29
EDUCAŢIA ÎN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI DOCUMENT DE POLITICI Chişinău, Republica Moldova Mai 2010
EDUCAŢIA ÎN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI
DOCUMENT DE POLITICI
Chişinău, Republica MoldovaMai 2010
EDUCAŢIA ÎN DOMENIUL
DREPTURILOR OMULUI
DOCUMENT DE POLITICI
Chişinău, Republica MoldovaMai 2010
Design: Ion Axenti
Copyright © UNDP Moldova 2010All rights reserved
Opiniile exprimate în această publicaţie nu reflectă necesar politicile sau viziunile oficiale ale Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova.
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) reprezintă reţeaua globală de dezvoltare a Naţiunilor Unite, care promovează schimbarea şi conectează ţările la informaţii, experienţa şi resursele necesare pentru a ajuta oamenii să-şi construiască o viaţă mai bună.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
3
MULŢUMIRIAcest Document de Politici este prezentat pentru a fi discutat suplimentar în con-textul consultărilor prezente a noului proiect al Codului Educaţiei pentru Moldova. Acest Document de Politici nu are menirea de a fi o prezentare deplină a tuturor problemelor privind educaţiei pentru drepturile omului în Republica Moldova. Unicul scop al acestui Document de Politici este de a contribui la discuţia publică care se desfăşoară în Moldova, prin prezentarea unor rezultate a studiului recent privind situaţia educaţiei pentru drepturile omului în Moldova, şi starea drepturilor omului în sistemul şcolar.
Acest Document de Politici include rezultatele cercetărilor din cadrul studiilor efec-tuate în cadrul unui proiect comun al agenţiilor ONU, având scopul de a consoli-da sistemul de promovare şi protecţie a drepturilor omului în Republica Moldova (implementat cu susţinerea financiară a PNUD, Programului Acţiune Globală 2, şi UNESCO) în consultare şi coordonare cu Ministerul Educaţiei al Republicii Mol-dova şi organizaţiile societăţii civile. Cercetarea a fost efectuată de Silvia Romanci-uc, Societatea Independentă pentru Educaţiei şi Drepturile Omului; Vasile Rotaru, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept; Victor Zaharia, Universi-tatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, Institutul pentru Reformă Penală din Moldova. Proiectul de cercetare a fost asistat de Rodica Secara, Liceul teoretic “Spiru Haret” din Chişinău; şi Rodica Solovei, Institutul Ştiinţelor Educaţiei, Min-isterul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova. Proiectul a fost coordonat de Angela Dumitrasco. Asistenţa şi susţinerea mai multor părţi, inclusiv Ministerul Educaţiei, a fost inestimabil în asigurarea finalizării cu succes a proiectului. Acest Document de Politici a fost pregătit de PNUD Moldova şi Oficiului Coordonatoru-lui Rezident în Republica Moldova, în consultare cu Echipa de ţară a Naţiunilor Unite în Republica Moldova.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
4
Conţinut
MULŢUMIRI ......................................................................................3
1. INTRODUCERE ........................................................................5
2. RECOMANDĂRI CHEIE .........................................................7
3. CE ESTE EDUCAŢIA PENTRU DREPTURILE OMULUI? ..9
4. DREPTUL INTERNAŢIONAL ŞI EDUCAŢIA PRIVND DREPTURILE OMULUI ........................................12
5. SITUAŢIA CURENTĂ 1: LEGISLAŢIA ŞI POLITICA INTERNĂ ÎN MOLDOVA ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI DREPTURILOR OMULUI .....................................................14
6. SITUAŢIA CURENTĂ 2: SUMARUL REZULTATELOR CERCETĂRII SONDAJULUI .................................................16
6.1. Respectarea Drepturilor Omului în Şcoală ........................16Intoleranţă ............................................................................... 16
Violenţa .................................................................................... 16
Participarea în procesul decizional ....................................... 17
Transparenţa în Evaluarea Performanţelor .......................... 17
6.2. Curriculum Drepturilor Omului în Şcoli ..............................18Cadrul de lucru al Curriculum ................................................ 18
Acces la informaţii ................................................................... 20
Conţinutul şi Calitatea Curriculum-ul .................................... 21
Instruirea învăţătorilor, Schimb de experienţă, şi Diseminarea celor mai bune practici ................................. 22
Evaluarea şi replicarea metodologiei instruirii profesionale ............................................................................ 23
Resurse on-line ........................................................................ 24
CONCLUZIE: SCEPTICISM ........................................................25
ANEXĂ: NOTĂ METODOLOGICĂ ..........................................26
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
5
1. INTRODUCEREUn şir de obligaţii internaţionale obligă Moldova să introducă în curriculum el-emente ale drepturilor omului. Legislaţia internaţională în vigoare în Moldova, in-clusiv cerinţe în domeniul educaţiei pentru drepturile omului, include Convenţia Internaţională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD), Convenţia Internaţională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Dis-criminare a Femeilor (CEDAW) şi Convenţia privind Drepturile Copilului (CRC).
Aceste prevederi specifice şi juridic obligatorii ale dreptului internaţional, urmăresc angajamentul general prevăzut în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în care Adunarea Generală a Naţiunilor Unite proclamă
“prezenta Declaraţie universală a drepturilor omului, ca ideal comun spre
care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate
persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având aceasta
Declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătura şi educaţie să dezvolte
respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri
progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea
lor universală şi efectivă, atât în sânul popoarelor statelor membre, cât şi al
celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.”
Educaţia pentru drepturile omului a fost efectuată în mod sporadic în Moldova de la finele anilor 1990 şi începutul 2000, dar dezvoltarea de mai departe a stagnat. În prezent este o lipsă a unei strategii naţionale consolidate privind educaţia pentru drepturile omului, şi angajamentele în acest domeniu au fost slab transpuse în cur-riculum naţional. Educaţia pentru drepturile omului nu este suficient de integrată în strategiile de sector relevante, nici în actele juridice sau regulatorii relevante. Deşi unele acte normative din sectorul educaţional includ unele referinţe generale privind drepturile omului şi educaţia pentru drepturile omului, în general acestea nu pot fi calificate drept un cadru de lucru strategic corespunzător. În rezultat, ele nu au impactul necesar.
În acelaşi timp, datele prezentate pentru prima dată în acest Document de Politici indică asupra tendinţelor îngrijorătoare în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului în sistemul şcolar. Concluziile includ următoarele:
Există un nivel înalt de intoleranţă în şcoli şi în general în sistemul şcolar vizavi de persoanele cu dizabilităţi;
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
6
82,5% din directorii de şcoli care au participat în sondaj ar accepta o persoană Romă în calitate de angajat sau elev, dar doar 27,2% din învăţători care au participat în sondaj ar accepta o persoană Romă în calitate de coleg, iar 26,3% în calitate de elevi/studenţi.
Mai puţin de o treime din studenţii intervievaţi ar accepta în calitate de coleg de clasă persoane care ai HIV/SIDA;
42% din învăţătorii intervievaţi au declarat că ei aplică violenţa faţă de elevii lor în cazuri excepţionale, şi doar circa 20% din învăţătorii-respondenţi au răspuns negativ la întrebare.
64% din studenţii intervievaţi au declarat că ei a fost martori a comportamentului violent a învăţătorilor faţă de studenţi şi aproximativ 18% au declarat că aceasta se întâmpla frecvent. Aproape o treime din studenţi au menţionat că ei au fost martori a violenţei verbale sau psihologice a învăţătorilor, în timp ce circa 15 procente au declarat că au fost martori a violenţei fizice.
Actualul proiect al Codului Educaţiei, deschis pentru discuii publice, constituie o oportunitate pentru introducerea cerinţelor pentru educaţia pentru drepturile omului în calitate de componentă a instruirii învăţătorilor, cu o introducere treptată clară pe parcursul anilor următori a componentelor curriculum-ului educaţiei pentru drepturile omului în educaţia secundară şi primară. Acesta de asemenea prezintă o oportunitate pentru oferirea bazei juridice sporirii culturii respectului şi includerii sociale în sistemul şcolar. Această oportunitate nu trebuie omisă în prezenta mişcare reformatoare.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
7
2. RECOMANDĂRI CHEIEExistă o necesitate evidentă pentru re-dublarea eforturilor în privinţa educaţiei pentru drepturile omului în Moldova, şi elementelor conexe a curriculum, precum şi elemente conexe a schemei generale a sistemului educaţional, pentru o gestiona mai bine şi produce rezultate pozitive în domeniul drepturilor omului. Sumarul recomandărilor cheie în acest domeniu urmează:
1. Rezultatele cercetării indică asupra unei necesităţi puternice a instruirii învăţătorilor în domeniul drepturilor omului şi educaţiei pentru drepturile omu-lui. Astfel, deşi există o necesitate evidentă pentru introducerea educaţiei pentru drepturile omului în calitate de subiect obligatoriu al curriculum, se recomandă ca aceasta să fie efectuat treptat, cu introducerea unui curriculum obligatoriu dep-lin a drepturilor omului în termen de până la cinci ani. În perioada intermediară, în învăţământul superior ar trebui introdusă instruirea învăţătorilor în drepturi-le omului şi educaţia pentru drepturile omului. De asemenea, de urgenţă trebuie efectuată re-instruirea învăţătorilor care activează în domeniul educaţiei.
2. Şcolile trebuie să utilizeze orice oportunitate pentru a promova drepturile omului şi valorile drepturilor omului. Promovarea respectului pentru diferenţă ar putea fi efec-tuat prin existenţa facilităţii accesului persoanelor cu dizabilităţi, chiar dacă asemenea persoane nu sunt în şcoală, includerea obligatorie a reprezentanţilor grupurilor dis-criminate în gestionarea şcolii sau în activităţile şcolare, precum şi prin desfăşurarea diverselor activităţi de promovare a respectului pentru diferenţă. Autorităţile locale şi şcolile ar trebui să susţină şi promoveze activităţile de celebrare a principalelor eveni-mente ale drepturilor omului şi discutare a problemelor cheie ale drepturilor omului.
3. Proiectul Codului Educaţiei ar trebui extins pentru a include:
(i) Procedurile pentru orice individ sau grup, de contestare a actelor, subiectelor sau problemelor de discriminare care apar în sistemul şcolar. Legea ar trebui să specifice ierarhia procedurală care ar începe de la directorul şcolii respective; să includă apelul în primă instanţă la autoritatea raională; şi recursul la Minister. Prevederile legale în acest domeniu ar trebui armonizate cu dreptul internaţional şi european.
(ii) Procedurile de contestare şi sancţionare a actelor de violenţă în şcoală
(iii) Suplimentar şi separat de prevederile expuse în (1) de mai sus, Ministerul ar trebui să stabilească un mecanism de supraveghere pentru soluţionarea problemelor legate de drepturile omului, discriminare şi excludere socială, care apar în educaţie. Mecanismul ar trebui împuternicit expres pentru a examina probleme legate de violenţă în şcoală. Codul ar trebui să stabilească parametrii, puterea şi independenţa mecanismului de supraveghere.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
8
Procedurile stabilite în punctele (i) şi (ii) de mai sus trebuie să includă suficiente garanţii pentru a proteja împotriva răzbunării, victimizării şi altor consecinţe nega-tive pentru persoanele care decid să utilizeze aceste proceduri.
4. Agenda drepturilor omului în şcolarizare va fi de asemenea servită la această etapă importantă în procesul reformei educaţionale, prin crearea educaţiei incluz-ive, în particular pentru copii şi adulţii cu dizabilităţi. Educaţia generală este baza corespunzătoare pentru educarea persoanelor cu dizabilităţi. În rezultat, legislaţia ar trebui să prevadă clar că scopul şi obiectivul măsurilor educaţionale pentru per-soanele cu dizabilităţi este integrarea lor în societate, începând cu educarea în medii de învăţământ general. Prevederi specifice în legislaţie ar trebui să prevadă baza legală pentru educaţia generală, precum şi proceduri pentru a obţine educaţia generală. Posibilităţile de şcolarizare a persoanelor cu dizabilităţi în afara cadrului general educaţional ar trebui excluse expres conform noii legislaţii.
5. În calitate de subiect conex, discutarea prezentă a reformei educaţionale şi a nou-lui Codul Educaţional oferă oportunitatea demarării tranziţiei serioase de la preudo-ştiinţa sovietică a „defectologiei”. Recunoscând că persoanele instruite în „defectolo-gie” şi metode similare vor necesita re-instruire, legislaţia trebuie să prevadă cum va avea loc această tranziţie, şi să prevadă termene clare pentru încheierea rolului „defectologilor” în plasarea educaţională sau probleme pedagogice conexe. Legislaţia ar trebui să stipuleze clar că rolul lucrătorilor sociali, psihologilor şi altor profesionişti ne-pedagogi în relaţie cu educaţia copiilor cu dizabilităţi este doar de a asista şi fa-cilita educaţia generală.
6. Bugetele şcolare trebuie să includă fonduri de achiziţie a resurselor informaţionale privind drepturile omului (inclusiv conectare la Internet şi abonare la resurse Inter-net, procurarea materialelor didactice, etc.). Resursele Internet trebuie să fie elabo-rate pentru reprezentanţii sistemului şcolar pentru a acces uşor resursele curriculum privind drepturile omului.
7. Trebuie re-dublate eforturile de identificare şi diseminare în şcoli a resurselor cur-riculum privind drepturile omului. Materialele existente, cum ar fi manualul “Dreptul şi Noi” ar putea fi re-editate şi distribuite larg (posibil după actualizare şi modificare), cel puţin pentru şcolile care dispun de corp didactic suficient de instruit şi capabil.
8. Activităţi promoţionale pentru excelenţă în oferirea educaţiei pentru drepturile omului ar trebui organizate de Minister, pentru a recompensa iniţiativele pozitive şi cele mai bune practici în domeniul educaţiei pentru drepturile omului.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
9
3. CE ESTE EDUCAŢIA PENTRU DREPTURILE OMULUI?La 10 decembrie 2004 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat Program-ul Mondial privind educaţia în domeniul drepturilor omului (WPHRE) pentru a promova implementarea în toate sectoarele a programelor de instruire în domeniul drepturilor omului. Conform WPHRE, educaţia pentru drepturile omului poate fi definită ca educaţia, instruire şi informarea orientată spre dezvoltarea unei culturi universale a drepturilor omului. O educaţie cuprinzătoare pentru drepturile omu-lui oferă nu doar cunoştinţe despre drepturile omului şi mecanismele de protejare a acestora, dar conferă abilităţi necesare pentru promovarea, apărarea şi aplicarea drepturilor omului în viaţa cotidiană. Educaţia pentru drepturile omului nutreşte atitudini şi comportamente necesare pentru a ocroti drepturile omului ale tuturor membrilor societăţii.
Activităţile de educaţie pentru drepturile omului trebuie să exprime principiile fun-damentale ale drepturilor omului, cum ar fi egalitate şi ne-discriminare, afirmând independenţa, indivizibilitatea şi universalitatea tuturor drepturilor omului. În acelaşi timp, activităţile ar trebui să fie practice, corelând drepturile omului la experienţa de viaţă a elevilor şi oferindu-le posibilitatea să se bazeze pe principiile drepturi-lor omului identificate în contextul cultural propriu. Prin aceste activităţi, elevii sunt împuterniciţi să identifice şi soluţioneze necesităţile lor în drepturile omului şi să caute soluţii conforme standardelor drepturilor omului. Atât ceea ce este predat, cât şi modul în care este predat, trebuie să reflecte valorile drepturilor omului, să încurajeze participarea şi să stimuleze un mediu de studii liber de frică şi nevoi.
Educaţia pentru drepturile omului include:
(a) Cunoştinţe şi abilităţi — învăţarea despre drepturile omului şi mecanismele de protejare şi promovare a drepturilor omului, precum şi acumularea abilităţilor pentru aplicarea acestora în viaţa cotidiană;
(b) Valori, atitudini şi comportament — dezvoltarea valorilor şi întărirea atitudinilor şi comportamentului care susţine drepturile omului;
(c) Acţiuni — întreprinderea acţiunilor pentru apărarea şi promovarea drepturilor omului.
Educaţia pentru drepturile omului ar trebui să dezvolte abilităţi şi atitudini care ne-ar ajuta să:
Consolidăm respectul pentru drepturile şi libertăţile fundamentale;
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
10
Dezvoltăm deplin personalitatea umană şi sensul demnităţii;
Promovăm înţelegerea respectului, egalităţii şi prietenii între toate naţiunile, popoarele indigene, precum şi grupurile naţionale, etnice, religioase şi lingvistice;
Asigurăm recunoaşterea necesităţii de a oferi securitate contra oricăror ameninţări violente;
Facem posibil pentru toate persoanele să participe efectiv într-o societate liberă şi democratică, guvernată de supremaţia legii;
Dezvoltăm şi menţinem pacea;
Promovăm dezvoltarea durabilă orientată spre om şi justiţia socială.
Obiectivele educaţiei pentru drepturile omului sunt următoarele:
Dezvoltarea şi promovarea culturii drepturilor omului;
Promovarea unei înţelegeri comune, bazate pe instrumente internaţionale, a principiilor şi metodologiilor de bază pentru educaţia pentru drepturile omului;
Asigurarea concentrării asupra educaţiei pentru drepturile omului la nivel naţional, regional şi internaţional;
Promovarea unui cadru de lucru colectiv comun pentru acţiunile actorilor relevanţi;
Consolidarea parteneriatului şi cooperării la toate nivelele;
Inventarierea şi susţinerea programelor existente de educaţie pentru drepturile omului, pentru a evidenţia practicele de succes, şi de a oferi un stimulent pentru a le continua şi/sau extinde şi pentru a elabora altele noi.
În contextul de elaborare a cadrului juridic pentru sistemul de învăţământ în ans-amblu, aceste elemente de bază trebuie să fie reflectate nu numai ca principii de-clarative, dar într-adevăr, să fie integrate într-un mod holistic în toată legislaţia relevantă.
Educaţia pentru drepturile omului promovează o abordare a educaţiei bazată pe drepturi, care ar trebui să fie înţeleasă drept un proces care include:
(a) “Drepturile omului prin educaţie”: asigurarea ca toate componentele şi procesele instruirii, inclusiv curricula, materialele, metodele şi instruirea favorizează învăţarea drepturilor omului;
(b) “Drepturile omului în educaţie”: asigurarea respectului drepturilor omu-lui a tuturor actorilor, şi practicarea drepturilor, în cadrul sistemului educaţional.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
11
Educaţia pentru drepturile omului în sistemul şcolilor primare şi secundare ar tre-bui să fie compuse din:
(a) Politici — elaborarea într-un mod participativ şi adoptarea politicilor educaţionale, legislaţiei şi strategiilor coerente, care sunt bazate pe drepturile omului, inclusiv îmbunătăţirea curriculum şi politici de instruire pentru învăţători şi alt personal didactic;
(b) Implementarea politicii — planificarea implementării politicilor educaţionale sus-menţionate prin adoptarea măsurilor organizaţionale corespunzătoare şi prin facilitarea implicării tuturor părţilor implicate;
(c) Mediu de studii — mediul şcolar care respectă şi promovează drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Acesta oferă oportunităţi pentru toţi actorii şcolari (elevi, învăţători, personal şi administratori şi părinţi) să practice drepturile omului prin activităţi de viaţă reală. Acesta permite copiilor să-şi exprime liber viziunile lor şi să participe în viaţa şcolii;
(d) Predarea şi învăţarea — toate procesele de predare şi învăţare care sunt bazate pe drepturi (de exemplu, conţinutul şi obiectivele curriculum, practici şi metodologii participative şi democratice, materiale corespunzătoare inclusiv revederea şi revizuirea manualelor existente, etc.);
(e) Educaţia şi dezvoltarea profesională a învăţătorilor şi altui personal — oferirea profesiei învăţătorilor şi conducerii şcolii, prin instruire prealabilă şi continuă, a cunoştinţelor, înţelegerii, abilităţilor şi competenţelor necesare pentru facilitarea învăţării şi practicării drepturilor omului în şcoli.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
12
4. DREPTUL INTERNAŢIONAL ŞI EDUCAŢIA PRIVND DREPTURILE OMULUIRepublica Moldova este parte la 6 din 9 tratate internaţionale de bază din domeniul drepturilor omului, precum şi nu şir de tratate în domeniul drepturilor omului ale Consiliului Europei. Constituţia Republicii Moldova1 stipulează primatul dreptului internaţional asupra dreptului naţional, când acestea ar putea veni în contradicţie.
Un şir de obligaţii din tratate care sunt obligatorii în prezent pentru Moldova cer introducerea elementelor drepturilor omului în curriculum. O listă neexhaustivă urmează:
Articolul 7 al Convenţiei Internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (ICERD) prevede, “Statele părţi se angajează să ia măsuri imediate şi eficace în domeniile învăţământului, educaţiei, culturii şi informaţiei, pentru a lupta împotriva prejudiciilor ce duc la discriminare rasială şi pentru a favoriza înţelegerea, toleranţa şi prietenia între naţiuni şi grupuri rasiale sau etnice, ca şi pentru a promova scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei universale a drepturilor omului, ale Declaraţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi ale prezentei Convenţii. Statele părţi se angajează să ia măsuri imediate şi eficace în domeniile învăţământului, educaţiei, culturii şi informaţiei, pentru a lupta împotriva prejudiciilor ce duc la discriminare rasială şi pentru a favoriza înţelegerea, toleranţa şi prietenia între naţiuni şi grupuri rasiale sau etnice, ca şi pentru a promova scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei universale a drepturilor omului, ale Declaraţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi ale prezentei Convenţii.”
Articolul 5 al Convenţiei internaţionale pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) stabileşte:
“Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru:
“(a) a modifica schemele şi modelele de comportament social şi cultural al bărbatului şi femeii, pentru a se ajunge la eliminarea prejudecăţilor şi practicilor cutumiare sau de altă natură, care sunt bazate pe ideea de inferioritate sau superioritate a unui sex sau pe imaginea şablon privind rolul bărbatului sau al femei ; …
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
13
Articolul 42 al Convenţiei privind drepturile copilului prevede, “Statele părţi se angajează să facă larg cunoscute atât adulţilor, cât şi copiilor principiile şi dispoziţiile prezentei convenţii, prin mijloace active şi adecvate.”
Aceste prevederi specifice şi juridic obligatorii ale dreptului internaţional urmează angajamentul general prevăzut în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în care Adunarea Generală a Naţiunilor Unite proclamă
“prezenta Declaraţie universală a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având aceasta Declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătura şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atât în sânul popoarelor statelor membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.”
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului mai stabileşte în articolul 26 că: “Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului si libertăţile fundamentale”.
Comunitatea internaţională şi organele Naţiunilor Unite au afirmat în mod repetat şi regulat importanţa educaţiei pentru drepturile omului şi au hotărât să consoli-deze implementarea acesteia în toată lumea.2 Consiliul Europei de asemenea devotă o atenţie sporită educaţiei pentru drepturile omului, atât Comitetul de Miniştri cât şi Adunarea Parlamentară regulat emiţând recomandări în aceste domenii Statelor membre ale Consiliului Europei. În mod similar, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a devotat o atenţie sporită promovării educaţiei pen-tru drepturile omului în statele participante OSCE.3 În final, Uniunea Europeană şi-a asumat un rol proeminent în promovarea şi susţinerea iniţiativelor de educaţiei pentru drepturile omului în ţările membre UE, precum şi la nivel global.4
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. Publicată la 18.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1, Articolul 1.
2. A se vedea, de exemplu, Conferinţa Naţiunilor Unite privind Drepturile Omului (Conferinţa de la Viena), 1993. Declaraţia şi Planul de Acţiuni de la Viena, A/CONF./157/23, 25 June, 1993; Rezoluţia A/RES/48/127, 14 februarie 1994; Rezoluţia A/RES/49/184, 6 martie 1995; Rezoluţia A/RES/50/177, 28 februarie 1996; Rezoluţia 2004/71. Activităţi de mai departe legate de Decada ONU de Educaţie pentru drepturile omului, adoptată de Comisia pentru Drepturile Omului, reuniunea 57-a, 21 aprilie 2004; Rezoluţia Adunării Generale ONU A/RES/59/113 referitor la Programul Mondial privind Educaţia pentru Drepturile Omu-lui, reuniunea plenară 70, 10 decembrie 2004; Rezoluţia Adunării Generale ONU A/59/113B din 14 iulie 2005 conform căreia a fost aprobat proiectul revizuit al Planului de Acţiuni pentru prima fază (2005-2007) a Programului Mondial privind Educaţia pentru Drepturile Omului.
3. A se vedea, de exemplu, http://www.osce.org/odihr/item_11_40041.html.
4. A se vedea, de exemplu, http://www.dare-network.eu/.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
14
5. SITUAŢIA CURENTĂ 1: LEGISLAŢIA ŞI POLITICA INTERNĂ ÎN MOLDOVA ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI DREPTURILOR OMULUIEducaţia pentru drepturile omului nu are un cadru legislativ şi strategic suficient de dezvoltat în Moldova. Unele prevederi generale sunt stipulate în actele normative în domeniul educaţiei. Legea învăţământului nr. 547 din 21.07.19955 în art.4(2) pre-vede că „Politica educaţională a statului se întemeiază pe principiile umanitarizării, accesibilităţii, adaptivităţii, creativităţii şi diversităţii. Învăţământul este democratic şi umanist, deschis şi flexibil, formativ-dezvoltativ şi se bazează pe valorile cul-turii naţionale şi universale. Învăţământul de stat este laic, refractar la discrimi-nare ideologico-partinică, politică, rasială, naţională”.6 Articolul 5 (Obiectivele învăţământului) din Legea actuală a învăţământului stipulează că educaţia în Mol-dova are drept scop „... cultivarea respectului pentru drepturile şi libertăţile omului, indiferent de apartenenţa lui etnică, de provenienţa socială şi atitudinea fără de religie - principii consemnate în Cartea Naţiunilor Unite; pregătirea copilului pen-tru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o societate liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei, egalităţi între sexe şi prieteniei între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase”. Conform articolului 34 (Învăţământul extracuricu-lar) din aceeaşi lege, statutul legal al personalului didactic şi a elevilor, din aceeaşi lege se referă doar superficial la educaţia pentru drepturile omului. În lege există doar câteva măsuri de stimulare. Actele normative şi instrumentele strategice care sunt concentrate pe anumite grupuri de vârstă, cum ar fi copiii şi tineretul, nu pre-vede măsuri pentru educaţia în şcoli în domeniul drepturilor omului, şi în orice caz multe din acestea sunt desuete.7
Unele iniţiative în domeniul educaţiei pentru drepturile omului au fost realizate de către societatea civilă în Moldova. Astfel, de exemplu, în cadrul Programului In-stitutului pentru o Societate Deschisă – Street Law Network – şi bazat în Moldova pe un Memorandum de Înţelegere din 1997 dintre Societatea Independentă pen-tru Educaţie şi Drepturile Omului (SIEDO) şi Ministerul Educaţiei, o disciplină de educaţiei civică-legală - “Noi şi Legea” - a fost elaborată şi aprobată de Minister în 2001. Disciplina, susţinută de un manual, orientat spre ridicarea nivelului culturii
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
15
juridice a tinerilor din trei clase ale şcolii secundare. Învăţători din 200 de licee au fost instruiţi să predea această disciplină elevilor. Manualul a fost utilizat în mod pilot în circa 10 licee şi editat în 40000 exemplare, astfel reprezentând numărul total de elevi din licee în 2001. Până în 2005, disciplina a fost predată obligato-riu (1 oră pe săptămână), dar din cauza reformelor sistemului educaţional această disciplină (împreună cu altele, cum ar fi Educaţia Civică, Educaţia Moral-spirituală, Educaţia Aptitudinilor de Viaţă. Economia Aplicată) a fost ulterior recalificată drept opţională.
5. Publicat în Monitorul Oficial No 62-63 din 09.11.1995.
6. A reiterat în principiile stabilite în Conceptul dezvoltării educaţiei în Republica Moldova, aprobată prin Hotărârea Guver-nului Nr. 556 din 27.07.1994 (Publicată în Monitorul Oficial Nr. 007 din 30.07.1994) şi Hotărârea Parlamentului Nr. 337 din 15.12.1994, Publicată în Monitorul Oficial Nr. 017 din 24.03.1995.
7. Astfel, nu există referinţă la subiectele educaţiei privind drepturile omului în Legea privind drepturile copilului (Nr. 338 din 15.12.1994) şi Legea privind tineretul (Nr. 279 din 11.02.1999), Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia copilului şi familiei (Nr. 727 din 16.06.2003), pentru care termenul de implementare a fost 2003-2008. Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei tineretului (Nr. 1541, din 22.12.2003) nu prioritizează domeniul din perspectiva drepturilor omului, deşi face anumite referinţe la aspecte care au relevanţă pentru educaţia drepturilor omului în sistemul şcolar. În Hotărârea Guvernului privind aprobarea Conceptului privind dezvoltarea educaţiei profesionale secundare, Nr. 1331 din 03.12.2004 nu sunt referinţe la aspecte de educaţie pentru drepturile omului.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
16
6. SITUAŢIA CURENTĂ 2: SUMARUL REZULTATELOR CERCETĂRII SONDAJULUI Cercetarea prezentată mai jos a fost realizată pe parcursul anului 2008 şi finalizată în 2009. datele incluse în acest studiu a fost colectate prin metode calitative şi can-titative, acoperind un eşantion de 2972 de respondenţi, inclusiv 1610 elevi; 487 învăţători; 57 directori de şcoli; 735 părinţi; 3 reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Tineretului; 49 reprezentanţi a Direcţiei generale pentru educaţie, tineret şi sport; 24 reprezentanţi ai Administraţiei publice locale; 7 reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi/sau donatoare. A fost acordată atenţie cuvenită reprezentativităţii geografice, sociale, etnice, religioase şi de gen. Metodele şi instrumentele de evalu-are au inclus chestionare, interviuri, grupuri focale, discuţii individuale, observaţii, analiză comparativă, revizuirea documentelor. Chestionarele, interviurile şi grupu-rile focale au inclus respondenţi din 35 de raioane ale ţării, zone urbane şi rurale, licee şi gimnazii. Concluziile-cheie ale cercetării urmează în continuare. În calitate de anexă la acest Document de Politici este inclusă o Notă Metodologică.
6.1. Respectarea Drepturilor Omului în Şcoală
Intoleranţă
În sistemul şcolar există un nivel înalt de intoleranţă vizavi de persoanele cu dizabilităţi, persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, Romi, precum şi alte etnii decât cea a respondentului. Animozitatea este larg răspândită atât în rândurile elevilor, cât şi a autorităţilor şcolare, inclusiv învăţători. De exemplu:
Mai puţin de o treime din elevii chestionaţi ar accepta în calitate de colegi de clasă persoane care trăiesc cu HIV/SIDA,
82.5% din directorii de şcoli care au participat în sondaj ar accepta o persoană Romă în calitate de colaborator sau elev, dar doar 27,2% din învăţători care au participat în sondaj ar accepta o persoană Romă în calitate de coleg, şi 26,3% ar accepta Romi în calitate de elevi/studenţi.
Violenţa
42% din învăţătorii intervievaţi au declarat că ei aplică violenţa faţă de elevii lor în cazuri excepţionale, şi doar circa 20% din învăţătorii-respondenţi au răspuns negativ la întrebare.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
178. Adevărul Vorbit De Copii: Raportul copiilor despre respectarea Convenţiei privind drepturile copilului în Republica Moldova 2009, p. 33. Published by Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC) in Chisinau.
64% din studenţii intervievaţi au declarat că ei a fost martori a comportamentului violent a învăţătorilor faţă de studenţi şi aproximativ 18% au declarat că aceasta se întâmpla frecvent. Aproape o treime din studenţi au menţionat că ei au fost martori a violenţei verbale sau psihologice a învăţătorilor, în timp ce circa 15 procente au declarat că au fost martori a violenţei fizice. Conform relatărilor, violenţa este aplicată mai frecvent în şcolile rurale. Conform rezultatelor sondajului, proporţia învăţătorilor din comunităţile rurale care au confirmat că ei aplică violenţa este de două ori mai mare decât cea a învăţătorilor din zone urbane.
Participarea în procesul decizional
Rezultatele sondajului indică asupra faptului că elevii au un nivel destul de înalt de participare în procesul decizional din şcolile lor. Totuşi, o examinare mai detaliată a substanţei răspunsurilor a arătat că în majoritatea cazurilor aceasta participare este una formală, şi nu reală. Aproximativ 80% din elevii respondenţi au declarat că ei au permanent sau frecvent posibilitatea de a-şi exprima liber viziunile lor şi de a participa în procesul decizional. Doar 23 de persoane (1,4%) au declarat că ei niciodată nu au avut o asemenea posibilitate.
Studenţii participă cel mai frecvent la luarea deciziilor prin intermediul Consili-ilor Studenţeşti (în circa 50% de cazuri) şi prin întâlnirile periodice cu conducerea instituţiei de învăţământ (în circa 32%). Alte oportunităţi menţionate de studenţi, sunt orele de educaţie civică, orele deschise şi ore de clasă în care ei pot exprima liber opiniile sale (în 31% din cazuri).
Cu toate acestea, se pare că instrumentele menţionate de respondenţi sunt mai mult formale, şi nu de substanţă. De fapt, conform Raportului privind respectarea în Republica Moldova a Convenţiei privind Drepturile Copilului, vocile studenţilor în general nu sunt „auzite”. Studenţii sunt rareori acceptaţi să ia parte la deciziile referitoare la aspectele cheie ale programei şcolare, de exemplu.8
Pe de altă parte, părinţii aparent se implică puţin în procesul decizional pe subiecte legate de viaţa şcolii. Aproximativ 19% din directorii de şcoli intervievaţi au de-clarat că ei implică părinţii în procesul decizional pe diverse subiecte care necesită a fi soluţionate. Aproape 60% din părinţi au declarat că ei participă în procesul de-cizional prin intermediul asociaţiilor părinţilor şi învăţătorilor.
Transparenţa în Evaluarea Performanţelor
Conform rezultatelor sondajului, atât elevii/studenţii cât şi învăţătorii cred că pro-cesul de evaluare duce lipsă de transparenţă suficientă. De exemplu, aproape 9
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
18
procente din învăţătorii intervievaţi au recunoscut că ei niciodată nu au atribuit note de o manieră transparentă (de exemplu, prin ne-explicarea elevilor de ce ei le-au atribuit o anumită notă). De asemenea, este necesar de menţionat că mai mult de jumătate din învăţătorii intervievaţi nu au răspuns la această întrebare, ceea ce poate trezi îngrijorări şi pune le îndoială şi mai mult deschiderea învăţătorilor în menţinerea transparenţei acestui proces.
Situaţia relatată privind respectarea echităţii în evaluare/notare (adică, aplicarea aceloraşi criterii de evaluare asupra tuturor elevilor, neutilizarea notelor pentru alte scopuri decât evaluarea, etc.) de asemenea trezeşte anumite îngrijorări. Circa 1,7% din învăţătorii intervievaţi au declarat că ei niciodată nu au atribuit note de o manieră echitabilă, şi doar 13,8% au spus că ei mereu acordă note de o manieră echitabilă. Iarăşi, două treimi din învăţători au evitat să ofere un răspuns la această întrebare.
6.2. Curriculum Drepturilor Omului în Şcoli
Educaţia în domeniul drepturilor omului în şcolile din Republica Moldova este efectuată doar sporadic, şi în general ia forma activităţilor curriculare şi extra-cur-riculare. Rezultatele sondajului trezesc întrebări vizavi de calitatea curriculum; pe parcursul interviurilor efectuate în timpul cercetării, doar 3% din respondenţi au reuşit să explice, să facă referinţe şi judecăţi de valoare sau să identifice soluţii la subiecte sau teme legate de drepturile omului.
Cadrul de lucru al Curriculum
Nu există un cadru de lucru unic care ar asigura continuitatea şi durabilitatea aces-tor eforturi în cadrul sistemului educaţional, sau unul care ar defini priorităţile, responsabilităţile, durata şi cadrul de cooperare. Pe parcursul anilor recenţi, nu a fost oferit nici un sprijin financiar pentru vre-un program care ar asigura integrar-ea deplină a educaţiei pentru drepturile omului la nivel naţional în învăţământul primar şi secundar. Toate sau majoritatea iniţiativelor din acest domeniu au fost iniţiative mici naţionale sau internaţionale finanţate de donatori.
Lipsa susţinerii financiare, precum şi a planificării corespunzătoare, a fost de asemenea confirmat de către respondenţi în sondaje şi interviuri. Circa 95% din persoanele responsabile de elaborarea strategiilor/politicilor şi planurilor de acţiuni privind educaţia pentru drepturile omului au indicat lipsa resurselor drept dificul-tatea principală în: oferirea cursurilor corespunzătoare, monitorizarea procesului educaţional, realizarea cercetării şi schimbului de experienţă, activităţi comunitare, soluţionarea problemelor legate de realizarea anumitor drepturi.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
19
Totuşi, merită de menţionat că pe parcursul ultimilor ani, au fost realizate o serie de parteneriate în implementarea câtorva programe în domeniul educaţiei, inclusiv parteneriate dintre Ministerul Educaţiei şi Tineretului de atunci, agenţiile ONU, alte organizaţii internaţionale din Moldova, organizaţii a societăţii civile, alţi experţi, şi alţii. Aceste parteneriate s-au soldat cu iniţiative relevante în educaţia pentru drepturile omului, cum ar fi promovarea informării privind drepturile copilului; schimbul de experienţă dintre copii din Moldova şi alte ţări; susţinerea copiilor cu dizabilităţi în realizarea dreptului acestora la asociere, etc. În acelaşi timp, la nivel local parteneriatele în domeniul educaţiei pentru drepturile omului fie lipseau, fie nu este formal înfiinţate sau instituţionalizate.
Aproximativ 41 procente din învăţătorii intervievaţi au declarat că administraţia le-a dat indicaţii/sarcini exprese privind implementarea educaţiei pentru drepturile omului. Totuşi, doar în 24,7% din cazuri învăţătorii au menţionat că ei a fost fo-arte motivaţi de către administraţie să desfăşoare activităţi în domeniul drepturilor omului. De asemenea, doar 12,5% au declarat că ei au implementat frecvent în şcoli activităţi legate de educaţia pentru drepturile omului, în timp ce alte 10,5% au de-clarat că asemenea activităţi au fost implementat rareori. Doar 10,5% din directorii de şcoli au declarat că la ei sunt în curs de implementare proiecte legate de dreptu-rile omului. Luând în consideraţie rezultatele prezentate mai sus, se poate conchide că implementarea acestor activităţi nu este o prioritate în şcoli.
Conform sondajului, 30% din elevii intervievaţi au declarat că ei a fost implicaţi în activităţi şi proiecte de educaţie pentru drepturile omului, inclusiv proiecte imple-mentate în comunitate de către alte entităţi decât şcoala. În acest context, numărul elevilor implicaţi în activităţi organizate de şcoli de promovare/educaţie pentru drepturile omului ar putea fi şi mai jos. În majoritatea cazurilor, activităţile de educaţie pentru drepturile omului au fost realizate ocazional şi nu în conformitate cu un plan de lucru şcolar aprobat (doar 16% din învăţători au menţionat existenţa unui plan de activităţi aprobat la nivelul şcolii privind educaţia pentru drepturile omului). De asemenea, conform relatărilor acestea în mod general sunt realizate în formă de concursuri, lecţii speciale, instruire şi rareori drept expoziţii tematice, întruniri cu persoane cunoscătoare, dezbateri tematice, teatru social, etc.
De asemenea a fost observat că şcoala are un rol limitat sau lipsă în promovarea drepturilor omului în comunitate. Există o participare limitată a şcolii în organiza-rea sau participarea în activităţi de promovarea a drepturilor omului la nivel comu-nitar. În acelaşi timp, există o contribuţie limitată a învăţătorilor din şcoli la activităţi extra-curriculare de promovare a drepturilor omului în comunitate, fapt care a fost de asemenea conformat prin un număr foarte jos de respondenţi-învăţători care au anunţat că au experienţă în organizarea activităţilor extra-curriculare legate de
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
20
promovarea drepturilor omului. În majoritatea cazurilor, aceste activităţi sunt orga-nizate de ONG-uri. De asemenea, aparent eforturi limitate sunt investite de şcoli în implicarea membrilor comunităţii în activităţi de promovare a drepturilor omului organizate în şcoli.
Acces la informaţii
Conform sondajului, lipsa resurselor informaţionale este una din barierele în calea promovării drepturilor omului în şcoală. Doar 16,5% din învăţători au menţionat că ei au suficiente resurse informaţionale pentru a preda eficient o lecţie sau pentru a organiza o activitate cu elemente de educaţie pentru drepturile omului. Această situaţie nefavorabilă a fost de asemenea confirmată de respondenţi, în particular de reprezentanţii Direcţiei generale pentru educaţie, tineret şi sport de atunci. Doar o persoană din Direcţia generală educaţie, tineret şi sport a considerat că şcolile au suficiente materiale educative privind drepturile omului. Totuşi, chiar şi în acest caz singular respondentul aparent şi-a bazat concluzia doar pe faptul că şcolile au un curriculum şi manuale în domeniu.
Sursele principale de informaţii în acest domeniu constituie manualele (conform 62% din respondenţi). Ţinând cont că manualele nu au fost actualizate aproape de un deceniu şi un număr relativ mic de învăţători utilizează alte resurse actualizate, cum ar fi ziare, radio sau programe TV şi Internet, aceasta pare să indice asupra faptului că învăţătorii nu totdeauna pot oferi elevilor un conţinut corespunzător.
Bibliotecile şcolare nu dispun de materiale suficiente pentru a susţine şcolile în acest domeniu. De exemplu, doar 13,8% din elevii intervievaţi cred că biblioteca şcolară le oferă suficiente materiale educaţionale şi informaţionale legate de drep-turile omului.
În pofida rolului crescând al Internet-ului în obţinerea informaţiei în domeniu, în anul 2008 doar 26,8% din elevii-respondenţi au declarat că ei au acces la Internet. Şi mai puţini elevi au fost capabili să enumere web site-uri Internet legate de drepturile omului. În ceea ce priveşte accesul la Internet, spre regret, situaţia învăţătorilor este şi mai gravă decât cea a elevilor, doar 14,3% din învăţătorii-respondenţi menţionând că ei dispun de acces la Internet. În această privinţă învăţătorii din comunităţile ru-rale sunt în cea mai proastă situaţie. Accesul lor la Internet este aproape de două ori mai jos decât cel al învăţătorilor urbani; din numărul total de învăţători care au declarat că au acces la Internet, aproximativ 28% au fost învăţători din zone rurale şi 44% învăţători din zone urbane. Totuşi, unele informaţii indică că un progres în acest domeniu s-a înregistrat din anul 2008 încoace.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
21
Conţinutul şi Calitatea Curriculum-ul
Puţini învăţători au experienţă în desfăşurarea activităţilor extra-currciulare în do-meniul drepturilor omului (8,3%). Chiar şi în aceste cazuri, experienţa este în gen-eral limitată la organizarea sau participarea în unele mese rotunde. Doar 11,5% din învăţători-respondenţi au declarat că ei au experienţă în elaborarea materialelor di-dactice legate de educaţia pentru drepturile omului. În rezultatul lipsei resurselor şi instruirii necorespunzătoare a învăţătorilor în domeniul drepturilor omului, calitatea predării drepturilor omului lasă multe de dorit. În opinia elevilor9, programul şcolar în general este de o natură foarte teoretică şi nu le oferă pregătire pentru viaţă.
Reproducerea mecanică a materialului memorizat este utilizat în calitate de metodă primară de predare. Învăţătorii sunt insuficient de instruiţi sau adepţi a utiliza metode interactive.
În prezent, resursele legate de educaţia privind drepturile omului, accesibile ele-vilor/studenţilor şi învăţătorilor din întreaga ţară, sunt Educaţia Civică (clasele V-IX) şi Noi şi Legea (clasele X-XII). Totuşi, aceste manuale reprezintă doar un suport parţial pentru promovarea educaţiei pentru drepturile omului, deoarece conţinutul lor şi temele legate de drepturile omului necesită îmbunătăţiri. De exemplu, manu-alele de Educaţie Civică include doar un capitol referitor la subiectele drepturilor omului (care reprezintă aproximativ 5-10% din conţinutul total al manualului). În acelaşi timp, manualul Noi şi Legea reflectă aspecte legate de drepturile omului, dar conţinutul acestuia este depăşit într-o anumită măsură (ultima ediţie a manualului Noi şi Legea datează cu 2001). Mai mult ca atât, există şcoli unde nu există copii suficiente ale acestor manuale.
Conform reacţiei primite de la elevi în timpul sondajului, limbajul manualului este uneori sofisticat/dificil şi că există foarte puţine studii de caz. Învăţătorii au menţionat că ei ar dori să dispună de suport didactic îmbunătăţit (mai multe studii de caz reale, simulări de rol, etc.).
Totuşi, aceste manuale sunt în general apreciate pentru calitatea lor de către învăţători şi elevi şi părinţi. Din numărul total de respondenţi, 71,4% din elevi/studenţi şi, respectiv, 65% din învăţători cred că calitatea manualului Noi şi Legea este foarte bună. Din respondenţii care au oferit răspunsuri, 35,4% din elevi şi, respectiv, 52,9% din învăţători cred că calitatea manualelor de educaţie civică este foarte bună. Pe parcursul ultimilor 8 ani, manualul Noi şi Legea pare a fi foarte solicitat de elevi/studenţi, învăţători şi părinţi. În 2006 au fost colectate 7000 de semnături de la elevi/studenţi şi părinţi care au cerut actualizarea manualului şi publicarea acestuia în suficiente exemplare pentru a acoperi toţi elevii/studenţii din ţară.
9. Adevărul Vorbit De Copii: Raportul copiilor despre respectarea Convenţiei privind drepturile copilului în Republica Moldova 2009, p. 31. Publicat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC) din Chişinău
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
22
Instruirea învăţătorilor, Schimb de experienţă, şi Diseminarea celor mai bune practici
Mulţi învăţători şi alte autorităţi şcolare au beneficiat de pe urma instruirii în dome-niul drepturilor omului. Numărul celora care au fost instruiţi în subiecte specifice a drepturilor omului este mai mic. Astfel, 102 din 746 învăţători au participat în seminare privind drepturile omului în general. Şaizeci şi patru de respondenţi au raportat participarea la seminare internaţionale.
Cele mai reprezentative instruiri menţionate de învăţători au fost următoarele: trei module de instruire a învăţătorilor „Noi şi Legea” organizate naţional de SIEDO în cooperare cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului de atunci în timpul perioadei 2000-2002; instruirea instructorilor şi învăţătorilor de educaţie civică (Ministerul Educaţiei şi Tineretului de atunci); instruirea instructorilor şi învăţătorilor la subi-ectul Aptitudini de Viaţă (UNICEF, Iosif Moldovanu); şcoli de vară şi ateliere de lu-cru „Educaţie pentru o Cetăţenie Democratică” organizate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului de atunci şi Consiliul Europei.
Deşi unii învăţători au declarat că ei cred în faptul că ei sunt instruiţi adecvat în drepturile omului (uneori este confundat cu instruirea în domenii învecinate: drep-turile copiilor, prevenţia traficării fiinţelor umane, soluţionarea conflictelor, educaţia vocaţională, etc.), în această privinţă există anumite goluri:
Valori, principii şi caracteristice a drepturilor omului (universalitate, interdependenţă şi indivizibilitate) şi mecanisme de protecţie.
Corelarea instruirii în drepturile omului şi instruirea în alte domenii relevante: dezvoltare durabilă, pace, educaţie globală, educaţie civică şi valori morale, diversitatea culturilor.
Metodele de obţinere şi utilizare a cunoştinţelor în domeniul drepturilor omului şi rolul învăţătorilor în instruirea în domeniul drepturilor omului.
Abilităţi sociale şi stil democratic de administrare a învăţătorilor şi altui personal în domeniul educaţiei, în conformitate cu drepturile omului.
Drepturile şi obligaţiile învăţătorilor şi elevilor şi participarea lor în viaţa şcolii;
Identificarea şi analiza cazurilor de violări a drepturilor omului în şcoli.
Monitorizarea şi evaluarea procesului şi rezultatului educaţiei privind drepturile omului.
Resurse şi materiale în domeniul drepturilor omului, metode de lucru cu resursele respective şi selectarea celor mai relevante, precum şi elaborarea materialelor proprii.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
23
Autoevaluarea şcolii şi planificarea dezvoltării în baza drepturilor omului.
Metode pentru instruirea profesională a adulţilor, în special abordări construite în jurul persoanelor instruite, concentrarea pe motivare, respectul de sine şi dezvoltarea emoţională, cu scopul sporirii performanţei în valori spirituale şi comportament.
Metode de instruire bazate pe interacţiune, participare, cooperare şi ne-discriminare.
Există şcoli unde nici un învăţător nu a beneficiat de instruiri în domeniul drepturi-lor omului. În acelaşi timp, există învăţători şi alte autorităţi şcolare care au partici-pat la instruiri de câteva ori pe an. Astfel, din 746 de învăţători intervievaţi, 82 au participat la instruiri de câteva ori pe an; 34 – odată pe an; 44 – doar o singură dată în general; 55 – niciodată. 531 nu au oferit răspuns.
În prezent, nu există materiale didactice care ar ajuta învăţătorii să elaboreze şi im-plementeze un program de auto-instruire în domeniul drepturilor omului. Doar 123 din 746 învăţători au menţionat că ei au avut acces la suficiente resurse didac-tice pentru a preda drepturile omului. În acelaşi timp, în şcoli practic nu există materiale privind auto-instruirea. Majoritatea învăţătorilor intervievaţi niciodată nu au auzit de materiale instructive pentru auto-instruirea în drepturile omului. La începutul interviurilor, învăţătorii în general nu înţelegeau utilitatea unor asemenea materiale, dar ulterior menţionau că ei cred că acestea sunt absolut necesare.
Cincizeci de directori de şcoală din 57 au declarat că ei încurajează schimbul de experienţă în educaţia privind drepturile omului, şi doar doi au declarat că aseme-nea schimburi de experienţă au avut loc în şcoala lor. Din altă parte, doar 253 învăţători din 746 au declarat că în şcoala lor a avut loc schimb de experienţă în do-meniul educaţiei pentru drepturile omului, în timp ce 211 au declarat că asemenea activităţi nu au avut loc în şcolile lor, inclusiv în şcoli unde directorii de şcoală au declarat că schimbul de experienţă în domeniul educaţiei pentru drepturile omului este pe larg practicat.
Evaluarea şi replicarea metodologiei instruirii profesionale
În ceea ce priveşte evaluarea şi replicarea metodologiei instruirii profesionale, există doar câteva exemple în acest sens. Majoritatea acum au o vechime de cel puţin câţiva ani. Totuşi, acestea nu sunt suficient de reprezentative pentru întreaga ţară. În cadrul proiectului „Noi şi Legea” (1998-2003), a fost efectuată o evaluare a met-odologiei pentru instruirea profesională a învăţătorilor privind modul de predare a acestui subiect. Aceasta a fost subsecvent replicat ulterior într-o instruire a circa 1300 de învăţători (din circa 35000 de învăţători care lucrau la moment). O altă
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
24
experienţă relevantă în acest sens este experienţa SIEDO care, împreună cu Univer-sitatea de Stat din Moldova (USM) şi Universitatea Pedagogică de Stat din Moldova (UPS), a elaborat şi promovat introducerea cursului „Metodologia predării „Noi şi Legea”” la două instituţii (USM şi UPS).
Resurse on-line
În prezent există resurse on-line privind drepturile omului în limba Engleză, Rusă şi câteva în Română. Toate aceste resurse tratează o vastă varietate a subiectelor drepturilor omului, precum şi subiectelor legate de predarea drepturilor omului. Învăţătorii le-ar putea utiliza în procesul educaţiei privind drepturile omului. Totuşi, există deficienţe în accesarea Internet-ului. Există învăţători care spun că ei au acces la Internet, însemnând acces la unul sau mai multe calculatoare conectate la Inter-net, care există în şcoală pentru 20-30 de învăţători şi 200-700 de elevi. Adiţional, mulţi dintre învăţători care au declarat că ei au acces la Internet, au abilităţi limitate de a lucru la calculator.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
25
CONCLUZIE: SCEPTICISMExistă un scepticism profund evident în rândurile deţinătorilor de drepturi, autorităţilor şi factorilor de decizie vizavi de posibilitatea unei schimbări pozitive în domeniul educaţiei privind drepturile omului din Moldova. Unele persoane nu doresc să vorbească despre educaţia privind drepturile omului, spunând că ei nu cred că opinia lor poate schimba ceva. Unii au declarat că ei cred că educaţia priv-ind drepturile omului nu este o prioritate în Moldova, inclusiv pentru donatorii care susţin programe şi proiecte în Moldova. În calitate de probă ei au adus subiectele şcolare numite „Noi şi Legea” şi „Educaţia Civică”: conţinut depăşit, insuficienţa manualelor şi instrucţiunilor metodice. Atât învăţătorii cât şi factorii de decizie la nivel de administraţie şcolară şi la nivel naţional au declarat că dacă educaţia privind drepturile omului ar fi o prioritate, ar putea fi găsite suficiente resurse pentru a crea un mediu corespunzător de predare. Ei au fost sceptici şi privind acest studiu, afir-mând că acesta nu va avea un impact deoarece Educaţia privind Drepturile Omului nu este o sarcină prioritară. Majoritatea elevilor, învăţătorilor şi părinţilor nu cred că ceva se va schimba în rezultatul completării chestionarelor. Mulţi au declarat că permanent sunt efectuate multe studii şi chestionare, dar nimic nu se schimbă, ba din contra, se pare că situaţia se înrăutăţeşte.
Rămâne ca toţi să demonstreze că acest scepticism este deplasat. Noul Cod Educaţional planificat în prezent oferă un forum cheie, care va asigura stabilirea clară juridică a posibilităţii acestor schimbări.
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
vaDOCUMENT DE POLITICI
26
ANEXĂ: NOTĂ METODOLOGICĂÎn timpul colectării datelor, au fost urmărite următoarele principii de lucru:
Abordare conformă cerinţelor „Programului Mondial pentru Educaţia Drepturilor Omului”; Conţinutul programului a fost utilizat în calitate de bază pentru identificarea subiectelor de evaluare; elaborarea articolelor/întrebărilor pentru interviuri; stabilirea reperelor pentru revizuirea documentului, etc.;
Testarea instrumentelor de lucru: Chestionarele scrise au fost iniţial testate pe un eşantion limitat, care consta din reprezentanţi a fiecărei categorii de respondenţi;
Cea mai înaltă relevanţă pentru realitate: Situaţia a fost evaluată şi au fost elaborate recomandări ţinând cont de circumstanţele în care lucrează învăţătorii, elevii învaţă, respectiv, este realizată educaţia privind drepturile omului; problemele cu care se confruntă oamenii de rând; priorităţile statului în depăşirea dificultăţilor zilnice a cetăţenilor vizavi de principiile şi valorile care stau la baza drepturilor omului şi educaţiei privind drepturile omului;
Accesibilitate: S-a avut grijă ca limbajul utilizat în discuţii cu respondenţii (inclusiv învăţătorii) să fie cât mai accesibil posibil, astfel încât să fie asigurată fluiditatea comunicării şi înţelegerii. Suplimentar, metoda a fost ajustată pentru fiecare respondent/grup de respondenţi (a fost pe larg utilizată metoda interviului).
Educ
aţia
în D
omen
iul D
rept
urilo
r O
mul
ui în
Rep
ublic
a M
oldo
va
DOCUMENT DE POLITICI
27
Fondul şi particularităţile colectării datelor
Participarea voluntară. Factorii de decizie şi respondenţii au fost identificaţi con-form principiului participării voluntare. Respondenţii au fost pe deplin liberi să participe sau nu în sondaje şi interviuri desfăşurate pe parcursul studiului şi să-şi exprime liber opiniile lor. Din toate grupurile, elevii au fost cei mai sinceri şi activi, iar cei mai rezervaţi şi sceptici privind rezultatele studiului din toate categoriile de respondenţi au fost părinţii.
Datele colectate reprezintă perioada 2006–2008. Datele utilizate în studiu sunt luate din chestionarele scrise. Pe lingă aceasta, au fost revizuite variate rapo-arte, proiecte în derulare, observaţii în teren şi interviuri. Toate datele au fost colec-tate în perioada dintre iunie şi septembrie 2008.
Procesarea datelor. Grupul de lucru a constat din cinci experţi şi cadrul de timp pentru efectuarea studiului a fost de 4 luni. Au fost procesate 20000 pagini de ches-tionare scrise, şi câteva zeci de mii de pagini de rapoarte, studii, acte normative, etc. Astfel, datele utilizate în acest studiu pot fi utilizate în calitate de bază pentru con-tinuarea cercetării în anumite domenii specifice, cum ar fi: scopurile şi conţinutul curriculei de instruire vocaţională; curricula după forme şi conţinut a manualelor; sarcini specifice pentru fiecare factor de decizie în susţinerea şi implementarea educaţiei pentru drepturile omului în şcoli, etc.
Excluderea chestionarelor. Mai mult de jumătate din respondenţi s-au dovedit a fi nepregătiţi pentru a lua parte în interviul scris. Un mare număr de chestionare completate includ răspunsuri irelevante; multiple chestionare au fost completate de aceeaşi persoană; au fost răspunsuri lipsă la mai mult de jumătate de întrebări într-un chestionar; sau la variate întrebări au fost oferite răspunsuri contradictorii irec-onciliabile. Grupul de lucru a exclus aceste chestionare din universul cercetării.
Desconsiderarea cererilor de participare în sondaje, interviuri şi chestion-are pe parcursul studiului. Din 12570 de chestionare distribuite doar 4021 au fost completate şi întoarse grupului de experţi, din care 1082 nu au fost validate. Eşantionul a cuprins 35 de raioane, dar chestionare au fost întoarse doar din 87 de localităţi din 22 de raioane.
