MINISTERU EDUCATIEI SI CERCETARI

SCOALA SANITARA POSTLICEALA SF. IOSIF BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA

PARTICULARITATILE DE INGRIJIRE ALE

PACIENTULUI CU RUBEOLA

PROFESOR COORDONATOR: MARIANA PLEVOIU

ELEV :VAIDEIANU MANDRU MIRELA

BUCURESTI 2014

MOOTO:

Rolul asistentei medicale esential,consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa ,sa-si mentina sau sa-si recastige sanatatea sau pentru a fi asistat in ultimile clipe,prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur

CUPRINSUL LUCRARII DE DIPLOMA AN SCOLAR 2011-2012

ARGUMENT

ISTORIC

CAP.I.DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1.Prezentarea notiunilor de anatomiesi fiziologie a aparatului afectat

1.1.1.Anatomia si fiziologia aparatului afectat

1.2.Prezentarea teoretica a bolii

1.Definitie

2.Etiologie

3.Patogenie

4.Diagnostic clinic

5.Diagnostic paraclinic

6.Diagnostic diferential

7.Evolutie.Prognostic

8.Tratament a)igieno-dietetic b)medical(cu indicatii si contraindicatii pentru medicatia specifica

afectiunii)c)chirurgical.

CAPITOLUL II.INGRIJIRI GENERALE

*Supravegherea pacientuluidin momentul internarii si pana la externare si efectuarea tehnicilor

inpuse de afectiune

2.1.Internarea pacientului in spital

2.2.Asigurarea conditiilor de spitalizare

2.3.Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

*Pregatirea patului

*Schimbarea lenjeriei de pat

*Asugurarea igienei personale,corporale si vestimentare a pacientului

*Efectuarea tualetei generale si pe regiuni ale pacientului imobilizat

*Observarea pozitiei pacientului

*Schimbarea pozitiei si imobolizarea pacientului

*Captarile eliminarilor

2.4.Supravegherea functiilor vitale si vegetative

2.5.Alimentatia bolnavului

2.6.Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

2.7.Recoltarea produselor biologice si patologice

2.8.Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor inpuse de afectiune

2.9.Pregatirea preoperatprie si ingrijirea postoperatorie

2.10.Educatia pentru sanatate

*Profilaxia bolii

2.11.Externarea pacientului

CAP.III.INGRIJIRI SPECIFICE

*Prezentareacazurilor de boala

*Cazul 1 Plan de ingrijire

*Cazul 2 Plan de ingrijire

*Cazul 3 Plan de ingrijire

CAP.IV.CONCLUZII

*Evaluarea finala

*Concluzii generale

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Rubeolaeste o boala infectioasa,virala contagioasa caracterizata clinic prin exantem caracteristic

,adenopatie generalizata,afectarea moderata a stari generale si imunitati durabile benigne,pentru

copii si periculoasa pentru gravide orin risc teratogen elevant.Notiunea de boala infectioasa se

intelege prin totalitatea fenomenelor rezultate din interactiunea agentilor patogeni cu organismul

uman.Caracteristicile asupra bolilor infectioase,au progresat foarte mult in ultima jumatate de

secol.Seria descoperirilor stiintifice in dimeniul microbiologic a fost deschisa de marele Lauis

pasteur,fost om de stiinta francez,pionier in domeniul microbiologiei, continuata de Victor Babes

fondatorul scoli romanesti de microbiologie participand alaturi de alti oameni de stiinta

renumiti.Progrese deosebite s-au realizat in domeniul profilaxiei bolilor infectioase ,prin masurile

de inbunatatire a conditiilor de igiena a populatiei,prin masuri de organizare sanitara si prin

metodelede profilaxie specifice si deosebit de inportante.O ameni de stiinta din tara noastra au

contribuit din plin la marile progrese ale cercetarilor in domeniul bolilor infectioase pe plan

mondial si national,dintre acestia numarandu-se si Victor Babes ,C. Lavanditi,C.Ionescu

Mihailesti,J.Cantacuzino.

ISTORIC Rujeola este una din cele mai contagioase boli si se raspandeste cu usurinta.

Pericolul principal este atunci cand boala apare la femeile gravide, mai ales in primul trimestru de sarcina, infectia mamei ducand la infectia fatului, rezultand astfel o afectare cronica ce va evolua pe toata perioada vietii intrauterine, dar si dupa nastere, cu afectarea tuturor organelor, ducand astfel la rubeola congenitala

Rubeola este o infectie care afecteaza in primul rand pielea si ganglionii limfatici. Mai este

cunoscuta popular sub numele de pojarel, pojar mic, pojarul german, pojarul de 3 zile sau

bubatul mic si afecteaza pe primul plan pielea si ganglionii limfatici. Ea poate sa apara la orice

varsta, chiar daca este considerata una dintre bolile copilariei, iar forme mai severe apar in

special la persoanele care au imunitatea compromisa.

Persoanele care au trecut prin boala sau au fost vaccinate impotriva rubeolei sunt imune la boala.

Unii parinti nu sunt de acord cu vaccinarea copiilor lor cu vaccinul antirujeola-oreion-rubeola (ROR) din cauza temerilor nefondate ca acest vaccin poate provoca autism. Studiile facute pe un numar foarte mare de copii au gasit aceste temeri ca fiind nefondate, astfel ca nu exista nici o legatura intre vaccinul ROR si autism.

Rubeola a cptat o mare importan, dup ce n 1941 oftalmologul australian Norman

McAllister Gregg a observat malformaii congenitale oculare (cataracta congenital) la copii

nscui din mame, care suferiser de rubeol n timpul graviditii. n 1947 au fost descrise n

literatur malformaii congenitale severe asociate cu rubeola matern

1964 in America o epidemie deosebit, afectnd 12.500.000 de persoane, avnd drept consecine naterea a 20.000 copii cu defecte congenitale (din gravidele care au fcut rubeol) i pagube economice de 1,5 miliarde dolari, prin 842 000 de zile de

spitalizare i pierderea a 3,5 milioane zile de lucru. Aceasta a dus la studii n 1964 o epidemie de rubeol a izbucnit n SUA i a avut o amploare extensive virologice, serologice i a determinat accelerarea cercetrilor pentru obinerea unui vaccin rubeolic. 123 ri din 212 (58%) n 2006 includ vaccinarea rubeolic n programele naionale de imunizare.

n Romnia:

- Vaccinul bivalent rujeol-rubeol a fost pentru prima dat administrat n Romnia n anul 1998 fetelor din grupa de vrsta 15-18 ani (nscute ntre anii 1980-1983); introducerea acestui vaccin a avut loc n urma unei epidemii de rujeol.

- n aprilie 2003, a fost introdus vaccinarea antirubeolic la fetele n vrst de 13-14ani.

Incidena rubeolei congenitale, depinde de stadiul n care se afl sarcina, fiind maxim n

primele 12 sptmni cnd este de 80%.

n studiul perspectiv pe 1016 gravide cu rubeola, ai cror copii au fost monitorizai timp de 2

ani, au rezultat urmtoarele: toi copii ai cror mame au contactat rubeola nainte de a 11-a

sptmn de sarcin au avut malformaii congenitale, cei nscui din mame

cu rubeol pn n a 16-a sptmn de sarcin au prezentat defecte congenitale n 35% din

cazuri. La copii nscui din mame care au fcut rubeola dup a 16-a sptmn nu s-au contactat

nici un fel de malformaii.

Virusul rubeolic se transmite prin transferul secreiilor nazofaringiee, fie direct fie prin

picturi aerogene (Flugge). Rubeola este foarte contagioas.

Manifestrile procesului epidemiologie: izbucnirile epidemice survin la intervale de 5-9 ani

printre copii, adolescenti, tineri i adulti (instituii de precolari, coli, internate, cmine, cazrmi,

mediul rural). Intervalul de la contact la apariia erupiei poate fi de la 14 la 21 de zile. Apariia

rubeolei congenitale ine n primul rnd de starea de receptivitate fa de infecia rubeolic.

CAP.I.DATE GENERALE DESPRE BOALA

PREZENTAREA NOTIUNILOR DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI AFECTAT 1.1.

Histologia pielii(structura celulara)

Este formata din 3 straturi:

-epiderm

-derm

-hipoderm

Epiderm:

-este stratul periferic

Derm:

-este tesutul conjunctiv format din fibre,celule si substanta fundamentala,este delimitat de epiderm prin membrane sinuasa bazala.

Hipoderm:

-stratul cel mai profund al pielii din tesutul conjunctiv lax in ochiurile caruia se afla celulele groase mari grupate in globuri care constituie un panicul adipos

-prin pozitia sa perpendiculara intre mediul extern si intern pielea nu reprezinta doar o simpla membrane de protectie mecanica a corpului ci si un organ dotat cu anumite functii,unele proprii constituind functiile specifice elementare,altele de ansamblu correlate cu metabolismul general si derivand din fiziologia generala a organismului.

Functiile pielii

- a melaninei

- de formare a cheratinei

Functia elementar dermica:

-fiziomecanica -metabolica

Functia de ansamblu:

-termoreglare -secretorie -imunologia -exteroceptoare

1.1.1 Anatomia si structura pielii

Pielea este un organ conjuctiv-pepitelial care acopera intreaga suprafata a corpului limitandu-se la orificiile naturale unde se continua cu semimucoase.

Pielea nu este un simplu invelis al corpului ci si un orag cu activitate vitala.

Pielea este cel mai mare organ al corpului.

Un fragment de piele contine:

-apa

-elemente minerale

- substante organice

-enzime

-vitamine

Caracteristicii:

Suprafata medie la un adult este de 1.5-3m.

Greutatea pielii reprezinta 6% din greutatea corpului.

Grosimea variaza de la 0.5-4 mm in functie de regiune,vasta si sex

Culoarea difera dupa varsta,rasa,sex,regiune,etc.determinata de amestecul mai multor culorii(melanina)

Consistenta pielii este moale,catifelata,grasa,usor umeda in functie de cantitatea secretiilor fiziologice.

1.2. INFORMATII GENERALE

Virusul rubeolei este un togavirus cu ARN monocatenar care determina una din infectiile

exantematoase ale copilariei. Infectia se produce predominant in lunile de iarna si primavara, subiectii umani fiind singurele gazde cunoscute ale virusului. Modul de transmitere a bolii este direct si aerogen (prin secretii nazofaringiene). Perioada de incubatie este de 2-3 saptamani.

Infectia are de obicei o evolutie benigna si este frecvent subclinica. In cazurile simptomatice, tabloul clinic include febra, eruptie maculo-papulara adesea discreta si de scurta durata, limfadenopatii, posibil coriza si conjunctivita. Adenopatia rubeolica (tipic in regiunea occipitala, retro- si submastoidiana, laterocervicala si submaxilara) constituie un semn constant al bolii, fiind adesea singura ei manifestare. Hemoleucograma indica de obicei neutropenie, iar in formula leucocitara este caracteristica aparitia de plasmocite si celule Trk, a caror proportie poate ajunge la 5-19%. Infectia confera imunitate pe toata durata vietii1;7.

Infectia cu virusul rubeolei are consecinte foarte grave in cazul in care este contractata in cursul primelor patru luni de sarcina. Daca gravida nu prezinta imunitate, exista un risc mare de afectare embriofetala. Rubeola congenitala determina aparitia unor defecte severe, multe dintre acestea fiind permanente, afectand dezvoltarea ulterioara: cataracta, surditate, hepatosplenomegalie, retard psihomotor, anomalii osoase, cardiopatii, neuropatii. Consecintele patologice asupra fatului si nou-nascutului depind de teratogenitatea virusului si de varsta gestationala la care s-a contractat infectia. Este unanim acceptat faptul ca riscul scade odata cu cresterea varstei gestationale; astfel riscul este maxim in cursul primelor doua luni de sarcina (40-60%) si scade progresiv in lunile patru si cinci (10-20%). Studiile au demonstrat faptul ca infectia fetala este rara dupa trimestrul II de sarcina.

In cursul infectiei acute, virusul infecteaza placenta si poate fi transmis la fat. Expunerea secundara la virus sau reinfectia se asociaza extrem de rar cu transmiterea intrauterina a virusului, indicand faptul ca imunitatea mamei (dobandita natural sau indusa prin vaccinare) confera protectie impotriva infectiei in utero. Infectia primara a mamei poate avea urmatoarele consecinte: a) absenta infectiei la embrion; b) resorbtia embrionului (doar in cursul primelor saptamani de sarcina); c) avort spontan; d) moartea fatului in utero; e) infectia placentei fara afectarea fatului; f) afectarea concomitenta a placentei si fatul

Testele serologice reprezinta un instrument important in diagnosticul si monitorizarea infectiei acute. Astfel, primul raspuns umoral la infectie este reprezentat de anticorpii specifici de tip IgM care sunt detectati in majoritatea cazurilor la cateva zile de la aparitia exantemului, atingand un maximum dupa 2-3 saptamani de la debut. Nivelurile IgM incep sa scada dupa 36-70 zile, fiind rar detectate dupa 180 zile (in cazuri izolate, pana la 1 an). Anticorpii specifici de tip IgG apar de obicei dupa aproximativ 1 saptamana de la generarea anticorpilor IgM; nivelul acestora creste rapid atingand un platou la 6-10 saptamani de la debutul bolii, dupa care scad progresiv la un titru (15-200 UI/mL) care se mentine toata viata. Reinfectia, care este complet asimptomatica, este insotita de cresteri moderate ale anticorpilor IgG.

Introducerea vaccinului antirubeolic in 1969 a avut un impact major asupra numarului de infectii congenitale. Cu toate acestea continua sa apara epidemii de rubeola. Prevalenta femeilor neimunizate in randul populatiilor vaccinate este in jur de 1.8%, in timp ce la populatiile nevaccinate poate depasi 40%.

Luand in considerare datele prezentate reiese importanta efectuarii screening-ului pentru determinarea statusului imun matern. Deoarece vaccinul antirubeolic este contraindicat la femeile gravide (risc teoretic, deoarece nu s-a demonstrat teratogenitatea virusului atenuat continut in vaccin) si la cele care pot deveni gravide in urmatoarea luna dupa vaccinare, se recomanda ca screening-ul sa fie efectuat inainte de conceptie, iar femeile neimunizate sa poata beneficia de vaccin

1.DEFINITIE:

Rubeola este o boala infectioasa acuta,eruptiva a copilului si adultului.

Clinicse caracterizeaza prin eruptii.febra.limfodenopatii.Infectiafetaladetermina malformatii congrnitale.

2. ETIOLOGIE:

AGENT ETIOLOGIC Virusul rubeolic, un togarus, este inrudit indeaproape cu alfarusurile. Spre deosebire de acesti agenti, totusi, el nu necesita un vector pentru transmitere. Mai mult, nu exista o asemanare de secvente ARN intre rusul rubeolic si alfarusuri. Virionul rubeolic este compus dintr-o capsida interna helicoidala de ARN si o proteina care este inconjurata de o anvelopa continand lipide, cu un diametru de aproximativ 60 nm. Proteinele structurale asociate cu rusul rubeolic sunt El si E2 (glicoproteine transmembranare de anvelopa) si C (proteina de capsida care inconjoara ARN-ul ral). Epidemiologie

Rubeola este rspndit n lumea ntreag, este o

boal care apare sporadic sau n epidemii.

Incidena rubeolei este maxim n sezonul

iarn-primvar i la vrstele cuprinse ntre 5 i 9

ani. Contagiozitatea ncepe cu 7-10 zile nainte de

apariia erupiei i dureaz nc 7 zile pn la

dispariia ei.

Virusul rubeolic se transmite prin transferul secreiilor nazofaringiee, fie direct fie prin

picturi aerogene (Flugge). Rubeola este foarte contagioas.

Manifestrile procesului epidemiologie: izbucnirile epidemice survin la intervale de 5-9 ani

printre copii, adolescenti, tineri i adulti (instituii de precolari, coli, internate, cmine, cazrmi,

mediul rural). Intervalul de la contact la apariia erupiei poate fi de la 14 la 21 de zile. Apariia

rubeolei congenitale ine n primul rnd de starea de receptivitate fa de infecia rubeolic.

Incidena rubeolei congenitale, depinde de stadiul n care se afl sarcina, fiind maxim n

primele 12 sptmni cnd este de 80%.

n studiul perspectiv pe 1016 gravide cu rubeola, ai cror copii au fost monitorizai timp de 2

ani, au rezultat urmtoarele: toi copii ai cror mame au contactat rubeola nainte de a 11-a

sptmn de sarcin au avut malformaii congenitale, cei nscui din mame cu rubeol pn n a

16-a sptmn de sarcin au prezentat defecte congenitale n 35% din cazuri. La copii nscui din

mame care au fcut rubeola dup a 16-a sptmn nu s-au contactat nici un fel de malformaii.

Rubeola la gravide poate provoca: avort spontan, nasteri premature, decese n perioada

neonatal.

Incidena real a rubeolei congenitale a putut fi stabilit izolnd virusul rubeolic de la copii

nscui cu malformaii congenitale sau de la fetii eliminai n cursul unei rubeole materne.

Virusul se izoleaz la feii eliminai, din materialul placentar, iar la copii cu malformaii i

viabili, din secreia nazal, snge, urin, materii fecale. Astfel, izolarea se face dup sptmni sau

chiar luni (12-14 luni) dup nastere constituinfu-se n surse de infecie.

Incidena rubeolei la 100.000 locuitori n Romnia n anul 1998 a fost de 104,58, mult sczut

fa de anul 1997, care a fost de 401,62.

Rubeola evolueaz sporadic sau epidemic cu numeroase forme atipice (30-50% infecii

inaparente). Formele clinice mai severe apar la aduli.

naintea introducerii vaccinrii la scar mare, rubeola era o boal care evolua ntr-un mod

epidemic sezonier cu cicluri epidemice la fiecare cinci pn la nou ani. n timpul perioadei

epidemice, incidena SRC (sindrom rubeolic congenital) fluctua de la 0,1 la 0,2 cazuri pentru 1000

de nasteri i de la 4 cazuri pn la 1000 de nateri n timpul epidemiilor.

Incidena rubeolei a czut rapid dup nregistrarea vaccinului contra rubeolei n 1969.

n anul 2002 s-au raportat doar la 18 cazuri. Dupa introducerea programului de vaccinare cu

dou doze cu vaccinurile triple R-O-R (rubeola-oreion-rujeola) i obinerea unor acoperiri vaccinale

ridicate, Finlanda i Suedia au eliminat virtual rubeola de pe teritoriul lor

3.PATOGENIE:

PATOGENEZA SI HISTOPATOLOGIE

Se cunosc putine despre histopatologia microscopica a rubeolei dobandite postnatal, deoarece

boala este invariabil autolimitata. Ca si la pojar, eruptia in rubeola este mediata imunologic;

debutul ei coincide cu dezvoltarea anticorpilor specifici. Viremia poate fi demonstrata cu aproape

o saptamana inainte si inceteaza in cateva zile dupa debutul eruptiei.

Cauza afectarii celulelor si organelor in rubeola congenitala nu este bine inteleasa

Mecanismul propus al afectiunii fetale include oprirea in mitoza a celulelor, necrozarea tesuturilor fara inflamatie si alterarile cromozomiale. Cresterea fatului poate fi intarziata. Alte trasaturi pot include descresterea numarului megacariocitelor in maduva osoasa, hematopoieza extramedulara si pneumonia interstitiala. Rubola este o boal infecioas acut, eruptiv a copilului i adultului, produs de virusul rubeolic. Clinic se caracterizeaz prin erupie, hipertermie, limfadenopatie. Virusul rubeolic intr n organism pe cale nazo-faringian i disemineaz n organism producnd o viremie, dovedit prin izolarea virusului din snge cu 7 zile nainte de erupie.

Virusul rubeolic a fost izolat din tegument, la nivelul exantemului. Exantemul este determinat de complexul virus rubeolic-anticorpi. Virusul rubeolei a fost izolat din urin n timpul viremiei, din secreiile cervicale uterine. Histologic n ganglionii limfatici excitai se constat hiperplazie, edem i unele modificri structurale n foliculi. 4. DIAGNOSTIC CLINIC:

Virusul rubeolic poate fi identificat prin analiza unor produse patologice: secretii,respiratorii,

lacrimi, snge, urin, lichid cefalo-rahidian (LCR), materii fecal

Diagnosticul i laborator

Leucopenie i limfocite atipice, uneori plasmatice (1-2% pn la 5-10%). Izolarea virusului

rubeolic din exudatul faringian, urin i alte secreii este o metod tehnic de lung durat.

Izolarea i identificarea nu sunt de uz curent. Se utilizeaz pentru diagnosticul rubeolei

congenitale sau n formele grave, complicate.

Diagnosticul se face pe baza fenomenului de interferen ntre virusul rubeolic i virusul

ECHO11. Dac dup nlocuirea virusului ECHO11 nu se observ efectul citopatic al acestuia

nseamn c virusul rubeolic este prezent.

Identificarea virusului se face prin reacia de seroneutralizarea cu seruri standard specifice.

DIAGNOSTIC

Deoarece rubeola dobandita postnatal este o boala usoara si deoarece multe cazuri sunt

subclinice, diagnosticul pe baze clinice poate fi dificil. Alte boli care pot imita rubeola includ:

toxoplasmoza, scarlatina, rujeola mitigata, roseola, boala a cincea (eritemul infectios datorat

parvorusului B19) si infectiile enterorale. Testele de laborator de rutina releva de obicei

leucopenie si limfocite atipice.

Izolarea rusului rubeolic in culturi celulare din probele recoltate din faringe, urina sau alte secretii

este dificila si costisitoare, dar se practica uneori. Aceasta tehnica este extrem de utila cand este

suspectata rubeola congenitala. Un diagnostic de laborator este cel mai adesea obtinut serologic.

Cel mai obisnuit test utilizat este testul imunoenzimatic (ELISA) pentru anticorpii IgG si IgM.

Rubeola acuta este diagnosticata prin punerea in edenta a cresterii de patru ori sau mai mult a

titrului anticorpilor IgG ativ in perechile de seruri din faza acuta si convalescenta, sau prin

detectarea anticorpilor IgM specifici pentru rubeola intr-un specimen de ser. Totusi, reactii fals-

negative si-pozitive pentru IgM sunt obtinute uneori. Mai mult chiar, reactii IgM real-pozitive pot fi

obtinute atat in infectia primara, cat si in reinfectie. Rubeola congenitala este diagnosticata prin

izolarea rusului rubeolic, prin detectarea anticorpilor IgM intr-o singura mostra de ser si/sau de

atestarea fie a persistentei anticorpilor antirubeola in ser peste varsta de 1 an, fie de cresterea

titrului de anticorpi oricand in timpul copilariei la un copil nevaccinat. Tesuturile biopsiate si/sau

sangele si lichidul cefalorahidian au fost, de asemenea, folosite pentru demonstrarea antigenelor

de rubeola cu anticorpi monoclonali si pentru detectarea ARN-ului de rubeola prin hibridizare in

Situ si reactia de polimerizare in lant

PROFILAXIE

Vaccinul antirubeolic u atenuat a fost aprobat in 1969, la 7 ani dupa ce rusul a fost izolat

pentru prima data in cultura. Acest vaccin a aparut ca o strategie de prevenire a rubeolei

congenitale prin incercarea de a restrange numarul de femei grade susceptibile si de a limita

rusurile salbatice in circulatie. Vaccinul antirubeolic induce seroconversie la mai mult de 95%

dintre cei carora le este administrat. De la obtinerea sa, nu au mai fost epidemii majore in Statele

Unite, iar numarul cazurilor a scazut cu 98%. Ultima epidemie de rubeola pe scara larga in Statele

Unite a avut loc intre anii 1964-l965; aceasta epidemie s-a manifestat prin nasterea a zeci de mii

de copii cu sindromul rubeolei congenitale. Vaccinul aprobat in mod curent in Statele Unite, RA

27/3, este proat in celulele diploide umane si este mult mai imunogenic (mai ales in ce priveste

stimularea imunitatii umorale) decat vaccinurile aprobate anterior. Strategia actuala de vaccinare,

aparuta in parte cand rujeola nu era controlata adecvat, este de a se vaccina toti copin la varsta de

12-l5 luni cu vaccin anti rujeola-oreion-rubeola (ROR), precum si de a li se administra o a doua

doza in timpul copilariei. Vaccinul antirubeolic poate fi de asemenea administrat oricarei persoane

susceptibile la infectie si femeilor care nu sunt insarcinate; este extrem de important ca angajatii

spitalelor de orice sex sa fie imuni la rubeola, astfel incat transmiterea nosocomiala sa fie etata.

Desi a existat o modificare mica in prevalenta imunitatii la rubeola in randul femeilor de varste

fertile (aproape 80%) incidenta rubeolei congenitale este extrem de scazuta - aproximativ 10

cazuri anual. Este probabil ca, desi anticorpii sa fie nedetecili multi ani dupa imunizare, protectia

impotriva infectiilor - posibil datorata imunitatii mediate celular - sa fie frecventa. In prezent,

exista putine do, asupra scaderii semnificative in timp a imunitatii fata de rubeola, cu importanta

clinica.

Ocazional, vaccinul antirubeolic poate cauza artralgii sau artrite, in special la femeile tinere. Foarte

rar, vaccinarea antirubeola are ca rezultat artrite cronice; totusi, chiar si cazurile de artrita franca

la vaccinati sunt autolimitate, durand doar aproximativ o saptamana.

Dupa investigarea unei serii de peste 400 femei care au fost imunizate neglijent in timpul sarcinii si

care au dus sarcina la termen, CDC a concluzionat ca rusul rubeolic de tip vaccinai fie nu cauzeaza

sindromul rubeolei congenitale, fie o face la o incidenta prea scazuta pentru a fi detectat. Cu toate

acestea, vaccinul antirubeolic este contraindicat la femeile grade si este recomandata etarea

sarcinii pentru cel putin 3 luni dupa vaccinarea antirubeolica. El este accepil pentru copin

susceptibili la rubeola ale caror mame sunt de asemenea susceptibile de a fi imunizate, deoarece

indizii vaccinati nu raspandesc rusul rubeolic si nu il transmit indizilor susceptibili. Desi se

recomanda ca vaccinul antirubeolic sa nu fie administrat persoanelor cu imunosupresie, el este

administrat copiilor infectati cu rusul imunodeficientei dobandite (HIV). Nu au fost raportate

efecte adverse ale vaccinului .

Diagnosticul hematologic evideniaz celulele turek i plasmocite (pn la 20%). Inconstant apar

modificri ale formulei leucocitare. Diagnosticul serologic este utilizat cel mai frecvent.

Reacia de hematoglutinoinhibare (HAI) cu titrul minim de 1/8-1/16 a fost nlocuit de

metode mai simple, fidele i de sensibilitate similar:

reacia imunoenzimatic (ELISA);

hemoliza radical, pentru demonstarea prezenei anticorpilor IgM sau

Ig6. Anticorpii Ig6 antirubeolici ntr-o prob de ser evideniaz

imunitatea la rubeol. Anticorpii IgM antirubeolici ntr-o prob de ser

sau testarea de 4 ori n dinamica titrului n dou probe cu ser

(recoltate la un interval de 7-10 zile) atest infecia rubeolic acut ca

i preinfecia.

5 .DIAGNOSTICUL SEROLOGIC al rubeolei congenitale n perioada neonatal trebuie pus pe

probe de ser recoltat att de la sugar ct i de la mam. Pentru sugar sunt necesare mai multe

determinri, titrul anticorpilor n scdere semnificativ, titrul n cretere este demonstrativ pentru

infecia rubeolic.

Diagnosticul precoce al rubeolei congenitale se face prin biopsie placentar la 12 sptmni

prin demonstrarea antigelului rubeolic cu anticorpi monoclonali.

Din a 22-a sptmn a gestaiei se pot depista IgM specifice n sngele fetal. Anticorpii apar

dup 3 zile de rupie cu titrul maxim dup 21-30 zile, dup care dipar cu structura de IgM n timp

ce anticorpii cu structura de Ig6 i IgA persist toat viaa.

Diagnosticul serologic este difcil de interpretat la gravine n primul trimestru de sarcin, la

nou nscui din mame cu boli eruptive n timpul graviditii.

Un titru crescut de IgM indic infecie recent, n timp ce prezena anticorpilor Ig6 indic

infecie veche sau reinfecie.

6.DIAGNOSTIC DIFERENTIA:

Diagnosticul diferenial trebuie fcut n rubeol cu urmtoarele boli: formele uoare de

scarlatin i rujeol, alte viroze cu erupie (adenoentera, nixovirusul), leosul secundar,

toxoplasmoza, examenele alergice i toxice.

Rubeola poate fii confundat cu forme uoare de:

scarlatin (o boal care apare cel mai frecvent la copii ntre 2 i 10 ani

care au avut cu puin timp n urm angin)

pojar care se mai numete i rujeol sau pojar rou, caracterizat prin

absena febrei nalte, cataractului oculo-nazal

varicela (o boal viral uoar care afecteaza copii mici i care

debuteaza de obicei cu febr mare 39.4C- 40.6C care dureaz 2-3

zile)

mononucleoza infecioas, boal viral podus de virusul Epstein-Barr

n cele mai multe cazuri apare mai frecvent la tineri ntre 15-24 ani,

reacii alergice la medicamente.

7.EVOLUTIE:

Virusul rubeolic izolat n 1962,1963 are un ARN virus de genul Rubivirus din familia Togaviridae. Acest virus are o form rotund cu diametrul de 50-70 mm avnd un nucleid ARN i nveli lipoproteic. Virusul rubeolic are trei polipeptide structurale: E1, E2 (glicoproteine, transmembrana celulei) i C (proteina capsidei care nconjoar ARN-ul). Virusul rubeolei poate fi cultivat pe celule de rinichi de maimu african, folosind tehnica prin excluzie, blocarea multiplicrii virusului ECKO11 sau a virusului COXSAKIE A6 de ctre virusul rubeolic. Nu provoac modificri citopatice vizibile. COMPLICATII In rubeola complicatiile sunt foarte rare si lipsite de gravitate.

Dintre complicatiile atribuite virusului:

Artrita, poliartrita apare concomitent cu erupia sau dup apariia ei (1-3 zile). Apare ndeosebi la adolescenti i aduli 15-20% din cazuri afectnd articulaiile mici de la degete, ncheietura piciorului, genunchi. nafar de dureri apar i tumefiaii articulare i periarticulare. Dispare fr sechele n 15-30 zile.

Trombocitopenia poate persista sptmni, luni.

Purpura trombocitopenic a fost raportat la copii, ca unica manifestare a rubeolei. Ea poate s apar la 10-15 zile dup sfritul erupiei, recidiveaz dup 2-4 sptmni.

Hepatita uoar a fost descris ca o complicaie neobinuit a rubeolei. Nevritele mai ales sciatice sunt rare.

Encefalita rubeolic debuteaz la 2-4 zile dup erupie prin convulsie, tulburri de contiin, micri anormale, ataxia. Are o mortalitate ridicat la aduli (20-50%). Vindecarea se obine fra sechele psihice, alte ori rmn anomalii pe EBS i sechele psihice severe. La sugari se nregistreaz sechele neuromotorii inclusiv sindrom autist.

Panencefalita rubeolic progresiv evolueaz cu deteriorarea progresiv, demen, convulsii, ataxie cerebral, atrofie optic, com, spasticitate i moarte n 2-5 ani. n snge i n lichidul cefalorahidian (LCR) decelereaz titruri ridicate de anticorpi rubeolici.

. Rubeola congenitala

Rubeola congenitala Infectia materna in sarcina incipienta poate conduce la infectii fetale, cu rubeola congenitala consecutiva. Semnele clasice ale rubeolei congenitale sunt cataracta, boala cardiaca si surditatea, dar au fost raportate o multime de alte defecte. Aceste anomalii includ semne si simptome care sunt tranzitorii, cum ar fi greutatea mica la nastere, trombocitopenie, hepatosplenomegalie, icter si pneumonie, precum si semne si simptome permanente, cum ar fi surditate, stenoza pulmonara, duet arterial patent, glaucom si cataracta si semne si simptome ce se dezvolta in timp, cum ar fi retardarea mentala, diabetul zaharat si tulburarile comportamentale. Cel mai important factor in patogenitatea rusului rubeolic pentru fat este varsta gestationala la momentul infectarii. Infectia materna in timpul primului trimestru conduce la infectii fetale in aproape 50% din cazuri; infectia materna la inceputul trimestrului doi conduce la infectii fetale in aproape o treime din cazuri. Malformatiile fetale sunt mai frecvente dupa infectarea materna in primul trimestru si, de asemenea, tind sa fie mai severe si sa implice mai multe sisteme de organe. in timp ce un fat infectat in a patra saptamana de gestatie poate avea o patologie complexa, unul infectat mai tarziu (de ex., in saptamana 20) poate avea o surditate izolata ca unic simptom. n gestaia precoce, rubeola duce la moartea ftului sau natere prematur cu defecte congenitale. Boala neonatal se caracterizeaz prin greutate mic la natere, hepatosplenomegalie, pete i ostinent. Defectele congenitale includ: defecte cardiace, microcefalie, cataracte i mioroftalmie, retard mintal tulburri tiroidiene i diabet. Riscul malformaiei este de 40-60% n primele 2 luni de gestaie sunt date cu defecte congenitale multiple sau avort spontan. n luna a 3-a de via fetal, n 30-35% din cazuri au defect singular (surditate sau maladia congenital de cord).Luna a 4-a aduce risc de 10% al unui singur defect congenital dar surditatea poate aprea pn la a 20-a sptmn de gestaie.

PROGNOSTIC:

Evoluia rubeolei post natal este mai sever la aduli i mai usoar la copii.

Politrita i purpura trombocitopenica au un prognostic final valoric.

Rubeola congenitala are o evoluie cu prognostic sever n relaie direct cu gravitatea infeciei i

precocitatea ei.

mente, unele infecii gastrice sau gastritece.

FORME CLINICE

Vrsta este determinant major a severitii bolii. Rubeola dobndit (post-natal) Este o boal inofensiv n general, copii prezentnd forme mai uoare dect adulii. Perioada de incubaie variaz de la 14 la 21 de zile cu o medie de 18 zile. Perioada predominal cu semne catarale uoare este mai sczut dect la rujeol. La

aduli debutul este insidios cu stare general modificat, febr moderat, arenoxie mai multe zile cefalee. Durata invaziei este de 2-4 zile.

Perioada eruptiv ncepe cu roeaa feei care se extinde n sens cranio-caudal. Erupia este maculo-papuloas i este constituit din molecule de culoare roz palid. Erupia este acompaniat de crioz uoar, conjunctivit, febr, poli pe fa.

Semnul cel mai caracteristic este constituit din adenopatiile retroauriculare, postoccipitale.

Adneopatiile rubeolice constitue primul i ultimul semn al bolii, uneori unica ei manifestare (rubeola sine exanthemate).

La adolesceni i femei pot s apar poliartrite frecvente la degetele minilor. Forme clinice

Rubeol sine exanthemate (fr erupie) cu forme inaparente, infeciile subclinice constitue 30-50% din cazurile cu rubeol depistat prin probe de laborator, leocograme, reacii serologice.

Dup vrst: la copii colari, forme uoare uneori fr erupii sau cu erupii fugare, la adolesceni i la aduli, n particular la fete tinere i femei se manifest o form

comun, erupia este mai intens asociat cu artomialigi supratoare i evoluie mai sever

Rubeola dobandita postnatal Infectia dobandita dupa nastere are de obicei ca rezultat o boala extrem de usoara

sau subclinica. O faza prodromala este neobisnuita la copii; adultii pot avea o boala mult mai severa, cu un scurt prodrom cu stare de rau general, febra si anorexie. Principalele simptome ale rubeolei dobandite postnatal includ limfadenopatia auriculara posterioara, cercala si suboccipitala, febra si eruptie. Eruptia incepe adesea pe fata si se extinde in partea inferioara a corpului. Ea este maculopa-pulara dar nu confluenta, este acompaniata uneori de coriza moderata si conjunctita si in general dureaza 3 pana la 5 zile. Un enantem petesial, pe palatul moale, denumit petele Forschheimer, poate aparea, dar nu este specific pentru rubeola. Febra poate fi absenta in intregime, sau poate fi prezenta cateva zile in faza incipienta a bolii. Complicatiile rubeolei dobandita postnatal sunt neobisnuite; suprainfectiile bacteriene sunt rare. O complicatie deosebit de suparatoare este intalnita aproape exclusiv la femei: o artrita, cel mai frecvent implicand degetele, incheietura mainii si/sau genunchii, se dezvolta pe masura ce apare eruptia si poate dura cateva saptamani pana la ndecare. Artritele cronice produse de rubeola sunt extrem de rare. Virusul rubeolic a fost izolat in lichidul din articulatii in timpul artritei rubeolice acute si din sangele periferic in artritele rubeolice cronice. Alta complicatie a rubeolei dobandite postnatal este hemoragia datorata atat trombocitopeniei, cat si leziunilor vasculare, care apar la un pacient din 3000. Trombocitopenia poate dura saptamani sau luni; ea poate avea consecinte pe termen lung daca apar hemoragii in organe ca ochii sau creierul. Atat copin, cat si adultii pot prezenta encefalite dupa rubeola; incidenta este de aproape 5 ori mai scazuta decat aceea a encefalitei ce urmeaza dupa rujeola. Adultii sunt mai predispusi la encefalite fata de copii; rata mortalitatii prin aceste complicatii este de 20-50%. Hepatita moderata este o complicatie neobisnuita. Pacientii cu imunosupresie nu prezinta un risc crescut pentru rubeola, spre deosebire de rujeola.

8. TRATAMENT;

Pacientul cu rubeol se izoleaz 7 zile cu repaos la pat, diet adaptat toleranei bolnavului, i

tratament simptomatic al febrei i al artritei. Este preferabil paracetamolul n locul aspirinei pentru

a evita riscul de sindrom Reye.

Amantadina a fost raportat a fii eficient in vitro n inhibiia stadiior precoce ale infeciei,

rubeolice n culturi de celule.

Copiii cu rubeol congenital necesit izolarea n toat perioada eliminrii virusului, i vor fi

monitorizai ulterior pentru eventuale sechele.

Tratamentul igieno-dietetic:

- repaosul la pat este indicat n perioada febril i cteva zile dup aceast perioad, copiii

trebuie s fie imbrcai curat.

Igiena

- igiena tegumentelor i mucoaselor trebuie s fie urmrit cu mult atenie;

- ochii vor fi meninui curai prin splare zilnic cu ceai de mueel;

- cavitatea nazal se cur de secreie;

- urechile i mastoidele se controleaz zilnic.

Dieta

- n perioada febril se recomand lichide: ceaiuri, limonade, sucuri de frucre, ap mineral,

lapte, supe;

- n perioada de convalescen, regimul alimentar este complet fr restricii.

Tratament ambulatoriu:

Tratamentul rubeolic la domiciliu se bazeaz pe administrarea de ct mai multe lichide i ct

mai mult repaos. Se poate administra un paracetamol pentru febr i stare general de ru. Nu se

administreaz aspirina la persoanele cu vrsta mai mic dect 20 ani datorit riscului apariiei

sindromului Reye.

Copii, adolescenii i adulii cu rubeol nu trebuie s se prezinte la gdini, coal sau

serviciu sau s se afle n contact cu alte persoane, n special femei gravide, timp de 7 zile dup

apariia rash-ului cutanat.

Profilaxia

Profilaxia nespecfic:

- evitarea contactelor infectante la gravide

Profilaxia specific

- cu gammaglobuline standard este incert;

- imunoglobuline umane antirubeolic specifice, administrate precoce n doza de 0.2-0.5 ml

/kg corp realizeaz o protecie eficient. Viremia nu este prevenit dect inconstant, riscul de

rubeol congenital neputnd fi evitat.

- administrarea trebuie s se realizeze ct mai curnd dup expunerea la infecie iar doza

util, de 20 ml (administrare intramuscular)

Profilaxia activ:

- Organizaia Mondial a Sntii recomand utilizarea vaccinului RA-27/3 contra rubeolei,

care conine tulpini de virus rubeolic viu atenuat. Primul astfel de vaccin a fost introdus din 1969

cu tulpin (Ende Hill). Ulterior s-au introdus vaccinuri cu alte tulpini (HPV-77 i R-27).

- vaccinul RA-27/3 confer o toleren bun i induce titruri HAI protective i de durat.

- vacinul rubeolic se aplic ntr-o singur doz pe cale parenteral. Vaccinul RA-27/3 introdus

n 1979 se aplic astzi cu predilecie.

Indicaii:

copii ntre 1-2 ani i persoanele de sex feminin aflate la vrsta fertil, receptiv la rubeol;

rezultatele vaccinrii antirubeolice sunt extrem de favorabile, obinndu-se o scdere

considerabil a morbiditii prin rubeol i o reducere a rubeolei congenitale la cteva

cazuri.

Contraindicaii:

- persoanele cu imunodeficien, femei gravide sau femei care pot deveni gravide n urmtoarele 3

luni dup vaccinare, deoarece vacinarea antirubeolic produce o viremie i virusul rubeolic poate fi

izolat din faringe, din secreiile cervicale interne ale femeii vaccinate.

- riscul de infecie embriofetal este mic i apariia rubeolei congenitale dup vaccinare este

practic nul. Vacinarea antirubeolic la gravide este contraindicat.

Toleran:

- vaccinurile anirubeolice sunt bine tolerate, cel mai bine tolerat fiind vaccinul RA-27/3

Reacii post-vaccinal:

- artralgii sau artrite 10-40%

- nevrite periferice cu parentezii (cazuri exceptionale)

Imunitate post-vaccinal:

- este de lung durat.

Studii recente au artat o persisten a anticorpilor n 90 % din cazuri dup 18 ani de la

vaccinare.

Reinfeciile cu virus rubeolic ,,slbatic la vaccinaii antirubeolic sunt posibile dar fr riscul

producerii unor malformaii conenitale.

Se pot administra n combinaie

cu vaccine pentru pojar, oreion i

rubeol, sub forma unei singure

administrari numite MMR. Exist 2

doze de vaccin. Prima doz se

administreaz la vrsta de 12-15

sptmni iar cea de-a 2-a la vrsta de

4-6 ani, dar nu mai tarziu de 11-12

ani. Vaccinul MMR se administreaz la

adolesceni n urmtoarele situaii:

- la persoanele nscute dup

1956 care nu au fost vaccinate cu

MMR;

- la cadrele medicale, studenii sau persoanele care circul internaional i care nu au dovezi

de imunizare sau o imunizare rubeolic.Vaccinul MMR se administreazain2 doze la interval de 4

saptamani.Multi parinti sunt sceptici cu privire la vaccinul MMR deoarece este suspect cu privire la

aparitia autismului.

.

CAP.II.INGRIJIRI GENERALE:

*Supravegherea pacientului din momentul internari si pana la externare si efectuarea tehnicilor

inpuse de afectiune

2.1.INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL;

.*Rolul asistentei medicale;.

Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru servicii

permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o ingrijire si

supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei medicale.

Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :

- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este primit cu

zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea increderii bolnavului in

profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi dezbracati si examinati. La nevoie pacientul

este ajutat de asistenta si asezat in pozitia necesara examinarii

- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului, dupa care acesta

va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe sectia cu paturi

- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi si sala de

tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor spitalizati.

Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul de internare,

foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de internari

.

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare;

*Rolul asistentei medicale;

Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul se alege in

functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul bolii) si sex. Asistentul conduce

bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si

in pozitia indicata de medic in pat.

Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei precum si indicatiile

medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este cazul si scopul

acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice si patologice

in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.

Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii. Pentru a crea un mediu

de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele sa aiba o

capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20C sa fie curate, linistite si bine aerisite

cu aer umidificat.

Asistentul medical va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul

alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare.

Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii

conditiilor optime necesare interventiei si a procesului de vindecare precum si pentru evitarea

unor complicatii grave si nedorite.

Asistentul medical observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea, greutatea,

varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului. Ea va urmarii

necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea satisfacerii acestora.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale pacientului

precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni pulmonare, cardiace,

diabet zaharat, epilepsie etc.)

2.3. Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati

*Rolul asistentei medicale;

a) Pregatirea patului si accesoriului

Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat cerintele de

confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire. Trebuie sa-i permita pacientului sa

414g65e se poata misca in voie, sa nu-i limiteze miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat,

sa poate sta in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita

ca asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie si tratament cat mai comod. Patul

trebuie sa fie usor de manipulat si curatat, prevazut cu rotite, dispozitiv de ridicare si la nevoie

aparatoare.

Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua perne si o patura

din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac cu cat mai putine cusaturi.

Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

b) Schimbarea lenjeriei de pat

- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de cearsaf

simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua perne. Dupa ce se indeparteaza

noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, in

ordinea intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se aseaza la

mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre

capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la ambele capete. Se executa coltul apoi se

introduce sub saltea toata partea laterala a cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte

cute.

Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.

Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.

- Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand starea pacientului nu permite

ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa de obicei dimineata, inainte de curatenie,

dupa masurarea temperaturii, luarea pulsului si toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de

mai multe ori pe zi. In functie de starea pacientului lenjeria se poate schimba in lungime sau in

latimea patului.

Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturite in felul urmator :

- patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in trei sub forma de armonica

- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime, fie in lungime in functie de metoda

aleasa pentru schimbarea patului

- cearsaful se ruleaza in lungime / latime

Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste si se asigura ca manopera va fi facuta cu

blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor cauza dureri si i se cere cooperarea.

Se asigura intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitandu-se curentii de aer.

i) Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul va fi intors in decubit

lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte si de alta a patului. Asistenta din partea dreapta

prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub

umerii lui, sprijinindu-i capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usor

perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor in aceeasi directie.

Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub genunchii acestuia

flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse. Din aceasta pozitie se

intoarce pacientul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si a genunchilor.

Pacientul se mentine acoperit. Asistenta medicala din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna

cu musamaua si aleza murdara pana la spatele pacientului, sulul de lenjerie murdara se afla in

acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea libera a patului se deruleaza cearsaful

curat, musamaua si aleza pregatita mai inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea

libera a patului si se aseaza o perna imbracata in fata de perna curata, apoi se aduce pacientul in

decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si sub genunchi. Pentru a

introduce pacientul in decubit lateral stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca si in

cazul intoarcerii in decubit lateral drept : prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce

mana dreapta sub umerii lui, sprijina capul pe antebrat si dupa aceeasi procedura intoarce

pacientul in decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri de lenjerie. Asistenta

medicala ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o indeparteaza, introducand-

o in sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria curata si o intinde bine, iar pacientul este

readus in decubit dorsal, sprijinit de cele doua asistente.

Dupa acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se impatureste in trei si se

aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu cearsaful folosit pana atunci. Peste aceasta

asistenta aseaza cearsaful curat impaturit anterior in trei, in forma de armonica astfel ca una din

marginile libere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se tin cu

mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente, care sunt de o parte si de

alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale cearsafului curat, iar cu cealalta mana

colturile superioare ale cearsafului murdar si, printr-o miscare in directia picioarelor pacientului,

indeparteaza cearsaful murdar si acopera, in aceeasi timp pacientul cu cearsaful curat. Se aseaza

patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste patura. Se continua aranjarea

patului , se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului.

ii) Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea lenjeriei se face in latimea

patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua persoane : una sprijina pacientul,

cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza si deruleaza cearsaful curat.

Dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este asezat cat

mai confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori pe zi, fara sa fie nevoie

de schimbarea cearsafului.

c) Asigurarea igienei generale si corporale

Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze singur igiena corporala. In

seara zilei precedente interventiei se face o baie generala a bolnavului si se va pregati tubul

digestiv pentru interventie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un dus. La

pregatirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai

ales la cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care se va opera prin

spalare cu apa si sapun, degresare si dezinfectare cu alcool. Daca regiunea prezinta pilozitati

acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.

Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza bijuteriile

bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi imbracat cu lenjerie curata, se verifica

starea de curatenie in regiunile :

inghinala

ombilic axile spatii interdigitale unghiile

d) Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat

Asistenta medicala va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala singur

sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia unor eventuale modificari.

Se verifica temperatura ambianta (20-21C) si se evita curentii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un

paravan de anturajul sau. Se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea

lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare pentru prevenirea escarelor.

Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38C.

Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu un cearsaf si patura. Se descopera progresiv

numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau manusa de baie pentru a nu se scurge

apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in care se face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste

regiunea dupa care se clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta,

sa fie schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la spatii

interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza

zonele predispuse escarelor.

La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si aleza in functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se va respecta urmatoarea succesiune : fata gat urechi brate si maini parte anterioara torace abdomen fata anterioara coapse

- bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala :

spatele fesele fata posterioara a coapselor

- bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal gambele si picioarele organele genitale externe ingrijirea parului toaleta cavitatii bucale

Toaleta pe regiuni

i) Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea infectiilor oculare . Materiale necesare : apa sau ser fiziologic tampon de tifon comprese manusi de baie prosop tavita renala

Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser fiziologic, cu mana acoperita

cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura externa spre cea interna.

La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza in mod regulat, se aplica comprese

imbibate in ser fiziologic si se picura lacrimi artificiale in mod repetat.

ii) Ingrijirea mucoasei nazale

Scop : mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, prevenirea infectiilor nazale si a

leziunilor mucoasei nazale in cazul in care pacientul prezinta sonda endo-nazala.

Materiale necesare - tampoane sterile montate pe bastonase

ser fiziologic apa oxigenata diluata tavita renala manusi de protectie

Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu care este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata fiecare cu cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa oxigenata diluata. Se curata si sonda, apoi se reintroduce si se fixeaza. Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul.

iii) Ingrijirea urechilor

Scop: - mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern - indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a dopurilor de cerumen

Materiale necesare - tampoane sterile montate pe betisoare

apa sapun manusa de baie prosop tavita renala

Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul in conductul

auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie avut grija de

limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu mana cu manusa, cu apa si sapun curatand cu

atentie santurile pavilionului si regiunea retroauriculara. Se limpezeste si se usuca cu prosopul.

Fiecare ureche se curata cu un tampon separat si daca din conductul auditiv extern se scurge

lichid cefalorahidian sau sange se va chema medicul.

iv) Ingrijirea cavitatii bucale

Scop: obtinerea unei stari de bine a bolnavului profilaxia infectiilor cavitatii bucale profilaxia cariilor dentare

Materiale necesare la pacienti :constienti periuta pasta de dinti prosop tavita renala sau lighian pahar cu apa

- la pacienti inconstienti comprese tampoane sterile din tifon deschizator de gura spatula linguala pensa port-tampon glicerina boraxata 20% tavita renala manusi sterile

Tehnica : - pozitia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejand

lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se sterge limba, bolta

palatina, suprafata interna si externa a arcadei dentare ca tampoane imbinate in glicerina

boraxata cu miscari dinauntru in afara. Cu un alt tampon se sterg dintii, apoi se ung buzele.

Toaleta se poate face si cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind acoperita cu

manusa. La pacientii care prezinta proteza dentara, acesta se va scoate, spala si pastra intr-un

pahar cu apa.

v) Ingrijirea unghiilor

Scop:

asigurarea igienei pacientului indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni

Materiale necesare : apa si sapun forfecuta, periuta de unghii pila prosop

Tehnica : - unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea piciorului acesta va fi

introdus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea unghiilor cu mare atentie pentru a nu leza

tesuturile din jur. Instrumentele dupa utilizare se dezinfecteaza.

vi) Ingrijirea parului

Scop:

pregatirea pentru operatii in zona fetei

pregatirea pentru EEG

spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata

pentru starea de bine a pacientului

Contraindicatii fracturi ale craniului politraumatizatii bolnavii cu febra boli ale pielii capului

Materiale necesare musama, aleza lighian apa calda sampon, sapun prosop piaptan uscator de par

Tehnica : - temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24C. Pozitia bolnavului este in functie de starea sa :

sezand pe un scaun cu capul in fata sezand in pat decubit dorsal oblic

Se protejeaza patul cu musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de pozitia bolnavului astfel

incat parul sa ajunga in lighian . se umezeste parul, se samponeaza, se maseaza usor pielea

capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana. Se protejeaza pielea capului cu un prosop si

pacientul va sta confortabil in pat.

vii) Toaleta intima

Scop:

igienic mentinerea unei stari de confort fizic in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel sondajul vezical la femei si barbati recoltarea de urina pentru urocultura

Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale, inaintea

interventiilor chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a cailor urinare si in

perioadele menstruale la femei.

Materiale necesare paravan doua bazinete tampoane sterile din vata sau comprese pensa port-tampon cana cu apa calda sapun lichid prosop manusa de cauciuc, manusa de baie musama, aleza

Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se asigura intimitatea

bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie ginecologica, se serveste cu un bazinet

pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se imbraca manusa de cauciuc peste care se ia manusa

de baie. Se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus turnand apa si sapun. Se limpezeste

abundent, se indeparteaza bazinetul. Se usuca prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudreaza

cu talc.

e) Observarea pozitiei bolnavului in pat

Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu paturi, fara perna pana la

trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte cu tavita renala langa cap pentru a

capta eventualele vomismente.

Asistenta medicala va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si dea seama

daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este intr-o stare grava, daca

prezinta transpiratii reci sau cianoza.

Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau apa daca nu este

contraindicat. In caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu comprese ude.

Dupa interventii intraabdominale, in general, bolnavii tind sa adopte o pozitie antalgica de

decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler, acesta fiind o pozitie care asigura

relaxarea musculaturii abdominale si deci amelioreaza durerea locala.

f) Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului

Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea pacientului

trebuie respectate unele principii :

sunt necesare doua asistente prinderea pacientului se face precis si sigur exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie mobilizarea se incepe incet si se continua in functie de raspunsul fizic al

pacientului

Scopul mobilizarii este miscarea pacientului in vederea prevenirii escarelor ce pot sa apara din

cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei. Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati

se face din 2 in 2 ore, masandu-se zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce

a pacientului favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular si

stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui, prevenind

tromboflebitele si pneumoniile.

Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va efectua mobilizarea activa in

pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.

g) Captarea eliminarilor

Scop : observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si descoperirea

modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului

i) Captarea materiei fecale

Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura si cearsaful care acopera

pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua si aleza. Pacientul se dezbraca si se introduce

bazinetul cald sub zona sacrala apoi se acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii

perianale si se indeparteaza bazinetul cu atentie. Dupa ce se acopera cu capacul se indeparteaza

din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se aeriseste si se spala mainile

pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala in locuri special amenajate.

ii) Captarea urinei

Servirea urinarelor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Dupa utilizare se golesc imediat,

se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.

Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice.

iii) Captarea sputei

Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si in care se pune solutie lizol 3% sau fenol 2,5%,

amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza in vederea unor analize de laborator nu

se foloseste dezinfectant. Se instruieste pacientul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa

foloseasca recipientul dat. I se asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie.

Dupa golire, se spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute in solutie

dezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.

iv) Captarea varsaturilor

Pacientul se aseaza in functie de starea generala in pozitie sezand, decubit dorsal cu capul intors

intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de pat se protejeaza cu musama si

aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde

este cazul si se ofera pacientului o tavita renala.

Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera cuburi de gheata,

lichide reci in cantitati mici.

Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa se noteaza in

foaia de temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru sterilizare

prin fierbere sau autoclavare.

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative;

*Rolul asistentei medicale;

Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora. Asistenta medicala

supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu salturi sau daca se face

cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se urmareste dupa graficul

temperaturii, al pulsului si prin inregistrarea tensiunii arteriale.

a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu al

evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.

Elemente de apreciat sunt : tipul respiratiei amplitudinea miscarilor respiratorii ritmul frecventa

Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.

Asistenta medicala aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi

executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de un

minut.

Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua respiratii.

Valorile normale a respiratiei sunt :

la nou-nascut 30-50 respiratii / minut la 2 ani 25-35 respiratii / minut la adulti 16-18 respiratii / minut la varstnici 15-25 respiratii / minut

b) Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara ascensiune termica (37,5-

38C). Aceasta curba este in descrestere incepand din a treia - a patra zi. Daca aceasta

descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-o

infectie la nivelul plagii operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele

generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii in

axila : se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila

prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in

centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata

anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii in

cavitatea bucala : se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a

arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas. Termometrul se

mentine cinci minute. In cazul masurarii temperaturii pe cale rectala se lubrifiaza termometrul.

Se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i

intimitatea. Se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Se

mentine trei minute.

Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu o

compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se

introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%).

In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare linie

orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad.

Valorile normale a temperaturii :

copil 36-37,8C adult 36-37C varstnic 35-36C

c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai mare cu atat pulsul

este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar daca acest ritm se mentine si in

zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub supraveghere permanenta.

Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea, greutatea, somnul,

alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile, plansul, mania), factori sociali (mediul

ambiant). Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un

plan osos : radiala, temporala superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . In practica

curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.

Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa

fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de numaratoare, intru-cat un efort sau o

emotie oarecare in timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul

bolnavului trebuie sa fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza

santul radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit de tendoanele

muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in profunzimea caruia se gaseste artera radiala.

Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la mana dreapta. Dupa ce s-

a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete

palpatoare, pana la perceperea zvacuiturilor pline ale pulsului.

Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza antebratul la nivelul respectiv. Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :

la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut la copil mic 100-120 pulsatii / minut la adult 90-100 pulsatii / minut la varstnic 80-90 pulsatii / minut

d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in special la cei

hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o complicatie

hemoragica.

Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a

inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).

Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau

cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor

stetoscopului si creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura.

Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric.

Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica si i se asigura un repaus fizic aproximativ 15

minute. Asistenta medicala se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului

sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea

inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se pompeaza aer in manseta

pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile. Aerul din

manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul zgomot

arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata

de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua

decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de

coloana de mercur sau acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta

reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile

obtinute.

La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se foloseste

stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul obtinerii

unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibila numai dupa

reducerea accentuata a compresiunii exterioare.

Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,

socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile orizontale

cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt :

- la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg

la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg

- la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg

- la adult 115/140-75/90 mmHg

- la varstnici >150/>90 mmHg

e) Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales in cazul

hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru masurarea diurezei urina

se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa

distilata. Colectarea se incepe dimineata la o anumita ora si se termina a doua zi la aceeasi ora.

Pentru prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se noteaza in

foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de urina si zilei

respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de temperatura corespunde la 100 ml de

urina. Cantitatea de urina eliminata in 24 de ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml.

2.5. Alimentatia bolnavului

*Rolul asistentei medicale;

Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu lingurita sau paiul si

bucatele de gheata, in prima zi, eventual lapte rece in cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora.

In functie de evolutie a doua zi de la sangerare sunt permise 12-14 mese compuse din 150-200 ml

lapte, regim hidrozaharat.

Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste adaugandu-se supe mucilaginoase, gris cu lapte,

piureuri de legume, budinci, creme, ou moale , carne slaba de vita sau pasare, legume fierte

ajungandu-se in cateva zile (5-7) la o ratie calorica de 1500-2000 calorii.

2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

*Rolul asistentei medicale;

Asistenta medicala aplica punga cu gheata in regiunea epiglotica. Pregateste sange izogrup, izo

Rh si instaleaza transfuzia de sange.

Administreaza medicatia hemostatica :

CaCl2

Gluconat de Calciu

vitaminele K, C (Fitomenadion, Acid ascorbic)

Venostat (Etamsilat)

Trombina

Adrenostazin

De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum :

Macrodex (Dextran 70)

Rheomacrodex (Dextran 40)

In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza ser fiziologic sau glucoza, insa acestea au

actiune mai slaba pentru refacerea volemiei. Asistenta medicala pregateste si administreaza in

cazurile indicate sedative :

Fenobarbital

Diazepam pentru calmarea starii de agitatie.

Se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se opreste mai

usor daca stomacul este colabat. In plus evacuarea stomacului, oprind greturile si varsaturile il

pune in repaus si favorizeaza hemostaza. Se controleaza daca sangerarea gastrica este activa in

momentul examinarii. Se determina cantitatea de sange pierduta intr-un interval de timp. Se

apreciaza eficacitatea terapiei instituite.

In scop hemostatic se pot efectua spalari gastrice (refrigeratie gastrica prin spalatura continua) cu

apa rece si Adrenostazin.

Medicatia hemostatica :

- Gluconat de calciu : intervine in metabolismul apei si in coagularea sangelui. Ca actiune

terapeutica, are rol plastic in formarea sistemului osos.

- CaCl2 : este un antialergic, antiedematos, antispastic. Este indicat in :

spasmofilie

tetanie

edeme

stari alergice

hemoragii

- Venostat : este o substanta cu proprietati hemocoagulante de tip enzimatic (activeaza

transformarea fibrinogenului in fibrina), timpul de coagulare (T.C.) scade la 1/3 din valoarea sa

initiala, iar timpul de sangerare (T.S.) pana la 1/5, iar indicele de protrombina ramane

nemodificat. Se administreaza parenteral, in injectii subcutanate sau intravenoase la adulti 1-2

fiole pe zi.

- Trombina : transforma fibrinogenul in fibrina fiind indispensabila in procesul de

coagulare.

Indicatii : hemostatic local pe plagi sangerande, hemoragii gastroduodenale.

Administrare : 2 grame pulbere dizolvata in 5-10 ml apa distilata sau ser fiziologic

- Adrenostazin : hemostatic capilar care actioneaza prin vasoconstrictie prin cresterea

rezistentei peretelui capilar si scaderea permeabilitatii lui, normalizeaza T.S. prelungit patologic

fara a influenta procesul de coagulare a sangelui. Nu modifica tensiunea arteriala si pulsul.

Mod de administrare : parenteral intramuscular sau in perfuzie endovenoasa (PEV).

Dozele obisnuite :

intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi

intravenos in PEV 1 fiola a 50 mg in 500 ml solutie glucoza sau clorurata izotona.

Reactii adverse : in cazuri exceptionale Adrenostazinul poate produce efecte psihomimetice.

- Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K naturala cu actiune antihemoragica specific

antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimuleaza sinteza protrombinei si a convertinei.

Dupa 3-5 ore de la administrare protrombina creste suficient pentru producerea hemostazei.

Reactii adverse : injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei, sudoratie,

senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps.

Mod de administrare : parenteral in injectii intravenoase, lent sau adaugata in PEV, doza

obisnuita fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi)

- Vitamina C (acid ascorbic) : intervine in procesul de coagulare a sangelui, are rol in

respiratia celulara, in metabolismul protidelor, glucidelor si lipidelor, in formarea substantei

intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor, mareste rezistenta organismului fata de infectii.

- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de solutie 6% in clorura de

sodiu 0,9% sau glucoza 5%. Ambele solutii sunt izotonice cu sangele prin continutul in substante

cristaloide. Ca actiune terapeutica Dextran 70 are ca actiune majora expansionarea volumului

circulant in cazurile in care acesta prezinta o scadere importanta.

Mod de administrare : parenteral in PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie sa depaseasca 20

ml / kg corp in prima zi si 10 ml / kg corp in urmatoarele. Concentratia hemoglobinei nu trebuie

sa scada sub 10%.

- Fenobarbital : este un sedativ, hipnotic de lunga durata, anticonvulsivant, slab antispastic si

vasodilatator.

A- Diazepam : este o substanta din clasa Benzodiazepinelor cu actiune tranchilizanta, relaxanta

musculara si stabilizatoare neurovegetativa.

Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.

Accidente : administrarea rapida a diazepamului poate induce stopul respirator.

- Somatostatina : exercita o actiune vasoconstrictoare specifica fara a determina modificari sistemice importante. Mod de administrare 250-500 g / ora in PEV.

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

*Rolul asistentei medicale;

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza

simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat, semnaleaza

aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta in majoritatea

cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare

a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a

evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori grave.

Asistenta medicala va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si

comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta adecvata,

repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.

Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat.

Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la laborator cat mai

repede si in starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de examene de laborator

efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie pentru

pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala cum ar fi :

timpul de sangerare (T.S.) timpul de coagulare (T.C.) determinarea grupului sanguin hematocritul (Htc) hemograma glicemie uree sanguina

Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a sangelui din

materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen).

In cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina, testele de

coagulare.

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune

*Rolul asistentei medicale;

In cazul interventiilor pe tubul digestiv exista si examinari speciale ca :

examene radiologice cu substante de contrast

gastroscopie

sondaj gastric etc.

Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea directa a mucoasei

gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop.

Asistentul medicala va pregati materialele necesare :

o masti sterile o manusi sterile o tavita renala o pipe Guedell o substante dezinfectante

- medicamente : - Emetiral

o Atropina o Adrenalina o Scobutil o Diazepam o seringi o glicerina sterila pentru lubrefiere

Dupa pregatirea materialelor necesare asistenta medicala pregateste psihic si fizic pacientul. Va

explica pacientului tehnica explorarii, aspectele dezagreabile ale acesteia, fapt ce solicita multa

cooperare.

Se executa golirea si curatirea completa a stomacului.

In seara precedenta examinarii daca examinarea resturilor stomacale este defectuoasa se va

efectua o spalatura gastrica dupa care bolnavul nu va mai manca nimic in afara de o tableta de

Diazepam.

In dimineata examinarii bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Cu 40-50 de minute inainte de

gastroscopie i se va administra Atropina (daca nu exista contraindicatii), Scobutil sau Diazepam

cu efect sedativ pentru prevenirea accidentelor si incidentelor. Se efectueaza anestezia bazei

limbii si a faringelui cu Novocaina 1% sau Lidocaina Spray. Bolnavul va fi asezat in decubit lateral

stang pe o pernita tare, cu capul in extensie fortata.

Una din asistentele medicale comunica cu bolnavul si sustine tavita renala iar cea de-a doua

deserveste medicul.

Dupa tehnica bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute in sala de examinare si inca 2 ore

in salon, timp in care acesta nu mananca si nu bea. Daca bolnavul acuza dureri si nu reuseste sa

elimine aerul si mucozitatile din stomac, la indicatia medicului acestea vor fi inlaturate prin

introducerea unei sonde gastrice.

2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

*Rolul asistentei medicale;

Pregatirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile insotitoare (anemie, diabet zaharat, boli

hepatice, pulmonare) si de timpul avut la dispozitie. Pregatirea preoperatorie a bolnavului consta

intr-o pregatire locala si generala .

a) Pregatirea generala preoperatorie :

examenul clinic - se efectueaza de medicul chirurg asistat de asistenta medicala.

Depisteaza deficientele si bolile insotitoare completate de analize paraclinice si de

laborator

pregatirea psihica - bolnavul se informeaza asupra interventiei, se cere

consimtamantul personal, iar pentru minori, cea a parintilor.

ingrijiri igienice - se efectueaza baia partiala pasiv (ajutat) sau activ in functie de

starea pacientului.

se urmaresc atent functiile vitale si vegetative

regim dietetic preoperator : regim hidro-lactat, lichide reci, gheata, lapte, budinci,

piureuri

b) Pregatirea din preziua operatiei

Se asigura repausul fizic, intelectual si psihic. Se incepe dieta corespunzatoare. Seara se poate

efectua o clisma evacuatoare.

Pregatirea locala : se curata pielea cu apa, sapun, se va insista la pliuri, ombilic. Pielea paroasa se

rade, se vor evita micile taieturi (escoriatii), se degreseaza pielea cu comprese sterile imbinate in

eter. Se dezinfecteaza cu antiseptic (Betadina sau Iod) si se acopera cu comprese sterile.

c) Pregatirea din dimineata zilei interventiei chirurgicale

Alimentatia se intrerupe cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Parul va fi legat sub

boneta, iar protezele dentare se indeparteaza. Bijuteriile vor fi date familiei cu proces verbal. In

caz ca pacientul nu are familie, bunurile se vor preda la secretariat sau asistentei sefe sau

medicului sef de garda, de asemenea insotit de proces verbal de predare-primire. Se

indeparteaza lacul de pe unghii, fardul de ten si buze. Golirea vezicii urinare se face spontan sau

cu ajutorul sondei Foley sau Demeure.

Se administreaza medicatia in doze stabilite de anestezist :

- medicatia de inductie

Barbiturice (Thiopental)

opioide (Fentanyl, Morfina)

-benzodiazepine(Diazepam, Midazolam, Lorazepam)

- miorelaxante (Succinilcolina, Pavulon, Arduan, Tracrium, Esmeron, Norcuron)

- alte medicamente folosite in inductie : Etomidat, Propofol, Ketamina

- vagolitice (Atropina - mai ales daca se administreaza Ketamina)

d) Pregatirea preoperatorie in cazul interventiilor de urgenta

Se incepe tratamentul socului inca din clipa in care bolnavul soseste la spital. Bolnavul va fi

dezbracat, la nevoie hainele vor fi taiate. La indicatia medicului se face spalatura gastrica in

vederea golirii stomacului. Se face toaleta generala a pacientului, dezinfectie tip III a regiunii

operate : se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza, se degreseaza. Se aplica de doua ori

dezinfectantul, la intervalul de 2'30'.

Se urmaresc functiile vitale si vegetative. Se recolteaza sange pentru ana