SPORT ADAPTAT LA SPORT ADAPTAT LA PERSOANLE CU PERSOANLE CU

DIZABILITĂŢIDIZABILITĂŢI

SPORT ADAPTAT LA SPORT ADAPTAT LA PERSOANLE CU PERSOANLE CU

DIZABILITĂŢIDIZABILITĂŢI

CURS 1 CURS 1

Infirmitatea (deficienţa) Absenţa, pierderea sau anormalitatea unei structuri sau

functii (anatomică, fiziologică sa psihologică) a unei persoane.

Poate fi vorba de o pierderea anatomica (membru , segment, organ) sau de disfuncţionalitate cu/sau fără pierdere de structura.

poate fi temporară sau definitivă (a unui organ sau sistem)

Exemple: - pierderea unei gambe, a unui deget a unui ochi - scăderea mobilităţii unei articulaţii - scăderea forţei musculare a unui grup muscular - lipsa de coordonare a mişcărilor unor segmente - scăderea vazului, auzului - dispnee

DEFINIREA TERMENILOR

Dizabilitatea (incapacitatea)• Orice restricţie, diminuare, lipsă ori

pierdere (rezultând dintr-o deficienţă) a capacităţii (abilităţii) de a efectua o activitate în condiţii considerate ca normale pentru o fiinţă umană.

Persoană cu dizabilităţi’’ • Orice persoană care nu îşi poate

satisface singură, parţial sau total, necesităţile unei vieţi individuale normale şi/ sau sociale, ca rezultat al unei deficienţe, fie ea congenitale sau nu, la nivel fizic sau mental.

Caracteristici:• este consecinţa infirmităţii (deficienţei)• este reflectarea infirmităţii din punct de

vedere al performanţei funcţionale şi al activităţii curente.

Exemple:• dizabilitate de locomoţie , prehensiune,

autoîngrijire, de comunicare, • Un individ cu o infirmitate cum ar fi

gonartroza / sau absenţa gambei, va avea o dizabilitate de locomoţie (nu poate urca o scara, nu poate merge pe un teren accidentat).

Exemplul 2• O persoană cu hipertensiune e atinsă de o

hemoragie cerebrală (infirmitate sau deficienţă) care provoaca o hemiplegie dreapta cu dificultăţi de mers scriere vorbire (incapacităţi) . Dacă persoana nu se restabileşte suficient pentru a duce o viaţă independentă va fi considerată cu handicap.

• !!!!!!!! Nu orice infirmitate determină şi

o dizabilitate (chelia nu determină dizabilitate)

• !!!!!!! Totdeauna o dizabilitate are la bază prezenţa unei infirmităţi.

Handicap• Dificultatea unui individ de a realiza

relaţii normale cu mediul sau de viaţă, relaţii în conformitate cu vârsta, sexul, condiţiilor sale sociale şi culturale.

• O persoană prezinta handicap atunci cand are o infirmitate datorită careia nu poate face faţă normelor generale şi speciale ale mediului în care trăieşte, nu se poate manifesta ca individ cu identităţi complete si normale.

• Orice handicap este determinat de o infirmitate.

( I -> D -> H )

• Exemple handicap de orientare în mediu,

educaţional (de instruire), de mobilitate, occupaţional, de integrare socială.

• Handicapat nu este egal cu invalid ( persoana care şi-a pierdut parţial/total capacitatea de muncă pe o durată de timp din cauza unei boli sau accident cu reducerea veniturilor realizate prin muncă).

În sport, • “dizabilitate” are o altă conotaţie decât

în societate sau în viaţa de zi cu zi.• Termenul vizează persoanele cu

dizabilităţi temorare sau permanente, ce le restricţioanează anumite capacităţi fizice sau mentale, sau participarea la anumite activităţi dar nu restricţionaeză neapărat implicarea în sport (o persoană cu paralizie ce depinde de un scaun rulant pentru mobilizare, are o dizabilitate fizică permanentă dar, poate fi de asemenea participant la o competiţie specifică alergătorilor în scaunul rulant).

Studiu de caz• Vlad prezintă o afecţiune oftalmologică

congenitală care a dus la instalarea deficienţelor retinale, în prezent fiind un deficient vizual.

- nu poate juca baseball pentru că nu poate vedea mişcarea mingii pe teren sau a bâtei de baseball, fiind considerat deficient de vedere.

- dacă este desconsiderat de prieteni şi colegi şi este tratat ca fiind inferior datorită faptului că nu poate juca sau urmări jocurile colegilor lui, în timpul pauzelor sau a orelor de educaţie fizică şcolare, el este numit “handicapat”.

Definiţia obiectivele şi organizarea sportului adaptat

Sportul adaptat constituie o ramură a sportului care utilizează structuri motrice, reguli specifice, condiţii materiale şi organizatorice modificate sau create în vederea satisfacerii nevoile unice ale persoanelor cu dizabilităţi.

• Obiectivele sportului adaptat: • maximizarea potenţialului biomotric existent;• facilitarea exprimării subiecţilor deficienţi conform

propriilor abilităţi şi capacităţi; • realizarea (în mod implicit) unor efecte terapeutice

sanogenetice (terapie colectivă, recreaţională, sport-terapie, programe de sănătate);

• adaptarea activităţii sportive în scop recreativ; • realizarea unor imagini despre grup sau propria

persoana

Sportul adaptat se împarte în două categorii majore:

• Sportul adaptat în scop terapeutic;

• Sportul adaptat de performanţă.

Organizarea sportului adaptat

• Activităţi sportive cu structură, reguli, condiţii organizatorice şi materiale asemănătoare cu ramurile şi probele sportive cunoscute (tirul cu arcul, ridicarea de greutăţi).

• AS care păstrează structura şi regulile obişnuite dar beneficiază de condiţii materiale care compensează într-o anumită măsură deficienţa competitorului (atletism).

• AS la care participă competitorii cu şi fără deficienţe, competitorii cu deficienţe având unele facilităţi regulamentare.

• AS la care participă competitori cu şi fără deficienţe: toţi se supun unei modificări a probei sau a ramurii sportive respective.

• AS de tipul „Special Olimpycs” la care participă exclusiv subiecţi cu deficienţe de acelaşi tip şi grad.

În cadrul şcolilor:• Sub forma programelor sportive

educaţionale care au loc în cadrul şcolilor şi includ activităţi sportive şcolare, extraşcolare sau interşcolare.

Activităţile şcolare • sunt organizate în şcoală, implică

elevi de la mai multe clase, pot coincide cu orele de sport din orar, sau pot fi desfăşurate la sfârşitul orelor de curs.

Competiţiile extraşcolare sau interşcolare

• cuprind reprezentanţi de la mai multe şcoli, oferind oportunitatea selecţiei copiilor.

Activităţilor recreaţionale sau de timp liber

• sub forma programelor nestructurate, deschise sau ca parte a stilului de viaţă al individului sau a unui grup de indivizi, din motive medicale, sau terapeutice (terapiei recreaţională, terapie colectivă, sportivă sau de sănătate).

• Jocurile Paralympice şi Special Olympics au evolat îndeajuns pentru a deveni astăzi evenimente importante ce se adresează multiplelor dizabilităţi cu mai mult de 4000 de participanţi din 130 de ţări, ceea ce le situează printre cele mai mari evenimente sportive din lume.

Jocurile Paralimpice

• “Paralympics” - o organizaţie competiţională de înaltă performanţă la care participă sportivi cu următoarele categorii de dizabilităţi:

1. Traumatisme ale coloanei vertebrale2. Amputaţiile 3. Deficienţi de vedere şi auz4. Infirmitatea motorie cerebrală (paralizia

cerebrală)5. Dizabilităţi intelectuale6. ”Alte dizabilităţi fizice” (care nu fac parte

din categoriile anterioare)

• Competiţii paralimpics se desfăşoară o dată la 4 ani, numai după şi în acelaşi oraş cu Jocurile Olimpice.

• Jocurile paralimpice de vară şi de iarnă sunt competiţiile internaţionale finale pentru sportivii cu dizabilităţi de clasă mondială

• Jocurile Olimpice de Iarnă vor programa la Vancouver, în 2010, 5 probe paralimpice, la care sunt aşteptaţi să participe peste 600 de sportivi.

• Jocurile Olimpice de Vară se vor desfăşura în 2012 în Anglia iar în 2016 la Rio de Janeiro.

Jocurile Special Olympics

• Special Olympics este o organizaţie internaţională fondată în 1968 de Eunice Kennedy Shriver

• promovează sportul în rândul persoanelor cu dizabilităţi intelectuale

• urmăreşte organizarea antrenamentelor şi competiţiilor sportive pe tot parcursul anului, într-o varietate de sporturi olimpice, pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi intelectuale, pentru toate nivelurile de dizabilitate.

• Special Olympics Romania a luat fiinţă în 2003 ca parte integrantă a mişcării Special Olympics Internaţional.

Obiectivele urmărite:

• Oferă persoanelor cu nevoi speciale şansa de a-şi descoperi şi dezvolta potenţialul şi calităţile sportive prin intermediul programelor de pregătire şi a competiţiilor sportive.

• Constituie o experienţă care insuflă energie, sănătate, încredere în sine şi bucuria de a trăi.

• În competiţiile Special Olymics accentul se pune pe actul participării în sine şi pe bucuria generată de aceasta şi mai puţin pe obţinerea unor performanţe competiţionale înalte.

• La nivel internaţional numară peste 2.25 milioane de sportivi de toate vârstele din aproape 180 de ţări, mai bine de 200 de programe în 160 de ţări, 26 de discipline sportive olimpice, peste 1 million de voluntari, 140,000 de antrenori în toată lumea şi peste 20,000 de competiţii în toata lumea in fiecare an.

CLASIFICAREA SPORTIVĂ ÎN JOCURILE PARALIMPICE

• Clasificarea sportivă este un proces complex care urmăreşte încadrarea fiecărui sportiv într-o anumită clasă/categorie în funcţie de gradul său de handicap.

• Scopul este de a crea o competiţie corectă pentru sportivii cu dizabilitaţi diferite.

• Obiective:– identificarea grupurilor de dizabilităţi apte

pentru participarea competiţională în variate ramuri sportive;

– gruparea sportivilor în “clase” stabilite în funcţie de nivelul funcţional raportat la dizabilitate/sau abilităţile specifice ramurei sportive practicate.

• Clasificarea sportivă poate fi permanentă sau poate deveni permanentă după un anumit interval de timp.

• În funcţie de ramura sportivă, sportivului îi este atribuită o clasă sportivă în concordanţă cu regulile clasificării convenite internaţional pentru ramura sportivă respectivă.

• O clasă sportivă este o categorie competiţională, stabilită de Federaţia Internaţională corespunzătoare.

• Este determinată pe baza unei proceduri care include:

•o evaluare fizică şi tehnică a sportivului•observaţia competitorului în cadrul şi în

afara competiţiei

•

• Sportivul are dreptul:

• să conteşte clasa sportivă în care a fost încadrat el însuşi sau chiar încadrarea altor sportivi- protest.

• Să aibă obiecţii cu privire la conducerea procesului de clasificare - apel.

Sportivii cu paralizie cerebrală prezintă în general, probleme asociate:

• Epilepsie, deficienţe de vedere, deficienţe de auz, dizabilităţi intelectuale

• Aproximativ jumătate din sportivii cu PC utilizează scaunele cu rotile.

• Sunt clasificaţi în funcţie de gravitatea deficienţei şi de grupurile musculare afectate.

Sportivii cu amputaţii • Clasificarea în funcţie de:

– membrele afectate (inferioare sau superioare), numărul membrelor implicate (un singur membru sau două membre) şi nivelul amputaţiei (deasupra sau sub articulaţia genunchiului sau a cotului).

• O serie de sportivi cu amputaţii folosesc scaunul rulant (tenis în scaun rulant, baschet în scaun rulant).

• Sportivii cu deficienţe de vedere • se clasifică pe baza examenului

oftalmologic • se măsoară cel mai bun ochi şi cel

mai bun nivel de corectare posibilă. • Sportivii care poartă lentile de contact

sau ochelari de corecţie, trebuie să le poarte în timpul clasificării, indiferent că intenţionează sau nu să le folosească în timpul competiţiei.

Sportivii cu deficienţe de auz

• Clasificarea se realizează pe baza audiogramelor asociate cu testări realizate cu diverse aparate.

• Include o singură clasă, surditatea fiind dată de nivelul decibelilor, pragul dintre normalitate şi surditate fiind cel de 40 decibeli.

Dizabilitatea intelectuală

• În principal aceşti sportivi sunt apţi din punct de vedere fizic, doar dacă dizabilitatea nu rezultă în urma traumatismelor craniene însoţite de modificări fizice.

“Les Autres” • Clasa reuneşte o varietate de dizabilităţi

fizice care nu se încadrează uşor într-o categorie specifică şi include mai multe afecţiuni.

• Clasificarea sportivă se efectuează printr-o analiză a funcţionalităţii musculare şi articulare.

• În cele mai multe ramuri sportive acestă clasă de competitori concurează cu alte clase de dizabilităţi stabilite în urma evaluării funcţionale a execuţie deprinderilor specifice sportului practicat.

Clasificarea sportivă în jocurile Special Olympics

• Foloseşte un sistem de clasificare bazat pe vârstă sex şi peformanţe anterioare ale competitorilor.

• Sistemul de clasificare trebuie să se asigure că nivelul de antrenament şi calităţi fizice ale sportivului devin factori decisivi în obţinerea succesului şi nu tipul sau nivelul de dizabilitate.

• Clasificatorii sunt de obicei medici, kinetoterapeuţi, fiziokinetoterapeuţi şi alte persoane abilitate.

• Competitorii sunt împărţiţi în divizii (grupe valorice) echitabile, atât pentru sporturile individuale cât şi pentru cele de echipă, creând astfel posibilitatea întrecerii sportivilor cu alţi competitori cu abilităţi similare.

• Diviziile se stabilesc prin concurs preliminar, pentru a evita obţinerea unui decalaj valoric prea mare între participanţi în concursul final.

Crearea unei divizii echitabile cuprinde 3 paşi:

1. Gruparea participanţilor în funcţie de sex

2. Gruparea participanţilor în funcţie de vârstă

3. Gruparea participanţilor în funcţie de abilităţile sportive

Gruparea participanţilor în funcţie de sex

• Împărţirea sportivilor în 2 grupe- masculină şi feminină

• Sportivele participante se vor întrece între ele şi sportivii între ei.

• Dacă o echipă care participă la întrecerea de ştafetă este formată atât din bărbaţi cât şi din femei, va fi considerată o „echipă masculină” şi va concura la divizia de bărbaţi.

• Echipele mixte sunt permise şi pot concura împotriva altor echipe mixte, sau în situaţia în care nu sunt suficiente echipe mixte pot concura cu echipele masculine.

Gruparea participanţilor în funcţie de vârstă

• Se va lua în considerare vârsta sportivului la data deschiderii competiţiei.

Grupul de vârstă

INDIVIDUAL 18-11

12-15 16-21

22-29 30+

PE ECHIPE 15 16-21 22+

• Gruparea unei echipe în funcţie de vârstă este determinată de vârsta celor mai vechi sportivi componenţi. Se poate stabili un grup suplimentar dacă există un număr suficient de echipe cu o vârstă mai mare de 22 ani.

Gruparea sportivilor în funcţie de abilităţile sportive

• După etapa preliminară care stabileşte nivelul performanţelor sportive, se vor forma divizii care nu vor cuprinde mai mult de opt echipe prin aplicarea divizării în funcţie de vârsta echipei în cadrul fiecărui grup de abilităţi.

Excepţii:• Dacă nu există suficienţi sportivi într-o

anumită grupă de vârstă, pentru a se putea crea diviziile se vor combina grupurile de vârstă.

• Dacă sunt prezente doar 2 echipe masculine sau feminine în competiţie, acestea vor concura una împotriva celeilalte.

• Dacă este înscrisă doar o singură echipă în grupul de abilităţi sau vârstă, acesta trebuie să sufere o “divisioning” cu alte echipe indiferent de vârstă sau nivel de abilităţi sportive.

Criteriile sistemului de clasificare

• Clasificarea medicală, în funcţie de natura şi severitatea dizabilităţii prezente;

• Clasificarea funcţională, în funcţie de nivelul abilităţilor funcţionale printre care echilibrul, coordonarea şi abilităţile motorii;

• Clasificarea funcţională pe ramuri sportive pentru a determina abilităţile funcţionale de a executa deprinderile specifice diferitelor sporturi;

• Performanţele anterioare ale sportivului.

Clasificarea medicală • Rol -verifică nivelul minim de dizabilitate:

– De exemplu: nivelul de acuitate vizuală pentru un sportiv orb, nivelul traumatismelor coloanei vertebrale sau zona unei amputaţii.

• Scopurile examenului medical:– Autentificarea existenţei handicapului, precizând

natura lui şi topografia acestuia în vederea stabilirii clasificării sportive.

– Determinarea aptitudinii şi nivelului de practicare a sportului, depistând eventualele contraindicaţii.

– Să aprecieze recomandarea de practicare a uneia sau mai multe ramuri de sport ţinând seama de : vârstă, înclinaţii individuale, topografie a handicapatului, funcţionalitatea muşchilor, etc.

Conţinutul examenului medical:• Interviul (antecedentele personale şi

familiale ale individului, istoricul handicapului, etc)

• Examenul general (greutatea, înălţimea, presiunea arterială, puls, consult cardiac şi pulmonar, palpări de viscere, ganglioni)

• Examen referitor la sistemul osteo-articular cu măsurarea amplitudinilor în toate articulaţiile, stabilitatea acestora, unghiuri, etc.

• Examen clinic - bilanţul deficienţei fizice întâlnite - bilanţul unei paralizii, a unei amputaţii, a unei deficienţe vizuale, etc. Pentru un handicapat neurologic bilanţul va cuprinde forţa (testarea musculară), sensibilitatea, starea tonusului şi a reflexelor.

• Examen cardiologic pentru toate persoanele, mai ales pentru cele în vârstă de peste 40 de ani şi cele care vor să practice un sport mai solicitant, ca de exemplu powerlifting (haltere din culcat).

• Teste de adaptare cardiovasculară la efort, mai ales pentru cei care doresc a practica un sport care solicită mai mult aparatul CV.

Sistemul de clasificare funcţioanală

• Modalitatea de evaluare a execuţiei anumitor procedee sportive specifice.

• Sistemul funcţional combină informaţia medicală cu informaţia performanţei sportive pentru a evalua abilităţile specifice sportului şi condiţia medicală necesară în cazul unui eveniment sportiv.

• Nivelul funcţional primează în faţa condiţiei medicale.