Opiş Industria industria textilă şi de confecţii.......................................... ...........2 Introducere Evoluţia îmbrăcămintei – istoric............................................ ......................3 Omul primitiv Egiptul antic Costumul grecesc Roma antic Înbrăcămintr mediavală Renaşterea Costumul în secolele XVIII - XIX Moda secolului XX Moda anilor 2000 Despre modă Caracteristici ale industriei uşoare în România....................................... 11 Factori conjuncturali Concluzii Industria textile şi confecţiilor din România............................................ 19 Prezentarea generala a industriei de textile din România Privire de ansamblu asupra industriei textile şi de confecţii în România Industria de confecţii în România Privire de ansamblu asupra industriei de textile şi confecţii în UE Cod CAEN 182 - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii.................. 27 Technologia de confecţionare 1
Transcript
Opiş
Industria industria textilă şi de confecţii.....................................................2IntroducereEvoluţia îmbrăcămintei – istoric..................................................................3Omul primitivEgiptul anticCostumul grecescRoma anticÎnbrăcămintr mediavalăRenaştereaCostumul în secolele XVIII - XIXModa secolului XXModa anilor 2000Despre modăCaracteristici ale industriei uşoare în România.......................................11Factori conjuncturali ConcluziiIndustria textile şi confecţiilordin România............................................19Prezentarea generala a industriei de textile din RomâniaPrivire de ansamblu asupra industriei textile şi de confecţii în România Industria de confecţii în România Privire de ansamblu asupra industriei de textile şi confecţii în UECod CAEN 182 - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii..................27Technologia de confecţionareMaşini şi utilaje folosite la confecţionare..................................................29Măsuri de protecţie a munciiLegislaţia în domeniul textile / confecţii în România...............................32Legislaţia în domeniul textile/confecţiilor în UE......................................34S.C. Confecţii Bârlad S.A – Studiu de caz.................................................36Bibliografie....................................................................................................39
1
Industria industria textilă şi de confecţii
IntroducereAnaliza transformărilor care se produc şi care se vor produce în industria uşoară
românească, incluzând aici industria textilă şi de confecţii, respectiv industria de pielărie şi încălţăminte, este o temă de mare actualitate. După ce a ajuns să fie în topul exportatorilor de confecţii şi încălţăminte, după ce aceste două industrii au ajuns să reprezinte aproape jumătate din comerţul nostru exterior cu UE, declinul lor pare să fi început relativ recent, provocat şi de conjunctura nefavorabilă a aprecierii cursului de schimb al leului în raport cu euro şi a liberalizării pieţei europene către exporturile asiatice. Era un declin anunţat, pentru că în drumul spre UE, care presupune convergenţa nominală şi reală, se vor pierde locuri de muncă şi cote de piaţă în industriile intensive în forţă de muncă ieftină. Este un proces de care nu au scăpat, la vremea lor, foste mari exportatoare de textile şi încălţăminte, precum Spania ori Polonia.
Întrebarea este ce se poate face, pentru a limita pagubele (damage control) şi a ne reorienta către segmente de piaţă cu valoare adăugată mai mare. Această întrebare este relevantă nu doar pentru industriile direct implicate, ci şi pentru ansamblul economiei naţionale. O prăbuşire prea bruscă a acestor sectoare poate duce la dezechilibre grave, între care adâncirea deficitului extern (deja vizibilă în 2005), contribuţie redusă la PIB a producţiei industriale, creşterea şomajului în industrie şi accentuarea problemelor sociale în oraşele monoindustriale (cu industrie de profil).
Acest efort de cercetare nu este singular, ci vine să completeze o serie de studii anterioare pe aceste teme. Amintim aici lucrarea „Câştigători şi perdanţi în procesul de integrare europeană. Cazul României”, realizată în 2001 de o echipă a Centrului Român de Politici Economice formată din Daniel Dăianu, Liviu Voinea, Bianca Păuna, Flaviu Mihăescu, Manuela Stănculescu; studiul „Die Hard: Romanian Traditional Industries and the Real EU Convergence” finanţat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi realizat în 2002 de Liviu Voinea; raportul „Industria de textile şi confecţii din România. Poziţia competitivă internă şi internaţională în perspectiva aderării la UE” realizat în 2003 pentru FEPAIUS de o echipă de cercetători a Societăţii Române de Economie, formată din Valentin Cojanu, Liviu Voinea şi Irina Râmniceanu.
Lucrarea este structurată după cum urmează: prima secţiune prezintă pe scurt particularităţi ale industriei uşoare; a doua secţiune analizează caracteristicile industriei textile şi de confecţii, de pielărie şi ăncălţăminte din România şi factorii conjuncturali de influenţă; a treia parte interpretează poziţia competiţională a industriei româneşti de profil pe piaţa internaţională; a patra parte redă rezultatele unui sondaj făcut de GEA în rândul managerilor din industria de textile şi confecţii; partea a cincea prezintă succint şi perspectiva producătorilor europeni, din rândul cărora şi producătorii români vor face parte după momentul aderării; ultima parte trage concluziile şi prezintă alternativele.
2
Evoluţia îmbrăcămintei - istoric
Omul primitivIstoria ne prezintă omul primitiv cu o îmbrăcăminte sumară, obţinută din pieide
animale sau din scoarţă şi frunzeelecopacilor.
Egiptul anticBărbaţii egipteni purtau un şorţ depânză în jurul şoldurilor numit shentit. Faraonul
purta peste shentit,opiesă de îmbrăcăminte deformă triunghiulară brodată sau ţesutăcu aur.
Femeile purtau o tunică strâmtă pesteo cămaşă lungă, cu corsajstrâmt, care lăsa să se vadă picioareledescuţţe. Femeile bogateerau încălţate cu sandale prinse cu osingură baretă.Hainele egiptene erau confecţionatedin în, bumbac, stofe uşoareşi din piele. Culoarea preferată eraalbul strălucitor şi pur care eraconsiderată culoare sacră.Atat barbatii cat şi femeile egiptenepurtau machiaje elaborate.Machiajul pentru ochi era în generalverde (facut din cupru)sau negru (facut din plumb). Egipteniicredeau ca machajul areputeri vindecatoare.
Costumul grecescCostumul grecesc era foarte simplu şicu o prelucrare foarte sumară. Femeiledin
grecia antică purtauhitonuldin insaupeplosuldin lână, înfăşurat în jurulcorpului şi prins cu fibule (ace sauagrafe) sau cu noduri. Peste hiton saupeplos, femeile purtau unhimation asemănător unui şal..La lucru bărbaţii îmbrăcau un hiton maiscurt şi la
3
sărbători,hlamida,un fel detunică uşoară. Încălţămintea epocii era sabotul.
Roma anticÎmbrăcămintea din perioada
Romeiantice era compusă dintr-otunică (un fel de cămaşă simplă,din lână, fără mâneci, de formaunui oval lat) şi dintr-otogă(o robădin lână albă de forma uneielipse, cu lungimea aproximativăcuprinsă între 3,5 şi 5,5 m). Tunicapentru femei era mai lungădecât cea pentru bărbaţi. Acestearticole de îmbrăcăminte cu pliurişi necusute, constituiau bazapentru o îmbrăcăminte mereu maipersonalizată, care puteau fiajustate într-un mod diferit defiecare dată când erau purtate.
Înbrăcămintr mediavalăHAINELE PENTRU NOBILIME
Îmbrăcămintea nobilimii constă în pantaloni acoperiţi cu tunici lungi.Tunicile erau acoperite cu blanuri scumpe iar la urmeri erau prinsecu brose. Incaltamintea era fabricata din matase, catifea, pânză sau din piele şi fixată pe picior cu o cataramă. Pentru a fi purtată inexterior încălţămintea era acoperită cu lemn şi piele, galoşi. Pălăriile aparţineau tot garderobei nobilimii, şi erau ca o bonetă iar în faţă erau ascuţite. Materialele erau realizate din catifea, mătase, dantelă, bumbac şi erau vopsite în culori deschise. în secolul XIV afost inclusă şi lenjeria de corp, ce consta în pantaloni, cămaşă şi ciorapi.Îmbrăcămintea medievală a ţăranilor
Îmbrăcămintea bărbaţilor tarani era formata dintr-o tunică lungă pânş la genunchi şi prinşi cu o curea.Aţtii purtau cămaşi tricouri de lână. Bărbaţii umblau descalţi sau legau de picioare faşii de pânză. Femeile purtau rochii lungi confecţionate din materiale simple care erau prinse tot cu curele şi tichii pentru a le ţine părul. Pelerine din piele de oaie şi caciuli si manuşi de lână erau purtate iarna. Încălţămintea din piele era acoperită cu lemn pentru a menţine picioarele uscate. Hainele de exterior nu erau aproape niciodată spalate, dar lenjeria de corp era spălată cu regularitate. Mirosul fumului dela foc care
4
intră în haine părea să funcţioneze ca şi deodorant.
RenaştereaStil de îmbrăcăminte purtat între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, careexprima
echilibrul ideal între diferitele părţi ale corpului. Ţesăturileutilizate erau brocarturi scumpe şi frumoase, pluşuri şi mătase. Încomparaţie cu excesele modei gotice, stilul rochiei era natural, având învedere că se debarasase de tot ce era la modă înainte. Îmbrăcăminteapentru femei avea o linie care accentua forma naturală a corpului,subliniind într-un mod subtil talia, fusta cădea în pliuri late, bogate, iar corsajul strâns pe corp era prevăzut cu un decolteu pătrat sau rotund. Îmbrăcămintea era formată
dintr-un corsaj şi o fustă lungă. Mânecasimplă şi fixă la început, a fost croită mai târziu pentru a asigura unconfort mai mare şi a conferi mai multă eleganţă. Peste aceste haine sepurta o alta, fără mâneci, a cărei parte din faţă era descheiată ca omantie. Batista şi evantaiul erau accesorii importante, iar lanţurile dinaur şi cele grele erau de asemenea foarte răspândite. Îmbrăcăminteabărbaţilor era formată dintr-un mantou scurt cu revere din piele şimâneci cu şliţ (despicate), cu lungimea până la genunchi (sau maiscurt), dezvăluind un pantalon extravagant, strâmt pe gambelepicioarelor. O altă îmbrăcăminte populară în perioada Renaşterii era unmantou fără mâneci(cu mâneci cusute pe interior) şi un guler lat, culungimea până la tocul pantofului; acest tip de îmbrăcăminte asupravieţuit ca îmbrăcăminte de ceremonie pentru ocaziile oficiale dinuniversităţi.
5
Costumul în secolele XVIII - XIXCea mai interesantă invenţie era rochia paner “Rochia zburătoare” careporneadin
umeri şi se lărgea imens la partea de jos. S-a trecut apoi, la rochia suplă,de omare frumuseţe. Moda epocii erarochia albă.Costumul bărbătesc a cunoscut o stabilitate prin cele trei piese: haina, vestaşipantalonul scurt, care era purtat zilnic şi la ceremonii. În anul 1842 a apărutcrinolina,o fustă imensă de formă cilindrică susţinutăpearcuri de metal.
Costum de ocazie, compus dintr-un sacou de seară, pantaloni(aproape invariabil negri), o vestă albă şi o cămaşă albă.Mănuşile albe şi pantofii negri sunt accesorii indispensabileacestei ţinute. Îmbrăcămintea de seară a apărut în secolul alXVIII-lea ca uniformă pentru ofiţeri, ulterior devenind îmbrăcăminte pentru civili. În prima parte a secolului al XIX-lea a început să fie purtată cu pantaloni lungi; la mijloculaceluiaşi secol a devenit îmbrăcăminte de ocazie.
6
Moda anilor 1850 - 1890
7
Moda secolului XXPerioada 1900 – 1914,denumită de francezi pe bună dreptate La BelleÉpoque, este
considerată a fi epoca de vârf pentru “moda frumoasă”, în aceste vremuri se regaseau bijuterii vestimentare evident doar în clasa celor privilegiaţi financiar din nastere. Vestimentaţia elegantă din perioada 1900 – 1914 azi ar fi considerată una de mare eveniment sau chiar de nuntă.
Începând cu anii 1920moda a intrat intr-o nouă era : cea a modernităţii. Femeile au început saă se debaraseze de constrangerile ce erau impuse în acest domeniu şi vor purta haine mai confortabile ( cum ar fi spre exemplu fuste scurte sau pantaloni).Bărbaţii au abandonat hainele formale şi vor începe să poarte pentru prima dată haine de sport. Costumele de bărbaţi care sunt create în zilele de azi, se bazează în cea mai mare parte pe caracteristicile costumelor din anii ’20.
Începând cu anii 1960 asistăm la o serie diversă de tendinţe în ceea ce priveşte moda. A fost decniul în care multe concepte tradiţionale au încetat să mai fie folosite, acest lucru putând fi pus şi pe seama miţcărilor sociale specifice anilor ’60.Este epoca
8
apariţiei ” evoluţiei sexuale”, dominată decrearea bikinilor şi a fustelor-mini.Dar nu doar latura vestimentară suferă transformări radicale ci şi hair-stilul înregistreazî noi aparaţii. Este deceniul în care se naşte miscarea hippie .
Moda anilor '70..La începutul anilor '70, tinerii adoptă un stil mai „exotic”. Starurilepop, al căror
public este din ce în ce mai tânăr, exercită o influenţăputernică. Unele tinere renunţă la fustele mini pentru pantaloni chiar mai scurţi, dar majoritatea adolescenţilor poartă pantaloni evazaţi şipantofi cu talpă înaltă. Cei mai excentrici sunt adepţii stilului punk, cupărul pieptănat în creastă, uneori vopsit în culoarea portocalie şipasionaţi de piercing.
Moda anilor 1980Poate fi numită pe bună dreptate – moda excesului.Anii 1980 s-au confruntat cu
libertatea de expresie în stiluri şi tendinţe, oamenii refuzând sî se mai conformeze regulilor. Pe de o parte se aflau femeile imaculate în taioare cu linii puternice şi coafuri meticulous aranjate, preferat fiind stilul bob lung; o femeie controlată cu o viaţă profesională fructuoasă şi o viaţă socială bogată
9
Moda anilor '90.Aproape toată lumea poartă bascheţi. Blugiişi tricourile sunt încă la
modă.Adolescentele poartă bluze scurte, iar negruleste în mare vogă. La sfârşitul anilor '90,telefoanele mobile şi Internetul ne schimbămodul de a comunica. Tehnologia care stă labaza ambelor este de origine europeană.Tinerii călătoresc mai mult, iar studenţii îşiiau, deseori, un an liber pentru a vedealumea, folosind poşta electronică pentru aţine legătura cu cei apropiaţi.
Moda anilor 2000Iată câteva sugestii: rochiţe cât maiscurte, cu mâneci largi şi dungi verticalesau orizontale, pantaloni cu talie înaltă pecare să o poţi accentua cu un cordon latsau cu o curea- în culori cât mai electrice.Dacă vrei să fii cu adevărat îndrăzneaţă,tot prin dulapurile mai sus amintite, poţi încerca să găseşti pantaloni „bufanţi” .
10
Despre modăModa ar trebui să fie o joacă, o plăcere şinicidecum un chin sau o golire masivă
debuzunare. Nu uita să te distrezi, să tebucuri de bogăţia de culori şi săexperimentezi tot ce crezi tu că ţi sepotriveşte. Sintagma „când te simţi bine,arăţi bine”, nu e doar un clişeu…
Caracteristici ale industriei uşoare în România
Industriile de textile şi confecţii, pielărie şi încălţăminte, sunt printre foarte puţinele sectoare industriale (alături de mobilă şi lemn neprelucrat) în care România are un indice de specializare sectorială supraunitar1.
Tabelul 1. Indicele de specializare sectorială, după valoarea adăugată brută, 2004Sectoare ale industriei manufacturiere
S>1 Pielărie şi încălţăminte Mobilă Textile şi confecţii Lemn şi produse din lemn, exceptând mobila
S ≈ 1 Industria alimentară, băuturi răcoritoare şi tutun Metalurgie
S < 1 Toate celelalte sectoareSursa: calculat de autor, pe baza datelor INS şi Eurostat
Singura ţară din UE care are o structură a specializării asemănătoare cu cea a României este Portugalia. Specializarea României în aceste sectoare reiese şi din faptul că indicatorul RCA este pozitiv.
1 Indicele de specializare calculează specializarea unei ţări i în sectorul industrial j faţă de o altă ţară sau regiune (UE, în cazul acesta). Se foloseşte formula:
Si,j = (VABi,j/∑VABi,j)/(VABeu,j/∑VABeu,j)unde VAB este valoarea adăugată brută la costul factorilor
11
Avantajul comparativ relevat, textile şi confecţii
00.10.20.30.40.50.60.70.80.9
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
RCAt
RCAue15
RCAue25
Sursa: calculat de autor, după date INSSE
Avantajul comparativ relevat, încălţăminte
00.2
0.40.6
0.81
1.2
1.41.6
1.82
19
93
19
94
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
01
20
02
20
03
20
04
20
05
RCAt
RCAue15
RCAue25
Sursa: calculat de autor, după date INSSE
Industriile de textile şi confecţii (ITC) precum şi cea de pielărie şi încălţăminte (IPI) sunt preponderent orientate către export. Astfel, ponderea exporturilor directe în totalul producţiei este de 44.2% în industria de textile; 61.2% în confecţii; şi 59% în pielărie şi încălţăminte. Aceste ponderi depăşesc cu mult media pentru industria prelucrătoare, care se situează la 29%.
Intensitatea activităţii de export în aceste sectoare este o garanţie implicită a faptului că aderarea la UE nu va induce costuri suplimentare foarte importante în aceste sectoare – pentru că putem presupune că, dacă sunt intensive în exporturi (şi îndeosebi în exporturile către UE), atunci îndeplinesc standardele de calitate, mediu, siguranţă prevăzute de diferitele directive europene în vigoare. Adoptarea acestor standarde va afecta, în schimb, sectoarele care au în prezent o mică expunere la piaţa europeană (şi segmentele de pe pieţele ITC şi IPI care nu sunt orientate către UE).
Totuşi, ponderea comerţului exterior al celor două sectoare în total comerţ exterior se află pe o pantă descendentă, uşoară între 2001 – 2003 şi abruptă începînd cu 2004.
Scăderile cele mai mari sunt înregistrate în comerţul cu Uniunea Europeană.
12
Exporturile industriei de textile şi confecţii au scăzut în ultimii doi ani de la 35% din total la aproape 20%, iar exporturile de încălţăminte s-au redus şi ele de la peste 12% la aproximativ 7%. Acesta este un semn al restructurării economiei româneşti – care se produce în direcţia convergenţei structurilor de producţie şi comerţ cu cele din UE. De la data aderării la UE, chiar şi cine nu exportă în UE va trebui să respecte toate standardele, pentru că este parte din piaţa unică europeană.
Comertul exterior cu textile şi confecţii (gr. XI), ponderi în total comerţ
0.00
5.00
10.00
15.0020.00
25.00
30.00
35.00
40.00
% exporturitotale
% importuritotale
% exporturi înUE-25
% importuri înUE-25
2001
2002
2003
2004
2005
Sursa: prelucrat din date INSSE
Comerţul exterior cu încălţăminte (gr. XII), ponderi în total comerţ
0.00
2.00
4.00
6.00
8.00
10.00
12.00
14.00
% exporturitotale
% importuritotale
% exporturi înUE-25
% importuri înUE-25
2001
2002
2003
2004
2005
Sursa: prelucrat din date INSSE
Cele două industrii, ITC şi IPI, sunt dominate în prezent de întreprinderile mari şi mijlocii. Astfel, întreprinderile cu peste 250 de angajaţi realizează 52% din producţia sectorului în textile, 57.3% în confecţii şi 41.7% în pielărie şi încălţăminte. Întreprinderile care au între 50 şi 250 de angajaţi realizează 32.6% din producţia sectorului în textile, 29.9% în confecţii şi 39% în pielărie şi încălţăminte. Ponderea întrperinderilor cu mai puţin de 50 de angajaţi a scăzut constant începând din anul 2000, fapt ce demonstrează tendinţa necesară de concentrare în aceste sectoare.
Investiţiile în sectorul de confecţii şi în cel de pielărie şi încălţăminte au o pondere în totalul producţiei sub media pe industria prelucrătoare (7.5%, respectiv 6.5%); mai mult, ele înregistrează rate anuale de creştere uşor negative (între -0.1 şi -0.7) începând din 2000. Coroborate, cele două statistici reflectă probabil că investiţiile în aceste
13
sectoare s-au produs în anii anteriori anului 2000, când retehnologizarea (85% din echipamente au fost înlocuite în acea perioadă– vezi SOREC, 2003) a permis îmbunătăţirea calităţii şi implicit creşterea contractelor pe pieţele externe. În schimb, investiţiile în sectorul de textile (14% din totalul producţiei), sunt în prezent peste media pe industria prelucrătoare şi înregistrează rate anuale de creştere uşor pozitive (sub 3%). Aceste date ar putea sugera faptul că în industria textilă procesul de retehnologizare este încă în curs.
Ponderea capitalului străin a crescut substanţial în aceste industrii în ultimii ani. Astfel, dacă în 2001 firmele cu capital străin contribuiau doar cu 21% la cifra de afaceri din textile şi confecţii, sub media de atunci din industria prelucrătoare (29.3%), ultimele date disponibile (din 2005, pentru 2003) arată că ponderea capitalului străin în cifra de afaceri a ajuns la 56.3% în sectorul de textile, 50% în sectorul de confecţii şi 59.5% în sectorul de pielărie şi încălţăminte. Practic, aceste sectoare s-au aliniat în câţiva ani la media industriei prelucrătoare (56.5%). De aceea este şi dificil să mai discutăm despre doar problemele producătorilor autohtoni în aceste industrii tradiţionale, pentru că deja ponderea capitalului străin a trecut de jumătate. De exemplu, atunci când, mai târziu în această lucrare, vom menţiona drept conjunctură nefavorabilă aprecierea leului faţă de euro, trebuie să avem în vedere totuşi şi faptul că deţinătorii capitalului străin sunt teoretic cel puţin mai protejaţi în faţa acestei probleme pentru că pot avea mai uşor acces la cîştiguri din activităţi financiare, plasând capitalul din valută (propriu, sau împrumutat la costuri mai mici) în lei şi realizând astfel un hedging implicit faţă de evoluţia cursului de schimb.
La nivelul anului 2003 (pentru care există date agregate comparabile), profitul brut din exploatare, atât în textile şi confecţii, cât şi în pielărie şi încălţăminte, era mai mare în România decât în UE-15. Între timp, din cauza conjuncturilor nefavorabile care au afectat exporturile româneşti, probabil că tendinţa firească de apropiere a ratelor de profitabilitate, în sensul scăderii profiturilor firmelor româneşti, a fost consfinţită în practică.
Producţia în lohn începe să îşi reducă importanţa în cele două industrii (ITC şi IPI). Drept dovadă, scăderea intensităţii comerţului intra-industrial după 2003, în textile şi confecţii, şi într-o mai mică măsură, din 2005, în industria de încălţăminte (în care oricum nivelul indicelui era mai scăzut).
Indicele intra-industrial, textile şi confecţii
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
19
93
19
94
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
01
20
02
20
03
20
04
20
05
IITt
IITue
Sursa: calculat de autor, după date INSSE
14
Indicele intra-industrial, încălţăminte
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
19
93
19
94
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
01
20
02
20
03
20
04
20
05
IITt
IITue
Sursa: calculat de autor, după date INSSE
Productivitatea muncii în ITC în România este la 14% din media europeană, dar salariile sunt încă şi mai jos, la 11% din media europeană. Situaţia este asemănătoare şi în IPI. Între ţările noi membre ale UE şi ţările în curs de aderare, doar Bulgaria mai înregistrează nivele mai reduse decât noi de productivitate şi salarii.
Convergenţa către UE, pe de o parte, şi aprecierea cursului de schimb, pe de altă parte, vor duce la creşterea salariilor în aceste industrii şi în România, chiar dacă ele vor continua probabil să rămână cele mai mici din industria prelucrătoare (aşa cum se întâmplă în toate noile state membre ale UE). Va fi mai dificil ca productivitatea să crească în acelaşi ritm, sau într-un ritm superior creşterii salariilor, prin creşterea producţiei. Soluţia alternativă este scăderea numărului de angajaţi – ceea ce a şi început de altfel să se petreacă în 2005 în aceste industrii în România.
Salariile şi productivitatea în textile şi confecţii, EU-15=100
0.00%5.00%
10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%
Re
p.
Ce
hă
Po
lon
ia
Un
ga
ria
Slo
va
cia
Ro
ma
nia
Bu
lga
ria
Salarii
Productivitate
Sursa: prelucrat după date Eurostat şi WIIW (2005)
În primele nouă luni din 2005, numărul salariaţilor a scăzut cu 22.000 în confecţii, cu 5.300 în textile şi cu 3.300 în pielărie şi încălţăminte. Aceste reduceri de personal reprezintă 7.7% din totalul salariaţilor în confecţii, 7.2% din totalul angajaţilor în textile şi 3.4% din totalul angajaţilor în pielărie şi încălţăminte.
15
Efectivul salariatilor din industrie, mii persoane
0
50
100
150
200
250
300
350
Se
pt.
Oc
t.
No
v.
De
c.
Ian
.
Fe
b.
Ma
r.
Ap
r.
Ma
i
Iun
.
Iul.
Au
g.
Se
pt.
2004 2005
Textile
Confecţii
Pielarie siincaltaminte
Sursa: INSSE, 2005
Piaţa internă are un potenţial doesebit, şi încă neexploatat de firmele româneşti decât într-o mică măsură. Nivelul potenţialului este sugerat de două elemente. În primul rând, preţurile medii în România la confecţii şi îmbrăcăminte sunt încă mult nu doar sub media europeană, dar şi sub cele din ţări ca Polonia, Ungaria sau Portugalia. De aceea, există un potenţial de creştere a preţurilor, care va asigura profit pentru cei care vând pe piaţa românească. În al doilea rând, cheltuielile cu cumpărarea de confecţii şi încălţăminte reprezintă 4% din cheltuielile totale de consum ale unei gospodării romîneşti, faţă de 6% media europeană – deci şi aici există un potenţial semnificativ de creştere a consumului intern.
Indicele preturilor la confectii si incaltaminte
0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%
Romania
Bulgaria
Turcia
Polonia
Ungaria
Marea Britanie
Franta
Portugalia
Rep.Ceha
Germania
Italia
Suedia
EU25 = 100
Sursa: Eurostat, 2005
Factori conjuncturali
16
În 2005 o serie de factori conjuncturali au influenţat semnificativ industria românească de textile şi confecţii, respectiv pielărie şi încălţăminte (unii dintre aceşti factori s-au manifestat chiar şi pe parcursul anului 2004). Enumerarea acestor factori conjuncturali în continuare nu este exhaustivă, dar încearcă să surprindă principalele influenţe.
Conjuncturi favorabile:- creşterea cererii interne. Aceasta s-a produs datorită acţiunii unor factori conjugaţi,
între care: creşterea economică susţinută, creşterea salariilor nete prin aplicarea cotei unice, explozia creditului neguvernamental. Fireşte, cererea internă a stimulat şi importurile, dar şi producţia autohtonă, în condiţiile în care aceasta a fost pregătită să se adreseze pieţei interne.
- accesul mai uşor la finanţarea întreprinderilor, datorită scăderii dobânzilor.
Conjuncturi nefavorabile:- aprecierea masivă a leului în raport cu euro şi dolarul (aproximativ 20% în
perioada noiembrie 2004 – august 2005), care a afectat exporturile.- creşterea preţurilor la utilităţi, în cadrul procesului de liberalizare şi ajustare către
preţurile europene. Această creştere a preţurilor la utilităţi se reflectă în creşterea costurilor fixe şi în scăderea valorii adăugate brute (cu 0,8% în 2005, însă sub media din industrie, deci intensitatea consumului energetic este sub medie - conform GEA, 2005).
- liberalizarea pieţei internaţionale (pentru textile şi confecţii) de la 1 ianuarie 2005. Aceasta a dus la o explozie a exporturilor asiatice pe piaţa europeană, concurând producătorii români atât în UE, cât şi pe piaţa românească.
Din păcate, conjuncturile nefavorabile menţionate tind să devină dezavantaje cronice. Astfel, cursul de schimb al leului va continua să se aprecieze, după cum ne demonstrează experienţa altor state care au aderat recent la UE (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, ţările baltice – toate au cunoscut aprecieri semnificative ale monedelor lor naţionale în raport cu euro în ultimii ani premergători aderării la UE). De asemenea, preţurile administrate la utilităţi vor continua să se liberalizeze accelerat (în unele cazuri, cum ar fi gazele naturale, mai trebuie să se dubleze preţurile în cursul anului 2006), ceea ce va crea probleme în întreaga industrie manufacturieră.
În aceste condiţii, putem spune că industria uşoară românească (ITC şi IPI) traveresează o perioadă de restructurare forţată („by default”), sub presiunea diferiţilor factori conjuncturali nefavorabili. Prin efectele sale, această restructurare intră în categoria adaptării defensive (Meyer, 1998), care este caracterizată prin reducerea cotei de piaţă şi creşterea productivităţii. Celelalte două variante de reacţie identificate în literatura de specialitate, şi anume reorganizarea strategică (noi produse, noi limite ale firmei) sau modificarea culturii organizaţionale, nu par să fie aplicate de firmele româneşti.
ConcluziiPrincipalele concluzii care se desprind din acest studiu cu privire la industria de
textile, confecţii şi pielărie-încălţăminte sunt:1. Competitivitatea externă a intrat în declin. Anul 2003 a fost nivelul maxim al cotei de piaţă pentru exporturile româneşti. În 2004 s-a înregistrat o stagnare în termeni nominali şi o reducere în termeni reali, iar începând cu 2005 are loc o pierdere accelerată a poziţiei
17
competitive pe piaţa internaţională, şi în special pe piaţa europeană.
2. Acest declin este inevitabil, din cauza convergenţei către structurile de producţie din UE. Experienţele Portugaliei, Spaniei, Poloniei, sau Ungariei ne demonstrează acest lucru. Consecinţele directe sunt scăderea cotei de piaţă şi reducerea angajaţilor.
3. În raport cu competitorii noştri asiatici, poziţia ocupată pe piaţa europeană nu se justifică prin prisma avantajului comparativ relevat şi a preţurilor unitare. De aceea, eliminarea protecţionismului european duce la pierderea poziţiei României pe piaţa europeană.
4. Produsele exportate de România încorporează foarte puţin design propriu.
5. Se restrânge activitatea în lohn, fapt demonstrat şi de scăderea indicelui intra-industrial. Unul dintre motive, pe lângă creşterea costurilor salariale, îl reprezintă probabil trecerea majorităţii industriei de profil în proprietatea capitalului străin (producţia în lohn s-a transformat în producţie proprie datorită schimbării structurii acţionariatului).
6. Industria de textile, confecţii, pielărie-încălţăminte a intrat în 2005 într-o perioadă de restructurare forţată, grăbită şi de presiunea unor factori conjuncturali negativi, printre care aprecierea puternică a cursului de schimb, liberalizarea preţurilor administrate la utilităţi, reducerea activităţii în lohn, şi deschiderea pieţei europene către produsele asiatice.
7. Această restructurare forţată este de tipul adaptării defensive, care se caracterizează prin reducerea volumului producţiei, reducerea cotelor de piaţă, scăderea profitului şi creşterea productivităţii (adică aceleaşi procese prin care a trecut industria europeană de profil în ultimele două decenii), în căutarea eficienţei minime de scală.
8. Piaţa internă de textile, confecţii şi pielărie-încălţăminte este insuficient dezvoltată. Preţurile la intern vor cunoaşte o creştere cu cel puţin 20-30% în următorii doi ani (pentru a ajunge la nivelurile minime din UE). Consumul intern va creşte, ponderea actuală a cheltuielilor cu îmbrăcămintea şi încălţămintea în totalul cheltuielilor populaţiei fiind considerabil sub media europeană.
Plecând de la aceste concluzii, pot fi sugerate o serie de măsuri pentru atenuarea declinului industriei de profil, şi anume:1. Reorientarea desfacerii către piaţa internă. În context, este important pentru producători să investească în propriile lanţuri de desfacere.
2. Pe piaţa externă, diversificarea desfacerii către zone în care exportul actual este sub nivelul exportului potenţial, precum SUA sau Spania.
3. Integrarea lanţului productiv textile-confecţii, respectiv pielărie-încălţăminte, prin crearea de concentrări economice între producătorii locali. Din această perioadă de restructurare nu vor ieşi toţi cu bine în mod individual, dar au şanse mai multe dacă îşi
18
unesc forţele. În afara concentrărilor economice, o soluţie alternativă constă în realizarea unor case comune de comerţ, care să promoveze şi să distribuie în exterior produsele mai multor producători locali. Tot între procesele de integrare a lanţului productiv, stimularea şi dezvoltarea clusterelor industriale reprezintă o soluţie viabilă.
4. Creşterea investiţiilor în cercetare-dezvoltare, în tehnologii noi, în formarea designerilor, în studii de piaţă pentru adaptarea la preferinţele consumatorilor. Scopul final trebuie să fie nu doar deservirea unei cereri volatile şi concurenţa prin preţ, ci crearea cererii pentru produse noi, proprii, şi concurenţa prin inovare.
5. Adoptarea treptată a caracteristicilor industriei europene de profil, între care: calitatea deosebită, dezvoltarea de branduri puternice, siguranţa şi sustenabilitatea sistemelor industriale.
6. Cunoaşterea problemelor producătorilor europeni şi implicarea activă în rezolvarea acestora, pentru că de la momentul aderării comerţul României cu UE este comerţ intra-european. În acest sens, trebuie susţinute iniţiativele de etichetare a importurilor în UE în sensul repsectării standardelor europene şi internaţionale de protecţie a mediului şi securitatea muncii.
Industria textile şi confecţiilordin România
Prezentarea generala a industriei de textile din RomâniaIndustria textilă şi cea a confecţiilor de îmbrăcăminte, cu o tradiţie de peste 100
ani înRomânia, s-a dezvoltat mai accentuat în perioada 1965 –1980 cu utilaje, instalaţii şi tehnologiipreponderent din ţară. Structura de producţie a anilor '70–'80 a fost astfel construită încât săsatisfacă nevoile pieţei interne cu textile şi îmbrăcăminte, iar surplusul
de produse să se exportepreponderent în ţările CAER şi apoi în alte ţări.Începând cu anul 1990, cererea de produse textile şi de îmbrăcăminte pe piaţa internă ascăzut vertiginos, piaţa CAER s-a destrămat, iar competitivitatea produselor textile de atunci erainferioară produselor similare din ţările concurente. Industria de confecţii îmbrăcăminte dinRomânia dispune de resurse umane calificate, care acceptă costuri salariale reduse în absenţaaltor alternative avantajoase pe piaţa forţei de muncă din ţara noastră. Scăderea cererii
deproduse textile şi de îmbrăcăminte pe piaţa internă s-a datorat erodării puterii de cumpărare, iarscăderea producţiei s-a datorat declinului sectoarelor furnizoare de materii prime.Sectorul industrial al confecţiilor este unul dintre sectoarele dinamice ale economieiromâneşti. Acest sector industrial a demonstrat ca este cel mai rentabil şi cel mai viabil, dacă neraportăm la industria uşoară în ansamblu şi pentru întreaga perioadă 1990 până în prezent.
19
Referitor la locul şi rolul industiei confecţiilor de îmbrăcăminte în cadrul economieinaţionale, pot fi prezentate, pe scurt, câteva aspecte relevante .• utilizează o importantă forţă de muncă, în special feminină, cu un nivel superior de calificare(peste 250.000 salariaţi);• contribuie la stabilitatea socială fiind reprezentată în majoritatea judeţelor ţării;• deţine o pondere însemnată din exportul total al economiei naţionale;• contribuie cu sold pozitiv la balanţa de comerţ exterior a ţării, asigurând astfel surse valutarepentru importurile proprii şi disponibilităţi pentru alte necesităţi ale economiei;• a prezentat şi prezintă şi în continuare atractivitate pentru investiţiile de capital străin.Importanţa sectorului de textile - confecţii de îmbrăcăminte pentru economiaromânească, la nivelul anului 2002, rezultă mai clar din analiza ponderilor pe care le-a realizatîn indicatorii macroeconomici ai României:- 2,8% din PIB;- 8,8% din producţia industrială a ţării;- 25,5% din exportul României;- 14,4% din importul României;- a angajat 20,4% din numărul total al salariaţilor din industrie;- în cadrul acestor industrii funcţionau peste 7200 de societăţi comerciale.În anul 2003, industria confecţiilor de îmbrăcăminte a realizat:- 1,7% din PIB;- 6,7% din producţia industrială a ţării;- 20,7% din exportul României;- 2,1% din importul României;- a angajat 15% din numărul total al salariaţilor din industrie.
în afara de firmele analizate care se afla în directa concurenta din pricina apartenentei laacelasi sector de productie de tesaturi din bumbac, au mai fost identificate urmatoarele :FRESHTEX INTERNATIONAL, MONDEX SA, TRICOSPORT, ROH TEXTILES, COVER ME DESIGN SRL, BRAICONF, UNICONF SA ZALAU.FRESHTEX INTERNATIONAL – Companie cu peste 50 de ani de activitate în industriainternationala de imbracaminte avand sedii şi în Romania (Bucuresti,Slobozia,Focsani).
20
Privire de ansamblu asupra industriei textile şi de confecţii în România În 2002, sectorul Textile/Confecţii (T/C) a fost responsabil pentru 8% din
producţia manufacturieră şi 25% din ocuparea forţei de muncă, indicând un grad ridicat de specializare, dar mai mic decât cel al Bulgariei. Luând drept etalon industria UE-25, România este responsabilă pentru 1.3% din totalul producţiei UE-25, dacă se ia în considerare rata de schimb, iar acest procentaj creşte până la 3.5%, dacă se ia în considerare ca unitate de măsura standardul puterii de cumparare.
În perioada 1997-2002, sub-sectorul T/C a crescut în medie cu o rată anuală de
21
1.3%, un procent mai mare decât rata generală de creştere a sectorului. Se poate observa însă că această rată este în scădere, fapt ce se datorează unei încetiniri generale a producţiei la începutul perioadei datorate căderii economice, spre deosebire de partea secundă a perioadei, 1999-2002, în care ratele de creştere de peste 10% au fost majoritare. Acest lucru este o dovadă a dezvoltarii dinamice a sectorului, în special a sectorului de confecţii, cel textil fiind în declin.
Industria de confecţii în România În 2002 existau 5300 de firme active în industria de confecţii din România, ce
produceau echipamente în valoare de 1527 milioane EUR şi angajau în medie 325,000 de persoane. În perioada 1997 – 2002, producţia de confecţii (în termeni reali) a crescut
susţinut, mult mai repede decât sectorul manufacturier în general, trend contrastant cu cel al industriei de textile. Rata de ocupare a forţei de muncă a crescut de asemenea, lucru dovedit prin cele 100,000 locuri de muncă noi care au fost create în interiorul industriei.
Structura industriei: În industria de confecţii din România, microîntreprinderile (1-9 angajaţi) predomină. Dar, în mod surprinzător, participarea lor este mai redusă decât
în industria de textile (58% comparativ cu 68%). IMM-urile sunt responsabile de 38.2% iar întreprinderile mari de mai puţin de 4% din totalul numărului de firme. Cele mai importante 20 de firme produc 10.6% din totalul veniturilor şi sunt responsabile de 13.7% din ocuparea forţei de muncă.
Nu există o concentrare regională a industriei de confecţii din România dat fiind că industria este răspândită pe întreg teritoriul ţării, inclusiv în zonele rurale sau înapoiate din punct de vedere economic. Cu toate acestea, există câteva centre de producţie principale, localizate în Bucuresti, Ploieşti, Arad, Satu-Mare, Bacău, Iaşi, Alba-Iulia.
Modernizare/Tehnologie: Procesul de restructurare este în plină desfăşurare, bucurându-se de investitii în modernizarea maşinilor şi echipamentelor în ultimii ani. În ciuda acestui fapt, puţine IMM-uri îşi pot permite să se echipeze cu sisteme moderne. O mare parte din ele folosesc echipamente second hand. În majoritatea firmelor înfiinţate pe bază de Investiţii Străine Directe (ISD) ce provin în general din ţările UE, sistemele electronice şi echipamentul modern sunt utilizate în toate cazurile.
Investiţii/Capacităţi de productie: În perioada 1997-2002, investiţiile în termeni absoluţi au fost mai ridicate decât în sectorul de textile iar procentajul din totalul investiţiilor în sectorul manufacturier era puţin mai mare decât aportul industriei de confecţii la producţia manufacturieră. Acest lucru conduce la observaţia că investiţiile din industria de confecţii din România au depăşit media ultimilor ani. Datorită acestui fapt, gradul de înlocuire a echipamentelor era estimată la 88% în 2002. Utilizarea la capacitate este ridicată în acest sector (95%) şi capacităţile sunt într-un trend ascendent.
Factori de producţie: Costurile de muncă foarte reduse ajung doar la 8% din
22
media UE în 2002, mult mai reduse decât în noile ţări membre, dar comparabile cu cele din Bulgaria. Acest lucru se prezintă ca un avantaj, dat fiind tradiţia industriei de confecţii în România ceea ce duce la un grad ridicat de pregătire a forţei de muncă.
Relaţii cu clienţii: În 2002, numărul firmelor din sector se ridica la 5230. Majoritatea produselor procesate pentru companiile europene nu sunt disponibile şi pe piaţa din România. Oferta de pe piaţa locală este furnizată de microîntreprinderi şi de firme mici ce-şi produc propria marcă. Nu există încă nici o tendinţă de concentrare a sectorului de distribuţie, numărul de magazine este chiar în creştere cu o multitudine de grupuri internaţionale intrând pe piaţa natională: Naf-Naf, Stefanel, Steilmann, Kookai, Mango şi Zara.
Probleme sociale şi de mediu/Legislaţia europeană: Multe norme naţionale referitoare la muncă, mediu şi protecţia consumatorului sunt compatibile cu legislaţia europeană. În 2000-2002, următoarele directive relevante pentru industria de confecţii au fost adoptate:
Directiva 96/74/EC privind crearea textilelor, completată de Directiva 97/73/EC referitoare la denumirea fibrelor ce intră în compoziţie şi etichetarea textilelor
Directiva 96/73/EC şi Directiva 73/44/EEC privind analiza cantitativă a mixturilor binare şi terţiare de fibre textile
Toate produsele exportate pe pieţele UE trebuie să fie certificate calitativ (ASRA-SRACK) astfel încât să corespundă standardelor UE. Există 192 de standarde în România relevante pentru industria de confecţii, dintre care 25 au fost armonizate până la sfârşitul anului 2002, corespunzând certificărilor internaţionale ISO. În 2002, 90% din forţa de muncă din România angajată în sectorul de confecţii era reprezentată de femei.
Industria naţională de confecţii în cadrul unei Europe extinse, văzută de experţi locali Industria de confecţii este o industrie cu tradiţie în România şi un sector de prioritate pentru exporturi, piaţa locală jucând şi ea un rol important. De aceea se poate spune ca viitoarea poziţie a industriei va depinde atât de competitivitatea acesteia pe pieţele internaţionale, în principal pe piaţa UE, dar şi de dezvoltarea economiei naţionale în egală măsură.
În acest moment, România este una din principalele 15 ţări exportatoare de confecţii pe plan mondial şi se clasează pe locul 3 (dupa China şi Turcia) în topul ţărilor ce nu apartin UE dar furnizează importuri pe piaţa unică. Este, de asemenea, cel mai mare furnizor din ţările Europei Centrale şi de Est pentru piaţa UE. România beneficiaza de următoarele avantaje comparative pe termen mediu şi lung:
Costuri scăzute ale forţei de muncă Proximitate geografică de piaţa UE (ce absoarbe peste 90% din totalul
exporturilor naţionale de confecţii) Un mediu stabil de investiţii Un număr mare de companii cu experienţă Capacitate de productie mare şi de calitate ridicată, în special pentru articolele
clasice Forţă de muncă foarte calificată, lucru ce se reflectă în calitatea ridicată a
produsului şi livrare rapidă. Absenţa cotelor
23
Un punct slab al industriei româneşti este gradul ridicat de asamblare în producţia confecţiilor, ceea ce reprezintă 80-85% din exporturi. Acest lucru generează valoare adăugată scăzută pentru economia naţională şi cauzează importuri masive de produse intermediare şi accesorii. În ciuda acestui fapt şi datorita avantajelor menţionate mai sus, România îşi va menţine poziţia în calitate de principal furnizor de confecţii pentru piaţa UE. Însă, pe termen mediu, acest proces va fi în scădere datorită restructurării şi dezvoltării industriei, pe de o parte, şi datorită costurilor crescânde ale forţei de muncă, pe de altă parte, ceea ce va duce la o relocare a producţiei în ţări cu salarii mai scăzute.
Principalele obiective ale Romaniei pentru dezvoltarea industriei de confecţii sunt următoarele:
Creşterea competitivităţii Diversificare producţiei Lărgirea pieţelor şi structurilor de export Menţinerea poziţiei pe piaţa UE Recâştigarea altor pieţe precum Rusia
În acest sens, următoarele măsuri au fost propuse: Implementarea extinsă a standardelor internaţionale Dezvoltarea şi susţinerea IMM-urilor Promovarea investiţiilor Aprobarea legislaţiei în domeniul investiţiilor Stimularea sectorului de Cercetare şi Dezvoltare şi a activitătilor de design la
nivelul firmei.
Consecinţele pentru industria de confecţii ale Înţelegerii asupra Textilelor şi Confecţiilor (ITC) sunt aceleaşi ca cele pentru industria de textile, susţin experţii români. Deoarece România nu are cote de export pentru UE, nu va exista nici un impact direct asupra industriei ca urmare a eliminării cotelor. Va exista însă un impact negativ indirect în urma eliminării cotelor pentru ţările asiatice, fapt ce va duce la creşterea competiţiei între furnizori pe piaţa mondială, inclusiv pe cea europeană.
COMPETITIVITATEA INDUSTRIEI DE TEXTILE/CONFECŢII DIN ROMÂNIA Datorită concurenţei în continuă creştere din partea Chinei, dar şi a altor ţări ca
India, Pakistan, Bangladesh, Turcia, faţă de toate ţările europene, în cadrul Programului PERFECTLINK cu finanţare PHARE a fost derulat un studiu pe această temă.
IMPORT, EXPORT ŞI PRODUCŢIE INTERNĂ DE FIRE, ŢESĂTURI ŞI CONFECŢII.
24
Comentarii privind importul de confecţii: Importul total a crescut în 2004 faţă de 2001 (cantitativ - 1,62, valoric – 1,68)
Cel mai important furnizor în 2001 era UE 15 (cu o pondere din total import de confecţii cantitativă de 39,47% şi valorică de 81,50%). În 2004, cantitativ pe primul loc a trecut China, cu o pondere de 42,90% din total importuri de confecţii, faţă de UE 15 care deţine 29,52%, iar valoric ponderea Chinei este de doar 5,79%, faţă de UE 15 cu 73,94% din valoarea totală a importurilor de confecţii. Creştere semnificativă înregistrata în 2004 faţă de 2001: Turcia.
Privire de ansamblu asupra industriei de textile şi confecţii în UESectorul de textile şi confecţii (sectorul T/C) este o industrie diversificată şi
eterogenă ce acoperă o varietate de produse, de la fibre sintetice de înaltă tehnologie la materiale de lână, de la aşternuturi de bumbac la filtre industriale sau articole de modă. Aceasta diversitate a produselor finale corespunde unor vaste procedee industriale şi structuri ale pieţei. Sectorul T/C reprezintă o parte esenţială a industriei manufacturiere europene, cu venituri în 2002 de peste 200 de miliarde de euro, obţinute din activitatea a peste 177.000 de firme ce angajează peste 2 milioane de persoane – cifră ce a crescut la 2.7 milioane după extinderea din 2004. Textilele şi confecţiile produc aprox. 4% din totalul valorii adăugate din industria manufacturieră şi 7% din locurile de muncă în
25
cadrul UE- 15.
Top 10 al Pieţelor de textile în UE25
N° Destinaţie
Mii EUR % din total2005
% creştere2002/2005
2002 2003 2004 2005
Global 21.434 20.566 21.351 20.080 100,0 -1,7
1 SUA 2.967 2.656 2.719 2.670 12,7 -10,0
2 România 1.976 2.122 2.233 2.152 10,2 8,9
3 Turcia 1.556 1.482 1.663 1.496 7,1 -3,9
4 Tunisia 1.561 1.465 1.438 1.320 6,3 -15,5
5 Maroc 1.400 1.331 1.293 1.221 5,8 -12,8
6 Elveţia 1.147 1.085 1.109 1.097 5,2 -4,4
7 Hong Kong 906 880 942 936 4,4 3,4
8 Rusia 621 635 699 800 3,8 28,7
9 Bulgaria 615 680 719 710 3,4 15,5
10 China 477 511 539 627 3,0 31,6 Sursa: Eurostat
Principala piaţă de desfacere pentru exporturile din UE este cea americană, ce deţine 12,7% din total, fiind urmată de România cu 10,2%, singura piaţă din primele 5 clasate care nu prezintă o micşorare a exporturilor comparativ cu 2002, ci, dimpotrivă, o creştere de peste 8%.
Top 10 al Pieţelor de furnizori pentru industria de confecţii
N° Origine
Mii EUR % din total 2005
% creştere2002/2005
2002 2003 2004 2005
Global 46.532 47.197 49.788 53.531 100,0 15,0
1 China 9.333 10.219 11.484 16.855 31,5 80,6
2 Turcia 6.925 7.410 7.675 7.993 14,9 15,4
3 România 3.757 3.834 3.840 3.602 6,7 -4,1
4 Bangladesh 2.744 3.113 3.719 3.530 6,6 28,6
5 India 2.322 2.380 2.478 3.233 6,0 39,2
6 Tunisia 2.908 2.742 2.602 2.455 4,6 -15,6
7 Maroc 2.612 2.494 2.427 2.252 4,2 -13,8
8 Hong Kong 2.345 2.107 1.962 1.703 3,2 -27,4
9 Indonezia 1.476 1.360 1.336 1.196 2,2 -19,0
10 Bulgaria 897 994 1.074 1.091 2,0 21,6
Sursa: Eurostat
Din punct de vedere al pieţelor din afara UE ce furnizează materiale pentru
26
industria de confecţii, pe primul loc se clasează China ce deţine peste o treime din piaţă, urmată de Turcia, România şi Bangladesh. De data aceasta, România îinregistrează o tendinţă descrescătoare din punct de vedere al numărului total de furnizori pentru piaţa de confecţii din UE.
Date statistice Indicele productivităţii muncii în industria de confecţii
2005 2006
iul aug sept oct nov dec ian feb mar apr mai iun iul
Cod CAEN 182 - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii Această grupă exclude:- fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din blană- fabricarea de articole de îmbrăcăminte pentru lucruAceastă clasă exclude:- fabricarea încălţămintei;- fabricarea îmbrăcămintei de cauciuc sau plastic, neasamblate prin cusătură, ci doar lipite;- fabricarea căştilor de protecţie;- repararea articolelor de îmbrăcăminte
1821 Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjeria de corp)Această clasă include:- fabricarea altor confecţii din materiale ţesute, tricotate sau croşetate, materiale neţesute etc., pentru bărbaţi, femei şi copii:- haine, costume, compleuri, jachete, pantaloni, fuste etc. croitoria de comandă.Această clasă exclude:- fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din blană;- fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din cauciuc şi materiale plastice, neasamblate prin cusături, ci doar lipite;- repararea articolelor de îmbrăcăminte.
28
1822 Fabricarea de articole de lenjerie de corpAceastă clasă include:- fabricarea de articole de lenjerie de corp din materiale textile, ţesute, tricotate sau croşetate, mătase etc., pentru bărbaţi, femei şi copii:- cămăşi, tricouri, chiloţi, indispensabili, pijamale, cămăşi de noapte, halate de casă, bluze, slipuri, sutiene, corsete etc.Această clasă exclude:- repararea articolelor de îmbrăcăminte
1823 Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii n.c.a.Această clasă include:- fabricarea articolelor de îmbrăcăminte pentru sugari, a treningurilor, costumelor de schi, costumelor de baie etc.;- fabricarea pălăriilor şi şepcilor;- fabricarea altor accesorii: mănuşi, curele, şaluri, cravate, fileuri de păr etc.- fabricarea articolelor din blană, pentru acoperit capul.Această clasă exclude:- fabricarea căştilor de protecţie;- fabricarea mănuşilor şi căştilor din piele pentru sport;- repararea articolelor de îmbrăcăminte.
Technologia de confecţionareMaterii prime şi materiale
Materialele textile de bază folosite la confecţionarea îmbrăcămintei constituie faţa produsului, deci scheletulexterior şi baza existenţei acestuia. Materialele debază redau principalele funcţii ale produselor deconfecţii.Materialele secundare
Depind de materialele de bazăşi se situează în al doilea plan din punct de vedere alimportanţei şi funcţiilor în produs.Materialele auxiliare
Se folosesc la confecţionareaproduselor de îmbrăcăminte alături de materialul debază şi materialele secundare. Reprezintă elementede completare a produsului finit.CONFECŢIONAREA PRODUSELOR:
Se realizează prin cusături manuale,termochimice şi mecanice Cusăturile mecanice prezintă caracteristicitehnologice superioare cusăturilor manuale asamblarea prin coasere reprezintă50-55% din totalul timpului destinat confecţionării unui produsUTILAJE PENTRU CONFECŢIONARE:•maşini pentru coasere şi asamblare•maşini şi utilaje pentru asamblări neconvenţionale•maşini de cusut pentru finisarea produselor UTILAJE PENTRU TRATAMENTE UMIDOTERMICE:•utilaje pentru călcat manual: mese pentru călcat,forme de călcat, maşini de călcat,•utilaje moderne: prese de călcatTRATAMENTUL UMIDOTERMIC:•procesul de prelucrare a confecţiilor textile, în condiţii de temperatură, umiditate şi timp•se realizează pe tot parcursul procesuluide confecţionare
29
•reprezintă 10-30% din totalul timpuluidestinat confecţionării unui produs funcţiede complexitate şi materia primă
Maşini şi utilaje folosite la confecţionare
Pentru executarea produsului s-au folosit următoarelemaşini şi utilaje:1.Maşina simplă de cusut. Până la inventarea maşinii de cusut, operaţiile decoasere erau realizate manual, cu ajutorul acului ceea cenecesita un timp îndelungat pentru executarea produsului.Construirea unei maşini care să mecanizeze operaţia decoasere şi să ducă la creşterea productivităţii s-a impusodată cu creşterea producţiei în confecţii, determinată decererea mereu crescândă de produse textile.Maşina de cusut poate realiza un număr de 7000 – 8000de împunsături pe minut şi poate produce cele maicomplicate cusături cu cele mei diverse destinaţii.
2. Maşina triplock execută o cusătură elastică cu trei fire pentru unirea,surfilarea şi rihtuirea concomitentă a marginilor reperelor. Înţara noastră se utilizează diferite tipuri de maşini triplock.Acestea funcţionează în general cu trei fire înfilate astfel:unul la ac şi celelalte două la apucătorul inferior respectiv laapucătorul superior.
3. Maşina de călcat necesară realizării tratamentului umidotermic dupăfiecare fază de
30
asamblare dar şi a tratamentului umidotermicfinal.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii deconfecţionare şi pentru obţinerea unui produs superior dinpunct de vedere calitativ am mai folosit:- panglica centimetrică – pentru luarea măsurilor pecorp,- riglă, echer, florar, - pentru construirea tiparelor,- creta de croitorie – pentru trasarea conturuluişabloanelor pe material şi pentru trasarea semnelor de peacestea,- masa pentru croit – o masă de dimensiuni mari şi cu osuprafaţă netedă care să permită lucrul în bune condiţii,- foarfeci de croitorie – pentru decuparea şabloanelor şicroirea materialului,- ace cu gămălie – necesare pregătirii produsului pentruproba I,- ace şi aţă de însăilat,- masa pentru călcat – necesară realizării tratamentuluiumidotermic în condiţii optime,- perne pentru călcat – pentru imprimarea formeispaţiale produsului în timpul călcării,- pânză pentru călcat – pentru a împiedica formarealuciului pe faţa materialului în timpul tratamentuluiumidotermic final.
Măsuri de protecţie a munciiLa maşinile simple de cusut se pot produce accidentede muncă dacă nu sunt luate
măsuri de prevenire.Accidentele pot fi mecanice şi electrice.Accidentele mecanice
Pot surveni de la acul maşinii[prin înţepări la degete], de la picioruş [prin strivire], de lacureaua de transmisie [prin smulgeri şi înţepături].Accidentele electrice
Au drept cauză defectareacarcasei întrerupătorului, supraîncălzirea motorului electric şiproducerea de scurtcircuite datorită nelegării instalaţiei lapamânt.Pentru prevenirea accidentelor de muncă suntnecesare:- instruirea tehnică a personalului operativ;- aplicarea dispozitivelor de protecţie;- folosirea echipamentului individual de protecţie.Cele mai importante măsuri pe care trebuie să lecunoască şi să le respecte personalul operator pentruprevenirea accidentelor de muncă sunt date în cele ceurmează.A. Înainte de începerea lucrului se va verifica:-dacă masa maşinii este fixată pe cadrul metalic desusţinere;-dacă corpul maşinii este montat în bolţurile dearticulaţie cu masa de lucru;-dacă motorul electric este montat pe cadrul de fixare,pentru a nu cădea în timpul lucrului;-dacă instalaţia electrică este izolată şi motorul estelegat la pamânt;-dacă carcasa de la întrerupător nu este spartă saucăzută de la locul ei; -dacă maşina este dotată cu dispozitive de protecţie laac şi transmisie;-dacă cadrul de
31
susţinere a mesei de lucru este montatpe suporturi de cauciuc sau de plută.B.în timpul lucrului se vor respectaurmătoarele:-curăţirea şi ungerea se vor face numai după ce maşinaa fost oprită şi întrerupt curentul electric;-punerea în funcţiune a maşinii se face numai după cedispozitivele de protecţie la ac şi la transmisie au fostmontate;-pornirea şi oprirea maşinii se vor face numai prinpedală, fără a se pune mâna pe volant;-în timpul lucrului, privirea va fi îndreptată numaiasupra lucrului şi a utilajului;-se interzice muncitoarelor să lucreze la maşină fărăbasma de protecţie pe cap;-schimbarea sau punerea curelei în timpul funcţionăriimaşinii este interzisă;-toate intervenţiile şi reparaţiile la maşina de cusut sevor face numai de personal calificat în acest sens;MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII LA TRATAMENTUL UMIDOTERMIC
În procesul de tratare umidotermică a îmbrăcăminteise lucrează cu maşini încălzite electric şi acţionate mecanic,pneumatic sau hidraulic. În cazul în care nu sunt luatemăsurile de prevenire necesare, aceste maşini pot produceaccidente mecanice, termice sau electrice.Accidentele mecanice se pot produce ca urmare aprinderii mâinii de către presele sau organele de lucru alemaşinilor.Accidentele termice se pot produce de cătresuprafeţele încălzite ale maşinilor şi preselor de călcat.Accidentele electrice se pot produce din cauzainstalaţiilor electrice ce alimentează maşinile sau presele.Pentru prevenirea accidentelor la tratamentulumidotermic este necesară respectarea următoarelormăsuri:-înainte de începerea lucrului, trebuie să se verificestarea funcţională a maşinii de călcat;-maşinile de călcat cu întrerupătoare sau dispozitivedefecte nu se pun în funcţiune decât după remediereaacestora;-la acţionarea butoanelor de control electrice, învederea prevenirii electrocutărilor sau a scurtcircuitelorelectrice, mâinile operatorului nu trebuie să fie ude;-scoaterea ştecherului din priză se va face numai printragere de acesta şi nu de cablul electric;-operaţiile de reglare şi întreţinere a maşinilor se vorefectua în timpul staţionării lor şi cu sursa de alimentareelectrică decuplată;-reglările şi reparaţiile utilajelor de călcat se vor efectuanumai de personalul calificat pentru aceste operaţii;-locurile de muncă la operaţiile de călcare vor fidotate cu covor de cauciuc sau grătar de lemn.
32
Legislaţia în domeniul textile / confecţii în România
Dată fiind aderarea României la Uniunea Europeană, directivele UE au fost armonizate în legislaţia naţională. În domeniul textile/confecţii, acestea se referă primordial la marcarea compoziţiei fibroase a produselor, denumirea şi etichetarea lor.
HG nr.762/2001 – privind stabilirea metodelor de analiză utilizate pentru determinarea şi verificarea compoziţiei fibroase a produselor textile. Această hotărâre oferă informaţii referitoare la analiza cantitativă a amestecurilor binare de fibre textile, capitolele anexelor atacând următoarele subiecte:
Anexa I:Capitolul I – Pregătirea probelor şi eşantioanelor de analiză pentru determinarea
compoziţiei fibroase a produselor textile. Acest capitol prevede următoarele:Domeniul de aplicare
Definiţii: lot, proba globală pentru analiza de laborator, proba redusă pentru analiza de laborator, eşantion de analiză.
Principiu: proba redusă trebuie să fie relevantă pentru proba globală iar eşantionul de analiză este prelevat astfel încât fiecare dintre ele să fie relevant pentru proba redusă de laborator Prelevare de probe de fire în masă: fibre neorientate, fibre orientate Prelevare de probe de fir: fir pe formate sau în scul, fire de urzeală Prelevare de fibre de ţesătură Prelevare de probe de confecţii şi articole finite
Capitolul II – Metode de analiză cantitativă a anumitor amestecuri binare de fibre. Acest capitol oferă prevederi în următorele zone:
Informaţii generale privind metodele chimice de analiză cantitativă a amestecurilor de fibre textile: sfera şi domeniul de aplicare, principiu, materiale şi echipamente, atmosfera de condiţionare şi încercare, proba redusă de analiză de laborator, tratarea prealabilă a probei reduse de analiză de laborator, mod de lucru, calcularea şi exprimarea rezultatelor
Metoda de analiză cantitativă prin separare manuală, ce conţine tabelul sintetic al metodelor speciale şi prezentarea lor sumară
Anexa II: Analiza cantitativă a amestecurilor ternare de fibre textile. Capitolele anexei oferă informaţii despre următoarele: Capitolul I : Analiza cantitativă a amestecurilor ternare de fibre. Capitolul stabileşte următoarele:
Informaţii generale privind metodele de analiză cantitativă prin separare chimică a amestecurilor ternare de fibre Metoda de analiză cantitativă prin separarea manuală a amestecurilor ternare de fibre Metoda de analiză cantitativă prin utilizarea ambelor procedee de separare manuală şi chimică a amestecurilor ternare de fibre Precizia metodelor Buletinul de analiză Capitolul II :
Exemple de calculare a procentelor componentelor anumitor amestecuri ternare de
33
fibre folosind unele dintre variantele descrise în cap. I
Capitolul III : Tabel cu amestecuri ternare tipice care pot fi analizate folosind metodele de analiză a amestecurilor binare
HG nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile. Această hotărâre are următoarele prevederi:
Capitolul I – Dispoziţii generale: obligativitatea generală a tuturor agenţilor economici ce produc, importă, ambalează sau comercializează produse textile de a cunoaşte, aplică şi respectă prevederile actului definirea termenilor: produse textile fibră textile etichetă marcarea compoziţiei fibroase
Capitolul II – Denumirea şi marcarea compoziţiei fibroase a produselor textile Capitolul III – Principalele elemente de identificare-caracterizare, caracteristici tehnice şi calitative care se marchează pe etichetă pentru informarea consumatorilor (Art. 14): Denumirea şi/sau marca de fabrică a producătorului Sediul producătorului sau al importatorului Denumirea de vânzare a produsului Principalele caracteristici tehnice şi calitative potrivit anexei 5. Capitolul IV – Indicarea modului de întreţinere a produselor textie Capitolul V – Sancţiuni
HG nr. 25/2002 pentru modificarea HG nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile. Această hotărâre prevede următorele:
Art. 8 (Alin. 6) – privind etichetarea produselor introduse pe piaţă în limba română, dar fără a exclude şi prezentarea în alte limbi străine Art. 12 – privind verificările compoziţiei fibroase şi determinarea lor procentuală Art. 14 se abrogă Art. 16 (Alin. 1) – privind modificarea sumelor de amendă în caz de contravenţie Art. 17 – privind contravenţiile Modificarea poziţiei 1 din Anexa nr. 4
HG nr.1658/2004 pentru completarea HG nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile. Această hotărâre transpune în legislaţia naţională Dir. 96/74/CE si Dir. 2004/34/CE şi amendarea, în vederea adaptării la progresul tehnologic a anexelor nr.1 si nr 2. din Dir. 96/74/CE Se introduce în Anexa 1, punctual 36, referitor la Polilactida
34
Legislaţia în domeniul textile/confecţiilor în UE
Piaţa Unică este una dintre cele mai importante realizări ale UE. Are un impact direct şi în continuă creştere asupra cetăţenilor europeni, iar din punct de vedere al mediului de afaceri a provocat o creştere majoră a ratei de ocupare a forţei de muncă, a dezvoltat oportunităţile comerciale, a dus la lărgirea paletei de opţiuni a consumatorilor din punct de vedere al varietăţii de bunuri şi servicii, a provocat scăderea preţurilor, a dus la realizarea unui grad înalt de informare şi protecţie la nivelul consumatorilor, provocând nu în ultimul rând creşterea competitivităţii internaţionale şi a mobilităţii forţei de muncă.
Buna funcţionare a pieţei interne în sectorul de textile şi confecţii se bazează pe 3 directive specifice ale Consiliului şi pe 4 directive ale Comisiei referitoare la etichetare.
Motivele ce stau la baza acestei legiferări sunt următoarele:- Dacă prevederile statelor membre cu privire la denumirea, compoziţia şi etichetarea produselor textile ar varia de la un stat membru la altul, acest fapt ar putea fi considerat un impediment în realizarea unei pieţe interne funcţionabile.- Interesele consumatorilor trebuie protejate prin intermediul informării corecte a acestora.
Directivele Uniunii Europene în domeniu:Directiva 96/74/EC privind denumirea textilelorCadru
Directiva 96/74/EC privind denumirea textilelor cere etichetarea compoziţiei de fibre a produselor textile. Stipulează în acest sens verificări ale compoziţiei produselor textile pentru a analiza dacă informaţiile oferite pe etichetă sunt conforme cu realitatea.Istoric
Încă din anul 1971 Comisia a emis o directivă menită să armonizeze numele produselor textile, precum şi apariţia acestora pe etichete şi documente de marketing.Scop Toate produse ce conţin cel puţin 80% (prin cântărire) fibre textile, acestea incluzând materii prime, produse semifabricate, semiprelucrate, lucrate, semifinite sau produse finite cad sub incidenţa directivei. O listă de excepţii este oferită în Anexa II (de exemplu steaguri, articole de unică folosinţă)
Etichetarea ce prezintă compoziţia de fibre este obligatorie în toate stadiile de procesare industrială şi distribuţie cu scop comercial a produsului.
Evaluarea conformităţii (Art. 13)Verificările referitoare la conformitatea informaţiilor de pe etichetă cu compoziţia
produsului textil se realizează prin intermediul a două directive suplimentare:Directiva 96/73/EC privind anumite metode de analiză cantitativă a amestecurilor
binare de fibre textile
CadruDirectiva 96/73/EC oferă metode uniforme privind culegerea de mostre şi
analizarea acestora pentru a putea fi folosite de către statele membre în scopul determinării compoziţiei de fibre a amestecurilor binare de fibre textile, în ideea implementării Dir. 96/74/EC privind numele textilelor. Aceasta necesită etichetarea produselor textile şi menţionarea compoziţiei de fibre.Principalele dispoziţii:
35
- Directiva oferă reguli pentru prepararea mostrelor de test- Identifică metode diferite pentru analiza cantitativă a amestecurilor binare de fibre textile- Crează reguli pentru eventualitatea în care nu există (încă) o metodă uniformă- Specifică procedeele pentru adaptarea la progresul tehnologic
Directiva Consiliului din 26 februarie 1973 privind aproximarea legilor din statele membre referitor la analiza cantitativă a amestecurilor terţiare de fibre.Principalele dispoziţii:- Directiva oferă reguli pentru prepararea mostrelor de test- Identifică metode diferite pentru analiza cantitativă a amestecurilor terţiare de fibre textile- Crează reguli pentru eventualitatea în care nu există (încă) o metodă uniformă- Specifică procedeele pentru adaptarea la progresul tehnologicStructura directivei:
Directiva conţine 19 articole şi 6 anexe. Cele 19 articole au rolul de a descrie condiţiile şi regulile ce se aplică la etichetarea textilelor şi a procedurilor de adaptare a directivei la progresul tehnologic. Definiţia produsului textile (Art. 2) Toleranţa permisă a anumitor fibre (Art. 4) Limbile folosite pe etichetă (Art. 8) Cazuri în care directivele nu se aplică (Art. 10)Anexele specifică următoarele: Anexa I - Numele fibrelor şi descrierea lor Anexa II - Rabatul permis în calcularea masei de fibre Anexa III – Excepţii de la etichetarea obligatorie Anexa IV – Produse ce necesită marcaje globale Anexa V, VI – Informaţii cu privire la consolidarea directivei
Directiva Comisie 97/37/EC, Directiva Comisiei 2004/34/EC, Directiva Comisiei 2006/3/EC, toate privind adaptarea la progresul tehnologic a anexelor I si II a directivei 96/74/EC Aceste directive adaugă şase fibre noi listei de nume de fibre: Cashgora, Lyocell, Polyamide, Aramid (Dir. 97/37/EC), Polilactida (Dir. 2004/34/EC), Elastomultiester (Dir. 2006/3/EC) Directiva 2006/2/EC adaugă ultimele două fibre (Polilactida si Elastomultiester) metodelor de testare uniformă a analizei cantitative.
Din punct de vedere legislativ, legislaţia comunitară aplicabilă în sectorul de textile şi confecţii este atinsă în capitolele de acquis ce ţin de libera circulaţie a bunurilor (capitolul 1) şi politica industrială (capitolul 5).
Directiva Comisiei 2006/2/EC priveşte adaptarea la progresul tehnologic a anexelor I şi II a directivei 96/73/EC. Directiva 2006/2/EC adaugă ultimele două fibre (Polilactida, Elastomultiester) modelelor de testare uniformă a analizei cantitative.
Textilele şi confecţiile intră însă şi sub incidenţa capitolelor privind Competiţia şi Comerţul.
Competiţie: Reguli cu privire la acordarea de ajutor industriilor fibrelor sintetice: Codul cu privire la ajutorul acordat pentru industriile fibrelor sintetice Notificarea Comisiei referitoare la extinderea perioadei de validitate a Codului
36
S.C. Confecţii Bârlad S.A – Studiu de caz
Prezentare generalã S-a înfiinţat în anul 1939 ca ,,atelier de reparat confecţii pentru armatã”. Atelierele aveau osuprafaţã de 1100 mp şi un numãr de 200 salariaţi, având un profil de confecţii pentru armatãmenţinut pânã în anul 1949.Structura actualã a societãţii s-a realizat pe teritoriul vechii fabrici – din aceasta practicnu mai existã nimic . Nu s-a realizat ca un obiectiv industrial proiectat unitar, ci în mai multeetape, în funcţie de necesitãţile dezvoltãrii de confecţii la nivelul
ţãrii.În perioada 1950 – 1960, profilul sortimental al întreprinderii este format dinîmbrãcãminte exterioarã de protecţie. Se înlocuiesc vechile utilaje acţionate prin forţa fizicã amuncitorilor cu utilaje acţionate de energie electricã.În perioada 1961 – 1964 în profilul sortimental al întreprinderii, ponderea a deţinut-o încontinuare îmbrãcãmintea exterioarã de protecţie (bluze, pantaloni vãtuiţi, salopete). Dupã primaetapã de dezvoltare, a crescut an de an ponderea producţiei de lenjerie - cãmãşi bãrbaţi, cãmãşicopii, pijamale bãrbaţi, copii, femei.Odatã cu retehnologizarea societãţii, ponderea cea mai importantã în producţie a deţinut-ocãmãşile pentru bãrbaţi.În perioada 1966 – 1989, cea mai importantã parte a producţiei a fost exportatã.Structura producţiei pe destinaţii în perioada 1970 – 1989 a fost:- export U.R.S.S. 37,5 %- export Vest21,0 % (pondere lohn max.1 %)- piaţa internã41,5 %.
Dupã anul 1989, prin cãderea sistemului C.A.E.R., exportul de confecţii pe relaţiaU.R.S.S. s-a anulat.În paralel, resursele materiale interne – ţesãturi bbc şi tip bbc – au devenit necompetitivedin punctul de vedere al calitaţii şi preţului, astfel cã şi vechile contracte pe relaţia vest – destinate consumatorului mediu – au cãzut.Pentru menţinerea capacitãţii de producţie, societatea a fost obligatã sã apeleze lacontractele tip lohn, care au asigurat pânã astãzi accesul la noutãţile modei, la noile tehnologii defabricaţie şi au asigurat resursele retehnologizãrii totale, acţiune impusã de destinaţia cãmãşilor pentru segmentul mediu şi superior al consumatorilor.În ultimul deceniu, destinaţia producţiei a fost:- export cãtre Comunitatea Europeanã96 %- piaţa internã 4 %.Livrãrile cãtre principalele segmente ale pieţii externe sunt:- Italia 48,84 %- Franţa 20,49 %- Germania14,91 %- Anglia 8,77 %- altele 4,12 %.
Caracterul manual-mecanic al producţiei de confecţii determinã o legãturãdirectã între numãrul de salariaţi şi volumul producţiei.
Produsele şi serviciile.S.C. Confecţii Bârlad S.A este o societate care poate fi incadratã atât în categoria
“produselor”cât şi a “serviciilor”.Este o societate care se încadreazã în categoria “produselor” deoarece aceasta confecţioneazã pentru piaţa internã,dar şi pentru piaţa
37
externã în cantitãţi mici, articole de îmbrãcãminte cumateriale şi auxiliare proprii.Odatã cu implementarea contractelor de tip lohn societatea oferã servicii pe piaţa externã, insensul cã ea contribuie numai cu manopera, tiparele, materialele şi auxiliarele fiind puse ladispoziţie de cãtre clienţii externi.Articolele de îmbrãcãminte sunt confecţionate exact dupã tipare şi foarte atent lucrate.Principalele produse pe care firma le confecţioneazã sunt cãmãşi, pijamale bãrbaţi şi bluze damã.Exemple de articole:• Cãmaşã Bârlad: cãmaşã bãrbaţi mânecã lungã; material: 55% bumbac, 45% PE; mãrime:38-44; • Cãmaşã Bârlad: cãmaşã bãrbaţi mânecã lunga în cutie; material: 100% bumbac; mãrime:38-44;
Mãrcile atribuite articolelor sunt foarte cunoscute şi de o mare calitate. Societatea lucreazã cumãrci precum: Zara, Versace, Benetton,Arrow, Kenzo.Calitatea mãrfii şi a serviciilor este crucialã, dar de una singurã nu poate contribui la prosperitatea firmei. Oamenilor le plac produsele de marcã şi sunt convinşi cã ele au performanţesporite faţã de cele fãrã marcã
Resursele umaneCa urmare a acţiunilor de dezvoltare numãrul de salariaţi a evoluat astfel:
Odatãcu globalizarea economico-socialã, fenomenul de migrare a salariaţilor români cãtre UniuneaEuropeanã a determinat scãderea numãrului de salariaţi.Reducerea numãrului de salariaţi ca urmare a salariilor mici practicate în întreg sectorul deconfecţii, creşterea anualã a salariului minim garantat, impun mãsuri de reorientare a structurii producţiei, creşterea competitivitãţii produselor prin mecanizarea şi automatizarea unor operaţii,creşterea calitãţii produselor. Numãrul mediu de angajaţi de la
Confecţii Bârlad S.A. a oscilat între anii 1999 şi 2007. Numãrulmediu de angajaţi a scãzut cu 1193 persoane, adicã cu 85,70 %.Cei mai mulţi angajaţi au fost în anul 2001 - numãr persoane angajate: 2687.Cei mai puţini angajaţi au fost în anul 2007 - numãr persoane angajate: 1392.În ultimul bilanţ contabil (bilanţul din anul 2007) numãrul angajaţilor Confecţii Bârlad S.A., ascãzut cu 151 persoane, adicã cu 10,85 %, faţã de anul precedent.
Resursele materiale În cadrul producţiei în sistem LOHN se prevede prin contract ca executarea confecţiilor textile sã se facã în concordanţã cu monstrele şi documentaţia tehnicã (tipare, tabele dedimensiuni, asortãri de culori) puse la dipoziţia firmei de cãtre partener, toate acestea stabilindcalitatea produsului finit.
Nu puţine sunt situaţiile în care pentru acelaşi reper a unui produs monstra clientului diferã dela o mãrime la alta; în astfel de situaţii, firma nu este împurtenicitã sã decidã o adaptare proprie.Ea trebuie sã contacteze clientul pentru a primi instrucţiuni, astfel riscã sã introducã un defect decalitate.Materialele folosite de societate sunt :• bumbac tratat,• polyester,
38
• ţesãturi superioare calitativ,• mãtase,• nasturi,• butoni,• emblemã si aţã.
Calitatea materiilor prime din care sunt confecţionate produsele pot diferi de la furnizor lafurnizor,de aceea în domeniul confecţiilor este necesarã o atenţie şi o implicare deosebitã,dãruire si cooperare eficientã a tuturor angajaţilor în vederea realizãrii scopului principal alactivitãţii, deplina satisfacţie a clienţilor.esã Ţesăturile se aleg în funcţie de sezonul pentru care se lucreazã. Activitatea generalã a organizaţiei.
Activitatea generalã a organizaţiei este cea de a produce şi de a comercializa articole textile pentru piaţa internã cât şi pentru piaţa externã pe baza contractelor de tip lohn . Societatea prin prisma codului CAEN 1414 confecţioneaza în special îmbrãcãminteinterioarã, cãmãşi, pijamale bãrbaţi şi bluze femei
S.C.Confecţii Bârlad S.A. are înscris în statut urmãtoarele obiective de activitate:- producerea confecţiilor;- activitatea de cercetare-proiectare;- activitatea de reparaţie şi punere în funcţiune a agregatelor şi utilajelor;- comercializarea bunurilor şi serviciilor realizate;- activitatea de import export;- comercializarea de bunuri diverse din import sau intern prin magazine de desfacere.-în cadrul obiectului de activiate de bazã enunţat, producerea de confecţii textile, firma activeazã pe segmentul de piaţa îmbrãcãminte internã pentru bãrbaţi, relizând o strucurã sortimentalãcompusã din cãmãşi şi pijamale
39
Bibliografie
Evoluţia îmbrăcămintei - Material prezentat la metoda proiectului“Tehnologii,materiale textile” Şcoala cu cls.I-VIII VetişJudeţul Satu MareProf.ing.Lăudat Tunde
Gheorghe Ciontea - Utilajul şi tehnologia meseriei –Confecţioner îmbrăcăminte din ţesături şitricoturi Manual pentru clasele IX – X licee industrialecu profil de industrie uşoară şi anii I – II şcoliprofesionale ; Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti1997
Gheorghe Ciontea – Tehnologia confecţiilor textileşi calcule în confecţii , Manual pentru liceeindustriale cu profil de industrie uşoară, clasa a XII – a şişcoli profesionale ; Ed. Didactică şi pedagogică,Bucureşti1978
M. Ciutea şi P. Dragu – Manualul croitorului , Ed.Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1997
Gheorghe Ciontea – Tehnologia confecţiilor dinţesături - ; Ed. de stat Didactică şi pedagogică,Bucureşti 1961
COMPETITIVITATEA INDUSTRIEI DE TEXTILE/CONFECŢII DIN ROMÂNIA Traian DELEANU – Presedinte ATEROM Bucureşti, 18 Mai, 2005
