3, FRACTURI 3.1. ETÎOPÂTOGENIE Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii osoase la un anumit nivel (fig. 43). Fractura se produce în urma acţiunii unei forţe traumatice care a acţionat direct sau indirect asupra segmentului respectiv. De cele mai multe ori fractura se produce pe un os cu structura normală, dar în anumite situaţii fractura poate sa se producă pe un os în prealabil fragiHzal. printr-o suferinţă anterioară (osteilă, osteo- poroză, tumori osoase etc.). In aceasta ultimă situaţie fractura rezultă după un traumatism de mică intensitate şi este însoţită de o simptomatologie mai puţin zgomotoasă. De aceea este important să a\em în vedere terenul pe care s-a produs fractura pentru a evita numeroasele dezamăgiri în ceea ce priveşte tratamentul şi prognosticul acestora. Din punct de vedere al calităţii structurii osoase putem vorbi de fracturi ale oaselor sănătoase şi fracturi ale oaselor bolnave denumite impropriu şi fracturi patologice (fig. 44).
Transcript
3, FRACTURI
3.1. ETÎOPÂTOGENIE
Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii osoase la un anumit nivel (fig. 43). Fractura se produce în urma acţiunii unei forţe traumatice care a acţionat direct sau indirect asupra segmentului respectiv.
De cele mai multe ori fractura se pro-duce pe un os cu structura normală, dar în anumite situaţii fractura poate sa se producă pe un os în prealabil fragiHzal. printr-o suferinţă anterioară (osteilă, osteo-poroză, tumori osoase etc.).
In aceasta ultimă situaţie fractura re-zultă după un traumatism de mică intensi-tate şi este însoţită de o simptomatologie mai puţin zgomotoasă.
De aceea este important să a\em în vedere terenul pe care s-a produs fractura pentru a evita numeroasele dezamăgiri în ceea ce priveşte tratamentul şi prognosticul acestora.
Din punct de vedere al calităţii struc-turii osoase putem vorbi de fracturi ale oaselor sănătoase şi fracturi ale oaselor bolnave denumite impropriu şi fracturi patologice (fig. 44).
Fig. 43 Fractură de humtirus Fig. 44 Fractură patologică
50 GHEORGHE TOMOAIA - Traumatologie osteoartîcuiară
Cauzele care duc k< apariţia fracturilor patologice sunt numeroase: si putem aminti aici câteva:
/.- Osteoporoza, Osteoporoza este cea mai frecventă afecţiune metabolică osoasă si consta în reducerea masei osoa-se pe unitatea de volum. Osteoporoza di-minua proprietăţile mecanice ale osului în special rezistenţa şi rigiditatea prin pier-derea atât a conţinutului mineral cât şi ai ceiui proteic (fig. 45).
Fig, 45 Fractură trohanteriană pe teren osteoporotic
Fig. 47 Fractură trohanteriană
Pierderea masei osoase debutează după vârsta de 35-40 de ani iniţial la nivelul osului spongios apoi la nivelul osului cor-tical. Proporţia pierderii masei osoase este ia început de 0,3-0,5% anual la ambele sexe apoi odată, cu apariţia m e n op au/ei pierderea atinge ia femei 2-3% si se menţine ridicată 8-10 ani pentru a reveni apoi la procentul de pierdere iniţială.
2.- îmbătrânirea. Scăderea masei osoase odată cu înaintarea în "vârsta duce la diminuarea rezistenţei osoase şi creşterea riscului fracturilor. Cele mai frecvente frac-turi care apar la vârstnici în urma fragilizârii scheletului sunt localizate cu precădere la nivelul extremităţii distale a radiusului (fractura Pouteau-Colles) (fig. 46), la mvelui temui'ului proxmiaî (fractura de col femural, fracturile trohanteriene) (fig, 47). la nivelul hurnerusului proximal (fig. 48) şi la nivelul corpilor vertebrali (fig 49.).
9.- Boli ale osului (osteopetrozu. hoala Pagei, osteopsatiro/a cic.)
}().- Boli ale sisîeniuiui nervos (siringormelia, lues ctcJ.
Ţinând seama că sistemul osos se ga -seste în strânsă interdependenţă cu cele-lalte sisteme ale organismului este firesc ea fractura să nu ţie apreciată ca un simpiu accident ci ca o adevărată boală.
Se apreciază că fracturile reprezintă } O"/!) din totalul traumatismelor iar frecvenţa lor poaic să crească in ea/ de accidente grave de circulaţie., catastrofe, accidente cie muncă. Fracturile se întâlnesc ia ioatt%
\ ârstcle dar incidenţa mai inare este la per-soanele active cuprinse între 20-40 de ani.
La copii frecx cnţa este mai redusă fapt explicat prin elasticitatea mai mare a oaselor, prin greutatea mai mică a corpului Şi printr-o masă musculară mai redusă, Aceşiia prezintă adesea decolări episi/are-(Tig. 52), fracturi incomplete în lemn verde (fii,!. 53) şi fracturi subperiostalc (Hg. 54),
l „a Cătrăni frecvenţa fracţiiri.!or este in creştere datorită osteoporozei care apare odată cu vârsta si rezultă după un trauma-tîsm de intensitate redusă
3. FRACTURI 53
3. 2. MECANISM DE PRODUCERE
După modul de producere deosebim două tipuri de fracturi: fracturi produse prin traumatism direct şi fracturi produse prin traumatism indirect. La acestea se adaugă şi fracturile „de stres" sau de oboseală care se produc pe un os a cărui rezistenţă cedea-ză dacă este supus unui efort susţinut (ex: fractura de col de metatarsieni care apare la ostaşi mai puţin antrenaţi în timpul unui marş îndelungat).
1. - Fracturile produse prin trau-matism direct
Aceste fracturi apar la nivelul la care acţionează agentul traumatic, reprezentat de lovire, compresiune, zdrobire sau şoc violent, în această situaţie fractura se aso-ciază adesea cu leziuni aie părţilor moi mai mult sau mai puţin extinse sau chiar cu frac-turi deschise. Fractura deschisă este o complicaţie gravă şi reprezintă situaţia când focarul de fractură comunică cu exteriorul prin existenţa unei plăgi tegumentare. Gra-vitatea fracturii deschise se datorează fap-tului că permite migrarea hematomului postfracturar cu instalarea infecţiilor osoa-se şi prelungirea perioadei de consolidare.
2. - Fracturile produse prin trau-matism indirect
Se produc la distanţă de locul impac-tului. Acestea sunt cele mai numeroase
fracturi şi rezulta în urma deformării osului datorită presiunii la care este supus, în această situaţie leziunile pârtilor moi sunt mai puţin extinse.
Fracturile produse prin traumatism direct se pot produce în patru moduri diferite:
«. - Flexiune (îndoire, încovoiere)Forţa cauzatoare se exercită asupra
unei extremităţi a diafizei osoase, cealaltă extremitate fiind fixată pe un plan dur. Se produce astfel o exagerare a curburii osoa-se, ceea ce va duce la fracturarea sa în zona de maximă curbură. Traiectul de frac-tură va fi de regulă oblic scurt sau oblic lung. O astfel de fractura apare la nivelul claviculei (fîg. 55) în căderile pe umăr când se produce accentuarea curburilor acesteia.
Fig. 55 Fractură de claviculăDupă N. Gorun - Caiete de traumatologie
b, - T f n" s i u n e, l'orţa vulnera;1.!:;! va produce o răsucire la nivciuî extremităţi! uiah/n unui os lunii, cealaltă fiind irxafă, 'apt cor;::' \ a < onduce l fi o fracîuiă spiroida sau hch'eoidaiă (!ÎLÎ. 56).
l r.cciri i'raclura spiroidă poate coiiţinc an a! treilea fraurncnt în aripă de J l u turc cum e^te clasica fractură de gamba produsă în cursul accidentelor de ski (ik.
c. - Compresiunea în lungul axului unui os.Aceasta va duce ia o fractură combin-îi va sau la 'rac! ura c u. lăsarea osului afectat.Mecanismul de producere este întâlnit adesea după căderi de la înălţime in piooarc si va duce
ia o frac tură îasare cu
in!muiarea vŢiîhxeiorpro.sirriaiă sau <JiSia!ă a tibiei .sau chiar !a iractiiia-iasare a
