EVOLU IA STRUCTURILOR ȚMACROLIDICE ÎN LUPTA CU AGEN II MICROBIENIȚ

Coordonator științific: farm. pr. drd. Aneta BADEA

Autor: GĂUREANU BOEV Monica

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

21-22 MAI 2010

Dezvoltarea tratamentului antimicrobian

Click icon to add picture

Caracteristicile ce reunesc aceste antibiotice în aceeași clasă sunt:

inel lactonicspectru antimicrobian largmecanism de acțiunedifuzie tisulară bună toxicitate scăzută, toleranță crescută complianță terapeutică bună – mai ales „noile macrolide”.

Clasificare după numarul de atomi din inelul lactonic

14 atomiEritromicinaOleandomicinaRoxitromicinaClaritromicina

15 atomi

Azitromicina

16 atomiJosamicinaSpiramicinaRokitamicina

17 atomi

Lankacidina

macrolide

Structura de bază - eritromicinastructura heterogenă glicozilată2 grupări cetonice, care

potențează acțiunea antibioticului

numeroase grupări CH3 – caracterul hidrofob al moleculei

partea glucidică – D- dezoxamina (L- cladinozina specifică numai eritromicinei) conferă un caracter bazic, important în obținerea derivaților solubili.

Lincosamidestructură mai simplă

decât a macrolidelor;prezența unui atom de sulf

care imprimă activitatea terapeutică;

clindamicina prezintă un atom de Cl care îi crește acțiunea terapeutică față de lincomicină.

Streptograminepeptide ciclice naturale

sau de semisinteză;combinație de 2 molecule

cu acțiune sinergică: streptogramine Grupa A – macrolactone polinesaturate - și Grupa B – peptide ciclice.

acțiune bactericidă.

Ketolidenucleu macrolidic;structură glucidică - D-

dezoxamina;multiple funcții cetonice –

de 20 de ori mai activă decât eritromicina;

cicluri mono- și diazolice.

Mecanismul de acțiune al macrolidelor

Mecanismul de acțiuneacțiunea se manifestă intracelular;fixare pe unitatea 50S ribozomală;situsul de legare 23S (competitiv cu cloramfenicolul);inhibă elongarea peptidei în formare,blocând atașarea

următorului aminoacid;inhibă translocarea ribozomală;potențial mecanism de acțiune ar fi desprinderea precoce

a peptidil – ARNt de pe unitatea ribozomală;

blocarea canalului de ieșire a peptidei nou formate.

Structura glucidică a peptidoglicanului (acidul N – acetil

muramic din structura peretelui bacterian)

Click icon to add picture

Penetrarea peretelui bacterianstructura glucidică permite penetrarea peretelui bacterian

caracterul macromolecular și hidrofobicitatea nu permit penetrarea membranei externe

Macrolide - atuuri Bună concentrare intracelulara - activitate asupra germenilor cu dezvoltare intracelulară

Chlamydia pneumoniae, trachomatis, psittaci Mycoplasma pneumoniae, hominis, Ureaplasma Legionella pneumophila Rickettsia spp, Coxiella burnetii (sensibilitate moderata), Rochalimae henselae

Bună difuziune intratisulara, mai ales în plămân, amigdale, ureche internă; Posibilitatea administrării la pacientul cu insuficiență renala (metabolizare hepatica); Se pot administra în sarcină, în tratarea pacienților cu alergie la penicilină.

Atuuri pentru unii membrii ai familiei Activitate pe MAC (complexul Mycobacterium avium), în stadiile finale SIDA; Activitate pe Toxoplasma gondii, pe Staphilococcus aureus meticilin – rezistent; Timp de înjumătățire lung, ce permite administrarea 1cp/zi și scurtarea duratei

tratamentului; O mai buna toleranță.

Macrolide – puncte slabeAntibiotice clasic bacteriostatice (bactericide la concentrații mari);Spectru destul de îngustNivel crescut de rezistență: pneumococ, streptococ grup B,

stafilococ MRActivitatea pe Listeria și Neisseria nu este interesantă (eventual

profilaxie meningococ, datorită pătrunderii limitate la locul infecțiilor cu acești germeni);

Interacțiuni cu numeroase medicamente (derivați de ergot, teofilina, digoxina, carbamazepina, antiacide, anticoagulante)

Toxicitate hepatica (hepatita colestatica);Dobândirea rezistenței.

Macrolide – indicațiiInfecţii respiratorii înalte, joase (angine, ORL, pneumonie, BPOC

acutizat), infecţii cutanate, infecții genitale Infecţii streptococice la bolnavi sensibilizaţi la penicilinăDifterie, Tuse convulsivă, Pneumonia, Mycoplasma /Chlamydii

Legionella Infecţii uşoare / medii cu stafilococi MS Toxoplasmoza la gravidă (spiramicina)Eradicarea Helicobacter pylori ( claritromicina, azitromicina)Infecţii cu micobacterii atipice în SIDA (MAC)Infecţii urogenitale cu Chlamydia trachomatisInfecții cu bacili Gram negativi: Salmonella, Schigella, Jersinia

Macrolide – reacții

adverseDigestive: epigastralgii, greaţă,

vărsături Hepatită colestaticăErupții alergiceTulburări hematologiceColita pseudomembranoasă după

lincomicină Candidoză (bucală, genitală) Reacţii cutanate alergice (rash,

urticarie, prurit) Acufene, chiar surditate

Tratamentul infecțiilor cu Helicobacter pyloriSingura bacterie care reușește să se adapteze și să

se multiplice în condițiile mediului nefavorabil din stomac;

Tulpinile tip I induc un răspuns inflamator gastric mai intens și se asociaza mai frecvent cu ulcerul, cancerul gastric, limfomul MALT;

Tratamentele sunt variate-combinații de inhibitori ai pompei protonice, antihistaminice H2, cu antibiotice beta-lactamice, macrolide, tetracicline, cu metronidazol și subcitrat de bismut coloidal, în diferite concentrații și pe perioade diferite de timp;

Antibioticele macrolidice care au activitate terapeutică sunt: Claritromicina (Claritromicină, Klacid, Klabax, Fromilid, Lekoklar), Azitromicina (Azitromicină, Azytrox, Azatril, Sumamed).

Pneumonia comunitară

3 săptămâni – 3 luni – Chlamidia trachomatisPână la 5 ani – Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae5-10 ani – Mycoplasma pneumoniae

Tratamentul pneumoniei comunitare cu telitromicină

telitromicina face parte din clasa ketolidelor;

medicamentul existent pe piață este Ketek – aviz din partea EPAR pentru comercializare;

indicat în tratarea pneumoniei comunitare la pacienți peste 18 ani;

tratamentul constă în administrarea a 800 mg telitromicină (2 cp.)/zi, timp de 7 – 10 zile.

KetekIndicații

Contraindicații

pneumonie comunitară ușoară sau moderată;

infecții cauzate de bacterii care sunt sau pot fi rezistente (insensibile) la betalactamine sau la macrolide;

acutizarea (reactivarea) bronșitei cronice;

sinuzita acuta; pacienți în vârstă de 12 ani sau

peste care prezintă amigdalite sau faringite cauzate de Streptococcus pyogenes;

medicamentul se folosește atunci când betalactaminele nu sunt adecvate, în țările sau regiunile în care există un nivel ridicat de rezistență la macrolide.

alergie la telitromicină sau la unul din excipienții produlsului

miastenia gravis (o afecțiune a nervilor care determina slăbiciune musculară) sau care au avut hepatită (icter) după administrarea anterioara a telitromicinei.

Interacțiuni: cisaprida (afecțiuni gastrice) ; „derivați de alcaloizi ergotaminici”,

(utilizate pentru a trata migrenele); pimozida (utilizata pentru a trata bolile

psihice); astemizol sau terfenadina (în simptomele

alergice); medicamente hipocolesterolemiante; la pacienții cu antecedente personale sau

familiale de „sindrom de QT prelungit” sau „interval QT prelungit dobândit” (întreruperea bătăilor inimii);

afecțiuni renale sau hepatice severe; nu se asociază cu anumite medicamente

care pot afecta metabolizarea telitromicinei, inclusiv inhibitori de proteaza (utilizați în infecția HIV) și ketokonazol.

Tendinţa în tratamentul antimicrobian al infecţiilor

1998 2008

ConcluzieTratamentul infecţiilor severe

Tratament optim

Evitarea rezistenţei la antibiotice

dilema

Ce ne rezervă viitorul?

O să avem antibioticele de care avem nevoie (ca să tratăm adecvat infecţiile)

sau o să avem germenii multirezistenţi pe care-i merităm

(datorită utilizării excesive/greşite a antibioticelor)?