Astfel, putem observa nenumrate lucruri despre creier care se pot face mai bine. Un exemplu este memoria uman, care este o memorie asociativ. Extragem amintirile pe baza unor asociaii, cuvinte sau imagini cheie, sugestii ce ne ajut s scoatem la suprafa memoriile adnc ascunse n creier. Desigur, n multe instane, o memorie de computer ne-ar fi mult mai folos. Un memorie organizat n compartimente, unde s punem ntr-un loc numere de telefon, n altul adrese, ar fi mult mai sistematic i mai precis...

n computere, memoria are locuri precise, pe cnd n creier ea este mult mai dezorganizat. Aceasta face ca adeseori s nu fim martori oculari de ncredere, sau s ne reamintim foarte greu unde am parcat ultima oar maina. nseamn deasemenea c multe dintre memoriile noastre devin contaminate de lucruri care se ntmpl mai apoi, pentru c de multe ori memorii diferite sunt stocate n acelai loc. Tot aceast organizare a creierului face i ca memoriile noastre s interacioneze direct cu emoiile. Dei reprezint acelai numr, 500 poate aduce emoii diferite: dac este o amend, emoiile sunt negative, dac este un ctig, ele vor fi pozitive.

Exemplele acestea nu fac dect s ntreasc observaia c o construcie mai bun a creierului ar fi fost posibil: puin memorie computeristic ne-ar fi fost de ajutor. Desigur, acest rezultat este explicat n cadrul teoriei evoluioniste. Aceasta spune c organismul cel mai pregtit va supravieui. S fim ateni ns, nu organismul cel mai potrivit care se poate construi, ci cel mai potrivit dintre cele construite deja... Evoluia nu da napoi ca s reconstruiasc un organism mai bun, ci pur i simplu folosete ceea ce are, chiar dac s-ar fi putut mai bine. Situaia este asemntoare cu cea a unui teren muntos: dac ne urcm pe vrful unui deal, putem vedea n distan un alt vrf mai ridicat. Tot astfel i cu construcia creierului, se prea poate ca s exist soluii mai bune, peste care evoluia n-a dat nc. i aici nu e vorba numai de o bucat util de memorie computeristic... Nu ne putem imagina dect cum ar fi putut fi altfel...

Desigur ns, nu trebuie s fim att de negativi. Memoria asociativ are un avantaj major: creativitatea. Tocmai datorit abilitii de a asocia lucruri diferite i neateptate putem crea lucruri noi. Totul este ns s nu exagerm i s credem c creierul nostru este construcia cea mai perfect. S nu ne mbtm cu ap rece creznd c suntem raionali i c putem deosebi uor adevrul... Este o greeal des ntlnit, aceasta de a crede c numai noi avem adevrul, nerealizand ca gndirea noastr este contaminat de emoii i alte memorii pe care le asociem automat. De aceea ar fi bine s reflectm nainte de a ne nsui adevrul absolut i s ncercm s privim problema din alte unghiuri de vedere, inclusiv ale oponenilor notri. Poate c ei ajung la alt adevr tocmai pentru c se uit altfel la problem, sau poate pentru c amintirile lor interacioneaz n mod subcontient cu alte emoii. Cu alte cuvinte, s ne recunoatem limitele...

2Biologia molecular ne-a scos la iveal imensa complexitate a fenomenelor ce au loc n interiorul celulelor. Impactul a fost, n prima instan, creterea n popularitate a teoriei designului inteligent. Aceasta spune c corpul uman este att de complex inct el nu poate fi un rezultat al ntmplrii, ci unul care a fost "construit" de ctre Divinitate. Dac ins aceast complexitate crete i mai mult, nu ne putem oare ntreba dac nu se putea i mai uor?

Un exemplu al complexitii mecanismelor din interiorul celulei este procesul de traducere (translaie) al informaiei genetice in proteine. n mod normal, o gen produce o singur protein. Cu toate acestea, este deja cunoscut c o singur gen poate creea mai multe forme apropiate ale unei proteine. Aceasta este posibil, deoarece informaia unei gene nu este scris n mod continuu n ADN, de la un capt la ei la cellalt. n schimb, informaia este scris n anumite pri ale genei (numite exoni) intercalate apoi cu pri ce nu conin informaie.

Practic, este ca i cum am scrie pe o banda de caset muzica pe bucele, intercalate cu pri de zgomot aleatoriu. Un casetofon care ar citi o astfel de band ar trebui s tie unde se afla prile fr muzic i s evite s le citeasc, n aa fel nct noi s auzim numai ritmul minunat al muzicii. n acelai mod, mecanismul molecular are rolul de a pune mpreun, n prima instan, numai prile relevante ale genei, deci numai exonii. Apoi aceste pri relevante sunt folosite de ctre ribozomi, fabrica de proteine a celulei.

n practic ns, este posibil ca procesul de punere la un loc a exonilor s nu fie perfect, i s se mai sar dintre ei, sau s copieze alii ce nu sunt ai aceleiai genei. n acest caz, este clar c proteina obinut va diferi puin. Fenomenul acesta este cunoscut i complic n mod uria mecanismul "ingineresc" al celulei. Astfel, proteina puin diferit ar putea avea un efect negativ asupra celulei, sau din contr, unul pozitiv. n practic ns, aproape toate efectele se dovedesc a fi pozitive, cci proteinele astfel modificate joac un rol esenial n dezvoltarea i existena celulei.

Pn acum ns, cercettorii au crezut c acest fenomen este mai rar ntlnit. Iat ns c, recent, un grup de cercetare de la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT, Statele Unite) a descoperit c fenomenul este de fapt foarte des ntlnit. ntr-un studiu publicat pe 2 noiembrie n revist Nature, ei estimeaz c mai mult de 95% dintre gene sufer acest fenomen. n studiul lor, cercettorii americani au folosit 10 esuturi diferite de la un total de 20 de subieci.

Cercettorii americani au artat c unele gene produc proteine puin diferite dac sunt aflate n locaii diferite ale organismului. Ei exemplific n studiul lor cu o aceeai gen ce produce proteine puin diferite dac celula se gsete n inim sau n creier. ntr-un alt caz, cercettorii au observat c proteine puin diferite sunt generate de aceeai gen n diverse etape ale evoluiei organismului (embrion, adult).

Din punct de vedere medical, noile rezultate aduc sperane. Astfel, se pare c o astfel de diferena ntre protein construit joac un rol n cazul celulelor de cancer. Rmn ns de vzut dac formarea celulelor de cancer este datorat precis unui astfel de fenomen.

Pe de alt parte, poate c un impact mai mare va avea asupra nelegerii mecanismului complex al vieii. Desigur, este de mirare c aceste forme de proteine puin diferite sunt construite exact la locul i timpul potrivit i nu aleatoriu. ntr-o prim instan ne-am reaminti din nou ipoteza Creatorului "inginer" care a aezat fiecare rotita a celului la locul su.

Acum ns, complexitatea este extrem de mare i ea depete poate pragul unei construcii economice i simple. Cu alte cuvinte, Creatorul ar fi putut realiza aceleai funcii ale celulei cu o singur protein de fiecare gen, dac proteinele ar fo fost alese corect. Cum ns 95% dintre gene par a suferi un astfel de fenomen, pare mai probabil c natura a ncercat, la ntmplare, tot felul de combinaii... n urma seleciei naturale, unele au supravieuit mai bine ca altele, dar iat, am rmas cu un sistem care este poate prea complex pentru funcia pe care trebuie s o ndeplineasc. Cum care funcie? Viaa noastr...

Echipa StiintaAzi.ro a tradus pentru dumneavastr, cu acord scris de la NobelPrize.org, autobiografia pe care nsui George Emil Palade a realizat-o n 1974, cu ocazia decernrii premiului Nobel pentru Medicin, pentru contribuiile sale lanelegerea structurii iorganizrii funcionale acelulei. Este singurul om de tiin de origine romn care a luat premiul Nobel vreodat.

George Emil Palade(1912-2008)

George Emil Palade a fost singurul om detiin de origine romn care a luat Premiul Nobel.

M-am nascut in noiembrie 1912 in Iasi, vechea capitala a Moldovei, in estul Romaniei. Educatia mea a inceput in acel oras, si a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul Al. Hasdeu din Buzau. Tatal meu, Emil Palade, a fost professor de filozofie, iar mama mea, Constanta Cantemir Palade, a fost invatatoare. Mediul familial m-a ajutat sa capat, cu timpul, un mare respect pentru carti, scoala si educatie.

Tatal meu a sperat ca eu sa urmez, ca si el, filozofia in cadrul Universitatii, dar am preferat lucruri tangibile si mai specifice si astfel, influentat de rudele de varsta mea in 1930 am intrat la Scoala de Medicina de la Universitatea din Bucuresti (Romania).

Inca din primii ani de studentie, am manifestat un interes crescut pentru stiintele biomedicale, ascultandu-l si vorbind cu Francisc Rainer si Andre Boivin, profesori de anatomie si biochimie. Ca urmare, am inceput sa lucrez ca asistent la Laboratorul de Anatomie, in timp ce eram student.

M-am pregatit timp de 6 ani in spital, mai mult in medicina interna, dar mi-am facut teza de doctorat in anatomie microscopica, pe o tema destul de putin utilizata: nefronul unui cetaceu (Delphinus delphi). A fost o incercare sa inteleg structura sa, in contextul adaptarii unui mamifer la viata marina.

Am absolvit in 1940 si, dupa o scurta perioada in care am lucrat ca asistent de Medicina interna, m-am intors la catedra de Anatomie, intru-cat discrepanta intre cunoastere posedatasi cea astepta de la cei ce practicau medicina m-a facut sa ma simt destul de incomod.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, am facut parte din corpul medical in armata romana,iar dup razboi - incurajat de Grigore Popa, succesorul lui Rainer - am venit n Statele Unite n 1946 pentru alte studii. Am lucrat timp de cateva luni n Laboratorul de Biologie a lui Robert Chambers la Universitatea din New York. In timp ce lucram acolo l-am cunoscut pe Albert Claude, care a venit pentru a da un seminar privind activitatea sa in microscopia electronica. Am fost fascinat de perspectivele deschise de constatarile sale si extrem de fericit, atunci cand, dupa o scurt discutie, el m-a rugat sa vin sa lucrez cu el la Institutul Rockefeller de Cercetri Medicale in toamna aceluiasi an. Aceasta intalnire cu Albert Claude a fost una oportuna mai ales ca Chambers s-a pensionat in acea vara.

La Institutul Rockefeller, Claude a lucrat n Departamentul de Patologie al lui James Murphy cu George Hogeboom si Walter Schneider ca si colaboratori directi; Keith Porter a fost n acelasi departament, dar a dezvoltat propria linie de cercetare in microscopia electronica, pe culturi de celule animale. La inceput, am lucrat in primul rand la proceduri de fractionari celulare, si am dezvoltat cu Hogeboom si Schneider "metoda sucroza" pentru omogenizarea si fractionarea tesutului hepatic. Acest prim "Rockefeller grup" a avut mai degraba o existenta destul de scurta: Schneider a revenit la Universitatea din Wisconsin, Hogeboom s-a mutat la Institutul National de Cancer, si Claude a mers inapoi in Belgia n 1949 sa-si asume directoratul de la Institutul Jules Bordet. Numai Porter si eu am ramas la Institutul Rockefeller; doi ani mai tarziu, am devenit "orfani" si am fost adoptati de ctre Herbert Gasser, director al Institutului, de vreme ce niciunul din noi nu aveam rangul necesar pentru a conduce un laborator.

Cam pe atunci, am nceput sa lucrez n microscopia electronica cu scopul general de a dezvolta procedurile de preparare aplicabile tesutului organizat.. Aceasta linie de cercetare a fost abordata nainte de cativa anchetatori, inclusiv Claude, dar inca mai erau multe lucruri ce puteau fi imbunatatite.. Profitand de tehnicile ce erau deja disponibile, Porter si eu am adus destule mbunatatiri in microtomie si in procedeele de fixare a tesuturilor, pentru a obtine preparatecare, cel putin pentru un timp, sa fie satisfactoare ... O perioada de activitate intensa si de mare emotie a urmat, in timp ce noi structuri biologice au fost relevate de microscopia electronica care s-au dovedit a fi neasteptat de bogate si surprinzator de uniforme pentru practic toate celulele eucariote. Singur, sau n colaborare cu altii, am luat parte n explorarea, nou - deschisului teritoriu, si, n acest proces, am definit bine structura mitocondriei, si am descris mici particule a componentei citoplasmei (numiti mai trziu ribozomi); cu Porter, eu am investigat diferentieri locale ale reticului endoplasmatic si cu Sanford Palay am finalizat studiile la structura chimica a sinapselor. Cu toate aceste activitati, laboratorul nostru a devenit suficient de bine cunoscut i a functionat de la inceput ca un centru de formare in biologie si microscopie electronica.

Circumstantele ce au permis aceasta dezvoltare au fost neobisnuit de favorabile: nu avem griji pentru fondurile de cercetare (deoarece au fost bine acceptate de ctre Herbert Gasser), am avut practic, libertatea deplina n selectarea obiectivelor noastre, am avut parte de o concurenta acerba care ne-au mentinut alerti si de excelenti colaboratori care au ajutat la mentinerea avansului nostru.

La mijlocul lui 1950, am simtit ca timpul era prielnic pentru o revenire la fractionarea celulara ca un mijloc de definire a compozitiei chimice si rolului functional al componentelor nou descoperite. Intentia a fost de a folosi microscopia electronica pentru monitorizarea celulelor fractionate. Am inceput de la structura si morfologie; criteriile pareau adecvate pentru evaluarea gradului de omogenitate (sau heterogenitatea) a fractiunilor celulare. Philip Siekevitz s-a alaturat echipei noastre in 1955 si impregna am aratatca microsomii descoperiti de Claude erau fragmente de reticul endoplasmatic (asa cum postulase el in 1948) si ca ribozomii erau particule de proteine ribonucleice. Pentru a afla mai multe despre functia reticulului endoplasmatic si despre ribozomii atasati, am nceput analiza morfologica si biochimica a proceselor secretorii in pancreasul porcilor de Guineea.

n 1961, Keith Porter, care a fost conducatorul grupului nostru din 1953 s-a alaturat Laboratorului de Biologie de la Universitatea Harvard si, cu plecarea sa, istoria celui de-al doilea grup "Rockefeller" a ajuns la sfarsit . In aceasta perioada, biologia celular a devenit un domeniu de cercetare recunoscut n stiintele biologice si datorita faptului ca Jurnalul de Biologie celulara si Societatea Americana pentru Biologie Celulara au fost fondate. Grupul nostru a participat n mod activ n fiecare din aceste evolutii.

n 1960, am continuat activitatea la procesele secretorii, folosind n paralel sau n succesiune dou tipuri de abordari. Prima se baza exclusiv pe fractionari de celule si a fost dezvoltata n colaborare cu Philip Siekevitz, Lewis Greene, Colvin Redman, David Sabatini si Yutaka Tashiro; aceasta a condus la caracterizarea granulelor de zimogen i la descoperirea segregarii produselor de secretie in canaliculele reticulului endoplasmatic. Cea de-a doua abordare se baza n principal pe autoradiografie, si a implicat experimente pe animale intacte sau pe felii de pancreas, care au fost efectuate n colaborare cu Lucien Caro si, in special, cu James Jamieson. Aceasta serie de investigatii a produs o bun parte din ideile actuale despre sinteza intracelulara si despre prelucrarea proteinelor pentru export. O revizuire critica a acestei linii de cercetare este prezentata n Conferinta Nobel.

n paralel cu activitatea procesului de secretie exocrina a celulelor pancreatice, am mentinut un interes n aspectele structurale pentru permeabilitatea capilara, care se ntoarce la nceputul anilor 1950, cand am gasit o mare populatie de vezicule plasmalemicein interiorul celulelor endoteliale ale capilarelor sanguine . Pe langa aceasta linie de cercetare, Marilyn Farquhar si eu am investigat capilarele din glomerulii renali si am recunoscut ca, in cazul lor, membrana bazala este bariera de filtrare pentru molecule de 100A diametru sau mai mari.Un produs secundar al acestui lucru a fost definirea complexelor jonctionale intr-o gama larga de epitelii. Capilarele viscerale (fenestrate) au fost investigate impregna cu Francesco Clementi iar capilarele musculare, cu Romaine Bruns si Nicolae i Maia Simionescu.

Cercetarile referitoare la capilare s-au bazat n primul rand pe utilizarea unor molecule de proba de dimensiuni cunoscute, detectate individual sau mai multe in acelasi timp (dupa reactii citochimice) de microscopia electronica. Ele au dus la identificarea unor pasaje prin care treceau molecule solubile in apa de dimensiuni mari in ambele tipuri de capilare si molecule de dimensiuni mici in capilarele viscerale. Caile urmate de moleculele mici, solubile in apa in capilarele musculare sunt inca in curs de investigare.

La mijlocul anilor 60, in laboratorul nostru au inceput o serie de investigatii despre biogeneza membranelor in celulele eucariote, folosind ca model, fie reticulul endoplasmatic al hepatocitelor mamiferelor (cu P. Siekevitz, Gustav Dallner i Andrea Leskes), fie membrane verzi de alge marine (Chlamydomonas reinhardtii) (cu P. Siekevitz, Kenneth Hoober i Itzhak Ohad). Aceste studii au aratat "noile" membrane sunt produse de expansiunea membranelor vechi, deja existente (nu exista asamblari in membrane de novo) si ca noile molecule sunt inserate asincron si distribuite la intamplare n ntreaga membran care expansioneazaAsincronismul se aplica, de asemenea la rasturnarea proteinelor membranare in reticulul endoplasmatic, asa cum ne arata rezultatele muncii cu P. Siekevitz, Tsuneo Omura i Walter Bock.

n 1973, am plecat de la Universitatea Rockefeller pentru a adera la Universitatea Yale Medical School. Principalul motiv pentru a ma muta a fost credinta ca a venit timpul pentru fructuoasa interactiune intre noile discipline de Biologie celulara si traditionalele domenii de interes medical al scolilor, si anume Patologie si Medicina clinica. In plus, munca mea de la Universitatea Rockefeller a fost facuta: cand am plecat de acolo am lasat cel putin alte cinci alte laboratoare care lucrau in diferite sectoare ale biologiei celulare.

n prezent cercetez impreun cu colaboratorii mei interactiile care apar in membranele diferitelor compartimente ale cailor secretorii si anume ale reticulului endoplasmatic, aparatului Golgi, granulelor de secretie si plasmalemei.

Am fost un membru al Academiei Nationale de tiinte (SUA) din anul 1961, si am primit in trecut o serie de premii pentru munca mea stiintifica, printre ele: Premiul Lasker (1966), Premiul Special Gairdner ( 1967), si Premiul Hurwitz - partajat cu Albert Claude si Keith Porter (1970).

Inca din anii de liceu sunt interesat de istorie, mai ales cea Romana, un subiect despre care am citit foarte mult. Latina, care vine bine cu aceasta, s-a dovedit folositoare cand a trebuit sa generez niste termeni si denumiri pentru biologa celulei.

Am o fiica, Georgia Palade Van Duzen, si un fiu Filip Palade, de la o prima casatorie cu Irina Malaxa, acum decedata. n 1970 m-am casatorit cu Marilyn Gist Farquhar, care este biolog ca si mine".

Cheia mecanismului de regenerare a membrelor salamandrei st ntr-un complex de celule cunoscut sub numele de "blastem". Aceasta este o colecie de celule stem nedifereniate, capabile de a crete un organ ntreg. Ea se regsete i n stadiile iniiale ale dezvoltrii oricrui embrion.

Blastema este cumva asemntoare cu mai cunoscutul meristem, o colecie de celule stem ce se gsete n vrful ramurilor de plante, i care determin creterea ulterioar a unei noi ramuri. Diferena esenial ntre meristem i blastem este c meristemul plantelor este prezent n mod normal n plantele adulte, pe cnd blastema este prezenta numai n embrion i n anumite locuri speciale ale animalelor adulte, ca pielea care se regenereaz. Desigur, cu excepia ctorva animale, ca salamandra, unde blastema poate conduce la regenerarea unui ntreg membru.

n cazul salamandrelor, organismul lor este n stare s construiasc o nou blastem chiar n organismul adult. Astfel, o parte din celulele din regiunea afectat de amputare sunt retransformate de organism n celule stem, crend o blastem, i apoi transformate la loc n celule adulte, odat ce membrul amputat crete. Recent, cercettorii englezi au descoperit o nou protein care joac un rol crucial n acest proces. Ei sper c nelegerea mecanismului de regenerare va putea ghida viitoarele cercettori n cazul oamenilor. Rezultatele cercettorilor au fost publicate n prestigioasa revista Science.

Noua protein investigat se numete nAG, i ea este secretat de celulele nervoase i de celulele din piele. Pentru a demonstra importana proteinei nAG, cercettorii au avariat celulele nervoase, n aa fel nct ele nu mai erau capabile de a produce proteina nAG. Apoi ns, au indus artificial procese adiionale n celulele nvecinate, n aa fel nct aceste celule au produs artificial proteina nAG. Rezultatul acestei experiene a fost ca membrul amputat al salamandrei a crescut la loc, cu toate c celulele nervoase ce produceau proteina nAG erau avariate.

Dr Anoop Kumar i colegii lui de la University College London cred c aceste rezultate ncurajeaz cercetrile de regenerare a membrelor amputate n cazul mamiferelor. Dr David Stocum de la Universitatea Purdue (Statele Unite), crede c aceste cercetri pot ajuta la intelgerea faptului de ce mamiferele au o capacitate mult mai mic de regenerare a organelor pierdute. O nelegere mai clar a mecanismelor de formare a blastemei i de regenerare a membrului amputat poate ajuta medicii s recreeze artificial aceste blasteme i n alte pri ale corpului uman, care nu se regenereaz n mod obinuit. "Ct de repede se va ntmpla aceasta, nu putem spune, dar descoperirea acestei noi proteine nAG este un pas important", adug dr. Stocum.

Primele rezultate sunt ncurajatoare datorit faptului c s-a demonstrat c acest dispozitiv ar putea avea un impact pozitiv asupra sntii oamenilor atunci cnd se va ajunge la comercializarea lui. Dispozitivul este fr fir i att de mic nct ncape n gura pacientului. El se poate monta pe un aparat dentar sau chiar pe o coroan din plastic care poate fi scoas i introdus mai apoi foarte uor.

Dispozitivul dispune i de un senzor care asigur faptul c undele emise de ultrasunete ajung la rdcina dintelui i, chiar dac aceasta este distrus acum se poate recupera, fcnd astfel ca pacientul s aib propriul su dintre n locul unui obiect strin.

Proiectul care a dus la realizarea acestui dispozitiv este rezultatul unei munci cu adevrat interdisciplinare. Dr. El-Bialy mpreun cu Dr. Chen de la Institutul de Nanotehnologie al Statelor Unite au avut o ntrunire n cadrul Universitii din Alberta unde s-au pus bazele primelor dispozitive la scar nano care s poat ncpea in gura unui pacient, iar mpreuna cu Dr. Tsui, care avea o vast experien n crearea aplicaiilor pentru biotehnologie au dezvoltat ideea ntr-un prototip.

Primele experimente au fost realizate pe iepuri, pentru c, dup cum se tie acestor mamifere le cresc dinii foarte rapid. Mai apoi s-au realizat i testri pe oameni i s-au descoperit rezultate similare, iar experimentele ulterioare au artat i faptul ca ultrasunetele pot mbuntii creterea maxilarului pe cazuri de microsomie hemifacial, o boal n care jumatate din maxilarul sau faa unui copil se dezvolt mai puin dect cealalt jumtate, normal. Pn acum, n astfel de cazuri era nevoie de intervenii chirurgicale extinse pentru a putea mbunii aspectul facial.

"Dup ce am demonstrat c funcioneaz, ne-am propus s construim un aparat de ultrasunete mai mic," a completat El-Bialy. " nainte de acest lucru pacientul trebuia s primeasc ultrasunetele cte 20 de minute pe zi, timp de un an, iar acest lucru este cam mult."

n continuare, cercetorii lucreaz pentru a transforma prototipul ntr-un dispozitiv care urmeaz a putea fi comercializat, ns acest lucru va fi posibil cel mai probabil la finele anului urmtor.

[www.stiinta.info]

Ei au experimentat n oareci, pe care i nvaser n prealabil s evite anumite buturi. Toate aceste memorii au fost terse apoi n cteva minute, prin injectarea unui medicament experimental denumit "ZIP". El ntrerupe funcionarea corect a moleculei PKM zeta, care pare s fie un adevrat motor mereu n aciune, necesar pstrrii memoriilor pe termen lung.

Memoria este parte esenial a ceea ce ne definete pe fiecare dintre noi. Unii compara memoria cu un fel de lipici care conecteaz ceea ce noi numim contiin. Neurologul Todd Sacktor considera, de exemplu, c memoria este esena a ceea ce ine mpreun sufletul nostru. Iar pierderea ei ne poate lsa definitiv n cea, ne face s ne simim o cu totul alt persoan, aa cum a artat psihologul Oliver Sacks n celebra sa carte "Omul care i-a confundat nevasta cu o cciul". Invenia deci, a unei simple injecii care ne poate terge memoriile de lung durat, deschide o cutie a Pandorei. Practic, un astfel de "tratament" redefineste contiina pacienilor astfel injectai.

Dar iat c, ceea ce ieri prea o poveste tiinifico-fantastic, devine astzi o realitate: cercettori de la Institutul Weizmann din Israel au resuit ntr-adevr s tearg memoriile de lung durat cu ajutorul unei simple injecii. Rezultatele lor au publicate n prestigioasa revista "Science".

Ei au experimentat n oareci, crora le dduser s bea n prealabil buturi ce provocau dureri de burt. Dup un timp, oarecii nvaser s evite aceste buturi. Cteva sptmni mai trziu, oarecilor le-a fost administrat medicantul experimental denumit "ZIP" i, n cteva minute, oarecii au uitat ce buturi s evite.

Medicamantul "ZIP" ntrerupe funcionarea corect a moleculei PKM zeta, molecul ce pare s fie un adevrat motor mereu n aciune, necesar pstrrii memoriilor pe termen lung. Practic, ea dubleaz numrul de receptori ai unui neuron, pregtindu-l astfel s primeasc mai eficient semnalele de la un alt neuron. Dac ns funcionarea moleculei PKM zeta este blocat (prin administrarea medicamentului "ZIP"), numrul de receptori scade brusc, i memoriile stocate sunt alterate pn la punctul n care dispar. Ceea ce este remarcabil, este c numai memoriile pe termen lung par s fi fost afectate, nu i cele pe termen scurt.

Acest element estre esenial dac vrem s tratm pacieni cu probleme psihice rezultate n urma unor experiene traumatizante. Acestora am vrea s le tergem memoria acestor experiene, ce sunt ntotdeauna de foarte lung durat. Cu toate acestea, nou metod descoperit de cercettorii din Israel nu este suficient de selectiv pentru a avea aplicaii practice n astfel de cazuri.

Cu alte cuvinte, pacienii injectai cu medicamentul "ZIP" i-ar pierde toate memoriile de lung durat, inclusiv cele eseniale pentru el, afectndu-i astfel grav contiina, cum am discutat, i creeand astfel probleme adiionale.

Cu toii ne aducem aminte evenimente deosebite din viaa noastr, n mod special atunci cnd am trit momente extreme de fric sau spaima. Nou ni se pare poate normal s fie aa, ns organismul trebuie s aib un mecanism special care face posibil aceast manifestare. Iar acest mecanism nu poate fi dect rezultatul evoluiei naturale Darwiniene, din moment ce animalele care au capacitatea de a-i aminti situaiile periculoase le pot evita dup aceea cu succes.

Iat c recent, cercettorii de la Universitatea Johns Hopkins , condui de profesorul Richard Huganir, au mai pus o crmid la nelegerea acestui mecanism. Ei au studiat influenta hormonului norepinefrina asupra mecanismului de memorie n cazul situaiilor ce implic emoii ridicate, cum ar fi fric. Acest hormon este important n aceste situaii, fiind denumit i hormonul "lovete sau fugi". El aduga o legtur molecular de fosfat unui receptor celular aflat n neuroni, denumit GluR1.

Profesorul Huganir a bnuit c acest proces activeaz receptorul GliR1. " Acum, cnd creierul are nevoie s memoreze o nou situaie, el poate utiliza nenumraii receptori GluR1 care sunt acum activai, deci disponibili, pentru a ajusta interacia dintre neuroni, i a memora noua situaie", a declarat profesorul Huganir.

Aceasta pentru c se tie c informaia stocat n memorie sta n tria i multitudinea conexiunilor (denumite sinapse) dintre neuroni. Cu alte cuvinte, noua informaie nu este stocat n alt loc ( ca cea de pe suporturile magnetice sau optice de exemplu), ci este distribuit paralel pe un colecie foarte mare de neuroni, ce formeaz aa-numitele reele neuronale. Acest lucru face posibil i recolectarea foarte rapid a unei anumite memorii, att de importanta n procesul evoluionist de supravieturie.

Pentru a-i testa teoria, profesorul Huganir a efectuat experiene pe oareci. ntr-o prim faz, ei au crescut artificial adrenalina din oareci, care se tie c conduce la concentraii ridicate de norepinefrina. Analize ulterioare microscopice ale unor felii subiri din creier au relevat ntr-adevr o concentraie ridicat de receptori GluR1.

ntr-un alt experiment, cercettorii au comparat populaii de oareci normali i modificai genetic, care au fost puse n cti n care li s-au administrat ocuri electrice. oarecii modificai genetic au avut receptori GluR1 defeci, care nu puteau fi activai prin adugarea unei legturi moleculare de fosfat. Inutil de spus c oarecii modificai genetic nu i-au putut aminti experienta traumatizant la care fuseser supui...

Cercettorii vor s continue investigaiile pe oareci care au receptori GluR1 permanent activai, cu alte cuvinte pe oareci modificai genetic care ar trebuie s memoreze foarte puternic toate evenimentele. "Credem c vom obine oareci foarte detepi dar n acelai timp foarte anxioi" mai aduga profesorul Huganir.Cercettorii din Australia dau, surprinztor, un rspuns afirmativ. Recent, au reuit s creeze oareci masculi (cromozomi XY) numai din cromozomi sexuali feminini (cromozomi XX). oarecii masculi au fost ns infertili.

Pentru a nelege cum se poate, trebuie n prima instan s amintim c nu tot cromozomul Y este responsabil pentru dezvoltarea masculin. De fapt, se tie deja c rolul dominant n acest proces este dat de gena Sry a cromozomului Y (de la "Sex-determining-Region-of-chromosome-Y"). n figur alturat putei vedea un oarece mascul transgenic, care s-a obinut din celule somatice feminine (deci numai XX), la care s-a adugat ns artificial gena Sry. Aceti oareci transgenici au dezvoltat organe sexuale masculine (datorit prezenei artificiale a genei Sry), fr ns a fi capabile de a produce sperm, deci oareci masculi infertili.

Recent ns, Dr. Edwina Sutton de la Universitatea Adelaide din Australia, a reuit s creeze oareci masculi (cromozomi XY) numai din celule de sex feminine (cromozomiXX) fr prezena unei gene adiionale , ca de exemplu gena Sry! Rezultatul este remarcabil, cci asta nseamn c mult informaie coninuta n cromozomul Y este prezena (pe ascuns) i n cromozomul X.

Descoperirea a fost fcut din ntmplare, pe cnd cercettorii studiau influenta genei inative Sox3 din cromozomul X asupra dezvoltrii creierului. Cnd aceast gen a fost activat special n studiile respective, 80% dintre oarecii ce s-au nscut au fost masculi. i aceti oareci masculi au fost ns infertili, ceea ce nseamn c gene eseniale pentru dezvoltarea organelor sexuale se afla nc n cromozomul Y.

Desigur c explicaia cea mai la ndemn este pentru moment c gena Sox3, aflat n cromozomul X al femelei, a jucat cndva un rol n reproducere, dei acum e inactiv. Studiul ei ne va spune deci ceva despre istoria aparatului reproductiv. "Rezultatele aceste nu sunt numai importante pentru intelgerea evoluiei cromozomilor de sex (X i Y), dar ele pot i ajuta pe cei care au tulburri sexuale sau comportamentale", mai adauga Dr. Edwina Sutton

Enzima helicaz face parte din acea fascinant colecie de proteine denumite i "motoare moleculare". Ea are un rol esenial n procesul de replicare a ADNului, mergnd naintea "mainriei" de proteine care copiaz ADNul, i despicnd efectiv dubla elice a ADN-ului, format din cele doua lanuri ncolcite. Aceasta pentru c "mainria" de proteine nu poate copia dect cte un singur lan, odat desfcut din dubla elice.

Principalul mister pn acum a fost modalitatea efectiv n care enzima helicaz desface aceast duble elice. O teorie susinea c ea avanseaz ntr-un mod pasiv, folosindu-se de fluctuaiile termice care ar avea loc. Astfel, aici dubla elice se desface de la sine, datorit acestor fluctuaii termice, apoi enzima helicaz avanseaz, securiznd urmtoarea poziie, n aa fel nct dubla elice s nu se inchid la loc.

O a doua teorie susinea un model mai activ al enzimei helicaz. Aici enzima ar folosi activ energia obinut din alte procese moleculare pentru a fora efectiv dubla elice, i a o deschide precum am deschide un fermoar.

Pentru a stabili care din cele dou modele corespunde adevrului, cercettorii de la Universitatea Cornell din S.U.A, au efectuat o serie de experimente n care au msurat forele i micrile ADN-ului induse de enzima helicaz. Astfel, ei au fixat un capt deja desfcut al lanului ADN de o bucat de sticl, iar de captul celuilalt lan s-a ataat o bilu mic din plastic, ce a fost adus n focarul unei raze laser (vezi imaginea de mai sus).

Tehnica special folosit se numete "optical tweezers" n englez (traducerea mot mot ar fi "penset optic") i const n captarea efectiv a celui de-al doilea capt n interiorul razei focalizate. n acest caz, forele induse de cmpul electric al luminii n zona focalizat au o asemenea intensitate i distribuie, nct captul acesta este prins efectiv n acea zon, iar micarea lui n zona focalizat ne arat fora ce acioneaz asupra captului. n figura alturat putem vedea rezultatele msurtorii.

Foto: Sus: Viteza msurat cu care enzima helicaz desface elicea de ADN, care este n jur de 250 de perechi de baze pe secund. Jos: Forele induse de enzima helicaz (teorie i experiment) sunt de aproximativ 15 pN. Sursa: "Cell", Iunie, 2007Dup cum putem vedea din figur, enzima foreaz efectiv desfacerea ADN-ului, cu fore de ordinul a 15pN. Rezultatele experimentale corespund de asemenea cu un model activ al teoriei.

"Rezultatele nu au numai importan pur teoretic, ci ele pot contribui i la nelegerea defectelor care au loc n procesele de mbtrnire prematur sau n cancer", spune co-autorul Smita Patel al rezultatelor prezentate aici. "Enzima helicaz este practic prezent n toate procesele metabolice ce utilizeaz ADN-ul sau ARN-ul", mai adaug el.

Creierul este o structur de neuroni extrem de complex, care pare c este organizat pe reele, fiecare cu administratorul ei, toi lucrnd (n general) pentru atingerea aceluiai scop. Recent, aceast teorie a fost demonstrat experimental prin vizualizarea activitii diferitelor regiuni din creier. Cercettorii de la Universitatea din Wahington au descoperit dou astfel de reele neuronale. Una dintre reele este asociat sarcinilor creierului pe termen lung. A doua reea este activ mai ales la nceputul unei sarcini i atunci cnd trebuie aduse schimbri rapide sarcinii. Cele dou reele de neuroni lucreaz n paralel, independent, la ndeplinirea aceluiai obiectiv.

Dintre toate ntrebrile despre Univers (ct de mare este? ct de btrn? etc.) poate c cea care ne urmrete cel mai mult este Cine suntem?. Paradoxal, tiina a fcut progrese uriae n nelegerea lumii din jurul nostru, dar rspunsul la ntrebarea Cine suntem? ramne nc eluziv... Am aflat ct de mare este Universul, ct de batrn este, dar nu tim ns cine i ce suntem, tiinific vorbind. tiina se pare c a ramas la nivelul lui Descartes, presupunnd c suntem cumva o mainrie mecanic ce a cptat contiina propriei exisente...

n ultimul timp am crezut c putem rspunde la ntrebarea Cine suntem? uitndu-ne n creier. Ce poate fi mai simplu? Nu ar trebui dect s inventariem toi neuronii din creier i s vedem n care este localizat contiina noastr. De exemplu, teoria neuronului ultim afirm c de fapt contiina noastr este localizat ntr-un singur neuron, care comand apoi ceilali neuroni s pun n practic deciziile pe care le-a luat el. Inutil de menionat, un astfel de neuron cpitan nu a fost gsit. Ceea ce am gsit ns n creier este o structur de neuroni extrem de complex, care pare c este organizat pe reele, toate lucrnd (n general) pentru atingerea aceluiai el.

O astfel de reea poate fi asociat subcontientului introdus de Freud, responsabil de acele gnduri ascunse care ies la iveal doar n vise. Un alt exemplu este cel ce apare n cazul pacienilor al cror creier a suferit profunde distrugeri i n care reelele lucreaz disfuncional. Un caz celebru este cel al operaiilor fcute pentru separarea celor dou emisfere cerebrale, caz n care informaia de la o emisfer cerebral nu putea fi partajat cu cealalt emisfer cerebral, cele dou reele lucrnd astfel independent. Un astfel de pacient poate n consecin s aib dorine i reacii contrare, cu o mna s vrea s ia un ziar s citeasc, iar cu cealalt s-l ndeprteze. Fiecare mna era controlat de cte o emisfer, iar cele dou emisfere (reele) pot da comenzi diferite dac nu se mai pot consulta. n care dintre emisfere este localizat contiina noastr? Greu de spus. S remarcm c nsui rspunsul pacientului nu este relevant, pentru c el vine de la emisfera care controleaz corzile vocale...

Un alt caz clinic este acela al persoanelor n care practic numai o reea de neuroni i face simit prezena. Aceste persoane i vor lua imediat pijamalele fie ca se afl lng patul de acas, fie lng un pat din magazin. Construcia neuronilor pe reele ce pot lucra n paralel la ndeplinirea sarcinilor face creierul nostru foarte eficient i adaptiv. De exemplu, atunci cnd auzim cuvntul cine, putem n acelai timp s avem n minte imaginea unui cine, s-i auzim n gnd ltratul i eventual s facem o rim cu acest cuvnt.

Aceast teorie a diferitelor reele care lucreaz n paralel n creier a devenit mai popular datorit lui Daniel C. Dennett, care ncearc s fac un pas nainte n explicarea contiinei. Teoria lui este c creierul este un ansamblu de astfel de reele ce lucreaz n paralel, ale cror administratori se schimb pe rnd, prelund comanda principal, i crend iluzia lui eu, iluzia unei individualitai care s-ar afla la conducere.

Pna acum au fost puine rezultatele care s arate c structura creierului este ntr-adevr construit pe astfel de reele. Recent ns, un grup de cercettori de la Universitatea Washington din S.U.A a reuit s vizualizeze dou astfel de reele. Astfel, cu ajutorul unui aparat de Imagistic prin Rezonan Magnetic Nuclear, ei au investigat creierul a aproape 70 de persoane. Aceste aparate pot fotografia diferite seciuni din creier i obine imagini tridimensionale ale interiorului creierului.

O metod des utilizat este fotografierea concentraiei de oxigen din sngele aflat n diferite zone ale creierului. Cantitatea de oxigen consumat n acea regiune de creier este un indiciu al activitii neuronale din acea regiune. Cu alte cuvinte, dac o anumit zon de neuroni este n aciune, atunci crete i utilizarea oxigenului din snge n zona respectiv, iar zona poate fi identificat i localizat de ctre aparatul cu rezonan magnetic.

Foto: Variaia concentraiei de oxigen n dou regiuni diferite din creier. Deoarece datele sunt corelate, putem presupune c cele dou regiuni lucreaz mpreun, fcnd parte din aceeai reea de neuroni. Sursa: Proceedings of the National Academy of Sciencesn decursul experimentelor, persoanele au fost ntinse pe o banc i aduse ntr-o stare de relaxare, apoi creierul lor a fost scanat pe o perioad de timp de pn la o or. Variaia concentraiei de oxigen din snge a fost apoi msurat n timp pentru fiecare regiune din creier. n figura alturat se poate vedea o astfel de variaie, pentru dou regiuni din creier situate la o distan de aproximativ 7cm una de alta. Uimitor este la acest grafic cum cele dou regiuni au aproape aceeai variaie a concentraiei de oxigen, dei ele sunt situate la o distan mare una faa de alta. Aceasta nu poate nsemna dect c neuronii din cele dou regiuni au fost puternic corelai: cnd lucra o regiune, lucra i cealalt! Cu alte cuvinte, cele dou regiuni din creier fac parte din aceeai echip!

Cercettorii au analizat apoi corelaiile dintre toate regiunile din creier, cu ajutorul unei teorii matematice numite teoria grafurilor. Ei au stabilit astfel care sunt neuronii care formeaz o reea, cu alte cuvinte neuronii care lucreaz mereu mpreun, i care sunt necorelai cu neuronii din alt reea. Analiza lor scoate n eviden dou reele majore, prezentate n figura alaturat. Cele dou reele de neuroni lucreaz astfel n paralel.

Foto: Locaia spaial n creier a celor dou reele de neuroni identificate de cercettori. Jos: Structura schematic a celor dou ansamble care formeaz reelele de neuroni. Sursa: Proceedings of the National Academy of SciencesUna dintre reele (denumit cinguloopercular n englez) este asociat sarcinilor creierului pe termen lung. Ea se activeaz odat cu nceperea unei sarcini, i devine inactiv odat ce sarcina este terminat. A doua reea de neuroni (denumit frontoparietal n englez) este mai ales activ la nceputul ndeplinirii unei sarcini i atunci cnd trebuie aduse schimbri rapide. Cele dou reele de neuroni lucreaz deci n paralel, independent, la ndeplinirea aceluii obiectiv.

n lumea nconjurtoare nu este ns ceva neobinuit ca un sistem s fie controlat de mai muli administratori. Astfel, controlul temperaturii corpului se face simultan de ctre trei echipe independente: una care controleaz transpiraia, alta metabolismul i alta nivelul de activitate. Toate trei ns lucreaz la acelai scop, reglarea temperaturii corpului. Ceea ce este nou ns n rezultatele de astzi este c o astfel de structur de reele independente este regsit i la nivelul creierului.

Un grup ce cercetatori de la Institutul Medical Johns Hopkins au reusit sa urmareasca in timp real cum noi neuroni cresc in creierul unui soarece adult, mai precis in hippocampus, o structura dedicata special memoriei si invatarii. Pentru a putea urmari acesti neuroni, eu ai injectat virusi in celulele progenitoare, cu alte cuvinte celulele din care noii neuroni cresteau prin procesul de diviziune celulara. Odata ce noi neuroni erau facuti de catre creierul soarecelui adulti, acestia radiau lumina verde, si erau astfel usor de identificat si de vizualizat.

"Practic, noi am pus o stampila pe data de nastere a unui nou neuron", spune Hongjun Song, de la Institutul medical Johns Hopkins. "Activitatea pe care noi am observat-o poate explica cum adultii continua sa se adapteze la experiente noi, desi creierul adultilor este in esenta mult mai rigid decit al copiilor". Aceasta pentru ca se stie ca structura conexiunii neuronilor, si taria interactiei dintre neuroni, este mai rigida in perioada de adult decit cea din perioada de copilarie, ceea ce explica de exemplu de ce noi invatam o limba straina mai greu decit copii. Aparitia de neuroni noi insa, si cresterea acestora in creierul adultilor, poate fi privita ca un mecanism aditional de invatare, de ajustare. El le permite adultilor sa invete lucruri noi fara a "deranja" reteaua de neuroni deja existenta.

Desi contributia exacta a acestor neuroni la procesul de invatare este inca necunoscuta, carcetatorii de la Institutul Medical Johns Hopkins spera ca ea va avea implicatii pentru terapii viitoare. "Daca am putea implanta si stimula cresterea acestor neuroni in locul dorit de noi, poate ca am putea face mai mult decit a reconecta neuronii ce nu mai functioneaza bine. Poate ca am putea reintineri un creier imbatrinit", mai spun ei. Cineva voluntar?

Natura e plina de surprize. Cand s-a dovedit pentru prima data ca atomii exista (aproape cu un secol n urma), s-a crezut ca erau formati doar din electroni i protoni. Asta explica mult, dar nu era tocmai in concordanta cu anumite observatii. Apoi, in 1932, James Chadwick a descoperit neutronul. Dintr-o data totul incepea sa capete sens - atat de mult sens ncat au trebuit doar 13 ani pentru a construi bomba atomica.

Probabil nu este exagerat sa spunem ca acum biologia trece prin propriul moment al neutronului. Pentru mai bine de jumatate de secol, teoria fundamental a organismelor vii a fost povestea combinarii genelor, sub forma ADN-ului, si a proteinelor sintetizate pe baza informatiei continute de acestea. In ultimii ani insa au fost dezvaluite functii importante ale unui al treilea tip de molecula: ARN-ul.

Analogia nu este perfecta. Spre deosebire de neutron, ARN-ul a fost cunoscut de mult timp. Totusi, pana acum cativa ani, rolul sau parea limitat la transmiterea informatiei genetice codificata de ADN catre masinariile de sinteza a proteinelor. Acum ARNul pare la fel de important ca i celelalte doua componente. In urma cu cativa ani au fost descoperite ribozimele, sau moleculele de ARN cu activitate catalitica asemanatoare enzimelor (proteine cu activitate catalitica). Ribozomul, o structura macromoleculara responsabila pentru sinteza proteinelor si care contine doua treimi RNA si o treime proteine, poate fi considerata ribozima cea mai celebra. Asta pentru ca pentru multa vreme biologii, au considerat ca ARN-ul continut are doar rol structural, de mentinere a macromoleculei intr-o conformatie care sa permita proteinelor componente sa catalizeze sinteza de noi proteine. Imbunatatirea metodelor de determinare a structurilor atomice a macromoleculelor biologice, a permis identificarea centrului activ al ribozomilor care s-a dovedit a fi in integime constituit din ARN, ducand la concluzia ca sinteza proteinelor noi este rezultatul activitatii ARNului ribozomal, nu a proteinelor din structura.

Mai mult, in ultimii ani specialistii in biologie moleculara au inceput sa vad din ce in ce mai bine complexitatea mecanismului biologic si au ajuns la concluzia ca ARN-ul pare sa fie principalul reglator a ceea ce se petrece n interiorul celulei. In ultimii 5 ani au fost descoperite noi tipuri de ARN: micro-ARN-ul si ARN-ul de interferenta, care controleaza, atat temporal cat si spatial, procesul de exprimare a informatiei genetice. Descoperirea pare sa aiba implicatii majore pentru intelegerea mecanismelor care stau la baza functiilor celulare, dar si pentru identificare unor defecte functionale caracteristice diferitelor boli. Cel putin ideea aceasta a devenit evidenta de-a lungul a 5 zile de discutii pe tema ARN-ului de interferenta in cadrul simpozionului (Miami Winter Symposium :www.miami.edu/mws) care a avut loc in perioada 2-6 februarie a acestui an in Statele Unite la Miami Beach.

Se tie c obezitatea sau inactivitatea cresc riscul unui deces, cel putin in adulii de pn la 60 de ani. Este ns acest lucru adevrat i pentru cei care au depit vrsta de 60 de ani?

Iat de ce, Xuemei Sui, de la Universitatea din Carolina de Sud, din Columbia (Statele Unite) a studiat corelaiile dintre condiia fizic (n mod special cea cardiorespiratorie), greutatea corporal (indexul masa-corp) i riscul de deces. Studiul a fost efectuat pe 2603 subieci ce aveau o vrst de peste 60 de ani, ntre anii 1979-2001.

Condiia fizic a fost msurat cu un aparat de fitness, iar greutatea corporal a fost monitorizat cu ajutorul indicelui mas-corp (acesta este practic raportul dintre greutatea subiectului i ptratul nlimii sale). Pe parcursul celor 12 ani de monitorizare, 450 de subieci au decedat.

Cercettorii au studiat statistic aceast colecie de subieci, i performanele fiecarui subiect. Ei au putut astfel observa c cei decedai au avut o condiie fizic mai scazut decat restul, ceea ce implic automat un risc mai mare pentru bolile cardiovasculare. Totui, oamenii de tiin nu au putut observa o corelaie puternica intre probabilitatea de deces i greutatea corporal (prin indicele mas-corp), exceptnd cazul subiecilor ntr-adevr obezi.

Condiia fizic a sczut riscul de deces att pentru subiecii cu un indice normal masa-corp, ct i pentru cei cu un indice ridicat mas-corp, incluznd pacienii obezi. Chiar i numai o plimbare zilnic de 30 de minute sunt suficiente pentru a intra n rndul celor care au o condiie fizic bun. Ceea ce este surprinztor desigur, este faptul c greutatea corporal nu pare s fie foarte important in acest grup de subieci peste 60 de ani.

Rezultatele acestea subliniaz nc odat importana condiiei fizice: exerciiile fizice regulate reduc riscul de deces, inclusiv n subiecii obezi, i aceasta i pentru cei cu vrste de peste 60 de ani.

Pentru a nelege semnificaia acestui pas major, s discutm puin contextul acestei descoperiri. Dupa cum se tie, celulele stem sunt celule pluripotente nedifereniate, ce apar in stadiul embrionic al evoluiei omului. Cu alte cuvinte, aceste celule stem, care se gsesc n embrion, se vor diviza i diferenia mai trziu n diverse tipuri de celule, ce vor forma la rndul lor diversele organe ale corpului uman. Exist un interes major n comunitatea tiinific n obinerea n laborator a acestor celule stem, pentru creterea artificial de organe, sau pentru tratamentul diverselor boli genetice.

Deoarece ele se pot diferenia mai trziu n oricare din celulele organismului, celulele stem au potenialul de a genera esuturi noi (ficat, os, etc.), sau de a nlocui esuturi existente care sunt distruse (ca cele pentru pacieni bolnavi de Alzheimer sau Parkinson). n aceste cazuri este ns important ca celulele stem s conin acelai material genetic ca celulele pacientului al crui esut trebuie nlocuit. n acest fel, noul esut are ansa mult mai mic de a fi rejectat de organism. Pentru a realiza aceste celule stem care conin informaia genetica a pacientului, nu exist n prezent dect doua soluii.

Prima soluie, menionat mai devreme, este de a preleva de la pacient o celula adult. Ea este de cele mai multe ori o celula fibroblast din piele, deoarece aceasta are deja o capacitate limitat de a se diferenia. Din aceast celul fibroblast se extrage apoi nucleul. Intr-o etap ulterioar, acest nucleu este introdus intr-un ovul (celul ou), creia i s-a ndeprtat nainte nucleul su. Procedura face s cread ovulul c a fost fertilizat, i el se va dezvolta mai apoi ntr-un embrion, prin procese succesive de divizare. Din acest embrion se vor extrage apoi celule stem pluripotente. De remarcat c aceast procedur face ca s se conserve materialul genetic are celulei fibroblast originare. Metoda a fost aplicat recent cu succes n primate (vezi www.stiinta.info)

Remarcm c procedura precedenta implic creearea unui embrion i distrugerea lui pentru extragerea celulelor stem. Ea este deci foarte controversat, cci ridic problema dac un embrion este o fiin vie, care astfel este omort. Cea de-a doua soluie de obinere a celulelor stem din celulele adulte ale pacientului presupune o cu totul alt manier de lucru, ce evit crearea de embrioni. Aceasta pornete de la observaia c celule adulte i celulele stem au material genetic (ADN) identic. Ceea ce le face diferite este expresia diverselor gene ce produc proteine. Astfel, unele gene din celula adult sunt inactivate de alte proteine prezente n celul, i celula i pierde astfel din potena ei. In aceast a doua soluie, oamenii de tiin "rentineresc" practic o celula stem, o reprogrameaz, reactivnd genele ce au devenit inactive n celula adult.

Recent, un grup de cercettori de la Universitatea din Wisconsin a reuit aplicarea procedurii precedente la celulele adulte umane, pentru prima oar. Cu toate acestea, metoda prezentat de acestia n prestigioasa revista Science difer ntr-un punct major de soluia ideal prezentat mai sus. Astfel, sistemul de proteine al celulei este extrem de complex, si deci greu de modificat. De aceea cercettorii au hotart introducerea genelor ce trebuie reactivate direct n ADN-ul celulei adulte originare, cu ajutorul unui retrovirus. Acesta transport practic 4 gene alese de cercettori in nucleul celulei adulte, i le integreaz n ADN-ul ei. Dac procedura este de success, noua celul adult este practic "ntinerit", reprogramat, i ea se va comporta ca o celul stem.

Procedeul acesta a fost aplicat anul trecut cu succes la oareci. Un grup din Japonia, condus de profesorul Yamanaka, a identificat un grup de 4 gene care pot "rentineri" celula adult, i o transforma n celul stem. De fapt, acelai grup a publicat sptmna trecut rezultate care arat c procedeul poate fi aplicat cu success i la oameni, confirmnd practic rezultatele celor de la Universitatea din Wisconsin . Pe de alt parte, cercettorii de la Universitatea din Wisconsin au introdus in nucleul celulei adulte tot patru gene, doua identice cu cele ale profesorului Yamanaka, i alte dou diferite. Combinaia de gene a fost aleas dup un studiu premergator care a comparat celula adult cu celula stem, i a identificat care dintre gene au devenit inactive n celula adult.

Eficiena procesului este momentan scazut (de o celul reprogramat la cteva mii de celule), iar rezultatele grupului de la Universitatea din Wisconsin au fost obinute doar pe celule adulte prelevate de la fetui i bebelui. Cu toate acestea, organizaiile internaionale care lupt mpotriva acceptrii experimentelor cu celule stem obinute din embrion sunt foarte entuziaste. Ele spun c cercetarea pe embrioni poate fi astfel ncetinit, dac nu stopat, caci nu mai este singura alternativ la obinerea de celule stem. n fond, tot sptmna trecut, creatorul celebrei oi clonate Dolly a anunat c renun la cercetarea ce implic clonarea pentru obinerea celulelor stem. El se va implica mai nou n producia de celule stem din celule adulte reprogramate, aceasta ns nu din motive etice, ci pur i simplu pentru c noua tehnic are a ans de succes mai mare, dup prerea lui.

Exista 4 grupe sangvine dar exista multe subgrupe sangvine minore. Prima repartizare in subgrupe minore, si cea mai cunoscuta, este cea care are la baza Rh-ul. Acesta poate fi negativ (15 % din indivizii umani) sau pozitiv (pentru 85 % din indivizii umani). Daca ne gandim la faptul ca incidenta grupei sangvine AB (IV) este de maxim 5 % din totalul populatiei Terrei vom vedea ca acest element de clasificare in subgrupe are o importanta destul de majora. Urmeaza o noua "repartizare" in functie de statutul de secretor (80 % din populatie - antigenul de grupa sangvina este intalnit in majoritatea secretiilor organismului: saliva, sperma, etc.) sau nesecretor (20 % - antigenul este intalnit strict la nivelul sangelui). Fiecare din elementele de particularizare prezentate sau neprezentate mai sus este inglobat intr-o medie data de linia cercetarilor permanente care au loc la nivel medical, genetic si, de ce nu, psihologic si chiar zodiacal. Un zodiac tinde sa estimeze daca maine va cadea o stea drept peste batatura de la degetul mic al piciorului stang al nostru. Abordarea sangvina tinde sa estimeze integrarea noastra in functie de unele linii psihologice (aproximativ demonstrate de medicina, psihologie, observatii), caracteristice fiecarei grupe sangvine, fata de indivizii din jurul nostru si fata de noi insine (posibile boli asociate frecvent unei anume structuri sangvine, modalitati de favorizare organica a functionarii organismului nostru, etc.).

In Japonia, "Ketsu-eki-gata" (analiza grupei sangvine) este o problema foarte importanta si respectata

Simbolistic, sangele reprezinta toate valorile intrupate in viata, foc, caldura precum si tot ceea ce este legat de frumusete, noblete, generozitate, elevare (fara a uita de simbolistica generala a culorii rosii). De multe ori el este considerat a fi ceva fundamental precum insasi creatia (din punct de vedere biblic el este considerat a fi chiar viata, din punct de vedere medical el reprezinta semnatura stramosilor nostri transmisa pe lungul drum al istoriei). Mai mult, pretutindeni, el este considerat a fi vehiculul vietii, principiu al generarii si/sau regenerarii (stravechii vanatori se manjeau cu sangele animalelor ucise pentru a se impaca cu spiritele acestora, potrivit traditiilor amerindiere el este chiar motorul soarelui, in traditiile caldeene sangele divin amestecat cu tarana a dat nastere fiintelor, in stravechea Cambodgie varsarea de sange din cursul luptelor sau al sacrificiilor atragea fertilitatea, abundenta, fericirea, sangele lui Iisus din cupa Graal amestecat cu apa este bautura vietii fara de moarte, etc.). Sangele mai corespunde si caldurii vitale si trupesti, precum si vehiculului pasiunilor. Fie prin asociere fie axiomatic, sangele este vehiculul sufletului ajungand a fi considerat a fi simbolul comuniunii prin sange sau al legaturii de infeudare prin juramantul sangelui (rudenia "de sange", "legaturile de sange", "legamantul de sange" intalnit la absolut toate popoarele, riturile sacrificiale in care se colecteaza sangele pentru a fi intrebuintat la sacralizarea obiectelor, cladirilor, totemurilor, sau, sa nu uitam, insemnarea caselor evreiesti in timpul sclaviei din Egipt cu rol protector, ingerul mortii urmand a evita casele astfel insemnate, etc.). Magia sangelui se pare ca a aparut odata cu omul, civilizatiile, triburile, clanurile, monarhiile, elementarele legaturi de rudenie si altele asemenea fiind dovada vie ca sangele a stat la baza istoriei si evolutiei umane. Mai nou (datorita studiilor moderne de medicina, genetica, psihologie, etc.) s-a ajuns pana la o simbolistica a sangelui legata de misterele sanatatii, longevitatii si vitalitatii precum si a manifestarilor generale de natura psihologica sau de prestatie intersociala. S-a ajuns pana la a se identifica o relatie directa si concreta de interpretare a variatiilor individuale in caz de boala si in starea de sanatate. In plus, sangele, prin grupele sangvine si elementele genetice ale acestuia, a ajuns sa fie o masura de identificare mai sigura decat oricare alta cum ar fi actele de identitate, cultura, religia, etc. (cu utilizare directa in medicina, medicina legala si criminalistica, in determinarea unor comportamente psihologice de baza, etc.).

Din punct de vedere sangvin, cea mai raspandita grupa de sange este grupa O (I), asa-numita grupa a vanatorilor, a consumatorilor de carne, a celor care se manifesta optim in conditii de activitate fizica intensa. El este aproximativ general acceptat a fi prima grupa sangvina, sangele primilor nostri stramosi, fiind intalnit in proportii semnificative pe majoritatea teritoriului Terrei. Cercetatorii in domeniu sunt destul de decisi in a afirma ca a aceasta grupa sangvina apare in perioada 20.000 - 15.000 i.Ch.. Cercetatorii in "ale sangelui" afirma ca grupa de sange B (III) apare in perioada 15.000 - 10.000 i.Ch.

Unele teorii plaseaza grupa 0(I) la originea evolutiei sangelui, afirmand ca aceasta este prima, cea mai de baza si cea mai veche grupa sangvina. Argumentele pe care se bazeaza aceste consideratii sunt legate de faptul ca aceasta grupa de sange este cea mai intalnita pe Terra zilelor noastre cu o predominanta demna de luat in seama la nivelul Africii (de unde se considera ca ar fi plecat omul primitiv in drumul sau spre varful lantului trofic). In plus, aderenta indivizilor cu aceasta grupa sangvina (0 - I) la alimentatia carnivora determina pe cei care sustin aceasta teorie sa sublinieze acceptia de "prima grupa sangvina - primii indivizi umanoizi" (care erau evindent carnivori, traind aproape exclusiv din vanat). De asemenea, exista anumite caracteristici imunologice ale indivizilor care detin grupa sangvina O (I) legate tot de Africa si de o evolutie regresiva in timp a tipurilor de anticorpi specifici grupei (aceasta grupa sangvina fiind caracterizata de un sistem imunitar puternic si bine inzestrat). Ea este grupa de sange care caracterizeaza vechimea, inteligenta nativa, viclenia si raceala tipica vanatorului. "Memoria genetica" a indivizilor cu grupa sangvina O (I) ii caracterizeaza pe acestia ca fiind puternici, rezistenti, indrazneti, dotati cu intuitie si optimism innascut, nativ. Poseda un sistem imunitar puternic si destul de echilibrat. De asemenea ei sunt indivizii cei mai inclinati spre beneficiile eforturilor fizice, organismul acestora avand un metabolism de efort care exploateaza eficient si conserva substantele nutritive fiind genul care isi descarca eficient stress-ul pe fondul efortului fizic (atentie deosebita la faptul ca acesti indivizi au o intoleranta ridicata la schimbarea conditiilor de mediu, dieta, bioritm, etc.) - tractul digestiv, sistemul nervos, sistemul imunitar al acestor persoane este deosebit de viguros dar, asa cum este normal, numai in conditii de stabilitate si de "exploatare normala. Oricum, este bine de retinut ca pesoanele de grupa O (I) se simt mult mai bine in conditiile in care activitatea lor solicita efort fizic acesta avand darul de a calma, de a mari moralul, s.a. ca un factor principal de eliminare a oricarui factor de stress (controland efectele fara a elimina cauza acestuia - de aceea este bine ca expunerea sa nu fie mai indelungata decat se poate suporta). Grupa O (I) caracterizeaza indivizii drept supravietuitori, persoane puternice, care se bizuie aproape in exclusivitate pe propriile puteri sau, in cel mai fericit caz va exploata puterile celor din jur dovedindu-se un adevarat lider, dornic si capabil sa ajute sau sa distruga pe oricine, prieten sau dusman. Caracterizati prin putere de concentrare demna de invidiat, caracterizati de siguranta, ei beneficiaza de o completare a acestor calitati cu inclinarea spre actiune si un dezvoltat simt al autoconservarii, fapt care ii propulseaza de multe ori mai sus decat ar merita - in cazul unei analize atente (daca se poate utiliza un astfel de termen). Interesant de amintit este aici faptul ca, dieta hiperproteica si hiperlipidica a indivizilor "O" determina ca acestia sa posede un metabolism numit "cetonic". Acest tip de metabolism este optim pentru reactii rapide si, de multe ori, instinctuale (fara a avea la baza o analiza premergatoare). O alta rezultanta a acestui tip de metabolism este starea de relativa euforie, de neimplicare mai mult sau mai mai putin accentuata in responsabilitatea vremurilor traite (destul de usor de corelat cu o oarecare lipsa a cerintei de adaptare, asumarea riscurilor fiind pentru acestia ceva facil si lipsit de greutati in conditiile in care flerul coordoneaza aproape perfect aceste decizii. Si, nu in ultima instanta, se poate aminti faptul ca acest tip de metabolism este cel care favorizeaza cel mai bine alcoolismul. Bineinteles ca existenta calitatii, destul de contestate a indivizilor detinatori de grupa O (I), cea de lideri reali, se axeaza pe realitatea ca, acestora le lipseste de multe ori substratul intelectual, cultural, tehnic, etc. pentru a conduce dar statisticile indica ca acesti indivizi au acea capacitate necesara liderilor de a intui drumul corect, elementul/ persoana vinovata, etc. ca sa nu mai vorbim despre simtul adevaratului lider, al conducatorului, care stie la ce persoana sa apele pentru cel mai favorabil curs al evenimentelor. Riscurile medicale cu posibilitate maxima de incidenta care tin de aceasta grupa sangvina (in baza statisticilor medicale) sunt reprezentate de riscuri de afectiuni ale tractului digestiv cu o predispozitie evidenta catre ulcer (in formele gastrice sau duodenale) precum si spre complicatii hepatice de genul colecistitelor, hepatitelor, etc. (este bine sa amintim de faptul ca exista si o oarecare predispozitie a acestor indivizi la bolile intestinale inflamatorii cum ar fi colitele, etc. cu o localizare demna de luat in seama in special la nivelul colonului). Urmatoarea pondere de risc o detin afectiunile inflamatorii, in special cele de tip reumatic care merg foarte usor pana la manifestarile cardiace care tin de acestea sub forma stenozelor, cardiopatiilor, etc. Pot apare carente vitaminice severe in special la nivelul complexului de vitamine B (cu manifestari la nivelul psihomotor - tulburari de atentie, depresie, hiperactivitate, etc.) sau de vitamina K (favorizand tulburarile hemoragipare). Mai putem aminti de alergii (sub diverse forme de manifestare cu diverse organe atacate) si tulburarile endocrine (indeosebi cele tiroidiene datorita, in special, lipsei iodului din alimentatie - cu manifestari de hipoactivitate si cu rezultate directe in ceea ce priveste supraponderalitatea). Ar mai fi de amintit faptul ca, indivizii de grupa O au o usoara intoleranta in ceea ce priveste alimentatia "lactata" fapt ce poate merge pana la aparitia afectiunilor legate de lipsa de calciu (destul de des semnalate pentru aceasta grupa de indivizi). Grupa O (I) fiind asimilata primilor indivizi umani este grupa calatorilor, a nomazilor, a celor care au colonizat planeta noastra de la inceputuri (incepand cu 100.000 pana in jurul anilor 20.000 i.Ch.). Incidenta acestei grupe sangvine nu poate fi precizata cu adevarat (clar fiind doar faptul ca aceasta grupa sangvina este cea mai intalnita pe intreaga suprafata a Terrei), ea fiind "prezenta" in proportii destul de "compatibile" cu orice alta grupa sangvina "majoritara" unei zone date (chiar si pe teritoriul americilor se constata o pondere relativ egala intre grupa O si grupa A pe fondul unei incidente foarte scazute a grupelor sangvine B si AB).

Evolutionistii plaseaza grupa sangvina A - II ca fiind urmatorul pas in evolutia umana. El semnifica sfarsitul Paleoliticului si trecerea la Neolitic, sfarsitul perioadei exclusiv carnivore si trecerea la agricultura, cu tot ceea ce este legat de aceasta (exploatarea animalelor domesticite, sistemele sociale grupate in jurul asezarilor stabile - comunitatile, etc.). Apare in perioada 20.000 - 10.000 i.Ch. intr-o zona delimitata intre Asia Centrala si/ sau Orientul Mijlociu si caracterizeaza inceputul aglomerarilor umane, al stresului si al stilului sedentar de viata. In acest sens se argumenteaza prin cresterea capacitatii de organizare (cu referire in special la fondul intelectual si cel organizatoric), cresterea ratei de supravietuire la boli cum ar fi holera, ciuma, variola, etc. tipice membrilor grupei sangvine A (II) fata de cei cu grupa O si printr-o constanta de superioritate a celor cu grupa A in ceea ce priveste convietuirea in mari aglomerari umane (viata in interdependenta cu ceilalti componenti ai unei comunitati date) fata de ceilalti (grupa O, in special). Se poate remarca ca, fondul psihologic care poate fi asimilat detinatorilor de grupa sangvina A (II) - daca se iau in calcul studiile psihologice in domeniu - este caracterizat in primul rand de abilitati in sensul planificarii si muncii in echipa, printr-un stil predominant cooperant. Ei sunt indivizii care raspund destul de bine la diverse cerinte de adaptare si organizare in conditiile in care acestea sunt cunoscute si acceptate de catre ei (atat din punct de vedere al organismului cat si din punct de vedere intelectual), cooperanti si inteligenti dar si mult prea statorinici, lenti, mai ales daca sunt pusi in fata cerintelor de reactie rapida (poate de aici exista, la acesti indivizi, un fond psihologic destul de inclinat spre ordine, societate ordonata). Principalul castig in directia cooperarii este legat de o dezvoltare a respectului fata de ceilalti, inclusiv fata de proprietati - terenuri, unelte, etc. (fata de fondul psihologic al detinatorilor de grupa O (I) care sunt necomplexati din acest punct de vedere). Dieta lor favorita, de vegetarieni, spune destul de multe despre acestia, totul este perfect daca se urmeaza un sens normal al lucrurilor si/ sau cerintelor. Un oarecare dezavantaj al integrarii in comunitate este legat de diminuarea capacitatilor de conducere (in care detinatorii de grupa O (I) exceleaza) in favoarea cooperarii. Totusi, tinand cont de faptul ca nu sunt lipsiti de scrupule, pe fondul cooperarii, sunt capabili de a fi lideri mult mai eficienti si mai carismatici decat orice alt individ beneficiind de sprijinul celor care accepta conducerea acestuia. Fara a beneficia de acest sprijin trebuie sa fie (cu adevarat) caractere tari deoarece au tendinte spre caderile psihice (mai ales in urma constatarilor legate de ineficienta sau in urma blamarii de catre supusi, ei fiind genul care pune totul la inima) - unul din cele mai remarcabile exemple in acest sens este Adolph Hitler. Datorita tendintelor spre statornicie, indivizii de grupa A (II) sunt destul de sensibili mai ales in conditiile schimbarilor de mediu, activitate, etc. Ei reactioneaza pozitiv doar daca le este permisa o perioada de adaptare mai mult sau mai putin indelungata (functie de individ). Sistemele imune si toate celelalte componente ale organismului sunt sensibile la schimbari rapide. Stress-ul este destul de usor de capatat si inchiderea persoanei, lipsa de randament sau altele asemenea sunt destul de garantate. Toate acestea se datoreaza si unui anume fel de constitutie ereditara inclinata spre a elimina foarte eficient starile de stress prin exercitii de calmare care necesita, evident, o pauza de activitate/ solicitare strans legata de insingurare. De retinut este faptul ca, daca la grupa sangvina O (I), stress-ul este in directa relatie cu activitatile fizice, la grupa sangvina A (II) el este in directa relatie cu activitatile intelectuale (producand anxietate cu reactii de inhibare si/ sau ostracizare de tip protectiv, iritabilitate si/ sau hiperactivitate cu reactii de cele mai multe ori agresive - faptul ca nativii de grupa A sunt mai sociabili nu inseamna ca nu se mai numara printre cei mai buni si mai sadici razboinici). O realitate deosebit de importanta pentru posesorii de grupa A (II) este necesitatea de a imbina activitatea fizica cu cea psihica. Caracterizati de inteligenta, istetime dar si de pasiune si sensibilitate, ei sunt cei mai inclinati indivizi pentru activitatile mentale de tip meditativ atat in sens constructiv, de implicare in viata de zi cu zi (cu reactii de raspuns la stimuli) cat si in sens direct, de implicare in viata eterica (cu reactii de integrare in tot ceea ce tine de credinta). Din punct de vedere al distributiei, aceasta grupa sangvina este des intalnita la popoarele din Asia Centrala cu o scadere usoara o data cu inaintarea spre Europa. O data trecut pragul Balcanic, distributia incepe iar sa creasca proportional cu avansul spre Europa de Vest. De remarcat este Japonia unde incidenta grupei sangvine A este net superioara celorlalte grupe sangvine.

Grupa sangvina B (III) are o origine destul de contestata. Unii afirma ca ea este descendent direct al grupei O (I), ceilalti ca ar fi rezultatul finalizarii mutatiei grupei sangvine A (II) . Cei care afirma ca B-ul este urmasul grupei O argumenteaza prin aproximativa similitudine de aparitie a grupei B (15.000 - 10.000 i.Ch.) cu cea a grupei A (20.000 - 10.000 i.Ch.). Este folosit si un argument de tip psihologic unde exista o similitudine remarcabila pentru majoritatea calitatilor grupei O (I) cu B (III) (dar, bineinteles, pana la un punct, deoarece totul este bazat pe o comparatie de similitudine a grupei O cu grupele B si A). Ceilalti sustin ca este normala descendenta O - A - B bazandu-se in special pe caracteristicile de tip evolutiv care asociaza mult mai usor grupa A de B decat grupa O de B. Ei anuleaza compatibilitatea sangvina a grupei O cu A si B prin argumentul primitivismului fizic al grupei O care "este normal sa fie compatibila odata ce este compatibila cu toate grupele sangvine". Aceasta grupa sangvina caracterizeaza inceputurile cerintelor reale de adaptare versatila a indivizilor umani. Nomazi sau sedentari ei au fost obligati sa devina mult mai creativi, mai inventivi, mai practici si mai tehnici decat inaintasii lor fapt ce a dus la crearea unei linii psihologice clare a detinatorilor grupei sangvine B, fiind o grupa a adaptarii si a echilibrului in miscare. Toate aceste cerinte se datoreaza in special unei acute cerinte de adaptare la populatii existente, organizate care solicitau enorm mai mult echilibru, flexibilitate si creativitate fata de predecesori (omul ancestral). In plus intervine o crestere a cerintelor de rezistenta fizica (necesara deplasarii pe distante mari sau a muncii sustinute pentru sedentari). De altfel, indivizii de grupa B sunt caracterizati de cerinta imbinarii de activitate fizica cu cea de tip intelectual, creativ, stressul fiind perfect echilibrat si in primul si in al doilea caz. Unicul pericol real al acestora este oboseala cronica deoarece exista o oarecare predispozitie spre exagerare, spre confundarea activitatilor necesare cu activitatile de relaxare, de eliminare a stressului. Din punct de vedere organic, acesti indivizi beneficiaza de capacitati net superioare tuturor celorlalte grupe sangvine, caracteristice fiind, un sistem imunitar cu adevarat puternic, un suport psihologic de adaptare dintre cele mai eficiente, ca sa nu uitam de sistemul digestiv cel mai flexibil (comparativ cu indivizii detinatori de alte grupe sangvine). Totusi, aceasta flexibilitate are reversul ei deoarece sistemul digestiv tolerant favorizeaza deficite semnificative la nivelul metabolismului magneziului, cu repercusiuni la nivelul sistemului imunitar - caderi imunitare severe. Sedentarii sunt mult mai adaptati aglomerarilor fiind orientati spre evolutie individuala (in detrimentul evolutiei de grup, a muncii in echipa) iar cei nomazi sunt mult mai pragmatici si mai cruzi decat majoritatea celorlalti indivizi datorita cerintelor necesare (si utile) invazionistilor. Caracterul de asimilator al posesorului de grupa B este, de asemenea, demn de luat in seama, acesta mergand de multe ori pana la nivelul propriei persoane (reflexia in sistemul imunitar dand predispozitii semnificative pentru tulburarile autoimune). Dotat cu capacitatea de a suporta privatiuni si tensiuni/ stress pentru o perioada de timp indelungata se pare ca este cel mai indicat individ pentru a proceda la retructurari, refaceri ale unor sisteme distruse sau caduce. Aceasta predispozitie are si reversul ei in directia unnei predispozitii a indivizilor B spre oboseala cronica sau cedari ale sistemului endocrin (in special la nivel pancreatic - cu rezultante diabetice semnificative) in special pe fondul dezechilibrarii sistemului nervos (de retinut ca acesti indivizi poseda cel mai echilibrat sistem nervos) sau al excesului de efort fizic (caracteristic acestora fiind efortul fizic moderat) - activitatile mentale sunt superioare nativilor de grupa A pe fondul reactiilor preponderent fizice si agresive ale nativilor de grupa O. De retinut este faptul ca, echilibrul existent sau creat este cea mai buna solutie pentru a elimina mostenirea indusa de grupa sangvina A (II) in ceea ce priveste cresterea incidentei afectiunilor cardiovasculare pe fondul stressului sau al favorizantilor psihici. Empatici prin excelenta, detinatorii de grupa B (III), au capacitatea de a intelege si de a se intelege foarte usor cu cei din jurul lor. Adaptandu-se foarte usor la diferitele tipuri de personalitati ei prezinta un fel de mecanism de feed-back relational fiind cuprinsi de armonie si eterism in conditiile in care sunt provocati de cei din jurul lor sau de confruntari nascute de idelurile sau mediul lor de viata (de retinut este faptul ca membrii acestei grupe sangvine (B) sunt cel mai des intalniti printre cei care au realizat ceva semnificativ in viata (fie din punctul de vedere propriu, fie din punctul de vedere al celor din jur - de retinut ca majoritatea populatiilor traditionale evreiesti sunt de grupa B indiferent de localizarea acestora. Aceasta grupa sangvina are incidenta maxima la populatiile din China, Coreea, este intalnita in proportii considerabile in podisul Himalaya, India, Orientul Mijlociu, regiunea Ural (in special la locuitorii stepelor) si toata partea sudica a Asiei (cu pondere ridicata si in Japonia) si isi diminueaza incidenta odata cu inaintarea catre vestul Europei (cu o particulara crestere la nivelul popoarelor germanice).

Grupa sangvina AB (IV) este cea mai rara (fiind intalnita la mai putin de 5 % din totalul populatiei Pamantului) si cea mai noua grupa sangvina (se presupune ca ar fi aparut si s-ar fi dezvoltat dupa 5.000 i.Ch.). Aceasta grupa ar fi luat nastere din amestecul populatiei albe cu grupa sangvina A (I) si populatia mongola/ nomada cu grupa sangvina B (III) in special dupa momentul istoric al valurilor migratoare (care au rupt granitele stabilite de societatile dominante din acea perioada si ar fi asigurat infuzia de grupa B peste majoritarii de grupa A). Oricare ar fi considerentele luate in calcul, "penetrarea" grupei AB a fost extrem de lenta (in Europa de inante de anul 1.000 d.Ch. se pare ca inca nu exista grupa sangvina AB - studii facute cu ocazia diverselor exhumari ale mormintelor din acea perioada indica absenta totala a grupei sangvine AB). Aceasta grupa sangvina este grupa asimilarii, a comasarii individului la marele individ societatea umana (precum si a comasarii biologice/ genetice a grupelor sangvine A si B), este grupa complexitatii dar si a nesigurantei, grupa valorii dar si nonvalorii, asemenea individului care incearca sa se afirme intr-o societate care il poate aprecia dar il poate si anula. Este grupa caracterizata prin cea mai buna rezistenta la boli transmisibile sau boli autoimune (datorita unui sistem imunitar hipertolerant - care poate fi o lama cu doua taisuri facilitand invaziile microbiene) dar si cea mai slaba rezistenta la cancer sau stress. Stressul este, de altfel, inamicul numarul "1" al acestora fiind necesar un control atent al sistemului nervos (eforturile indelungate au efecte devastatoare pe cand eforturile moderate au efecte benefice) si evitarea eforturilor fizice exagerate (aici apare un fel de "mostenire" de la grupa sangvina A cu rezonanta de stress la nivel cardiovascular, in general, si la nivel psihologic, in particular - anxietate, iritabilitate, hiperactivitate). Cea mai buna solutie este sa se abordeze angajarea mentala in activitatea fizica prin raporturi moderate de implicare. In caz contrar apar afectiuni cardiace grave, caderi imunologice severe, anemii, etc. care vor fi extrem de greu de controlat. Datorita fundamentului bazat pe toate celelalte grupe de sange acest AB este deseori numit si cameleonic. Adaptabil pana la limita intelegerii, individul de grupa AB (IV) "sare" peste orice posibilitate de a fi incadrat intr-o descendenta, intr-un tipar evolutiv. Posesorii acestei grupe sangvine sunt fie excelenti mostenitori de zestre a grupelor initiale, caracterizati printr-un raspuns optim la stress in plan spiritual, fizic sau la nivelul energiei creatoare, fie bastarzi mostenitori a deficientelor, integrare in mediu pana la anularea persoanei, inhibitie totala la nivelul activitatilor de comunitate, s.a. Oricum ar fi, posesorii de grupa AB pot fi imediat detectati prin intermediul mandriei lor. Chiar daca nu o arata, la cea mai mica atingere va vor arata fie si indirect ca nimic nu le poate afecta mandria. Charismatici si spirituali, foarte atragatori si populari, au un comportament relativ bizar datorat abordarilor aspectelor vietii fara a se sesiza ca persoana respectiva este constienta de consecinte si responsabilitati (de aceea exista de multe ori pericolul ca acesti indivizi sa aiba doua fete sau sa fie usor interpretati a fi lipsiti de loialitate). Putina rabdare, este cea mai buna solutie! Nu prea vor obisnui sa dezamageasca (exceptie facand cazurile in care persoanele in cauza sunt depasite de situatie) si, daca o greseala va apartine celor din jurul lor vor gasi puterea de a ramane cu bratele deschise, primitori, asa cum sunt cunoscuti de toti cei din jurul lor - diplomatia si selectia cercului de prieteni este un ceva care a fost inventat de nativii acestei grupe sangvine (a nu se uita ca testele serologice ale "Giulgiului din Torino" au indicat ca Iisus Hristos avea grupa sangvina AB !!!). Daca vor gresi vor avea rezultate atat de rasunatoare incat persoana lor se poate socoti anulata ca individ, chiar daca a ramas in viata. Deci, nu este surprinzator sa sesizam ca unul dintre prietenii nostri care are functia de indrumator, invatator, dascal spiritual, etc. al grupului/ cercului de prieteni sau nu numai are grupa sangvina AB - cei mai celebri posesori de grupa AB sunt Marilyn Monroe si J.F. Kennedy. Din punct de vedere organic, indivizii care beneficiaza de grupa sangvina AB (IV), se pot lauda cu zestrea lor. Majoritatea afectiunilor, infectiilor, etc. se lovesc de constitutii robuste, fara probleme majore in ceea ce priveste raspunsul la agresor. Dar totul este legat de o agresiune din afara. Cancerul (mai ales cel gastric) va penaliza imediat erorile de comportament (avand o incidenta crescuta atat prin intermediul dezechilibrelor psihice cat si prin a celor alimentare). Concluzionand nu putem decat sa subliniem ca delicatetea posesorilor de grupa AB este completata de echilibrul si flegmatismul destul de evident pe care il au acestia, fara a mai lua in calcul o reala inclinatie a acestor indivizi spre mister si spre individul charismatic.

Originea grupelor sanguine. Acum cateva milioane de ani, Omul de Neandhertal se hranea, probabil, cu plante, cu larve si din resturile lasate de animalele salbatice din prada lor. Pe masura ce specia umana si-a schimbat mediul si conditiile de viata, fenomenele de adaptare s-au produs in cadrul sistemelor imunitare si digestive ale indivizilor, pana cand acestia au reusit sa supravietuiasca, apoi sa se adapteze perfect mediului in transformare. Aceste schimbari se gasesc la nivelul grupelor sanguine care par sa fi urmat marile etape ale dezvoltarii umane. Ascensiunea omului pana in varful lantului alimentar corespunde aparitiei grupei O (I). Trecerea de la existenta de vanator-culegator la o viata de agricultor este contemporana cu aparitia grupei A(II). Amestecul si migratia raselor din bazinul Africii catre Europa, Asia si America a dat nastere grupei B(III). In sfarsit, unirea grupurilor etnice disparate au dus la aparitia grupei AB(IV).

Ipoteza japoneza. Corelatia dintre grupa sanguina si personalitate a fost studiata pentru prima oara in Japonia, in jurul anului 1920. Cercetarile dirijate de dr.Takeji Furukawa au fost reluate 50 de ani mai tarziu de un alt savant japonez Masahiko Nomi, autor al unei carti de mare succes "D-voastra sunteti grupa dvs. sanguina". Astazi in Japonia grupa sanguina reprezinta un element esential in examinarile medicale, este determinanta si la angajarea de personal!

Grupa 0 este considerata cea mai veche, datand din epoca omului de Cro-Magnon, cu 40 de mii de ani i.H. Astazi cei care au grupa O au mostenit unele trasaturi genetice ale stramosilor indepartati care trebuiau sa lupte pentru a supravietui. Cel mai adesea, cei cu grupa O au o personalitate puternica, sunt intreprinzatori si alerti. Copiii hiperactivi si holerici ajung adulti tenaci, avizi de senzatii tari cateodata, dar intotdeauna combativi. Inamicul lor principal este, fara indoiala, stressul care le poate provoca hipertensiune, ulcer, colite inflamatorii dar si, cel mai grav, accidente vasculare cerebrale. Copiii cu grupa O trebuie sa-si cheltuiasca energia facand sport care ii invata sa-si stapaneasca temperamentul coleric. Cu cat mai devreme invata acest lucru, cu atat mai bine se vor feri de maladiile provocate de stress. De asemenea, trebuie sa li se explice de mici pericolele legate de consumul de tutun, alcool sau stupefiante. Avizi de senzatii tari, mereu gata sa ia parte la experiente periculoase, sunt din nefericire predispusi sa le suporte consecintele.Adultii care au grupa O trebuie, de asemenea, sa-si stapaneasca temperamentul coleric: plimbarile, exprimarea in scris a motivelor de nemultumire sau numaratul pana la 100 sunt metode simple de calmare. Relaxarea si toate disciplinele care cer calm si concentrare (yoga, tai chi chuan etc), au un efect salutar. De asemenea, unele plante pot ajuta la combaterea stressului. Rhosalia rosea, de exemplu, are o actiune semnificativa in stabilizarea contractiilor muschiului cardiac.Pe plan alimentar cei din grupa O apartin carnivorilor. Sistemul lor gastric nu tolereaza produsele pe baza de cereale ca painea si faina de orez, lactatele. Dimpotriva, carnea de vita sau de pui, pestii de mare sunt excelente pentru alimentatia celor din grupa O.

Stramosii celor care au grupa A erau agricultori si sedentari. Un mare numar de factori neuro-chimici inscrisi in patrimoniul lor genetic ii face sa simta nevoia unei vieti organizate, structurate, in mijlocul unei comunitati care-i sustine si le ofera echilibrul. E usor de inteles cum in epoca moderna nu se simt la locul lor, de vreme ce traditiile tind sa dispara.In ceea ce-i priveste pe copiii care au grupa A o viata de familie armonioasa (vizite la bunici, vacantele petrecute de fiecare data in acelasi loc) este salutara pentru a-i ajuta sa evite stressul. Adultii cu grupa A trebuie, de asemenea, sa-si organizeze bine viata: somn de opt ore pe noapte, mese la ore fixe. Ca si cei cu grupa O, si cei cu grupa A au de luptat cu un stress natural. De asemenea, si lor le sunt recomandate metodele de relaxare; extrem de utile le-ar fi acestora, daca o data pe luna ar sta singuri o zi si in tacere deplina.Sistemul digestiv al celor cu grupa A este mai delicat, tolerand perfect legumele proaspete, produsele cerealiere (mai putin graul) si preparate din soia. Carnea si in special mezelurile nu le sunt recomandate deloc. In schimb, pestele de doua-trei ori pe saptamana este excelent pentru sanatatea lor.

Patrimoniul genetic al persoanelor cu grupa B le ofera o mare capacitate de adaptare la mediul in continua transformare. Spre deosebire de cei cu A sau O, acestia nu sunt atat de sensibili la stress si se bucura de o forma fizica si mentala buna. In acelasi timp, cei cu B au nevoie sa infrunte conventiile in toate domeniile si sufera de un libido scazut: exprimarea fizica a dorintelor, idealurilor si emotiilor nu este punctul lor forte. Copiii care au aceasta grupa sanguina trebuie sa creasca intr-un climat de mai mare libertate, fie ca e vorba de vestimentatie, de orele meselor sau de momentul cand trebuie sa se culce si sa se scoale. Creativitatea si imaginatia lor este necesar sa fie incurajate. Ei trebuie ajutati sa descopere alte tari si alte culturi, chiar daca numai din carti. O persoana echilibrata care are grupa B este flexibila, creativa si dotata cu o mare agilitate mentala. Tehnicile de meditatie ii ajuta la pastrarea echilibrului. Predilectia lor spirituala este muzica de toate genurile, in special cea melodioasa si vesela.In caz de oboseala cronica sau pasagera persoanele cu grupa B isi pot regasi dinamismul facand o cura de ginseng. Sistemul digestiv al persoanelor cu grupa B este mai degraba robust. Hrana variata si echilibrata, alcatuita din carne, cereale, fructe si legume este excelenta.

Grupa AB este cea mai recenta deoarece nu exista decat de aproximativ un milion de ani, este reprezentata doar de 2-2,5% din populatie. Fiind singura grupa care s-a nascut dintr-o sudura etnica, nefiind rezultatul unei adaptari la mediul in transformare, are si particularitati imunologice. Intr-un fel se apropie de fiecare dintre celelalte grupe; aproape de grupa O in privinta stressului; impartaseste comportamentul grupei B in privinta rezistentei la boli. Iar daca profilul sau digestiv se propie de cel al grupei A, cei din grupa AB au nevoie de mai multe proteine animale decat cei dintai. Copiii din grupa AB ar trebui sa petreaca mai mult timp in aer liber, soarele si miscarea fiindu-le necesare. Desi sunt firi sociabile, au tendinta de a se izola atunci cand presiunea grupului este prea mare. De asemenea, e bine de stiut ca au tendinta de a-si refula emotiile, lucru acre nu este bun pentru sanatate. Foarte devreme trebuie invatati sa vorbeasca despre ei, sa comunice. Adultii trebuie sa evite competitiile prea stranse, in favoarea relatiilor amicale. Practicarea unui sport in echipa este salutara. Din punctul de vedere al alimentatiei ar trebui sa evite cafeina, pentru ca aceasta duce la cresterea adrenalinei si asa ridicata la cei cu AB. Daca nu primesc mancare atunci cand le e foame, cei cu grupa AB devin foarte stressati. Mesele indelungate si dese sunt benefice. Totusi o persoana cu grupa AB ar trebui sa nu manance cand este nervoasa.

Se stie astazi ca majoritate alimentelor contin un fel de proteine, numite lectine. Potrivit dr.Peter D'Adamo aceste lectine ataca globulele rosii ale sangelui cu care sunt incompatibile, aceasta fiind una dintre primele cauze ale bolilor. Alimentele pe care medicul american le recomanda fiecarei grupe sanguine sunt:GRUPA O:Carne: de vita si pui, organe (inima, ficat), miel, vanat.Peste, crustacee, moluste: sturion, caracatita, macrou, hering, sardine, fructe de mare. Lactate, branzeturi: unt, Fetta, lapte de soia, mozzarella.Cereale, paste si produse cerealiere: paine fara gluten, sufleu de orez.Legume si fructe: usturoi, spanac, cartofi, ardei grasi, smochine, lamai, prune, nuci, seminte de dovleac. Bauturi: apa, suc de ananas sau de cirese.GRUPA A:Carne: pui, curcan, gasca, rata. Peste, crustacee, moluste: sardine, merlucius, stiuca. Lactate, branzeturi: cas, iaurt, lapte de soia.Cereale, paste si produse cerealiere: faina de orez, seminte de floarea-soarelui, fulgi de ovaz. Legume si fructe: anghinare, broccoli, hrean, varza, afine, cirese, lamai.Bauturi: apa, ceai verde, suc de caise, de morcovi si de telina.GRUPA B:Carne: miel, iepure. Peste, crustacee, moluste: morun, cod, macrou. Lactate, branzeturi: iaurt, smantana, cas, branza de bivolita, mozzarella.Cereale, paste si produse cerealiere: grai, faina de grai, orez decorticat si nedecorticat, ovaz. Legume si fructe: vinete, patlagele, varza alba si rosie, manioc, banane, papaya, prune. Bauturi: apa, suc de afine, de varza sau de papaya cu stafide.GRUPA AB: Carne: miel, curcan, pui. Peste, crustacee, moluste: melci, macrou, ton, hamari. Lactate, branzeturi: Fetta, branza de bivolita, iaurt.Cereale, paste si produse cerealiere: grai, orez corticat si nedecorticat.Legume si fructe: usturoi, vinete, broccoli, telina, castravete, patrunjel, afine, cirese, smochine, stafide. Bauturi: apa, ceai, suc de afine, de morcovi, de telina si de varza.

Studiile si metodele de alimentatie concepute de dr. Peter D'Adamo sunt considerate revolutionare in toata lumea. El a stabilit ca grupele sanguine (O, A, B sau AB) ne determina personalitate si sanatatea. Pornind de la aceasta idee, a pus la punct un mod de viata dublat de regim alimentar adaptat fiecarei grupe sanguine. Se pare, ca persoanele cu grupa O sunt carnivore si sufera mai frecvent de afectiuni gastrice, fiind de asemenea predispuse