+ All Categories
Home > Documents > Dictionar de Teologie Ortodxa si stiinta - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/753/Dictionar de...

Dictionar de Teologie Ortodxa si stiinta - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/753/Dictionar de...

Date post: 17-Oct-2019
Category:
Upload: others
View: 56 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
9
:. . : : : Pr,'Rizvan Andr,ei lonescu ' , ,, Adrian Lemeni ..: DICTIONAR TEOLO'GIE DE ORTODOXA sr iL STII,NTA t,
Transcript

:. . : : :

Pr,'Rizvan Andr,ei lonescu

' , ,, Adrian Lemeni..:

DICTIONARTEOLO'GIE DE

ORTODOXA sriL

STII,NTAt,

Fr- Rdavan ,A.,rrrd.refl lo,ncgrcuAddan[eeil,Em"

TffiO:I-QGfrffi -u i.i:xH{.i{ l

I

fi " e*edl+*- &+e.stq !4gei

adevir

adevdr.y Teologia este demers gi mdrtu-

$ rie deimpirtdgire din realitatea

X pe care Dumnezeu i-o descoperi

3 omului. Ea nu line atAt de epis-temologie (efort de reprezentare

ralionald a lumii la nivel de intelect)cAt de gnoseologie (in sensul de cu-noagterii interpersonale) gi de onto-logie (fiinlare umand corrfiguratd prinimpirtaqire din ceea ce-i impdrtd-qegte fiinlarea dumnezeiascd). Ade-vdrul trdit de cregtin este participa-tiv, demersul de ciutare a adevdru-lui conducAnd la concretul impdr-tigire din Adevdrul dumnezeiesc -F{ristos, Cel care este,,calea, adevd-rul gi viala" (In17,17):

,, Adm dr uI lui D umnezeu" (Rom.1, 18.25) este echiaalent cu mani-

festnrea fiinlei SaIe personale ine-

fabile, care face obiectul credin[ei(II Tes. 2,10-12), mkntuireaflindcoffiuniunea rtctiad cu misterul luiDumnezeu reaelat (II Tes. 2, L0).Minciuna este o denaturare gi o ?nd-

bugire arealului (Rom. 7,18), deoa-

rece iEi are rdddcinq in,, antihrist",tatdl minciunii, impostorul care fal-sificd realitatea personald, care mas-

cheazd gi deformeazd personalitatea

(I In 2, 22;4,6)'.

Sfinlenia este implinirea uma-nului in impXrtdgire din chipul

adevirdumnezeiesc de fiinlare. SfAntuleste un omimplinit dumnezeieqte,ca unul devenit dumnezeu prin har,pentru ci cele ale lui Dumnezeusunt devenite ale sale pentru totdea-una. Este implinit ca unul care-gitrdiegte unicitatea in istorie: fiecareom este o mAntuire, spune ieromo-nahul Rafail Noica. Iar mAntuireinseamnd a te personaliza in Hris-tos, a-L lSsa pe Hristos sd te confi-gureze ca persoand prin lucrareasculpturald a Duhului Sfant intmcare se leapddd din om toate adao-surile skiine, generate de picat. indialog cu Adevdruf tot ce perver-tegte firea umand, toate minciuni-le, toate sunt iepddate pentru cd inFlristos nu poli fi decAt in Adevir:

Eu spre aceasta M-am ndscut gipentru aceasta am uenittn lume, ca

sd dau mdrturie pentru adndr; oi-cine este din adeadr ascultd glnsulMeu (In1,8,37).

Astfel cd, dacd vorbim de cadrulreferential in care ciutdm adevdrulin gtiinle, el este cel specific demer-sului intelectual (rdspunzAnd exi-genfelor logicii), in timp ce, in teo-logie, acest cadru line de participa-rea fiinlei intregi teologia fiind actde,,impdrtdgire in fiin$". Adevd-rul teologic este accesibil prin,,ne-garea negaSilol' (a ,,nu'lurilor) detrp ,,pdca{', care-l pewertesc pe omla nivel de fiinlare, astfel structurAn-du-se in om ,,da"-ul sdl5qluirii saleintru Adevdrul personaf care esteHristos. In timp ce primul cadrucere exercitarea unei calitdli urnanede tipul inteligenlei, educati dupd

19

adevirexigenlele g6ndirii gtiinlifice, al doi-lea presupune ir:rtAlnirea interper-sonald cu Dumnezeu, posibild inspaliul interioritdtii umane, prinascultarea poruncilor lui Hristos.De subliniat cd demersul prin exce-len!5 al Bisericii este cel al intAl-nirii gi comuniunii cu Adevdrul:

Adedrul este o prioritate centruldtn cwnoagterea [...] ecleziald. [...)Raliunea autonomd nu poate per-cepe decktforme de adeadr, firimeale unor adeadruri concEtuale, nea-

ahnd acces la contemplareo unitarda Adndrului. O cunoagtere parlinld,lipsitd de integralitatea unei uizi-uni du.hoanicegti gi ecleziale, riscdsd denatw'eze gi cunoagterea asu-pra pdrlii. N umai o cunoagtere inle-Ieasd ca putere a Duhului Sffrntpoate migcn inimile gi minlile oame-

nilor, pentru a-L primi pe lisusHristos ca Adeadr allumii, posibilde experimentat tn experienla aiea Bisericii. Adeudrul nu poate fi po-sedat, ci impdrtdgit. Cunoapterea nuinseamnd doar un et'ort de gdsire a

adeztdrului luuului printr-un r alio-nament detagat d.e renlitatea luuu-lui studiat, ci inseamnd unirea su-biectului cunoscdtor cu obiectul de

cunoscut.

Teologic, este imposibil si nu-mim prezenta Tri-Personald a luiDumnezeu,,obiect al cunoasterii",corect este sd-L numim,,Subiect"al cunoasterii teologice ca Unulcare din negrdita Sa bundtate Einoble{e citre creatura Sa se des-chide El insugi prin iubire 9i i Se

reveleazi pentru a-L mAntui.

20

adevirDe aceea, impdrtdqirea adndruluidumnezeiesc este posibild numai iniubirea adAncd s comuniunii de ais-

ld trditd in Bisericn lui Hristos. inacest fel, Adeadrul poate fi tmpdr-ta6it in experienla de putere duhoa-niceascd a comunitdlii eclezinle. iniubire, este posibild qdeadrata cu-noagtere a Adeadrului gi acenstd

cunoagtere se manifestd cs iubire.Dar, in afara comuniunii desdakr-gite a Sfintei Treimi extinse in uialaBisericii, nu existd iubire deplind.Adea dr ul se deza dluie in lumina p a-.. :radi gme i Ci n cizec im ii. [mpdrtagireaAdeadrului necesitd treceren de lamoarte la aiald, de la o oiald inchis-tatdin limitele striciciunii la o ain[ddeschis d nestricdciunii, s ?noieriiduhoanicegti. Hristos nu este unndeadr principial, cuantit'icabil laniael de concept gi generator de sis-teme doctrinare sau coduri morale.

Hristos este Adeadrul personal, al

fiecdruia dintre noi gi al lumii in-tregi, care ne cheamd de Ia moartela oiald gi, in acelngi timp, ne ddputerea spre inaiere prin biruinlat,ui asupra morlii. lisus nu pre-zintd adea druri doctrinar e ab str ac-

te, ci Se descoperd pe Sine co CeI ce

este Calea care duce la Tstdl. ,,Eusunt luminq lumii" (In 8, 72). Mdr-turisirea Adndrului este posibilddoar prin umblarea tn lumina luiHristos. Orice d.espdrlire de Hris-tos ne face sd ne tndepdrtdm de In

realitatea absolutd a Adeadrului,descopuitd in Fiul lui Dumnezeu.

Cknd Pilat iI intreabd pe Hristos:,,Ce este adandrulT ", Mdntuitorulnu dd o defini[ie, ci mdrturisegte:

,,Eu spre aceasta M-am ndscut gi

adevirpentru aceastn am aenittn lume, ca

sd mdrturisesc adeudrul" (In 1$ 37).

Esenla Eztangheliei constdin mdr-turisireq Intrupdrii Adeadrului,care permite ?mpdrtdpirea hnpdrd-tiei lui Dunmezeu'.

Rrtrin!e:1 Bria 11994), p. 70;' Lemeni -

Ionescu 120071, pp. 482-483.A se aedea gl; antinomie, bisericd,

erezie, gnoseologie.

,r* Naqterea gtiinlei e strAns legatd

?' a" manifestarea exigenlei de a"S dobAndi despre lume o cunoa$-*" tere siguri adevdratd. Greciivedeau aceastd siguranld in strAnsd

legdturd cu o buni, eficientd, rigu-roasd exercitare a puterilor raflunii.Pentru ei, raliunea conduce ea in-siqi cdtre adevdr, raliunea mdrtu-risegte despre existenla adevdrului:

Aristotel pleca de la regula contra-dictoriilor, pentru a afirma cd existd

cel pufin un ndeadr: ,,Dacd adead-

rul nu este altceon decit u afirmnce este adeadrat gi a nega ce e fals,este imposibil ca totul sd fle fals,pentru cd este o necesitate absolutd

ca una dintre cele doud pdrli ale

contradicliei sd fe adeudrntd" (Me-tahzica). F ormulatd diferit, aceastd

reguld care spune cd existd cel pulinun adeadr poate fi enunlatd astfel:

propozilia,,toate propoziliile sunt

false" se contrqzice singurd, deci,

dacd arem sd eaitdm o contradiclie,

suntem obliga[i sd afirmdrn cd exis-td propozilii adea dr ate' .

Formalizarea matematicd a

logicii, respectiv propunerea de

adeviraxiomatizare a matematicii au incu-rajat intAlnirea cu adevdrul prin in-termediul unui demers (pur) inte-lectual, logic. Aristotel oferd, prinintermediul a doud principii, cela1contradicliei gi cel al identit5fii,,,baza axiomaticd cea mai clasicipentru o car acterizare a adevdru-lui". Este bazala care Leibniz, doudmii de ani mai tdrziu, va adduga gireciproca principiului identitilii.Astfel odatd,,cu Aristotel gi cu Leib-niz, ne apare limpede faptul cd supor-tul adevdrurilor este propozifa"a.

Logica este chemati sd garan-teze propagarea adevXrului prin in-termediul ralionamentului umanpomind de la un set de propoziliinedemonstrabile (axiome):

Logica, in sensul sdu cel mai strict,constd tntr-o reducere n obiectuluig1ndirii la un conlinut minim, care

este prezenla sau absenla, gi, tn mod

corelatiu pentru propozilia care sem-

nificd acest obiect, adeztdrul sau fal-sul. Regulile ralionamentului logic

gnranteazd deci canstruclia uneipropozilii pornind de Ia o alta, princlnservarefi aalorii cle adeadr a pro-pozi[iei de origine, gi, in consecin[d,

garantdnd cd nu aom putea inferao propozi{iein acelagi timp adeod-

ratd gi falsd. Aceastd legisla[ie de

inferenle a fost formtilatdin mul-tiple feluri tn cursul istoriei logicii,dupd niaelul de complexitate ales

pentru s descrie prin propozifiii.

Matematizarea gtiinlelor, irce-pAnd cu modemitatea, a extins utili-tatea logicii in interiorul discipli-nelor gtiinlifice. Dorinla de inves-tigare obiectivd a fdcut ca adevirul

adevirsd fie formalizat, an alte cuvinte sdfie detagat de influen{a subiectivi-t6!ii umane gi plasat i_n sfera de cer-cetare a rafiunii obiective. Adevdrulnu mai inseamnS, ca in gtiinla cla-sicd, o anumitd adecvare a reahtefiinvestigate la reprezentdrile inte-rior-umane (conceplie prekantiand)ci este cdutat un adevdr absolut, ne-subiectir.', universal demonstrabilprin repetarea (de cdhe oricine do-regte) a ralionamenhrlui, respectiv aexperirnentului (inleles ca skategieralionald de a qti cum s6,,intrebi" lanivel fenomenologic) in lumea fi-zicd. Garanlia autenticithfii adevd-ru1ui este datd de utilizarea rigwoa-sd a metodei gtiinfei, adevdrul aces-teia fiind unul (riguros) demonstrabil:

O propozilie line de adeudrul gtiin-

lific dacd a fost stabilitd" recurgdndIa metoda gtiin[ificd, pornind de lacel mni mic ru,tmdr posibil de ipoteze

arbitrare. Ea trebuie sd f fost con-struitd printr-un ralionament rigu-ras, plecknd de la presupozilii inmod comun admise gi aerificate prinexperienld. Ea este reutilizqbild de

cdtre alli oameni dr gtiinld, pentru aconstrui alte propozilii de acest fel,aahnd-o capunct de plecare. ht lim-bajul curent, expresia desemnea-zd un adeadr factual [....f .

Adevdrul gtiinlific, agadar, esterispunsul la o investigare a naturiidupd paradigma gtiinlificd. El cores-punde unui sistem de referinldprecis ir:r ceea ce priveqte normelede utilizare a rafiunii, verificabi-litatea, domeniul de valabilitate.De remarcat cd viziunea critici pe care

22

analizdo oferd filosofia contemporanX agtiinlelor a dus la aparitia unei in-tregi literaturi de teorii prin careautorii se strdduiesc sX evaluezecritic posibilitdliie de intAlnire rea-le ale omului de gtiinld cu ,,ade-vdrul gtiinlific" (Michel Foucaul!Karl Popper, Ludwig Wittgenstein).

Referin[e:

' Ali Benmaktrlouf, Vdritt (Adeudr),apud Lecourt 119991, p.973; ^ Ibi-dem; u Gilles Gaston Granger, Ratio-naliti et raisonnemmt (Ralionalitate qir alio n amen t), ap u d };4:ichaud [2000],p.216; 'C/. Wikipedia (versiuneafrancezd).

A se aedea gi:

axiomd, eroare, formalism, me-tod5, rafiune/ra$onalitate/ralionalism.

analizi).8 Termenutilizat de limbajul gtiin-

.E' t U. incd dinainte de modemi-'i tate, analiza acoperd astdzi rca-"' Uteg diferite, in func,tie de dome-niul gtiinlificin care este folosit5. Laoriging este un concept ce line de fi-losofia cunoagterii (matematice) :

La frontiera dintre matematici gi

filosofie existdteme de mare mrnple-xitate Ei de mare fecunditate ce iz-aordsc din cele doud disciplinein ace-

lagi timp. Printre nceste teme, cea a

analizei gi sintezei a ocupat, timp de

doudmilenii, un loc centrall.

Parte a binomului analiz6-sin-tez6, situati antinomic fali de sintezS,

analiz6.

alraliza desemna inlelegerea obiec-hrlui prin descompunerea sa in ele-mentele constitutive, pe baza unorcriterii care sd asigure eficienla cu-noagterii.

Astdzi, il intAlnim cu preci-dere in matematici, in chimie gi inteoria muzicald. Analiza matema-ticd acoper4 ca domeniu, tot ce lnede calculul diferenlial gi integrai gide domeniile asociate;,,anahza com-plexd" este acea parte a anal2ei ma-tematice, care e centratd pe utiliza-rea numerelor complexe; ,,analizafun{iclnald" este cea care se ocupdcu studiul fu.qtiilot, in timp ce,,ana-hza armonicff' este cea care utilizea-zd transformatele de tip Fourier. inchimie, analiza este procesul deidentificare a constituentilor unuiprodus chimic. in muzicd, andlizaconstituie shrdiul sbrrcturii melodice,armonice sau ritmice a operelormuzicale.

Referinle:

' Roshdi Rashed, Analyse et syn-thise (Analizd gi sintezd), apud Le-court [1999] , p. 47.

A se aedes gl; continuitate, dis-ciplind.

antinomie(din gr. antinomia, conflict intre

doud legi; conotalia este una maidegrabi modernd decAt anticd)

or Antinomia reprezintd depdqirea'ic contradicliei unor termeni in: aparenld opugi. Existenla, in ca-

; drul aceleiagi invSfdturi, a unor* concepte care in aparenli se

opun induce o contradiclie internd

antinomiein planul logicii formale obignuite.De pildX, unitatea gi trinitatea dincadrul dogmei Sfintei Treimi, dum-nezeirea gi umanitatea PersoaneiFiului lui Dumnezeu, faptul cd Ma-ria este Maica Domnului gi in ace-lagi timp Fecioard ilustreazi o gan-dire de tip antinomic. Antinomiapresupune o logicd in care cunoa$-terea nu se epuizeazd in exprimareaconceptuali supusd rigorilor forma-le. Ea nu presupune un obscuran-tism iralionaf ci exprimi logicaexperienlei ecleziale. Aceasti logicde legatd de viala Bisericii, iar viatanu poate fi epuizatd in formule. An-tinomia ajutd ia depdgirea unei g6n-diri marcate de autosuficientd, care

risci si devini incremenitd gi fi-xistd in propriile tipare date de lo-gica formald. Antinomia favorueazl.asumarea limitei g6ndirii discur-sive ca o desdridere spre o ctmoag-tere mai intuitivd, integrativi.

Antinomia caracterizeazi apofa-tismul Tradiliei ecleziale. in aceastd

perspectivS, existd o imp5rtdqire di-namicd din puterea de viald a Ade-vdrului in cadrul experie{ei duhov-nicegti gi ecleziale. Limbajul gAndiriiantinomice din apofatismul teologicexprimd doar granila hotarul reali-tdlii definite. Definilia nu poate cu-prinde gi epuiza realitatea indicaE.Antinomia ne trece de la fixismulconceptelor la dinamica vietii pro-pune o logicd racordati la exigen-

lele vielii.Experienla ecleziali a Aderi-

rului nu permite epuizarea sa in-tr-o formulS obiectivi:

Ap ofatismul adca drului bisrricxre x clu fu or ice p er ceperc ffid

antinomiea ortodoxiei. Adeodrul nu se epui-zeazd in formularea lui. F ormulareaeste numai grnnila adeadrul:ui, aeg-

mhntul sau paza adeadrului. Ad*ad-rul este realitatea care nu se dez-minte pe sine, admdrul ultim este

zsia[a care nu paate fi abolitd de

moarte. De aceeagi cunoagtuea ade-

adrului nu se poate tnfdptui prininleleguea formuldrilor lui, ci prinparticiparea Ia menimentul adead-

rului, la adeudrul aielii, la ime.diatul experienleil.

GAndirea increzdtoare in pute-rea nelimitatd a raliunii umane nupoate concilia formularea definitivicu caracterul nedeterminabil al ade-virului. Antinomia ajutd la sparge-rea acestui cerc vicios, indicAnd o lo-gici prin care se trimite citre o expe-rienld de viald. Aceastd experienldpresupune taina persoanei desdrisespre comuniune. Taina persoaneinu se epuizeazi in concepte obiec-tive, in criterii determinate $i ope-rabile prin gAndirea discursivS.

Taina gAndirii antinomice pre-supune irtAlnirea cu taina persoa-nei care se dezviluie in lumina ade-virului experienlei ecleziale:

Formuldrile definitiae ale adetsd-

rului gi caracterul dinamic nedeter-minabil aI experienlei adeadruluisunt doud elemente necanciliabilela nioelul ghndirii logice. EIe pot fipuse tn armonie insd la niaelul aie-

lii gi al purtdtarului ipostatic al aie-

lii care este persoana. De aceea, cri-teriul ortodoxiei bisuicegti este ex-perietxta gi uedin[a Bisericii tntregi,tntrupatd tn persoanele sfinlilor.

24

antinomieCriteriul adea drului este plenitu-dinea eclezisld, inr mdsurd aplenitu-dinii este intregirea harismelor oielii?n persoanele sfinlilor.1...1 Cum se

reuSeqte sala gar darea acestui uite-riu nedefinibil, care distinge orto-dnxia de erezie, din moment ce lip-segte orice mijlac fu impunere obiec-

tir:d gi autoritard a adeadruluiTRdspunsul ?I afldm in insistenla cu

csre Biserica identificd adeodrul cuaiafa gi aia[a cu singurul purtdtoripostatic al acesteia, care este per-soana, tn refuzul Bisericii de a tn-Iocui imediatul experienlei gi aI re-laliei cu formule intelectuale, codurimorale squ structuri de putere tnslujba unei autoritdli. Astfel, orto-doxis se dobhndegte sau se pierde,a1a cum se dobhndegte sau se pier-de orice dar de aia[d: o iubire sde-adratd, o expresie artisticd reugitd,un punct de plecare dinamic tn cu-noagtere. Aceastd dobkndire saupierdere rdrnLne inaccesibild crite-riilor obiectiae ale gtiin[ei gi isto-riografiei, tot aga cum rdmkne inac-cesibild acelorsgi criterii gi func[io-nnrea uie a limbajului, impreundcu transformdrile lui de-a lungulistoriei, sau manifestdrile ueatoar eale artei gi semantica lor sociald2.

Referinle:lYannaras

119961, pp. 185-186;

' lbidem, pp.1,87-189.

A se uedea gi:

adevdr, apofatism, cognoscibil,raliune/ralionalitate/rafionalism.

Elemente ale logicii antinomicese regdsesc in cercetarea gtiin-!ific6. CuvAntul ,,antinomie", ca

,stq

inteligenfi artificialieste esential5 in inlelegerea umani.Dificultatea celor care incearcd sdexplice natura minlii umane prininteligenla artificiali nu provineatAt din limitele tehnologice sau dincele ale logicii booleene, cAt mai alesdintr-o perspectivi filosofici inadec-vatd, in care existd o incredere nejus-tificatd tn autosuficienla raliunii ana-litice pentru a explica lumea.

Perspectiva acestei autosufici-enle nu este nou5, ci cregte in con-temporaneitate in contextul filoso-fiei inrdddcinate in modemitate. inDiscurs despre metodd (1637), Des-cartes sistemattzeazi, o filosofie carecrede cd adevdrul lucrurilor poatefi atins intr-un mod direct propor-lional cu nivelul de claritate al me-todei. Universalitatea metodei giaplicarea algoritmului sXu devincriterii ale adevdrului gtiinlific de-spre lume. Ratiunea este inleleasdmai ales din perspectivd instrumen-tald gi operalional5. in 1651, Hobbesdescria rafiunea ca o calculare sim-bolicd. Logica b azatd, pe silogismeextinde regulile aritmeticii in pla-nul gAndirii. Leibniz genenlizeazd,valabilitatea matematicii in procesulcunoagterii, maternaticile fiind de-numite caracteristici universale, prinintermediul cdrora gAndirea ar pu-tea fi inlocuitd de calculabilitate.

Efortul constant de a realiza ro-boli cu o viald psihicd asemdndtoareomului poate trida fie o consecinlda golirii de confinut a vielii noastre,compensatd prin crearea de artefac-te cu conqtiinld, fie o expresie a uneitentalii demiurgice. profesorul

$te-fan Trdugan-Matr-1 specialist in inte-Ligenla artificialS, mdrturiseqte:

772

inteligenfi artificialiNe punem tntrebareu: tle ce are:.sd facem robo[i care sd fie ca rc:"Un rdspnns ar fi cdne-ar putea n,:,-

ta ln munci pe c&re doqr omul le -1,;.-,

qcum. La acest rdspuns se poate i.:-sd obiecttt cd rut este neaoie cn rol.:-ttrl sd fie ln fel ca noi, ca sd fie tft:.Atracliape care 0 exercitd totr.tgi r;-bo[ii umanoizi, nu numai L!nor c;-pii, ci 6i oaruenilor tnatur"i, serio::

Si chiar asuprn specinligtilor in ctr:-

culatoare, trddeozd, d.upr d pfiy'sr. -

noastri, msi mt,tlte lucruri. in pr:mul rAnd, o dorinld de umanizsr,de atribuire o unar trdsdturi umnntla tot ceea ce ne tnconjoard gi, ma-.

ales, celor mni sofisticate realizar:tehnice. Este, poate, o consecin[,;.

o dezumanizdrii. Ap ar atu r n electra-

nicd omniprezentd, sub impresia.asigurdrii unui confort cilt msi de-

plin, ntL face deckt sd ne tndEdrteztde noi inqine, de introspeclie, de re-

fleclie. [...] Dintr-o altd perspectiad,

eforturile de creare q unwi homun-culus, a unui golem, a unui robotcu inteligen.ld artificiald gi cu psi-hic, constante ale ciuilizaliei umanedin ultitnele secole, reflectd probabilnecesitatea crealiei duse Ia paroxis-mulin care ne autodEdgint, crekndentitdli care poten[ial pot fi maiputernice, mai perfeclionate, msiinteligente'.

Referin[e:

' Constandache-Tr5uqan-Matu

[2002], p. 89. Vezi qi Lemeni-Iones-cu 120071, pp. 422-423.

A se aedea pl: metod5.


Recommended