1 FUNDAMENTE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE CUPRINS I. Științele sociale și problema epistemologică a fundamentelor lor I.1.Natura științelor sociale I.2.Problema “fundamentelor științei”. Epistemologia fundaționistă I.3.Programul empirist al fundamentării cunoașterii și “concepția științifică despre lume” I.4.Critica programelor fundaț ioniste clasice I.4.1. Karl Popper:critica “mitului inducției” și a “imaginii infailibile a științei” I.4.2. W. V. O. Quine și critica “dogmelor empirismului” I.4.3. W. Sellars și critica “mitului datului” I.4.4. Th. Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaț ioniste I.4.5. Critica post-empiristă a “miturilor” fundaț ioniste I.5.Fundamente ale știintelor sociale II. Fundamente epistemologice ale științelor sociale II.1.Condiția epistemică a științelor sociale II.2.Epistemologia naturalistă a științelor sociale II.2.1.Știința socială “pozitivă” în viziunea lui A.Comte II.2.2. John Stuart Mill și “logica științelor morale” II.2.3 Emile Durkheim și “regulile metodei sociologice” II.3.Epistemologia anti-naturalistă a științelor sociale II.3.1. W. Dilthey:dihotomia dintre explicație și înțelegere ș i contrastul dintre științele naturii și științele sociale II.3.2. Max Weber și “înțelegerea explicativă” II.3.3. Peter Winch: întelegere ș i limbaj II.4.Fundamente epistemologice ale științelor sociale III. Fundamente ontologice ale științelor sociale
Transcript
1
FUNDAMENTE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
CUPRINS
I Științele sociale și problema epistemologică a fundamentelor lor
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
2
III1Științele sociale și ontologia socialului
III2Critica holismului ontologic
III3Critica individualismului ontologic
III4Niveluri de analiză ale ontologiei socialului
IV Paradigme ale științelor sociale
IV1Fundamente epistemologice și paradigme științifice
IV2Matricea tipurilor de gicircndire (M Hollis)
IV3Paradigme ale științelor sociale (analiza Burrell-Morgan)
IV4Analiza metodei paradigmatice
V Științele sociale valorile și comunicarea (Fundamente axiologice ale
științelor sociale)
V1Știința și valorile
V2Distincția fapte-valori
V3Valorile icircn științele sociale
V4Fapte interpretări valori Critica ldquoimaginii-standardrdquo a ldquoștiinței libere
de valorirdquo
V5Științele sociale valorile și comunicarea
VI Cercetarea sociologica
VI1 Etapele cercetării sociologice
VI2 Eșantionarea icircn cercetarea socială
VI3 Mărimea eșantionului
VI4 Eroarea de eșantionare
VII Metoda sociologică
VII1 Metode tehnici procedee şi instrumente de lucru
3
I Științele sociale și problema epistemologică a fundamentelor lor
I1Natura științelor sociale
Științele sociale sunt discipline intelectuale care au ca obiect de
studiu ldquolumea socialaldquosau realitatea socială)
Lumea socială cuprinde acea sferă a realității care este determinată
de existența icircn comun a oamenilor și de interacțiunile lor icircn cadrul diferitelor
forme de comunitate
Dimensiuni ale ldquolumii socialerdquo
ndash indivizii care trăiesc icircmpreună acțiunile și interacțiunile lor dar și
produsele acestor interacțiuni ( instituții structuri și relații sociale )
Științele naturii sunt științele intelectuale care studiază ldquolumea naturalărdquo
Știința este conceptul care desemnează genul comun Științele sociale au icircn
componența lor conceptul care desemnează diferențele specifice
Exemple de științe sociale
ndash sociologia economia statistica psihologia știința comunicării
Prin condiția epistemică a științelor sociale icircnțelegem natura
proprie cunoașterii pe care o numim ldquoștiințărdquo diferențiind-o de alte tipuri de
cunoaștere precum cunoașterea comună sau cunoașterea filosofică
artistică religioasă morală
Icircn genere cicircnd vorbim despre știință avem icircn vedere faptul că știința
este constituită dintr-un ansamblu de cunoștințe stabilite de manieră critică
organizate icircntr-un mod sistematic și vizacircnd explicarea fenomenelor studiate
Prin asemenea caracteristici descriem condiția sa epistemică
Examinarea condiției epistemice a unei științe din perspectiva unei teorii
generale epistemologice urmărește să determine ceea ce am putea numi
statutul său epistemologic adică natura sau tipul acelei științe
Icircn această privință distincția care ne interesează este cea dintre
epistemologia generală adică teoria generală a cunoașterii științifice și
epistemologiile speciale sauldquoregionalerdquo ca discursuri despre anumite categorii de
științe
4
De exemplu epistemologia științelor sociale este o epistemologie
ldquo regionalărdquo icircntrucicirct se ocupă de cunoașterea ldquolumii sociale ca regiune
distinctă icircn cadrul realității globale a ldquolumiirdquo care include de asemenea și
ldquolumea naturii rdquo și este o epistemologie specială icircn măsura icircn care cunoașterea
socială este una diferită de cea din ldquoștiințele naturalerdquo
Epistemologia este teoria generală a cunoașterii științifice
indiferent de formele sale considerată ca o investigație generală asupra
cunoașterii științifice icircn ce privește ldquonatura intinderea și limitele salerdquo
I2Problema ldquofundamentelor științeirdquo
Epistemologia fundaționistă a științei cunoașterii și ldquoconceptia
filozofică a experimentării a luat icircn icircnțelesul mai specific Icircn acest sens un
rezultat experimental este o observarțieDe aceea nici un sistem științific nu
poate pretinde a fi icircn mod absolut unic
Fundamentele știintei reprezintă ceva ce asigură cunoașterii o bază sigură și
solidă adică temeiurile de nezdruncinata ale construcției sale
Fundaționismul este o concepție referitoare la structura sistemului de
cunoștințe conform căreia acest sistem se icircmparte icircn bază (foundation) și
suprastructură aflate icircntr-o relație determinată numită relație de icircntemeiere
cunoștințele din suprastructură depind de cel din bază dar nu și invers
Trăsătura caracteristică a epistemologiei fundaționisteeste preocuparea de
ldquoa găsi un fundament ferm si invariabil de adevăruri pe care să se
construiască cunoașterea științificărdquo Icircntr-un sens general icircntreaga reflecție
asupra științei icircn măsura icircn care aceasta caută să-i determine criteriile de
certitudine icircntemeiere sau justificare ce o demarchează de alte forme ale
cunoașterii poate fi considerată fundaționistăAvem trei principii de bază ale
fundaționismului
1exigenta icircntemeierii cunoașterii
2concepția structurală a sistemului de cunoștințe și a relației de icircntemeiere
3determinarea principiului de certitudine epistemică
I3 Programul empirist al fundamentării cunoașterii și ldquoconceptia științifică
asupra lumiirdquo
5
Empirismul este doctrina filozofică a testării a experimentării și a
luat icircnțelesul mai specific conform căruia toată cunoașterea umană provine
dintr-o multitudine de experiențe
Empirismul respinge ipoteza conform căreia oamenii au idei cu care
s-au născut sau că orice se poate cunoaște fără referință la experiențăEmpiri
știi susțin că la naștere intelectul este o ldquotabula rasardquoo foaie albă fără nici
un fel de semne pe ea și
căruia doar experiența icirci poate furniza idei Problema empiriștilor a fost
răspunsul la icircntrebarea icircn ce fel dobacircnd idei care nu au corespondent icircn
experiență cum ar fi ideile matematice de punct sau delinieEmpiric are icircn
știință același sens cu experimental Icircn acest sens un rezultat experimental
este o observație empirică
Icircn empirism sunt desemnate acele concepții epistemologice care
fixează originea și fundamentul cunoașterii icircn experiența senzorială a lumii
Ca program de fundamentare a cunoașterii științifice empirismul afirmă că
orice cunoaștere derivă direct sau indirect din experientă și prin urmare
valoarea enunțurilor științifice se determină prin experiențe și observațiiIcircn
icircncercarea de a oferi o prezentare sistematică a viziunii empiriste a științei
epistemologii recurg adesea la inventarierea tezelor considerate
ldquofundamentalerdquo Icircn acest sens TBenton și ICraig rețin ca fiind
caracteristice următoarele șapte doctrine
1 Ne dobacircndim cunoașterea din experiența senzorială a lumii și din
interacțiunea noastră cu ea Empirismul respinge teoria ideilor și principiilor
icircnnăscute adevărate icircn mod absolut independent de experiență și de
normele referitoare la ea icircn schimb susține că icircntreaga noastră cunoaștere
nemijlocită și mijlocită provine din datele simțurilor care furnizează sensul
și adevărul propozițiilor cognitive
2 Orice pretenție de cunoaștere genuină este testabilă prin experiență
(observație și experiment) Empirismul consideră drept cunoaștere validă
doar enunțurile care pot fi verificate prin experiență adică prin referire la
surse reale sau posibile
3 Deoarece nu icircndeplinesc această condiție pretențiile de cunoaștere despre
ființe sau entități care nu pot fi observate trebuie să fie excluseEmpirismul
reduce experiența cunoașterii la datele oferite de simțuri și la ceea ce poate fi
controlat doar prin intermediul lor icircntrucicirct conceptele universale nu au o
corespondență perceptuală ele sunt considerate fără referință reală ca
simple nume convenționale
6
4 Legile științifice sunt afirmații despre modele (patterns) de experiență
recurente sau generale Legile științifice ca generalizări empirice icircntrucicirct nu
acceptă abstracțiunea care conduce de la particular la universal empirismul
admite doar generalizări despre experiență probabile dar nu adevărate icircn
mod necesar
5 A explica un fenomen icircn mod științific icircnseamnă a arăta că el este un
exemplu sau o ldquoinstanțărdquoun caz al unei legi științifice acesta este numit
adesea modelul explicației științifice prin ldquolegi de acoperirerdquo (law covering )
Un fapt sau un eveniment este explicat ca o concluzie a unui
raționament care are ca premise afirmarea unei legi generale și enunțuri
particulare specificacircnd situația rdquoLegea de acoperirerdquo icircmpreună cu condițiile
particulare arată că evenimentul de explicat era de așteptat să fie diferit ca și
concepție
6 Dacă a explica un fenomen presupune a arăta că el este un exemplu sau un
caz ale unei legi generale atunci cunoașterea legii ar trebui să ne facă apți de
a predicta explicațiile viitoare ale fenomenelor de acel tip Logica
explicației și predicției este aceeași Acest principiu este cunoscut ca teza
ldquosimetriei explicației și predicțieirdquo și arată legătura dintre explicație și
predicție dacă știm că un eveniment s-a icircntacircmplat atunci legea icircmpreună cu
enunțurile unor circumstanțe particulare icircl explică Dacă apariția
evenimentului nu s-a produs icircncă putem folosi cunoașterea legii pentru a
face predicția că se va icircntacircmpla atunci cacircnd ldquocondițiile inițialerdquo adecvate vor
fi satisfăcute
7 Obiectivitatea icircn știință se bazează pe o clară separație icircntre judecățile
factual (testabile) și judecățile de valoare (subiective) Empirismul face o
delimitare netă icircntre ldquofapterdquo identificate cu ldquodatele obiectiverdquo icircnregistrate de
simțuri și ldquovalorirdquo care icircși au sursa icircn credințele subiective icircn mod
corespunzător se distinge icircntre ldquojudecătile factualerdquo adică aserțiunile despre
fapte care pot fi verificate empiric și ldquojudecățile de valoarerdquo care exprimă
credințe subiective pe care știința ar trebui să le evite
Principiile empirismului logic
a) Cultul științei - Considerată forma cea mai evoluată a cunoașterii
omenești știința apare ca o culme și ca un model pentru celelalte forme de
cunoaștere a căror valoare este judecată prin prisma standardelor sale
metodologice și logice
7
b) Refuzul metafizici- Icircmpărtășind convingerea empiristă că pretențiile de
cunoaștere a lumii nu pot fi justificate decacirct prin experiență ca singura sursă
de cunoaștere și instanță de validare a ipotezelor cognitive Reprezentanții
empirismului logic considerau că nu suntem icircndreptățiți să asertăm existența
a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de această experiență posibilă icircntrucacirct
nu există nici o realitate dincolo de experiența sensibilă ar fi lipsit de sens să
considerăm drept cunoaștere enunțurile metafiziciiteologiei raționale sau
eticii
c) Principiul verificabilității - Considerarea verificării prin metode empirice
drept ldquocriteriu de inteligibilitaterdquo adică principiu de determinare a sensului
propozițiilor și a valorii lor de adevăr implicacircnd convingerea că icircn știință
cunoașterea se bazează pe observații particulare și se poate extinde prin
aserțiuni generale doar icircn măsura icircn care experiența le poate confirma se
spune că o propozitie are icircnteles cognitiv dacă și numai dacă ea este icircn
principiu verificabilă empiric
d) Principiul fundamentării- Viziunea fundaționistă a empirismului logic se
exprimă icircn concepția despre structura ipotetico-deductivă a științei știința ar
consta icircntr-un corp de enunțuri dintre care unele sunt cunoscute ca adevărate
(așa numitele ldquoenunțuri de bazărdquo justificate prin observație) iar altele
suntem icircndreptățiți să le susținem dat fiind ceea ce deja cunoaștem icircn
condițiile respectării riguroase a regulilor metodologice de formulare și
verificare a lor cunoașterea se icircnfățișează astfel drept ldquoo structură
intelectuală complexă elaborată icircn vederea anticipării reușite a experiențelor
viitoare
e) Principiul analizei logice a limbajului -Icircn concepția empirismului logic
fundamentarea ia forma unei reconstrucții logice a structurii conținutului și
bazelor cunoașterii omenești icircn special a teoriilor științifice iar analiza
logică se constituie ca un calcul al valorii de adevăr a limbajului științific
aceasta icircnseamnă că teoria cunoașterii are ca sarcini principale ldquosă analizeze
icircnțelesurile enunțurilor științei exclusiv icircn termeni de observatie sau icircn
termenii experiențelor accesibile icircn principiu ființelor umanerdquo și ldquosă arate
cum servesc anumite observații și experiențe la confirmarea unui enunț dat
icircn sensul că icircl fac să fie icircn mai mare măsură icircntemeiat sau rezonabil
Interpretarea convenționalistă a logicii și matematicii susține că icircn
comparație cu cunoașterea științelor empirice propozițiile necesare și
universal ale științelor formale sunt considerate a fi adevărate pe temeiul
convențiilor ce le-au stabilit și nu icircn raport cu cunoașterea despre realitate
8
f) Principiul unității științei - Conceperea filosofiei icircn ipostaza sa de teorie a
cunoașterii ca analiză logică a limbajului științei vizacircnd clarificarea
termenilor și determinarea conținutului problemelor științifice și asiguracircnd
astfel criterii pentru demarcarea științei de celelalte forme de cunoaștere
(mai ales de cele care apar ca ldquopseudo-științărdquo)
Raționalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să
fie determinat icircn virtutea forțelor rațiunii nu pe baza credinței sau a
dogmelor religioase
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa icircntregii cunoașteri umane
I 4Critica programelor fundaționiste clasice
I41Karl Popper critica ldquomitului inducțieirdquo și a ldquoimaginii infailibile a
științeirdquo Popper consideră că o condiție a teoriilor științifice trebuie să fie
tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false ceea ce el numește criteriul
falsificabilității enunțurile care nu icircndeplinesc această condiție adică nu pot fi
supuse riscului falsificării sunt considerate a nu avea valoare științifică
Popper consideră că oamenii de știință trebuie să caute icircn mod
deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple și să icircncerce să le falsifice
iar cele ce supraviețuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizorii și
considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevăr decacirct cele care au
fost falsificateAstfelștiința este concepută ca un sistem de ldquoipoteze și
infirmărirdquo Prin această viziune asupra științei epistemologia propusă de
Popper denumită ldquorationalism criticrdquose opune tezei principale a
fundaționismului care prezintă știința ca o cunoaștere sigură și infailibilă
Dimpotrivă pentru Popper știința este failibilă supusă eroriideschisă
revizuirii niciodată icircncheiată
Karl Popper dezvoltă
Teoria falsificării drept condiție fundamentală a cercetării științifice Icircn
contrast cu reprezentanții Cercului vienez Popper respinge principiul
inducției consideracircndu-l lipsit de bază științifică pentru că de regulă icircn
special icircn domeniu științelor naturii nu este niciodată posibil să se cerceteze
și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură
De aceea nici un sistem științific nu poate pretinde a fi icircn mod
absolut și pentru toate timpurile valabil Se pot emite cel mult ipoteze de
lucru cu caracter de model provizoriu prin care icircn cel mai bun caz se
formulează probabilități Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
3
I Științele sociale și problema epistemologică a fundamentelor lor
I1Natura științelor sociale
Științele sociale sunt discipline intelectuale care au ca obiect de
studiu ldquolumea socialaldquosau realitatea socială)
Lumea socială cuprinde acea sferă a realității care este determinată
de existența icircn comun a oamenilor și de interacțiunile lor icircn cadrul diferitelor
forme de comunitate
Dimensiuni ale ldquolumii socialerdquo
ndash indivizii care trăiesc icircmpreună acțiunile și interacțiunile lor dar și
produsele acestor interacțiuni ( instituții structuri și relații sociale )
Științele naturii sunt științele intelectuale care studiază ldquolumea naturalărdquo
Știința este conceptul care desemnează genul comun Științele sociale au icircn
componența lor conceptul care desemnează diferențele specifice
Exemple de științe sociale
ndash sociologia economia statistica psihologia știința comunicării
Prin condiția epistemică a științelor sociale icircnțelegem natura
proprie cunoașterii pe care o numim ldquoștiințărdquo diferențiind-o de alte tipuri de
cunoaștere precum cunoașterea comună sau cunoașterea filosofică
artistică religioasă morală
Icircn genere cicircnd vorbim despre știință avem icircn vedere faptul că știința
este constituită dintr-un ansamblu de cunoștințe stabilite de manieră critică
organizate icircntr-un mod sistematic și vizacircnd explicarea fenomenelor studiate
Prin asemenea caracteristici descriem condiția sa epistemică
Examinarea condiției epistemice a unei științe din perspectiva unei teorii
generale epistemologice urmărește să determine ceea ce am putea numi
statutul său epistemologic adică natura sau tipul acelei științe
Icircn această privință distincția care ne interesează este cea dintre
epistemologia generală adică teoria generală a cunoașterii științifice și
epistemologiile speciale sauldquoregionalerdquo ca discursuri despre anumite categorii de
științe
4
De exemplu epistemologia științelor sociale este o epistemologie
ldquo regionalărdquo icircntrucicirct se ocupă de cunoașterea ldquolumii sociale ca regiune
distinctă icircn cadrul realității globale a ldquolumiirdquo care include de asemenea și
ldquolumea naturii rdquo și este o epistemologie specială icircn măsura icircn care cunoașterea
socială este una diferită de cea din ldquoștiințele naturalerdquo
Epistemologia este teoria generală a cunoașterii științifice
indiferent de formele sale considerată ca o investigație generală asupra
cunoașterii științifice icircn ce privește ldquonatura intinderea și limitele salerdquo
I2Problema ldquofundamentelor științeirdquo
Epistemologia fundaționistă a științei cunoașterii și ldquoconceptia
filozofică a experimentării a luat icircn icircnțelesul mai specific Icircn acest sens un
rezultat experimental este o observarțieDe aceea nici un sistem științific nu
poate pretinde a fi icircn mod absolut unic
Fundamentele știintei reprezintă ceva ce asigură cunoașterii o bază sigură și
solidă adică temeiurile de nezdruncinata ale construcției sale
Fundaționismul este o concepție referitoare la structura sistemului de
cunoștințe conform căreia acest sistem se icircmparte icircn bază (foundation) și
suprastructură aflate icircntr-o relație determinată numită relație de icircntemeiere
cunoștințele din suprastructură depind de cel din bază dar nu și invers
Trăsătura caracteristică a epistemologiei fundaționisteeste preocuparea de
ldquoa găsi un fundament ferm si invariabil de adevăruri pe care să se
construiască cunoașterea științificărdquo Icircntr-un sens general icircntreaga reflecție
asupra științei icircn măsura icircn care aceasta caută să-i determine criteriile de
certitudine icircntemeiere sau justificare ce o demarchează de alte forme ale
cunoașterii poate fi considerată fundaționistăAvem trei principii de bază ale
fundaționismului
1exigenta icircntemeierii cunoașterii
2concepția structurală a sistemului de cunoștințe și a relației de icircntemeiere
3determinarea principiului de certitudine epistemică
I3 Programul empirist al fundamentării cunoașterii și ldquoconceptia științifică
asupra lumiirdquo
5
Empirismul este doctrina filozofică a testării a experimentării și a
luat icircnțelesul mai specific conform căruia toată cunoașterea umană provine
dintr-o multitudine de experiențe
Empirismul respinge ipoteza conform căreia oamenii au idei cu care
s-au născut sau că orice se poate cunoaște fără referință la experiențăEmpiri
știi susțin că la naștere intelectul este o ldquotabula rasardquoo foaie albă fără nici
un fel de semne pe ea și
căruia doar experiența icirci poate furniza idei Problema empiriștilor a fost
răspunsul la icircntrebarea icircn ce fel dobacircnd idei care nu au corespondent icircn
experiență cum ar fi ideile matematice de punct sau delinieEmpiric are icircn
știință același sens cu experimental Icircn acest sens un rezultat experimental
este o observație empirică
Icircn empirism sunt desemnate acele concepții epistemologice care
fixează originea și fundamentul cunoașterii icircn experiența senzorială a lumii
Ca program de fundamentare a cunoașterii științifice empirismul afirmă că
orice cunoaștere derivă direct sau indirect din experientă și prin urmare
valoarea enunțurilor științifice se determină prin experiențe și observațiiIcircn
icircncercarea de a oferi o prezentare sistematică a viziunii empiriste a științei
epistemologii recurg adesea la inventarierea tezelor considerate
ldquofundamentalerdquo Icircn acest sens TBenton și ICraig rețin ca fiind
caracteristice următoarele șapte doctrine
1 Ne dobacircndim cunoașterea din experiența senzorială a lumii și din
interacțiunea noastră cu ea Empirismul respinge teoria ideilor și principiilor
icircnnăscute adevărate icircn mod absolut independent de experiență și de
normele referitoare la ea icircn schimb susține că icircntreaga noastră cunoaștere
nemijlocită și mijlocită provine din datele simțurilor care furnizează sensul
și adevărul propozițiilor cognitive
2 Orice pretenție de cunoaștere genuină este testabilă prin experiență
(observație și experiment) Empirismul consideră drept cunoaștere validă
doar enunțurile care pot fi verificate prin experiență adică prin referire la
surse reale sau posibile
3 Deoarece nu icircndeplinesc această condiție pretențiile de cunoaștere despre
ființe sau entități care nu pot fi observate trebuie să fie excluseEmpirismul
reduce experiența cunoașterii la datele oferite de simțuri și la ceea ce poate fi
controlat doar prin intermediul lor icircntrucicirct conceptele universale nu au o
corespondență perceptuală ele sunt considerate fără referință reală ca
simple nume convenționale
6
4 Legile științifice sunt afirmații despre modele (patterns) de experiență
recurente sau generale Legile științifice ca generalizări empirice icircntrucicirct nu
acceptă abstracțiunea care conduce de la particular la universal empirismul
admite doar generalizări despre experiență probabile dar nu adevărate icircn
mod necesar
5 A explica un fenomen icircn mod științific icircnseamnă a arăta că el este un
exemplu sau o ldquoinstanțărdquoun caz al unei legi științifice acesta este numit
adesea modelul explicației științifice prin ldquolegi de acoperirerdquo (law covering )
Un fapt sau un eveniment este explicat ca o concluzie a unui
raționament care are ca premise afirmarea unei legi generale și enunțuri
particulare specificacircnd situația rdquoLegea de acoperirerdquo icircmpreună cu condițiile
particulare arată că evenimentul de explicat era de așteptat să fie diferit ca și
concepție
6 Dacă a explica un fenomen presupune a arăta că el este un exemplu sau un
caz ale unei legi generale atunci cunoașterea legii ar trebui să ne facă apți de
a predicta explicațiile viitoare ale fenomenelor de acel tip Logica
explicației și predicției este aceeași Acest principiu este cunoscut ca teza
ldquosimetriei explicației și predicțieirdquo și arată legătura dintre explicație și
predicție dacă știm că un eveniment s-a icircntacircmplat atunci legea icircmpreună cu
enunțurile unor circumstanțe particulare icircl explică Dacă apariția
evenimentului nu s-a produs icircncă putem folosi cunoașterea legii pentru a
face predicția că se va icircntacircmpla atunci cacircnd ldquocondițiile inițialerdquo adecvate vor
fi satisfăcute
7 Obiectivitatea icircn știință se bazează pe o clară separație icircntre judecățile
factual (testabile) și judecățile de valoare (subiective) Empirismul face o
delimitare netă icircntre ldquofapterdquo identificate cu ldquodatele obiectiverdquo icircnregistrate de
simțuri și ldquovalorirdquo care icircși au sursa icircn credințele subiective icircn mod
corespunzător se distinge icircntre ldquojudecătile factualerdquo adică aserțiunile despre
fapte care pot fi verificate empiric și ldquojudecățile de valoarerdquo care exprimă
credințe subiective pe care știința ar trebui să le evite
Principiile empirismului logic
a) Cultul științei - Considerată forma cea mai evoluată a cunoașterii
omenești știința apare ca o culme și ca un model pentru celelalte forme de
cunoaștere a căror valoare este judecată prin prisma standardelor sale
metodologice și logice
7
b) Refuzul metafizici- Icircmpărtășind convingerea empiristă că pretențiile de
cunoaștere a lumii nu pot fi justificate decacirct prin experiență ca singura sursă
de cunoaștere și instanță de validare a ipotezelor cognitive Reprezentanții
empirismului logic considerau că nu suntem icircndreptățiți să asertăm existența
a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de această experiență posibilă icircntrucacirct
nu există nici o realitate dincolo de experiența sensibilă ar fi lipsit de sens să
considerăm drept cunoaștere enunțurile metafiziciiteologiei raționale sau
eticii
c) Principiul verificabilității - Considerarea verificării prin metode empirice
drept ldquocriteriu de inteligibilitaterdquo adică principiu de determinare a sensului
propozițiilor și a valorii lor de adevăr implicacircnd convingerea că icircn știință
cunoașterea se bazează pe observații particulare și se poate extinde prin
aserțiuni generale doar icircn măsura icircn care experiența le poate confirma se
spune că o propozitie are icircnteles cognitiv dacă și numai dacă ea este icircn
principiu verificabilă empiric
d) Principiul fundamentării- Viziunea fundaționistă a empirismului logic se
exprimă icircn concepția despre structura ipotetico-deductivă a științei știința ar
consta icircntr-un corp de enunțuri dintre care unele sunt cunoscute ca adevărate
(așa numitele ldquoenunțuri de bazărdquo justificate prin observație) iar altele
suntem icircndreptățiți să le susținem dat fiind ceea ce deja cunoaștem icircn
condițiile respectării riguroase a regulilor metodologice de formulare și
verificare a lor cunoașterea se icircnfățișează astfel drept ldquoo structură
intelectuală complexă elaborată icircn vederea anticipării reușite a experiențelor
viitoare
e) Principiul analizei logice a limbajului -Icircn concepția empirismului logic
fundamentarea ia forma unei reconstrucții logice a structurii conținutului și
bazelor cunoașterii omenești icircn special a teoriilor științifice iar analiza
logică se constituie ca un calcul al valorii de adevăr a limbajului științific
aceasta icircnseamnă că teoria cunoașterii are ca sarcini principale ldquosă analizeze
icircnțelesurile enunțurilor științei exclusiv icircn termeni de observatie sau icircn
termenii experiențelor accesibile icircn principiu ființelor umanerdquo și ldquosă arate
cum servesc anumite observații și experiențe la confirmarea unui enunț dat
icircn sensul că icircl fac să fie icircn mai mare măsură icircntemeiat sau rezonabil
Interpretarea convenționalistă a logicii și matematicii susține că icircn
comparație cu cunoașterea științelor empirice propozițiile necesare și
universal ale științelor formale sunt considerate a fi adevărate pe temeiul
convențiilor ce le-au stabilit și nu icircn raport cu cunoașterea despre realitate
8
f) Principiul unității științei - Conceperea filosofiei icircn ipostaza sa de teorie a
cunoașterii ca analiză logică a limbajului științei vizacircnd clarificarea
termenilor și determinarea conținutului problemelor științifice și asiguracircnd
astfel criterii pentru demarcarea științei de celelalte forme de cunoaștere
(mai ales de cele care apar ca ldquopseudo-științărdquo)
Raționalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să
fie determinat icircn virtutea forțelor rațiunii nu pe baza credinței sau a
dogmelor religioase
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa icircntregii cunoașteri umane
I 4Critica programelor fundaționiste clasice
I41Karl Popper critica ldquomitului inducțieirdquo și a ldquoimaginii infailibile a
științeirdquo Popper consideră că o condiție a teoriilor științifice trebuie să fie
tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false ceea ce el numește criteriul
falsificabilității enunțurile care nu icircndeplinesc această condiție adică nu pot fi
supuse riscului falsificării sunt considerate a nu avea valoare științifică
Popper consideră că oamenii de știință trebuie să caute icircn mod
deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple și să icircncerce să le falsifice
iar cele ce supraviețuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizorii și
considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevăr decacirct cele care au
fost falsificateAstfelștiința este concepută ca un sistem de ldquoipoteze și
infirmărirdquo Prin această viziune asupra științei epistemologia propusă de
Popper denumită ldquorationalism criticrdquose opune tezei principale a
fundaționismului care prezintă știința ca o cunoaștere sigură și infailibilă
Dimpotrivă pentru Popper știința este failibilă supusă eroriideschisă
revizuirii niciodată icircncheiată
Karl Popper dezvoltă
Teoria falsificării drept condiție fundamentală a cercetării științifice Icircn
contrast cu reprezentanții Cercului vienez Popper respinge principiul
inducției consideracircndu-l lipsit de bază științifică pentru că de regulă icircn
special icircn domeniu științelor naturii nu este niciodată posibil să se cerceteze
și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură
De aceea nici un sistem științific nu poate pretinde a fi icircn mod
absolut și pentru toate timpurile valabil Se pot emite cel mult ipoteze de
lucru cu caracter de model provizoriu prin care icircn cel mai bun caz se
formulează probabilități Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
4
De exemplu epistemologia științelor sociale este o epistemologie
ldquo regionalărdquo icircntrucicirct se ocupă de cunoașterea ldquolumii sociale ca regiune
distinctă icircn cadrul realității globale a ldquolumiirdquo care include de asemenea și
ldquolumea naturii rdquo și este o epistemologie specială icircn măsura icircn care cunoașterea
socială este una diferită de cea din ldquoștiințele naturalerdquo
Epistemologia este teoria generală a cunoașterii științifice
indiferent de formele sale considerată ca o investigație generală asupra
cunoașterii științifice icircn ce privește ldquonatura intinderea și limitele salerdquo
I2Problema ldquofundamentelor științeirdquo
Epistemologia fundaționistă a științei cunoașterii și ldquoconceptia
filozofică a experimentării a luat icircn icircnțelesul mai specific Icircn acest sens un
rezultat experimental este o observarțieDe aceea nici un sistem științific nu
poate pretinde a fi icircn mod absolut unic
Fundamentele știintei reprezintă ceva ce asigură cunoașterii o bază sigură și
solidă adică temeiurile de nezdruncinata ale construcției sale
Fundaționismul este o concepție referitoare la structura sistemului de
cunoștințe conform căreia acest sistem se icircmparte icircn bază (foundation) și
suprastructură aflate icircntr-o relație determinată numită relație de icircntemeiere
cunoștințele din suprastructură depind de cel din bază dar nu și invers
Trăsătura caracteristică a epistemologiei fundaționisteeste preocuparea de
ldquoa găsi un fundament ferm si invariabil de adevăruri pe care să se
construiască cunoașterea științificărdquo Icircntr-un sens general icircntreaga reflecție
asupra științei icircn măsura icircn care aceasta caută să-i determine criteriile de
certitudine icircntemeiere sau justificare ce o demarchează de alte forme ale
cunoașterii poate fi considerată fundaționistăAvem trei principii de bază ale
fundaționismului
1exigenta icircntemeierii cunoașterii
2concepția structurală a sistemului de cunoștințe și a relației de icircntemeiere
3determinarea principiului de certitudine epistemică
I3 Programul empirist al fundamentării cunoașterii și ldquoconceptia științifică
asupra lumiirdquo
5
Empirismul este doctrina filozofică a testării a experimentării și a
luat icircnțelesul mai specific conform căruia toată cunoașterea umană provine
dintr-o multitudine de experiențe
Empirismul respinge ipoteza conform căreia oamenii au idei cu care
s-au născut sau că orice se poate cunoaște fără referință la experiențăEmpiri
știi susțin că la naștere intelectul este o ldquotabula rasardquoo foaie albă fără nici
un fel de semne pe ea și
căruia doar experiența icirci poate furniza idei Problema empiriștilor a fost
răspunsul la icircntrebarea icircn ce fel dobacircnd idei care nu au corespondent icircn
experiență cum ar fi ideile matematice de punct sau delinieEmpiric are icircn
știință același sens cu experimental Icircn acest sens un rezultat experimental
este o observație empirică
Icircn empirism sunt desemnate acele concepții epistemologice care
fixează originea și fundamentul cunoașterii icircn experiența senzorială a lumii
Ca program de fundamentare a cunoașterii științifice empirismul afirmă că
orice cunoaștere derivă direct sau indirect din experientă și prin urmare
valoarea enunțurilor științifice se determină prin experiențe și observațiiIcircn
icircncercarea de a oferi o prezentare sistematică a viziunii empiriste a științei
epistemologii recurg adesea la inventarierea tezelor considerate
ldquofundamentalerdquo Icircn acest sens TBenton și ICraig rețin ca fiind
caracteristice următoarele șapte doctrine
1 Ne dobacircndim cunoașterea din experiența senzorială a lumii și din
interacțiunea noastră cu ea Empirismul respinge teoria ideilor și principiilor
icircnnăscute adevărate icircn mod absolut independent de experiență și de
normele referitoare la ea icircn schimb susține că icircntreaga noastră cunoaștere
nemijlocită și mijlocită provine din datele simțurilor care furnizează sensul
și adevărul propozițiilor cognitive
2 Orice pretenție de cunoaștere genuină este testabilă prin experiență
(observație și experiment) Empirismul consideră drept cunoaștere validă
doar enunțurile care pot fi verificate prin experiență adică prin referire la
surse reale sau posibile
3 Deoarece nu icircndeplinesc această condiție pretențiile de cunoaștere despre
ființe sau entități care nu pot fi observate trebuie să fie excluseEmpirismul
reduce experiența cunoașterii la datele oferite de simțuri și la ceea ce poate fi
controlat doar prin intermediul lor icircntrucicirct conceptele universale nu au o
corespondență perceptuală ele sunt considerate fără referință reală ca
simple nume convenționale
6
4 Legile științifice sunt afirmații despre modele (patterns) de experiență
recurente sau generale Legile științifice ca generalizări empirice icircntrucicirct nu
acceptă abstracțiunea care conduce de la particular la universal empirismul
admite doar generalizări despre experiență probabile dar nu adevărate icircn
mod necesar
5 A explica un fenomen icircn mod științific icircnseamnă a arăta că el este un
exemplu sau o ldquoinstanțărdquoun caz al unei legi științifice acesta este numit
adesea modelul explicației științifice prin ldquolegi de acoperirerdquo (law covering )
Un fapt sau un eveniment este explicat ca o concluzie a unui
raționament care are ca premise afirmarea unei legi generale și enunțuri
particulare specificacircnd situația rdquoLegea de acoperirerdquo icircmpreună cu condițiile
particulare arată că evenimentul de explicat era de așteptat să fie diferit ca și
concepție
6 Dacă a explica un fenomen presupune a arăta că el este un exemplu sau un
caz ale unei legi generale atunci cunoașterea legii ar trebui să ne facă apți de
a predicta explicațiile viitoare ale fenomenelor de acel tip Logica
explicației și predicției este aceeași Acest principiu este cunoscut ca teza
ldquosimetriei explicației și predicțieirdquo și arată legătura dintre explicație și
predicție dacă știm că un eveniment s-a icircntacircmplat atunci legea icircmpreună cu
enunțurile unor circumstanțe particulare icircl explică Dacă apariția
evenimentului nu s-a produs icircncă putem folosi cunoașterea legii pentru a
face predicția că se va icircntacircmpla atunci cacircnd ldquocondițiile inițialerdquo adecvate vor
fi satisfăcute
7 Obiectivitatea icircn știință se bazează pe o clară separație icircntre judecățile
factual (testabile) și judecățile de valoare (subiective) Empirismul face o
delimitare netă icircntre ldquofapterdquo identificate cu ldquodatele obiectiverdquo icircnregistrate de
simțuri și ldquovalorirdquo care icircși au sursa icircn credințele subiective icircn mod
corespunzător se distinge icircntre ldquojudecătile factualerdquo adică aserțiunile despre
fapte care pot fi verificate empiric și ldquojudecățile de valoarerdquo care exprimă
credințe subiective pe care știința ar trebui să le evite
Principiile empirismului logic
a) Cultul științei - Considerată forma cea mai evoluată a cunoașterii
omenești știința apare ca o culme și ca un model pentru celelalte forme de
cunoaștere a căror valoare este judecată prin prisma standardelor sale
metodologice și logice
7
b) Refuzul metafizici- Icircmpărtășind convingerea empiristă că pretențiile de
cunoaștere a lumii nu pot fi justificate decacirct prin experiență ca singura sursă
de cunoaștere și instanță de validare a ipotezelor cognitive Reprezentanții
empirismului logic considerau că nu suntem icircndreptățiți să asertăm existența
a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de această experiență posibilă icircntrucacirct
nu există nici o realitate dincolo de experiența sensibilă ar fi lipsit de sens să
considerăm drept cunoaștere enunțurile metafiziciiteologiei raționale sau
eticii
c) Principiul verificabilității - Considerarea verificării prin metode empirice
drept ldquocriteriu de inteligibilitaterdquo adică principiu de determinare a sensului
propozițiilor și a valorii lor de adevăr implicacircnd convingerea că icircn știință
cunoașterea se bazează pe observații particulare și se poate extinde prin
aserțiuni generale doar icircn măsura icircn care experiența le poate confirma se
spune că o propozitie are icircnteles cognitiv dacă și numai dacă ea este icircn
principiu verificabilă empiric
d) Principiul fundamentării- Viziunea fundaționistă a empirismului logic se
exprimă icircn concepția despre structura ipotetico-deductivă a științei știința ar
consta icircntr-un corp de enunțuri dintre care unele sunt cunoscute ca adevărate
(așa numitele ldquoenunțuri de bazărdquo justificate prin observație) iar altele
suntem icircndreptățiți să le susținem dat fiind ceea ce deja cunoaștem icircn
condițiile respectării riguroase a regulilor metodologice de formulare și
verificare a lor cunoașterea se icircnfățișează astfel drept ldquoo structură
intelectuală complexă elaborată icircn vederea anticipării reușite a experiențelor
viitoare
e) Principiul analizei logice a limbajului -Icircn concepția empirismului logic
fundamentarea ia forma unei reconstrucții logice a structurii conținutului și
bazelor cunoașterii omenești icircn special a teoriilor științifice iar analiza
logică se constituie ca un calcul al valorii de adevăr a limbajului științific
aceasta icircnseamnă că teoria cunoașterii are ca sarcini principale ldquosă analizeze
icircnțelesurile enunțurilor științei exclusiv icircn termeni de observatie sau icircn
termenii experiențelor accesibile icircn principiu ființelor umanerdquo și ldquosă arate
cum servesc anumite observații și experiențe la confirmarea unui enunț dat
icircn sensul că icircl fac să fie icircn mai mare măsură icircntemeiat sau rezonabil
Interpretarea convenționalistă a logicii și matematicii susține că icircn
comparație cu cunoașterea științelor empirice propozițiile necesare și
universal ale științelor formale sunt considerate a fi adevărate pe temeiul
convențiilor ce le-au stabilit și nu icircn raport cu cunoașterea despre realitate
8
f) Principiul unității științei - Conceperea filosofiei icircn ipostaza sa de teorie a
cunoașterii ca analiză logică a limbajului științei vizacircnd clarificarea
termenilor și determinarea conținutului problemelor științifice și asiguracircnd
astfel criterii pentru demarcarea științei de celelalte forme de cunoaștere
(mai ales de cele care apar ca ldquopseudo-științărdquo)
Raționalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să
fie determinat icircn virtutea forțelor rațiunii nu pe baza credinței sau a
dogmelor religioase
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa icircntregii cunoașteri umane
I 4Critica programelor fundaționiste clasice
I41Karl Popper critica ldquomitului inducțieirdquo și a ldquoimaginii infailibile a
științeirdquo Popper consideră că o condiție a teoriilor științifice trebuie să fie
tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false ceea ce el numește criteriul
falsificabilității enunțurile care nu icircndeplinesc această condiție adică nu pot fi
supuse riscului falsificării sunt considerate a nu avea valoare științifică
Popper consideră că oamenii de știință trebuie să caute icircn mod
deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple și să icircncerce să le falsifice
iar cele ce supraviețuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizorii și
considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevăr decacirct cele care au
fost falsificateAstfelștiința este concepută ca un sistem de ldquoipoteze și
infirmărirdquo Prin această viziune asupra științei epistemologia propusă de
Popper denumită ldquorationalism criticrdquose opune tezei principale a
fundaționismului care prezintă știința ca o cunoaștere sigură și infailibilă
Dimpotrivă pentru Popper știința este failibilă supusă eroriideschisă
revizuirii niciodată icircncheiată
Karl Popper dezvoltă
Teoria falsificării drept condiție fundamentală a cercetării științifice Icircn
contrast cu reprezentanții Cercului vienez Popper respinge principiul
inducției consideracircndu-l lipsit de bază științifică pentru că de regulă icircn
special icircn domeniu științelor naturii nu este niciodată posibil să se cerceteze
și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură
De aceea nici un sistem științific nu poate pretinde a fi icircn mod
absolut și pentru toate timpurile valabil Se pot emite cel mult ipoteze de
lucru cu caracter de model provizoriu prin care icircn cel mai bun caz se
formulează probabilități Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
5
Empirismul este doctrina filozofică a testării a experimentării și a
luat icircnțelesul mai specific conform căruia toată cunoașterea umană provine
dintr-o multitudine de experiențe
Empirismul respinge ipoteza conform căreia oamenii au idei cu care
s-au născut sau că orice se poate cunoaște fără referință la experiențăEmpiri
știi susțin că la naștere intelectul este o ldquotabula rasardquoo foaie albă fără nici
un fel de semne pe ea și
căruia doar experiența icirci poate furniza idei Problema empiriștilor a fost
răspunsul la icircntrebarea icircn ce fel dobacircnd idei care nu au corespondent icircn
experiență cum ar fi ideile matematice de punct sau delinieEmpiric are icircn
știință același sens cu experimental Icircn acest sens un rezultat experimental
este o observație empirică
Icircn empirism sunt desemnate acele concepții epistemologice care
fixează originea și fundamentul cunoașterii icircn experiența senzorială a lumii
Ca program de fundamentare a cunoașterii științifice empirismul afirmă că
orice cunoaștere derivă direct sau indirect din experientă și prin urmare
valoarea enunțurilor științifice se determină prin experiențe și observațiiIcircn
icircncercarea de a oferi o prezentare sistematică a viziunii empiriste a științei
epistemologii recurg adesea la inventarierea tezelor considerate
ldquofundamentalerdquo Icircn acest sens TBenton și ICraig rețin ca fiind
caracteristice următoarele șapte doctrine
1 Ne dobacircndim cunoașterea din experiența senzorială a lumii și din
interacțiunea noastră cu ea Empirismul respinge teoria ideilor și principiilor
icircnnăscute adevărate icircn mod absolut independent de experiență și de
normele referitoare la ea icircn schimb susține că icircntreaga noastră cunoaștere
nemijlocită și mijlocită provine din datele simțurilor care furnizează sensul
și adevărul propozițiilor cognitive
2 Orice pretenție de cunoaștere genuină este testabilă prin experiență
(observație și experiment) Empirismul consideră drept cunoaștere validă
doar enunțurile care pot fi verificate prin experiență adică prin referire la
surse reale sau posibile
3 Deoarece nu icircndeplinesc această condiție pretențiile de cunoaștere despre
ființe sau entități care nu pot fi observate trebuie să fie excluseEmpirismul
reduce experiența cunoașterii la datele oferite de simțuri și la ceea ce poate fi
controlat doar prin intermediul lor icircntrucicirct conceptele universale nu au o
corespondență perceptuală ele sunt considerate fără referință reală ca
simple nume convenționale
6
4 Legile științifice sunt afirmații despre modele (patterns) de experiență
recurente sau generale Legile științifice ca generalizări empirice icircntrucicirct nu
acceptă abstracțiunea care conduce de la particular la universal empirismul
admite doar generalizări despre experiență probabile dar nu adevărate icircn
mod necesar
5 A explica un fenomen icircn mod științific icircnseamnă a arăta că el este un
exemplu sau o ldquoinstanțărdquoun caz al unei legi științifice acesta este numit
adesea modelul explicației științifice prin ldquolegi de acoperirerdquo (law covering )
Un fapt sau un eveniment este explicat ca o concluzie a unui
raționament care are ca premise afirmarea unei legi generale și enunțuri
particulare specificacircnd situația rdquoLegea de acoperirerdquo icircmpreună cu condițiile
particulare arată că evenimentul de explicat era de așteptat să fie diferit ca și
concepție
6 Dacă a explica un fenomen presupune a arăta că el este un exemplu sau un
caz ale unei legi generale atunci cunoașterea legii ar trebui să ne facă apți de
a predicta explicațiile viitoare ale fenomenelor de acel tip Logica
explicației și predicției este aceeași Acest principiu este cunoscut ca teza
ldquosimetriei explicației și predicțieirdquo și arată legătura dintre explicație și
predicție dacă știm că un eveniment s-a icircntacircmplat atunci legea icircmpreună cu
enunțurile unor circumstanțe particulare icircl explică Dacă apariția
evenimentului nu s-a produs icircncă putem folosi cunoașterea legii pentru a
face predicția că se va icircntacircmpla atunci cacircnd ldquocondițiile inițialerdquo adecvate vor
fi satisfăcute
7 Obiectivitatea icircn știință se bazează pe o clară separație icircntre judecățile
factual (testabile) și judecățile de valoare (subiective) Empirismul face o
delimitare netă icircntre ldquofapterdquo identificate cu ldquodatele obiectiverdquo icircnregistrate de
simțuri și ldquovalorirdquo care icircși au sursa icircn credințele subiective icircn mod
corespunzător se distinge icircntre ldquojudecătile factualerdquo adică aserțiunile despre
fapte care pot fi verificate empiric și ldquojudecățile de valoarerdquo care exprimă
credințe subiective pe care știința ar trebui să le evite
Principiile empirismului logic
a) Cultul științei - Considerată forma cea mai evoluată a cunoașterii
omenești știința apare ca o culme și ca un model pentru celelalte forme de
cunoaștere a căror valoare este judecată prin prisma standardelor sale
metodologice și logice
7
b) Refuzul metafizici- Icircmpărtășind convingerea empiristă că pretențiile de
cunoaștere a lumii nu pot fi justificate decacirct prin experiență ca singura sursă
de cunoaștere și instanță de validare a ipotezelor cognitive Reprezentanții
empirismului logic considerau că nu suntem icircndreptățiți să asertăm existența
a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de această experiență posibilă icircntrucacirct
nu există nici o realitate dincolo de experiența sensibilă ar fi lipsit de sens să
considerăm drept cunoaștere enunțurile metafiziciiteologiei raționale sau
eticii
c) Principiul verificabilității - Considerarea verificării prin metode empirice
drept ldquocriteriu de inteligibilitaterdquo adică principiu de determinare a sensului
propozițiilor și a valorii lor de adevăr implicacircnd convingerea că icircn știință
cunoașterea se bazează pe observații particulare și se poate extinde prin
aserțiuni generale doar icircn măsura icircn care experiența le poate confirma se
spune că o propozitie are icircnteles cognitiv dacă și numai dacă ea este icircn
principiu verificabilă empiric
d) Principiul fundamentării- Viziunea fundaționistă a empirismului logic se
exprimă icircn concepția despre structura ipotetico-deductivă a științei știința ar
consta icircntr-un corp de enunțuri dintre care unele sunt cunoscute ca adevărate
(așa numitele ldquoenunțuri de bazărdquo justificate prin observație) iar altele
suntem icircndreptățiți să le susținem dat fiind ceea ce deja cunoaștem icircn
condițiile respectării riguroase a regulilor metodologice de formulare și
verificare a lor cunoașterea se icircnfățișează astfel drept ldquoo structură
intelectuală complexă elaborată icircn vederea anticipării reușite a experiențelor
viitoare
e) Principiul analizei logice a limbajului -Icircn concepția empirismului logic
fundamentarea ia forma unei reconstrucții logice a structurii conținutului și
bazelor cunoașterii omenești icircn special a teoriilor științifice iar analiza
logică se constituie ca un calcul al valorii de adevăr a limbajului științific
aceasta icircnseamnă că teoria cunoașterii are ca sarcini principale ldquosă analizeze
icircnțelesurile enunțurilor științei exclusiv icircn termeni de observatie sau icircn
termenii experiențelor accesibile icircn principiu ființelor umanerdquo și ldquosă arate
cum servesc anumite observații și experiențe la confirmarea unui enunț dat
icircn sensul că icircl fac să fie icircn mai mare măsură icircntemeiat sau rezonabil
Interpretarea convenționalistă a logicii și matematicii susține că icircn
comparație cu cunoașterea științelor empirice propozițiile necesare și
universal ale științelor formale sunt considerate a fi adevărate pe temeiul
convențiilor ce le-au stabilit și nu icircn raport cu cunoașterea despre realitate
8
f) Principiul unității științei - Conceperea filosofiei icircn ipostaza sa de teorie a
cunoașterii ca analiză logică a limbajului științei vizacircnd clarificarea
termenilor și determinarea conținutului problemelor științifice și asiguracircnd
astfel criterii pentru demarcarea științei de celelalte forme de cunoaștere
(mai ales de cele care apar ca ldquopseudo-științărdquo)
Raționalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să
fie determinat icircn virtutea forțelor rațiunii nu pe baza credinței sau a
dogmelor religioase
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa icircntregii cunoașteri umane
I 4Critica programelor fundaționiste clasice
I41Karl Popper critica ldquomitului inducțieirdquo și a ldquoimaginii infailibile a
științeirdquo Popper consideră că o condiție a teoriilor științifice trebuie să fie
tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false ceea ce el numește criteriul
falsificabilității enunțurile care nu icircndeplinesc această condiție adică nu pot fi
supuse riscului falsificării sunt considerate a nu avea valoare științifică
Popper consideră că oamenii de știință trebuie să caute icircn mod
deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple și să icircncerce să le falsifice
iar cele ce supraviețuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizorii și
considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevăr decacirct cele care au
fost falsificateAstfelștiința este concepută ca un sistem de ldquoipoteze și
infirmărirdquo Prin această viziune asupra științei epistemologia propusă de
Popper denumită ldquorationalism criticrdquose opune tezei principale a
fundaționismului care prezintă știința ca o cunoaștere sigură și infailibilă
Dimpotrivă pentru Popper știința este failibilă supusă eroriideschisă
revizuirii niciodată icircncheiată
Karl Popper dezvoltă
Teoria falsificării drept condiție fundamentală a cercetării științifice Icircn
contrast cu reprezentanții Cercului vienez Popper respinge principiul
inducției consideracircndu-l lipsit de bază științifică pentru că de regulă icircn
special icircn domeniu științelor naturii nu este niciodată posibil să se cerceteze
și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură
De aceea nici un sistem științific nu poate pretinde a fi icircn mod
absolut și pentru toate timpurile valabil Se pot emite cel mult ipoteze de
lucru cu caracter de model provizoriu prin care icircn cel mai bun caz se
formulează probabilități Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
6
4 Legile științifice sunt afirmații despre modele (patterns) de experiență
recurente sau generale Legile științifice ca generalizări empirice icircntrucicirct nu
acceptă abstracțiunea care conduce de la particular la universal empirismul
admite doar generalizări despre experiență probabile dar nu adevărate icircn
mod necesar
5 A explica un fenomen icircn mod științific icircnseamnă a arăta că el este un
exemplu sau o ldquoinstanțărdquoun caz al unei legi științifice acesta este numit
adesea modelul explicației științifice prin ldquolegi de acoperirerdquo (law covering )
Un fapt sau un eveniment este explicat ca o concluzie a unui
raționament care are ca premise afirmarea unei legi generale și enunțuri
particulare specificacircnd situația rdquoLegea de acoperirerdquo icircmpreună cu condițiile
particulare arată că evenimentul de explicat era de așteptat să fie diferit ca și
concepție
6 Dacă a explica un fenomen presupune a arăta că el este un exemplu sau un
caz ale unei legi generale atunci cunoașterea legii ar trebui să ne facă apți de
a predicta explicațiile viitoare ale fenomenelor de acel tip Logica
explicației și predicției este aceeași Acest principiu este cunoscut ca teza
ldquosimetriei explicației și predicțieirdquo și arată legătura dintre explicație și
predicție dacă știm că un eveniment s-a icircntacircmplat atunci legea icircmpreună cu
enunțurile unor circumstanțe particulare icircl explică Dacă apariția
evenimentului nu s-a produs icircncă putem folosi cunoașterea legii pentru a
face predicția că se va icircntacircmpla atunci cacircnd ldquocondițiile inițialerdquo adecvate vor
fi satisfăcute
7 Obiectivitatea icircn știință se bazează pe o clară separație icircntre judecățile
factual (testabile) și judecățile de valoare (subiective) Empirismul face o
delimitare netă icircntre ldquofapterdquo identificate cu ldquodatele obiectiverdquo icircnregistrate de
simțuri și ldquovalorirdquo care icircși au sursa icircn credințele subiective icircn mod
corespunzător se distinge icircntre ldquojudecătile factualerdquo adică aserțiunile despre
fapte care pot fi verificate empiric și ldquojudecățile de valoarerdquo care exprimă
credințe subiective pe care știința ar trebui să le evite
Principiile empirismului logic
a) Cultul științei - Considerată forma cea mai evoluată a cunoașterii
omenești știința apare ca o culme și ca un model pentru celelalte forme de
cunoaștere a căror valoare este judecată prin prisma standardelor sale
metodologice și logice
7
b) Refuzul metafizici- Icircmpărtășind convingerea empiristă că pretențiile de
cunoaștere a lumii nu pot fi justificate decacirct prin experiență ca singura sursă
de cunoaștere și instanță de validare a ipotezelor cognitive Reprezentanții
empirismului logic considerau că nu suntem icircndreptățiți să asertăm existența
a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de această experiență posibilă icircntrucacirct
nu există nici o realitate dincolo de experiența sensibilă ar fi lipsit de sens să
considerăm drept cunoaștere enunțurile metafiziciiteologiei raționale sau
eticii
c) Principiul verificabilității - Considerarea verificării prin metode empirice
drept ldquocriteriu de inteligibilitaterdquo adică principiu de determinare a sensului
propozițiilor și a valorii lor de adevăr implicacircnd convingerea că icircn știință
cunoașterea se bazează pe observații particulare și se poate extinde prin
aserțiuni generale doar icircn măsura icircn care experiența le poate confirma se
spune că o propozitie are icircnteles cognitiv dacă și numai dacă ea este icircn
principiu verificabilă empiric
d) Principiul fundamentării- Viziunea fundaționistă a empirismului logic se
exprimă icircn concepția despre structura ipotetico-deductivă a științei știința ar
consta icircntr-un corp de enunțuri dintre care unele sunt cunoscute ca adevărate
(așa numitele ldquoenunțuri de bazărdquo justificate prin observație) iar altele
suntem icircndreptățiți să le susținem dat fiind ceea ce deja cunoaștem icircn
condițiile respectării riguroase a regulilor metodologice de formulare și
verificare a lor cunoașterea se icircnfățișează astfel drept ldquoo structură
intelectuală complexă elaborată icircn vederea anticipării reușite a experiențelor
viitoare
e) Principiul analizei logice a limbajului -Icircn concepția empirismului logic
fundamentarea ia forma unei reconstrucții logice a structurii conținutului și
bazelor cunoașterii omenești icircn special a teoriilor științifice iar analiza
logică se constituie ca un calcul al valorii de adevăr a limbajului științific
aceasta icircnseamnă că teoria cunoașterii are ca sarcini principale ldquosă analizeze
icircnțelesurile enunțurilor științei exclusiv icircn termeni de observatie sau icircn
termenii experiențelor accesibile icircn principiu ființelor umanerdquo și ldquosă arate
cum servesc anumite observații și experiențe la confirmarea unui enunț dat
icircn sensul că icircl fac să fie icircn mai mare măsură icircntemeiat sau rezonabil
Interpretarea convenționalistă a logicii și matematicii susține că icircn
comparație cu cunoașterea științelor empirice propozițiile necesare și
universal ale științelor formale sunt considerate a fi adevărate pe temeiul
convențiilor ce le-au stabilit și nu icircn raport cu cunoașterea despre realitate
8
f) Principiul unității științei - Conceperea filosofiei icircn ipostaza sa de teorie a
cunoașterii ca analiză logică a limbajului științei vizacircnd clarificarea
termenilor și determinarea conținutului problemelor științifice și asiguracircnd
astfel criterii pentru demarcarea științei de celelalte forme de cunoaștere
(mai ales de cele care apar ca ldquopseudo-științărdquo)
Raționalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să
fie determinat icircn virtutea forțelor rațiunii nu pe baza credinței sau a
dogmelor religioase
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa icircntregii cunoașteri umane
I 4Critica programelor fundaționiste clasice
I41Karl Popper critica ldquomitului inducțieirdquo și a ldquoimaginii infailibile a
științeirdquo Popper consideră că o condiție a teoriilor științifice trebuie să fie
tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false ceea ce el numește criteriul
falsificabilității enunțurile care nu icircndeplinesc această condiție adică nu pot fi
supuse riscului falsificării sunt considerate a nu avea valoare științifică
Popper consideră că oamenii de știință trebuie să caute icircn mod
deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple și să icircncerce să le falsifice
iar cele ce supraviețuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizorii și
considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevăr decacirct cele care au
fost falsificateAstfelștiința este concepută ca un sistem de ldquoipoteze și
infirmărirdquo Prin această viziune asupra științei epistemologia propusă de
Popper denumită ldquorationalism criticrdquose opune tezei principale a
fundaționismului care prezintă știința ca o cunoaștere sigură și infailibilă
Dimpotrivă pentru Popper știința este failibilă supusă eroriideschisă
revizuirii niciodată icircncheiată
Karl Popper dezvoltă
Teoria falsificării drept condiție fundamentală a cercetării științifice Icircn
contrast cu reprezentanții Cercului vienez Popper respinge principiul
inducției consideracircndu-l lipsit de bază științifică pentru că de regulă icircn
special icircn domeniu științelor naturii nu este niciodată posibil să se cerceteze
și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură
De aceea nici un sistem științific nu poate pretinde a fi icircn mod
absolut și pentru toate timpurile valabil Se pot emite cel mult ipoteze de
lucru cu caracter de model provizoriu prin care icircn cel mai bun caz se
formulează probabilități Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
7
b) Refuzul metafizici- Icircmpărtășind convingerea empiristă că pretențiile de
cunoaștere a lumii nu pot fi justificate decacirct prin experiență ca singura sursă
de cunoaștere și instanță de validare a ipotezelor cognitive Reprezentanții
empirismului logic considerau că nu suntem icircndreptățiți să asertăm existența
a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de această experiență posibilă icircntrucacirct
nu există nici o realitate dincolo de experiența sensibilă ar fi lipsit de sens să
considerăm drept cunoaștere enunțurile metafiziciiteologiei raționale sau
eticii
c) Principiul verificabilității - Considerarea verificării prin metode empirice
drept ldquocriteriu de inteligibilitaterdquo adică principiu de determinare a sensului
propozițiilor și a valorii lor de adevăr implicacircnd convingerea că icircn știință
cunoașterea se bazează pe observații particulare și se poate extinde prin
aserțiuni generale doar icircn măsura icircn care experiența le poate confirma se
spune că o propozitie are icircnteles cognitiv dacă și numai dacă ea este icircn
principiu verificabilă empiric
d) Principiul fundamentării- Viziunea fundaționistă a empirismului logic se
exprimă icircn concepția despre structura ipotetico-deductivă a științei știința ar
consta icircntr-un corp de enunțuri dintre care unele sunt cunoscute ca adevărate
(așa numitele ldquoenunțuri de bazărdquo justificate prin observație) iar altele
suntem icircndreptățiți să le susținem dat fiind ceea ce deja cunoaștem icircn
condițiile respectării riguroase a regulilor metodologice de formulare și
verificare a lor cunoașterea se icircnfățișează astfel drept ldquoo structură
intelectuală complexă elaborată icircn vederea anticipării reușite a experiențelor
viitoare
e) Principiul analizei logice a limbajului -Icircn concepția empirismului logic
fundamentarea ia forma unei reconstrucții logice a structurii conținutului și
bazelor cunoașterii omenești icircn special a teoriilor științifice iar analiza
logică se constituie ca un calcul al valorii de adevăr a limbajului științific
aceasta icircnseamnă că teoria cunoașterii are ca sarcini principale ldquosă analizeze
icircnțelesurile enunțurilor științei exclusiv icircn termeni de observatie sau icircn
termenii experiențelor accesibile icircn principiu ființelor umanerdquo și ldquosă arate
cum servesc anumite observații și experiențe la confirmarea unui enunț dat
icircn sensul că icircl fac să fie icircn mai mare măsură icircntemeiat sau rezonabil
Interpretarea convenționalistă a logicii și matematicii susține că icircn
comparație cu cunoașterea științelor empirice propozițiile necesare și
universal ale științelor formale sunt considerate a fi adevărate pe temeiul
convențiilor ce le-au stabilit și nu icircn raport cu cunoașterea despre realitate
8
f) Principiul unității științei - Conceperea filosofiei icircn ipostaza sa de teorie a
cunoașterii ca analiză logică a limbajului științei vizacircnd clarificarea
termenilor și determinarea conținutului problemelor științifice și asiguracircnd
astfel criterii pentru demarcarea științei de celelalte forme de cunoaștere
(mai ales de cele care apar ca ldquopseudo-științărdquo)
Raționalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să
fie determinat icircn virtutea forțelor rațiunii nu pe baza credinței sau a
dogmelor religioase
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa icircntregii cunoașteri umane
I 4Critica programelor fundaționiste clasice
I41Karl Popper critica ldquomitului inducțieirdquo și a ldquoimaginii infailibile a
științeirdquo Popper consideră că o condiție a teoriilor științifice trebuie să fie
tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false ceea ce el numește criteriul
falsificabilității enunțurile care nu icircndeplinesc această condiție adică nu pot fi
supuse riscului falsificării sunt considerate a nu avea valoare științifică
Popper consideră că oamenii de știință trebuie să caute icircn mod
deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple și să icircncerce să le falsifice
iar cele ce supraviețuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizorii și
considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevăr decacirct cele care au
fost falsificateAstfelștiința este concepută ca un sistem de ldquoipoteze și
infirmărirdquo Prin această viziune asupra științei epistemologia propusă de
Popper denumită ldquorationalism criticrdquose opune tezei principale a
fundaționismului care prezintă știința ca o cunoaștere sigură și infailibilă
Dimpotrivă pentru Popper știința este failibilă supusă eroriideschisă
revizuirii niciodată icircncheiată
Karl Popper dezvoltă
Teoria falsificării drept condiție fundamentală a cercetării științifice Icircn
contrast cu reprezentanții Cercului vienez Popper respinge principiul
inducției consideracircndu-l lipsit de bază științifică pentru că de regulă icircn
special icircn domeniu științelor naturii nu este niciodată posibil să se cerceteze
și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură
De aceea nici un sistem științific nu poate pretinde a fi icircn mod
absolut și pentru toate timpurile valabil Se pot emite cel mult ipoteze de
lucru cu caracter de model provizoriu prin care icircn cel mai bun caz se
formulează probabilități Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
8
f) Principiul unității științei - Conceperea filosofiei icircn ipostaza sa de teorie a
cunoașterii ca analiză logică a limbajului științei vizacircnd clarificarea
termenilor și determinarea conținutului problemelor științifice și asiguracircnd
astfel criterii pentru demarcarea științei de celelalte forme de cunoaștere
(mai ales de cele care apar ca ldquopseudo-științărdquo)
Raționalismul este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să
fie determinat icircn virtutea forțelor rațiunii nu pe baza credinței sau a
dogmelor religioase
Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa icircntregii cunoașteri umane
I 4Critica programelor fundaționiste clasice
I41Karl Popper critica ldquomitului inducțieirdquo și a ldquoimaginii infailibile a
științeirdquo Popper consideră că o condiție a teoriilor științifice trebuie să fie
tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false ceea ce el numește criteriul
falsificabilității enunțurile care nu icircndeplinesc această condiție adică nu pot fi
supuse riscului falsificării sunt considerate a nu avea valoare științifică
Popper consideră că oamenii de știință trebuie să caute icircn mod
deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple și să icircncerce să le falsifice
iar cele ce supraviețuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizorii și
considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevăr decacirct cele care au
fost falsificateAstfelștiința este concepută ca un sistem de ldquoipoteze și
infirmărirdquo Prin această viziune asupra științei epistemologia propusă de
Popper denumită ldquorationalism criticrdquose opune tezei principale a
fundaționismului care prezintă știința ca o cunoaștere sigură și infailibilă
Dimpotrivă pentru Popper știința este failibilă supusă eroriideschisă
revizuirii niciodată icircncheiată
Karl Popper dezvoltă
Teoria falsificării drept condiție fundamentală a cercetării științifice Icircn
contrast cu reprezentanții Cercului vienez Popper respinge principiul
inducției consideracircndu-l lipsit de bază științifică pentru că de regulă icircn
special icircn domeniu științelor naturii nu este niciodată posibil să se cerceteze
și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură
De aceea nici un sistem științific nu poate pretinde a fi icircn mod
absolut și pentru toate timpurile valabil Se pot emite cel mult ipoteze de
lucru cu caracter de model provizoriu prin care icircn cel mai bun caz se
formulează probabilități Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
9
unei ipoteze care rămacircne numai atacirct timp adevărată pacircnă cacircnd este
invalidată (dovedităfalsă ) Icircn știință nu se pot face progrese prin acel tip
de experiențe care nu fac decacirct să verifice legi icircncă valabile ci prin
probecare dovedesc falsitatea lor și icircn consecință conduc la formularea de
noi ipoteze O ipoteză este științifică doar atunci cacircnd permite invalidarea
ei
I42W V O Quine și critica ldquodogmelor empirismuluirdquo
Icircn lucrările epistemologului american W V O Quine critica
empirismului ia de asemenea forma denunțării unor ldquodogmerdquo Cele două
dogme la care se referă icircn ldquoTwo dogmas of empiricismrdquo sunt
1 Distinctia empirismului logic dintre propozițiile analitice care sunt
adevărate icircn virtutea icircnțelesului lor și propozițiile sintetice al căror adevăr
ar fi icircntemeiat pe ldquofapterdquo
2 Presupoziția empirismului tradițional că ldquoorice propoziție cu sens trebuie
să fie traductibilă icircntr-o propoziție despre experiența imediată Respingacircnd
aceste dogme Quine a formulat teza că icircn orice știință empirică nu este
posibil a verifica sau falsifica o aserțiune izolată căci pentru a o supune
testului experienței este necesară presupunerea adevărului altor diferite
enunțuri Quine a devenit faimos icircn anii 50-60 pentru critica distincției
dintre enunurile analitice și enunțuri sintetice (bdquoTwoDogmas of Empiricismrdquo)
Aceste argumente icircmpreună cu teza subdeterminării teoriilor
științifice de către evidență sunt folosite pentru a susține holismul semantic
semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie)
este determinată nu individual ci de icircntregul limbaj icircntreaga teorie (sau cel
puțin de un fragment sufficient de cuprinzător)
I43W Sellars și critica ldquomitului datuluirdquo
Critica presupozițiilor fundaționiste ale empirismului dobacircndește și
la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denunțării unui ldquomitrdquo ndash ceea
ce el numește ldquomitul datuluirdquo(the Myth of the Given)
Sellars numește astfel credința ndashiluzorie după el ndash că faptele și
lucrurile sunt date conștiinței icircntr-un mod pre-conceptual și că opiniile pot fi
icircntemeiate pe această bază
După Sellars rdquoa avea capacitatea de a observa un lucrurdquoicircnseamnă
ldquoa avea deacutejagrave conceptul acelui tip de lucrurdquo rdquoDatelerdquo nu pot fi fundament al
cunoașterii de vreme ce ele sunt percepute icircntotdeauna din perspectiva unor
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
10
exigente ale fundamentării epistemice rdquoIdeea fundamentală este că atunci
cacircnd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaștere noi nu dăm o
descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări noi icirclo plasăm icircn
spațiul logic al temeiurilor al icircntemeierii și al capacității de a icircntemeia ceea
ce spunemrdquo
I44Th Kuhn și critica istoristă a epistemologiei fundaționiste
Teoria lui Kuhn bazată pe observațiile cercetările acestuia pe cacircnd
era icircncă student la fizică a bulversat lumea academică prin viziunea sa
inedită Ideile sale principale sunt cuprinse icircn cartea mai sus amintită unde
dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea știnței nu este un proces linear
cumulativ ci se petrece icircn salturi perioadele de cercetare lineare ( știința
normală) alternacircnd cu perioade de criză și revoluții științifice
Kuhn introduce și susține icircn lumea academică modelul paradigmelor
de dezvoltare științifică
Paradigmă - un set de reguli norme și metode de cercetare folosite de către
o comunitate științifică icircn procesul de cercetare Kuhn afirmă că folosind
aceste paradigme cercetătorii contribuie la dezvoltarea știintei normale
adică o perioadă de creștere cumulativă a științei Dar se icircntacircmplă să apară
fenomene noi necunoscute pacircnă atunci care nu mai pot fi cercetate cu
metodele paradigmei curente deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și
explicații mulțumitoare palpabile științifice ale fenomenului nou apărut
Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră icircn criză Icircn
acest moment intervine schimbarea de paradigmă adică are loc o revoluție
științifică
Revoluția științifică este icircnlocuirea unei paradigme cu o alta care
răstoarnă principiile vechii paradigme Noua paradigmă cuprinde astfel un
nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către cercetători icircn
procesul de cercetare pacircnă cacircnd și aceasta la racircndul ei va intra icircn criză și va
fi icircnlocuită de o altă paradigmă
Kuhn observă de altfel că noile paradigme se icircntemeiază contra
curentului dominant icircn cercetare la un moment dat merge icircn contra
principiilor paradigmei curente negacircndu-i chiar principiile tehnicile și
metodele de cercetare
Un alt termen cheie icircn teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a
numit incomensurabilitatea teoriilor Conform acestei știința se dezvoltă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
11
independent de comunitățile științifice fiecare comunitate științifică icircși
dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte
paradigme dezvoltate de alte comunități științifice
Nu se poate face comparație icircntre paradigme icircntre modelele de
cercetare nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta deoarece
paradigmele se dezvoltă ținacircnd seama de caracteristicile comunității
științifice căreia icirci aparține
Astfel modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o
comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate
științifică datorită condiționărilor impuse de limbă
I5 Fundamente ale științelor sociale
Epistemologia istorică sau ldquonoua filosofie a științeirdquo cum s-a numit
orientarea reprezentată de Th Kuhn StToulminsauP Feyerabend s-a
preocupat mai ales de temaldquodezvoltării științei rdquo (sau ldquocreșterii cunoașterii rdquocum
spunea Popper) și din această perspectivă a amendat caracterul
staticstructural al tradițiilor fundaționiste icircn epistemologie Icircntr-adevăr
schema simplă a fundamentării științei (bază-suprastrctură) elimină o serie
icircntreagă de factori care se dovedesc a fi constituienți ai dezvoltării științei
precum factori istorici sociali culturali psihologiciNoua epistemologie
(asociată cu ldquocotitura istoricărdquo) este icircn esență anti-fundaționistă denuntacircnd
chiar ldquomitulrdquo fundamentării științei
Tipuri de fundamente ale științei
1Fundamente ontologice- referitoare la modul icircn care arată ldquolumeardquo sau
domeniul de realitate ce constituie obiectul cercetării științifice Icircn teoriile
științifice sunt implicate icircntotdeauna anumite presupoziții asupra naturii și
devenirii realității studiate De exemplu icircn științele sociale fundamentele
ontologice se vor referi la presupozițiile despre natura lumii sociale studiate
2Fundamente epistemologice- referitoare la posibilitățile și limitele
cunoașterii realității cercetate icircn cazul științelor sociale presupoziții cu
privire la modul icircn care este sau trebuie să fie știința capabilă să cerceteze
lumea socială
3Fundamente metodologice- referitoare la căile cunoașterii adică metodele și
tehnicile prin care poate fi cercetată științific lumea socială
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
12
4Fundamente conceptuale sau teoretice- referitoare la presupozițiile
teoriilor concepțiilor sau doctrinelor care descriu explică sau interpretează
lumea cercetată
5Fundamente axiologice- referitoare la modul icircn care sunt implicate valorile icircn
cunoașterea științifică si felul icircn care relaționează cu faptele normele și
interpretările științei
6Fundamente praxiologice- referitoare la implicațiile științei ca practică socială
și cognitivă integrată icircn contextul acțiunilor prin care oamenii se raportează
aticirct la lumea naturii cacirct și la lumea socială
7Fundamente sociologice- determinate de condiția socială a științei ca
activitate realizată icircnldquocomunități disciplinarerdquo și integrată icircn viața politică
economică și socială a comunităților umane
8Fundamente antropologice- constituite de presupoziții asupra naturii
umane implicate icircn concepțiile științifice și care influențează atacirct modul de
cercetare cacirct și obiectivele sau funcțiile științelor sociale
9Fundamente culturale- referitoare la determinările culturale ale practicii
științifice (de ex imaginea șiinței ca tradiție culturală) cacirct și la modul icircn
care prin ștințele lor sociale diferitele culturi se icircnteleg pe sine
10Fundamente istorice- constituite din determinările istorice ale cunoașterii
științifice asupra cărora a atras atenția mai ales epistemologia istorică icircn
acest sens o dezbatere de actualitate este aceea despreldquoștiința modernărdquo și
ldquoștiința postmodernărdquo
II FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
II1 Condiția epistemică a științelor sociale
Icircn definirea științelor sociale ca științe care au ca obiect de studiu lumea
socială identificăm două determinări
bullprin obiectul de studiu -referitoare la natura realitătii studiate este
una ontologică
bullprin natura proprie cunoașterii științifice - referitoare la condiția epistemică a
științelor sociale este una epistemologică
II11 Epistemologia științelor sociale -necesită științele sociale o tratare
aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale
formulate de obicei icircn epoca modernă din perspectiva științelor naturii
Poziția epistemologică icircn care se afirmă unitatea metodologică a științei este
numită monism metodologic ea susține că metoda științifică este una și
aceeași icircn toate științele Dar icircntrucacirct acest tip de monism metodologic era
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
13
bazat pe ideea că științele sociale trebuie icircn vreun fel să preia sau să imite
metodele științelor naturii o asemenea concepție a fost numită naturalism
epistemologic De remarcat că naturalismul epistemologic implică și o
presupozitie ontologică specifică și anume aceea că lumea socială este o
parte a lumii naturale de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice
esențial diferite am putea numi această poziție monism ontologic
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
14
II21Știința socială ldquopozitivărdquo icircn viziunea lui AComte
O poziție epistemologică naturalistă este formulată explicit icircn
ldquofilosofia pozitivărdquo a lui AComte Lui Comte se atribuie atacirct consacrarea
termenului ldquopozitivismrdquo cacirct și inventarea noțiunii de ldquosociologierdquo Comte era
convins că este necesară o știință a socialului care să identifice legile
societății asa cum fizica descoperă legile naturii și denumirea pe care a dat-
o inițial acestei științe este aceea de ldquofizică socialărdquo
Fizica socială sau sociologia a fost deci concepută ca o știință care
să cerceteze originea conflictelor sociale și să ofere soluții pentru restabilirea
armoniei socialeComte dă naștere unei teorii a istoriei aplicată la dezvoltarea
cunoașterii ca o trecere de la un sistem de credințe la altul cuprinzacircnd trei
stadii - rdquoteologicrdquordquometafizicrdquoși pozitivrdquo diferențiate prin modul icircn care oamenii
icircși explică desfășurarea fenomenelor
bullicircn stadiul teologicrdquo explicațiardquo se bazează pe invocarea divinităților
bullicircn cel ldquometafizicrdquo se apelează la abstracții conceptuale
bullicircn cel ldquopozitivrdquo oamenii de știință se icircndreaptă către cercetarea faptelor
determinate prin observație și experiment După Comte fiecare ramură a
cunoașterii urmează ldquolegea celor trei stadii rdquo dar icircn timp ce științele naturii au
atins maturitatea stadiului pozitiv cele sociale abia urmau să intre pe această
cale cu condiția să fie fundamentate corespunzător Comte considera că
științeleldquo trebuie concepute ca subordonate unei metode unice și ca formacircnd părțile
diferite ale unui plan general de cercetarerdquo
II22John Stuart Mill și ldquologica științelor moralerdquo
Mill credea că ldquoicircntreg cursul naturii este uniformrdquo adică toate
fenomenele lumii se conformează unor regularități specifice cele mai
fundamentale dintre ele fiind numite ldquolegi ale naturii rdquo iar sarcina științei
constă icircn a descoperi aceste uniformități dovedind că ordinea naturii este icircn
icircntregime cauzală El afirma că la fel ca științele naturii și cele sociale
trebuie să furnizeze explicații ale fenomenelor studiate identificacircnd cauze și
formulacircnd legi care să servească drept bază predicțiilor științifice
II23Emile Durkheim și ldquoregulile metodei sociologicerdquo
O poziție naturalistă poate fi identificată și icircn lucrările icircn care
Durkheim ndash considerat unul dintre ldquofondatoriirdquosociologiei ndash formula ldquo
regulile metodei sociologicerdquo Prima regulă a cercetării afirma sociologul
francez constă icircn a considera ldquofaptele sociale ca lucruri rdquo Luacircnd ca model al
15
metodei sociologice modul icircn care științele naturii tratează faptele naturale
Durkheim argumenta căldquofaptele socialerdquo sunt la fel de obiective deoarece
există independent de indivizi și se impun conștiințelor individualeldquodin
afarărdquo și cu puterea unor constracircngeri care le determină comportamentul El
dă ca exemple de fapte sociale codurile de legi convențiile sociale
proverbele populare statisticile sociale etc toate acestea sunt realități
definite obiective sociale care există aparte de acțiunile și manifestările
indivizilor (iar Durkheim afirmă că ldquoele pot exista fără a fi realmente
aplicate la indivizirdquo) Icircn acest fel el vrea să sublinieze că faptele sociale sunt
icircncorporate icircn instituții și practici colective exterioare consțiintelor
indivizilor iar realitatea lor este la fel de incontestabilă ca si cea a
ldquolucrurilorrdquo naturii Și la fel cum cercetătorii naturii caută să explice faptele
identificacircnd cauze și formulacircnd legi și cei ai societății trebuie să ofere la
racircndul lor explicații cauzale ale faptelor sociale determinate obiectiv prin
observarea caracteristicilor lor externe Dar considera Durkheim faptele
sociale trebuie explicate prin alte fapte sociale idee pe care o formulează ca
ldquoa doua regulă a metodei sociologicerdquordquocauza determinantă a unui fapt social
trebuie căutată printre faptele sociale care icircl precedrdquo
II3 Epistemologia anti-naturalistă a științelor sociale
Concepției naturaliste a științelor sociale a cărei continuitate pacircnă
icircn epistemologia actuală icirci conferă caracterul unei ldquotradiții intelectualerdquo i s-
a opus icircncepacircnd cu sfacircrșitul secolului XIX o altă tradiție care respinge
tezele naturaliste și icircn primul racircnd ideea că metoda științelor sociale trebuie
modelată după cea a științelor naturii Tradiția intelectuală a anti-
naturalismului s-a afirmat cum s-a remarcat ca o reacție icircmpotriva
pozitivismului și a devenit proeminentă către sfacircrșitul secolului XIX
Delimitarea cea mai importantă față de naturalism s-a realizat prin susținerea
tezei că metoda ștințelor sociale ar fi diferită de cea a științelor naturii
Expresia cea mai cunoscută a acestei delimitări o constituie opoziția
dintreldquoexplicațierdquo și ldquoicircnțelegererdquo Ea a fost formulată pentru prima oară de
istoricul și filosoful german JDroysen care icircn1858 afirma că ldquo
țelul știintei naturale este de a explica (icircn timp ce) țelul istoriei este de a icircntelege
fenomenele care cad icircn domeniul săurdquoCel care a dezvoltat icircn mod sistematic
aceste idei metodologice a fost WDilthey care a considerat căldquoexplicațiardquo
este proprie științelor naturii iar ldquoicircnțelegereardquo științelor spiritului
16
II31W Dilthey dihotomia dintre explicație și icircnțelegere și
contrastul dintre științele naturii și științele socialeTeza de la care
porneste Wilhelm Dilthey icircn ldquoIntroducere icircn științele spiritului rdquoeste aceea că
modul icircn care cunoaștem lumea umană este diferit de modul icircn care
cunoaștem lumea naturii și de aceea științele naturii nu pot fi
un model adecvat pentru științele umane sau socialeA cunoaște ndash icircn
experiența externă a științelor naturii - icircnseamnă a explica faptele supuse
observației identificacircnd cauze și formulacircnd legi generale care să facă
inteligibilă desfășurarea fenomenelor
Distincția icircntre științele naturii și științele umane
O preocupare care l-a urmat toată viața a fost aceea de a stabili
bazele teoretice și metodologice pentru științele umane distincte dar icircn
aceeași măsură științifice ca și cele din științele naturii Dilthey a sugerat că
orice experiență umană are două părți
- cea a lumii icircnconjurătoare condusă de legile necesității obiective și cea a
experienței interioare caracterizată de dominația voinței responsabilitatea
pentru acțiuni capacitatea de a supune totul icircn fața rațiunii și de a se
icircmpotrivi la orice din fortăreața libertății propriei persoane Dilthey i-a
susținut folosirea termenului de știința spiritului icircn lucrările sale susținacircnd că
orice alt termen echivalent ( științe sociale etc) surprinde doar un aspect dar
pierd din vedere fenomen central prin care toate celelalte sunt percepute și
de care sunt stacircns legate - spiritul uman Pentru Dilthey spiritul nu este o
entitate abstractă lipsită de substanță ci trebuie icircnțeles icircn contextul vieții
sociale concrete a indivizilor
II32Max Weber și ldquoicircnțelegerea explicativărdquo
Cele mai cunoscute contribuții ale sale sunt cunoscute sub
denumirea de
Tezele weberiene De reținut pentru a descifra lumea socială cercetătorul
trebuie să icircnțeleagă oamenii din punct de vedere al subiectivității lor al
valorilor lor și nu numai pornind de la cauze și constracircngeri exterioare
bullNeutralitatea axiologică ndash savantul trebuie să evite transformarea valorilor
care icircl călăuzesc icircn perceperea realului icircn judecata de valoare Altfel spus
convingerile sale personale nu trebuie să intervină icircn evaluarea critică pe
care o efectuează asupra evenimentelor
17
bullDeosebind astfel normele de realități Weber așează sociologia pe un
teritoriu clar demarcat cel al realităților
bullSociologia este o știință comprehensivă și explicativă
bullbdquoA icircnțelege prin interpretare activitatea socialărdquo ndash acesta este icircntacirciul demers
sociologic
bullTrebuie să adopte un demers specific ndash metoda comprehensivă
bullMetoda comprehensivă ndash urmărește să reconstruiască sensul pe care
indivizii icircl atribuie activității lor sociologul cacircnd aplică metoda
comprehensivă nu mai consideră fenomenele sociale ca o expresie a
cauzelor exterioare
bullAcțiunea socială ndasheste produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei icircnșiși
sens acțiunii lor
bullWeber sugerează că este necesară distincția icircntre raportarea la valori și
judecata de valoare
Formele acțiunii și ale dominației identifică
- 4 tipuri ideale fundamentale
bullAcțiunea tradițională ține de tradiție de obiceiuri majoritatea acțiunilor
cotidiene apar icircn acest timp
bullAcțiunea afectivă determinată de pasiuni ex o palmă trasă icircn mod impulsiv
bullAcțiunea rațională de valoarendash este animată de valori de ordin etic estetic ori
religios ex aristocratul care icircși apără onoarea prin luptă
bullAcțiunea rațională de finalitate ndash este o acțiune instrumentală orientată spre un
scop utilitar și care implică o echivalență icircntre scopuri și mijloace ex
strategul militar care icircși organizează armata și planul de luptă și Weber
adaugă fiecărui tip de activitate un tip particular de dominare
Dominarea bdquoocazie de a găsi o persoana gata să se supună unui ordin cu
conținut determinatrdquo determinarea este icircn mod necesar icircnsoțită de o forma
de legitimitate
-3 forme de dominare și legitimitate tipice
bullDominarea patriarhală icircn cadrul familiei - puterea seniorilor icircn societatea feudală
bullDominarea carismatică ndash ex liderul carismatic
bullDominarea legală ndash puterea dreptului abstract și impersonal care ține de
funcție și nu de persoană
II33Peter Winch icircnțelegere și limbaj
Concepția lui Peter Winch atrage atenția icircndeosebi prin faptul că prin
analiza relațiilor dintre icircnțelegere si limbaj formulează noi argumente icircn
18
favoarea tezei de bază a anti-naturalismului aceea a disocierii
epistemologice dintre științele sociale și cele ale naturii Winch susține că
descrierea și explicarea adecvată ale acțiunilor și comportamentelor umane
sunt posibile doar dacă cercetătorii sociali reușesc să icircnțeleagă și să adopte
icircn explicațiile lor sistemul conceptual al membrilor comunitătii studiate
II4 Fundamente epistemologice ale științelor sociale
La prezentarea problemelor legate de icircnțelegerea condiției
epistemice a științelor sociale prin prisma controversei dintre cele două
concepții consacrate
Naturalism si antinaturalismndash adăugăm cacircteva considerații critice mai generale
referitoare la fundamentele epistemologice ale științelor sociale
1 Reflecția asupra fundamentelor epistemice reprezintă o componentă
esențială a științelor sociale atacirct sub aspectul (auto)-definirii identității lor
epistemologice cacirct și sub cel al al evoluției lor istorice
2 Icircn definirea identității lor epistemice științele sociale au fost raportate cel
mai adesea la științele naturii iar cadrul conceptual constituit de această
comparație a fost conservat fie că științele naturii au fost considerate ca ideal
epistemic pentru științele sociale fie dimpotrivă ca antiteză a lor
3 Icircn formularea relației dintre științele sociale și cele ale naturii axul central
a fost considerat adesea metoda științifică Naturalismul a invocat
argumentul unității metodei iar anti-naturalismul a susținut disocierea
metodelor
4 Cercetările actuale evidențiază faptul că formele explicației sociale
(incluzacircnd și modalitătile interpretării) sunt icircn realitate mai variate decacirct
rezultă din opoziția tradițională ldquoexplicație-icircnțelegererdquo
5Un mod de a reevalua distincția dintre explicație și icircnțelegere este acela de
a le considera pe ambele ca descrieri dar icircn timp ce explicația oferă o
descriere slabă icircnțelegerea furnizează o descriere bogată
IIIFUNDAMENTE ONTOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
31 Științele sociale și ontologia socialului
Știintele sociale sunt acele discipline intelectuale care au ca obiect
de studiu lumea socială sau realitatea socială Icircn această definiție științele
sociale sunt caracterizate prin determinarea lor ontologică
19
Ontologie ndash icircnțelegem o teorie cu privire la existență Mai general orice
cunoaștere despre existență poate fi numită ontologică Icircn acest sens sunt
ontologice nu numai concepțiile filosofice sau științifice despre realitate dar
i șoncepțiile sau ldquoteoriilerdquo actorilor sociali despre lumea icircn care trăiesc
Problemele ontologice ale științelor sociale sunt identificabile prin
icircntrebările referitoare la realitatea socială Ce este lumea socială sau Cum
este lumea socialăSau Ce entități constituie lumea socială Asemenea
icircntrebări implică presupoziția existenței unei forme de ființă renumită ldquoviață
socială rdquosau lume socială și vizează identificarea prin cunoaștere a
determinărilor sale specifice
32Realitate și cunoaștere
Icircn sintagma rdquocunoaștere a existențeirdquo ca definiție a ontologiei
existența apare ca obiect al cunoașterii și deaceea pare firesc să ne gicircndim că
obiectul adică realitatea precede cunoașterea sa ( icircn sensul că pentru a se
realiza cunoașterea unui obiect trebuie să existe mai icircnticirci obiectul ca atare)
Dacă acceptăm această judecată ca premisă din ea pot fi derivate
logic unele consecințe importante cu privire la relația dintre existentă și
cunoaștere precum
a) realitatea există independent de cunoaștere
b) existența determină conținutul cunoașterii
c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevăr a cunoașterii
Concepțiile care susțin asemenea teze sunt numite realiste
Pe de altă parte icircn relația sa cu realitatea cunoașterea nu este pur și
simplu ca o ldquooglindărdquo De fapt cunoașterea ldquodecupeazărdquo icircntotdeauna din
sfera realității ldquoobiectulrdquo cunoscut Icircn acest sens ceea ce este considerat
caldquorealitaterdquo este determinat de cunoașterea sa Am putea spune că de
această dată cunoașterea precede existența (ca obiect al cunoașterii) iar
ldquorealitateardquo apare ca un produs al cunoașterii Din această judecată pot fi
derivate de asemenea consecințe logice la fel de importante precum
a) existența (ca obiect al cunoașterii) este dependentă de cunoastere
b) ceea ce există din perspectiva cunoașterii este determinată de perspetiva
cunoașterii
c) criteriile de relevanță ale existenței ca obiect al cunoașterii sunt constituite
de semnificațiile ce icirci sunt atribuite prin cunoașterea sa Concepțiile icircn care
sunt susținute asemenea teze erau numite icircn tradiția filosofică idealiste
icircntrucacirct afirmă primatul ldquoideiirdquo adică al cunoașterii asupra realității Astăzi
20
denumirile mai frecvent folosite ndashdeși nu icircntru totul echivalente ndash sunt cele
precum ldquoconstructivismrdquo(denumire care reține ideea că realitatea este
construită icircn semnificațiile sale pentru noi prin cunoaștere) sau ldquorelativismrdquo (
denumire ce trebuie icircnțeleasă icircn sensul că realitatea sau mai exact ceea ce
se consideră ca real este relativ la ideile sau concepțiile despre realitate)
Cele două concepții realistă și relativistăndash au ca fundament presupoziții
ontologice diferite iar disputa dintre ele se regăsește icircn științele sociale sub
forma unei dileme fundamentale pe care am icircntacirclnit-o deja discutacircnd despre
opoziția dintre pozitivism și hermeneutică și anume
i)cercetătorul social trebuie să vizeze cunoașterea unei realități sociale
obiective care există independent de conștiința actorilor sociali (poziția
pozitivistă)
ii)icircntrucacirct lumea socială este constituită din semnificații (credințe scopuri
intenții valori)cercetătorul social trebuie să studieze icircnțelegerea subiectivă
pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutică)
33Autonomia lumii sociale
Analizacircnd concepțiile naturaliste și antinaturaliste am remarcat că
icircn viziunile lor despre unitatea sau dimpotrivă despre diferența
metodelorștiințelor erau implicate de asemenea presupoziții ontologice cu
privire la relația dintre ldquolumea socialărdquo și ldquolumea naturiirdquo
i)Teza monismului metodologic susținută de epistemologia naturalistă era
corelată cel puțin implicit cu aceea a unui monism ontologic conform
căreia lumea socială nu este icircn esență diferită de lumea naturii și tocmai de
aceea ea poate fi cercetată de o știință construită după tipar unic Icircn
concepția lui JSMill de exemplu monismul ontologic era afirmat explicit
prin ideea că științele sociale investighează și ele ldquonaturardquo icircn ipostaza
ldquonaturii umanerdquo cu legi la fel de fixe ca și cele ale naturii propriu-zise
ii) Dimpotrivă dualismului metodologic icirci este corelată teza ontologică a
diferenței de esență dintre lumea socială și lumea naturii și tocmai pe baza
argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute de
disocierea metodelor și antiteza dintre cele două tipuri de științe
Argumentele ontologice invocate icircn acest sens se refereau la o serie de
fapte considerate definitorii pentru realitatea socială
a)faptul că lumea socială este populară de oameni care au voință scopuri și
intenții ceea ce face ca acțiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale
ale mișcării corpurilor fizice
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
15
metodei sociologice modul icircn care științele naturii tratează faptele naturale
Durkheim argumenta căldquofaptele socialerdquo sunt la fel de obiective deoarece
există independent de indivizi și se impun conștiințelor individualeldquodin
afarărdquo și cu puterea unor constracircngeri care le determină comportamentul El
dă ca exemple de fapte sociale codurile de legi convențiile sociale
proverbele populare statisticile sociale etc toate acestea sunt realități
definite obiective sociale care există aparte de acțiunile și manifestările
indivizilor (iar Durkheim afirmă că ldquoele pot exista fără a fi realmente
aplicate la indivizirdquo) Icircn acest fel el vrea să sublinieze că faptele sociale sunt
icircncorporate icircn instituții și practici colective exterioare consțiintelor
indivizilor iar realitatea lor este la fel de incontestabilă ca si cea a
ldquolucrurilorrdquo naturii Și la fel cum cercetătorii naturii caută să explice faptele
identificacircnd cauze și formulacircnd legi și cei ai societății trebuie să ofere la
racircndul lor explicații cauzale ale faptelor sociale determinate obiectiv prin
observarea caracteristicilor lor externe Dar considera Durkheim faptele
sociale trebuie explicate prin alte fapte sociale idee pe care o formulează ca
ldquoa doua regulă a metodei sociologicerdquordquocauza determinantă a unui fapt social
trebuie căutată printre faptele sociale care icircl precedrdquo
II3 Epistemologia anti-naturalistă a științelor sociale
Concepției naturaliste a științelor sociale a cărei continuitate pacircnă
icircn epistemologia actuală icirci conferă caracterul unei ldquotradiții intelectualerdquo i s-
a opus icircncepacircnd cu sfacircrșitul secolului XIX o altă tradiție care respinge
tezele naturaliste și icircn primul racircnd ideea că metoda științelor sociale trebuie
modelată după cea a științelor naturii Tradiția intelectuală a anti-
naturalismului s-a afirmat cum s-a remarcat ca o reacție icircmpotriva
pozitivismului și a devenit proeminentă către sfacircrșitul secolului XIX
Delimitarea cea mai importantă față de naturalism s-a realizat prin susținerea
tezei că metoda ștințelor sociale ar fi diferită de cea a științelor naturii
Expresia cea mai cunoscută a acestei delimitări o constituie opoziția
dintreldquoexplicațierdquo și ldquoicircnțelegererdquo Ea a fost formulată pentru prima oară de
istoricul și filosoful german JDroysen care icircn1858 afirma că ldquo
țelul știintei naturale este de a explica (icircn timp ce) țelul istoriei este de a icircntelege
fenomenele care cad icircn domeniul săurdquoCel care a dezvoltat icircn mod sistematic
aceste idei metodologice a fost WDilthey care a considerat căldquoexplicațiardquo
este proprie științelor naturii iar ldquoicircnțelegereardquo științelor spiritului
16
II31W Dilthey dihotomia dintre explicație și icircnțelegere și
contrastul dintre științele naturii și științele socialeTeza de la care
porneste Wilhelm Dilthey icircn ldquoIntroducere icircn științele spiritului rdquoeste aceea că
modul icircn care cunoaștem lumea umană este diferit de modul icircn care
cunoaștem lumea naturii și de aceea științele naturii nu pot fi
un model adecvat pentru științele umane sau socialeA cunoaște ndash icircn
experiența externă a științelor naturii - icircnseamnă a explica faptele supuse
observației identificacircnd cauze și formulacircnd legi generale care să facă
inteligibilă desfășurarea fenomenelor
Distincția icircntre științele naturii și științele umane
O preocupare care l-a urmat toată viața a fost aceea de a stabili
bazele teoretice și metodologice pentru științele umane distincte dar icircn
aceeași măsură științifice ca și cele din științele naturii Dilthey a sugerat că
orice experiență umană are două părți
- cea a lumii icircnconjurătoare condusă de legile necesității obiective și cea a
experienței interioare caracterizată de dominația voinței responsabilitatea
pentru acțiuni capacitatea de a supune totul icircn fața rațiunii și de a se
icircmpotrivi la orice din fortăreața libertății propriei persoane Dilthey i-a
susținut folosirea termenului de știința spiritului icircn lucrările sale susținacircnd că
orice alt termen echivalent ( științe sociale etc) surprinde doar un aspect dar
pierd din vedere fenomen central prin care toate celelalte sunt percepute și
de care sunt stacircns legate - spiritul uman Pentru Dilthey spiritul nu este o
entitate abstractă lipsită de substanță ci trebuie icircnțeles icircn contextul vieții
sociale concrete a indivizilor
II32Max Weber și ldquoicircnțelegerea explicativărdquo
Cele mai cunoscute contribuții ale sale sunt cunoscute sub
denumirea de
Tezele weberiene De reținut pentru a descifra lumea socială cercetătorul
trebuie să icircnțeleagă oamenii din punct de vedere al subiectivității lor al
valorilor lor și nu numai pornind de la cauze și constracircngeri exterioare
bullNeutralitatea axiologică ndash savantul trebuie să evite transformarea valorilor
care icircl călăuzesc icircn perceperea realului icircn judecata de valoare Altfel spus
convingerile sale personale nu trebuie să intervină icircn evaluarea critică pe
care o efectuează asupra evenimentelor
17
bullDeosebind astfel normele de realități Weber așează sociologia pe un
teritoriu clar demarcat cel al realităților
bullSociologia este o știință comprehensivă și explicativă
bullbdquoA icircnțelege prin interpretare activitatea socialărdquo ndash acesta este icircntacirciul demers
sociologic
bullTrebuie să adopte un demers specific ndash metoda comprehensivă
bullMetoda comprehensivă ndash urmărește să reconstruiască sensul pe care
indivizii icircl atribuie activității lor sociologul cacircnd aplică metoda
comprehensivă nu mai consideră fenomenele sociale ca o expresie a
cauzelor exterioare
bullAcțiunea socială ndasheste produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei icircnșiși
sens acțiunii lor
bullWeber sugerează că este necesară distincția icircntre raportarea la valori și
judecata de valoare
Formele acțiunii și ale dominației identifică
- 4 tipuri ideale fundamentale
bullAcțiunea tradițională ține de tradiție de obiceiuri majoritatea acțiunilor
cotidiene apar icircn acest timp
bullAcțiunea afectivă determinată de pasiuni ex o palmă trasă icircn mod impulsiv
bullAcțiunea rațională de valoarendash este animată de valori de ordin etic estetic ori
religios ex aristocratul care icircși apără onoarea prin luptă
bullAcțiunea rațională de finalitate ndash este o acțiune instrumentală orientată spre un
scop utilitar și care implică o echivalență icircntre scopuri și mijloace ex
strategul militar care icircși organizează armata și planul de luptă și Weber
adaugă fiecărui tip de activitate un tip particular de dominare
Dominarea bdquoocazie de a găsi o persoana gata să se supună unui ordin cu
conținut determinatrdquo determinarea este icircn mod necesar icircnsoțită de o forma
de legitimitate
-3 forme de dominare și legitimitate tipice
bullDominarea patriarhală icircn cadrul familiei - puterea seniorilor icircn societatea feudală
bullDominarea carismatică ndash ex liderul carismatic
bullDominarea legală ndash puterea dreptului abstract și impersonal care ține de
funcție și nu de persoană
II33Peter Winch icircnțelegere și limbaj
Concepția lui Peter Winch atrage atenția icircndeosebi prin faptul că prin
analiza relațiilor dintre icircnțelegere si limbaj formulează noi argumente icircn
18
favoarea tezei de bază a anti-naturalismului aceea a disocierii
epistemologice dintre științele sociale și cele ale naturii Winch susține că
descrierea și explicarea adecvată ale acțiunilor și comportamentelor umane
sunt posibile doar dacă cercetătorii sociali reușesc să icircnțeleagă și să adopte
icircn explicațiile lor sistemul conceptual al membrilor comunitătii studiate
II4 Fundamente epistemologice ale științelor sociale
La prezentarea problemelor legate de icircnțelegerea condiției
epistemice a științelor sociale prin prisma controversei dintre cele două
concepții consacrate
Naturalism si antinaturalismndash adăugăm cacircteva considerații critice mai generale
referitoare la fundamentele epistemologice ale științelor sociale
1 Reflecția asupra fundamentelor epistemice reprezintă o componentă
esențială a științelor sociale atacirct sub aspectul (auto)-definirii identității lor
epistemologice cacirct și sub cel al al evoluției lor istorice
2 Icircn definirea identității lor epistemice științele sociale au fost raportate cel
mai adesea la științele naturii iar cadrul conceptual constituit de această
comparație a fost conservat fie că științele naturii au fost considerate ca ideal
epistemic pentru științele sociale fie dimpotrivă ca antiteză a lor
3 Icircn formularea relației dintre științele sociale și cele ale naturii axul central
a fost considerat adesea metoda științifică Naturalismul a invocat
argumentul unității metodei iar anti-naturalismul a susținut disocierea
metodelor
4 Cercetările actuale evidențiază faptul că formele explicației sociale
(incluzacircnd și modalitătile interpretării) sunt icircn realitate mai variate decacirct
rezultă din opoziția tradițională ldquoexplicație-icircnțelegererdquo
5Un mod de a reevalua distincția dintre explicație și icircnțelegere este acela de
a le considera pe ambele ca descrieri dar icircn timp ce explicația oferă o
descriere slabă icircnțelegerea furnizează o descriere bogată
IIIFUNDAMENTE ONTOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
31 Științele sociale și ontologia socialului
Știintele sociale sunt acele discipline intelectuale care au ca obiect
de studiu lumea socială sau realitatea socială Icircn această definiție științele
sociale sunt caracterizate prin determinarea lor ontologică
19
Ontologie ndash icircnțelegem o teorie cu privire la existență Mai general orice
cunoaștere despre existență poate fi numită ontologică Icircn acest sens sunt
ontologice nu numai concepțiile filosofice sau științifice despre realitate dar
i șoncepțiile sau ldquoteoriilerdquo actorilor sociali despre lumea icircn care trăiesc
Problemele ontologice ale științelor sociale sunt identificabile prin
icircntrebările referitoare la realitatea socială Ce este lumea socială sau Cum
este lumea socialăSau Ce entități constituie lumea socială Asemenea
icircntrebări implică presupoziția existenței unei forme de ființă renumită ldquoviață
socială rdquosau lume socială și vizează identificarea prin cunoaștere a
determinărilor sale specifice
32Realitate și cunoaștere
Icircn sintagma rdquocunoaștere a existențeirdquo ca definiție a ontologiei
existența apare ca obiect al cunoașterii și deaceea pare firesc să ne gicircndim că
obiectul adică realitatea precede cunoașterea sa ( icircn sensul că pentru a se
realiza cunoașterea unui obiect trebuie să existe mai icircnticirci obiectul ca atare)
Dacă acceptăm această judecată ca premisă din ea pot fi derivate
logic unele consecințe importante cu privire la relația dintre existentă și
cunoaștere precum
a) realitatea există independent de cunoaștere
b) existența determină conținutul cunoașterii
c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevăr a cunoașterii
Concepțiile care susțin asemenea teze sunt numite realiste
Pe de altă parte icircn relația sa cu realitatea cunoașterea nu este pur și
simplu ca o ldquooglindărdquo De fapt cunoașterea ldquodecupeazărdquo icircntotdeauna din
sfera realității ldquoobiectulrdquo cunoscut Icircn acest sens ceea ce este considerat
caldquorealitaterdquo este determinat de cunoașterea sa Am putea spune că de
această dată cunoașterea precede existența (ca obiect al cunoașterii) iar
ldquorealitateardquo apare ca un produs al cunoașterii Din această judecată pot fi
derivate de asemenea consecințe logice la fel de importante precum
a) existența (ca obiect al cunoașterii) este dependentă de cunoastere
b) ceea ce există din perspectiva cunoașterii este determinată de perspetiva
cunoașterii
c) criteriile de relevanță ale existenței ca obiect al cunoașterii sunt constituite
de semnificațiile ce icirci sunt atribuite prin cunoașterea sa Concepțiile icircn care
sunt susținute asemenea teze erau numite icircn tradiția filosofică idealiste
icircntrucacirct afirmă primatul ldquoideiirdquo adică al cunoașterii asupra realității Astăzi
20
denumirile mai frecvent folosite ndashdeși nu icircntru totul echivalente ndash sunt cele
precum ldquoconstructivismrdquo(denumire care reține ideea că realitatea este
construită icircn semnificațiile sale pentru noi prin cunoaștere) sau ldquorelativismrdquo (
denumire ce trebuie icircnțeleasă icircn sensul că realitatea sau mai exact ceea ce
se consideră ca real este relativ la ideile sau concepțiile despre realitate)
Cele două concepții realistă și relativistăndash au ca fundament presupoziții
ontologice diferite iar disputa dintre ele se regăsește icircn științele sociale sub
forma unei dileme fundamentale pe care am icircntacirclnit-o deja discutacircnd despre
opoziția dintre pozitivism și hermeneutică și anume
i)cercetătorul social trebuie să vizeze cunoașterea unei realități sociale
obiective care există independent de conștiința actorilor sociali (poziția
pozitivistă)
ii)icircntrucacirct lumea socială este constituită din semnificații (credințe scopuri
intenții valori)cercetătorul social trebuie să studieze icircnțelegerea subiectivă
pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutică)
33Autonomia lumii sociale
Analizacircnd concepțiile naturaliste și antinaturaliste am remarcat că
icircn viziunile lor despre unitatea sau dimpotrivă despre diferența
metodelorștiințelor erau implicate de asemenea presupoziții ontologice cu
privire la relația dintre ldquolumea socialărdquo și ldquolumea naturiirdquo
i)Teza monismului metodologic susținută de epistemologia naturalistă era
corelată cel puțin implicit cu aceea a unui monism ontologic conform
căreia lumea socială nu este icircn esență diferită de lumea naturii și tocmai de
aceea ea poate fi cercetată de o știință construită după tipar unic Icircn
concepția lui JSMill de exemplu monismul ontologic era afirmat explicit
prin ideea că științele sociale investighează și ele ldquonaturardquo icircn ipostaza
ldquonaturii umanerdquo cu legi la fel de fixe ca și cele ale naturii propriu-zise
ii) Dimpotrivă dualismului metodologic icirci este corelată teza ontologică a
diferenței de esență dintre lumea socială și lumea naturii și tocmai pe baza
argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute de
disocierea metodelor și antiteza dintre cele două tipuri de științe
Argumentele ontologice invocate icircn acest sens se refereau la o serie de
fapte considerate definitorii pentru realitatea socială
a)faptul că lumea socială este populară de oameni care au voință scopuri și
intenții ceea ce face ca acțiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale
ale mișcării corpurilor fizice
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
16
II31W Dilthey dihotomia dintre explicație și icircnțelegere și
contrastul dintre științele naturii și științele socialeTeza de la care
porneste Wilhelm Dilthey icircn ldquoIntroducere icircn științele spiritului rdquoeste aceea că
modul icircn care cunoaștem lumea umană este diferit de modul icircn care
cunoaștem lumea naturii și de aceea științele naturii nu pot fi
un model adecvat pentru științele umane sau socialeA cunoaște ndash icircn
experiența externă a științelor naturii - icircnseamnă a explica faptele supuse
observației identificacircnd cauze și formulacircnd legi generale care să facă
inteligibilă desfășurarea fenomenelor
Distincția icircntre științele naturii și științele umane
O preocupare care l-a urmat toată viața a fost aceea de a stabili
bazele teoretice și metodologice pentru științele umane distincte dar icircn
aceeași măsură științifice ca și cele din științele naturii Dilthey a sugerat că
orice experiență umană are două părți
- cea a lumii icircnconjurătoare condusă de legile necesității obiective și cea a
experienței interioare caracterizată de dominația voinței responsabilitatea
pentru acțiuni capacitatea de a supune totul icircn fața rațiunii și de a se
icircmpotrivi la orice din fortăreața libertății propriei persoane Dilthey i-a
susținut folosirea termenului de știința spiritului icircn lucrările sale susținacircnd că
orice alt termen echivalent ( științe sociale etc) surprinde doar un aspect dar
pierd din vedere fenomen central prin care toate celelalte sunt percepute și
de care sunt stacircns legate - spiritul uman Pentru Dilthey spiritul nu este o
entitate abstractă lipsită de substanță ci trebuie icircnțeles icircn contextul vieții
sociale concrete a indivizilor
II32Max Weber și ldquoicircnțelegerea explicativărdquo
Cele mai cunoscute contribuții ale sale sunt cunoscute sub
denumirea de
Tezele weberiene De reținut pentru a descifra lumea socială cercetătorul
trebuie să icircnțeleagă oamenii din punct de vedere al subiectivității lor al
valorilor lor și nu numai pornind de la cauze și constracircngeri exterioare
bullNeutralitatea axiologică ndash savantul trebuie să evite transformarea valorilor
care icircl călăuzesc icircn perceperea realului icircn judecata de valoare Altfel spus
convingerile sale personale nu trebuie să intervină icircn evaluarea critică pe
care o efectuează asupra evenimentelor
17
bullDeosebind astfel normele de realități Weber așează sociologia pe un
teritoriu clar demarcat cel al realităților
bullSociologia este o știință comprehensivă și explicativă
bullbdquoA icircnțelege prin interpretare activitatea socialărdquo ndash acesta este icircntacirciul demers
sociologic
bullTrebuie să adopte un demers specific ndash metoda comprehensivă
bullMetoda comprehensivă ndash urmărește să reconstruiască sensul pe care
indivizii icircl atribuie activității lor sociologul cacircnd aplică metoda
comprehensivă nu mai consideră fenomenele sociale ca o expresie a
cauzelor exterioare
bullAcțiunea socială ndasheste produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei icircnșiși
sens acțiunii lor
bullWeber sugerează că este necesară distincția icircntre raportarea la valori și
judecata de valoare
Formele acțiunii și ale dominației identifică
- 4 tipuri ideale fundamentale
bullAcțiunea tradițională ține de tradiție de obiceiuri majoritatea acțiunilor
cotidiene apar icircn acest timp
bullAcțiunea afectivă determinată de pasiuni ex o palmă trasă icircn mod impulsiv
bullAcțiunea rațională de valoarendash este animată de valori de ordin etic estetic ori
religios ex aristocratul care icircși apără onoarea prin luptă
bullAcțiunea rațională de finalitate ndash este o acțiune instrumentală orientată spre un
scop utilitar și care implică o echivalență icircntre scopuri și mijloace ex
strategul militar care icircși organizează armata și planul de luptă și Weber
adaugă fiecărui tip de activitate un tip particular de dominare
Dominarea bdquoocazie de a găsi o persoana gata să se supună unui ordin cu
conținut determinatrdquo determinarea este icircn mod necesar icircnsoțită de o forma
de legitimitate
-3 forme de dominare și legitimitate tipice
bullDominarea patriarhală icircn cadrul familiei - puterea seniorilor icircn societatea feudală
bullDominarea carismatică ndash ex liderul carismatic
bullDominarea legală ndash puterea dreptului abstract și impersonal care ține de
funcție și nu de persoană
II33Peter Winch icircnțelegere și limbaj
Concepția lui Peter Winch atrage atenția icircndeosebi prin faptul că prin
analiza relațiilor dintre icircnțelegere si limbaj formulează noi argumente icircn
18
favoarea tezei de bază a anti-naturalismului aceea a disocierii
epistemologice dintre științele sociale și cele ale naturii Winch susține că
descrierea și explicarea adecvată ale acțiunilor și comportamentelor umane
sunt posibile doar dacă cercetătorii sociali reușesc să icircnțeleagă și să adopte
icircn explicațiile lor sistemul conceptual al membrilor comunitătii studiate
II4 Fundamente epistemologice ale științelor sociale
La prezentarea problemelor legate de icircnțelegerea condiției
epistemice a științelor sociale prin prisma controversei dintre cele două
concepții consacrate
Naturalism si antinaturalismndash adăugăm cacircteva considerații critice mai generale
referitoare la fundamentele epistemologice ale științelor sociale
1 Reflecția asupra fundamentelor epistemice reprezintă o componentă
esențială a științelor sociale atacirct sub aspectul (auto)-definirii identității lor
epistemologice cacirct și sub cel al al evoluției lor istorice
2 Icircn definirea identității lor epistemice științele sociale au fost raportate cel
mai adesea la științele naturii iar cadrul conceptual constituit de această
comparație a fost conservat fie că științele naturii au fost considerate ca ideal
epistemic pentru științele sociale fie dimpotrivă ca antiteză a lor
3 Icircn formularea relației dintre științele sociale și cele ale naturii axul central
a fost considerat adesea metoda științifică Naturalismul a invocat
argumentul unității metodei iar anti-naturalismul a susținut disocierea
metodelor
4 Cercetările actuale evidențiază faptul că formele explicației sociale
(incluzacircnd și modalitătile interpretării) sunt icircn realitate mai variate decacirct
rezultă din opoziția tradițională ldquoexplicație-icircnțelegererdquo
5Un mod de a reevalua distincția dintre explicație și icircnțelegere este acela de
a le considera pe ambele ca descrieri dar icircn timp ce explicația oferă o
descriere slabă icircnțelegerea furnizează o descriere bogată
IIIFUNDAMENTE ONTOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
31 Științele sociale și ontologia socialului
Știintele sociale sunt acele discipline intelectuale care au ca obiect
de studiu lumea socială sau realitatea socială Icircn această definiție științele
sociale sunt caracterizate prin determinarea lor ontologică
19
Ontologie ndash icircnțelegem o teorie cu privire la existență Mai general orice
cunoaștere despre existență poate fi numită ontologică Icircn acest sens sunt
ontologice nu numai concepțiile filosofice sau științifice despre realitate dar
i șoncepțiile sau ldquoteoriilerdquo actorilor sociali despre lumea icircn care trăiesc
Problemele ontologice ale științelor sociale sunt identificabile prin
icircntrebările referitoare la realitatea socială Ce este lumea socială sau Cum
este lumea socialăSau Ce entități constituie lumea socială Asemenea
icircntrebări implică presupoziția existenței unei forme de ființă renumită ldquoviață
socială rdquosau lume socială și vizează identificarea prin cunoaștere a
determinărilor sale specifice
32Realitate și cunoaștere
Icircn sintagma rdquocunoaștere a existențeirdquo ca definiție a ontologiei
existența apare ca obiect al cunoașterii și deaceea pare firesc să ne gicircndim că
obiectul adică realitatea precede cunoașterea sa ( icircn sensul că pentru a se
realiza cunoașterea unui obiect trebuie să existe mai icircnticirci obiectul ca atare)
Dacă acceptăm această judecată ca premisă din ea pot fi derivate
logic unele consecințe importante cu privire la relația dintre existentă și
cunoaștere precum
a) realitatea există independent de cunoaștere
b) existența determină conținutul cunoașterii
c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevăr a cunoașterii
Concepțiile care susțin asemenea teze sunt numite realiste
Pe de altă parte icircn relația sa cu realitatea cunoașterea nu este pur și
simplu ca o ldquooglindărdquo De fapt cunoașterea ldquodecupeazărdquo icircntotdeauna din
sfera realității ldquoobiectulrdquo cunoscut Icircn acest sens ceea ce este considerat
caldquorealitaterdquo este determinat de cunoașterea sa Am putea spune că de
această dată cunoașterea precede existența (ca obiect al cunoașterii) iar
ldquorealitateardquo apare ca un produs al cunoașterii Din această judecată pot fi
derivate de asemenea consecințe logice la fel de importante precum
a) existența (ca obiect al cunoașterii) este dependentă de cunoastere
b) ceea ce există din perspectiva cunoașterii este determinată de perspetiva
cunoașterii
c) criteriile de relevanță ale existenței ca obiect al cunoașterii sunt constituite
de semnificațiile ce icirci sunt atribuite prin cunoașterea sa Concepțiile icircn care
sunt susținute asemenea teze erau numite icircn tradiția filosofică idealiste
icircntrucacirct afirmă primatul ldquoideiirdquo adică al cunoașterii asupra realității Astăzi
20
denumirile mai frecvent folosite ndashdeși nu icircntru totul echivalente ndash sunt cele
precum ldquoconstructivismrdquo(denumire care reține ideea că realitatea este
construită icircn semnificațiile sale pentru noi prin cunoaștere) sau ldquorelativismrdquo (
denumire ce trebuie icircnțeleasă icircn sensul că realitatea sau mai exact ceea ce
se consideră ca real este relativ la ideile sau concepțiile despre realitate)
Cele două concepții realistă și relativistăndash au ca fundament presupoziții
ontologice diferite iar disputa dintre ele se regăsește icircn științele sociale sub
forma unei dileme fundamentale pe care am icircntacirclnit-o deja discutacircnd despre
opoziția dintre pozitivism și hermeneutică și anume
i)cercetătorul social trebuie să vizeze cunoașterea unei realități sociale
obiective care există independent de conștiința actorilor sociali (poziția
pozitivistă)
ii)icircntrucacirct lumea socială este constituită din semnificații (credințe scopuri
intenții valori)cercetătorul social trebuie să studieze icircnțelegerea subiectivă
pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutică)
33Autonomia lumii sociale
Analizacircnd concepțiile naturaliste și antinaturaliste am remarcat că
icircn viziunile lor despre unitatea sau dimpotrivă despre diferența
metodelorștiințelor erau implicate de asemenea presupoziții ontologice cu
privire la relația dintre ldquolumea socialărdquo și ldquolumea naturiirdquo
i)Teza monismului metodologic susținută de epistemologia naturalistă era
corelată cel puțin implicit cu aceea a unui monism ontologic conform
căreia lumea socială nu este icircn esență diferită de lumea naturii și tocmai de
aceea ea poate fi cercetată de o știință construită după tipar unic Icircn
concepția lui JSMill de exemplu monismul ontologic era afirmat explicit
prin ideea că științele sociale investighează și ele ldquonaturardquo icircn ipostaza
ldquonaturii umanerdquo cu legi la fel de fixe ca și cele ale naturii propriu-zise
ii) Dimpotrivă dualismului metodologic icirci este corelată teza ontologică a
diferenței de esență dintre lumea socială și lumea naturii și tocmai pe baza
argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute de
disocierea metodelor și antiteza dintre cele două tipuri de științe
Argumentele ontologice invocate icircn acest sens se refereau la o serie de
fapte considerate definitorii pentru realitatea socială
a)faptul că lumea socială este populară de oameni care au voință scopuri și
intenții ceea ce face ca acțiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale
ale mișcării corpurilor fizice
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
17
bullDeosebind astfel normele de realități Weber așează sociologia pe un
teritoriu clar demarcat cel al realităților
bullSociologia este o știință comprehensivă și explicativă
bullbdquoA icircnțelege prin interpretare activitatea socialărdquo ndash acesta este icircntacirciul demers
sociologic
bullTrebuie să adopte un demers specific ndash metoda comprehensivă
bullMetoda comprehensivă ndash urmărește să reconstruiască sensul pe care
indivizii icircl atribuie activității lor sociologul cacircnd aplică metoda
comprehensivă nu mai consideră fenomenele sociale ca o expresie a
cauzelor exterioare
bullAcțiunea socială ndasheste produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei icircnșiși
sens acțiunii lor
bullWeber sugerează că este necesară distincția icircntre raportarea la valori și
judecata de valoare
Formele acțiunii și ale dominației identifică
- 4 tipuri ideale fundamentale
bullAcțiunea tradițională ține de tradiție de obiceiuri majoritatea acțiunilor
cotidiene apar icircn acest timp
bullAcțiunea afectivă determinată de pasiuni ex o palmă trasă icircn mod impulsiv
bullAcțiunea rațională de valoarendash este animată de valori de ordin etic estetic ori
religios ex aristocratul care icircși apără onoarea prin luptă
bullAcțiunea rațională de finalitate ndash este o acțiune instrumentală orientată spre un
scop utilitar și care implică o echivalență icircntre scopuri și mijloace ex
strategul militar care icircși organizează armata și planul de luptă și Weber
adaugă fiecărui tip de activitate un tip particular de dominare
Dominarea bdquoocazie de a găsi o persoana gata să se supună unui ordin cu
conținut determinatrdquo determinarea este icircn mod necesar icircnsoțită de o forma
de legitimitate
-3 forme de dominare și legitimitate tipice
bullDominarea patriarhală icircn cadrul familiei - puterea seniorilor icircn societatea feudală
bullDominarea carismatică ndash ex liderul carismatic
bullDominarea legală ndash puterea dreptului abstract și impersonal care ține de
funcție și nu de persoană
II33Peter Winch icircnțelegere și limbaj
Concepția lui Peter Winch atrage atenția icircndeosebi prin faptul că prin
analiza relațiilor dintre icircnțelegere si limbaj formulează noi argumente icircn
18
favoarea tezei de bază a anti-naturalismului aceea a disocierii
epistemologice dintre științele sociale și cele ale naturii Winch susține că
descrierea și explicarea adecvată ale acțiunilor și comportamentelor umane
sunt posibile doar dacă cercetătorii sociali reușesc să icircnțeleagă și să adopte
icircn explicațiile lor sistemul conceptual al membrilor comunitătii studiate
II4 Fundamente epistemologice ale științelor sociale
La prezentarea problemelor legate de icircnțelegerea condiției
epistemice a științelor sociale prin prisma controversei dintre cele două
concepții consacrate
Naturalism si antinaturalismndash adăugăm cacircteva considerații critice mai generale
referitoare la fundamentele epistemologice ale științelor sociale
1 Reflecția asupra fundamentelor epistemice reprezintă o componentă
esențială a științelor sociale atacirct sub aspectul (auto)-definirii identității lor
epistemologice cacirct și sub cel al al evoluției lor istorice
2 Icircn definirea identității lor epistemice științele sociale au fost raportate cel
mai adesea la științele naturii iar cadrul conceptual constituit de această
comparație a fost conservat fie că științele naturii au fost considerate ca ideal
epistemic pentru științele sociale fie dimpotrivă ca antiteză a lor
3 Icircn formularea relației dintre științele sociale și cele ale naturii axul central
a fost considerat adesea metoda științifică Naturalismul a invocat
argumentul unității metodei iar anti-naturalismul a susținut disocierea
metodelor
4 Cercetările actuale evidențiază faptul că formele explicației sociale
(incluzacircnd și modalitătile interpretării) sunt icircn realitate mai variate decacirct
rezultă din opoziția tradițională ldquoexplicație-icircnțelegererdquo
5Un mod de a reevalua distincția dintre explicație și icircnțelegere este acela de
a le considera pe ambele ca descrieri dar icircn timp ce explicația oferă o
descriere slabă icircnțelegerea furnizează o descriere bogată
IIIFUNDAMENTE ONTOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
31 Științele sociale și ontologia socialului
Știintele sociale sunt acele discipline intelectuale care au ca obiect
de studiu lumea socială sau realitatea socială Icircn această definiție științele
sociale sunt caracterizate prin determinarea lor ontologică
19
Ontologie ndash icircnțelegem o teorie cu privire la existență Mai general orice
cunoaștere despre existență poate fi numită ontologică Icircn acest sens sunt
ontologice nu numai concepțiile filosofice sau științifice despre realitate dar
i șoncepțiile sau ldquoteoriilerdquo actorilor sociali despre lumea icircn care trăiesc
Problemele ontologice ale științelor sociale sunt identificabile prin
icircntrebările referitoare la realitatea socială Ce este lumea socială sau Cum
este lumea socialăSau Ce entități constituie lumea socială Asemenea
icircntrebări implică presupoziția existenței unei forme de ființă renumită ldquoviață
socială rdquosau lume socială și vizează identificarea prin cunoaștere a
determinărilor sale specifice
32Realitate și cunoaștere
Icircn sintagma rdquocunoaștere a existențeirdquo ca definiție a ontologiei
existența apare ca obiect al cunoașterii și deaceea pare firesc să ne gicircndim că
obiectul adică realitatea precede cunoașterea sa ( icircn sensul că pentru a se
realiza cunoașterea unui obiect trebuie să existe mai icircnticirci obiectul ca atare)
Dacă acceptăm această judecată ca premisă din ea pot fi derivate
logic unele consecințe importante cu privire la relația dintre existentă și
cunoaștere precum
a) realitatea există independent de cunoaștere
b) existența determină conținutul cunoașterii
c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevăr a cunoașterii
Concepțiile care susțin asemenea teze sunt numite realiste
Pe de altă parte icircn relația sa cu realitatea cunoașterea nu este pur și
simplu ca o ldquooglindărdquo De fapt cunoașterea ldquodecupeazărdquo icircntotdeauna din
sfera realității ldquoobiectulrdquo cunoscut Icircn acest sens ceea ce este considerat
caldquorealitaterdquo este determinat de cunoașterea sa Am putea spune că de
această dată cunoașterea precede existența (ca obiect al cunoașterii) iar
ldquorealitateardquo apare ca un produs al cunoașterii Din această judecată pot fi
derivate de asemenea consecințe logice la fel de importante precum
a) existența (ca obiect al cunoașterii) este dependentă de cunoastere
b) ceea ce există din perspectiva cunoașterii este determinată de perspetiva
cunoașterii
c) criteriile de relevanță ale existenței ca obiect al cunoașterii sunt constituite
de semnificațiile ce icirci sunt atribuite prin cunoașterea sa Concepțiile icircn care
sunt susținute asemenea teze erau numite icircn tradiția filosofică idealiste
icircntrucacirct afirmă primatul ldquoideiirdquo adică al cunoașterii asupra realității Astăzi
20
denumirile mai frecvent folosite ndashdeși nu icircntru totul echivalente ndash sunt cele
precum ldquoconstructivismrdquo(denumire care reține ideea că realitatea este
construită icircn semnificațiile sale pentru noi prin cunoaștere) sau ldquorelativismrdquo (
denumire ce trebuie icircnțeleasă icircn sensul că realitatea sau mai exact ceea ce
se consideră ca real este relativ la ideile sau concepțiile despre realitate)
Cele două concepții realistă și relativistăndash au ca fundament presupoziții
ontologice diferite iar disputa dintre ele se regăsește icircn științele sociale sub
forma unei dileme fundamentale pe care am icircntacirclnit-o deja discutacircnd despre
opoziția dintre pozitivism și hermeneutică și anume
i)cercetătorul social trebuie să vizeze cunoașterea unei realități sociale
obiective care există independent de conștiința actorilor sociali (poziția
pozitivistă)
ii)icircntrucacirct lumea socială este constituită din semnificații (credințe scopuri
intenții valori)cercetătorul social trebuie să studieze icircnțelegerea subiectivă
pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutică)
33Autonomia lumii sociale
Analizacircnd concepțiile naturaliste și antinaturaliste am remarcat că
icircn viziunile lor despre unitatea sau dimpotrivă despre diferența
metodelorștiințelor erau implicate de asemenea presupoziții ontologice cu
privire la relația dintre ldquolumea socialărdquo și ldquolumea naturiirdquo
i)Teza monismului metodologic susținută de epistemologia naturalistă era
corelată cel puțin implicit cu aceea a unui monism ontologic conform
căreia lumea socială nu este icircn esență diferită de lumea naturii și tocmai de
aceea ea poate fi cercetată de o știință construită după tipar unic Icircn
concepția lui JSMill de exemplu monismul ontologic era afirmat explicit
prin ideea că științele sociale investighează și ele ldquonaturardquo icircn ipostaza
ldquonaturii umanerdquo cu legi la fel de fixe ca și cele ale naturii propriu-zise
ii) Dimpotrivă dualismului metodologic icirci este corelată teza ontologică a
diferenței de esență dintre lumea socială și lumea naturii și tocmai pe baza
argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute de
disocierea metodelor și antiteza dintre cele două tipuri de științe
Argumentele ontologice invocate icircn acest sens se refereau la o serie de
fapte considerate definitorii pentru realitatea socială
a)faptul că lumea socială este populară de oameni care au voință scopuri și
intenții ceea ce face ca acțiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale
ale mișcării corpurilor fizice
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
18
favoarea tezei de bază a anti-naturalismului aceea a disocierii
epistemologice dintre științele sociale și cele ale naturii Winch susține că
descrierea și explicarea adecvată ale acțiunilor și comportamentelor umane
sunt posibile doar dacă cercetătorii sociali reușesc să icircnțeleagă și să adopte
icircn explicațiile lor sistemul conceptual al membrilor comunitătii studiate
II4 Fundamente epistemologice ale științelor sociale
La prezentarea problemelor legate de icircnțelegerea condiției
epistemice a științelor sociale prin prisma controversei dintre cele două
concepții consacrate
Naturalism si antinaturalismndash adăugăm cacircteva considerații critice mai generale
referitoare la fundamentele epistemologice ale științelor sociale
1 Reflecția asupra fundamentelor epistemice reprezintă o componentă
esențială a științelor sociale atacirct sub aspectul (auto)-definirii identității lor
epistemologice cacirct și sub cel al al evoluției lor istorice
2 Icircn definirea identității lor epistemice științele sociale au fost raportate cel
mai adesea la științele naturii iar cadrul conceptual constituit de această
comparație a fost conservat fie că științele naturii au fost considerate ca ideal
epistemic pentru științele sociale fie dimpotrivă ca antiteză a lor
3 Icircn formularea relației dintre științele sociale și cele ale naturii axul central
a fost considerat adesea metoda științifică Naturalismul a invocat
argumentul unității metodei iar anti-naturalismul a susținut disocierea
metodelor
4 Cercetările actuale evidențiază faptul că formele explicației sociale
(incluzacircnd și modalitătile interpretării) sunt icircn realitate mai variate decacirct
rezultă din opoziția tradițională ldquoexplicație-icircnțelegererdquo
5Un mod de a reevalua distincția dintre explicație și icircnțelegere este acela de
a le considera pe ambele ca descrieri dar icircn timp ce explicația oferă o
descriere slabă icircnțelegerea furnizează o descriere bogată
IIIFUNDAMENTE ONTOLOGICE ALE ȘTIINȚELOR SOCIALE
31 Științele sociale și ontologia socialului
Știintele sociale sunt acele discipline intelectuale care au ca obiect
de studiu lumea socială sau realitatea socială Icircn această definiție științele
sociale sunt caracterizate prin determinarea lor ontologică
19
Ontologie ndash icircnțelegem o teorie cu privire la existență Mai general orice
cunoaștere despre existență poate fi numită ontologică Icircn acest sens sunt
ontologice nu numai concepțiile filosofice sau științifice despre realitate dar
i șoncepțiile sau ldquoteoriilerdquo actorilor sociali despre lumea icircn care trăiesc
Problemele ontologice ale științelor sociale sunt identificabile prin
icircntrebările referitoare la realitatea socială Ce este lumea socială sau Cum
este lumea socialăSau Ce entități constituie lumea socială Asemenea
icircntrebări implică presupoziția existenței unei forme de ființă renumită ldquoviață
socială rdquosau lume socială și vizează identificarea prin cunoaștere a
determinărilor sale specifice
32Realitate și cunoaștere
Icircn sintagma rdquocunoaștere a existențeirdquo ca definiție a ontologiei
existența apare ca obiect al cunoașterii și deaceea pare firesc să ne gicircndim că
obiectul adică realitatea precede cunoașterea sa ( icircn sensul că pentru a se
realiza cunoașterea unui obiect trebuie să existe mai icircnticirci obiectul ca atare)
Dacă acceptăm această judecată ca premisă din ea pot fi derivate
logic unele consecințe importante cu privire la relația dintre existentă și
cunoaștere precum
a) realitatea există independent de cunoaștere
b) existența determină conținutul cunoașterii
c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevăr a cunoașterii
Concepțiile care susțin asemenea teze sunt numite realiste
Pe de altă parte icircn relația sa cu realitatea cunoașterea nu este pur și
simplu ca o ldquooglindărdquo De fapt cunoașterea ldquodecupeazărdquo icircntotdeauna din
sfera realității ldquoobiectulrdquo cunoscut Icircn acest sens ceea ce este considerat
caldquorealitaterdquo este determinat de cunoașterea sa Am putea spune că de
această dată cunoașterea precede existența (ca obiect al cunoașterii) iar
ldquorealitateardquo apare ca un produs al cunoașterii Din această judecată pot fi
derivate de asemenea consecințe logice la fel de importante precum
a) existența (ca obiect al cunoașterii) este dependentă de cunoastere
b) ceea ce există din perspectiva cunoașterii este determinată de perspetiva
cunoașterii
c) criteriile de relevanță ale existenței ca obiect al cunoașterii sunt constituite
de semnificațiile ce icirci sunt atribuite prin cunoașterea sa Concepțiile icircn care
sunt susținute asemenea teze erau numite icircn tradiția filosofică idealiste
icircntrucacirct afirmă primatul ldquoideiirdquo adică al cunoașterii asupra realității Astăzi
20
denumirile mai frecvent folosite ndashdeși nu icircntru totul echivalente ndash sunt cele
precum ldquoconstructivismrdquo(denumire care reține ideea că realitatea este
construită icircn semnificațiile sale pentru noi prin cunoaștere) sau ldquorelativismrdquo (
denumire ce trebuie icircnțeleasă icircn sensul că realitatea sau mai exact ceea ce
se consideră ca real este relativ la ideile sau concepțiile despre realitate)
Cele două concepții realistă și relativistăndash au ca fundament presupoziții
ontologice diferite iar disputa dintre ele se regăsește icircn științele sociale sub
forma unei dileme fundamentale pe care am icircntacirclnit-o deja discutacircnd despre
opoziția dintre pozitivism și hermeneutică și anume
i)cercetătorul social trebuie să vizeze cunoașterea unei realități sociale
obiective care există independent de conștiința actorilor sociali (poziția
pozitivistă)
ii)icircntrucacirct lumea socială este constituită din semnificații (credințe scopuri
intenții valori)cercetătorul social trebuie să studieze icircnțelegerea subiectivă
pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutică)
33Autonomia lumii sociale
Analizacircnd concepțiile naturaliste și antinaturaliste am remarcat că
icircn viziunile lor despre unitatea sau dimpotrivă despre diferența
metodelorștiințelor erau implicate de asemenea presupoziții ontologice cu
privire la relația dintre ldquolumea socialărdquo și ldquolumea naturiirdquo
i)Teza monismului metodologic susținută de epistemologia naturalistă era
corelată cel puțin implicit cu aceea a unui monism ontologic conform
căreia lumea socială nu este icircn esență diferită de lumea naturii și tocmai de
aceea ea poate fi cercetată de o știință construită după tipar unic Icircn
concepția lui JSMill de exemplu monismul ontologic era afirmat explicit
prin ideea că științele sociale investighează și ele ldquonaturardquo icircn ipostaza
ldquonaturii umanerdquo cu legi la fel de fixe ca și cele ale naturii propriu-zise
ii) Dimpotrivă dualismului metodologic icirci este corelată teza ontologică a
diferenței de esență dintre lumea socială și lumea naturii și tocmai pe baza
argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute de
disocierea metodelor și antiteza dintre cele două tipuri de științe
Argumentele ontologice invocate icircn acest sens se refereau la o serie de
fapte considerate definitorii pentru realitatea socială
a)faptul că lumea socială este populară de oameni care au voință scopuri și
intenții ceea ce face ca acțiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale
ale mișcării corpurilor fizice
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
19
Ontologie ndash icircnțelegem o teorie cu privire la existență Mai general orice
cunoaștere despre existență poate fi numită ontologică Icircn acest sens sunt
ontologice nu numai concepțiile filosofice sau științifice despre realitate dar
i șoncepțiile sau ldquoteoriilerdquo actorilor sociali despre lumea icircn care trăiesc
Problemele ontologice ale științelor sociale sunt identificabile prin
icircntrebările referitoare la realitatea socială Ce este lumea socială sau Cum
este lumea socialăSau Ce entități constituie lumea socială Asemenea
icircntrebări implică presupoziția existenței unei forme de ființă renumită ldquoviață
socială rdquosau lume socială și vizează identificarea prin cunoaștere a
determinărilor sale specifice
32Realitate și cunoaștere
Icircn sintagma rdquocunoaștere a existențeirdquo ca definiție a ontologiei
existența apare ca obiect al cunoașterii și deaceea pare firesc să ne gicircndim că
obiectul adică realitatea precede cunoașterea sa ( icircn sensul că pentru a se
realiza cunoașterea unui obiect trebuie să existe mai icircnticirci obiectul ca atare)
Dacă acceptăm această judecată ca premisă din ea pot fi derivate
logic unele consecințe importante cu privire la relația dintre existentă și
cunoaștere precum
a) realitatea există independent de cunoaștere
b) existența determină conținutul cunoașterii
c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevăr a cunoașterii
Concepțiile care susțin asemenea teze sunt numite realiste
Pe de altă parte icircn relația sa cu realitatea cunoașterea nu este pur și
simplu ca o ldquooglindărdquo De fapt cunoașterea ldquodecupeazărdquo icircntotdeauna din
sfera realității ldquoobiectulrdquo cunoscut Icircn acest sens ceea ce este considerat
caldquorealitaterdquo este determinat de cunoașterea sa Am putea spune că de
această dată cunoașterea precede existența (ca obiect al cunoașterii) iar
ldquorealitateardquo apare ca un produs al cunoașterii Din această judecată pot fi
derivate de asemenea consecințe logice la fel de importante precum
a) existența (ca obiect al cunoașterii) este dependentă de cunoastere
b) ceea ce există din perspectiva cunoașterii este determinată de perspetiva
cunoașterii
c) criteriile de relevanță ale existenței ca obiect al cunoașterii sunt constituite
de semnificațiile ce icirci sunt atribuite prin cunoașterea sa Concepțiile icircn care
sunt susținute asemenea teze erau numite icircn tradiția filosofică idealiste
icircntrucacirct afirmă primatul ldquoideiirdquo adică al cunoașterii asupra realității Astăzi
20
denumirile mai frecvent folosite ndashdeși nu icircntru totul echivalente ndash sunt cele
precum ldquoconstructivismrdquo(denumire care reține ideea că realitatea este
construită icircn semnificațiile sale pentru noi prin cunoaștere) sau ldquorelativismrdquo (
denumire ce trebuie icircnțeleasă icircn sensul că realitatea sau mai exact ceea ce
se consideră ca real este relativ la ideile sau concepțiile despre realitate)
Cele două concepții realistă și relativistăndash au ca fundament presupoziții
ontologice diferite iar disputa dintre ele se regăsește icircn științele sociale sub
forma unei dileme fundamentale pe care am icircntacirclnit-o deja discutacircnd despre
opoziția dintre pozitivism și hermeneutică și anume
i)cercetătorul social trebuie să vizeze cunoașterea unei realități sociale
obiective care există independent de conștiința actorilor sociali (poziția
pozitivistă)
ii)icircntrucacirct lumea socială este constituită din semnificații (credințe scopuri
intenții valori)cercetătorul social trebuie să studieze icircnțelegerea subiectivă
pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutică)
33Autonomia lumii sociale
Analizacircnd concepțiile naturaliste și antinaturaliste am remarcat că
icircn viziunile lor despre unitatea sau dimpotrivă despre diferența
metodelorștiințelor erau implicate de asemenea presupoziții ontologice cu
privire la relația dintre ldquolumea socialărdquo și ldquolumea naturiirdquo
i)Teza monismului metodologic susținută de epistemologia naturalistă era
corelată cel puțin implicit cu aceea a unui monism ontologic conform
căreia lumea socială nu este icircn esență diferită de lumea naturii și tocmai de
aceea ea poate fi cercetată de o știință construită după tipar unic Icircn
concepția lui JSMill de exemplu monismul ontologic era afirmat explicit
prin ideea că științele sociale investighează și ele ldquonaturardquo icircn ipostaza
ldquonaturii umanerdquo cu legi la fel de fixe ca și cele ale naturii propriu-zise
ii) Dimpotrivă dualismului metodologic icirci este corelată teza ontologică a
diferenței de esență dintre lumea socială și lumea naturii și tocmai pe baza
argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute de
disocierea metodelor și antiteza dintre cele două tipuri de științe
Argumentele ontologice invocate icircn acest sens se refereau la o serie de
fapte considerate definitorii pentru realitatea socială
a)faptul că lumea socială este populară de oameni care au voință scopuri și
intenții ceea ce face ca acțiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale
ale mișcării corpurilor fizice
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
20
denumirile mai frecvent folosite ndashdeși nu icircntru totul echivalente ndash sunt cele
precum ldquoconstructivismrdquo(denumire care reține ideea că realitatea este
construită icircn semnificațiile sale pentru noi prin cunoaștere) sau ldquorelativismrdquo (
denumire ce trebuie icircnțeleasă icircn sensul că realitatea sau mai exact ceea ce
se consideră ca real este relativ la ideile sau concepțiile despre realitate)
Cele două concepții realistă și relativistăndash au ca fundament presupoziții
ontologice diferite iar disputa dintre ele se regăsește icircn științele sociale sub
forma unei dileme fundamentale pe care am icircntacirclnit-o deja discutacircnd despre
opoziția dintre pozitivism și hermeneutică și anume
i)cercetătorul social trebuie să vizeze cunoașterea unei realități sociale
obiective care există independent de conștiința actorilor sociali (poziția
pozitivistă)
ii)icircntrucacirct lumea socială este constituită din semnificații (credințe scopuri
intenții valori)cercetătorul social trebuie să studieze icircnțelegerea subiectivă
pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutică)
33Autonomia lumii sociale
Analizacircnd concepțiile naturaliste și antinaturaliste am remarcat că
icircn viziunile lor despre unitatea sau dimpotrivă despre diferența
metodelorștiințelor erau implicate de asemenea presupoziții ontologice cu
privire la relația dintre ldquolumea socialărdquo și ldquolumea naturiirdquo
i)Teza monismului metodologic susținută de epistemologia naturalistă era
corelată cel puțin implicit cu aceea a unui monism ontologic conform
căreia lumea socială nu este icircn esență diferită de lumea naturii și tocmai de
aceea ea poate fi cercetată de o știință construită după tipar unic Icircn
concepția lui JSMill de exemplu monismul ontologic era afirmat explicit
prin ideea că științele sociale investighează și ele ldquonaturardquo icircn ipostaza
ldquonaturii umanerdquo cu legi la fel de fixe ca și cele ale naturii propriu-zise
ii) Dimpotrivă dualismului metodologic icirci este corelată teza ontologică a
diferenței de esență dintre lumea socială și lumea naturii și tocmai pe baza
argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute de
disocierea metodelor și antiteza dintre cele două tipuri de științe
Argumentele ontologice invocate icircn acest sens se refereau la o serie de
fapte considerate definitorii pentru realitatea socială
a)faptul că lumea socială este populară de oameni care au voință scopuri și
intenții ceea ce face ca acțiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale
ale mișcării corpurilor fizice
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
21
b) faptul că icircn timp ce lumea naturală este guvernată de legi viața socială se
desfășoară după reguli instituite de actorii sociali iar aceste reguli sunt
variabile icircn diferite contexte sociale culturale si istorice
c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificațiile pe care
oamenii le atribuie acțiunilor practicilor și instituțiilor și deci icircnțelegerea
acestei lumi presupune icircntelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor
sociali Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale
34Concepții ale ontologiei socialului
Dincolo de distinctia ontologică dintre lumea socială si lumea
naturii icircntrebările privind ontologia socialuluise referă la componentele
lumii sociale Icircn ce constă lumea socială Ce entităti o populează Care este
natura acestor entităti etcRăspunsurile la asemenea icircntrebări relevă faptul
că lumea socială este o realitate complexă cu multipledimensiuni Icircntelegem
acest lucru dacă analizăm din ce perspective putem descrie societatea Icircntr-o
descrierecurentă societatea este caracterizată ca ldquoun ansamblu organizat de
indivizi uniti icircntre ei prin relatii deinterdependentărdquoChiar si o asemenea
descriere simplă indică mai multe componente ale realitătii sociale
1 indivizii ndash din care sicircnt formate societătile căci evident nu pot exista
societăti fără indivizi
2 relatiile dintre indivizi
3 forma organizată a indivizilor si a relatiilor dintre eiAlte descrieri relevă
faptul că societatea cuprinde pe licircngă icircndivizi si relatiile lor activitătile care
o sustin ndash de natură economică politică juridică culturală etc precum si
rezultatele acestor activităti bunuri valori normeinstitutii Practicile
sociale precum si rezultatele lor se constituie si functionează ca structuri
specifice organizăriisociale După unii sociologi societatea icircn ansamblul
său poate fi privită ca o structură socială adică un ansamblu alinstitutiilor
care constituie fondul dat pe care se clădesc actiunile socialeIcircn ciuda
acestei complexităti a realitătii sociale problema fundamentelor ontologice
ale teoriilor sociale a fostadesea redusă la antinomia a două conceptii cu
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
22
O asemenea pozitie care sustine că există entităti sociale autonome si
ireductibile considerate ca ldquoicircntregurirdquo caresicircnt mai mult decicirct suma părtilor
este numită
holism ontologic
35 Niveluri de analiză a ontologiei socialului
Pentru a arăta că nu există o opozitie simplă icircntre holism si individualism
M Hollis sustine teoria nivelurilor de analizărdquo arăticircnd că unitatea de analiză
poate fi constituită fie de organizatii fie de indivizi De exemplu
uniieconomisti privesc firmele ca organizatii care caută să se
individualizeze ca o entitate socială de sine stătătoare altiiconsideră că ele
trebuie icircntelese numai prin indivizii care le compun Ambele perspective sicircnt
justificabile dacăavem icircn vedere că ele vizează
niveluri diferite de analiză
Distingem 4 niveluri de analiză ale ontologiei sociale Analiza socială poate
viza
1 Nivelul indivizilor
(ca fiinte sociale) sau al actiunilorinteractiunilor individuale
2 Nivelul institut iilor practicilor si normelor sociale
3 Nivelul sistemelor de institut ii
practici si norme sociale diferentiate functional sistructural icircn cadrul unei
societăti
4 Nivelul sistemului de sisteme
sau ldquosistemul social globalrdquo care integrează sistemeleactivitătilor si
institutiilor sociale diferentiate icircn cadrul societătii
IV PARADIGME ALE STIINTELOR SOCIALE
41 Fundamente epistemologice si paradigme stiintificeFundamente
epistemologice
- icircntelegem acele elemente constitutive unei discipline intelectuale care icirci
conferăstatut de stiintă ( episteme )Icircntre aceste elemente un rol important icircl
au asa cum am văzut cele care tin de metoda stiint ifică
- icircnteleasăfie icircntr-un sens restricircns ( ca tehnici de cercetare propriu-zisă)
fieicircntr-un sens general ( cuprinzicircnd si modele deexplicatie sau icircntelegere
proceduri de validare a rezultatelor cercetării etc)
Metoda stiintifică
- a fost identificată cu capacitatea unei stiinte de a explica a icircntelege sau a
descriefenomenele studiate si ca atare metoda a fost considerată trăsătura
definitorie a stiintei si criteriul său de demarcatiefată de alte forme ale
23
cunoasteriiDar metoda care este icircn fond ldquocale a cunoasteriirdquo nu se
identifică icircn icircntregime cu cunoasterea iar fundamentele metodologice nu
sicircnt singurele fundamente ale stiintei Dacă metoda este un mijloc al
cunoasteriicunoasterea trebuie icircnteleasă de asemenea prin scopul pe care icircl
vizează ca si prin structurile elaborate icircn vederearealizării scopului
respectiv
V FUNDAMENTE ONTOLOGICE
ndash in care scopul stiintei este cunoasterea lumii
51 Cunoastere de fond
- structurile elaborate icircn procesul cunoasterii stiintifice ce iau forma
specifică a conceptiilor sau teoriilor stiintifice care se constituie ele icircnsele
ca fundamente ale cunoasterii viitoare Paradigma ansamblu al
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
23
cunoasteriiDar metoda care este icircn fond ldquocale a cunoasteriirdquo nu se
identifică icircn icircntregime cu cunoasterea iar fundamentele metodologice nu
sicircnt singurele fundamente ale stiintei Dacă metoda este un mijloc al
cunoasteriicunoasterea trebuie icircnteleasă de asemenea prin scopul pe care icircl
vizează ca si prin structurile elaborate icircn vederearealizării scopului
respectiv
V FUNDAMENTE ONTOLOGICE
ndash in care scopul stiintei este cunoasterea lumii
51 Cunoastere de fond
- structurile elaborate icircn procesul cunoasterii stiintifice ce iau forma
specifică a conceptiilor sau teoriilor stiintifice care se constituie ele icircnsele
ca fundamente ale cunoasterii viitoare Paradigma ansamblu al
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
24
schimbări semnificative la nivelul fundamentelor lor epistemologice Icircnacest
sens sicircnt cercetate paradigmele traditionale ndash precum paradigma pozitivistă
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
25
A Tezaontologică
individualistă sustine că nu există decicirct indivizi si actiuni
B T ezaepistemologică
afirmă că pentru a explica faptele sociale trebuie să avem icircn vedere indivizii
umani cudorinte intentii si opinii care determină modurile icircn care ei
actionează si interactionează
Teoria alegerii rationale
porneste de la situatia (ideal-tipică) a unui agent ce ar actiona singur icircntr-un
mediuindependentPentru analiza alegerilor strategice a fost dezvoltată
teoria jocurilor
1 Abordare holist-interpretativa
ndash tipul de gandire identificat prin conceptual cheie ldquojocurirdquo
A Tezaontologică
se referă la faptul că lumea socială este alcătuită din ldquopracticirdquo
sau icircn sens metaforic dinldquo jocurirdquo adică din forme de activitate ( ca ldquo
forme de viată rdquo) guvernate de ldquoregulirdquo sau norme
B Teza epistemologică se referă la faptul că lumea socială trebuie icircnteleasă
ldquoin interiorrdquo descifricircndsemnificatiile pe care actorii sociali le acordă
actiunilor si institutiilor sociale
1 Abordare individualism-interpretativa
ndash tipul de gandire identificat prin conceptual cheie ldquoactorirdquo
A O ontologie a relatiilor sociale configurate prin asteptări reciproce legate
de roluri si norme
B O viziune metodologică icircncercicircnd să combine icircntelegerea semnificatiilor
actiunii dar si icircntelegereamotivelor drept cauze ale actiunilor
C O perspectivă epistemologică căuticircnd să depăsească dificultătile corelatiei
dintre cunoasterea actiunii si icircntelegerea adecvată a semnificatiei sale
VI CERCETAREA SOCIOLOGICA
Cercetarile sociologice ( de teren sau empirice) apar inaintea crearii
termenului de ldquo sociologierdquo de catre Auguste Comte in 1839 Debutul
acestor cercetari este legat de prima revolutie industriala din Anglia In 1722
Daniel Defoe cunoscut autor al romanului ldquo Viata si nemaipomenitele
26
aventuri ale lui Robinson Crusoe ldquo(1719) publica ldquo Jurnal din anul ciumeirdquo
in care prezinta realist lumea interlopa londoneza Sunt folosite actele
statistice din ldquo Buletinele mortuare saptamanalerdquo informatiile din
conversatiile cotidienedin ordonantele Lordului primar al Londrei din
istorioarele si anecdotele referitoare la ldquo ciuma saracilorrdquo precum si datele de
observatie exploatate jurnalistic
Parintele anchetei sociale stiintifice trebuie considerat Charles
Booth El are meritul de a fi realizat o tipologie a familiilor dpdv al
saraciei si de a fi folosit ceea ce mai tarziu s-a numit ldquo metoda interviului
globalrdquo Cercetarile sociologice privind saracia au fost continuate in Marea
Britanie raspamdindu-se in toate tarile industrializate astfel ele au patruns
si in Romania au o vechime de cel putin 100 de ani si au aparut ca urmare
a schimbarilor sociale
Termenul de cercetare sociologica se refera la obtinerea si
prelucrarea informatiilor obiectiv verificate in vederea construirii
explicatiilor stiintifice ale faptelor fenomenelor si proceselor sociale
Prin cercetare sociologica se are in vedere deopotriva cercetarea (
analiza) teoretica si cea empirica ( concreta)cercetarea documentara de
laborator si de teren Ele pot fi combinate in cadrul unor abordari mai
complexe
Exista in sociologie si alte modalitati de raportare la domeniul
social ca de exemplu pe cele specifice din mass-media In cercetarea
sociala si jurnalistica exista multe puncte comune deoarece in activitatile de
investigare si documentare sociologul si jurnalistul utilizeaza un set comun
de strategii metode tehnici si procedee de cercetare Diferentele majore
27
provin din faptul ca sociologul are ca obiectiv rezolvarea unei probleme
stiintifice ( astfel ca cercetarea este sistematica investigatia este de durata si
adesea se desfasoara in echipa) iar jurnalistul are ca prim obiectiv ilustrarea
( exemplificarea) unor fapte cu semnificatie exceptionala( are putin timp la
dispozitie si adesea lucreaza de unul singur)
Tot in zona de interferenta se remarca si modalitatile literar-
artistice de raportare la social Substituirea apare prin comportamentul unor
persoane oameni de cultura jurnalisti chiar specialisti din domeniul social
sau din afara luicare se pronunta public inclusive in scris in legatura cu
diverse fenomene si evenimente sociale pe baza unor impresii personale
Periculozitatea este deosebit de mare atunci cand date fiind caracteristicile
schimbarii sociale profetiile negative se pot autorealiza
Incercarile de control si de deturnare a demersului stiintific provin
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
26
aventuri ale lui Robinson Crusoe ldquo(1719) publica ldquo Jurnal din anul ciumeirdquo
in care prezinta realist lumea interlopa londoneza Sunt folosite actele
statistice din ldquo Buletinele mortuare saptamanalerdquo informatiile din
conversatiile cotidienedin ordonantele Lordului primar al Londrei din
istorioarele si anecdotele referitoare la ldquo ciuma saracilorrdquo precum si datele de
observatie exploatate jurnalistic
Parintele anchetei sociale stiintifice trebuie considerat Charles
Booth El are meritul de a fi realizat o tipologie a familiilor dpdv al
saraciei si de a fi folosit ceea ce mai tarziu s-a numit ldquo metoda interviului
globalrdquo Cercetarile sociologice privind saracia au fost continuate in Marea
Britanie raspamdindu-se in toate tarile industrializate astfel ele au patruns
si in Romania au o vechime de cel putin 100 de ani si au aparut ca urmare
a schimbarilor sociale
Termenul de cercetare sociologica se refera la obtinerea si
prelucrarea informatiilor obiectiv verificate in vederea construirii
explicatiilor stiintifice ale faptelor fenomenelor si proceselor sociale
Prin cercetare sociologica se are in vedere deopotriva cercetarea (
analiza) teoretica si cea empirica ( concreta)cercetarea documentara de
laborator si de teren Ele pot fi combinate in cadrul unor abordari mai
complexe
Exista in sociologie si alte modalitati de raportare la domeniul
social ca de exemplu pe cele specifice din mass-media In cercetarea
sociala si jurnalistica exista multe puncte comune deoarece in activitatile de
investigare si documentare sociologul si jurnalistul utilizeaza un set comun
de strategii metode tehnici si procedee de cercetare Diferentele majore
27
provin din faptul ca sociologul are ca obiectiv rezolvarea unei probleme
stiintifice ( astfel ca cercetarea este sistematica investigatia este de durata si
adesea se desfasoara in echipa) iar jurnalistul are ca prim obiectiv ilustrarea
( exemplificarea) unor fapte cu semnificatie exceptionala( are putin timp la
dispozitie si adesea lucreaza de unul singur)
Tot in zona de interferenta se remarca si modalitatile literar-
artistice de raportare la social Substituirea apare prin comportamentul unor
persoane oameni de cultura jurnalisti chiar specialisti din domeniul social
sau din afara luicare se pronunta public inclusive in scris in legatura cu
diverse fenomene si evenimente sociale pe baza unor impresii personale
Periculozitatea este deosebit de mare atunci cand date fiind caracteristicile
schimbarii sociale profetiile negative se pot autorealiza
Incercarile de control si de deturnare a demersului stiintific provin
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
27
provin din faptul ca sociologul are ca obiectiv rezolvarea unei probleme
stiintifice ( astfel ca cercetarea este sistematica investigatia este de durata si
adesea se desfasoara in echipa) iar jurnalistul are ca prim obiectiv ilustrarea
( exemplificarea) unor fapte cu semnificatie exceptionala( are putin timp la
dispozitie si adesea lucreaza de unul singur)
Tot in zona de interferenta se remarca si modalitatile literar-
artistice de raportare la social Substituirea apare prin comportamentul unor
persoane oameni de cultura jurnalisti chiar specialisti din domeniul social
sau din afara luicare se pronunta public inclusive in scris in legatura cu
diverse fenomene si evenimente sociale pe baza unor impresii personale
Periculozitatea este deosebit de mare atunci cand date fiind caracteristicile
schimbarii sociale profetiile negative se pot autorealiza
Incercarile de control si de deturnare a demersului stiintific provin
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
- analiza informatiilor si explicarea proceselor socio-economice studiate
- intocmirea raportului de cercetare
62 Esantionarea in cercetarea sociala- consta in extragerea unui numar
de unitati statistice din universul cercetarii Esantionarea se bazeaza
pe doua teorii statistice legea numerelor mari care fundamenteaza
marimea esantionului si calculul probabilitatilor care reglementeaza
selectia subiectilor in esantion Esantionul trebuie sa fie suficient de
mare pentru a putea fi reprezentativ S-a stabilit ca marimea
esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare
63 Marimea esantionului ndash determinarea marimii esantionului se
realizeaza printr-un process de analiza in care intra pe langa
elementele statistice costurile si alte aspecte de posibilitatile de care
dispune la un moment dat
64 Eroarea de esantionare ndash in momentul proiectarii esantionului se
stabileste nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale
pe intervalul 1
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
29
VII METODA SOCIOLOGICĂ
Paul-Marie Boulanger scria icircn 19801 ltltO teorie este un un
sistem de ipoteze care se refera la un obiect factual determinat astfel că
fiecare element al sistemului este fie o propoziţie iniţială (axiomă postulat
date) fie o consecinţă logică a unora sau mai multora dintre aceste propoziţii
iniţiale Prin urmare o lege stiinţifică se icircnscrie icircntr-o teorie atunci cacircnd ea
poate fi dedusă icircn mod logic din postulatele acestei teoriigtgt(p 11) Mulţi alţi
autori ar putea fi citaţi icircn ratificarea definiţiei lui Paul-Marie Boulanger şi
proslăvirea teoriei definite icircn frumoasa şi severa sa rigoare conform
imaginii ştiinţelor aşa-numite exacte Cu toate acestea toţi vor fi gata să
recunoască că această teorie este puţin frecventă icircn ştiinţele sociale pentru
care ea constituie icircn cel mai bun caz un ideal de atins un fel de temă de
realizat sau de finalitate ultimă a cercetării fără mare utilitate imediată (N K
Denzin 1970 p 43)2
Astfel Jean Ladriegravere (1974 p 15)3 sublinia că ltltteoriile nu sunt alfa
si omega ştiinţei ele nu trebuie considerate decacirct că suporturile icircntotdeauna
provizorii ale unui elan care nu se sprijină pe ele decacirct pentru a merge mai
departegtgt Teoria este un discurs icircn curs de a se face de a se desface si de a
se reface de-a lungul cercetării inerent procesului icircnsuşi al cercetării şi care
marchează etapele care trebuie depăşite pentru că obiectivul vizat fiind
cunoaşterea ştiinţificatilde teoria ramacircne un instrument necesar
Inţelegem prin ltltbaze teoreticegtgt cunoştinţe dobacircndite şi ştiinţific
recunoscute şi prin ltltteoretizaregtgt rezultatul confruntării bazelor teoretice
ale cercetării cu empiria icircn cadrul unei etape anterioare unui plus al
cunoaşterii Teoria şi empiria dialoghează pentru a confirma sau infirma
pentru a sugera piste noi sau a aminti căi deja parcurse
Teoretizarea este un proces efemer şi icircntotdeauna de depăşit care ia
naştere odată cu elaborarea icircntrebării-origine a cercetării şi continuă icircn
permanenţă tentacircnd să progreseze cu ezitări şi regresii de-a lungul unei
duble mişcări mişcare de expansiune pe de o parte vizacircnd includerea unui
număr crescacircnd de concepte identificarea altor dimensiuni ale conceptelor
incluse complexificarea relaţiilor şi amplificarea icircntinderii lor şi pe de altă
1 Paul-Marie BOULANGER (1980) Introduction agrave lusage de quelques concepts eacutepisteacutemologiques dans le champ de la
deacutemographie Louvain-la-Neuve Deacutepartement de deacutemographie Universiteacute Catholique de Louvain Working Paper ndeg 82 1980 2 NK DENZIN Sociological methods A sourcebook Chicago Aldine Publishing Co 1970 3 Jean LADRIERE Preacuteface In Paul De Bruyne Jacques Herman et Marc De Schoutheete pp 5 -19 1974
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
30
parte o mişcare de contracţie graţie unor definiţii care icircncadrează mai bine
conceptele reducacircnd numărul dimensiunilor lor pacircnă la eliminarea unor
concepte prea rebele Aceasta dublă mişcare este inerentă părţilor discursive
şi intuitive ale procesului de teoretizare şi este accentuată prin confruntarea
cu partenerul său necesar empiria Teoria este deci relativă ea nu este
obiectiv icircn sine ea este instrument al cunoaşterii pentru catilde teoretizăm
pentru a cunoaşte şi nu invers După cum spunea Huber Geacuterard a dori prea
mult să protejezi o teorie o face să devină un ecran icircn calea cunoaşterii (H
Geacuterard 1987 p 267-281)4
La racircndul său M Bunge scria ltltNu există o tehnică care să permită
construirea unei teorii ab initio () Elaborarea unei teorii este un proces
creator incontrolabil la fel ca şi scrierea unui poem sau a unei simfoniigtgt
(1975 p 197)5
Sociologiei i se pretind rezolvări pentru optimizarea posibilităţilor de
existenţă propuneri de intervenţii pentru situaţiile deficitare prezente sau
preconizate etc ceea ce demonstrează că ea are preponderent o funcţie
practică Activitatea practică icircn sociologie icircnseamnă de fapt totalitatea
acţiunilor de cercetare a problemelor sociale sociologul ramacircne icircntotdeauna
un cercetător pentru că nu deţine abilitatea de decizie intervenţionistă ci
doar capacitatea de diagnosticare
Activitatea de cercetare din orice ştiinţă revendică metode adecvate
obiectului de investigat (icircn greceste methodos icircnseamnă cale mijloc mod
de expunere) subsumate ale metodei (tehnici procedee instrumente)
precum şi respectarea unor reguli norme principii
Icircn sociologie icircn funcţie de problema de cercetat pot fi folosite
metode specifice dar şi metode icircmprumutate sau adaptate de la alte ştiinţe Icircn
special acestea din urma dovedesc preocuparea sociologiei pentru
profunzimea cunoaşterii şi totodată nevoia sociologului de a deţine o
concepţie teoretică cu rol strategic orientată icircn efectuarea de icircmprumuturi
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
31
Icircn domeniul ştiinţelor socioumane conceptul de metodă este subordonat
celui de metodologie dar este icircn acelaşi timp folosit cu o semnificaţie
ambiguă Imprecizia se datorează mai ales faptului că adesea nu se
operează distincţiile dintre metoda tehnica procedeu instrument de
cercetare şi nu se stabilesc clar raporturile dintre aceste căi de cercetare
Dacă icircn privinţa accepţiunilor date acestor termeni nu există
unanimitate icircn ceea ce priveşte dispunerea lor pe poziţii de supraordonare
(respectiv ndash subordonare) sau icircn ceea ce priveşte diferenţele de grad de
abstractizare pe care icircl presupun acordul teoreticienilor este mai pronunţat
S Chelcea spre exemplu reprezintă schematic relaţia dintre căile de
cercetare astfel6
Nivelul
teoretic al
cercetării
(Metodologie)
Metode
M1 M2
Mn
Metode
Tehnici T1 T2
Tn
Tehnici
Procedee P1 P2 P3
Pn
Procedee
Instrumente de
investigare
I1 I2 I3 I4
In
Instrumente
de investigare
Nivelul
empiric al
cercetării
Fig 1 ndash Relaţiile dintre căile de cercetare
71 Metode tehnici procedee şi instrumente de lucru
6 S Chelcea ndash Metode şi tehnici de cercetare sociologica Bucureşti 1992 pp 25-30
32
a Metoda este utilizată icircn funcţie de o metodologie şi presupune
icircnlănţuirea ordonată a mai multor tehnicirsquorsquo7 care la racircndul lor vor fi
operaţionalizate icircn moduri de utilizare sau procedee aplicate instrumentelor
concrete de investigare Spre explicitare drumul de la teoretic la empiric
sau traseul operationalizării este lămurit de S Chelcea icircn următorul
exemplu dacă ancheta reprezintă o metodă chestionarul apare ca tehnică
modul de aplicare prin autoadministrare ca un procedeu iar lista propriu-
zisă de icircntrebări (chestionarul tipărit) ca instrument de investigarersquorsquo
La fel am putea detalia şi icircn ceea ce priveste metoda observaţiei icircn
cazul unei anchete de explorare că tehnica ar putea figura icircn acest caz
observaţia participativărsquorsquo un procedeu pentru acest tip de observaţie ar fi
modalitatea de icircnregistrare a datelor iar ca instrument de investigare ndash ghidul
de observaţie
Apărută sub presiunea unor insuficienţe ale funcţionării socialului
sociologia a evoluat prin proliferarea metodelor pacircnă la a-şi contura
metodologii de investigare bazate pe o anumită concepţie epistemologică
Numărul metodelor fiind foarte mare se impune utilizarea unor
criterii de grupare prin care să se surprindă apropierea sau convergenta lor
După criteriul temporal J C Plano8 vorbeşte de metode longitudinale
sau viziunea icircn lungimersquorsquo (biografia studiul de caz studiile panel etc) şi
metode transversale sau viziunea icircn lătimersquorsquo (observaţia ancheta testele
etc)
Dacă se cercetează exemplifică autorul performanţele academice ale
unui grup de studenţi se poate recurge la metoda longitudinală ceea ce
presupune cercetarea aceluiaşi grup pe toată durata colegiului sau facultăţii
ori se poate folosi metoda transversală ceea ce icircnseamnă cercetarea
simultană a mai multor grupuri ndash cacircte unul pentru fiecare an de studiu Prin
metoda longitudinală studiul se va termina in cacirctiva ani icircn timp ce prin
metoda transversală studiul se icircncheie icircntr-un singur an
După criteriul functiei indeplinite9 icircn procesul cercetării putem vorbi
de
a) metode de proiectare a cercetării (eşantionarea operaţionalizarea
conceptelor etc)
7 G Friedman P Naville ndash Traiteacute du sociologie du travail Paris Armand Colin 1961 p44
8 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 97
9 I Coanda ndash Sociologie economică Bucureşti 1987 pp 202-203
33
b) metode de recoltare a datelor (interviul chestionarul documentarea
etc)
c) metode de analiza şi interpretare (scalarea analiza factorială
comparaţia analiza de conţinut etc)
După criteriul credibilităţii datelor10
obţinute icircn cercetare se poate
face distincţia icircntre metode principale şi metode secundare Primele
(observaţia experimentul documentarea) oferă informaţii cu valoare de
fapte şi icircnlesnesc o cunoaştere predominant sociologică iar secundele
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
32
a Metoda este utilizată icircn funcţie de o metodologie şi presupune
icircnlănţuirea ordonată a mai multor tehnicirsquorsquo7 care la racircndul lor vor fi
operaţionalizate icircn moduri de utilizare sau procedee aplicate instrumentelor
concrete de investigare Spre explicitare drumul de la teoretic la empiric
sau traseul operationalizării este lămurit de S Chelcea icircn următorul
exemplu dacă ancheta reprezintă o metodă chestionarul apare ca tehnică
modul de aplicare prin autoadministrare ca un procedeu iar lista propriu-
zisă de icircntrebări (chestionarul tipărit) ca instrument de investigarersquorsquo
La fel am putea detalia şi icircn ceea ce priveste metoda observaţiei icircn
cazul unei anchete de explorare că tehnica ar putea figura icircn acest caz
observaţia participativărsquorsquo un procedeu pentru acest tip de observaţie ar fi
modalitatea de icircnregistrare a datelor iar ca instrument de investigare ndash ghidul
de observaţie
Apărută sub presiunea unor insuficienţe ale funcţionării socialului
sociologia a evoluat prin proliferarea metodelor pacircnă la a-şi contura
metodologii de investigare bazate pe o anumită concepţie epistemologică
Numărul metodelor fiind foarte mare se impune utilizarea unor
criterii de grupare prin care să se surprindă apropierea sau convergenta lor
După criteriul temporal J C Plano8 vorbeşte de metode longitudinale
sau viziunea icircn lungimersquorsquo (biografia studiul de caz studiile panel etc) şi
metode transversale sau viziunea icircn lătimersquorsquo (observaţia ancheta testele
etc)
Dacă se cercetează exemplifică autorul performanţele academice ale
unui grup de studenţi se poate recurge la metoda longitudinală ceea ce
presupune cercetarea aceluiaşi grup pe toată durata colegiului sau facultăţii
ori se poate folosi metoda transversală ceea ce icircnseamnă cercetarea
simultană a mai multor grupuri ndash cacircte unul pentru fiecare an de studiu Prin
metoda longitudinală studiul se va termina in cacirctiva ani icircn timp ce prin
metoda transversală studiul se icircncheie icircntr-un singur an
După criteriul functiei indeplinite9 icircn procesul cercetării putem vorbi
de
a) metode de proiectare a cercetării (eşantionarea operaţionalizarea
conceptelor etc)
7 G Friedman P Naville ndash Traiteacute du sociologie du travail Paris Armand Colin 1961 p44
8 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 97
9 I Coanda ndash Sociologie economică Bucureşti 1987 pp 202-203
33
b) metode de recoltare a datelor (interviul chestionarul documentarea
etc)
c) metode de analiza şi interpretare (scalarea analiza factorială
comparaţia analiza de conţinut etc)
După criteriul credibilităţii datelor10
obţinute icircn cercetare se poate
face distincţia icircntre metode principale şi metode secundare Primele
(observaţia experimentul documentarea) oferă informaţii cu valoare de
fapte şi icircnlesnesc o cunoaştere predominant sociologică iar secundele
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
33
b) metode de recoltare a datelor (interviul chestionarul documentarea
etc)
c) metode de analiza şi interpretare (scalarea analiza factorială
comparaţia analiza de conţinut etc)
După criteriul credibilităţii datelor10
obţinute icircn cercetare se poate
face distincţia icircntre metode principale şi metode secundare Primele
(observaţia experimentul documentarea) oferă informaţii cu valoare de
fapte şi icircnlesnesc o cunoaştere predominant sociologică iar secundele
sociometrică) oferă informaţii cu valoare de opinie şi permit o cunoaştere
predominant psihosociologică
Metodele sociologiei ar putea fi clasificate şi după alte criterii
numărul unităţilor sociale luate icircn studiu (metode statistice şi metode
cazuistice) după gradul de corelare şi asociere icircn cercetare după gradul de
implicare a cercetătorului icircn provocarea manifestărilor socialului samd
Indiferent de varietatea tipurilor de metode spune acelaşi J Plano
metoda ştiinţifică presupune următoarele momente
a) identificarea clară a problemei ce trebuie cercetată
b) formularea unei ipoteze ce exprimă o relaţie icircntre variabile
c) raţionare deductivă atentă icircn ceea ce priveste ipoteza pentru a
investiga implicaţiile problemei stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente
dculegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor
f) acceptarea respingerea sau reformularea ipotezeirsquorsquo11
Metoda este o parte componentă a procesului de cercetare este legată
intim prin adecvare de problema de cercetat şi este pusă icircn valoare de o
anumită metodologie
Se consideră că
a) metodologia oferă nu atacirct metoda cacirct principiile care ghidează
cercetarea problematicii sociologiei
b) metodologia oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi
fidelitatea demersului de cercetare
c) metodologia determină normele de folosire a metodelor tehnicilor
procedeelor
d) metodologia stabileste valoarea şi limitele fiecărui tip de metodă 10 VMiftode ndash Introducere icircn metodologia investigatiei sociologice Editura Junimea Iaşi 1982 p59 11 JC Plano ndash Dictionar de analiză politică Editura Ecce Homo Bucureşti 1993 p 96
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
34
e) metodologia recomandă cercetătorului supunerea faţă de judecata
epistemologică a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor
ştiinţifică
Dacă acceptăm ideea că sociologia s-a născut nu icircntacircmplător icircntr-o
perioadă de crizărsquorsquo12
atunci suntem obligaţi sa legăm destinul acestei ştiinţe
de şansa de a depăşi ceea ce numim problema socială C Zamfir defineşte
problema socială ca un proces o caracteristică o situaţie despre care
societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbatrsquorsquo13
şi stabileşte
clasele de fenomene care intră icircn această categorie
a) starea socială icircnvechită (organizare deficitară tensiunile rasiale
etc)
b) procesele sociale considerate icircn sine ca negative icircn orice sistem
social (furtul omuciderea icircnşelaciunea anomia etc)
c) consecinţele negative ale unui proces social pozitiv (ex efectele
negative ale industrializării sau urbănizării)
d) fluctuaţiile factorilor externi naturali sau sociali (catastrofele
naturale războaiele etc)
e) decalaje produse de dezvoltare (diferenţele de ritm tensiuni
contradicţii icircntre elemente etc)
f) apariţia de noi necesităţi (creşterea aspiraţiilor problema creşterii
gradului de calificare icircn raport cu tehnologiile folosite problema petrecerii
neadecvate a timpului liber etc)
g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectivă mai indepărtată)
Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoaşterii
socialului ar constitui dovadă formulării de metodologii (dar nu şi a unei
metodologii unitare icircntrucacirct nu există o teorie orientativă unanim acceptată
şi nici metode standardizate unanim recunoscute) Sociologia este o ştiinţă
preparadigmatică icircn raport cu ştiinţele naturii
Metodologia cercetării sociologice are o relativă independenţă faţă de
teoria sociologică prin faptul că teoria socială nu poate fi redusă la
metodologie iar metodologia nu trebuie să fie un obstacol icircn afirmarea
virtuţilor imaginaţiei sociologice din cauza existenţelor tehnice şi normative
De altfel icircn succesiunea fazelor unei cercetări sociologice cea cu privire la
metodologie decurge logic din modul de formulare a temei şi a ipotezei din
operaţionalizarea conceptelor şi din exegeza teoretică Oricacirct de rafinate ar fi 12 SM Rădulescu ndash Homo sociologus Casa de Editurăsi PresăŞansarsquorsquo Bucureşti 1994 p 97 13 C Zamfir ndash Strategii ale dezvoltării sociale Editura Politică Bucureşti 1997 pp47 50-55
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
35
tehnicile de cercetare ele nu pot descifra sensurile adacircnci ale unui proces
social decacirct dacă derivă dintr-o perspectivă teoretică Constituirea fondului
teoretic al metodologiei sociologice este o condiţie obligatorie a dezvoltării
cercetări dar şi un efect al acesteia
In demersul ştiinţific al cercetării sociologice se impune dispunerea de
către sociolog a unui minim de cunoştinţe despre problema studiată
necesare icircn delimitarea temei şi icircn formularea ipotezelor Este analiza
prealabilă operaţiunea de trecere de la experienţa comună de la imaginea
confuză despre realitatea socială la noţiuni şi concepte conturate şi definite
In faza de analiză prealabilă un rol esenţial il are capacitatea sociologului de
a generaliza şi inţelege fenomenele şi procesele sociale
Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbală adică
redarea verbală a ceva pe baza unor exemple reale ldquoadolescentul X este
delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Yrdquo In acest stadiu primele
cunoştinţe despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la
experienţe cunoscute In a doua faza se realizează o analiză conceptuală a
acestor observaţii nemijlocite şi singulare şi se introduc indicatori care
exprimă un raport icircntre fapte şi concepte operaţie care se concretizează icircn
elaborarea unei clasificări empirice icircn temeiul diferenţelor clare icircntre
fenomene In a treia fază se realizează o selecţie a imaginilor şi indicatorilor
principali cu privire la o situaţie dată Urmează unificarea indicatorilor icircntr-
un indice cum sunt nivelul de instrucţie calitatea vieţii etc
Un alt demers il reprezintă operaţionalizarea conceptelor act de
transformare a predicţiilor teoretice in proporţii care pot fi verificate prin
măsurare Definiţia operaţională este o descriere a producerii uilizate in
măsurare Cercetarea sociologică descifrează relaţia cauzală prin testarea
anumitor legături icircntre variabile Variabila este o trăsătură a unui fenomen
sau proces social care se schimbă in anumite condiţii şi este studiată ca
mărimi niveluri sau forme Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt
sexul vacircrsta naţionalitatea zona istorică sau culturală nivelul de instrucţie
etc Trebuie făcută distincţia dintre variabila independentă care determină
un efect şi variabila dependentă care este o variabila influenţată Variabila
independentă precede in timp variabila dependentă Variabilele sunt fie
realităţi sociale manifestate observabile direct fie stări latente care nu pot fi
măsurabile decacirct prin alţi indicatori in mod nemijlocit observabili
Stabilirea variabilelor se face şi icircn funcţie de ipoteza cercetării
Ipoteza este o afirmaţie despre relaţia dintre două sau mai multe variabile ce
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
36
urmează a fi testate prin fapte supuse observaţiei sistemice Formularea
ipotezei este una dintre cele mai dificile operaţiuni ale unei cercetări
Trebuie spus că nu orice enunţ despre existenţa unei relaţii icircntre două sau
mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteză ci numai acela care
este supus verificării printr-o cercetare empirică
Intre variabile există anumite corelaţii pe care cercetătorul trebuie să
le descopere Corelaţia presupune ca o modificare produsă intr-o variabilă
sau de acea variabilă se asociază cu schimbări in altă variabilă Intre nivelul
de trai şi bunăstare există o corelaţie sau intre gradul de pregătire şcolară şi
rezultatele la examene se instituie o relaţie de dependenţă
