FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT

REVISTA PRESEI

www.fsli.ro

1

22 septembrie 2014

PREUNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/scoala/proiect-udmr-maghiara-obligatorie-clasa-ii-a-scolile-predare-romana-Tinutul-secuiesc-1_541c53210d133766a843d802/index.htmlProiect UDMR: Maghiara, obligatorie din clasa a II-a în şcolile cu predare în română, în Ţinutul SecuiescProiectul UDMR de autonomie a Ţinutului Secuiesc prevede ca limba maghiară, alături de cea română, să fie considerată "limbă oficială în regiune" şi predată, din clasa a II-a, în şcolile româneşti din regiune.Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor a declarat că proiectul privind autonomia Ţinutului Secuiesc prevede introducerea în regiune, din clasa a II-a, a limbii maghiare în şcolile cu predare în limba română, pentru "a exista bilingvism încă din copilărie", scrie Mediafax. Proiectul UDMR privind autonomia Ţinutului Secuiesc prevede că în judeţele viitoarei regiuni autonome "învăţământul preuniversitar cu limba de predare română sau maghiară este asigurat de profesori care au limba maternă limba de predare, iar predarea celeilaltei limbi se efectuează de către profesori a căror limbă maternă este acea limbă, iar predarea acestei de-a doua limbi este obligatorie în şcolile primare începând cu clasa a doua". Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, susţinea că această prevedere "nu este ceva care să fie făcut cu forţa". "Se învaţă limba română, aşa cum noi am propus în şcolile cu predare în limba maghiară, iar limba maghiară intră ca disciplină în şcolile româneşti, aşa cum există în Tirolul de Sud, ca să existe un bilingvism încă din copilărie. Restul materiilor sunt predate în limba română, nu se bulversează sistemul, dar va intra şi această disciplină, nu spunem că e obligatorie sau facultativă, ci doar că se predă. Dacă vorbim de un bilingvism real, cred că e o ofertă, o posibilitate, nu este ceva care să fie făcut cu forţa. Un om care cunoaşte mai multe limbi este un om mai valoros", spunea Kelemen. Potrivit acestuia, un profesor care are limba maternă româna va preda la clasele româneşti, dar şi în şcoala cu predare în limba maghiară pentru a preda disciplina limba română, după manuale specifice pentru copiii maghiari. În prezent, învăţarea limbii maghiare în şcolile româneşti este opţională, în timp ce în şcolile cu predare în limba maghiară româna este disciplină obligatorie din clasa întâi. De asemenea, proiectul prevede că în inspectoratele şcolare din judeţele Ţinutului Secuiesc ponderea inspectorilor şcolari va reprezenta ponderea comunităţilor române respectiv maghiare din judeţ şi toţi inspectorii trebuie să cunoască ambele limbi, iar în judeţele unde există învăţământ cu limbă de predare germană sau romani vor fi numiţi câte un inspector pentru şcolile respective. Inspector Şcolar General: "Prevederea este ciudată şi deplasată"

2

Şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Mureş, Ştefan Someşan, a declarat, vineri, că, în prezent, dacă un copil doreşte să înveţe o altă limbă, are această posibilitate,apreciind că prevederea din proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc prezentat de UDMR care obligă la învăţarea limbii maghiare din clasa a II-a este "o treabă ciudată şi deplasată", potrivit Mediafax. "Şi acum e prevăzut că, dacă un copil român doreşte să înveţe altă limbă, şcoala îi asigură posibilităţi. Dar ca să devină obligatoriu acest lucru e o treabă chiar ciudată şi deplasată, părerea mea", a spus Someşan. Proiectul de autonomie Proiectul UDMR de autonomie a Ţinutului Secuiesc a fost prezentat oficial, joi, de către preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor. Potrivit proiectului UDMR, regiunea formată din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş ar trebui să se constituie "ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituţie şi prezentului statut". Proiectul prevede ca regiunea să fie condusă de un Consiliu regional şi unul executiv cu preşedinte care să participe la şedinţele Guvernului României la care sunt tratate probleme care privesc regiunea. În proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc este stipulat, de asemenea, că limba maghiară, alături de cea română, va fi considerată "limbă oficială în regiune", iar redactarea bilingvă este "obligatorie" pentru toate actele normative cu caracter general. Proiectul are 97 de articole şi este postat pe site-ul Uniunii în limbile română şi maghiară, dar va fi tradus şi în engleză.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/cum-vor-preda-invatatorii-noua-programa-manualele-vechi-1_541c0ccf0d133766a84231c0/index.htmlCum vor preda învăţătorii după noua programă, cu manualele vechiÎnvăţătorii vor preda la început de an şcolar după o programă nouă folosindu-se de vechile manuale şcolare de la clasele I şi a II-a, după cum a anunţat şi ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. Problema este că tipărirea de noi manuale la clasa I va dura încă o lună, ceea ce înseamnă şi costuri în plus pentru minister, iar experţii se aşteaptă ca elevii să înveţe după vechile manuale până la sfârşitul anului şcolar.Învăţătorii deja şi-au pregătit fişe după care să le predea copiilor la început de an şcolar şi se vor folosi de vechile manuale şcolare, până când vor avea noile cărţi, însă şi aşa există probleme. "Este unul dintre cei mai grei ani pe care i-am avut la clasa I, din lipsa materialelor didactice", spune Carmen Oncescu, învăţătoare la clasa I la Şcoala Gimnazială "Ion Heliade Rădulescu" din Capitală. Oncescu predă în sistemul de învăţământ de 24 de ani şi spune că momente comparabil de dificile au fost atunci când s-a schimbat prima dată Legea Educaţiei, după 1989, şi când au fost introduse auxiliarele la clasă, însă nu s-a mai confruntat până acum cu o lipsă de materiale didactice. "Elevii au învăţat deja litere la pregătitoare, ştiu să citească etichete. Acum vom încerca

3

să adaptăm vechile manuale la noile programe, dar vom folosi şi fişele făcute de noi", a spus învăţătoarea. La rândul ei, Cornelia Popa, învăţătoare la şcoala 194 din Capitală şi vicepreşedinte la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), spune că există şi posibilitatea utilizării auxiliarelor. "Problema este că elevii au nevoie de texte-suport, însă sarcinile de învăţare trebuie formulate conform noii programe. Oricum, învăţătorii s-ar fi folosit de vechile manuale, e mai bine şi cu acelea, decât cu nimic. Este o măsură de criză şi trebuie să salvăm cumva acest moment, în beneficiul copiilor", spune Cornelia Popa. Soluţia de moment va afecta, însă, intrarea pe piaţa învăţământului a manualelor digitale, spun experţii. "Nu prea au de ales acum, refacerea licitaţiei durează. Cred că unele şcoli deja utilizau vechile manuale, însă e o soluţie forţată de împrejurări şi o să decredibilizeze manualele digitale. Nu m-ar surprinde să se utilizeze vechile manuale până la sfârşitul acestui an şcolar", a spus Tincuţa Apăteanu, expert în educaţie şi blogger adevarul.ro. Editorii: Este o decizie păguboasă În scandalul licitaţiei pentru noile manuale şcolare, Ministerul Educaţiei i-a acuzat pe editori pentru întârziere, însă editorii le reamintesc oficialilor că licitaţia a fost întârziată cu luni de zile de minister. Startul trebuia dat în noiembrie 2013, însă Ministerul a stat cu documentele în sertar până în martie 2014 şi au fost nenumărate probleme cu documentaţia şi cu rezultatele licitaţiei, contestate de edituri la mai multe instituţii printre care şi DNA. "De ce nu a dat drumul licitaţiei în noiembrie? De ce atâta lipsă de transparenţă? Ministerul nu a învăţat nimic din toate astea şi nu deschide dialogul cu editurile", a spus Claudiu Istrate, reprezentantul Uniunii Editorilor din România. El mai atrage, însă, atenţia, că la clasa I, elevii sunt lăsaţi să plece acasă cu manaulele, deci nu există un stoc de manuale în depozitele şcolilor pentru toţi copiii şi până vor fi retipărite, va mai dura în jur de o lună de zile. Istrate mai spune că decizia este "pripită şi păguboasă" fiindcă nu era prevăzută în bugetul ministerului. Cum s-a ajuns înapoi la vechile manuale şcolare La solicitarea primului-ministru Victor Ponta ca elevii claselor I şi a II-a să aibă cât mai repede manuale la dispoziţie, ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, a decis joi să extindă perioada de utilizare a manualelor vechi pentru clasa I, până la finalizarea licitaţiei privind manualele digitale. Premierul a spus că se va rezolva şi problema noilor manuale, dar a recunoscut că Educaţia este unul dintre portofoliile care îl nemulţumesc. Noul an şcolar a început fără manualele noi, inclusiv în format digital, promise de oficialii din Educaţie pentru elevii de la clasele I şi s II-a, din cauză că licitaţia de achiziţie a lor a fost blocată de zecile de contestaţii. Scandalul noilor manuale În 2013, Ministerul Educaţiei anunţa că dă startul uneia dintre cele mai importante licitaţii publice din învăţământ, care ar urma să schimbe manualele vechi de 10 ani, însă procedura s-a împotmolit în amânări. Licitaţia a fost lansată oficial cu o întârziere de aproape trei luni faţă de calendarul iniţial, în luna aprilie, prin publicarea pe SEAP. Primele documente de licitaţie au fost respinse de ANRMAP, au fost refăcute de minister şi publicate de Paşte, dar şi acestea au fost contestate de Federaţia Editorilor din România. În iulie 2014, Curtea de Apel a dat câştig de cauză ministerului. Însă oficialii au întârziat cu publicarea rezultatelor licitaţiei

4

publice, pe care le-au anunţat la începutul lui august. Ulterior, editorii nemulţumiţi au formulat nu mai puţin de 17 contestaţii, inclusiv o sesizare la DNA, susţinând că licitaţia a fost „viciată“ şi că nu s-au folosit criterii obiective în alegerea câştigătorilor (Siveco şi Editura Litera, respectiv CD Press). Asta în condiţiile în care au fost nevoiţi să investească zeci de mii de euro pentru a scoate un model integral de manual nou pe care să-l aducă la licitaţie. Săptămâna trecută, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor a anunţat că nouă sesizări au fost admise, şase doar în parte, ceea ce presupune „continuarea procedurii pentru reevaluarea ofertelor în zece zile“, depăşind termenul de 15 septembrie. Odată selectate firmele, inspectoratele vor trimite ministerului manualele dorite, care vor putea da comanda spre tipărire şi imprimare pe DVD.

http://adevarul.ro/locale/oradea/florica-chereches-deputat-pnl-coruptia-endemica-motivul-real-inexistentei-manualelor-tiparite-electronice-1_541f3f690d133766a851b69c/index.htmlFlorica Cherecheş, deputat PNL: "Corupţia endemică este motivul real al inexistenţei manualelor tipărite şi electronice"Lipsa manualelor în prima zi de şcoală este un fapt nemaiîntâlnit în istoria recentă a României, fiind dovadă de incompetenţă a actualului guvern, este de părere deputatl liberal Florica Cherecheş.Deputatul liberal Florica Cherecheş a criticat, la Oradea, proiectul privind introducerea manualelor electronice, în condiţiile în care, unii copii nu au pantofi. “De fapt, inexistenţa manualelor este consecinţa faptului că grupul de afaceri clientelare PSD-ului, care acţionează în proximitatea Ministerului Educaţiei, în complicitate cu înalţi funcţionari ai acestei instituţii, se războiesc între ei pentru a accesa uriaşe fonduri din bani publici, pe calea unor licitaţii trucate şi apoi, contestate. Corupţia endemică este motivul real al inexistenţei manualelor tipărite şi electronice”, a afirmat Florica Cherecheş Cu acelaşi prilej, ea a subliniat că lipsa manualelor în prima zi de şcoală este un fapt “nemaiîntâlnit” în istoria recentă a României, fiind dovadă de incompetenţă a actualului guvern. Ea a reamintit că marţi, se va dezbate moţiunea simplă de cenzură depusă de ACL, cu titlul “PSD amanetează educaţia pentru a achiziţiona voturi”. “Prin tot ceea ce face, premierul Ponta dovedeşte că este rupt de realitate, iar membrii Guvernului trăiesc într-o altă Românie decât cea în care trăiesc românii,” a declarat liberala Florica Cherecheş.

5

http://adevarul.ro/sanatate/dieta-fitness/sanatate-pachetel-dam-copiilor-manance-scoala-1_541dabb00d133766a84a40b9/index.htmlSănătate la pacheţel. Ce le dăm copiilor să mănânce la şcoalăCa să înveţe şi să se poată concentra, copiii au nevoie de energie. Între randamentul şcolar şi calitatea alimentelor consumate există o strânsă legătură. Aşadar, ce e bine să le punem în ghiozdan de mâncare?Tudor e elev în clasa I. Are la activ experienţa de învăţăcel acumulată zi de zi anul trecut în clasa pregătitoare. Anul acesta va merge cu şi mai mare tragere de inimă la şcoală, pentru că, aşa cum menţionează mama lui, are o şcoală aproape nouă. Tudor este înscris la una dintre cele două şcoli din Bucureşti care au trecut în vara aceasta printr-un amplu proces de „primenire“: au fost complet renovate şi şi-au schimbat şi numele. Este vorba despre Şcolile Gimnaziale nr. 88 şi nr. 195 din sectorul 3, care au fost redenumite „Shanghai“ şi „Hamburg“. Schimbarea nu este una strict de imagine, ci a re la bază introducerea în programa şcolară a limbilor chineză şi germană, culturi din care provin şi numele celor două oraşe. Astfel că Tudor şi ceilalţi copii de la Şcoala „Shanghai“ vor putea să înveţe chineza, iar colegii lor de la Şcoala „Hamburg“ vor avea ocazia să studieze limba lui Goethe, ne informează entuziasmată Silvia Ionescu, mama lui Tudor. Dar acesta nu e singurul motiv de încântare pentru şcolarul cu ochi zâmbitori. Deşi, de felul său, nu e un gurmand, adoră pauza în care ia masa la şcoală împreună cu prietenii lui. E curios de fiecare dată să vadă ce i-a mai pus mama în pacheţel. Uneori, când apucă, mai trage cu ochiul când i-l aranjează frumos în ghiozdan. „Dacă nu e prea somnoros, vine dimineaţa să vadă ce-i pun, dar, de obicei, e o surpriză, pe care o descoperă de-abia la şcoală când deschide casoleta lui cu Spiderman. Cred că acesta e şi farmecul. În general, îi pun un fruct, fie o banană, un măr sau o pară. Norocul meu e că am reuşit să-l împrietenesc de mic cu fructele şi nu strâmbă din nas când le vede, cum fac alţi copii de vârsta lui. Alteori îi dau o prăjiturică, bine cunoscuţii ursuleţi, sau câţiva biscuiţi şi un iaurţel de băut“, povesteşte femeia. Ea zice că evită să-i pună sandvici, deoarece copilul ia micul dejun înainte să meargă la şcoală, iar la ora 12.00 îl ia bona şi-l duce acasă, pentru masa de prânz. „Dacă i-aş pune sandvici, sunt sigură că n-ar mai mânca acasă. Prefer să-i fie un pic foame când ajunge în faţa farfuriei cu ciorbiţă“, explică ea. Sandviciul e „temelie“ O situaţie puţin diferită descrie Viorica Dumitraş, din alt colţ al Bucureştiului. Copiii ei sunt mai mari, stau mai mult la şcoală şi au nevoie de un pacheţel mai consistent. Ionuţ are 15 ani, e elev în clasa a X-a la Liceul „Nicolae Iorga“, iar Ilinca are 13 ani şi e elevă în clasa a VIII-a la Şcoala nr. 172 „Sf. Andrei“. „La noi sandviciul e «temelie». Le pun între feliile de pâine telemea, caşcaval, cremă de brânză, unt, o frunză de salată, felii de roşii ori ardei. Încerc să evit mezelurile, pe cât posibil, însă tot le mai iau câte o şuncă de pui sau curcan, care pare mai în regulă, pe care scrie «fără glutamat» (n.r. – zâmbeşte neîncrezătoare). Le mai dau câte un fruct, depinde când au chef să ia. De

6

obicei, vor mere sau banane. Uneori, iau batoane de cereale“, spune Viorica, adăugând că nici copiii ei nu ies nemâncaţi din casă. Băiatul mănâncă în fiecare dimineaţă lapte cu cereale, din acelea crocante, iar fata le preferă pe cele integrale, cu fructe uscate. „Pe Ionuţ n-am reuşit să-l conving încă s-o lase mai moale cu cerealele îndulcite. Fata în schimb a început să fie mai atentă la ceea ce mănâncă, e mai preocupată de calorii, grăsimi etc. Oricum, ei nu-i prea place să mănânce dulce dimineaţa. Spune că o doare burta. Şi atunci ea vrea mai degrabă o omletă sau altceva de acest fel“, precizează femeia. Fără caşcaval, mozzarella sau caş Greşeli flagrante cele două mame nu fac, potrivit medicului Anamaria Iulian, nutriţionist comportamental, din Bucureşti. „E totuşi loc de mai bine. Aş recomanda să le dăm copiilor cât mai multe legume pe zi, pentru că ele aduc organismului ceea ce el nu poate produce şi anume vitaminele de grup B şi vitamina C. Acestea dau energie şi-i ajută pe copii, dar şi pe adulţi deopotrivă, să se concentreze, să aibă o memorie mai bună, să fie mai atenţi. Tocmai de aceea, trebuie să avem trei mese de legume în fiecare zi“, a comentat specialista. Din punctul său de vedere, caşcavalul, brânza topită, mozzarella sau caşul sunt de evitat, deoarece au un procent ridicat de grăsimi saturate – între 30 şi 40% – şi, în plus au 200-300 kcal. „Acestea fac parte din categoria alimentelor hipercalorice, bogate în grăsimi saturate. În România, jumătate dintre copii sunt supraponderali şi au un rând de burtici. Părinţii cred că ei vor creşte şi o să le treacă, dar nu e aşa!“, a evidenţiat Anamaria Iulian. Pline de grăsimi nesănătoase sunt şi produsele vândute în patiseriile în jurul cărora roiesc elevii după şcoală. Simona Tivadar, specialist în diabet şi boli de nutriţie, din Bucureşti, dezaprobă obiceiul părinţilor de a le cumpăra copiilor aceste „bunătăţi“. „Este revoltător să vezi toate mamele care le dau copiilor biscuiţi şi merdenele pe drumul de la şcoală către casă, care sunt pline de grăsimi trans, mai ales într-o ţară în care obezitatea la copil este atât de mare comparativ cu Europa“, a opinat medicul. Ea a explicat că acest tip de grăsimi au particularitatea de a se lipi de artere mult mai uşor decât altele, constituind un important factor de risc pentru bolile metabolice atunci când sunt consumate cu regularitate şi de la vârste fragede. Merge la şcoală, nu în excursie Specialiştii consultaţi îi roagă pe părinţi să nu exagereze şi să-şi amintească atunci când le pregătesc pacheţelul copiilor că aceştia nu pleacă de-acasă decât pentru câteva ore. Nu e ca şi cum ar pleca în excursie pentru o zi întreagă şi nu vor avea ce să mănânce. E mai bine să le punem mai puţin şi să mănânce tot decât să le punem cantităţi foarte mari şi să ajungem să aruncăm mâncarea. Un alt aspect asupra căruia au stăruit medicii este importanţa hidratării. Pe lângă hrană, copiii au nevoie de apă, pentru a putea funcţiona la parametri optimi. Dacă nu vor bea apă la fiecare oră, elevii nu se vor mai putea concentra, vor obosi şi vor deveni mai nervoşi. Asta pentru că 85% din ţesutul creierului e reprezentat de apă, ceea ce face ca deshidratarea, chiar şi una uşoară, să-i afecteze pe copii. În plus, în lipsa aportului constant de lichide, copiii se pot confrunta cu falsă senzaţie de foame şi vor avea tendinţa de a mânca în exces. Prin urmare, este esenţial să nu-i lăsăm pe cei mici să plece din casă fără o sticluţă de 0,5 litri de apă plată.

7

“Eu am avut copii care au venit la cabinet cu 120 de kilograme la 10 ani, şi la 18 ani au ajuns la 170 de kilograme. Acesta este rezultatul alimentaţiei alcătuite predominant din produse industrial” - Anamaria Iulian, nutriţionist comportamental. “Este revoltător să vezi toate mamele care le dau copiilor biscuiţi şi merdenele pe drumul de la şcoală către casă, care sunt pline de grăsimi trans, mai ales într-o ţară în care obezitatea la copil este atât de mare comparativ cu Europa” - Simona Tivadar, medic specialist în diabet şi boli de nutritive.Micul dejun îi face pe copii mai deştepţi Există o strânsă legătură între micul dejun şi coeficientul de inteligenţă şi de dezvoltare pe toate planurile la copii, relevă cercetătorii. Într-unul dintre primele studii care au examinat relaţia dintre coeficientul de inteligenţă şi micul dejun, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Pennsylvania (SUA) au analizat datele de la 1.269 de copii de 6 ani şi au descoperit că acei copii care au consumat ocazional micul dejun au avut cu 4,6 puncte mai puţin la testele IQ decât semenii lor care au avut parte de prima masă a zilei în mod regulat. „O nutriţie adecvată în copilăria timpurie contribuie la un IQ crescut, care este legat de scăderea tulburărilor de comportament din copilărie, dar şi de un grad de satisfacţie în carieră mai mare şi de succes socio-economic la adulţi. De aceea, consumul micului dejun ar putea fi benefic şi pentru calitatea vieţii“, a declarat autorul principal al lucrării,Jianghong-Liu. Potrivit cercetătorului, micul dejun neregulat a fost deja asociat cu un număr de comportamente nesănătoase, cum ar fi fumatul, consumul de alcool şi exerciţii fizice cu o frecvenţă redusă. „Cornul şi laptele sunt o prostie“ În ciuda contestaţiilor nutriţioniştilor, şi anul acesta autorităţile intenţionează să continue programul „Cornul şi laptele“ în şcoli. „Este cea mai mare prostie să le dai copiilor aşa ceva. Cornul este din făină albă, deci este un glucid cu absorbţie rapidă, nu conţine nicio vitamină de grup B, cum este în cazul pâinii din făină integrală. Aportul de calorii este mare, creşte foarte mult glicemia în mod absolut gratuit, pentru că sunt amestecate două zaharuri: zahărul din lapte cu cel din pâine. Aş prefera să fie înlocuit cu o feliuţă de pâine integrală, o brânzică şi un iaurt cu bifidus sau acidofilus lactic“, a afirmat nutriţionista Anamaria Iulian. Din punctul său de vedere, laptele este un aliment de care copiii ar trebui să se despartă treptat. Pe măsură ce înaintează în vârstă, corpul uman tinde să aibă un deficit de lactază, enzima care degradează zahărul din lapte, ceea ce conduce la apariţia diferitelor simptome ale intoleranţei la lactoză, cum sunt somnolenţa, slăbiciunea sau abdomenul balonat. Chiar şi laptele de capră şi cel de oaie, care sunt mai uşor de digerat, ar trebui consumate cu prudenţă. Pentru că şi acestea interferă cu absorbţia fierului la nivel intestinal. Ca alternativă, specialista recomandă laptele de migdale, de ovăz sau de soia. Laptele de orez, spune ea, are un indice glicemic mai mare şi de aceea trebuie inclus ocazional în meniu. Şi laptele de soia poate ascunde capcane, deoarece de multe ori este îndulcit. Iaurtul, o opţiune mai bună „Este mult mai bun iaurtul. El stimulează şi imunitatea, ajută şi la păstrarea pH-ului din organism. Programul acesta naţional cu cornul şi laptele este stupid şi ar trebui să se oprească, iar în locul lui ar putea să existe, de exemplu, un program naţional foarte bine gândit pentru profilaxia obezităţii

8

infantile. Pur şi simplu se aruncă banii pe geam. Pentru că nimeni nu le mănâncă, şi asta e foarte bine. Eu am mulţi pacienţi copii şi niciunul nu mănâncă nici cornul, nici laptele“, a declarat ea. Şi mama lui Tudor apreciază ca neavenit acest „ajutor“ din partea statului. „Nici măcar nu a primit laptele anul trecut. Doamna învăţătoare nu l-a împărţit copiilor, argumentând că-l aruncă, sparg pungile şi se murdăresc. Pot să confirm că vedeam foarte multe bălţi de lapte şi cutii aruncate în jurul şcolii. Cornul l-a adus în fiecare zi acasă. Nu l-a mâncat“, a precizat ea. “Cornul dat în şcoli conţine făină albă şi zahăr, care-l fac o sursă alimentară de energie de care copilul nu are nevoie. Mai ales în combinaţie cu laptele, cornurile conduc la îngrăşare” - Anamaria Iulian, nutriţionist comportamental.Propunerile specialistului Medicul nutriţionist Anamaria Iulian spune că la şcoală e indicat să le punem copiilor două felii de pâine integrală sau patru biscuiţi neîndulciţi din fulgi de ovăz, hrişcă sau orz, şuncă cu peste 75% carne, neinjectată cu amidon, sau două felii de brânză, cam 60 de grame de telemea proaspătă sau brânză slabă. Pe lângă aceste alimente, ea mai recomandă părinţilor să pună trei-patru roşii cherry, patru sticksuri de morcov stropite cu lămâie, trei-patru bucăţi de ardei gras. În cazul în care vă faceţi griji în privinţa oxidării, specialista ne asigură că dacă stropim legumele tăiate cu puţină lămâie, ele rămân aspectuoase şi neoxidate timp de trei-patru ore. „Ar fi bine să nu existe sandvici. Ideal este să le dăm copiilor o cutiuţă, să fie de culoarea preferată: mov sau roz pentru fete şi albastră sau roşie pentru băieţi. În ea să fie toate alimentele împachetate în folie, separat. Copilul să poată lua felia de pâine şi bucata de şuncă sau brânzica, roşiile, morcovii, castraveţii ori ardeii. Scopul este ca totul să arate atractiv. Pentru că dacă totul este moale şi umed, şi dacă sandviciul e făcut cu frunze de varză sau de salată, care-s ude – nu-ţi vine să mai mănânci“, a subliniat nutriţionista. Ea a mai atras atenţia asupra nevoii de diversificare, subliniind că e foarte important să variem în fiecare zi meniul, deci şi ceea ce le punem în pacheţel. Pe post de gustare, sunt potrivite o mână de migdale, un iaurt cu 1,5% până în 2% grăsime şi fructele de sezon: mere, pere, prune, fructe de pădure, nu neapărat struguri, pentru că zece boabe de struguri au 100 kcal. În ceea ce priveşte banana, aceasta trebuie să fie de dimensiuni medii şi galben-verde, ca să nu fie foarte dulce. Când e foarte coaptă, o banană conţine trei tipuri de carbohidraţi – amidon, fructoză şi glucoză – şi poate creşte aportul caloric. Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.

9

http://adevarul.ro/locale/craiova/a-inceput-scoala-profesori-In-judetul-dolj-mai-catedre-neocupate-1_541d8af60d133766a8498a7a/index.htmlA început şcoala fără profesori. În judeţul Dolj mai sunt catedre neocupateCursuri au început de o săptămână, însă în unele unităţi de învăţământ din judeţul Dolj nu sunt suficienţi profesori. Absolvenţii de facultate susţin că pentru un salariu de mizerie nici nu vor să se dea jos din pat.Probleme în momentul de faţă sunt la înăţământul primar şi preşcolar unde activitatea se desfăşoară de un singur cadru didactic. În judeţul Dolj este nevoie de 19 învăţători şi 28 de educatoare. Orele vacante sunt la limba şi literatura română, chimie, fizică, biologie, educaţie fizică, limba engleză, limba franceză. Absolvenţii de facultate povestesc că la ora actuală nu se merită să profesezi în România. „Un profesor la început de drum are un salariu de mizerie. Pentru 800 de lei nu vreau să mă dau nici jos din pat. Este greu cu naveta, iar de cele mai multe ori bani sunt decontaţi cu întârziere. Mai bine plec şi muncesc în străinătate decât să lucrez la o unitate de învăţământ din România”, a spus Alina Stoienică. Conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj a declarat că posturile vor fi ocupate prin şedinţă public pe data de 22 septembrie. „Au fost afişate listele finale cu toate orele vacante care vor fi distribuite celor care au susţinut examen la concursul de titularizare din acest an. Posturile au fost vacantate în urma cererilor de concediu medical, concediu fără plată. Tot în această perioadă, au fost vacantate şi posturile ocupate de directoarele de grădiniţe, iar profesorii cu vechime şi cei care au activităţi de metodişti au trecut de la norma de 18 ore la cea de 16 ore”, a precizat inspectorul şcolar general Georgică Bercea. Sunt şi tineri fără studii de specialitate care vor să îşi găsească un loc de muncă în sistemul de învăţământ. Părinţii se tem că, la sfârşitul anului copiii nu vor fi foarte bine pregătiţi. „Ştiu că sunt personae care s-au reorientat către învăţământ chiar dacă nu au studii de specialitate. Nu este normal, dar nu avem cum să ne împotrivim noi sistemului”, a precizat Mihai Călinoiu.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/fabula-educatiei-romanesti-1_541d58410d133766a8488985/index.htmlFabula educaţiei româneştiÎn prag de alegeri, totul e posibil, aici la Porţile Orientului, dacă e să subscriem la opinia lui Raymond Poincaré, exprimată public în pledoaria sa din 1 martie 1900 („Nous sommes aux portes de l'Orient, où tout est pris à la légère” - suntem la porţile Orientului, unde totul este luat uşor).Am stat mult timp pe gânduri dacă să scriu ceva sau să nu scriu despre ultimele ştiri de pe tărâmul educaţiei româneşti, atât de pompos caracterizată de guvern ca fiind ”de importanţă strategică”. Nu ştiu ce criterii au stat la baza acestei clasificări, atât timp cât de elevi, dascăli şi nevoile lor, politicienii îşi aduc aminte doar în campania electorală.

10

Anul acesta, când mai e puţin şi se va da startul oficial în bătălia pentru Palatul Cotroceni, se pare că guvernul a uitat de şcolari. Ca niciodată, pe băncile şcolilor, la 15 septembrie nu a fost niciun manual. În orice stat, cu pretenţii de stat de drept sau măcar civilizat, mai marele educaţiei, ar fi fost trimis să pască oile. Dar ce să te faci, că nici acolo nu cred că se descurca, de vreme ce omul nu stă bine nici la capitolul animale sălbatice. Adică, ce ne făceam dacă-l ataca vreo vulpe care ”nu era cetăţean”? Am înţeles-o şi pe asta, m-am gândit că omul a studiat intens, devreme ce presa a relatat pe larg, atunci când a fost propus la educaţie, că şi-a dat doctoratul în doar un an de studii.Alaltăieri, pe toate posturile tv, premierul Victor Viorel Ponta îşi etala cu zâmbetul infantil caracteristic cele 2 200 000 de semnături menite să-l propulseze la Cotroceni. A fost primul. Şi-a felicitat staff-ul de campanie şi cam atât. Brusc mi-am adus aminte de o chestiune, căreia, la acea vreme nu i-am dat atenţie. Cu puţin timp înainte de 15 septembrie, prin inspectoratele şcolare din ţară, domnea o atmosferă de CAP. Şefii de pe la pătule şi magazii dădeau din colţ în colţ cu smartphone-urile din dotare şi pomeneau în condiţii deloc ortodoxe pe cei patruzeci de sfinţi, pomenile, parastasele, crucile cadrelor didactice, transformate în ţărani cooperatori, care avuseseră proasta inspiraţie să nu depună la timp listele de adeziuni. Ici colo, câte o ”fruntaşă în muncă”, cu un coc a la Suzana Gâdea sau Lina Ciobanu, sinistre figuri de altădată apărea cu câte o plasă de nailon în care punea preţioasele ”produse” recoltate de subordonaţi, neuitând să menţioneze ”cât de recunoscătoare le va fi patria”. Acum înţeleg şi eu de ce un om care nu ar fi rezistat nici în postura de portar în bantustanele africane e menţinut la educaţie, într-o ţară membră a Uniunii Europene. Ce mai contează dacă au elevii manuale, profesorii posturi, cât timp şeful lui de partid şi-a dus bocceluţa la Biroul Electoral Central şi a devenit candidat oficial. Mai contează că omul nu ştie nici de unde îi provine prenumele? Până acum nu găsisem o explicaţie a vorbei spuse de bătrânii noştri: ”nu ştie cum îl cheamă nici cu buletinul în mână”. Una peste alta, scriam pe acest blog că anul 2014 va fi unul de cotitură. Mă bazam pe obişnuinţa ultimilor 25 de ani, ca măcar în prag de campanie să se mai întâmple ceva. În schimb, vedem că lupta s-a acutizat. Cei de la putere vor să rămână cu orice preţ, de aceea sunt dispuşi să calce totul în picioare, inclusiv pe bieţii copii, care în 2014, intră în şcoala românească, sperând atât ei cât şi părinţii lor, că la absolvire, adică prin 2026, lucrurile să stea cu totul altfel.

11

http://adevarul.ro/locale/constanta/microbuze-scolare-elevii-mediul-rural-elevii-sase-localitati-vor-merge-luni-scoala-siguranta-1_541c7c290d133766a844ab4f/index.htmlMicrobuze şcolare pentru elevii din mediul rural. Elevii din şase localităţi vor merge de luni la şcoală în siguranţăVineri, 19 septembrie, au fost predate mai multe microbuze şcolare către şase localităţi din judeţul Constanţa: Independenţa, Ostrov, Ion Corvin, Pantelimon, Saligny şi Horia.Prefectul Radu Volcinschi, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Cristian Darie, şi inspectorul şcolar general Răducu Popescu au înmânat cheile noilor microbuze directorilor şi primarilor din Saligny, Independenţa, Ostrov, Ion Corvin, Pantelimon şi Horia. Vestea a fost primită cu bucurie. „Din cauza distanţelor mari şi a numărului mare de copii care au fost transportaţi în toţi aceşti ani, microbuzul pe care l-am avut nu mai corespunde din punct de vedere tehnic“, a spus Cristea Gâscan, primarul din Independenţa. „În judeţ, copiii noştri se vor bucura de siguranţă şi confort. Este ceea ce contează “, a declarat Radu Volcinschi, prefectul Constanţei.În luna august, 11 primării din judeţul Tulcea au primit microbuze şcolare achiziţionate din fonduri guvernamentale, de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. În prima etapă de repartizare (iulie-septembrie) judeţului Tulcea i-au fost atribuite 11 microbuze, care vor fi folosite de elevii din localităţile C.A. Rosetti, Cerna, Jijila, Luncaviţa, Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Nalbant, Sarichioi, Topolog, Casimcea, Jurilovca.

http://adevarul.ro/locale/constanta/galeti-rechizite-elevii-targusor-1_541c71370d133766a8447378/index.htmlGăleţi de rechizite pentru elevii din TârguşorZeci de pachete de rechizite au ajuns la elevii din comuna Târguşor judeţul Constanţa, în cadrul campaniei „Trimitem copiii la şcoală”, prin care toată comunitatea constănţeană a fost invitată să doneze caiete şi alte obiecte necesare unui elev.Campania a fost iniţiată de Asociaţia Tinerilor pentru România, în parteneriat cu Librăria Diverta din Constanţa şi Consiliul Şcolar al Elevilor al Liceul Teoretic “Emil Palade”. Asociaţia încearcă prin acest demers să reducă gradul abandonului şcolar cauzat de lipsa resurselor financiare. 60 de pachete pentru elevii din Târguşor au fost împărţite copiilor. “Doresc să le mulţumim foarte mult partenerilor implicaţi în proiect şi tuturor persoanelor care au contribuit la demersul nostru de a îi ţine în mediul educaţional pe copiii din famiile defavorizate. A fost o bucurie mare când am

12

văzut că oameni cu suflet mare din Tulcea, Botoşani, Câmpia Turzii şi Suceava, care au trimis pachete cu rechizite prin poştă. Munca noastră nu se opreşte aici şi vom continua seria de acţiuni de aducere de zâmbete pe feţele tuturor copiilor şi a tinerilor, de dezvoltare a acestora şi de conştientizare a comunităţii. E timpul să devenim constructori de zâmbete şi modele de urmat pentru aceştia”, a declarat Cristian Tănase, preşedintele Asociaţiei Tinerilor pentru România. Acest proiect s-a mai desfăşurat şi în Ialomiţa, Vrancea şi Ilfov, cu sprijinul Consilului Elevilor. Asociaţia Tinerilor din România este o organizaţie non-guvernamentală, înfiinţată în anul acesta, care are ca obiective majore promovarea tinerilor în mediul social, economic şi educational, precum şi responsabilizarea acestora cu privire la viaţa lor şi rolul pe care îl au în familie, şcoală şi societate.

http://adevarul.ro/news/politica/victor-ponta-scoaterii-religiei-programa-scolara-1_541c30580d133766a8430903/index.htmlVictor Ponta este împotriva scoaterii religiei din programa şcolarăPrim-ministrul Victor Ponta nu este de acord ca religia să fie materie obligatorie în şcoli, dar este total împotrivă ca aceasta să fie scoasă cu totul din programa şcolară.„Cred că religia, şi aici nu vorbesc despre ortodoxie sau catolicism, are un set de valori etice pe care cred că nimeni nu le constestă. Dacă aceste valori, pentru nişte tineri educaţi mai mult de Internet, dacă reuşim să îi facem aderenţi la aceste valori, e un lucru bun“, a spus premierul, la Adevărul Live. Întrebat dacă există cetăţeni de rangul întâi, ortodocşi, şi cetăţeni de rangul doi, premierul a răspuns negativ. „Nu, dar programa şcolară o poate face Biserica. Am vorbit cu reprezentanţii altor culte şi au spus că li se pare normal ca statul să sprijine învăţământul confesional. E bine ca bisericile neoprotestante să sprijine un sistem de educaţie“, a conchis premierul. Tema religiei a fost adusă în discursul politic de premier, când şi-a anunţat candidatura pentru Preşedinţie.

http://adevarul.ro/locale/focsani/foto-video-marian-oprisan-plagiaza-victor-ponta-inmanat-primarilor-

13

psd-cheile-zece-microbuze-scolare-1_541c1db90d133766a8429db0/index.htmlFOTO VIDEO Marian Oprişan îl plagiază pe Victor Ponta. Acesta a înmânat primarilor PSD cheile de la zece microbuze şcolarePreşedintele Consiliului Judeţean Vrancea a profitat de ocazie să-i plimbe pe jurnalişti cu microbuzul şcolar, menţionând că este şofer profesionist.Încă zece comune din Vrancea au de astăzi microbuze pentru transportul elevilor la şcoală. Evenimentul nu avea cum să treacă nemediatizat, în centrul oraşului, în Piaţa Unirii, fiind organizată o ceremonie de înmânare a cheilor de la microbuze.În ultima perioadă se specializase în astfel de evenimente însuşi primul ministru Victor Ponta, care aproape zilnic merge în judeţe ca să împartă chei de microbuze, însă astăzi şeful Guvernului a ratat această oportunitate în Vrancea. De acest lucru a profitat Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean, care cu „modestia-i” binecunoscută a ţinut să-i asigure pe cei prezenţi la eveniment că această alocare este rodul colaborării dintre organismul pe care îl conduce, respectiv Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene şi Guvernul României. „Asta ştim noi să facem, pentru că nu prea ne pricepem la cuvinte. Împreună cu Guvernul ştim să avem grijă de oameni, pentru că oamenii ne sunt dragi şi oamenii merită toate eforturile administraţiei. Cum îmi place mie să spun, noi suntem servitorii cetăţenilor, nu cetăţenii servitorii noştri”, a spus Marian Oprişan. Cele zece microbuze vor ajunge toate în comune conduse de primari PSD, respectiv Dumbrăveni, Gugeşti, Negrileşti, Soveja, Spulber, Suraia, Tîmboieşti, Vîrteşcoiu, Vintileasca, Vrîncioaia. Ulterior, Marian Oprişan s-a urcat la volanul unui microbuz, invitându-i pe jurnalişti la o plimbare prin oraş. A menţionat că are permis de profesionist şi că în una din zile va merge într-o comună să-i ducă pe copii la şcoală cu microbuzul. De menţionat că primarii s-au plâns, deocamdată jurnaliştilor, că nu au şoferi şi nici bani în buget pentru a-i plăti, aşteptând cu interes rectificarea anunţată pentru luni, în condiţiile în care şi angajaţii din administraţie nu şi-au mai luat de ceva timp salariile. Inspectoratul Şcolar Vrancea a solicitat la minister 46 de microbuze şcolare.

http://adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/situatie-precedent-scoala-valcea-frica-invatatoarei-parintii-

14

si-au-tinut-copiii-acasa-saptamana-1_541c1ce00d133766a8429895/index.htmlSituaţie fără precedent la o şcoală din Vâlcea. De frica învăţătoarei, părinţii şi-au ţinut copiii acasă toată săptămâna Părinţii au refuzat să-şi lase copiii la şcoală după ce au auzit că învăţătoarea care ar trebui să aibă grijă de cei mici a lovit mai mulţi elevi dintr-o altă clasă. Revoltaţi, aceştia ameninţă cu retragerea copiilor de la şcoală dacă directorul unităţii de învăţământ nu le va aduce un alt învăţător.Toţi elevii din clasa a- III-a de la Şcoala generală Dăeşti, din comuna Popeşti, au absentat de la ore în această săptămână. Părinţii susţin că vor să-i ştie în siguranţă pe copii, aşa că au decis să-i ţină acasă până când învăţătoarea va fi mutată la o altă şcoală.„A fost o învăţătoare foarte bună, e titulară la această şcoală, dar i s-a întâmplat ceva în ultima vreme, a avut un şoc. Noi nu avem ceva personal cu dânsa, dar avem un document în care scrie că are schizofrenie paranoidă şi nu avem nicio garanţie că elevii vor fi în siguranţă. Ştim mai mulţi părinţi care au făcut plângeri împotriva dânsei, că a bătut copiii, s-a ajuns la Parchet”, declară Adrian Dănescu, unul din părinţii care refuză să-şi lase copilul la şcoală. În 2012, învăţătoarea a fost cercetată penal după ce părinţii a şase elevi au reclamat-o pentru purtare abuzivă. Potrivit ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, cadrul didactic a exercitat acte de violenţă asupra mai multor elevi. În document se vorbeşte şi despre faptul că învăţătoarea se află sub tratament antipsihotic şi că are discernământ diminuat. Procurorii au hotărât, însă, că faptele cadrului didactic prezintă un pericol social redus şi au sancţionat-o doar cu o amendă administrativă în cuantum de 400 de lei. „Acum doi ani, copiii au ajuns acasă bătuţi şi tunşi. Ea nu ştie că e oră de română, de matematică. La ore îi trimitea pe elevi în curte, la şcoală. E păcat să ne batem joc de copii, că nu sunt copii răi, e păcat să-i lase o învăţătoare de capul lor”, susţine Daniela Predescu, mama unui alt elev de la şcoala din Popeşti. Conducerea şcolii vrea detaşarea învăţătoarei Conducerea şcolii a cerut ajutorul Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Vâlcea pentru rezolvarea situaţiei. Andreea Amza, directorul unităţii de învăţământ, ar vrea să o detaşeze pe învăţătoare Minodora Popescu la o altă şcoală, aşa cum s-a procedat în 2013, după ce a fost amendată pentru purtare abuzivă la ore. „Am făcut adrese către Inspectorat, am solicitat detaşarea dumneaei, dar doamna învăţătoare se încăpăţânează să rămână aici, deşi părinţii nu o vor. Ştiu că a fost un proces, iar dânsa a scăpat cu o amendă tocmai din cauza problemelor de sănătate”, precizează Andreea Amza. Legal, situaţia poate fi soluţionată doar cu acordul învăţătoarei. „Singura modalitate prin care am putea rezolva problema ar fi să o convingem pe doamna învăţătoare să părăsească sistemul de învăţământ ori să se pensioneze anticipat. Ar mai fi varianta în care, dacă refuză să-şi facă controlul psihologic la începutul de an ori dacă va fi declarată inaptă la acest control, să demarăm procedurile de părăsire a sistemului de învăţământ pe

15

cale medical. Din dosarul doamnei învăţătoare ştim că dânsa a fost diagnosticată la un moment dat cu schizofrenie dar, tot într-o scrisoare medicală, se specifică că este sub tratament şi atâta timp cât este sub tratament nu ar trebui să aibă manifestări neadecvate. Acum, eu nu am de unde să ştiu dacă îşi ia sau nu medicamentaţia”,declară Ion Gherghinarul, inspector şcolar general ISJ Vâlcea. Învăţătoarea nu a mai dat nici ea pe la şcoală de patru zile, de când a intrat în concediu medical, şi nu a putut fi contactată până la momentul publicării acestui material. Aceasta avea programat astăzi controlul psihologic, dar nu s-a prezentat la evaluare. La rândul lor, elevii au mers până la şcoală doar vineri dimineaţa, însoţiţi de părinţi. Adulţii au dorit astfel să anunţe conducerea şcolii că îşi vor muta copiii la o instituţie de învăţământ din altă localitate dacă nu se vor lua măsuri în acest caz. Cadre didactice cu probleme şi în alte localităţi Situaţia din comuna Popeşti nu este singulară, conducerea ISJ Vâlcea primind sesizări de la părinţii din alte două localităţi. În comuna Dăeşti, la doar câţiva kilometri distanţă de Râmnicu Vâlcea, o învăţătoare a rămas cu doi copii în clasă după ce, la deschiderea anului şcolar, aceasta i-a lovit pe elevi cu cărţile în cap. Supăraţi, părinţii şi-au mutat copiii la o altă şcoală, dar din aceeaşi comună. „Mai sunt probleme în judeţ, avem un caz unde o doamnă învăţătoare a rămas doar cu doi copii în clasă. Se pare că va intra în concediu medical şi, în februarie, când împlinşete o anumită vârstă, va solicita pensionarea”, mai spune Ion Gherghinaru. Sesizări s-au primit şi din Călimăneşti, cel vizat fiind un profesor de limba franceză.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/Stiti-terapiapsihopedagogicac-1_541c12880d133766a842548d/index.htmlŞtiţi ce este terapia psihopedagogică?Terapia psihopedagogică a apărut în Argentina, în anii ’70, sub numele de clinică psihopedagogică, sau, chiar mai simplu, psihopedagogie, extinzându-se ulterior în spaţiul latino-american, ca necesitate de a răspunde la problema concretă a insuccesului şcolar, evoluând în funcţie de felul cum au fost formulate, de-a lungul a trei decenii, obiectul şi obiectivele intervenţiei.Prima fază Obiectul intervenţiei se identifică cu simptomatologia dificultăţilor de învăţare în genere la subiecţi cu rezultate normale la probele de inteligenţă. Se încerca, aşadar, corectarea unor fenomene ca: neatenţia în timpul orelor, dezinteresul parţial sau global pentru diversele materii de studiu, lentoarea la citit, scris sau calcul, într-un cuvânt, o serie de discrepanţe între randamentul şcolar scăzut şi „normalitatea” din viaţa extraşcolară. Procesul de învăţare era privit din perspectiva randamentului, înţeles ca produs performant care putea fi tratat, adică îmbunătăţit. Teza e melioristă: oricine, adecvat stimulat, poate da mai mult, poate învăţa mai bine. Corectând ceea ce e de corectat, acţionând mai ales pârghiile motivaţiei, interesului, spiritului competitiv, terapia apărea ca antrenament ce putea conduce spre performanţă. Aş numi

16

acesta viziune „sportivă”, cu rezultate ce depind de concentrare, de efortul depus şi de voinţă. „Cine se străduieşte, poate.” Apelul la psihologie se justifică prin faptul că aceasta apărea specialiştilor ca furnizoare de tehnici stimulatoare, normative şi regulatoare ale vieţii intelectuale. Juxtapusă unei pedagogii active şi flexibile (este perioada în care triumfă „şcoala nouă”, marcând apogeul metodologiilor), psihologia şcolară (educativă, pedagogică) a permis crearea unui domeniu care, cu vremea, se autonomizează. Psihopedagogia ne apare ca o sinteză reductivă a curentelor psihologice şi pedagogice ale vremii. Nu cunoaştem nici o descriere coerentă şi originală la nivel terapeutic. Studiile proliferează în sensul premiselor lansate în anii ’30, dar intervenţiile depind mai curând de arta terapeutului. El însuşi se dedică sporadic problematicii, e psihanalist, rogersian, cognitivist etc., format însă la „şcoala adulţilor”. Teoria lui Skinner apare ca soluţie, în măsura în care cunoştinţele pot fi programate, dozate şi învăţate conform ritmului individual. „Şcoli ideale” se deschid în Statele Unite, de exemplu. Se pun bazele învăţământului modular, a creditelor şi participării la ore conform vârstei intelectuale, şi nu celei biologice. Panorama acestei perioade nu e uşor de trasat. Ni se pare însă dominată de idealul înnoirii, al performanţei şi al speranţei în capacităţile ştiinţei de a elimina insuccesul. („Cine nu poate fi educat, poate fi reeducat”, dacă ni se permite această formulare). A doua fază Cu timpul, s-a observat însă că tratarea simptomelor este insuficientă pentru a atinge succesul şcolar. Simptomul începe să fie înţeles ca semn(al) (asemănător teoriei semnului, aşa cum este descris de semiotică), ca produs emergent al unei dezarticulări ale aspectelor învăţării (cognitiv, afectiv şi social). De la centrarea pe randament se trece la cercetarea pe geneza învăţării. Simptomele sunt privite ca valori relative, iar intervenţia psihopedagogică îşi schimbă obiectul. Jorge Visca consideră că obiectul psihopedagogiei este procesul învăţării, iar obiectivele terapiei ţin de remedierea sau reconstruirea acestui proces sub toate aspectele sale. Tratamentul psihopedagogic se autonomizează, posedând instrumente diagnostice, corective şi profilactice proprii. Este etapa apariţiei terapiei psihopedagogice ca ştiinţă cu toate rigorile epistemologice. Procesul învăţării este înţeles din perspectiva „epistemologiei convergente”, după formularea lui Visca. În această viziune integratoare, cele trei aspecte apar acum interdependente: o perturbare de tip afectiv se repercutează în plan cognitiv sau social şi aşa mai departe. Terapeutul trebuie să identifice blocajele (barierele) pe care, în faza tratamentului, va încerca să le înlăture, sprijinindu-se nu pe ceea ce subiectul nu poate să facă, ci pe ceea ce subiectul a învăţat şi poate să facă. Terapia este centrată pe elaborări faptice şi nu verbale. Intervenţia e acţiune, subiectul munceşte cu ajutorul unor „unelte” pe care le găseşte în cutia sa de unelte. Avem de-a face cu o viziune „mecanică”, de „atelier”. Învăţarea pare un act de montaj, piesă cu piesă. Valoarea intervenţiei nu trebuie privită numai prin prisma rezultatelor, ci şi a posibilităţilor ei de extensie (nu depinde de vârstă, tip de învăţare, domeniu de aplicare). Până în prezent nu cunoaştem reformulări. Putem vorbi însă de contribuţii notabile cum sunt cele ale Aliciei Fernández sau Sara Paín, între mulţi alţii. Visca fundează centre psihopedagogice în Argentina şi Brazilia, studiile experimentale se înmulţesc, terapia este oficial recunoscută în Argentina, unde devine obiect de studiu universitar. În Brazilia, apare

17

Asociaţia braziliană a psihopedagogilor, se organizează congrese, sporeşte vizibil dinamica editorială. Este studiat şi aplicat programul lui Reuven Feuerstein, sunt „descoperiţi” şi „anexaţi” un număr semnificativ de autori la blocul bibliografic (Vîgoţki, de exemplu), se observă un interes special orientat spre psihomotricitate, neuropsihologie, cognitivism etc. Se înmulţesc cursurile de masterat, rezultatele practice permit bilanţuri pozitive. Şi totuşi, cum este lesne de înţeles, nu putem vorbi încă de o fază de deplină maturitate. A treia fază Poate fi descrisă ca o fază marcată de atitudinea critică, corespunzând, în linii mari, ultimelor două deceniu. Prin „atitudine critică” înţelegem formularea unor exigenţe ce ţin de rigoarea conceptuală, propuneri de reformulare a obiectului şi obiectivelor, argumentarea centrată pe experienţa clinică, nevoia de extindere a domeniului de aplicare, precum şi trasarea unor sarcini de viitor. Psihopedagogia se autoperspectivează, ceea ce înseamnă că se poate interoga cu pertinenţă asupra limitelor şi logicii sale evolutive. Deşi nu e uşor, vom încerca să punem în evidenţă problematica acestei faze, conştienţi că discursul nostru capătă, în această zonă, un colorit marcat subiectiv. În privinţa obiectului, ne apare ca justificată următoarea observaţie culeasa de pe Internet (2000): „experienţa clinică ne va conduce spre constatarea că relaţia psihopedagogică nu se stabileşte între psihopedagog şi procesul de învăţare, ci între psihopedagog şi subiectul acestui proces, fiinţa cognoscentă, adică fiinţa în proces de construcţie a cunoaşterii”. Subiectul apare ca „o unitate de complexităţi”, „o fiinţă pluridimensională având o dimensiune raţională, o dimensiune afectivă/deziderativă şi o dimensiune relaţională, acesta din urmă având o implicaţie interpersonală şi o implicaţie contextuală. Implicaţia contextuală ar avea două specificităţi: una intrinsecă care ar fi cea biologică, şi alta extrinsecă care ar fi cea sociologică”. Paralel cu procesul de construcţie al cunoaşterii, fiinţa îşi construieşte propria-i autonomie. Fiind determinată de dimensiunile care constituie acest proces, fiinţa se înscrie în dialectica permanenţei şi schimbării, a echilibrului şi dezechilibrului, a unităţii şi a diversităţii, a autonomiei şi determinării. Autonomia înseamnă acţiune, acţiune creativă în raport cu ceea ce se simte ca deja instituit. Se ajunge, astfel, la operaţiile acestui proces (a percepe, a discrimina, a organiza, a concepe, a conceptualiza, a enunţa), din perspectiva genezei construcţiei cunoaşterii, în linie pur piagetiană. Concluzia este următoarea: „acţiunea este mereu acompaniată de toate aceste specificaţii (operaţiile mai sus enunţate, n. n.)”. Dacă apar dificultăţi de învăţare, acestea trebuie formulate în raport cu nivelul acţiunii: o problemă de enunţare îşi poate avea originea într-o dificultate de organizare. Intervenţia presupune, în acest caz, reconstrucţia organizării prin descriere, apoi prin evocare, pentru a ajunge la conceptele care permit explicaţiile (enunţarea). Dimensiunea relaţională este una din laturile constitutive ale procesului, în sensul în care fiinţa cognoscentă este o fiinţă contextualizată, adică determinată de condiţiile existenţei sale în societate. O primă contextualizare este reprezentată de condiţiile biologice ale existenţei sale organice. Imaginea corpului, felul cum sunt integrate deficienţele fizice sau mintale, ţin de relaţii sociale pe care subiectul le stabileşte cu ceilalţi. Pe de altă parte, imaginea lumii şi judecăţile pe care le formulează despre aceasta sunt determinate de sistemele de valori social construite. Vom adăuga că astfel de sisteme trebuie înţelese ca relative, întrucât judecăţile pot fi deopotrivă prejudecăţi.

18

Problematica a fost cel mai bine pusă în evidenţă până acum în domeniul „mentalităţilor”. Dimensiunea raţională este şi ea o dimensiune constitutivă a procesului de cunoaştere. Prin acţiunea asupra obiectului, subiectul (fiinţa cognoscentă) îşi construieşte propriile sale structuri mintale, internalizând „logica” şi etapele acţiunii. Structurarea trăirii ţine în fond de capacitatea de formulare a conceptelor de către subiect şi corespunde genetic modelului stadiilor, aşa cum a fost descris de Piaget. Această structurare se bazează pe dialectica reuşitei şi a greşelii, conducând spre momente de sinteză care permit progresul. Este important de semnalat că această dimensiune raţională nu trebuie înţeleasă în sens cartesian şi nici epistemic, postulând o cunoaştere independentă de structurile sociale care o determină. Raţionalul nu exclude relaţionalul şi nici afectivul, dinamizator, cum vom vedea, al necesităţii de cunoaştere. Dimensiunea afectivă/deziderativă este o dimensiune constitutivă a procesului, în măsura în care fiinţa cognoscentă este determinată de o realitate de care ea nu este conştientă, formată de moţiuni ale dorinţei care se manifestă, în mod dinamic, în toate dimensiunile menţionate. Fiinţa cognoscentă este supusă jocului între principiul plăcerii şi cel al realităţii şi care defineşte modul său de funcţionare. Includerea aspectului deziderativ permite o mai adecvată articulare cu celelalte dimensiuni ale fiinţei, sugerând că aspectele afective nu trebuie înţelese în sens intimist. Articularea acestor dimensiuni – mereu conflictuală sau complementară – nu conduce la reducţii sau excluziuni, ci la integrarea lor sub forma unor sinteze provizorii. Nucleul care face posibilă unificarea diversităţii este eul cognoscent, nucleu ce permite fiinţei să ia act de propria-i existenţă, să poată să-şi construiască şi să-şi conserve autonomia. Căile de dezvoltare a acestui eu, conform viziunii psihanalitice şi piagetiene, sunt trasate de „avansuri” aproape simultane: dezorganizare/integrare, nediferenţiere/diferenţiere, simbioză/individuaţie, disociere/sinteză, realism/reprezentare, centralizare/descentralizare. Se poate conchide astfel că: psihopedagogia are ca obiect de studiu „fiinţa cognoscentă, iar ca obiectiv facilitarea construcţiei eului cognoscent al acestei fiinţe pluridemensionale, identificând obstacolele care împiedică ca această construcţie să se realizeze şi, în acelaşi timp, reconstruind posibilităţile sale de sinteză şi de autonomie”. Câteva comentarii se impun. Când afirmăm că obiectul psihopedagogiei este fiinţa cognoscentă, adică o fiinţă angajată permanent în procesul de construcţie a cunoaşterii şi, implicit, a dobândirii autonomiei, nu o putem considera ca pe o realitate încheiată. Ideea unui proces permanent de construcţie presupune definirea omului şi a instituţiilor create de el ca sisteme deschise. Cu această imagine putem depăşi acea concepţie care privea omul ca unic deţinător al raţiunii, aptă de a explica totalitatea fenomenelor. Printr-o serie de operaţii, omul cunoaşte, imaginează, comunică, amplifică şi limitează câmpul său de acţiune, interpretând lumea. Toate aceste operaţii sunt „constructe” ce presupun atât cunoştinţe (conţinuturi, teme), cât şi comportamente (conduite). Psihopedagogia ne apare acum ca un termen insuficient, limitativ, în raport cu obiectul şi obiectivele sale. Aşadar: 1. Perspectiva de abordare a unui asemenea proces nu poate fi doar psiho-, ci bio-socio-psiho-, ceea ce presupune, în mod necesar, multiple

19

focalizări interrealţionate. Deşi în practică astfel de lanţuri sunt neeconomice şi greu de acceptat, este important să ne convingem că, în realitate, orice ştiinţă interdisciplinară este în mod natural plurală în raporturile (abordările) pe care îl stabileşte cu propriul său obiect de studiu. Vom admite, deci, că obiectul este cel care îi conferă unitatea, neexistând o viziune independentă de obiect. Nici un demers unidirecţionat nu poate furniza o descriere completă a obiectului. Ştiinţa este unitară prin obiectul de studiu şi diversă prin perspectivele de abordare pe care le propune. 2. Cum subiectul intervenţiei nu este doar copilul, ci adolescentul, tânărul sau adultul, va trebui să considerăm termenul «pedagogie» în sens larg, înţelegând că nu avem de-a face doar cu pedagogia, ci şi cu andragogia şi cu ceva mai mult. Cum s-ar putea denumi –gogia aplicată instituţiilor care „învaţă”? 3. Obiectivele arată că nu putem reduce această ştiinţă doar la o terapie. Deşi terapia constituie obiectul acestui text, este evident că ea nu este mai mult decât o ramură autonomă a unui domeniu în construcţie, încă departe de a fi încheiat şi care se numeşte, în lipsa unui termen mai cuprinzător, „psihopedagogie”. Fiecare cercetător lucrează la parcela sa, preocupându-se mai puţin cu vastitatea teritoriului, rămânând o sarcină de viitor o propunere de unificare, precum şi o mai clară diferenţiere de psihologie şi de pedagogie. Obiectul de studiu al terapiei psihopedagogice este, în accepţia noastră, entitatea umană angajată în procesul de învăţare, oricare ar fi natura acesteia, având ca scop dobândirea unei anumite cunoaşteri şi autonomii manifestate sub formă de conţinuturi şi comportamente contextualizate. Obiectivele acestei terapii ţin de construirea sau de reconstruirea nucleului responsabil de procesul învăţării, predeterminat în acest sens, analizând natura, amploarea şi daunele provocate de o serie de fenomene de blocaj şi propunând soluţiile corective adecvate fiecărui caz în parte. Într-o formulare succintă, obiectivul terapiei psihopedagogice este înlăturarea dificultăţilor de învăţare atât în planul conţinuturilor, cât şi al conduitelor. Terapia psihopedagogică are în vedere întreaga gamă a dificultăţilor, de la cele lejere sau moderate, la cele severe sau profunde, independent de originea acestora. Trebuie subliniat însă faptul că aceasta nu poate soluţiona incapacităţile de învăţare prezente la subiecţi consideraţi deficienţi. În practică, sunt luate în consideraţie aspecte organice, corporale, cognitive, emoţionale, sociale, culturale, pedagogice, etc. Asistenţa poate fi individuală sau de grup, de cabinet sau instituţională: în şcoli, în unităţi productive, în întreprinderi, instituţii sau organizaţii. Lărgirea domeniului său aplicativ rămâne o sarcină a viitorului. Cele afirmate până acum nu pot fi bine înţelese decât printr-un efort de imaginaţie în raport cu ceea ce nu a fost spus. Orice fragment evocă întregul, adică ceea ce e omis pentru că nu a fost încă scris. Este perfect posibil ca la sfârşit să ajungem la aceeaşi concluzie, la aceeaşi senzaţie de prezenţă a unei alte realităţi omise. Nu este vorba de a specula naiv asupra limitei, ci mai degrabă de a accepta că există o linişte care vorbeşte, în sensul lui Wittgenstein, filosoful care ne avertizează aspra ineluctabilului paradox. De aceea, spune el, adevărata carte este aceea ce nu a fost scrisă, nici nu este posibil a fi scrisă vreodată.

20

http://adevarul.ro/news/politica/ministrul-pacalit--vulpe-1_541c00700d133766a841efc9/index.htmlMinistrul păcălit de vulpePe timpuri, ca să fiu nostalgic până la capăt, elevii mici învăţau la şcoala primară, după ce descopereau literele cu ajutorul abecedarului, despre vulpea care păcălea ursul.Azi, când abecedarele lipsesc, fără să cutremure pe mai nimeni nefericita situaţiune, un ministru a fost păcălit de vulpe – strecurându-se, în viziunea lui, în locul lupoaicei, într-un "cuib" unde, chipurile, ocrotea pe legendarii întemeietorii ai Romei – Romulus şi Remus. Lasă că povestea putea fi învăţată şi de ministru măcar după nu mai puţin celebra statuie - din mijlocul Bucureştilor - a Lupoaicei alăptându-i pe celebrii copii. De la neamul întemeietorilor şi până la strămoşul nostru, Traian, expus în "nudul gol-goluţ" pe treptele Muzeului Naţional de Istorie cu Lupoaica în braţe şi cu argumentul bărbăţiei vestite atârnând dintre picioarele lui deasupra capetelor copiilor care urcă treptele înalte, uimiţi, până la fioroasa Lupoaică din braţele cuceritorului Daciei, să-i descopere acestuia ,,scârbovnicul mădular’’, – nu e decât un pas, în favoarea confuziei dintre faptul de artă a frumosului şi grotesca înfăţişare de pe treptele pomenitului lăcaş investit cu scopuri declarat educaţionale. Această confuzie, întreţinută cu o inexplicabilă dezinvoltură de către ,,muncipalitate’’ – arătând până unde merge enciclopedica incultură a politicianismului nostru agresiv, nu numai că nu se află în nici un pericol, dar sporeşte îngrijorător. Să ne mai mirăm că de cinci ani aşteaptă, ignorată, o petiţie a unor academicieni vestiţi, Dan Berindei (91 de ani), Dinu C. Giurescu (87 de ani), Constantin Bălăceanu-Stolnici (89 de ani), Răzvan Theodorescu (75 de ani), ca şi de alţi universitari cunoscuţi, susţinând aşezarea statuii lui Caragiale - semnată C. Baraschi – pe Calea Victoriei, în faţa marchizei reproducând cu o fidelitate emoţionantă intrarea fostului Teatru cel Mare? Statuia lui Caragiale - reprodusă de Mugur Isărescu şi pe bacnota de 100 de lei – adusă cu aprobarea Primului Ministru, a ministrului de resort şi chiar a Preşedintelui – dintr-un squar de pe strada Maria Rosetti şi pusă meritat în parcul dinaintea casei dramaturgului, în Piaţa Universităţii – a fost smulsă şi îndepărtată furibund de către un alt nefericit ministru, de data asta al Culturii. Slugarnicul ministru – căci gestul lui a fost unul slugarnic faţă de un mare, foarte mare şef al lui – după ce l-a legat pe acest Caragiale din bronz cu frânghii până şi peste gura-i de foc, l-a plimbat aiuritor cu braţul unei macarale pe deasupra Bucureştilor într-o dimineaţă, şi, apoi, l-a trimis, la locul lui, nu-i aşa, în squarul din care abia fusese scos la lumină. Teribil, cum se face la noi că miniştrii sortiţi să rămână în amintire prin gafe monumentale se găsesc cu nemiluita – urmare a unei selecţii ţinând la prima vedere doar de logica absurdului, dacă nu ar fi dezvăluită repede motivaţia vulgar electorală. Deocamdată, să fim mulţumiţi că în ziua deschiderii anului şcolar fără abecedar, a fost cât de cât lămurită la nivel ministerial situaţia alăptării întemeietorilor Romei de către lupoaică şi nu de către vulpe.

21

P.S. În focul confruntărilor privind identitatea animală a salvatoarei întemeietorilor a sărit şi o guralivă crainică tv, fostă actriţă şi politicianistă, care şi-a amintit din ce mai ştia şi ea că micuţii au fost zăriţi abandonaţi într-un coşuleţ împletit, plutind pe apele unui râu. Ca să vezi cât de mare şi de veselă e grădina lui Dumnezeu!

http://adevarul.ro/educatie/scoala/actuala-guvernare-dus-invatamantul-colaps-1_541bfe000d133766a841e007/index.htmlActuala guvernare a dus învăţământul în colapsO radiografie a stării actuale a învăţământului în România justifică afirmaţia din titlu. În 2011, când Legea Educaţiei Naţionale a încercat să pună educaţia şi formarea profesională pe un drum european, învăţământul românesc se afla pe ultimele locuri în clasamente internaţional credibile, PISA, TIMSS, PIRLS, cu nici o universitate în top 500 Shanghai, fără învăţământ profesional, cu profesori şi elevi demotivate.Legea Educaţiei Naţionale (LEN) a fost lăudată inclusiv de comisarul pentru educaţie al UE, şi avea nevoie de 10-15 ani pentru a-şi produce efectele. Actuala putere a desfiinţat-o prin 5 OUG-uri successive, fără să aibă curajul de a o abroga. În aceste condiţii, legislaţia din învăţământ este într-un haos total, pentru că nu a fost pusă în concordanţă toată legislaţia cu schimbările aduse prin OUG-uri. Radiografia învăţământului actual Un număr imens de elevi, 330.000, au parcurs liceul degeaba, în ultimii patru ani. N-au luat bacalaureatul sau nu s-au prezentat la examen. 330.000 de destine frânte, tineri care n-au învăţat nici meserie, nici teorie şi au luat totul de la capăt, după ce au investit energie, bani şi speranţe. Autorul acestui eşec educaţional de proporţii este statul, care a oferit tinerilor un singur traseu educaţional, cel liceal, chiar dacă mulţi elevi nu aveau resursele necesare pentru acest traseu pretenţios. Un număr ridicol de mic, 30.000, se află acum în şcoli profesionale, recreate de LEN, dar blocate de schimbarea repetată a LEN. În 2003 aveam 270.000 elevi in şcoli profesionale. În acest timp, lipsa meseriaşilor din piaţa muncii face economia românească neatractivă şi necompetitivă. Se înregistrează un abandon şcolar masiv, circa 25-30% la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, explicaţia fiind că părinţii şi elevii au constatat că şcoala nu le oferă competenţele cerute de angajatorii privati din piaţa muncii. Învăţământul general obligatoriu devine un basm, atâta timp cât familiile nu văd un interes direct pentru care copiii lor s-ar duce la şcoală. Nu s-a adoptat un nou curriculum naţional. Suntem şi acum încremeniţi în tiparele curriculare anterioare anului 1990, deşi am schimbat regimul politic, economic, social, există mari provocări la nivel global cărora tinerii trebuie să le facă faţă în viitor. Curriculumul adoptat pentru primar nu ţine cont de procentul de 25-30% ce rămâne la decizia şcolii, nu face schimbări de substanţă în structura programelor şcolare, pentru că factorii de decizie sunt prizonierii sindicatelor din învăţământ.

22

Nu suntem în stare să punem pe bănci abecedare şi manuale la clasele mici. Eşecul licitaţiei pentru abecedare şi manual la clasele întâi şi a doua demonstrează incompetenţa gravă a actualului govern. Este pentru prima oară în istoria şcolii când se întâmpla acest lucru. Găselniţa cu menţinerea manualelor vechi intră în contradicţie cu intrarea în vigoare a unei noi programe şcolare, aşa că se impune amânarea intrării în vigoare a acesteia. O licitaţie prost gestionată, indiferent de contestaţii, revine în responsabilitatea Ministerului. Consiliul Naţional pentru Contestaţii a dat câştig de cauză unei părţi a contestatarilor, o dovadă în plus că Ministerul a greşit. Nu reuşim să impunem un sistem de evaluare standardizat, unitar la nivel naţional, care să măsoare progresul şcolar al elevilor, criteriu de salarizare şi evaluare a profesorilor, managerilor, a salariaţilor din învăţământ. Nu suntem capabili să implementăm un sistem de salarizare în educaţie, care să ţină cont de performanţă şi rezultatele muncii cadrelor didactice şi managerilor. Se menţin o politizare şi centralizare generalizate a structurilor de management din învăţământ, explicaţie a faptului că nu sunt promovate şi respectate interesele locale şi regionale de dezvoltare, ale părinţilor şi comunităţilor şcolare. Universităţile se golesc de la an la an, tot din cauză că nu oferă absolvenţilor competenţele cerute de piaţă muncii. Nu s-a rezolvat problema învăţământului simultan din rural. În şcoli din rural, cu un număr sub 16 elevi, circa 2500, se învaţă tot în regim de învăţământ simultan, cu cheltuieli foarte mari şi cu rezultate aproape de zero. Prăpastia dintre învăţământul românesc şi piaţa muncii, decredibilizarea universităţilor funcţionând în regim de fabrici de diplome universitare, lipsa de motivare salarială a personalului din educaţie, anihilarea LEN, premisa a unui drum sănătos pentru sistemele de educaţie şi formare profesională, toate acestea au condus la colapsul în care se găseşte acum sistemul de învăţământ din România.

http://adevarul.ro/locale/vaslui/foto-educatie-rutiera-joaca-concurs-premii-organizat-biroul-politie-rutiera-barlad-1_541dce8b0d133766a84ad678/index.htmlFOTO Educaţie rutieră prin joacă. Concurs cu premii organizat de Biroul de Poliţie Rutieră BârladÎn cadrul campaniei “Verde la educaţie pentru circulaţie”, derulată sâmbătă în Bârlad, zeci de copii s-au înscris în concursul de testare a cunoştinţelor pe teme de circulaţie. Toţi au fost răsplătitţi cu brăţări fluorescente, rechizite şi sucuri.În cadrul acestei campanii au fost organizate concursuri interactive în trei zone ale oarşului, respectiv în parcările supermarketurilor Lidl. Sâmbătă, 20 septembrie, de la ora 10.00, aproximativ 150 de copii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 14 ani, s-au înscris în concurs. Scopul principal a fost acela de a le fi testate cunoştinţele în materie de circulaţie rutieră. Copiii au purtat discuţii cu poliţiştii şi educatorii care i-au

23

însoţit, au fost puşi să recunoască indicatoare rutiere, au răspuns întrebărilor puse pentru testarea cunoştinţelor. Micuţii au luat parte şi la un joc pe machetă: traversare şi depăşire/ocolire obstacole. “O activitate similară am desfăşurat şi anul trecut, copiii fiind deosebit de receptivi la acest gen de manifestare. Este o acţiune de prevenire, fiind vizaţi copiii preşcolari şi şcolari. Am pus în practică cunoştineţele asimilate pe o machetă în cadrul unui joc interactiv, diferite acţiuni ce le desfăşoară zilnic. Copiii au fost receptivi, au demonstrat că aveau noţiunile de bază privind deplasarea şi traversarea”, a declarat, pentru “Adevărul”, agent şef adjunct Ionel Dumitraşc, de la Bioroul de Poliţie Rutieră Bârlad. La final, prichindeii au primit stimulente de la Lidl ce au constat în brăţări fluorescente, sucuri, calendare şi orare. Acţiuni similare s-au desfăşurat în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră în toate parcările magazinelor Lidl din ţară.

http://adevarul.ro/news/societate/greva-generala-invatamant-1_541d55630d133766a8487dca/index.htmlGrevă generală în învăţământ Continua degradare a învăţământului românesc din ultimii ani a atins o nouă cotă istorică. Faptul că anul şcolar a început cu un imens scandal legat de lipsa manualelor pentru clasa întâi şi a doua arată cum politizarea, interesele mărunte şi egoiste, nepăsarea factorilor de decizie pot conduce la adevărate catastrofe sociale, ce vor avea efecte rele pe termen mediu şi lung.Soluţia anunţată de ministrul Pricopie, şi ulterior de premierul Ponta (cum că, la nevoie, se pot folosi manualele vechi) arată o uluitoare lipsă de cunoaştere a domeniului: aceste două clase nu pot studia după manuale vechi din simplul motiv că introducerea clasei pregătitoare a condus la necesitatea schimbării programelor de învăţământ. Or, abecedarul şi matematica pentru aceste două clase erau proprii anilor în care clasa pregătitoare nu exista. Dincolo de acest scandal, nu trebuie uitat pe cel anterior: înfiinţarea ,,colegiilor” în cadrul universităţilor. Măsura viza, în fapt, universităţile particulare (şi în special Universitatea ,,Dimitrie Cantemir”, atât de dragă Ecaterinei Andronescu) care, cu studenţi tot mai puţini, încearcă să supravieţuiască prin asemenea soluţii cel puţin bizare, dacă nu ilegale. S-a spus de mulţi necunoscători (sindicate, ministrul educaţiei, premier etc.) cum că colegiile se adresează celor care nu au diplomă de bacalaureat şi creditele obţinute la aceste colegii pot fi transferate pentru nivelul de licenţă. Dar în acest caz, Legea 1/2011, art. 44, al. 10 NU permite aşa ceva, căci colegiile nu sunt postliceale (în lipsa diplomei de bacalaureat): ,,creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în baza deciziilor senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul licenţă.” Dacă mai punem la socoteală Ordonanţa de urgenţă 49/2014, ce a mutilat Legea educaţiei avem o imagine extrem de întunecată cu privirea la soarta

24

grea a sistemului naţional de educaţie - ajuns un adevărat pericol la siguranţa naţională a României. La recentul Consiliu naţional de conducere al Federaţiei Sindicale ,,Alma Mater” s-au ridicat ministerului şi guvernului o serie de solicitări cu privire la finanţare, în special. Soluţia găsită pentru a se încerca presarea guvernului în a-şi respecta îndatoririle şi promisiunile a fost pichetarea Guvernului şi Parlamentului. Înclin să cred că măsura asta va fi un fel de frecţie la un picior de lemn în cazul în care nu e parte a conflictului colectiv de muncă iniţiat de sindicate. Clasa politică e mult prea preocupată de alte teme, încât să fie influenţată de o simplă pichetare. Acesta e motivul pentru care toţi dascălii, atât din sistemul preuniversitar, cât şi din cel universitar, cer grevă generală. Mă alătur şi eu demersului şi solicit public tuturor sindicatelor, federaţiilor din universităţi, federaţiilor de ramură şi federaţiilor naţionale să iasă din letargie, să depăşească aspectele politice ale conflictului, să dea dovadă de curaj în respectarea îndatoririi legale de apărare a intereselor salariaţilor cu scopul declanşării grevei în sistemul naţional de educaţie. Şi pentru că la Iaşi, consiliul Alma Mater a discutat despre multe aspecte legate de salarizare (nerepartizarea sumelor reţinute din finanţarea de bază a universităţilor, în proporţie de 10%; salarizarea personalului nedidactic şi includerea sporului de vechime în salariul de bază; neplata drepturilor salariale după Legile 221/2008, 330/2009, 285/2010; neindexarea salariilor etc.), îi solicit domnului Anton Hadăr şi celorlalţi lideri de sindicat să adauge pe lista de revendicări şi următoarele cerinţe: 1. alocarea de la bugetul de stat pentru anul 2015 a minimum 6% din PIB (în conformitate cu art. 8 din Legea educaţiei); 2. pentru activităţile de cercetare, alocarea de la bugetul de stat pentru anul 2015 a minimum 1% din PIB; 3. eliminarea discriminării gradelor didactice conferenţiar, lector şi asistent - în raport cu profesorul universitar (pentru cine nu ştie, salariul net (cu vechime, spor doctorat etc.) este: prof. univ. 3500 lei , conf. univ. 1800 lei, lect. univ. 1500 lei, asist. univ. 1200 lei); 4. eliminarea politizării instituţiilor de învăţământ etc.

http://adevarul.ro/tech/internet/manualele-digitale-lumea-occidentalavs-romania-1_541c228e0d133766a842b493/index.htmlManualele digitale: lumea occidentală vs. RomâniaDar ce se întâmplă, de fapt, în lumea occidentală? Profesorii români implicaţi în proiecte europene şi în schimburi de experienţă cu ţări precum Germania, Franţa, Danemarca sau Suedia povestesc, de mulţi ani, despre decalajele care există între sistemul din aceste ţări şi sistemul românesc – inclusiv în privinţa digitizării.Este nevoie de manual digitale în România? Şi care ar fi avantajele folosirii, în şcolile româneşti, a manualelor digitale? La cea de-a doua întrebare ar putea răspunde o declaraţie recentă a primului-ministru în exerciţiu al României: „Nu mai există elev care să nu folosească un telefon, o tabletă, un computer” (vedeţi întreaga declaraţie aici). În această toamnă, Ministerul Educaţiei a încercat să introducă, pentru prima oară, manuale digitale în România, la clasele I-a şi a II-a. Dincolo de scandalul

25

politic din luna septembrie – manualele nu au ajuns la timp pe mesele elevilor, şi din cauza modului cum a fost organizată licitaţia iniţială, se pare (un reportaj despre acest scandal în EvZ, aici) – intenţia este lăudabilă. Nu comentez, iarăşi, calitatea manualelor (câteva citate amuzante pe tema „tainele auxiliarului” pe blogul lui Costi Rogozanu aici), însă apariţia lor e un prim pas important, pe drumul spre alinierea cu tehnologia pe care elevii o folosesc zi de zi – şi cu ceea ce se întâmplă, deja, de ceva vreme, în lumea occidentală. Dar ce se întâmplă, de fapt, în lumea occidentală? Profesorii români implicaţi în proiecte europene şi în schimburi de experienţă cu ţări precum Germania, Franţa, Danemarca sau Suedia povestesc, de mulţi ani, despre decalajele care există între sistemul din aceste ţări şi sistemul românesc – inclusiv în privinţa digitizării. De exemplu, v-aţi putea imagina o oră de curs în care profesorul nu foloseşte tabla, nici creta sau markerele, iar elevii nu folosesc nici caiete, nici manuale, nici pixul sau hârtia? Astfel de ore au loc, de mulţi ani, în ţările nordice. Elevii îşi iau notiţe, lucrează şi îşi fac temele pe laptopuri, care sunt conectate, la începutul orelor, la un smartboard. Iar profesorul foloseşte smartboard-ul pentru a preda, pentru a face demonstraţii şi pentru a corecta temele. Pare un scenariu desprins dintr-un film Science Fiction – deoarece echipamentele necesare pentru un astfel de mod de lucru depăşesc, cu mult, posibilităţile financiare ale unei şcoli româneşti, veţi spune. Cu toate acestea, se pare că multe dintre şcolile occidentale se bucură de astfel de dotări şi mulţumită unor corporaţii sau unor binefăcători locali – ceea ce ne arată, încă odată, cât de importantă este o lege bine gândită a sponsorizării. Dincolo de aspectul material, un obstacol îl reprezintă, desigur, şi inerţia profesorilor – cum, nu este posibil să nu mai scriem de mână! Iar noi nu vom reuşi să învăţăm să folosim acele laptopuri şi acele smartboard-uri! – ar putea exclama unii învăţători şi profesori români. Ei bine, în timp ce noi încă trebuie să depăşim astfel de obstacole materiale şi mentale, în multe state americane scrisul de mână a devenit, de anul acesta, materie opţională. Dincolo de discuţia despre beneficiile scrisului de mână, ca exerciţiu, asupra dezvoltării unor anumite inteligenţe (un comentariu mai detaliat al temei „ce pierdem odată cu scrisul de mână” într-un articol de-al meu apărut în revista „Cultura”), această ştire ne arată cât de departe a ajuns de fapt Occidentul – şi care este decalajul pe care ar trebui să-l recuperăm.

http://adevarul.ro/locale/bacau/oaspeti-sasetari-palatul-copiilor-bacau-1_541eb0db0d133766a84f136d/index.html

26

Oaspeţi din şase ţări la Palatul Copiilor BacăuProfesori şi elevi din Bulgaria, Grecia, Polonia, Slovacia, Turcia şi Ungaria vor fi, în perioada 22-26 septembrie, oaspeţii Palatului Copiilor Bacău. Vizita reprezintă cea de-a patra întâlnire din cadrul Proiectului multilateral Comenius ”Biodiversity Conservation The Only Path To Our Survival”.Delegaţiile vor sosi la Palatul Copiilor Bacău, luni, 22 septembrie, ora 8.30, când vor fi întâmpinate cu pâine şi sare după tradiţia românească. Deschiderea oficială a întrunirii internaţionale de la Bacău va avea loc la ora 9.30, când vor lua cuvântul reprezentanţii instituţiilor implicate în proiect, precum şi ai partenerilor locali, care sprijină atingerea obiectivelor de proiect. Pe durata celor cinci zile petrecute în România, profesorii şi elevii vor participa la activităţi educaţionale prin care vor lua contact cu sistemul de învăţământ românesc, vor afla cum se conservă biodiversitatea din judeţul Bacău, vor lua parte la ateliere de lucru pe teme specifice şi vor vizita obiective turistice locale şi naţionale, printre care Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii ”Ion Borcea”, Biserica ”Precista”. De asemenea, vor fi organizate vizite de documentare în Rezervaţia naturală Arsura, Parcul Dendrologic Hemeius, Delta Dunării şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Simbolic, fiecare echipaj va adopta un copac din aria protejată Arsura şi îi va urmări evoluţia pe parcursul derulării proiectului dar şi ulterior, prin implicarea personalului Ocolului Silvic Fântânele – custodele rezervaţiei şi a elevilor Cercului de Ecologie de la Palatul Copiilor. Un work-shop atractiv va fi realizat de entomologii muzeului ”Ion Borcea”. Prin această activitate practică elevii vor conştientiza importanţa insectelor în protejarea biodiversităţii precum şi rolul acestora în păstrarea echilibrului dinamic al planetei. De asemenea, elevii şi profesorii Palatului Copiilor Bacău au pregătit expoziţii tematice şi programe cultural-artistice, care vor include momente de teatru, cântece şi dansuri tradiţionale româneşti, dar şi surprize culinare, specifice bucătăriei tradiţionale din regiunea Moldovei. Pe durata şederii în Bacău, copiii din cele şase ţări partenere care iau parte la întâlnire vor fi găzduiţi de familiile elevilor băcăuani implicaţi în proiect. Partenerii Palatului Copiilor Bacău în organizarea acestei întruniri sunt Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, Direcţia Silvică Bacău - Ocolul Silvic Fântânele, Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii ”Ion Borcea” şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Bacău. Coordonatorul român al Proiectului Multilateral Comenius ”Biodiversity Conservation The Only Path To Our Survival” este Nela Dumea, profesor al Palatului Copiilor Bacău, care coordonează şi Cercul de Ecologie. Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene, în cadrul Programului Sectorial Comenius al Programului de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii şi se derulează în perioada septembrie 2013 – iulie 2015. Precedentele mobilităţi din cadrul proiectului au avut loc în Ungaria (Budapesta), Slovacia (Košice) şi Turcia (Ankara).

http://adevarul.ro/locale/targoviste/25-liceeni-damboviteni-participa-proiectul-implica-te-voluntar-1_541faea60d133766a853d910/index.html

27

25 de liceeni dâmboviţeni participă la proiectul "Implică-te! Fii voluntar! 25 de liceeni selectaţi din unităţile de învăţământ dâmboviţene participă în perioada 19-21 septembrie la proiectul de tineret: Implică-te! Fii voluntar!Acesta este iniţiat de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Dâmboviţa şi de Filiala de Cruce Roşie - Dâmboviţa. Acţiunea se desfasoara la Busteni sub forma unui curs de instruire în domeniul educaţiei pentru sănătate şi protecţiei civile.Proiectul este finanţat de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Dâmboviţa care asigură cheltuielile de masă, cazare şi transport.

http://www.curentul.info/social/5435-case-familiale-pentru-300-de-copii-abandonati

Case familiale pentru 300 de copii abandonațiCel puţin 300 de copii abandonaţi din toată ţara vor beneficia de îngrijire de calitate în incinta a 24 de case şi apartamente de tip familial, ce vor fi înfiinţate de autorităţi până la data de 31 decembrie 2015, potrivit unui proiect de hotărâre postat pe site-ul Ministerului Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV).Potrivit proiectului de hotărâre, programul "Închiderea instituţiilor de tip vechi şi înfiinţarea de centre de recuperare, de case de tip familial şi/sau apartamente" are ca scop principal creşterea calităţii serviciilor sociale pentru copil şi familie. 'Prin acest program, vor fi create cel puţin 24 de case de tip familial şi apartamente şi cel puţin două centre de recuperare. De asemenea, numărul de instituţii de tip vechi va fi redus cu cel puţin şase, iar cel puţin 300 de copii vor beneficia de îngrijire de calitate în casele şi apartamentele nou create. Programul se derulează pe o perioadă de şase ani (2010 - 2015), proiectele urmând să aibă o durată de maximum 60 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2015. Din acest interval, cel puţin trei luni vor fi destinate funcţionării serviciilor nou create', se arată în proiectul citat. Bugetul total al programului este de 15,2 milioane de lei, din care: 200.000 lei pentru anul 2010, cinci milioane de lei pentru anul 2011; trei milioane de lei pentru anul 2012; 2,3 milioane de lei pentru anul 2013; 1,53 milioane de lei pentru anul 2014 şi 3,167 milioane de lei pentru anul 2015. Aplicanţii principali eligibili pentru acest proiect sunt direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, parteneri fiind organismele private acreditate în condiţiile legii, care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia

http://www.curentul.info/social/5407-scoala-parintilor-in-sectorul-6

28

Școala părinților în sectorul 6 din CapitalăDirecţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 invită părinţii interesaţi să participaţi  la atelierele de lucru pentru părinţi şi copii ce se vor desfăşura  în  luna noiembrie  2014, în cadrul proiectului “Şcoala Părinţilor”.

Scopul acestui proiect este reducerea semnificativă a situaţiilor de impas parental şi a dificultăţilor aferente în cadrul relaţiei părinte - copil, atât în situaţiile copiilor cu deviante comportamentale, cât şi pentru situaţii obişnuite de viaţă, care apar pe parcursul copilăriei. Obiectivele atelierelor sunt: îmbunătăţirea relaţiilor din familie, dezvoltarea abilităţilor emoţionale prin joc sau alte activităţi interesante atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, crearea unei reţele de suport între părinţi.

Şcoala Părinţilor este un program de susţinere a familiei şi de prevenire a situaţiilor de risc în cadrul acesteia, aflat la cea de-a şasea ediţie, până în prezent peste 100 de familii cu copii beneficiind de consiliere.

Grupul ţintă este format din părinţi cu copii cu vârste cuprinse între 4 – 10 ani şi va fi compus din maxim 15 participanţi.

Întâlnirile se vor desfăşura în perioada  03 – 07 noiembrie 2014, între orele 10.00 – 12.00, pe parcursul a patru ateliere.

Temele atelierelor sunt:

q  Lumea sunetelor

q  Lumea culorilor

q  Teatru de păpuşi

q  Să descoperim jocul la diferite vârste

Cursurile sunt susţinute de formatori cu experienţă: psihologi, asistenţi sociali şi medici şi vor avea loc la sediul Centrul de Recreere şi Dezvoltare Personală „Conacul Golescu  Grant”, Sector 6. 

http://www.evz.ro/oferta-in-scoli-cumparati-manuale-sau-multumiti-va-cu-cele-uzate.html

29

Ofertă în școli: Cumpărați manuale sau mulțumiți-vă cu cele uzate! Dacă elevii din clasele I și a II-a nu au găsit deloc manuale pe bănci în prima zi de școală, colegii mai mari au avut parte de cărțile gratuite, însă uzate. Cele noi sunt o raritate.

Milioane de elevi învaţă zilnic în şcolile româneşti după manuale uzate, care au trecut pe la multe generații. Dacă nu vor să își lase copiii să meargă la școală cu ele, părinții au varianta de a le cumpăra: costă între 10 și 50 de lei bucata. „La clasele I-IV, am cumpărat manualele cerute de învățătoare. Am dat câte 200 de lei pe an. La clasa a V-a, am cumpărat cele mai uzate cărți primite. M-au costat până în 100 de lei”, ne-a spus o mămică din sectorul 1.

Cărți la a 15-a generație 

Un caz inedit este în comuna vrânceană Ciorăşti, unde la şcoala din localitate se împart manuale vechi de 15 ani: „Am fost la deschiderea anului şcolar, le-am vorbit elevilor despre importanța învăţăturii, însă, din păcate, nu le-am putut oferi decât manuale foarte vechi. Am împărţit cărţi care acum sunt la a 15-a generaţie”, a spus primarul Nicolae Braicău.

Nu doar elevii din Vrancea au parte de un asemena tratament. „Vin câteva manuale noi pe an. Abia reușim să le înlocuim pe cele foarte rupte,“ ne-a mărturisit o învățătoare din Teleorman.

Directorul Uniunii Editorilor din România, Claudiu Istrate, spune că Ministerul Educației (MEN) face comandă pentru retipărirea manualelor care acoperă între 5 şi 15% din necesar.

Câți bani s-au dat pentru retipărirea de manuale

Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) are însă o altă variantă: „În conformitate cu prevederile legale referitoare la obligativitatea de a asigura anual un procent de retipăriri (cca. 30%) din fondul de manuale şcolare în uz, MEN a alocat sumele necesare pentru completarea periodică a stocului”. Iată situația pe ultimii ani:

2008 - 2009 - 24.519.538 lei

2009 - 2010 - 10.059.113 lei

2010 - 2011 - 16.263.576 lei

2011 - 2012 - 16.696.000 lei

2012 - 2013 - 17.255.000 lei

2013 - 2014 - 20.000.000 lei

30

2014 - 2015 - 20.000.000 lei

SURSA: Ministerul Educației

http://www.evz.ro/exclusiv-evz-tunul-de-50-de-milioane-de-euro-din-licitatia-manualelor-digitale-de-unde-vin-banii.html

EXCLUSIV EVZ. Tunul de 50 de milioane de euro din licitația manualelor digitale. De unde vin banii Câștigurile editurilor nu vin doar din banii primiți de la Ministerului Educației pentru tipărirea manualelor și a CD-urilor câștigate prin licitație, ci și prin auxiliare pe care le vând în școli.

Cel care a lansat acuzația că prin licitația organizată de Ministerul Educației s-a dat un tun de 50 de milioane de euro explică de unde rezultă de fapt această sumă. „Licitația se face strict pe manuale plătite de către stat, editurile câștigătoare au licitat 1 euro pe bucată, ceea ce este imposibil, suma reală este în jur de 2 euro pe bucată. De la stat editura primește în jur de 2 milioane de euro la un milion de manuale”, ne-a declarat Mihail Penescu, directorul Uniunii Editorilor din România.

Această sumă este mărită de costul auxiliarelor. „Editurile vin cu caiete la care sunt atașate și CDuri, costul acestora fiind în jur de 4 milioane de euro, înmulțit cu patru ani și se ajunge la 16 milioane de euro la care se adaugă și clasa a II-a. Astfel, în patru ani, editura încasează mai mult de 50 de milioane de euro“, cuantifică acesta.

Un business de volum

Costurile sub 5 lei pentru două cărți și două CDuri oferite de câștigătorii licitației sunt justificate de aceștia prin faptul că fac profit din volumul de manuale livrate. „Nu ne-am propus să facem un profit gigantic din aceste manuale. Este un business de volum. Am mers cu un adaos mic, de 2-4%, în funcție de tiraj”, a declarat pentru EVZ Florin Ilia, vicepreședinte SIVECO.

Celălalt mare câștigător al licitației este editura CD PRESS, cu oferte de preț tot sub 5 lei. „Prețurile sunt perfect sustenabile. Ele includ toate costurile realizării fiecăruia dintre cele cinci manuale câștigătoare. Prețul include un profit rezonabil între 3-5%. Toate documentele privind formarea prețurilor au fost puse la dispoziție și verificate de Ministerul Educației, înainte de anunțarea rezultatelor, conform procedurilor legale”, ne-a transmis Costin Diaconescu, CEO CD PRESS, care deține și funcția de vicepreședinte al Uniunii Editorilor din România. El ține să precizeze că niciun manual nu a fost

31

respins pe criterii de preţ, ci din cauza „neconformității cu cerințele caietului de sarcini”.

Reevaluarea licitației, în câteva zile

Zilele acestea, Ministerul Educației ar trebui să anunțe ce a decis, după ce Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) i-a cerut reevaluarea ofertelor. „MEN continuă procedurile de achiziție a noilor manuale pentru clasele I şi a II-a. MEN a luat act de Decizia CNSC și va face ajustările necesare, acolo unde acest lucru s-a dispus. MEN asigură elevii, parinții și dascălii că manualele vor ajunge în școli imediat ce procedura de licitație se va finaliza. Scopul principal al instituției este acela de a asigura materiale didactice de calitate, moderne, adaptate noilor programe şi noilor cerinţe ale lumii în care copiii noştri trăiesc. MEN îi asigură pe toţi beneficiarii sistemului de educaţie că va urmări întotdeauna interesul elevilor și al școlii, și nu interesele financiare ale celor care au blocat procedura, generând această întârziere a modernizării manualelor.”

Planul de rezervă al dascălilor: alte manuale

Între timp însă, speriați că nu vor primi manuale digitale prea curând, mulți dascăli au comandat diverse manuale sau auxiliare de limba română și matematică și cer părinților să le plătească.

Ce cărți se cumpără centralizat și cine le oferă

Din 21 de oferte depuse,Ministerul Educației a selectat 9 oferte de manuale pentru clasele I și a II-a. Cele 21 de firme au depus oferte individual sau în asociere. Firma cu cele mai multe oferte câștigătoare este SC CD PRESS SRL, al cărui director general este Costin Diaconescu, și este urmată de SIVECO, în colaborare cu Editura Litera.

Firmele câștigătoare

1. Manualul de Comunicare în limba română clasa I:

■ SC CD Press SRL_OF_1,

■ SC CD Press SRL_OF_2

■ Grup Media Litera SRL+ Grup Editorial Litera SRL+SC SIVECO România SA

2. Comunicare in limba maternă maghiară clasa I:

■ Editura Corvin Deva

3. Comunicare în limba română clasa a II-a:

■ SC CD PRESS SRL

32

4. Matematică și explorarea mediului clasa I:

■ SC CD PRESS SRL

■ Grup Media Litera SRL+ Grup Editorial Litera SRL+SC SIVECO România SA

5. Matematică și explorarea mediului clasa a II-a:

■ SC CD PRESS SRL 6. Limba modernă clasa I - limba engleză:

■ SC Edu Soft Marketing Srl + SC Cromatic Tipo SRL

Cu sau fără tabletă

O discuție care revine zilele acestea în actualitate vizează faptul că pe lângă manuale, Ministerul Educației ar avea în plan să cumpere și tablete pentru elevi. Oficial, nu există nimic anunțat în acest sens, iar pentru folosirea manualelor digitale nu este nevoie de tabletă, fiind suficient un computer în care să poată fi încărcat CDul aferent fiecărui manual. Directorul Uniunii Editorilor din România, Mihai Penescu: „Cumpărarea unor tablete în școli ar fi o investiție inutilă. S-au mai făcut experimente în lume și nu s-a ajuns la niciun rezultat, manualele în formă tipărită sunt necesare pentru un învățământ de calitate. Așa se întâmplă peste tot în lume.“

http://www.evz.ro/contestatiile-au-dat-peste-cap-digitalizarea-educatiei-ne-intoarcem-la-manualele-vechi.html

Contestațiile au dat peste cap digitalizarea Educației. Ne întoarcem la manualele vechi! Perioada de utilizare a vechilor abecedare și manuale pentru clasa a II-a se extinde. Decizia a fost luată în contextul în care contestațiile și procesele în instanță pot prelungi cu câteva luni perioada în care elevii nu vor avea manuale digitale.

La solicitarea primului-ministru Victor Ponta ca elevii claselor I şi a II-a să aibă cât mai repede manuale la dispoziţie, ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, a decis să extindă perioada de utilizare a manualelor vechi pentru clasa I, până la finalizarea licitaţiei privind manualele digitale. Prin ordin al ministrului Educaţiei, inspectoratele şcolare judeţene au obligaţia ca, în regim de urgenţă, să completeze stocurile de manuale şcolare pentru clasa I. Pentru clasa a II-a se vor folosi vechile manuale, existente deja în şcoli”, a anunțat ieri dupăamiază ministerul Educației.

Măsura este luată în contextul în care contestațiile editorilor de manuale, nemulțumiți de firmele desemnate câștigătoare de ministerul Educației, ar

33

putea prelungi luni de zile de acum încolo desemnarea firmelor care vor furniza noile manuale digitale. În acest moment, alt grup de experți din cadrul Centrului Național de Evaluare și Examinare reevaluează cele 21 de oferte pentru manuale digitale primite inițial, după ce 10 sesizări au fost depuse la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor.

Legea permite contestații după contestații

Contactați de reporterii EVZ, reprezentanții CNSC au explicat că, potrivit legii, după ce Ministerul Educației va reevalua ofertele și va da o decizie, firmele nemulțumite pot depune iarași contestație la CNSC. Și în cazul în care ministerul sau câștigătorii ar contesta decizia CNSC la Curtea de Apel, după ce șefii de la Educație vor atribui contractul, decizia acestora ar putea fi iarași contestată la CNSC, potrivit legii.

Descalificați câștigătorii!

Războiul între câștigătorii licitației și restul editorilor a mai marcat ieri un nou episod. Federaţia Editorilor din România (FER) a cerut Ministerului Educaţiei descalificarea ofertelor declarate iniţial câştigătoare, motivând că acestea ar fi fost „desecretizate” şi deja prezentate publicului larg.

„E un rău mai mare să se învețe după vechile manuale”

Directorul CD Press Publishing House, firma care a avut cele mai multe oferte câștigătoare la licitația organizată de MEN, este de părere că soluția așteptării manualelor noi ar fi mai bună. „E un rău mai mare să se comande de la edituri care au câștigat acum 12-15 ani, când nu exista o legislație privind achizițiile publice. Se dau bani degeaba pe manualele vechi, în condițiile în care programa a fost schimbată, iar aceste manuale nu vor putea fi folosite”, ne-a spus Costin Diaconescu.

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-18154826-subiectele-zilei-stii-mai-fac-banii-tai-drumul-invizibil-banilor-care-lansat-victor-ponta-presedintie-opozitia-din-rusia-cheama-demonstratii-

34

impotriva-politicii-pentru-ucraina-kremlinului-prieteni-fac.htm

Subiectele zilei: Tu stii ce mai fac banii tai? Drumul invizibil al banilor cu care s-a lansat Victor Ponta la presedintie; Opozitia din Rusia cheama la demonstratii impotriva politicii pentru Ucraina a Kremlinului; "Am prieteni cu facultate care sunt someri". Motivele care au dus la triplarea numarului de elevi in scolile profesionale "Am prieteni cu facultate care sunt someri". Motivele care au dus la triplarea numarului de elevi in scolile profesionale. Intre o facultate care garanteaza doar o diploma si un loc unde sa inveti o meserie cautata, tot mai multi tineri aleg ultima varianta. In acest an, peste 35.000 de elevi au inteles ca ar putea sa ajunga buni electricieni, instalatori, bucatari sau cizmari. Drept urmare, s-au inscris de 3 ori mai multi la scolile profesionale. Marea problema este ca in aceste institutii, nu prea mai exista suficienti profesori, noteaza StirileProTv.ro.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18139476-victor-ponta-despre-treia-sesiune-bacalaureat-daca-cazul.htm

Victor Ponta, despre o a treia sesiune de Bacalaureat: Daca va fi cazul, da Premierul Victor Ponta a declarat astazi, intrebat daca este de acord cu o a treia sesiune de Bacalaureat pe an: "Daca e cazul, da". "Da, sunt pentru orice fel de masura in care educatia sa fie inclusiva. Cred ca scoala trebuie sa fie pentru toti, evident incurajand si premiind elitele", a sustinut Ponta, pentru Adevarul.

Posibilitatea organizarii unei a treia sesiuni de BAC pe an, pe langa sesiunea din vara si cea din toamna, este prevazuta in Ordonanta de Urgenta prin care guvernul a adus 97 de modificari la Legea Educatiei Nationale; aceeasi OUG care a introdus universitatile fara BAC si pe care Avocatul Poporului este asteptat sa decida daca o trimite la CCR de mai bine de 2 luni.

Premierul Victor Ponta a declarat vineri: "Eu cred ca sunt vreo 250.000 de tineri care nu au luat bacalaureatul si care nu se pot angaja nicaieri in acest moment. Ideea sa spun 'Cei 250.000 - cum spun cei de dreapta - sunt niste

35

loaze, nu ne intereseaza, sa moara', eu nu pot sa-mi asum acest lucru. Vreau sa le dau inca o sansa si inca o sansa: 'Hai, invatati, incercati, hai sa incercam sa va integram in societate'. (...) Acest gen de capitalism salbatic era tipic secolului XIX, inceput de secol XX. Cand il aud la oamenii politici din Romania anului 2014, mi se pare inconstienta. (...) Da, sunt pentru orice fel de masura in care educatia sa fie inclusiva. Cred ca scoala trebuie sa fie pentru toti, evident incurajand si premiind elitele", relateaza Agerpres.In ceea ce priveste introducerea clasei pregatitoare, careia i s-a opus la preluarea mandatului, Victor Ponta a spus ca a acceptat aceasta idee. "Pana la urma, da. In 2012 a fost o mare provocare, am reusit sa trecem peste ea si acum infrastructura s-a adaptat la acest lucru. Cred ca s-au obisnuit si parintii cu ideea. (...) Toate studiile internationale arata ca evolutia societatii duce spre un sistem de educatie ceva mai timpuriu si, chiar daca acum si eu ma gandesc 'l-as tine acasa cat mai mult', realitatea este ca un sistem de educatie de la 5 ani si jumatate - 6 ani este adecvat noii societati", a afirmat Ponta, potrivit agentiei citate.Ordonanta de Urgenta nr. 49/2014 prevede, printre altele, ca "in cazuri temeinic justificate, se poate organiza o sesiune de bacalaureat speciala, aprobata prin ordin al ministrului educatiei nationale". Pana la aceasta ordonanta, legea educatiei nationale prevedea ca ministerul educatiei organizeaza o sesiune de bacalaureat in iunie-iulie, o sesiune de bacalaureat in august-septembrie si o sesiune in primavara pentru olimpici. Aceasta este Ordonanta prin care Guvernul Ponta a adus in vara 97 de modificari la Legea Educatiei Nationale si prin care a prevazut organizarea in universitati de colegii pentru persoane fara Bacalaureat si organizarea de doctorate cu frecventa redusa. Detalii aiciMasura a fost criticata de Federatia Nationala a Asociatiilor de Parinti - Invatamant Preuniversitar. Presedintele federatiei, Mihaela Guna, a declarat pentru HotNews.ro la momentul aprobarii acestei OUG: "Tragem un semnal de alarma ca sunt bani consumati care ar trebui dirijati in alta parte, catre cei care inca invata in scoala. E un semnal adresat parintilor, copiilor si profesorilor ca ar trebuie sa recurgem cat mai putin la aceasta a treia sesiune de Bacalaureat". Detalii aiciPe de alta parte, rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Ioan Aurel Pop, a declarat atunci pentru HotNews.ro: "nu vad un impediment foarte mare in a organiza in conditii serioase aceasta sesiune, mai ales ca in ultimii ani avem foarte multi tineri care nu se mai inscriu la bacalaureat, foarte multi care nu trec si atunci a le mai oferi o sansa celor care doresc sa isi incerce sansele nu vad un impediment. Si aici poate sa existe un contraargument ca riscam sa transformam BAC-ul intr-un experiment prea simplu si atunci exigenta trebuie pastrata". Detalii aici Universitatea din Bucuresti a criticat, insa, aceasta ordonanta si a anuntat ca "posibilitatea organizarii unei sesiuni speciale de bacalaureat, la latitudinea Ministerului Educatiei, greveaza asupra credibilitatii si importantei acestei evaluari nationale". Detalii aiciMinisterul Educatiei a precizat ca urmare a acestei dezbateri post-aprobare a ordonantei de urgenta ca "se vorbeste mult despre Bacalaureat si despre intentia acestei OUG de a veni in sprijinul celor care nu trec acest examen de maturitate. Nimeni, insa, din fosta guvernare nu s-a gandit ce se va intampla cu sutele de mii de absolventi de liceu care nu trec examenul de Bacalaureat

36

(intre 2010 si 2013 nu au promovat examenul de Bacalaureat 209.000 elevi). Ce se intampla cu ei? Ce optiuni au ei si ce face statul pentru a le oferi o alternativa? Ii lasam sa devina o problema sociala doar pentru ca n-au reusit sa treaca un examen? Aici ne deosebim fundamental! Actualul Guvern are o abordare inclusiva, prin care vrea sa ofere o sansa fiecarui elev. Sigur, asta nu inseamna ca nu trebuie sa aplicam politici diferentiate in functie de performante: cei merituosi trebuie promovati, trebuie recompensati - iar ultimii ani chiar au insemnat eforturi in plus pentru toti cei care au obtinut rezultate foarte bune -, iar cei care esueaza la acest examen nu trebuie abandonati". "Aici vedem diferenta de gandire: noi credem ca statul trebuie sa fie responsabil si sa intinda o mana de ajutor catre toti elevii. Conform strategiei Europa 2020, asumata de Romania, ponderea populatiei cu studii superioare si varsta intre 30 si 34 de ani ar trebui sa fie de peste 25%, fata de 40% la nivel european. Cum atingem acest obiectiv daca nu ii sustinem si nu ii incurajam pe absolventi?", si-a explicat Ministerul Educatiei pozitia. Detalii aici

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18138365-care-sunt-editurile-care-castigat-bani-din-amanarea-licitatiei-manuale-scolare-plus-cand-vor-ajunge-manualele-vechi-elevi.htm

Care sunt editurile care au de castigat bani din amanarea licitatiei de manuale scolare / Plus: Cand vor ajunge manualele vechi la elevi "O parte dintre editori a incercat sa amane procesul licitatiei dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca au vrut ca si anul acesta si pentru clasele I si II sa cumparam aceleasi manuale vechi pe care le-am cumparat timp de 14 ani". Avertismentul a fost lansat de ministrul Educatiei, Remus Pricopie, inca de la primele dezbateri privind licitatia pentru manuale. Care sunt insa editurile care castiga din amanarea licitatiei? Potrivit celui mai recent catalog al manualelor scolare care contine cartile aprobate si care se cumpara de catre MEN pentru clasa I, invatatorii au de ales intre 3 Abecedare ale Editurii Aramis si unul Ana 2000 (fara a lua in considerare si abecedarele in limbile materne), iar la Matematica intre 5 manuale alternative ale editurii Aramis si 4 oferite de alte edituri, daca luam in considerare numai cartile pentru disciplinele "principale".  Ministerul Educatiei a anuntat in urma cu o zi ca, "la solicitarea primului-ministru Victor Ponta ca elevii claselor I si a II-a sa aiba cat mai repede manuale la dispozitie, ministrul Educatiei Nationale, Remus Pricopie, a decis astazi sa extinda perioada de utilizare a manualelor vechi pentru clasa I, pana la finalizarea licitatiei privind manualele digitale"."Prin ordin al ministrului Educatiei, inspectoratele scolare judetene au obligatia ca, in regim de urgenta, sa completeze stocurile de manuale scolare pentru clasa I. Pentru clasa a II-a se vor folosi vechile manuale, existente deja in scoli", a anuntat Ministerul Educatiei. Aceasta masura a

37

fost luata pentru ca elevii de clasele I si a II-a au inceput scoala, dar nu au niciun manual pe masa. Cauza, pe scurt: elevii de clasele I si a II-a au programe noi, asa ca ministerul a lansat in aprilie o licitatie pentru manuale care sa fie facute conform noii programe. Licitatia nu s-a terminat, insa, nici pana in prezent, si cum MEN nu a mai comandat manualele vechi, elevii au ramas fara niciun manual si asteptau sa se incheie procedura de licitatie pentru a avea carti. Ministerul Educatiei a explicat care sunt sumele alocate in ultimii 6 ani pentru completarea stocului de manuale scolare. Bugetele destinate achizitionarii manualelor scolare retiparite au fost:

2008-2009 - 24.519.538 lei 2009-2010 - 10.059.113 lei 2010-2011 - 16.263.576 lei 2011-2012 - 16.696.000 lei 2012-2013 - 17.255.000 lei 2013-2014 - 20.000.000 lei

Cei mai multi bani se duc la clasa I, acolo unde manualele nu sunt transmisibile. Cu alte cuvinte, in fiecare an Ministerul Educatiei cumpara manuale pentru toti copiii din clasa I, deci carti pe care editurile de la care MEN le achizitioneaza le editeaza in tiraj maxim in fiecare an. Incepand de la clasa a II-a, manualele sunt transmisibile, adica elevii le iau de la scoala in septembrie si le predau scolii inainte de vacanta mare. Pentru aceste clase, MEN cumpara in fiecare an doar in jur de 10%-15% de manuale noi, din numarul total de manuale, acesta fiind echivalentul manualelor prea uzate pentru a putea fi transmise altor copii.

Care este acum procedura, cand vor ajunge manualele vechi la copiiStefan Somesan, inspectorul scolar general din judetul Mures, a declarat pentru HotNews.ro ca in aceasta dimineata ministrul Educatiei, Remus Pricopie, a avut videoconferinta cu toti inspectorii scolari generali, carora le-a explicat care este procedura pentru achizitionarea de manuale. "Ni s-a spus asa: manualele de clasa a II-a care exista in scoli le reintroducem la clasa. Ne-a spus ca a semnat un ordin de ministru prin care prelungeste valabilitatea manualelor de acum 10 ani, din care se reedita cam 10% nou in fiecare an, restul fiind transmisibile. La clasa I se reedita, insa, tot, acolo manualele nefiind transmisibile de la un an la altul. Deci la clasa I nu exista manuale acum vechi in scoli, avand in vedere ca le-au luat copiii acasa. Dar domnul ministru ne-a zis ca azi primim cuantumul de bani pentru a comanda de urgenta manualele la edituri si, din informatiile mele, editurile au aceste manuale pe stoc, pentru ca ei le-au tiparit fara sa stie ce se intampla cu astea digitale. Si noua ni s-a zis ca primim banii ca sa dam comanda si acele manuale pot sa ajunga in 2-3 zile in judete si apoi mai dureaza inca 2-3 zile ca sa ajunga in scoli. Deci la finalul saptamanii viitoare este posibil ca manualele sa ajunga in scoli", a explicat pentru HotNews.ro inspectorul scolar judetean Stefan Somesan.Acesta a precizat ca "este un buget special pentru clasa I ca sa comandam de urgenta aceste manuale si ele se vor folosi pana se finalizeaza licitatia pentru manualele noi. Deci dupa ce vin banii de la minister la inspectorate, noi luam legatura cu editurile si, in functie de istoricul de anul trecut,

38

comandam acelasi numar de manuale de la edituri, pentru ca invatatoarele nu s-au schimbat si invatatoarele isi iau pe istoric. Daca au fost 3.000 de la Aramis si 3.000 de la cealalta, tot asa mergem si anul acesta". Inspectorul scolar general a declarat pentru HotNews.ro ca, "la clasa a II, cred ca nu mai facem comanda ca de obicei pentru innoirea acelui procent de 10% din manuale pentru ca s-a redus numarul de copii. Dar acum facem evaluarea si daca vom constata totusi ca nu exista in scoli atatea manuale cati copii, facem comanda. Acum facem evaluarile".

Care sunt editurile care vor primi comenzi pentru manuale vechi de clasa IMinisterul Educatiei a publicat Catalogul manualelor scolare valabile in anul scolar 2014-2015 fara a mentiona si manualele pentru clasele I-II. In urma cu un an, Catalogul publicat de Minister nu continea manualele pentru clasa I. Cel mai recent an scolar pentru care Catalogul manualelor publicat de MEN contine si manualele de clasa I este 2012-2013. De aici aflam cine a facut pana acum manualele pentru clasa I si ce inseamna "manuale vechi".

Vezi mai jos titlul fiecarui manual de la clasa I, anul in care a fost aprobat si editura care tipareste manualul respectiv - este vorba doar de manualele pe care le cumpara Ministerul Educatiei, nu de toate prezente pe piata libera:

Abecedar - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Abecedar - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Abecedar - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Abecedar - Ana 2000 - aprobat in anul 2004

Cunoasterea mediului - Bic All - aprobat in anul 2004Cunoasterea mediului - Sigma - aprobat in anul 2004Cunoasterea mediului - ES Print 98 SRL - aprobat in anul 2004Cunoasterea mediului - EDP - aprobat in anul 2004

Matematica - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Matematica - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Matematica - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Matematica - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Matematica - SC Aramis Print - aprobat in anul 2004Matematica - Petrion - aprobat in anul 2004  Matematica - LVS Crepuscul - aprobat in anul 2004Matematica - Euristica - aprobat in anul 2004Matematica - Sigma - aprobat in anul 2004Religie (Alianta Evanghelica - cultele baptist, crestin dupa Evanghelie, penticostal) - Little Lamb - aprobat in anul 1999Religie (Cultul greco-catolic) - EDP - aprobat in 2006Religie (Cultul reformat si cultul evanghelic S.P.) - EDP - aprobat in 2004Religie (Cultul romano-catolic) - EDP - aprobat in 2004Religie (Cultul unitarian) - Abel - aprobat in 1999

Precizam ca am mentionat aici doar manualele care se duc catre

39

majoritatea copiilor. Pentru a vedea restul disciplinelor si manualelor si pentru minoritati, click aici pentru a descarca integral Catalogul manualelor scolare de clasa I

Din manualele vechi oferite de ce edituri au de ales, la clasa I, invatatoriiCare sunt editurile care au participat anul acesta la licitatia pentru manuale noi si cine a castigat, in prima instant

Firmele care au participat la licitatia pentru manuale noi:1. Centrul de Carte Straina SITKA SRL2. S.C. Humanitas S.A. + S.C. Read Forward S.R.L.3. Editura Corvin Deva4. Uniscan Grup Educational SRL + Expres Publishing S.A.5. Pearson Education Limited6. S.C. Norand SRL7. S.C. Aramis Print SRL8. S.C. Grupul Editorial Art SRL + S.C. Infomedia Pro SRL9. SC CD Press SRL10.SC Didactica Publishing House SRL11.T3 INFO SRL12.SC Edu Soft Marketing SRL + SC Cromatic Tipo SRL13. Grup Media Litera SRL + Grup Editorial Litera SRL + SC Siveco Romania SA14.Insoft Developent&Consulting +S.C. Editura All SRL15. Fisher International16. Corint Junior SRL17. S.C. Educational Center SRL18. Akademos Art SRL + Stand Agentie Difuzare Cart SRL19. Editura Didactica si Pedagogica20. Ascendia Design SRL21. Intuitext

Firmele care au castigat licitatia pentru manuale scolare, potrivit primului anunt al MEN, inainte de solutionarea contestatiilor:

1. Manualul de Comunicare in limba romana clasa I:SC CD Press SRL_OF_1SC CD Press SRL_OF_2Grup Media Litera SRL+ Grup Editorial Litera SRL+SC SIVECO Romania SA

2. Comunicare in limba materna maghiara clasa I:Editura Corvin Deva

3. Comunicare in limba romana clasa a II-a:SC CD PRESS SRL

4. Matematica si explorarea mediului clasa I:SC CD PRESS SRL

40

Grup Media Litera SRL+ Grup Editorial Litera SRL+SC SIVECO Romania SA

5. Matematica si explorarea mediului clasa a II-a:SC CD PRESS SRL

6. Limba moderna clasa I - limba engleza:SC Edu Soft Marketing Srl + SC Cromatic Tipo SRL

Precizam ca acestia nu sunt castigatorii finali. In acest moment, se asteapta ca MEN sa finalizeze reevaluarea tuturor ofertelor, la care a fost obligata de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC), sa anunte castigatorii - care pot fi aceeasi sau altii, dupa care se pot depune din nou contestatii, se poate merge si in instanta, iar abia dupa aceea se incheie contract cu firmele desemnate castigatoare.

Plus un schimb de replici interesant, care a avut loc in august la o conferinta in care mai multe edituri au anuntat ca au sesizat DNA in legatura cu licitatia pentru manuale:

Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas: "In 2000 s-a facut o licitatie de anvergura pe manuale clasice si ea implica clasele primare cu accentul pus pe manualele de Limba romana, clasele I-IV. Atunci nu cred ca puteai face sesizari la DNA. (...) Toate manualele au fost castigate de o singura editura. Guri rele spun ca acea editura asigurase toata tiparitura de afisaje electorale lui Nastase. DNA-ul, daca exista, trebuia sa stabileasca. Astea sunt miscarile din spate. Pesemne ca se considera ca acum e ceva asemanator".

Ana Munteanu, reprezentanta editurii Aramis, a replicat: "Acuzatia a fost directa adusa editurii Aramis. Aceasta editura are in spate o tipografie, e motivul pentru care ani de zile si-a putut permite preturi foarte mici. Si acum pretul nostru ofertat in licitatie a fost foarte mic, dar preturile castigatorilor au fost sub ale noastre."

Gabriel Liiceanu a intervenit si a declarat ca nu a rostit numele editurii, precizand: "de cand se dau replici tie insusi?" (Detalii aici)

Amintim, de asemenea, ca inca dinainte ca licitatia pentru manuale scolare sa fie lansata, oficialii guvernamentali au vorbit despre "interese ale editorilor" si despre "interese politice", fara a nominaliza niciun moment pe cineva.

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/se-preda-gresit-matematica-in-scoli-elevii-nu-ajung-sa-stapaneasca-rationamentul-confunda-ipoteza-cu-

41

concluzia-liviu-ornea-profesor-universitar-de-matematica-13298169

Se predă GREŞIT matematică în scoli. „Elevii nu ajung să stăpânească raţionamentul. Confundă ipoteza cu concluzia” - Liviu Ornea, profesor universitar de matematicăMatematicianul Liviu Ornea a vorbit în cadrul unui interviu acordat Gândul despre faptul că matematica, prin modul în care este predată în şcolile din România, nu îşi atinge scopul ei real, acela de a dezvolta gândirea critică, creativitatea şi capacitatea de a face un raţionament.

Matematica este predată în şcolile din România “ca o colecţie de metode de aplicat pentru rezolvarea uneor probleme, având ca scop luarea unui examen”, consideră profesorul Liviu Ornea, care a explicat că menirea matematicii este dea dezvolta gândirea critică, creativitatea şi capacitatea de a face un raţionament.

“Se insistă foarte mult pe tehnică. La un moment dat, îţi trebuie această tehnică, dar la noi se pierde din vedere cealaltă parte - raţionamentul. Şi s-au scos problemele de acest fel. Din primele clase, elevii fac algebră, copiii sunt învăţaţi de la început să-l pună pe x într-o parte, îl înmulţeşti cu 2 şi asta a ieşit … Din păcate, elevii nu ajung să-şi formeze noţiunile corect, nu ajung să stăpânească raţionamentul, asta vedem când ajung la facultate”, a spus Ornea.

Acesta atrage atenţia asupra faptului că geometria euclidiană, care formează raţionamentul, a fost scoasă din programă. “La admitere, vedem carenţe enorme de raţionament, ceea ce e un eşec al educaţiei matematice şi al educaţiei care se face la logică. Copiii confundă ipoteza cu concluzia”, a mai explicat profesorul Ornea.

CITIŢI AICI INTERVIUL INTEGRAL ACORDAT DE LIVIU ORNEA ZIARULUI GÂNDUL

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/profesorul-liviu-ornea-infiintarea-de-colegii-pentru-elevii-fara-bacalaureat-este-o-cotcarie-a-guvernului-ponta-

42

pentru-a-ajuta-anumite-universitati-si-anumiti-oameni-13287176

Profesorul Liviu Ornea: Înfiinţarea de colegii pentru elevii fără bacalaureat “este o coţcărie a Guvernului Ponta” pentru a ajuta “anumite universităţi şi anumiţi oameni” Posibilitatea ca universităţile să înfiinţeze colegii unde să înveţe absolvenţii de liceu care nu au obţinut diploma de bacalaureat este aspru criticată de Liviu Ornea. Doctor în matematică, profesorul de la Universitatea Bucureşti cataloghează această modificare a legii educaţiei ca pe o şmecherie a guvernului Ponta prin care încearcă, pe de o parte, să ajute “anumite universităţi şi anumiţi oameni”, iar pe de altă parte, să rezolva problema socială pe care o reprezintă în acest moment tinerii care nu şi-au luat examenul de bacalaureat. Invitat la Interviurile Gândul, Liviu Ornea a vorbit şi despre modificările din educaţie din ultimii 25 de ani şi efectele pe care acestea le-au produs, despre schimbările necesare sistemului de învăţământ pentru a răspunde nevoilor actuale, dar şi despre necesitatea de a ieşi la vot şi despre felul în care este privit plagiatul în mediul academic.

Profesorul Liviu Ornea consideră că încercarea guvernului de a rezolva problema socială a tinerilor fără bacalaureat, prin înfiinţarea de colegii în cadrul universităţilor, nu este o soluţie bună, şi că mai degrabă este necesară o regândire a examenului de bacalaureat şi o stabilire clară a lucrurilor care se aşteaptă de la elevii de liceu. În opinia sa, sistemul de învăţământ din România are nevoie, în primul rând, de o mai bună salarizare a profesorilor şi de schimbarea programei. Dar dincolo de problemele pe care învăţământul şi cercetarea le are, România văzută de la catedra universitară „n-arată deloc rău”.

Liviu Ornea la interviurile Gândul - Principalele idei pe scurt

Despre universitatea fără bacalaureat: E o coţcărie a Guvernului Ponta. E evident o mişcare făcută cu dublu scop. Unul este de a ajuta financiar anumite universităţi şi anumiţi oameni, deci e evident un scop lucrativ. Un altul este scopul declarat, de fapt social. Aici e o problemă serioasă. Sunt într-adevăr tineri pentru care liceul, aşa cum e organizat acum, e prea greu. Ei nu pot lua Bac-ul. Întrebarea bună este dacă ei trebuie neapărat să-l ia sau există o altă formulă.

Despre matematica predată în şcoli: La noi din păcate matematica este predată ca o colecţie de metode de aplicat pentru rezolvarea unor probleme, având ca scop luarea unui examen. În loc ca matematica să-şi reuşească să facă ceea ce este menirea ei: să dezvolte gândirea critică.

43

Despre măsurile pe care le-ar lua ca ministru al Educaţiei: Primul lucru ar fi mărirea lefurilor. Eu mă uit la absolvenţii noştri. Există nişte studenţi buni care ar putea fi nişte profesori minunaţi, dar majoritatea nu aleg învăţământul pentru că e prost plătit. A doua măsură ar fi numirea unui colectiv de oameni serioşi care să elaboreze programe pentru învăţământ şi care să răspundă la întrebarea ce vrem de la fiecare ciclu de învăţământ.

Despre alegeri/vot:  Încerc să-i conving pe tineri să meargă la vot, pentru că dintre acei „tot ăia” unii sunt mai buni decât alţii. De fapt, mai pesimist vorbind, unii sunt mult mai rău decât alţii. Mie mi se pare că de foarte mulţi ani alegem răul cel mai mic, aşa va fi şi anul asta.

Despre România văzută de la catedră:  Este eclectică, deloc omogenă, are vârfuri, are imaginaţie, interese foarte variate, are şi o cantitate mare de învârteală, de şmechereală, care poate avea farmcul ei până la un anumit punct.

Liviu Ornea la interviurile Gândul - Principalele idei pe scurt

Sistemul de educaţie din România trece prin schimbări. Din nou. Cea mai dezbătută modificare este cea prin care universităţile pot organiza colegii la care admiterea să se facă fără diplomă de bacalaureat. Ce înseamnă universitatea fără bacalaureat?

E o coţcărie a Guvernului Ponta. E ca în povestea aceea: nici călare, nici pe jos, nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, să fie studenţi care nu sunt studenţi. După cum aţi văzut, majoritatea universităţilor serioase, mari, au anunţat că nu vor face aşa ceva. Altele, chiar universităţi de stat, vor să se rentabilizeze un pic cu şmecheria asta. Domnul ministru Pricopie a spus că în niciun caz cineva fără Bacalaureat nu va fi student, numai că unele universităţi au anunţat că o să-i înmatriculeze pe cei care îşi iau ulterior bacul, direct în anul al doilea. Asta înseamnă că ei vor fi studenţi fără să fi trecut prin anul întâi. Ceea ce e un lucru ciudat, dar la noi se poate. E evident o mişcare făcută cu dublu scop. Unul este de a ajuta financiar anumite universităţi şi anumiţi oameni, deci e evident un scop lucrativ. Un altul este scopul declarat de fapt social, de sprijinire a tinerilor care au probleme sociale. Aici e o problemă serioasă. Sunt într-adevăr tineri pentru care liceul, aşa cum e organizat acum, e prea greu. Ei nu pot lua Bac-ul. Întrebarea bună este dacă ei trebuie neapărat să-l ia sau există o altă formulă.

Bacul a fost schimbat începând din 2010. De exemplu, elevii dau de proba de matematică în funcţie de profil.

Bacul a fost schimbat în urmă cu mai mulţi ani, apoi schimbat din nou cu cele patru materii. Dar singurul lucru serios care s-a făcut a fost că nu s-a mai putut copia aşa demult. Dar nu s-a lucrat asupra programelor, asupra cauzelor care duc de fapt la eşec. Problema mare aceasta este: noi încă nu ştim exact ce vrem de la absolvenţii unui liceu.

44

După publicarea metodologiei referitoare la organizarea colegiilor în cadrul universităţilor, au existat voci care au susţinut că acest tip de educaţie există şi în universităţile din străinătate.

Eu nu ştiu. Şi noi organizăm în timpul anului nişte cursuri de pregătire a candidaţilor care vor da la noi la facultate, dar nu-i înmatriculăm. Sunt cursuri libere la care poate veni oricine, dar nu le dăm niciun certificat. Mi s-ar fi părut normal, ca această pregătire să fie făcută de licee, nu de facultăţi. care au altă misiune, nu să-i pregătească pe copii să ia Bac-ul. Dar, până la urmă, nu asta e problema cea mare. Dacă ar fi un cadru legal fix şi clar ca facultăţile să organizeze această pregătire, să fie limpede spus, tot ar fi ceva. Numai că ei nu au făcut-o. Povestea asta cu colegiile este cel puţin dubioasă din moment ce permite unora care au fost suficient de şmecheri să vadă portiţa şi să-i înmatriculeze apoi pe candidaţi în anul doi.

Cum credeţi că se va schimba sistemul universitar în urma unei astfel de măsuri?

De fapt, situaţia aceasta ciudată, în care cuiva i se dă posibilitatea de a ajunge în anul trei fără să facă anul întâi, nu e nouă. Ea se întâmplă de mulţi ani în toată Europa, în universităţi. Nu e exact aceeaşi şmecherie ca a Guvernului Ponta, dar sistemul de credite universitare asta este. Noi avem studenţi în anul trei care nu şi-au luat examenele din anul întâi. Şi vin şi plâng la sfârşitul anului trei că nu şi-au luat examenele din anul întâi. Nu se poate să nu le treacă, că nu intră în licenţă. Un student, ca să promoveze într-un an de studiu care este egal cu n credite, are nevoie de m credite, care e mai mic strict decât n, stabilit de universitate. Deci el îşi lasă examene de pe un an pe altul.

Asta se întâmplă cel puţin de când a fost adoptat sistemul Bologna. Cum s-ar putea rezolva problema creditelor?

Sistemul creditelor a fost inventatat înainte de Bologna, pentru că s-a ajuns la o problemă socială. Ce faci, dacă ar fi ca pe vremea când am fost eu student, când, dacă picai un examen şi nu-l luai de trei ori, repetai anul?

Păi, acum statul îţi bugetează numai trei ani. Cum obligi un om să repete anul? Înseamnă să-şi plătească anul de studiu. Asta e o mare problemă pentru că studenţii nu au bani. Sunt probleme sociale, pe care ne facem că nu le vedem şi discutăm despre învăţământ numai sub raport ştiinţific şi didactic. Dar de fapt aici sunt foarte multe probleme sociale.

Credeţi că justificarea pentru organizarea colegiilor de către universităţi este că astfel se răspunde unei probleme sociale?

Da, dar este un răspuns prost pentru o problemă reală. Problema există, dar trebuie să ştim ce vrem cu absolvenţii ăştia de liceu, ce-i învăţăm. Or, din păcate, domnul ministru dă răspunsuri complet eronate. Acesta este unul dintre răspunsurile cele mai scandaloase, pentru că e o coţcărie. Dar după câteva zile de la adoptarea metodologiei a recidivat şi a mai dat o altă mostră

45

de soluţie greşită la o problemă reală. A spus că şi-ar dori ore mai puţine la clasele a XI-a şi a XII-a pentru ca elevii să se poată pregăti pentru bac. Iertaţi-mă, e o prostie. Un ciclu de învăţământ nu este gândit ca să iei examenul de bacalaureat, ci ca să ai o anumită formare. Dacă copilul învaţă şi e pregătit cum trebuie pe tot parcursul şcolii, el nu are nevoie de ore suplimentare pentru a lua Bac- ul. Când spui asta înseamnă că recunoşti că ai gândit prost tot sistemul.

În aceste condiţii, ar fi o soluţie bacalaureatul profesional, despre care se vorbea anii trecuţi?

Ce e aia bacalaureat profesional? Putem să-i spunem oricum, important este ce drepturi dă diploma. Problema este dacă te primeşte facultatea cu bacalaureatul profesional. Dar la noi totul este ambiguu. Mie îmi e teamă că până la urmă va fi o chichiţă găsită în lege şi te vei putea duce la Politehnică liniştit cu bacalaureat profesional, în caz că vom avea aşa ceva.

Cum vedeţi educaţia şi schimbările din ultimii 25 de ani?

Eu n-am mai predat în liceu de foarte multă vreme. Însă, în privinţa conţinutului programelor de matematică din şcoală şi din liceu am foarte mari rezerve. Se vorbeşte de foarte multă vreme despre refacerea programelor, despre scrierea unor manuale în consecinţă. Lucrurile astea trenează, mereu se începe câte un proiect mirobolant care este abandonat. O reformă a învăţămîntului nu se poate face pe picior şi foarte repede, trebuie o gândire consecventă, pe mai multă vreme. Noi schimbăm foarte repede, nu schimbăm numai miniştri, dar şi experţii de sub miniştri. Se începuse un program pentru programele şcolare cu fonduri POSDRU, eu ştiu de vreo doi ani de acest proiect, nu ştiu dacă s-a terminat.

Matematica este una dintre cele mai dificile materii  pentru elevii români, şi aici vorbesc rezultatele. Cum ar trebui predată matematica?

La noi, din păcate, matematica este predată ca o colecţie de metode de aplicat pentru rezolvarea uneor probleme, având ca scop luarea unui examen, în loc ca matematica să reuşească să facă ceea ce este menirea ei - să dezvolte gândirea critică, să înveţe copilul să gândească, să fie creativ, să vadă cum se face un raţionament şi să se obişnuiască cu conducerea unui raţionament. În locul acestor lucruri, copilul este învăţat să aplice nişte algoritmi, nişte metode. Se insistă foarte mult pe tehnică. La un moment dat îţi trebuie această tehnică, dar la noi se pierde din vedere cealaltă parte - raţionamentul. Şi s-au scos problemele de acest fel. Din primele clase elevii fac algebră, copiii sunt învăţaţi de la început să-l pună pe x într-o parte, îl înmulţeşti cu 2 şi asta a ieşit.

Practic, se predă foarte abstract.

Este şi foarte abstract, dar se pare că copiii înghit, că dacă n-ar inghiţi, ar ieşi părinţii în stradă. Probabil că li s-a schimbat puţin capacitatea de

46

abstractizare. Din păcate, elevii nu ajung să-şi formeze noţiunile corect, nu ajung să stăpânească raţionamentul, asta vedem când ajung la facultate.

S-a scos din programă geometria euclidiană, care formează raţionamentul. La admitere, vedem carenţe enorme de raţionament, ceea ce e un eşec al educaţiei matematice şi al educaţiei care se face la logică. Copiii confundă ipoteza cu concluzia. Dacă se schimbă direcţia şi se merge pe tipul de întrebări din testul PISA este mult mai bine, pentru că acolo accentul nu e pe aplicarea de metodă, ci pe înţelegerea unor probleme cu text. La noi aproape au dispărut problemele cu text. Cei care nu vor fi nici ingineri, nici matematicieni, vor avea nevoie tocmai de aşa ceva în înţelegera unei situaţii cu text, dar ei trebuie să vadă unde se ascunde de fapt calculul. Rezultatele la testele PISA nu sunt grozave, dar din câte m-am uitat este un trend ascendent. Ceva se schimbă, se mai mişcă lucrurile.

Dar încet.

Cu toate astea, n-aş fi foarte prăpăstios cu privire la ce se întâmplă în şcoală. Nu e atât de rău cu ce se întâmplă în şcoală. Sistemul educaţional este unul dintre cele cu cea mai mare inerţie. Schimbările se vor vedea în timp. Pe de altă parte, nici nu se bagă atât de mulţi bani şi atunci absolvenţii cei mai buni nu sunt tentaţi să intre în învăţământ. Cei care sunt acum în învăţământ fac eforturi foarte mari să se adapteze. E o falsă impresie că profesorii sunt nişte asistaţi ai statului, că nu-şi fac treaba. Nu e deloc aşa. E o pâine grea asta de profesor acum.

Ce ar trebui să se schimbe astfel încât situaţia profesorului să fie alta? Dacă aţi fi ministru al Educaţiei, care ar fi primele două măsuri pe care le-aţi lua?

Eu nu ştiu dacă aş putea să le iau. Dar primul lucru ar fi mărirea lefurilor.

Ar rezolva asta problema?

Nu ştiu dacă ar rezolva-o, dar ar face lucrurile mult mai atractive. Eu mă uit la absolvenţii noştri, şi cei mai buni vor să facă cercetare. După aceea există nişte studenţi buni care ar putea fi nişte profesori minunaţi, dar majoritatea ocolesc învăţământul pentru că e prost plătit şi îşi găsesc de lucru uşor în alte părţi, unde sunt mult mai bine plătiţi. Nu spun că trebuie să fii plătit ca la bancă, dar atunci s-ar păstra oamenii buni către învăţământ, diferenţa de bani dintre privat şi stat ar veni din timp mai mult, nu ai şeful pe cap. Sunt multe lucruri care fac învăţământul să fie o activitate mai relaxantă decât programul de nouă ore.

Şi care ar fi cea de-a doua măsură pe care aţi lua-o dacă aţi fi ministru?

A doua măsură ar fi numirea unui colectiv de oameni serioşi, în care eu am încredere, buni profesionişti, care îmi sunt recomandaţi de societăţi profesionale, ştiinţifice, care să elaboreze programe pentru învăţământ şi să

47

încercăm să răspundem exact la întrebarea cu care am început: ce vrem de la fiecare ciclu de învăţământ, ce trebuie să ştie copiii când ies de acolo.

Cum ar trebui să fie un ministru al educaţiei? Care să mulţumească pe toată lumea?

Toată lumea n-o să fie mulţumită niciodată şi ar fi foarte rău să mulţumească pe toată lumea. Dacă e vorba să schimbe ceva, îi va nemulţumi. Ar trebui să fie o persoană care este om de şcoală, să fie o persoană care a trecut prin şcoală. Din moment ce trebuie să se ocupe şi de universitar, ideal ar fi să fie un universitar care are în spate nişte rezultate notabile, în cercetare şi în didactică. Să fie un cadru universitar cu rezultate recunoscute, un om care şi-a făcut un doctorat serios. Astea ar fi nişte premise de la care se poate construi. Din păcate, oamenii care fac cercetare bine, în general, evită administraţia. Dacă ai noroc, şi stai patru ani în funcţie, ai terminat cu cercetarea. Eu am toată admiraţia pentru doamna Andronescu care atunci când face admistraţie face şi cercetare. Este o excepţie, dar majoritatea oamenilor nu pot asta.

Ultimii doi-trei miniştri pe care i-am avut proveneau din sistem, iar apoi au intrat într-un partid. Cum vedeţi această situaţie?

Funeriu venise din cercetare, el a avut nişte idei bune pentru cercetare şi educaţie, dar nu ştiu dacă le-a pus în practică. Nici nu a avut timp să facă ceva. Dacă mai avea doi ani puteam judeca mai bine. Apoi a urmat domnul Baba, timp de câteva luni, nu e discutat. A urmat Liviu Pop, care ar trebui să se ruşineze pentru că a distrus comisia CNADTCU. A făcut numai lucruri de nefăcut.

Apoi, doamna Andronescu, este om de învăţământ. Din păcate a cedat mult prea mult politicului şi a încetat să mai fie un om de învăţământ. Multe dintre deciziile pe care le-a luat nu mai sunt în sprijinul învăţământului. Ea era efectiv un om venit din sistem şi avea toate premisele să facă treabă bună, cunoscând bine sistemul, la toate nivelele. Nu cred că a izbândit şi cred că s-a transformat într-un om politic şi atât. Despre domnul Pricopie, îmi pare rău, dar nu pot spune nimic bun. Ceea ce face este foarte rău pentru învăţământ. A lăsat practic frâiele învăţămîntului universitar şi ale cercetării în mâna domnului Costoiu, care este doar doctorand. Iar deciziile pe care le ia sunt scandaloase.

Sunt politice? Ajută politicul?

Nu ajută politicul. Ajută anumite cercuri de putere din zona cercetării. Domnul Costoiu pune accent numai pe cercetarea aplicată. Aici sunt probleme cu distribuţia banilor în cercetare, puţini cât sunt ei, trebuie distribuiţi totuşi corect, şi trebui să fie nişte alegeri corecte din punct de vedere şi ştiinţific şi economic. Nu se poate să laşi la o parte criteriul ştiinţific şi să te orientezi numai după criteriul economic. Asta este falimentar, e o gândire de azi pe mâine.

48

În aceste condiţii se poate compara România cu celelalte ţări?

Comparaţiile trebuie făcute cu ţările care o duc mult mai bine ca noi şi fac cercetare. De exemplu, Coreea de Sud, o ţară bogată acum, care de la un moment dat a băgat enorm de mulţi bani în cercetare. Nu cred că boom-ul lor economic nu este legat şi de acest fapt. Fondează institute enorme de matematică pură, de fizică teoretică.

Poate fi Coreea de Sud model pentru România?

Noi nu avem banii lor, dar ceva din gândirea aceea ar trebui să putem aplica şi noi. Ideea asta că unele ţări au băgat foarte mulţi bani în cercetarea fundamentală, nu aplicată, ar trebui să ne dea de gândit şi nouă.

Cercetarea stă mai bine decât acum 5 ani?

În timpul mandatului lui Funeriu s-au făcut două competiţii de granturi foarte serioase şi cu ocazia asta au venit destul de mulţi tineri din afară, români care s-au întors în ţară. Proiectele astea se termină în 2014/2015. S-au mai tăiat din banii din proiecte, s-au amânat plăţi, dar încă trăim din osânza aceea. Mulţi dintre cei care au venit atunci spun că vor pleca. Au venit pe un anumit buget să facă un anumit flux de experimente, dar acest lucru nu se poate face cu banii la jumătate.

Cunoaşteţi astfel de cazuri?

La matematică nu e aşa de stringent. La noi e mai uşor, nu trebuie să cumpărăm materiale. Dar de exemplu, Ioan Ovidiu Sârbu de la Timişoara se va întoarce în Germania. Spuneam că încă trăim din osânza de pe vremea Funeriu, când s-au impus nişte standarde, nişte criterii de promovare în învăţămânţul superior. Unele universităţi, cum sunt cele din Consorţiul Universitaria, au păstrat acest standarde în ciuda ordonanţelor de Guvern care le-a anulat. Ordonanţele date de Guvern nu au obligat universităţile să renunţe la criteriile locale, le-au făcut harcea parcea pe cele naţionale, dar nimeni nu a obligat universităţile să le adopte.

Pe ce criterii vin banii la universităţi în condiţiile în care nu există o clasificare a acestora?

Până una alta situaţia este blocată, cu toate că legea educaţiei este în vigoare şi nu a fost anulată clasificarea. Noi la Consiliul Naţional pentru Finanţarea Invăţământului Superior(CNFIS) alocăm banii pe această lege, folosind clasificarea, nu avem cum să nu o folosim. CNFIS-ul este mereu în discuţii cu ministerul, care ca un părinte iubitor ar vrea să nu moară nicio universitate. Noi încercăm să aplicăm criteriile cât de cât rezonabil, dar sunt universităţi care n-ar mai primi finanţare şi ar intra în faliment. Ministerul dă de la el, din fondul de rezervă şi încearcă să niveleze.

Matematic vorbind, sunt necesare peste 80 de universităţi la o populaţie de 19 milioane de locuitori?

49

Bănuiesc că nu sunt. Suntem o ţară cu probleme economice şi sociale. Aici, în facultate eu n-am prea văzut copii de ţăran. Când eram eu student aveam astfel de colegi din mediul rural. Acum n-am mai văzut. Eu nu pot să cred că s-au tâmpit copiii din mediul rural, ei nu vin pentru că nu au posibilitatea. Avem o problemă socială. Şi atunci au dreptate cei care spun că nu se poate să avem universităţi doar în cinci oraşe mari. E nevoie ori de universităţi în orăşele, ori, după model Italian, universităţile mari să deschidă filiale.

Din acest punct de vedere e utilă şi o universitate la Piteşti, la Târgovişte, deşi ele sunt aproape de Bucureşti. Nu cred însă că este utilă o universitate la Călăraşi sau la Caracal. Pe de altă parte, sunt universităţi care au clienţi sau studenţi, nu ştiu cum să le spun mai bine, ceea ce înseamnă că sunt viabile. Dar de fapt lucrurile sunt foarte simple: dacă am avea un ARACIS care să facă evaluare, s-ar termina cu aceste universităţi, le-ar închide. Eu n-am auzit să se închidă foarte multe. Se tot vorbeşte, dar nu se închid. Ele trebuie evaluate, dacă au profesori sau nu. Dacă s-ar face evaluarea asta cinstit, astea ar dispărea de la sine.

Patru dintre universităţile româneşti sunt în top 800. E un progres?

Când nu reuşim în top 500, reuşim în top 800. Topurile astea sunt foarte relative. Dacă stai de vorbă cu un cercetător din Franţa sau Asia o să îţi râdă în nas. Nici n-a auzit de aşa ceva şi nici nu-l interesează. Eu aş fi foarte mulţumit să văd că lucrurile se mişcă bine şi fără să fim în topuri. Pentru topurile astea există nişte criterii pe care e foarte greu să le satisfaci. Noi avem universităţi separate de arhitectură, politehnica e separată, medicina e separată. La americani sunt toate la un loc.

În aceste condiţii se pot compara profesorii şi cercetătorii români cu cei de la alte universităţi?

Să ştiţi că, la resursele care sunt băgate aici, este eroic să lucrezi în sistemul de educaţie şi cercetare. E mare lucru că suntem în top 800. Lefurile pentru asistent sau lector sunt atât de mici, încât te miri că stau şi mai produc şi cercetare.

Sunt universităţile româneşti pregătite pentru internaţionalizare, pentru aducerea de profesori şi studenţi străini?

Am avut foşti colegi care lucrează în străinătate, care au venit să predea, dar ei nu pot fi plătiţi, birocraţia este atât de mare! Poţi să plăteşti un profesor care vine să-ţi facă cursuri la plata cu ora, dar să fie român. Dacă e strain, e atât de mare birocraţia şi atât de jignitoare, încât renunţă. E groaznic. Chemi un profesor străin la comisia de doctorat şi nu-l poţi plăti. Noi când mergem în străinătate suntem plătiţi ca ei. La noi totul este foarte complicat.

Universitatea face eforturi în privinţa asta. Dar totuşi, ca să internaţionalizăm, să avem studenţi străini, ar trebui să organizăm cursuri în limba engleză, mai ales la masterat. La noi la facultate, avem anul acesta 30 de studenţi la masterat, împărţiţi în două grupe. Dar nu sunt toţi străluciţi, unii sunt chiar

50

slăbuţi, dacă le fac un curs în engleză i-am nenorocit. Îi pierd pe ei şi câştig trei pakistanezi. Or. la studenţii străini este o poveste, noi îi punem să plătească sau să vină cu bani de acasă, dar noi nu le dăm burse studenţilor străini. O bursă la Paris e 1.000 de euro. Eu nu cred că e o chestie de mare succes internaţionalizarea.

Aţi observat la universităţile străine o legătură strânsă cu politica? E şcoala politizată?

Nu ştiu dacă asta se poate evita complet peste tot. Dacă concursul pentru posturile vacante este făcut corect, e ok.

Ce părere aveţi despre precampania electorală? Românii merg la vot. Ce i-aţi sfătuit pe cei care nu merg la vot?

Nu ştiu dacă toată lumea merge la vot. Văd că e o categorie mare de indecişi, care nu merg la vot. Eu îi sfătuiesc să meargă la vot.

Dumneavoastră mergeţi la vot?

Da, sigur. Am o opţiune acum, dar peste o lună se poate schimba, pentru că afli că cine credeai că e cinstit n-ar fi.

Ce le spuneţi tinerilor care nu merg la vot, pe motiv că ies „tot ăia”?

Încerc să-i conving să meargă la vot, pentru că dintre acei „tot ăia” unii sunt mai buni decât alţii. De fapt, mai pesimist vorbind, unii sunt mult mai rău decât alţii. Mie mi se pare că, de foarte mulţi ani, alegem răul cel mai mic, aşa va fi şi anul asta. Fiecare îşi stabileşte răul după criteriile proprii. Cred că este păgubos să spunem că toţi sunt la fel, că nu sunt la fel, unii sunt mai răi decât ceilalţi.

Ne puteţi descrie România în câteva cuvinte, aşa cum se vede de la catedră?

N-arată deloc rău aşa cum o văd eu de la catedră. Probabil că nu vă aşteptaţi să vă spun asta, dar n-arată deloc rău. Este eclectică, deloc omogenă, are vârfuri, are imaginaţie, interese foarte variate, are şi o cantitate mare de învârteală, de şmechereală, care poate avea farmecul ei până la un anumit punct, dar poate fi păgubitoare. Dar una peste alta, este foarte dinamică.

Putem spune că avem democraţie?

Evident că avem, eu vorbesc cu dumneavoastră şi vă spun nemulţumirile mele faţă de ministrul şi nu mă tem că mâine o să mă lege. Democraţia o avem, dar nu ştiu cât de bine funcţionează. Aţi văzut declaraţia primului ministru care a spus că după alegeri trebuie să începem „debăsificarea” societăţii, după un regim fascist. Ce vorbă urâtă, e o barbarie. Înainte nu eram divizaţi de Iliescu? Asta este chiar o prostie cu privire la adresa celor care au

51

suferit de pe urmele regimului fascist. Dar eu nu am pretenţii de la domnul Ponta. Dumnealui a plagiat, n-a recunoscut.

Cum se vede plagiatul în mediul academic?

Mediul academic este şi el împărţit. Există persoane ca domnul Diaconu care n-are nimic împotrivă că domnul Ponta i-a luat cartea şi i-a pus altă copertă. Alţii din mediul academic, tot de la noi din univeristate, au zis că e ceva rău, după cum ştiţi universitatea a dat un verdict. Mediul academic este şi el împărţit. Sunt oameni care au şira spinării şi oameni care nu o au.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/dezbateri-aprinse-in-parlament-pe-tema-copiilor-cu-dizabilitati-350578Dezbateri aprinse în Parlament pe tema copiilor cu dizabilitățiStatisticile oficiale arată că în țara noastră sunt peste 70.000 de copii cu dizabilități, dintre aceștia 25.902 fiind cuprinși în cele 166 de școli speciale. Pe de altă parte, 22.579 de copii cu dizabilități sunt deja înscriși în 1.941 de școli normale, arată Ministerul Educației, conform datelor referitoare la anul școlar 2013-2014. Cu totul alta este situația descrisă de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, care susține că mai mult de 30.000 de copii nu sunt școlarizați în nici un fel.

Mai mult decât atât, reprezentanta organizației, Mădălina Turza, arată că nici nu se cunoaște, la nivel național, numărul real al minorilor cu dizabilități, cu precădere în mediul rural existând incertitudinile cele mai mari legate de câți copii cu probleme de sănătate nu au trecut vreodată printr-o evaluare medicală care să evidențieze problemele pe care le au. Mai mult decât atât, Mădălina Turza arată că la noi nu există nici o formă de școlarizare pentru copiii cu dizabilități cu vârste cuprinse între zero și șapte ani. „Proiectul legislativ pe care îl susținem prevede, între altele, crearea centrelor de intervenție timpurie”, spune interlocutoarea.

Aceasta s-a referit și la faptul că în urmă cu două zile a participat la dezbaterea din Parlament, organizată la nivelul a trei comisii, pe tema proiectului de lege promovat chiar de organizația pe care o reprezintă. Se pare însă că, din relatarea acesteia, discuțiile nu s-au finalizat, cel puțin pentru moment, cu nici un rezultat, fiind evidențiate mai degrabă diferențele de opinie. „Am prezentat problemele părinților care au copii cu dizabilități și greutățile pe care le întâmpină, dar și necesitatea de-a se cunoaște cu exactitate numărul acestor copii, cât și integrarea lor în școlile de masă”. Mădălina Turza susține însă că discuțiile ar fi degenerat în controverse, care au ajuns până la atacuri la persoană.

Invitație pentru noi discuții

52

La rândul său, președintele Comisiei de Învățământ din Senatul României, senatorul Ecaterina Andronescu, ne-a declarat că soluția nu este nicidecum aceea de-a se creea instituții noi care să se ocupe de copiii cu dizabilități, ci mai degrabă îmbunătățirea sistemului deja existent. La fel cum sunt necesare și mai multe resurse financiare. „Scopul nostru este de-a ajunge în situația ca un număr cât mai mare de copii să fie cuprinși în școlile normale. Vom continua dezbaterile și vom invita la discuții atât organizațiile neguvernamentale, cât și presa. Cred că putem ajunge la soluții dacă purtăm un dialog din care să rezulte soluții pentru îmbunătățirea tuturor problemelor”, a conchis senatorul Ecaterina Andronescu.    

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ce-ne-asteapta-dupa-demisiile-lui-ponta-si-pricopie-350372Complicațiile care se ascund după demisiile lui Ponta și PricopieGuvernul României nu înțelege că, dincolo de coterii, viața unei națiuni e mult, dar mult mai complexă. După cum, cei care sprijină acest Guvern al României nu par să înțeleagă nici faptul că având la vârf un premier pentru care plagiatul a fost trambulină și un ministru al Educației care cunoaște mai puțină istorie a românilor decât omologii lui de la Moscova sau Budapesta, pericoolul de a pierde busola în vremurile pe care le trăim e unul colosal.

Nici nu s-a încheiat prima săptămână a noului an școlar, că ministrul Educației, Remus Pricopie, a primit de la șeful său direct, premierul Victor Ponta, o temă care dă măsura incompetenței și - de ce să ne ferim să suspectăm? - a unui nivel uluitor de complicitate între autoritatea de resort (Ministerul Educației Naționale) și câteva firme „deștepte” de pe piața manualelor, firme care riscă mai nou să facă obiectul unui interes crescut al procurorilor anti-corupție.

Sec formulat, această temă pentru acasă dată nefericitului Pricopie înseamnă revenirea intempestivă la vechile manuale școlare pentru clasele I și a II-a, după ce zile întregi micuții care urmau să afle în sfârșit ce e ăla Abecedar modern s-au trezit că o asemenea curiozitate va fi mai greu de satisfăcut în țara unde au văzut lumina zilei decât le-ar fi americanilor să mai pășească o dată pe Lună.

Este dincolo de evidență faptul că, în fața scandalului care amenință să se îngroașe în plină campanie electorală pentru prezidențiale, Ponta s-a panicat, din moment ce, în decurs de nici 100 de ore, a trecut de la glumițe de bazar și celebra-i siguranță de sine la decizii radicale, care știrbesc, totuși, imaginea Guvernului său.

Cu siguranță și că premierul l-ar da imediat afară pe ministrul său înnebunit după istoria dacilor, romanilor și vulpilor, dar în același timp este conștient că

53

numai un asemenea gest nu va fi de ajuns pentru a pune batista pe țambalul care-i face țăndări timpanul.

După cum cert este și că îl mănâncă palma să naționalizeze sistemul de editare și distribuire a manualelor școlare.

După dictonul că, dacă nu câștigă „ai noștri” din privat, măcar să dețină controlul total „ai noștri” de la stat, nu-i așa?

Iar când spun asta, nu fac un proces de intenție, ci o legătură logică, pornind de la declarațiile și sugestiile unora dintre politicienii PSD care au luat poziție pe subiectul cu pricina, în zilele care s-au scurs.

Nu mai insist asupra lor.

Vă reamintesc doar că unul dintre ei a fost însuși ministrul Educației, care, în ciuda vârstei și a gradului superior de instrucție, vede în continuare conspirații primitive ale unor capitaliști veroși – editorii - preocupați numai să sugă sângele poporului.

Curios cum, același ministru nu tresare atunci când majoritatea respectivilor editori acuză fără ocolișuri modul netransparent și discreționar în care instituția pe care o conduce a amânat, apoi a pus pe tavă, doar pentru câțiva „aleși”, tortul cel mare.

Dar asta, probabil, va merita o atenție sporită din partea altor organe - „organele abilitate”.

Pe de altă parte, dincolo de decepția însăși pe care o lasă în urmă eșecul Executivului Ponta în a asigura manuale celor mai vulnerabili dintre școlarii țării, cei de clasele I și a II-a, ar merita pus în lumină cadrul mult mai larg al rolului nefast pe care actuala guvernare l-a jucat în viața școlii românești.

De aproape doi ani și jumătate de când e responsabilă de soarta Învățământului, puterea, și înțeleg prin asta în primul rând PSD, pare că și-a făcut un titlu de glorie din demolarea pilonilor pe care ar fi trebuit așezat sistemul de educație.

Șeful Guvernului este un plagiator dovedit.

Doar că pârghiile pe care le-a apucat (în virtutea funcției și, implicit, cu ajutorul hăitașilor din propriul partid și din coalițiile pe care le-a condus) au acționat ca o cârpă murdară care șterge o față ingenuă.

Același prim-ministru a încercat apoi să promoveze în fruntea Ministerului Educației din cabinetele pe care le-a condus nume cu un trecut pătat și un prezent pe măsură - fie de plagiat, fie de problemele din CV, fie de oroarea la reformă sau de slugărnicia infinită.

54

Ați uitat de Ioan Mang, Corina Dumitrescu, Liviu Marian Pop sau Ecaterina Andronescu? Ar fi păcat.

Tot Guvernul care azi se vede incapabil să le asigure copiilor măcar manuale potrivite, dar și să respingă convingător acuzațiile aduse de editori, s-a instalat la Palatul Victoria pe fuselajul turtit al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, același Executiv făcându-se vinovat și de nebunia de a deforma reforma inițiată de inamicul politic, fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu.

Dacă împăierea statului de drept s-a dovedit a fi o prioritate de maximă urgență a defunctei USL, crucificarea procesului de modernizare a Educației a fost, cum să zic, glonțul de argint păstrat pe țeavă de către Puterea instalată în primăvara lui 2012.

Mafia din mediul universitar și-a pus mari speranțe în cel mai tânăr premier cu cel mai protejat plagiat, multitidinea de dovezi în acest sens ieșind la suprafață printr-o rețea de tuneluri ce poate fi comparată cu sistemul creat de Hamas în Gaza:

*relativizarea Bacalaureatului (prin diluarea constrângerilor din timpul examenului, îndulcirea gradului de dificultate al subiectelor și unda verde pentru cooptarea în universități a celor care nu l-au dat sau care l-au picat);

*tentativele repetate de a legifera transferul de bani și proprietate în beneficiul fondatorilor de universități private în curs de desființare;

*mutilarea integrală a Legii Educației, prin care deziderate precum cele enumerate mai sus au fost puse sub o aceeași umbrelă, dând totodată un semnal capital că puterea politică va continua să ocrotească impostura care aduce bani și voturi; domesticirea sindicatelor din Învățământ, cu care PSD are un istoric larg de complicitate;

*în fine, subjugarea Avocatului Poporului, care din 2012 a devenit o instituție existentă doar pe hârtie, iar sub Victor Ciorbea o mare rușine națională.

Țări ca Finlanda, Sua, Germania sau Coreea de Sud - și amintesc doar aceste exemple pentru a nu ne pierde într-o enumerare generoasă - au ajuns unde sunt acum investind masiv în Educație, ocrotind-o, indiferent de rocadele politice prin care și aceste țări au trecut, și transformând-o în tezaur național, mai important și mai valoros la propriu decât rezervele în aur din băncile lor centrale.

România, chiar și într-o perioadă atât de sensibilă ca acum, când la granițele ei revizionismul devine tot mai amenințător - că pleacă direct de la Vladimir Putin sau, prin intermediari, de la Viktor Orban -, nu este în stare să le asigure copiilor ei manuale adecvate, iar elevilor de liceu și studenților un cadru care să-i facă, în mod real competitivi.

Educația nu a fost în ultimii 25 de ani punctul forte al României.

55

Acum, însă, când contextul regional a devenit atât de critic, a-ți bate joc de toți de acest sector vital al societății echivalează cu a lăsa frontierele țării în seama unor ageamii.

Prețul plătit nu poate fi decât pe măsură!

http://www.ziare.com/victor-ponta/guvern/ministrii-spun-lucruri-trasnite-despre-frane-tablete-vulpi-si-locuri-de-munca-1323175

Ministrii spun lucruri trasnite: Despre frane, tablete, vulpi si locuri de munca Frenezia creata pe scena politica de apropierea campaniei electorale pare sa-i fi dat cu totul peste cap pe ministrii Guvernului Ponta. In doar cateva zile ne-a fost dat sa auzim o sumedenie de declaratii care mai de care mai ciudate.Ministrul Transporturilor, Ioan Rus, a impartit microbuze scolare in sapte localitati din Cluj, oferind o mostra de umor negru atunci cand a glumit cu cinism pe seama etniei unui primar maghiar."Da, acestea de la Cluj le-am dat pe criterii politice. Majoritatea primarilor sunt PD-isti si liberali, deci ne-au acuzat pe buna dreptate. De exemplu, la domnu' primar ungur i-am dat cu defectiuni la partea de franare", a spus ministrul Transporturilor.Rus imparte microbuze in Cluj: La primaru' ungur i-am dat cu defectiuni la partea de franare.Ne intrebam cum ar reactiona ministrul Rus daca, Doamne fereste, un microbuz scolar plin cu copii, romani sau maghiari, ar face accident din cauza franei.A urmat randul premierului Victor Ponta sa faca declaratii care i-au lasat pe multi cu gura cascata."Si pentru ca vad ca nu mai exista niciun elev care sa nu stie sa foloseasca o tableta, un telefon, un computer, cred ca ideea de manual digital este cu adevarat o reforma pe care trebuie sa o facem", a declarat premierul, dovedind astfel ca ori este complet rupt de realitate, ori blufeaza.Ponta: Nu stiu daca mai e vreun copil, chiar si de clasa I, care sa nu aiba telefon cu Internet.Jurnalistii au sarit imediat in ajutorul premierului, dornici sa il informeze. Incepand de a doua zi, mass-media a fost plina de reportaje care aratau ca nu doar la sate, ci si in cartierele sarace ale marilor orase sunt copii care nu numai ca nu au auzit de telefoane mobile sau Internet, ci unii inca mai invata la lumina lumanarii.La fel de rupt, dar nu de realitate, ci de istorie, s-a dovedit a fi ministrul Educatiei, Remus Pricopie, care a devenit tinta a numeroase ironii dupa ce a afirmat ca fondatorii Romei, Romulus si Remus, au fost crescuti de o vulpe, nu de celebra lupoaica.Ministrul Educatiei, Remus Pricopie, spune ca Romulus si Remus au fost crescuti de o VULPE (Video)Cu atat mai mare a fost rumoarea starnita in randurile opiniei publice cu cat ministrul Educatiei a demonstrat astfel ca nu cunoaste originea propriului sau

56

nume.O dilema la Guvern: Creeaza sau nu locuri de munca?Dar educatia nu este singurul domeniu care i-a pus in incurcatura, in aceasta saptamana, pe membrii Cabinetului Ponta. Ministrul de Finante, Ioana Petrescu, a starnit o adevarata furtuna pe scena politica atunci cand a afirmat raspicat ca "nu e treaba Guvernului sa creeze locuri de munca".Ioana Petrescu: Nu e treaba Guvernului sa creeze locuri de munca (Video)Intrebarile au venit de la sine: Atunci de ce s-a angajat USL, in 2012, ca va crea 1 milion de locuri de munca cand se va afla la guvernare? De ce figureaza crearea de locuri de munca printre obiectivele inscrise in programul de guvernare al Guvernului din care ministrul Petrescu face parte? De ce s-a laudat premierul Ponta, in repetate randuri, ca Guvernul pe care il conduce a creat locuri de munca?"Avem crestere economica de 2,6%, am creat locuri de munca, pentru ca cifrele nu inseamna nimic. Am creat noi locuri de munca, de la inceputul acestui an", a spus premierul la intalnirea cu reprezentantii Diaspora din 18 august, dupa cum se arata pe site-ul Guvernului.Declaratia Ioanei Petrescu a fost foarte dur taxata de presedinte, motiv pentru care Victor Ponta s-a dezis de cele sustinute anterior."Prima minciuna a Guvernului este ca nu e treaba Guvernului sa creeze locuri de munca. Mai ales in situatii dificile, cand economia nu este intr-o crestere naturala, singura solutie este interventia statului pentru creare de locuri de munca. (...) N-am crezut ca in Romania in 2014 o sa aud un ministru care spune ca nu e treaba Guvernului crearea locurilor de munca, in conditiile in care Guvernul trebuie sa coordoneze fondurile de coeziune.Daca nu aveam bani din exterior, bani gratis de la UE, as fi spus ca Guvernul nu are resurse. De ce-ati mai promis ca veti crea un milion de locuri de munca? (...) Cand tu ai obligatia sa derulezi programele cu fonduri europene, tu, Guvern, si sa iesi in Parlament, sa spui ca nu ai obligatia sa creezi locuri de munca, mi se pare ca sunt oameni care traiesc in alta lume si pe noi ne cred intr-o lume a celor care nu gandesc", a comentat Traian Basescu intr-o declaratie la Palatul Cotroceni.Traian Basescu: Am promulgat legea de reducere a CAS cu 5%Replica premierului Ponta a venit imediat, cu bataie lunga, tocmai in comunism."Statul nu creeaza locuri de munca direct. Stam cel mai prost la sanatate si educatie, unde trebuie sa marim schemele de personal. Nu mai suntem in comunism, statul nu creeaza locuri de munca. Statul creeaza conditii pentru ca firmele sa creeze locuri de munca", a explicat Victor Ponta.Pana la alegerile prezidentiale mai sunt cateva saptamani bune, timp in care ministrii Cabinetului Ponta vor trebui sa impace si varza bugetara, si capra electorala, facand totodata toate eforturile necesare pentru a ajuta la propulsarea sefului Executivului in fotoliul de la Cotroceni. Cine stie ce trasnai ne va fi dat sa mai auzim.

UNIVERSITAR

57

http://adevarul.ro/educatie/universitar/avocatul-poporului-consfinteste-macelul-educatie-1_541efc2e0d133766a8507fbe/index.html#Avocatul Poporului consfinţeşte măcelul din EducaţieVictor Ciorbea, Avocatul Poporului, a decis că noua legislaţie a educaţiei, promovată prin ordonanţă de urgenţă, produce efecte pozitive şi nu conţine elemente de neconstituţionalitate, ca atare nu va sesiza CCR. Experţii vorbesc de un control politic, consacrat acum şi instituţional, asupra educaţiei din România.Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a anunţat sâmbătă că „nu se impune“ sesizarea Curţii Constituţionale a României (CCR) cu privire la ordonanţa de urgenţă aprobată în iunie, prin care legea educaţiei este modificată radical, în ciuda nenumăratelor sesizări primite de acesta, inclusiv de la preşedintele ţării. Oficialul a explicat într-un amplu document că petiţiile primite nu au evidenţiat prevederile care ar încălca Constituţia ţării, iar noua lege produce efecte pozitive şi este susţinută atât de sindicate, cât şi de reprezentanţii rectorilor universităţilor. Astfel, ordonanţa de urgenţă aprobată în iunie de actualul Executiv, prin care sunt introduse meditaţii gratuite, o a treia sesiune de Bacalaureat şi colegiile universitare pentru cei care au picat examenul, rămâne în vigoare şi îşi va continua traseul firesc în Parlament. Dincolo de invocarea lipsei argumentelor constituţionale ale petenţilor, Ciorbea susţine că prin acest act normativ „au fost corectate o serie de prevederi insuficient de bine reglementate de Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale“ şi că este justificată urgenţa modificărilor de începerea noului an şcolar. Mai mult, măsurile „pot fi apreciate ca fiind oportune şi necesare şi având efecte pozitive în ceea ce priveşte statutul cadrelor didactice din mediul preuniversitar si universitar, facilitarea posibilităţilor de dezvoltare a activităţii universităţilor românesti, de consolidare a autonomiei universitare şi a statutului instituţional al universităţilor româneşti“, se mai arată în comunicatul Avocatului Poporului. Decizie contestată Decizia se opune părerilor din societatea civilă, care se aştepta la o altă reacţie din partea instituţiei care apără interesele poporului în faţa autorităţilor. „Dacă mai aveam dubii privind forţa formidabilă a Educaţiei şi, pe cale de consecinţă, consemnul clar de a o ţine sub control politic cu orice preţ - chiar şi cu preţul Educaţiei înseşi - acum avem proba instituţională indubitabilă, cu subiect şi predicat. Ruşine, Victor Ciorbea, Avocatul discreditat al unei cauze impotriva Poporului!“, este de părere expertul şi profesorul Marian Staş, blogger adevarul.ro. „Dacă mai punem la socoteală Ordonanţa de urgenţă 49/2014, ce a mutilat Legea educaţiei,(pe lângă lipsa noilor manuale şcolare pentru elevii de clasele I şi a II-a - n.r.) avem o imagine extrem de întunecată cu privirea la soarta grea a sistemului naţional de educaţie - ajuns un adevărat pericol la

58

siguranţa naţională a României”, scrie şi profesorul Adrian Niţă, conf. univ şi doctor în Filosofie, pe blogul său de pe adevărul.ro. Greva generală, pe buzele dascălilor din universitar Dascălul a atras atenţia că acestea sunt motive pentru care „toţi dascălii, atât din sistemul preuniversitar, cât şi din cel universitar, cer grevă generală”. „Mă alătur şi eu demersului şi solicit public tuturor sindicatelor, federaţiilor din universităţi, federaţiilor de ramură şi federaţiilor naţionale să iasă din letargie, să depăşească aspectele politice ale conflictului, să dea dovadă de curaj în respectarea îndatoririi legale de apărare a intereselor salariaţilor cu scopul declanşării grevei în sistemul naţional de educaţie”, susţine Niţă. Critici interne şi sesizări peste hotare De la publicarea în Monitorul Oficial, la finele lunii iunie, a ordonanţei de urgenţă care a modificat din nou, substanţial de această dată, legea educaţiei, Avocatul Poporului a fost sesizat de două ori de preşedintele Traian Băsescu, urmat de societatea civilă: Societatea Academică din România, asociaţiile studenţesti, ba chiar şi universităţile de renume au refuzat susţinerea noilor prevederi, considerate o „măcelărire“ a educaţiei. Principalele elemente combătute au fost măsurile „preferenţiale“ adresate picaţilor de la Bac, care afectează calitatea educaţiei, dar şi prelungirea mandatului rectorilor sau coordonarea concursurilor din învăţământ de la centru, de către inspectoratele şcolare, văzute ca o formă de „politizare“. Mai mult, în august, preşedintele PDL Arad, Gheorghe Falcă, a anunţat că are informaţii potrivit cărora Comisia de la Veneţia va analiza „cazul unic în istoria Europei“ în care o lege - cea a Educaţiei - este modificată 90% prin ordonanţă de urgenţă, Comisia urmărind şi „lipsa de reacţie“ a Avocatului Poporului. După mai bine de două luni, Victor Ciorbea a trimis răspunsul său, în care a arătat că nu consideră că noua lege înlesneşte accesul la facultate pentru tinerii fără diplomă de Bac, iar statul „poate asigura, din finanţarea de bază sau din alte surse de finanţare“, meditaţiile gratuite pentru aceştia. Cât despre acuzaţia de reinstaurare a dinastiei rectozaurilor, Avocatul Poporului susţine că ordonanţa „stabileşte imperativ imposibilitatea ocupării funcţiei de rector pentru mai mult de două mandate succesive, complete“ şi ar putea genera cel mult o „alternanţă în ocuparea funcţiei de rector, de către aceleaşi persoane“. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 49/26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 486 din 30 iunie 2014.

http://adevarul.ro/news/eveniment/victor-ciorbea-decis-nu-atace-ccr-ordonanta-modificare-legii-

59

educatiei-1_541d76cd0d133766a8491b32/index.htmlDOCUMENT De ce a decis Victor Ciorbea să nu atace la CCR ordonanţa de modificare a legii educaţieiAvocatul Poporului, Victor Ciorbea, a anunţat că a luat decizia de a nu sesiza Curtea Constituţională a României (CCR) cu privire la ordonanţa de urgenţă aprobată în iunie, prin care legea educaţiei este modificată radical, în ciuda nenumăratelor sesizări primite de acesta. Oficialul a explicat într-un amplu document de ce nu a atacat actul normativ la CCR.Din luna iulie, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a primit mai multe sesizări, inclusiv de la preşedintele ţării, privind contestarea la CCR a ordonanţei de urgenţă aprobată la finele lunii iunie, prin care a fost modificată Legea educaţiei. După mai multe amânări, Ciorbea a anunţat azi decizia sa: nu există destule motive pentru a ataca la Curte actul normativ, potrivit Digi24. Avocatul Poporului a explicat, într-un comunicat de sâmbătă, că nu se impune acest demers - concluzie bazată atât pe argumentele din petiţii, cât şi pe cele ale partenerilor de consultări din învăţământ. "Având în vedere argumentele prezentate atât în petiţiile formulate, cât şi în susţinerile scrise şi orale ale partenerilor de consultări, apreciem că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării stiinţifice si pentru modificarea unor acte normative", se arată în comunicatul oficial. Instituţia condusă de Victor Ciorbea detaliază modul în care s-a ajuns la concluzia că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu OUG nr. 49 de modificare a Legii educaţiei. Petenţii nu ar fi indicat în ce constă critica de neconstituţionalitate Astfel, Avocatul Poporului precizează că, în perioada 4-18 iulie, a primit mai multe petiţii pentru sesizarea CC privind acest act normativ, inclusiv de la preşedintele României, Traian Băsescu, potrivit Mediafax. Prin aceste petiţii au fost reclamate astfel, printre altele, organizarea de meditaţii plătite de stat pentru absolvenţii care nu au luat bacalaureatul, posibilitatea organizării unei a treia sesiuni de bacalaureat şi prevederea conform căreia, pentru anul şcolar 2014-2015, colegiile din cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat pot organiza învăţământ postliceal doar finanţat integral de către solicitanţi. O altă prevedere criticată este aceea potrivit căreia "durata mandatului de rector este de 4 ani", iar "o persoană nu poate ocupa funcţia de rector la aceeasi instituţie de învăţământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete". "Cele mai multe critici cuprind însă nemulţumiri/aprecieri generale ale autorilor petiţiilor formulate, fără a se indica în mod concret în ce anume constă critica de neconstituţionalitate", mai spune Avocatul Poporului, despre petiţiile prin care s-a cerut solicitarea CC. Consultări înaintea deciziei Pentru a soluţiona petiţiile, Avocatul Poporului precizează că a cerut "şi punctul de vedere al personalului de specialitate din domeniul preuniversitar

60

şi universitar, al sindicatelor si al societăţii civile, Consiliului Naţional al Rectorilor, Federaţiei Naţionale Sindicale 'Alma Mater', Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţiei Sindicatelor din Educaţie 'Spiru Haret' şi Federaţiei Educaţiei Naţionale cu privire la oportunitatea si necesitatea măsurilor reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014, care se circumscriu sferei învăţământului preuniversitar si universitar". "Totodată, a avut loc o întâlnire cu doamna Alina Mungiu Pippidi în numele Societăţii Academice din România si al Alianţei pentru o Românie Curată si al altor ONG-uri, sindicate, asociaţii studenţesti si profesionale, persoane fizice, cu reprezentanţi ai Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţesti, precum şi cu presedintele Consiliului Naţional al Rectorilor - domnul prof. univ. dr. Sorin Mihai Cîmpeanu", mai arată sursa citată. Sindicatele au susţinut OUG Din răspunsurile primise de Avocatul Poporului de la sindicate reiese că acestea au o părere favorabilă modificărilor aduse Legii educaţiei. Astfel, sindicatele din educaţie consideră "oportună şi necesară modificarea acestui act normativ, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014". Ordonanţa, au mai arătat sindicatele, conţine "dispoziţii prin care se soluţionează o parte dintre nemulţumirile salariaţilor şi ale beneficiarilor educaţiei, apărute după intrarea în vigoare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011" şi este "un pas înainte în edificarea unei societăţi democratice, nicidecum o 'sindicalizare a învăţământului''. La rândul său, Consiliul Naţional al Rectorilor apreciază ca fiind "oportune şi necesare măsurile reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014, îndeosebi cu privire la facilitarea posibilităţilor de dezvoltare a activităţii universităţilor românesti, de întărire a autonomiei universitare, de flexibilizare a deciziilor, precum si de consolidare a statutului instituţional al universităţilor româneşti", mai precizează Avocatul Poporului. ”Executivul demonstrează că măsurile nu puteau fi amânate” Referitor la justeţea adoptării modificărilor prin ordonanţă de urgenţă, Avocatul Poporului subliniază că Executivul, în preambulul OUG nr. 49, "demonstrează faptul că măsurile în cauză nu puteau fi amânate, deoarece nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea asigurării cadrului legislativ necesar desfăsurării în condiţii corespunzătoare a anului scolar 2014-2015". În acelaşi context, Avocatul Poporului precizează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională "a statuat că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituţiei, în anul 2003, a sintagmei a căror reglementare nu poate fi amânată. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a mai statuat că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public". "Mai mult, observăm că în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că ordonanţa de urgenţă nu este condiţionată de posibilitatea utilizării altor mijloace constituţionale, cum ar fi delegarea legislativă, ori de faptul că apariţia situaţiei extraordinare putea fi prevenită din vreme (Decizia nr. 65/1995)", mai arată Avocatul Poporului. De ce avea dreptul Executivul să modifice legea prin OUG

61

Despre "pretinsa nerespectare a art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la posibilitatea Guvernului de a reglementa, prin ordonanţă de urgenţă în domeniul drepturilor si libertăţilor fundamentale, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 1189/2008, că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală si necondiţionată atunci când menţionează că acestea nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale si că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică", continuă sursa citată. "În celelalte domenii prevăzute de text, inclusiv în cel al drepturilor si libertăţilor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin", se mai arată în comunicatul Avocatului Poporului. Potrivit Avocatului Poporului, "aşa cum rezultă din analiza efectuată, precum şi din punctele de vedere ale personalului de specialitate din domeniul preuniversitar şi universitar, al sindicatelor şi al societăţii civile, Consiliului Naţional al Rectorilor, Federaţiei Naţionale Sindicale 'Alma Mater', Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ si Federaţiei Sindicatelor din Educaţie 'Spiru Haret', măsurile reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 pot fi apreciate ca fiind oportune şi necesare şi având efecte pozitive în ceea ce priveşte statutul cadrelor didactice din mediul preuniversitar si universitar, facilitarea posibilităţilor de dezvoltare a activităţii universităţilor românesti, de consolidare a autonomiei universitare şi a statutului instituţional al universităţilor româneşti etc." Avocatul Poporului analizează, pe rând, toate criticile concrete aduse modificărilor Legii educaţiei. Despre ce privind meditaţiile pentru cei care nu au promovat bacalaureatul, de pildă, se arată că "petenţii sunt nemulţumiţi de faptul că organizarea cursurilor de pregătire pentru examenul de bacalaureat se realizează din finanţarea de bază". "Or, din textul legal criticat rezultă în mod evident că statul poate asigura, din finanţarea de bază sau din alte surse de finanţare. În plus, stabilirea unei asemenea măsuri are un impact pozitiv, întrucât conduce la finalizarea învăţământului liceal pentru absolvenţii care nu au susţinut sau nu au promovat examenul de bacalaureat naţional", consideră Avocatul Poporului. Referitor la mandatul rectorilor, Avocatul Poporului spune că susţinerile petenţilor, potrivit cărora textul legal criticat instituie "mandatul pe viaţă al rectorilor", nu pot fi primite, în condiţiile în care această prevedere din OUG "stabileşte imperativ imposibilitatea ocupării funcţiei de rector pentru mai mult de două mandate succesive, complete". "Interpretând textul de lege în sensul urmărit de legiuitor, putem fi, cel mult, în prezenţa unei alternanţe în ocuparea funcţiei de rector, de către aceleasi persoane. În practică, au existat, conform precizărilor preşedintelui Consiliul Naţional al Rectorilor, doar două cazuri de acest fel", se precizează în comunicatul remis Mediafax. Notele de la postliceale, recunoscute la facultate În ceea ce priveşte interpretarea dată de către autorii petiţiilor unor texte din OUG nr. 49 şi din Legea nr. 1/2011 în sensul că acestea ar oferi posibilitatea absolvenţilor de liceu fără diplomă de bacalaureat de a urma cursurile învăţământului universitar, Avocatul Poporului observă că o parte dintre

62

prevederile legale criticate se regăsesc în forma iniţială a textului Legii nr. 1/2011. "Susţinerile potrivit cărora, prin ordonanţa criticată, se acordă posibilitatea absolvenţilor de liceu fără diplomă de bacalaureat de a urma cursurile învăţământului universitar nu pot fi reţinute, având în vedere prevederile art. 44 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora 'creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în baza deciziilor senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul licenţă' si ale art. 77 alin. (3) din acelasi act normativ, care prevăd că 'absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii'' ", spune Avocatul Poporului. Instituţia arată că, din coroborarea acestor prevederi legale, "reiese în mod clar existenţa a două categorii de absolvenţi de liceu, cu şi fără diplomă de bacalaureat". „Accesul la învăţământul superior se face numai după dobândirea diplomei de bacalaureat" "Reglementarea înfiinţării colegiilor postliceale şi la nivelul instituţiilor de învăţământ superior nu conduce la concluzia că admiterea în învăţământul superior se face fără diplomă de bacalaureat, această formă de admitere fiind recunoscută doar pentru accederea în învăţământul postliceal (colegii postliceale înfiinţate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior). Absolvenţii de liceu, care urmează cursuri postliceale în colegii şi care nu au dobândit diploma de bacalaureat, nu au calitatea de studenţi şi nu urmează cursurile unei facultăţi, ci, sub tutela unei instituţii de învăţământ superior, desfăşoară activităţi educaţionale specifice scolilor postliceale. La absolvirea colegiului, cei care au frecventat cursul şi care au promovat examenul primesc o diplomă de certificare a calificării profesionale, şi nu una care ar putea echivala cu un program de licenţă, cum în mod eronat rezultă din unele dintre petiţiile formulate - 'facultate fără bacalaureat'. Pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat, creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul postliceal pot fi recunoscute de către universităţi, în baza deciziilor senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul licenţă", subliniază Avocatul Poporului, care conchide, "în mod indubitabil, că accesul la învăţământul superior se face numai după dobândirea diplomei de bacalaureat". Potrivit Avocatului Poporului, prin OUG nr. 49 au fost corectate o serie de prevederi insuficient de bine reglementate de Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, se mai arată în comunicat. Critici şi nenumărate sesizări trimise Avocatului Poporului Nu mai departe de săptămâna trecută, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a trimis o adresă către Avocatul Poporului, în care îşi exprimă „consternarea” vizavi de lipsa de reacţie faţă de problemele semnalate de studenţi şi de societatea civilă privind neconstituţionalitatea ultimei Ordonanţe de Urgenţă care modifică Legea Educaţiei Naţionale. Sesizări nenumărate şi de la preşedintele ţării

63

Şi preşedintele Traian Băsescu a solicitat în mai multe rânduri Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională privind neconcordanţele privind ordonanţa care modifică Legea Educaţiei, ultima dată la finele lunii august. Tot în august, preşedintele PDL Arad, Gheorghe Falcă, a anunţat că că are informaţii potrivit cărora Comisia de la Veneţia va analiza „cazul unic în istoria Europei“ în care o lege - cea a Educaţiei - este modificată 90% prin ordonanţă de urgenţă, Comisia urmărind şi „lipsa de reacţie“ a Avocatului Poporului. Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a răspuns, pe 30 iulie, la cea de-a doua solicitare a preşedintelui Traian Băsescu privind posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale în legătură cu aspecte de neconstituţionalitate a OUG 49/2014, spunându-i că se află într-o fază avansată de examinare a aspectelor semnalate. Şi o parte din marile universităţi din ţară au contestat modul în care legea educaţiei a fost modificată, din nou prin ordonanţă de urgenţă, şi faptul că nu au fost consultate, în ciuda afirmaţiilor oficialilor de la Ministerul Educaţiei. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 49/26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 486 din 30 iunie 2014.

http://adevarul.ro/educatie/universitar/interviu-cabiria-andreian-cazacu-eram-suparata-altul-rezolva-problema-Imi-luabucuria-1_541c53400d133766a843d86f/index.htmlINTERVIU: Cabiria Andreian Cazacu: „Eram supărată dacă altul rezolva problema. Îmi lua bucuria“Cabiria Andreian Cazacu (86 de ani) a avut o singură mare pasiune, întreaga viaţă. Din momentul în care tatăl i-a arătat cum se rezolvă primele exerciţii, a ştiut că matematica este destinul ei. Astăzi, are un singur regret: că nu a stăruit mai mult pe zona de cercetare.Cabiria Andreian Cazacu priveşte prin cameră, nu fără o notă de deznădejde. „De când s-a făcut curat, nu mai găsesc nimic.“ S-a întâmplat că a fost vizitată de o nepoată, una dintre puţinele dăţi în care cineva din exterior îi calcă pragul, iar ruda aceasta s-a gândit să o ajute. I-a strâns toate hârtiile, fotografiile vechi, cărţile în stive ordonate şi le-a plasat în locuri strategice, să nu te împiedici de ele. Procesul, deşi lăudabil în teorie, a produs efecte negative greu de cuantificat pentru familia Cazacu. Imaginaţi-vă un sistem construit din elemente distincte, toate interconectate după reguli foarte precise. Iar acum, gândiţi-vă cum se modifică acest sistem în momentul în care una dintre aceste componente este deplasată sau eliminată. Cam aşa se simte Cabiria Andreian Cazacu. Ca un computer virusat. Toate automatismele construite în ani au dispărut peste noapte. „Eroarea de sistem“, combinată şi cu vârsta doamnei, se simte şi în timpul interviului. Cabiria Andreian Cazacu rememorează momente, însă nu mai găseşte uşor legăturile dintre ele. Par capitole din cărţi separate, cu personaje şi

64

acţiuni diferite. Iar apoi, după ce bâjbâim minute în şir, exact ca într-un sistem matematic, toate acele elemente, aparent străine unul de celălalt, se unesc miraculos. Iată, aşadar, povestea vieţii Cabiriei Andreian Cazacu, sub semnătura „autoarei“. Şi, dincolo de întâmplările descrise în ceea ce urmează, iată o discuţie care îşi preia obscen contextul, transformând-o în tema fundamentală a întâlnirii: o poveste despre bătrâneţe. Cabiria Andreian Cazacu: Casa asta, în care ne aflăm, am construit-o noi. Aproape 18 ani am plătit către stat datoria pentru construcţie. „Weekend Adevărul“: Dumneavoastră împreună cu soţul? Da, da. Noi ne-am născut în acelaşi an, 1928, eu, în februarie, şi el, în noiembrie. El s-a ocupat cu cercetarea pe partea de inginerie, eu – pe matematică. Soţul meu, după ce a terminat Politehnica, a venit la Facultatea de Matematică, pentru nişte completări de cunoştinţe, şi cu ocazia asta m-a cunoscut. Aşa ne-am întâlnit şi uite că ne-am înţeles foarte bine! Îmi amintesc că era o zi, o sărbătoare d’asta, pentru popor, nu vreuna religioasă, şi eu am primit o scrisoare. Era scrisă de soţul meu şi o trimisese printr-un alt doctorand, sau poate era chiar doctor atunci, nu mai ştiu. Scrisoarea a ajuns la tata. Când am ajuns acasă, am deschis-o şi ce să vezi? Era o declaraţie de dragoste, însoţită de o cerere în casătorie! Ce vremuri… Aţi fost emoţionată? Ei, sigur că da! Mai ales că-l apreciam ca student al meu, dar nu mă gândisem niciodată la aşa ceva. Soţul meu cântă şi la vioară, face parte din Orchestra Inginerilor, de care, cu siguranţă, aţi avut ocazia să auziţi. Cum se numeşte soţul dumneavoastră? Mircea Dimitrie, fără liniuţă între ele. Eu îl alint „Leul“, pentru că are o putere deosebită.

Numită după un film Doamnă, că tot am ajuns la nume, de unde vine numele de Cabiria? Sună neobişnuit. A, da. Este un nume legat de D’Annunzio (n.r. – Gabriele d’Annunzio, scriitor italian). El a scris despre problemele populaţiei din nordul Africii. Iar una dintre contribuţiile sale a fost un scenariu al unui film numit chiar „Cabiria“, inspirat şi de romanul lui Gustave Flaubert, „Salammbô“. Cărui părinte i-a plăcut filmul aşa de tare? Amândurora. Dar mai ales tatei. Tata a luptat la Mărăşeşti, şi eu tot timpul mă emoţionam când îmi povestea despre faptele sale de vitejie pentru întregirea ţării. Să ştiţi că aşa a fost generaţia mea. V-a fost tatăl model în viaţă? Da, sigur că da. Bunicul meu dinspre tată era notar. Pentru perioada respectivă, era o persoană care se ocupa cu alte lucruri decât marea majoritate a oamenilor din afara Bucureştiului, adică munca pământului. Tata l-a moştenit, cumva: a făcut Şcoala Normală, un loc deosebit în care se cultiva dragostea de ţară. Tatăl meu a fost un foarte mare patriot şi un foarte mare iubitor de matematică. După ce a terminat liceul, s-a gândit să urmeze cursurile facultăţii la Iaşi, specializarea chiar pe matematică. Deci matematica a fost în familie. Trebuie să ştiţi ceva. Eu m-am născut destul de târziu pentru ei, aveau amândoi 38 de ani. Erau destul de în vârstă. Ai mei se căsătoriseră în 1918.

65

Mama îmi povestea cum bunica mea încerca să o convingă să se gândească mai bine la măritiş: „Cum să te iei acuma? Nu vezi câte văduve şi câţi oameni necăjiţi sunt în jur?“. Şi mama îi spunea: „Lasă-mă, că dacă nu mă iau acuş, nu mă mai iau niciodată!“. Aşa, vorbe de copil... Oricum, părinţii mei mai încercaseră o dată să aibă un copil, dar, din nefericire, a murit de mic. Când am apărut eu, tata şi-a rupt mult din timpul propriu pentru a mă educa. Şi mama m-a sprijinit foarte mult, dar în alt fel. Îmi spunea tot timpul: „Hai, învaţă tu, că eu nu am avut ocazia asta. De treburile gospodăriei mă ocup eu“. Şi aşa a făcut. A muncit toată viaţa, până la 96 de ani. Şi de lecţii să înţeleg că se ocupa tatăl. Tata a simţit totdeauna plăcerea de a rezolva probleme. Iar plăcerea aceasta mi-a transmis-o şi mie, încă din copilărie. Era atât de ataşat de mine şi de ideea de a fi lângă mine, de a mă susţine, încât, atunci când am intrat la universitate, a venit cu mine, chiar şi la primele cursuri. Iar dacă mă îmbolnăveam, tata venea la facultate şi lua notiţe în locul meu.

Premianta permanentă Facultatea aţi făcut-o tot la Iaşi? Nu, la Bucureşti. Tatei i s-a acordat şansa de a prelua o catedră la Facultatea de Matematică din Iaşi, dar a refuzat. Prioritatea lui era ca eu să primesc o educaţie adevărată, să aibă timp să se ocupe de studiile mele. Şi dată fiind situaţia României, în război cu URSS-ul, s-a decis că voi urma facultatea la Bucureşti. Copil fiind, eraţi o fire mai retrasă, aplecată mai mult spre studiu, sau „un copil ca toţi copiii“, cum se spune? Nu eram chiar expansivă faţă de copii, pentru că n-am mai avut rude de vârsta mea. Preferam să stau acasă, să citesc, să rezolv probleme. Mai ales să rezolv probleme, era fantastic. Plus că statul cu tata era ceva... Îmi punea întrebări despre viaţa păpuşilor mele, apoi îmi povestea ceva despre Dobrogea, de exemplu, după care rezolvam probleme de matematică împreună. A fost nevoie să vă spună un profesor că sunteţi făcută pentru matematică sau v-aţi dat seama singură, raportându-vă la cei din jur? Ştiam, pur şi simplu. Păi tata publica lucrări de specialitate despre ecuaţiile de gradul III. Îl vedeam scriind, îl întrebam, el îmi răspundea. Adică aveam un fel de curio-zitate mai puţin întâlnită, era normal să-mi dau seama că aveam o chemare spre matematică. În plus, am fost tot timpul foarte bună la învăţătură, asta era tot ceea ce conta pentru mine. Am luat premiul I din clasa I, până am ajuns la facultate. M-au apreciat profesorii, poate chiar mai mult decât meritam.

Spre „zona abstractă“ Cu ce v-a cucerit matematica? Spre deosebire de alte materii, unde învăţai ceva şi reproduceai ceea ce ai învăţat, matematica rezolva probleme. Eram supărată dacă nu puteam rezolva o problemă şi o făcea altul. Nu mă supăram pe celălalt, ci pe mine însămi. Îmi lua bucuria de a rezolva problema (râde). Mă rog... Ce egoism din partea mea... Nu e ambiţie? Aşa, da, da. Ambiţie. Dar uneori egoismul şi ambiţia sunt acelaşi lucru.

66

Când aţi terminat liceul ştiaţi clar că veţi merge spre matematică? Da, nici gând să-mi planific altceva. Mi-a mai plăcut gimnastica, dar ştiam că eu fac matematici. Deşi mama mă îndemna, dacă tot sunt bună la cifre, să mă duc spre inginerie, unde erau salariile mai mari. Şi de ce nu v-aţi dus spre inginerie? Pentru că nu mă trăgea. Eram mai atrasă de zona aceasta mai abstractă. Îmi plăcea geometria mult. Vă mai aduceţi aminte de vreo problemă care v-a chinuit mai mult, poate, în copilărie? Nu, nu. Le descifram rapid.

„N-am simţit constrângerile comuniştilor. În matematică era simplu“

În ce an aţi intrat la facultate? În 1945, şi în 1949 am absolvit-o. Ştiu că l-aţi avut profesor pe Grigore Moisil. O, da, domnul profesor Moisil! Îmi zicea „Cucuţa“, pentru că-l vedea pe tata cum mă aducea de mână la facultate, în fiecare dimineaţă. Cum era domnul Moisil? Sclipitor! Şi câştiga copiii, tineretul. Avea nişte jocuri de cuvinte, nişte potriviri care stârneau hohote de râs la cursuri. Am avut nişte profesori extraordinari. Începând cu Simion Stoilov, la care am şi dat doctoratul, Moisil... Aceşti profesori, despre care îmi vorbiţi, îşi dăduseră seama că excelaţi la matematică? Sigur că da. Asta era! Nu era vorba despre cine ştie ce idei geniale, ci despre un copil care iubeşte matematica, îi place să lucreze şi este prezent la toate orele. Nu exista să lipsesc de la vreun curs, doar dacă eram foarte bolnavă. M-au apreciat toţi. Vă încurajau să rămâneţi strict pe matematică, să nu mergeţi spre alte zone? Nu era nevoie. Eram hotărâtă să fac numai matematică pură. Altceva nu m-a interesat niciodată. Aveaţi, la momentul respectiv, un vis, un obiectiv? Vă doreaţi să demonstraţi ceva anume, să rezolvaţi vreo problemă? Nu, nu. Doar să rezolv probleme. Tata avea aplecări către literatura matematică, dar, uite, eu nu m-am angajat pe linia aceasta foarte adânc. Era obsedat de cercetarea lui, a ecuaţiilor de gradul III. Eu eram doar silitoare, foarte dedicată matematicii. Ca dovadă că am rămas în facultate, fără nicio dificultate. Dimpotrivă, a fost trimis cineva de la Facultatea de Matematică să mă anunţe să mă prezint pentru întocmirea formelor legale de angajare. Deci, în loc să insist eu, ei trăgeau de mine. Însă erau şi nişte timpuri în care şcoala era deschisă pentru tineret. Deşi, perioada respectivă era una foarte grea, pentru o mulţime de oameni a fost o nenorocire. Dar erau şi posibilităţi de dezvoltare. Povestiţi despre o epocă din istoria României care a rămas ca o perioadă foarte neagră. Vedeaţi lucrurile acestea, în jur? Cine făcea treaba care trebuia, de matematică, nu avea nicio treabă cu lucrurile rele din jur. Dar mai ieşeaţi din facultate, mai vedeaţi ce se întâmplă în jur, nu? Bine, da... Frică nu mi-a fost. Nici colegilor de la Matematică nu le-a fost frică.

67

Dar când auzeaţi despre unul dintre cazurile acestea de „nenorocire“, cum le spuneţi, nu vă gândeaţi în ce fel de lume sunteţi obligată să trăiţi? Da... (devine gânditoare) Cu ce funcţie aţi fost încadrată, la finalul facultăţii? Am fost, dintr-o dată, asistent. Aşa a fost momentul, fără niciun fel de intervenţie. A fost cazul meu, dar şi al altor colegi de promoţie, care au ajuns, între timp, profesori pe la Paris sau mai ştiu eu unde.

„Lucrurile mergeau foarte normal“ Dumneavoastră nu aţi avut niciodată tentaţia de a pleca din ţară? Nu, să plec, nu. Deşi, când am fost tânără, călătoream destul de des, mai ales în Germania, eram trimisă la perfecţionarea studiilor. De ce credeţi că n-aţi avut niciodată imboldul de a rămâne în străinătate? De ce să rămân? Eram foarte ataşată de România. Dar nu tânjeaţi după libertatea de acolo, din Franţa, bunăoară? Eu n-am simţit constrângerile comuniştilor. În matematică era simplu: nu prea erau oameni care să-ţi zică să ai grijă să nu faci aia sau să nu-l vorbeşti de rău pe nu ştiu cine. În zona literară, să spunem, bănuiesc că astfel de lucruri erau mult mai dese. Din punctul nostru de vedere, al copiilor absolvenţi de matematică, lucrurile mergeau foarte normal şi am fost angajaţi imediat. Nu v-aţi gândit că, plecând afară, vi s-ar putea oferi şi alte posibilităţi în carieră, deschideri, orizonturi noi? Se poate, se poate. Dar aveam profesorii mei aici, profesori pe care-i stimam. În plus, veneau în România, destul de des, o grămadă de matematicieni de renume, pentru conferinţe şi dezbateri. Erau nume deosebite.

A primit Premiul Academiei Numele: Cabiria Andreian Cazacu Data şi locul naşterii: 18 februarie 1928, Iaşi Starea civilă: măritată, nu are copii. Studiile: A absolvit şcoala primară în Iaşi şi liceul în Bucureşti, în 1945, aflată, cu familia, în refugiu. În 1949, primeşte licenţa la Facultatea de Matematică din Bucureşti. În 1955, susţine doctoratul la Institutul de Matematici din Bucureşti, sub coordonarea profesorului Simion Stoilov. Activitate profesională: În perioada 1949 - 1950 este asistent la Catedra de Algebră a Facultăţii de Matematică din Bucureşti, iar între 1951 şi 1955 devine lector la catedra profesorului Grigore Moisil. În 1955 devine conferenţiar de teoria funcţiilor de variabilă complexă şi în acelaşi timp cercetătoare la Institutul de Matematică al Academiei. În perioada 1973 - 1974 este şefă la Catedra de Analiză Complexă, iar până în 1984 este decan al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti. A fost director general al Institutului Central de Matematică. Distincţii: Este prima femeie conferenţiar de la Universitatea din Bucureşti.A primit Premiul Academiei, „Ordinul Muncii şi Meritul Ştiinţific“. Locuieşte în: Bucureşti

„Nu eram un eveniment printre studenţi. Dar eram foarte corectă“

68

„Weekend Adevărul“: Spuneaţi că aţi fost numită direct asistent universitar. Cum a progresat, de aici, traseul dumneavoastră profesional? Cabiria Andreian Cazacu: Am devenit lector, destul de rapid. Nu mai ştiu exact cât a durat transferul acesta, dar am impresia că nu mai mult de doi ani. Norocul meu a fost că, la vremea respectivă, s-au creat doctorate în România. Posibilitatea de a-ţi susţine lucrarea în ţară, şi de a deveni doctor aici. Exista într-o vreme, dar a fost întreruptă nedefinit la sfârşitul războiului. Dar acum revenise, cu posibilitatea de a-ţi susţine activitatea doctorală şi examenele în România. Până atunci se dădeau în afara ţării? Da, şi mulţi dintre colegii mei au şi făcut asta, au plecat în străinătate ca să-l susţină. Mă rog, eu n-am avut inspiraţia asta. Eu am avut noroc că am plecat din Moldova, ca să vă spun sincer. Dar în inima mea tot moldoveancă am rămas, să ştiţi. Şi, câteodată, mă mai trădează şi accentul.

„Tata? S-o fi bucurat...“ Cum eraţi ca profesoară, în relaţia cu studenţii? Mai aspră sau permisivă, prietenoasă cu ei? Aspră, în niciun caz. Eu sper că eram amabilă. Deşi profesorii de matematică sunt, în general, mai severi, pentru că şi materia este mai greoaie. Dar la mine nu a fost cazul. La Facultatea de Matematică erau studenţi foarte silitori, toată lumea voia să înveţe. Tineretul era îndrăgostit de matematică. Dar vă admirau studenţii? Ei, nu pot să zic că mă admirau... Dar toată lumea mă aprecia. Nu eram un eveniment printre studenţi, ca să spun aşa. Dar eram foarte corectă la examinare şi ei cred că apreciau asta. Din păcate, eu n-am ştiut să mă fac mai cunoscută acolo. Am publicat extrem de puţin, după standardele academice din domeniu, şi majoritatea lucrărilor au apărut înainte de a-mi susţine lucrarea de doctorat, la începutul anilor 1950. Când aţi susţinut doctoratul? Păi, l-am susţinut aici, în România, cu profesorul Stoilov, la Institutul de Matematici din Bucureşti. Ia, staţi puţin (caută printre nişte hârtii aflate în apropiere). Nu mai găsesc nimic aici, mi-au zăpăcit toate lucrurile... Uitaţi, am găsit! Deci, am publicat ceva în 1951, algebră, pentru că atunci eram pe linia lui Moisil. Iar pe linia lui Stoilov am fost în 1952, când m-am înscris la doctorat. Teza de doctorat, pentru că asta parcă m-aţi întrebat, am susţinut-o în 1955. Care a fost tema doctoratului dumneavoastră? A fost legat de o noţiune din opera lui Stoilov. Eu am elaborat noţiunea respectivă şi am venit cu noi rezultate în cercetare. Apoi, am lucrat pe opera unui mare învăţat finlandez. Acesta crease o teorie, pe marginea căreia mai puteau fi aduse nişte mici adăugiri şi completări. Am avut ocazia să lucrez şi în direcţia aceasta. Mă rog... Erau multe femei care-şi dădeau doctoratul în acea vreme? A, nu, femei, nu. Mai ales în matematică. Cum să mă simt? Normal. Tatăl dumneavoastră mai trăia? N-a fost mândru de ce reuşise fata lui? Mândru... Nu ştiu. S-o fi bucurat. Dar nu v-a spus nimic? (Râde) Nu-mi amintesc. O fi fost vreun alt cuvânt, dar „mândru“ sigur nu.

69

„Fără engleză nu se poate trăi“ Câte lucrări aveţi publicate? Cred că 100 şi ceva. Unele dintre acestea sunt cercetări sau extinderi ale cercetărilor altor matematicieni, altele sunt legate şi de istoria matematicii. Am mai lucrat la editarea operei lui Stoilov, am mai avut colaborări cu alţi matematicieni. Cam la asta se rezumă viaţa mea. Mi-au folosit toate. Şi franceza şi germana... Vorbiţi franceză şi germană? Da, şi engleza. Fără engleză, nu vedeţi, nici nu se poate trăi. Ăsta a fost un vis al tatei. Voia să pună bani deoparte, chiar şi după ce se pensionase, ca să pot eu să studiez în Anglia. Da, mi-au găsit o profesoară de engleză încă de când eram la Iaşi. Femeia aceasta preda la Şcoala de Fete din oraş, fondată de regină. Profesoara învăţase chiar în Anglia şi tata a plătit ore, ca să pot învăţa limba. Vreo trei ani a durat asta. Venea la noi o dată pe săptămână. Ei, nu pot să spun că a fost extraordinar de eficientă. Poate că eram şi eu mai mică, poate mă preocupau alte lucruri... Dar să ştiţi că lectură în limba engleză pot să fac. Dar dintre limbile străine pe care mi le-aţi enumerat anterior, pe care o ştiţi cel mai bine? Eu zic că franceza. Pentru că am învăţat-o prima şi pentru că şi mama era pasionată de ea. Uitaţi, o femeie care a făcut doar Şcoala Profesională, şi tot învăţa o limbă străină! Mama era foarte mândră că putea să spună câteva cuvinte în franceză, când era nevoie.

„Generaţia mea era deschisă femeilor“ Rămăsesem la momentul în care v-aţi susţinut doctoratul. Ce a urmat, profesional vorbind? Am devenit conferenţiar şi apoi profesor, începând cu 1968, parcă. Ştiu că aţi rămas în istoria Universităţii din Bucureşti ca prima femeie conferenţiar. Credeţi? Sunt sigur, aşa figuraţi. N-aţi ştiut, la momentul respectiv? Nu, n-am ştiut. Nu mi-a spus nimeni. Nu ştiu dacă a contat asta, pentru mine. Adică, faptul că am ajuns conferenţiar sigur a contat, şi ca salariu şi ca orice doriţi. Dar restul, cu istoria... Generaţia mea era deschisă femeilor. Şi era şi un lucru bun să ai în colectivul profesoral o femeie. Până în ce an aţi fost activă în învăţământ? Am predat şi după Revoluţie ceva. Dar nu mult. Nu mai ştiu exact, în clipa asta. Am lucrat în facultate până în ultimii mei ani de dinainte de pensionare. Chiar dacă nu am făcut eu lucruri deosebite, n-am mai avut cine ştie ce cursuri extraordinare. Se schimbaseră generaţiile, elevii mei deja ajunseseră profesori, alături de mine, la Facultatea de Matematică. Dar aţi simţit şi o schimbare printre studenţi? Să fi fost mai puţin interesaţi de matematică, faţă de cei din tinereţea dumneavoastră? A, nu, nici gând! N-am apucat un astfel de moment. Eu am prins numai oameni care erau interesaţi de matematică. La ce vârstă v-aţi pensionat? Pe la 70 de ani, nu mai ştiu foarte exact acum. Dar pe atunci trebuie să se fi întâmplat.

70

„Uite, trec lunile, trec anii şi eu nu fac nimic“ Cum decurgea o zi normală din viaţa unei cercetătoare în matematică? Ce exista în afara rutinei clasice, acasă-facultate? Păi acasă continuam munca de la serviciu. În plus, multe lucruri trebuiau pregătite. Făceam expuneri, aveam activitate didactică, iar pregătirile acestea nu le puteam face la şcoală, alegeam să lucrez în linişte, acasă. Dar să înţeleg că aproape toată ziua era dedicată activităţii legate de matematică?Da, toată ziua. Altceva ce mai făceaţi? Nu ştiu, mergeaţi la un film, citeaţi? Literatură, da, mai mergeam şi la un film, într-adevăr. După ce m-am căsătorit, am început să merg des la concerte, dat fiind că soţul făcea parte dintr-un ansamblu simfonic. Mergeam cu Mircea. Ce filme vă plăceau? Istorice. În stilul lui Sergiu Nicolaescu sau filme istorice străine? Mai ales româneşti, pentru că erau legate de anumite lucruri din vieţile noastre. Noi eram foarte ataşaţi de România, vorbesc despre generaţia din care fac parte. Nu ne gândeam la universul din jur, conta doar ţara noastră.

„Îmi lipseşte timpul“ Bănuiesc că astăzi petreceţi majoritatea timpului acasă. Da, n-am mai fost la facultate de multă vreme. Mergeam aproape zilnic, mai ales pentru biblioteca de acolo. Dar am avut şi nişte probleme de sănătate, am făcut şase operaţii la o ureche. Iar soţul are nişte probleme mai mari ca ale mele şi stăm mai mult pe acasă. Dar vă mai ocupaţi, zilele acestea, de matematică? Nu, n-am mai putut. Zilele astea vreau să fac puţină ordine, uitaţi-vă puţin în jur, prin casă, e plin de hârtii amestecate. Ce vă lipseşte ca să vă ocupaţi temeinic de matematică? Capacitatea de concentrare? Nu, nu. Îmi lipseşte timpul. E şi vârsta, normal. Nu înseamnă că, dacă m-aş reapuca de lucru, aş face mare lucru sau că nu aş uita lucruri importante. De exemplu, legăturile din minte dintre o afirmaţie şi alta, nu ştiu cum mai funcţionează acum. Nu am încercat să văd cum aş rezolva probleme mai deosebite, în perioada asta. Cât de important e să-ţi ţii mintea antrenată? Păi, uite, asta e problema, că nu prea mai e antrenată. Uite, trec lunile, trec anii şi eu nu fac nimic. Dar ce v-aţi mai dori să faceţi? Cercetare. Sigur, aş face! Dar nu ştiu cum e, sau poate că n-am mai încercat. E posibil ca şi organismul să fi simţit că e puţin cam târziu. N-am mai publicat nimic în ultimii doi-trei ani. Dar asta e. Ce să fac?

„Ar fi fost frumos să avem copii“ De citit mai citiţi? Da, foarte multă literatură. Biografii, în special. Uite, tocmai am terminat biografia unui profesor care a fost rectorul Universităţii Politehnice din Bucureşti, facultatea lui Mircea. Îl cheamă Radu Voinea. S-a scris o carte frumoasă despre el. Deşi cartea e din 1969, am avut-o tot timpul, dar nu ştiu

71

de ce nu am citit-o. N-a fost vreme. Oricum, am o memorie foarte proastă, în ultima vreme. Îmi amintesc de cărţi pe care le am, ştiu sigur asta, am vrut să le citesc, dar nu mai ştiu unde le-am pus. Dar vreun romancier sau poet care v-a impresionat, la un moment dat, în viaţă, aveţi? A, nu ştiu. Acum sunt atât de departe de mine, încât nu ştiu ce să vă răspund. A fost întotdeauna câte ceva. Aţi avut copii?Nu, n-am avut. Regretaţi? Nu, nu ştiu. Sigur că ar fi fost frumos. N-a prea fost timp ca să mă gândesc la o familie. Să ştiţi că ultima dată, în 1954, când am intrat aici, în casă, am vrut. I-am şi zis lui Mircea: „Uite, acum avem posibilitatea să avem şi noi un copil. Hai, să încercăm!“. N-am reuşit şi un doctor mi-a spus că trebuie să fac operaţie ca să-mi deschidă posibilităţile de a crea copii. Dar eu n-am mai vrut. Şi soţul meu nu a insistat deloc. A avut şi el preocupările lui ştiinţifice şi am trăit în lumea asta. Acuma, sigur că era minunat, dar...

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.

http://adevarul.ro/educatie/studii-in-strainatate/vreau-intorc-fiindca-plac-oamenii-simt-confortabil-1_541d588a0d133766a8488a9a/index.htmlRomân şcolit în Olanda şi Anglia: „Vreau să mă întorc fiindcă îmi plac oamenii şi pentru că aici mă simt confortabil”Deşi au de unde alege când vine vorba de cariera lor, mulţi tineri visează să îşi dezvolte parcursul profesional în România. L-am intervievat pe Filip Ciurel, care a experimentat de la 13 ani mediile educaţionale şi profesionale occidentale şi acum visează să se întoarcă în România să-şi pornească propria afacere.Filip s-a mutat în Olanda împreună cu familia lui, unde a urmat cursurile din cadrul International School of Amsterdam, o şcoală internaţională privată pentru expaţi, care reuneşte în medie studenţi din peste 60 de ţări. Ceea ce i-a plăcut acolo a fost faptul că se punea foarte mult accent pe dezvoltarea unui proces de a învăţa şi a unui filtru prin care informaţiile să treacă şi nu atât pe tocit, aşa cum a auzit că se întâmplă în cadrul sistemului de învăţământ din ţară. Cu toate acestea, şi-a dat seama destul de rapid că restul colegilor erau destul de diferiţi şi recunoaşte că: “în cei 6 ani în Olanda mi-a fost dificil să-mi fac prieteni noi sau să mă integrez unor grupuri care adesea erau formate din oameni foarte superficiali şi imaturi.” Cântărind opţiunile din Occident pentru facultate, a ales Universitatea din Birmingham, UK pentru un Bachelor în Business de 3 ani. “În Anglia a fost mai uşor din toate punctele de vedere. Era alt mediu, studiam acelaşi lucru, prin urmare eram într-un grup care avea aceleaşi interese. Sistemul de învăţământ din UK diferă foarte mult de cel din Olanda în sensul

72

că oferă foarte multă libertate şi flexibilitate în ceea ce priveşte curricula, modalităţile de a învăţa şi a transpune informaţiile. Cumva este un sistem anti-toceală, ca să fiu mai clar. Englezii sunt oameni foarte deschişi, însă cumva nu rezonam cu multe chestiuni, îndeosebi la modul în care ne petreceam timpul liber. Ei preferă să se joace pe Xbox şi parcă duc o viaţă mult prea pasivă pentru mine”, ”, a povestit Filip, care are un stil de viaţă foarte activ, fiind câştigătorul locul II pe ţară (în România) pentru downhill biking. “Pasiunea pentru bicicletă o am de mic; de la 3 ani am învăţat să merg, iar prin clasa a 7-a am început să particip la concursuri ajungând să câştig locul 2 la un event de downhill biking în urma căruia am primit şi o sponsorizare.” Acest hobby este şi unul din motivele pentru care se întoarce în fiecare vară în ţară, unde are şi un grup de prieteni cu care practică acest sport, dar şi o multitudine de evenimente care se organizează pentru a-i reuni pe cei pasionaţi de biking şi alte sporturi asemănătoare. Filip lucrează la momentul actual la IBM ca şi Junior Business Consultant, având experienţa mai multor internship-uri în spate, toate în România. “Am învăţat că teoria nu prea se pupă cu realitatea, iar la IBM, fiind şi primul meu job, am avut cadrul de care am avut nevoie pentru a învăţa foarte multe lucruri noi şi să observ cum funcţionează un business din interior. Stând printre oameni mai seniori şi participând la discuţiile lor am reuşit să văd lucrurile transpuse în practică, lucru care mi-a oferit o viziune diferită asupra lumii business-ului.” Şi-a luat un an liber pentru a analiza piaţa şi a „vedea cum merg lucrurile pe aici” înainte de masteratul pe care îl va începe în două săptămâni, în cadrul EADA Business School din Barcelona, Spania pe Management Internaţional. “Programul este axat pe antreprenoriat, ceea ce mă încântă foarte mult, fiindcă aş vrea după 2,3 sau 5 ani într-o corporaţie, să îmi deschid propria afacere în România.” De ce în România? “Fiindcă este un mediu foarte bun de a intra în afaceri, este o piaţa în dezvoltare, departe de saturaţie şi dinamică per ansamblu. Oamenii sunt muncitori, creativi, descurcăreţi, iar mie, unul, îmi face plăcere să lucrez cu românii. În Occident, oamenii par mult mai robotizaţi, orientaţi spre lucruri care să le aducă valoare în CV şi atât.” Pe viitor, i-ar plăcea să se dezvolte în domeniul turismului, dar îl atrage şi ideea dezvoltării aplicaţiilor pe mobil. “Vreau să mă întorc fiindcă îmi plac oamenii şi pentru că aici mă simt confortabil. Degeaba aş avea mai mulţi bani în altă ţară sau un standard de viaţă diferit, dacă nu am cu cine să împărtăşesc din realizările mele. Singurul lucru care m-ar atrage în vest este ascensiunea şi dezvoltarea rapidă pe care poţi să o ai într-o corporaţie. Însă, am încredere în deciziile mele şi stiu că şi aici voi reuşi ceea ce îmi propun. Asta este cel mai important pentru mine.” Sursa: http://www.reviro.ro/blog

http://adevarul.ro/educatie/studii-in-strainatate/ai-studii-strainatatea-participa-intalnirile-

73

dedicatealumnilor-1_541bfffb0d133766a841ec0d/index.htmlAi studii în străinătate? Participă la întâlnirile dedicate alumnilorAbsolvenţii de studii superioare la facultăţi de peste hotare se strâng, lunar, la întâlniri organizate de Reviro, serviciul de consiliere şi recrutare specializat nevoilor lor. Miercuri, 1 octombrie, are loc o nouă întâlnire.Alumnii se strâng lunar pentru a se cunoaşte şi pentru a interacţiona „cu oameni având obiective comune, pentru împărtăşirea experienţelor, dar şi să-mi deschid orizonturile privind diverse oportunităţi”, aşa cum declară unii dintre participanţi. Următoarea întâlnire are loc pe 1 octombrie, de la 19:00, la Maastricht School of Management România. Înscrierile se fac aici. Programul include discuţii pe diverse teme, acces la resurse din partea Reviro şi exerciţii de interacţiune. Reviro Alumni Community este în plină formare: până acum au avut loc două întâlniri, cu câte aproximativ 50 de participanţi. Obiectivul Reviro este ca această comunitate să fie un loc de întâlnire cu accent pe schimbul de experienţe, ajutor la început de carieră, cu o atmosferă deschisă, primitoare, asemănătoare campusurilor unde alumnii au studiat. În timp, comunitatea îşi propune să genereze noi iniţiative, contribuind astfel la îmbunătăţirea mediului socio-economic românesc. Evenimentul poate fi găsit şi pe Facebook, aici. Alumnii sunt aşteptaţi şi pe grupul de Facebook al comunităţii, aici.

http://adevarul.ro/locale/calarasi/foto-meseria-bratara-aur-sacrificii-facea-ucenic-ajunga-patron-baraganul-interbelic-1_541eac7c0d133766a84efa5f/index.html

FOTO Meseria, brăţară de aur. Ce sacrificii făcea un ucenic să ajungă patron în Bărăganul interbelicCa să-şi croiască un rost în viaţă şi să aibă ce pune pe masă, în Bărăganul interbelic, sătenii puneau mare preţ pe meşteşug. La sfârşitul anului 1938, judeţul Ialomiţa număra nu mai puţin de 900 de meseriaşi calificaţi: bărbieri, brutari, cizmari, croitori, mecanici, tâmplari, zidari, cofetari şi chiar manichiurişti şi modiste.Ca să ajungă însă aici, ca şi astăzi, era nevoie de multă şcoală şi de examene. Oricine dorea să înveţe meserie pornea ca ucenic şi în câţiva ani, dacă era îndemânatic putea ajunge patron.În monografia economică a judeţului Ialomiţa(1933-1938), bancherul Ioan C.Mihăilescu notează că durate uceniciei era de 3-4 ani, în funcţie de importanţa meseriei: „În timpul uceniciei ei locuiesc la patronii lor, în cele mai

74

dese cazuri, sau la părinţi, mai rar. Patronii sunt obligaţi să îngrijească de instruirea şi educarea lor şi să le dea o bună îngrijire”. Anii de şcoală era însă făcuţi ca la carte, deoarece examenele finale erau severe. Potrivit legii din acea perioadă, toţi ucenicii urmau în mod obligatoriu cursurile şcolii serale de ucenici, de la ora 19.00 la 21.00, unde li s epreda contabilitatea, aritmetica, studiul mărfurilor şi al materiilor prime, contabilitatea, geografia, istoria, româna şi religia. Programu strict era însă şi în zilele de sărbătoare. Duminica dimineaţa erau trimişi la biserică. Examene serioase După 3-4 ani de învăţătură serioasă, ucenicii erau obligaţi să susţină examenul final pentru a putea obţine calificarea în meseria dorită. Comisia specială era compusă dintr-un preşedinte intelectual, obligatoriu inginer, doctor, profesor din din doi reprezentanţi ai meseriilor respective, din care unul din partea patronilor, iar altul din partra lucrătorilor având ca secretar pe funcţionarul Camerei de Muncă a Circumscripţiei Brăila, instituţie la care era arondat şi Bărăganul. După susţinerea examenului, ucenicul devenea lucrător, însă ascensiunea sa nu se oprea aici. Ca să avanseze în meserie şi să devină un adevărat meşter era necesar să fie lucrător timp de 3 ani. Mihăilescu spune că lucrarea sa că” după aceastră perioadă ei se pot prezenta în faţa unei comisiuni de examinare pentru a obţine cartea de meşter şi abia apoi să-şi deschidă un atelier pe cont propriu. În termen de cel mult o lună de la deschiderea atelierului, ei sunt obligaţi să ceară Camerei de Comerţ liberarea unui brevet de meserie”. Sărăcia îi împiedica să continue studiile Existau situaţii însă, la fel ca şi în zilele noastre când ucenicii nu mai urmau toate aceste forme de învăţământ şi nu mai susţineau o serie de examene. Sărăcia de la sate îi împiedica pe mulţi dintre ei să-şi împlinească visul. Astfel, în comunele rurale, numeroşi meseriaşi care au urmat ucenicia s-au retras la ţară fără a mai da examenul cerut de Lege. Oficiul Judeţean al Camerei de Muncă încerca să-i convingă pe oameni să intre în legalitatea, fiindu-le mai uşor în găsirea unei slujbe. „În această situaţie se găseşte şi o parte a meseriaşilor angajaţi de marii agricultori pentru atelierele de la moşii”, spune Mihăilescu. Igiena lăsa de dorit Până în anul 1916, meseriile din judeţul Ialomiţa erau în cea mai mare parte practicate de bulgari, greci şi evrei. De exemplu, aflăm din „Monografia judeţului Ialomiţa 1933-1938 că zidari erau numai bulgarii şi italienii ,croitori-evrei, bulgari şi puţini români, brutari, numai bulgari, cizmari, români, mecanici erau italienii şi ungurii. „Astăzi, procentul meseriaşilor români a crescut la 85% din numărul total al meseriaşilor şi tendinţa este în creştere, întrucât se constată din contractele de ucenicie înregistrate la Oficiul Judeţean că toţi ucenicii sunt români”, spune Mihăilescu. Neajunsurile erau însă la tot pasul. Degeaba erau aşi în meserie, dacă igiena lăsa de dorit. Starea sanitară a meseriaşilor era în general, bună, cu excepţia acelora din oraşul Călăraşi. Dintre aceştia, peste 15% erau tuberculoşi şi 70% malarici din cauza climei de baltă. Autorul mai notează că nici brutarii şi covrigarii nu se prezentau excelent la capitolul curăţenie, însă autorităţile îşi dădeau toată osteneala să repare neajunsurile cu care se confruntau la tot pasul. Clima nesănătoasă, inamicul meşteşugarilor

75

Nici asistenţa medicală nu era la înălţime pentru cei care trăiau într-o climă nesănătoasă. „Ea este dată numai de doi medici, câte o oră pe zi, de la 7 la 8 dimineaţa. Numărul bolnavilor prezentaţi la consultaţiuni este de circa 50-60 de persoane, dintre care unele nu ajung la examinare. Medicii sunt dintre cei mai reputaţi din oraş şi primesc retribuţiuni de 1.500 de lei lunar, iar medicamentele importante lipsesc”, spune bancherul Mihăilescu. Bolanvii erau trataţi numai cu chinină(inhalată sau injecţii), aspirină şi sare amară.

http://adevarul.ro/news/societate/costoiu-nu-exista-motive-ingrijorare-privind-cutremurele-galati-1_541e9def0d133766a84eb30d/index.htmlCostoiu: „Nu există motive de îngrijorare privind cutremurele din Galaţi”Ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, a explicat că activitatea seismică din Izvoarele, judeţul Galaţi, este scăzută, sub 2,0 Richter, iar frecvenţa de producere este mică şi ca atare face un apel la calm către locuitori. Reacţia oficială vine după ce în zona menţionată s-au înregistrat mai multe cutremure în ultimele zece zile.Ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, a făcut apel la calm către locuitorii aflaţi în aria de activitate seismică din judeţul Galaţi, precizând că nu există motive de îngrijorare în privinţa cutremurelor, zona fiind monitorizatã în permanenţă de către specialişti. "Activitatea seismică are un nivel scăzut, iar frecvenţa de producere este mică. Practic, magnitudini ale seismelor sub 2,0 Richter nu indică o îngrijorare privind zona Izvoarele, dar cu toate acestea situaţia este sub control şi permanent monitorizată de specialişti", susţine oficialul într-un comunicat de presă transmis duminică, după ce vineri localnicii s-au alarmat din cauza unor noi activităţi seismice. Zece cutremure între 10-20 septembrie în judeţul Galaţi Potrivit informării transmise Ministerului Educaţiei Naţionale de Institutul Naţional de Fizică a Pământului (INFP), în perioada 10 - 20 septembrie, în judeţul Galaţi au fost înregistrate zece cutremure cu magnitudini între 0 şi 1,8 grade Richter. Conform datelor INFP, acceleraţia maximă înregistrată la cutremurul de 1,8 grade Richter din 18 septembrie a fost de 1.84 cm/s2, ceea ce corespunde unei intensităţi de II-III grade pe scara Mercalli. La o intensitate de gradul II, cutremurul este slab, de regulă fiind simţit de puţine persoane, în special de persoanele aflate la etajele superioare ale clădirilor, în timp ce la o intensitate de gradul II, cutremurul este perceptibil, fiind simţit în interiorul clădirilor şi mai pronunţat la etajele superioare. De asemenea, durata unui astfel de cutremur poate fi apreciată. 260 de cutremure într-o săptămână, în urmă cu un an "Menţionăm că şi până în data de 10 septembrie 2014 s-au produs cutremure în zona Galaţi, dar nu au fost simţite la nivelul populaţiei. Acestea s-au produs cu o frecvenţă şi de cinci - şase zile între ele, înregistrându-se magnitudini mai mici de 2,0 grade Richter", se arată în comunicat.

76

Potrivit sursei citate, cele zece cutremure înregistrate în perioada 10 - 20 septembrie s-au produs la adâncimi mici, cuprinse între patru şi opt kilometri. Din 23 septembrie şi până la începutul lunii octombrie a anului trecut, în zona comunelor Slobozia Conachi şi Schela din judeţul Galaţi s-au produs peste 260 de cutremure, dintre care peste 30 au avut magnitudini de peste 2,5 grade pe scara Richter. Cele mai puternice seisme înregistrate la Galaţi în această perioadă au avut 3,9 grade şi s-au produs în 29 şi 30 septembrie şi în 4 octombrie. Institutul Naţional pentru Fizica Pământului (INFP) a instalat atunci în zona localităţilor Izvoarele, Slobozia Conachi şi Negrea trei staţii seismice portabile, pentru localizarea cu precizie a zonei unde se produc cutremurele, precum şi echipamente de măsurare a deplasării faliilor cu rezoluţie de un milimetru. Totodată, în această perioadă au fost prezenţi în zonă reprezentanţi ai INFP, însă specialiştii nu au putut stabili cauza producerii cutremurelor. Satul Izvoarele din comuna Slobozia Conachi s-a numărat şi printre localităţile afectate de inundaţiile produse în perioada 13 - 14 septembrie 2013 în judeţul Galaţi.

http://adevarul.ro/locale/targu-mures/studentii-cresc-preturile-chirii-targu-mures-1_541d8f820d133766a849aef0/index.htmlStudenţii cresc preţurile la chirii în Târgu-MureşDacă peste vară preţurile la apartamentele date în chirie au scăzut de îndată ce vacanţa a încheiat anul şscolar, acum piaţa imobiliară este din nou în schimbare.Proprietarii de apartamente sau garsoniere cer chirii mai mari cu cel puţin 30% au declarat agenţii imobiliari. În Târgu-Mureş cele mai căutate sunt garsonierele sau apartamentele cu două camere, în special cele care se află în zona universităţilor. Un apartament mobilat, dotat cu centrala termică într-un cartier aproape de centru oraşului poate ajunge până la 400 de euro pe lună. În schimb, chiria pentru garsoniere se ridică la aproximativ 150 de euro. Cei mai multţi proprietari cer garanţii pentru cel puţin două luni, bani daţi în avans.

http://www.gandul.info/financiar/scoala-de-sudura-infiintata-la-arad-dupa-ce-marile-companii-nu-au-gasit-muncitori-pentru-ca-toti-plecasera-in-occident-13303295

77

Şcoală de sudură înfiinţată la Arad, după ce marile companii nu au găsit muncitori pentru că toţi plecaseră în OccidentO şcoală de sudură a fost înfiinţată la Arad, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, după ce companii locale s-au confruntat în ultimii ani cu lipsă de personal calificat, pentru că mulţi sudori au plecat să lucreze în Occident pentru salarii mai mari, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Şcoala de Sudură Arad a fost înfiinţată de filiala judeţeană a Confederaţiei Patronatul Român, în colaborare cu o companie locală, investiţia fiind de aproximativ 300.000 de euro.

Şcoala este situată pe terenul companiei Group Crişan, aflată în zona industrială de la ieşirea din Arad spre Nădlac, unde a fost ridicată o hală nouă şi au fost instalate utilaje de lucru moderne, pe care vor face practică persoanele care se înscriu la cursuri.

Potrivit şefului filialei judeţene a Confederaţiei Patronatul Român, Marin Crişan, joi au fost depuse 40 de dosare de înscriere la cursuri, în condiţiile în care sunt 28 de locuri disponibile.

"Aşa cum ştiam dinainte să investim în acest proiect, există cerere mare pentru sudori calificaţi. Mulţi vor urma aceste cursuri pentru a-şi căuta ulterior locuri de muncă în Occident, unde salariile pot depăşi 3.000 de euro. Este o meserie foarte bine plătită, pentru că este grea. În România, sudorii cu experienţă câştigă în jur de 500 de euro", a declarat Crişan.

El a spus că a decis să deschidă o şcoală de sudură după ce companii locale, între care Astra Rail, care produce vagoane de marfă, s-au confruntat cu lipsa personalului calificat.

"Cu Astra Rail avem o colaborare foarte bună, pentru că au nevoie de oameni calificaţi. Nu au reuşit să găsească suficienţi sudori, în condiţiile în care mulţi au luat calea Occidentului în ultimii ani", a afirmat Crişan.

Şcoala va începe cursurile la 1 octombrie, iar acestea vor avea o durată de trei luni, timp în care se fac 120 de ore de teorie şi 240 de ore de practică.

Cursanţii plătesc o taxă de 500 de euro, dar în multe cazuri aceasta este achitatată de firmele care îşi perfecţionează angajaţii.

Potrivit iniţiatorilor, proiectul va fi extins, urmând să fie organizate cursuri şi pentru domenii care se confruntă cu lipsa calificaţilor.

În luna martie, reprezentanţii companiei Astra Rail Industries, cu sediul la Arad, declarau corespondentului MEDIAFAX că se confruntă cu problema forţei de muncă, în condiţiile în care aveau de la începutul anului 1.050 de

78

posturi libere şi în trei luni reuşiseră să angajeze doar 550 de persoane. Compania a avut probleme în găsirea de sudori şi lăcătuşi calificaţi.

"Ne-am lovit de o problemă mare în timpul angajărilor pentru că nu există pe piaţă, în special în Arad, suficienţi muncitori calificaţi. Cauza principală este că cei mai mulţi au plecat să lucreze în străinătate, pentru că în Arad exista forţă de muncă calificată în domeniu, fiind un loc cu tradiţie în producţia de vagoane", spunea, la vremea respectivă, directorului de resurse umane al companiei, Marinela Vinesar.

Pentru lăcătuşi şi sudori, salariile anunţate atunci erau cuprinse între 1.375 şi 2.700 de lei, în funcţie de experienţă. Angajaţilor li se mai ofereau tichete de masă şi o primă de vacanţă plătită, o dată pe an, echivalentul unui salariu.

Purtătorul de cuvânt al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, Mihaela Jude, declara, la rândul său, că pentru sudori şi lăcătuşi cererea este foarte mare, iar posturile nu se ocupă din cauza lipsei personalului calificat.

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.

79