punerea în circulaţie a unor produse, bunuri şi servicii în cazul impozitelor indirecte.

Sursa impozitului - indică din ce anume se plăteşte impozitul: din venit sau din avere. Este un element mai rar precizat, in mod expres in lege, el fiind de cele mai multe ori

13 | P a g e

subînţeles.Ca sursă a impozitului, veniturile apar sub forma salariului, a profitului, a dividendului sau a rentei, în timp ce averea se prezintă sub forma de capital sau de bunuri mobile sau imobile.

Unitatea de impunere - este reprezentată de unitatea în care se exprimă mărimea obiectului impozabil.

Cota impozitului - este mărimea impozitului, stabilită pentru fiecare unitate de impunere. Aceasta poate să fie o sumă fixă sau o cotă procentuală - stabilite proporţional, progresiv sau regresiv în raport cu materia impozabilă sau capacitatea contributivă a subiectului impozitului.

Cotele procentuale pot fi proporţionale progresive sau regresive.

Termenul de plată precizează data pană la care impozitul trebuie plătit. Acest termen are caracter imperativ, astfel că în cazul nerespectării sale sunt percepute majorări de întârziere.Periodicitatea de încasare a impozitelor este foarte diferită de la un impozit la altul. Influenţează în acest sens volumul impozitului datorat, periodicitatea realizării veniturilor - sunt impozite care se încasează zilnic, altele se încasează la intervale regulate de timp (chenzina, luna, trimestru, an) iar altele nu sunt stabilite termene de plată ci momentele în care se achită (ex. la accize, plata se face odată cu cumpărarea mărfii)

Autoritatea şi beneficiarul impozitului - este puterea publică îndreptăţita să instituie impozitul la care se adaugă organele care aşează şi percep în mod efectiv impozitul.

Facilităţile fiscale - se refera la posibilitatea că actul legal să prevadă unele exonerări pentru anumite categorii de subiecţi, unele perioade de scutire, unele reduceri de impozite sau unele restituiri de impozite după caz.

Sancţiunile aplicabile - au în vedere întărirea responsabilităţii contribuabililor în ceea ce priveşte stabilirea corecta a obligaţiilor fiscale şi plata acestora în favoarea beneficiarului

Căile de contestaţie se refera la posibilitatea pe care o au contribuabilii de a se adresa cu plângeri, întâmpinări sau contestaţii organelor Ministerului Finanţelor.

când partea cuvenită statului, creşte mai repede decât creşterea materiei impozabile. Aceste cote de impozit se aplică şi veniturilor populaţiei în cazurile în care impozitul respectiv nu are drept scop redistribuirea veniturilor contribuabililor.

În categoria impozitelor si taxelor locale sunt incluse:

impozitul pe clădiri; impozitul pe teren; taxa asupra mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizaţiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hoteliera; taxe speciale; alte taxe locale.

14 | P a g e

8. Reguli generale privind impozitul pe teren

Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.

Impozitul pe teren precum şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.

Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.

În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar.

În cazul în care contractul de leasing încetează, altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.

9. Scutiri ale impozitului pe teren

Potrivit codului fiscal, impozitul pe teren nu se datorează pentru: terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o

clădire; orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a

acestuia, cu personalitate juridică; orice teren al unui cimitir, crematoriu; orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată

provizoriu sau acreditată; orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în

patrimoniul autorităţilor locale; orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu

excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice; orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a altor

instituţii publice, aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice;

orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;

terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la

15 | P a g e

exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;

terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului privind categoria de folosinţă a terenului, emis de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară;

terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de siguranţă a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;

terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii; terenurile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale

în lipsă de moştenitori legali sau testamentari; terenurile aferente clădirilor care sunt afectate centralelor hidroelectrice,

termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni; terenurile cladirilor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice cu excepţia celor folosite pentru activităţi economice;

terenul aferent clădirilor restituite pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public;

terenul aferent clădirilor retrocedate pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public;

terenul aferent clădirilor restituite pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public.

10. Calculul impozitului pe teren

Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

In cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel (actualizare conform HG 956/2009):

 Zona în cadrul localităţii

 

Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi

- lei/ha -              0       I      II      III    IV    V  

A   8.921   7.408   6.508   5.640   766   613

16 | P a g e

B   7.408   5.600   4.540   3.832   613   460 C   5.600   3.832   2.874   1.821   460   306 D   3.832   1.821   1.519   1.060   300 153

 

In cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută in tabelul de mai jos (conform codului fiscal), iar acest rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut tabelul privind coeficientul de corectie.

Pentru stabilirea impozitului pe teren, se folosesc sumele din tabelul următor (actualizare conform HG 956/2009): 

Nr. crt.

Zona 

Categoria de folosinţăA B C D

1. Teren arabil 24 18 16 132. Păşune 18 16 13 113. Fâneaţă 18 16 13 114. Vie 40 30 24 165. Livadă 46 40 30 246. Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră 24 18 16 137. Teren cu ape 13 11 7 x8. Drumuri şi căi ferate x x x x9. Teren neproductiv x x x x

Suma stabilită conform celor de mai sus, se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel:

Rangul localităţii Coeficientul de corecţie0 8,00I 5,00II 4,00III 3,00IV 1,10V 1,00

Ca excepţie, în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii,

17 | P a g e

impozitul pe teren se calculează utilizand alti algoritmi numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură; au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea

obiectului de activitate pentru acel obiect de activitate prevazut mai sus.

În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform celor exemplificate in primele paragrafe.

In cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în ha, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulţită cu un coeficient de corecţie (actualizare conform HG 956/2009):

Nr. crt.

Zona 

Categoria de folosinţăA B C D

1. Teren cu construcţii 27 24 22 192. Teren arabil 43 41 39 363. Păşune 24 22 19 174. Fâneaţă 24 22 19 175. Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la  nr. crt.

5.148 46 43 41

5.1. Vie până la intrarea pe rod x x x x6. Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la  nr.

crt. 6.148 46 43 41

6.1. Livadă până la intrarea pe rod x x x x7. Pădure sau alt teren cu vegetaţie  forestieră,

cu excepţia celui prevăzut la   nr. crt. 7.114 12 10 7

7.1. Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie

x x x x

8. Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări  piscicole

5 4 2 1

8.1. Teren cu amenajări piscicole 29 27 24 229. Drumuri şi căi ferate x x x x10. Teren neproductiv x x x x

Inregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii.

Atât în cazul clădirilor, cât şi al terenurilor, dacă se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile

18 | P a g e

Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru. Datele rezultate din lucrările tehnice de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar modificarea sarcinilor fiscale operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează la compartimentul de specialitate lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia fiscală.

11. Dobandiri si transferuri de teren, precum si alte modificari aduse terenului

Potrivit codului fiscal, pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit.Pentru orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

In cazurile de mai sus, impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane. Dacă încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de folosinţă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea.

Dacă în cursul anului se modifică rangul unei localităţi, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan corespunzător noii încadrări a localităţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

Orice persoană care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziţiei.

De asemenea, orice persoană care modifică folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data modificării folosinţei.

Orice persoană juridică care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o declaraţie de impunere în termen de 30 de zile, inclusiv, de la data dobândirii acestuia. Declaraţia trebuie însoţită de următoarele acte:

copie a certificatului de înmatriculare a societăţii; actul de dobândire a proprietăţii terenului in forma autentica, în copie şi            

original; planuri/schiţe cadastrale.

Declaraţiile de impunere se depun în termen de 30 de zile de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:

19 | P a g e

intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;

se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului sau taxei pe teren datorat;

intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului sau taxei pe teren.           

Actele de transfer a dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie să fie însoţite de un certificat de atestare fiscală emis de organele fiscale locale în a căror rază teritorială se află înregistrat fiscal imobilul. Prin certificatul de atestare fiscală se atestă achitarea la zi a tuturor obligaţiilor bugetare locale scadente la data de întâi a lunii următoare înstrăinării. În certificatul de atestare fiscală nu se cuprind creanţele bugetare aflate în litigiu, în schimb se va menţiona despre faptul că sunt în litigiu creanţe în cuantum de X lei.

Înstrăinarea imobilelor fără respectarea prevederilor de mai sus conduce la nulitatea actelor de înstrăinare a dreptului de proprietate. Nulitatea se sesizează de orice persoană interesată la instanţa de judecată competentă. Declararea nulităţii actului de înstrăinare se comunică organului fiscal, contribuabililor implicaţi şi unităţilor teritoriale ale Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea rectificarii situaţiei fiscale şi cadastrale.

12. Plata impozitului

Conform reglementarilor noastre fiscale, impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe teren cumulat.

Neplata în termenele scadente atrage şi plata majorărilor de întârziere, stabilite prin hotărâri ale guvernului.

13. Sanctiuni

Potrivit legislatiei in vigoare, constituie contravenţii următoarele fapte: depunerea peste termen a declaraţiilor fiscale;

Contravenţia se sancţionează astfel:cu amenda de 240 lei pentru depunerea peste termen a declaratiilor de impunere cu o vechime de pana la 1 an;

20 | P a g e

cu amenda de 960 lei pentru depunerea peste termen a declaratiilor de impunere cu o vechime de peste 1 an.

nedepunerea declaraţiilor fiscale; nerespectarea prevederilor referitoare la înstrăinarea, dobandirea, modificarea terenurilor

precum şi la comunicarea actelor translative ale dreptului de proprietate; refuzul de a furniza informaţii sau documente în vederea clarificării şi stabilirii reale a

situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă fiscală sau pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare pentru regimul permiselor de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine informaţii sau documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligaţia furnizării acestora fără plata, precum şi depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare de la data solicitării acestora.

Aceste contraventii se sanctioneaza cu amenzi cuprinse intre 960 lei si 2400 lei. refuzul contribuabilului sau a altei persoane imputernicită de acesta  de a furniza

organului fiscal informatţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.

14. Facilitati privind impozitul pe teren pentru persoane fizice si juridice

Facilităţi pentru persoane fizice

Impozitul pe teren, nu se aplică pentru: veteranii de război; persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea

unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi.

Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, nu datorează:

impozitul pe teren aferent clădirilor locuinta personala;

Impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de război şi văduvelor veteranilor de război care nu s-au recăsătorit. Impozitul pe teren şi taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice nu se datorează de către persoanele cu handicap grav sau accentuat şi de persoanele încadrate în gradul I de invaliditate.

21 | P a g e

In cazul unui teren deţinut în comun de o persoană fizică incadrata in cazurile mentionate mai sus, scutirea fiscală se aplică integral pentru proprietăţile deţinute în comun de soţi.

Scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale, precum şi de la plata impozitului corespunzător pentru terenurile arabile, fâneţe şi păduri, în suprafaţă de până la 5 ha, se aplică pentru veteranii de război, văduvele de război şi văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit.

Scutirea de la plata impozitului se aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.

Impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe se reduc cu 50%, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile anumite acte normative.

Facilităţi pentru persoanele juridice

Impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe locale nu se aplică:

oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;

fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii.

Impozitul pe terenurile acestora se reduc cu 50% pentru acele imobile situate pe litoralul Mării Negre deţinute de persoane juridice şi care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durată de minimum 6 luni în cursul unui an calendaristic.

Nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile forestiere administrate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cu excepţia celor folosite în scop economic.

Elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum şi terenurile destinate acestui scop, sunt scutite de la plata impozitului pe teren.

15. Majorarea impozitului pe teren de catre consiliile locale sau judetene

22 | P a g e

Autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executive, poate stabili cote adiționale la impozitele și taxele locale, în funcție de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, precum și de necesitățile bugetare locale.

Cotele adiționale stabilite conform celor de mai sus, nu pot fi mai mari de 20% față de nivelurile aprobate prin hotărâre a Guvernului iar criteriile in functie de care se face majorarea taxelor se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administrației publice locale.

16. Studiu de caz – impozitul pe teren

1. Societatea A deţine două terenuri:

- un teren în comuna Glina 12.000 mp, extravilan;

- un teren în comuna Stefăneşti 14.000 mp intravilan (neîncadrat în categoria de terenuri cu construcţii).

- un teren în Feteşti 3.500 mp

Impozitul aferent anului 2013 este:

Teren Suprafata Coeficient zona

Coeficient rangul localităţii

Cotă impozit

Impozit

comuna Glina 12.000 mp 20 lei/ha (A)

2,5 (I) 50 lei/ha 12.000/10.000*50 = 60

comuna Stefăneşti 1.000 mp 15 lei/ha 8,00 120 lei/ha 14.000 / 10.000 * 120 = 168

Feteşti 3.500 mp 5.401 lei/ha

3.500 / 10.000 * 5.401 = 1.898 RON

Inregistrari contabile:

471 Ch. Avans = 446 Impozite sit axe cu impozit anual

635 Ch.cu imp si taxe = 471 chavans cota lunară

2. O persoană fizică deţine un teren de 850 m2, amplasat în intravilan, în zona B al unei localităţi de rang I şi înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii. Impozitul unitar este 5.600 lei/ha. Pe acest teren este construită o casă a cărei amprentă la sol este de 120 m2. Determinaţi impozitul pe teren datorat bugetului local.

23 | P a g e

Conform art. 257 terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire este scutit de la plata impozitului.

Impozit pe teren = [(850 – 120) /10.000] * 5.600 = 409 lei

Inregistrare contabila

635 ch.impozite = 446 imp sit axe 409 lei

446 = 5121 409 lei – plata impozitului.

3. O societate comercială deţine un teren de 1.100 m2, amplasat în intravilan şi înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii. Impozitul unitar este 5.600 lei/ha. Pe acest teren este construită o cladire reprezentând sediul firmei, a cărei amprentă la sol este de 120 m2. Valoarea de inventar a clădirii este de 452.000 lei, aceasta fiind reevaluata in ultimii 3 ani. Cota de impozit pe cladirile reevaluate in ultimii 3 ani stabilita de consiliul local este de 1%. Precizati termenele şi valoarea impozitelor datorate de societate bugetului local in anul curent.

Achizitie teren:

2111 Terenuri = 404 Fz.imobiliz la prêt achizitie

404 = 5121 plata terenului.

Amortizare teren

681 ch.amortiz = 281 amortiz cu valoarea de intrare

Calcul impozit:

Impozit pe teren = [(1.100 – 120) /10.000] * 5.600 = 549 lei

Impozit pe cladire = 1% * 452.000 = 4.520 lei

Inregisrari contabile impozite:

635 = 446 cota lunara

471 = 446 cota lunara ramasa de reluat la cheltuieli

635 = 471 pentru lunile urmatoare

446 = 5121 plata impozit

17. Concluzii

24 | P a g e

Impozitele reprezintă o categorie financiară, cu caracter istoric, a căror apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor.

Impozitele sunt obligaţii de plată ale contribuabililor (persoane fizice şi juridice) stabilite prin lege de către stat pentru susţinerea cheltuielilor publice necesare furnizării de către aceştia a unor bunuri şi servicii publice, inclusiv a unor transferuri de care se bucură în mod nedeterminat toţi cetăţenii unui stat (foşti, actuali şi viitori contribuabili), precum şi pentru influenţarea conjuncturii economice.

Conform articolului 53, aliniat (1) din Constituţia României “cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice”.

Societatea în care trebuie să opereze administraţiile fiscale, inclusiv din punct de vedere microeconomic, nu mai este imuabilă. Apar zilnic schimbări, administraţia fiscală trebuie să fie flexibilă pentru a se adapta la standardele Uniunii Europene.

Ministerul Finanţelor Publice a început un proces intens de reformă şi modernizare a activităţii de administrare fiscală, proces care a beneficiat atât de sprijinul factorilor interni, cât şi de cel al programelor externe de asistenţă tehnică. Necesitatea acestei reforme a administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri ale bugetului de stat a fost determinată de diverşi factori, cum sunt schimbările economice şi sociale apărute în ultima perioadă, obligaţiile asumate de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană, mediul de afaceri conectat din ce în ce mai mult cu economia internaţională, precum şi schimbările care au avut loc în plan internaţional în procesul de modernizare al administraţiei fiscale.

Măsura colectării şi monitorizării unitare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale trebuie să aibă un efect pozitiv pentru disciplinarea fiscală a contribuabililor. Agenţia va urmări realizarea schimbările necesare în managementul administraţiei fiscale prin stabilirea unor criterii de evaluare a performanţei obţinute de personalul din cadrul administraţiilor fiscale.

În urma aderării României la Uniunea Europeană, administraţia fiscală română trebuie să fie capabilă să asigure schimburile de informaţii intracomunitare în ce priveşte colectarea creanţelor bugetare, astfel încât să răspundă cerinţelor administraţiilor fiscale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc numai prin lege.

Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene în limitele şi în condiţiile legii.

Activitatea fiscală apare ca o componentă a finanţelor publice şi constă în stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi altor venituri ale statului.

În cadrul finanţelor publice, fiscalitatea contribuie la constituirea fondurilor publice de resurse băneşti la redistribuirea veniturilor între membrii societăţii şi la atenuarea unor ilegalităţi cu privire la venituri, contribuie la educarea civică a cetăţenilor şi dezvoltarea responsabilităţii acestora pentru realizarea obligaţiilor obşteşti prin obligaţia cetăţenilor şi agenţilor economici care au datorii fiscale să întocmească declaraţiile prevăzute de lege pentru plată impozitelor şi taxelor şi prin stabilirea termenelor de plată a impozitelor şi taxelor, precum şi a unor amenzi, dobânzi şi penalităţi de întârziere.

25 | P a g e

Fiscalitatea are şi rolul de control al activităţii contribuabililor pentru combaterea faptelor ilicite, concurenţei neloiale şi evaziunii fiscale.

Impozitele pot fi folosite pentru a încuraja sau descuraja o anumită activitate economică. Fără să înceteze a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit un mijloc de intervenţie în domeniul economic şi social.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între clase şi pături sociale, între persoanele fizice şi cele juridice.

Echitatea fiscală cere ca persoana care plăteşte impozitul să-l şi suporte efectiv. Atunci când persoana care plăteşte impozitul nu este una şi aceeaşi cu persoana care-l şi suportă efectiv, avem de-a face cu repercusiunea.

Impozitele indirecte se pot repercuta mai uşor deoarece ele se varsă statului de către întreprinzători, iar aceştia le adaugă la preţul mărfii şi le transferă asupra cumpărătorilor.

Impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie integral venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de transport , precum şi amenzile şi penalizările aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din care 60% constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean.

Taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire de către preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primăriilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporţie de 50% la bugetul local şi de 50% la bugetul local al consiliului judeţean.Civismul fiscal, adică îndeplinirea voluntară a obligaţiilor fiscale de către contribuabili trebuie să fie favorizat :

atât printr-o incitare a respectării regulilor fiscale prin aplicarea regulată a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere şi prin întărirea controlului fiscal ;

cât şi prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor aduse contribuabililor :

- îmbunătăţirea condiţiilor de primire fizică;

- calitate mai bună a asistenţei contribuabilului prin liniile telefonice special create la nivelul organelor fiscale;

- reducerea intervalelor de răspuns sau de tratare a contestaţiilor;

- identificarea interlocutorilor din administraţie (ghişeu, curier, e-mail, telefon).

Pentru economia românească, al cărei grad de deschidere spre exterior este constant ascendent, cooperarea internaţională reprezintă o premisă importantă pentru dezvoltare şi modernizare. În acest context, administrarea veniturilor bugetare implică, pentru ANAF, o

26 | P a g e

activitate de cooperare internaţională intensă, care să sprijine reforma în domeniu, să creeze premise pentru acele activităţi care sunt obligatorii în Uniunea Europeană: colectarea eficientă a veniturilor, în special a acelora care vor contribui la bugetul comunitar, combaterea fenomenelor de fraudă specifică ţărilor membre.

27 | P a g e