18
[P/ervwa anul V nr. 2 (2003) 7-24]
HERMENEUTICAPENTICOSTALA:ORETROSPECTIVA
de John F. Tipei
Studiul monumental al lui Walter J. Hollenweger, publicat
in limba germana in 1968, incepe cu urmatoarea dedicate:
,,Prietenilor mei penticostali si dascalilor din miscarea penticostala
care m-au inva^at sa iubesc Biblia si prietenilor si dascalilor mei
prezbiterieni care m-au invajat sa o in^eleg".1 Din cuvintele acestui
mare admirator si critic, totodata, al Miscarii Penticostale reies
doua adevaruri. Pe de o parte, penticostalii pretuiesc foarte mult
Cuvantul scris al lui Dumnezeu. Intr-adevar, doctrina inspirapei
divine si a ineranj;ei Sfintelor Scripturi pe care o imparta^esc
penticostalii arata locul de cinste pe care il ocupa Biblia in teologia
lor. Pe de alta parte, cuvintele lui Hollenweger reflects stadiul
teologiei penticostale in deceniul al saptelea de existen^a al Miscarii
Penticostale. Chiar daca la vremea aceea au existat cativa teologi
penticostali competent, majoritatea lucrarilor scrise pana la acea
data au fost simpliste si slab argumentate. Intre timp, situapa s-a
schimbat radical in favoarea penticostalilor, astfel incat in 1992
Hollenweger a putut constata ca ,,sunt zeci de teologi penticostali
de cea mai inalta clasa", teologi care wmerita sa fie lua$i in serios".2
El ^i incheie articolul astfel:
1 Walter J. Hollenweger, The Pentecostal Londra, SCM Press, 1972, p. xvii
2 W. J. Hollenweger, ,,The Critical Tradition of Pentecostalism", in Journal of
Pentecostal Theology Nr.l, 1992, p. 7,9.
8 John Tipei
Penticostalismul a ajuns la maturitate. Este posibil acum sa fii
plin de Duhul, sa beneficiezi de anumite harisme penticostale
§i de o spiritualitate penticostala distincta, sa crezi ititr-o
misiune penticostala §i, in acela§i timp, sa faci uz de
facultaple critice (referirea fiind la studiul critic al
Scripturilor, n.a.) pentru a le dezyolta ?i pentru a le folosi, ca
pe oricare alta harisma, in slujba Imparapei lui Dumnezeu.3
Numarul din toamna anului 1993 al revistei teologice
Pneuma a Societapi de Studii Penticostale din Statele Unite si
Canada, numar dedicat hermeneuticii penticostale, pune in
evident nivelul inalt si sofisticat la care se scrie astazi teologia
penticostala. Asa cum constata cuunan mai tarziu G. Sheppard,
,,putem gasi aici exemple de cercetare socio-stiinpfica realizata cu
metodologii de interpretare specifice postmodernismului, cat ji o
abilitate de a face apel la cele mai recente tending in studiile
biblice ^i teologice".4 In avangarda mediilor de popularizare a
teologiei penticostale, alaturi de Pneuma se situeaza revista Journal of
Pentecostal Theology. In ambele reviste, teologii penticostali raspund
cu entuziasm chemarii de a contribui la dezvoltarea unei
hermeneutici si a unei teologii demne de numele de ,,penticostal".
Relevant este, in special, dialogul teologilor penticostali cu
profesorul James Dunn de la Universitatea din Durham, Anglia,
care a avut loc intr-o suita de numere ale revistei Journal for
Pentecostal Studies, pe tema teologiei lucane. Dialogul acesta pune in
eviden^a din plin competent cu care teologii penticostali
contemporani isi argumenteaza pozitia si isi sus^in particularitatile
doctrinare care definesc identitatea lor penticostala.
3 Ibid., p. 17.
4 G. Sheppard, ,,Biblical Interpretation after Gadamer", in Pneuma: The Journal
of the Society for Pentecostal'Studies Nr. 16.1,1994, p. 127.
Hermeneutica penticostala: o retrospective
Hemieneutica penticostala: Sciiptuia §i metodeleentice de abordare a ei
Primul teolog penticostal care a insistat asupra necesitaulde a fundamenta crezul penticostal pe o baza biblica ferma ?i de adepa>i faza interpretarii acritice a fost Gordon Fee. El afirma:
,,Antidotul pentru o interpretare proasta nu este renunjarea lainterpretare, ci o interpretare buna, bazata pe nigte reguli de bunsimj;."5 Tot el spune:
Exista un pericol inerent in conceptul de sensus plenior. Daca,intr-adevar, Dumnezeu intenjioneaza sa spuna ceva dincolode ceea ce spune autorul uman al cuvintelor respective - §icu siguranja eu nu neg aceasta posibilitate - atunci cinevorbe§te pentru Dumnezeu? Adica, cine determina care esteinjelesul acela mai profund pe care Dumnezeu inten^ioneazasa ni-1 transmita?6
Aceeaji incertitudine este exprimata ?i de Donald Gelpicare, subliniind pericolul de a interpreta Scriptura doar pe baza
experien^ei sau a unei pretinse iluminari, afirma: jjMmeni nu poate
fi sigur daca anumite ganduri sau sentimente pe care le are cinevaatunci cand citejte Scriptura reflecta in|;elesul inspirat al textuluiV
Locul de capatai al Scripturii in teologia ji practica
penticostala este recunoscut chiar de Brunner, poate eel mai aprig
critic al penticostalilor. El remarca: MPenticostalismul declara
5 Gordon Fee §i Douglas Stuart, How to Read the BibleforAll Its Worth, GrandRapids, Zondervan, 1982, p. 18. (trad, in limba romana, Biblia ca literatura, Cluj-Napoca, Editura Logos, 1995).
6 Gordon Fee, ,,Hermeneutics and Common Sense", in Inerrancy and CommonSense, editata de Roger Nicole ?i J. Ramsey Michaels, Grand Rapids, BakerBook House, 1980, p. 181.
7 Donald Gelpi, Pentecostal Piety, NewYork, Paulist Press, 1972, p. 68.
10 John. Tipei
deschis ca, daca nu si-ar putea suspne cauza cu argumente biblice,
nu ar mai avea motive intemeiate pentru a exista."8 Argumenta^ia
biblica insa denota metode critice de abordare cum ar fi critica
textuala, critica redactarii, critica istorico-gramaticala, critica
literara etc. Utilizarea metodelor critice ne furnizeaza o platformade pe care sa cream un context comun pentru in$elegerea
Scripturii. Referindu-se la importanja metodelor critice de
interpretare, Cargal face urmatoarea remarca: ,,Chiar daca
raponalismul nu ne poate furniza orice informajie despre Biblie si
in^elesul ei, ne poate oferi un numar insemnat de informajii - in
special cu privire la diferen|ele de ordin istoric si cultural care ne
separa, de rapt, de textele biblice".9
Daca interpretarea bazata pe experien^a poate fi
problematica, abordarea pur rajionalista a textului Scripturii
prezinta o dubla problema pentru exeget. In primul rand, exegetul
nu dispune de toate informapile necesare si, chiar daca ar dispune
de ele, nu exista garanjia ca le va folosi corect. In al doilea rand,
incercarile de reconstituire istorica a evenimentelor descrise in
literatura pagana care a precedat scrierea Sfintelor Scripturi au
scos la iveala mai degraba incertitudinile cu care s-au confruntat
istoricii. Asadar, incercarea de a explica mesajul Bibliei cu ajutorul
unei hermeneutici pur raponaliste ar insemna ca Scriptura nu este,
pentru hermeneut, decat o colec^ie de scrieri antice care trebuie
studiate ca orice alta carte. Dar nici celelalte carpi nu se studiaza
toate prin folosirea aceleiasi metode hermeneutice. Dincolo de
faptul ca Sfanta Scriptura este o colecpe ce cuprinde mai multe
genuri si specii literare, ea este unica fiindca este Cuvantul ltd
*Ibid.y p. 63.
9 Timothy B. Gargal, JBeyond the Fundamentalist-Modernist Controversy:
Pentecostals and Heimeneutics in a Postmodern Age", in Pneumay Nr. 15,
1993, p. 186-187.
Hermeneutica penticostala: o retrospectiva 11
Dumnezeu adresat oamenilor intr-un limbaj uman. Natura dubla
pe care o are Biblia, prin faptul ca este deopotriva Qivantul lui
Dumnezeu si cuvantul omului, este caracteristica ei cea mai
importanta. Fiind mesajul lui Dumnezeu pentru oameni, Biblia are
un loc de capatai in viaja Bisericii. Cu toate ca adevarurile
Scripturii nu depind de felul in care exegetul raspunde la
intrebarile istorice si literare, studiul critic al Cuvantului lui
Dumnezeu poate spori in$elegerea noastra cu privire la aceste
scrieri sacre. Pericolul pe care il prezinta o abordare pur
rapbnalista a Bibliei este subliniat insa de Arlington:
Pericolul este ca ea [abordarea pur rapbnalista, n.tr.] plaseaza
Biblia in laboratorul expertului, luand-o din mainile omului
de rand care nu are acces la metodologia ?tiinpfica §i la
demersul teologic. Analiza gramaticafi a textului §iinjelegerea istorica a lui sunt importante pentru o exegeza
corecta, dar in^elegerea spirituala nu depinde intotdeauna de
masura in care ne insu§im aceste instrumente hermeneutice.
Dumnezeu este acela care deschide ochii credintei §i ne
ilumineaza pentru a in^elege Qivantul Sau.10 .
Metodele stiin^ifice de abordare a textului Scripturii, cum ar
fi critica textuala sau metoda istorico-gramaticala pot stabili
in^elesul unui text biblic doar pana la un anumit nivel. Se poate
stabili pe aceasta cale textul original al unui pasaj, contextul
imediat al pasajului §i contextul socio-cultural al cartii in care este
pasajul, cat §i in^elesul original al textului, pe baza informajiilor
lexicografice si a analizei gramaticale. Interpretarea unui text
continua insa cu stabilirea relevanjei lui pentru zilele noastre.
Hermeneutul se intreaba nu numai ce a insemnat textul biblic
10 F.L. Arlington, ,,The Use of the Bible byPentecostals", in Pneuma Nr. 16/1,
1994, p. 103.
12
respectiv pentru cititorul din primul secol crestin, ci si ce inseamna
pentru crestinii secolului al XXI-lea.
Sfintele Scripturi au fost scrise de-a lungul unei perioade de
peste o mie de ani de mai mulji autori care au provenit din medii
socio-culturale diferite, cu niveluri diferite de pregatire, si care au
scris in limbi diferite. Ele conpn genuri si specii literare diferite si
anume, narapune istorica, pilde, literatura poetica, literatura
filozofica, evanghelii, epistole etc. Existenja unui corp literar atat
de divers, si totusi cu un mesaj atat de unitar si de coerent, se
datoreaza activitapi providenu'ale a lui Dumnezeu si inspirapei de
care au beneficiat autorii umani din partea Duhului Sfant.
Penticostalii considers ca natura speciala a Scripturii, in calitate de
carte insuflata de Dumnezeu, cere metode speciale de interpretare.
Hermeneutica penticostala se distinge de hermeneutica
protestanta prin faptul ca, in plus, ea subliniaza intr-un mod unic
rolul pe care il are in interpretare Duhul Sfant, atat sub forma
experien^ei pnevmatice a comunitajii crestine, cat si sub forma
iluminarii celui care interpreteaza.
Heimeneutica penticostala: bazata pe experien^a
Cu toate ca penticostalii au suspnut de la bun inceput
necesitatea de a-si baza propria miscare pe principii biblice, in
realitate doctrina penticostala s-a bazat multa vreme mai degraba
pe experien^a decat pe un studiu atent al Scripturii.11 La inceput,
penticostalii au manifestat o oarecare suspiciune fa|a de
inva^amantul biblic si teologic, acceptand cu multa usurinfa
explicari simpliste si acritice ale Scripturii, o parte din acestea
dovedindu-se, in timp, eronate. Forma cea mai frecventa de
11 Robert H. Qilpepper, Evaluating Charismatic Movement Valley Forge, Judson
Press, 1974, p. 161.
Hermeneutica penticostala: o retrospectiva 13
interpretare a fost alegoria. Michael Harper ne ofera un exemplu
de alegorizare din anii experienj:elor sale harismatice din Huston,
Texas, cand, asa cum recurioaste el, a fost influen$at in formarea
sa harismatica de o femeie. Pe cand se aflau la timpul de
rugaciune, aceasta a pretins: MDomnul mi-a dat un cuvant din
Scriptura... «Sa nu descoperi goliciunea surorii tale (Levitic)»". Gel
care condcea timpul de rugaciune a interpretat aceasta Jucrare" in
felul urmator: wDomnul spune ca, pentru o vreme, nu trebuie sa
cautam si nici sa permitem vreo publicitate. Aceasta este lucrarea
lui Dumnezeu care nu trebuie descoperita."12 Interpretari
subiective de felul acesta pot veni atat din partea aripii
conservatoare, cat si din partea aripii liberale a penticostalismului.
Ele au facut ca mvlp. teologi penticostali sa ia in serios rolul
extrem de important pe care il are comunitatea in procesul
hermeneutic (cf. F.A 15).
Daca obiec^iile aduse penticostalismului timpuriu au fost in
buna masura justificate, astazi, cand teologia penticostala s-a
emancipat, castigandu-si un respect deosebit din partea teologilor
de diverse tradipi, semai aud voci care ii acuza pe penticostali ca
fac nu exege^a textului biblic, ci eisege^a acestuia. Cu alte cuvinte, li
se imputa ca interpreteaza textul biblic in lumina experienjelor lor
si a presupozi^iilor lor teologice. Chiar si binecunoscutul teolog
penticostal Gordon Fee afirma ca »este probabil corect - si chiar
important - sa remarcam faptul ca, in ^general, experien^a
penticostalilor a precedat hermeneutica lor. Intr-un anumit sens,
penticostalii tbd s5 faca exegeza experien|ei lor".13 Cat de
12 Michael Harper, A New Way of Living, Plainfield, Nf, Logos International,
1973, p. 12.
13 Gordon Fee, wHenneneutics and Historical Precedent - A Major Problem
in Pentecostal Hermeneutics", in volumul Perspectives on the New Pentecostalism
editat de Russell P. Spitder, Grand Rapids, Baker BookHouse, 1976, p. 122.
J4 John Tipei
adevarata este aceasta acuzape si cat de grava este weroarea"
hermeneutica a penticostalilor vom vedea in ceea ce urmeaza.
Interpretarea Scripturii cere o teorie si o metoda a
hermeneuticii care produce o retraire a textului biblic.
Hermeneutul, deci, interpreteaza din credin^a intru credin^a.
Scriptura a fost inspirata' in contextul credin^ei $i trebuie
interpretata in acelasi context. Penticostalii suspin ca experience
spirituale extraordinare ale personajelor biblice pot fi traite si
astazi de crejtini §i ca Scripturile pot fi interpretate corect numai
prin lentilele credin^ei.
Hermeneutica penticostala permite, intr-adevar, ca
experien^a sa aiba un rol important in interpretare. Aceasta ridica
insa problema obiectivita|ii interpretarii. Ideea ca interpretarea
unui text biblic in baza experien^ei personale este mai subiectiva
decit interpretarea care are la baza logica ji ra^iunea este aproape
general acceptata. Dar, este important sa recunoa^tem ca exista o
doza oarecare de subiectivism §i in logica ?i ra^iune. Ar fi gre^it, de
aceea, sa reducem demersul hermeneutic la o abordare pur
rapionala. De fapt, lucrul acesta nici nu este posibil. Referindu-se la
incercarea unor cercetatori de a face abstracpe de experienta
personala sau comunitara in interpretarea Scripturii, AC
Thiselton face urmatoarea observa^ie: ,,Unii cercetatori cauta sa-?i
reduca la tacere propria lor subiectivitate, in cautarea unei
neutralitapi obiective, ceea ce, pe langa faptul ca este iluzoriu,
presupune si «sacrificarea tocmai a intrebarilor la care Biblia
trebuie sa dea un raspuns»".14
La acuzapia ca penticostalii fac exegeza propriei lor
experien|e, Roger Stronstad raspunde dezvoltand teza propusa de
14 Anthony C Thiselton, ,,The New Hermeneutic", in volumul AW Testament
Interpretation, editat de I. Howard Marshall, Carlisle, Paternoster Press, 1977, p.316.
Hermeneutica penticostala: o retrospectiva 15
MacDonald15 §i William Menzies16, conform careia rolul
experienjei personale este acela de a verifica si de a certifica
interpretarea la sfarjitul procesului hermeneutic. In opinia lui
Stronstad insa, ,,experien$a intra in procesul hermeneutic la
inceputul acestuia".17 In articolul sau, Stronstad i§i propune sa
demonstreze ca ,,experienp harismatica in particular gi experien^a
spirituals in general ii ofera celui care interpreteaza texte biblice
relevante o presupozijie experenpala care transcende
presupozijiile rationale sau cognitive ale exegezei jtiinpfice."18
A§adar, hermeneutica penticostala are la baza atat elemente
cognitive (exegeza gramatico-istorica), cat §i elemente ce tin de
experien^a (experienpa mantuirii §i experien^a harismatica sau eel
pu|in o deschidere spre realitatea contemporana a experien^ei
harismatice). Intrucat experien^a harismatica a penticostalului
preceda procesul hermeneutic, ea ii ofera acestuia o anumita
in^elegere a Scripturilor, nu neaparat sub forma unei presupozi^ii
teologice, ci mai degraba sub forma unei canalizari a procesului
hermeneutic. Qi alte cuvinte, experien^a exercita o influenza
asupra procesului interpretarii, iar rezultatul interpretarii are efect
asupra experien|:ei. Asadar, in hermeneutica penticostala,
experien^a $i Scriptura sunt intr-un rol dialogic; subiectivitatea $i
obiectivitatea nu sunt diametral opuse, ci sunt doua fa^ete ale
aceleiasi monede.
15 MacDonald, MA Qassical Viewpoint", in volumul Perspectives on the New
Pentecostalismy p. 6.
16 W. Menzies, »The Methodology of Pentecostal Theology: An Essay on
Hermeneutics", in volumul Essays on Apostolic Themes, editat de P. Elbert,
Peabody, MA, Hendrickson, 1985, p. 12-13.
17 R Stronstad, ,,Pentecostal Experience and Hsrmeneutics", in Paraclete, Nr.
1/1992, p. 16.
/</., p. 17.
16 John Tipei
Recunoasterea faptului ca experienja are o importanta
influenza asupra interpretarii nu mai jocheaza pe nimeni in aceasta
epoca postmoderna. Orice hermeneut sincer recunoaste ca in
procesul hermeneutic nimeni nu intra eliberat de orice
presupozipe. Fiecare dintre noi interpretam Scriptura de pe o
anumita platforma cladita din elemente cognitive (presupozijiile
noastre teologice) $i elemente experenjiale (mai mult sau mai pu^in
harismatice). Raportul dintre subiectivismul si obiectivitatea cu
care cineva interpreteaza Scriptura difera de la o persoana la alta.
Pentru a evita excesele la care se poate ajunge printr-o participare
disproportionate a elementelor cognitive §i a celor experenpale in
procesul interpretarii, se recomanda ca valabilitatea interpretarii sa
fie confirmata sau respinsa de comunitatea de credin|a de care
apar^ine eel care interpreteaza. Modelul biblic de interpretare
colectiva care ia in calcul componente ca Scriptura, experien^a,
tradi^ia si ra^iunea este exemplificat de Conciliul de la Ierusalim, in
capitolul 15 din Fapte/e apostolilor.
Rolul Duhului Sfant in hermeneutica penticostala
Majoritatea teologilor penticostali considera ca, dincolo de
activitatea Sa de a insufla Sfintele Scripturi, Duhul Sfant are un rol
important in interpretarea lor. Principiul fundamental care sta la
baza acestei convingeri este enun^at in cuvinte simple, dar
categorice, de French L. Arlington: »Scripturile care sunt insuflate
de Duhul Sfant trebuie sa fie explicate de Duhul Sfant. Iluminarea
hermeneutului de catre Duhul Sfant este un aspect vital in
elucidarea semnificajiei pe care o are un text biblic pentru
contemporaneitate".19 Distan^a in timp cat ?i diferen^a culturala
care il desparte pe cititorul contemporan de textul biblic constituie
19 F.L. Arlington, ,,The Use of the Bible byPentecostals", p. 104.
Hermeneutica penticostala: o retrospectiva 17
intr-adevar o problems hermeneutica. Hermeneutul contemporantrebuie sa respecte aceasta distant si diferen^ele culturale, dar cusiguranj£ exista un teren comun care da relevant textului biblicpentru zilele noastre. Sarcina de a identifica acest teren comun nu
este intotdeauna usoara, in special pentru cititorul contemporancare traieste intr-o epoca stiinpfica. Un aspect distinctiv al
hermeneuticii penticostale este ca face loc activitajii de iluminare aDuhului Sfant care asigura o continuitate intre cuvintele scrise intrecut si aceleasi cuvinte din prezent, facand Cuvantul lui
Dumnezeu viu pentru cititorul contemporan. !n opinia lui
Arrington, la baza acestei teze cu privire la rolul Duhului Sfant in
interpretare se afla cuvintele apostolului Pavel din ICor. 2:9-10
care subliniaza rolul Duhului de a-L descoperi pe Dumnezeu sivoia Sa.20
In timp ce majoritatea penticostalilor recunosc rolul pe
care il are Duhul Sfant in interpretare, pupni sunt cei careindraznesc sa explice acest rol, pe motiv ca el este un misterintocmai cum rolul pe care il are Duhul in inspirarea Scripturiloreste un mister. Arrington identifica patru moduri in care un
credincios poate sa depinda de Duhul Sfant in procesulinterpretarii: 1) In primul rand, el trebuie sa-si predea capacitateaintelectuala lui Dumnezeu, asa incat abilita^ile sale entice sianalitice sa fie exercitate sub calauzirea Duhului Sfant; 2) Intimpul analizarii textului, el trebuie sa fie 'sensibil la soapta
Duhului; 3) Sa integreze experien^a personala in procesulinterpretarii; 4) Sa raspunda chemarii transformatoare aCuvantului lui Dumnezeu.21
Primele doua puncte subliniaza dimensiunea pnevmatica aprocesului hermeneutic, iar celelalte doua dimensiunea
20 Ibid.
.g ^ John Tipei
experentiala. Este adevarat ca, in anumite situapi, aceste douadimensiuni pot duce la o interpretare foarte subiectiva aScripturilor, ceea ce ar contrazice afirma^ia repetata a
penticostalilor de a-si fi facut din Scripturi standardul obiectiv dupacare se calauzescf Dar predarea capacitapi intelectuaie luiDumnezeu ?i supunerea abilitatilor entice 5si analitice fapa deDuhul Sfant nu inseamna nicidecum o diminuare a acuitapii enticea acestuia sau o inlocuire parpala a demersului stiintific cu o idee,,inspirata". Inseamna, mai degraba, augmentarea abilitaplor entice?i analitice prin deschiderea pe care o are hermeneutul fa^a decalauzirea Duhului Sfant. In cuvintele lui Russell Spittler, o astfelde abordare a Scripturilor ,,combina pietatea subiectiva cuobiectivkatea ?tiinpfica (istorica)", in a?a fel, incat, daca ,,exegeza ila?aza pe cineva in antecamera adevarului, Duhul Sfant ii deschide
usa interioara."22John Christopher Thomas propune o abordare holista a
hermeneuticii penticostale, care sa includa atat rolul de iluminarepe care il are Duhul Sfant, cat si rolul dialogic dintre Scriptura si
experien^a. Modelul biblic pe care isi construieste Thomasargumentul este eel al Conciliului de la Ierusalim, din Faptele
apostolilor capitolul 15. In actul de luare a deciziei cu privire lacerintele impuse crestinilor dintre neamuri, act pe care il putemconsidera unul de interpretare, cele trei componente alehermeneuticii propuse de Thomas - comunitatea, activitatea
Duhului Sfant si Scripturile - sunt intr-un dialog permanent.
22 Russell Spitder, wScripture and the Theological Enterprise: View From a BigCanoe", in volumul The Use of the Bible in Theology: Evangelical Options, editat deRobert K. Johnston, Atlanta, John Knox Press, 1984, apud KK. Johnston,,,Pentecostalism and Theological Hermeneutics: Evangelical Options", in
/862
Hermeneutica penticostala: o retrospectiva 19
Comunitatea are un rol extrem de important, atat prin
faptul ca recunoaste si face cunoscute experienj:ele sale, cat si prin
faptul ca face uz de Scripturi pentru a valida sau pentru a contesta
o experienpa sau un aspect supus discu^iei.23
In al doilea rand, rolul Duhului Sfant in acest pasaj este de
a-i ajuta pe apostoli sa depaseasca dificila problema referitoare la
primirea in sanul Bisericii a celor dintre neamuri. Daca penuu cei
mai mulfi comentatori rolul Duhului Sfant in acest caz se limiteaza
la activitatea Sa de iluminare a membrilor Conciliului de la
Ierusalim, in opinia lui Thomas, chiar si activitatea de dinainte a
Duhului in comunitate a avut un rol hotarator in soluponarea
conflictului.24 Cu siguran^a, cuvintele lui Petru referitoare la
experienj:a pnevmatica a Neamurilor au contribuit la alegerea de
catre Iacov a pasajului veterotestamentar, ca baza biblica a
dezbaterii, si au stabilit cursul discupilor.25 Modelul hermeneutic
bazat pe textul din Fapte 15 recunoaste, asadar, rolul Duhului de a
ilumina pe cei care interpreteaza Scripturile, dar include un rol tot
atat de important, daca nu chiar mai important, si anume, acela al
activitapi Duhului in comunitate, ca si context al interpretariu Cu
toate ca aceasta dimensiune experen^iala poate introduce un
subiectivism in procesul hermeneutic, capitolul 15 din Fapte
subliniaza legitimitatea utili^arii experientei ca p context al interpretdm.
In al treilea rand, in procesul interpretarii s-a facut uz de
Scripturi. La acest punct, Thomas face cateva observapi cu privire
la metodologia pe care o gasim in capitolul 15 din Faptele apostolilor.
El remarca faptul ca sensul procesului interpretarii este opus celui
23 John Christopher Thomas, ,,Women, Pentecostals and the Bible: An
Experiment in Pentecostal Hermeneutics", in Journal of Pentecostal Theology-5,
1994, p. 49.
25 Amos9.11, 12citatinF.A. 15.16-18.
20 John Tipei
intalnit in cazul metodei istorico-gramaticale. Daca in cazulacesteia din urma intepretarea incepe cu textul 51 apoi continua cucontextul, in Fapte 15 ea incepe cu contextul comunitapi
credincio§>ilor, dupa care trece la contextul biblic. Textele biblicealese fac parte dintr-un grup mai larg de texte veterotestamentare
care dezbat problema apartenenpei Neamurilor la poporul luiDumnezeu. Activitatea anterioara a Duhului in cadrul cornunitapi
crestine a fost hotaratoare, in acest caz, indicandu-i Bisericii caleade ie§;ire din labirintul hermeneutic reprezentat de textele dinVechiul Testament. In pofida multor texte din Vechiul Testament
care afirma limpede ca Neamurile nu pot face parte din poporul
lui Dumnezeu si in acelasi timp sa ramana Neamuri, in cazul defa$a Duhul Sfant, atat prin iluminare, cat si prin activitatea Sa
anterioara in comunitate, a influenjat decisiv modul in care au fostalese ?i utilizate textele biblice. De aici, Thomas trage concluzia ca
autoritatea unui text depinde de relevant pe care o are acesta
pentru comunitate, cat si de diversitatea inva^aturii pe care o
confine pe o anumita tema.26
Pornind de la cazul Conciliului de la Ierusalim, Thomas
aplica paradigma hermeneutica pe care o gase^te aici unui aspect
care pare mai controversat in biserica actuala^ decat in Biserica
primara, §i anume, locul femeii in Biserica. In felul acesta, el
demonstreaza felul in care biserica actuala ar putea rezolva
probleme pe care Scriptura de una singura nu le-ar putea rezolva.
In concluzie, hermeneutica propusa de Thomas acorda un
loc de capatai Scripturii ca etalon care evalueaza experien|a ?i o
valideaza sau o respinge dupa caz. Prin rolul important pe care il
acorda Duhului Sfant in interpretare, hermeneutica lui este insa in
deplin acord cu etosul penticostal. Metoda criticii istorice este
acceptata ca parte a demersului hermeneutic dar, spre deosebire
Henneneutica penticostala: o retrospectiva 21
de henneneutica evanghelica, aceasta metoda nu se afla in centrul
procesului interpretativ. Elementul nou prin care henneneutica
penticostala se distinge de henneneutica evanghelica este ca cea
dintai include experienja27, in special experienfa pnevmatica^ drept
parte legitima a procesului henneneutic.
. Henneneutica penticostala §i postmodemismul
Intr-un articol publicat in revista teologica Pneuma,
Timothy B. Cargal se exprima in termeni extrem de' pozitivi cuprivire la postmodernism, in special cu referire la hemerieutica.
biblica. El considers ca exista multe similaritap. intre heriheneutica
penticostalismului clasic si cea a postmodernismului, de; aceea,
sfatuHui pentru penticostalii care nu doresc sa ramaria »ireievanpi"in aceasta epoca este sa urce in caru^a postmodernismului.28
Singurul lucru pe care trebuie sS-1 faca penticostalii, suspne. Cargal,
este sa se dezbare de aspectele care definesc hermeheutica
crestinismului evanghelic fundamentalist. Mai precis,
penticostalilor li se sugereaza sa renun^e la preocuparea lor fa£a de
istoricitatea narapunilor biblice si sa imbrapseze abordarile mai noi
de interpretare a Scripturii, specifice postmodernismului, in..a
caror atenpe sta mai degraba cititorul decat textul biblic si
realitatea din spatele textului.29 Cu alte cuvinte, li se sugereaza sa
recunoasca subiectivitatea care caracterizeaza orice interpretare si
sa foloseasca aceasta acceppune postmoderna in avantajul lor, in
27 27 Roki] pe care il are experienja in interpretare este recunoscut §i de uniievanghelicL.Vezi, de exemplu, studiul lui Paulian Petric, ,,Interpretarea Bibliei in
teologia profestanta: Principii fundamentale", inPleroma, An V, Nr. 1,2003, p. 173.
28 Timothy B. Cargal, JBeyond the Fimdamentalist-Modernist Controversy.
PenteCostak and Hermeneutics in a Postmodern Age", in Vnmma: The Journal
ofthe SocietyforPentecostal Studies, Vol. 15, Nr. 2,1993, p. 187.
. 184 ?.u.
22 ^ John lipei
sensul de a arata multiplele sensuri pe care ie poate avea un text sifelul in care Duhul Sfant poate ilumina pe cineva indreptandu-1spre un sens sau altul al pasajului.30 Pasul acesta, pretinde Cargal,trebuie facut nu numai de catre teologii penticostali, ci de catre
toti penticostalii care doresc sa fie ,,relevan|i" pentru lumea
postmoderna.Evaluarea optimista a postmodernismului de catre Cargal a
fost criticata de Robert P. Menzies in urmatorul numar al aceleiasireviste teologice.31 Sfatul lui Menzies, exprimat chiar in titlulstudiului respectiv, este: ,,Sari^i din caruta postmodernismului".
Obiecpile pe care le ridica Menzies cu privire la aliniereapenticostalilor la hermeneutica postmodernists sunt pertinente. In
primul rand, scepticismul epistemologic al postmodernismului si
adoptarea unei pozipi aistorice sunt exagerari care, in cele dinurma, due la relativism. A§a cum arata Klein, Blomberg siHubbard, doar acea semnificajie care izvoraste din istoricitatea
textului ne da posibilitatea sa evaluam interpretari contradictor^.32
Postmodernismul nu ofera nici un criteriu de evaluare a
corectitudinii unei interpretari; in paradigma postmodernismului
toate interpretarile sunt valabile. Pentru majoritatea crestinilor insa
o metoda hermeneutica ce nu distinge intre adevar si fals si intre o
interpretare valabila si una eronata, ci se mul^ume§te sa afirme ca,din multiplele interpretari posibile, ,,in situatia cutare este adecvata
interpretarea cutare" nu este satisfacatoare
nibid., p. 175-178,187.
3i Robert P. Menzies, Jumping Off the Postmodern Bandwagon", in Pneuma,
Vol. 16, Nr. 1,1994, pp. 115-120.
" William W. Klein, Qaig L. Blomberg §i Robert L. Hubbard Jr., Introduction to
Biblical Interpretation, Dallas - Tx, Word Books, 1993, p. 135: ,,Putem sa ne
folosim de instrumente de evaluare a interpretarii numai daca vom cauta sa
descoperim, inainte de toate, in^elesul pe care 1-a avut textul pentru autorul lui
§i pentru cititorii initili"
Hermeneutica penticostala: o retrospective 23
In al doilea rand, credibilitatea istorica a textului biblic este
de o important covar^itoare pentru penticostali, §i nu numai,
intrucat actul credinpei are la baza evenimentele salvifice ale
istoriei sacre. Inseamna ca intenpa autorilor cu privire la genul
literar al acestor texte (istorie, poezie, ficpune [e.g. pilde], epistole
etc.) trebuie luata serios in seama. Daca apostolul Pavel, de
exemplu, subliniaza intr-un mod atat de categoric caracterul istorie
al invierii lui Hristos (ICor. 15), am putea noi trata cu dezinteres
problema istoricitatii acestui eveniment?
Gandindu-ne atat la accentul pe care il pun penticostalii pe
experienja pneumatica personala care nu este intotdeauna validata
de comunitatea penticostala, cat §>i la reticen^a unora dintre ei fata
de utilizarea metodelor entice de interpretare a Scripturilor, frica
noastra este ca recomandarile pe care le face Cargal penticostalilor
de a se alinia la curentul postmodern vor avea un rasunet puternic
in randurile lor §i vor fi in detrimentul lor. Giiar daca in contextul
postmodernismului accentul pus de catre penticostali pe
supranatural nu mai prezinta o problema ci, dimpotriva, »se
creeaza spa^iu filosofic in care este inteligibil sa vorbe^ti despre o
tangenta cu realitatea transcendentala"3?, penticostalii nu ar trebui
sa se simta in largul lor in acest ,,labisint" hermeneutic cu multiple
iesiri, cosmetizat ca sa satisfaca once cautare. Asa cum arata
Menzies, pretul alinieiii penticostalilor la paradigma hermeneutica
postmodernists este pierderea autorita]ii cu care ei ?i-au transmis
mesajul: ,,Postmodernismul poate permite cre^tinilor sa vorbeasca
despre^ realitatea transcendentala, dar nu cu autoritate; noi nu
suntem decat o voce din cacoforiia de sunete neinteligibile".34
33 T. Caigal, ,,Beyond the Funaamentalist-Modernist Controversy", p. 179.
34 RJP. Menzies, Jumping Off the Postmodern Bandwagon", p. 117.
24 John Tipei
Implicajii ale heimeneuticii penticostale
Contrar recomandarii pe care o face Cargal penticostalilor,
de a se indeparta de pozipa hermeneutica a evanghelicilor, cu
accentul ei pe metoda istorico-gramaticala, opinia noastra este ca,
dimpotriva, penticostalii trebuie sa recunoasca §i sa aprecieze
mo§tenirea lor evanghelica, in special in domeniul interpretarii
Scripturii. La randul ei, teologia penticostala, chiar daca are niunai
cateva decenii de existen^a, a reusit deja sa aiba o influenza
pozitiva asupra teologiei evanghelice. Qimatul hermeneutic in
sanul gruparilor evanghelice este mai favorabil ca oricand
hermeneuticii penticostale. Prin receptivitatea care exista astazi
fa^a de fenomenul penticostal, atat in randurile evanghelicilor, cat
§i in randul bisericilor istorice, penticostali ar putea sluji ca punte
de legatura intre cre§tinismul evanghelic §i eel neevanghelic.
Accentul pios de penticostali pe un crestinism experiential
are un efect pozitiv asupra hermeneuticii proprii §i, prin extensie,
asupra hermeneuticii altor grupari evanghelice. Experience
spirituale ale penticostalilor, ca rezultat al manifestarilor
supranaturale ale Duhului in via^i lor, sunt in acela?i timp §i
experience transformatoare. Rezultatele reinnoirii spirituale pot fi
observate in familie, in biserica, in societate §i la locul de munca.
M2rturiile personale ale multor penticostali au determinat biserica
sa ia din nou in considerare realitatea puterii Duhului Sfant
Penticostalii au ,,for^atw, am putea spune, biserica sa-si recunoasca
inconsecven^a atunci cand predica despre un Isus care a cura^at pe
lepros de lepra lui, care 1-a facut pe olog sa umble, pe mut sa
vorbeasca, pe surd sa auda, pe orb sa vada si pe eel mort sa invie
51, cu toate acestea, trateaza aceste fapte ale lui Isus ca fiind
irelevante pentru vremea noastra.35
Oral Roberts, The Call, NewYork, Avon Books, 1973, p. 37-38.
