Proiect Twinning RO2006/IB/EN-08 „Implementarea si Controlul Aquis-ului Comunitar de Mediu focusat pe Zgomotul Ambiental-Faza II” Proiect Twinning RO06/IB/EN-08 Între Ministerul Federal al Mediului, Protecţiei Naturii şi Siguranţei Nucleare din Germania şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti AGENTIA REGIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI BUCUREŞTI Aleea Lacul Morii Nr. 1, Sector 6 Bucureşti – ROMÂNIA Project Twinning Tel-Fax: 021 430 66 76 Web site: www.arpmb.ro Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene. Conţinutul acestui material a fost elaborat de către experţi germani ca rezultat al Proiectului de Twinning RO 2006/IB/EN/08 derulat în cadrul Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Bucureşti si finalizate in iunie 2009. El nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al Ministerului Mediului din România. Acest ghid a fost pregătit de către experţii pe termen scurt. Totuşi, prezentarea însăşi nu reprezintă un document al UE sau al Ghid pentru abatoare cu o capacitate de sacrificare mai mare de 50 tone pe zi ARPM Bucuresti AGENTIA REGIONALA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI BUCURESTI
Transcript
Proiect Twinning RO2006/IB/EN-08„Implementarea si Controlul Aquis-ului Comunitar de Mediu focusat pe Zgomotul Ambiental-
Faza II”
Proiect Twinning RO06/IB/EN-08Între Ministerul Federal al Mediului, Protecţiei Naturii şi Siguranţei Nucleare din Germania şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
Conţinutul acestui material a fost elaborat de către experţi germani ca rezultat al Proiectului de Twinning RO 2006/IB/EN/08 derulat în cadrul Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Bucureşti si finalizate in iunie 2009. El nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al Ministerului Mediului din România.
Acest ghid a fost pregătit de către experţii pe termen scurt. Totuşi, prezentarea însăşi nu reprezintă un document al UE sau al autorităţilor germane şi nu reprezintă Uniunea Europeană sau politica altora. Părerile exprimate mai jos aparţin autorilor. Acest document este confidenţial faţă de client şi nu ne asumăm nicio responsabilitate faţă de terţii cărora li se face cunoscut acest document, sau părţi ale sale. Oricare asemenea parte îşi asumă propriile riscuri pentru utilizarea acestui document.
Ghid pentru abatoare cu o capacitate de sacrificare mai mare de 50 tone
2. „Cele mai bune tehnici disponibile“ - BAT.............................................................................63 Aplicabilitatea ghidului.......................................................................................................94 Secţiile relevante pentru mediu.......................................................................................11
4.1Matrice – Secţiile şi legislaţia privind mediul.................................................................144.1.1 – Apă / apă reziduală.............................................................................................144.1.2 Deseurile................................................................................................................144.1.3 Protecţia împotriva imisiilor....................................................................................164.1.3 Protecţia împotriva imisiilor....................................................................................174.1.4 Protecţia împotriva substanţelor periculoase/ Siguranţa utilajelor.........................18
5. „Cele mai bune tehnici disponibile“ -BAT............................................................................205.1 Producţie.......................................................................................................................205.2 Tehnologii.....................................................................................................................20
5.2.1 Abatoare bovine şi porcine....................................................................................24 5.2.1.1 Linia de abatorizare pentru bovine.....................................................................24
5.2.1.2 Linia de abatorizare porci................................................................................275.2.1.3 Curăţarea culoarelor de abatorizare bovine şi porcine...................................315.2.1.4 Prepararea şi depozitarea produselor animale secundare provenind de la bovine şi porcine.........................................................................................................31
5.2.2 Abatoare păsări..........................................................................................................34 5.2.2.1 Culoarul pentru abtorizarea păsărilor..............................................................34
5.2.2.2 Prepararea şi depozitarea subproduselor.......................................................365.3 Folosirea subproduselor animale..................................................................................375.4 Necesarul energetic......................................................................................................38
5.4.1 Alimentarea energetică..........................................................................................435.4.1.1 Alimentarea cu curent electric.............................................................................43
5.4.1.2 Alimentarea cu carburanţi...................................................................................445.4.1.3 Alimentarea cu combustibili............................................................................455.4.1.4 Alimentarea cu aer comprimat........................................................................455.4.1.5 Alimentarea cu agent termic...........................................................................48
5.4.1.6 Răcirea............................................................................................................485.5 Alimentarea cu apă şi evacuarea ei..............................................................................50
5.5.1 Consumul de apă şi cantitatea de apa uzată.........................................................515.5.2 Alimentarea din surse externe...............................................................................515.5.3 Alimentarea din surse proprii.................................................................................515.5.4 Prelucrarea şi tratarea apei....................................................................................51
5.6 Măsuri de evitare şi reducere a efectelor asupra mediului înconjurător.......................545.6.1 Surse de miros şi de emisie...................................................................................545.6.2 Măsuri de prevenire, reducere şi de evacuare a emisiilor de poluanti atmosferici în aer şi a emisiilor de miros...........................................................................................55
5.6.2.1 Bovine şi porcine.............................................................................................575.6.2.2 Păsări..............................................................................................................605.6.2.3 Metoda purificării aerului evacuat...................................................................61
5.6.2 Zgomot...................................................................................................................645.6.3 Apa reziduală.........................................................................................................64
5.6.3.1 Cantitatea de apa reziduala...........................................................................655.6.3.2 Caracteristicile apei reziduale.........................................................................67
5.6.3.2.1 Deversare indirectă..................................................................................685.6.3.2.2 Deversare directă (Staţii de epurare interne)...........................................70
5.6.3.3 Procedee de epurare a apei evacuate............................................................715.6.3.4 Curăţare şi dezinfectare..................................................................................74
5.6.3.4.1 Curăţarea exterioară a autovehiculelor....................................................74
5.6.4 Transport / Logistică..............................................................................................765.6.4.1 Autovehicule / parc auto..................................................................................76
5.6.4.1.1 Utilizarea autovehiculelor.........................................................................775.6.4.1.2 Tehnici pentru autovehicule.....................................................................775.6.4.1.3 Instalaţii de răcire si agregate de răcire...................................................785.6.4.1.4 Motostivuitoare........................................................................................78
5.6.5 Depozit / depozit carburanţi...................................................................................795.6.5.1 Depozit............................................................................................................795.6.5.2 Depozit de materiale.......................................................................................79
5.6.6 Mentenanţa............................................................................................................806. Concluzii pentru cele mai bune tehnici disponibile.............................................................807 Monitorizarea emisiilor.........................................................................................................849 Anexe..............................................................................................................................86
Anexa 9.1 Exemple de caz...........................................................................................86
Poluarea mediului nu se oprește la graniţe și această problemă afectează tot mai mult și abatoarele. Având în vedere numărul mare de probleme nerezolvate, se emit reglementări atât la nivel internaţional și european cât și naţional, pentru ca răspunsurile și problemele pentru protecţia mediului nu mai pot fi găsite doar la un singur nivel.
Tocmai abatoarele sunt strâns legate de agricultură și mediu. Ceea ce se intenţionează a se realiza în domeniul protecţiei mediului și a naturii afectează și pentru industria agrară și abatoarele din România, în ceea ce privește legislaţia pe protecţia împotriva emisiilor, pe deșeuri și ape.
O dată cu aderarea României la Uniunea Europeana trebuie transpuse și legile UE corespunzatoare în domeniul protecţiei mediului. In proiectele desfășurate în comun cu statele membre UE mai vechi, așa numitele proiecte de Twinning, se sprijină transpunerea legislaţiei de mediu UE în România. Agricultura și deci și abatoarele au un rol foarte important in România. De aceea a fost selectat acest domeniu al abatoarelor în cadrul acestui proiect. Instalaţiile de sacrificare cu o capacitate de sacrificare de 50 tone corpuri animale pe zi se consideră a fi deosebit de poluante pentru mediu și intră astfel sub incidenţa Directivei IPPC [1].
Introducerea de măsuri conform „celor mai bune tehnici disponibile“ (BAT), este o componentă esenţială a acestei Directive IPPC, regăsindu-se astfel în reglementările privind mediul din statele membre. Deoarece introducerea celor mai bune tehnici disponibile va viza în special extinderea instalaţiilor, respectiv noile investiţii, este cu atât mai important să se ofere niște puncte de orientare privind standardul actual al tehnicii din industria abatoarelor.
Ghidul de faţă a fost elaborat având la bază BAT-urile pentru abatoare și valorificarea produselor secundare animale [2], complexele de reglementări ale Asociaţiei Inginerilor Germani (VDI) [3] și a Asociaţiei Germane pentru Gospodărirea Apelor, Apelor Reziduale și a Deșeurilor (DWA) [4].
În ghid nu sunt stabilite valori limită de emisie, ci sunt specificate valorile de emisie ce sunt obţinute prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. Valorile de emisie corespund experienţelor prezentate în documentul BAT “Abatoarele şi valorificarea produselor secundare animale” şi experienţelor din abatoarele germane.
Ca rezultate ale altor proiecte de Twinning, mai trebuie luate în considerare: Manualul „Utilizarea Directivei IPPC în România“ Formularele de solicitare pentru autorizaţia integrată de mediu introdusă prin OM
36/2004 din 07.01.2004 Ghid pentru stabilirea și utilizarea BAT în procedura de autorizare Manualul „Monitoring“ Ghidul pentru monitorizarea emisiilor conform OUG 152/2004
Pe data de 24 septembrie 1996 a fost adoptată directiva 96/61/CE a consiliului referitoare la Prevenirea şi Controlul integrat al Poluării. Prin Directiva 2008/1/CE Directiva IPPC este disponibilă în versiunea codificată în care s-au introdus modificările.
Scopul este de a orienta politica comuna de mediu în ceea ce priveşte poluatorul, în scopul prevenirii poluării încă de la sursă, iar dacă nu este posibil, cel puţin reducerea acesteia, obţinându-se astfel o administrare prevăzătoare a resurselor de materie primă. Transpunerea directivei europene în dreptul românesc are loc sub forma Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 152/2005 in relaţie cu OM 1158/2005.Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.152 din 10 noiembrie 2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, publicată in Monitorul Oficial, partea I, nr. 1078 din 30 noiembrie 2005.
În domeniul de aplicare al directivei IPPC se regăsesc categoriile de activităţi industriale enumerate în anexa 1.
1. Această directivă nu se aplică pentru instalaţiile sau părtile de instalaţie conform anexei I, cifra 1, care servesc cercetării, dezvoltării şi testării de produse şi metode noi.
2. Pragurile de valori menţionate în Anexa 1 se referă la capacitatea de producţie sau puterea instalaţiei . Dacă un operator realizează activităţi diferite, dar care fac parte din aceeaşi categorie de instalaţii sau în acelaşi loc, atunci capacităţile se însumează. „Capacitatea” unei instalaţii reiese din capacitatea de exploatare legală şi real posibilă pe care instalaţia o poate avea (în condiţiile în care aceasta poate fi exploatată în acest mod). Această condiţie preliminară înseamnă că la încadrarea dacă instalaţia intră sau nu sub incidenţa Directivei IPPC va trebui sa aibă la baza capacitatea instalată posibilă reală, menţionată în autorizaţie.
Problema se pune altfel atunci când operatorul instalaţiei existente se obligă, printr-un contract cu autorităţile, să utilizeze instalaţia numai sub capacitatea acesteia de producţie, conform anexei nr.1 din Directiva IPPC.
În cazul în care capacitatea de producţie a unei instalaţii existente este depăşită pentru prima dată prin extindere (activitate care anterior nu intră sub incidenţa Directivei IPPC) atunci activitatea/instalaţia necesită o nouă autorizaţie IPPC.
În vederea stabilirii dacă o activitate intră sub incidenţa Directivei IPPC, se vor însuma capacităţile unor activităţi asemănătoare, efectuate de către un singur operator, pe un singur amplasament. Ca amplasament se va lua suprafaţa întreprinderii. Dacă operatorul deţine întreprinderi învecinate, legate între ele printr-un sistem de infrastructură intern, atunci acestea se vor considera pe acelaşi amplasament.
În anexa I din Directiva IPPC la „CATEGORII ALE ACTIVITĂŢILOR INDUSTRIALE”, pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei IPPC în conformitate cu articolul 1 din OUG nr. 152/2005 se specifică următoarele:
Nr. 6.4. (a) sunt enunţate instalaţiile de abatorizare cu o capacitate de sacrificare (carcase de animale) mai mare de 50 t pe zi.
Instalaţiile de dezmembrare şi prelucrare a cărnii, produsele secundare animale şi cele necorespunzătoare nu sunt menţionate.
Cerinţele Directivei IPPC pentru instalaţii de abatorizare trebuie transpuse pe plan naţional.
În ghid nu se abordează transpunerea legiferată naţională a Directivei IPPC.
1.2 Structura ghidului tehnic BAT
Acest ghid tehnic a fost structurat după cum urmează:
Capitol Detalii 1 Introducere2 Interpretarea BAT 3 Sectoarele acoperite de acest ghid tehnic4 Descrierea procesului, riscul pentru mediu și tehnici de control 5 Cele mai bune tehnici disponibile 6 Valorile limită de emisie aferente BAT 7 Monitorizarea conformării
Acolo unde este relevant, se fac referinţe detaliate și la alte ghiduri; cum ar fi documente de referinţă (BREF) publicate de Comisia Europeană. Stabilirea BAT-urilor se face având în vedere aceste documente.
Informaţiile din acest ghid tehnic au scopul de a fi utilizate ca instrument de sprijin la stabilirea BAT-urilor pentru activităţi specifice.
2. „Cele mai bune tehnici disponibile“ - BAT
Aplicarea BAT în procedura de autorizare
Autorizaţiile integrate trebuie să conţină cerinţe şi valori limită de emisie, care să asigure că în prealabil au fost luate toate măsurile necesare pentru protecţia mediului. Valorile limită de emisie trebuie stabilite pe baza BAT-urilor. La stabilirea BAT-urilor vor fi luate în considerare următoarele conform anexei IV din Directiva IPPC:
1. Introducerea şi utilizarea unei tehnologi sărace în producţia de deşeuri
2. Introducerea şi utilizarea unor substanţe mai puţin dăunătoare
3. Promovarea recuperării şi a refolosirii substanţelor produse sau utilizate în diferitele procese, cât şi a deşeurilor
4. Metode comparabile, dispozitive şi metode de funcţionare, care au fost folosite cu succes la nivel industrial;
5. Progrese în tehnologie şi în ştiinţă;
6. Modul, consecinţele şi cantitatea emisiilor;
7. Perioada de punere în funcţiune a instalaţiilor noi şi a celor existente;
8. Timpul necesar pentru introducerea celor mai bune tehnici disponibile;
9. Consumul de materie primă şi modul în care această materie primă a fost folosită la diferitele procese (inclusiv apă) cât şi eficienţa energiei;
10. Necesitatea de a evita şi a diminua, pe cât posibil, consecinţele totale ale emisiilor şi ale pericolelor pentru mediu;
11. Necesitatea de a preveni accidentele şi de a reduce efectele acestora asupra mediului;
12. Informaţiile (BREF) publicate de către Comisia Europeană, conform articolului 17 alineatul 2, sau de către organizaţiile internaţionale;
BAT- Reference Documents (BREF) (Documente de referinţă)
Pentru a sprijini statele membre la implementarea Directivei IPPC, are loc un schimb de informaţii legat de BAT-uri între statele membre şi industria/ in cauză. Scopul acestui schimb de informaţii este de a echilibra dezechilibrul pe plan tehnologic din Comunitate (Armonizarea Standardelor) pentru a promova răspândirea internaţională a valorilor limită şi a tehnicilor care au fost stabilite de Comunitate.
Rezultatul acestui schimb de informaţii va fi publicat în BREF-uri. BREF-urile sunt orientative, însă trebuie luate în considerare la stabilirea BAT-urilor şi la stabilirea cerinţelor ce reies din din BAT în autorizaţii (Anexa IV, numărul 12 din directiva IPPC).
„Best available technique“ cele mai bune tehnici disponibile
„Best available technique“ reprezintă nivelul de dezvoltare cel mai eficient şi progresiv al activităţilor şi metodelor de exploatare la care aplicabilitatea unor tehnici speciale se poate demonstra practic. BAT-urile servesc în principal ca şi bază pentru stabilirea valorilor limită de emisii în scopul prevenirii poluării mediului iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, pentru a diminua în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său. Se subliniază în special două puncte:⇒ BAT-urile sunt supuse unui continuu proces de îmbunătăţire. Ceea ce astăzi este considerată cea mai bună tehnică disponibilă, mâine poate fi depăşită de progresele ştiinţifice şi de îmbunătăţirile tehnologice. ⇒ Pe de o parte, raportat la instalaţiile de producţie şi la emisiile acestora, BAT-urile fac
referire la măsurile de îmbunătăţire integrate în proces și producţie. Pe de altă parte, BAT-urile fac referire şi la măsurile „End-of-pipe“. În principiu, BAT-urile se supun unei ordini prioritare:
1. Trebuie evitate efectele asupra mediului (de exemplu prin alegerea altei metode de producţie)
2. Trebuie reduse emisiile inevitabile de subsatanţe, iar în cazul în care este posibil acestea să fie valorificate (de exemplu prin ridicarea randamentului sau prin reciclare internă).
3. Abia după ce toate aceste măsuri au fost luate, emisiile şi deşeurile rămase pot fi îndepărtate într-un mod cât mai puţin dăunător posibil.
„Tehnici": Prin tehnici se înţelege atât tehnologia aplicată, cât şi modul în care instalaţiile sunt planificate, construite, întreţinute, utilizate şi scoase din exploatare.
“disponibil”: Ca „disponibile“ sunt desemnate acele tehnici care au înregistrat un nivel de dezvoltare care facilitează aplicarea lor în branşa industrială respectivă, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile. Este însă nesemnificativ dacă aceste tehnici sunt disponibile în interiorul statului membru în cauză sau dacă sunt realizate extern. Important este, ca aceste tehnici să fie disponibile pentru operator în condiţii viabile. În afară de asta, în anumite cazuri, pe lângă situaţia economică a întreprinderii se pot lua în considerare şi vechimea şi durata de viaţă a instalaţiei (părţile componente) ale acesteia.
“cele mai bune”: O tehnică poate fi desemnată „cea mai bună“ atunci când se poate atinge în modul cel mai eficient un nivel ridicat de protecţie a mediului, per ansamblu.
“integrat”: Măsurile sunt considerate integrate, atunci când datorită lor se atinge un nivel înalt de protecţie a mediului iar efectele asupra diferitor medii vor fi evaluate între ele, într-un mod complet.
Abordarea integrată menţionată în articolul 7 se referă la o procedură de autorizare complet coordonată, în care sunt evaluate între ele punctele de vedere ale diferitelor autorităţi şi diferitele condiţii exprimate de acestea în autorizaţie. De asemenea trebuie luate în considerare procedurile şi deciziile care au fost luate de către celelalte autorităţi. În cele din urmă prin „integrat“ şi „abordare integrată“ trebuie stabilită instalaţia/producţia/modul optim al unei instalaţii industriale pentru un anumit amplasament.
Nucleul acestor cerinţe este ca mediul să fie cât mai puţin posibil poluat prin construirea şi exploatarea instalaţiilor industriale. Acest lucru va fi garantat prin utilizarea unor procese tehnologice şi metode de exploatare, în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.
Autorităţile de specialitate şi experţii certificaţi de stat sunt în măsură să verifice respectarea cerinţelor.
Aspecte economice
Stabilirea BAT-urilor, după cum sunt definite în Directiva IPPC, art. 2, nr. 12, trebuie să ia în considerare atât aspectul costuri/beneficii cât şi prevenirea. Acest lucru este valabil mai întâi în general, dar şi în cazuri particulare. Chiar şi activitatea Grupurilor Tehnice de Lucru la nivelul UE este planificată astfel, încât în cazuri particulare nu este posibilă o evaluare pauşală, ci se discută standardele aplicate pe scară largă.
Pentru a atinge un nivel înalt de protecţie, trebuie găsite soluţii adecvate şi în conformitate cu necesităţile pentru fiecare branşă. În această privinţă trebuie luate în considerare şi metode alternative, care în cazuri speciale pot oferi o soluţie tehnică rezonabilă şi echivalentă. Trebuie să se ţină cont de respectivele condiţii de bază ale întreprinderii pentru a putea exprima punctul de vedere cuprinzător referitor la relevanţa de mediu a anumitor metode resp. procese. Procesele care au loc în abatoare pot avea consecinţe asupra următoarelor domenii:
Pentru activităţi industriale trebuie luată în considerare obligativitatea de raportare internaţională. În acest context se semnalează înlocuirea prevederilor naţionale existente cu Registrul European de Emisii (E-PRTR = European Pollutant Release and Transfer Register).
În Anexa OUG 152/2005 Categorii de Activităţi Industriale, se găsesc activităţile pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei IPPC, conform prevederilor art.1 din OUG nr. 152/2005
Nr. 6.4. (a) Instalaţii pentru abatorizare cu o capacitate de procesare (carcase animale) de peste 50 tone/zi.
Această activitate este subiectul acestui ghid.
Instalaţiile de secţionare, de prelucrare a cărnii sau a produselor animale secundare nu sunt incluse în acest ghid!
Într-un abator, operaţiunile cu cel mai mare impact asupra mediului sunt: consumul de apă, poluarea ridicată a apei reziduale cu substanţe organice şi consumul de energie care depinde de răcire şi de încălzirea apei.În tabelul următor sunt listate toate sectoarele din cadrul abatoarelor ale căror instalaţii se pot încadra ca fiind cu potenţiale efecte asupra mediului, cu emisii respectiv consumuri de resurse. În continuare sunt enumerate secţiile aferente, astfel încât instalaţiile să poată fi evaluate, respectiv sistematizate. Expunerile mai detaliate şi abordările relevante pentru mediu pentru fiecare dintre instalaţii se regăsesc în capitolele următoare.
4.1 Recepţia animalelor Secţie
VehiculeRampe de descărcareHală de aşteptare pentru animale cu boxe de aşteptare Spălătorie pentru camioaneSpaţiu pentru dejectii
4.2 Producţia Secţie
Instalaţii de asomareSacrificareaTăierea
Partea „murdară“SângerareaSpălareaCurăţareaPârlireaSterilizarea
Partea curatăEviscerareDespicare, transareInspecţia veterinarăPrelucrareaCântărireaSelectarea
Răcirea Laborator Aparatura de laborator
— alimentare din surse externe
• Transformatori
— producerea proprie de energie • Centrala termo-electrică (acţionare prin motor)• Instalaţie de cogenerare (funcţionează pe turbine)
— Evacuarea indirectă • Instalaţii de pre-tratare a apei reziduale • Separatoare
Evacuarea directă • Instalaţii de tratare a apei uzate
4.7 Depozitarea Secţie Depozitarea materialelor
4.8 Eliminarea Secţie Produse animale secundareButon de urechi pentru marcare etc.
4.9 Tratarea aerului rezidual Secţie Sistem de aerisire şi ventilareCaptarea aerului uzatInstalaţia de epurare a aerului rezidual
4.10 Expedierea Secţie Autovehicule de transport
4.11 Igienizarea și dezinfecţia SecţiaInstalaţii de curăţare a cutiilor, paleţilor Locuri pentru spălatFiltre pentru aerul de ventilare si cel uzat
În continuare sunt prezentate într-o matrice diferitele secţii şi dacă este posibil, se vor atribui şi domeniile reglementate. Ordonarea secţiilor de operare într-o listă simplifică şi facilitează găsirea instalaţiilor. Secţiile sunt trecute vertical, domeniile reglementate sunt trecute orizontal. Baza legală relevantă pentru fiecare instalaţie este bifată în rândul corespunzător. Valorile limită, pragurile cantitative, mărimile capacităţilor ş.a. trebuie cercetate pentru fiecare instalaţie în parte, în sursele legislative specifice.
4.1 Matrice – Secţiile şi legislaţia privind mediul
4.6 Alimentarea cu apă şi evacuarea apei Instalaţii de preparare a apei (apa municipală) xFantani x x xInstalaţii de preparare a apei (apa proprie) x x xInstalaţii cu membrane x XInstalaţii de refrigerare x xInstalaţii de pre-tratare a apei reziduale (deversare indirectă)
x X x x x
Instalaţii de separare x x X xInstalaţii de tratare a apei reziduale x x x X x x x x4.11 Curăţare şi dezinfecţieDepozitarea chimicalelor (instalaţii care corespund legii de gospodărire a apelor)
x x
Instalaţii de curăţare a cutiilor si paleţilor xLocuri amenajate pentru spălat x x4.2 ProducţiaAparatura de laborator x x x4.10 Expediere, Transport/Logistică/Depozitarea/Mentenanţa Parc de autovehicule/Vehicule cu instalaţie frigorifică xDepozitarea substanţelor auxiliare şi a aditivilor x x xDepozitarea mijloacelor de operare x x xAteliere x x x
4.1.2 Deşeurile
Secţiile de operare / Reglementări juridice
Deş
eu
ri
Legi
sla
ţia p
rivin
d r
ecic
lare
a ș
i de
şeu
rile
Intr
odu
cere
a
cata
logu
lui
euro
pea
n pe
ntr
u de
şeur
i
Pre
vede
ri r
efer
itoar
e l
a d
eșeu
ri pe
ricul
oas
e
Pre
vede
ri
priv
ind
de
şeur
ile
nepe
ricul
oase
Con
cep
te e
cono
mic
e ș
i bi
lanţ
uri
pent
ru d
eşeu
ri
Dov
edire
a
reci
clăr
ii
şi
a el
imin
ării
Tra
nspo
rtar
ea d
eşe
urilo
r
Pre
vede
ri pe
ntru
ule
iul u
zat
Elim
inar
ea s
olve
nţilo
r h
alo
geni
uz
at fo
losi
ţi
4.3 Alimentarea cu energie Instalaţia electro-termică (motorizare) x x x x x X x x xInstalaţia în cogenerare (funcţionează pe turbine)
x x x x x X x x
Staţie de alimentare cu carburant x x x x x X x xAprovizionare şi depozitarea cu combustibil lichid uşor (HEL)
x x x x x X x x
Producerea aerului comprimat cu ulei x x x x x X x x
Producerea aerului comprimat fără ulei x x x x x X x x4.4 Furnizarea de apă căldurăInstalaţii de cazane x x x x x X xSuflanta de aer cald x x x x x X x4.5 Generarea de frigCompresoare x x x x x X x x4.6 Alimentarea cu apă şi evacuarea acesteiaFântâni x x x x x X xInstalaţii de preparare a apei (apă proprie) x x x x x X xInstalaţii de pre-tratare a apei uzate x x x x x X x xInstalaţii de separare x x x x x X xInstalaţii de tratare a apei uzate x x x x x X x x4.11 Curăţarea şi dezinfectareaInstalaţii de curăţare a cutiilor şi a paleţilor x x x x x X xLocuri amenajate pentru spălat x x x x x X xInstalaţii de filtrare a aerului de ventilare şi a celui rezidual
4.1Recepţia animalelorAutovehicule xRampe de descărcare X x xHală de aşteptare a animalelor cu boxe de aşteptare
X x x
Spălătorie pentru camioane x x4.2 Producţia Instalaţii de asomare X xSacrificarea X xAbatorizarea X xRăcirea X4.3 Furnizarea de energieStaţie de alimentare cu carburanţi x x x X xAprovizionarea şi depozitarea gazelor naturale
X
Aprovizionarea şi depozitarea gazelor lichefiate
X x
Aprovizionarea şi depozitarea combustibilului lichid usor (CLU)
X x
4.4 Alimentarea cu agent termicInstalaţii de cazane x X xSuflante de aer cald x X xInstalaţii de încălzire/Instalaţii mici de ardere
x X x
2.5 Instalaţii de frigInstalaţii de comprimare x xInstalaţii de absorbţie x xInstalaţii de răcire a camerelor (indirect) xInstalaţii de răcirea a camerelor (direct)2.Aprovizionare cu apă şi evacuarea acesteiaInstalaţii de refrigerare xInstalaţii de pre-tratare a apei reziduale X x xInstalaţii de separare X x xInstalaţii de tratare a apei reziduale X x x
4.1.4 Protecţia împotriva substanţelor periculoase/ Siguranţa utilajelor
Secţiile operative / Reglementări legislative
Pla
nu
l d
e u
rba
nis
m ș
i d
e co
nst
rucţ
iiP
reve
deri
de
ur
ban
ism
și
cons
truc
ţiile
Ver
ifica
re te
hnic
ă de
co
nstr
ucţie
Reg
lem
ent
ări
pe
ntru
fu
ncţio
nar
ea i
ntre
prin
deril
or m
ici
si m
ijloc
iiR
egle
me
ntăr
i pe
ntru
sup
rafe
tele
de
traf
ic, r
egu
li de
con
stru
cţie
Reg
lem
ent
ări
pent
ru s
epar
ator
i pe
ntru
lich
ide
uşoa
re
Reg
lem
ent
ări
pent
ru s
epar
ator
i de
gră
sim
i
Reg
lem
ent
ări
pent
ru
bloc
area
lic
hide
lor
uşoa
re
Pro
tecţ
ia
împ
otr
iva
sub
stan
ţelo
r p
eric
ulo
ase/
sig
ura
nţa
u
tila
jelo
r
Reg
lem
ent
ări
pr
ivin
d
lich
idel
e
infla
mab
ile
Ord
ona
nţa
pr
ivin
d
ma
teria
lele
pe
ricul
oas
e
Ord
ona
nţa
pr
ivin
d
subs
tanţ
ele
pe
ricul
oas
e
Ord
ona
nţa
pr
ivin
d
reci
pien
tele
su
b pr
esi
une
Ord
ona
nţa
pr
ivin
d
aer
ul
com
prim
at
Ord
ona
nţa
priv
ind
ca
zane
le c
u
abur
i
4.3 Alimentarea cu energieTransformatori x xCentrala electro-termică x xCogenerare (funcţionează pe turbine) x x xTurbină cu aburi xStaţie de alimentare cu carburanţi x x x x x x xAprovizionare şi depozitarea gazelor naturale x xAprovizionare şi depozitarea gazelor lichefiate x ? xAprovizionare şi depozitarea combustibilului lichid uşor (CLU)
x x x x
Producerea aerului comprimat cu ulei x x xProducerea aerului comprimat fără ulei x x4.4 Aprovizionarea cu agent termicInstalaţii cu cazane x x x x x xInstalaţii de recuperare a condensatului x x xInstalaţii de preparare a apei tehnice (apa din cazane)
x x x
Boiler xBaterii de amestec xSuflante de încălzire x
Încălziri/instalaţii mici de ardere X4.5 Generarea de frigInstalaţii de comprimare X x xInstalaţii de răcirea a camerei (indirect) X x xInstalaţii de răcirea a camerei (direct) x x
Protecţia împotriva substanţelor periculoase / Siguranţa aparaturii
Categorii de instalaţii / Reglementări legislative
Amenajări de depozitare XMotostivuitor/Instalaţii de încărcare-descărcare X xParc de autovehicule/Vehicule de refrigerare X x xSilozuri XTehnica MSR XDepozitarea substanţelor auxiliare şi a aditivilor X x xDepozitarea mijloacelor de operare X x xAteliere x x x
5. „Cele mai bune tehnici disponibile“ -BAT- pentru secţiile cu impact asupra mediului în cadrul abatoarelor
Acest capitol oferă o privire de ansamblu asupra tehnologiilor utilizate la ora actuală în abatoare şi impactul acestora asupra mediului. După exemplele din practică, se va încerca explicarea standardului tehnicii raportat la protecţia mediului, precum şi costurile şi beneficiile pentru diferitele secţii prezentate în capitolul 4.
5.1 Producţie
În decursul ultimelor patru decenii, numărul abatoarelor exploatate de către consiliile locale orăşeneşti a scăzut, acestea fiind înlocuite de abatoarele aflate în regiunile unde se practică creşterea a animalelor în scopul abatorizării. Astfel s-au schimbat procesele tehnologice esenţiale. În abatoarele orăşeneşti, animalele se tăiau parţial în boxe de tăiere individuale, speciale pentru un anumit tip de animale (vaci, viţei, oi, porci). Pentru cai existau spaţii sau hale amenajate cu instalaţii tehnice speciale.
În majoritatea abatoarelor moderne, raţionalizate, speciile de animalele mai sus menţionate se sacrifică în două culoare de abatorizare, pentru bovine şi porcine. Multe dintre abatoare sunt specializate pe tăierea de bovine sau porcine.
Abatoarele de păsări sunt dotate de obicei doar pentru tăierea unei singure specii. Tehnologia este foarte asemănătoare pentru toate speciile de păsări, diferenţa constând în mărimea şi particularităţile animalelor.
5.2 Tehnologii
În cele ce urmează se oferă o privire de ansamblu asupra tehnologiilor utilizate în procesul de abatorizare şi impactul proceselor asupra mediului.
În cazul abatoarelor, consumul de apă, concentraţia mare de substanţe organice în apa uzată şi consumul energetic pentru răcirea şi încălzirea apei, sunt procesele cu cel mai mare impact asupra mediului. Dintre toate deşeurile lichide produse în abatoarele de animale mari şi păsări, sângele deţine cel mai mare necesar de oxigen chimic (COD). Procesul de colectare, depozitare şi prelucrare a sângelui constituie astfel un element esenţial în evaluarea şi monitorizarea abatoarelor. Instalaţia de frig generează în majoritatea abatoarelor, cel mai mare consum de curent. În timpul programului de lucru, 45% până la 90% din consumul total de curent se datorează instalaţiei de frig, iar în afara orelor de producţie, 100%. Conform dreptului alimentar şi veterinar în vigoare, în abatoare trebuie utilizată apă potabilă. De aceea nu există practic nici o posibilitate refolosire a apei. Acest fapt are consecinţe atât pentru consumul de apă cât şi pentru consumul energetic, atunci când apa este încălzită. Emisiile de miros, provenind de ex. de la depozitarea şi utilizarea sângelui şi de la tratarea apei evacuate, pot constitui problemele principale din punct de vedere al mediului. Local pot exista şi probleme de zgomot la descărcarea animalelor, precum şi datorită compresoarelor.
În afară de efectele secundare directe asupra mediului, prin aer evacuat, zgomot, apă evacuată, trebuie respectate şi cerinţele referitoare la siguranţa alimentelor, siguranţa muncii, precum şi la protecţia animalelor la transportare şi sacrificare.
Declaraţie conf. Regulamentului (CE) Nr. 853/2004 (Informaţii referitoare la lanţul alimentar) [5]
De la 1 ianuarie 2008 nu se mai permite tăierea animalelor în abatoare, fără adeverinţă de producător. Conform Regulamentului UE nr. 853/2004, animalele tăiate în scop alimentar trebuie să aibă o adeverinţă de producător, pentru siguranţa alimentelor. Informaţiile referitoare la lanţul alimentar se referă la datele crescătorului de animale, privind sănătatea animalelor abatorizate în scop alimentar.
Protecţia animalelor la sacrificare
În scopul producţiei de carne sau din alte motive în cadrul creşterii de animale, animalele trebuie ucise. Pentru protecţia animalelor, prevederile UE au ca scop reducerea, pe cât posibil, a suferinţei inutile a animalelor la sacrificare.
În Directiva 93/119/CE se stipulează că la sacrificare si tăiere animalele nu trebuie să sufere dureri inutile şi trebuie în continuare protejate de suferinţă, durere sau alte stări, atât în interiorul cât şi în afara abatoarelor. Directiva 93/119/CE, conţine cerinţe minime pentru abatoare şi reguli de bază pentru tăierea şi uciderea animalelor, în măsura în care acest lucru este permis in afara abatoarelor (de ex. uciderea animalelor pentru combaterea epidemiilor, uciderea animalelor cu blană ş.a.m.d.). Este general valabil ca animalele trebuie scutite de orice agitaţie şi durere inutilă la descărcare, liniştire, asomare, sacrificare respectiv ucidere. Abatoarele trebuie construite şi echipate în aşa fel încât aceste cerinţe să fie respectate. Personalul din abatoare trebuie şcolit şi format în mod corespunzător. Înainte de tăiere, animalele trebuie ori asomate ori ucise imediat. Tăierea şi sacrificarea în afara abatoarelor este admisă limitat, doar în câteva cazuri excepţionale (combaterea epidemiilor, uciderea animalelor pentru blană). Şi aici sunt admise doar metodele de tăiere şi sacrificare permise.
Carnea destinată consumului alimentar trebuie să provină întotdeauna din abatoare autorizate.
Protecţia animalelor la transportare
Regulamentul CE Nr. 1/2005 referitor la protecţia animalelor la transportare și activităţile conexe, contribuie la o îmbunătăţire a condiţiilor de protecţie a animalelor.
Regulamentul este rezultatul unei verificări radicale a reglementărilor comunitare deja existente privind transportul şi defineşte termenul de lanţ transportator, adică se stabileşte, "cine pentru ce răspunde", pentru ca noile reglementări să fie aplicate mai eficient.
Ordonanţa introduce mecanisme de monitorizare noi, mai eficiente, de exemplu din 2007 vehiculele de transport vor fi controlate prin sisteme de navigare prin satelit. Prevederile pentru transporturi mai lungi de 8 ore au fost deasemenea înăsprite, iar pentru vehiculele care efectuează transporturi mai lungi, vor intra în vigoare norme mai exigente.
Conform cerinţelor pentru protecţia animalelor la transportare, vehiculele de transport trebuie echipate pe viitor cu un sistem de navigare prin satelit pentru transporturile mai lungi de opt ore. Acest lucru este valabil pentru mijloacele de transport utilizate începând cu 1 ianuarie 2007 şi pentru anumite mijloace de transport, începând cu ianuarie 2009.
În următoarea imagine sunt prezentate etapele principale dintr-un abator, cu fluxul de intrare şi ieşire. [2].
E greu de urmărit, probabil este posibilă reorganizarea informaţiei prin trecerea informaţiilor dintr-o coloană în alta
material electricitate apă electricitate/ apă apă apă propan apă Aer Refriger- aer Spumă așternut gaz/petrol comprimat/ anţi comprimat detergent
apă CO electricitate aer încălzire electricitate aer electricitate electricitate electricitate apă
apă comprimat cu abur apă comprimat apă gaz apa apă compuși igienizare sare apa apă r refrigeranţi
1 2 3 4(a) 4 (b) 4(c) 4 (d) 4 (e) 5 6 7 8 9
depozitare abatorizare sângerare jupuire îndepartarea opărire eliminare păr și pârlire eviscerare deschidere răcire portionare curăţare capului unghii și îngheţare și a copitelor
dejecţii CO sânge piei limbă rezervor apă canalizare miros deșeuri utilizabile SRM căldură reziduală apă spălat
și așternut opărire grăsimi inclusiv apă pentru apă cu copite apă și nămol căldură evacuată zgomot refrigeranţi detergenţi
spălat sânge apă pentru păr și unghii organe pt utilizare volatili pastă carne și compuși apă pentru spălat SRM apă spălat apă farmaceutică apă igienizanţi spălat SRM apă de apă spălat apă spălat oase spălat sânge spălat grăsimi resturi carne mirosuri zomot
apă cu carcase zgomot sânge ambalaj
deșeuri rezidual Apă pentru inutilizabile spălat apă SRM spălat
conţinut visceral
spălarea intestnală
mirosuri
apă spălat
Imaginea 2-1: Schema procesului de abatorizare din Modeul de abordare pentru producerea de ghiduri BAT pentru subdomenii specifice din industria alimentară Abatoare pentru carne rosie Raport final: etapele de proces principale la abatoarele pentru carne de bovine / ovina. Figura 1.
Diagrama pentru linia de abatorizare bovine arată paşii esenţiali din procesul de sacrificare a bovinelor, cu produse, produse secundare, emisii, apă uzată şi deşeuri.
Recepţia animalelor, grajdul de aşteptare
Animalele se livrează de obicei în camioane şi se descarcă pe o rampă care duce la grajdul de aşteptare. Din motive care ţin de protecţia faţă de imisii, descărcările trebuie efectuate cu porţile halelor închise. Aceasta înseamnă că autovehiculele de tonaj trebuie să intre în hale care pot fi închise, unde se va efectua descărcarea, după închiderea porţilor. Deasemenea, grajdul de aşteptare trebuie să fie construit ca spaţiu închis.
Afirmaţia că aceste măsuri trebuie luate în principiu, include şi posibilitatea că în anumite cazuri se pot recunoaşte şi alte măsuri, dacă prin acestea se ajunge la o reducere echivalentă a emisiilor.
Ca măsură de reducere a emisiilor echivalentă, poate fi luată în considerare, din punct de vedere tehnic, şi construcţia de rampe acoperite, pentru livrarea animalelor şi o ventilaţie sub presiune a boxei de aşteptare, cu captarea şi exhaustarea aerului poluat cu mirosuri din încăpere.
Fluxul de proces al unei linii de abatorizare bovineAşternutul pentru bovine şi dejecţiile se îndepărtează manual din camionul care livrează animalele. Apoi camioanele se spală şi se dezinfectează pe locul de spălat vehicule. Boxele şi culoarele se curăţă în timpul tăierii şi după.
Produse secundare animalegunoi de grajd, urină, aşternut
Apă uzată:din instalaţia de spălare a vehiculelor sau din procesul de curăţare sus-numit.
emisii:mirosuri, zgomot
Hala de sacrificare
În boxa pentru asomare, animalele se asomează cu ajutorul unui dispozitiv de împuşcare a capselor sau electric. Pentru eliminarea sângelui pe verticală animalul se leagă de unul din picioarele din spate şi se transportă cu ajutorul unui lift (elevator) spre banda de sângerare. Este posibilă şi o înjunghiere în poziţia culcat, pe instalaţia de transport corespunzătoare. Continuarea transportului pe banda de înjunghiere se face manual, sau cu ajutorul unor utilaje de transport.
Înjunghierea se face prin deschiderea arterei carotide, cu ajutorul unui cuţit. Sângele extras în mod igienic este dus în secţia de prelucrare a sângelui; restul sângelui ajungând într-un rezervor sau în alt recipient.
În final se taie picioarele din faţă şi, în funcţie de tehnica de jupuire utilizată ulterior, capul. Picioarele se colectează în recipiente.
Capetele tăiate se jupoaie, se îndepărtează coarnele şi se taie limba. Nasul şi gâtul se clătesc cu apă. Scalpul şi coarnele se colectează în recipiente. Capul astfel preparat se agaţă de banda pentru organe şi se transportă la secţia de verificare a cărnii. O altă ordine este deasemenea posibilă.
La agăţarea corpului animal pe banda de transport se separă picioarele şi se colectează în recipiente. Atârnarea se face cu ajutorul unei macarale, a unei instalaţii pneumatice de agăţare sau cu ajutorul unei instalaţii de transport speciale. În cazul înjunghierii în poziţia culcat se pot utiliza şi alte tehnici.
Pe banda de eviscerare are loc pre-jupuirea cu cuţitul sau cu un utilaj de jupuire manual pneumatic sau electric. Ugerul se agaţă de banda de transport organe iar testiculele se colectează într-un recipient. Restul jupuirii se face cu ajutorul unui utilaj de jupuire a burţii şi a spateului şi de jur împrejur. Pieile se colectează în recipiente şi eventual sunt transportate către acestea cu ajutorul tehnicii de transportare. Înainte sau după se deschide sternul, cu ajutorul unui fierăstrău. După jupuire se extrag organele interne şi măruntaiele. Organele interne (cu excepţia ficatului) sunt duse la toboganul pentru măruntaie sau la transportatorul pentru organe, iar după ce carnea este verificată acestea sunt transportate la secţia de prelucrare a intestinelor.
Conform prevederilor legale, rezultatelor cercetărilor oficiale şi a eficienţei economice, diversele părţi se colectează separat, pentru prelucrarea de alimente, sau ca alte subproduse, conform Regulamentului (CE) Nr. 1774/2002.
Organele interne din zona toracelui şi ficatul se agaţă de instalaţia de transportare pentru organe şi se transportă deasemenea la secţia de control. În funcţie de rezultat, acestea ajung la prelucrarea organelor, în camera de răcire a organelor sau în recipientul pentru păstrarea produselor secundare.
Apoi corpul animal se despică în jumătate, cu ajutorul unui topor sau a unei drujbe manuale sau automatice. Apoi se îndepărtează măduva, se colectează în recipientul pentru „material cu risc specific“, iar corpurile animale se taie, verifică, se ştampilează, se cântăresc şi apoi se depozitează în camera de răcire, pe categorii.
Animalele care prezintă neajunsuri se depozitează până la evaluarea definitivă, în camere de răcire separate.
Mai ales craniul, coarnele, scalpul, picioarele din faţă, picioarele din spate, ghearele, pielea, ochii, urechile, intestinele, măduva, organele genitale, amigdalele, sângele, măruntaiele, ficaţii, rinichii, ugerele care nu au calitatea necesară pentru consumul alimentar, şi părţile declarate de veterinar necomestibile. Acestea se separă şi se colectează în recipiente, conform Regulamentului (CE) Nr. 1774/2002.Grăsimea produsă se colectează într-un recipient pentru grăsime şi este transportată la secţia de prelucrare a grăsimii.
Apa evacuată:din procesul de curăţare
emisii:aer evacuat, vapori, mirosuri
5.2.1.2 Linia de abatorizare porci
Diagrama pentru culoarul de abatorizare porci arată paşii esenţiali din procesul de tăiere al porcilor, cu produse, subproduse, emisii şi deşeuri.
Recepţia animalelor şi boxa de aşteptare
Livrarea şi introducerea animalelor în boxa de aşteptare au loc în mod analog, ca în procesul de tăiere a bovinelor. Subproduse animale:
excremente, urină, aşternut
Apă evacuatădin curăţarea culoarului de tăiere şi a echipamentului de lucru
emisii:mirosuri, zgomot
Hala de tăiere
În funcţie de dotarea şi capacitatea liniei de tăiere, porcii se introduc unul după altul sau în grupuri (ceea ce creează un zgomot mult mai mare), în instalaţiile de asomare. Asomarea are loc în boxele de asomare sau în instalaţiile de asomare automate, electric sau cu ajutorul gazelor de asomare (de ex. CO2/amestec cu aer). Cu ajutorul unor lanţuri, porcii se agaţă ulterior de unul din picioarele din spate într-un elevator, care îi ridică pe banda de înjunghiere. La alte tehnici de tăiere, animalele sunt înjunghiate în poziţia culcat, pe o instalaţie de transport, şi doar după înjunghiere se leagă de piciorul din spate de banda de transport.
Înjunghierea se face prin deschiderea arterei carotide, cu ajutorul unui cuţit. Sângele extras în mod igienic este transportat la secţia de prelucrare a sângelui. Restul sângelui se colectează într-un rezervor sau în alte recipiente.
Restul transportului animalelor pe banda de înjunghiere şi către posturile de prelucrare se face manual, cu ajutorul unei instalaţii de transport.
Aici se utilizează diferite procese şi diverse combinaţii de utilaje. Se pot efectua mai mulţi paşi într-un utilaj combinat, sau corpurile animale trec prin mai multe instalaţii separate.
Se fierb după cum urmează:
Cazan de opărire: introducerea completă a corpului animal în apă fiartă
Tunel de opărire cu apă fiartă: scufundarea capetelor şi a extremităţilor din faţă în apă fiartă şi stropirea restului corpului cu apă fiartă. Corpul animal este legat de unul din picioarele din spate.
Tunel de opărire cu procedeu de opărire-condensare: Corpurile, legate de piciorul din spate, sunt transportate de către o instalaţie de transport, sunt acoperite cu aburi insuflaţi şi sunt ventilate cu instalaţii de ventilare. Aburul saturat face condens la suprafaţa corpului animal acţionând un efect de opărire.
Imaginea: Tunel de opărire în abur (sursa: informaţi BAT)
Toate cele trei procedee au avantaje şi dezavantaje, iar operatorul abatorului poate prefera soluţii diferite.
La procesul de depilare mecanică, animalele sunt desprinse de banda de transport.
După depilare, se crestează picioarele din spate pentru cârligele de transport, porcul se agaţă cu cârlige şi este transportat cu ajutorul unui conveer (elevator) la linia de tăiere.
Corpul animal se usucă cu ajutorul unui utilaj cu perii, după pârlirea restului perilor de porc într-un cuptor.
Fiecare pas de lucru poate fi organizat pe linia de producţie într-o ordine diferită, de ex. mai întâi se pot detaşa ochii şi se pot colecta într-un recipient. Acest procedeu se poate efectua însă şi mai târziu pe linia de producţie, sau în anumite circumstanţe poate fi omis în întregime.
Se îndepărtează rectul prin găurire, automat sau manual. La tăierea tradiţională, rectul se extrage manual, cu cuţitul, după tranşarea osului pubian.
Se deschide burta şi se extrag organele interne (mai puţin ficatul). Acestea sunt depuse pe o bandă de transport pentru organe, iar după verificare sunt transportate la secţia de prelucrare intestine sau la recipientele de colectare a produselor secundare. Limba, laringele, traheea şi esofagul, plămânii, inima, şi rinichii sunt deasemenea extrase şi puse pe banda de transport organe. După verificare, organele ajung la secţia de prelucrare organe, în camerele de răcire pentru organe sau în cazul în care nu primesc aviz, sunt depozitate în recipientele de colectare a produselor secundare.
Anumiţi paşi din procesul de tăiere au devenit, între timp, parţial sau complet automatizaţi. De exemplu există o instalaţie automatizată pentru îndepărtarea anusului, pentru deschiderea întregului corp animal , inclusiv a sternului, de îndepărtare a ghearelor şi de fragmentare a animalului cu ajutorul unor drujbe. Alte sisteme automatizate sunt în dezvoltare, de ex. preluarea grăsimii interne sau extragerea totală a intestinelor şi organelor roşii.
Recepţia animalelor și grajd așteptare _________________________________ Descărcare mirosDejecţii, aşternunt - - - - Examinare pe viu - - - - - - -zgomot Stabilirea identităţii apă reziduală Ghidarea în boxele de așteptare
Asomare și sângerare _________________________________
Sânge - - - - - - Ghidarea în boxele de asomare - - - - - - Apă reziduală Asomarea ( sau electric) Atârnarea pe linia de abatorizare Înjunghiere și scurgerea sângelui
Opărire și depilare Păr _________________________________
Ghiare, copite - - - - - - - evtl. spălarea animalului înainte de tăiere - - - - - - - apă evacuată Urechi, Ochi opărire căldura emisă îndepărtarea părului îndepărtarea copitelor atârnarea în linia de abatorizae
pârlire uscare la receuscare la caldevtl. detaşarea ochilor și a urechilor
Organe interne - - - - - Extragerea și prelucarea organelor - - - - - apă evacuată
Diagrama unei linii de abatorizare a porcilorUrmătorii paşi corespund paşilor din linia de abatorizare a bovinelor.
Principalele subproduse animale:păr de porc, gheare, ochi, urechi, organe genitale, măduvă, organe roşii şi albe neadecvate consumului alimentar, creier şi sânge
Apă evacuată:Apă fiartă, apă evacuată din curăţarea animalului, apă provenită de la linia de abatorizare şi de la echipamentul de muncă
Emisii:Aer evacuat, instalaţia de opărire şi cuptorul de pârlire, mirosuri
5.2.1.3 Curăţarea culoarelor de abatorizare bovine şi porcine
Planul de curăţare pentru linia de abatorizare arată după cum urmează:
Cu ajutorul măturii se mătură toate bucăţile mari de carne şi alte resturi solide de pe podea şi se colectează în recipientele corespunzătoare.
Pre-curăţarea ulterioară se face cu utilaje cu presiune scăzută. După această curăţenie, încăperile se curăţă de mizeria evidentă (carne, sânge etc.).
Utilizarea substanţelor de curăţare se face într-un procedeu cu spumă.
Respectând perioada de contact permisă, are loc curăţenia principală cu utilaje cu presiune scăzută. După încheierea curăţeniei principale încăperile sunt curate.
Respectând concentraţia necesară, în procesul de pulverizare se aplică dezinfectanţi în întreaga instalaţie.
După perioada de contact respectată, dezinfectantul se spală cu apă potabilă.
Este recomandabil să se utilizeze alternativ soluţii de curăţare acide şi alcaline, pentru a se evita precipitarea şi depunerea resturilor de alimente pe pereţi şi podea, pe utilaje şi instalaţii.
5.2.1.4 Prepararea şi depozitarea produselor animale secundare provenind de la bovine şi porcine
Grăsimi interneGrăsimile interne se preiau de regulă, în stare proaspătă şi sunt transportate la secţia de prelucrare, într-un recipient pentru topirea grăsimilor.Organe interneOrganele interne se împart în aşa numitele organe roşii şi organe albe.
Organe roşiiOrganele roşii se tranşează pe banda de tăiere, respectiv se colectează şi se preiau direct, pentru utilizarea ulterioară (consum alimentar, respectiv hrană animală).
Apă reziduală:din curăţarea clădirilor
Organe albeÎn secţia de prelucrare intestine se mărunţeşte pachetul intestinal, iar stomacul şi intestinele (la porc) se golesc şi se curăţă, în funcţie de scopul utilizării ulterioare. În afară de asta, intestinul subţire de porc se curăţă de mucoasă automat. Organele (cum ar fi: stomacul, intestinul, splina, pancreasul) se păstrează la rece, respectiv se sărează şi se depozitează.
Conţinutul stomacului şi al intestinului se colectează şi de aruncă. Restul se colectează separat, cu ajutorul recipientelor de transport, sau cu ajutorul unei instalaţii de transport.
Apa reziduală:curăţare, curăţarea clădirilor
emisii: mirosuri, aer evacuat
Piei şi blănuriPieile, respectiv blănurile sunt transportate zilnic, în stare proaspătă, la secţia de prelucrare, şi de aceea sunt pregătite fără altă tratare, într-o încăpere închisă, uscată, pentru preluare imediată.
Apă reziduală:de la curăţare
Emisii:mirosuri
Păr de porcPărul de porc se păstrează separat, până la preluare.
Apă reziduală:din transportul hidraulic şi scurgerea de apă a părului de porc
Emisii:mirosuri
OaselePicioarele inferioare, în cazul animalelor mari şi vârful copitelor, la porci, se colectează în recipiente speciale şi sunt transportate pentru valorificare.
Prelucrarea sângelui Sângele este o substanţă care se deteriorează uşor. De aceea trebuie să fie răcit cât se poate de repede. Felul depozitării sau a preparării sângelui depinde de scopul în care va fi întrebuinţat ulterior. Felul cel mai frecvent folosit în abatoare este extragerea de plasmă.
Mod de operare la extragerea de plasmă
Prin adăugarea unei cantităţi bine dozate de anticoagulant, sângele ajunge în rezervoare. Sângele animal, care nu a primit avizul medico-veterinar se colectează separat. Sângele proaspăt eliberat este condus într-un separator de sânge. Acolo, sângele proaspăt se separă în plasmă şi globule roşii. Fiecare se colectează în recipiente separate, închise.
Produse animale secundare:globule roşii Apă reziduală:
din curăţarea instalaţiilor
Emisii:aer evacuat din rezervoare
În abatoare plasma extrasă se depozitează şi se prelucrează în două moduri:
Ca plasmă lichidă în rezervoare (aici este vorba despre o depozitare intermediară, pe termen scurt, până la preluarea şi prelucrarea în industria alimentară, într-un recipient de răcire la maxim 3 °C; nu există emisii.)
Ca plasmă cu bucăţi de gheaţă (dacă plasma lichidă trebuie conservată pentru mai mult
timp, atunci se depozitează într-un automat cu gheaţă fiind transformată în bucăţi de gheaţă, şi apoi depozitată în încăperi de răcire; nu există emisii.)
Sânge gros/depozitarea sângelui picurat (în cazul unei depozitări greşite sunt posibile emisii de mirosuri foarte puternice
Schema de proces a prelucrării sângelui
MăruntaieÎn cazul unei depozitări intermediare mai îndelungate, măruntaiele trebuie drenate mecanic, în incinta abatorului. Măruntaiele proaspete sau drenate se depozitează intermediar în containere, silozuri sau pe straturi uscate, se utilizează în agricultură sau într-o instalaţie de biogaz, sau se compostează.
Îngrăşământ provenit din tăierea de bovine şi porcine
Îngrăşământul se produce la curăţarea vehiculelor de transport şi la scoaterea dejecţiilor proaspete din grajduri. Acest ori se depozitează temporar pe o haldă de îngrăşământ, ori se preia proaspăt. Îngrăşământul se depune în mod normal la marginea terenului abatorului.
Apa evacuată:apă de infiltraţie
Emisii:Mirosuri
5.2.2 Abatoare păsări
5.2.2.1 Culoarul pentru abtorizarea păsărilor
Recepţia animalelor
Recepţia animalelor sa face într-o hală de descărcare bine aerisită şi închisă. Instalaţia de aerisire trebuie instalată conform necesităţilor de aer curat şi de temperatură a animalelor. Aerul evacuat din utilajul de spălat rezervoare şi din instalaţia de spălat vehicule este evacuat direct în afară. Este interzisă o aerisire pe orizontală, prin porţi.
Produse animale secundare:pene în hala de descărcare
Apa evacuată:din instalaţia de apă şi din procesul de curăţare
Emisii:aer evacuat cu conţinut de praf din hala de descărcare, aer evacuat de la spălarea vehiculelor şi a containerelor, mirosuri
Secţia de deplumare
În abatoarele de păsări se folosesc instalaţii de sacrificare automate, din cauza numărului mare de tăieri pe oră. Animalele sunt asomate cu gaze speciale (CO2) admise, înainte de sacrificare.
Sângele animalelor proaspăt tăiate se scurge din rigola de colectare a sângelui, ori direct într-un recipient rezerva, ori într-un recipient de depozitare provizorie, din care se pompează pin conducte în rezervorul rezerva.
Opărirea poate avea loc prin scufundare sau procedeul de opărire cu aer fierbinte, la temperaturi de 48 °C până la 65 °C.
Deplumarea se face cu ajutorul mai multor utilaje speciale (înainte de deplumare raţele se mai scufundă odată într-o baie de ceară). Penele căzute în acest proces ajung printr-un procedeu de plutire, sau prin transportarea pe uscat (conveer), în recipientele potrivite.
Capetele şi picioarele se depozitează separat în rezervoarele potrivite.
Subproduse animale:sânge, pene de la maşinile de deplumare, capete (la găini şi la raţe), gheare
Apa evacuată:din cazanele de opărire şi din maşinile deplumare, precum şi din curăţarea abatorului
Emisii:aer evacuat din cazanul de opărire, din maşinile de deplumare şi din aerisirea camerelor,
Preluarea animalelor din compoartimentele de transport şi primiera pe banda de sacrificare
Curatarea si dezinfectarea compartimentelor de transport
Secţia de deplumare
Aerul uzat din încăpere,pulberi, substanţe mirositoare
Secţia de tranşare
Răcire
Produse finale
Sange, pene, capete Aer uzat din
încăperi, mirosuri
AsomareaUciderea si sangerareaOpărireaDeplumareaIndepartarea capetelorAtârnarea corpurilor
Tăierea picioarelorIndepărtarea tartiteiDespicarea corpurilor de animaleEviscerareaControlul veterinarilorDetasare si prelucrarea ficat, inima, pipoteleDetasare gâtlej, pielei de pe gâtSpălări interne şi externeControlul final
Aer uzat din încăperi, mirosuri
Picioare,intestineAnimale respinse
Apa uzată
Secţia de abatorizare
Despicarea corpurilor animale şi eviscerare acestora se face cu ajutorul automatelor de despicare, respectiv de eviscerare. La raţe şi la curci acest lucru se face parţial manual.
Intestinele, ghearele şi parţial capete sunt transportate cu ajutorul unui sistem de transport, cu vacuum, în recipientele corespunzătoare.
Subproduse animale:
Resturi măruntaie, intestine și capete
Apa evacuată:de la automatele de deschidere respectiv eviscerare şi de la spălător, precum şi de la curăţarea abatorului
Emisii:aer evacuat din aerisirea spaţiului, mirosuri
Răcirea animalului tăiat
Corpul tăiat se răceşte într-un proces cu una sau două etape. Aceasta se întâmplă mai ales cu ajutorul curenţilor de aer rece (răcire uscată), sau în procesul de pulverizare aer (răcire cu pulverizare de aer).
Apa evacuată:de la dezgheţarea provenită în urma vaporizatorului şi de la curăţarea abatorului
Emisii:nu există
5.2.2.2 Prepararea şi depozitarea subproduselor
În multe abatoare se transportă penele din secţia de deplumare, prin procedeul de plutire, în recipientele corespunzătoare, iar acolo, cu ajutorul separatoarelor (cum ar fi site rotative de orice tip) se separă de apă şi se depozitează în containere sau se transportă uscate, cu ajutorul benzilor de transport.
Pentru intestine, capete şi picioare se utilizează deasemenea procesul de plutire (separarea de apă cu ajutorul separatoarelor şi depozitarea în container). În procesul de plutire materialul se răceşte şi astfel, proteinele sunt descompuse într-o măsură mai mică (mai puţine mirosuri).
Înainte ca apa evacuată să fie deversată într-o staţie de epurare, este necesară o pre-epurare, cu ajutorul unei site automate tip grătar.
Emisii:aerul evacuat din aerisirea spaţiilor, mirosuri
La depoziaterea intermediară a produselor animale secundare rezultate din abatorul de păsări, trebuie ca acestea, să fie transportate cât de repede posibil la o unitate pentru prelucrarea acestora. Un transport zilnic este posibil doar în abatoarele mai mari.
Produse animale secundare rezultate din tăierea păsărilor:GăiniProporţie din greutate %
*) Picioarele de raţă se comercializează ca produs alimentar.
În anumite condiţii, în recipientele specifice pot apărea mirosuri neplăcute, ale căror emisii trebuie împiedicate.
Sângele animalelor proaspăt tăiate curge din rigola pentru sânge într-un recipient intermediar, iar de acolo se pompează printr-o conductă într-un rezervor de sânge, din care este colectat zilnic.
Emisii:Mirosuri la ridicare
5.3 Folosirea subproduselor animale
Subprodusele animale (de ex. pielea, părul de porc, penele, intestinele, părţile intestinale şi alte măruntaie) se vor îndepărta de la canalizare prin instalaţii cu sită specifice acesteia. Acelaşi lucru este valabil şi pentru carnea necomestibilă şi pentru bucăţi de metal. Pentru evitarea putrezirii şi a mirosurilor trebuie asigurată o depozitare la rece şi o evacuare rapidă a acestora.
Următorul tabel indică posibilităţile de valorificare a subproduselor animale rezultate din abatoare:
Subprodus animal Posibilităţi de folosire
Conţinut stomac şi intestine Instalaţie biogaz agricultură compostare
Păr porc compostare fabrică de prelucrare a subproduselor animale
Pene fabrică de prelucrare a produselor animale secundare
Sânge fabrică de prelucrare a produselor animale secundare producţia de făină de sânge ca aditiv pentru hrană
animalelor de casă Instalaţie de biogaz
Conţinut site Compostare Instalaţie de biogaz fabrică de prelucrare a produselor animale secundare
Nămol flotaţie Instalaţie de biogaz
Alte subproduse Instalaţie de biogaz fabrică de prelucrare a produselor animale secundare
Cerinţe pentru manevrarea subproduselor animale, conform Directivei
Regulamentul (CE) Nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002, privind prevederile de igienă pentru produse animale secundare care nu sunt destinate consumului alimentar uman (ABl. EG Nr. L 273 S. 1) in versiunea in vigoare, inclusiv deşeuri animale provenind din bucătărie şi alimentaţie.
Consumul energetic trebuie determinat pentru fiecare proces în parte, pentru că prin această măsură se pot introduce programe pentru monitorizarea şi dirijarea orientată a consumului, care pot duce la o reducere semnificativă a costurilor.
În majoritatea abatoarelor, instalaţia de răcire are cel mai mare consum energetic. Aceasta are un consum, în timpul de lucru, de 45 % până la 90 % iar în afara timpului de producţie înregistrează 100 % din consumul energetic total. În sectoarele de răcire se află şi reţeaua de aer condiţionat, de răcire şi refrigerare. Abatoarele mai mari dispun de o instalaţie centrală cu compresor şi condensare. Conform prevederilor pentru răcirea cărnii abatorizate, acestea trebuie să atingă o temperatură de maxim 7 °C, înainte de a părăsi abatorul; pentru măruntaie şi sânge, temperatura maxim prevăzută este e 3 ºC (vezi Regulamentului (CE) Nr. 853/2004).
Următoarele măsuri s-au dovedit a fi eficiente în abatoare, din punct de vedere energetic:
proiectarea circuitului de răcire la o temperatură de condensare a agentului de răcire cât mai mică
curăţarea regulată a condensatorului pentru aer dezgheţarea vaporizatorului cu căldura de la suflantă sau cu aer fierbinte, în locul unei
dezgheţări electrice
Montarea sistemelor de blocare la intrările în spaţiile de refrigerare prevăzute cu perdele lamerare, porţi cu rulaj rapid sau suflante de separare cu aer
recuperarea căldurii generată de instalaţiile de răcire (de ex. suportul de transmisie a căldurii)
recuperarea căldurii la generarea de aer comprimat
izolarea instalaţiei de răcire
Utilizarea energiei pentru încălzirea apei este un alt punct energetic important. Pentru apa fiartă se utilizează în primul combustibil lichid cu conţinut scăzut de sulf şi/sau gaz metan. De obicei, apa din cazan se dedurizează înainte de utilizare. Apa fierbinte se utilizează pentru bazine şi duşuri, pentru rezervoarele de opărire a porcilor (58 °C pânâ la 65 °C), instalaţia de stropire (60 °C până la 65 ºC) şi instalaţia de dezinfecţie (> 82 ºC).
La tăierea porcilor se utilizează arzătoare pe gaz metan, gaz lichid (în special propan) sau combustibil lichid pentru pârlirea corpurilor abatorizate cu flacără directă. Se recomandă o recuperare a căldurii. Este BAT (cea mai buna tehnică disponibilă) folosirea gazului metan ca urmare a impactului redus asupra mediului.
Următorul tabel arată consumul de energie, agent termic şi apă al fiecărui proces de opărire în parte, făcând referinţă la capacitatea de tăiere de ca. 400 unităţi/h pe o perioadă medie de tăiere de 8 h (o unitate corespunde unui porc resp. ¼ vită).
Comparaţia diferitelor procese de opărire din punct de vedere al consumului de energie, căldură şi apă
Se mai poate face economie energetică şi prin utilizarea căldurii evacuate de compresoarele de aer si cele de refrigerare. Prin instalaţiile de recuperare a căldurii corespunzătoare, căldura cedată în timpul procesului de abatorizare se poate încălzi şi înmagazina o parte din apa utilizată zilnic la curăţare.
Instalaţiile de dezinfecţie a cuţitelor trebuie izolate şi acoperite. Rezervoarele pentru opărire şi instalaţii de opărire cu abur pentru porci şi păsări trebuie de asemenea izolate.
Valori consum
Următoarele grafice indică valorile de consum pentru energia calorică şi pentru energia electrică, per unitate abatorizată, respectiv, la păsări per kg, greutate abatorizată pentru un abator de porcine, pentru un abator de bovine şi pentru un abator de păsări:
Alimentarea energetică într-un abator este, pe lângă producţie, un subiect foarte important, pentru că necesitatea energetică este una foarte mare. Din acest motiv, fiecare abator încearcă să eficientizeze alimentarea energetică, cât mai mult posibil. Fiecare economie energetică înseamnă în acelaşi timp şi o reducere a emisiilor.
5.4.1.1 Alimentarea cu curent electric
Alimentarea din alte surse
Este necesar a se adăuga tehnici de reducere a consumurilor de energie, pentru toate formele sale: electricitate, abur, combustibili, sisteme de răcire industriale
Alimentarea cu electricitate într-un abator se face aproape exclusiv prin alimentarea cu energie electrică din surse externe, din reţeaua unei firme de furnizare energie. În funcţie de puterea de racordare necesară, alimentarea se face ori prin tensiune joasă (puteri mai mici) ori prin tensiune medie (de ex. 20 kV, pentru puteri mai mari). În timp ce racordul de tensiune joasă de poate face direct, pentru o conectare de tensiune medie trebuie instalată de o staţie de transformare cu instalaţie de distribuţie corespunzătoare, între reţeaua firmei de furnizare energie şi reţeaua abatorului. În funcţie de necesitate, trebuie măsurată puterea transformatorului şi realizată o staţie de transformare corespunzătoare. Alegerea, dacă transformatorul să fie răcit cu aer sau cu ulei, se face în funcţie de condiţiile de la faţa locului. Din cauza numeroaselor instalaţii motorizate, trebuie avută în vedere o compensaţie suficientă pentru curentul inactiv. Astfel se evită solicitarea inutilă a reţelei şi costuri în plus. Ar trebui să fie de la sine înţeles că pentru transformatoare să se utilizeze fără PCB. Pentru instalaţiile care mai funcţionează cu uleiuri ce conţin PCB se recomandă şi schimbarea uleiului, dacă acest lucru nu este oricum solicitat deja prin lege. Odată cu creşterea întreprinderii, creşte şi extinderea spaţiului de producţie. Transmisia puterii pe distanţe mai mari presupune şi intersectări de cabluri (investiţii) corespunzătoare şi pierderi de linii. Un alt aspect important este o planificare inteligentă şi o dirijare a încărcăturilor (de ex. reprezentarea consumului de curent pe secţii), nu doar pentru a evita orele scumpe de consum curent, ci şi pentru a reduce consumul din punct de vedere economic şi al protecţiei mediului. Instrumente simple şi de mare ajutor sunt instalaţiile de monitorizare pentru maxime şi evaluări regulate ale datelor de consum în parte. Generare proprie
O altă posibilitate a aprovizionării cu energie electrică este producţia proprie de curent. O debranşare totală de le reţeaua publică constituie mai degrabă o excepţie. Crescând mărimea abatoarelor cu o funcţionare a acestora în mai multe schimburi, exista un necesar mai mare de energie electrică precum şi energie termică, astfel încât, la capacităţi de funcţionare şi timpi de lucru corespunzători este recomandabilă o generare energetică parţială proprie, printr-o cogenerare. La această varianta se acoperă necesarul de baza atât din punct de vedere electric cât şi termic, realizat prin cogenerare. Restul necesarului de energie electrică se va extrage, în continuare, din reţeaua întreprinderii de generare energie.
Prin utilizarea acestei tehnici se poate creşte utilizarea energiei primare şi se pot reduce emisiile, în mod semnificativ. Dacă există posibilitatea de a se utiliza căldura cedată la generarea de curent, până la ca. 120°C, atunci se pretează instalarea unei centrale de co-generare cu motoare de ardere, pentru că acestea nu generează o temperatură mai mare. În cazul instalaţiilor cu capacităţi mai mari, se poate avea în vedere utilizarea turbinelor cu gaz, pentru generarea de abur. Cu ajutorul unor cazane se poate genera aburul necesar într-un abator, la presiunea corespunzătoare. Pentru că într-o turbină cu gaz are loc arderea gazului _________________________________________________________________________________
43
cu surplus de oxigen, se poate introduce mai mult combustibil în cazan, pentru a folosi şi restul de oxigen din gazul evacuat din turbina cu gaz. Căldura emisă poate fi utilizată în diverse scopuri în interiorul abatorului (apă caldă). Respectarea valorilor limită pentru emisii este posibilă de obicei, fără probleme.
O altă variantă pentru generarea proprie de curent este instalarea unei instalaţii cu turbină pe bază de abur. Aici, în generatorul de abur, se produce abur cu o presiune mult mai mare decât este necesar pentru funcţionarea normală a abatorului. Într-o turbină cu abur cu contra-presiune are loc destinderea aburului, la presiunea necesară pentru abator. Energia astfel eliberată se utilizează în turbină la propulsarea generatorului. Acest tip de instalaţie este destul de rar, şi presupune o capacitate destul de mare. Rentabilitatea acestui tip de instalaţie depinde foarte mult de diverşi factori. Printre aceştia se numără structura abatorului, perioadele de funcţionare şi orele de funcţionare pe an care reies de aici, prin utilizarea concomitentă de curent şi abur. Un alt rol îl joacă şi posibilele contracte cu furnizorul de energie (de ex. pentru curent şi gaz metan) şi condiţiile pentru livrarea de gaz metan, pentru restul necesar de curent şi eventual necesara prevedere privind o livrare de rezervă. În afară de asta, mai trebuie respectate şi condiţiile cadru pentru reparaţii, mentenanţă şi asigurare a instalaţiei.
5.4.1.2 Alimentarea cu carburanţi
La instalarea şi operarea staţiilor pentru aprovizionarea cu carburanţi a autovehiculelor trebuie respectate o serie de puncte. Cerinţele pentru operarea instalaţiilor specifice pompelor de alimentare cu benzină și motorină sunt reglementate prin lege. Indiferent dacă staţiile de carburanţi sunt nou construite sau sunt deja în funcţiune, trebuie avut în vedere ca nici solul, nici apa sau pânza freatică să nu fie afectate. Respectarea acestor prevederi trebuie monitorizată sau respectarea ei trebuie asigurată prin instrumente de monitorizare. Există pericole în mai multe domenii tehnice. Rezervorul pentru carburanţi trebuie să fie etanş, să nu aibă loc scurgeri de carburanţi.
Un alt potenţial de risc există chiar în procesul de alimentare cu carburanţi. Este inevitabil să nu se risipească cantităţi mici de carburanţi. De aceea operatorul trebuie să se asigure că carburantul nu ajunge în sol şi/sau prin apa de suprafaţă, în mediu. Stratul care acoperă solul trebuie să fie impermeabil. Această sigilare a solului trebuie făcută pe o suprafaţă suficientă (lungimea maximă a furtunului plus 1 metru). În plus, o acoperire poate împiedica o spălare a carburantului, această acoperire nu este însă obligatorie. Este esenţial, ca
lichidele să treacă printr-un separator de corpuri solide şi substanţe uşoare (separator de uleiuri), pentru evitarea unei contaminări cu apă evacuată.
În cazul staţiilor de alimentare, trebuie avut în vedere cadrul controalelor periodice proprii, ca şi solul din apropierea instalaţiilor de curăţare cu apă să fie monitorizat. Mai departe, staţiile de alimentare trebuie verificate de către experţi, la intervale regulate. Trebuie asigurată o protecţie suficientă împotriva incendiilor şi a exploziilor, deoarece la carburant este vorba despre lichide inflamabile. Dacă staţiile de alimentare se scot din funcţiune, trebuie asigurată o dezafectare regulamentară. Aici este vorba de ex. la rezervoarele subterane de curăţarea şi evacuarea sau de umplerea rezervorului curăţat. Aceste operaţiuni pot fi efectuate doar de către firme de specialitate. Trebuie solicitate dovezile necesare şi prezentate autorităţilor.
5.4.1.3 Alimentarea cu combustibili
Cerinţele referitoare la depozitarea combustibililor pentru generarea de energie într-un abator se diferenţiază în funcţie de tipul de combustibil utilizat.
Gaz metan: La acest tip de combustibil utilizat nu este posibilă o depozitare a combustibilului trecut în mod continuu prin conducte. Montarea conductei de gaz se face conform reglementărilor legislative. Conductele aflate în interiorul abatorului trebuie marcate corespunzător. Astfel rămâne doar necesitatea de a include aceste conducte de gaz în planul de evacuare în caz de pericol, respectiv în cadastrul de protecţia împotriva incendiilor.
Gaz lichefiat: Depozitarea de gaz lichefiat necesită măsuri de siguranţă complexe, în funcţie de volumul depozitat. În afară de asta trebuie desfăşurate şi procedurile de autorizare de mediu. În practică, toate acestea, precum şi preţul destul de ridicat pentru combustibili au avut ca efect ca în general să nu existe depozite mari de gaz lichefiat în incinta abatoarelor.
Combustibil lichid uşor (CLU):Combustibilul lichid uşor este un combustibil des folosit, mai ales în combinaţie cu gazul metan. La alimentarea cu CLU trebuie respectate prevederile privind lichidele inflamabile. În general, la suprafaţă sunt instalate rezervoare cu bazine de captare. Instalaţiile subterane nu sunt recomandate din cauza costurilor de producţie şi a costurilor de monitorizare.
Combustibilul lichid greu (Păcura grea S):Se va urmari înlocuirea acesteia cu CLU, în baza recomandărilor din BREF-uri.Pentru depozitarea combustibilului lichid greu se aplică cerinţe similare ca pentru CLU, dificultatea este indusă de faptul că trebuie preîncălzit combustibilului greu la ca. 80 °C pentru a putea fi pompat resp. transmis spre ardere.
La depozitarea combustibililor trebuie respectate prevederile privind substanţele care periclitează apele, cuprinse în legea privind gospodărirea apelor.
5.4.1.4 Alimentarea cu aer comprimat
Generarea aerului comprimat
Cu creşterea mărimii abatorului şi a instalaţiilor, a crescut şi gradul de automatizare al abatoarelor. În timp ce înainte doar puţine sarcini se făceau cu ajutorul aerului comprimat, în ziua de astăzi aerul comprimat este indispensabil, pentru o mulţime de sarcini. Pentru perioade scurte de lucru, pentru cantităţi mai mici de livrare şi parţial pentru presiuni mai
mici, care înainte şi chiar şi acum mai sunt necesare în abatoarele mici, se recomandă compresoarele cu pistoane, din punct de vedere energetic şi economic.
Abatoarele mai mari, cu un număr mare de instalaţii de producţie automate, necesită cantităţi de livrare mai mari şi presiuni mai mari in reţea ca urmare a presiunii sistemelor, parţial mai ridicate, din instalaţiile de producţie, şi a reţelelor de aer comprimat. Pentru a face faţă acestor cerinţe, utilizarea compresoarelor cu filet a ajuns între timp o practică comună. Pentru generarea aerului comprimat se utilizează diverse tipuri de garnituri de etanşare. În mod normal, aceste garnituri se ung cu ulei, pentru diverse moduri de întrebuinţare se recomandă însă utilizarea aerului comprimat generat fără ulei. Aerul comprimat generat fără ulei trebuie utilizat doar acolo unde este într-adevăr necesar.
Aerul comprimat este o formă energetică foarte costisitoare, deoarece energia primară trebuie mai întâi transformată în curent electric, cu o eficienţă destul de scăzută, iar aerul comprimat este generat apoi cu un randament şi mai scăzut. Astfel, din energia electrică utilizată mai rămân ca. 5 % pentru aerul comprimat. Restul există în formă de căldură, care ar trebui utilizată, pe cât posibil, în cadrul unui sistem de recuperare a căldurii, pentru a îmbunătăţii bilanţul energetic.
1) puterea totală electrică.
Aceasta se calculează din puterea generată de motor plus căldura evacuată de motorul angrenajului2) căldura evacuată de motor angrenajului (condusă la aerul rece). Această cantitate de
căldură depinde de eficienţa motorului care poate oscila între ca. 0,93, la motoare mai mari şi ca. 0,88, la agregate mai mici.
3) transferul de căldură de la răcitorul de ulei la aerul rece. Printr-un sistem energetic, aceasta participaţie se poate utiliza pentru încălzirea apei industriale.4) transfer de căldură de la
răcitorul cu aer comprimat la aerul rece 55) căldura care rămâne în
aerul comprimat6) eliberarea de energie în împrejurimi din instalaţia de comprimare 7)7) cantitatea de căldură utilizabilă din aerul de răcire pentru încălzirea spaţiilor
Utilizarea instalaţiilor de generare a aerului comprimat generează emisii de zgomot, care sunt luate în calcul în bilanţul total al abatorului. Operatorul acestor instalaţii poate lua doar măsuri secundare pentru reducerea acestor emisii, cum ar fi de ex. camera de aer comprimat închisăa sau instalarea plafoanelor antifonice. Şi aici este valabil:
Un aspect important este o planificare inteligentă şi dirijarea consumurilor (de ex. reprezentarea pe secţii a consumului de aer comprimat), pentru a evita orele de consum cele mai scumpe, şi a reduce consumul în mod economic şi ecologic.
Un instrument simplu şi de ajutor pentru aceasta sunt instalaţiile de monitorizare a consumului maxim şi o evaluare regulată a datelor de consum în parte.
Pentru economisire se utilizează aerul comprimat care nu trebuie uscat şi utilizează compresoare cu dubla acţionare, în funcţie de necesitatea de aer comprimat (compresor cu număr de rotaţii fix şi compresor cu număr de rotaţii reglabil).
Tratarea aerului comprimat
Odată cu aerul ambiental absorbit, intră în sistem şi umiditatea aerului. Această apă este la fel de nedorită precum un rest ridicat de ulei. Pentru îndepărtarea apei se utilizează următoarele procedee de uscare:
1. Uscarea prin absorbţie (regenerat la rece sau cald)2. Uscare la rece (evaporare directă sau răcire la bază)3. Uscarea prin adsorbţie
Pentru fiecare caz în parte trebuie aleasă varianta corespunzătoare. Trebuie avută în vedere dimensionarea şi poziţionarea în instalaţie, de ex. direct în spatele compresorului, doar pentru a acoperi această putere şi nu şi necesarul de vârf, care poate fi compensat prin acumulator. Instalaţia şi operarea utilajelor de uscare înseamnă o pierdere suplimentară a presiunii, şi astfel o necesitate energetică mai mare, şi ca urmare, cheltuieli de întreţinere mai mari. Utilizarea uscătoarelor creşte costurile generării de aer comprimat în funcţie de tipul de uscător ales. De ex. pentru uscătoarele cu aer rece, se calculează o creştere a costurilor cu ca. + 10% iar pentru uscătorul prin absorbţie pe bază de căldură, o creştere de ca. +15%.
Pentru evacuarea condensului se utilizează diverse tipuri de conducte de evacuare. Condensul este poluat cu ulei dacă compresoarele au fost unse cu ulei, pentru că uleiul nu este reţinut în proporţie de 100% în compresoare sau în separatoarele ataşate (de ex. separatorul tip ciclon). Pentru îndepărtarea restului de ulei din condens, trebuie instalat un sistem de separare apă/ulei. După această tratare, condensul poate fi deversat în canalizare, iar uleiul trebuie eliminat conform cerinţelor. O altă etapă de tratarea a aerului comprimat este filtrarea. Prin acest mod de tratare, particulele de praf conţinute în aerul ambiental, precum şi particule de coroziune şi rugină sunt eliminate din aerul comprimat. Această microfiltrare poate fi efectuată cu calităţi diferite fiind dependentă şi de pierderea de presiune, aşa încât aceste procedee se pot utiliza şi pentru uscare. După utilizare, filtrele
trebuie predate unei firme specializate în eliminarea deşeurilor. Toate acesta duc la concluzia că tratarea aerului comprimat trebuie făcută doar respectând toate cerinţele, atât pentru a economisi energie, cât şi pentru a reduce cheltuielile. Repartizarea aerului comprimat
La alimentarea cu aer comprimat este necesară şi o reţea de ţevi, pentru distribuţia aerului comprimat. Pentru că generarea de aer comprimat are un consum energetic intens (costisitor), distribuţia de la generator la consumatori trebuie făcută fără pierderi, deci trebuie să existe o reţea fără scurgeri. În următorul tabel sunt reprezentate efectele neetanşării. La abatoarele cu program de funcţionare cu unul sau două schimburi, poate fi avantajos, ca după terminarea programului să se închidă reţeaua de aer comprimat din centrala de aer comprimat.
Alimentarea cu căldură a abatoarelor se va desfăşura aproape în exclusivitate prin intermediul centralelor proprii, care conţin cazanele necesare şi dispozitivele aferente. Alimentarea externă cu energie termică a unui abator reprezintă desigur o excepţie. Acoperirea necesarului de căldură, de regulă cu apa caldă din cazane, este legată de emisiile relevante pentru mediul înconjurător şi reprezintă, pe lângă alimentarea cu curent, o cheltuială esenţială. Din acest motiv trebuie aspirat spre un mod de funcţionare optim. Utilizarea căldurii cedate este practicată în multe domenii. Ca urmare a temperaturilor mari de proces se vor utiliza doar în mod limitat sistemele de recuperare a căldurii, deoarece căldura cedată este disponibilă, de regulă, la o temperatură prea scăzută.
Combustibili
Combustibilul lichid poate obţine cu un conţinut diferit de sulf (< 1%, < 2%, < 3% şi > 3%). Gazul metan nu conţine în principiu sulf. Dacă este făcut racordul la reţeaua de gaz metan, pot fi modificate cazanele pentru funcţionarea cu gaz metan, de exemplu prin modificarea alimentaţiei cu combustibil şi prin înlocuirea arzătoarelor. Utilizarea gazului metan se poate regla relativ uşor şi nu este necesară nici o instalaţie de depozitare.
Avantajele realizate privind mediul înconjurător:Deoarece gazul metan nu conţine în principiu sulf, se vor obţine, în comparaţie cu păcura, emisii mai scăzute de SO2 şi nu vor fi necesare investiţii pentru curăţarea gazelor emise. Conţinutul de azot al gazului metan este în general neglijabil, astfel încât emisiile NOx ale combustibilului sunt practic egale cu zero.Cea mai bună tehnică disponibilă este înlocuirea păcurii (combustibilului lichid) cu gazul metan.
RăcireaFrigul reprezintă o senzaţie, iar în limbajul uzual ne referim la temperaturi sub 0o C. În sens fizic/material este totuşi căldură. Răcirea este deci retragerea căldurii, iar legată de aceasta apare temperatura dorită.
La acţionarea instalaţiilor de răcire trebuie avută în vedere o serie de norme: Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 pentru stabilirea –
conform Regulamentului (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene – privind cerinţele minime pentru certificarea întreprinderilor şi personalului privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră în echipamentele de refrigerare, climatizare şi în pompele de căldură staţionare, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor în această privinţă.
Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene privind anumite gaze volatile cu efect de seră, din 17 mai 2006 (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene din 14.06.2006 nr. L 161 pag. 1)
Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei pentru stabilirea – conform Regulamentului(CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene – privind cerinţele minime pentru certificarea întreprinderilor şi a personalului privind anumite gaze volatile cu efect de seră în echipamentele de refrigerare, climatizare şi în pompele de căldură staţionare, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor în această privinţă, din 2 aprilie 2008 (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene din 03.04.2008 nr. L 92 pag. 3)
Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Consiliului Uniunii Europene din 29 iunie 2000 privind substanţele care distrug stratul de ozon (publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 244/1 din 29.09.2000)
Directiva Consiliului Uniunii Europene din 18 martie 1991 pentru modificarea Directivei 75/442/CEE privind deşeurile (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 194 din 25.07.1975), modificată ultima dată prin Directiva 96/350/CE (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 135 din 06.06.1996)
Directiva 92/1/CEE a Comisiei din 13 ianuarie 1992 privind controlul temperaturii din mijloacele de transport şi din spaţiile de antrepozitare şi depozitare a alimentelor congelate rapid
Directiva 93/43/CEE a Comisiei din 14 iunie 1993 privind igiena alimentelor (Sistemul HACCP)
In abatoare există compresoare utilizate permanent. Frigoriferele cu absorbţie, în care gazul e absorbit de apă, iar prin admisie de căldură este scos din nou afară, reprezintă excepţia. Motivul pentru aceasta este că zonele de temperatură corelate la fluxurile necesare de caldură cedată nu sunt de obicei disponibile. Astfel de instalaţii sunt utile doar atunci, când sunt necesare cantităţi mari de căldură cedată respectiv puteri mari şi se poate realiza o legatură eficientă de cogenerare.
Instalaţiile de răcire trebuie să garanteze menţinerea cărnii întotdeauna rece şi că temperatura sa interioara va corespunde normelor de igienă.
Pentru producerea frigului se vor folosi proprietăţile anumitor agenţi frigorifici, pentru a retrage căldura din carne şi din spaţiile de răcire şi pentru ca, în acelaşi timp, agentul frigorific să se evaporeze. Gazul rezultat în timpul evaporării se va comprima şi se va lichefia din nou, cedând căldură, iar agentul frigorific va fi reintrodus în circuit. În cadrul evaporării
directe are loc un schimb de căldură direct cu agentul frigorific în apropierea vaporizatorului, agentul frigorific devenind în acelaşi timp şi mediu frigorific. Instalaţia de răcire lucrează fără întrerupere în timpul acestui proces. În cazul unei acumulări centrale a frigului este necesar un agent frigorific separat (soluţie sărată: MgCl2, NaCl, CaCl2), care, la nevoie, va fi adăugat în agentul de răcire. Răcirea mediului frigorific separat va avea loc prin intermediul evaporării indirecte.
Pentru răcire se vor folosi agenţi frigorifici cu o căldură de evaporare ridicată, adică substanţe a căror entalpie este foarte mare şi care pe baza proprietăţilor lor pot absorbi foarte multă căldură în timpul evaporării, cum ar fi de exemplu: amoniac, R 12 (scurs), R 22 (agent frigorigen) sau R 134a. Frigul este necesar în abatoare atât pentru răcirea camerelor cât şi pentru răcirea produselor şi derivatelor acestora.
Conform regulilor ordonanţei de interdicţie a HCFC-Halon este interzisă utilizarea următoarelor substanţe: R 11, R 12, R 13, R 22, R 112, R 113, R 114, R 115, halon 1211, halon 1301, halon 2402, tetraclorură de carbon, metil-cloroform, precum şi în anumite cazuri R 22. Deja de la 1 ianuarie 1992 este interzisă introducerea în circulaţie sau utilizarea unui agent frigorific, precum şi fabricarea sau comercializarea unor produse, cu un conţinut mai mare de 1% din substanţele amintite. Această interdicţie a fost valabilă mai întâi doar pentru produsele care conţineau acest agent frigorific în circuite închise (începând cu o cantitate de 5 kg), iar de la 1 ianuarie 1994 este valabilă şi pentru instalaţii de răcire mobile. Interdicţia este valabilă din 1 ianuarie 1995 pentru toate produsele care conţin mai puţin de 5 kg ale acestor agenţi frigorifici în circuite închise.
Datorită agenţilor frigorifici substituenţi publicaţi în decembrie 1995, pentru produsele care conţin R 12 se poate utiliza următorul agent de răcire substituent conform stadiului tehnicii :
- pentru R 12 (= diclordifluormetan, formulă chimică CCl2F2)- R134a (=1,1,1,2 – tetrafluoretan, formulă chimică FH2 C-CF3)
Deoarece şi R 22 este interzis ca agent frigorific, trebuie folosite alternative pentru R22. În funcţie de domeniu, se vor utiliza amoniac (NH3), hidrocarburi (propan, butan, propen), hidrofluorocarburi (HFC) R 134a sau mixturi din diferite HFC-uri. Datorită interdicţiei HCFC-Halon întreaga economie este obligată să se adapteze agenţilor frigorifici substituenţi cu un potenţial mai scăzut de distrugere a stratului de ozon. Abatoarele trebuie să se conformeze noilor condiţii. Amoniacul (NH3) este unul dintre cei mai vechi agenţi frigorifici, precum şi unul dintre puţinii agenţi care sunt neutri faţă de mediul înconjurător. Acesta nu dăunează nici stratului de ozon şi nici nu contribuie în mod direct la efectul de seră - în comparaţie cu HCFC. Acest fapt va fi dovedit prin următoarele prezentări. Capacitatea sa frigorifică specifică ridicată, iar în acelaşi timp necesarul de energie scăzut, vor avea un efect favorabil asupra cheltuielilor întreprinderii. Pentru utilizarea NH3 în cadrul frigotehnicii nu există interdicţii. Valoarea limită a mirosului său este situată undeva la 5 ppm. Un posibil pericol apare de abia la o concentraţie de o sută de ori mai mare. El posedă un efect de alarmă timpurie şi astfel este suficient timp pentru o intervenţie.
Acumularea şi distribuirea căldurii
Instalaţiile HCFC se mai utilizează doar într-o măsură mai mică şi în domeniile cu o productivitate mai scăzută.
Pentru instalaţiile noi a scăzut în ultimii ani limita de capacitate la utilizarea de NH3. Aceasta s-a întâmplat din cauza discuţiilor privind mediul înconjurător afectat de utilizarea HCFC şi interzicerea unor agenţi frigorifici (de ex. R 12). Conform estimărilor industriei frigorifice, punctul determinant, referitor la mărimea utilă a instalaţiilor din punct de vedere tehnologic şi
economic, se află la ca. 100 KW capacitate frigorifică. Pentru reducerea cantităţii de amoniac se pretează folosirea unui circuit suplimentar de soluţie sărată, de exemplu: glicol. La instalaţiile de răcire a încăperii se pretează ca alternativă la R 12/R 22 (agent frigorigen) doar folosirea de R134a, R 404a, respectiv funcţionarea cu glicol, iar pentru instalaţii mai mari, răcitoare cu apă sau evaporarea directă a NH3.
5.5 Alimentarea cu apă şi evacuarea ei
În fiecare întreprindere care prelucrează alimente se foloseşte apa atât pentru răcire, încălzire, spălare, diluarea soluţiilor de curăţare, producerea aburilor, producerea gheţii sau a apei cu cuburi de gheaţă, cât şi pentru prelucrarea directă a alimentelor. Potrivit ordonanţei privind apa potabilă trebuie ca apa industrială pentru întreprinderi, în care se produc sau se prelucrează alimente în mod industrial, să aibă calitatea apei potabile. Apa potabilă nu are voie să conţină agenţi patogeni sau impurităţi care ar putea dăuna sănătăţii umane.
5.5.1 Consumul de apă şi cantitatea de apa uzată
În cadrul alimentării cu apă a abatoarelor, deosebim alimentarea din surse externe (alimentarea publică cu apă) şi alimentarea din surse proprii (priza de apă la suprafaţă, respectiv din fântână). Alimentarea din surse proprii necesită un aviz juridic privind apa, în care sunt definite limitele corespunzătoare de captare şi alimentare. Pentru eventuala reducere a consumului de apă şi pentru evitarea cheltuielilor privind apa curentă şi cea reziduală, se vor putea face afirmaţii concrete doar în cazuri individuale, deoarece sunt mulţi factori implicaţi. Fiecare întreprindere doreşte să reducă consumul de apă şi cheltuielile aferente cât mai mult.
Cantitatea de apă reziduală poate fi determinată atât din cantitatea de apă proaspătă cât si prin măsurarea cantităţii apei reziduale. Există multe puncte de pornire interne pentru reducerea pierderilor de produse şi astfel a poluării cu ape reziduale şi a efortului financiar. În cadrul cheltuielilor pentru igienă, costurile apei curente şi reziduale, precum şi costurile pentru curăţire şi dezinfectare, posedă cel mai mare potenţial de economisire. Astfel este recomandabil un management al costurilor în domeniul cheltuielilor privind apa reziduală, în cadrul căruia se pretează sisteme de management ale apei reziduale şi ale igienei. O analiză detaliată a sursei şi verificarea regulată a consumului de apă prin măsurări descentralizate ar trebui să preceadă acestea, pentru a putea optimiza curăţirea şi dezinfectarea. Cu ajutorul unor tehnici inteligente de măsurare şi control se pot realiza concepte privind fluxul parţial, pentru a separa fluxurile parţiale de toată apa reziduală şi pentru a scădea costurile de tratare. Prin diferite investiţii se pot obţine măsuri de economisire a apei.
5.5.2 Alimentarea din surse externe
Apa potabilă este un aliment important care nu poate fi înlocuit. Alimentarea publică cu apă asigură aprovizionarea cu apă potabilă impecabilă. Mijloacele financiare pentru investiţii, exploatare şi rezervele pentru viitor sunt procurate din preţul apei, care trebuie avut în vedere la stabilirea preţului de bază şi a celui pe cantitate pentru a acoperi costurile.
5.5.3 Alimentarea din surse proprii
Fântâna
Apa extrasă din puţuri adânci este de obicei clară şi de o calitate impecabilă (chimică şi bacteriologică). Un dezavantaj în întreprindere îl poate constitui conţinutul de fier, mangan sau H2S. Înlăturarea acestor substanţe nedorite nu necesită utilizarea chimicalelor, ci
alimentarea cu oxigen în scopul oxidării care duce la degajarea sării de fier şi de mangan, respectiv la evacuarea gazului cu conţinut de sulf. Evacuare are loc prin intermediul filtrelor de pietriş, care trebuie spălate la anumite intervale. Pentru îndepărtarea substanţelor tulburi se vor monta de asemenea filtre de pietriş şi site, de a căror salubrizare se va ocupa o firmă terţă.
5.5.4 Prelucrarea şi tratarea apei
Pentru dezinfectarea apei potabile şi industriale sunt admise ozonul şi dioxidul de clor, pe lângă utilizarea chimicalelor cunoscute pe bază de clor activ. La chimicalele pe bază de clor activ pot apărea produse nedorite de reacţie (aşa-numitele trihalogen-metani). Acestea sunt supuse unei restricţii severe din cauza efectelor nedorite asupra sănătăţii. Aceste substanţe nedorite se produc foarte rar, dacă pentru dezinfecţie se foloseşte dioxidul de clor în locul clorului. Dioxidul de clor este un gaz instabil, care nu poate fi depozitat, şi de aceea trebuie produs la faţa locului în instalaţii speciale sub forma unei soluţii diluate. Clorura formată este relativ stabilă şi are suficient efect pe termen lung. În principiu se deosebesc două metode de fabricare:
- Metoda cu clor/dioxid de clor: înseamnă oxidarea clorurii de sodiu prin intermediul surplusului de clorul gazosAvantaje: cheltuieli scăzute pentru întreprindereDezavantaje: costuri ridicate pentru investiţie, cheltuieli însemnate privind siguranţa, din cauza folosirii clorului gazos
- Procedeul acid/clorur ă: înseamnă reacţia de dis-proporţionare a unui soluţii de clorură de sodiu acidulată prin intermediul unui acid clorhidric Avantaje: cheltuieli scăzute pentru investiţie şi siguranţăDezavantaje: costuri mai ridicate pentru întreprindere
Comparativ cu acestea, tratarea cu raze ultraviolete – cu o capacitate de utilizare mai scăzută - nu are efect pe termen lung . Aceste procedeu este recomandat doar în cazuri speciale, tocmai din cauza lipsei efectului pe termen lung. Pentru producerea razelor ultraviolete se folosesc, aproape în exclusivitate, lămpi cu vapori de mercur (arzătoare cu presiune înaltă şi scăzută). Aportul de lumină UV-C este mai ridicat la lămpi cu vapori de mercur cu presiune scăzută. De asemenea şi durabilitatea este mai mare. Se recomandă montarea şicanelor pentru producerea turbulenţelor. Esenţială este puterea de străpungere a razelor ultraviolete. Chiar şi la lichidele limpezi, penetraţia este foarte scăzută, astfel încât acestea pot fi tratate doar într-un strat foarte subţire. Tratarea nu are drept urmare o modificare chimică a apei sau probleme legate de miros şi gust. Pentru conservarea apei în instalaţiile de depozitare cu gheaţă se vor utiliza preparate pe bază de argint– dacă este necesar.
Prepararea apei, ca temă centrală a fiecărei întreprinderi, poate fi abordată în diferite moduri, în funcţie de substanţele conţinute care ridică probleme. Dacă se foloseşte apă fierbinte sau din cazane, atunci trebuie avută în vedere duritatea ei privind depunerile, respectiv formarea pietrei pe cazan. Sărurile dizolvate de calciu, magneziu şi fier fac apa dură. (grade de duritate: 1,0 mVal/l ÷ > 10 mVal/l; foarte moale până la foarte dur).
Intervalele şi gradele de duritate ale apei
Intervale de duritate Duritate totală exprimată înmmol/l
O duritatea ridicată a apei nu este de obicei dorită în industria alimentară. Ea duce, mai ales în timpul încălzirii, la formarea pietrei (de ex. CaCO3, MgCO3, CaSO4, Fe(OH)3), care se depune pe pereţii cazanului. Trebuie de asemenea avut în vedere, ca apa prea moale poate avea efect corosiv din cauza excedentului de dioxid de carbon. Urmarea este faptul că nu se formează stratul de protecţie. Acesta s-ar forma, în cazul unei durităţi carbonice suficiente compusă din oxigen din cristalele de carbonat de calciu incluzând şi fier (III) şi din compuşi de magneziu.
În cadrul unei instalaţii de dedurizare prin intermediul înlocuitorului de ioni, substanţele care determină duritatea apei, calciul şi magneziul, sunt înlocuiţi cu ioni de sodiu. La epuizarea răşinii schimbătoare de ioni are loc regenerarea prin sare de bucătărie. Soluţia de clorură de sodiu este transmisă prin intermediul răşinii, în timp ce calciul şi magneziul, substanţele care determină duritatea apei, depuse pe răşina schimbătoare, sunt limpezite şi se depun din nou ioni de sodiu. Răşina este iarăşi regenerată, ea având capacitatea de a transmite apei iar ioni de sodiu şi de a primi ioni de calciu şi magneziu. Conţinutul de sare al apei preparate rămâne neschimbat. Practic se produce înlocuirea ionilor de calciu şi magneziu cu ioni de sodiu.
Prin intermediul unui instalaţii de osmoză inversă nu este posibilă o dedurizare sistematică a apei. Mai degrabă vor fi înlăturate toate sărurile dizolvate, rămânând un rest de aprox. 1-2%. Din acest rest fac parte şi substanţele care determină duritatea apei, calciul şi magneziul. Din acest motiv apa epurată (permeat) dintr-o instalaţie de osmoză inversă este aproape fără sare. Cantitatea de permeat este în proporţie de 75%, iar cantitatea de apă uzată (concentrat) reprezintă aprox. 25% din apa brută. Concentratul conţine toate sărurile înlăturate, astfel încât conţinutul de sare este mai ridicat decât în apa brută. În modulele instalaţiei de osmoză inversă se pot produce depuneri datorită durităţii. Pentru a evita acest lucru, trebuie ca apa brută să fie stabilizată corespunzător cu chimicale, respectiv va avea loc în prealabil o dedurizare specială conform procedeului de schimb a ionilor descris mai sus. Dacă este vorba despre o pură dedurizare a apei, iar conţinutul de sare poate fi acceptat, atunci este întotdeauna de preferat o instalaţie de dedurizare prin intermediul schimbului de ioni. Totuşi dacă, pe lângă duritatea ridicată, este şi conţinutul de săruri ridicat (clorură, sulfat), este eficientă o combinaţie, respectiv o instalaţie de osmoză inversă cu condiţionare, mai ales când vaporii pot trece în produs.
Tratarea fizică a apei prin producerea unui câmp magnetic artificial ar fi o tehnică foarte ecologică – dacă ar funcţiona în general. Practica prezintă însă doar rezultate parţial mulţumitoare. Demonstraţiile ştiinţifice ala mecanismului de funcţionare lipsesc până în momentul de faţă. Aceste aparate se folosesc în apropierea nemijlocită a consumatorilor care nu-şi doresc precipitarea durităţii. O utilizare generală nu este posibilă din cauza calităţii apei care diferă de la o localizare la alta. Ba dimpotrivă, posibilităţile de utilizare se pot recunoaşte de abia prin montarea la faţa locului şi funcţionarea efectivă.
O importanţă deosebită o reprezintă prelucrarea prin intermediul chimicalelor a apei de suplimentare pentru turnurile de răcire, condensatorii prin evaporare şi instalaţiile de cazane, pentru a evita coroziuni şi depuneri în sistem. Analiza apei este necesară pentru aprecierea şi alegerea procedeului de prelucrare eficient. În general, chimicalele de stabilizare a durităţii se dozează în conductele de alimentare, iar curenţii de apă se decantează parţial - pentru a regla îngroşarea produsă prin evaporarea apei recirculate. Cantitatea totală de suplimentare necesară rezultă din suma cantităţii de apă evaporată, decantată şi stropită.
Tratarea apei de proces _________________________________________________________________________________
53
Pentru utilizarea apei de proces există, în principiu, mai multe alternative:1) Utilizarea pentru alimentarea cazanelor, respectiv ca apă de suplimentare pentru
condensatorii prin evaporare2) Utilizare ca substituent al apei potabile pentru procedeele de curăţire (spălarea
exterioară a autovehiculelor, curăţirea pardoselii în domeniile mai puţin pretenţioase etc.)
În cadrul produselor numite este vorba despre utilizarea obişnuită a apei de proces, care după folosire este evacuată în canalizare şi epurată în instalaţiile aferente.
5.6 Măsuri de evitare şi reducere a efectelor asupra mediului înconjurător
5.6.1 Surse de miros şi de emisie
Emisiile de miros rezultă din mirosuri proprii ale corpurilor animale şi din produsele de descompunere ale substanţelor organice. Tabelul următor oferă o privire de ansamblu asupra surselor de emisie relevante. Împărţirea surselor de emisie pentru miros în cadrul abatoarelor se efectuează în funcţie de intensitatea mirosului, estimat pe baza experienţei. Intensitatea mirosului este încadrată pe trei nivele de intensitate, după cum urmează:
mică medie mare
Evaluarea surselor de emisie din cadrul abatoarelor în funcţie de nivelul de intensitate al mirosului:
Sursa de emisie Nivel de intensitate
Abatoare pentru bovine şi porcine
Grajdul de aşteptare pentru bovine Mică
Grajdul de aşteptare pentru porcine fără irigare Mare
Grajdul de aşteptare pentru porcine cu irigare Medie
Hala de sacrificare a vitelor Mică
Hala de sacrificare a procinelor, partea curată Mică
Îndepărtarea părului prin opărire Mare
Îndepărtarea părului prin ardere Mică
Secţia de prelucrare măruntaie Medie
Stocarea subproduselor animale Medie
Îndepărtarea subproduselor animale Medie
Depozitul pentru părul de porc Medie
Depozitarea sângelui rezidual / din picurare Medie
Îndepărtarea sângelui rezidual / din picurare Medie
Depozitarea conţinuturilor stomacale şi ale intestinelor Mare
Îndepărtarea conţinuturilor stomacale şi ale intestinelor Mare
Îndepărtarea conţinuturilor separatorului de grăsimi Mare
Abatoare de procesare a cărnii de pasăre
Preluarea animalelor Medie
Secţia de deplumare fulgi Medie
Cazanul de opărire Mare
Maşina de deplumare Mare
Secţia de sacrificare Mică
Stocarea subproduselor animale Medie
Îndepărtarea subproduselor animale Medie
Depozitarea sângelui rezidual Medie
Îndepărtarea sângelui rezidual Medie
Curăţarea canalizării Medie
Gurile de scurgere a canalizării Medie
Îndepărtarea conţinuturilor din separatorul de grăsimi Mare
Evacuarea aerului viciat al surselor emisiilor poate duce la neplăceri în ceea ce priveşte mirosul, aşa încât este imperios necesară luarea de măsuri în vederea diminuării emisiilor de miros.
Sursele de miros dintr-un abator de procesare a cărnii se pot constitui din surse punctuale sau din surse difuze. Prin surse difuze (fugitive) înţelegem acele surse care emană în atmosferă emisii necontrolate şi nedefinibile. Astfel, emisia are loc, de regulă, în cantităţi mici.
În vederea evaluării unei situaţii olfactive, în cadrul unui abator de procesare a cărnii, trebuie luate ca puncte de reper sursele de emisie menţionate mai sus, prin tabele.
Îndeosebi în ceea ce priveşte efectuarea de prognoze cu privire la emisiile de miros, dar şi cu privire la inspecţiile de miros, aceste surse de miros menţionate mai sus trebuie avute în vedere.
5.6.2 Măsuri de prevenire, reducere şi de evacuare a emisiilor de poluanti atmosferici în aer şi a emisiilor de miros
Cerinţe generale pentru instalaţiile de abatorizare a animalelor
Impactul cauzat de abatoare supra mediului înconjurător, poate fi diminuat în mod considerabil, prin respectarea anumitor cerinţe, mai ales în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de construcţie a acestor întreprinderi.
Distanţă minimă (conform TA Luft)Ar fi utila o comparatie intre masurile existente intr-o autorizatie romaneasca si una germana
La construcţia abatoarelor de procesare a cărnii, se recomandă respectarea unei distanţe minime de 350 m faţă de cea mai apropiată unitate locativă sau faţă de cea mai apropiata unitate locativă ce se află încă în proiectare. Distanţa minimă poate fi modificată, în cazul în care emisiile de miros sunt diminuate prin intermediul unor măsuri primare, sau în cazul în care gazul emis, încărcat cu miros, este prelucrat într-o unitate specială, de curăţare a gazelor. Posibila diminuare a distanţei minime prin diminuarea emisiei de miros poate fi stabilită cu ajutorul unui model corespunzător pentru calcularea dispersiei mirosurilor, model ce trebuie prezentat spre aprobare autorităţii competente. Distanţa minimă poate fi totodată
diminuată, dacă încărcarea întreprinderii aferente abatorului de procesare a cărnii nu depăşeşte o suprafaţă de 250 h/a; în acest caz este necesară o evaluare separată, suplimentară.
Cerinţe de construcţie şi funcţionare
Trebuie aplicate următoarele cerinţe de construcţie şi funcţionare:
a) Descărcările trebuie efectuate strict cu porţile halelor închise. Structura clădirilor, zonele de sacrificare a animalelor, instalaţiile necesare la prelucrarea produselor secundare şi a reziduurilor sunt prevăzute în principiu în spaţii închise. Se recomandă evitarea depozitărilor intermediare deschise.Imediat după descărcarea completă a maşinilor de transport, aşternutul din acestea împreună cu gunoiul de grajd, trebuie depozitat pe platforma de îngrăşăminte. Maşinile ce transportă animalele trebuie apoi duse la un loc fix, special amenajat în apropierea platformei de îngrăşăminte, pentru a fi curăţate şi spălate cu aparate de apa cu presiune. Boxele trebuie scoase imediat după golirea acestora şi trebuie spălate prin stropire. De asemenea, trebuie prevăzute instalaţii pentru stropirea porcinelor la aducerea acestora în staule.
b) Sângele vitelor şi al procinelor trebuie depozitat la temperaturi de sub 10 °C. Coagularea sângelui trebuie evitată prin recirculare prin pompare. Se va folosi procedura de tur - retur gaz în vederea golirii rezervorului de sânge. Rezervorul de sânge trebuie curăţat în mod regulat.În cazul întreprinderilor mari, cu o capacitate de sacrificare a animalelor mai mare de 10t de greutate animală vie, trebuie cuprins aerul de reprimare şi trebuie instalat un sistem de curăţare a gazelor în cazul umplerii rezervorului de sânge (de ex. filtre cu cărbuni activi).
c) Reziduurile de pe urma sacrificărilor de animale şi produsele secundare acestei operaţiuni trebuie depozitate în recipiente închişe sau în spaţii închise. Temperatura reziduurilor de pe urma sacrificărilor de animale şi a produselor secundare acestei operaţiuni trebuie să se afle sub 10 °C sau acestea trebuie să fie depozitate în principiu în spaţii care să aibă o temperatură de sub 5 °C sau care să fie păstrată sub această temperatură zilnic. Transferul în vederea transportului acestora către instalaţia de îndepărtare a corpurilor animale trebuie să se desfăşoare în recipiente etanşe.
d) Gazele de evacuare a secţiilor de producţie, a instalaţiilor de procesare şi depozitare a reziduurile de pe urma sacrificărilor de animale şi a produselor secundare acestei operaţiuni trebuie cuprinse şi direcţionate către un sistem de curăţare a gazelor de evacuare sau vor fi aplicate alte măsuri de diminuare a emisiilor, echivalente cu celelalte opţiuni menţionate mai sus.
Cuptoare cu reverberaţie Cuptoarele cu reverberaţie în cazul sacrificării de porcine trebuie instalate în aşa fel, încât durata de menţinere în cuptor a gazelor în zona de reacţie să se ridice pe cât posibil la o secundă, iar dacă nu, la minimum 0,5 secunde. Temperatura din zona de reacţie trebuie să fie între 600 °C şi 700 °C. Stabilirea atentă a amestecului de gaze şi aer va permite o funcţionare a cuptoarelor cu reverberaţie cu miros minim. Cuptoarele cu reverberaţie pot funcţiona doar pe bază de gaz natural.
În ceea ce priveşte măsurile de construcţie, măsurile tehnice şi măsurile organizatorice, trebuie totodată ţinut cont, printre altele, ca în zonele ce necesită o curăţare uşoară să fie o curăţenie impecabilă, spaţiile să dispună de o aerisire foarte bună şi direcţionarea gazelor de
evacuare către curenţii de aer să fie efectuată fără impediment (calotă pentru deflector în loc de acoperiş împotriva ploii) şi depozitările intermediare dar şi transporturile pe distanţe scurte din interiorul întreprinderii să fie efectuate corespunzător (prevenirea formării de mucegai). Spaţiul curţii trebuie fixat (rezistent la acizi, fără pericol de alunecare şi uşor de curăţat, de ex. cu beton de asfalt fin) şi trebuie să dispună de o înclinare definită în direcţia propice curăţării reziduurilor.
5.6.2.1 Bovine şi porcine
Livrarea şi adăpostirea în staulul de aşteptare Imediat după descărcarea maşinii transportatoare, aceasta trebuie măturată foarte bine, iar gunoiul mare rezultat trebuie aşezat pe platforma de îngrăşăminte sau într-un recipient intermediar. În urma acestei operaţiuni, maşinile transportatoare trebuie aduse într-un spaţiu special amenajat pentru spălarea şi dezinfectarea acestora, în apropierea platformei de îngrăşăminte sau a recipientului intermediar, cu ajutorul unor aparate de apă cu presiune. Boxele tip staul trebuie măturate imediat după ce animalele au fost descărcate (gunoiul este aşezată pe platforma de îngrăşăminte) şi trebuie udate prin stropire până la curăţare.
Prin instalarea unui aparat de irigare în boxele tip staul ale porcinelor, mirosurile sunt curăţate prin apă, operaţiune care linişteşte animalele. Mai mult decât atât, s-a dovedit faptul că o trimitere a porcinelor spre a fi asomate în grup este mult mai puţin stresantă şi implicit mai puţin producătoare de zgomot, decât trimiterea individuală a porcinelor.
În cazul boxelor tip staul ale vitelor nu există neplăceri relevante cauzate de mirosuri, în condiţiile în care sunt respectate regulile de curăţenie.
Sacrificarea animalelorLa sacrificarea animalelor, emisiile de miros sunt de regulă mai puternice în cazul porcinelor decât în cazul vitelor. De aceea trebuie avută în vedere luarea de măsuri speciale în ceea ce priveşte sacrificarea porcinelor.
Înlocuirea cazanului de opărire închis cu un cazan de opărire deschis şi permanent funcţional duce la o diminuare considerabilă a cantităţilor de aer uzat. Unei astfel de instalaţii îi poate fi adăugată un sistem de aspiraţie, după caz.
În cazul unei fierberi prin atârnare, se poate diminua cantitatea de aer uzat prin instalarea a unor uşi pendulare duble. Pentru a evita emisiile difuze, halele de sacrificare a animalelor trebuie să dispună de sisteme de aspiraţie dimensionate corespunzător acestor hale.
Gazele de evacuare produse prin procesul de înlăturare a părului prin opărire (cuptoare cu reverberaţie) pot fi ca lipsite de miros, prin:
Setarea corespunzătoare a combinaţiei dintre gaz şi aer,
Temperatura de reacţie aflată între 600 °C şi 700 °C,
Durata de staţionare a gazelor de evacuare în zona de reacţie de la 0,5 secunde până la 1,0 secundă.
Cuptoarele cu reverberaţie pot fi puse în funcţiune cu gaz sau cu tipuri de carburanţi, care să permită o funcţionare a acestor cuptoare la un nivel de emisii şi un nivel de mirosuri scăzute.
În vederea evitării emisiilor difuze, secţia de prelucrare măruntaie trebuie să dispună de un sistem de aspiraţie corespunzător. Instalaţia de recuperare a plasmei trebuie fixată într-un spaţiu răcoros.
Depozitarea subproduselor animaleSistemele de depozitare cu recipiente alternanţi trebuie preferate în faţa acelor la care marfă depozitată trebuie transferată. În orice caz, subprodusele animale trebuie transportate de la aceste depozite într-un stadiu de prospeţime. După fiecare golire a recipientelor, acestea trebuie curăţate prin spălare cu aparate cu apă sub presiune.
Pentru evitarea emisiilor difuze, există următoarele metode posibile:a) Depozitarea subproduselor animale în spaţii care să dispună de o capacitate de aspiraţii corespunzătoare;b) Răcirea subproduselor animale la o temperatură de sub 10 °C sau depozitarea
acestor în spaţii în care temperatura camerei să măsoare sub 5 °C;c) Depozitarea subproduselor animale în recipiente închise.
Următorul tabel reprezintă tipurile de metode potrivite pentru tipul de subprodus animal:
Evidenţa cu privire la metodele de depozitare a subproduselor animale:
Subprodus Metodă
Conţinuturi stomacale şi ale intestinelor, gunoi de grajd
A
Piei A
Păr a sau c
Puf C
Oase B
Sânge b*)
Alte subproduse B
*) Răcire la 3 °C pentru alimente; < 10 °C pentru alt tip de sânge.
În cazul în care conţinuturile stomacale şi ale intestinelor sunt separate şi depozitate separat în cadrul unui abator de procesare a cărnii, acest recipient de depozitare trebuie conectat la un sistem de purificare a aerului evacuat (biofiltre / filtre cu cărbuni activi).
Indicaţii suplimentare privitoare la depozitare
PărDescompunerea foarte rapidă poate fi oprită prin depozitarea rapidă în apă sau într-un spaţiu respectiv într-un recipient închis răcoros care să dispună de o instalaţie de vaporizare a apei (răcirea şi precipitarea simultană a mirosurilor rezultate). Sistemele prin care părul este transportat etanş în mod direct într-un recipient plin cu apă s-au dovedit a fi foarte eficiente. Recipientele din cadrul sistemului de transbordare trebuie montate în aşa fel, încât conţinutul să poată ajunge prin cădere în mod integral în maşina transportatoare.
OaseTransportul zilnic al oaselor este soluţia cea mai bună în ceea ce priveşte prevenirea mirosurilor. În funcţie de cantitatea respectivă, oasele trebuie depozitate în recipiente tip containere, în cutii mari tip Big-Box sau în paleţi tip coş, şi poziţionaţi într-un spaţiu răcoros sau bine aerisit.În cazul în care nu poate fi evitată o depozitare repetată, este necesară depozitarea la rece a acestora.
Globulele roşii/Sânge rezidualRezervorul de sânge trebuie instalat astfel, încât ţevile de golire să fie pe cât posibil de scurte. O pompă staţionară pentru elementele cu o consistenţă mare e preferabil să dispună de un sistem de absorbţie prin vacuum.
Formarea mirosurilor poate fi diminuată prin următoarele:
Transportul zilnic al sângelui cu o consistenţă mare şi a sângelui rezidual, într-un stadiu cât mai proaspăt posibil,
Depozitarea la rece a sângelui (în rezervoare în pământ, după caz, cu un sistem de răcire suplimentar, 10 °C),
Conservarea chimică, determinată temporar pe o perioadă scurtă de timp, cu acizi sulfurici sau cu derivate ale acestora, de ex. natriumdisulfit (Na2S2O5). Sângele colectat în urma sacrificării animalelor poate fi depozitat la 25 °C timp de 21 zile fără să prezinte o descompunere microbiana relevantă, în condiţiile în care i se adaugă 1 % Na2S2O5.
Prin adăugarea de conservanţi nu este permisă îngreunarea sau afectarea în sens negativ a valorificării ulterioare a acestuia.În ceea ce priveşte tuburile şi ţevile, dar mai ales în ceea ce priveşte sistemul de tur - retur prin pendularea gazelor, trebuie instalaţi conectori stabili (de ex. conectori utilizaţi de pompieri).
Eliminarea sângelui
Subproduse restanteFormarea mirosurilor poate fi evitată sau diminuată prin următoarele:
Depozitare la rece
Transporturi mai multe zilnic
Spaţiu de depozitare cu sistem de aerisire şi purificare a aerului corespunzător dimensiunilor spaţiului respectiv
Transportarea în containere de schimb, fără transbordare
Închiderea etanş a containerelor pe toată perioada transporturilor
Curăţarea şi dezinfectarea containerelor imediat după golire
Curăţarea aerisirii
Platforma de îngrăşăminte
Clădirea destinată depozitării trebuie să dispună de o deschidere pe trei laturi pentru a avea o depozitare curată şi de lungă durată, fiind totodată protejată de ploaie printr-un acoperiş corespunzător. Pereţii, construiţi până la nivelul de depozitare, şi podeaua, cu o structură definită, trebuie să fie construiţi dintr-un beton impermeabil. Apa care va curge din elementele depozitate trebuie direcţionată prin intermediul unor săpături (plăci de scurgere) către un canal sau o groapă închisă.
Containerele închise oferă posibilitatea de a transporta îngrăşămintele fără a necesita transbordare. Această posibilitate condiţionează transportul, în sensul că acesta trebuie efectuat când materialul cu îngrăşăminte se află într-o stare proaspătă.
În condiţiile în care sunt respectate regulile de igienă, nu sunt prezente mirosuri neplăcute la aceste transporturi.
5.6.2.2 Păsări
Livrarea păsărilorLivrarea păsărilor trebuie organizată în aşa fel, încât să fie doar un camion în aşteptare la recepţie.
Recepţia păsărilorRecepţia păsărilor trebuie efectuată într-o hală spaţioasă, închisă, în care păsărilor să li se acorde o perioadă de odihnă după transport. Este recomandată instalarea unui sistem de aerisire a halei. Aerul evacuat, care conţine praf şi puf de păsări, trebuie filtrat şi îndepărtat. În acest sens, s-au dovedit a fi foarte eficiente sistemele cu apă. La spălarea recipientelor utilizate la transport trebuie avut în vedere şi partea superioară a transportorului.
Secţia de deplumareAerul din spaţiul aferent acestei activităţi atinge o umiditate de 85 % - 95 %, făcându-se remarcate şi diverse mirosuri. În acest sens, o construcţie închisă care dispune de un sistem de aerisire este absolut necesară. Prin aceasta se reduc sursele difuze de miros.
Cazanele de opărire şi maşinile de deplumare trebuie închise foarte bine; resturile aferente acestor activităţi trebuie şi ele îndepărtate în consecinţă. În cazul în care este necesar, trebuie prevăzută o epurare a aerului evacuat.
Secţia de sacrificare
Aerul din spaţiul aferent acestei activităţi atinge o umiditate de 70 % bis 90 %, nefăcându-se remarcate mirosuri puternice. În vederea eliminării acestora şi în vederea evitării de emisii difuze, este necesară o absorbţie cuprinzătoare.
Depozitarea subproduselor animale
Aerul din spaţiul în care se depozitează subprodusele animale (puf, picioare, capete, intestine) atinge o umiditate de 70 % până la 85 % şi are un miros intens.
Acest spaţiu de depozitare trebuie aerisit foarte bine, iar sistemul de evacuare a aerului trebuie şi el, la rândul său, curăţat foarte atent. Biofiltrele s-au dovedit în acest caz a fi cele mai eficiente.
Eficient este ca întotdeauna să existe o regularitate la intervale scurte de timp în ceea ce priveşte transportul de subproduse animale. Recipientele potrivite pentru aceasta trebuie curăţate şi dezinfectate în mod regulat şi amănunţit.
Depozitarea sângelui poate fi organizată după schema îndepărtării sângelui (vezi imaginea precedentă). În acest sens trebuie ţinut cont de următoarele:
Conducte şi ţevi de umplere şi golire a sângelui cât mai scurte posibil
La recuperarea sângelui, transportatorul cu rezervor pentru sânge trebuie să fie conectat printr-o ţeavă de legătură flexibilă, cu elemente de conexiune stabile. Sângele trebuie pompat din rezervorul de sânge respectiv şi trebuie direcţionat către transportator. Emisiile de miros sunt mai mici ca intensitate în cazul umplerii de la bază decât prin intermediul procedurii de absorbţie. Aerul de evacuare uzat trebuie tratat neapărat pe parcursul procedurii de absorbţie. Ca metode eficiente s-au dovedit a fi următoarele: arderea termică, biofiltrele şi filtrele cu cărbuni activi.
Conservarea chimică de scurtă durată, spre exemplu cu acid sulfuric sau cu derivate ale acestuia, împiedică descompunerea microbiană relevantă pe o perioadă de câteva zile.
5.6.2.3 Metoda epurării aerului evacuat
Aerul evacuat din abatoare nu trebuie transmis de regulă prin instalaţii de purificare a aerului. Aceste instalaţii trebuie să existe şi să funcţioneze corespunzător doar acolo unde există o poluare a mediului înconjurător prin aceste emisii. Necesitatea acestor sisteme de purificare a curenţilor de aer evacuat sau cea parţială a acestora trebuie analizată şi verificată în funcţie de dimensiunile existente, de procesele de funcţionare, de cantitatea de aer evacuat şi de potenţialul de prejudiciere rezultat din toate aceste aspecte.
Alte metode de purificare a aerului evacuat ulterioare reprezintă doar variante ale metodelor. În principiu, sunt posibile şi combinaţii între metodele menţionate aici, fiind chiar recomandate şi eficiente în cazul unui volum şi o cantitate de aer uzat corespunzătoare. Într-un astfel de caz trebuie optat individual, în funcţie de situaţie.
Purificarea aerului evacuat pe cale biologicăPurificarea aerului evacuat pe cale biologică poate fi utilizată în cazul în care există elemente poluante. Premisa pentru aceasta constă totuşi în capacitatea acestor elemente de a se descompune biologic, transformându-se de regulă în CO2 sau H2O prin apelarea la micro-organisme. Aici trebuie menţionat faptul că existenţa şi activitatea micro-organismelor este doar atunci eficientă, când sunt îndeplinite anumite condiţii de mediu (printre altele, umiditate, valoarea pH, conţinutul de oxigen, temperatura). Deoarece micro-organismele sunt influenţate de condiţiile de viaţă, este important să fie luat în considerare, la momentul punerii în funcţiune a abatorului sau la momentul implementării unor modificări în ceea ce priveşte funcţionarea abatorului, anumite perioade de (adaptare).
Se poate conta pe un comportament funcţional eficient şi stabil al curăţării biologice atunci când există o constanţă relevantă în compunerea gazului brut, concentraţia acestuia, debitul volumic şi temperatura existentă; fluctuaţii de scurtă durată a gazului brut pot fi ajustate printr-o dimensionare corespunzătoare a instalaţiei.
Important în cazul oricărei metode de purificare biologice a aerului evacuat este alimentarea permanentă cu oxigen a micro-organismelor, ceea ce înseamnă că în cazul unei funcţionări discontinue şi a unei întreruperi de funcţionare (de ex.la sfârşitul săptămânii) trebuie ca această aerisire să se realizeze la un minim necesar..
În zona de sacrificare a animalelor sunt cunoscute aproape doar emisiile ce pot fi descompuse biologic, mai exact, sistemele de spălare biologică şi biofiltrele pot fi utilizate în astfel de cazuri pentru a reduce emisiile de miros.
Sistem de spălare biologică (bioscrubar)În cazul sistemelor de spălare biologică fie se dispersează micro-organisme fie în apă (instalaţii de nămolului activ) şi/sau se concentrează pe elementele scrubarului ca şi aşternut biologic (instalaţii de percolaţie). În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de eliminare poate fi necesară setarea valorii pH a fluidului de spălare în mod acid sau alcalin. Substanţele
eliminate prin intermediul sistemului de epurare biologică a apelor uzate cu ajutorul nămolului activ (de ex. săruri, COD) trebuie controlate în ceea ce priveşte condiţiile de evacuare a apei uzate.
În vederea obţinerii biomasei şi asigurării funcţionării imaculate, în cazul unei opriri a funcţionării, trebuie avute în vedere următoarele:
Micro-organismele trebuie să fie alimentate cu o cantitate suficientă de oxigen Trebuie să existe o cantitate suficientă de substrat nutritiv pentru microorganisme.
Mai departe, în cazul compunerii inegale a elementelor nocive din aer, poate fi necesară dozarea mărită continuă a substanţelor nutritive şi a microelementelor.
Biofiltre
În cazul biofiltrelor se utilizează drept material de umplutură materie organică precum lemn de rădăcini rupt, amestec vegetal din scoarţă mărunţită, vreascuri, hrişcă, compost sau combinaţii între acestea. Mai mult, aceste umpluturi pot conţine materiale de adaos inerte, care sunt menite să îmbunătăţească de exemplu caracteristicile apei sau structura substratului.
Aceste materiale sunt de regulă aranjate pe straturi de umplutură, care sunt pătrunse de curenţii de aer uzat, ce trebuie purificat.
Substanţele nocive din aerul evacuat sunt absorbite în filmul de apă sau la suprafaţa substanţei portante şi sunt descompuse cu ajutorul microbiologiei aplicate.
Necesarul de spaţiu aferent unei instalaţii cu biofiltru este determinat în principiu de cantitatea de aer evacuat ce trebuie epurat, de concentraţia de gaze naturale şi de structura conţinutului acestuia.
În vederea funcţionării biofiltrului este foarte important, ca umiditatea mediului portant să nu depăşească sau să nu aibă mai puţin decât o anumită cotă de apă conţinută. Pentru a evita acest posibil dezechilibru, este obligatorie o umectare a aerului evacuat la o umiditate relativă > 98 % obligatoriu. În plus, instalaţiile cu biofiltre trebuie să aibă încorporate un aparat de irigare suplimentar. Apa cauzată de drenaj trebuie să fie colectată şi îndepărtată.
În general, trebuie pornit de la premisa că un biofiltru îndeplineşte funcţia de epurare, dacă mirosul tipic gazului brut, natural, cu privire la intensitate, calitate şi efectul hedonistic nu mai este perceput, şi dacă gazul epurat, ce conţine şi mirosul propriu al materialului biofiltrului, nu prezintă o intensitate a mirosului relevantă şi acest miros nu are un efect neplăcut. Gazul curat este verificat în sensul celor aici menţionate, prin intermediul probanţilor, care sunt obişnuiţi cu mirosul tipic al gazului brut, , cărora li se oferă spre analiză acest gaz, nediluat în intensitate în nici un fel sau cărora li se oferă ocazia, prin vizitarea locului, să analizeze gazul epurat.
Verificările în cazul biofiltrelor deschise, de suprafeţe au dus la concluzia că distanţa la care ajung mirosurile biofiltrelor nu depăşeşte în general 100 m, atunci când biofiltrele sunt puse în funcţiune în mod corespunzător şi atunci când gazul curat nu prezintă nici o urmă de gaz brut.
AbsorbţiaProcesele de absorbţie (vezi imaginea de mai jos) sunt utilizate la eliminarea impurităţilor gazoase provenite din gaze evacuate, ce nu pot fi deloc descompuse sau pot fi descompuse biologic foarte dificil. În general, această procedură este utilizată doar în situaţiile în care volumul aerului evacuat este mic, dispunând de o concentraţie mare.
În cazul abatoarelor de procesare a cărnii, procedura de absorbţie activa cu cărbuni serveşte îndeosebi la diminuarea mirosurilor din aerul evacuat la recipientele de depozitare pentru sânge, care nu poate fi folosit drept aliment. Restul de aer evacuat, de ex. de la siloz pentru
depozitarea conţinuturilor intestinelor, poate fi epurat la rândul său, prin intermediul acestei proceduri cu cărbuni activi.
La fel, aerul evacuat în ceea ce priveşte transportatoarele poate fi epurat prin intermediul acestei proceduri de absorbţie, atunci când nu există o pendulare a gazelor.
Deoarece aerul evacuat din abatoare dipsune în general de o umiditate mărită, s-a dovedit a fi eficientă utilizarea de cărbuni activi hidrofobi. În vederea îmbunătăţirii gradului de efect este important ca aerul evacuat ce urmează a fi purificat să nu creeze condens pe parcursul procesului de epurare. Nu se va realiza o încălzire a cărbunilor activi deoarece aceasta ar absorbi emisiile depuse prin aceasta.
Pentru schimbarea materialului de absorbţie, curenţii de aer evacuat trebuie să poată fi închis, pentru a evita astfel emisiile libere. Mai departe, prin izolarea acestuia este posibilă punerea în pericol a personalului.
În vederea verificării eficacităţii materialului de absorbţie trebuie efectuată o măsurare în funcţie de instalaţia de absorbţie.
Prezentare schematică a diferitelor forme de sisteme de absorbţie active cu cărbuni
AbsorbţiaAbsorbţia unui gaz într-un produs fluid este determinată de solubilitatea acestuia.
În cadrul tehnicii de epurare a gazelor evacuate este utilizată absorbţia acelor elemente conţinute de aerul evacuat, care sunt specifice sau care în majoritatea cazurilor nu pot fi descompuse sau pot fi descompuse foarte greu, respectiv care pot fi descompuse biologic într-un mod problematic, de ex. H2S sau NH3. Pentru a permite o funcţionare eficientă şi economică, valoarea pH-ului acelui fluid este setată fie ca fiind acidă sau bazică. Astfel, această instalaţie ca funcţiona ca o instalaţie de spălare chimică.
Aparatele de absorbţie sunt puse la dispoziţie într-o gamă largă de tipuri de astfel de sisteme, diferenţiate după structura construcţiei lor.
Este recomandat ca aparatele de absorbţie care sunt utilizate fără aditivi pentru separarea curată a mirosurilor să nu fie utilizate aici. În acest caz sunt avantajoase procedurile biologice.
În cazul sistemelor de spălare chimică trebuie verificate atât modul de depozitare a elementelor de acţionare, cât şi produsele finale.
Sistemele care dispun doar de spălare chimică trebuie să fie utilizate doar în cazul curenţilor de aer evacuat parţial, pentru a spori eficacitatea de funcţionare şi eficienţa economică.
În ultima vreme, s-au dovedit a fi foarte eficiente instalaţiile care prezentau diverse combinaţii între procedurile de ordin fizic, chimic şi biologic.
Cu ajutorul acestor instalaţii, în funcţie de dimensionare şi poziţionare, este posibilă o separare clară a particulelor, a elementelor nocive, si a mirosului.
Condiţionat de combinaţia de proceduri, pot fi atinse în majoritatea cazurilor grade de eficienţă înalte, ceea ce este posibil şi prin secţionarea selectivă.
În functie de combinaţia de metode sunt posibile de cele mai multe ori randamente foarte bune iar printr-o separare selectivă se pot obţine efecte importante..
5.6.2 Zgomot
În abatoare, zgomotul provine din diverse surse de emisie:
Zgomotul provenit din trafic
Sursele de zgomot din circulaţia dintre instalaţii joacă un rol esenţial. Pentru reducerea zgomotului la sursele descrise trebuie aplicate diverse măsuri, care pot avea efect singure sau combinate. Se pot lua măsuri de construcţie, precum construcţii pentru protecţia împotriva zgomotului (diguri, pereţi), sau o aşezare a clădirilor în aşa fel încât să existe o protecţie împotriva zgomotului. Punctele de acces al terenului abatorului (drum acces, intrare şi ieşire) ar trebui construite la mare distanţă faţă de zonele protejate. Prin măsuri organizatorice, (de ex. reglementarea programului) se poate obţine deasemenea o reducere a zgomotului.
Instalaţii de aerisire şi răcire, ventilatoare
La instalaţiile de aerisire şi răcire, precum şi la ventilatoare, sunetele generate se transmit prin aer, la mare depărtare.
Ca măsură de reducere a zgomotului se poate reduce nivelul de zgomot din instalaţiile de aerisire, prin izolare fonică, măsuri de izolare şi amortizare a sunetului. Se utilizează în mare măsură amortizoarele de sunet prin absorbţie. În continuare, poate avea loc o încapsulare a surselor de zgomot. Racordurile ventilatoarelor la canale ar trebui făcute prin elemente de legătură elastice, pentru evitarea transmiterii sunetului prin corpuri.
Clădirile destinate abatorizării
Sursele de zgomot provin de la utilaje, în interiorul clădirilor. În afară de asta, dirijarea porcilor spre boxele de anesteziere contribuie în mod semnificativ la zgomot.
Ca măsură de reducere a zgomotului se aplică izolarea fonică a clădirilor. Zgomotul generat la dirijarea porcilor poate fi diminuat semnificativ prin dirijarea porcilor în grup. În plus, dirijare porcilor în grup înseamnă mai puţin stres pentru aceştia.Este astfel important, ca nicio activitate să nu se desfăşoare cu uşile sau ferestrele clădirii deschise, şi ca nicio activitate să nu se desfăşoare în exterior.
Zgomotul provenit de la instalaţiile de răcire pentru camioane
Sursele principale de zgomot de la instalaţiile de răcire sunt garniturile motoarelor şi ventilatorul. Conform cunoştinţelor actuale, utilajele pentru frig cu motor pe motorină pot fi folosite doar limitat, datorită emisiilor mari de zgomot. Motoarele electrice reduc zgomotul. Trebuie avută în vedere utilizarea acestora, mai ales dacă este necesară funcţionarea pe timp de noapte.
5.6.3 Apa reziduală
Majoritatea abatoarelor îşi deversează apa evacuată în staţia de epurare orăşenească sau o epurează împreună cu apa uzată orăşenească.
Premisele pentru o funcţionare fără probleme a tratării apei evacuate sunt:
Omogenizarea încărcăturilor şi a cantităţilor O pre-epurare suficientă (substanţe solide) Evitarea valorilor pH prea mari sau prea mici Evitarea variaţiilor de temperatură Utilizarea substanţelor de dezinfecţie şi curăţare biodegradabile
Apa evacuată din abatoare trebuie deversată ori în staţia de epurare orăşenească ori în staţia de epurare proprie. În ambele cazuri, în afară de epuizarea măsurilor de protecţie interne, trebuie efectuată intern şi o pre-tratare a apei evacuate din producţie. La unităţile care deversează indirect, tipul şi cantitatea pre-tratării se orientează după cerinţele operatorului staţiei de epurare orăşenească. De obicei, acestea prevăd, că o poluare intensă în anumite perioade şi poluarea cu mirosuri, precum şi o influenţă negativă asupra staţiei de epurare publice, trebuie evitate. O pre-tratare a apei evacuate este recomandabilă şi în cazul deversării indirecte, pentru că astfel, costurile totale pentru eliminare pot fi reduse. Având în vedere creşterea cheltuielilor, atât pentru epurarea apei cât şi pentru eliminarea resturilor solide, o optimizare a întregului concept de eliminare a deşeurilor devine tot mai important.Apa evacuată se compune din următoarele fluxuri:
Apa evacuată din abator: apa pentru curăţenie şi apa evacuată provenită din activităţile cu consum de apă mare
Apa provenită din instalaţiile sanitare, precum şi apa de la instalaţiile de răcire şi apa de ploaie
5.6.3.1 Cantitatea de apa reziduală
Din punct de vedere al procesului, precum şi din punct de vedere igienic, apa joacă un rol foarte important în procesul de abatorizare şi de tratare a cărnii. Aproape tot procesul de producţie, începând de la locul de livrare al animalelor până la spaţiile de depozitare şi camerele frigorifice, este legat de generarea de apă evacuată. Din cauza procesului, deseori fluxul de apă evacuată este discontinuu, de ex. la golirea cazanelor de opărire sau a altor recipiente de mari dimensiuni. O poluare specială a apei evacuate provine din utilizarea substanţelor de curăţare şi dezinfecţie. În afară de asta, se adaugă apa murdară din incinta abatorului (apa din curte, apa cu care sunt spălate vehiculele) precum şi apa evacuată din departamentul social-sanitar (grupuri sanitare, cantină) şi eventual din secţia pentru prelucrarea produselor animale secundare. Se mai adaugă apa de răcire nepoluată precum şi procesele de tratare a apei din abator.
În procesul de tăiere, următoarele activităţi s-au dovedit a genera o mare cantitate de apă
evacuată:
- descărcarea, introducerea în grajduri şi curăţarea animalelor
- înjunghierea animalelor
- jupuirea, opărirea, depilarea respectiv deplumarea animalelor, detaşarea şi curăţarea
intestinelor, mai ales eviscerarea, curăţarea şi prelucrarea intestinelor şi a stomacelor
(detaşarea grăsimii, etc.)
- transportare plin plutire a măruntaielor de păsări
- despicarea corpurilor animale precum şi tăierea capetelor, a gâturilor, picioarelor şi a
transport recuperare Sanitar animal, staul hale prelucrarea produse apă răcire căldură spălare așteptare abatorizare intestine secundare recirculare vehicule căldură
Apa evacuată dintr-un abator de bovine respectiv porcine
Deşeuri diverse, solide sau lichide, precum şi concentrate (sânge, limfă) duc, în funcţie de tipul abatorului şi de eficienţa măsurilor de precauţie interne, la o poluare mai mare sau mai mică a apei utilizate în procesul de producţie.
Sângele, având o mare concentraţie de BOD5, de ca. 160 g/l, este una dintre componentele poluante principale. Chiar dacă sângele este colectat, la tăierea unui porc rezultă 0,5 litri, la tăierea unei vite 2,0 litri sânge pe animal. În abatoarele modern echipate, canitatea de sânge rest poate fi redusă la 5 până la 10 % din cantitatea totală.
Dacă are loc o înjunghiere în poziţia culcat, atunci se poate calcula o concentraţie de poluare mai mare cu ca. 500 până la 800 mg/l în apa evacuată. Altă sursă de poluare pentru apa evacuată este secţia de prelucrate a intestinelor. Conţinutul intestinal şi stomacal ajunge de regulă în apa evacuată. În abatoarele modernizate acestea se captează separat.
Ca resturi solide sunt de menţionat aşternutul şi gunoiul, cu o cantitate de 1,5 kg/unitate abatorizată, în plus şi dejecţii şi urină, care reprezintă ca. 3,9 până la 7,0 kg/zi per porc şi ca. 15 până la 60 kg/zi per vită. Aceste substanţe se găsesc atât în aşternut şi gunoi, precum şi în apa de spălare, care rezultă din spălatul vehiculelor. Timpul de aşteptare în abatoare este de ca. 1 până la 3 ore.
Apa evacuată din producţie, poluată cu substanţe organice solide sau dizolvate, se caracterizează mai ales prin grăsimi precum proteinele şi produsele de descompunere ale acestora, precum acizii volatili şi alţi compuşi organici pe bază de azot. Carbohidraţii (glucoza, celuloza), precum şi multe alte componente din sânge, limfă, intestin, stomac, sunt prezente în apa evacuată în formă dizolvată.
Caracterizată prin temperaturi ridicate, apa evacuată are o puternică înclinaţie spre descompunere, constituind un sol foarte bun pentru germeni. În general, apa evacuată din abator conţine şi viruşi, din punct de vedere igienic aceasta trebuie clasificată ca periculoasă. Şi animale sănătoase din punct de vedere clinic, pot fi latent infectate şi găzdui adesea germeni patogeni precum bacteria generatoare de tuberculoză, antrax, bacterii anaerobe, salmonela precum şi alte tipuri de viruşi. Adesea animalele găzduiesc şi paraziţi în stadii diferite de dezvoltare. Odată cu spălarea conţinutului intestinelor, viermii şi larvele ajung în apa evacuată.
5.6.3.2 Caracteristicile apei reziduale
În abatoare diferit structurate, în care se are în vedere reţinerea sângelui precum şi a conţinutului intestinal, apa evacuată din abatoare indică valori de BOD5 între 1.000 şi 4.000 mg/l, precum şi valori COD de 1.000 până la 6.000 mg/l. Pentru apa evacuată din industria prelucrării cărnii se aproximează concentraţii mai scăzute, şi anume cu valori BOD5 între 500 şi 2.500 mg/l precum şi valori COD de 800 până la 3.000 mg/l.Apa evacuată din abatoare se caracterizează în general prin
• Poluare organică ridicată(COD/N)• Oscilaţii puternice (cantitate şi încărcătură)• Conţinut mare de grăsime• Substanţe solide în apa evacuată• Conţinut de clorură ridicat• Utilizarea substanţelor de dezinfecţie şi curăţare (AOX, tenside)
Cantităţile de apa evacuată şi de încărcătură poluantă per unitate abatorizată diferă de la abator la abator, în diverse domenii. Dacă sângele, conţinutul intestinal, stomacal şi alte subproduse sunt colectate cu grijă, rezultă diferenţe semnificativ la valorile indicate ale apei evacuate.
Cantitatea apei evacuate specifice se stabileşte în continuare prin tipul şi cantitatea produselor secundare, produse în abatoare (de ex. prelucrarea intestinelor). Dar şi premisele
tehnologice ale operatorului influenţează cantitatea de apă evacuată. Introducerea unor noi procese de prelucrare poate duce la modificarea cantităţii de apă evacuată specifică. Dacă opărirea porcilor este înlocuită de un tunel de opărire cu condens, atunci consumul de apă se reduce. Şi diferitele capacităţi de tăiere ale abatoarelor joacă aici un rol important. La un număr mic de animale, rezultă o proporţie destul de mare de apă pentru curăţare.Apa reziduală conţine atât grăsimi cât şi proteine. Mai ales grăsimile contribuie la poluare apei reziduale. Apa evacuată poate avea un conţinut ridicat de săruri, prin sărarea pieilor şi prepararea intestinelor. Concentraţia de substanţe nutritive în apa evacuată a abatoarelor este, în funcţie de măsurile luate în abator, între 200 mg/ şi 400 mg/ azot, total, şi 30 mg/ si 70 mg/ fosfor, total.
Următorul tabel indică cantităţile de apă evacuată specifice şi încărcătura poluantă, care trebuie luate în calcul la o respectare atentă a măsurilor de precauţie obişnuite dintr-un abator (mai ales în cea ce priveşte reţinerea sângelui, a conţinutului stomacal şi intestinal şi a grăsimilor), pentru fiecare domeniu de producţie cunoscut în industria prelucrării cărnii.
Unităţi de referinţă Cantitate de apă poluată specifică
Încărcătură poluantă specifică
în /unitate de referinţă
BOD5în g/unitate de referinţă
CODîn g/unitate de referinţă
Abatorizarea unei vite 500–1000 1000–3500 1400–5000
Abatorizarea unui porc 100–300 200–350 300–600
Abatorizare păsări(la 1 kg greutate abatorizată)
5–10 6–30 10–40
Abatorizare curci(la 1 kg greutate abatorizată)
4–7 6–24 8–32
Abatorizare raţe(la 1 kg greutate abatorizată)
5–8 5–20 6–30
Cantitatea de apa evacuată specifică şi cantitate de poluant la abatoare (poluant în apă evacuată în raport cu apa evacuată fără sedimente)
5.6.3.2.1 Deversare indirectă
Abatoarele sunt considerate unităţi care generează o cantitate mare de apă evacuată, pentru care pot exista prevederi legale pentru apa deversată în staţiile de epurare orăşeneşti. Indicaţiile pentru deversarea apei evacuate din unităţile comerciale şi industriale într-o staţie pentru apa evacuată publică, stabilesc valori pentru anumiţi paramentrii, care, dacă sunt respectaţi, nu există nici influenţă negativă asupra funcţionării staţiei de epurare orăşeneşti, sau a persoanelor angajate (temperaturi de deversare crescute, valori limită pentru pH, proporţia de uleiuri și grăsimi).
În general pre-tratarea se deosebeşte după procedeul principal de curăţare, şi se clasifică în: procedeu mecanic, mecanic-chimic şi biologic. Pentru toate instalaţiile de pre-tratare sau tratare completă este în principiu valabil, în măsura în care este posibil, deversarea separată a apei evacuate provenite din sistemul sanitar, înaintea sistemului de tratare.
Se recomandă, ca la deversarea în canalizare să se evite prezenţa în apă a unor substanţe solide precum sânge, grăsimi, dejecţii lichide, pentru a evita înfundarea canalizării.
Apa provenită din sistemul de răcire trebuie deversată separat de celelalte ape reziduale.
Pre-tratare şi pre-epurare mecanică
Se iau următoarele măsuri pentru pre-tratarea apei evacuate:
- Reţinerea substanţelor solide cu ajutorul sitelor fixe şi a sitelor rotative,- Sită fină, centrifugă mare şi filtre mari,- Reţinerea grăsimilor cu ajutorul separatoarelor de grăsimi, a centrifugilor şi a
instalaţiilor pentru flotaţie- Utilizarea calcarului,- Montarea bazinelor aerisite pentru amestecare şi compensare.
Conform Regulamentului (CE) Nr. 808/2003 privind unităţile de prelucrare pentru materiale de categoria 1, şi alte întreprinderi în care se îndepărtează material de risc specificat, abatoarele şi unităţile de prelucrare a materialelor de categoria 2 trebuie să efactueze un proces de pre-tratare pentru reţinerea şi colectarea materialelor de provenienţă animală, ca primă etapă de tratare a apei evacuate. Instalaţiile pentru pre-tratare sunt compuse din deschideri de proces cu câte cu o deschidere de cel mult 6 mm, pe porţiunea de final a procesului sau a sistemelor echivalente, care asigură ca corpurile solide din apa evacuată, care trec prin această instalaţie, să nu fie mai mari de 6 mm.
Conţinutul separatorului de grăsimi poate fi utilizate de ex. de către unităţi de reciclare autorizate sau în instalaţii de biogaz, după igienizare.
În cazul în care este necesară compensare pentru poluările de vârf prin cantitate, concentraţie de poluanţi, temperatură şi valoare pH, bazinele de amestecare şi de compensare fără aerisire constituie o posibilitate de pre-tratare a apei evacuate. Volumul bazinelor trebuie ajustat zilnic şi potrivit la cantitatea de apă evacuată zilnică. O golire regulată, completă, împiedică depunerea de nămol şi probleme eventuale legate de mirosuri (anaerob), precum şi formarea de nitrit.
Pre-tratare mecanico-chimică şi pre-epurarea
Aici sunt incluse acele proceduri care se bazează pe reacţii chimico-fizice şi care tratează preliminar sau curăţă parţial apele uzate fără a apela la procese biologice. Neutralizarea trebuie executată în acest caz ca fiind cea mai importantă procedură. Pe baza rezervoarelor de amestecare şi de echilibrare poate fi cauzată o auto-neutralizare (în zona pH-ului ce trebuie introdus). Cu toate că ar trebui mai degrabă să se ia distanţă prin adăugarea de acizi anorganici sau de leşie (HCL, H2SO4, HNO3,), nu se poate renunţa integral la efectele pe care acestea le produc în anumite circumstanţe (în caz de defecţiune). Dacă valoarea pH-ului rămâne tot în stadiul alcalin, se poate recurge la dozarea dioxidului de carbon. Cel mai eficient se poate realiza aceasta prin gaze fumigene care conţin CO2 (gaze de evacuare ale procesului de producţie a căldurii). Din cauza gradului mic de dizolvare a CO2, apa uzată din reţeaua de canalizare nu poate fi supra-acidulată; sărurile care rezultă din aceasta sunt mai tolerabile de către mediul înconjurător decât ionii de SO4
-- respectiv ionii de Cl-, iar aplicarea gazului fumigen care conţine CO2 drept mijloc de neutralizare diminuează pe deasupra emisia de CO2 în atmosferă. Ca efect negative menţionăm costurile de investiţie ridicate şi disponibilitatea gazelor fumigene (perioadele de funcţionare a instalaţiilor de cazane). Din motivele mai sus menţionate, trebuie clarificate aspectele economice legate de o astfel de măsură, şi anume, neapărat preliminar instalării.
Flotaţia, îndeosebi flotaţia de destindere prezintă un sistem de tratare a apei uzate cu scopul de a diminua încărcătura poluantă. Separarea dintre materialele dizolvate într-o substanţă fluidă se realizează – împotriva sedimentării – printr-un sistem de activare prin intermediul bulelor de aer lipite de acest element mic. Părţile materialelor cu structură solidă trebuie să prezinte un comportament hidrofob care să constituie premisa cea mai importantă, ceea ce se realizează printr-un mijloc suplimentar potrivit pentru aceasta. Flotaţia este utilizată atât în cazul curăţării apei cât şi în cazul reciclării materialelor refolosibile (aici este vorba de elemente de grăsimi). Din motive de igienă, flotatul trebuie fie să fie ars, fie poate să fie anexat la instalaţia de biogaz după efectuarea unui proces de igienizare.
În cazul curăţării biologice parţiale sau complete a procedurii de reactivare mecanică sau fizico-chimică a apei uzate existente, este posibilă în prezent îndeosebi procedura aerobă cu nămol activ. O altă posibilitate existentă constă în utilizarea de proceduri cu privire la grăsimi (de ex. picurători, procedura cu biofiltru). Aplicarea procedurii anaerobe este posibilă, în caz particular, dar în funcţie de aspectele eficienţei economice. Problema tratării şi a înlăturării nămolului existent trebuie luată neapărat în calcul în cazul procedurilor biologice.
Metoda cu nămol activ :
La dimensionarea instalaţiilor aerobe care dispun de un singura treapta, în vederea curăţării parţiale a apei uzate la sacrificarea animalelor, încărcătura cu nămol de tipul BOD5 trebuie să aiba la bază 0,15 kg/kg d. Instalaţiile cu nămol activ utilizate cu scopul de a pre-trata biologic apa uzată la sacrificarea animalelor există doar în rare cazuri, fiind utilizate în baza unor dispoziţii specifice.
Metoda picurătorului:
Nu sunt recomandaţi picurătorii cu umplutură de zgură. Există modalităţi interesante pe care în schimb le oferă utilizarea de picurători care au în structura lor elemente de umplutură din mase plastice compacte sau mase plastice care atârnă. Pentru a evita efectele nocive asupra mediului înconjurător se recomandă alegerea construcţiei închise pentru picurătorii din mase plastice care funcţionează individual (conectate la un sistem de aerisire sintetic).Instalaţiile pot suporta o încărcătură de poluant relativ mare (BR,BOD5 = 2,0 până la 3,0 kg/m3
d; qA ≥ 1,4), atingând astfel, prin economisirea de energie şi printr-o funcţionare sigură, respectând condiţiile, o curăţare parţială biologică avansată. Nămolul care provine din picurător – dacă acest lucru este necesar – este separat cu ajutorul utilajelor de separare.
Tratarea anaerobă a apei reziduale:
O posibilitate promiţătoare este luare în considerare a utilizării unei proceduri anaerobe mai mici. Pentru desfăşurarea metodei tratării preliminare anaerobe a apei evacuate sunt discutate la momentul actual reactoarele de curenţi ascendenţi, reactoarele de flotaţie (CSTR), precum şi instalaţii active anaerobe cu o treaptă sau cu două trepte.
5.6.3.2.2 Deversare directă (Staţii de epurare interne)
În cazul deversării directe, mai exact în cazul epurării complete a apei evacuate de pe urma funcţionării instalaţiilor, până la stadiul calităţii apelor curgătoare, trebuie respectată legislaţia în vigoare.
De obicei, apa de producţie evacuată de pe urma utilizării acesteia la procesul de sacrificare a animalelor este direcţionată către sistemele comunale de epurare a apei, fiind introdusă spre a fi prelucrată în staţii centrale de epurare a apei pe cale mecanico-biologică. Deoarece materialele conţinute de această apă uzată pot fi uşor degradabile biologic, aceasta nu cauzează probleme în a fi epurată împreună cu apa evacuată de către sistemele menajere.
Trebuie luate în considerare, pe lângă elementele ce poluează conţinutul apei evacuate cu substanţe organice din sistemele menajere (grăsimi şi elemente proteice), şi conţinuturile mijloacelor de curăţare şi dezinfectare, împreună cu temperaturile parţial înalte şi factorii poluanţi.
Procedura de tratare aerobă s-a dovedit a fi extrem de eficientă în cazul întreprinderilor cu inserare directă, ce corespunde BAT. Pe lângă variantele de reactivare corespunzătoare (ce
dispun de un nivel sau de două nivele), sunt acţionate şi instalaţiile cu mai multe nivele care se află conectate la un sistem de picurători. În plus faţă de toate aceste sisteme enumerate aici, mai există şi iazuri de epurare a apei evacuate, de mare dimensiuni, aerisite.
În cazul în care sunt acţionate proceduri anaerobe, atât avantajele cât şi dezavantajele acestei tehnici de procedură pot fi evaluate după cum urmează:
Avantaje: Procedeul anaerob:
- Instalaţiile anaerobe cu încărcătură mare pot fi puse în funcţiune drept instalaţii aerobe. Reziduurile de grăsimi, conţinuturile rumenului, a stomacului, precum şi urina de provenienţă animală pot fi tratate şi acestea, astfel scăzând printre altele costurile aferente transportului şi înlăturării reziduurilor.
- Reziduurile de nămol în cazul metodei anaerobe se prezintă într-o cantitate relevant mai mică, la fel ca şi factorii olfactivi disturbanţi, prin intermediul sistemelor închise.
- Biogazul rezultat de pe urma procedurii anaerobe poate acoperi în mare parte necesarul de energie al abatorului.
- În cazul în care se utilizează o desfăşurare a procesului de tipul termofil (50 până la 60 °C), rezultă o gradaţie a organismelor patogene (durata de repaus minimă; 8 până la 12 ore).
Dezavantaje: Metoda anaerobă:
- Nitrificarea este exclusă, nitratul există sub formă de nitrat mineralizat, în formă de amoniac cu concentraţii de la 50 până la 1.400 mg NH4/l pe parcursul funcţionării instalaţiei.
- Comportamentul sistemului de deshidratare a nămolului poate deveni dezavantajos în cazul gazării ulterioare.
- În cazul în care se utilizează o desfăşurare a procesului de tipul termofil se calculează cu nişte caracteristici de canalizare mai slabe calitativ şi cu concentraţii de amoniac mai mari pe parcursul funcţionării instalaţiei, în comparaţie cu procedura de tip mezofil.
5.6.3.3 Procedee de epurare a apei evacuate
Procedee biologice de proporţii reduse
În cazul curăţării biologice complete a apei evacuate din întreprinderile aparţinătoare industriei cărnii se utilizează îndeosebi procedura de reactivare. În comparaţie cu această procedură există procedura cu picurători, căreia i se dă importanţă doar la nivelul 1 sau la etapa de curăţare preliminară a unei staţii de epurare comunale.
Picurători şi contactori biologici rotativi
În cazul picurătorilor şi a contactorilor biologici rotativi trebuie să fie activate în principiu nivele de procedură mecanice performante. Nu sunt recomandaţi picurătorii cu umplutură deoarece există riscul ca aceşti picurători să se înfunde. La activarea ca nivel 1. trebuie să fie folosite ca material de umplutură şine atârnate, elemente de umplutură aşezate („pachete“) sau corpuri de umplutură turnate (de ex. rozete) din mase plastice. Picurătorii din mase plastice trebuie să fie executaţi în principiu în structuri de construcţie închise, care dispun de aerisire printr-o procedură de transfer de aer, unde aerul evacuat trebuie dezodorizat prin intermediul filtrelor de compost sau a unor filtre asemănătoare.
Ca valori de măsurare pot fi recomandate următoarele:
Încărcătura spaţiului prin poluanţi: BR = 2 până la 3 kg BOD5/m3 dStratul de suprafaţă: qA > 1,4 m3/m2 h
Avantajele procedurii constau în costurile de energie scăzute (de la 0,1 până la 0,2 kWh/kg BOD5), lipsa problemelor cauzate de existenţa nămolului umflat şi a posibilităţii de a cerne nămolul prin maşini de cernut speciale, în funcţie de caz.Contactorii biologici reactivi sau alte corpuri de scufundare rotative asemănătoare s-au situat la evaluare în ierarhia cascadei la sisteme cu 4 până la 5 nivele de cascadă, unde ultima cascadă este, după caz, menită să fie acoperită prin denitrifiere şi să fie utilizată fără aport de aer.La procesul de epurare ulterior, nămolul îndepărtat trebuie extras în mod permanent, căci altfel există riscul ca acesta să acţioneze.
Instalaţii cu nămol activ
În ceea ce priveşte curăţarea completă biologică a apei evacuate de pe urma folosirii acesteia la activităţile abatoarelor, în prezent este utilizat mai ales procedura activa aerobă. Astfel nu se aplică doar metoda activă convenţională, ci şi metoda cu încărcătură mare, procedura cu încărcătură mică şi procedura cu stabilizare simultană.
Activarea cu o singura treapta:
În cazul metodei cu nămol activ cu un singur nivel folosită pentru tratarea apei evacuate în industria cărnii, doar încărcări mici in nămol sunt potrivite pentru aceasta.
Cerinţele cu privire la inserarea în apă sunt respectate cu destulă siguranţă, în condiţiile în care încărcăturile cu nămol de tipul BOD5 nu depăşesc nivelul de 0,05 kg/kg d. La acest nivel este de aşteptat o nitrificare ulterioară, fapt pentru care instalaţiile trebuie să aibă încorporate un sistem de denitrificare corespunzător.
Pentru treptele cu nămol activ din staţiile de epurare ale întreprinderilor se aleg de obicei bazine de amestec sau bazine mixte. În cazul bazinelor de rotaţie se fac remarcate până în prezent gropile de reactivare. Pe lângă acestea există exemple pentru utilizarea de gropi rotunde în bazinul de epurare ulterioară central, şi anume fie cu aerisire rotativă, fie cu aerisire cu bule de aer.
Pentru a economisi energie, este avantajos ca aerisirea şi rotaţia să fie separate din punct de vedere funcţional. Deoarece există perioade de repaus mai lungi sau mai scurte pe perioada sfârşiturilor de săptămână şi a perioadelor de concedii, este recomandabil ca în principiu să existe un sistem de aerisire intermitent pentru aceste perioade.
Nămolul activ poate deveni temporar relativ uşor. De aceea se recomandă dimensionarea bazinelor de epurare ulterioară pentru un index al nămolului ISV = 150 ml/g conform reglementărilor ATV. Deoarece este de aşteptat ca nămolul să acţioneze (de ex. prin procese de denitrificare), trebuie luată în calcul montarea unor instalaţii de eliminare a nămolului plutitor, ce sunt mai performante decât instalaţiile comunale.
Instalaţiile cu nămol activ cu un nivel structurate în formă de cascadă respectiv cu un sistem cu picuri dispun la aceeaşi încărcătură de un grad al eficacităţii mai bun şi mai stabil şi de un risc mai mic în ceea ce priveşte formarea de nămol umflat, în comparaţie cu bazinele mixte integral.
S-a dovedit faptul că se poate atinge o îmbunătăţire a indexului nămolului prin pre-acţionarea a unui reactor anoxic performant sau, cum au arătat experimente tehnice de mare anvergură în industria alimentară, prin pre-acţionarea unui selector aerob.
Instalaţia cu nămol activ în două trepte:
Primul nivel trebuie să se situeze relativ sus ca grad de încărcătură (BTS = 1,0 kg CBO5/kg TS d) sau, şi mai bine, foarte sus (BTS = 2 bis 10 kg CBO5/kg TS d), deoarece în caz contrar există pericolul, ca la al doilea nivel de încărcătură să se ajungă la o sub-încărcare şi implicit la probleme de funcţionare a instalaţiei (îndeosebi prin scăderea calitativă a comportamentului de decantare şi prin diminuarea activităţii nămolului activ).
Instalaţiile cu nămol activ cu două nivele au fost introduse cu scopul de epurare a apei în cazul abatoarelor doar la nivel individual. Aceste instalaţii sunt relativ pretenţioase în ceea ce priveşte mentenanţa, astfel nefiind recomandate întreprinderilor mici. Mai mult decât atât, din cauza nitrificării necesare, este obligatorie şi denitrificarea din motive de stabilitate a funcţionării, aceasta putând acţiona mai bine prin instalaţiile cu un singur nivel.
Proceduri biologice de suprafaţa mare
În cazul epurării apei evacuate în industria cărnii, iazurile aerisite de curăţare completă trebuie utilizate doar în cazuri speciale, deoarece aceste iazuri nu respectă condiţiile de deversare în ceea ce priveşte deversarea în emisar. Iazurile de sedimentare şi alte tipuri de iazuri fără aerisire tind să deranjeze olfactiv şi prezintă un randament scăzut în special pe perioada iernii.
Iazurile aerisite se vor dimensiona după cum urmează:
Încărcătura suprafeţei BA = de la 10 până la 15 g BOD5/m2 d.
Iazurile de protejare plantate şi-au dovedit eficacitatea doar în etapa de curăţare ulterioară.
Pentru aerisirea în instalaţiile SBR (reactor secvenţial), sunt disponibile mai multe tipuri de sisteme de aerisire sub presiune şi de suprafaţă.
Proceduri anaerobe
În ceea ce priveşte tratarea anaerobă a apei evacuate în industria cărnii, s-au dovedit a fi eficiente următoarele:
- Procedura de contact (procedură de reactivare anaerobă cu direcţionarea nămolului)- Rezervoarele de fermentare cu amestec integral fără recircularea nămolului (CSTR)- Filtrele anaerobe- Sistemele UASB- Reactorul cu alimentare periodica cu nămol
Instalaţiile anaerobe de mari dimensiuni pentru industria tehnică, utilizate la epurarea apei evacuate în industria cărnii dispun de o procedură mecanică de îndepărtare a materiei solide (de la site rotative până la flotaţii cu bazine de decantare, după caz).
În cazul în care funcţionează metodele prin contact, reactoarele de tipul UASB şi filtrele anaerobe fără încărcături poluante critice, sunt posibile eliminări de tipul COD de până la 90 % şi scaderi de tipul BOD5 de până la 96 %. Pe parcurs s-au depistat cu instalaţiile CSTR rate de descompunere scăzute în care au fost tratate în special ape uzate foarte concentrate şi deşeuri.În cazul apei evacuate cu valori pentru BOD5 de la 600 până la 24.000 mg/l, se potrivesc procedura de tipul UASB şi procedura prin contact, precum şi filtrele anaerobe.
Procedurile de tipul UASB sunt mai avantajoase – din cauza duratei de păstrare hidraulice posibile – la concentraţii la BOD5 de până la aproximativ 10.000 mg/l şi la concentraţii ale substanţelor solide ale apei evacuate, în timp ce procedura prin contact este de preferat în cazul concentraţiilor de BOD5 mai mari de 6.000 mg/l şi la apa evacuată care prezintă substanţe solide. Filtrele anaerobe sunt recomandate în cazul concentraţiilor apei evacuate de tipul BOD5 de la 1.500 până la 5.000 mg/l an.
Post-epurare
Nămolul activ poate fi relativ uşor pe perioade determintate, în funcţie de metoda biologică de curăţare la care s-a apelat. De aceea se recomandă luarea în considerare la dimensionarea bazinului de post-epurare a unui index al nămolului ISV = 150 ml/g. La îmbunătăţirea indexului nămolului s-a dovedit eficientă pre-activarea bazinelor de contact cu
10-20 kg de BOD5 per m3 şi per zi. Prin intermediul acestor bazine se atinge şi eliminarea fosforului pe cale biologică.
5.6.3.4 Curăţare şi dezinfectare
Epurarea pierdută
Soluţiile de curăţare folosite se utilizează doar o singură dată cu scopul curăţării. La final, soluţia de curăţare, acum murdară, este direcţionată prin sistemul aferent apei evacuate. Efortul din punct de vedere tehnic pe care îl depun aceste sisteme este relativ mic, fapt pentru care acest sistem este utilizat des în cazul instalaţiilor de mici dimensiuni sau în cazul acelor instalaţii care sunt folosite rar. În orice caz există la abatoare şi instalaţii suplimentare, care trebuie curăţate prin pierdere pentru a fi eficiente, căci murdăria din instalaţiile ce urmează a fi curăţate este atât de mare, încât este exclusă o refolosire a soluţiilor de curăţare respectiv ar periclita efectul de curăţare al altor instalaţii.
Depozitarea chimicalelor
Depozitarea soluţiilor de curăţare şi dezinfectare necesită o atenţie specială în abatoare. Toate substanţele şi combinaţiile de substanţe utilizate trebuie verificate spre a fi conforme, în baza specificaţiilor de securitate ale U.E. şi a indicaţiilor producătorului acestora, aşa încât să se stabilească dacă este vorba de o substanţă nocivă. Aceste substanţe trebuie înregistrate în Indexul Substanţelor Nocive, valabil pentru toată întreprinderea (Cadastrul Substanţelor Nocive). Acest index al substanţelor nocive trebuie să conţină cel puţin următoarele indicaţii conforme (după caz, prezentarea legislaţiei româneşti, respectiv a Ordonanţei privind substanţele nocive):
Denumirea substanţei periculoase
Clasificarea substanţei periculoase
Cantitatea substanţelor periculoase în companie
Zone de lucru, în care se lucrează cu substanţe periculoase.
Acest index al materialelor dăunătoare trebuie completat în cazul modificărilor relevante şi trebuie verificat cel puţin o dată pe an.
5.6.3.4.1 Curăţarea exterioară a autovehiculelor
Locuri de spălat
În cazul abatoarelor, cerinţele cu privire la igienă sunt ridicate, aşa încât până şi la maşinile care transportă animalele trebuie respectată obligativitatea păstrării unui grad de curăţenie înalt. Din acest motiv, pe lângă curăţarea interioară a acestor maşini de transport şi curăţarea exterioară, făcută la intervale regulate. Deoarece aceste vehicule trebuie să meargă pe multe drumuri de ţară, are loc o murdărire profundă mai ales în cazul vremii ploioase. La îndepărtarea impurităţilor se curăţă implicit şi urme de grăsimi şi uleiuri. Pentru ca acestea să nu fie introduse în apa uzată, sunt necesare locuri de spălare a vehiculelor separate. Aceste zone trebuie prevăzute cu un sistem care să colecteze apa uzată.
Colectarea apei uzate urmează apoi un proces de tratare prin intermediul precipitatorilor, înainte ca apa să se scurgă în reţeaua generală a apei evacuate.
Instalaţii de spălare a autovehiculelor
În cazul unei întreprinderi care dispune de un parc auto mare şi care implicit prezintă un număr mare de curăţări ale vehiculelor, este eficientă instalarea unui sistem de spălare a vehiculelor automat. Avantajul acestor instalaţii constă în utilizarea specifică şi astfel economică a apei pentru curăţare. Aceste sisteme de spălare au o structură asemănătoare cu cea cunoscută în cazul instalaţiilor de spălare a vehiculelor mici, doar că dimensiunile se potrivesc vehiculelor mari care fac obiectul acestor instalaţii.
Instalaţii de separare
Curenţii de apă evacuată care provin din curăţarea exterioară a maşinilor şi cei care provin din locurile în care se află rezervoarele trebuie constituite separat, fiind introduse sisteme de separare în acest sens. Primul nivel de separare constă în colectarea nămolului, proces prin care nisipul colectat este separat şi eliminat prin sedimentare. Această colectare a nămolului nu ar trebui să fie proiectată cu dimensiuni prea mici, deoarece marfa transportată de camioane este variată. După acest nivel urmează separarea hidrocarburii conţinute în apă printr-un sistem de separare uşoară. Ce tip trebuie utilizat depinde de practica de curăţare respctivă şi de valorile specifice ce trebuie atinse. Detaliile aferente acesteia sunt reglementate (trebuie să fie reglementate într-o ordonanţă românească). La dimensiuni de construcţie mai mici în ceea ce priveşte instalaţia de colectare a nămolului şi sistemul de separare, este posibil un tip de construcţie integrat. Drept corp de construcţie final trebuie prevăzut un bazin de colectare de probe în vederea controlului funcţionalităţii. Instalaţia de colectare a nămolului şi sistemul de separare trebuie curăţate la intervale regulate, resturile colectate de pe urma acestei curăţări fiind obligatoriu îndepărtate.
Prezentarea aceasta arată schematic structura unui separator de coalescenţă. Acest tip de separatoare sunt utilizate acolo, unde apar apă poluată cu uleiuri sau emulsii instabile pe parcursul procedurii de spălare.
Funcţionarea instalaţiei de spălare a autovehiculelor şi utilizarea aparatelor de curăţare cu jeturi de aburi, de exemplu la curăţarea vehiculelor, necesită utilizarea unui separator de coalescenţă.
Colectarea nămolului de ex. separator de coalescenţă – separator al bazinului de colectare de probe
În funcţie de cerinţe, în locul separatorului prin coalescenţă se poate utiliza și un separator pe benzină sau o combinaţie a celor două.
În domeniile ce ţin de mediul înconjurător precum energie, apă / apă evacuată, reziduuri şi emisii, se dau următoarele indicaţii în vederea diminuării efectelor dăunătoare asupra mediului înconjurător:
Trebuie verificat, dacă în cazul instalaţiilor de spălare a vehiculelor este avantajoasă instalarea unui sistem de reciclare a apei uzate.
În cazul curăţării exterioare a vehiculelor trebuie verificată folosirea apei mai puţin murdare provenite din producţie.
În cazul curăţării manuale trebuie luate măsuri organizatorice pentru a face posibil consumul econom al apei.
Separatoarele trebuie golite complet cel puţin de două ori pe an şi curăţate. Există şi posibilitatea de a permite intervale mai mari de timp pentru curăţarea acestora, dar în condiţiile în care se efectuează controale regulate ale instalaţiilor de către o persoană abilitată, rezultatele verificărilor fiind trecute într-un jurnal de control.
5.6.4 Transport / Logistică
În domeniul transport, logistică şi depozitare secţiile subordonate trebuie să fie văzute separat şi tratate ca atare. Se recomandă astfel o structurare în ceea ce priveşte parcul auto şi o administrare a depozitului. Parcul auto include vehicule, echipamentele aferente acestor vehicule şi funcţionarea acestora. În domeniul administrării depozitului este în principal vorba de emisiile de zgomot prin procesele de încărcare - descărcare, precum şi de posibilele riscuri cu privire la mediul înconjurător, în ceea ce priveşte depozitele de carburanţi şi instalaţiile de siloz.
5.6.4.1 Autovehicule / parc auto
Funcţionarea unui parc auto are efecte relevante asupra mediului înconjurător. Aici nu este importantă doar tehnica aplicată, ci şi acţionarea acesteia. Următoarele mărimi au relevanţă în ceea ce priveşte efectele asupra mediului înconjurător în cazul unui parc auto:
Utilizarea de vehicule / Capacitatea suportată de un parc auto
Optimizarea segmentelor de drum
Tehnica vehiculelor / Diminuarea emisiilor dăunătoare şi a zgomotului produs
Diminuarea poluanţilor şi a zgomotului produs în funcţie de situaţie
Siguranţa în cazul transportului, depozitării mărfii transportate şi a comportamentului faţă de aceasta, de ex. substanţe periculoase.
5.6.4.1.1 Utilizarea autovehiculelor
O optimizare a capacităţii vehiculelor şi a organizării desfăşurării activităţilor de transport aduce avantaje în ceea ce priveşte atât abatorul cât şi mediul înconjurător. Prin aceasta se permite scăderea cheltuielilor şi îmbunătăţirea gradului de competitivitate. Mai mult decât atât, infrastructura şi mediul înconjurător sunt scutite astfel de un trafic îngreunător. Utilizarea raţională şi conştientizarea mediului înconjurător începe deja de la momentul alegerii corecte a vehiculelor cu privire la mărime, număr şi echipamentele tehnice. În acest sens este necesară o analiză individuală, specifică respectivei întreprinderi, referitoare la acest necesar şi la utilizare. În vederea optimizării eficacităţii şi a compatibilităţii cu mediul înconjurător la funcţionarea zilnică, sistemul integral cu privire la transport şi împărţire trebuie să fie prelucrat în mod continuu. Modificările ce survin cu privire la structura clientelei respectiv la volumul de muncă şi cantităţi necesită o ajustare imediată în acest sens. Printr-o folosire a vehiculelor corespunzătoare mărimilor vehiculelor respective în ceea ce priveşte planificarea zilnică a transporturilor, precum şi o mai bună cuprindere a capacităţilor şi o optimizare a perioadelor de transport şi a segmentelor de drum, duce la o degrevare a mediului înconjurător. Aceasta duce implicit şi la o împărţire a mărfii în aşa fel încât şi costurile să scadă.
Transporturile goale nu sunt doar nerentabile, ci afectează în mod considerabil mediul înconjurător. Stabilirea obiectivelor trebuie să includă ca prioritate eliminarea transporturilor goale respectiv o optimizare în ceea ce priveşte raporturile de încărcături. O minimalizare a cuantumului de transporturi goale din cadrul rutelor, precum şi o o minimalizare generală a distanţelor ce trebuie parcurse, duc la o încărcare mai mică a traficului rutier şi la o economisire a carburanţilor, dar şi la o uzură mai scăzută a vehiculelor în comparaţie cu cuantumul de servicii prestate. Mijloace de ajutorare moderne în vederea atingerii acestor obiective constau în sistemele computerizate de planificare a rutelor. Acestea măresc gradul de flexibilitate a companiei, permit efectuarea de modificări în cadrul rutelor, dar şi o ajustare flexibilă a stadiului comenzilor. Printr-o simulare specifică a situaţiilor comenzilor pot fi găsite soluţii deja anterior apariţiei unei situaţii problematice reale.
5.6.4.1.2 Tehnici pentru autovehicule
Motorizarea autovehiculelor / emisii poluante
Motorizarea vehiculelor cu utilaje de ardere are o influenţă directă asupra afectării mediului înconjurător prin substanţe nocive. Dar în general nu se poate renunţa la utilizarea vehiculelor sau a camioanelor. Astfel, obiectivul trebuie să constea în diminuarea emisiilor nocive mediului înconjurător, prin utilizarea tehnologiei cele mai bune accesibile, precum şi prin dezvoltarea continuă a sistemelor existente şi prin cercetarea în vederea depistării de alternative.
5.6.4.1.3 Instalaţii de răcire şi agregate de răcire
Păstrarea lanţului de răcire este o premisă pentru asigurarea calităţii alimentelor uşor alterabile. Cel mai slab element al acestui lanţ este transportul de la producător la consumatorul final. În vederea prevenirii unei încălziri nepermise a mărfii, transportul are loc prin intermediul unor maşini ce dispun de instalaţii de răcire. Decisiv la alegerea şi dimensionarea instalaţiilor de răcire destinate maşinilor de transport este modul transportului şi temperatura de transport aferentă acestuia.
Structură / mod de funcţionare
Instalaţiile de răcire de pe camioanele transportatoare constau de regulă în instalaţii de răcire cu compactor, convenţionale. Acestea sunt puse în funcţiune fie pe cale electrică, prin intermediul unui generator cuplat la motorul camionului, cu funcţionare hidraulică, fie prin intermediul unei maşini de ardere. Agregatele care funcţionează de obicei pe cale electrică sunt alimentate de o sursă externă pe perioada pe parcursul căreia camionul staţionează. Motoarele camioanelor moderne au în prezent un grad de eficacitate de până la 45%. Această capacitate nu poate fi atinsă de un motor mai mic la o instalaţie de răcire, motor care funcţionează în zona de încărcătură parţială. De aceea, dezvoltarea se concentrează pe instalaţiile de răcire, care dispun de o sursă de energie emisă de un generator ce poate fi cuplat la motorul camionului. În acest caz rezultă o economisire a carburantului de până la 30% faţă de o instalaţie de răcire cu motor propriu. Generatoarele aferente agregatelor de răcire ating ele însele un grad de eficacitate de aproape 90%. De asemenea, nu este de
neglijat forma schimbului de aer în spaţiul de depozitare. Un transfer regulat de aer asigură o răcire echilibrată a mărfii.
Agenţi de răcire
Următorii agenţi de răcire activează în cadrul instalaţiilor de răcire ale camioanelor:
R69l, R134a, R290 (Propan), R404a, R407, R410
R410 prezintă avantajul, în comparaţie cu R134a şi R404a, utilizate în mod obişnuit, că economiseşte energie în procentaj de 10% până la 20% în cazul sistemelor cu alimentare pe bază de generator şi în cazul separării termice a motorului diesel de ciclul de răcire. Nivelul ridicat de presiune a agentului de răcire R410, care dăunează stratului de ozon, prezintă nereguli de sistem în ceea ce priveşte funcţionarea instalaţiilor de răcire alimentate cu motorină.
5.6.4.1.4 Motostivuitoare
În principiu, motostivuitoarele care dispun de un motor de ardere pot fi utilizate în spaţii închise şi parţial închise, dacă aerul care se inspiră nu prezintă concentraţii nocive relevante, care pot dăuna sănătăţii prin gazele evacuate. Spaţiile de lucru parţial sau complet închise sunt spaţii de lucru astfel limitate arhitectural, care să nu permită o aerisire naturală corespunzătoare. Printre acestea se numără, spre exemplu, halele de producţie.
În acest scop trebuie verificat, dacă sarcinile ce trebuie executate nu pot fi efectuate şi cu ajutorul altor tehnici de acţionare, de exemplu, cu ajutorul motostivuitoarelor care funcţionează pe bază electrică. Înlocuirea motostivuitoarelor care funcţionează pe bază de motor diesel poate avea loc în următoarele condiţii:
Luându-se în considerare capacitatea de lucru este necesară mai puţin de o baterie per un schimb în cazul funcţionării electrice.
Portanţa necesară este de mai puţin de 5 t.
Diferenţe de înălţimi mai mari de 1 metru pot fi depăşite rar.
Distanţele de transport medii nu depăşesc 80 metri per etapa de transport.
Ruginirea sau periclitarea bateriei nu este de luat în calcul, deoarece
Nu există perioade de repaus mari, respectiv prin funcţionarea pe perioada sezonieră, Nu există efecte termice speciale ce să survină din exterior.
În cazul în care se vor utiliza în continuare motostivuitoare cu motor diesel după această verificare, trebuie luate măsuri de diminuare a DME. În categoria acestor măsuri intră, spre exemplu:
Utilizarea de filtre pentru particulele din motorină cu un grad de separare de minimum 70 %, raportat la ciclul de măsurare şi încărcare (conform Agenţiei Federale pentru Mediu),
Utilizarea de filtre cu particule flexibile şi mobile pentru vehicule străine
Desfăşurarea unei mentenanţe regulate şi o reglare corespunzătoare a motorului. În acest scop trebuie efectuat un control cu privire la gazele de eşapament după 800 ore de funcţionare sau cel târziu la 6 luni de la punerea în funcţiune.
Utilizarea motoarelor diesel cu emisie redusă de poluanti
Utilizarea de carburanţi diesel care prezintă o concentraţie de sulf scăzută, şi anume mai mică de 0,1 %.
În cazul utilizării motostivuitoarelor care funcţionează cu gaz, problemele menţionate mai jos au o importanţă inferioară. Cu toate acestea se vor lua în considerare cerinţele de siguranţă exigente în ceea ce priveşte folosirea gazului fluid. Aceasta se aplică şi în cazul instalaţiilor de alimentare cu carburanţi. În ceea ce priveşte motostivuitoarele care funcţionează pe cale electrică se recomandă utilizarea aparatelor de încărcare reglate. În ceea ce priveşte cerinţele cu privire la spaţiul de depozitare trebuie luate în considerare indicaţiile producătorului (de ex. aerisire şi ventilaţie). Din cauza multiplelor sarcini ale motostivuitoarelor, o analiză a efectelor funcţionării acestora asupra mediului înconjurător este imposibilă, dar este important de menţionat faptul că motostivuitoarele pe motorina trebuie folosite doar în cazuri de maximă necesitate.
5.6.5 Depozit / depozit carburanţi
5.6.5.1 Depozit
Afectarea principală a mediului înconjurător în zona depozitului constă în zgomotul produs. La metodele de descărcare, zgomotul survine ca urmare a folosirii motostivuitoarelor şi a traficului rezultat din aceasta. Sursele principale de zgomot constau în majoritatea cazurilor în cărucioarele de transport manuale, care sunt încărcate pe camioane şi descărcate pe camioane. Pentru evitarea zgomotului pe parcursul nopţii se recomandă folosirea de aşa-numite “roţi silenţioase” la aceste cărucioare manuale.
5.6.5.2 Depozit de materiale
La instalarea şi pe parcursul funcţionării depozitelor de materie primă, cel mai important criteriu de evaluare constă în clasa de periclitare a apei de către produse. Trebuie să se asigure faptul că nu este posibilă murdărirea apelor, a pânzei freatice şi a solului. Pentru ca aceasta să fie posibilă, există rezervoarele cu pereţi dubli, după caz cu senzori de infiltraţie, vane de colectare sub recipiente, scurgeri inferioare închise, etc. Accesul la depozit trebuie efectuat în aşa fel, încât persoanelor autorizate să nu li se poată permite accesul. În funcţie de tipul carburanţilor trebuie avute în vedere caracteristicile acestora şi trebuie întocmită o listă cu tipurile de carburanţi depozitaţi şi cu cantităţile aferente. În afară de aceasta trebuie luate în considerare măsurile de prevenire a incendiilor şi, după caz, echiparea corespunzătoare a personalului. În cazul în care emisiile sunt cauzate de materiile depozitate, aceştia trebuie îndepărtaţi în condiţii sigure şi nedăunătoare angajaţilor şi mediului înconjurător. Mărimea depozitului şi tipul de carburanţi, precum şi forma acestora şi mărimea fasciculelor sunt factorii care determină înşişi reglementările aferente acestora.
5.6.6 Mentenanţa
Mentenanţa şi atelierul sunt responsabile cu premisele tehnice pentru derularea în bune condiţii a activităţilor întreprinderii. Aici sunt incluse lucrările de prevenire şi lucrările care ţin de funcţionare în ceea ce priveşte dotarile, mentenanţa, instalaţia şi montajul, precum şi întreţinerea şi înlăturarea defecţiunilor. Activitatea atelierului are loc atât în incinta atelierului, cât şi la instalaţiile propriu-zise. Astfel sunt afectate toate zonele relevante pentru mediu. Influenţele asupra mediului înconjurător ale respectivelor instalaţii au fost tratate deja în capitolele de mai sus. Materialele cele mai relevante pentru mediu înconjurător şi părţile de instalaţii sunt procurate prin intermediul atelierului, care le şi elimină controlat în consecinţă, după caz. Aici se face remarcată responsabilitatea atelierului în modul cel mai clar. La procurarea materialelor se va pune accent în prealabil pe un grad avantajos de
suportabilitate faţă de mediul înconjurător a materialelor şi instalaţiilor respective. La fel se va ţine cont de aspectul protecţiei mediului înconjurător la punerea în funcţiune şi la utilizarea materialelor şi instalaţiilor, printr-un comportament corespunzător. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul înlăturării acestora. Zona atelierului este responsabilă cu aruncarea acelor reziduuri, care nu pot fi evacuate împreună cu resturile de producţie şi ambalare “obişnuite”, respectiv cu resturile menajere. În această categorie se includ, spre exemplu, substanţele dizolvanţii, materialele necesare funcţionării precum carburanţi, lubrifianţi, reziduuri de lacuri şi vopsele, lavete de curăţare care conţin uleiuri, componente ale instalaţiilor, metale şi reziduuri. Pentru a îndepărta respectiv pentru a recicla aceste reziduuri în mod corespunzător, sortarea acestora este indispensabilă. Aceasta înseamnă totodată că trebuie ţinut cont de caracteristicile materialelor şi de specificaţiile şi reglementările rezultate din aceasta. Aici se menţionează pe lângă depozitarea intermediară în siguranţă şi stabilirea căilor de reciclare şi documentaţia aferentă, împreună cu dovezile parţiale aferente.
6. Concluzii pentru cele mai bune tehnici disponibile
Urmează o listare a celor mai bune tehnici disponibile (BAT). Se face referinţă la paragrafele corespunzătoare din documentul BREF. Din paragrafele citate se pot extrage detaliile tehnice [2].
BAT-uri pentru abatoare presupun îndeplinirea următoarelor puncte:
1 Utilizarea unui sistem de management al mediului (vezi paragrafele 4.1.1 şi 5.1.1.1)2 Efectuarea şcolarizărilor (vezi paragraful 4.1.2)3 Utilizarea unui concept de mentenanţă planificat (vezi paragraful 4.1.3)4 Măsurarea directă a consumului apei (vezi paragraful 4.1.4)5 Separarea apei evacuate provenite din procesul de producţie de restul apei evacuate
(vezi paragraful 4.1.5)6 Înlăturarea tuturor furtunurilor şi repararea tuturor robinetelor şi toaletelor din care se
scurge apă (vezi paragraful 4.1.7)7 Echiparea scurgerilor cu site şi/sau recipiente de captare, pentru a împiedica ca
substanţele solide să ajungă în apa evacuată (vezi paragraful 4.1.11)8 Curăţarea uscată a instalaţiilor şi transportul uscat al produselor secundare (vezi
paragraful 4.1.12), urmat de o curăţare cu apă cu presiune (vezi paragraful 4.1.10), pentru furtunurile ce pot fi activate manual (vezi paragraful 4.1.9); în cazul în care trebuie utilizată apă fiartă, trebuie utilizate termostate pentru ventile de abur şi apă (vezi paragraful 4.1.23)
9 Echiparea rezervoarelor mari cu dispozitiv împotriva supraumplerii (vezi paragraful4.1.13)
10 Echiparea rezervoarelor mari cu diguri pentru rezervoare (vezi paragraful 4.1.14)11 Utilizarea unui sistem de management al energiei (vezi paragrafele 4.1.16 şi 4.1.17)12 Utilizarea unui sistem de management al răcirii (vezi paragraful 4.1.18)13 Monitorizarea perioadei de funcţionare a instalaţiei de răcire (vezi paragraful 4.1.19)14 Modernizarea turnurilor de răcire cu dispozitive de închidere (vezi paragraful 4.1.21)15 Recuperarea căldurii din instalaţiile de răcire (vezi paragraful 4.1.22)16 Utilizarea de termostate reglabile pentru ventilele de abur şi gaz (vezi
paragraful 4.1.23)17 Raţionalizarea şi izolarea conductelor de abur şi apă (vezi paragraful
4.1.24).18 Izolarea alimentării cu abur şi apă (vezi paragraful 4.1.25).19 Utilizarea unui sistem pentru managementul luminii (vezi paragraful 4.1.26)20 Depozitarea pe termen scurt a produselor animale secundare, dacă este posibil, la rece
22 Dezvoltarea şi construcţia de vehicule, utilaje şi clădiri uşor de curăţat (vezi paragraful 4.1.30)
23 Curăţarea repetată a zonelor în care se depozitează materiale (vezi paragraful4.1.31)
24 Utilizarea unui sistem de management pentru zgomot (vezi paragraful 4.1.36)25 Reducerea zgomotului, de ex. la ventilatoarele de pe acoperiş, şi la instalaţiile de răcire
(vezi paragrafele 4.1.3, 4.1.36, 4.1.37, 4.1.38 şi 4.1.39)26 Înlocuirea păcurii prin gaz metan, în măsura disponibilităţii celui din urmă (vezi
paragraful 4.1.40)27 Păstrarea în spaţii închise a produselor animale secundare pe durata transportului, a
încărcării şi descărcării şi a depozitării (vezi paragraful 4.1.29)28 O răcire cât mai rapidă a sângelui care nu poate fi prelucrat, înainte ca procesul de
descompunere să creeze probleme de miros sau de calitate; această perioadă de timp trebuie să fie cât mai scurtă, pentru reducerea gradului de descompunere (veziparagraful 4.2.1.8) şi
29 Continuarea utilizării căldurii şi/sau energiei care nu poate fi utilizată la faţa locului
Cerinţe speciale
1. Curăţarea uscată a vehiculelor care livrează (vezi paragraful 4.2.1.1) înaintea utilizării utilajelor de curăţare de mare presiune (vezi paragraful 4.2.1.2)
2. Evitarea, sau, dacă nu este posibil reducerea spălării animalelor, în combinaţie cu o tehnică de abatorizare curată (vezi paragraful 4.2.1.4)
3. Colectarea continuă a produselor animale secundare, uscate şi separat, de-a lungul întregii linii de tăiere (vezi paragraful 4.2.1.6), iar sângerarea şi colectarea sângelui trebuie optimizate (vezi paragraful 4.2.2.2.1), iar diversele subproduse trebuie depozitate şi prelucrate separat (vezi paragraful 4.2.5.1)
4. Utilizarea unui sistem de scurgere dublu în faţa halei de sângerare (vezi paragraful 4.2.1.7)
5. Colectarea uscată a deşeurilor de pe podea (vezi paragraful 4.2.1.9)6. Înlăturarea tuturor robinetelor inutile din zona liniei de tăiere (vezi
paragraful 4.2.1.13)7. Izolarea şi acoperirea dispozitivelor de sterilizare a cuţitelor (vezi paragraful 4.2.1.14)
precum şi sterilizarea cuţitelor cu abur sub presiune scăzută (vezi paragraful 4.2.1.17)8. Operarea unor cabine de curăţare pentru mâini şi şorţuri unde apa este, în mod
normal, închisă (vezi paragraful 4.2.1.18)9. Reglementarea şi monitorizarea utilizării aerului comprimat (vezi paragraful 4.2.1.19)10. Reglementarea şi monitorizarea aerisirii (vezi paragraful 4.2.1.20).11. Utilizarea unui ventilator centrifugal pentru sistemele de răcire şi aerisire (vezi
paragraful 4.2.1.21)12. Reglementarea şi monitorizarea utilizării apei fierte (vezi paragraful
4.2.1.22) şi13. Tăierea tuturor pieilor/blănurilor care nu sunt tăbăcite în continuare, imediat după
jupuirea animalului, în afara cazului în care exisă posibilitatea de a utiliza/prelucra aceste reziduuri (vezi paragraful 4.2.2.9.10).
BAT-uri adiţionale pentru tăierea păsărilor mariÎn afară de măsurile generale, BAT-urile pentru tăierea animalelor mari cuprind
îndeplinirea următoarele puncte:
1. Încetarea hrănirii animalelor cu 12 ore înainte de tăiere (vezi paragraful4.2.2.1.1) precum şi reducerea perioadei petrecute de animale în abator, pentru reducerea cantităţii de gunoi (vezi paragraful 4.2.2.1.2)
2. Aprovizionarea cu apă potabilă în funcţie de necesitate (vezi paragraful 0)3. Duşarea porcilor cu duze economice, cu timp reglabil (vezi paragraful
4. Curăţare uscată a podelei din staulul de aşteptare şi curăţarea regulată cu apă a acesteia (veziparagraful 4.2.2.2.2)
5. Utilizarea unui mop din gumă pentru prima curăţare a bazinului de colectare sânge(vezi paragraful 4.2.2.2.2)
6. Opărirea cu abur a porcilor (opărire verticală) (vezi paragraful 4.2.2.3.1)7. în abatoarele deja existente, în care trecerea la opărirea cu abur nu este încă rentabilă,
din punct de vedere economic, izolarea şi acoperirea rezervorului pentru opărirea porcilor(vezi paragraful 4.2.2.3.2) şi controlul nivelului de apă în acest rezervor (vezi paragraful 4.2.2.3.3)
8. Reutilizarea apei reci în utilajele pentru îndepărtarea părului de porc (veziparagraful 4.2.2.4.1) şi înlocuirea conductelor de irigaţie prin duze (veziparagraful 4.2.2.4.2)
9. Reutilizarea apei reci utilizată la pârlirea porcilor (vezi paragraful 4.2.2.5.1)10. Recuperarea căldurii din gazele evacuate provenite in instalaţia de gaz evacuat, pentru
preîncălzirea apei (vezi paragraful 4.2.2.5.2)11. Duşarea porcilor după pârlirea prin duze (vezi paragraful 4.2.2.5.3)12. Înlocuirea conductelor de irigaţie prin duze pentru tratarea şoriciului, în abatoarele
pentru porcine (vezi paragraful 4.2.2.6.1)13. Sterilizarea drujbei utilizate pentru deschiderea sternului, într-un dulap cu duze de apă
fierbinte automate (vezi paragraful 4.2.2.7.1)14. Reglementarea şi minimalizarea cantităţii apei utilizate pentru transportul intestinelor
(vezi paragraful 4.2.2.7.2)15. Răcirea porcilor fie cu apă fie într-un tunel de răcire şoc (vezi paragrafule 4.2.2.8.1 şi
4.2.2.8.2).16. Evitarea duşării porcilor înainte de răcire într-un tunel de răcire (vezi
paragraful 4.2.2.8.3)17. Golirea uscată a conţinutului stomacal (vezi paragraful 4.2.2.9.2)18. Golirea uscată a conţinutului intestinelor subţiri (vezi paragraful 4.2.2.9.3), indiferent
dacă aceste sunt prelucrate în continuare ca învelişuri, sau nu (vezi paragraful 4.2.2.9.4)
19. Reglementarea şi reducerea la minim a consumului de apă pentru spălarea intestinului subţire şi gros (vezi paragraful 4.2.2.9.6)
20. Reglementarea şi minimalizarea consumului de apă pentru clătirea limbilor şi a inimilor (vezi paragraful 4.2.2.9.9)
21. Utilizarea unui separator de grăsimi mecanic, pentru îndepărtarea grăsimii din apă (vezi paragraful 4.2.2.9.7)
22. Conform Documentului de referinţă referitor la cele mai bune tehnici disponibile la tăbăcirea pieilor animale şi a blănilor [273, EC, 2001], în vigoare, cele mai bune tehnici disponibile cuprind „prelucrarea pieilor şi blănilor animale proaspete în măsura disponibilităţii acestora“
23. Depozitarea imediată a pieilor şi blănilor animale la temperaturi de 10-15 °C, dacă nu este posibilă prelucrarea acestora în decurs de maxim 8-12 ore, această perioadă variind în funcţie de condiţiile de la faţa locului (vezi paragraful 4.2.2.9.11).
24. Răcirea imediată a blănilor animale la 2 °C, dacă nu este posibilă prelucrarea în decurs de 8-12 ore şi 5-8 zile, această perioadă variind în funcţie de condiţiile de la faţa locului (vezi paragraful4.2.2.9.15) şi
25. Sărarea imediată a tuturor pieilor şi blănilor animale într-un butoi, dacă acestea trebuie depozitate mai mult de 8 zile, de ex. pentru un transport transatlantic (vezi paragraful4.2.2.9.12), şi adunarea pe uscat a resturilor de sare (vezi paragraful 4.2.2.9.14).
BAT-uri adiţionale pentru tăierea păsărilorÎn afară de măsurile generale, BAT-urile pentru abatoare de păsări presupun şi
1. Măsuri pentru combaterea prafului în staţiile de livrare, descărcare a păsărilor (vezi paragraful 4.2.3.1.2, 1.1.1.1.1 şi 4.2.3.1.4)
2. Anestezierea păsărilor în module. În cazul instalaţiilor noi şi la înnoirea instalaţiilor de anesteziere existente şi în vehiculele de transport păsări, trebuie utilizate gaze inerte (vezi paragraful 4.2.3.2.1)
3. Reducerea consumului de apă la tăierea animalelor prin îndepărtarea instalaţiilor de spălare a animalelor tăiate din linia de producţie, în afară de cele de după procesul de deplumare şi eviscerare (vezi paragraful 4.2.1.11)
4. Opărirea cu abur a păsărilor (vezi paragraful 4.2.3.3.1)5. Izolarea rezervorului de opărire în instalaţiile existente, în care opărirea cu abur nu este
încă rentabilă (vezi paragraful 4.2.3.3.2)6. Utilizarea duzelor în locul ţevilor de irigaţie pentru spălarea păsărilor în timpul jumulirii
(vezi paragraful 4.2.3.4.1)7. Refolosirea apei, de ex. din rezervorul de opărire pentru transportul penelor (vezi
paragraful 4.2.3.4.2)8. Utilizarea unui cap de duş cu economie de apă la spălarea păsărilor în timpul
eviscerării (vezi paragraful 4.2.3.5.1) şi9. Răcirea păsărilor prin scufundare, precum şi controlul, reglementarea şi minimalizarea
consumului de apă (vezi paragraful 4.2.3.6.2).
În anexa 9.2 sunt prezentate studii de caz pentru anumite abatoare.
7 Monitorizarea emisiilorSubstanţe poluante în aer
În manualul „Monitoring“ sunt descrise bazele valabile şi pentru instalaţii pentru o capacitate de abatorizare de peste 50 tone/zi. Se face referinţă la acest ghid şi la documentul BREF-Monitorizare1.
Măsurători discontinue:După ce s-a ajuns la o operare normală a abatorului, cel devreme la 3 lini şi cel târziu la 6 luni de la punerea în funcţiune a instalaţiei schimbate/nou montate, şi apoi la fiecare 3 ani, operatorul trebuie să aducă dovezi asupra măsurătorilor realizate de către un birou autorizat, şi asupra nedepăşirii valorilor limită stabilite în autorizaţie.Măsurările pentru stabilirea emisiilor trebuie efectuate în aşa fel încât rezultatele pentru emisiile instalaţiei să fie reprezentative şi să poată fi comparate cu rezultatele altor instalaţii. Măsurările trebuie efectuate pe o perioadă de funcţionare continuă, în condiţiile de funcţionare cu cele mai ridicate emisii (cel puţin trei măsurări discontinue respectiv cel puţin 6 măsurări discontinue în cazul în care emisiile au un comportament variabil, de ex. la procedeul de curăţare sau regenerare sau la procese de pornire sau oprire).Durata măsurărilor discontinue este de regulă de o jumătate de oră; rezultatul măsurărilor singulare trebuie calculat i indicat ca valoare medie pe jumătate de oră. Trebuie respectate cerinţele normativului EN 15259 „Măsurarea emisiilor din surse staţionare – strategie de măsurare, planificare de măsurare, raport de măsurare şi construirea locurilor de măsurare“.
1 IntCErated Pollution Prevention and Control (IPPC) ; Reference Document on the General Principles of Monitoring July 2003 _________________________________________________________________________________
85
Măsurările pentru stabilirea emisiilor trebuie efectuate folosind proceduri de măsurare şi instalaţii care corespund standardului tehnicii de măsurare.
Trebuie întocmit un raport de măsurare despre rezultatul măsurărilor discontinue. Acest aport de măsurare trebuie să conţină date referitoare la planificare, rezultatul fiecărei măsurări în parte, procedeul de măsurare utilizat şi condiţiile din abator, care sunt importante pentru evaluarea valorilor şi a rezultatelor măsurării. Aici se încadrează şi referinţe despre combustibili şi substanţe utilizate, precum şi despre stadiul instalaţiei şi instalaţiile pentru reducerea emisiilor.
Datele despre abator necesare la raportul de măsurare, precum şi datele abatorului la momentul măsurării, trebuie puse la dispoziţia biroului specializat însărcinat cu măsurarea şi întocmirea raportului de măsurare.
În cazul substanţelor prezente în diferite forme de agregat, trebuie luate măsuri speciale la măsurare, pentru includerea tuturor părţilor.
Măsurări continue:
În manualul Monitoring sunt descrise premisele, de când este necesară supravegherea continuă a surselor de emisie relevante.
Apa rezidualăMonitorizarea fluxurilor de apă evacuată poate fi efectuată după cum urmează:
a) continuu (printr-o curăţare continuă)
monitorizare continuă on-line a valorilor principale de monitorizat
verificare deasă, manuală a valorilor de monitorizare principale
b) pe şarje, după verificarea valorilor de monitorizare principale
Ambele opţiuni pot fi o parte a sistemului de management. Imediat ce valorile monitorizate sunt depăşite, se pot aplica măsurile necesare, în urma unei avertizări, prin alarmare automată la sistemul on-line, în urma verificării manuale. 8. Bibliografie / Indicarea surselor
[1] Directiva 96/6 1/CE Consiliului din 24 septembrie 1996 privind evitarea şi reducerea integrată a poluării mediului (Directiva IPPC) Monitorul Oficial al CE Nr. L257 ABl. CE L 257/26 din 10.10.1996 în completarea Directivei 2003/35/CE din 26.5.2003 (ABl. EU L 156/17 din 25.6.2003)
[2] BAT (engl.: Reference Document on Best Available Techniques, pe scurt: BREF) pentru „Abaoare, pentru prelucrarea produselor animale secundare” (Link: http://eippcb.jrc.es/pages/Factivities.htm), Mai 2005
[3] VDI 2596: 2008 Reducerea emisiilor în abatoare Berlin: Editura Beuth
[4] ATV-manual pentru tehnica apei evacuate (1997), Ape reziduale poluate organic din industria alimentară, Editura Ernst&Sohn Berlin
[5] Ordonanţa (CE) Nr. 853/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29. Aprilie 2004 conţinând prevederile de igienă specifice, de provenienţă animală (Monitorul Oficial al Uniunii Europene L 139 din 30. Aprilie 2004) în forma revizuită a publicării Monitorului Oficial al Uniunii Europene Nr. L 226 din 25.6.2004
Pre-tratarea apei evacuate pentru o fabrică de produse din carne şi mezeluri
Este vorba despre o instalaţie de pre-tratare a apei evacuate cu tratare ulterioară în staţia de epurare orăşenească. În instalaţie este deversată apa reziduală provenită din producţia de carne şi mezeluri, apa provenită de la instalaţiile sanitare se deversează direct în staţia de epurare orăşenească.
Producţie:90 t/zi (ca. 50 % carne şi 50 % mezeluri)
Cantitatea de apă evacuată şi încărcătura poluantă (rezultatele măsurărilor):Qd,max. = 400 m3/zi (valoare limită pentru apa deversată)Qh,max. = 16,6 m3/oră (valoare limită pentru apa deversată)Bd,CCO,max. = 986 kg/ziBd,Lip.substante,max. = 159 kg/zi
Pre-tratarea apei evacuate:- sită (ciur rotativ, deschidere = 1,0 mm)- flotaţie chimico-fizică (flotaţie pentru eliminarea presiunii cu staţie de dozare a
chimicalelor)- Bazine de amestecare şi bazin de compensare (V = 350 m3, reglare prin
măsurarea O2)- staţie de curăţare a spumei- deschidere pentru predare (măsurarea cantităţilor, a pH/ului şi a temperaturii)- instalaţie compactă de biofiltre
Rezultate:
Parametrii Unitate *Rezultatul din fabrică Valorile
* rezultatele din fabrică în urma unui control pentru cadastrul apei evacuate, timp de o săptămâna, s-a luat în calcul valoarea maximă calculată, capacitatea a fost de 30 %.
Cazul 2
Tratarea anaerobă a deșeurilor din abatorul de porci
Numărul de tăieri şi volumul prelucrării:În patru ani de producţie s-au tăiat în medie 25.000 de porci pe săptămână, cu o cantitate de apă evacuată de 260 litrii pe bucată porc.
Cantitatea de apă evacuată şi încărcătura poluantă:2.130 m3/zi de lucru (zl)3.500 kg CBO5/zi de lucru (zl)
Tratarea apei evacuate:- Sită - Bazin de amestecare şi echivalare aerisit, cu o perioadă de reţinere de t = 2 h - 2 instalaţii de flotaţie (sulf cu săruri feroase, Q = 110 m3/h je flotaţie)- Bazin de amestecare şi echivalare aerisit (flotaţie)- Deschidere pentru procesare
Tratare nămol:- recipient pentru amestecare (30 m3/z conţinut stomac şi intestin; 60 m3/z flotat şi
sânge picurat; TS ≈ 7 %);- recipient pentru putrezire (V = 1.650 m3; tR = 25 d; BR = 1,9 kg oTS/m3 d);- decantor (TS = 32 până la 36 %);- depozit intermediar;- reutilizarea nămolului ud în agricultură.
Rezultatele din producţieGaz utilizat: 320 l/porcine (ø 70 % metan cu 2,24 kW/porc)Pierderea de căldură în urma fermentării: ca. 60 %Conţinutul nisipos din conţinutul stomacal şi intestinal au dus la depuneri sedimentare în recipientul pentru putrezire.
Cazul 3
Pre-tratarea apei evacuate dintr-un abator
Este vorba despre o instalaţie de pre-tratare a apei evacuate. Instalaţia tratează apa evacuată din secţia de tăiere şi mărunţire, fără apă de ploaie.În interior este montată o presă cu sită, prin care trece apa evacuată din abator. Intestinele sunt predate negolite la TBA, conţinutul stomacal este dus la recipientele pentru fermentare orăşeneşti.Pe staţia de epurare orăşenească s-a construit staţia de pre-tratare, compusă din sită fină (3 mm), flotaţie pentru eliberarea presiunii şi instalaţie SBR.
Flotaţia are un grad de eficienţă de > 60 %, raportat la BOD5. Flotatul din flotaţie este condus la recipientul pentru fermentare, nămolul după separarea nisipului se transmite în containarul cu material strecurat.
Numărul animalelor tăiate (date tehnice)Se pot tăia maxim 8.000 porcine per zi de lucru, respectiv 40.000 porcine per săptămână, pentru care se calculează ca. 300 l apă evacuată.
Cantitatea de apă evacuată şi încărcătura poluantă (date tehnice)Cantitatea indusă în instalaţia SBR:Qd = 2.100 m3/zi resp. 150 m3/hBd,BOD5 = 1.200 kg BOD5/zi de tăiereBd,TKN = 265 TKN/zi de tăiereBd,P = 0 kg P/zi de tăiere
Instalaţia de evacuat apa- Pompă pneumatică (de la abator la staţia de epurare)- Sită fină (3 mm)- Flotaţie pentru eliminarea presiunii - Rezervoare (V = 300 m3)- Instalaţie SBR (compusă din 3 bazine pătrate; V je Becken = 1.285 m3, aerisite prin 3
ventilatoare, amestecătoare cu motor subacvatice)- Pompă
Rezultate din producţieLa baza rezultatelor din producţie stau valori măsurate zilnic (vezi tabela de mai jos). Este vorba de valori medii ale tuturor valorilor măsurate, fiind indicate atât valorile minime cât şi valorile maxime.
Rezultatele din producţia unui abator (flotaţie şi instalaţie SBR)
Cazul 4
Instalaţie de pre-tratare a apei evacuate într-un abator
În abator s-a început cu modernizarea şi extinderea instalaţiei de pre-tratare a apei, care s-a pus în funcţiune etapizat.După o primă fază de epurare în incinta abatorului, apa evacuată se tratează în continuare în staţia de epurare orăşenească. Inducerea în staţia de epurare se face printr-o conductă proprie de apă evacuată. După a doua etapă de epurare, (flotaţie), urmează inducerea apei evacuate în etapa cu nămol activ. Încărcătura maxim admisă este de 16.500 EGW40.Staţia de pre-tratare purifică toate apele provenite din producţie, precum şi apa contaminată din gospodărie. Apele din secţia de prelucrare intestine se tratează la locul în care sunt produse, printr-o sită fină.
Numărul animalelor tăiate:SE pot tăia maxim 30.000 animale pe săptămână şi 6.000 animale pe ziua de tăiere. Cantitatea de apă este de 180 până la 220 l/animal.
Staţia de apă evacuată:- instalaţie ciur cu sită fină 0,5 mm- bazin stocare cu pompă- Flotaţie pentru eliminarea presiunii fără adaos chimic (80 m3/h)- BiofiltruLoc de spălate vehicule transport animale- rezervor pentru amestecul cu flotat
- 3 bucăţi separator presă à 35 m3/h (1 bucată rezervă) (apa presată este indusă în pompă) cu sistem de transport pentru umplerea containerelor- Pompă pentru apa evacuată: (2 pompe 120 m3/h)bazine pentru amestec şi echivalare(V = 1.200 m3, echipat cu 1sistem de amestecare, inclusiv aerisire, reglarea cantităţilor din proces, în funcţie de capacitatea staţiilor de epurare orăşeneşti).- flotaţie chimico-fizică (80 m3/h) ( se introduce direct în etapa de epurare ecologică).
Observaţie: Flotatul din prima etapă de epurare se compostează. Flotatul din a doua etapă de epurare se lasă să fermenteze în rezervorul de fermentare al staţiei de epurare orăşenească.
Rezultate:În 4 zile s-a măsurat flotaţia mecanică (prima etapă de epurare), pentru a stabili eficienţa (vezi tabelul de mai jos).
Tratarea comună a apei evacuate din abator şi a apei orăşeneşti
Patru comune cu capacitatea a ca. de 5.000 locuitori, zona industrială cu capacitatea a ca. 13.000 locuitori şi carmangeria cu capacitatea a ca. 27.000 locuitori au necesitat construcţia unei staţii de epurare noi, cu un grad de extindere pentru ca. 46.000 locuitori. Întreaga staţie de epurare a fost construită pe două culoare, parcurgând următoarele etape:
- pre-epurare mecanică cu site, inclusiv compactizarea conţinutului sitelor
- recipient pentru captarea nisipului şi a grăsimilor
- etapă biologică, ca bazin rotativ (Vtotal = 18.000 m³), 4 bazine anaerobe (Vtotal = 3.600 m³) pentru eliminate biologică de fosfor şi denitrificarea nămolului evacuat, aparate de măsurate on-line, pentru Ptotal, NH4-N și NO3-N pentru dirijarea aerisirii
- post-epurare
Dispozitivul de pompare, staţia de preluare a dejecţiilor şi rezervorul pentru păstrarea nămolului, precum şi o tratare biologică a aerului evacuat din partea de preluare a dejecţiilor şi trecerea lor prin sită, completează staţia. Drenarea nămolului se face prin centrifugare (pe două culoare). Eliminarea nămolului evacuat se face în agricultură. Substanţele toxice se află cu mult sub valorile limită stabilite în Ordonanţa privind nămolul evacuate.
Etapa biologică a fost planificată şi construită conceptual, ca nitrificare cu proces de denitrificare eliminare biologică şi chimică de fosfat simultană, şi stabilizare aerobă a nămolului simultană.
Rezultate:
Centru carneApa oraşului/din
alte active. comerciale/precipi
taţii
Total (Iesire pre-epurare)
Cantitate apă m³/d 950 (Lu-Vi) 685 1.635 (Lu-Vi) 1.270 i.M.
m³/a 212.000 250.000 (di care 130.000 apă murdară)
Producţie surplus de nămol t TS/a 413 2203 m³/a (28% TS)
Producţie surplus nămol special
kg TS/kg CCO el. 0,57
Utilizarea substanţelor de curăţare şi dezinfecţie
La utilizarea substanţelor de curăţare şi dezinfecţie există mai ales două grupe de substanţe care prezintă probleme: produse ce conţin clor activ şi tenside. Prin trecerea la produse fără clor surplusul de nămol a putut fi reutilizat în agricultură. În abator nu s-a putut renunţa pe termen lung la această substanţă, însă este suficientă o utilizare de 14 zile, pentru a combate germenii. O alternativă la clorul activ este de exemplu oxigenul activ, dar preţul acestor produse este mai ridicat decât cel al substanţelor pe bază de clor activ.
Substanţe de curăţare care conţin tenside, care servesc la emularea mizeriilor grase, au ca efect o scădere puternică a eficienţei separatorului de grăsimi. În combinaţie cu o temperatură mare a apei evacuate, o mare parte din grăsime rămâne în apa evacuată ducând la mari probleme la pre-epurarea în staţie precum şi în bazinul de revitalizare. Se pot aduce îmbunătăţiri la staţia de epurare şi prin reducerea substanţelor de curăţare are conţin tenside, care pot fi parţial înlocuite cu produse pe bază de enzime, prin
prelungirea perioadei de trecere prin separatorul de grăsimi, a depozitării, a proporţionării apei de curăţare şi prin reducerea temperaturilor.
Cazul 6
Epurare biologică a aerului evacuat într-un abator mare
Într-un abator mare, cu nu număr de tăieri de peste 20.000 porci/zi, aerul evacuat se epurează şi apoi se evacuează deasupra acoperişului clădirii. Apa evacuată rezultată din epurarea aerului evacuat se purifică într-o staţie de epurare, împreună cu apa evacuată rezultată din procesul de tăiere.
Instalaţia este montată pe acoperişul celei mai înalte clădiri. Este vorba despre un corp de picurare biologică. Această procedură reprezintă o dezvoltare a unui biofiltru obişnuit. Spre deosebire de biofiltre, microorganismele sunt imobilizate într-un material conductor inert, compus din plastic. Acestea formează un film subţire, aşa numitul biofilm. Substanţele poluante şi mirosurile din aer sunt absorbite de către acest biofilm şi sunt descompuse biologic de către microorganisme.
Aprovizionare cu apă/cantitate de apă evacuată/valori orientative pentru consum/mentenanţă
Microorganismele sunt aprovizionate cu apă proaspătă şi hrană prin stropire. Prin această instalaţie de stropire, cu o capacitate de 5.000 l, apa se pompează cu ajutorul a două pompe cu dispozitive de urmărire de dozare a pH-ului, pe acoperişul clădirii. Cantitatea transportată este de 40 m3/h. Pentru concentratul de nutrienţi sunt necesari 4.500 l/a. Ca aditiv chimic se adaugă o substanţă cu conţinut de 20% NaOH (450 l/a).
Cantitatea de apă evacuată cu o valoare pH de 6,5 – 7,5 are următoarele calităţi:
Pentru întreţinere se efectuează un control zilnic, o măsurare lunară a pH-ului şi se recomandă o întreţinere mecanică şi biologică. Această instalaţie s-a dovedit eficienţa în practică.
