Elev: Nicolae Alexandra

Clasa a XI a C

Profesor: Andrei Florina

Inteligenta extraterestra Antimateria Materia neagra/Energia neagra Timpul Inceputul Universului Sfarsitul Universului Universurile multiple Forma Universului Teoria Totului

Intrebarea e una simpla: exista si alte fiinte inteligente in univers, altele decat oamenii si altunde decat pe Pamant?Raspunsul, in schimb, nu-i deloc usor de dat. Unii zic ca da, altii zic ca nu.

Mai toata lumea tinde sa creada ca exista forme de viata pe alte corpuri ceresti din Univers, si cum e in firea noastra sa dorim ce-i mai bun, pare firesc sa vrem sa gasim, in primul rand, niste fiinte asemenea noua, macar ca nivel al inteligentei.Dar sa vedem ce zic niste reprezentanti ai comunitatii stiintifice, savantiseriosi care chiar au reflectat profund asupra problemei.Enrico Fermi: daca e asa de probabil sa existe fiinte inteligente pe alteplanete, cum se face, totusi, ca n-am detectat pana acum nici un semn care sa indice existenta lor? (Or avea motivele lor sa se fereasca de noi…)Stephen Hawking: ideea existentei extraterestrilor este perfect rationala, insa intalnirea cu ei s-ar putea dovedi devastatoare pentru specia umana, asaca poate n-ar trebui sa ne straduim atata sa intram in contact cu ei.

Intre timp, vastul program SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) siufologii amatori cerceteaza de zor cerurile, in speranta de a recepta, candva, mult-asteptatul salut de bun-gasit din partea extraterestrilor.

Teoretic, antimateria exista. Practic, nimeni nu se poate lauda ca a gasit-o in spatiu.Ceva mai detaliat (dar nu mult): in teorie, unul si acelasi eveniment creeaza, concomitent, atat materie, cat si antimaterie. E un fel de teorie yin-yang aplicata la fizica particulelor: de pilda, unui barion - o particula compusa din trei particuleelementare numite quarci - ii corespunde un antibarion, format din trei anti-quarci. Se presupune, logic, ca Big Bang, evenimentul cosmic care a dat nastereUniversului, ar fi creat in numar egal particule si antiparticule.

Ca Universul e plin de materie si materia e alcatuita din particule, asta vedem. Dar unde e cantitatea aceea egala de antimaterie, care ar trebui sa coexiste cu materia? Mister total: Universul e plin de barioni, dar antibarionii nu sunt nici pedeparte cati ar trebui sa fie. Si nu avem o teorie care sa explice asta in mod satisfacator.

Studiem Universul din ce in ce mai profund, cu instrumente tot mai performante, deslusim tot mai bine infatisarile materiei existente in el, dar, dupa cat se pare, ceea ce vedem (sau ne dam seama ca exista, fiindca isi semnaleaza prezentaintr-un fel) reprezinta doar vreo 4% din ceea ce se afla acolo. Restul e… materieneagra.

Nu se vede, nu se simte… dar e acolo, spun savantii. Mai mult, acestei materiinegre ii este asociat si un tip special de energie pe care, de asemenea, nu-l putem percepe/inregistra direct. Energie neagra, i s-a spus; un nume potrivit, caci negrul simbolizeaza necunoscutul. Noi, oamenii, fiinte vizuale prin excelenta(vazul e, pentru om, simtul prevalent, 80% din informatia despre lumea din o juro primim pe cale vizuala) nu putem vedea in intuneric, deci ceea ce e negru, intunecat, ramane pentru noi misterios si ascuns.

Incercati sa dati o definitie a timpului fara sa folositi nici un termen care sa se refere la timp! Puteti? Nu-i cazul sa va simtiti jenati, practic, nimeni nu poate. O definitie a timpului e una dintre marile pietre de incercare pentru savantii si filosofii de acum si dintotdeauna.

Timpul, e, oare, o dimensiune (precum dimensiunile spatiului) ? E o insusire a materiei? E o iluzie? E adevarat ca timpul nu exista daca nu-l masoara cineva? Si alte intrebari dintr-astea, spargatoare de capete. Mister total.

Aici avem, e drept, o teorie larg cunoscuta -chiar destul de larg acceptata - cea a Big Bang-ului, o brusca si masiva imprastiereexploziva a intregii materii si energiiexistente azi in Univers, pornind dintr-un singur punct (in care era condensat totul), imprastiere care continua si azi si e numitaexpansiunea Universului. Big Bang a generat spatiul, materia si timpul. Asta s-a intamplat, dupa spusele multor specialisti, acum 13,7 miliarde de ani.

Si aici incep nelamuririle: cum e posibil sa apara "ceva" si mai ales ceva asa de mare ca Universul - din "nimic"? Daca Universul cuprinde totul, adica si timpul, cum putem vorbi despre "inainte" de Big Bang si "dupa"? Ce a declansat Big Bang-ul?Cred ca fiecare savant pozitivist are momente cand ii invidiaza pe adeptiicreationismului: aceia nu-si mai bat capul, spun si cred ca Dumnezeu a facut totul sicu asta basta. Macar de-ar fi asa de simplu…

Orice lucru care are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit, nu? Evident, oamenii au ajuns sa-si puna intrebarea cand va disparea Universul si cum se va petrece sfarsitulsau. Intrebarea, insa, nu primeste, in prezent, decat un raspuns cu totulnesatisfacator: nu se stie cand va inceta sa existe Universul. Despre anumite galaxii, sisteme solare sau stele se pot face predictii, dar despre Univers, in totalitatea sa… Modelele de predictie s-au bazat, intotdeauna, pe tendintele trecute si prezente; or, de vreme ce nu stim limpede nici ce intampla in prezent prin tot Universul, cum am putea prevedea ceea se va intampla?Oricum, ca sa nu ramanem chiar asa, fara nimic, iata cateva teorii privind modul in care se va sfarsi Universul.

• Expansiunea va continua la nesfarsit, pana cand, din multimea de planete, comete, stele si alte corpuri ceresti nu va mai ramane decat un nor de materie difuza, un masa uniforma de pulbere de stele…

• Gravitatia va pune stapanire, in cele din urma, pe intreg Universul, va coplesitotul, facand ca totul sa-si incetineasca rotirea, pana cand Universul va recadea in sine, reducandu-se la un singur punct… de unde, candva, dupa cine stie cat timp(ce-i aia Timp?) ar putea aparea, printr-un nou Big Bang, un nou Univers.

Oribil. Bine ca mai e mult pana atunci.

Autorii SF au visat intotdeauna la calatorii in universuri paralele, dar pana acumasemenea voiajuri n-au fost decat imaginare.

In lumina descoperirilor fizicii cuantice, unii dintre savanti intrevad, totusi, posibilitatatea existentei mai multor universuri, fiecare avand o istorie proprie, poatefunctionand dupa propriile legi ale fizicii, altele decat cele pe care le cunoastem noi. Toate aceste universuri ar exista simultan, interactiunile lor fiind insa limitate.

Teoriile acestea sunt, deocamdata, prea vagi pentru a fi bine intelese, chiar si de catre oamenii din bransa, cat despre aplicarea lor in practica… deocamdata suntemtot la faza imaginatiei. Dar, cum totul incepe cu o idee, cine stie daca, intr-o buna zi, nu vom putea calatori intr-un alt Univers, ca sa gasim acolo ceva ce n-am gasit intr-al nostru?

Pai, de vreme ce nu-i vedem marginile, cine poate sti ce forma are? Ar putea fi oricum. Insa chestiunea e de mare insemnatate. Printre altele, felul in care se vasfarsi Universul depinde si de forma lui, asa ca ar fi important de stiut cum arata. Dar, daca nu se poate, nu se poate. Deocamdata.Oricum, sa nu va imaginati ca oamenii de stiinta s-au resemnat, pur si simplu, saofteze si sa spuna ca n-avem cum sa aflam ce forma are Universul. Exista teoriiasupra acestei chestiuni si au fost propuse cateva modele.

Aproximatic plat: un model realizat pe baza unor masuratori precise ale temperaturii radiatiei de fond, de catre WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe - sonda spatiala lansata in 2001) aduce in prim plan ideea unui Univers cu o geometrie plata

Aproximativ sferic: mai corect spus, acest model - propus in 2003 - descriegeometria globala a Universului drept un "spatiu dodecaedric Poincaré".

Palnie: pe baza studiului radiatiei cosmice de fond, numita si fond cosmic de microunde (o radiatie remanenta, foarte veche, datand din stadiile timpurii ale dezvoltarii Universulu

O mare teorie care sa explice TOTUL, sa descrie absolut toate fenomenele fizicecunoscute (si inca necunoscute), sa includa orice fel de interactiune fundamentala care are loc in natura, la orice nivel, sa imbine armonios, fara nici o fisura, fizica clasica, cearelativista (aplicabila la scara foarte mare; in speta, la scara astronomica) si fizicacuantica (ce desrie interactiunile la scara foarte mica, la nivel de particule)… asa cevae un fel de piatra filosofala a fizicii, echivalentul descoperirii Panaceului, medicamentul-miracol in stare sa vindece ORICE boala, TOATE bolile, de la guturai pana la cancer.

Interactiunile fundamentale, sau forteleinteractive, sunt modurile prin care particuleleelementare din Univers interactioneaza unele cu altele. (Da, stiu ca e greu. Daca fizica ar fi fostusoara, am fi fost cu totii fizicieni.)Pana acum, cunoastem patru astfel de interactiuni fundamantale: gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara slaba siforta nucleara tare.Dar nimeni nu le-a putut cladi tuturor celorpatru un acoperis comun, unificand teoriileasociate lor intr-o singura, totala, perfecta, de neclintit Teorie a Totului.

http://www.descopera.ro/descopera-misterele-universului/7433022-top-10-mari-enigme-ale-cosmosului