Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei EMINESCU, YOLANDA Mari procese din istoria justitiei / Yolanda Eminescu. - Bucuregti : Orizonturi, 2017 I SBN 978-973-736-359-6 34 Corector: Emilia Leancd Tehnoredactor: Puiu Enache Coperta: Puiu Enache Editura ORIZONTURI - Bucuregti B-dul Liberta[ii nr. 4, bl. 117 , et.7, ap. 20 telefon : 021 .317 .76.79, 07 44.531 .333 e-mail : orizonturi@editura-orizonturi. ro YOLANDA EMINESCU Mari procese din istoria justifiei Editura ORIZONTURI
Transcript
,*,
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RominieiEMINESCU, YOLANDA
Procesul marchizei de Brinvilliers. Dramaotrdvurilor
Procesul CalasProcesul curierului din LyonProcesul La Roncidre .............Procesul Landru ................:Procesul StaviskyProcesul Elvirei BarneyProcesul doctorului AdamsProcesul arhitectului Soco|escu...............Procesul inginerului CristescuProcesul lui Nicolae Elzer-Petropol ...........
Procesul Arabelei ArmSgescu Stravolca
13
437497
108133158177205227248273
Procesul mnrchizci dc Brinaillie?sDrama otrdr,rurilof
A Jiulie 1676. Ce^ata seriiinvdluia un Paris cuprins
a I de tulburare. ln fafa multimii, care umplea pia-t t [a denumitd Place de Grdve, Guillaume, cdldul
oragului, reteza dintr-o singurd loviturd de secure capulmarchizei de Brinvilliers. Era o cumplitd otrdvitoare ald-turi de care, dupd pdrerea unei ilustre contemporane,doamna de S6vign6, Medeea insSgi e o nevinovatd!
1 in Franla, in perioada regalitdtii, impdr[irea justitiei laiceconstituia un atribut al regelui, dar cum nu o putea exercitatotdeauna direct, iSi indeplinea aceastd indatorire prinintermediul unei anumite organizdri: justilia delegatd, care sedistribuia de diferite jurisdiclii regale prin delegare, in formelestabilite prin cutume sau prin ordonante regale, gi justiliarezervatd, pe care monarhul o impd(ea direct sau prin comisariisii, in forme foarte variate. ln slsfemu/ justitiei delegate,instanta de baz\ era alcdtuitd dintr-un judecitor numil prdvdt(de la latinescul praepositus, adicd: pus in frunte, imputernicitsi conducd, delegat) care era indrituit sd judece at6t cauzelepenale, cAt gi cele civilb. La sediul sdu, care era de obicei incastelul sau turnul regal din circumscrip[ia sa, se tineau gedintede judecati la intervale regulate de timp (indeobgte la 15 zile).Acest magistrat regal judeca singur, dat potrivit traditiei, eraasistat de auditores, alegi de el dintre notabilii locului gi cdrora leincredinta adesea pronunlarea hotdrArii. Judecata prevotal5 eralimitatd, in privinla persoanelor supuse ei, de diferite privilegii decare se bucurau indeosebi clerul gi nobilii. lnstanta superioard,avAnd in principiu aceeagi competenld, era condusd de unbailli (de la cuvdntul latin medieval bajulus, adicd: insdrcinat cuafaceri, administrator) gi se numea bailliage. La aceste tribunalefunctiona un locotenent general (lieutenant g6n6ral) gi unulparticular (lieutenant particulier). lmportanta acestor instantescade incepdnd aproximativ din 1750. Procedura criminaldconsta intr-o judecatd sumard gi fird dezbateri in caz de flagrantdelict (prdsent malfait).ln celelalte cazuri, urmdrirea era pornitifie de partea interesatS, fie din oficiu de cdtre procurorul sauavocatul regelui, in urma unui denun[ sau a zvonului public.lnstructiunea era secretd gi, afard de cazul mirturisirii care
13
ducea la condamnarea imediatd, judecata urma o singurd cale,denumitd ordinard. incepAnd din secolulalXlV-lea apare gicaleaextraordinarl, care presupunea folosirea torturii, pentru a sili pecel vinovat sd-gi recunoasci vinovdtia sau sd mdrturiseascdnumele complicilor sdi. Deasupra, gi in afara acestui sistem dejurisdictie, func[iona Curtea regald de justilie (Cour royale dejustice) sau Curia regis. Ea judeca in numele regelui gi din ordinulacestuia. Sub Ludovic al lX-lea aceasti instan{5 era organizatdsub formd de Parlamenl (Parlemenf,). Cu timpul, gediniele aveauloc totdeauna in Paris (gi nu oriunde se afla regele) gi astfelaceasti instantd de jurisdictie regald a cdpdtat denumirea deParlamentul din Paris, avAnd la inceput o singuri camerd dejustitie (sec[ie) care, prin sporirea numdrului de consilieri ce oalcdtuiau, devine centrul institu[iei, sub denumirea de Grand'Chambre (sau Chambre des Paids). Cauzele criminale, alteledecAt cele in care se putea pronunta pedeapsa cu moarteagi care continuau sd fie judecate de Marea Camerd, au fosttrecute unei sectii anume create sub denumirea de Chambrede la Tournel/e (dupd turnul palatului de justilie unde aveau locgedintele). lncd de la inceputul secolului al Xlll-lea, aldturi deParlamentul din Paris au apdrut 9i unele parlamente provinciale,in provinciile treptat anexate vechiului nucleu al monarhieifranceze. Justilia, fiind un atribut fundamental al regalitdlii, eraconsideratd cd emand de la rege gi de aceea toate tribunaleleamintite funclionau prin imputernicire regal5. Prin denumireade justilie rezervatd se intelegea justitia impir[itd personal derege. Sesizarea se ficea prin cereri scrise, numite placets, lacare regele rdspundea uneori prin aga-numitele /effres de cachet[scrisori inchise], adici printr-un ordin care adesea dispuneaarestarea ori exilarea unei persoane de orice conditie sociald.Justitia rezewatd se mai manifesta insd gi prin controlul exercitatasupra impd(iriijustitiei delegate gi prin dreptul de a-i suspendacursul, de a-l schimba pe judecdtor gi de a hotdri in mod suveranasupra litigiului, prin /effres de justice [ordine judiciare]. Astfelde interventii regale surveneau gi in activitatea Parlamentului,ludnd numele de /ft de justice, dupd numele baldachinului subcare regele lua loc, pentru indeplinirea unuia dintre actele celemai solemne gide o deosebitd gravitate pentru monarhie, atuncicAnd interesele regalitdtii erau in joc. Justilia regald (ca justitielaicd a statului) s-a afirmat, s-a dezvoltat gi s-a consolidat treptatpAnd la Revolutia francezd, in concurentd gi in luptd cu justiliaBisericii Catolice, cu justitia feudalilor gi cu justi[ia comunald a
Marchiza incepuse prin a incerca puterea otrdvurilor,pe care pldnuia sd le foloseasce, asupra unor bolnavidin spitalul ,,H6tel Dieu", dupd care gi-a otrdvit pe randtatdlgi cei doi frati. De altfel, ea a Tncercat efectele dife-ritelor otrdvuri aproape asupra tuturor celor din jurul ei,
necrutand nici pe propriul ei copil 9i nici pe sine insdgi.Cei care locuiau impreund cu ea sau care o frecven-
tau erau cupringi de o asemenea spaimd, Tnc6t fiecareigi administra preventiv gi neintrerupt o contraotrava!
Data de 17 iulie 1676 nu marca numai ultima scene a
unui proces care, prin grozevia crimelor sdvArgite gi prin
inaltul rang al criminalei, zguduise profund Franfa, darreprezenta totodatd gi momentul declang5rii unei lungiserii de procese in care au fost rdnd pe rdnd amestecatecele mai strdlucite personalite[i de la curtea lui Ludovical XIV-lea, printre care se numera chiar marchiza deMontespan, favorita Regelui Soare.
Este ugor de inchipuit starea de spirit create de ares-tarea unui mare numerde persoane apatinand celor mai
oragelor inzestrate cu privilegii. lnstaurarea monarhiei absolutea dus la lichidarea justitiei feudalilor in esenta ei, ea exercitdndu-senumai limitat, ca o concesie din partea regeluicare o supravegheaprin agentiisdi, Tifixa regulile de procedurd gi uneorio rdscumpdrade la feudaliititulari. Absolutismul monarhic a dus la o limitare gi
mai mare, cu exceptia unor provincii recent anexate, a jurisdiclieiBisericii, care este redusi la procesele disciplinare ale clerului 9ila unele probleme privind cdsdtoria. [n orage, judecitorii regaliau fost instalali pretutindeni, posturile de judecdtori fiind vAndute,iar unele dintre ele putdnd fi dobAndite prin mogtenire, direct sauindirect. Acest mod de dobAndire a contribuit la transformareaparlamentelorin corpuri politice de clasd care vor intra tot rnai desin conflict cu monarhia. Dar, in secolul al XVll-lea, parlamenteleinceteazi de a mai fi instanle suverane. Hotdrdrile lor vorputea fi atacate cu calea de atac a recursului in casare, carese judecd de Consiliul privat sau de Marele consiliu al regelui.De aceea intreaga dezvoltare din perioada istoricd consideratdpoate fi caracterizatd ca o acaparare a impdr[iriijustiliei de cdtreregalitate.
14 15
cunoscute familii ale aristocraliei franceze, a doamnelorde Dreux, Leferon, de Poulaillon gi a abatelui Mariette(inrudifi cu inal{ii magistrati chemati sd-ijudece) sau ci-tarea Tn fafa tribunalului2 a ducesei de Bouillon, a prin-tesei de Tingry, a maregalei de La Fert6, a contesei duRoure orifuga din tard a marchizeid'Alluye, a viconteseide Polignac, a contelui Clermont-Loddve, a marchizuluide Cessac, a contesei de Soissons gi, in sfdrgit, intemni-tarea la Bastilia a maregalului de Luxembourg3. Uriagulscandal nu crulase nici pe rege care, in unele cazuri,s-a vdzut silit sd ordone Tncetarea urmdririi, dispundndin acelagi timp sustragerea unor dosare de la tribunal.
Vrdjitorii, otrdviri, liturghii de magie neagrd... cerce-tdrile descoperiserd cele mai neagteptate complicitdli.Panica cuprinsese intregul Paris, Tnc6t p6nd gi Tn celemai simple accidente se vedea urma unei otrdviri.
Ndscutd la 22 iulie 1630, Marie-Madeleine d'Aubray,devenitd prin cdsdtorie marchizd de Brinvilliers, era pri-mul dintre cei cinci copii ai lui Antoine Dreux d'Aubray,gentilom d'Off6mont gi de Villiers, consilier de stat,av6nd (Tn organizarea judiciard atdrii) titlul de maitre derequdte*, precum gi numeroase alte funcfii 9i titluri.
Crescutd fdrd nicio supraveghere, marchiza deBrinvilliers cunoscuse din copildrie toate viciile, mergdndpdnd la incest. Textul confesiunii gdsite asupra eiin mo-mentul arestdrii a ingrozit intreaga Frantd gi, pentru a
2 La chambre ardente, tribunalexceplional care judeca crimelecontra statului. Denumirea se explica prin faptul cd incdperea incare aveau loc Aedinlele era tapisatd in negru gi luminatd deun mare numdr de fdclii. Dosarele proceselor judecate de acesttribunal se pdstreazd la biblioteca Arsenalului.
3 A se vedea Franlz Funck-Brentano, Le drame des polsons[Drama otrdvurilor], Editura J. Tallandier, Paris, 1928, p. 197.
a Judecdtor atagat consiliului regal sau secliei reclamaliilor(requ6tes) infiintatd pe ldngi fiecare parlament.
16
putea fi citit in fafa tribunalului care o judeca, a trebuit sdfie in mare parte tradus in limba latind!
Bine instruitd, dAnd dovadd de o uimitoare energie 9ide un curaj cu totul neobignuit, sfiddnd moartea 9i ironi-zAnd pe cei care-gi fdceau loc sd o vadd mai de aproapein timp ce era conduse la locul executieis, marchiza deBrinvilliers ajunge sd inspire curiozitate 9i interes celorcare, contemporani cu ea sau mult mai tArziu, s-au ocu-pat de viafa 9i de procesul ei.
,,Era una dintre acele naturi, scrie Funck-Brentano,care, dacd ar fi fost indrumatS pe calea cea bund, ar fifost in stare de ac[iuni eroice, dar care se dovedesc tot-odatd capabile de cele mai mari crime, dacd se intdmpldsd fie ldsate pradd relelor lor instincte"6.
lar scriitorul francez Henri Robert, relatdnd executiamarchizei, incheie cu aceastd reflectie: ,,Dacd a trdit cdtse poate de rdu, a gtiut totugi sd moard bine"7.
Tn sf6rgit, duhovnicul ei din zilele dinaintea executiei,abatele Pirot, impresionat de personalitatea acestei fe-mei, i-a consacrat doud volume, in care ii face urmdtorulportret:
,,Era de felul ei neinfricatS, de un mare curaj, ... uhspirit viu 9i pdtrunzdtor, infelegAnd pe deplin lucrurile gi
exprimAndu-le in cuvinte potrivite 9i pufine, extrem deprecise, gdsea pe loc solutia pentru a iegi dintr-o situatiegrea gi lua de indatd pozitie in problemele cele mai stAn-jenitoare, uguraticd 9i nelegdndu-se de nimic, inegald gi
nestdp6nitS... Sufletul ei avea o anumitd tdrie, dddea
5 Astfel, zdrind-o la fereastra uneia dintre casele de pe podulNdtre-Dame pe doamna de S6vign6, hotdrAtd sd nu piardd nimicdin spectacol, pentru a-l putea relata amdnuntit in scrisoarea pe
care a doua zi o va scrie fiicei sale, marchiza de Brinvilliers seadresea/d duhovnicului ei cu voce tare, pentru a fi auzitd de ladistanld: ,,latd, domnule, o stranie curiozitate!"
6 Op. cit., p.3.7 Henri Robert, Les grands procds de l'histoire [Marile procese
ale istorieil, seria a ll-a, Payot, Paris,1922, p.54.
17
dovadd de un sAnge rece neobignuit in fata celor maineagteptate TntAmpldri, de o stdpdnire care ii inlituraorice emotie, hotdrdtd sd agtepte gi sd indure moartea,dacd ar fi fost necesar"s.
Acest portret, zugrdvit de abatele Pirot, este cu atAtmai neagteptat, cu cdt vine de la preotul care a fost celce a determinat-o pe marchizd sd-gi mdrturiseascd cri-mele gi le-a auzit descrise chiar de criminald.
Micd de staturd, cu trdsdturi pldcute, cu ochi albag-tri gi cu un frumos pdr castaniu, dar gi cu o importantddotd, Marie-Madeleine d'Aubray se cdsdtoregte in 1651cu Antoine Gobelin de Brinvilliers, bogat descendent alfondatoru I u i celebrei ma n ufacturi,,Gobelins".
Solul, ingelat imedlat dupd cdsdtorie, simfindu-gi inpermanenfd viata ameninlatd, inghitea de mai multe oripe zi contraotravd, nu m6nca decdt servit de un valetales de el gi nu bea decdt dupd ce i se spdla de fieca-re datd paharul in fa[a lui. Acestui so! ii scrie marchizade Brinvilliers, Tnainte de a muri, o sct'isoare (pe careFunck-Brentano o numegte cu drept cuvdnt uimitoaree),in care putem citi: ,,Acum, c6nd sunt gata sd-mi dau su-fletul, vreau sd vd asigur de prietenia mea, care vd vaapar[ine p6nd in ultima clipd a vielii mele...".
Doar o singurd datd sdngele rece a pdrdsit-o pe mar-chiza de Brinvilliers.
Acest eveniment, cu totul neprevdzut, s-a petrecut la30 iulie 1672 gi a fost provocat de gtirea morfii cavale-rului de Sainte-Croix. Marchiza nu gi-a pierdut stdpAni-rea de sine, aga cum s-ar fi putut crede, pentru cd intreea gi cavalerul de Sainte-Croix exista o veche legdturd(in care, de fapt, nu se mai putea gti ce parte reveneadragostei gi ce parte complicitd[ii la crimd), ci pentru cdo tulbura faptul cd o anumitd casetd se afla in casa ca-valerului. Din acel moment, marchiza de Brinvilliers nu
8 Citat dupi F. Funck-Brentano, op. cit., p.4.s lbidem, p.63.
18 19
va mai fi stdpAnitd decdt de preocuparea de a intra inposesia acelei misterioase casete.
Pentru a dobdndi obiectul dorit, marchiza se va strddui
mai intAi sd-l convinge pe comisarul Picard cd aceastd
casetd Ti aparline gi cd, deci, se cuvine sd-i fie inapo-iatd. Demersurile ei rdmdn insd fdrd niciun rezulltat 9i
atunci, pentru a intimida, invocd numele unor persona-
litSli, incerc6nd in acelagi timp sd-l corupd pe sergentul
cdruia comisarul ii incredintase caseta spre pdstrare'
Neizbutind pe aceste cdi, nu va sta pe gAnduri nicio cli-pd sd incerce a-lvizita pe comisar la ceasurile noptii, dar
acesta retuzd s-o primeascd. A doua zi il convoacd pe
Briancourt, preceptorul copiilor 9i confidentul ei, precum
gi pe procurorul Delamare, care, la rugdmin[ile marchi-
2ei, se vor strddui gi ei, de altfel fdrd succes, sd-l con-
vingd pe comisar sd-i inapoieze marchizei misterioasacasetd.
Zdddrnicia incercdrilor - ca urmare a puternicei im-potriviri a comisarului - o face pe marchizd sd-gi piardd
fel inc6t imediat dupd deces locuinfa sa fusese sigilatd'
Abia la 8 august, comisarul Picard, asistat de sergen-
tul Crenillebois, de doi notari, de un reprezentant al vd-
duvei 9i de un reprezentant al creditorilor, ridicd sigiliilegi procedeazd la inventarierea lucrurilor ce aparlineaudefunctului.
Sainte-Croix fusese un personaj destul de misterios,
care-gi petrecuse o bund parte din timp intr-un laborator
de alchimie instalat in casa sa 9i in care, dupd cum spu-
neau unii, s-ar fi indeletnicit cu prepararea 9i experimen-tarea de otrdvuri, iar dupd altii, cu descoperirea pietrei
filozofalelo.
10 Piatra despre care se presupunea cd ar avea proprietatea
de a transforma in aur sau argint diferitele metale 9i pe care au
cdutat-o zadarnic alch i m i gti i.
Se rdsp6ndise chiar zvonul cd moartea s-ar fi datoratspargerii unei mdgti de sticld pe care o folosea cAnd lu-cra Tn laborator, accident care l-ar fi facut sd aspire ema-natiile otrdvitoare ale substanlelor pe care le preparall.
ln incdperea care-i slujea lui Sainte-Croix de labora-tor, comisarul descoperi, printre eprubete 9i alambicuri,un sul de hdrtie pe care se aflau scrise cuvintele ,,con-fesiunea mea", precum gi o casetd de culoare rogie, deformd alungitd, de care era legatd o cheie.
Toli cei ce asistau la inventariere au fost de acord sdarunce Tn foc sulul de hdrtie, fdrd a incerca sd-l citeascd.
,,Dacd marchiza de Brinvilliers - scrie Henri Robert -ar fi asistat la acest autodaf6, ar fi respirat, desigur, maiuguratd, privind cum ultimele fldcdri p6lpdiau inainte dea se stinge pe cenuga acelei confesiuni. Dar aceasta nuera totugiindeajuns pentru a o salva"12.
Ce confinea oare caseta pe care Sainte-Croix o in-dicase ca aparfindnd doamnei de Brinvilliers gi la carealdturase o scrisoare, al cdrei ton neobignuit trezise bd-nuielile comisarului?
,,lmplor cu umilintS, scria Sainte-Croix, pe aceiin m6i-nile cdrora va cddea aceastd casetd sd-mi facd bine-le de a o restitui doamnei marchize de Brinvilliers, culocuin{a in strada Neuve-Saint-Paul, dat fiind cd tot cecontine o privegte gi ii apa(ine numai ei gi c6, de altfel,in aceastd casetd nu existd nimic care sd fie de vreunfolos cuiva pe lume, cu excep[ia ei; gi dacd s-ar Tntdmplasd moard inaintea mea, rog sd fie aruncatd pe foc cu tot
11 Este versiunea relatati de Alexandre Dumas (Crimescdldbres [Crime celebre], vol. l, Administration des Librairies,Paris, 1839, p. 88) care precizeazd cd existau doud pdreridiferite cu privire la moartea lui Sainte-Croix. Scriitorul arati cds-a oprit la cea de mai sus ca fiind cea mai verosimili, intrucAt,daci moartea cavalerului s-ar fi datorat unei boli prelungite,Sainte-Croix ar fi avut rdgazul sd facd sd dispari hdrtiile care iicompromiteau prietenii.
12 Henri Robert, op. cit., p. 16.
20 ?1
ce se afl6 Tnduntru, fdrd a o deschide"13. Scrisoarea seincheia cu blesteme Tndreptate impotriva acelora caren-ar da urmare indica{iilor autorului ei.
Caseta a fost deschisd Tn ziua de 11 august, in pre-zen[a reprezentantului marchizei 9i confinea mai multefiole, dintre care unele erau pline cu un lichid incolor, iaraltele cu un lichid rogcat ori cu o pulbere cu un aspectciudat; se maiaflau aicicdteva scrisori pe care marchizade Brinvilliers le adresase cavalerului de Sainte-Croix,doud recunoagteri de datorie, semnate de marchizdpentru sumele de 30 000 gi 25 000 de livre, precum 9io chitan[d pentru suma de 10 000 de livre, imprumuta-te doamnei de Brinvilliers de cdtre R. de Pennautier -receveur g6n6ral du clerg1la - prin intermediul luiSainte-Croix.
Atdt lichidul din fiole, c6t gi pulberea au fost experi-mentate pe animale (porumbei 9i cOini), care au murit deindatd. Dar, spre uimirea exper[ilor, la autopsia animale-lor nu s-a descoperit in corpul lor nicio urmd de otrav6.
intr-adevdr, in raportul acestora se consemneazd'.,,Experienfele cele mai sigure gi cele mai obignuite se
fac cu ajutorul apei, al focului gi al animalelor. Otravalui Sainte-Croix a fost supusd tuturor incercdrilor 9i igibate joc de toate experientele. Aceastd otravd plutegtepe apd. Scapd experientei focului, in care nu lasd decAto substan[d inofensivd. [n animale se ascunde cu at6taarta giindeminare, incdt n-o poli recunoagte"l5.
13 Citat dupi F. Funck-Brentano, op. cit., p.28.1a Sub denumirea de receveurs g6n6raux era desemnati o
categorie de inalti functionari ce apar in secolul al XIV-lea, avdndmisiunea de a primi produsele domeniului gi impozitele. Lainceput in numdr de 4, au ajuns 48 in timpul domniei lui l-udovical XVI-lea. Deoarece aceastd funclie le ingdduia sd devindposesorii unor sume considerabile, ei dobdndesc cu timpul unrol insemnat, servind de,,bancheri" guvernului.
15 Citat dupd Henri Robert, op. cit., p.19.
Otrava misterioasd, a cdrei naturd nu putea fi definitdde exper[iitimpului, era arsenicul care fusese descoperitcu c6{iva ani inainte de C. Glaser, un chimist elvetianstabilit la Paris.
,,Arseniculigiincepea atunci, cum observd H. Robert,lunga gi Tnspdimdntdtoarea sa carierd"16.
$tirea privitoare la otrava descoperitd in caseta luiSainte-Croix, precum gi la rezultatele experientelor fd-cute de experli s-a rdspAndit cu iu(eala fulgerului. Tn sa-loanele pariziene nu se mai vorbea decAt de marchizade Brinvilliers, Sainte-Croix gi Pennautier. Foarte cur6ndzvonurile iau asemenea proporfii, incdt toate deceselemai mult sau mai pufin suspecte din ultimii ani au fostatribuite activitdlii odioase desfdgurate de cei trei presu-pugi complici.
Nu existau insd probe Tndestuldtoare pentru ca o in-vinuire precisd sd poatd fiindreptatd impotriva unor per-soane avdnd averea gi pozitia sociald a lui Pennautier,colaborator al lui ColbertlT, sau rela[iile gi rangul marchi-zei de Brinvilliers.
La 22 august, datd la care marchiza 9i Pennautierau fost invitati in fafa magistratului competentls pentrustabilirea autorilor scrisului din scrisorile 9i chitanlelegdsite in caseta lui Sainte-Croix, igi face aparitia un altreilea personaj. Comportarea lui neobignuitd avea sdTnlSture ezitdrile justi[iei lui Ludovic al XIV-lea. Este La
16 lbidem, p.20.17 Jean-Baptiste Colbert, ministrul de Finanle al lui Ludovic
al XIV-lea. A jucat un rol insemnat, ocupdndu-se nu numai definan[e, dar 9i de administralia interioard, de agriculturd, industrie,comerf, coloniietc.
18 Este vorba de locotenentul civil care, de la inceputulsecolului.al XIV-lea, era magistrat delegat sd judece in primdinstanld cauzele civile la tribunalul ce igi avea sediul in palatul leGrand Chat6let. PAnd in 1667 acesta era gigeful politiei. PalatulChat6let a fost pAnd la marea Revolutie francezd sediuljustitieiregale din Paris.
22
Chauss6e, pe adevdratul siu nume Jean Hamelin. El
se aflase un timp Tn serviciul lui Sainte-Croix, dupd caremarchiza de Brinvilliers Tl angajase in calitate de valet al
celor doi frati ai sdi, inainte de moartea acestora.Comisarul Picard ii aduce la cunogtinta cd in labo-
ratorul lui Sainte-Croix s-a gdsit o casetd care a fostdeschis5. La auzul acestei gtiri, La Chauss6e se inspdi-mdntd, o ia de indatd la fugd, igi pdrdsegte in aceeagi zi
stdpdnul, la care se angajase de, curdnd, dupd care se
ascunde. Este prins abia la 4 februarie 1673, fiind ares-tat pe stradd, la orele 6 diminea[a, de cdtre ofiferul depolitie Thomas Regnier.
Regnier Tncearcd sd foloseascd acest fapt pentru a-i
smulge o mdrturisire marchizei de Brinvilliers. El ii aducela cunogtinld cd La Chauss6e a fost arestat, nddajdu-ind cd aceastd gtire neaqteptatd o va face s5-9i piardd
cumpatul. Marchiza nu se lasd deloc impresionatd, dar,
dAndu-gi seama de pericolul ce o amenintS, socoteg-te in{elept sd pdrdseascd grabnic [ara, stabilindu-se inAnglia.
Cu mai pu[in sdnge rece, Briancourt, in momentul incare aflS aceeagi veste, de la acelaqi Regnier, care nu
se ddduse bdtut, nu se poate stdp6ni sd nu exclame:
,,latd o femeie pierdutd"le.incunogtintatd de cele petrecute, vdduva lui Antoine
d'Aubray, unul dintre cei doifrafi morfi ai marchizei, vinegrabnic la Paris gi Tn ziua de 10 septembrie depune la
tribunalul din Chdtelet o cerere prin care se constituieparte civild impotriva lui La Chauss6e gi a marchizei deBrinvilliers, pe care ii invinuiegte de asasinarea so[uluiei prin otrdvire.
Procesul impotriva lui La Chauss6e ia sfArgit la 23februarie 1673. Prin hotdrArea sa tribunalul decidesd i se aplice invinuitului tortura denumitd question
