UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRARE A AFACERILOR

STRATEGII ŞI POLITICI MANAGERIALE

ECONOMIA ÎNCOTRO?

EVOLUŢIA SECTORULUI INDUSTRIA TEXTILĂ- RAMURA CONFECŢII

In noul context economic global

MASTERAND:

NICULCEA ŞTEFAN

GALAŢI, 2012

1

COMPORTAMENTUL FIRMELOR ÎN SECTORUL

INDUSTRIA TEXTILĂ, CONFECŢII, PIELĂRIE - RAMURĂ CONFECŢII

Mediul general al industriei

Aspectele ce trebuie luate în considerare sunt:

v Nivelul de dezvoltare economică şi socială

v Rolul statului şi al pieţei

v Conjunctura

Nivelul de dezvoltare economico şi socială

Sectorul de confecţii textile este unul dintre cele mai importante sectoare ale

economiei româneşti întrucât asigură o mare parte dintre produsele existente atât pe piaţa

autohtonă cât şi pe piaţa internaţională.

Tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă a generat fără îndoială

necesitatea restructurării sectoarelor industriale productive, proiectate în anii comunismului

după nişte criterii arbitrare, generatoare de ineficientă economică.

În teoriile unor economişti ca S.Cheung, A.Alchian, H.Demsetz, costurile de tranzacţie

există nu numai în economia de piaţă, cum afirmau R.Coase, K.Arrow şi D.North, dar şi în

economia planificată. Mai mult chiar, S.Cheung afirmă că anume în economia planificată se

înregistrează cele mai mari costuri de tranzacţie, ce determină ineficienţa acestui sistem

economic.

Din anul 1990 sectorul de textile şi pielărie-încălţăminte a intrat în concurenţă cu

producătorii din toată lumea şi a luat contact cu concurenţa neloială prin confruntarea pe piaţă

cu produse realizate în ţări cu mari resurse de materii prime textile şi susţinute de politici şi

subventii de stat ca: Turcia, China, India, Thailanda, Pakistan, Mexic ş.a.

La sfarsitul anului 2000, in Romania , in domeniul industriei de confectii activau 3479 de

companii, producand 46 de milioane de articole tricotate si croite in valoare de 1250 milioane

dolari. Primele cinci intreprinderi cumulau 7,2% din totalul cifrei de afaceri pe ramura iar

primele 20 cumulau 23,4%. (Sursa Claudia Tuclea- industria confectiilor din Romania).

În perioada 2000-2005 s-au înregistrat cele mai spectaculoase evoluţii în domeniul

industriei confecţiilor şi anume creşterea considerabilă a ponderii în totalul grupe de la 28%

cât reprezenta în 1989 la 62,5% în ianuarie 2005. În acelaşi timp grupa de textile (fire,

ţesături, tricotaje) s-a confruntat cu cea mai drastică scădere din istorie, respectiv reducerea

ponderii de la 52% în 1989 la 15,2% în ianuarie 2004.

2

Aceasta a fost posibilă ca urmare a importului masiv de produse din Turcia şi China în culori

şi modele diferite de cele produse în România care au atras pe consumatorul român dornic de

noutate şi de preţuri accesibile.

11 ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o măsură preconizată încă din anul 1995:

abolirea totală a sistemului cotelor la importurile de textile. Prin această decizie a Organizaţiei

Mondiale a Comerţului (OMC), care a supravegheat reducerea constantă a cotelor încă

din1995, când fusese semnat la Marrackech Acordul Textil şi Vestimentar, toate ţările

membre ale OMC îşi deschideau porţile în faţa importurilor nelimitate din Asia, mai ales din

China, care este principalul beneficiar al acestei măsuri economice.

Pentru România, această măsură a reprezentat o dublă lovitură. În primul rând, piaţa

internă, deja sufocată de mărfurile chinezeşti, va fi aproape imposibil de recucerit după

această eliminare a cotelor de import. În al doilea rând, exportatorilor români, le va fi din ce

în ce mai greu să-şi păstreze piaţa de desfacere tradiţională din Uniunea Europeană a cărei

pondere este de cca. 85% din exporturile de textile. România devine o victimă a liberalizării

importurilor, întrucât nici o firmă românească nu poate face faţă concurenţei chinezilor. Orice

firmă chinezească primeşte subvenţii mari pentru export, ceea ce nu e cazul României

Simultan cu această situaţie, liberalizarea preţurilor de la 1 ianuarie 2005 şi invazia de

produse asiatice (mai ales din China) a generat o situaţie de concurenţă internaţională

exacerbată, cu care se confrunta mai ales ţările din Europa de Est.

La 1 ian 2007 România a aderat la Uniunea Europeană. De atunci taxele vamale la

importurile de produse textile și confecții au scăzut cu 10% la o valoare actual de aproximativ

7%. În acest context importurile și reexporturile din Hong Kong și China au crescut

considerabil. Companiile chinezești declară că volumul investițiilor proprii în economia

României se ridică la 254 mil USD, dar ponderea concretă a acestor investiții către industria

textilă rămâne necunoscută.

Economia Romaniei a inregistrat o evolutie ascendenta, trendul ascendent s-a mentinut

pana in a doua jumatate a anului 2008 fiind sustinut de evolutiile favorabile ale indicatorilor

macroeconomici (PIB, rata şomajului, rata inflaţiei, cursul de schimb) pe fondul

transformărilor legislative în concordanţă cu acquis-ul comunitar.

Anul 2008 a adus o schimbare de tendinţa, in trimestrul III, când întreaga piaţa

internaţională a fost marcată de vulnerabilităţi în creştere.

1 www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=4623

3

Criza financiară globală a acutizat starea de incertitudine în rândul producătorilor români,

industria textilă fiind printre sectoarele cele mai marcate de efectele acesteia asupra climatului

economico-social intern.

Rolul statului şi al pieţei

Aceasta determină creşterea siguranţei tranzacţiilor şi reducerea caracterului oportunist

al agenţilor economici, dar, totodată, condiţionează crearea unor instituţii specifice, a unor

noi reguli de joc, care antrenează timp şi cheltuieli suplimentare necesare derulării

tranzacţiilor.

În jocul concurenţial pe piaţă intervine un nou „agent economic” - statul. Această

intervenţie poate fi directă, statul acţionând ca oricare alt agent economic prin intermediul

întreprinderilor publice sau indirectă definind regulile jocului concurenţial între diferitele

categorii de agenţi economici.

Principala formă de intervenţie a statului într-o economie de piaţă o reprezintă controlul

preţurilor. După anul 1990, România a cunoscut diferite etape în ce priveşte intervenţia

statului în stabilirea preţurilor. Deşi tendinţa generală este este aceea de liberalizare completă

a preţurilor tuturor produselor şi serviciilor, în economia ţării noastre, atât din motive sociale

privind stoparea fenomenelor inflaţioniste, cât şi din motive sociale, există domenii de

activitate în care preţurile sunt complet libere sau aflate sub supravegherea statului precum şi

domenii de activitate în care preţurile sunt impuse de stat (de exemplu, controlul preţurilor

energiei de toate tipurile).Astfel, statul intervine în economie fără a crea distorsiuni pe piaţă.

Principalele modalităţi prin care statul intervine în economie sunt:

- Gestionarea monedei naţionale.

Statul prin intermediul BNR se implică în strategiile privind politica monetară (rata dobânzii,

rata inflaţiei, piaţa valutară).

Exemple:

Creşterea ratei dobânzilor face dificilă asigurarea capitalului necesar pentru extinderea

afacerilor unei firme. Creşterea ratei dobânzilor determină reducerea vânzărilor şi în industria

textilă. Explicaţia este că datorită condiţiilor mai dificile de a lua credite se reduce cererea

pentru cumpărarea apartamentelor şi implicit se reduce cererea pentru confecţii şi tricoturi

textile de apartament.

Dintre strategiile standard, numai ţintirea cursului de schimb şi ţintirea inflaţiei sunt

utilizate în prezent de noile state membre UE din Europa Centrală şi de Est. Cererea agregată,

generând presiuni inflaţioniste şi contribuind la accentuarea dezechilibrelor externe.

4

Presiunile inflaţioniste sunt în general contracarate cu succes de politică monetară. BNR

asigură, menţinându-şi strategia de ţintire a inflaţiei, apropierea treptată a ratei inflaţiei de

nivelurile compatibile cu îndeplinirea criteriului de la Maastricht privind stabilitatea

preţurilor. Odată ce inflaţia redusă a fost consolidată, are în vedere asigurarea condiţiilor

favorabile pentru îndeplinirea sustenabilă a criteriilor de convergenţă nominală privind rata

dobânzii pe termen lung şi stabilitatea cursului de schimb. Totodată, implementarea unei

politici fiscale prudente susţine sustenabilitatea finanţelor publice. În aceste condiţii, există

posibilitatea că România să intre în zona euro la orizontul anului 2014.

- Mecanismele de fiscalitate

Implicarea statului este necesară prin poziţia pe care acesta o deţine, ca ordonator al pârghiilor

economice (credite, taxe, impozite, stimulente etc).

Începând cu 1iulie 2010 TVA-ul a crescut cu 5 procente de la 19% la 24%. Prin această

creştere de TVA România se situează pe locul trei în UE după Ungaria cu 27% şi Suedia cu

25%.

În România sunt în vigoare 3 cote de TVA:

cota standard: 24%

cote reduse: 9% și 5%.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a

politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.

Impunerea de norme în procesul de producţie (drepturile şi obligaţiile angajaţilor, protecţia

mediului) sau în procesul de vânzare a produselor (protecţia consumatorului). De exemplu, în

industria textila-pentru fabricarea geogrilelor este necesară obţinerea Certificatului pentru

Implementarea Sistemului de Management al Calităţii şi Mediului în conformitate cu cerintele

standardelor SR EN ISO 9001/2008 şi SR EN ISO 14001/2005 au creat cadrul pentru

desfăşurarea procesuală a activităţii organizaţionale în condiţii de control şi reducere a

impactului producţiei asupra poluării mediului înconjurător.

- Reglementarea cadrului juridic al concurenţei

Elementele necesare funcţionării corecte a pieţelor în România şi-au găsit expresia în

prevederile Legii concurenţei nr.21/1996 care are ca scop, mprotejarea, menţinerea şi

stimularea concurenţei în folosul consumatorilor, vizând crearea condiţiilor pentru evaluarea

comportamentului agenţilor economici pe baza unor principii unitare.

5

Legea concurenţei reglementează:

- Înţelegerile şi practicile concertate (art.5, corespunzător art.81 din Tratatul de la

Amsterdam);

- Abuzul de poziţie dominantă (art.6, corespunzător art.82 din Tratatul de la Amsterdam);

- Controlul concentrărilor economice (art. 11 – 16, control care este conceput după modelul

Regulamentului nr. 4064/1989 al Consiliului Comunităţilor Europene).

Progrese legislative în domeniul concurentei au fost înregistrate în anul 2003 prin

modificări aduse legii concurentei nr.21/1996 prin OUG nr.121/2003 aprobată prin legea

184/2004, cât şi legea privind ajutorul de stat nr.143/1999 prin legea nr.603/2003.

Principalele modificări vizează următoarele aspecte: eliminarea suprapunerii de atribuţii

derivată din existenţa a două instituţii (Consiliul concurenţei ca autoritate autonomă şi

respectiv, Oficiul Concurenţei ca organ de specialitate în subordinea guvernului), prin

comasarea acestora; instituirea avizului conform obligatoriu) din partea Consiliului

Concurenţei, pentru proiectele de acte normative incidente în domeniul concurenţei,

asigurându-se astfel prevalenţa de acte normative incidenţe în domeniul concurenţei,

asigurându-se astfel prevalenţa legislaţiei concurenţei faţă de orice act normativ care conţine

prevederi anticoncurenţiale; ajutoarele de stat prevăzute în proiecte de acte administrative sau

normative- legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, hotărâri ale guvernului etc. – Trebuie

notificate Consiliului Concurenţei şi acordate numai după autorizarea lor de către acesta.

- Conjunctura

Conjunctura reprezintă ansamblul evenimentelor sau fenomenelor particulare, care pt

avea influenţă asupra cererii şi ofertei unei industrii, independent de voinţa acesteia.

Conjunctura economică poate fi evaluată cu ajutorul mai multor indicatori: PIB, inflaţie,

şomaj, curs de schimb etc.2 Cele mai sensibile probleme cu care se confruntă în prezent

societatea românească sunt următoarele în ordinea gravităţii lor:

- Instabilitatea coerenei politicilor economice adoptate de guvern;

- Numărul mare de taxe şi impozite în vigoare;

- Ineficienţa politicii fiscale şi povara generată de reglementările fiscale asupra climatului de

afaceri din România;

- Birocraţia; ineficienţa aparatului executiv;

- Infrastructura precară;

2 Nicolescu O,Plumb I coord-Abordari moderne in managementul si economia organizatiei, vol.2 managementul pe domenii de activitate, Edit.Economica ,2003,p.123

6

- Lipsa de orientare în carieră a viitorilor absolvenţi;

- Corupţia şi inflaţia.

B) Caracteristicile ofertei

Caracteristicile ofertei sunt constrângeri care acţionează asupra firmelor atât în ceea ce

priveşte poziţia pe piaţă poziţia pe piaţă cât şi structura sa de funcţionare de care trebuie să se

ţină seama la elaborarea strategiilor şi se referă la:3

tipurile de întreprinderi

economiile de scară şi de anvergură

barierele la intrare

structura costurilor

schimbările tehnice

Economiile de scară şi de anvergură sunt acele economii în care costul unitar de

producţie se diminuează pe măsură ce mărimea aparatului de producţie şi producţia cresc, iar

ameliorarea competivitatii acestora sporeşte.4

Dincolo de această mărime, costul mediu creşte datorită dezeconomiilor de scară care

provin din potenţialul limitat al antreprenorilor de a-şi gestiona corect întreprinderea. O

eficacitate mai redusă în termeni de cost poate fi explicată prin creşterea costurilor de

complexitate: cheltuieli suplimentare ale firmei mari pentru menţinerea organizaţiei, pentru

asigurarea armoniei şi coerenţei între subunităţile componente.

Reducerea costului unitar este rezultatul unei mai bune utilizări a resurselor- prin creşterea

volumului producţiei5.

Creşterea costului unitar este rezultatul:

creşterii costurilor fixe prin realizarea unor noi capacităţi de producţie;

creşterii costurilor de structură (indirecte);

deficienţelor de management care apar prin limitarea posibilităţilor managerilor de a

coordona activităţile odată cu creşterea volumului producţiei;

3 Stegaroiu, I., op.cit.,2004,p.2084 Stegaroiu I,op.cit.,2004,p.2105 Nicolescu O, op.cit.,Edit.Economica,2003,p.107

7

Barierele la intrare justifică stabilitatea structurilor industriale deoarece limitează

mobilitatea capitalurilor între sectoare şi reprezintă avantajele de care beneficiază firmele

existente pe piaţa asupra potenţialilor concurenţi. Barierele la intrare pe piaţa produselor

industriei textile sunt reprezentate de:

Reglementările guvernamentale

România este în prezent ţară membră a Uniunii Europene şi în această calitate o obligaţie

permanentă este adaptarea acquisului comunitar. Au fost transpuse în legislaţia naţională o

serie de directive ale Uniunii Europene, care au drept obiective:

• liberalizarea preţurilor;

• libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor;

• asigurarea unui cadru concurenţial real şi eliminarea situaţiilor de monopol

Integrarea în Uniunea Europeană a însemnat pentru România şi asumarea anumitor

riscuri şi dezavantaje, ale căror efecte economice şi sociale sunt greu de cuantificat şi care vor

acţiona puternic asupra firmelor de profil cu competitivitate scăzută faţă de cea a ţărilor

comunitare.

Câteva exemple în acest sens sunt:

- Liberalizarea comerţului a însemnat pierderea unor cantităţi însemnate de materii prime de

bază, care au fost şi sunt exportate (exemplu lână);

- Eforturi financiare mari în vederea obţinerii Certificatului implementării “Calităţii totale”

de către societăţile comerciale producătoare de bunuri destinate exportului;

- Alinierea treptată la standardele UE privind protecţia mediului va afecta unele societăţi

comerciale care vor fi nevoite să investească sume mari în această direcţie pentru a-şi

continua activitatea.

Economiile de scară acţionează în favoarea firmelor mari capabile să realizeze volume

mari de producţie. Firmele mici care urmăresc să intre pe piaţa se lovesc de acest obstacol, iar

cele mari sunt nevoite să facă investiţii masive pentru a realiza volume de producţie la nivelul

economiilor de scară corespunzător firmelor existente.

Capitalul disponibil reprezintă o barieră de intrare mai ales pentru firmele mici şi

mojlocii, a căror forţă financiară este inferioară firmelor mari existenţe pe piaţă. O barieră de

intrare acţionează ca o obstrucţie ce face dificilă intrarea unei firme noi într-o industrie.

Exemplu: Economia de scară în producţia şi vânzarea geogrilelor oferă firmei SC

Siretul Paşcani pe piaţa internă un avantaj al costurilor semnificativ faţă de noile firme.

8

Economia de scară (dimensională) împiedică pătrunderea unor firme noi prin presiunea

începerii activităţii cu o cantitate mare de produse/servicii (aspect ce vă atrage însă o reacţie

puternică din partea firmelor deja existente în industria respectivă) sau intrarea cu o cantitate

mică de produse/servicii care înseamnă costuri mai mari. Deşi această barieră continuă să

prezinte importanţă în unele ramuri (cum ar fi fabricarea automobilelor), totuşi realitatea

contemporană dovedeşte diminuarea semnificaţiei economiei de scară ca barieră de intrare.

Astfel multe firme pot să-şi adapteze produsele cerinţelor unor grupuri restrânse de

consumatori, ceea ce înseamnă că ele nu sunt oferite în cantităţile necesare pentru a realiza

economii de scară. Aceste firme sunt preocupate mai ales de adaptarea rapidă la cerinţele

consumatorilor şi nu de obţinerea unor economii de scară.

Diferenţierea produselor şi consacrarea mărcilor reprezintă modalităţi prin care se

fidelizează cumpărătorii şi se câştigă încrederea consumatorilor faţă de anumite mărci care s-

au impus pe piaţă. Într-o industrie în care produsele sunt diferenţiate firmele existente au

avantajul recunoaşterii mărcii şi a loialităţii consumatorilor.

Un studiu a pus în evidenţă faptul că firmele care intră mai târziu într-o industrie trebuie

să suporte costuri suplimentare de reclamă şi promovare, comparativ cu firmele care au intrat

mai devreme. De obicei consumatorii devin loiali atât faţă de produsele pe care le apreciază

ca diferenţiate, dar şi faţă de firmele care le produc.

Cu toate că în multe industrii există bariere de intrare mari, totuşi unele firme noi

reuşesc să pătrundă oferind produse cu o calitate mai mare, cu preţuri mai mici şi dispunând

de resurse de marketing suficiente (David, F., 2008, p. 102).

Sarcina strategilor din firmele existente este să identifice firmele potenţiale noi care ar

Putea intra pe piaţă, să monitorizeze strategiile folosite de firmele noi şi să reacţioneze prin

măsuri de contracarare a acţiunilor acestora.

În ţara noastră, evoluţia spectaculoasă din trecut a grupei de confecţii-îmbrăcăminte se

explică aşadar nu prin competitivitatea brandurilor ci prin aplicarea sistemului “lohn”. Dar

sub acesta situaţie “aparent înfloritoare” realitatea a arătat că de fapt firmele producătoare sunt

“subcontractori” ai unei firme străine, după ale căror colecţii lucrează iar firma nu are

identitate proprie. Astfel la nivel internaţional România nu există, deşi produsele româneşti

sunt întâlnite în aproape toate ţările europene. Firmele din UE ne-au preferat deoarece

costurile sunt foarte mici din cauza forţei de muncă ieftină.

9

Avantajele de cost sunt determinate de accesul preferenţial de care se bucură aceste firme

la resursele umane, materiale şi băneşti avantajoase din punct de vedere al preţurilor,

avantajul tehnologic pe care îl deţin, experienţa managerială şi organizatorică dobândită.

Potenţialul inovaţional al firmelor existente acţionează, de asemenea, ca o barieră pentru

potenţialii intraţi pe piaţă, lipsiţi de know-how-ul firmelor ce deţin poziţii consolidate pe

piaţă. Sectorul textil şi de îmbrăcăminte al Uniunii Europene se caracterizează prin accentul

pus pe avantaje competitive şi concentrarea pe produse cu valoare adăugată mare, calitate,

design, inovaţie şi tehnologie.

Companiile europene de profil sunt, în multe domenii, lideri recunoscuţi mondiali, care au

cucerit această poziţie prin aplicarea creativă şi combinarea materialelor textile şi a produselor

chimice, prin selectarea abilă şi combinarea materialelor şi opţiunilor de procesare şi prin

crearea intensivă, de noi design-uri, stiluri sau funcţionalităţi ale produs. Majoritatea acestor

tipuri de activităţi de inovare nu vor fi considerate cercetare, ci, mai degrabă, inovare non-

tehnologică, în care companiile textile şi cele de confecţii investesc puternic.

Structura costurilor influenţează structurile de piaţă şi stabilitatea acestora din mai multe

puncte de vedere:6

- Ponderea costurilor variabile şi a costurilor fixe

Existenţa celor două categorii de costuri (costuri fixe şi costuri variabile), în funcţie de

variaţia lor pe termen scurt, în raport cu volumul de activitate, are repercursiuni pozitive

asupra firmelor de confecţii. Aplicarea principiului economiei de scară face posibilă reducerea

costurilor pe unitatea de produs, datorită realizării unui volum mai mare de produse cu

aceleaşi costuri fixe.

- Existenţa punctului critic la nivelul căruia firma îşi acoperă cheltuielile şi dincolo de care

obţine profit. Există o relaţie de proporţionalitate între nivelul punctului critic şi gradul de

concentrare şi stabilitate a structurii industriale.

- Cheltuielile cu manopera a căror pondere cu manopera variază în funcţie de industrie.

- Ponderea activităţilor de producţie sau distribuţie. Comportamentul firmelor se poate

judeca în funcţie de ponderea acestor activităţi.

- Schimbările tehnice pot determina modificarea structurii industriei, atât în situaţia

menţinerii poziţiei dominante, cât şi în elaborarea strategiilor de perenizare a acestora.

6 Stegaroiu, I.,op.cit,2004.p.214

10

Tehnologia afectează avantajul competitiv, dacă ea are un rol semnificativ în

determinarea poziţiei de lider prin cost sau prin diferenţiere, separat sau simultan.

Tehnologia este de asemenea importanţă, pentru determinarea structurii generale a industriei.

O firmă nu poate introduce strategiile tehnologice fără a lua în calcul impactul acestora asupra

structurii industriale.

În ce priveşte costurile de tranzacţie, schimbarile tehnologice pot duce la amplificarea

volumului de tranzacţii efectuate şi, deci, cresc şi costurile de tranzacţie explicite; totodată,

sporesc şi cheltuielile de informare şi coordonare între departamentele firmei, ce determină

ridicarea nivelului costurilor de tranzacţie explicite.

Caracteristicile cererii, ca şi caracteristicile ofertei, influenţează structura unei industrii şi

se referă la:7

vârsta produsului

elasticitatea cererii

tipurile de produse- piaţă

Evoluţia unei industrii

În timp orice industrie evoluează, adică parcurge mai multe faze, de la creştere la

maturitate sau declin. Influenţa forţelor concurenţiale (din componenţa modelului elaborat de

Michael Porter) variază conform etapei de evoluţie în care se află industria.

Ciclul de viaţă al industriei este util pentru a explica şi a previziona tendinţele forţelor

concurenţiale (Wheelen, T., Hunger, D., 2006, p. 86).

Elasticitatea cererii

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reprezintă modificarea relativă a cererii ca urmare

a variaţiei preţului şi se calculează cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care se exprimă

prin raportul dintre variaţia relativă a cererii şi variaţia relativă a preţului bunului considerat

într-o perioadă de timp. O valoare a coeficientului care tinde către 1 semnifică o sensibilitatea

cumpărătorilor la variaţia preţului, făcând dificilă diferenţierea produselor. Dacă cererea este

rigidă în raport cu preţul, fidelizarea cumpărătorilor va fi uşor de realizat. Elasticitatea slabă a

cererii în raport cu preţul permite menţinerea pe piaţă a unui număr mare de producători mici

în domeniul respectiv.

Elasticitatea cererii în funcţie de venit

Coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit este redus.

7 Ibidem,p.215

11

Tipurile de cuplu „produs-piata”

Pe baza analizei caracteristicilor cererii, F.Bidault a identificat trei tipuri de produse de

piaţă:8

- Bunuri de consum final;

- Bunuri de consum intermediar de lungă durată;

- Bunuri de consum intermediar de uz curent.

Această tipologie corespunde aprofundării analizei influenţei elasticităţii cererii în raport de

preţ sau venit asupra structurilor industriale.

5.2 ANALIZĂ MEDIULUI CONCURENŢIAL

O industrie cuprinde un grup de firme care fabrică produse sau servicii similare (Wheleen,

T., Hunger, D., 2006, p. 82).

Analiza mediului industriei se poate face folosind modelul celor cinci forţe concurenţiale

elaborat de Michael Porter9, care cuprinde următoarele forţe:

a) concurenţa între firmele existente pe piaţă

b) ameninţarea noilor intraţi;

c) concurenţa produselor de substituţie;

d) puterea de negociere a clienţilor;

e) puterea de negociere a furnizorilor.

8 Stegaroiu,op.cit.,2004,p.2179 Porter, M.,Competitive Advantage, creating and Sustaining Superior Performance, The Free Press, New york, 1985,p.5

12

Fig. Modelul Porter [Porter, 1980]

A) concurenţa între firmele existente pe piaţă

În majoritatea industriilor firmele sunt dependente unele de altele. O acţiune competitivă

a unei firme are efect asupra concurenţilor săi, care vor reacţiona prin diferite

măsuri:reducerea preţurilor, creşterea calităţii, oferirea de servicii suplimentare, adăugarea

unor noi caracteristici la produsele existente, extinderea garanţiilor, intensificarea reclamei.

Orice firmă este influenţată de intensitatea concurenţei dintr-o industrie, fiind nevoită să

evalueze impactul pe care îl are asupra succesului ei fiecare dintre aceste forţe. Dacă una

dintre forţe este puternică ea înseamnă o ameninţare pentru firmă, întrucât este probabil să

genereze reducerea profitului. Dacă o forţă concurenţială este slabă, atunci ea constituie o

oportunitate pentru că oferă firmei posibilitatea să obţină profit mai mare.

Pe termen scurt forţele concurenţiale acţionează ca nişte constrângeri asupra activităţii

firmei, dar pe termen lung poate fi posibil ca firma prin strategia ei să schimbe puterea uneia

sau mai multor forţe în avantajul ei.10În România există multe firme care produc aproape toate tipurile de confecţii de

îmbrăcăminte. Ponderea cea mai mare o deţin firmele producătoare de îmbrăcăminte femei,

10 www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=3134

13

îmbrăcăminte bărbaţi şi îmbrăcăminte copii; urmează cele care realizează îmbrăcăminte sport

precum şi confecţii tricotate. O pondere mai mică o deţin firmele care produc lenjerie de corp,

ciorapi şi îmbrăcăminte de lucru. Printre principalii producători se numără majoritatea

societăţilor comerciale desprinse din fosta I.C.T.B, cum sunt: Internaţional Conf S.A., Confex

Internaţonal S.A., Faberom S.A., Modconf S.A., Modstar S.A., Samric S.A., Stil Conf S.A.,

cu sediul în Bucureşti. În ţară producători mai importanţi sunt: Moda Arad S.A. (confectii

pentru femei), Oradinum S.A. – Oradea ( costume bărbaţi şi confecţii pentru femei);

Brainconf S.A. – Braila (cămăşi bărbăteşti); Târnava S.A. – Sighişoara (cămăşi bărbăteşti,

confecţii femei şi copii); Confecţii Bârlad S.A. (cămăşi bărbăteşti, confecţii femei,

îmbrăcăminte sport); Iaşi Conf S.A. – Iaşi (confecţii femei, bărbaţi, copii şi îmbrăcăminte

sport); Star Mod S.A. – Suceava ( confecţii femei); 1 Iunie S.A. – Timişoara ( confecţii

tricotate şi lenjerie de corp); Altex S.A. – Alexandria (confecţii femei); Argos S.A. – Cluj-

Napoca (îmbrăcăminte sport, lenjerie, costume de baie, confecţii tricotate); Artego S.A. –

Târgu-Jiu ( confecţii bărbaţi, femei şi îmbrăcăminte de lucru)etc.

Producătorii de articole vestimentare se clasifică în producători de:

Articole din mătase

Articole sport

Şosete şi ciorapi

Îmbrăcăminte din piele

Jeans

Jachete

Articole confecţionate din blănuri

Lenjerie de corp/articole de seară etc.

O altǎ clasificare a producătorilor în funcţie de piaţa căreia i se adresează constă în:

Producători pentru piaţa externă – exportatori

Producători care lucrează în sistem lohn

Producători care menţin piaţa internă

Comercianţii se impart în două categorii:

Comercianţi ce au ca obiect de activitate, furnizarea unor bunuri (ex: Alb şi

Negru SRL, An-Cora Tex SRL, Auvimist SRL, Cristiano Daneti, Imod SRL etc )

Comercianţi ce au ca obiect de activitate, prestarea de servicii (ex: Crinoram Company SRL,

Gabriel Lux SRL, Giorgia Stil 2000 SRL, Interstyle Models Agency etc.)

În România, în ultimii ani, au luat fiinţă destul de multe firme ce comercializează articole

şi accesorii vestimentare. Această creştere a ofertei pe piaţa de profil nu poate fi decât

14

benefică pentru producătorii autohtoni, aceştia putând face alegerea cea mai bună pentru

produsul finit pe care îl realizează.

In ce priveste creatorii de moda si design vestimentar acestia sunt prezentati in tabelul de mai

jos:

Compania Tipul de confectii Categoria Public tinta

Venera Arapu prêt-á- porter Lux Femei

Dumarex Fashion prêt-á- porter Super, Extra Femei

Irina Schroter prêt-á- porter Extra,lux Femei

Catinca Roman prêt-á- porter Extra Femei

Razvan Coibanu prêt-á- porter Extra Femei, barbati

Doina Levintza prêt-á- porter, couture Lux Femei, barbati

Catalin Botezatu prêt-á- porter Extra, lux Femei, barbati

Casa Ellis prêt-á- porter Super Femei

Luca Design prêt-á- porter Super, extra Femei, barbati

Dada prêt-á- porter Extra Femei

Tina R prêt-á- porter Super Femei

La Boom prêt-á- porter Super, extra Femei

Stefanel prêt-á- porter Extra Femei, barbati

Mango prêt-á- porter Extra Femei

Max Mara prêt-á- porter Extra, lux Femei, barbati

J&R Enterprises prêt-á- porter Super, extra Femei, barbati

Steilmann prêt-á- porter Super, extra Femei, barbati

Marks & Spencer prêt-á- porter Extra Femei, barbati

Sursa : Claudia Tuclea, Anexa 3A Principalii creatori de moda si companiile romanesti si

straine din Romania.

Principalii competitori in domeniul creatorilor de moda sunt:

Venera Arapu

15

Venera Arapu este designerul firmei de confectii – Dom Co. Dupa absolvirea unei scoli de

moda la Paris, devine asistenta faimosului creator de moda francez Galliano. Firma creatoarei

de moda Venera Arapu lucreaza in sistemul lohn pentru creatorul francez si produce si pentru

piata romaneasca si vinde propria marca “Kultura”. Marca se adreseaza femeilor de afaceri

iar distributia acestor produse se face in magazinele de lux din Bucuresti.

Catalin Botezatu

Catalin Botezatu este directorul general al Casei de Moda Delphi. Casa de Moda Delphi

organizeaza prezentari pentru diferite colectii toamna –iarna. In premiera, pe 7 noiembrie

1998, Catalin Botezatu a prezentat in cadrul festivalului de moda Napoca, colectia prêt-á-

porter toamna –iarna, in diferite culori de negru,argintiu si maro. Distributia acestor creatii

vestimentare se face in diferite magazine de lux din Bucuresti.

Catinca Roman

Catinca Roman conduce propria casa de moda si este una din castigatoarele Festivalului de

Moda din anul 1994. Este absolventa a scolii de moda de la Paris. In anul 1997 a avut o

prezentare la casino Victoria, in cadrul concursului”The Look of the Year”. Ea a lansat

diferite colectii prêt-á- porter. Colectia sa se adreseaza femeilor cu varste cuprinse intre25 si

55 de ani si urmeaza linia stilului international, avand un stil propriu: - combinatie MTV

clasic – sport, fara linii clar definite. Are propriul magazin de moda.

Irina Schrotter

Este creatorul casei de moda Exclusiv. In 1998 a inaugurat propriul magazin de moda pentru

femei, prin prezentarea colectiei “romantic Love”, stilul ei fiind unul romantic. Distribitia

colectiilor sale se realizeaza atat in magazinul propriu cat si in spatii comerciale din Bucuresti

Mall.

Steilmann

Klaus Steilmann este a inaugurat in 1998 magazinul cu acelasi nume “Steilman”. Cu aceasta

ocazie cunoscutul om de afaceri a prezentat colectia de toamna a Casei de Moda Steilmann.

La ora actuala exista un lant de magazine deschise in toata tara. Colectia sa se adreseaza atat

pentru femei cat si pentru barbati in special din mediul afacerilor, pe langa combinatiile sport-

clasic.

Max Mara

16

In anul 1997, cunoscuta Casa de Moda italiana Maxa Mara si Pal Yileri au prezentat propria

colectie toamna –iarna. In 1999, Alsa Boutique, reprezentantul acelorasi Case de Moda a

prezentat la World Trade Plaza noua colectie primavara–vara.

J&R Enterprises (Pierre Cardin)

Colectia realizata de cunoscutul creator de moda francez perre Cardin, fabricate in Romania,

sunt distribuite in magazinele de lux din Bucuresti. JR& Enterprises confectioneaza si

comercializeaza haine de-a gata sub marca “Signor Seroussi”, in fabrici din Odorheiul

Secuiesc, Calarasi, Botosani, Tulcea.

In ce priveste designul vestimentar conform unor studii11 pe piata romaneasca se afla

renumiti designeri europeni si americani, prin intermediul propriilor magazine sau prin

franciza. Un exemplu in acest sens sunt firmele de vanzari cu amanuntul ca united Colors Of

Benetton, marks&Spencer, GAP, Levis, Wrangler sau Steilman care au magazine in Romania.

Produsele acestor firme se adreseaza unui segment al populatiei cu un venit mai ridicat. J&R

Enterprises, apartinand unui important om de afaceri J.A Seroussi, detine exclusivitatea si

licenta pentru fabricarea hainelor Pierre Cardin in Romania. La acelasi nivel calitativ ca si al

celorlalte produse fabricate in intreaga lume, costumele pierre cardin din romania costa intre

200 $ si 300$, comparativ cu alte tari, unde pot fi gasite cu preturi mult mai mari, intre 500 $

pana la cateva mii de dolari.

Conform site-ului just-style.com, un procent de 15% din produsele fabricate in Romania

pentru creatori straini raman in Romania, cea mai mare parte fiind exportata.

In ultimii ani se constata o crestere a exporturilor in industria de confectii. Acest lucru se

datoreaza sistemului lohn si nu productiei originale romanesti. Exemplu:Firma de confectii

romano-canadiana Noroda SA Fabrica din Odorheiu Secuiesc, produce in sistem lohn, haine

pentru barbati, Hugo Boss (Germania) si Marzotto (Italia).

Factorii care influienteaza intensitatea concurenţei între firmele existente pe piaţa sunt:

Structura concurenţială – când concurenţii sunt numeroşi şi de mărime apropiată, se constată

o instabilitate mare a industriei, mai ales când concurenţă este sub influenţa unei firme

dominante.

Nivelul scăzut al ratei de creştere – firmele sunt în situaţie de pierdere a unor segmente de

piaţă ca urmare a reducerii cererii (industrii mature sau în declin). Cu cât acest ritm este mai

11 Claudia Tuclea, Management strategic, p.69 Edit. Uranus Bcuresti, 2003

17

mic (adică se reduce cererea), cu atât creşte rivalitatea între firmele existente pentru a-şi

menţine poziţia pe piaţă.

Absenţa diferenţierii produselor care influenţează consumatorii determinându-i a fi fideli

mărcii şi intensifică concurenţa de preţ; Oferta de confecţii care avea la bază tricoturi de

poliamidă şi poliester, acestea au fost din ce în ce mai puţin agreate de consumatori,

preferinţele consumatorului a determinat orientarea către produse din fire naturale sau

amestecuri de fire naturale.

Existenţa barierelor la ieşire ridicate utilaje specializate din punct de vedere tehnic provoacă

de asemenea supracapacitati şi reduceri de rentabilitate;

Bariere mari de ieşire din industrie fac ca firmele să nu părăsească industria, acţionând în

continuare şi intensificând concurenţa.

Cele mai frecvente bariere de ieşire dintr-o ramură sunt: utilaje, echipamente şi instalaţii

specializate, în sensul că valoarea lor este legată de o anumită afacere şi de un anumit

amplasament; costuri fixe de ieşire, cum ar fi contracte de muncă; relaţii de interdependenţă

strategică, adică relaţii de dependenţă între o afacere şi alte părţi ale firmei privind folosirea în

comun a facilităţilor existente, accesul la resurse financiare; bariere emoţionale (teama privind

evoluţia carierei persoanelor în cauză, loialitatea faţă de angajaţi); restricţii guvernamentale şi

sociale (privind şomajul şi efectele economice regionale).

Exemplu: Fabricile producătoare de textile au în dotare utilaje specializate care nu-şi găsesc

întrebuinţare într-o altă industrie.

Diversificarea şi cultura firmelor – faptul că anumiţi concurenţi sunt diversificaţi mai mult şi

au o cultură diferită de cea care predomină în ramura poate perturba modul de acţiune a lor;

Inovarea tehnologică care poate determină reduceri importante de costuri de producţie.

B) Ameninţarea noilor intraţi

Firmele care intra pe piaţa pot produce modificări semnificative ale industriei prin

capacităţile de producţie şi resursele pe care le introduc în competiţie, eforturile intense pe

care le desfăşoară pentru a pătrunde pe piaţă şi eventualele concepţii strategice pe care le

promovează.

Factorii care determină intensitatea acestei forţe concurenţiale sunt:

barierele la intrare (menţionate la punctul 5.1);

18

vârsta produsului (de exemplu, în faza de creştere, pericolul intrării concurenţilor

potenţialul pe piaţa este mai mare).

Firmele noi dintr-o industrie aduc capacitate de producţie suplimentară, dorinţa de a

dobândi o cotă de piaţă şi resurse, fapt pentru care ele devin un pericol pentru firmele deja

existente în industrie (Porter, M., 1980, p. 7).

Pericolul intrării unor firme noi depinde de existenţa barierelor de intrare şi de reacţia

care poate veni din partea firmelor existente.

C) Concurenţa produselor de substituţie

În multe industrii firmele sunt în concurenţă puternică cu producătorii de

produse/servicii substituente aflaţi în alte industrii. Produsele/serviciile substituente satisfac

aceleaşi nevoi ale consumatorilor ca şi produsele existente, dar au caracteristici diferite.

Existenţa produselor/serviciilor substituente exercită o presiune asupra preţului

produselor existente, în sensul unei limite maxime a preţului acceptat de consumatori pentru

ca aceştia să nu se orienteze spre produse substituente (David, F., 2008, p. 103).

Prezenţa pericolului generat de produsele/serviciile substituente este confirmat de

extinderea capacităţii de producţie a acestor firme, precum şi de creşterea vânzărilor şi a

profitului. Presiunea exercitată de produsele/serviciile substituente creşte pentru că preţul

acestor produse/servicii este mai mic, iar costurile suportate de consumatori pentru

schimbarea produsului folosit până atunci se reduc. Produsele de substituţie exercită o

presiune permanenţă asupra profiturilor la care ajunge o industrie, menţinând preţuri

competitive.

Determinanţii ameninţării pe care produsele de substituţie o prezintă sunt:12

preţul şi disponibilitatea produselor de substituţie;

sensibilitatea vânzărilor de produse în raport cu schimbările preţurilor substituenţilor

acestora;

costurile comutării de la un produs la substituentul acestuia;

disponibilitatea cumpărătorului pentru achiziţionarea produselor de substituţie.

În industria textilă pericolul produselor/serviciilor substituente este mare (de exemplu

cererea a scăzut la perdele odată cu pătrunderea pe piaţă a perdelelor ţesute în concordanţă cu

noile tendinţe ale modei şi adoptarea de către populaţia tânără a unui stil modernist în

decoraţiunile interioare: jaluzele verticale de tip funcţional sau chiar lipsa perdelelor şi

12 Rusu C.,op.cit., p.101

19

adraperiei). Alt exemplu, la produsul huse auto o parte din clienţi au ales produsele de import

nou intrate în modă: tricoturi sau ţesuturi pluşate, piele sau înlocuitori, tricoturi

tridimensionale

D) Puterea de negociere a clienţilor

Cumpărătorii influenţează o industrie prin abilitatea de a influenţa reducerea preţului,

creşterea calităţii, oferirea mai multor servicii (Wheelen, T., Hunger, D., 2006, p. 85).

Această forţă concurenţială este puternică atunci când:13

- clienţii sunt concentraţi sau reprezintă o parte a debuşeelor unor firme;

- cererea este în creştere uşoară;

- firma este sensibilă la strategiile de diferenţiere ale produselor

E) Puterea de negociere a furnizorilor

Puterea de negociere a furnizorilor este intensă în măsura în care furnizorul ridică

preţurile sau reduce calitatea şi cantităţile bunurilor oferite.

Furnizorii pot influenţa o industrie prin creşterea preţurilor sau prin reducerea calităţii

produselor sau serviciilor oferite.

Analiza SWOT a industriei textile

13 Stegaroiu I.,op.cit,2004,p.314

20

Punctele forte, punctele slabe si amenintarile au fost evidentiate prin aplicarea analizei SWOT la

nivelul industriei textile (tabelul 5.4.1)

Puncte forte Puncte slabe

- firma are personal calificat pentru toate

sectoarele de producţie; forţa de muncă din

confecţii s-a specializat, în ultimii ani şi

confecţionarea de produse de îmbrăcăminte

de damă cu complexitate ridicată;

- avantajele oferite de calitatea de producător

integrat: operativitate în realizarea şi livrarea

comenzilor, ofertarea produselor la preţ de

producător;

- firma a implementat Sistemul de

management al calităţii şi mediului, în

conformitate cu cerinţele standardelor SR EN

ISO 9001:2008 şi SR EN ISO 14001:2005 şi

a obţinut Certificatul CE pentru Controlul

Producţiei în fabrică pentru linia de produse

destinate lucrărilor de construcţie şi

reabilitare de drumuri (geogrile).

- dotarea tehnologică a firmei permite

dezvoltarea ofertei de tricoturi tehnice,

produse cu profitabilitate crescută şi destinaţii

independente de fluctuaţiile modei: utilizatori

industriali, construcţii rutiere, îmbunătăţirile

funciare, etc;

- există posibilitatea reorganizării activităţii

pe centre de cost, cu o mai bună gestionare a

resurselor şi reducerea costurilor de producţie

- infrastructura firmei, concepută pentru

producţia de serie mare, implică cheltuieli cu

utilităţile foarte ridicate;

- lipsa actuală a resurselor financiare perturbă

aprovizionarea optimă a materiei prime;

necesare desfăşurării activităţii de producţie

- creaţia de produse, activitatea de marketing

şi reţeaua de vânzări sunt insuficient

dezvoltate;

- ponderea excesivă a personalului TESA şi

indirect productiv în structura de personal;

Oportunitati Amenintari

- apariţia noilor tipuri de fire şi finisaje

textile permite îmbunătăţirea considerabilă

- criza economică globală a afectat puternic

mediul economico- social intern, ducând la

reducerea drastică a consumului de textile

21

a parametrilor igienico – funcţionali şi

estetici ai tricoturilor din fire sintetice;

- extinderea textilelor ca materie primă în

multe sectoare industriale şi noile domenii

de aplicare ale acestora generează noi pieţe

de desfacere pentru textilele tehnice, a

căror producţie este în continuă creştere;

- necesitatea refacerii infrastructurii rutiere

şi feroviare autohtone în conformitate cu

standardele UE impune utilizarea pe scara

largă a geosinteticelor;

convenţionale şi la creşterea riscului de

neîncasare;

- concurenţa pe piaţa textilelor de larg

consum a devenit excesivă în ultimii ani

- piaţa internă este invadată de importuri

asiatice ieftine şi textile second – hand;

- lipsa unei strategii de dezvoltare

macroeconomică coerentă la nivel naţional

face imposibilă orice predicţie privind

ramurile sau activităţile economice ce vor

beneficia de încurajare în anii următori;

Eliminarea punctelor slabe şi transformarea ameninţărilor în oportunităţi sunt posibile prin:

număr semnificativ de locuri de muncă noi; valoare economică adăugată şi sustenabilă.

In perspectiva anului 2012 se urmareste restructurarea sistemului de productie. Aceasta

se refera la schimbarea profilului si introducerea unei noi tehnologii in companii, facilitarea

ajustării structurale, prin inovare, cercetare şi dezvoltare tehnologică şi întărirea interacţiunii

între toate stadiile filierei textile-confecţii.14Din 2008, experienta shoppingului în România va începe sa semene tot mai mult cu

cea din tarile vest-europene. Se anunțǎ ofensiva numelor mari din fashion retailul

internațional, mai ales pentru cǎ va crește numǎrul centrelor comerciale prin intermediul

cǎrora brandurile îsi pot face intrarea pe piața româneascǎ. Proiectele de mall-uri sunt din ce

în ce mai generoase, iar consumatorii români renuntǎ încet-încet la „no name“ în favoarea

„etichetei“.

Influenţa costurilor de tranzacţie asupra comportamentului

strategic al firmelor pe piaţa confecţiilor

14 www.dialogtextil.ro/arh/2008/ian_2008/home03.htm

22

Abordări de interes privind costurile şi comportamentul concurenţial sau modul de

restructurare a firmei au adus în atenţie conceptul de cost de tranzacţie în jurul căruia s-a

edificat o şcoală de gândire economică reprezentată de Coase (1937) sau de Williamson

(1975), ce explică modul în care o firmă îşi alege între a contracta în exterior sau a realiza

chiar ea o anumită activitate.15

În acest context, teoria costurilor de tranzacţie joacă un rol important în alegerea

strategiei firmei.

Dupa anul 1990 s-au confruntat cu problema cresterii costurilor de tranzactie ex-ante

legate de stabilirea de contacte cu clientii si furnizorii. Situatia s-a agravat odata cu criza

economica mondiala care a cuprins si Romania ca parte componenta a unui sistem global.

Putem vorbi de o situatie noua generata de imposibilitatea companiilor romanesti de a obtine

credite, situatie generata de acumularea de catre aceste companii a unor datorii mari.

O strategie salvatoare pentru a iesi din conjunctura creata de criza economica globala

este obtinerea de fonduri structurale nerambursabile prin programul operational de

cresterea competitivitatii, AXA, investitii in intreprinderi mari. In actualul context, aceasta

solutie considerata ca salvatoare, in plina criza economica a devenit neviabila. Inceputul

anului 2012 a gasit companiile de confectii intr-un impas fara precedent.

Dupa cum precizeaza si alti autori16 aceasta solutie a fondurilor structurale nu poate fi

aplicabila in prezent, deoarece:

-obtinerea acestor fonduri structurale dureaza cel putin 1 an de zile;

-obtinerea lor nu este sigura datorita concurentei puternice in obtinerea acestor fonduri

structurale

-aceste fonduri structurale nu acopera decat maximum 50% din valoare investitiilor

-fondurile structurale se aloca in cea mai mare parte dupa efectuarea cheltuielilor, firmele

trebuind sa obtina creditele necesare, insa majoritatea acestor firme, datorita acumularii

datoriilor nu mai pot fi creditate.

Principalele efecte ale creşterii costurilor de tranzacţie au fost:17

Creşterea costurilor de transport în aprovizionare cu până la 8% din costurile de

15 Bogdan B., practici de management strategic, metode si studii de caz, Edit. Polirom, Bucuresti, p.9816 Ovidiu Nicolescu, I. Verboncu, Metodologii manageriale,p.77,Edit. Universitaria, Bucuresti, 200817 Allaire, Y., Farsitoru, M., op.cit., 1999,p.141

23

fabricaţie ca urmare a dimensionării optime a stocurilor de materii prime folosite în

procesul de producţie

Creşterea costurilor cu managementul resurselor umane odată cu reconfigurarea

proceselor lanţului logistic al firmei

Creşterea costurilor cu evaluarea şi controlul calităţii materiilor prime, dată fiind

marea lor eterogenitate

Creşterea costurilor cu litigiile, ca urmare a faptului că numeroase relaţii contractuale

îmbrăcau forma civilă şi nu comercială

In vederea mentinerii sub control a costurilor de tranzactie companiile si firmele mici din

industria de confectii au aplicat diverse strategii de colaborare si strategii de diversificare.

În ce priveşte piaţa de aprovizionare, creşterea costurilor de tranzacţie a fost determinată de

creşterea numărului de furnizori independenţi cât şi numărul mare de comenzi de

reaprovizionare efectuate în cantităţi minime ca urmare a scăderii cererii. Pe fondul

declanşării şi agravării crizei economice, statutul de jucător nou a firmelor româneşti pe piaţa

textilelor tehnice (tricoturi tehnice) nu a avut efectul scontat că soluţie de rentabilizare a

activităţilor firmelor. (Ex. Siretul Paşcani).

Exemplu:

La SC Siretul Paşcani în anul 2011 confecţiile au reprezentat 95 % din producţia

realizată în anul 2010. Deşi capacitatea de producţie a fost acoperită în proporţie de apropape

100 %, producţia realizată a însemnat ca şi în anii anteriori în procent mai mare activitatea în

lohn.

Fabricarea acestor confectii a fost deschisa sistemului lohn datorita decapitalizarii

companiilor, dobanzilor mari pentru credite si recent imposibilitatii firmelor romanesti de a

putea face noi credite din cauza datoriilor foarte mari. Firmele romanesti prefera sistemul lohn

datorita avantajelor legate de existenta unor comenzi serioase care asigura o piata sigura

pentru produsele finale si plata la timp decat sa apeleze la credite pentru achizitionarea de

materiale, pentru plata salariilor sau plata utilitatilor. La ora actuala o multime de companii

romanesti muncesc dupa modelul clientilor si nu au propriile creatii originale.

Exemplu :

Fabrica de confectii UNIVERSAL ZALAU deruleaza contracte LOHN in domeniul

confectiilor-lenjerie intima barbati-femei: sutiene, slipuri si in domeniul confectionarii si

finisarii ciorapilor de dama tip collant. Din datele pe care le detinem pe segmentul

24

confectionarii–finisarii ciorapilor de dama UNIVERSAL ZALAU este cea mai mare

capacitate de productie din Romania care deruleaza contracte de tip LOHN. Se produce in jur

de 400.000 ciorapi/sosete pe saptamina si se finiseaza ( calcat-impachetat ) in jur de

1.300.000 ciorapi/sosete pe saptamina. In ceea ce priveste confectionarea de lenjerie intima –

sutiene-slipuri se produce in jur de 100.000 bucati /saptamina.(Sursa Dana Chioran- Lhonul

perspective si provocari).

In sectorul textilelor tehnice sunt utilizate  strategii de integrare pe verticala (largirea ariei

activitatii fie înainte, fie înapoi, în raport cu afacerile curente, pe lantul productie – vânzare).

(Ex. decizia firmei Siretul Pascani de a-si produce singura ambalajele necesare - integrare

înapoi - si de a-si realiza propria retea de distributie - integrare înainte). O altă strategie

utilizată de firmele din industria de confecţii este strategia de integrare în aval.

Exemplu: În industria textila- piaţa textilelor tehnice ( fabricarea geogrilelor), firma SC

Siretul Pascani este singura firma din Romania care s-a concentrat pe acest segment de

piata.

Alinierea la standardele europene în construcţia şi/sau reabilitarea infrastructurilor rutiere

şi feroviare, implică lansarea unui volum mare de lucrări de modernizare şi/sau reabilitare a

structurilor existente, generând un potenţial de dezvoltare uriaş pentru piaţa geosinteticelor şi

în particular a geogrilelor, utilizate pe scară largă în aceste domenii. Geogrilele sunt tricoturi

tehnice cu aplicaţie în construcţiile de drumuri şi căi ferate şi în domeniul îmbunătăţirilor

funciare. Acestea sunt de tip Gridbit şi Gridplast- geogrile uniaxiale şi biaxiale din fire

poliesterice de înaltă tenacitate stabilizate prin impregnare cu bitum sau PVC.

Firma de confecţii Siretul Paşcani este lider pe piaţa geogrilelor în România. Ea a

încheiat parteneriate de colaborare cu firmele de construcţii drumuri şi autostrăzi. Această

strategie a firmei Siretul Paşcani a fost determinată de reducerea costurilor de tranzacţie.

În prezent, industria de confecţii se confruntă cu mari probleme atât în amonte

(furnizarea de fire toarse) cât şi în aval (design, branding).

Caracteristicile principale reflectate de lanţurile valorice existente corespunzătoare

sub-sectoarelor sunt:18

cele mai mari valori adăugate sunt în verigile care nu fac parte din lanţul naţional -

furnizorii de materii prime, marketing/publicitate/branding/vânzător

en-gros/distribuitor;

18 www.mie.ro

25

cele mai mici influenţe aparţin verigilor interne: depozitarea materiilor

prime/produselor finite, finisare, ambalare;

cea mai mare influenţă în structura lanţului aparţine verigii externe -

marketing/publicitate/branding;

sectorul are nevoie de servicii de suport în domenii cum ar fi controlul calităţii, tranzit,

depozitarea de materii prime, aptitudini specializate (designeri), informaţii despre

piaţă (identificarea şi conectarea la noi lanţuri de distribuţie).

În vederea reducerii costurilor de tranzacţie, firmele din industria textilă au aplicat

diverse strategii privind realizarea unor alianţe strategice cu furnizorii, bazate pe

cooperare şi colaborare reciproc avantajoasă.

Un studiu efectuat asupra mai multor firme a pus în evidenţă faptul că alianţele strategice

au o importanţă hotărâtoare asupra succesului firmelor participante. Pentru că firmele nu-şi

pot cumpăra noile tehnologii suficient de rapid, este esenţial ca ele să colaboreze19.

In plina criza economica, parteneriatele cu companiile straine reprezinta o solutie

salvatoare pentru companiile de textile si de confectii din tara noastra. Un exemplu in acest

sens este „Mondiala „ din Satu Mare, Modexim, Craiomodex si Steilman din Craiova. Grupul

german Steillman care coopereaza cu industria de confectii de peste doua decenii, a investit

peste 10 milioane de dolari in modernizarea de noi capacitati de productie si 15 milioane de

dolari pentru extinderea propriei retele de distributie in tara.

Utilizarea Internetului in industria textila a determinat reducerea costurilor de

tranzactie (costul cu personalul, costurile amortizarii spatiilor comerciale lipsesc sau sunt

foarte mici, a crescut viteza de desfasurare a afacerilor in comparatie cu mijloacele

traditionale).

Printre principalele evolutii ale modei in spatiul virtual putem enumera20:

1. Televiziunea destinatǎ modei, Fashion TV, emite și pe internet.

2. Colecțiile diferitelor Case de Moda sunt prezentate direct pe site.

3. S-a creat varianta de probǎ virtualǎ prin care oricine poate sǎ isi creeze propriiile

garderobe înainte sa le comande;

19 (Kelly, M., I., Schaan, L., Jonacas, H., 2002, p. 11).20 www.mayra.ro/moda/sesiuni-de-stil/moda-in-spatiul-virtual.html - 47k -

26

4. Existǎ magazine de haine, prezentǎri de modǎ și chiar o revista si in spatiul Second

Life;

5. Creatorii de modǎ au încercat recrearea colectiilor lor în aplicații gen Flash Player cu

care se pot experimenta diverse modele de pe piațǎ ai chiar pe un manechin virtual

Datorita integrarii lanturilor de valori, in viitor, vor aparea magazine virtuale

atat pentru efectuarea cumparatorilor pentru clienti cat si pentru aprovizionarea agentilor

economici de catre clienti.

In concluzie, Internetul este un fenomen nou, cu un impact major asupra

costurilor de tranzactie. El prezinta potential ridicat in accesarea diferitelor piete de

desfacere si a diferitelor segmente de consumatori, prezinta de asemenea o viteza de derulare

a tranzactiilor net superioara mijloacelor traditionale.

Bibliografie.

1. Allaire, Y., Fîrşirotu, M., 1998, Management Strategic. Strategiile succesului în afaceri,

Bucureşti: Editura Economică

2. Băcanu, B., 2006, Practici de Management Strategic. Metode şi Studii de Caz, Iaşi:

Polirom, Borza, A., Bordean, O., Mitra, C., Dobocan, C., 2008, Management strategic.

Concepte şi studii de caz, Cluj-Napoca: Risoprint

27

3. Brătianu, C., 2005, Management Strategic, Ediţia a VI-a, Craiova: Editura Universitaria

4. Ciobanu, I., Ciulu, R., 2005, Strategiile Competitive ale Firmei, Iaşi:Polirom

5. Dan, V., coordonator, 1997, Strategii şi Structuri Industriale Competitive, Bucureşti: All

6. Nicolescu, O., (coordonator), 1996, Strategii Manageriale de Firmă, Bucureşti: Editura

Economică,

7. Nicolescu O,Plumb I, Pricop Mihai, Vasilescu I.,Verboncu I., Abordari moderne in

managementul si economia organizatiei,Bucuresti, edit. Economica ,2003

8. Niculescu, M., Lavalette, G., 1999, Strategii de creştere, Bucureşti: Editura Economică.

9. Popa, H., L., (coordonator), 2002, Manual de Inginerie Economică. Management Strategic,

Cluj-Napoca: Editura Dacia

10. Porter, M., 1980, Competitive Strategy. Techniques for Analyzing Industries and

Competitors, New York: The Free Press.

11.Press Russu, C., 1999, Management strategic, Bucureşti: All Beck.

12. Wheelen, T., Hunger, D., 2006, Strategic Management and Business Policy,

13.Tuclea C., Management strategic, Bucuresti, Edit. Uranus, 2003

28