Tema 1 Poziţia economico – geografică

1. Teritoriul este principala bogăţie a unui stat. Nu există ţară fără spaţiu, în care locuieşte şi activează populaţia, în care sunt prezente resursele naturale. Teritoriul este patrimoniul naţional al ţării.

2. Frontiera este hotarul (linia), care desparte teritoriul unui stat de altul. Sunt frontiere : terestre, fluviale, maritime, aeriene. Punct vamal (vamă) este locul în care funcţionează o organizaţie de stat care se ocupă de evidenţa persoanelor, a mărfurilor, care întră şi iese din ţară precum şi de încasarea unor taxe vamale. Poziţia economico-geografică a unei ţări este localizarea acesteia faţă de ţările vecine, faţă de căile de transport care au importanţă internaţională, faţă de mări şi oceane, faţă de pieţele de desfacere a mărfurilor, faţă de bazele de materie primă.

3. Amenajarea frontierelor reprezintă o activitate orientată spre modificarea caracteristicilor unei zone sau linii de frontieră în vederea creşterii valorii economice, sociale, funcţionale sau estetice ale acesteia. Pentru eficientizarea liniilor de frontieră Republica Moldova are nevoie de amenajarea acestora şi anume:

- construcţia şi amenajarea drumurilor pentru atragerea transportului de tranzit;- toate organizaţiile şi serviciile responsabile de paza frontierei trebuie asigurate cu echipament şi metode moderne care vor asigura implimentarea controlului rapid şi sigur al documentelor prin intermediul comunicaţiilor ;- la toate punctele de trecere internaţionale amplasate pe principalele magistrale de tranzit trebuie să existe reprezentanţi ale consulatelor care să elibereze vize pentru cetăţenii străini ce intră pe teritoriul ţării ;Cele mai importante puncte vamale de pe teritoriul Republicii Moldova : Leuşeni, Sculeni, Ungheni, Cahul, Otaci, Ocniţa, Briceni, Palanca.

4. Franţa, Elveţia, Austria, Ungaria, România, Ucraina. Cu aceste state Republica Moldova întreţine relaţii de colaborare: culturale , economice şi politice.5. Poziţia economico – geografică a ţării noastre este favorabilă, având

următoarele avantaje: este situată în sud–estul Europei Centrale; teritoriul este traversat de căi ferate, rutiere, căi aeriene, gazoducte,

linii de înaltă tensiune, care leagă Europa de Vest cu Europa de Est, Europa de Nord cu Europa sudică;

statele vecine dispun de resurse naturale bogate, de asemenea şi de o mare piaţă de desfacere;

este vecină cu ţările – membre ale Uniunii Europene; are ieşire directă la fluviul Dunărea;

1

este situată în apropierea centrelor economice şi culturale din România (Iaşi, Galaţi) şi Ucraina (Odesa, Cernăuţi).

Dezavantajele poziţiei economico - geografice a ţării noastre sunt: este lipsită de ieşirea directă la mare; sectorul dunărean este prea mic; bazele de materie primă ieftine sunt situate la distanţe mari;

Tema 2. Organizarea administrativ – teritorială

1.Unităţile teritorial-administrative din cadrul unui stat au fost create cu scopul de a gestiona cu problemele locale ce vizează viaţa şi activităţile populaţiei din limitele unui teritoriu sub controlul organelor centrale .

2. Vatra satului reprezintă un teritoriu concret pe care este amplasată localitatea. Moşia satului este spaţiul imediat înconjurător unde oamenii îşi desfăşoară o anumită activitate social-economică.

3. Pentru oraş sunt caracteristice următoarele trăsături: oraşul are un număr mai mare de locuitori; din punct de vedere social – economic este mai dezvoltat decât

satul; majoritatea populaţiei este ocupată în industrie şi în sectorul

serviciilor;

4. Municipiul este o localitate de tip urban cu rol social – economic şi administrativ mai important decât al oraşului.

5. Statut de municipiu îl au: Chişinău, Bălţi, Bender, Comrat, Tiraspol.6. U T A Găgăuză include oraşele: Comrat, Ciadar-Lunga, Vulcăneşti.

7. Denumirile raioanelor pe harta – contur1.Hînceşti2 .Ungheni3. Edineţ4. Cahul5. Rezina6.Căuşeni7.Cantemir8 Orhei9. Drochia10.Teleneşti

8. Raioanele care limitează municipiul Chişinău sunt: Străşeni, Anenii-Noi, Ialoveni, Criuleni.

9. În preajma râului Prut sunt situate raioanele: Briceni, Edineţ, Răşcani, Glodeni, Făleşti, Ungheni, Nisporeni, Hănceşti, Leova, Cantemir, Cahul.

2

Iar în preajma fluviului Nistru (partea dreaptă) sunt situate raioanele: Ocniţa, Soroca, Floreşti, Şoldăneşti, Rezina, Orhei, Criuleni, Anenii-Noi, Căuşeni, Ştefan-Vodă.

Tema 3. Resursele naturale1.

Condiţii naturale - totalitatea componentelor naturii (relieful, clima, apele, solul, vegetaţia, lumea animală), care formează un anumit tip de mediu natural (acvatic, de pădure, montan ş.a.);

Resurse naturale sunt componentele naturii, care pot fi folosite în activitatea umană pentru diverse necesităţi în anumite etape ale evoluţiei societăţii.

2. Criteriile de clasificare a resurselor naturale pot fi: după origine (climatice, hidrografice, biologice, cosmice); după capacitatea de epuizare (epuizabile, inepuizabile); după capacitatea de renovare (renovabile, irenovabile); după domeniul de utilizare (industrie, agricultură, recreere, cu

destinaţie multiplă)

3. Republica Moldova dispune de resurse cosmice (energie solară), resurse de soluri, materiale de construcţie, resurse agricole.

4. După origine: cosmice (energie solară), pedologice (de soluri), minerale (materiale de construcţie), agroclimatice

5. Resurse de materiale de construcţie

Repartiţia pe teritoriul ţării Domeniul de utilizare

Calcar tăiat (piatra de coteleţ)

Cricova, Mileştii Mici Pentru construcţie.

Piatra de zahăr

Rezina, Rîbniţa, Ghidirim Pentru producerea zahărului.

Argile Bubuieci, Vatra, Hărbovăţ Pentru producerea cărămizii, ţiglei, ceramicii.

Nisipuri obişnuite

Cobusca, Vadul lui Vodă Pentru obţinerea betonului, pentru amenajarea drumurilor.

Nisipuri cuarţoase

Floreşti, Gvozdova, Otaci Pentru producerea sticlei.

Ghips Criva Material liant, pentru sculpturi.

3

Gresii Cosăuţi, Vălcineţ Material pentru faţadă, sculpturi, monumente.

Granit Cosăuţi Material pentru faţadă şi monumente.

6.Harta – contur*

Corneşti, Hîrjăuca, Gura Căinarului, Soroca, Camenca, Oniţcani, Varniţa, Ceadîr-Lunga, Cahul.

7. Cărbune brun se află la Vulcăneşti şi Etulia Petrol - Văleni (Cahul) Gaze naturale - Ciobalaccia (Cantemir)

8. Republica Moldova dispune de un potenţial redus de resurse naturale, fiind prezente în special resursele de energie solară, de soluri, de materiale de construcţie. Toate ele dau premise relativ favorabile pentru activităţile omului. Sunt mai bogate resursele agroclimatice, care creează condiţii prielnice pentru dezvoltarea agriculturii.

TEMA 4 RESURSELE CLIMATICE ŞI ACVATICE

1. Resursele climatice reprezintă componentele, procesele şi fenomenele din atmosferă, care pot fi utilizate pentru satisfacerea unor necesităţi ale societăţii umane.În categoria resurselor climatice întră energia solară, energia vântului, resursele agroclimatice, aerul atmosferic.

2.

Energia solară

Energia vântului

Resursele agroclimatice

Aerul atmosferic

Cantitatea de energie solară primită pe teritoriul nostru este de108 -120 kcal/cm2.Poate fi utilizată pentru producerea

Este o sursă inepuizabilă. Poate fi utilizată la producerea energiei electrice, la morărit (morile de vânt).Potenţialul de energie eoliană este mare, deoarece viteza

Sunt resursele de căldură şi lumină solară, umiditatea atmosferică – elementele climatice favorabile pentru dezvoltarea agriculturii. Suma temperaturilor medii diurne ale aerului de peste 10 ° în perioada de vegetaţie activă (aprilie -octombrie) variază între 2800 – 2900° C în partea de nord a ţării şi de

Este una din cele mai importante resurse naturale, fiind necesar pentru respiraţia organismelor, dar şi ca sursă de materie primă în industria chimică.

4

energiei termice, a celei electrice, în scop curativ.În ţara noastră se utilizeazăpuţin în aceste scopuri

medie anuală a vântului este de 3-5 m/sec. dar sunt frecvente vânturile şi mai puternice

3200 – 3400° C în partea de sud. Acest potenţial de căldură este suficient pentru dezvoltarea unui număr mare de culturi agricole.Cantitatea mai mare de precipitaţii cade în perioada caldă a anului, ceea ce constituie un avantaj. De la nord spre sud cantitatea de precipitaţii scade din care cauză în partea sudică se înregistrează plantele mai rezistente la secetă.

3. Resursele de apă ale Republicii Moldova sunt de circa 6-7 mlrd metri3 anual. Volumul anual de apă consumată este în mediu de 1,2 mlrd3. Din această cantitate cea mai mare parte revine industriei – 65%, în agricultură se foloseşte 19%, iar populaţia şi gospodăria comunală utilizează 16%. Acest fapt duce la poluarea apelor de suprafaţă şi a celor subterane.

4. Resursele de apă ale spaţiului nostru sunt de circa 6-7 mlrd metri cubi anual. Din ele circa 85% revin apelor de suprafaţă, celelalte 15% revin apelor subterane. Din apele de suprafaţă o pondere mai mare o au râurile şi lacurile. Pentru a spori rezervele de apă au fost construite lacuri de acumulare. Cele mai mari din ele sunt: Stănca- Costeşti( 92 km2), Dubăsari (67,5 km2 ), Cuciurgani (28 km2), Ghidighici (28 km2 ), Congaz (4,9 km2), Costeşti(1,8km2).

Un rol deosebit în categoria resurselor de apă îl au apele minerale. Apele  minerale se împart în două categorii: ape minerale potabile şi curative. Apele minerale potabile sunt răspândite pe tot teritoriul Republicii Moldova. Cele mai cunoscute  zăcăminte sunt: Varniţa, Bălţi, Chişinău, Soroca, Camenca, Hîrjauca etc. Mineralizarea apei constituie 1,0-10,0 g/dm3. Apele minerale curative sunt caracteristice pentru sudul şi nord-estul ţării. Ele conţin hidrogen sulfurat (30,0-80,0 mg/dm3), iod (17,0-26,0 mg/dm3), brom (132,0-139,0 mg/dm3) şi alte elemente chimice (litiu, radon, stronţiu, bor). Un exemplu de utilizare bună a apelor  minerale curative este sanatoriul „Nufărul Alb”, Cahul. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate 22 denumiri de ape minerale naturale (dintre care se îmbuteliază 12) şi 21 denumiri de ape minerale curative de masă. Cele mai mari firme de îmbuteliere a apei

5

minerale curative de masă sînt: „Rusnac-MoldAqua” SRL, firma SRL „Apa Vietii" pentru apa „Soroca" şi „Soroca 3", „Serlin-Com" SRL pentru apa „Eterna", iar cele de îmbuteliere a apei potabile : SA "Succes" pentru apa "Succes", SRL "Orlact Grup" pentru apa „Argint" , SRL "Akvasant-Hîncu" pentru apa „Manastirea Hîncu", SRL "Proacvacom" pentru apa "XL". Pe primul loc după volumul de producţie este compania „Rusnac” (mun. Bălţi) cu apa minerală „Gura Căinarului”, apoi urmează „Gilibert” (or. Sîngerei ) cu apa „Roua Argintie” şi „Aqua Uniqa” , pe al treilea loc - „Beer Master” (mun. Bălţi) şi pe locul patru - „Resan” ÎM MOLDO–GERMANĂ (mun. Chisinau).

5. Râurile republicii Moldova au un debit relativ mic şi străbat un teritoriu de câmpie de aceea au un potenţial hidroenergetic redus. Pe râul Nistru este construită hidrocentrala de la Dubăsari, iar pe râul Prut – hidrocentrala Costeşti – Stânca, care valorifică un potenţial redus de hidroenergie.

6. Măsuri de combatere a poluării aerului în localitate natală:a. Interzicerea arderii gunoiştilor;b. amenajarea zonelor verzi ; c. controlul viguros al autovehiculelor;d. crearea gunoiştilor autorizate;e. utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de reţinere şi

captare a gazelor şi pulberilor toxice; f. utilizarea combustibililor mai puţin poluanţi, a energiei

electrice, a gazelor naturale ş.a.

7. Măsuri de protecţie a resurselor de apă în Republica Moldova:a. monitorizarea calităţii apelor în râuri, lacuri, fântâni;b. lichidarea depozitelor de gunoişti de pe malurile râurilor;c. curăţirea râurilor mici, a fântânilor;d. amenajarea zonelor verzi în preajma apelor ş.a.

TEMA 5 RESURSELE DE SOLURI ŞI CELE BIOLOGICE

1. Fertilitatea solului este capacitatea acestuia de a asigura plantele cu substanţele nutritive necesare pentru creştere şi cultivare;Bonitatea solurilor este aprecierea lor cu cu un număr de puncte de la 0 până la100 în funcţie de însuşiri.

6

2. Una din cele mai importante bogăţii naturale ale ţării sunt solurile, ele fiind principalul mijloc de producţie pentru agricultură. Cernoziomurile, cele mai fertile soluri predomină, acoperind circa 75 % din suprafaţa totală a solurilor. Astfel solurile sunt bogăţia naţională a ţării.

3. Cernoziomurile acoperă circa 75% din suprafaţa totală a solurilor.

Cernoziomurile tipice au bonitatea de 100 puncte sunt optime pentru culturile: sfecla de zahăr, culturi cereale (grâu, porumb), tutun, legume ş.a.Cernoziomurile obişnuite au bonitate de 82 puncte şi sunt favorabile pentru culturile: grâu, tutun, viţa – de – vie, floarea soarelui.Cernoziomurile carbonatice au bonitatea de 71 puncte şi sunt optime pentru culturile: viţa – de – vie, grâu.Solurile aluviale (din preajma râurilor) au bonitatea de 86 puncte şi sunt favorabile pentru culturile: legume, culturi furajere, floarea – soarelui, sfecla de zahăr, pomi fructiferi.Solurile cenuşii de pădure au bonitatea de 78 puncte şi sunt optime pentru culturile: viţa – de – vie, pomi fructiferi, culturi furajere.Solurile brune de pădure au bonitatea de 72 puncte şi sunt favorabile pentru culturile: pomi fructiferi, culturi furajere.

4. Resursele biologice sunt reprezentate de vegetaţia naturală şi de lumea animală, care pot fi utilizate şi valorificate pentru anumite necesităţi vitale. Fondul silvic reprezintă suprafaţa totală ocupată de vegetaţie silvică (arbori şi arbuşti) şi de alte terenuri în cadrul masivelor silvice.5. În ţara noastră sunt următoarele tipuri de vegetaţie naturală: păduri, pajişti, vegetaţie acvatică, vegetaţie petrofită (de stâncă).6. Gradul de împădurire în Republica Moldova este de 9% în prezent

(după sursele noi-10,7%).7.

a. Unui locuitor în ţara noastră în medie îi revine 0,1ha de suprafaţă silvică, fiind mult sub media mondială de 0,8 ha; b. În Republica Moldova gradul de împădurire este unul din cele mai mici în Europa;

c. Grad mare de împădurire în Europa îl au ţările scandinave, Rusia; d. Suprafaţa silvică ce revine în medie unui locuitor în România este de

0,3 ha/loc. 8. Resursele cinegetice reprezintă animalele pentru vânat şi cele piscicole.

9. Din animalele pentru vânat fac parte: iepurele de câmp, vulpea, căpriorul, mistreţul, raţa sălbatică, porumbelul, prepeliţa, fazanul ş.a.

7

La momentul actual fauna cinegetică este compusă din 8 specii de mamifere şi 35 specii de păsări.10. Principalele resurse piscicole sunt concentrate în lacurile naturale şi cele de acumulare (gospodării piscicole), în râurile Nistru şi Prut. Importanţă locală au resursele de peşte din iazuri şi râurile mici.11. Resursele biologice sunt renovabile, dar aceasta nu înseamnă că ele sunt în număr mare. Este necesar să fie cât mai grijulie, iar cantitatea consumată să nu o depăşească pe aceea care se restabileşte. În republica Moldova suprafaţa acoperită cu vegetaţie spontană este redusă, constituind doar aproximativ 20% din totalul teritoriului. Actualmente vegetaţia este reprezentată de 3 tipuri principale: ecosisteme naturale (forestiere, de stepă, de luncă, petrofite, acvatice , palustre), ecosisteme semiantropizate (grădini botanice, parcuri) şi cele ecosisteme antropizate (terenuri agicole- cerealiere, pomicole, viticole). După compoziţia floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (900 specii), de stepă (600 specii), de luncă (650 specii), acvatice şi palustre (160 de specii). Reducerea fondului forestier în ultimele două secole de la 25% la 9% a determinat şi reducerea numerică a unor specii de animale care nu se mai întălnesc pe teritoriul republicii bourul, zimbru, ursul, cerbul comun iar din speciile sudice tarpanul, antilopa saiga. Măsurile de ocrotire luate la începutul anilor ′ 60 ai secolului XX s-au reflectat pozitiv asupra populaţiilor de cerbi, căpriori, mistreţi care în prezent pot fi întălniţi în pădurile de luncă şi codru. Cu toate aceste efectivul numeric al acestor animale este încă foarte redus datorită influienţei negative a omului, astfel cerbul s-a redus de cca 10 ori , căpriorul şi mistreţul de 5-6 ori iar efectivul iepurilor -de -cîmp s-a redus ca urmare a folosirii intensive a lucrărilor de mecanizare şi de chimizare. 12. - monitorizarea suprafeţelor silvice; - crearea rezervaţiilor naturale; - respectarea legislaţiei ecologice; - împădurirea suprafeţelor accidentate; - curăţirea sanitară a pădurii.

TEMA 6. EVOLUŢIA NUMERICĂ ŞI MIŞCAREA NATURALĂ A POPULAŢIEI.

1. Natalitatea reprezintă numărul celor născuţi vii într-un anumit interval de timp (de regulă un an), calculat la 1000 de locuitori; Mortalitatea reprezintă numărul celor decedaţi într-un interval de timp (de regulă, un an), calculat la 1000 de locuitori. Mortalitate infantilă reprezintă numărul de decese ale copiilor în primul an de viaţă la 1000 de născuţi vii;

8

Bilanţul natural este diferenţa dintre natalitate şi mortalitate. Bilanţul natural poate fi pozitiv (când natalitatea depăşeşte mortalitatea) şi negativ (când mortalitatea depăşeşte natalitatea). Mişcarea naturală a populaţiei (reproducerea populaţiei) reprezintă un fenomen de înlocuire a generaţiilor în urma naşterilor şi deceselor.2.

Evoluţia numerică a populaţiei unei ţări este determinată de două procese: mişcarea naturală şi migraţia populaţiei. Perioada anilor '40 ai secolului XX-lea evoluţia numerică a populaţiei este influenţată de pierderile umane mari, cauzate de cel de al doilea război mondial, de foamete, de deportările din perioada anilor 1940 – 1950.Pe parcursul perioadei postbelice numărul populaţiei a sporit pe baza natalităţii mari şi reducerii mortalităţii, dar şi pe baza imigraţiei altor popoare din spaţiul sovietic. În anii 1950 – 1970 indicatorul mortalităţii populaţiei s-a redus esenţial până la 6 – 7 ‰, ca urmare a sporirii contingentului populaţiei de vârstă tânără. Numărul maxim al populaţiei de 4,3 milioane de oameni a fost atins în anii 1990.În ultimii ani numărul populaţiei a scăzut din cauza emigraţiilor mari a populaţiei băştinaşe peste hotare, a crizei economice, a nivelului de dezvoltare economică.

3. Factorii, care au influenţat evoluţia numerică a populaţiei după anul 1940 sunt:

a. pierderile umane mari cauzate de cel de al doilea război mondial;

b. foametea, deportările din anii 1940 – 1950;c. sporul natural relativ înalt al populaţiei în primele decenii din

perioada postbelică;d. imigraţiile masive ale populaţiei din spaţiul sovietic.

4. Republica Moldova întrece după numărul populaţiei astfel de ţări ca Lituania, Albania, Letonia, Estonia. Cel mai mare număr al populaţiei revine ţărilor europene: Rusia, Germania, Ucraina ş.a.

5. Scăderea numărului de populaţie în ultimii ani în ţara noastră este cauzată de următorii factori:

- scăderea natalităţii;- nivelul slab de dezvoltare economică;- starea materială grea a populaţiei;- emigraţia peste hotare.

6. Mişcarea naturală a populaţiei reprezintă reproducerea ei. Ea depinde de fenomenele natalităţii şi mortalităţii.

7. Factorii care influenţează reproducerea populaţiei sunt:- nivelul de dezvoltare economică;- bunăstarea materială a populaţiei;- tradiţiile;- modul de viaţă.

9

8. Sporul natural are loc atunci când bilanţul natural este pozitiv, când natalitatea depăşeşte mortalitatea. Deficitul natural are loc atunci când bilanţul natural este negativ, adică mortalitatea este mai mare ca natalitatea.

9. Indicatorii natalităţii sunt mai mari în raioanele de sud, sud – est şi centru. Acest fapt este cauzat de:

tradiţiile populaţiei legate de organizarea familie; partea centrală şi sud-estică a republicii se caracterizează

printr-un grad mai mare de concentrare a populaţiei ; în partea centrală a republicii sînt concentrate cele mai

importante instituţii medicale; forţa de atracţie pe care o exercită municipiul Chişinău

asupra Regiunii Centrale influienţează şi asupra structurii pe vărste a populaţiei: segmentul cuprins între vîrstele 16-62 ani este mai mare (62-65% din totalul populaţiei regiunii centrale) decăt în partea de Nord (55-59%), astfel există posibilităţi mai mari de reproducere a populaţiei;

în acelaşi timp populaţia născută în anii '80 care este cea mai numeroasă a intrat în perioada fertilă.

10. Indicatorul mortalităţii este mai mare în partea nordică şi nord – estică a ţării. Acest fapt este cauzat de :

schimbările survenite în structura pe vîrstă a populaţiei ca urmare a creşterii numărului de populaţie emigrantă;

în multe din raioanele de N ale Republicii reducerea numărului populaţiei a cunoscut scăderi esenţiale: Floreşti- (-17,2%), Edineţ- (-15,5%), Soroca- (-13,2%);

astfel segmentul de populaţie cuprins între vîrstele 0-16 ani deţine 18%-19% din totalul populaţiei Regiunii de Nord în comparaţie cu 23-24% în regiunile centrală şi sudică a republicii iar populaţia de peste 62 ani pînă la 22-25% în regiunea de nord sau 12-16 % indicator înregistrat în regiunile centrală şi cea dea de sud ;

micşorarea natalităţii indicatorii căruia sunt mai mici 9‰ în Regiunea de Nord decît în celelate regiuni ale republicii (11-14 ‰).

10

11.Mişcarea migratorie este alcătuită din imigraţie şi emigraţie.12.Durata medie a vieţii reprezintă speranţa de viaţă la naştere şi este

numărul de ani pe care îl are de trăit generaţia dată, luând în consideraţie nivelul mortalităţii la etapa respectivă. Speranţa de viaţă este cea mai mare în: Japonia (80 de ani); Speranţa mare de viaţă este înregistrată deasemenea în Franţa, Italia, Germania, Marea Britanie, China,România, Rusia (78 – 68 de ani). În Republica Moldova speranţa de viaţă atinge 67 de ani. În ţările Africii acest indice este mai mic şi atinge 59 de ani.

13.Indicatorii demografici sunt în strânsă relaţie cu sănătatea populaţiei, cu dezvoltarea economică şi culturală a ţării, cu politica demografică promovată la nivel de stat.

TEMA 7 MIGRAŢIA POPULAŢIEI

1. Migraţia reprezintă o formă de deplasare a populaţiei dintr-o localitate în alta.

2. Cauzele, care determină migraţiile populaţiei sunt:- economice (prezenţa sau deficitul de braţe de muncă, nivelul

bunăstării materiale a populaţiei, dezvoltarea sectorului serviciilor);

- politice;- familiale ş.a.

3.a. Migraţie definitivă deplasarea populaţiei în alt loc de trai, urmată de strămutarea domiciliului;a. Migraţie temporară reprezintă deplasarea populaţiei în alte

localităţi pentru diferite activităţi fără schimbarea locului permanent de trai;

b. Migraţie sezonieră este deplasarea populaţiei spre regiunile care necesită braţe de muncă suplimentare cu preponderenţă în sectorul agricol, în anumite perioade ale anului;

c. Migraţie spontană are loc atunci cînd decizia de deplasare este luată în mod individual de către o persoană sau alta;

d. Migraţie organizată implică un număr mai mare de persoane, care este organizată de instituţiile statale sau neguvernamentale;

e. Migraţie benevolă reprezintă circulaţia persoanelor în baza voinţei şi deciziei proprii de a migra;

f. Migraţie forţată poate fi cauzată de calamităţile naturale, de represiunile politice sau din considerente economice şi sociale;

g. Migraţiune internă reprezintă deplasarea populaţiei de la sat la oraş de la oraş la oraş sau de la sat la sat;

h. Migraţie externă reprezintă deplasarea populaţiei peste hotarele ţării.

11

4. Schema ,,Formele de migraţiune”

5. Fenomenul migraţiei de la sat la oraş este cauzat de următorii factori:- mecanizarea agriculturii a dus la un surplus de braţe de muncă

în mediul rural;- industrializarea, care este specifică pentru oraşe necesită multe

braţe de muncă;- calitatea vieţii la oraş este în decalaj cu cea de la sate.Migraţia internă s-a redus în ultimul timp, dar sa mărit migraţia externă. Cauza este dezvoltarea economică slabă a ţării noastre.

6. Bilanţul migrator reprezintă diferenţa dintre numărul

celor sosiţi şi numărul celor plecaţi. Poate avea valoare pozitivă sau negativă.

Emigraţia este plecarea oamenilor din ţara în care au locui

Imigraţia - sosirea oamenilor din ţara în care au locuit pentru a se stabili cu traiul într-o altă ţară.

Migraţiune clandestină reprezintă migraţia ilegală (migranţii, care pătrund pe căi ilegale pe teritoriul unei ţări).

TEMA 8. STRUCTURA POPULAŢIEI DUPĂ DIFERITE CRITERII. RESURSELE UMANE DE MUNCĂ

1. Populaţia se clasifică: după criteriul demografic : pe sexe, pe vârste.

12

după criteriul de vârstă: vârstă tânără (0 – 15 ani); vârstă adultă (16 – 59 ani); vârstnici (60 ani şi mai mult).după criteriul socio-cultural: rasială, etnică, lingvistică, pe religii, după nivelul de studii.după criteriul economic (ocupaţia oamenilor): agricultură, industrie, servicii.după mediul de trai: rural, urban.

Structura populaţiei după criteriul vârstei1. Cunoaşterea acestui criteriu este importantă pentru activitatea

economică a populaţiei.2. După criteriul de vârstă sunt următoarele grupuri de populaţie:

a. vârstă tânără (0 – 15 ani); b. vârstă adultă (16 – 59 ani); c. vârstnici (60 ani şi mai mult).

3. Structura populaţiei pe grupuri de vârstă este determinată de principalele fenomene demografice: cu cât indicatorul natalităţii este mai mare, cu atât populaţia de vârstă tânără deţine o pondere mai mare, iar sporirea mortalităţii în grupurile de vârstă înaintată rezultă cu micşorarea ponderii acestora.

4. populaţia tânără (0 – 15 ani) în 1970 a constituit 34% iar în 2001 s-

a redus la 25% din cauza natalităţii reduse; a sporit numărul populaţiei vârstnice de la 12 % în anul 1970

la16% în anul 2001, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire a populaţiei;

a crescut şi numărul populaţiei adulte, care în anul 1970 constituia 54%, iar în 2001 - 59 % ca urmare a sporirii numărului de persoane în segmentul populaţiei adulte.

5. Fenomenul îmbătrânirii populaţiei se explică prin reducerea natalităţii şi prin emigrarea populaţiei tinere.

6. În mediul rural se observă o pondere mai mare a populaţiei de vârstă tânără pînă la 16 ani, fapt ce se explică printr-o natalitate mai mare pe parcursul mai multor decenii, iar în mediul urban este mai mare ponderea populaţiei adulte ca urmare a migraţiei populaţiei de la sate la oraş.

Structura populaţiei după criteriul sexelor1. În perioada anilor 1959-2002 populaţia masculină a crescut de la 46%

la 48 %, iar cea feminină a scăzut de la 54 % la 52 %. În ţara noastră se observă o predominare a populaţiei feminine. Acest fenomen este caracteristic pentru populaţia vârstnică, în special la cea de peste 50 de

13

ani şi se explică prin faptul că în rândurile populaţiei mature nivelul mortalităţii la bărbaţi este mai ridicat decât la femei.

2. Piramida vârstelor este diagrama, care reprezintă structura populaţiei după criteriul vârstei şi după cel al sexelor.

3. Resursele umane de muncă cuprind persoanele mature, apte de muncă (bărbaţi 16 – 62 ani; femei 16 – 57 ani).

4. Populaţia economic activă (sau ocupată) este aceea care îi cuprinde pe toţi cei angajaţi în orice sferă de activitate economică. Ea constituie în ţara noastră 54 %. Populaţia inactivă (populaţie întreţinută) cuprinde copii, elevii, studenţii,pensionarii, invalizii şi constituie 46 %. Distribuţia populaţiei pe ramuri ale economiei este numită structura economică a populaţiei.

5. În perioada anilor 1990 – 2000 a sporit ponderea populaţiei ocupate în sfera agriculturii de la 33% la 50 %. Ponderea populaţiei ocupate în sectorul serviciilor a crescut uşor de la 37 % la39 %. Acest fapt se explică prin faptul că o mare parte din întreprinderile industriale au falimentat din cauza crizei economice, pe cînd creşterea angajaţior în sfera serviciilor se datoreză antrenării unui număr mare de muncitori din alte ramuri ale economiei naţionale. A scăzut ponderea populaţiei ocupate în industrie de la 30 % în anul 1990 la11 % în anul 2000.

6. Reducerea locurilor de muncă a fost cauzată de criza economică ce a favorizat apariţia şomajului. Un număr mare de angajaţi în diferite ramuri ale economiei nu au statut de şomer, dar se află în şomaj tehnic, adică sunt concediaţi de la locul de muncă pe o anumită perioadă. 7. Consecinţele fenomenului emigraţiei în masă a braţelor de muncă tinere din ţara noastră sunt următoarele: - deficitul de braţe de muncă; - sporirea numărului de divorţuri; - ruinarea familiilor - creşterea numărului de copiii defavorizaţi

TEMA 9. STRUCTURA ETNICĂ A POPULAŢIEI

1. O etnie se caracterizează prin următoarele trăsături specifice: limba vorbită, originea naţională, obiceiurile şi tradiţiile moştenite din trecut.

2. Populaţia neomogenă a spaţiului nostru este determinată de unele împrejurări istorice, şi anume de interesul unor imperii (Imperiul Otoman, Imperiul Rus) pentru acest teritoriu. Populaţia ucraineană şi rusă este concentrată mai cu seamă în aşezările urbane (Tiraspol, Râbniţa, Bălţi, Tighina, Chişinău), unde au migrat într-un număr mare în secolul al XIX-lea şi în perioada postbelică. Populaţia găgăuză şi bulgară este concentrată în Regiunea de Sud a ţării. Găgăuzii şi

14

bulgarii fiind susţinuţi de guvernul rus, această populaţie a migrat în sudul Basarabiei pe parcursul secolelor XVII-XIX, venind din Peninsula Balcanică.

3. În raport procentual indicatorul populaţiei autohtone a scăzut de la 65,4% la 64,5%, din cauza sporirii numerice a etniilor conlocuitoare în rezultatul migraţiilor masive. În perioada anilor 1959 – 1989 a sporit cel mai mult ponderea populaţiei de origine rusă, mai puţin s-a schimbat indicatorul respectiv al populaţiei ucrainene, găgăuze şi bulgare. Ponderea evreilor s-a micşorat de 2 ori, ca urmare a emigraţiei acestora în proporţii mari în perioada anilor '80.

4. Structura etnică a populaţiei variază şi în funcţie de mediul de trai: Astfel populaţia autohtonă este stabilită în cea mai mare parte în mediu rural, iar cea ucraineană şi rusă în cel urban.

5. Populaţia ucraineană şi cea rusă este concentrată în aşezările urbane (Tiraspol, Râbniţa, Bălţi, Tighina,, Chişinău), unde au migrat într-un număr mare atât în secolul al XIX-lea, cât şi în perioada postbelică. Populaţia bulgară şi găgăuză este concentrată în Regiunea de Sud a ţării noastre. Găgăuzii locuiesc în UTA Găgăuză, iar bulgarii în raionul Taraclia.

6. Recensământ – formă de evidenţă a populaţiei care se efectuează pe teritoriul unei ţări la o anumită dată.

TEMA 10 REPARTIŢIA ŞI DENSITATEA POPULAŢIEI

1. Densitatea populaţiei reprezintă raportul dintre numărul de locuitori de pe un anumit teritoriu la suprafaţa acestuia (se exprimă în locuitori la km 2).

2. Răspândirea populaţiei pe regiuni geografice este determinată de factorii naturali, istorici şi economici. Factorii naturali includ condiţiile naturale favorabile, care a stimulat popularea relativ intensă a teritoriului nostru în toate perioadele istorice. Factorii istorici şi economici includ migraţii ale popoarelor, evenimente istorice, social – economice. Dealungul perioadelor istorice densitatea populaţiei s-a modificat în dependenţă de creşterea numărului populaţiei şi gradul de valorificare al teritoriului în scopuri economice.

3. În perioada anilor 1940 - 2003 densitatea populaţiei a sporit de la 73 loc. la 1km 2 la 125 loc. la 1 km2. Această creştere este determinată de sporirea numerică a populaţiei ţării noastre în perioada postbelică cît şi de imigraţiile masive din republicele ex-sovietce.

4. Densitatea populaţiei în limitele republicii diferă de la o regiune la alta. Teritoriile mai dens populate (peste 100 locuitori la 1 km2) cuprind raionele din Regiunea Centrală (Ungheni , Ialoveni, Străşeni,

15

Dubăsari,Criuleni) şi teritoriul din stânga Nistrului. Mai slab populată este Regiunea de Sud (Cahul, Taraclia, UTA Găgăuză – 60 – 85 loc./km2).

5. Populaţia rurală are o densitate mai mare în raioanele (Ialoveni, Străşeni, Nisporeni, Călăraşi) peste 70 loc. km2, aceste regiuni fiind cele mai vechi spaţii populate de pe teritoriul nostru. În raioanele din partea de sud şi nord a republicii (Cimişlia, Răşcani), densitatea scade pînă la 60 loc. km2 ca urmare a predominării suprafeţelor agricole. În partea stîngă a Nistrului densitatea populaţiei rurale este mai mică din cauza ponderii mari a populaţiei urbane peste (60%). În raioanele Soroca, Floreşti, Taraclia densitatea mică a populaţiei rurale sub 50 loc. km2 se explică prin prezenţa aşezărilor rurale mai mici şi a suprafeţelor agricole extinse.

6. Municipiul Chişinau în prezent are o poplaţie de 785.1 mii locuitori.

7. Raportul dintre numărul populaţiei municipiului 785.1( mii loc.) şi suprafaţa teritoriului (571.6 km2).Densitatea populaţiei municipiului Chişinău este de 1374 loc/km2.

TEMA 11. GEOGRAFIA AŞEZĂRILOR UMANE. AŞEZĂRILE RURALE

1. Aşezările umane sunt de două tipuri: rurale şi urbane.

2. Localităţile rurale sunt în mare parte influenţate de particularităţile mediului natural în care omul îşi găseşte condiţii favorabile pentru desfăşurarea activităţii economice. Varietatea reliefului, calitatea solurilor şi reţeaua hidrografică influenţează activitatea economică a populaţiei din mediul rural, cât şi repartiţia aşezărilor rurale şi configuraţia lor.

3. În Podişul Codrilor şi în Podişul Nistrului configuraţia aşezărilor rurale este determinată de relieful fragmentat de văi adânci. În mare parte aceste sate sunt situate pe fundul văilor, având o formă compactă. Satele Selişte, Găureni, Bălăneşti (raionul Nisporeni) sunt situate în hârtoape, aceste fiind un anumit adăpost pentru populaţie.În câmpii aşezările rurale au o configuraţie liniară.

4. În Republica Moldova sunt prezente 1615 de aşezări rurale şi 65 de aşezări urbane. În Câmpia Moldovei de Nord, în văile râurilor aşezările rurale au configuraţia liniară. Configuraţie compactă au aşezările rurale, situate pe fundul văilor. Aşezări rurale situate în hârtoape sunt prezente în Podişul Codrilor, exemple de astfel de sate sunt: Selişte, Găureni, Bălăneşti din raionul Nisporeni. Din satele, care au numărul populaţiei mai mare de cinci mii de locuitori fac parte satele Cioburciu, Nezavertailovca, Parcani,

16

Copanca, Speia. Densitatea mare a satelor este condiţionată de factorii: istorici (popularea meleagului din cele mai vechi timpuri); naturali (relief, climă, soluri) favorabili pentru ocupaţiile omului. În republică sunt mai frecvente localităţile rurale care au funcţii agricole. Cele cu funcţii mixte îmbină activităţile agricole cu cele neagricole. Un alt tip de aşezări, care au caracter sezonier sunt vilele de vară Ele sunt concentrate în zonele suburbane mari – Chişinău, Tighina,Tiraspol.

5. Modul de grupare a satelor în spaţiul nostru este influenţat de caracteristicile reliefului, ale râurilor, de prezenţa sau absenţa căilor de comunicaţie sau a oraşelor. Densitatea cea mai mare a satelor se observă în cursurile inferioare ale râurilor Nistru şi Prut, în apropierea principalelor magistrale de transport şi în zonele din apropierea oraşelor mari.

6. În aşezările rurale sunt frecvente procesele de eroziune şi alunecările de teren, multe din sate au un grad înalt de poluare a apelor, sunt prezente şi problemele economice (asigurarea cu gaze naturale, cu apă potabilă, lipsa forţelor de muncă ş.a.)

TEMA 12. AŞEZĂRILE URBANE1. Localităţile urbane se deosebesc de localităţile rurale prin existenţa

unei infrastructuri mai dezvoltate: fabrici, uzine, depozite, căi de comunicaţie, reţele de alimentaţie cu apă, gazoducte. În aşezările urbane populaţia activează în industrie, transport şi în sectorul serviciilor. Oraşele dispun de o arhitectură specifică multe din ele avînd şi clădiri cu funcţii edilitare sau funcţii administrative. Deasemenea sistemul de cultură, învăţămînt şi ştiinţă în localităţile urbane este mai bine evidenţiat decît în localităţile rurale prin prezenţa teatrelor, muzeelor, galeriilor de artă, instituţiilor de învăţămînt superior.

2. Dezvoltarea aşezărilor urbane este influenţată de factorii naturali, istorici şi economici. Factorii naturali au un rol mare în alegerea locului aşezărilor umane în spaţiul geografic. Unele centre urbane au apărut încă din perioada medievală o dată cu dezvoltarea meşteşugurilor şi a comerţului. Un rol important la dezvoltarea reţelei urbane are industrializarea, prezenţa căilor de comunicaţie.

3. Urbanizarea reprezintă creşterea numerică a populaţiei urbane şi respectiv a numărului de oraşe.

4. În perioada anilor 1950 – 2003 ponderea populaţiei urbane a crescut de la 17% la 45%.Principalii factori care au determinat sporul total al populaţiei urbane:

migraţia populaţiei (migraţia internă şi imigrarea populaţiei din spaţiul ex-sovietic) ;

sporul natural al populaţiei urbane ;

17

transformările aşezărilor rurale în cele urbane odată cu decretarea în statut de oraş a unor localităţi spre exemplu : Cantemir şi Ialoveni 1977 , Şoldăneşti 1980.

În ultimii ani ponderea populaţiei urbane a scăzut, cauzele fiind: - Republica Moldova a cunoscut un declin al infrastructurii

economice şi întreruperii legăturilor economice dintre unităţile industriale ale Republicii Moldova cu alte regiuni ale fostei URSS;

- resursele naturale limitate creau obstacole pentru depăşirea crizei economice de către întreprinderile industriale ;

- peste 90% din migranţi sunt persoane cuprinse în grupa de vărstă dintre 20-40 de ani, care reprezintă populaţia cu cel mai mare potenţial de reproducere ;

- se micşoreză într-un ritm alert numărul populaţiei oraşelor mici;- îşi pierd din atractivitatea economică localităţile urbane mici

(Briceni, Căuşeni, Criuleni) şi chiar localităţile urbane mijlocii (Soroca, Cahul, Orhei).

5. Reţeaua urbană la ora actuală este formată din 65 aşezări, inclusiv 5 municipii (Chişinău, Bălţi, Bender, Comrat, Tiraspol) şi 60 de oraşe. În cele 4 municipii (Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Tighina) locuiesc 50 % din numărul total al populaţiei urbane.

6. Harta-contur7. Oraşe care au populaţia : mai mare de 500 mii de locuitori sunt: Chişinău; 100 – 200 mii de locuitori - Bălţi,Tighina, Tiraspol; 20 – 100 mii - Ungheni, Orhei, Soroca, Cahul ş.a. 10 – 20 de mii - Călăraşi, Nisporeni,Taraclia,Glodeni. 5-10 mii - Criuleni, Briceni, Leova

Sub 5 mii - Căinari, Bucovăţ, Corneşti, Costeşti, Ghindeşti.8. Cel mai mare număr de oraşe se află în Regiunea Centrală şi cea de

Nord ale ţării. Aceasta se explică prin :- politica industrializării forţate promovate de conducerea sovietică ce a

dus la apariţia noilor centre din industria agroalimentară şi uşoară;- reforma administrativă adoptată în Republica Moldova începînd cu

1949 a fost într-un pas continuu cu procesul de industrializare;- imigrarea populaţiei din fostele republici sovietice (Rusia , Ucraina),

deasemenea migraţiile populaţiei de la sate spre oraşele mici, precum şi dinspre oraşele mici spre cele mari antrenate în sectorul industrial şi cel agroindustrial;

18

- baza de creştere economică a unor oraşe din grupa dată a fost determinată de prezenţa unei sigure întreprinderi mari precum sunt cele de producere a zahărului în oraşele Glodeni, Floreşti, Donduşeni, de producere a conservelor în Cupcini, a vinurilor – Călăraşi, Nisporeni.

9. Predominarea numerică a oraşelor mici este determinată de rolul mare a agriculturii în economia republicii. Majoritatea oraşelor mici au un aspect mai mult rural.

10. Oraşe de pe malul Prutului: Cahul, Cantemir,Ungheni, Leova,Costeşti, Lipcani. Cele de pe malul Nistrului sunt: Camenca, Tighina, Dubăsari , Rezina, Soroca, Rîbniţa,Grigoriopol, Tighina.11. Poluarea mediului urban este cauzat de tehnologiile depăşite ale multor întreprinderi industriale, în unele oraşe sunt prezente şi problemele ce ţin de alunecările de teren, de asigurarea nesatisfăcătoare cu apă potabilă.12. Mediul oraşelor este poluat de transportul urban, de gunoişti neautorizate, de ape uzate, de deşeuri industriale ş.a.13. Măsuri pentru ameliorarea stării ecologice a mediului urban: - prezenţa tomberoanelor de gunoi; - monitorizarea riguroasă a aerului, a apelor; - interzicerea arderii gunoiştilor;

- prevenirea poluării apelor, utilizarea tehnologiilor moderne de epurare a apei, curăţirea râurilor mici;

- amenajarea zonelor verzi: - aplicarea măsurilor legislative la întreprinderile poluante.

TEMA 13. ECONOMIA NAŢIONALĂ

1. Economia reprezintă activitatea fundamentală a societăţii, desfăşurată în scopul satisfacerii necesităţilor umane de bunuri materiale şi servicii.

2. Ramurile economiei naţionale sunt: agricultura, industria, transportul, servicii sociale.

3. Fabrică este o întreprindere industrială, o unitate economică, care produce obiecte de larg consum pentru populaţie (produse alimentare, încălţăminte, mobilă ş.a.)

Uzina este o întreprindere industrială, care produce metal, maşini, produse chimice.

19

Combinat este întreprindere industrială care are mai multe specializări.4. Fabrica „Bucuria”, uzina de ciment din Râbniţa, combinatul de mătase

din Tighina.5. Economia naţională este totalitatea ramurilor din cadrul unei ţări.

6. Sectoarele economiei naţionale sunt: a) sectorul primar, el pune în circulaţie produsele în starea lor naturală, fără a le prelucra; b) secundar, este sectorul care prelucrează materii prime;

c)sectorul terţiar, care deserveşte populaţia şi procesul de producţie;7. Sectoarele sunt legate reciproc între ele prin schimbul de producţie, prin utilizarea materiilor prime, a energiei, a deşeurilor.8.

Sectoarele economieinaţionale

Ramurile principale

A B Sectorul primar5; 2; 10; 6- Sectorul secundar3; 12; 8; Sectorul terţiar11; 1; 9;7; 4;

1. Comerţul2. Silvicultura 3. Industria uşoară4. Cultura5. Agricultura6. Pescuitul7. Ocrotirea sănătăţii8. Industria alimentară9. Învăţământul10. Industria extractivă11. Transporturile12. Industria grea

9 . În structura ponderii pe ramuri a industriei Republicii Moldova rolul principal îi revine celei alimentare (46%), după care urmează industria energetică (18%), industria constructoare de maşini (11%), industria uşoară (6%), industria materialelor de construcţie (4%) ş.a. Cauzele structurii respective este pe motivul că Republica Moldova este o ţară cu o economie predominant agrară, Republica Moldova acordă o atenţie sporită acestei ramuri pentru a asigura securitatea alimentară. Dezvoltarea sectorului agricol contribuie în acelaşi timp şi la consolidarea întregului complex economic, la soluţionarea problemelor sociale de la sate. A doua ramură prioritară este industria energetică care este orientată spre soluţionarea problemei energetice. Această ramură stă la baza dezvoltării economiei naţionale, deoarece ea asigură cu energie electrică şi termică toate sectoarele. Rolul industriei constructoare de maşini este de a produce maşini şi utilaje destinate sectorului agricol şi a altor ramuri industriale cît şi bunuri de larg consum pentru populaţie. Această ramură a economiei în ultimul

20

timp cunoaşte o perioadă de criză profundă din cauza lipsei unei baze de materie primă şi a cadrelor calificate în acest domeniu. Industria uşoară asigură populaţia cu producţie ce măreşte nivelul material şi cultural al vieţii oamenilor.

10. Producţia industrială totală este volumul producţiei tuturor

întreprinderilor industriale într-o perioadă anumită. Produsul intern brut este totalitatea bunurilor materiale produse şi a

serviciilor prestate populaţiei în cadrul ţării timp de un an în expresie bănească (în moneda naţională).

11. Valoarea PIB-ului al republicii noastre în anul 1999 a constituit circa 15-20 miliarde lei anual (857 dolari SUA pe locuitor, fiind cu mult inferior faţă de PIB-ul altor state din lume).În perioada 2000- 2007, PIB-ul real a crescut în medie cu 5,9-6,3% pe an. PIB-ul în anul 2007 a constituit 1229 dolari SUA, creşterea cumulativă faţă de anul 1999 alcatuind 43%. Sursa principala de crestere a constituit-o consumul gospodariilor casnice, finanţat în mare parte din contul sporirii veniturilor interne (salariul real a crescut în aceasta perioada de circa 2,3 ori), precum şi din veniturile rezidenţilor obtinute din munca peste hotare. O contributie mai modesta la creşterea economică au avut-o investiţiile în capital fix, care au crescut cu 81,5% faţa de anul 2000, constituind în medie 15,7% din PIB. În anul 2008 PIB-ul real al Republicii Moldova a constituit 1694 dolari SUA.

12.Din diagramă observăm care este diferenţa dintre statele lumii , reieşind anume din marimea PIB-lui, acesta fiind principalul indicator economic de apreciere a nivelului de dezvotare a unui stat.Republica Moldova cedeaza cu mult statelor înalt dezvoltate: Japonia -39 662 dolari SUA, Germania-29 627 dolari SUA, SUA – 26 526 dolari în ce priveşte marimea PIB-lui . În acelaşi timp marimea PIB-lui Republicii Moldova este mai inferior decit în fostele state socialiste cu care întreţinea în perioada sovietică legaturi strînse de colaborare economică la nivel unional (Rusia -2 539 dolari, Ucraina- 1759 dolari). Decalajul a fost determinat direct de specializarea în trecut a republicii în domeniul agroindustrial. Ca urmare a falimentării industriei în anii '90 Republica Moldova s-a orientat spre o nouă cale de dezvoltare economică bazată exclusiv pe

21

sectorul agricol. Acest sector contribuie cu cea mai mare pondere la formarea PIB-lui, iar asigurarea insuficientă a agriculturii cu mijloace şi tehnologii necesare reduc din rentabilitatea acesteia, apropiind astfel tot mai mult Republica Moldova de statele slab dezvoltate Afganistan (485 dolari), bazată pe agricultura de subzistenţă.

13.La formarea PIB-ului în ţara noastră cea mai mare contribuţie o are ramura agriculturii , după care urmează industria, comerţul şi alte ramuri. PIB-ul se exprimă în dolari SUA pe locuitor . Pentru Republica Moldova acest indicator constituie 857dolari SUA pe locuitor.

14.Mărimea PIB-ului influenţează direct asupra nivelului de trai al populaţiei. Valoarea PIB-ului de 857 dolari pe locuitor în ţara noastră ne indică despre faptul că Republica Moldova după nivelul de dezvoltare economică se înscrie în categoria statelor slab dezvoltate.

15. Ramurile de specializare internaţională sunt acelea a căror producţie este preponderent exportată. În Republica Moldova ramura de specializare internaţională este industria vinicolă. Producţia acestei ramuri este destinată atât pieţei interne cât şi exportului.

TEMA 14 EVOLUŢIA ECONOMIEI NAŢIONALE

1. În anul 1995 sectorul agriculturii constituia 29%, iar în anul 2001s-a redus până la 23%. Acest fapt se explică prin scăderea productivităţii industriei şi încadrarea unui număr tot mai mare de populaţie în activităţile din sectorul serviciilor; Sectorul industriei în aceeaşi perioadă s-a micşorat de la 25% la 18% din cauza că pe parcursul anilor '90 în Republica Moldova se observă fenomenul de întrerupere a legăturilor economice, (lipsa pieţilor de desfacere) pe fonul falimentării întreprinderilor din industria grea şi reducerea capacităţilor de producţie de la întreprinderile din industria uşoară şi alimentară. S-a mărit sfera comerţului de la 8% la 13%, ce se explică prin reorientarea economiei naţionale spre dezvoltarea ramurilor economice specializate în producţia de export. Deasemenea una din principalele activităţi economice practicate de populaţie a devenit comerţul ca urmare a antrenării unui număr mare de populaţie din alte ramuri alte economiei, ducînd astfel la creşterea volumului producţiei comercializate. În afară de aceasta au fost puse în funcţiune căteva zeci de mii de întreprinderi comerciale şi de deservire socială a populaţiei. Din anul 2001 Republica Moldova este membru al Organizatiei Mondiale de Comerţ (OMC). E necesar de remarcat, ca calitatea de membru al OMC a influenţat asupra relaţiilor de colaborare economică a ţării noastre cu alte state .

22

2. În scopul ameliorării economiei naţionale sunt necesare următoarele acţiuni:

- dezvoltarea industriei chimice, electronice, a mijloacelor de automatizare pentru diferite ramuri ale economiei.

- stimularea dezvoltării ramurilor alimentare, de producere a materialelor de construcţii, a industriei farmaceutice, care se bazează pe materia primă locală.

- Modernizarea ramurilor sectorului serviciilor.

TEMA 15 AGRICULTURA. FACTORII DE REPARTIŢIE A AGRICULTURIII ŞI A INDUSTRIEI ALIMENTARE

1. Agricultura este ramura economiei naţionale care include cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru obţinerea produselor alimentare şi a unor materii prime.

2Ramurile şi subramurile agriculturii Ramurile industriei alimentareCultura plantelor

1. Cultura cerealelor2. Cultura plantelor tehnice3. Legumicultura4. Pomicultura5. Viticultura6. Cultura plantelor furajere

Creşterea animalelor

1. Creşterea bovinelor2. Creşterea porcinelor3. Creşterea ovinelor4. Creşterea caprinelor5. Creşterea cabalinelor6. Creşterea păsărilor

(avicultura)7. Creşterea albinelor

(apicultura)8. Creşterea peştilor

(piscicultura)

1. Industria morăritului şi panificaţiei

2. Industria de cofetărie3. Industria uleiului vegetal4. Industria zahărului5. Industria tutunului6. Industria conservelor7. Industria vinicolă8. Industria berii şi a băuturilor

răcoritoare9. Industria laptelui şi a

produselor lactate10. Industria cărnii11. Industria peştelui

23

3. Factorii care contribuie la dezvoltarea şi repartiţia agriculturii sunt: - factorii naturali (relieful, solul, clima);- factorii antropici acest grup de factori include populaţia-

principala forţă de producţie şi consumator al producţiei agricole, şi relaţiile agrare, care au rol determinant în dezvoltarea agriculturii;

- factorii tehnico-economici include volumul de investiţii, mecanizarea, fertilizarea, îmbunătăţirile funciare.

Relieful de câmpie oferă condiţii mai favorabile pentru creşterea plantelor decât terenurile înclinate şi accidentate.Solurile fertile de cernoziom permit dezvoltarea optimă a agriculturii.Clima de asemenea este favorabilă pentru cultivarea plantelor de cultură: cereale, a viţei de vie, a pomilor fructiferi, a legumelor ş.a.4. Fondul funciar reprezintă totalitatea suprafeţelor de terenuri din

limitele unei unităţi teritoriale şi se exprimă în hectare.5. a) teren agricol este terenul utilizat în agricultură;

b) teren arabil este terenul ocupat de culturi anuale şi prelucrate în fiecare an.

6. Fondul funciar al ţării noastre este alcătuit din 75% din terenuri agricole, 12% fondul silvic, 3% - ape, şi 10% - alte terenuri. Această structură s-a modificat dealungul timpului sub presiunea crescîndă a omului la noile cerinţe de satisfacere a necesităţilor sale. Valorificarea teritoriului Republicii Moldova s-a accentuat începînd cu migraţiile masive ale populaţiilor de diferită etnie în partea sudică a Republicii Moldova, politică promovată de guvernul ţarist. A doua etapă de valorificare forţată a teritoriului care a dus la shimbarea structurii fondului funciar este cosiderată perioada sovietică cînd s-a introdus o nouă formă de proprietate (proprietatea de stat), deasemnea au început să fie utilizate mijloace şi procese tehnice de prelucrare a pămîntului (mecanizarea, chimizare, aplicarea irigaţiilor) care au determinat creşterea suprafeţelor ocupate cu culturi cerealiere, culturi tehnice, vii şi livezi. 7. Structura terenurilor agricole variază de la o regiune la alta în dependenţă de condiţiile naturale. O pondere mai mare au terenurile arabile pe sectoarele cu relief de câmpie (Câmpia Bălţiului, Podişul Moldovei de Nord ş.a.), iar plantaţiile anuale sunt mai optime pe pante, pe terenuri mai accidentate (Podişul Codrilor, Podişul Nistrului ş.a.) 8. Dintre formele de gospodărire în agricultură sunt: individuală (familială) şi asociativă (agricultorii activează în colectiv şi formează

24

asociaţii, cooperative agricole). Fermele de familii sunt reprezentate de ţăranii care activează în gospodării private de tip familial. 9. Problemele ecologice: - degradarea solurilor prin erodare, chimizare; - poluarea chimică a apelor, aerului, solului de pe urma chimizării agriculturii; Măsuri de diminuare a problemelor ecologice:

- monitorizarea riguroasă a solurilor, a tuturor componentelor naturii;

- respectarea dozelor de chimicale în agricultură.

10.Factorii de amplasare a întreprinderilor industriei alimentare sunt: materia primă; consumatorul; resursele de apă.

11.- amplasarea lângă resursele de materie primă (fabricile de zahăr,

fabricile de lapte, vinicole, de conserve);- amplasarea lângă consumator (fabricile de panificaţie, de

cofetărie, de bere şi băuturi răcoritoare);- amplasarea în preajma surselor de apă (fabricile de conserve);

TEMA 16 CULTURA CEREALELOR ŞI INDUSTRIILE DE PRELUCRARE

1. Cea mai mare pondere (51%) în structura suprafeţei cultivate o au culturile cerealiere. Ele reprezintă principala grupă de culturi agricole atât după suprafaţa cultivată cât şi după importanţa economică. O pondere de 18% o au culturile tehnice (industriale) cum sunt floarea-soarelui, sfecla de zahăr,tutunul. Din ele se obţin diverse produse: ulei vegetal, zahăr, fibre naturale ş.a.Viţa de vie deţine 9% printre culturile agricole. Viticultura este una din principalele subramuri ale agriculturii Republicii Moldova, având vechi tradiţii şi o importanţă economică mare;Livezile au ponderea de 9%. Suprafaţa pomicolă are o importanţă mare economică, asigurând industria alimentară cu materie primă şi populaţia cu fructe proaspete. Culturile furajere şi culturile legumicole deţin o pondere de 6% şi respectiv 7% în structura suprafeţei cultivate. Ponderea joasă a acestor categorii de suprafeţe se explică prin reducerea sistemelor de irigaţii necesare pentru culturile legumicole, cît şi falimentarea multor întreprinderi din industria conservelor. În ce priveşte suprafeţele ocupate cu culturi furajere acestea s-au redus ca urmare a dezintegrării complexelor zootehnice.

25

2. În Republica Moldova se cultivă următoarele culturi cerealiere: grâul, porumbul, orzul, ovăzul, secara, sorgul, meiul, hrişca.

3. Din culturile legumicole cultivate la noi fac parte: cartoful,tomatele, varza, ceapa, castraveţii ş.a.

4. Dintre cereale ponderea cea mai mare o au porumbul şi grâul.5. Porumbul se utilizează în alimentaţia omului, ca furaj pentru animale,

în producţia de ulei, de miere.6. Ponderea cea mai mare dintre suprafeţele cultivate cu cereale o are

porumbul, după care urmează grâul (38%), api urmează orzul şi alte culturi.

7. Cultura porumbului are o repartiţie relativ uniformă. Cu preponderenţă în Regiunea de Nord.

8. Este o cultură rezistentă la condiţii de umeditate insuficientă, cantitate de precipitaţii necesară 350-450 mm/anual , relief de cîmpie slab fragmentat.

9. În ultimii ani suprafaţa cultivată de porumb sa mărit, respectiv şi producţia de porumb s-a mărit. Cauza:

- există condiţii prielnice de cultivare pe tot teritoriul republicii;- după împroprietărire ţăranii s-au pomenit fără tehnica necesară

pentru prelucrarea pămîntului, iar terenurile cultivate cu porumb pot fi prelucrate manual;

- porumbul este o cultură agricolă cu utilizări multiple atît în alimentaţie cît şi în scopuri furajere pentru creşterea vitelor

10.Cultura grâului are o repartiţie spaţială relativ uniformă, dar se evidenţiază Regiunea de Nord a ţării, care deţine aproape jumătate din suprafaţa cultivată şi din producţia de grâu.

11. Orzul are o utilizare multiplă: se utilizează la fabricarea berii, ca furaj, în alimentaţie.

12. Se cultivă pretutindeni, dar cu preponderenţă în Regiunea de Sud, deoarece această cultură este mai rezistentă la secetă.

13. Industriile de prelucrare, care au materiile prime – cerealele sunt: morăritul şi panificaţia, industria berii, industria nutreţurilor combinate ş.a.

14. Întreprinderile mari de panificaţie şi morărit sunt orientate spre consumator şi sunt localizate în toate oraşele. Capacităţi mari de producţie au : societatea Franzeluţa, care asigură 2/3 din necesarul de pîine al oraşului Chişinău. Fabrici mari de panificaţie sunt în oraşele: Bălţi, Soroca, Orhei, Tighina, Căuşeni, Cahul ş.a.

15. Industria berii şi a băuturilor răcoritoare are şase fabrici mari, dar şi unităţi de producţie mai mici. Principalele fabrici de bere sunt localizate în oraşele: Chişinău (Societatea „Vitanta”), Bălţi, Orhei, Cimişlia, Tighina ş.a. Principalele materii prime pentru industria berii sunt: orzoaica, hameiul. Fabricile de bere sunt localizate în oraşele mari, amplasarea lor este determinată de prezenţa consumatorului.

26

16. Întreprinderile care produc nutreţuri combinate sunt localizate în apropiere de consumator (ferme de animale), dar şi în locurile cu materie primă (în raioanele cerealiere). Aceste unităţi de producţie sunt prezente în : Drochia, Soroca, Râbniţa, Bălţi,Chişinău, Căuşeni ş.a.

TEMA 17 CULTURA PLANTELOR TEHNICE ŞI INDUSTRIILE DE PRELUCRARE

1. Culturile tehnice sunt culturi agricole ale căror producţie necesită o prelucrare industrială pentru a fi obţinute diverse produse: ulei vegetal, zahăr, fibre naturale şi altele.

2. Creşterea suprafeţei cultivate cu plante tehnice a fost extinsă fiind determinată de creşterea cererii pentru culturile respective, cât şi de dezvoltarea industriei de prelucrare.

3. Principalele culturi tehnice sunt: floarea-soarelui, sfecla de zahăr, tutunul, culturile etero-oleaginoase ş.a.

4. În anul 2000 s-a extins suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui şi respectiv a crescut producţia: 1. floarea soarelui are o repartiţie relativ uniformă pe teritoriul republici; 2. Este o cultură rezistentă la secetă iar prin utilizarea măsurilor agrotehnice necesare se pot obţine recolte mari la ha. Din acest motiv în utimul timp se observă o creştere a suprafeţelor de floarea soarelui în partea de Sud a republicii; 3. Este principala cultură oleagenoasă a republicii.

5. Floarea-soarelui are o repartiţie spaţială uniformă cu preponderenţă în Regiune de Nord, care deţine aproape jumătate din suprafaţa şi producţia totală. Cultura este rezistentă la secetă şi se cultivă frecvent şi la sudul republicii.

6. Fabrici mari de producere a uleiului vegetal sunt la Bălţi, Tighina, Otaci. Iar unităţi mai mici sunt în localităţi mai mici: Briceni, Donduşeni, Făleşti ş.a.

7. Specializarea economiei ţării noastre în cultivarea acestei culturi, construcţia fabricilor de zahăr, mecanizarea cultivării acestei culturi sunt factorii care au determinat extinderea suprafeţei cultivate cât şi a sporirei producţiei de zahăr.

8. În ultimii ani suprafaţa cultivată cu sfecla de zahăr s-a redus, acest fapt fiind determinat de următoarele cauze:

- odată cu obţinerea independenţei Republica Moldova a pierdut o mare parte din segmentul de piaţă destinat pentru desfacerea producţiei de zahăr în statele din CSI.

- întreprinderile de prelucrare a sfeclei- de -zahăr în anii '90 au fost în pragul falimentării şi ca urmare s-au redus şi capacităţile de prelucrare.

27

- repartizărea terenurilor agricole şi a mijloacelor de producţie în urma reformei agrare a dus la dezorganizarea acestei subramuri şi la scăderea productivităţii.

9. Repartiţia spaţială a sfeclei de zahăr este neuniformă, fiind determinată în mare parte de condiţiile naturale. Regiunea de Nord (Câmpia Colinară a Bălţiului, Podişul Moldovei de Nord) deţine cca 90% din suprafaţa cultivată şi din producţia totală.

10. Fabrici mari de zahăr sunt în: Bălţi, Alexandreni, Briceni, Donduşeni, Otaci, Făleşti ş.a. Patru fabrici de zahăr: de la Alexăndreni, Făleşti, Donduşeni şi Drochia au ca acţionar principal Compania germană „Sudzucker”.

11. Prima fabrică de zahăr în spaţiul nostru a fost construită la Râbniţa în anul 1898.

12. La fabricile de zahăr în afară de zahăr se mai produce alcool, acid citric, drojdii ş.a.

13. Tutunul având condiţii naturale favorabile în ţara noastră se cultivă pretutindeni în toate raioanele, dar cu preponderenţă în Regiunea de Nord, care deţine peste jumătate din toată suprafaţa cultivată şi din producţia de tutun pe toată ţara.

14. Principala întreprindere de prelucrare a tutunului este Combinatul de Tutun din Chişinău, care include o fabrică de fermentare şi alta de ţigarete, alte centre ale industriei tutunului sunt: Floreşti, Şoldăneşti, Orhei, Dubăsari, Ceadâr-Lunga.

15.Industria tutunului este una dintre ramurile de specializare a economiei şi are un rol important în export. Tutunul este o cultură rentabilă şi are condiţiile naturale favorabile în spaţiul nostru. Poate fi utilizat pentru obţinerea unei game largi de produse , în afara de produsele destinate fumatului se poate extrage nicotină, acid nicotinic (vitamina PP), acid citric (din mahorca), ulei din semintele de tutun (care contin 30 -40% ulei), care poate fi extras si folosit în alimentaţie sau alte scopuri tehnice.

16. Plantele etero-oleaginoase care se cultivă în spaţiul nostru sunt: mărarul, levănţica, trandafirul, menta, salvia. Aceste culturi rentabile sunt utilizate în industria farmaceutică, în producerea de parfumuri, în cosmetică şi prezintă o ramură de specializare a economie naţionale. O extindere rapidă a suprafeţelor ocupate de aceste culturi a avut loc în perioada postbelică.

17. Principalele fabrici de uleiuri eterice sunt situate în zonele de materie primă locală: la Vişniovca (Cantemir), Pervomaisc (Slobozia), Căinari, Glodeni, Râşcani şi în alte localităţi.

TEMA 18 LEGUMICULTURA, POMICULTURA ŞI INDUSTRIA CONSERVELOR

28

1. Condiţiile naturale favorabile, extinderea suprafeţelor irigate, construcţia fabricilor de conserve, prezenţa resurselor umane de muncă numeroase şi ieftine, extinderea pieţei de desfacere, nivelul înalt de eficienţă economică – aceştia sunt factorii principali care au contribuit la dezvoltarea rapidă a legumiculturii şi pomiculturii în perioada postbelică.

2. Factorii, care au determinat reducerea suprafeţelor cultivate cu legume în ultimul deceniu sunt:

-desfiinţarea sistemelor de irigaţii; -lipsa pieţelor de desfacere.

3. Repartiţia spaţială a culturilor legumicole are un caracter relativ uniform, fiind prezente aproape în fiecare gospodărie agricolă, dar mai preponderent în lungul văii Nistrului.

4. Suprafaţa pomicolă s-a extins în mare măsură în perioada postbelică, fiind organizate multe gospodării pomicole specializate. Speciile pomicole au areale diverse de răspândire:

- mărul se cultivă predominant în partea de nord şi în Câmpia Nistrului Inferior;

- prunul - pe Podişul Codrilor şi Podişul Nistrului; - piersicul fiind o cultură termofilă se cultivă predominant în

partea de sud a ţării; - vişinul, cireşul, caisul sunt cultivate pretutindeni, dar au o

concentrare mai mare în Regiunea Centrală şi în zonele suburbane în apropierea pieţelor de desfacere;

- nucul se cultivă pe larg în gospodăriile individuale.5. Legumicultura şi pomicultura dispun de condiţii naturale favorabile în

văile râurilor, cu soluri fertile şi cu posibilităţi pentru irigare, sunt subramuri tradiţionale de specializare ale agriculturii ţării. Ele au un nivel înalt de eficienţă economică. Legumele şi pomii fructiferi deţin doar circa 16% din suprafaţa cultivată, însă contribuie cu 1/3 la producţia vegetală totală.

6. Industria conservelor de fructe şi legume este o ramură de specializare a economiei naţionale, care dispune de o bogată bază de materie primă locală. Unităţile industriale ale acestei subramuri sunt situate în lungul văii Nistrului la Soroca, Camenca, Grigoropol, Tiraspol, Tighina, Căuşeni. Centrele industriale din valea Prutului sunt: Cupcini, Glodeni, Ungheni, Cantemir, Vulcăneşti.

7. Sortimentul de produse a industriei de conserve este prezent prin: sucuri, compoturi, gemuri, dulceţuri, fructe şi legume congelate, pastă de roşii, sucuri concentrate de fructe, legume marinate .

TEMA 19 VITICULTURA ŞI INDUSTRIA VINICOLĂ

29

1. Viţa – de - vie este o plantă iubitoare de căldură, preferă terenurile înclinate cu expoziţie sudică, vestică şi estică, cernoziomurile carbonatate.

2. Extinderea mare a suprafeţelor viticole în perioada postbelică a fost determinată de necesitatea mare în producţia viti-vinicolă în fosta URSS. Au fost create pepiniere pentru asigurarea cu material săditor, gospodării specializate, noi fabrici de vinuri.

3. În ultimele decenii suprafaţa viticolă s-a micşorat. Aceasta se explică prin: restrângerea pieţei de desfacere, daunele provocate de condiţiile meteorologice nefavorabile, consecinţele crizei economice.

4. Dintre cele mai frecvente soiuri de viţă – de - vie pentru vin sunt: Isabela, Lidia, Cabernet-Sauvignon, Feteasca albă, Aligote, Rkaţiteli ş.a. Dintre soiurile de masă: Moldova, Maharaci timpuriu, Cardinal ş.a.

5. În ţara noastră sunt câteva regiuni viticole şi podgorii, pe care se cultivă anumite soiuri de viţă-de-vie: Regiunea Codreană (Podişul Codrilor), care include podgoriile Romăneşti, Chişinău- Stăuceni, Nisporeni, Călăraşi-Tuzara ş.a..; Regiunea de Sud cu podgoriile: Ciumai, Chirsova. Un areal important de cultivare a viţei - de-vie este Valea Nistrului. Cea mai renumită podgorie este Purcari-Răscăieţi, specializată în creşterea soiurilor roşii pentru vin.

6. Factorii, care au contribuit la dezvoltarea viticulturii în ţara noastră sunt:- condiţiile agroclimaterice favorabile;- tradiţii vechi de practicare a ramurii în aceste ţinuturi; - în perioada sovietică a devenit ramură de specializare.

7. Primele fabrici de vinuri şi de coniacuri au apărut la Chişinău, Călăraşi şi Tiraspol.

8. Renume mondial au fabricile de vin din Purcari şi Răscăieţi, care produc vinurile Roşu de Purcari şi Negru de Purcari, fabrica din Romaneşti. Sunt vestite combinatele de coniacuri de la Chişinău „Aroma”, Bălţi „Barza Albă”, Călăraşi „Călăraşi-Divin”, Tiraspol ”Kvint”. Vinuri spumante şi şampanie se produc la combinatele din Cricova, Chişinău „Vismos”. Aceste băuturi se mai produc şi la Nisporeni, Chirsova, Stăuceni, Romăneşti.

9. Fabricele de prelucrare primară a strugurilor sunt localizate în apropiere de materia primă, iar fabricile de prelucrare secundară şi combinatele de vinuri şi coniacuri sunt situate şi în zonele viticole şi în zonele de consum.

10. La concursurile internaţionale au fost distinse vinurile: Negru de Purcari, Roşu de Purcari, Romaneşti ş.a.

11. Vinurile Moldovei sunt exportate în Rusia, Belarus, Kazahstan. Rusia, Statele Unite, Marea Britanie, Ucraina şi Belarus sunt principalele ţări unde sunt exportate vinurile de la Mileştii Mici. Cel

30

mai vechi vin este din 1969, o sticlă costând aproximativ 2.000 de euro.

TEMA 20. CREŞTEREA ANIMALELOR ŞI INDUSTRIALIZAREA PRODUCŢIEI ANIMALIERA

1. Subramurile sectorului zootehnic sunt: creşterea bovinelor, creşterea porcinelor, creşterea ovinelor şi a caprinelor, creşterea păsărilor (avicultura), cabalinele, creşterea albinelor (apicultura).

2. Creşterea porcinilor este favorizată de: specializarea în cultura cerealelor, a sfeclei de zahăr şi a cartofului, care sunt principalele componente ale bazei furajere.

3. În trecut cea mai răspândită în efectivul de bovine era rasa Sură de stepă în prezent se introduc rase noi de import: Neagra bălţată, Roşie daneză şi Roşie estonă.

4. Regiunea de Nord deţine aproape jumătate din şeptelul total de bovine, dar sporirea efectivului are loc de la sud spre nord.

5. Creşterea porcinelor asigură cca 50% din producţia de carne, oferind în acelaşi rând piei şi grăsimi.

6. Complexele mari de creştere a porcinelor sunt localizate în apropierea bazelor furajere.

7. Complexe de creştere a porcinelor sunt la Făleşti, Drochia,, Rîşcani, Lipcani - în preajma fabricilor de zahăr.

8. Factorii, care determină creşterea ovinelor şi a caprinelor este favorizată de prezenţa păşunilor extinse, de utilitatea mare a produselor obţinute.

9. Rase de ovine care se întâlnesc în ţara noastră sunt: Ţigaia, Ţurcana şi Karakul, primele sunt autohtone.

10. Fabrici avicole avem la: Hîrboveţ, S.A., Avicola Floreni (Anenii Noi), Avicola Tochila ( Călăraşi) AO, „Avicola Nord”(Făleşti), „Avicola Codru” or. Nisporeni , „Avicola Băneşti” Teleneşti.

11. Efectivul de cabaline a început să crească uşor ca urmare a extinderii de gospodării ţărăneşti individuale, precum şi a scumpirii maşinilor agricole şi a carburanţilor. După numărul cabalinelor preponderează Regiunea de Nord, care deţine jumătate din efectivul total.

12. Apicultura este favorizată de mai mulţi factori, printre care: oferă produse valoroase (miere, ceară, propolis); albinele contribuie la polenizarea plantelor; prezenţa unei baze melifere bogate, reprezentată de specii de plante cât şi de plante de cultură (floarea soarelui, pomii fructiferi ş.a.) Apicultura este răspândită preponderent în Regiunea Centrală.

31

13. Amplasarea fabricilor şi combinatelor de carne ţine de oraşele mari, în apropierea consumatorului, unele fabrici sunt situate în apropiere de materia primă.

14. Unităţile de producţie ce reprezintă industria laptelui şi a produselor lactate sunt localizate în majoritatea oraşelor lângă consumator, cât şi lângă sursele de materie primă.

15. În ultimul deceniu sectorul zootehnic se află într-o stare de criză profundă, s-a micşorat substanţial şeptelul principalelor categorii de animale. Cauzele sunt:

gospodăriile ţărăneşti (de fermier) dispun de terenuri mici de pământ, ceea ce nu permite înfiinţarea unor ferme de creştere a vitelor înalt productive şi implementarea tehnologiilor intensive de producere a laptelui şi cărnii de vită ;

reducerea considerabilă a suprafeţelor culturilor furajere şi respectiv a producerii furajelor ;

în perioada postprivatizaţională a scăzut potenţialul genetic al producţiei de lapte şi carne al raselor de vite;

reducerea la cea mai joasă cotă a vitelor de prăsilă.

16. În perioada sovietică s-a acordat o atenţie deosebită creşterii numerice a efectivelor de vite pentru lapte şi carne. În acest scop au fost organizate ferme şi complexe foarte mari, s-au creat şi întreprinderi mari de prelucrare a cărnii producţia cărora era exportată în fostele republici sovietice. Pentru creşterea productivităţii au fost extinse terenurile cu culturile furajere, asigurăndu-se o bază furajeră bogată şi diversificată. Astfel cea mai mare producţie de lapte a fost atinsă la 1990 peste 1,5 milioane tone ca apoi la 1995 producţia să scadă la 820 mii tone, aflîndu-se într-o continuă scădere ca urmare a proceselor de privatizare a complexelor zootehnice şi a fabricilor de prelucrare a laptelui. Actualmente 90% din efectivul de bovine este concentrat în gospodăriile individuale care sînt slab productive orientate cu predilecţie spre satisfacerea necesităţilor gospodăreşti. Odată cu împroprietărirea şeptelului de vite din fermele mari de către gospodăriile ţărăneşti s-a diminuat şi cota de comercializare a producţiei de carne pe piaţa internă şi externă. Dacă la 1990 producţia de carne a atins nivelul de 530 de mii tone, atunci la 1995 producţia a scăzut aproare de 3 ori. Scăderea permanentă în perioada de reformare a ponderii acestui sector în tot produsul intern brut al agriculturii a pus în pericol securitatea alimentară a ţării.

.

17.Centre mari ale industriei de carne sunt: Bălţi, Chişinău, Ceadâr-Lunga, Cupcini, Tighina, Tiraspol;

32

centre ale industriei laptelui şi a produselor lactate - la Cupcini, Bălţi, Râbniţa, Chişinău, Hânceşti, Comrat ş.a.

TEMA 21 INDUSTRIA ENERGETICĂ

1. Industria este una din ramurile principale ale economiei naţionale şi include trei ramuri: industria grea, care produce mijloace de producţie (maşini, utilaje, energie ş.a. ), industria uşoară şi industria alimentară, care produc obiecte de larg consum pentru populaţie.

2. Schema ,,Structura ramurală a industriei”

3. Republica Moldova are o insuficienţă de resurse proprii de combustibil şi energie. Resursele hidroenergetice sunt limitate, iar cele locale (energia apei, solară, a vântului, lemnul, deşeurile din sectorul agricol) acoperă numai 2% din consumul total de energie. Aceşti factori determină dependenţa ţării noastre de importul de combustibil şi energie.

4. Industria energetică include extracţia combustibilului (petrol, gaze naturale, cărbune), utilizarea resurselor energetice alternative, producerea energiei electrice şi transmiterea ei către consumator.

5. Industria energetică este ramura principală a economiei naţionale, ea asigură cu energie electrică şi termică toate sectoarele economiei naţionale.

33

6. Pe teritoriul ţării funcţionează centrale hidroelectrice şi termoelectrice.

7. Centrale hidroelectrice sunt la Dubăsari (pe râul Nistru), la Costeşti-Stânca (pe râul Prut, construită şi exploatată împreună cu România), termocentrala de la Dnestrovsc (pe malul limanului Cuciurgan). Centrale termoelectrice mai mari funcţionează la Chişinău, Bălţi.

8. Ţara noastră importă produse petroliere din Rusia, Belarus, România; gaze naturale din Rusia; cărbune din Ucraina; energie electrică din Rusia

Ucraina, România. 9. La începutul secolului XX în spaţiul nostru geografic se utiliza pe larg energia vântului (eoliană) şi a apei. În prezent criza energetică cere revenirea în anumită măsură la utilizarea acestei surse de energii.

10. Prima centrală electrică a fost construită în anul 1909 la Chişinău.11. Hidrocentrala de la Dubăsari a fost construită în 1954, are

capacitatea de 48,0 mii kw, cea de la Costeşti-Stânca - în 1978 şi are capacitatea de 16,0 mii kw.

12. Termocentrala de la Dnestrovsc a fost construită la începutul anilor 60 ai sec al XX-lea. Construcţia ei a fost determinată de deficitul mare de energie electrică, care s-a creat în legătură cu construcţiile mari industriale. Capacitatea ei este de peste 80% din capacitatea tuturor centralelor electrice din republică şi constituie 2520,0 mii kw.

13. Cauzele scăderii producţiei de energie electrică sunt: pierderile în reţea; tendinţa creşterii continue a datoriilor; creşterea de circa două ori a pierderilor de energie şi combustibil pe

parcursul ultimilor ani (în sectorul electroenergetic depăşind 30% din volumul total livrat);

lipsa de investiţii capitale pentru renovarea şi dezvoltarea complexului energetic ;

capacitatea redusă a liniilor electrice de conexiune cu Vestul (doartrei linii 110kV); structura reţelei electrice de transport nu estefavorabilă din punctul de vedere al asigurării securităţii energetice astatului ; un număr limitat de surse de import a energiei electrice (Moldova

continua să importe de la centrala din Dnestrovsk care este dependentă de gazul din Federaţia Rusă) ;

14. Complexul energetic al ţării include trei categorii de întreprinderi: producerea energiei electrice la centralele electrice; transportarea ei

34

prin linii de tensiune înaltă şi transmiterea ei spre consumator prin reţele electrice de distribuţie (RED).

15. Compania spaniolă „Union Fenosa” a privatizat reţelele electrice RED Centru, RED Chişinău şi RED Sud. Acestei companii îi revine 70% din totalul energiei electrice distribuite.

16. Balanţa energetică este coraportul diferitelor resurse de energie (petrol, gaze naturale, cărbuni, hidroenergie) calculat în % din totalul energiei consumate.

17. Cea mai mare parte din producţia de energie este consumată de

populaţie, circa 43% (energiei electrică şi termică inclusiv pentru încălzirea locuinţelor, prin sisteme centralizate sau autonome).

Alţi utilizatori direcţi sunt: agricultura 30% care necesita un volum mare de energie în scopul deservirii proceselor tehnice ( irigaţii) şi a lucrărilor agricole , dupa care urmeaza transportul 19 % , consumul mare de energie în această ramură se explică prin creşterea parcului de automobile, inclusiv transportul cu troleibuzul care cedează după traficul de pasageri doar transportului auto. Consumul de energie în industrie constituie 8%, el s-a micşorat din cauza reducerii capacităţii de producţie.

18. Direcţiile principale de dezvoltare a energeticii republicii sunt:- reconstrucţia şi modernizarea utilajului uzat la majoritatea

centralelor electrice;- construcţia unor staţii electrice împreună cu statele vecine;- efectuarea investigaţiilor în vederea utilizării resurselor

energetice netradiţionale (energia eoliană, solară, a apei , biogazul).

- de menţionat proiectul de construire a centralei termoelectrice de la Ungheni ( moldo-ceh) cu capacitatea de 350 MW care va funcţiona pe bază de cărbune.

TEMA 22 INDUSTRIA CONSTRUCTOARE DE MAŞINI ŞI PRELUCRARE A METALELOR

1. Subramurile industriei constructoare de maşini în ţara noastră sunt: industria tractoarelor, industria utilajelor agricole, industria electrotehnică şi electronică, industria utilajelor industriale, industria de prelucrare a metalelor.

2. Industria constructoare de maşini şi echipamente este o ramură relativdezvoltată şi prosperă. Ramură a economiei naţionale ce are capacitate şi posibilitate de a produce bunuri şi servicii. Industria constructoare de maşini şi echipamente este reprezentată de şase genuri de activitate principale:

Industria metalurgică

35

Fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşinişi utilaje;

Fabricarea de maşini şi echipamente; Producţia de maşini şi aparate electrice. Fabricarea de mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou ; Producţ ia de apărătură şi instrumente medicale, de precizie, optice şi

producţia de ceasuri. Această ramură cuprinde peste 56 întreprinderi (cu 7021angajaţi) inclusiv întreprinderi de stat, întreprinderi mixte şi societăţi pe acţiuni dintre care 26 - cu cota statului mai mare de 50 %. În această ramură utilizarea capacităţilor de producere este la nivel de cca. 40% . Ponderea volumului de producţie a ramurii nominalizate în volumul total pe ţară în anul 2006 a constituit 5,5 % comparativ cu 4,4 % în anul 2005. Punctele tari ale acestei ramuri sunt:

Capacităţi de producere excesive, ce au fost proiectate pentruproducerea în serii mari şi masă;

Experienţa pozitivă de cooperare şi colaborare cu întreprinderile CSI;

Vecinătatea RM cu UE, care permite facilitarea dezvoltăriiproducerii şi comerţului cu ţările vecine;

Forţa de muncă ieftenă.Punctele slabe sunt:

Utilizarea capacităţilor de producere la nivel de 40-60%; Lipsa cadrelor muncitoreşti şi inginereşti în ramură; Nivelul scăzut de salarizare; Investiţiile joase în industrie; Lipsa produselor competitive.

3. Dezvoltarea industriei constructoare de maşini în ţara noastră este deterninată de următorii factori:

a. prezenţa resurselor umane de muncă; b. prezenţa unei baze tehnico-ştiinţifice şi experimentale

(laboratoare şi instituţii de proiectare; c. cerinţele pieţei de desfacere internă şi externă).

4. Uzina metalurgică de la Râbniţa funcţionează pe baza metalului uzat, colectat din republică şi din Ucraina.

5. Industria constructoare de maşini are mai multe subramuri şi un sortiment divers de producţii: tractoare, utilaje agricole,motoare electrice,pompe, aparate de măsurat, frigidere, maşini de spălat, televizoare ş.a.

TEMA 22 INDUSTRIA CONSTRUCTOARE DE MAŞINI ŞI PRELUCRARE A METALELOR

36

1. Subramurile industriei constructoare de maşini în ţara noastră sunt: industria tractoarelor, industria utilajelor agricole, industria electrotehnică şi electronică, industria utilajelor industriale, industria de prelucrare a metalelor.

2.Industria constructoare de maşini este o ramură de bază a economiei naţionale. Ea contribuie la dotarea şi modernizarea ramurilor economiei nationale, asigurarea lor cu cadre calificate, sarcini ce pornesc din politica economică a statului.

6. Dezvoltarea industriei constructoare de maşini în ţara noastră este determinată de următorii factori:

a. prezenţa resurselor umane de muncă; b. prezenţa unei baze tehnico-ştiinţifice şi experimentale

(laboratoare şi instituţii de proiectare; c. cerinţele pieţei de desfacere internă şi externă).

7. Uzina metalurgică de la Râbniţa funcţionează pe baza metalului uzat, colectat din republică şi din Ucraina.

8. Industria constructoare de maşini are mai multe subramuri şi un sortiment divers de producţii: tractoare, utilaje agricole, motoare electrice, pompe, aparate de măsurat, frigidere, maşini de spălat, televizoare ş.a.

9. Ramura industriei constructoare de maşini are multiple relaţii de producţie cu mai multe ramuri ale economiei naţionale: industria metalurgică (asigură cu metal), industria chimică (asigură cu mase plastice, sticlă, cauciuc sintetic), industria energetică ş.a.

10.Dintre primele întreprinderi ale industriei constructoare de maşini este uzina de asamblare a tractoarelor din Chişinău (în prezent „Tracom SA), care produce maşini şi unelte agricole destinate lucrărilor în vii şi livezi.

11.Întreprinderi pentru reparaţia tehnicii agricole sunt în oraşele: Soroca, Drochia, Nisporeni,Cahul, Comrat.

12.Industria constructoare de maşini are un grad înalt de concentrare în centrele mari urbane: Chişinău, Bălţi, Tiraspol,Tighina, unde sunt prezente resurse umane de muncă.

13. În Chişinău sunt amplasate uzinele „Alfa”, „Mezon”,”Topaz”; în Bălţi – uzina „Răut”, în Tiraspol - „Electromaş”, şi „Moldavkabel” – în Tighina.

14.Societatea pe acţiuni „Răut” din oraşul Bălţi produce aparate electrice de uz casnic (plite de gaz, aparate de telefon, contoare electrice ), aparate hidroacustice, care se exportă în câteva ţări.

15. În prezent multe întreprinderi ale industriei constructoare de maşini se reorientează spre alte tipuri de producţie, ţinând cont de satisfacerea cerinţelor economiei naţionale.

16. Direcţiile de reprofilare a uzinelor constructoare de maşini sunt:

37

a. producerea utilajelor pentru întreprinderile din complexul agroindustrial;

b. producerea tehnicii agricole de capacitate mică pentru utilizare în gospodăriile mici individuale;

c. producerea maşinilor şi a aparatelor electrice de uz casnic. Aceste tipuri de producţie cer o cantitate redusă de metal, cadre de înaltă calificare, centre ştiinţifice de cercetare.

Tema 23 Industria materialelor de construcţie

1. Industria materialelor de construcţie include extracţia resurselor minerale de materiale de construcţie şi prelucrarea lor la întreprinderile industriale.

2. Această ramură produce: ciment, ipsos, articole de beton armat, spaliere, obiecte şi materiale din ceramică, cărămidă,teracotă, sticlă ş.a.

3. Dintre resursele de materiale de construcţie ale ţării noastre fac parte calcarele (Brăneşti, Cricova, Mileştii Mici); argile (Bubueci, Vatra, Roşu, Hârbovăţ, Drochia); nisipuri (Cobusca, Grigoropol, Vadul lui Vodă); ghips (Criva); gresii (Cosăuţi, Vălcineţ); granit (Cosăuţi).

4. Materialele de construcţie se utilizează la fabricarea cimentului, la obţinerea varului, în industria zahărului, în industria chimică, în ceramică, la fabricarea sticlei şi în alte ramuri.

5. Din industria lianţilor fac parte cimentul, varul şi ipsosul, care se utilizează pe larg în lucrările de construcţie. Principalele întreprinderi ale industriei lianţilor sunt combinatul de ciment şi ardezie din Râbniţa, fabrica de ciment din Rezina şi fabrica de ipsos din Bălţi.

6. Industria articolelor de beton armat produce blocuri-pereţi, spaliere pentru plantaţiile de viţă-de-vie şi livezi ş.a.

7. Unităţile industriale ale acestei ramuri sunt amplasate preponderent în oraşele mari unde sunt necesităţi mari în construcţii.

8. Fabrica de sticlă din Chişinău a fost construită cu ajutorul unor firme străine, este una din cele mai mari din Europa, ea produce practic toate tipurile de butelii. Întreprinderea exportă peste hotare sticle pentru îmbutelierea băuturilor răcoritoare.

9. Cele mai mari fabrici, care produc ceramică sunt la Ungheni, Tiraspol, Căuşeni, Ialoveni şi Taraclia.

10.

Subramurile industriei materialelor de construcţie A

Centrele industriale B

38

Industria lianţilor4; 7; ----------------------------------

Industria articolelor de beton3; 6; 9; 11; 10; 8; 7; -------------------------------Industria sticlei6; 1; 9; ----------------------------

Industria materialelor din ceramică şia cărămizii5; 9; 2;------------------------------------------

1. Floreşti2. Taraclia3. Bălţi4. Rezina5. Ungheni6. Chişinău7. Râbniţa8. Cahul9. Tiraspol10. Dubăsari11. Tighina

11. Exploatările minelor şi construcţiile industriale au o influenţă mare în mediul înconjurător. Exploatarea neraţională a substanţelor minerale a dus la răspândirea în cadrul mediului natural a particulelor solide, care influenţează negativ asupra sănătăţii populaţiei.

Tema 24 Industria chimică şi cea de prelucrare a lemnului

1. Industria chimică este o ramură tînără şi lucrează pe baza materiei prime în mare parte de import. Sunt diverse categorii de materii prime; de origine minerală (cărbuni, petrol, gaze naturale, săruri), vegetală şi animală, diverse deşeuri.

2. Dintre produsele industriei chimice fac parte; lacuri, vopselel, mase plastice, piei artificiale, detergenţi, substanţe biochimice, produse cosmetice, medicamente.

3. Factorii de dezvoltare a industriei chimice sunt : necesitatea de a asigura economia naţională cu produse chimice, prezenţa unei baze tehnico-ştiinţifice, a resurselor umane de muncă, precum şi a materiilor prime locale.

4. Schema: ,,Structura ramurală a Industriei Chimice”.

39

5. Materiile prime locale sunt utilizate de : industria de parfumerie şi cosmetică, industria farmaceutică şi microbiologică.

6. Cele mai mari întreprinderi chimice din ţară sunt: Fabrica „Agurdino” din Chişinău, care produce produse chimice de uz casnic, Combinatul de piele artificială „Pielart” din Chişinău. Factorii de amplasare a întreprinderilor chimice sunt: orientarea spre consumator (producerea lacurilor, a vopselelor); orientarea spre baza de materie primă (industria farmaceutică).

7.

40

8. Industria de parfumerie şi cosmetică se bazează pe uleiurile extrase din plante etero-oleaginoase. Firma „Viorica-Cosmetic” include fabrica de parfumerie şi cosmetică din Chişinău este una din cele mai mari întreprinderi a industriei chimice.

9. Cea mai mari întreprindere farmaceutică din ţara noastră este S:A. „Farmaco” din Chişinău.

10. Industria biochimică produce biomicina vitaminizată, diferite preparate furajere, care sunt necesare sectorului zootehnic.

11.

Domeniile Produse Factorii Întreprinderi Subramurile

41

de utilizare alemnului

obţinute din lemn

de amplasare a ramurii

mari de prelucrare a lemnului

principale

Combustibil, materie primă pentru producerea diferitor obiecte

Cherestea, placaj, plăci aglomerate, mobilă

Orientarea spre consumator

Fabricile de mobilă din Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Tighina

Industria cherestelei; industria de placaje; industria mobilei; industria celulozei şi a hârtiei

12.Fabrici de mobilă: din or. Codru, municipiul Chişinău (produce

mobila cu carcasă); din Tiraspol (mobilă pentru bucătărie); din Drochia (mobilă pentru instituţiile de învăţământ); din Orhei (mobilă pentru birou). Factorii de amplasare: orientarea spre consumator în oraşele mari.

13.Industria cherestelei produce scândură, grinzi, ferestre, uşi, lăzi. Industria de placaj produce plăci aglomerate, fibrolemnoase, care se utilizează pe larg la fabricarea lemnului.

14. Dintre întreprinderile mari ale industriei celulozei şi a hârtiei fac parte; „Moldcarton” SA din localitatea Dobrogea (mun. Chişinău), fabrica de producere a articolelor din carton din Chişinău. Aceste întreprinderi produc carton. Ele utilizează ca materie primă maculatura.

TEMA 25 INDUSTRIA UŞOARĂ

1. Industria uşoară asigură populaţia cu obiecte de larg consum (ţesături, covoare, îmbrăcăminte, încălţăminte).

2. Factorii de amplasare a întreprinderilor industriei uşoare sunt: prezenţa resurselor de muncă ieftine şi relativ calificate, a materiei prime, a consumatorului.

42

3. Materia primă utilizată de această ramură este în mare parte importată: bumbacul, mătase, fibre sintetice. Ca materie primă locală se utilizează: lâna, pielea naturală ş.a.

4. Schemă ,,Structura ramurală a industriei uşoare”

5.

Ramurile industriei uşoare

Materia primă

Produselefinite

Unităţi industriale

Factori de localizare

Industria textilă

Bumbac, lână mătase

Diverse tipuri de ţesături

Combinatul de ţesături de bumbac „Tirotex”din Tiraspol; Combinatul de mătase din Tighina

Prezenţa braţelor de muncă ieftine.Orientarea spre consumator

Industria confecţiilor

Ţesături Îmbrăcăminte Fabrica „Ionel” din Chişinău. Fabrica „Odema” din Tiraspol;Fabrica „Dana” din Soroca; Fabrica de îmbrăcăminte pentru copii din Dubăsari

Prezenţa consumatorului.Prezenţa braţelor de muncă

Industria tricotajelor

Fire pentru tricotare

Îmbrăcăminte tricotată (împletită)

Societatea „Steaua” din Chişinău

Prezenţa braţelor de muncă şi a consumatorului

43

Industria pielăriei şi încălţămintei

Pielea naturală şi artificială

Încălţăminte Fabrica „Zorile” din Chişinău, fabrica „Floare” din Tighina, fabrica de marochinărie „Artima” din Chişinău,

Prezenţa braţelor de muncă şi a consumatorului

Industria covoarelor

Lâna, fibre artificiale

Covoare Fabricile de covoare de la Ungheni, Tighina, Orhei, Tighina, Comrat, Ceadâr-Lunga

Prezenţa materiei prime (lâna), a braţelor de muncă

Industria blănurilor

Blănuri naturale şi artificiale

Articole din blană, căciuli, haine din blană gulere, cojoace.

Combinatul de blănuri din Bălţi

Prezenţa materiei prime , a consumatorului.

6. Industria uşoară este una din cele mai vechi activităţi industriale practicate pe teritoriul nostru, unde populaţia utiliza resursele locale de materie primă lîna, piei, cînepa şi inul. Intensificarea procesului de industializare a influienţat asupra creşterii productivităţii ramurii şi a creşterei necesităţilor de materie primă care s-a dovedit a fi insuficientă la nivel local. Din această cauză industria uşoară şi-a diversificat structura ramurală orientată şi spre utilizarea materiilor prime oferite de alte ramuri ale economiei: industria chimică (piele artificială, fire şi fibre sintetice).7. cele mai răspândite activităţi meşteşugăreşti populare sunt; olăritul, petrăritul, tăbăcitul, cizmăritul, cojocăritul, ţesutul, cusutul, împletitul din ramuri de lozie şi din paie.

Tema 26 Sectorul serviciilor

1. Sectorul serviciilor reprezintă totalitatea unităţilor economice destinate deservirii populaţiei şi a procesului de producţie. Acest sector este important pentru om, deoarece omul, fiind principalul producător de bunuri, are nevoie de anumitecondiţii de trai, precum asigurarea cu hrană, cu îmbrăcăminte, cu spaţiu locativ, de satisfacerea anumitor cerinţe culturale, de instruire, de deservire medicală şi de alte servicii.

44

În Republica Moldova acest sector s-a dezoltat şi odată cu creşterea veniturilor suplimentare la un anumit segment de populaţie care cheltuiau importante sume financiare pentru îmbrăcăminte, activităţi recreative, îngrijire personală, călătorii, bunuri de lux. Avantajele acestui sector sunt :

- consumă mai puţine resurse naturale; - provoacă mai puţină poluare; - are o piaţă practic nelimitată ; - creează mai multe locuri de muncă. 

Conform datelor din 2007 sectorul serviciilor în Republica Moldova deţine peste 60% din PIB. La nivel mondial se utilizează mai multe clasificări ale sectorului serviciilor dar cea mai cunoscută este următoarea:1. servicii pentru producţie (industrie şi agricultură) – reparaţii de utilaje, transport comercial etc.;2. servicii publice – se adresează unei întregi colectivităţi (învăţământ, cultură, apărare, sănătate, transport, distribuţie energie şi gaze etc.;3. servicii de piaţă (comerciale) – prestate la cerere: alimentaţie, bancare, cosmetice, cazare, reparaţia obiectelor casnice, învăţământ privat, cabinete medicale private, servicii de pază etc.4. servicii avansate (terţiarul avansat) – consultanţă de specialitate, realizare proiecte, sisteme informatice etc.

2. Structura ramurală a sectorului serviciilor.

45

3. Centrele vechi universitare din ţara noasră sunt localizate în oraşele: Chişinău, Bălţi, Tiraspol. Centre universitare noi au fost construite în oraşele: Cahul, Comrat, Taraclia

4. Schema ,,Nivelurile sistemului de învăţământ“.

5. Din tipurile de deservire socială fac parte: reparaţia tehnicii de uz casnic, reparaţia încălţămintei, confecţionarea hainelor, servicii publice, poşta, notariat, deservirea spaţiului locativ (servicii comunale).

6. Dintre activităţile turistice în ţara noastră sunt cunoscute: turismul recreativ, turismul cultural, turismul de informare, turismul de afaceri.

7. Potenţialul turistic al ţării noastre include diverse obiective: peisaje naturale pitoreşti, numeroase obiective acvatice, parcuri vechi, monumentele istorice şi arhitecturale cum sunt cetăţile de pe malul Nistrului (Soroca, Tighina, Complexul muzeal „Orheiul Vechi). Interes mare prezintă lăcaşele sfinte, mănăstirile de la Vărzăreşti, Căpriana, de asemenea mediile rurale care păstrează obiceiurile tradiţionale şi meşteşugurile populare, teatrele din Chişinău, Bălţi, Cahul, Tiraspol, numeroase muzee, expoziţii internaţionale, reţeaua de hoteluri, de baze turistice, moteluri.

8. Factorii atractivi pentru dezvoltarea turismului rural sunt: peisagele pitoreşti din mediul rural, numeroasele podgorii, prezenţa lăcaşelor sfinte, păstrarea obiceiurilor tradiţionale şi a meşteşugurilor populare la sate.

9. Măsurile care ar contribui la extinderea activităţilor turistice sunt: - majorarea investiţiilor financiare pentru ramura dată;- elaborarea unui program de extindere a infrastructurii turistice (cazare,

alimentare, distracţii, odihnă, construcţia de drumuri);- valorificarea resurselor turistice ce ţin de tradiţiile naţionale ale meleagului

nostru.

10.

Republica Moldova dispune de un potenţial turistic valoros, care este slab valorificat. Ea dispune de peisaje naturale pitoreşti, monumente de natură arheologică (Orheiul Vechi), paleontologică (Toltrele, Vîlceaua Colcotov) şi

46

geologică (canionul Nistrului). De o frumuseţe impresionantă sînt Codrii şi rezervaţiile din cadrul acestora ,,Plaiul Fagului”, ,,Codri”. O altă componentă importantă a patrimoniului turistic o constituie prezenţa monumentelor istorice, a cetăţilor- Soroca şi Tighina, mănăstirilor şi biseicilor care prezintă interes pentru vizitatori: Căpriana (Străşeni), Hîrbovăţ, Hîrjăuca, Frumoasa (Călăraşi), Dobruşa (Şoldăneşti), Curchi (Orhei). Deşi dispunem de acest potenţial lipsa unei infrastructuri adecvate (drumuri, spaţii amenajate pentru cazare, nivelul slab de dezvoltare economică) nu permit utilizarea ieficientă a acestui potenţial.

11. Majoritatea obiectivelor turistice sînt concentrate în partea Centrală şi Nordică a republicii acestea fiind prezente prin resurse geomorfologice, paleontologice hidrografice, forestiere, antropice. Amplasarea municipiului Chişinău în partea centrală a republicii favorizează într-o masură mai mare valorificarea acestor resurse spre deosebire de partea sudică. Deasemenea cea mai importantă infastructură turistică este dezvoltată în aria municipiului Chişinău (unităţi de cazare, inclusiv forme de cazare rurală amplasate în apropierea Orheiului Vechi , artere rutiere modernizate, unităţi de cazare şi de agrement). Aici au fost implimentate cele mai relevante proiecte în sectorul turistic zona turistică Orheiul Vechi, Vadul lui Vodă, Condriţa. În partea centrală şi nordică dispunem de obiective istorice unicale: mănăstiri şi schituri (mănăstirea Căpriana, mănăstirea Ţîpova, Butuceni), care sînt cele mai vechi din republică. În partea Centrală se practică mai multe forme de turism, reieşind anume din posibilităţile pe care le oferă regiunea prin prezenţa unui potenţial diversificat de resurse: turism cultural (muzee şi case memoriale Chişinău, Coşniţa), turism rural (cunoaşterea vieţii şi activităţilor economice practicate de populaţia de la sate, tehnică populară -Trebujeni), turism religios Horodişte, Răciula- Călăraşi, Căpriana-Străşeni, turism ecologic (vizitarea rezervaţiilor ştiinţifice Codru, Plaiul Fagului şi a parcurilor Mileşti, Ivancea), turism de vînătoare prezenţa fondului cinegetic (cerb, căprior, mistreţ), turism festivalier (Sărbătoarea Vinului), turism balnear (staţiunea Codru -Călăraşi).

Tema 27 Transporturile şi căile de comunicaţie

1. Totalitatea de mărfuri şi călători transportaţi cu anumite mijloace de transport la o anumită distanţă într-un interval de timp, care se exprimă în tone la kilometri (t/km) sau pasageri la kilometri.

2. Pe teritoriul Republicii Moldova sînt prezente toate tipurile de transport: feroviar, auto, aerian, fluvial, prin conducte iar mai recent şi cel maritim prin intermediul terminalului de la Giurgiuleşti de pe Dunăre care va facilita accesul republicii la Oceanul Planetar. Importanţa acestor tipuri de transport pentru Republica Moldova este determinată de următorii factori:

fiind o ţară mică, cu costuri de producere scăzute, comerţul internaţional este esenţial, care poate fi realizat numai prin intermediul transportului;

47

economia ţării este bazată în special pe agricultură şi industrie agroalimentară, care este foarte dependentă de buna funcţionare a industriei transporturilor ce ar asigura accesul producătorilor agricoli la pieţele de desfacere;

comerţul exterior al Republicii Moldova este preponderent cu Rusia şi Ucraina cu extindere treptată spre Europa de Vest şi Sud-Est, produsele de bază fiind produsele agricole şi alimentare foarte sensibile la costul transporturilor, acesta este un tribut plătit poziţiei geografice a ţării, unde sînt utilizate în special transporturile costisitoare rutier şi feroviar şi nu cele ieftine fluvial şi maritim;

transportul rutier este cel mai solicitat în traficul de pasageri datorită dispersării localităţilor rurale şi necesităţii deplasării cetăţenilor la serviciu, servicii sociale sau administrative.

3. Transportul feroviar are rolul principal în traficul de mărfuri. Pe cale ferată mărfurile se transportă (cărbune, produse petroliere, materiale de construcţie, cereale) la distanţe mari. Transportul auto este principalul în traficul de călători.

4. Principalele autostrazi ce traverseaza teritoriul republicii sunt: Odesa- Chişinău- Cernăuţi; şoseaua Balcani care vine din Ucraina traversează partea centrală a republicii pîna la Leuşeni şi continuă în Romania iar din caile ferate se remarcă liniile: Razdelinaia(Ucraina)- Tighina-Chişinău-Ungheni; Ungheni- Bălţi- Ocniţa-Lipcani- Cernăuţi;

5. Schema ,, Transporturile”

48

6. Cele mai importante linii de cale ferată din ţară sunt: - Razdelnaia (Ucraina) –Tighina – Chişinău – Ungheni; - Ungheni – Bălţi – Ocniţa – Lipcani – Cernăuţi.

7. Principalele noduri feroviare din ţara noastră sunt: Ungheni, Tighina, Bălţi, Basarabeasca, Ocniţa.

8. Principalele autostrăzi care traversează teritoriul republicii sunt: - Odesa (Ucraina) – Chişinău – Cernăuţi (Ucraina); - Şoseaua Balcani, care vine din Ucraina traversează partea

centrală a republicii până la Leuşeni şi continuă în România;- Chişinău – Ismail (Ucraina).

9. Sectorul navigabil pe râul Nistru este: de la liman până la Otaci, iar pe râul Prut – de la vărsarea sa în Dunăre până la Leova.

10. Pe cale fluvială se transportă materiale de construcţie, cărbuni, metale, cereale.

11.Principalele curse aeriene ale aeroportului Chişinău sunt: Moscova, Kiev, Amsterdam, Franckfurt pe Main, Roma, Atena,Tel Aviv ş.a.

12. În republică funcţionează câteva aeroporturi: Chişinău, Bălţi, Tiraspol.13.Acest transport este reprezentat de gazoducte şi apeducte. Pe teritoriul

ţării trec două gazoducte, unul din ele tranzitează partea sudică (Şebelinca (Ucraina) - Sofia (Bulgaria) , alt gazoduct tranzitează partea nordică a ţării şi alimentează oraşele Bălţi, Râbniţa. Pe viitor este necesar de extins reţeaua de gazoducte.

14. Pentru reducerea gradului de poluare a mediului de către mijloacele de transport pot fi luate un şir de măsuri:

- monitorizarea riguroasă a aerului;- îmbunătăţirea stării tehnice a parcului auto; - testarea tehnică anuală obligatorie a tuturor automobilelor;

49

- aplicarea restricţiilor la importul automobilelor cu grad înalt de uzură;

- instalarea la automobile a filtrelor de purificare a emisiilor.

TEMA 28 RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE

1. Relaţiile economice externe reprezintă un ansamblu de legături între economiile naţionale ale ţărilor.

Importul este aducerea în ţară a mărfurilor pentru a fi comercializate pe piaţa internă.Exportul prezintă expedierea din ţară a mărfurilor pentru a fi comercializate în alte ţări.2. 2/3 din volumul total al exportului le revine produselor

agroalimentare. Principalele produse agroalimentare exportate sunt băuturile alcoolice, conservele, sucurile, tutunul şi ţigaretele, zahărul, carnea, fructele, legumele. Rolul principal în import îi revine combustibilului (cărbunelui, gazelor naturale) şi energiei electrice, de asemenea produselor petroliere (benzină, motorină, păcură).

3. Economia oricărei ţări, indiferent de mărimea acesteia şi nivelul de dezvoltare, are conexiune cu lumea externă prin mecanismul schimburilor comerciale externe cu bunuri şi servicii. În domeniul relaţiilor economice externe s-au produs modificări cardinale în ultimul secol. Odată cu obţinerea independenţei Republica Moldova s-a orientat tot mai activ spre procesul de aderare atît în Organizaţiile Regionale cît şi spre Organizaţiile Mondiale.

Organizaţii regionale: Comunitatea statelor independente 1991 , Minsk;Acorduri de parteneriat şi cooperare cu Uniunea Europeană 20 iulie 1992;Consiliul Europei 1995;Euroregiunea Marii Negre 2006, Constanţa. Organizaţii mondiale: Banca Mondială,1992;Fondul Monitar International, 12 august 1992 ;Organizaţia mondială a Comerţului 9-13 noiembrie 2001, Qatar ;

50

Organizaţia Internaţională Maritimă (IMO) 2001.

4. Schema ,,Tipurile de relaţii economice internaţionale”.

5. Odata cu destramarea Uniunii Sovietice şi dezintegrarea lagărului socialist economia Republicii Moldova a început să se confrunte cu lipsa de materie prima şi resurse energetice pentru funcţionarea întreprinderilor din industria grea. În aceste condiţii tot sistemul economic creat în perioada sovietică s-a pomenit în pragul falimentării, ramurile economice prioritare altădata şi care contribuiau cu cea mai mare pondere la valoarea producţiei industriale au devenit nerentabile: productia industriei constructoare de maşini agricole şi utilaje pentru ramurile industriale, produse ale industriei electronice şi electrotehnice, industria metalurgică. În anii '90 se acorda o atenţie tot mai mare sectorului agroindustrial care devine între timp ramura principală de specializare a economiei. Republica Moldova se orienteaza în ultimul timp în creştereaa producţiei agroalimentare şi uşoare destinate exportului: vinuri şi alte categorii de bauturi alcoolice si nealcoolice (unul din lideri pe piaţa europeană şi chiar mondială), sucuri, conserve din fructe si legume, din productia industriei uşoare se remarcă: covoarele, tesaturi şi tricotaje. Astfel produsele orientate spre export au devenit strategice pentru Republica Moldova

51

printre acestea se remarcă: producţia de vinuri, tutun, sfecla de zahar s. a.

6. Principalii parteneri comerciali în anul 2007 au fost atît fostele state sovietice cît şi staele din Uniunea Europeană: Rusia, Romînia, Ucraina, Italia, Germania, Belarus, Kazahstan, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord ş.a.

7. Se exportă: produse alimentare, băuturi, tutun, produse vegetale, grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale, materiale textile şi articole din acestea, maşini şi aparate, echipamente, metale şi articole din acestea; Se importă: cărbune, energie electrică, lemn, produse petroliere, produse chimice, maşini şi utilaje.

8. Balanţa comercială externă este diferenţa dintre valoarea exportului şi cea a importului calculată pentru perioada de un an. Balanţa comercială poate fi activă, dacă exportul este mai mare decât importul şi pasivă dacă importul prevalează asupra exportului.

9. Unităţile economice mixte fondate cu ajutorul capitalului străin sunt: „Union Fenosa”(moldo-spaniolă), „Vitanta-Intravest” (moldo-turcă), „Sudzucker” (moldo-germană), „Topaz”(moldo-rusă), „Vismos” (moldo-rusă), Fabrica de produse lactate „Alba” din Hânceşti (moldo-americană), „Voxtel” (moldo-franceză) şi „Moldcell (moldo-turcă). Toate ele sunt înzestrate cu tehnică modernă şi obţin o producţie de înaltă calitate.

TEMA 29 ORAŞUL CHIŞINĂU

1. Oraşul Chişinău are funţiile politică, administrativă, economică şi culturală.

2. Chişinăul are statut de municipiu, din punct de vedere administrativ este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Rîşcani şi Ciocana.

3. Prima menţiune documentară despre Chişinău ca localitate datează din 17 iulie 1436. Despre originea denumirii există mai

52

multe versiuni: Cişla Nouă, Keşene, Kiş Leno şi ultima de Chişinău - forma populară a denumirii de izvor, cişmea.

4. Aflarea sub stăpînirea imperiului ţarist a condus la faptul că în căteva zeci de ani Chişinăul a devenit foarte eterogen din punct de vedere etnic. Guvernul ţarist a favorizat stabilirea cu traiul a multor străini ( ruşi, ucraineni, evrei, bulgari, armeni) de aici şi avem străzile cu denumirile de: Bulgară, Armeană.După anexarea Basarabiei de către URSS 28 iunie 1940 oraşul începe să capete aspect de capitală sovietică iar în anii de după război odată cu construirea unui şir de întreprinderi mari ,,Agromaşina”, ,, Zorile”, ,,Moldavhidromaş” comitetul central al URSS favorizează imigrarea unui număr considerabil de muncitori din Uniunea Sovietică mai ales din (Rusia şi Ucraina) şi încadrarea lor în activităţile industriale. Aceştea eru asiguraţi din timp cu spaţii locative şi alte facilităţi.

5. În Chişinău funcţionează întreprinderile industriale: „Moldova-hidromaş”, uzina de tractoare „Agromaşina”, fabricile „Zorile”, „Steaua”, „Ionel” ş.a.

6. În Chişinău se află Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, 10 instituţii de învăţământ superior de stat, peste 150 de gimnazii, licee şi alte şcoli, 10 muzee, 11 teatre.

7.

Obiective culturale si arhitecturale

Obiective religioase Obiective economice

53

Arcul de triumf” 1840;Muzeul national de Etnografie si Iistorie Naturala 1889 ;Muzeul de Arheologie si Etnografie 1977 ;Muzeul Natonal de Istorie a Moldovei 1987 ;Monumentul lui Stefan cel Mare si Sfânt unul din simbolurile Chişinăuluia fost inaugurata in 1957Cladira Primariei municipiului ChisinauGradina Publică „Stefan cel Mare“ Complexul Memorial al eroilor cazuti in al doilea razboi mondial 9 mai 1975

Biserica Sf. Panteleimon;Catedrala -construita in 1830 –36 din initiativa mitropolitului Basarabiei Gavriil Banulescu-Bodoni.

Hotel Club Royal Park 5* Hotelul Codru 4* Hotelul Cosmos 3*

54

55

Bibliografie selectivă

1.Badescu Ilie. Sociologia şi Geopolitica Frontierei Volumul I. Editura Floarea Albastra, Bucuresti, 1995.2.Botnaru Valeriu, Cazanţeva Olga. Atlas Geografia fizică şi socio-economică a Republicii Moldova, clasa 8-9, Editura Iulian, Chişinau, 2007.3.Cazac Valeriu, Mihailescu Constantin. Resursele acvatice ale Republicii Moldova, Chişinău, Ştiinţa, 2007.4.Codreanu Igor, Roşcovan Serafima. Geografia mediului, manual pentru clasa a XII-a, Chişinău, Editura Iulian, 2008.5.Florea Serafim. Potenţialul turistic al Republicii Moldova. Editura Labirint, Chişinău, 2005.6.Guţu Ion T. Republica Moldova- Economia în tranziţie, Editura Litera ,Chişinău 1998.7.Matei Constantin. Impactul populaţiei asupra situaţiei demografice din Republica Moldova. Chişinău, 2006.8.Mihailescu Constantin. Resursele naturale ale Republicii Moldova. Ştiinţa, Chişinău , 2006.9.Mîtcu Matei, Sochircă Vitalie. Geografia Umană a Republicii Moldova. Editura ARC, Chişinău 2001.10.Mîtcu Matei, Sochircă Vitalie. Geografia Umană a Republicii Moldova, manual pentru clasa a IX-a. Editura ARC, Chişinău , 2003. 11.Prohniţchi Valeriu coordonator general. Raport de Stare a Ţării. Casa Editorial-poligrafică Bons-Offices, Chişinău , 2007.

56