Caracteristicile psihicului

• psihicul este o forma specifica de reactie a organismului la solicitarile mediului, cu scopul adaptarii la acesta. Pentru a supravietui, toate organismele trebuie sa intre in contact cu mediul si sa se adapteze la el.

• psihicul este expresia vietii de relatie. Omul exista ca om doar in actiune, in raport cu mediul ambiant pe care il asimileaza, sedimenteaza si cristalizeaza in sine.

• psihicul este un rezultat, un produs al creierului.

Procese psihice

PSIHICUL

Procese psihice senzoriale:-senzaţia-percepţia-reprezentarea

Procese psihice

superioare:-gândirea-memoria

-imaginaţia

Procese psihice

reglatorii:-motivaţia

-afectivitatea-voinţa

Condiţii ale activităţii psihice:-limbajul-atenţia

SISTEMUL PSIHIC UMAN (SPU)• Ansamblu de functii si procese psihice

aflate in interactiune, organizate ierarhic si care constribuie la aparitia fenomenului de constiinta.

• Ipostazele psihicului:faza constientafaza inconstientafaza subconstienta

CONSTIENTUL• Reprezinta o organizare de tip logic si

rational, ea indeplinind un rol conducator, concretizat prin functiile de cunoastere, de orientare spre scop, de autoreglaj voluntar, creatoare si anticipativa.

• A fi constient inseamna a trai particularitatea experientei proprii, transformand-o in universalitatea stiintei ei. Cu alte cuvinte, constiinta trebuie descrisa ca o structura complexa, ca organizare a vietii de relatie a subiectului cu altii si cu lumea.

• Constiinta este cea mai importanta parte a psihicului. Omul, prin constiinta, are capacitatea de a anticipa rezultatul actiunilor sale, de a-l stabili mintal inainte de a-l realiza in forma sa concreta.Constiinta este deci o reflectare anticipativa a realitatii, prin acesta deosebirea dintre om si animal fiind fundamentala.O asemenea caracteristica a organizarii constiente evidentiaza functia ei anticipativ-predictiva.

SUBCONSTIENTUL

• SUBCONSTIENTUL reprezinta una dintre ipostazele importante ale psihicului care nu poate fi nici ignorata, nici redusa sau identificata cu alte iposteze ale acestuia.Subconstientul dispune nu numai de continuturi specifice, ci de mecanisme si finalitati proprii.Subconstientul este o formatiune sau un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost candva constiente, dar care in prezent se desfasoara in afara controlului constient.

• El este rezervorul unde se conserva toate actele ce au trecut candva prin filtrul constiintei, s-au realizat cu efort, dar care se afla intr-o stare latenta, de virtualitate psihica putand insa sa redevina oricand active, sa paseasca pragul constiintei.

• Subconstientul este definit prin continutul memoriei de lunga durata, care nu se afla antrenat in momentul dat in fluxul operativ al constiintei, dar care poate fi constientizat in situatii adecvate. El cuprinde informatii, aminitri, aotumatisme, deprinderi, ticuri, stari de set (montaj) perceptiv si intelectual, tonusul emotional, motive.

INCONSTIENTUL• Constituie cel mai controversat nivel de

organizare a vietii psihice, in legatura cu care pozitiile de negare sau de afirmare abunda in literatura de specialitate.Afirmarea inconstientului se sprijina, in principal, pe conceptia lui Freud, care a elaborat o conceptie structurata cu privire la continutul si rolul inconstientului in viata psihica a individului.

• Formatiune psihica ce cuprinde tentintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii.

PSIHANALIZA

Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în inconștient și a relațiilor sale cu conștientul, din care rezultă procedee terapeutice aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste concepții s-au extins la explicarea fenomenelor socio-culturale.

În psihanaliză, instanţele personalităţii sunt următoarele: 1.1. InconInconşştientultientul== sediul conţinuturilor refulate, cărora li s-a refuzat

accesul la nivelul sferei conştientului = rezervorul pulsiunilor: exemple – pulsiunea agresivă,

de distrugere, de dominaţie , etc.

Instinctul de posesiune

(implică ideea unui bun ce

trebuie conservat)

Instinctul de stăpânire (dominare

controlată prin forţă)

= pulsiunile conţinute în sfera inconştientului sunt supuse acţiunii cenzurii.

• Inconştientul şi Subconştientul = partea nevăzută a persoanei, viaţa interioară• Eul conştient= partea vizibilă a persoanei, viaţa exterioară

2. Subconşientul = instanţa care nu e conştientă, se află în pragul conştientului , aici e sediul cenzurii3. Conştientul = primeşte informaţii atât de la lumea exterioară cât şi de la inconştient

•Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca teorie generală a inconștientului.• Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei.• Calea recomandată pentru accesul în înconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate .

Psihanaliza este :• un procedeu de cercetare a proceselor

psihice cu scopul de a investiga semnificaţia faptelor şi a reprezentărilor ce au loc în

inconştient;• o metodă de terapie a tulburărilor psihice,

în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafaţă şi clarificarea semnificaţiei rezistenţelor, transferurilor şi dorinţelor ascunse ale

pacienţilor;• un sistem complex de teorii cu privire la

efectele proceselor psihice inconştiente asupra trăirilor, gândirii şi activităţii

oamenilor. Elementele acestor teorii derivă din cercetarea proceselor psihice și terapia

stărilor psihopatologice.

- Interpretarea evenimentelor biografice- Tot ce produce mintea noastră are rădăcini inconştiente la care se

poate ajunge => se află cauza ce produce tulburarea psihică.- Trezeşte la viaţă amintiri adormite ,se resuscitează energii şi forţe

mântuitoare- Depanarea amintirilor => cuvântul rostit => vindecare

- Imagine vie a etiologiei nevrotice a analizatului prin colectarea asociaţiilor liber produse de pacient

• Conform credinţelor populare, visul are rol de avertizare, exprimă mesaje din afara noastră, de la zei, de la divinitate.

• În psihanaliză, VISUL = instrument care ajută la descoperirea conţinuturilor psihice refulate (emoţii, aspiraţii ) sau blocate ( tendinţe instinctuale) , aflate în inconştient, conţinuturi ce se manifestă patologic, prin simptome nevrotice.

• VVisul= mijloc de investigatie psihicisul= mijloc de investigatie psihică ă

Visul este calea regală a inconştientului ( Freud )

Visul = realizarea simbolică a unei dorinţe nesatisfăcute- dorinţele interzise îşi găsesc sălaş în Inconştient- analiza inconstientului oferă persoanei informaţii despre viaţa sa psihică profundă şi ajută la descoperirea temerilor şi dorinţelor ce se ascund în profunzimile sale- dorinţele interzise nu mor, rămân active, dar sunt exilate.- prin cenzură si refulare ele sunt ţinute în inconştient. Ele caută să acceadă la nivelul conştient. Profitând de somn şi de adormirea sistemului conştient, conţinuturile refulate se exprimă prin vise.- cenzura face ca imaginile din vis să nu revină în conşient, de aceea nu ni le amintim.

- fără ca el să-si dea seama, tot ceea ce reprezintă o ameninţare pentru bunăstarea sa interioară, este îngropat adânc în psihic, în Inconltient.

- dar sentimentele negative nu dispar, ci sunt date la o parte, sunt plasate în Inconştient, deci uitarea e doar o iluzie.

- refularea se referă şi la gândurile sau dorinţele nerealizabile sau interzise.

REFULAREA = operaţiune psihică automată , independentă de voinţa omului

Are aspect terifiant, dureros, legat de senzaţii neplăcute => trezire bruscă

deoarece conţinuturile refulate sunt prea ameninţătoare şi încărcate emoţional. (exemplu: gânduri sau dorinţe atât de

reprobabile încât simpla evocare terorizează persoana)

Coşmarul = realizare directă a unei dorinţe respinse. Coşmarul se poate articula şi în jurul fricii, sau al temerilor inconştiente, situaţie în care nu e vorba de dorinţă, ci de frică iraţională sau necunoscută. Persoanele deosebit de stresate îşi refulează greu angoasa. Prin somn şi prin relaxarea psihicului, angoasa iese la suprafaţă, puternică şi copleşitoare, prin imaginile de groază din coşmar. Recurenţa coşmarului dovedeşte nerezolvarea unui coflict interior. Coşmarurile se opresc odată cu rezolvarea problemelor, sau cu interpretarea lor prin conştientizarea cauzelor exterioare sau interioare care le-au declanşat.