FUNDAŢIA REFORMA JUSTIŢIEI PENALE
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA DREPTURILOR COPILULUI
FUNDAŢIA PRISON FELLOWSHIP ROMÂNIA
GHID PENTRU PRACTICĂ
PROMOVAREA DREPTURILOR COPIILOR CARE AU SĂVÂRŞIT FAPTE PENALE
ŞI NU RĂSPUND PENAL
RECOMANDĂRI PRACTICI POZITIVE
Autori: Daniela Văduva Ioana Nedelcu
Mihaela Petrescu Silviu Dumitru
Tatiana Duţă
Bucureşti 2009
2
© Fundaţia Reforma Justiţiei Penale, Bucureşti 2009
Fundaţia Reforma Justiţiei Penale
Str. Cupolei, nr. 5, bl. 2B, sc. B, ap. 55, sect. 6, Bucureşti, România Tel/Fax 0213161505 [email protected]
www.penalreform.ro
3
Motto:
Comitetul recomandă ca statul parte să continue efortul de îmbunătăţire a sistemului de justiţie juvenilă.
(Recomandările Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului – 2009)
4
CUPRINS
PREAMBUL ............................................................................ 5
I. PRACTICI POZITIVE ....................................................... 6 I.1 PRACTICI POZITIVE IDENTIFICATE ........................ 6
I.2 MODEL DE PRACTICĂ – SERVICIUL DE ZI PENTRU COPIII CARE AU SĂVÂRŞIT FAPTE PENALE ŞI NU RĂSPUND PENAL, PRISON FELLOWSHIP ROMÂNIA ............................................................................ 8
I.3 PRINCIPII FUNDAMENTALE DE LUCRU CU COPIII CARE ÎNCALCĂ LEGEA PENALĂ ................................ 37
I.4 EVALUAREA RISCULUI SOCIAL – INSTRUMENTE DE LUCRU ......................................................................... 38
I.5 SERVICIILE REZIDENŢIALE (SR) – METODE DE LUCRU ............................................................................... 51
I.6 CENTRUL DE ZI PENTRU ORIENTAREA, SUPRAVEGHEREA ŞI SPRIJINIREA REINTEGRĂRII SOCIALE A COPILULUI CARE A ÎNCĂLCAT LEGEA PENALĂ ............................................................................. 75
II. PREVEDERI DIN CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROTECŢIA COPIILOR AFLAŢI ÎN CONFLICT CU LEGEA PENALĂ ................................................................. 89
III. RECOMANDĂRI PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PRACTICII ŞI CADRULUI DE REGLEMENTARE .... 114
5
PREAMBUL
Prezentul ghid de practică a fost realizat în cadrul proiectului Promovarea drepturilor copiilor care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal, proiect desfăşurat de Fundaţia Reforma Justiţiei Penale (RJP) în parteneriat cu Fundaţia Prison Fellowship (PFR) România şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) şi în colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR). Proiectul este finanţat prin programul Phare 2006/-18-147.01.02/02 Creşterea rolului societăţii civile în procesul de integrare a României.
Scopul acestui ghid este acela de a oferi sprijin şi de a facilita activitatea la nivel de comunitate locală, pentru personalul implicat în lucrul cu minorii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal.
Ghidul include recomandări pentru practică, modele de servicii oferite pentru copiii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal, modele de instrumente de evaluare şi de standarde propuse pentru serviciile din acest domeniu, precum şi o prezentare a cadrului legislativ relevant.
Dorim să mulţumim tuturor acelora care au contribuit la realizarea acestui material oferindu-ne informaţii relevante şi sprijin bazat pe expertiza şi experienţa lor în lucrul cu copiii (asistenţi sociali, psihologi, judecători, procurori, membrii ai comisiilor pentru protecţia copilului, profesori, poliţişti), precum şi copiilor care ne-au împărtăşit din sentimentele şi aspiraţiile lor.
6
I. PRACTICI POZITIVE
În cursul activităţilor de evaluare desfăşurate în cadrul proiectului Promovarea drepturilor copiilor care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal, au fost identificate o serie de practici pozitive pentru care nu există reglementări clare şi care nu sunt aplicate în mod unitar, la nivelul întregii ţări. Aceste practici sunt listate la începutul prezentului capitol, Ele s-au dovedit a fi eficiente în practică şi este recomandată promovarea şi utilizarea lor.
Sunt incluse de asemenea în acest capitol modele referitoare la servicii oferite de Fundaţia Prison Fellowship Romania şi alte recomandări referitoare la metode şi instrumente de lucru.
I.1 PRACTICI POZITIVE IDENTIFICATE
1. Poliţia mediază conflictele şi acţionează pentru responsabilizarea părinţilor
2. Specializarea asistenţilor maternali şi a asistenţilor sociali ai DGASPC în lucrul cu copiii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal.
3. Colaborarea dintre serviciile de probaţiune şi serviciile de protecţie a copilului în elaborarea referatelor de evaluare solicitate de instanţă
4. Programe de prevenire care includ elemente practice (ex. vizite în penitenciare) şi nu doar elemente de teorie. Spre exemplu, la nivelul Poliţiei Române programele de prevenire a delincvenţei juvenile şi victimizării minorilor sunt complexe şi nu includ doar sesiuni de informare/conştientizare.
7
5. Poliţia poate propune procurorului, pe lângă soluţia de neîncepere a urmăririi penale şi referirea cazului către DGASPC.
6. DGASPC anunţă despre decizia comisiei sau a instanţei, toate părţile implicate într-un anumit caz (poliţie, şcoală, SPAS sau alte servicii sociale, părinţi, etc.).
7. Informarea la nivel local, între instituţiile/organizaţiile implicate (poliţie, şcoală, ONG, DGASPC), în legătură cu programele de prevenire pe care le desfăşoară.
8. Încheierea unui contract între DGASPC şi familie, pentru copiii pentru care se stabilesc măsuri de protecţie specializată, contract care să prevadă obligaţia familiei de a participa la programul stabilit, cu precizarea faptului că durata măsurii poate fi modificată în funcţie şi de rezultatele obţinute în lucrul cu familia.
8
I.2 MODEL DE PRACTICĂ – SERVICIUL DE ZI PENTRU COPIII CARE AU SĂVÂRŞIT FAPTE PENALE ŞI NU RĂSPUND PENAL, PRISON FELLOWSHIP ROMÂNIA
Activitatea fundaţiei Prison Fellowship România, conform misiunii sale, are drept obiective:
� asistarea materială, psihosocială şi spirituală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni (deţinuţi sau nu) şi familiilor acestora
� prevenirea infracţionalităţii prin programe de informare derulate în şcoli şi comunitate
� lobby pentru crearea unui cadru legal care să vină în sprijinul reabilitării şi reintegrării sociale reale a infractorilor
� promovarea reformei în cadrul sistemului de justiţie penală din România
9
Experienţa organizaţiei Prison Fellowship România în lucru cu tinerii cu comportament infracţional, arată că un procent de 25% dintre tinerii cercetaţi de poliţie pentru săvârşirea unor infracţiuni sau aflaţi în detenţie au avut experienţa centrelor de plasament.
Astfel că, implicit, proiectele PFR ţintesc şi membrii acestor grupuri vulnerabile, afectate de stereotipuri şi prejudecăţi ce duc la discriminare şi care, la un moment dat în viaţa lor , au intrat în conflict cu legea penală sau s-au aflat în situaţii risc din acest punct de vedere. Pentru mulţi dintre ei, limitarea drepturilor, inclusiv a drepturilor omului şi chiar izolarea lor de societate pare îndreptăţită şi un răspuns natural al comunităţii la acţiunile lor
Proiectele organizaţiei care se adresează acestor categorii vulnerabile, în special copii, răspund în primul rând uneia din marile probleme cu care se confruntă aceştia şi anume, neacceptarea socială, posibilitatea reală de a accede la un status valorizat pozitiv de către profesorii, colegii de şcoală, vecinătate, comunitate în general. Creşterea gradului de acceptanţă socială a comunităţii faţă de aceste categorii depinde foarte mult de competenţele lor educaţionale şi profesionale precum şi de modul în care pot fi descoperite, stimulate şi dezvoltate toate resursele interne ale beneficiarilor.
10
Centrul de zi pentru Integrarea Socială a Copiilor care au săvârşit fapte penale dar nu răspund penal
Centrul de zi pentru Integrarea Socială a Copiilor Delincvenţi din cadrul fundaţiei Prison Fellowship România este un serviciu specializat pentru protecţia şi asistarea copiilor care au săvârşit fapte penale, dar nu răspund penal.
Centrul de zi a fost înfiinţat la 1 martie 2002 ca un răspuns necesar la nevoile speciale de intervenţie ale acestei categorii de copii din Cluj Napoca. La aceea dată, la nivelul comunităţii clujene nu existau servicii specializate pentru aceşti copii. Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Cluj, prin Serviciul delincvenţă şi abuz (instituţia cu atribuţii în domeniu în acel moment) datorită insuficienţei resurselor umane intervenea în special în evaluarea copiilor şi familiilor acestora, monitorizarea cazurilor, contactarea instituţiilor relevante (Poliţie, şcoli, Primărie) şi înregistrarea datelor strict necesare. Prin urmare, intervenţia de specialitate în vederea schimbării comportamentale era extrem de redusă.
Înfiinţarea centrului de zi a urmărit includerea socială a unui grup de copii care sunt expuşi unui dublu risc de discriminare şi marginalizare: o dată celui care decurge din calitatea de copii care au comis infracţiuni, iar în al doilea rând din faptul că au nevoi sociale multiple.
Copii de la centru de zi (copii care au săvârşit infracţiuni dar nu răspund penal) provin în cea mai mare parte din familii sărace, monoparentale, în care există relaţii conflictuale sau modele infracţionale şi aproape toţi dintre cei care frecventează şcoala, au intrat în programul Centrului de Zi cu rezultate slabe la învăţătură, repetenţie, număr ridicat de absenţe. Prin raportare la populaţia majoritară etnic, copiii de etnie romă sunt suprareprezentaţi (46%). Se poate spune astfel că, pentru marea
11
parte a acestor copii, beneficiari ai activităţilor Centrului de Zi, fenomenul discriminării şi excluderii sociale este unul foarte prezent.
Manifestările comportamentului delincvent au la bază atitudini şi comportamente minore neobservate la timp, lăsate să se structureze la nivelul personalităţii copiilor şi să devină astfel scheme de comportamente stabile. Intervenţia cât mai timpurie asupra comportamentului delincvent creşte şansele integrării cu succes a copiilor, deoarece conduita infracţională nu este încă stabilizată şi susţinută de valori şi atitudini puternic antisociale. Aceasta, bineînţeles, în condiţiile implicării copilului în activităţi şcolare, educative şi de petrecere constructivă a timpului liber, care să consolideze achiziţiile obţinute în urma programelor de intervenţie axate pe conduita problematică, precum şi în contextul susţinerii din partea membrilor comunităţii a procesului de integrare.
Dacă nu se intervine prin servicii integrate specializate de asistare psihosociala, educaţională, şi de socializare, aceşti copii sunt expuşi riscului de abandon şcolar, de întărire a comportamentului antisocial, riscul atragerii lor în grupuri infracţionale şi de săvârşire a unor infracţiuni mai grave. De asemenea marginalizarea şi neacceptanţa socială se accentuează iar recuperarea lor o dată cu înaintarea în vârstă devine tot mai dificilă.
Aceste realităţi au stat la baza înfiinţării centrului de zi, soluţia propusă de către Prison Fellowship prin intermediul acestui serviciu specializat de asistare a copiilor delincvenţi, acoperind în mare măsură nevoile identificate la aceşti copii.
Prin intrarea în vigoare a L. nr. 272/2004 în domeniul protecţiei copilului la 1 ianuarie 2005, faţă de copilul sub 14 ani, care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal, se pot lua măsuri de protecţie specială şi anume:
12
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.
În Hotărârea de Guvern nr. 1439/2004 se arată că pentru această categorie de copii se organizează servicii specializate de tip rezidenţial şi servicii de zi sub forma unor centre de orientare, supraveghere şi sprijinire a reintegrării sociale a copilului. Legea prevede ca aceste servicii pot fi asigurate de către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului, precum şi de organismele private acreditate.
Beneficiarii acestor servicii, conform actului normativ amintit sunt: copiii care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal; familia naturală, extinsă ori substitutivă, după caz, a copilului; alt reprezentant legal al copilului ; comunitatea locală din care fac parte copiii
Plasamentul într-un centru rezidenţial poate fi benefic pentru copiii delincvenţi cu nevoi multiple (copii fără părinţi, copii ai străzii, copii cu o carieră infracţională stabilizată, care au săvârşit infracţiuni grave, copii scoşi din mediul familial datorită abuzului la care sunt supuşi), însă rămâne una extremă, prin care copilul este instituţionalizat şi într-o anumită măsură îndepărtat de comunitate.
Centrul de Zi pentru Reintegrarea Socială a Copilului Delincvent Prison Fellowship este prin urmare un serviciu specializat care previne instituţionalizarea într-un centru rezidenţial şi permite menţinerea copilului în familie, asigurând în acelaşi timp suportul necesar pentru reeducare, supraveghere şi reintegrare în societate.
Centrul de zi are ca si scop sporirea şanselor de reintegrare socială a copiilor care au încălcat legea penală dar nu răspund penal, iar ca obiective:
13
• formarea si consolidarea valorilor, atitudinilor si abilităţilor pro-sociale ale copiilor delincvenţi
• integrarea lor socială prin activităţi constructive de petrecere a timpului liber desfăşurate în comunitate si bazate pe resursele comunitare locale
• evitarea abandonului şcolar, îmbunătăţirea performanţelor şcolare si/sau reintegrarea acestor copii în sistemul formal de învăţământ ,
• îmbunătăţirea competentelor parentale de îngrijire, educare si supraveghere a copiilor delincvenţi
Misiunea, obiectivele şi activităţile desfăşurate în cadrul Centrului de Zi pentru Integrarea Socială a Copiilor Delincvenţi din cadrul Prison Fellowship Romania, au la bază convingerea personalului centrului că toţi copiii – inclusiv cei afectaţi de inegalitatea de şanse, supuşi marginalizării sociale, cu nevoi sociale multiple şi speciale şi comportamente problematice – au dreptul de a beneficia de o protecţie şi asistare psihosocială şi educaţională optimă . Deşi trăsăturile de personalitate şi abilităţile acestor copii sunt variate, ei trebuie ajutaţi să şi le folosească în mod autonom, prin implicarea în diverse activităţi în familie, şcoală, comunitate şi muncă. Scopul întregului program al centrului de zi este acela de a «împuternici» copii beneficiari în vederea manifestării întregului lor potenţial.
Principiile de asistare a beneficiarilor, promovate în cadrul centrului de zi sunt:
• Principiul nediscriminării pe baza etniei, genului, capacităţilor fizice şi psihice etc., atât în privinţa accesului la servicii cât şi a furnizării serviciilor
14
• Principiul eficacităţii intervenţiei, prin planificarea, monitorizarea şi evaluarea adecvată a intervenţiilor
• Principiul normalizării, adică tratării copiilor delincvenţi într-o manieră similară oricărui alt copil care trăieşte în comunitate
• Principiul utilizării resurselor comunitare, existente pe plan local
• Principiul derulării intervenţiilor pe baze inter-instituţionale
Categoriile de persoane beneficiare ale centrului sunt:
• copii care au săvârşit o faptă penală, dar nu răspund penal
- locuiesc în Cluj Napoca
- au vârsta de până la 14 ani la data comiterii faptei penale (sau între 14 şi 16 ani dacă s-a dovedit prin expertiză că nu au discernământ).
• copiii cu risc infracţional
- au vârsta de până la 16 ani
- sunt incluşi în sistemul formal de învăţământ
- domiciliază în Cluj Napoca
• părinţii copiilor, având în vedere faptul că o intervenţie eficace în cazul copiilor delincvenţi presupune şi intervenţia la nivelul familiei în cadrul căreia copilul trăieşte
Caracteristici ale beneficiarilor
Copii de la Centru de zi au multiple nevoi de natură psihologică şi socială si anume: provin în cea mai mare parte
15
din familii sărace, monoparentale sau în care există relaţii conflictuale, istoric si modele infracţionale, violenţă domestică, probleme legate de consumul de alcool. Majoritatea au rezultate slabe la învăţătură, absentează sau au fost repetenţi. Din cei 154 de copii care au frecventat Centrul de zi de la înfiinţarea lui (1 martie 2002), un procent de 59 % aparţin etniei roma.
Confirmând informaţia conform căreia cele mai multe comportamente delincvente le au băieţii, statistica centrului de zi evidenţiază şi în cazul copiilor care nu răspund penal, faptul că covârşitoare majoritate o constituie băieţii.
Cei mai mulţi dintre copii care au fost în evidenţa centrului provin din familii monoparentale. Prevalează de asemenea, prevalează situaţiile în care copiii trăiesc în familii în care partenerii au o relaţie de concubinaj.
Infracţiunile săvârşite de copii sunt în special furturi, bunurile însuşite fiind dulciuri, obiecte de îmbrăcăminte, telefoane mobile, biciclete şi fier vechi. Infracţiunile sunt comise în marea lor majoritate în grup. Uneori copiii sunt complicii adulţilor.
Din informaţiile existente în fişele de evaluare, copiii provin mai ales din familii care au venituri sub venitul minim garantat şi care se confruntă cu probleme legate de sărăcie.
Anchetele sociale şi rapoartele, evidenţiază faptul că dintre copiii beneficiari ai centrului foarte mulţi, trăiesc în condiţii de locuit modeste 44,2%, şi precare 38,4%. Abia 17,4% au condiţii de locuit evaluate ca fiind bune.
Nevoilor de natură socială ale acestor copii li se adaugă cele care decurg din comiterea de fapte prevăzute de legea penală. Acestea se regăsesc fie la nivelul atitudinilor, valorilor şi gândirii (valori antisociale, imaturitate morală, lipsa abilităţilor de gândire critică şi alternativă, abilităţi precare de rezolvare a
16
problemelor) fie la nivelul dimensiunii afective a personalităţii (empatie scăzută, imaturitate emoţională) sau al conduitelor din cadrul familial şi social (dificultăţi de relaţionare /comunicare, conflicte cu părinţii, fugă de acasă, consum de alcool, insuficienta supraveghere a conduitei copilului, modelele parentale disfuncţionale de educare şi îngrijire a copilului).
Oferta de servicii a organizaţiei Prison Fellowship România adresată copiilor delincvenţi şi familiilor acestora acoperă o gamă largă de activităţi, sub forma unui model integrat de servicii psiho-sociale şi educaţionale, menit a acoperi nevoile specifice şi includerii sociale a grupului ţintă vizat , în acord cu caracteristicile de personalitate ale acestor categorii de persoane.
Activităţile şi metodologia de lucru prin care aceste servicii sunt implementate oferă prin conţinutul lor coordonatele de influenţare şi modelare a personalităţii beneficiarilor în contextul relaţionării cu comunitatea din care fac parte şi a integrării şcolare, profesionale, familiale şi sociale
Metodologia de lucru
Metodologia de lucru este clar stabilită, de la intrarea copilului în centru şi până la ieşirea acestuia din program. Sunt specificate etapele care trebuie parcurse, sarcinile şi responsabilităţile fiecărui profesionist care lucrează în centru de zi, modalităţile de referire a cazului, de evaluare, intervenţie şi încheiere a programului de asistare.
17
Creşterea acceptanţei sociale
Demersul nostru vizează cu precădere creşterea acceptanţei sociale a membrilor comunităţii faţă de aceşti copii, atragerea comunităţii în sprijinirea procesului de integrare socială a acestora, prin intermediul activităţilor de voluntariat şi prin participare membrilor comunităţii la toate acţiunile pe care copii le vor desfăşura în comunitate.
Necesitatea asistării copiilor în dezvoltarea sentimentului de acceptanţă socială prin implicarea lor în activităţi creative şi de socializare, combinate cu programe de consiliere individuală şi de grup pleacă de la premiza că are şanse de integrare socială doar cel care se simte nediscriminat şi acceptat social, pentru că numai atunci când ştii că eşti acceptat şi recunoscut, te simţi în largul tău.
La baza demersului nostru stă convingerea că, în cea mai mare parte, neacceptanţa socială este o formă concomitent o formă de ignoranţă a societăţii faţă de individ şi o formă de invaliditate a individului faţă de societate.
Acceptanţa socială reprezintă o formă de comunicare autentică individ - societate, care funcţionează ca premisă a integrării sociale.
O mare parte din comportamentele copiilor sunt influenţate de modul în care ele au fost etichetate de către adulţi, copilul interiorizează această etichetare în imaginea despre sine şi se comportă în acord cu ea.
Învăţarea socială şi emoţională
Studiile şi cercetările demonstrează că elementul cheie pentru a atinge obiectivele unei bune integrări (atât familiale, şcolare cât şi sociale) şi pentru a sprijini toţi copiii să îşi atingă potenţialul maxim o reprezintă învăţarea socială şi emoţională.
18
Învăţarea socială şi emoţională presupune dezvoltarea de către copii a abilităţilor, atitudinilor şi valorilor necesare înţelegerii şi rezolvării unor sarcini ca:
� învăţarea cognitivă,
� stabilirea de relaţii pozitive (relaţionarea),
� adaptarea la cerinţele, necesităţile maturizării sociale în condiţiile complexe ale societăţii din zilele noastre.
Indivizii învaţă în diferite moduri, învăţarea fiind influenţată de diferiţi factori sociali şi emoţionali. Un copil frustrat, marcat de mediul familial problematic în care trăieşte, marcat de eşec şi cu povara unei etichete discriminatorii, este un copil ale cărui abilităţi de învăţare socială şi cognitivă sunt semnificant micşorate.
Factorii sociali şi emoţionali au influenţă majoră asupra capacităţii copiilor de a-şi recunoaşte şi administra propriile evoluţii, de a înţelege şi aprecia perspectivele altora, de a stabili şi atinge obiective, de a identifica şi rezolva probleme precum şi de a folosi o varietate de abilităţi interpersonale.
Dezvoltarea competenţei sociale şi emoţionale contribuie la creşterea motivaţiei copiilor de a se comporta prosocial precum şi a ataşamentului acestora faţă de mediul social şi grupul care le oferă oportunitatea de a-şi valoriza personalitatea, deprinderile şi abilităţile creative, lucrative, de învăţare.
Sentimentul de ataşament faţă de grupul/mediul în care se dezvoltă este asociat cu o rată scăzută a violenţei, absenteismului/abandonului şcolar, implicarea în activităţi infracţionale.
19
Dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, de comportament asertiv, de rezistenţă la presiunea socială, îi ajută pe copii în evitare comportamentelor cu risc, ajută copiii să-şi dezvolte relaţii sociale eficiente, ca de exemplu să înveţe cum să lucreze în grup şi cum să-i înţeleagă pe cei pe cei care provin din culturi diferite, cu experienţe diferite, să manifeste interes şi respect faţă de alţii să se comporte într-o manieră etică şi responsabilă.
1. Includerea beneficiarilor în programele / activităţile oferite de centru
Includerea copiilor care au săvârşit fapte penale în programul Centrului se face în baza hotărârii Comisiei de Protecţie a Drepturilor Copilului sau a unei adrese oficiale
Copiii cu risc infracţional sunt luaţi în evidenţa centrului în baza adreselor din partea instituţiilor de învăţământ, cu recomandarea consilierilor şcolari, diriginţilor, învăţătorilor şi acordul scris al părinţilor/reprezentanţilor legali, sau în baza unor adrese oficiale din partea organizaţiilor neguvernamentale care au oferit servicii copilului sau familiei acestuia.
Beneficiarii sunt incluşi în toate activităţile, fără discriminare pe bază de etnie, vârstă, religie, provenienţă socială, etc. Scopul este acela de a oferi servicii sociale integrate în conformitate cu nevoile specifice identificate în cazul fiecărui copil în parte. Coordonatorul centrului înregistrează de îndată cazul în Registrul de evidenţă a cazurilor, informează profesioniştii în legătură cu noul caz şi desemnează responsabilul de caz –asistent social - în funcţie de volumul de muncă al asistenţilor sociali.
20
Responsabilul de caz colaborează cu managerul de caz din cadrul DGASPC şi cu alţi specialişti implicaţi din domeniul protecţiei copilului.
2. Evaluarea iniţială a cazului şi se întocmirea Dosarului copilului.
Fiecare copil care este luat în evidenţa Centrului de Zi este evaluat de către profesionişti în scopul stabilirii a intervenţiei personalizate, în funcţie de nevoile identificate. Intervenţia este permanent adaptată conform evoluţiei beneficiarului.
Evaluarea iniţială stă la baza planificării şi alocării resurselor şi serviciilor oferite în cadrul Centrului, copilului şi familiei, în funcţie de nevoile identificate şi este accesibilă tuturor profesioniştilor din Centru în vederea cunoaşterii situaţiei generale a copilului.
Evaluarea vizează obţinerea informaţiilor de natura socială, psihologică, psihopedagogică, educaţională, în vederea identificării nevoilor copilului şi familiei
Fiecare profesionist al centrului completează fişa de evaluare iniţială cu informaţiile obţinute în urma întâlnirilor de evaluare.
• asistentul social evaluează copilul din punct de vedere psiho-social, adunând informaţii relevante despre atitudinile şi valorile acestuia, conduita copilului în familie, la şcoală, în grupul de prieteni precum şi informaţii legate de mediul familial în care copilul trăieşte
• psihologul evaluează caracteristicile de personalitate ale copilului, nivelul dezvoltării emoţionale şi cognitive, credinţele şi atitudinile asociate cu conduita antisocială şi delincventă, identifică aspectele deficitare şi problematice
21
• psihopedagogul evaluează detaliat performanţele şcolare ale copilului, nevoile sale de educare şi învăţare, precum şi nivelul integrării şcolare
Evaluarea familiei se realizează atât la sediul centrului de zi cât şi prin vizite la domiciliul acesteia. Rezultatele evaluării, care vizează aspecte ca: abilităţile parentale de educare, îngrijire şi supraveghere a copilului, relaţiile existente între membrii familiei, între membri familiei şi beneficiar, situaţia materială, socială, vor determina ulterior tipul, frecvenţa şi intensitatea intervenţiei ce se va realiza la nivelul familiei beneficiarilor.
Sursele folosite in vederea întocmirii evaluării sunt: copilul, familia, şcoala, alţii specialişti, sau instituţii din comunitate care au oferit servicii copilului si familiei.
Metode utilizate în procesul evaluării: interviul, vizite la domiciliu, testarea psihologică, aplicarea de chestionare, consultarea documentelor relevante şi contactarea instituţiilor care pot oferi informaţii (şcoală, poliţie, servicii sociale locale, etc).
Fiecare profesionist elaborează un raport de evaluare. Rapoartele de evaluare sunt analizate şi discutate de către toţi membrii echipei, pe baza lor stabilindu-se planul de intervenţie individualizat, pentru fiecare beneficiar.
Evaluarea periodică se face cel puţin o dată la trei luni (frecvenţa este dată de problemele copilului şi de modificările intervenite în situaţia sa) în echipa multidisciplinară.
Fişa de evaluare periodica este un element de baza pentru monitorizarea modului de implementare a Planului individualizat de protecţie.
Evaluarea periodică se concretizează de asemenea in rapoarte de evaluare, care conţin obligatoriu recomandări pentru derularea în continuare a planului de intervenţie, eventual schimbări în planul individualizat de protecţie stabilit iniţial.
22
3. Contractul de furnizare de servicii
Furnizarea serviciilor sociale se face in baza unui Contract de furnizare de servicii în care sunt prevăzute serviciile sociale, psihologice, pedagogice, de ajutor material, etc, de care va beneficia copilul pe perioada şederii in centru.
Sunt prevăzute de asemenea drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, clauzele de confidenţialitate, modalităţile de încetare a contractului. Contractul este semnat de către beneficiar si reprezentantul sau legal – părintele, deoarece beneficiarii sunt minori, de către coordonatorul centrului şi asistentul social responsabil de caz.
4. Programul de acomodare
Fiecare copil nou venit în centru beneficiază în primul rând de un program special de acomodare cu grupul de copii şi cu echipa de profesionişti, cu o durată de minimum două săptămâni. În acest fel copilul îşi formează/dezvoltă sentimentul de apartenenţă la grup, având responsabilităţi concrete în cadrul centrului de zi. Fiecare beneficiar este antrenat sa participe direct la amenajarea si întreţinerea centrului, să facă propuneri pentru petrecerea timpului liber, propuneri cu activităţile în care doreşte să fie implicat, să îşi exprime opiniile. Este antrenat în activităţi care presupun relaţionarea cu ceilalţi copii si cu personalul centrului în condiţii de respect şi reciprocitate. Sunt organizate activităţi care favorizează intercunoaşterea între copii şi consolidarea relaţiilor dintre aceştia. Se urmăreşte de asemenea, conştientizarea beneficiarilor că au drepturi şi îndatoriri în cadrul centrului, li se prezintă regulile de organizare şi funcţionare a centrului de zi, Regulamentul de ordine interioară şi Carta Drepturilor beneficiarilor.
23
5. Planificarea intervenţiei in funcţie de natura problemelor identificate
Planificarea intervenţiilor ţine seama de:
riscul de a comite din nou fapte de natură penală
gravitatea faptelor de natură penală comise
originea etnică
natura problemelor sociale, psihologice şi educaţionale identificate
vârsta copilului
Pe baza fişei de evaluare completată, fiecare profesionist va participa la elaborarea Planului individualizat de protecţie - PIP, în funcţie de aria sa de competenţă precum şi în funcţie de nevoile identificate (ale copilului şi familiei). Planul individualizat de protecţie se elaborează în colaborare cu managerul de caz din cadrul DGASPC sau responsabilul de caz din cadrul SPAS.
Elaborarea Planului individual de protecţie
Echipa de specialişti ai Centrului, părinţii şi copilul discută pe baza concluziilor evaluării şi determină tipul şi frecvenţa serviciilor oferite în cadrul centrului şi în comunitate, dacă e cazul. Copilul şi părinţii sunt implicaţi în elaborarea Planului de intervenţie pentru copil, respectiv a planului de intervenţie specific vizând familia, plan care este negociat şi ajustat în funcţie de capacitatea părinţilor de a colabora la implementarea lui. Părinţii sunt implicaţi pentru a se asigura că PPI este compatibil cu valorile, expectanţele şi resursele acestora. Planul individualizat de protecţie cuprinde:
- nevoile de dezvoltare ale copilului
- tipul de serviciu oferit
24
- obiectivele şi planul de acţiune, etapele şi activităţile concrete
- nominalizarea specialiştilor, a agenţiilor care intervin şi a responsabilităţilor acestora
- rezultate de atins
Planul individualizat de protecţie este un document scris, fiind parte componentă a Dosarului confidenţial al fiecărui copil şi este implementat după ce a fost discutat, negociat, cu copiii, părinţii, şi semnat de către aceştia din urmă.
Planul individualizat este revizuit periodic (cel puţin o data la 3 luni) sau mai des dacă e cazul: în funcţie de progresele înregistrate de copii, modificările apărute pe parcurs şi realizării obiectivelor stabilite iniţial.
6. Derularea intervenţiei
Fiecare profesionist îşi planifică activităţile zilnice care cuprind aspectele specifice domeniului său de intervenţie. In funcţie de priorităţile stabilite in PIP, fiecare profesionist, pe domeniul său de competenţe, va întocmi un plan de intervenţie vizând o problemă specifică, considerată a fi cea mai importantă şi prioritară în momentul respectiv pentru copil, plan care este parte integranta a PIP.
Se stabilesc metodologia şi instrumentele de lucru pentru planul întocmit în prealabil. Această etapă este urmată de implementarea propriu-zisa a planului. Se consemnează modul de desfăşurare a activităţii/ de implementare a planului, se menţionează în fiecare consemnare problemele, dificultăţile, obstacolele întâmpinate, cât şi progresele copilului. Consemnările stau la baza întocmirii raportului de evoluţie al copilului.
25
Şedinţele de consiliere individuală şi de grup precum şi activităţile educaţionale se desfăşoară conform planificării iniţiale cu frecvenţa şi intensitatea determinată de complexitatea nevoilor identificate.
Activităţile desfăşurate în Centrul de Zi se axează pe stimularea şi dezvoltarea la copii a abilităţilor esenţiale pentru adaptare socială:
� consiliere psihosocială individuală şi de grup - în vederea dezvoltării competenţei sociale;
� terapia ocupaţională - dezvoltarea sentimentului pozitiv faţă de muncă;
� artterapie - manifestarea şi dezvoltarea creativităţii;
� activităţile pedagogice - îmbunătăţirea performanţelor şcolare;
� educaţie interculturală - asumarea şi valorizarea propriei etnii.
� activităţile de socializare şi implicare în comunitate - urmăresc dezvoltarea sentimentului de apartenenţă şi responsabilitate faţă de comunitatea din care fac parte.
7. Ariile de intervenţie, în fiecare caz în parte vizează: asistarea socială, educaţională şi psihologică. La acestea se adaugă programul pentru achiziţionarea abilităţilor de viaţă independentă, programul de orientare şcolară şi profesională, programul de socializare şi petrecere a timpului liber precum şi programul de sprijin material/financiar.
a. Asistarea socială a copiilor şi familiei
În cazul copiilor se urmăreşte formarea şi/sau îmbunătăţirea abilităţilor sociale şi rezolvarea problemelor de natură socială. O metodă importantă de intervenţie socială individuală, atât în
26
cazul copiilor cât şi al părinţilor, este cea a medierii în vederea obţinerii unor servicii sociale, medicale, educaţionale, juridice, recreative existente în comunitatea locală. O atenţie specială se acorda beneficiarilor minoritar etnic, în cazul cărora, alături de celelalte metode de intervenţie, sunt utilizate şi altele, specifice (advocacy, sprijin pentru formarea identităţii de sine).
b. Consiliere psihologică individuală ţi de grup, pentru copii şi familie
Consilierea psihologică a copiilor vizează remedierea problemelor de natură comportamentală si emoţională relaţionate cu actele delincvente, creşterea motivaţiei pentru schimbare, formarea şi dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, diminuarea comportamentului agresiv, comunicarea eficientă, rezolvarea conflictelor şi managementul furiei, creşterea autocontrolului, rezistenţa la presiunea grupului de prieteni, etc.
Consilierea familiei – Scopul principal al activităţii este acela de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi funcţionarea familiei în vederea asigurării unui suport familial pozitiv prin dezvoltarea abilităţilor parentale de educare, supraveghere şi disciplinare responsivă, precum şi menţinerea şi/sau îmbunătăţirea relaţiilor dintre beneficiarii direcţi si familiile acestora.
c. Program pentru formarea deprinderilor de viaţă independentă
Fiecare copil beneficiază de un program de intervenţie specifică pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă, în funcţie de nevoile sale individuale şi de contextul socio-familial în care trăieşte şi se dezvoltă.
Activităţile se desfăşoară atât in mediu instituţional, cât şi în mediu deschis, favorizând experienţa socială şi deschiderea către comunitate, experimentarea celor învăţate în situaţii concrete de viaţă.
27
Exemple de activităţi
Activităţile de educaţie interculturală
Identitatea este inseparabilă de specificul cultural şi social în care se formează.
În munca cu copii este important să se ia în considerare contextul social şi cultural în care aceştia trăiesc şi interacţionează, acordând atenţie şi prejudecăţilor pe care societatea le are faţă de anumite grupuri sociale şi etnice.
Pentru a răspunde nevoilor specifice ale acestor grupuri defavorizate/marginalizate educatorii în special, ca de altfel întreaga comunitate, trebuie:
� să recunoască inegalităţile sociale şi să conştientizeze problemele cu care se confruntă grupurile respective,
� să cunoască şi să respecte istoria culturală, valorile şi sistemul de convingeri ale diverselor etnii/minorităţi;
� să recunoască şi să reducă barierele în atingerea scopurilor şi aspiraţiilor şcolare şi sociale ale minorităţilor.
Este important prin urmare ca încă de mici, copiii să fie învăţaţi să trateze toate persoanele cu respect, să se creeze o legătură şi o acceptare necondiţionată între diversele etnii.
Programul de educaţie interculturală, vizează:
� dezvoltarea la copii a deprinderilor legate de viaţa într-o comunitate interetnică şi interculturală (conştientizarea propriilor determinări culturale, stereotipuri şi prejudecăţi, identificarea acestora la ceilalţi);
� formarea de atitudini cum ar fi respectul pentru diversitatea culturală, pentru identitatea culturală proprie şi a celorlalţi, refuzul discriminării şi intoleranţei.
28
Activitatea de educaţie interculturală cuprinde următoarele subactivităţi
Grup de discuţii pe teme ca:
� diversitatea culturală şi etnică;
� identitatea culturală şi etnică;
� discriminare;
� toleranţă;
� stereotipuri şi prejudecăţi cu privire la diversele etnii;
� modalităţi de combatere a discriminării şi intoleranţei, etc.
Învăţarea de cântece şi dansuri tradiţionale specifice etniilor existente în centru de zi.
Teatru forum
Prin intermediul acestui instrument de intervenţie socială, în cadrul unor spectacole prezentate la centru sau în şcolile la care învaţă, copiii din cadrul centrului au împărtăşit idei şi opinii cu privire la discriminarea cu care se confruntă la şcoală şi în comunitate.
Copii au ilustrat diferite situaţii de discriminare pe care le-au experimentat sau le-au observat în mediul şcolar sau la nivelul comunităţii, implicând spectatorii în rezolvarea acestei situaţii.
Programul de educaţie interculturală contribuie la aprecierea diversităţii inter culturale de către copii, valorizarea copiilor de către membrii comunităţii, şi dezvoltarea personală a copiilor prin creşterea imaginii de sine - în special a copiilor de etnie roma.
Program de consiliere de grup pentru dezvoltarea competenţele sociale şi emoţionale
Programul de grup este axat pe următoarele tematici:
29
1. Cunoaşterea propriei persoane
� Identificarea ţi exprimarea propriilor emoţii şi sentimente
� Responsabilitate personală: Recunoaşterea şi înţelegerea necesităţii de a se angaja în comportamente prosociale
� Recunoaşterea punctelor tari: Identificarea şi valorificarea propriilor calităţi pozitive
2. Empatia
� Preluarea perspectivei celorlalţi: Identificarea şi înţelegerea gândurilor/ sentimentelor celorlalţi
� Acceptarea şi aprecierea diversităţii: Înţelegerea aspectelor pozitive a le diversităţii individuale şi culturale
� Respectarea celorlalţi
3. Luarea deciziilor cu responsabilitate
� Managementul emoţiilor: Monitorizarea şi reglarea sentimentelor şi emoţiilor în aşa fel încât să-i ajute pe copii să se descurce în situaţii de viaţă diferite
� Analizarea situaţiilor: Perceperea cu acurateţe a situaţiilor în care trebuie luate decizii şi evaluarea factorilor care pot influenţa răspunsul unui individ
� Stabilirea scopurilor: Stabilirea scopurilor şi implicarea în atingerea acestora - scopuri prosociale pe termen scurt şi lung
� Rezolvarea problemelor: Generarea, implementarea şi evaluarea soluţiilor adecvate la problemele cu care se confruntă
4. Eficienţa socială
� Comunicare: Folosirea abilităţilor verbale şi non-verbale pentru a se exprima şi promovarea unor schimburi pozitive şi eficiente cu alţii
30
� Construirea relaţiilor: Stabilirea şi menţinerea unor relaţii care aduc satisfacţii,
� Negociere: Obţinerea unor soluţii convenabile pentru toate părţile implicate într-o relaţie ţinând cont de nevoile tuturor celor implicaţi
� Asertivitate: Exprimarea eficientă a deciziilor de a nu se angaja în comportamente antisociale
� Căutarea ajutorului: Identificarea nevoii de a apela la surse corespunzătoare de ajutor şi suport
d. Program de orientare şcolară şi profesională
Programul vizează formarea şi dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziei privind alegerea traseul educaţional şi profesional şi asumarea responsabilităţii faţă de integrarea şcolară, profesională şi socială .Consilierea de acest tip urmăreşte: identificarea şi explorarea aptitudinilor şi intereselor, identificarea stilului de învăţare, evaluarea personalităţii, a valorilor, abilităţilor şi motivaţiei pentru învăţare, conştientizarea relaţiei dintre interese şi competenţele profesionale, etc.
e. Program educaţional
Psihopedagogul centrului, cu sprijinul voluntarilor, desfăşoară programul de activităţi educaţionale în vederea evitării abandonului şcolar şi îmbunătăţirea performantelor şcolare. Programul se desfăşoară zilnic şi constă în sprijin în efectuare temelor precum şi meditaţii la materiile care prezintă dificultate.
Legătura cu şcoala este permanentă. Pedagogul monitorizează, prin vizite săptămânale la unităţile de învăţământ în care sunt incluşi beneficiarii centrului, prezenţa şi comportamentul copilului la şcoală şi rezultatele la învăţătură. Planul specific de intervenţie educaţională este elaborat în colaborare cu
31
învăţătorul/ dirigintele şi cu cadrele didactice de la materiile care prezintă dificultăţi pentru copil.
Pentru acei copii care, din diverse motive au abandonat şcoala sau nu au fost niciodată înscrişi la şcoală se urmăreşte reintegrarea lor în sistemul formal de învăţământ Această activitate constă în evaluarea copilului, includerea într-un program de pregătire intensivă şi medierea cu una dintre şcolile de tip „şansa a doua” , în vederea înscrierii copiilor în sistemul de învăţământ.
f. Program de socializare şi petrecere a timpului liber
Centrul de Zi este deschis către comunitate, asigurând accesul beneficiarilor către alte servicii, instituţii, specialişti din comunitate, organizaţii neguvernamentale, voluntari, în funcţie de necesitatea acoperirii nevoilor identificate, dorinţa beneficiarilor de a apela şi colabora cu aceste servicii/instituţii/ specialişti etc, în afara cazurilor când se consideră ca siguranţa copiilor ar putea fi periclitată.
Copii sunt stimulaţi să participe activ la viaţa socială a comunităţii locale. De asemenea, membrii comunităţii sunt la rândul lor implicaţi activ în viaţa copiilor. Se desfăşoară diverse acţiuni de implicare a copiilor în comunitate (amenajarea şi ecologizarea spaţiilor verzi, campanii antiviolenţă, acţiuni de voluntariat în sprijinul unor persoane mai defavorizate decât ei) precum şi activităţi la care sunt invitaţi membri ai comunităţii: colegi de şcoală, prieteni, părinţi, profesori, voluntari, reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor partenere, etc (aniversarea zilelor de naştere, spectacole, expoziţii, carnaval, tabere, excursii, etc)
Se urmăreşte de asemenea, conştientizarea beneficiarilor că au drepturi si îndatoriri precum şi formarea conştiinţei civice prin activităţi adecvate vârstei.
32
Se stimulează includerea copiilor în grupuri în afara Centrului de Zi (echipă sportivă, cercuri la Clubul Copiilor sau alte instituţii care oferă asemenea activităţi).
Activităţile de petrecere a timpului liber includ:
Activităţi sportive - se organizează cel puţin o dată pe săptămână; se urmăreşte implicarea copiilor în competiţii pentru copii existente la nivel local.
Excursii şi tabere în diferite zone din ţară - sunt destinate tuturor copiilor Centrului de Zi, având printre altele şi rolul consolidării relaţiilor dintre aceştia. Se organizează tabere de dezvoltare personală care au drept scop desprinderea copiilor de mediul care a favorizat comportamentele delincvente şi responsabilizării lor într-un context provocativ.
Activităţi recreative
Utilizarea calculatoarelor existente în cadrul Centrului de Zi, într-o sală special amenajată.
Vizionări săptămânale de filme educative şi desene animate în cadrul Centrului de Zi
Vizitarea în grupuri mici a unor muzee şi a Grădinii Botanice din Cluj-Napoca
Vizionarea de filme şi spectacole pentru copii organizate în comunitate
Excursii în aer liber în împrejurimile oraşului
Participarea la diferite cercuri organizate de câtre Palatul Copiilor
Organizarea de spectacole cu ocazia diferitelor evenimente ( Crăciun, Ziua copilului, etc)
Activităţi artistico-plastice – pictura, pirogravură, cusături, etc
33
Program de lectură la biblioteca judeţeană
g. Program de sprijin material şi financiar
Are la bază evaluarea situaţiei financiare a familiei şi copilului şi constă în: oferirea periodică de rechizite şcolare, plata unor cursuri extraşcolare, plata transportului copiilor de la domiciliu la Centrul de Zi; plata unor cursuri de calificare profesională pentru acei copii care au abandonat şcoala si nu mai pot fi integraţi in sistemul formal de învăţământ; oferirea unei mese gratuite în cadrul Centrului de Zi pentru toţi copii care participă la activităţi; sprijin financiar pentru familiile copiilor, în situaţii de criză – plata energiei electrice, gaz, apa, etc; oferirea periodică de pachete cu alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale pentru igienă, etc.
8. Relaţia copil –profesionist
Profesioniştii centrului de zi respectă, în relaţia cu copiii valorile de bază ale unei relaţii profesionale caracterizată prin:
Căldură şi afecţiune;
Limite clare şi bine precizate;
Răspuns imediat la nevoile copilului;
Acceptarea greşelilor sau pedepsirea lor într-un mod constructiv, evitând orice formă de abuz asupra copilului (bătaia, umilirea sau lezarea psihică a copilului sunt absolut interzise);
Autodeterminarea şi respectarea unicităţii şi individualităţii;
Deschidere şi comunicare, disponibilitate de a răspunde întrebărilor copilului
Recunoaşterea calităţilor şi a reuşitelor copiilor;
34
Confidenţialitatea şi încrederea reciprocă.
In relaţia profesionist - copil se promovează dialogul, se stimulează exprimarea punctelor de vedere ale copiilor în legătură cu toate aspectele vieţii cotidiene şi ale activităţilor în care sunt implicaţi. Sunt solicitate şi luate în considerare opiniile copiilor în raport cu vârsta şi gradul de maturitate, precum şi a familiilor acestora şi a persoanelor semnificative pentru copil.
9. Închiderea cazului
Copilul iese din programul centrului în următoarele situaţii:
1. La expirarea termenului de un an prevăzut prin hotărârea Comisiei de Protecţie a Copilului şi dacă obiectivele stabilite în PIP au fost atinse
2. La expirarea perioadei de prelungire a intervenţiei (maxim 1 an de la revocarea măsurii de protecţie specializată)
3. În cazul nefrecventării nemotivate a centrului pe o perioada mai mare de 2 luni şi în urma înştiinţării DGASPC.
4. În cazul excluderii din centru pentru comportament care pune în pericol siguranţa celorlalţi copii şi în urma înştiinţării DGASPC.
5. În urma neprezentării/necontactării centrului de către familie în vederea includerii copilului în programul centrului, după epuizarea tuturor procedurilor de contactare a familiei şi copilului.
Decizia de închidere a cazului se ia în urma unei evaluării în cadrul echipei multidisciplinare, cu înştiinţarea DGASPC asupra deciziei personalului centrului. Se întocmeşte un raport scris de închidere a cazului care conţine informaţii concise şi
35
precise cu privire la durata şi obiectivele intervenţiei, rezultatele obţinute şi motivele pentru care s-a luat această decizie.
10. Monitorizarea cazului după ieşirea din program
După ieşirea din program, copii sunt monitorizaţi pe o perioadă de un an atât în familie cât şi la şcoală. De asemenea, in funcţie de dorinţa copilului şi de raportul de evaluare final, beneficiarii pot fi incluşi periodic sau ocazional în diferite activităţi, în special cele de petrecere a timpului liber şi artistico-plastice, dar port participa şi la activităţile de meditaţii sau pregătire a temelor, consiliere individuală, dacă solicită ajutorul în acest sens.
Concluzie
Demersul fundaţiei Prison Fellowship în asistarea copiilor care au săvârşit fapte penale dar nu răspund penal vizează cu precădere creşterea acceptanţei sociale a membrilor comunităţii faţă de aceşti copii, atragerea comunităţii în sprijinirea procesului de integrare socială a acestora, prin intermediul activităţilor de voluntariat si prin participare membrilor comunităţii la toate acţiunile pe care copii le vor desfăşura în comunitate Necesitatea asistării copiilor în dezvoltarea sentimentului de acceptanţă socială prin implicarea lor în activităţi creative şi de socializare, combinate cu programe de consiliere individuală şi de grup pleacă de la premiza că are şanse de integrare socială doar cel care se simte nediscriminat şi acceptat social, pentru că numai atunci când ştii că eşti acceptat şi recunoscut, te simţi în largul tău.
36
La baza demersului nostru stă convingerea că, în cea mai mare parte, neacceptanţa socială este o formă concomitent o formă de ignoranţă a societăţii faţă de individ şi o formă de invaliditate a individului faţă de societate. Acceptanţa socială reprezintă o formă de comunicare autentică individ – societate, care funcţionează ca premisă a integrării sociale. O mare parte din comportamentele copiilor sunt influenţate de modul în care ele au fost etichetate de către adulţi, copilul interiorizează această etichetare în imaginea despre sine şi se comportă în acord cu ea.
În acelaşi timp elementul cheie pentru a atinge obiectivele unei bune integrări (atât familiale, şcolare cât şi sociale) şi pentru a sprijini toţi copiii să îşi atingă potenţialul maxim o reprezintă învăţarea socială şi emoţională. Învăţarea socială şi emoţională presupune dezvoltarea de către copii a abilităţilor, atitudinilor şi valorilor necesare înţelegerii şi rezolvării unor sarcini ca: învăţarea cognitivă, stabilirea de relaţii pozitive (relaţionarea), adaptarea la cerinţele, necesităţile maturizării sociale în condiţiile complexe ale societăţii din zilele noastre.
37
I.3 PRINCIPII FUNDAMENTALE DE LUCRU CU COPIII CARE ÎNCALCĂ LEGEA PENALĂ
1. Sprijinirea copilului pentru a deveni un membru
responsabil al societăţii şi a-şi dezvolta potenţialul pozitiv;
2. Respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
3. Intervenţia multidisciplinară, personalizată - centrată pe nevoile copilului şi nu strict reactivă la comportamentul deviant al acestuia;
4. Tratamentul nediscriminatoriu şi echitabil;
5. Stimularea participării copilului, parteneriatul cu familia şi implicarea comunităţii în dezvoltarea comportamentelor social acceptabile;
6. Cooperarea interinstituţională pentru sprijinirea reintegrării sociale a copilului.
Misiunea generală a serviciilor specializate este de a sprijini evoluţia beneficiarilor spre o viaţă responsabilă, a preveni comportamentul deviant şi a încuraja reintegrarea socială şi familială.
38
I.4 EVALUAREA RISCULUI SOCIAL – INSTRUMENTE DE LUCRU
Comportamentul deviant al copilului care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal reprezintă o premisă importantă care trebuie luată în calcul la planificarea intervenţiilor. De aceea, pentru fiecare copil se identifică factorii de risc şi factorii de protecţie. Factorii de risc sunt elementele care favorizează orientarea copilului către un comportament antisocial; factorii de protecţie sunt cei care contribuie la scăderea probabilităţii ca acest copil să se angajeze în comportamente antisociale. Aceştia sunt incluşi într-un raport de evaluare de risc (vezi mai jos un model).
CHESTIONAR DE EVALUARE A RISCULUI SOCIAL
1. Numărul adreselor schimbate în ultimul an 0 = nici una
2 = una
3 = două sau mai multe
2. Situaţia şcolară în ultimul an 0 = a frecventat cu regularitate şcoala
1= a frecventat sporadic şcoala
2 = nu a frecventat şcoala
39
3. Atitudinea faţă de muncă, de reintegrare socială şi supraveghere, de motivaţia pentru schimbare 0 = motivat pentru schimbare
3 = motivat, dar nu e capabil să-şi asume responsabilitatea socială faţă de schimbare
5 = nemotivat pentru schimbare
4. Consum de alcool şi/sau droguri
0 = nu este în legătură cu infracţiunea
1 = există o relaţie posibilă între consum şi infracţiune
2 = legătura între consum şi infracţiune
5. Vârsta la prima condamnare
0 = 18 ani şi mai mult
2 = 16-18 ani
4 = 16 ani sau mai puţini
6. Numărul condamnărilor anterioare la pedepse neprivative de libertate 0 = nici una
4 = una sau mai multe
7. Numărul revocărilor anterioare la pedepse neprivative de libertate anterioare 0 = nici una
4 = una sau mai multe
8. Tipul infracţiunii pentru care este sancţionat penal actualmente
1 = infracţiune cu pericol social redus
3 = infracţiune cu pericol social crescut
40
INTERPRETARE
1. scorul 0-7 = nivel de risc social minim
2. scorul 8-14 = nivel de risc mediu
3. scorul 15 şi peste = nivel de risc social maxim
De asemenea, evaluarea detaliată care stă la baza întocmirii planului individualizat de protecţie (PIP) trebuie să includă informaţii specifice referitoare la comportamentul infracţional, informaţii pe care încercăm să le detaliem în modelul de mai jos:
DATE REFERITOARE LA DELICT
Tipul de delict (1 varianta):
1. omor (tentativa)
2. viol (complice)
3. tâlhărie
4. furt
5. vagabondaj
6. prostituţie
7. agresiuni fizice
8. altele (care)
Modul de participare:
1. singur
2. în grup cu minori
3. în grup cu majori
41
4. în grup cu minori şi majori
Locul comiterii:
1. locuri publice (magazine, instituţii, întreprinderi)
2. locuri private (locuinţe, întreprinderi private, automobile)
3. locuri de distracţie (stadioane, bar, restaurant)
4. mijloace de transport (metrou, tren, autobuz, etc.)
Timpul comiterii delictului: 1. în cursul zilei
2. în cursul serii
3. în cursul nopţii
Ocazii favorizante:
1. consum de alcool
2. incitaţia grupului
3. atitudinea victimei
4. lipsa de supraveghere şi pază a bunurilor
5. alte ocazii (care)
Mobilul delictului:
1. avantaje materiale
2. jaf
3. distrugere (vandalism)
4. răzbunare
5. teribilism (bravadă)
6. fără mobil
7. alte mobiluri (care)
42
Modul de identificare: 1. flagrant delict
2. prins ulterior de poliţie
3. prins de diferite persoane
4. denunţat (de cine)
5. alte situaţii
Atitudinea faţă de faptă:
1. nu este vinovat
2. este vinovată familia
3. este vinovată şcoala
4. este vinovat anturajul
5. este vinovată societatea
6. este singur vinovat
Cariera predelincventă:
1. a mai comis delicte
2. nu a comis deloc delicte
Tipuri de predelincvenţă:
1. hoinăreală, vagabondaj
2. cerşetorie
3. fuga de acasă şi şcoală
4. consum frecvent de alcool
5. consum de aurolac
6. agresarea de persoane
7. furturi de buzunare
43
8. speculă, trafic de valută
9. ultraj (huliganism)
10. prostituţie
11. altele (care)
Tipuri de sancţiuni primite: 1. nu a fost sancţionat
2. mustrare
3. plasament familial
4. supraveghere deosebită
5. internat centru de primire
6. internat CRS DELINCVENŢI
7. internat în CZO
8. internat în instituţie medicală
9. altele (care)
DATE REFERITOARE LA FAMILIA DE ORIGINE A COPILULUI
Tipul de familie:
1. legal constituită
2. concubinaj
3. dezorganizată
4. monoparentală
5. reorganizată
6. fără familie
44
Starea de sănătate a părinţilor: 1. ambii părinţi sănătoşi
2. unul sau ambii părinţi sunt bolnavi cronici
3. unul sau ambii părinţi sunt bolnavi psihici
4. unul sau ambii părinţi sunt alcoolici
5. unul sau ambii părinţi sunt handicapaţi fizic
6. nu are părinţi
Relaţii între părinţi: 1. înţelegere, armonie
2. indiferenţă
3. conflicte ocazionale
4. conflicte permanente
5. despărţire în fapt
6. nu are familie
Relaţiile copilului cu părinţii:
1. înţelegere, armonie
2. indiferenta
3. conflicte ocazionale
4. conflicte permanente
5. loviri, maltratări
6. alte situaţii
7. nu are părinţi
Tipuri de sancţiuni premiale aplicate copilului:
1. manifestări afective
45
2. sume de bani
3. diverse cadouri
4. vizionări filme, TV, video etc.
5. întâlniri cu prieteni
6. fără recompense
7. altele
8. nu are părinţi
Tipuri de pedepse aplicate copilului: 1. ameninţări, insulte
2. diferite interdicţii
3. pedepse corporale
4. maltratări fizice
5. agresiuni sexuale
6. alungarea din cămin
7. altele
8. fără pedepse
9. nu are părinţi
Stilul educativ al familiei: 1. îngăduitor (tolerant)
2. indiferent
3. sever-echitabil
4. sever-inechitabil
5. alternant (ambivalent)
6. nu are părinţi
46
Antecedente penale ale părinţilor, fraţilor/surorilor: 1. ambii părinţi fără antecedente penale
2. unul dintre părinţi are antecedente penale
3. ambii părinţi au antecedente penale
4. nu are părinţi
DATE PRIVIND CARIERA ŞCOLARĂ A COPILULUI
Frecvenţa şcolară: 1. frecvenţă normală
2. absenţe ocazionale
3. absenţe frecvente
4. exmatriculare
5. fără şcoală
Evaluarea performanţelor şcolare:
1. slabe şi foarte slabe
2. mediocre
3. bune şi foarte bune
4. fără şcoală
Gradul de repetenţie: 1. nu a repetat niciodată
2. repetat o singură dată
3. repetat de două ori
4. repetat de mai multe ori
47
5. abandon şcolar
6. fără şcoală
Sancţiuni şcolare: 1. nu a fost niciodată sancţionat
2. sancţionat ocazional
3. sancţionat permanent
4. fără şcoală
Conduite şcolare predelincvente: 1. chiul ocazional
2. chiul sistematic
3. fuga de la scoală
4. conflicte cu colegii
5. conflicte cu profesorii
6. consum de alcool
7. furturi de la colegi
8. altele
9. fără fapte predelincvente
10. fără şcoală
DATE PRIVIND ANTURAJUL
Gradul de sociabilitate: 1. fără nici un prieten
2. doar cu un singur prieten
48
3. cu mai mulţi prieteni
Structura grupului de prieteni: 1. grup ocazional
2. grup stradal
3. grup structurat (gaşcă)
4. bandă
5. nu are prieteni
Evaluarea anturajului: 1. evaluare indiferentă
2. evaluare pozitivă
3. evaluare negativă
4. nu are anturaj
Influenta anturajului: 1. fără influenţă
2. influenţă pozitivă
3. influenţă negativă
4. nu are anturaj
Activităţi predelincvente ale grupului: 1. consum de alcool
2. droguri (aurolac)
3. vagabondaj
4. specula
5. furturi
6. agresiuni fizice
49
7. agresiuni sexuale
8. trafic de valută
9. altele
10. nu are grup de prieteni
DATE PRIVIND MODALITĂŢILE DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER ŞI PREFERINŢE CULTURALE
Modul de petrecere a timpului liber: 1. singur (izolat)
2. în familie
3. cu prietenii
4. cu persoane ocazionale
5. în grup organizat
6. situaţii mixte
Modalităţi preferate de petrecere a timpului liber: 1. Lecturi
2. vizionări TV, video
3. vizionări spectacole
4. manifestări sportive
5. baruri, discoteci, restaurante
6. jocuri de noroc
7. plimbări, turism
8. situaţii mixte
50
DATE REFERITOARE LA MĂSURILE ŞI ACŢIUNILE ÎNTREPRINSE DE ORGANUL DE POLIŢIE FAŢĂ DE COPIL
Date privind locul în care a fost prins sau descoperit copilul (locuri publice, spaţii comerciale, parcuri, stadioane, guri de metrou, pieţe, mijloace de transport în comun, locuinţe particulare, guri de canalizare etc).
Măsura adoptată faţă de copil (trimiterea în familie, internare centru de primire, arest preventiv etc.).
51
I.5 SERVICIILE REZIDENŢIALE (SR) – METODE DE LUCRU
Copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal are nevoie de sprijin pentru a evolua spre o viaţă responsabilă şi prevenirea comportamentelor deviante. SR se doreşte a fi un mediu stimulant care înlocuieşte temporar mediul familial considerat inadecvat, şi anume să ofere serviciile adecvate pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a copilului în conflict cu legea.
La comportamentul deviant al copilului se răspunde printr-o intervenţie multidisciplinară, centrată pe nevoile lui. Copilul este stimulat să participe, iar familia şi comunitatea sunt implicate în dezvoltarea comportamentelor social acceptabile.
În acest sens, protecţia specială oferită copilului care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal ia în considerare problematica specifică a acestuia, legată de condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei; gradul de pericol social al faptei; mediul în care a crescut şi a trăit copilul; riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală; orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului (inclusiv trăsături de personalitate, dacă a fost supus oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă ş.a.m.d.). Problemele de sănătate, emoţionale sau legate de abuz de droguri ori alcool ale copilului sunt atent monitorizate. Pe de altă parte, decizia cu privire la locul şi colegii de cazare ai copilului este luată având în vedere vârsta, cazierul şi dosarul copilului.
52
Accesul la serviciile de tip rezidenţial
Atât comisia (CPC), cât şi instanţa, trebuie să ţină cont de următoarele, când se ia decizia de plasament în SR:
1. familia extinsă nu oferă un mediu propice nevoilor de orientare, supraveghere şi reintegrare socială a copilului care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală;
2. se ţine cont de principiul proximizării (plasarea copilului cât mai aproape de comunitatea din care provine);
3. coordonatorul SR este consultat în prealabil;
4. se adună informaţii despre situaţia personală a copilului, mediul social şi familial din care provine, condiţiile în care a trăit şi a crescut, şcolarizare etc.
La admiterea în SR, câteva aspecte din evaluarea copilului trebuie luate cu prioritate în considerare:
□ relaţiile copilului cu părinţii sau alţi reprezentanţi legali, fraţi, bunici, alte rude, relaţiile cu copiii de vârsta lui, relaţiile cu alţi adulţi faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament, relaţiile cu persoanele care au favorizat săvârşirea de fapte penale şi limitele care trebuie impuse acestor relaţii;
□ starea de sănătate (fizică, mintală, ş.a.);
□ performanţele şcolare ale copilului;
□ deprinderile de formare vocaţională;
□ consumul de alcool şi droguri;
□ deprinderile de viaţă socială;
53
□ interesele de petrecere a timpului liber;
□ dacă copilul a fost abuzat ( fizic, emoţional, sexual) sau neglijat, dacă a fost abandonat sau victimă a violenţei domestice;
□ nevoile speciale ale copilului;
□ istoricul actelor delincvente;
□ recomandările CPC sau ale instanţei în ceea ce priveşte plasamentul în SR.
Menţinerea legăturilor cu părinţii, familia lărgită şi alte persoane importante pentru copil
Copiilor li se oferă sprijin concret şi sunt încurajaţi să menţină legăturile cu părinţii, familia lărgită şi alte persoane importante sau apropiate faţa de ei, în măsura în care acestea nu reprezintă un pericol pentru realizarea scopului măsurii.
Procedurile pentru menţinerea şi dezvoltarea legăturilor cu părinţii şi cu alte persoane importante pentru copil se pot referi la:
a) programarea unor vizite regulate ale familiei în SR; copiilor ar trebui să li se permită să aibă întâlniri private cu membrii familiei;
b) acordarea unor învoiri pentru copii pentru ca să îşi viziteze familia;
c) implicarea membrilor familiei sau a persoanelor importante pentru copil în programele desfăşurate de către SR, inclusiv în vederea pregătirii ieşirii din SR;
54
d) încurajarea copiilor şi a membrilor familiei să îşi scrie şi să îşi telefoneze regulat;
e) aprobarea păstrării de către copii, în dormitoare, a unor obiecte personale, cum ar fi fotografii de familie şi amintiri.
PIP conţine, în egală măsură, recomandări concrete privitoare la menţinerea şi dezvoltarea legăturilor cu părinţii şi alte persoane importante pentru copil, precum şi restricţiile în acest sens, de exemplu dacă părinţii sunt decăzuţi din drepturi sau dacă aceştia pot pune în pericol securitatea copilului ori dacă fapta penală a fost comisă împreună cu unul din părinţi. De asemenea, nu se va permite sub nici o formă contactul copilului cu persoanele (adulte sau minore) care ar putea periclita în vreun fel şansele lui de resocializare şi reabilitare. Este vorba despre persoanele care au participat la săvârşirea faptei penale sau persoane cu care CPC sau instanţa judecătorească i-a interzis copilului să aibă legături.
SR îşi organizează un spaţiu privat, cu o destinaţie bine stabilită şi cu o ambianţă intimă pentru desfăşurarea vizitelor efectuate de persoanele importante pentru copiii din SR.
Pot exista situaţii în care vizitele se realizează numai sub supraveghere, iar aceste situaţii sunt decise de managerul de caz, iar persoana care stă cu copilul în timpul vizitei este desemnată de coordonatorul SR. În această situaţie pot fi membrii familiei copilului abuzat, neglijat sau exploatat (în nici un caz părintele (potenţial) agresor care nu trebuie să cunoască locaţia SR). Alte exemple de situaţii când este necesară supervizarea vizitelor (exceptând situaţiile de abuz
55
anterioare plasării copilului sau petrecute într-o vizită precedentă):
• Când comportamentul părinţilor este inadecvat ori imprevizibil sau dacă aceştia au probleme mentale sau emoţionale;
• Când părintele abuzează verbal de copil, critică serviciul în grija căruia este copilul sau face promisiuni nerealiste sau inadecvate copilului;
• Când copilul se teme să stea singur cu părinţii.
Dezvoltarea deprinderilor de viaţă socială
Specialiştii apreciază că una din principalele cauze ale delincvenţei juvenile o reprezintă disfuncţionalităţile apărute în socializarea copilului, văzută ca proces complex de transmitere şi interiorizare a valorilor şi normelor existente în societate. Elementul definitoriu al maturizării sociale este reprezentat de capacitatea individului de a menţine un echilibru dinamic între interesele sale şi interesele societăţii. În acest context, se poate spune că delincventul juvenil intră în conflict cu cerinţele unui anumit sistem valorico-normativ (inclusiv cu normele juridice) şi nu reuşeşte să-şi ajusteze conduita în mod activ şi dinamic la cerinţele relaţiilor interpersonale din mediul uman respectiv. Acest lucru este şi o consecinţă a climatului socio-afectiv necorespunzător la nivelul microgrupurilor implicate în socializarea individului (familie, şcoală, grup de prieteni etc.). De aici, este evidentă necesitatea dezvoltării deprinderilor de viaţă socială ale copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal.
56
O echipă pluridisciplinară care reuneşte atât specialişti din SR, cât şi din afara lui, alcătuieşte un PIS care cuprinde obligatoriu următoarele secţiuni, dar el mai poate fi dezvoltat:
a) educaţia pentru sănătate;
b) educaţie;
c) alimentaţie;
d) recreere;
e) securitate, siguranţă, control (controlul comportamentului, managementul furiei);
f) educaţie pentru prevenirea consumului de substanţe;
g) sănătate mentală;
h) instituţii de suport din comunitate;
i) abilităţi parentale;
j) prevenirea violenţei.
Acţiunile educative în grup sau desfăşurate individual cu copiii au în vedere:
□ dezvoltarea deprinderilor de supravieţuire de bază (deprinderile sociale de bază pentru a putea să negocieze cu succes cu instituţiile din cadrul comunităţii şi cu sistemele care le pot oferi suport în situaţii critice, cum ar fi îngrijirea sănătăţii, educaţia, angajarea şi recreerea);
□ păstrarea sănătăţii;
□ deprinderile de îngrijire personală necesară pentru păstrarea bunăstării sale fizice, emoţionale şi spirituale;
□ însuşirea deprinderilor de identificare, obţinere şi păstrare a unei locuinţe;
57
□ responsabilitatea pentru comportamentul sexual;
□ dezvoltarea deprinderilor pentru managementul banilor;
□ înţelegerea dependenţei chimice (dependenţa de substanţe cum ar fi cofeina, tutunul, alcoolul şi drogurile);
□ dezvoltarea deprinderilor de luare a deciziei;
□ creşterea încrederii în sine a adolescentului, conştientizarea propriei identităţi şi asumarea responsabilităţii pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii sale;
□ comunicarea sentimentelor şi exprimarea verbală;
□ experimentarea identificării şi utilizării resurselor comunitare (de asistenţă medicală de urgenţă, sănătate, educaţie, instruire, angajare, psihologice, financiare, juridice, de locuire, transport şi consum);
□ formarea de relaţii utile şi semnificative cu familiile, colegii şi alte persoane;
□ managementul conflictului;
□ alegerea între mai multe opţiuni posibile (având ca bază clarificarea sistemului personal de valori şi nevoi);
□ evaluarea consecinţelor pozitive şi negative ale fiecărei acţiuni pe care o face sau pe care nu o face;
□ abilitatea de a face faţă stresului (identificarea cauzelor stresului din viaţa lor şi modalităţile de a le face faţă);
□ stabilirea şi planificarea viitorului (stabilirea de scopuri clare şi realiste, împărţite în paşi);
□ obţinerea de informaţii factuale despre istoria personală, medicală şi socială a familiei;
58
□ înţelegerea şi deprinderea cu pierderile din trecut, respingerile şi furia (consiliere oferită de asistentul social în ce priveşte separarea copiilor de familie sau de persoanele care l-au îngrijit şi în ce priveşte efectele sentimentelor nerezolvate asupra prezentului şi ajustările viitoare);
□ înţelegerea şi deprinderea cu figurile care reprezintă autoritatea (copiii care se pregătesc pentru viaţa adultă trebuie ajutaţi să înţeleagă funcţiile autorităţii, necesitatea unei ordini sociale şi rolul specific al figurilor autorităţii în vieţile lor. Pentru a interacţiona eficient cu persoanele investite cu autoritatea, cum ar fi proprietarii, angajatorii, managerii de caz, poliţia, judecătorii, copiii trebuie să fie ajutaţi să recunoască faptul că este în interesul lor să fie cooperanţi şi să ia în considerare regulile de bază şi convenţiile din cadrul societăţii).
Participarea la viaţa comunităţii
Copiii participă la viaţa socială a comunităţii şi, totodată, membrii comunităţii sunt activ implicaţi în viaţa copiilor.
Copiii trebuie să fie învăţaţi să participe la viaţa comunităţii, să observe şi să intervină în folosul celorlalţi. Participarea copiilor la viaţa socială şi implicarea comunităţii în viaţa lor pot crea legături permanente ale copiilor cu comunităţile din care provin şi pot creşte interesul altor furnizori de servicii pentru încheierea de colaborări şi parteneriate în vederea:
• întăririi gradului de siguranţă socială;
• reducerii riscului de recidivă;
59
• reintegrării sociale a persoanelor asistate şi consiliate;
• prevenirii săvârşirii unor infracţiuni.
Principalele activităţi pe care copiii le pot desfăşura în afara SR sunt:
□ frecventarea serviciilor din comunitate (şcoală, dispensare etc.);
□ vizionarea unor piese de teatru, filme, concerte, expoziţii de artă, meciuri de fotbal etc.;
□ activităţi comune cu persoane de aceeaşi vârstă sau aflaţi în situaţii similare: participarea la activităţi extraşcolare, tabere şcolare, cercuri organizate de Palatul Copiilor, manifestări artistice şi sportive care au loc în şcolile din localitate, programe de consiliere de grup desfăşurate de alte instituţii decât SR;
□ activităţi specifice unor instituţii specializate - Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă, Serviciul de Probaţiune, organizaţii nonguvernamentale etc.
La rândul ei, comunitatea poate şi trebuie să se implice în activităţile SR. Se recomandă organizarea unor vizite în SR ale reprezentanţilor autorităţilor, unităţilor de învăţământ, ai celor culturale, OPA ş.a., dar şi ale colegilor copiilor şi părinţilor acestora, profesori, vecini etc.
Condiţiile în care copiii ies din SR, se implică în diferite activităţi în afara SR sau merg în vizită acasă trebuie să aibă în vedere nevoile individualizate ale copiilor de a fi supravegheaţi de personalul din centru, astfel încât să fie evitate contactele cu persoane (adulte sau minore) care ar putea periclita în vreun fel
60
şansele lui de resocializare şi reabilitare, comiterea unor acte de indisciplină sau delincvente sau fuga din SR. Deşi dorinţele copilului sunt luate în considerare, nu sunt de neglijat poteţialele riscuri la care este supus copilul într-un anturaj necorespunzător sau/şi în relaţie cu o persoană adultă necunoscută care poate să-l influenţeze negativ sau chiar să-l abuzeze.
Participarea la viaţa comunităţii se referă şi la colaborarea SR cu alte servicii pentru copil şi familie din comunitate, în vederea asigurării integrării sociale a copiilor şi asigurării unui continuum de servicii. Pe de altă parte, membrii structurilor comunitare consultative sunt implicaţi în activitatea SR, iar persoane din SR pot face parte din aceste structuri. Aceste structuri comunitare consultative (care cuprind, fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti) au rolul de a soluţiona cazuri concrete şi de a răspunde nevoilor globale ale colectivităţii.
Reintegrarea socială
Obiectivul final al planului individualizat de protecţie al copilului care a fost separat de familia sa este integrarea într-un mediu familial stabil permanent. În ceea ce priveşte copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal, se urmăreşte şi reintegrarea lui socială. Aceasta necesită şi o pregătire corespunzătoare a ieşirii copilului din serviciu.
Pregătirea pentru reintegrare începe la 30 de zile de la plasament. Câteva aspecte sunt avute în vedere:
61
a) cunoaşterea de către copil a caracteristicilor concrete ale viitorului mod de viaţă, pe cât posibil antrenarea prin programe de tranziţie
Pe parcursul rezidenţei sale în SR, copilul conştientizează motivele plasamentului şi obiectivele PIP; plasamentul la SR trebuie considerat (de personal şi de copil deopotrivă) ca o măsură de protecţie specială, nu ca o pedeapsă. De aceea, demersurile educative întreprinse în ceea ce-l priveşte pe copil au în vedere învăţarea relaţiilor sociale, reabilitarea şi pregătirea lui pentru o viaţă echilibrată şi corespunzătoare normelor morale şi/sau sociale.
De aceea, în SR se realizează pregătirea copiilor în ceea ce priveşte deprinderile de viaţă independenţa şi integrarea şcolară şi socio-profesională, corespunzător vârstei şi particularităţilor copilului. Specialiştii disting mai multe domenii de deprinderi care se formează pe parcursul socializării copilului şi adolescentului, instalându-se treptat şi contribuind la formarea unei personalităţi adaptate din punct de vedere social şi cultural:
□ deprinderile de viaţă zilnică: nutriţie, planificarea meniului, cumpărarea alimentelor, prepararea mâncării, comportamentul corect la masă, curăţenia bucătăriei şi depozitarea mâncării, managementul şi siguranţa casei.
□ deprinderile privind gestiunea locuinţei şi folosirea resurselor comunitare: se referă la acele arii de deprinderi necesare pentru ca un tânăr să facă o tranziţie pozitivă către comunitate. Sunt incluse gestiunea locuirii, transportul şi resursele comunitare.
□ deprinderile privind managementul banilor: se concentrează pe arii de deprinderi care îi ajută pe tineri să ia decizii financiare înţelepte; noţiuni despre bani, economii, venituri şi impozite, operaţiuni bancare,
62
obţinerea de credite, plan de venituri şi cheltuieli (buget personal), abilităţi de consumator.
□ deprinderile privind îngrijirea personală: promovează dezvoltarea fizică şi emoţională armonioasă a tânărului prin igiena personală, stil de viaţă sănătos, sexualitate corectă.
□ deprinderile vizând dezvoltarea socială: se concentrează asupra modului în care tânărul se relaţionează cu ceilalţi prin dezvoltare personală, conştiinţă culturală, comunicare, relaţii sociale.
□ deprinderile pentru integrare profesională: se referă la ariile de deprinderi care îi ajută pe tineri să îşi finalizeze programele educaţionale şi să urmeze o carieră conform interesului lor. Acest domeniu include deprinderi privitoare la planificarea carierei, angajare, luarea deciziilor şi pregătire prin studiu.
Pentru detalii se vor consulta şi aplica prevederile Ordinului ANPDC nr.48 din 30.03.2004 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.352 din 22.04.2004) pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi ghidul metodologic aferent.
Implicarea copilului rezident în SR în diverse activităţi din comunitate are acelaşi scop, al facilitării tranziţiei către un regim obişnuit de viaţă.
b) pregătirea familiei
Planificarea în vederea ieşirii copilului din SR cuprinde şi evaluarea familiei acestuia de către asistentul social, proces în care şi copilul este implicat. Pe de altă parte, cât timp durează măsura plasamentului, familia este încurajată în permanenţă să menţină legăturile cu copilul şi beneficiază de sprijin de specialitate oferit de consilierii de probaţiune / asistenţii sociali
63
din serviciul de delincvenţă juvenilă şi de membrii structurilor comunitare consultative. Familia este pregătită să primească acasă copilul, astfel încât să-i ofere acestuia mediul familial propice dezvoltării lui armonioase din toate punctele de vedere, inclusiv acela al educaţiei morale.
c) continuum de servicii
Evoluţia copilului este urmărită şi după ieşirea din SR; în acest sens se întocmesc rapoarte de monitorizare post-servicii.
În această perioadă de tranziţie, copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal este monitorizat în continuare pentru o perioadă între 1 şi 6 luni, timp în care are un program strict stabilit şi este implicat în activităţi organizate în cadrul SR sau al Centrului de zi pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a copilului care a încălcat legea penală. Scopul acestor măsuri este acela de a diminua şansele de recidivă.
În perioada de „follow-up” comunitar, copilului şi familiei li se furnizează servicii multidisciplinare (consiliere, programe educaţionale ş.a.), menite a favoriza îmbunătăţirea funcţionării familiei şi a adaptării pozitive a copilului la normele şi valorile sociale.
Participarea
În cadrul serviciului rezidenţial sunt solicitate şi luate în considerare opiniile copiilor referitoare la viaţa cotidiană şi la formularea deciziilor care îi privesc, cu condiţia respectării regulilor interne specifice serviciului. Participarea este în esenţa sa un exerciţiu de înţelegere a regulilor vieţii sociale şi reprezintă o axă importantă a programului educativ.
64
În afara principiilor individualizării şi personalizării, un alt aspect major este implicarea activă a copilului şi a familiei sale / reprezentantului său legal (consultarea şi participarea) pe tot parcursul evaluării, a elaborării şi monitorizării PIP, a managementului de caz în general, precum şi în viaţa cotidiană a SR.
Planul de Intervenţie Personalizat (PIP) trebuie să ia în considerare factorii de risc şi protecţie cei mai importanţi pentru copil, ceea ce poate conduce la îmbunătăţirea rezultatelor PIP şi la folosirea eficientă a resurselor. Obiectivele incluse în PIP trebuie să fie măsurabile, individualizate şi raportate la nevoile prioritare ale copilului, care reflectă factorii de risc şi factorii de protecţie. PIP va scoate în evidenţă responsabilităţile copilului în atingerea acestor obiective şi responsabilităţile personalului în a-l sprijini pe copil în acest demers. De asemenea, sunt prevăzute clar termenele în interiorul cărora trebuie realizate obiectivele.
Copilul dat în plasament la SR este un beneficiar al serviciilor oferite de această instituţie, care are drepturi şi responsabilităţi şi este antrenat în activităţile serviciului şi în luarea deciziilor privitoare la el ca persoană şi la grupul din care face parte. Aceasta presupune şi sprijinirea copilului să-şi asume responsabilităţi şi iniţiative proporţionale cu vârsta şi personalitatea sa. Copilul este antrenat să participe direct la amenajarea şi întreţinerea spaţiului de locuit, să facă propuneri privind petrecerea timpului liber, stabilirea meniului, organizarea unor activităţi etc.
În situaţia luării de decizii importante pentru viaţa copilului în cauză (şi care nu se află în contradicţie cu măsura de protecţie stabilită de CPC / instanţă), opiniile şi propunerile copilului, precum şi ale familiei sau persoanelor importante pentru copil sunt înregistrate şi luate în considerare. Mai mult decât atât, se
65
încurajează formarea unui Consiliu Consultativ al Copiilor, format din maximum 3 copii / tineri , aleşi de către colegii lor dintre rezidenţii care obţin rezultate bune în proiectele educative. Acest Consiliu prezintă conducerii opiniile şi propunerile copiilor şi poate fi invitat la unele reuniuni de echipă, inclusiv la reuniuni de evaluare.
Este bine ca mediul rezidenţial să fie caracterizat de structura şi rutina, astfel încât atât personalul cât şi copiii să înţeleagă care sunt aşteptările în ceea ce-i priveşte, să răspundă cât mai adecvat la acestea, să interacţioneze pozitiv, să lucreze împreună şi copiii să exerseze deprinderi de viaţă zilnică şi să îşi folosească timpul liber în mod constructiv.
Se creează, în acest fel, un mediu stabil în care toţi participanţii pot să-şi aducă o contribuţie şi să dea feed-back cu privire la orarul zilnic şi la regulile de comportare. Acestea prescriu comportamentele acceptabile şi neacceptabile în SR, cu scopul de a asigura menţinerea ordinii şi siguranţei, promovarea respectului, a corectitudinii şi respectarea drepturilor tuturor. Trebuie asigurat un echilibru între responsabilitatea adultului în relaţie cu drepturile copilului şi nevoia pentru copii de a dezvolta un sens al responsabilităţii pentru ei înşişi şi în relaţiile cu ceilalţi. În acest context se pune şi problema respectării regulilor de ordine interioară în cadrul SR.
În discuţiile cu copiii din SR ei vor învăţa că au:
- dreptul de a nu fi rău trataţi, dar şi responsabilitatea de a nu trata rău pe alţii;
- dreptul de a fi îngrijiţi, dar şi responsabilitatea de a-i îngriji pe alţii;
66
- dreptul de a nu fi expus la risc, dar şi responsabilitatea de a nu pune pe alţii în situaţii de risc;
- dreptul de a fi ascultat şi responsabilitatea de a asculta pe ceilalţi;
- dreptul de a nu fi discriminat şi responsabilitatea de a nu face remarci / observaţii discriminatorii sau acţiuni discriminatorii;
- dreptul de a i se proteja proprietatea personală şi responsabilitatea de a respecta proprietăţile celorlalţi oameni;
- dreptul la intimitate şi responsabilitatea de a respecta intimitatea celorlalţi oameni;
- dreptul de a trăi liber, fără intimidare / terorizare verbală sau fizică şi responsabilitatea de a nu intimida sau teroriza pe ceilalţi.
Unul din aspectele cele mai importante în educaţia copilului delincvent este dezvoltarea morală, în decursul căreia copilul evoluează de la o morală heteronomă (în care normele care reglează comportamentul sunt externe) spre o morală autonomă (copilul îşi creează propriile norme şi îşi autoreglează comportamentul). Iată câteva modalităţi de sprijinire a copilului în procesul de construire a autonomiei morale:
□ Normele se stabilesc pe baze raţionale şi în majoritatea situaţiilor acestea se stabilesc cu participarea copiilor. Stabilirea de comun acord a unor norme de convieţuire constituie una din formele majore de management al disciplinei, precum şi un element educativ de prim ordin.
□ În momentul în care sunt impuse, normele se şi explică, deoarece adeseori înţelegerea acestora este dificilă
67
pentru copil, explicaţia având valoarea adăugată de control al comportamentului din partea personalului.
□ Raţiunile normei respective trebuie să expliciteze faptul că respectarea acesteia este în interesul copilului şi nu al adultului care o impune.
□ Personalul trebuie să fie dispus să modifice regulile dacă există raţiuni solide pentru aceasta.
□ Copiii au dreptul de a discuta regula şi raţiunile pe care se bazează aceasta.
□ În relaţia educator – copil există o asimetrie care trebuie respectată. Educatorul nu trebuie să piardă controlul acestei relaţii dacă doreşte să-şi realizeze funcţia sa de protecţie şi educaţie.
În ceea ce priveşte măsurile care pot fi luate pentru a preîntâmpina sau sancţiona comportamentele neacceptabile, orice sancţiune se aplică constructiv şi consecvent, în sensul formării unei conduite corespunzătoare. Copiii au nevoie de îngrijire şi afecţiune, dar, în acelaşi timp, de impunerea unor limite clare, tocmai pentru a se putea simţi securizaţi şi pentru a-şi dezvolta autocontrolul. În impunerea acestor limite, întotdeauna trebuie să se ţină cont de vârsta copilului şi de stadiul său de dezvoltare.
Controlul comportamentului copiilor este necesar pentru a oferi securitate unor indivizi şi grupuri şi pentru a sprijini dezvoltarea personală, pentru a proteja sănătatea şi siguranţa celorlalţi, pentru a menţine un climat pozitiv şi o atmosferă emoţional pozitivă şi suportivă. Vezi exemple de sancţiuni şi controale permise şi nepermise în Ghidul metodologic de implementare a standardelor minime obligatorii pentru serviciile de tip rezidenţial.
68
Educaţia pentru învăţarea relaţiilor sociale, a drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti
Programele educative cuprind elemente de învăţare a relaţiilor sociale, a drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti, pentru înţelegerea regulilor sociale şi a consecinţelor încălcării acestora.
Învăţarea relaţiilor sociale presupune dezvoltarea de deprinderi implicate în comportamentul acceptat social (roluri şi statusuri sociale). Abilităţile sociale reprezintă o condiţie a reuşitelor atât în plan profesional, cât şi personal, pentru toţi oamenii, cu atât mai mult pentru copiii (aflaţi în plin proces de formare a personalităţii) cu comportament deviant. Pornind de la punctele tari ale caracterului lor, copiii sunt puşi în situaţia de a exersa roluri în care învaţă să aibă un comportament pozitiv în următoarele domenii:
□ relaţiile interpersonale,
□ comunicarea eficientă şi constructivă şi încrederea reciprocă,
□ înţelegerea sentimentelor şi acceptarea punctului de vedere al celuilalt,
□ rezolvarea (în manieră acceptabilă) a situaţiilor conflictuale sau dificile,
□ deschiderea spre experienţe, idei şi valori noi,
□ răspuns diferenţiat şi adaptat la contexte sociale diferite,
□ favorizarea învăţării normelor sociale,
□ luarea deciziilor,
69
□ rezolvarea de probleme şi adaptarea la situaţiile noi într-o manieră pozitivă (fără a devia de la norma morală şi/sau socială),
□ promovarea adevăratelor valori în relaţiile interumane, înlocuind reperele învăţate în experienţele negative pe care le-au trăit.
Primul pas este stabilirea unui set de reguli clare şi precise ce definesc comportamentul dezirabil social, care să fie notate în Regulamentul intern al SR şi pe care copilul să le cunoască şi înţeleagă. În ceea ce-i priveşte, adulţii trebuie să ofere un model de deprinderi sociale eficiente. Apoi, copiii pot fi învăţaţi şi îndrumaţi să deprindă anumite abilităţi sociale. Personalul educativ trebuie să profite de orice situaţie de învăţare „accidentală” a deprinderilor sociale, în care evenimentele fireşti, obişnuite, sunt folosite pentru a întări comportamentele acceptate social, lăudând copiii atunci când se comportă corect şi oferindu-le alternative la comportamentele indezirabile.
Învăţarea relaţiilor sociale se face în activităţi educative de grup, organizate pe categorii de vârstă, în incinta serviciului sau în comunitate (detaliate în standarde), inclusiv proiecte culturale, concursuri şi jocuri de rol, şi în activităţi educative individuale, în şedinţe de consiliere şi prin relaţia cotidiană a copilului cu personalul.
Pe de altă parte, acest demers educativ trebuie să aibă în vedere factorii de mediu (de exemplu, consecvenţa şi echitatea în aplicarea aceloraşi reguli, recompense şi sancţiuni) şi individuali (de exemplu, dizabilităţile copilului), factori care pot contribui la învăţarea relaţiilor sociale. Accentul trebuie
70
pus pe strategiile pozitive; strategiile punitive trebuie folosite numai când această abordare pozitivă nu are succes sau comportamentul copilului devine periculos.
Educaţia pentru învăţarea relaţiilor sociale şi a drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti pune accent pe formarea cetăţeanului unei societăţi democratice. Ea răspunde la trei finalităţi:
• educaţia pentru drepturile omului, prin achiziţionarea de principii şi valori pe care se fondează democraţia, prin cunoaşterea instituţiilor şi legilor, prin comprehensiunea regulilor vieţii sociale şi politice;
• educaţia în sensul asumării responsabilităţilor individuale şi colective;
• dezvoltarea gândirii critice şi aplicarea ei în comportamentul cotidian.
Aceste finalităţi pregătesc şi permit participarea activă a copiilor în viaţa comunităţii.
Şcolarizarea
Copiii care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal trebuie să îşi continue şcoala, pentru ca, ulterior, să se poată integra în societate. În multe cazuri aceşti copii au abandonat studiile şi, încă de la intrarea în SR, trebuie evaluată situaţia lor şi întocmit planul personalizat de şcolarizare, incluzând, după caz, alfabetizare / cursuri de pregătire generală / continuarea studiilor etc. (modalitatea de şcolarizare este specificată în hotărârea CPC / instanţei).
Fiecare copil trebuie înscris şi susţinut să urmeze o formă de învăţământ (preşcolar, primar, gimnazial, liceal, vocaţional
71
etc.), având aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte educaţia la fel ca toţi ceilalţi copii din comunitate. E necesară monitorizarea permanentă a activităţii şcolare a copilului şi „susţinerea” copilului pentru a face faţă exigenţelor şcolii, în conformitate cu nivelul său de dezvoltare (ajutor şi control personalizat, pregătire mai intensă în perioadele de teze sau examene, dar nu ocuparea exagerată a timpului rămas după programul şcolar cu şedinţe de pregătire).
Reabilitarea copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal
Serviciul rezidenţial asigură accesul şi participarea copiilor la activităţi variate şi eficiente de reabilitare în conformitate cu nevoile lor specifice.
Activităţile individualizate de reabilitare ce au ca scop diminuarea comportamentelor antisociale şi reintegrarea socială pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal pot avea următoarele obiective:
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine – o funcţiune optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional, social şi spiritual.
Dezvoltarea personală – prin cunoaşterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabilă, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului, atitudine creativă, învăţare eficientă, opţiuni vocaţionale realiste.
Prevenire – a recidivei, a dispoziţiei negative afective, a neîncrederii în sine, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor psihosomatice, a situaţiilor de criză.
72
Consilierea pedagogică are ca scop:
- Alfabetizarea copilului dacă acesta nu a fost şcolarizat;
- Continuarea pregătirii şcolare începute;
- A cunoaşte şi a-şi însuşi elementele de bază ale unei educaţii moral-civice şi juridice corespunzătoare;
- Pregătirea pentru ieşirea din SR avându-se în vedere continuarea studiilor.
Artterapia - realizează detensionarea emoţională prin desen şi pictură. Copilul se simte mai bine, mai relaxat după o astfel de activitate mai ales dacă ea este acompaniată de discuţii ce se poartă pe marginea conţinutului desenului. Această activitate poate fi realizată de către pedagog sau psiholog, individual sau în grupul de copii.
Terapia ocupaţională – orice activitate de muncă manuală cu rol educativ, indicată în scop terapeutic pe o perioadă de timp care ajuta la detensionare emoţională, deprinderea unor abilităţi sau aptitudini necesare unei vieţi independente, amplificându-se procesul de maturizare. În cadrul ergoterapiei, copilul este participant activ, iar activitatea se poate realiza individual sau în grup. Exemple de activităţi de ergoterapie: lucru la grădina de legume, atelier de tâmplărie, îngrijirea florilor din seră, ţesături, goblen etc.
Activităţi sportive organizate cum ar fi meciuri de fotbal, handbal, tenis, badminton etc. Aceste activităţi, pe lângă scopul de a ajuta copilul să-şi descarce furia, agresivitatea, tensiunea fizică şi psihică, îi poate dezvolta spiritul de competiţie, îl ajută să înveţe respectarea regulilor şi să formeze prietenii.
73
Posibile teme terapeutice utilizate în consilierea psihologică şi psihoterapie:
Infracţiunea şi grupul de prieteni. Dacă infracţiunea comisă s-a realizat în grup, se analizează şi conştientizează de către copil influenţele negative pe care le-a avut asupra lui grupul de prieteni. Se sprijină copilul să facă diferenţierea dintre prietenii buni şi prietenii răi. Copilului i se explică noţiunea de lider negativ minor sau major şi pericolul pe care îl reprezintă aceştia, mai ales în influenţarea spre devianţă.
Să simt şi eu ce au simţit ei. Copilul este ajutat să facă o listă de 3-5 sentimente pe care le-a avut victima infracţiunii sale. Apoi este discutat cu el fiecare sentiment pe rând, conştientizând astfel impactul emoţional pe care l-a avut infracţiunea asupra victimei.
Rezolvarea problemelor. Aceasta temă are ca
scop antrenarea copilului de a-şi anticipa problemele, de a genera soluţii alternative şi de a fi capabil să evite dificultăţile pornind de la premiza că modul de a gândi are legătură cu comiterea infracţiunilor.
Cum să rezolv un conflict. Copilul este
sprijinit să înţeleagă ce înseamnă un conflict, folosind metoda: ce gândesc, ce simt, cum mă comport şi care sunt consecinţele conflictului nerezolvat. Descrierea problemei şi identificarea soluţiilor, lista cu avantajele şi dezavantajele fiecărei soluţii, alegerea soluţiei în ceea ce priveşte comportamentul, tipuri de comportamente conflictuale şi comportamente neconflictuale etc.
74
Dezvoltarea valorilor şi motivaţiei morale. În
cadrul acestei discuţii se urmăreşte încurajarea copilului să-şi cunoască punctele sale pozitive şi care sunt valorile acceptate social ce trebuie urmate de către acesta. Etapele parcurse pentru explorarea valorilor, a cunoaşterii şi autocunoaşterii, trebuie să pornească de la investigarea standardelor morale şi a valorilor copilului, identificarea motivaţiei acestuia, încurajarea pentru exprimarea propriilor valori, examinarea gândurilor negative şi pozitive din situaţiile problematice, ajungându-se astfel la raţionalizare.
75
I.6 CENTRUL DE ZI PENTRU ORIENTAREA, SUPRAVEGHEREA ŞI SPRIJINIREA REINTEGRĂRII SOCIALE A COPILULUI CARE A ÎNCĂLCAT LEGEA PENALĂ
Centrul de zi pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a copilului care a încălcat legea penală, denumit în continuare CZ, este un serviciu specializat, având ca scop prevenirea instituţionalizării într-un serviciu rezidenţial specializat şi menţinerea copilului în familie, asigurând în acelaşi timp suportul necesar pentru reeducare, supraveghere şi reintegrare în societate. CZ oferă cadrul şi serviciile adecvate pentru sprijinirea evoluţiei copiilor spre o viaţă responsabilă, prevenirea comportamentelor deviante şi crearea de abilităţi necesare reintegrării în societate.
ADMITEREA
Copiii/tinerii beneficiază de serviciile şi activităţile desfăşurate numai dacă acestea pot răspunde nevoilor lor individuale de îngrijire, educaţie, socializare, etc.
Rezultat
Fiecare copil este admis în condiţiile prevăzute de lege. Orice decizie în acest sens se bazează pe faptul că centrul poate oferi serviciile adecvate pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a copilului în conflict cu legea.
Proceduri de implementare □ Refuzul admiterii în centru nu se poate face pe baza
unor criterii legate de rasă, naţionalitate, etnie, religie,
76
categorie socială, dizabilitate sau a altor criterii discriminatorii.
□ Nu se vor admite în centru copii a căror prezenţă poate pune, în pericol siguranţa şi securitatea celorlalţi copii sau pentru care centrul nu poate furniza îngrijirea necesară.
□ Se face o evaluare de risc.
□ Se face o evaluare a stării de sănătate a copilului pentru a se depista orice vătămare, dependenţă, afecţiune fizică sau psihică.
□ Se ţine cont de opinia copilului şi de tipul de servicii pe care centrul le poate oferii.
□ Copiii sunt informaţi cui se pot adresa în cazul unor probleme personale (persoana de referinţă, alţi membri ai personalului, alte persoane, servicii din afara centrului).
Indicatori
□ Dosarul copilului include copii ale evaluării iniţiale şi hotărârii CPC/instanţă
□ Raportul de evaluare psihosocială conţine referiri la eforturile depuse pentru reintegrarea familială sau găsirea unei alternative de tip familial şi, în lipsa acestora, pentru găsirea unui centru cât mai aproape de comunitatea din care provine copilul
□ Declaraţia de politici non-discriminatorii a centrului
□ Raport de orientare/contract
□ Există raport de evaluare de risc
□ Copiii ştiu cui să se adreseze în cazul unor probleme personale şi deţin datele relevante de contact
77
PLANUL INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE
Centrul are un Plan Individual de Protecţie - PIP - pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura supravegherii specializate. Planul este supus revizuirii periodice şi este rezultatul acordului cu echipa interdisciplinară şi familia.
Rezultat
Fiecare copil beneficiază de o intervenţie personalizată în centru de zi pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a copilului, funcţie de nevoile identificate la admiterea în CZ şi adaptată evoluţiei sale ulterioare.
Proceduri de implementare □ Conţinutul PIP este stabilit de comun acord cu
familia/reprezentantul legal şi copilul în raport cu vârsta şi gradul de maturitate, ţinând cont şi de recomandările CPC / instanţei
□ PIP conţine obiective pe termen scurt, mediu şi lung, activităţi, durata aferentă activităţilor, personalul de specialitate desemnat şi alte persoane implicate, resursele materiale şi financiare, precum şi modalităţile de monitorizare şi evaluare/reevaluare
□ PIP ţine cont de vârsta, sexul, potenţialul de dezvoltare, personalitatea, etnia, cultura şi religia copilului
□ PIP conţine şi informaţii legate de:
a) Nevoile sau problemele identificate ale copilului
b) Evaluarea
c) Descrierea serviciilor şi activităţilor desfăşurate de către copil
78
d) Metodele utilizate pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor PIP
Indicatori □ Conţinutul PIP
□ Copilul cunoaşte conţinutul PIP
□ Dosarul copilului conţine opinia copilului, a părinţilor şi altor persoane importante pentru copil cu privire la elaborarea PIP
□ Membrii echipei cunosc programul activităţilor, termenele şi responsabilităţi fiecăruia în implementarea şi monitorizarea PIP
□ Existenţa contractelor cu familia / reprezentantul legal
DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE VIAŢĂ SOCIALĂ
Centrul de zi întocmeşte pentru fiecare copil un program de dezvoltare a deprinderilor de viaţă socială parte a PIP.
Rezultat
Fiecare copil din centru beneficiază de un program de dezvoltare a deprinderilor de viaţă socială.
Proceduri de implementare □ Centrul oferă copiilor şi părinţilor consiliere şi sprijin la
cerere sau ori de câte ori personalul de specialitate consideră că este în beneficiul copilului şi familiei sale.
□ Dezvoltarea deprinderilor de viaţă socială se consemnează într-un program de intervenţie specifică (PIS) - parte integrantă a PIP - care se bazează pe evaluarea nevoilor copilului şi care este individualizat pentru fiecare copil/ tânăr.
79
□ PIS este produsul unei munci de echipă pluridisciplinară care poate aduna atât specialişti din centru, cât şi din afara lui.
□ PIS cuprinde obligatoriu următoare secţiuni, dar el poate fi mai dezvoltat: educaţia pentru sănătate; educaţie; alimentaţie; recreere; controlul comportamentului, managementul furiei; educaţie pentru prevenirea consumului de substanţe; sănătate mentală; instituţii de suport din comunitate; abilităţi parentale; prevenirea violenţei.
□ PIS beneficiază de acordul copilului şi al familiei / reprezentantului legal.
Indicatorii □ Există programul de dezvoltare de deprinderi sociale;
□ PIS este cunoscut şi semnat de membrii echipei;
□ PIS este cunoscut şi semnat de copil şi de familia acestuia;
□ Evaluările iniţiale şi finale ale copiilor care urmează aceste programe.
IMPLICAREA COMUNITĂŢII
Centrul de zi dezvoltă acţiuni de informare la nivelul comunităţii în ceea ce priveşte serviciile oferite, precum şi de implicare activă a comunităţii în resocializarea şi reintegrarea în comunitate a copilului care a încălcat legea.
Rezultat
Comunitatea cunoaşte serviciile de care copiii beneficiază/pot beneficia prin intermediul centrului de zi şi se implică în activităţile centrului.
80
Proceduri de implementare □ Centrul organizează activităţi la care invită membri ai
comunităţii: autorităţi, colegi ai copiilor şi părinţii acestora, profesori, vecini etc.
□ Centrul dezvoltă activităţi de implicare activă a comunităţii în corectarea comportamentului deviant şi dezvoltarea comportamentului socialmente acceptabil.
□ Copiii au posibilitatea să-şi invite colegii şi prietenii din comunitate la sărbătorile personale (aniversări, onomastică).
□ Centrul colaborează cu servicii pentru copil şi familie din comunitate în vederea asigurării integrării sociale a copiilor beneficiari şi asigurării unui continuum de servicii.
□ Centrul sprijină organizarea de campanii de sensibilizare a comunităţii referitoare la importanţa existenţei şi dezvoltării CZ.
□ Centrul deţine informaţii de specialitate în formă tipărită pe care le pune la dispoziţia comunităţii spre consultare.
Indicatori □ Tipul şi numărul de contacte pe care reprezentanţii
comunităţii le au cu minorii din centru;
□ Tipul şi numărul de activităţi în care sunt implicaţi reprezentanţi ai comunităţii;
□ Accesul minorilor din centru la mijloace de informare (radio, tv, presa scrisă);
□ Numărul activităţilor în care este implicată comunitate;
□ Numărul de copii care frecventează servicii din comunitate (şcoală, dispensare etc.);
81
□ Existenţa informaţiilor de specialitate în formă tipărită;
□ Număr de persoane care apelează la materialele de specialitate / an.
IEŞIREA DIN CZ
Procesul de asistenţă în centrul de zi se încheie în momentul în care se estimează că scopul pentru care au fost oferite serviciile a fost atins.
Rezultat
Copilul beneficiar care părăseşte centrul are aptitudinile necesare reintegrării în societate şi este pregătit pentru o viaţă responsabilă.
Proceduri de implementare □ Înainte de revocarea măsurii, copiii trebuie să fie
instruiţi pentru a dobândi deprinderi pentru o viaţă responsabilă, inclusiv deprinderi de comunicare şi rezolvare de probleme şi abilităţi vocaţionale.
□ Centrul colaborează cu serviciile din comunitate în vederea asigurării integrării copiilor.
□ Faza de încheiere a procesului de asistenţă în CZ este urmată de faza de monitorizare post-servicii care se recomandă să fie de 12 luni.
□ La încheierea procesului de asistenţă se întocmeşte raportul de reevaluare a riscului care cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
a) evaluarea riscului din perspectiva comunităţii în care trăieşte copilul;
82
b) scurta prezentare a faptelor care au făcut necesară luarea unei măsuri de protecţie specială;
c) lista schimbărilor comportamentale survenite;
d) lista incidentelor survenite în legătură cu copilul pe perioada desfăşurării programului (absenţe, violenţe etc);
e) complianţă între nevoile iniţial identificate şi serviciile furnizate în centru;
f) evaluarea capacităţii părintelui / reprezentantului legal de supraveghere a copilului pe viitor;
g) recomandările echipei de implementare a PIP.
Indicatori □ MOF conţine proceduri referitoare la ieşirea copilului
din CZ, în care sunt prevăzute, în egală măsură, pregătirea copilului şi a mediului în care el urmează să se integreze
□ Rapoartele de monitorizare post-servicii (după ieşirea copilului din CZ)
□ Raportul de reevaluare a riscului şi recomandări
EDUCAŢIA PENTRU ÎNVĂŢAREA RELAŢIILOR SOCIALE, DREPTURILOR ŞI ÎNDATORIRILOR CETĂŢENEŞTI
Centrul de zi asigură copiilor programe educative individuale şi de grup pentru învăţarea relaţiilor sociale, a drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti, pentru înţelegerea regulilor sociale şi a consecinţelor încălcării acestora.
83
Rezultat
Copiii care au încălcat legea penală îşi îmbunătăţesc comportamentul şi dobândesc cunoştinţele şi deprinderile de bază pentru a se integra în comunitate.
Proceduri de implementare □ Fiecare copil primeşte un program scris care cuprinde
orarul activităţilor obligatorii din CZ; programele sunt afişate la un panou accesibil personalului şi copilului. Una din priorităţile educative este obişnuirea copilului cu respectarea unui program.
□ Activităţile educative de grup sunt organizate pe categorii de vârstă şi pot avea loc:
□ în incinta CZ:
o sesiuni de informare pe teme legate de drepturi şi îndatoriri cetăţeneşti
o întâlniri cu tineri care au trecut prin experienţe anterioare de încălcare a legii şi au reuşit să se integreze social
o proiecte (realizarea unei reviste sau gazete de perete, expoziţie de afişe etc.)
□ în comunitate:
o vizite tematice
o participări la sesiuni de informare organizate de
84
şcoli, ONG-uri sau alte instituţii
o activităţi voluntare de ajutorare a unor categorii defavorizate de populaţie
□ Fiecare centru de zi colaborează cu ONG-uri, şcoli sau instituţii culturale din comunitate pentru organizarea de proiecte cultural-educative.
□ În fiecare activitate personalul educativ va insista pe explicitarea drepturilor şi a atribuţiilor, a relaţiilor dintre colegi, pe exersarea întrajutorării şi a muncii în echipă într-un proiect educativ.
□ Activităţile educative individuale se realizează:
□ în cadrul şedinţelor de consiliere şi implică:
o discutarea atitudinii copilului în cadrul activităţilor de grup
o identificarea de comun acord a punctelor pozitive şi a celor negative
o stabilirea unor priorităţi pentru perioada imediat următoare
□ prin relaţia cotidiană personalizată pe care copilul o are cu educatorul sau cu alţi membri ai personalului:
o copilul va fi încurajat să comunice, să pună ce îl frământă, să ceară sfaturi.
85
□ Personalul va fi pregătit prin cursuri de specialitate să comunice cu aceşti copii şi să răspundă nevoilor lor educative cotidiene, să organizeze activităţi educative de grup şi individual şi să monitorizeze impactul acestora asupra fiecărui beneficiar, conform PIP.
Indicatori □ Existenţa în dosarul fiecărui copil a orarului activităţilor
educative obligatorii, cu dovada că este cunoscut de copil şi de membrii familiei;
□ Activităţile educative sunt organizate atât în centru, cât şi în comunitate;
□ Gradul de participare a personalului la cursuri pe problematica educaţiei.
ŞCOLARIZAREA
Centrul de zi asigură copiilor acces la forme adecvate de şcolarizare, la unităţile de învăţământ din comunitate sau prin organizarea de cursuri în incinta serviciului.
Rezultat
Toţi copiii aflaţi în evidenţa centrului de zi îşi continuă studiile. Copiii care au abandonat şcoala au acces la cursuri de alfabetizare /cursuri de pregătire generală care să le permită reluarea într-un timp cât mai scurt a studiilor generale obligatorii.
Proceduri de implementare □ Se specifică modalitatea de şcolarizare - într-o şcoală
din comunitate sau în centru
□ Conducerea CZ şi managerul de caz monitorizează permanent activitatea şcolară a copilului (prezenţa şi rezultatele şcolare)
86
□ Copiii beneficiază de condiţii pentru efectuarea temelor şi pregătirea examenelor, sub îndrumarea şi controlul personalului educativ
□ Timpul alocat studiului independent este clar delimitat în programul zilnic
□ Personalul va avea o abordare pozitivă, evidenţiind eforturile şi rezultatele care demonstrează o evoluţie cât de mică în sensul îmbunătăţirii situaţiei şcolare
□ Personalul este pregătit să explice copiilor, pe înţelesul lor, importanţa şcolii pentru fiecare persoană şi oportunităţile date de finalizarea studiilor
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Centrul de zi asigură accesul copiilor la programe adecvate de educaţie pentru sănătate şi orientarea acestora, dacă este cazul, către servicii specializate care să completeze educaţia cu terapie de specialitate.
Rezultat
Copiii cunosc elementele de bază ale vieţii sănătoase şi consecinţele practicilor periculoase: consum de alcool, consum de droguri, fumat, activitate sexuală neprotejată, alimentaţie defectuoasă, lipsa igienei etc.
Proceduri de implementare □ Se organizează dezbateri în grup despre consecinţele
alcoolului, fumatului, consumului de droguri - moderate de specialişti, tineri voluntari; se recomandă invitarea unor tineri care au reuşit să depăşească astfel de probleme.
□ Educaţia sexuală este o temă prioritară de pregătire a copiilor. După caz, educaţia de grup se completează cu
87
demersuri personalizate, prin trimiterea adolescenţilor către cabinete medicale specializate de educaţie sexuală şi contraceptivă.
□ Se urmăreşte însuşirea şi aplicarea regulilor elementare de igienă personală.
□ Regulamentul intern al CZ are prevederi clare de interzicere a fumatului şi consumului de alcool în incinta sa.
□ Procedurile educative sunt completate cu proceduri terapeutice, în unităţi specializate cu care CZ colaborează.
EDUCAŢIA PĂRINŢILOR
Centrul de zi asigură programe educative pentru părinţi, în vederea asigurării complementarităţii programului din centru cu programul de acasă.
Rezultat
Copiii beneficiază de un demers educativ unitar, atât în centru cât şi acasă, astfel încât reintegrarea în comunitate să se realizeze în timpul cel mai scurt şi cu rezultate bune şi durabile.
Proceduri de implementare
□ Fiecare CZ are o ofertă de cursuri pentru părinţi pe teme specifice educaţiei şi supravegherii copilului care a încălcat legea.
□ La intrarea copilului în centru se stabileşte împreună cu managerul de caz şi cu reprezentantul familiei copilului programul de cursuri la care participă acesta şi/sau alţi membri ai familiei. Odată stabilit acest program, el
88
devine obligatoriu şi se anexează la contractul cu familia.
□ Cursurile includ prezentări şi dezbateri ale situaţiilor concrete cu care se confruntă părinţii, modalităţi practice de relaţionare cu personalul CZ, tehnici de comunicare cu copilul, inclusiv în situaţii de criză.
□ CZ pune la dispoziţia părinţilor materiale informative accesibile care îi pot sprijini în educarea copilului.
□ Personalul participă la cursuri de pregătire pentru educaţia părinţilor şi relaţia cu părinţii.
Indicatori □ Oferta de cursuri pentru părinţi
□ Existenţa programului de cursuri pentru membri ai familiei
□ Materiale informative educative destinate părinţilor
□ Participarea la cursuri de pregătire pentru educaţia părinţilor şi relaţia cu părinţii
89
II. PREVEDERI DIN CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROTECŢIA COPIILOR AFLAŢI ÎN CONFLICT CU LEGEA PENALĂ
Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal este reglementată de o serie de acte normative.
Potrivit art. 49 alin (1) din Constituţia României, copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
Începând cu data de 1 Ianuarie 2007, România este Stat membru al Uniunii Europene, iar legislaţia sa naţională referitoare la protecţia şi promovarea drepturilor copilului este în esenţă conformă cu reglementările internaţionale şi acquis-ul comunitar din acest domeniu.
Cu doi ani înainte de aderarea României la UE, respectiv la data de 1 ianuarie 2005, în România a intrat în vigoare o nouă legislaţie în domeniul protecţiei copilului, adoptată ca pachet legislativ în cursul anului 2004, extinsă ulterior printr-o serie de acte normative menite să completeze şi să precizeze diverse aspecte neacoperite de pachetul legislativ adoptat în anul 2004.
Noua legislaţie se constituie dintr-un ansamblu de 4 legi
- Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
- Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei
- Legea nr. 274/2004 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Adopţii
- Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind
90
înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (act normativ prin care această instituţie se reorganizează ca Autoritate Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei)
La acestea se adaugă legislaţia secundară aferentă, constituită din Hotărâri ale Guvernului României şi ordine ale secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru protecţia Drepturilor Copilului, din care menţionăm cu precădere, ţinând cont de consecinţele directe şi imediate în planul consolidării reconstrucţiei instituţionale, următoarele:
- HG nr. 1432/2004 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea ANPDC,
- HG nr. 1433/2004 privind organizarea şi funcţionarea ORA,
- HG nr. 1434/2004 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului,
- HG nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului ne prezintă procedurile Comisiei de Protecţie a Copilului în ceea ce priveşte luarea măsurilor de protecţie specială a copilului.
- HG nr. 1438/2004 pentru aprobarea Regulamentului - cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familie şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor.
- Hotărârea nr. 1439/2004 reglementează tipurile de servicii specializate destinate copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal.
91
- Ordinul nr. 286/2006 aprobă Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi ale Planului individualizat de protecţie
Reglementări prevăzute de legislaţia menţionată se coroborează cu prevederile din diverse legi speciale şi alte acte normative, în mod special :
- Codul Civil şi Codul de Procedură Civilă ne prezintă obligaţiile părinţilor privind întreţinerea minorului şi masurile de constrângere în cazul nerespectării acestor obligaţii.
- Codul Familiei dedică un capitol care vizează ocrotirea minorului, cu drepturile şi îndatoririle părinţilor fata de copiii minori ai acestora şi sancţiunea aplicabila în caz de nerespectare a acestor drepturi şi obligaţii.
- Codul Penal şi Codul de Procedură Penală
- Codul Muncii şi alte reglementări din domeniul muncii, cu incidenţă asupra copiilor
- Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, modificată şi completată prin Legea nr. 496/2004
- Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi HG nr. 299/2003 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 678/2001
- Legea nr. 217/2003 privind violenţa domestică
- Legea nr. 211/2004 privind protecţia victimelor unor infracţiuni
92
Instrumente internaţionale de protecţie a copilului
Regulile şi Standardele Minime ale Administrării Justiţiei Juvenile - Regulile de la Beijing - adoptate de Adunarea Generală prin rezoluţia 40/33 din noiembrie 1985, reglementează tratamentul socio-juridic al minorilor care au săvârşit infracţiuni. Intervenţia asupra minorului trebuie sa fie integrată în contextul dezvoltării, fiind considerat mai de grabă un accident, care trebuie înţeles şi tratat pe fondul particularităţilor procesului de maturizare, pe particularităţile psihosociale ale minorului delicvent, pe nevoile sale de socializare şi reinserţie comunitară. Ele reglementează tratamentul juridic diferenţiat al copiilor care au comis infracţiuni, drepturile delincventului minor în toate fazele procesuale, precum şi obligaţiile profesionale/legale ale persoanelor implicate în administrarea sancţiunilor penale aplicate minorilor.
Este reglementată obligativitatea anchetei sociale (Rg.16.1) în orice hotărâre a autorităţilor competente referitoare la minorul delincvent.
Regulile de la Beijing reglementează, de asemenea, standardele de pregătire profesională ale celor care sunt implicaţi în soluţionarea cauzelor cu minori. Ele subliniază necesitatea pregătirii profesionale continue în acest domeniu, prin cursuri speciale, astfel încât personalul implicat în cauzele cu delicvenţi minori să-şi menţină şi îmbunătăţească permanent competenţa în acest domeniu (Rg.22.1). "Pentru toate aceste persoane este necesară o minimă pregătire în drept, sociologie, psihologie, criminologie şi ştiinţele comportamentului. Această pregătire este tot atât de importantă ca şi specializarea organizaţională, precum şi independenţa autorităţilor competente în cauzele cu minori."
93
Regulile Minime ale Naţiunilor Unite referitoare la măsurile neprivative de libertate (Regulile de la Tokyo) adoptate in 1990 reglementează un set de drepturi, valori, norme şi proceduri care vizează menţinerea persoanei în stare de libertate, ori de câte ori este posibil, în toate fazele cercetării, urmăririi şi judecării ale procesului penal, precum şi respectarea demnităţii sale.
Ghidul Naţiunilor Unite cu privire la Prevenirea Delincvenţei Juvenile (Ghidul de la Riyadh) adoptat de Adunarea Generală in 1991 susține că succesul în prevenirea fenomenului delincvenţei juvenile cere eforturi din partea întregii societăţi care trebuie să asigure o dezvoltare armonioasă a adolescenţilor, cu respect pentru propria personalitate încă din copilărie. Comportamentul minorului care nu observă normele şi valorile sociale, trebuie tratat în contextul proceselor de creştere şi maturizare. Ghidul acordă o atenţie specială socializării copilului, rolului pe care îl au, în cadrul acestui proces, familia, educaţia, comunitatea şi mijloacele de comunicare în masă în direcţia prevenirii delincvenţei.
94
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului reprezintă instrumentul de bază al legislației din Romania in care sunt reglementate intervenţiile asupra minorului care a săvârșit o faptă penală şi nu răspunde penal. Această lege interzice orice formă de pedeapsa corporală aplicată copiilor şi menţionează expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a identifica şi sesiza autoritățile competente despre situaţiile de risc în care se pot afla copii şi familiile lor: cadre didactice, personal medical, poliţişti, preoţi precum şi angajaţii altor instituţii cu care copiii vin în contact. De asemenea, sunt prezentate măsurile speciale de protecție, care sunt procedurile de adoptare a acestor masuri, in ce condiții se pot aplica, cine este responsabil de luarea acestor decizii, care sunt drepturile copilului, obligațiile părinților/reprezentantului legal.
Conform articolul 4 din această lege, prin termenul „copil” se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, iar potrivit prevederilor articolului 99, Cod Penal, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Acesta este o prezumţie legală absolută (juris et de jure)de incapacitate penală, care nu permite a se face dovada contrară.
Dispoziţii generale
Art. 2. - (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului,
95
precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.
Art. 4. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) copil - persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
b) familie - părinţii şi copiii acestora;
c) familie extinsă - copilul, părinţii şi rudele acestuia până la gradul IV inclusiv;
d) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului;
g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil;
96
Mediul familial şi protecţia alternativă
Art. 5. - (1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.
(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.
Art. 39. - (1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă.
(2) Protecţia prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de prezenta lege, adopţia. În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competentă va ţine seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului,
97
precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.
Prevederi legislative cu referire la atribuţiile diferitelor structuri din comunitate
Articolul 90 al Legii 272/2004 porneşte de la recunoaşterea şi conştientizarea existenţei fenomenelor de violenţă împotriva copiilor, atât la nivel familial cât şi la nivel instituţional şi necesitatea luării unor măsuri de prevenire şi combatere a violenţei împotriva copiilor.
Textul interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum şi privarea copilului de drepturi care îi pot pune în pericol viaţa şi dezvoltarea, oriunde şi în orice context se află copilul. Articolul stabileşte dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea şi integritatea ca persoană, de a fi protejat împotriva oricăror forme de abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol atât în familie (naturală sau substitutivă) cât şi în orice instituţie în care se află copilul (creşă, grădiniţă, şcoală, centru de plasament, centre de reeducare pentru minori, penitenciare, etc.).
Dacă autorităţilor de la nivel judeţean li se pretinde asumarea responsabilităţii faţă de copiii aflaţi deja în acest sistem public de protecţie specială, autorităţilor de la nivel local li se pretinde o asumare a unor responsabilităţi care să prevină separarea copiilor din raza lor teritorială de către părinţi şi întreprinderea de acţiuni care să prevină intrarea acestor copii în sistemul de protecţie.
Articolul 92 al legii 272/2004 reglementează obligaţia care revine Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a
98
Copilului de a verifica şi soluţiona toate sesizările cu privire la potenţiale situaţii de abuz asupra copilului sau fapte cu caracter penal săvârşite de copii.
În exercitarea acestei atribuţii, DGASPC verifică şi soluţionează toate sesizările primite pe această temă, indiferent dacă identitatea persoanei care formulează sesizarea este cunoscută sau nu.
În cazul în care verificările realizate de specialişti evidenţiază existenţa unui pericol iminent în care se află copilul, directorul DGASPC dispune luarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă. Când există opoziţia persoanelor fizice sau juridice care asigură îngrijirea sau protecţia copilului faţă de realizarea verificării sesizărilor de abuz sau neglijare şi există motive temeinice care susţin pericolul iminent în care se află copilul datorită abuzului sau neglijării, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului vor sesiza instanţa de judecată, solicitând stabilirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pe calea ordonanţei preşedinţiale. Cu acest prilej se vor aduce la cunoştinţa instanţei informaţii referitoare la posibila vătămare a copilului şi gravitatea ei, existenţa unor vătămări anterioare ale copilului, starea actuală a copilului, declaraţia acestuia .
În termen de 48 de ore de la luarea acestei măsuri, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului va sesiza instanţa de judecată care este singura instituţie competentă a se pronunţa cu privire la oportunitatea menţinerii plasamentului în regim de urgenţă, cu privire la necesitatea înlocuirii acestuia şi referitor la exercitarea drepturilor părinteşti.
Declaraţia copilului poate fi utilizată ca mijloc de probă de către instanţă în soluţionarea solicitărilor de stabilire a măsurii de plasament în regim de urgenţă sau de înlocuire a acestei măsuri. Această declaraţie poate fi prezentată în formă scrisă
99
sau printr-o înregistrare audio-video, copilul fiind asistat în aceste demersuri de un psiholog.
Totodată, textul de lege condiţionează înregistrarea declaraţiei copilului de exprimarea consimţământului lui în acest sens. Exprimarea acordului trebuie să fie precedată de informarea copilului cu privire la acest demers, cu privire la contextul în care va fi realizat precum şi cu privire la consecinţe, astfel încât acesta să înţeleagă ceea ce i se întâmplă şi să fie evitată expunerea copilului la o traumă emoţională suplimentară.
Este prevăzută în mod expres în Legea 272/2004 obligaţia de a proceda în cazul fiecărui copil pentru care s-a stabilit o măsură specială de protecţie, la verificarea trimestrială a împrejurărilor (motivelor) care au determinat stabilirea acesteia. Realizarea acestei obligaţii este impusă de caracterul provizoriu al măsurilor de protecţie specială, precum şi de necesitatea respectării dreptului copilului la evaluarea periodică a plasamentului, drept enunţat în cuprinsul art. 25 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.
Obligaţia realizării acestor demersuri revine direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului la propunerea căreia s-a instituit măsura specială de protecţie.
Scopul reevaluării împrejurărilor care au condus la stabilirea măsurii de protecţie este acela de a adecva măsura de protecţie la situaţia concretă şi de a analiza posibilitatea reintegrării copilului în familie sau, după caz, protejării sale într-un mediu familial.
Verificările se realizează trimestrial, iar în situaţia în care se constată că se impune modificarea măsurii dispuse iniţial sau
100
încetarea acesteia, direcţia este obligată să sesizeze organul care a dispus măsura.
Dreptul de sesizare în vederea schimbării sau încetării măsurii speciale de protecţie stabilite iniţial îl au de asemenea şi părinţii copilului sau alt reprezentant legal al copilului precum şi copilul care a împlinit 14 ani, conform prevederilor cu caracter general ale art. 57 din legea 272/2004.
Spre deosebire de verificarea împrejurărilor care au determinat stabilirea unei măsuri de protecţie, aceste verificări vizează modul în care se asigură efectiv îngrijirea şi dezvoltarea copilului de către persoana/familia, asistentul maternal unde acesta a fost plasat, precum şi modul în care se exercită obligaţiile ce revin acestora în activitatea de protecţie a copilului.
Obligaţia realizării acestor verificări, care de asemenea trebuie făcute trimestrial, revine direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului sau organismului privat, care are organizat serviciul de tip rezidenţial sau după caz, serviciul de tip familial.
În situaţia în care verificările vizând modul de aplicare a măsurilor de protecţie specială au ca finalitate propuneri de modificare sau încetare a acestora, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului este obligată să sesizeze de îndată instanţa judecătorească sau, după caz, comisia pentru protecţia copilului care a instituit măsura.
Articolul 70 din legea 272/2004 stabileşte instituţiile competente să monitorizeze modul în care este îngrijit copilul
101
ca urmare a reintegrării sale în familie. Această obligaţie revine serviciilor publice de asistenţă socială ale consiliilor locale de la domiciliul/ reşedinţa părinţilor, iar în cazul municipiului Bucureşti, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului unde domiciliază sau au reşedinţa părinţii. Stabilirea obligaţiei în sarcina serviciilor de asistenţă socială de la nivel local este în concordanţă cu atribuţiile ce revin acestor servicii în domeniul protecţiei copilului prevăzute în cuprinsul art. 106 din Lege.
Protecţia specială
Art. 50. - Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Art. 51. - (1) Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
Art. 53. - (1) Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie.
102
(2) Planul prevăzut la alin. (1) se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
(3) Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia. În situaţia în care copilul refuză să îşi dea consimţământul, măsurile de protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească, care, în situaţii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă.
Art. 55. - Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.
Art. 56. - De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
103
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
Art. 57. - Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.
Art. 58. - (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 110 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.
Art. 61. - (1) Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, pentru situaţiile prevăzute la art. 56 lit. b) şi e).
(2) Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului:
a) în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. c) şi d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;
b) în situaţia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.
104
Art. 62. - (1) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului.
(2) Drepturile şi obligaţiile părinteşti în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului lor.
(4) Modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana şi la bunurile copilului aflat în situaţia prevăzută la art. 56 lit. c) şi d) şi, respectiv, la art. 56 lit. b) şi e) se stabileşte de către instanţa judecătorească.
Art. 64. - (1) Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare.
(2) Dispoziţiile art. 58 - 60 se aplică în mod corespunzător.
(3) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana,
105
familia, asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti.
Art. 65. - (1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ - teritorială în care se găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv.
(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile art. 94 alin. (3).
Art. 66. - (1) În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.
(2) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va pronunţa, după caz, cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
106
Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal
Art. 80. - (1) Pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, la propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei unitate administrativ - teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) şi c). (plasamentul sau libertatea supravegheată)
(2) În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) şi c), Comisia pentru Protecţia Copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de:
a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul;
d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;
e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.
Art. 81. - (1) Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor şcolare;
b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
107
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.
(2) În cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească, după distincţiile prevăzute la art. 80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum şi îndeplinirea de către copil a obligaţiilor prevăzute la alin. (1).
Art. 82. - În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 81 săvârşeşte în continuare fapte penale, comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial specializat.
Art. 84. - (1) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.
Reguli speciale de procedură
Art. 124. - (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.
108
(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.
Art. 125. - (1) Cauzele prevăzute la art. 124 se soluţionează în regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului.
(2) Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie şi se face cu respectarea prevederilor art. 24, cu excepţia cauzelor care privesc stabilirea unei măsuri de protecţie specială pentru copilul abuzat sau neglijat; în acest caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (3).
(3) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
(4) Părţile sunt legal citate dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.
Art. 126. - (1) Hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.
(2) În situaţii deosebite, pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile.
Art. 127. - (1) Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă.
(2) Hotărârea se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare.
109
Art. 128. - Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Art. 129. - Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Art. 130. - (1) În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ - teritorială a fost găsit copilul întocmeşte şi prezintă instanţei raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
a) personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului;
b) antecedentele socio-medicale şi educaţionale ale copilului;
c) condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit;
d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenţial în care ar putea fi plasat copilul;
e) orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot servi soluţionării cauzei.
(2) În toate cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de protecţie specială stabilite de prezenta lege pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă instanţa judecătorească.
Art. 131. - Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.
110
Drepturi şi libertăţi civile
Art. 24. - (1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.
(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispoziţiilor alin. (2) şi (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunţa printr-o decizie motivată.
111
ACCESUL COPIILOR AFLATI ÎN CONFLICT CU LEGEA LA JUSTIŢIE
Constituţia României
Art. 21 – Accesul liber la Justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Art. 49 – Protecţia copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
Art. 16- Egalitatea în drepturi
112
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Art. 18 – Cetăţenii străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare
În preambulul acestei legi se menţionează: “Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia
113
Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării. Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee”.
Art 6 - (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.
Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.
Art. 11. - Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Art. 13. - Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.
114
III. RECOMANDĂRI PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PRACTICII ŞI CADRULUI DE REGLEMENTARE
1. Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS) să asigure asistarea la audierile poliţiei pentru toţi copiii sub vârsta responsabilităţii penale care sunt cercetaţi pentru o faptă de natură penală.
Ar trebui să fie prevăzută în lege obligativitatea anunţării telefonice de către poliţie a reprezentantului SPAS înainte de audierea minorului. De asemenea, poliţia ar trebui să comunice SPAS în 24 de ore, în scris, datele de contact ale minorului respectiv (dacă reprezentantul SPAS nu este prezent la audiere. Dacă este prezent la audiere, reprezentantul SPAS ia la cunoştinţă de toate datele şi poate stabili detaliile viitoarei colaborări cu părinţii sau reprezentanţii copilului. Este suficient să se încheie un document (proces-verbal) cu ocazia transmiterii datelor.
Ar fi de dorit prezenţa reprezentantului SPAS alături de reprezentantul legal al minorului la audierile poliţiei. Reprezentantul SPAS ar trebui să se deplaseze imediat la sediul poliţiei pentru a asigura asistenţa minorului.
Reprezentantul SPAS poate avea rol de „avocat” (este prezent la audieri ca garant al respectării drepturilor copilului) al copilului în condiţiile în care este posibil ca părinţii sau reprezentanţii legali ai minorului să nu beneficieze de informarea şi capacitatea necesare exercitării acestui rol, având ei înşişi nevoie de consiliere în astfel de situaţii. Reprezentantul SPAS trebuie să se asigure că sunt respectate drepturile copilului, că acesta nu este intimidat, că nu semnează altceva decât ce a intenţionat să declare, etc.
115
Reprezentantul SPAS nu poate avea rolul de martor asistent, nu trebuie să se implice în desfăşurarea audierilor ori a altor acte de cercetare penală ce privesc minorul, şi nu poate sugera minorului ce să declare. Trebuie creată o metodologie foarte clară cu privire la ce trebuie să urmărească şi să facă reprezentantul SPAS.
În cadrul întâlnirilor dintre SPAS şi poliţie cu ocazia audierilor, pot fi schimbate informaţii referitoare al situaţia copilului (familie, istoric, servicii sociale accesate, etc.). Acest schimb de informaţie poate creşte eficienţa intervenţiilor.
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ acord între ANPDC, IGPR şi Ministerul Public
□ amendament la legea 272/2004
2. Organele de cercetare penală trebuie să asigure în cel mai scurt timp posibil accesul copiilor la protecţie şi asistenţă de specialitate.
Pentru aceasta, legislaţia ar trebui să:
□ oblige procurorul să transmită către DGASPC, în vederea aplicării prevederilor legii 272/2004, cazurile minorilor sub 14 ani cercetaţi pentru o faptă de natură penală pentru care se dispune neînceperea urmăririi penale
□ precizeze clar durata procedurilor de cercetare desfăşurate de politie şi parchet: maxim 60 de zile
□ prevadă obligativitatea disjungerii cazurilor în care minorii sunt implicaţi alături de majori
□ prevadă şi nulitatea actelor întocmite fără respectarea duratei procedurilor, fără notificarea SPAS sau a DGASPC
116
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ un amendament la codul de procedură penală
3. La 24 de ore după prima audiere SPAS trebuie să anunţe DGASPC, atunci când, după evaluarea iniţială făcută de SPAS se identifică nevoia de asistenţă specializată.
Specialiştii DGASPC pot face evaluarea complexă şi planul de intervenţie individualizat.
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ un amendament la legea 272/2004
4. Personalul SPAS trebuie să beneficieze de informare specifică în legătură cu sarcinile pe care le are de îndeplinit în pentru asistarea minorului la audierile poliţiei.
Este nevoie de o fişă de informare care să fie disponibilă SPAS, dar (prin intermediul SPAS şi al politiei) şi părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copilului prezenţi al audieri.
Aceasta fişa poate fi elaborată de specialişti ai organelor de cercetare penală şi ai serviciilor de protecţie a copilului care au experienţă în asistarea minorilor la audieri.
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ Realizarea unui grup de lucru care să elaboreze fişa de informare
5. Personalul SPAS trebuie să beneficieze de un instrument de lucru şi formare specifica pentru
117
identificarea şi trierea situaţiilor în care este nevoie de asistenţă specializată.
Este nevoie de o grila (instrument de screening) prin care sa poată fi identificate comportamentele (comportamente agresive, antisociale, cu risc, etc.) pentru care este necesara intervenţia serviciilor specializate de protecţie a copilului.
O astfel de grilă trebuie să poată fi utilizată cu o instruire minimă nu doar de SPAS, ci şi de şcoli şi părinţi.
In stabilirea acestei grile trebuie ţinut seama şi de elementele constitutive ale infracţiunii şi de modul în care sunt definite infracţiunile în noul cod penal, dar şi de elemente de psihologie şi de elemente de cultură.
O astfel de grila poate fi elaborata de un grup de specialişti din domeniile juridic, psihologie, educaţie, asistenta sociala, sub coordonarea ANPDC.
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ Realizarea unui grup de lucru care să elaboreze instrumentul de screening şi instrucţiunile de folosire a acestuia
6. În cazurile în care pentru copii s-a luat o măsură de protecţie specializată, trebuie ca şi părinţii să fie obligaţi să participe la programele elaborate de serviciile de protecţie a copilului (ex. şedinţe de consiliere pentru îmbunătăţirea abilităţilor de părinte şi a comunicării cu un copil cu comportament antisocial).
Desfăşurarea unei intervenţii şi în familie creşte şansele de succes pentru măsurile de protecţie specializată.
Legea trebuie să prevadă şi sancţiuni pentru nerespectarea unei astfel de obligaţii :
118
□ restricţionarea accesului la prestaţii şi servicii sociale (ex. cantina socială, ajutorul social) – respectarea drepturilor copilului ar trebui să fie o condiţie pentru acordarea acestora
□ munca în folosul comunităţii
□ amenda
□ poprirea pe salariu
□ interdicţia de înstrăinare a unor bunuri
O astfel de prevedere poate creşte motivaţia familiei de a se implica în programele de protecţie specializată desfăşurate de serviciile sociale.
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ amendarea corespunzătoare a legislaţiei relevante: legea care reglementează aplicarea amenzilor, codul de procedură civilă, codul de procedură penală (pentru a adăuga procedura de executare)
7. Introducerea managementului de caz pentru copiii care au săvârşit o faptă penală şi nu au vârsta responsabilităţii penale.
La întâlnirile echipei participă specialiştii care lucrează în cazul respectiv (reprezentanţi ai serviciilor sociale, poliţie, şcoală, probaţiune, CPC, instanţă, etc.).
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ un amendament la ordinul 288-2006 referitor la managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului, pentru a include ca beneficiari ai managementului de caz şi copiii care au săvârşit fapte de natură penală.
119
8. Dezvoltarea unor programe de tipul taberelor tematice (ex. expediţii în natură) care să ofere copiilor, prin scoaterea din mediul lor de viaţă obişnuit pentru o perioadă relativ scurtă de timp, posibilitatea de a dobândi comportamente prosociale.
Astfel de programe trebuie integrate într-un plan de intervenţie coerent, trebuie să precizeze care sunt obiectivele şi rezultatele aşteptate, trebuie să beneficieze de standarde, metodologie, personal specializat, etc.
Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin:
□ realizarea de către ANPDC a unui set de standarde şi a unei metodologii pentru astfel de activităţi
