Cover No5 rom - cidi.ro · Volumul 1, Nr.5, 2004 Societatea Academica "Matei - Teiu Botez", Iasi...

Volumul 1, Nr.5, 2004

Societatea Academica"Matei - Teiu Botez", Iasi

ISSN 1582 - 3024

ISSN 1582-3024

http://www.ce.tuiasi.ro/intersections

Intersections/Intersecţii, Vol.1, Nr.5, 2004 1

Colectiv editorial

Mihai ALBU Catedra de Arte Textile şi Design Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Universitatea de Arte Iaşi [email protected] Ilie KROVSCHI Catedra de Arte Textile şi Design Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Universitatea de Arte Iaşi [email protected] Magda OBREJA SFICLEA Team Leader Catedra de Arte Textile şi Design Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Universitatea de Arte Iaşi [email protected] Jeni PRALEA Catedra de Arte Textile şi Design Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Universitatea de Arte Iaşi [email protected] Monica POP Secretary Catedra de Arte Textile şi Design Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Universitatea de Arte Iaşi [email protected]

ISSN 1582-3024


Intersections/Intersecţii, Vol.1, Nr.5, 2004 2

Cuprins

Stilizarea elementelor vegetale zoomorfe, antropomorfe etc. de Ilie Krasovski

Kitsch-ul şi cultura de masă by Monica Elena Pop

Cercetări experimentale privind laminarea argintului (Ag999,96) şi a aliajului de argint AgCu800

by Jeni Pralea

ISSN 1582-3024


Articol nr.15r, Intersections/Intersecţii, Vol.1, 2004, Nr.5r, “Design” 3

Design

Stilizarea elementelor vegetale zoomorfe, antropomorfe etc.

Ilie Krasovski Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, România

Rezumat „Forma este figura vizibilă a conţinutului”, scrie pictorul Ben Shann. Prin figură înţelegem forma fizică a unui obiect, determinată de limitele acestuia. Ori de câte ori percepem o figură, noi o interpretăm conştient sau inconştient ca reprezentând ceva şi deci, ca fiind forma unui conţinut. Astfel artistul, designerul, îşi poate exercita libertatea prin gradul de interpretare, abstractizare la care recurge în redarea subiectului. El poate copia înfăţişarea lumii materiale cu toată fidelitatea şi meticulozitatea, sau poate utiliza figuri total nonmimetice care reflectă experienţa umană prin expresii vizuale şi relaţii spaţiale pure.

Stilizarea este simplificarea, ordonarea grafică a unui element natural, prin: evidenţierea elementelor principale( definitorii, esenţiale) şi estomparea sau renunţarea la cele secundare, neesenţiale, păstrând proporţiile naturale. Stilizarea este organizarea vizuală, după un cod grafic particular (personalitate grafică) şi ordonarea vizuală a elementelor esenţiale, caracteristice într-un mod particular, original, păstrând o maximă lizibilitate şi claritate a formei.

Cuvinte cheie: stilizare, abstractizare, interpretare

1. MIJLOACE ŞI MODALITĂŢI DE REALIZARE

Mijloace: linia, punctul, suprafaţa.

ISSN 1582-3024


I. Krasovski


Design

Fig.1 Simbol realizat prin utilizarea Fig.2 Simbol realizat prin utilizarea liniei cu grosime egală. Desenul este liniei modulate. Desenul este liber.

riguros, geometric.

Fig.3 Simbol realizat prin utilizarea Fig.4 Simbol realizat prin utilizarea

suprafeţei. Elementele distincte ale simultană a suprafeţei şi a punctului. modelului sunt separate de un spaţiu Desenul este riguros, geometrizat,

liber, linie cu grosime egala ce conferă punctele de formă circulară şi mărime unitate ansamblului. egală sunt dispuse după o reţea.

ISSN 1582-3024




Design

Fig.5 Simbol realizat prin utilizarea Fig.6 Simbol realizat prin utilizarea Simultana a suprafeţei si a liniei cu simultana a suprafeţei si a punctului grosime egala. Desenul este riguros, de forma triunghiulară. Punctele sunt geometrizat. dispuse după o reţea.

Modalităţi de realizare a stilizării:

- reducerea volumului 3D la 2D

- ordonarea vizuală a elementelor, prin: simetrie, paralelism, repetiţie

- geometrizarea elementelor caracteristice

- alegerea unui unghi optim de vedere pentru a realiza o imagine cât mai sugestivă – exemplu: 2D, din faţă sau profil

- solarizarea – reprezentarea unui element natural prin contrastarea luminii şi a umbrei (tonurile luminoase devin alb, iar cele întunecate devin negru).

ISSN 1582-3024


I. Krasovski


Design

a. b. c.

Fig.7 Etape de stilizare-caracatiţă: a. Desen realizat in tuş, peniţă după modelul natural;

b. Stadiu de stilizare. Elementele componente distincte ale modelului încep sa fie personalizate grafic. Tentaculele devin linii modulate, corpul este sugerat printr-un oval

clar, ventuzele sunt puncte de forma circulara dispuse in relaţie cu liniile tentaculelor; c. Stadiu avansat de stilizare. Incertitudinea existenta încă la fig.7b, este depăşită prin

ordonarea vizuala a elementelor constitutive ale modelului. Apare simetria, linia dreaptă racordată cu sectoare de cerc, dispar detalii (ventuze).

a. b. c.

d. e. Fig.8 Etape de stilizare-aripă de pasare

a. Desen realizat in tuş cu peniţă după modelul natura b. Simbol realizat prin folosirea liniei cu grosime egala

c. Simbol realizat prin folosirea suprafeţelor. Spaţiul alb dintre elementele distinctive este o linie alba de (negativ) de grosime egala.

d. simbol cu grad avansat de interpretare. Penajul este sugerat prin puncte de forma pătrată, linii cu grosime egala şi suprafaţă. Desenul este geometrizat.

e. Simbol cu grad avansat de interpretare. Penajul este sugerat prin puncte de forma triunghiulara, linii cu grosime egala şi suprafaţă. Desenul este riguros geometrizat

ISSN 1582-3024




Design

a. b. c.

Fig.9 Etape de stilizare-şarpe A a. Desen realizat in tuş , peniţă după modelul natural

b. Stadiu de stilizare realizat prin folosirea liniei modulate cu traseu liber c. Stadiu de stilizare realizat prin folosirea liniei modulate cu traseu geometrizat riguros

(linie dreapta racordata cu sectoare de cerc)

a. b.

Fig.10 Etape de stilizare-şarpe B a. Simbol realizat prin folosirea liniei modulate cu tendinţă de realizare a cercului.

b. Simbol realizat prin folosirea liniei modulate. Incertitudinea de la fig.10a este depăşită prin prezenta cercului.

ISSN 1582-3024


I. Krasovski


Design

a.

b. Fig.11 Exemple de reprezentari

a. Desen realizat dintr-un unghi de vedre oarecare (semiprofil ) b. Desen realizat frontal.elaborare a simbolurilor prin folosirea unghiului

de vedere frontal si asimetriei.

2. CLASIFICAREA STILIZĂRILOR

după gradul de abstractizare şi interpretare a modelului natural: grad mic şi grad mare:

a.

ISSN 1582-3024




Design

b. c. d. Fig.12 Exemplificare a gradelor de stilizare - calul

a. simbol realizat cu ajutorul unui desen foarte aproape de modelul natural b. c. d. simboluri realizate cu ajutorul unor desene ce păstrează doar elementele esenţiale ale modelului natural într-o viziune grafică puternic individualizată.

Grad mic de abstractizare înseamnă o intervenţie grafică originală a supramodelului natural, dar care nu se îndepărtează mult de aspectul natural al formei. Modelul natural este recunoscut imediat.

Putem exemplifica aceasta foarte bine, cu primele reprezentări ale simbolului firmei Shell.

Grad mare de abstractizare şi interpretare, înseamnă o intervenţie grafică originală asupra modelului natural care se caracterizează mai mult prin amprenta plastică a artistului, decât prin asemănarea cu modelul. Totuşii un simbol bun va trebui şi în acest caz să fie identificat repede cu modelul natural, altfel vom avea de a face cu o formă fără conţinut. Putem exemplifica această situaţie tot cu simbolul firmei Shell, dar cu cel actual care exprimă foarte clar un mod de interpretare grafică originală a unui model natural.

a.) După tipul de cod grafic folosit

- geometric, rigid (riglă, compas)

- desen liber, standardizat sau vectorizat

- gestualism

ISSN 1582-3024


I. Krasovski


Design

a. b. c.

Fig. 13 Exemplificare a folosirii unor tipuri de cod grafic diferit pentru realizarea simbolurilor- cap de elefant

a. simbol realizat cu ajutorul liniei egale ,cu traseu riguros geometrizat (linie dreapta si acordari sectoare de cerc )

b. simbol realizat cu ajutorul desenului liber dintr-un unghi de vedere lateral. Conturul este incarcat cu tus, devenind pata.

c. simbol realizat cu ajutorul unui stilus din lemn cu varful retezat impregnat cu tus, ce determina modularea grosimii liniei. Traseul liniei este liber iar simbolul mizeaza pe

evidentierea gestului.

Geometric – rigid

Aici sunt acele imagini stilizate, realizate în mod evident cu ajutorul instrumentelor folosite în desenul tehnic şi sunt rezultatul racordărilor sectoarelor de cerc, a unghiurilor drepte, a paralelismului, etc. La aceste imagini putem distinge relativ uşor, desenul tehnic, după care au fost realizate ( centrele de racordare).

Desen liber standardizat

Aici sunt acele imagini stilizate, care sunt rezultatul sensibilităţii plastice a autorului. La aceste desene de mână, sunt stilizate, standardizate contururile cu ajutorul reţelei de pătrate sau mai nou pe computer, prin vectorizare cu ajutorul curbelor Bezier.

Gestualism

Aici sunt imaginile stilizate, realizate cu ajutorul proprietăţilor unor instrumente şi materiale speciale, care pun în evidenţă ( şi mizează pe) gestul spontan al autorului ( caligrafia japoneză). Putem vorbi de folosirea pensulei, tuşului, stiluri din lemn cu diverse vârfuri înmuiate în tuş precum şi de folosirea unor suporturi deosebite, cum ar fi hârtia cu diverse texturi, porozităţi.

ISSN 1582-3024




Design

CONCLUZII

Tot pentru in evidenta rolul esential al interpretarii in realizarea simbolurilor grafice ( stilizarilor ) il citam pe Leonardo da Vinci.Desi in citate el se refera in sens restrans la pictura, retinem in sens larg creatie plastica:

„Pictorul care reda numai ceea ce reflecta si judeca ochiul lui, fara a rationa,este ca

oglinda in care se imita lucrurile cele mai opuse fara cunoastera esentelor lor.”Caci: „Pictura este cea mai mai mare lucrare mintii ( discurso mentale) si artificiu, care constrange spiritul pictorului sa se transpuna in propriul spirit al al naturii si sa se faca interpret intre aceasta natura si arta, studiind impreuna cu ea din ce cauza ne apar obiectele si dupa ce legi”.

Bibliografie: Arta si perceptia vizuala - Rudolf Arnhaim , Editura Meridiane, Bucuresti 1979

Des signes et des hommes – Adrian Frutiger , Editions Delta & Spes, Danges Lausanne 1983

ISSN 1582-3024


Articol nr.16r, Intersections/Intersecţii, Vol.1, 2004, Nr.5, “Design” 12

Design

Kitsch-ul şi cultura de masă

Monica Elena Pop Universitatea de Artă “George Enescu”, Iaşi, România

Rezumat

Concept universal, uzual, important, el se referă în primul rând, la epoca genezei sale estetice, la un stil – al lipsei de stil, la o funcţie – aceea a confortului, adăugată ulterior la funcţiile tradiţionale. Kitsch este un cuvânt foarte cunoscut în germana vorbită în sud; cu sensul modern, el apare la Műnchen în 1860. Înseamnă “a face ceva de mântuială”.

Verkitschen înseamnă “a degrada, a poci, a măslui”, aşadar a vinde cuiva altceva în locul lucrului cerut de el. Este vorba deci de negarea autenticului. Kitsch mai înseamnă şi “fuşereală” (cf. Duden) şi reprezintă o consecinţă estetică a punerii în vânzare a tuturor produselor unei societăţi în magazine.

CUVINTE CHEIE: design, verkitschen, kitsch, gadget, souvenir, Bon Marché

1. GENEZA KITSCH-ULUI

Broch spune că “O fărâmă de kitsch există în orice fel de artă”. Neautenticul este legat de autentic şi în orice artă există o doză de convenţionalism, de dorinţă de a face pe plac clientului de care nu este scutit nici un artist.

Din punct de vedere psihosocial, kitsch-ul apare ca sumă a alterărilor globale ale atitudinilor comportamentale. Este un simbol al alienării, s-ar putea spune. Procesul alienant al kitsch-ului izvorăşte dintr-un tip de raport al individului cu mediul, ca şi în cazul alunecării artizanatului în bricolaj (do it yourself). Astfel, apariţia vieţii kitsch este favorizată de aglomerarea de obiecte şi microevenimente din viaţa cotidiană şi este acceptată din snobism. Treptat ea va cuprinde întreaga societate contemporană, găsind un sprijin în frivolitatea epocii 1900. Alienarea mi se pare cel mai mare pericol care ne pândeşte, prin infiltrarea kitsch-ului în oameni, ca şi în lucruri. În literatura estetică scrisă după 1900, acest termen a fost întotdeauna privit sub aspect negativ şi abia odată cu epoca pop alienarea kitsch-ului a fost pusă între paranteze. A devenit o distracţie estetică, fiind considerat amuzant. Este o primă reconsiderare, un gen de reverenţă în faţa consumatorului-rege. Kitsch-ul are, aşadar, legături simultane cu funcţionalitatea, cu achizitivitatea (dorinţa de acumulare) şi cu estetica.

ISSN 1582-3024




Design

Atunci când se produce o alterare în latura funcţionalităţii şi când apare o tendinţă specifică spre decorativ, acest adaos este resimţit ca necesar pentru “frumos”. Consumul de kitsch poate fi comparat cu cel de droguri. Este o slăbiciune aproape general-umană. El este expresia şi satisfacerea gustului estetic pervertit dintotdeauna. În urma consumului mai îndelungat, orice formă a drogului, deci şi kitsch-ul, se transformă într-o necesitate de care omul nu poate scăpa uşor.

2. DE CE A APĂRUT KITSCH-UL ÎN VIAŢA NOASTRĂ?

Ca să putem comenta apariţia acestui fenomen în viaţa oamenilor, trebuie să explicităm o tipologie sumară a relaţiilor pe care individul le întreţine cu un anumit tip de mediu înconjurător. Este vorba despre o disponibilitate în funcţie de care omul alege sau decide asupra mediului înconjurător. Abraham Moles, în Psihologia kitsch-ului a stabilit o serie de tipuri de raporturi ale omului cu mediul, constituit dintr-un ansamblu de lucruri sau obiecte :

a.) Modul ascetic – omul care se izolează de lume, cum ar fi introvertitul sau călugărul, se izolează şi de obiecte. El ucide instinctul de achiziţie, ca şi funcţia emoţională sau socială a obiectelor.

b.) Modul hedonist – lucrurile sunt făcute pentru om, şi ele reprezintă unul dintre sectoarele mediului său înconjurător. Există o senzualitate legată de obiecte, o bucurie produsă de lucruri. Acest ataşament faţă de obiect este temporar dar intens.

c.) Modul agresiv – agresivitatea ar fi al treilea tip de relaţie cu lucrurile. Distrugerea lor este într-un fel plăcută, fiindcă înseamnă că le posezi. A distruge este la fel de fascinant cu a construi. Într-o societate care trece de la o stare de lipsă la o stare de abundenţă, distrugerea nu mai antrenează regretul, ci disponibilitatea.

d.) Modul achizitiv – în opoziţie cu ce am spus mai sus, modul acaparatorului este net marcat de o civilizaţie burgheză posesivă, care a văzut în proprietate expresia dilatării fiinţei coextensive asupra achiziţiilor sale. Exemplele sunt numeroase în societatea românească de astăzi. Avem mulţi Cetăţeni Kane cu care ne putem “lăuda”, care şi-au convertit puterea în acumularea de obiecte : lumea văzută ca un talcioc şi, implicit, posedarea lumii !

e.) Modul suprarealist – este o descoperire recentă (1920 – 1930). Se bazează pe factorul de bizarerie. Este vorba de fapt de asocierea unor obiecte scoase din cadrul lor obişnuit cu 3 sau n dimensiuni. Astfel, elementele adunate, interesează mai puţin ca

ISSN 1582-3024


M. E. Pop


Design

obiecte sau ca fragmente, cât ca funcţii, sterilizate prin alăturarea lor.

f.) Modul funcţionalist sau cibernetic – această relaţie se sprijină pe afirmarea unei raţionalităţi a lucrurilor, unde fiecare lucru este unealta unui act. Dacă acţiunea nu mai există, atunci şi oiectul devine inutil, deci dispare. Esteticul apare ca o valoare suplimentară, rezultată din adecvarea funcţională.

g.) Modul kitsch – compunerea originală a atitudinilor descrise mai sus. Ea se bazează pe ideea antiartă a fericirii, pe o situaţie “de mijloc”. Dorinţa posesorului de acumulare, este justificată prin pretextul funcţionalului. Este cazul gadget-urilor americane, sau a souvenir-ului francez. Kitsch-ul are aşadar legături simultane cu funcţionalitatea, achizitivitatea şi cu estetica.

În cartea sa Universul kitsch-ului – o problemă de estetică, Gavril Máté, vorbeşte la un moment dat despre implicaţiile sociale ale apariţiei kitsch-ului. Modernizarea, industrializarea, migraţia de la zonele rurale la cele urbane şi invers, au dus la însingurarea indivizilor. Ori soltarismul reprezintă unul din factorii principali generatori de kitsch. Individul lipsit de personalitate se retrage în cochilia sa şi se crede stăpân pe situaţie. Lumea burgheză i se pare o lume a posibilităţilor nelimitate. Este vorba pe de o parte de procesul ireversibil al prozaizării vieţii, iar pe de altă parte intervine aspiraţia manipulată iluzoric spre o viaţă lipsită de griji şi insolită. Un exemplu elocvent în societatea românească, o constituie telenovelele sudamericane sau genul soapopera american. Sunt adevărate droguri, mai ales pentru consumatoarele din mediul rural. Totul se rezolvă la nivelul mediocrităţii, care îmbracă aparenţa calităţii superioare ; pornind de la obiectele materiale simple şi terminând cu superproducţiile unor case de filme celebre. Mediocritatea camuflată, lăcuită, constituie numitorul comun al tuturor formelor şi variantelor cunoscute ale kitsch-ului. Când un astfel de produs este cerut de masă, atunci se constituie universul kitsch-ului.

3. REPERE ISTORICE

Kitsch-ul este un fenomen care a existat în toate timpurile şi în toate artele însă domeniul privilegiat este societatea de consum. El se asociază cu ideea de talmeş – balmeş în ceea ce priveşte valoarea obiectelor. Aruncă mai puţin decât adună. Ca zonă geografică, apariţia acestui fenomen corespunde Germaniei de Sud, Bavariei şi Europei Centrale; apoi Franţei anilor 1900 şi Statelor Unite în perioada îmbogăţiţilor din Chicago. De fapt, Műnchen-ul este capitala kitsch-ului având drept nuclee secundare oraşele Paris, Dűsseldorf, Bruxelles şi Chicago în perioada 1860-1910. Kitsch-ul se inspiră şi se hrăneşte din toate şcolile artistice din această perioadă: Modern-Style, Jugendstil, din operele lui Gaudi şi Horta. Şi totuşi există

ISSN 1582-3024




Design

unele curente pe care le-a repudiat. Este vorba de impresionism, expresionism şi mai ales de funcţionalism.

După cum am spus, capitala necontestată a kitsch-ului este Műnchen. Într-o atmosferă burgheză a domnit aici regele Ludovic al II-lea Wittelsbach, supranumit în zilele noastre regele kitsch-ului. Toată viaţa lui a încercat să semene cu Regele Soare, Ludovic al XIV-lea. A fost un rege a miracolelor şi al fantasticului, ale cărui opere au smuls admiraţia turiştilor, îmbogăţind visteria statului. Tot ce a realizat se traduce acum prin souveniruri vândute lângă locuri celebre. Acestea exercită o influenţă socială puternică din punct de vedere cantitativ.

Mergând mai departe la Franţa anilor 1900, este suficient să exemplificăm romanul lui Zola, Bonheurs des Dames: sistemul de vânzare la preţ fix şi cu beneficii mari. Aristide Boucicaut, este creatorul, în 1852, al sistemului “Bon Marché”. Magazinul tinde să devină încet templul comerţului. Clientul nu se mai simte dominat ca atunci când intră într-o prăvălie mică, unde eşti la discreţia toanelor vânzătorului. Dimpotrivă, el se crede dominator, aclamat mereu de reclame. Există în tot acest sistem, dorinţa irezistibilă de a intra în magazin, nu din necesitatea de a cumpăra ci dintr-o pornire generoasă de a vedea, a pipăi, a cântări din priviri…Pe la 1950, magazinul universal s-a văzut concurat de “magazinul cu preţ unic” şi supermagazinul.

Un alt reper istoric demn de luat în considerare, îl reprezintă apariţia zgârie-norilor izbucniţi în granitul Manhattan-ului şi cosiderată în Europa un simbol al modernismului. În anul 1969, John F. Corkhill construia ceea ce se numeşte Adaos la monumentul lui Washington. Este un amalgam de stiluri care are o finalitate cel puţin ciudată. Printre multe alte elemente, descoperim în construcţie un apeduct roman şi Turnul din Pisa, bineînţeles îndreptat. În mijlocul unei civilizaţii dominante, gândirea kitsch devine stăpână în arhitectură, pentru că o serie de elemente funcţionale în sine sânt deturnate de la sensul lor iniţial, pentru a deveni elemente decorative la modă, private de orice semnificaţie funcţională. Este cazul şi a oraşului Las Vegas, paradisul bogătaşilor, unde întâlnim Sfinxul egiptean alături de Turnul Eiffel şi de piramidele din Mexic. De altfel, nu de mult, un Turn Eiffel a apărut şi la Slobozia, de data asta chiar în incinta celebrului pseudoranch “Dallas“…

4. OMUL ŞI FAMILIA KITSCH

Gavril Máté afirmă că omul kitsch este cel mai prudent om din lume. Este vorba de o prudenţă calculată, temeinic experimentată şi verificată. El nu opune nici o rezistenţă faţă de influenţele negative ale mediului, fiindcă nu dispune de nişte forţe capabile de respingere a acestora. Pe de altă parte o personalitate autentică se opune unor influenţe contrare esenţei sale definitorii.

ISSN 1582-3024


M. E. Pop


Design

O altă denumire proprie omului kitsch este – după cum afirmă o metaforă a lui Hermann – “omul de cauciuc”. Caracterul său de bază îl fereşte de loviturile societăţii, existenţei şi destinului cotidian. După cum am mai afirmat, individul preferă să se izoleze în lumea familiei lui, îşi face bilanţul zilnic şi adoarme împăcat cu sine. Incapacitatea în cazul micului burghez, duce la resemnare, pasivitate şi la necesitatea unei evaziuni. Tot Hermann precizează că omului kitsch nu-i place să i se submineze părerile. Dimpotrivă, îi place să fie întărite. De asemenea el se caracterizează prin sentimentalism şi nostalgie, în special în cadrul vieţii cotidiene şi culturale a masei orăşeneşti de provenienţă rurală. Deoarece omul kitsch prezintă o comoditate şi o insuficienţă intelectuală, înţelegerea lumii aparente şi orientarea în cadrul ei nu presupune un efort psihic deosebit.

Cum existenţa umană este indisolubil legată de obiecte, unul din cadrele cele mai tipice unde se formează ansamblurile de obiecte kitsch, este căminul familial. Prezenţa unor elemente de mentalitate tipic mic burgheză, sunt evidente în planul comportării generale , al procurării şi al etalării unor valori materiale. Ar fi mult de povestit despre carpetele cu Răpirea din serai, obiectele “drăguţe” sau “nostime” de pe etajere. Ca să nu mai vorbim despre tablourile frumoase cu Apusuri de soare sau faianţa cu flori de la baie. Pentru ţăranul de astăzi, procurarea şi cumpărarea unui mobilier modern, a unor produse tehnice, reprezintă una din formele de sincronizare cu nivelul de trai al vieţii de la oraş. Până şi vechile icoane pe sticlă sunt schimbate cu unele mai colorate şi mai frumoase, lăcuite până la refuz, arătând ca o glazură din cofetărie.

5. KITSCH-UL ÎN ARTĂ

Ca să continui ideile din capitolul precedent, am ales artele plastice ca domeniu de reprezentare, deşi s-ar putea spune foarte multe şi despre literatura kitsch, muzică sau dramaturgie. Formele de manifestare sunt atât de specifice încât s-ar putea scrie romane întregi. “Artiştii” debordează de entuziasm, sunt foarte prolifici, lucrându-se uneori mai multe tablouri odată. Se folosesc de multe ori şi şabloane. Am întâlnit artişti profesionişti care din raţiuni comerciale au fost nevoiţi să se prostitueze astfel. Problema este alta. Cu mare greu au reuşit să se pună în starea de a produce aşa ceva, dar şi mai greu au revenit la condiţia lor normală de profesionişti. Dealtfel a existat de-a lungul timpului şi un kitsch profesionist: baroc, academic, naturalist şi chiar abstract. Autorii nu au nici un fel de ezitări în a exprima mai multe teme, folosind în mod distorsionat diversele modalităţi artistice consacrate. Culorile sunt fie linse şi lucioase, fie tuşe groase de culoare ce imită dezinvoltura marilor maeştri. Este folosit şi cuţitul de paletă, alteori întâlneşti toate tehnicile la un loc. Important este efectul. Ţelul suprem este ca pictura să fie de efect. Iar acesta, trebuie să dea o impresie de lux încăperii unde este amplasat tabloul. Temele exotice sunt cele mai gustate, fiind predilecte imaginile cu palmieri

ISSN 1582-3024




Design

sau scene din viaţa ţiganilor şătrari. De multe ori aceşti pseudoartişti pleacă de la tablouri celebre, parodiind inconştient, ducând adevărata artă la un nivel rudimentar de percepţie.

Atâta timp cât există kitsch-ul, munca adevăratului artist, talentul său şi anii de studiu, cultura sa, sânt degradate, coborând pictura la un nivel subcultural şi compromiţând adevărata nobleţe artistică.

Există totuşi un segment în pictură care este adesea confundat cu kitsch-ul: arta naivă. Pictorii naivi se detaşează de prostul gust datorită talentului înnăscut, capacităţii de a învăţa după natură, dar mai ale prin viziunea lor sinceră. Îi caracterizează lipsa de uniformitate în creaţiile lor, oscilând între kitsch şi artă de calitate. Henri Rousseau, zis Vameşul (1844 – 1910), a fost un pictor autodidact. Însă printr-o muncă îndârjită a atins un înalt rafinament plastic. Lumea sa este feerică, ingenuă, nepervertită de false virtuozităţi, cum este cea a kitsch-ului. La un moment dat, la bătrâneţe a fost amestecat din cauza naivităţii sale într-o afacere judiciară cu cecuri falsificate. Avocatul care îi susţinea nevinovăţia, a prezentat juraţilor tablourile sale ca dovadă incontestabilă a purităţii şi candorii acestui om.

6. CONCLUZII

Kitsch-ul, este perceput de la bun început ca un aspect psihopatologic al vieţii cotidiene. Cantitatea de kitsch în societate nu poate decât să crească şi lupta individului – artist, intelectual, om de gust – împotriva acestui fenomen este întotdeauna cu un caracter local, o deviaţie particulară, care se soldează cu o creştere în altă parte. Ca o tumoare malignă.

El este blând şi insinuant, permanent şi omniprezent, integrat în viaţa noastră şi nu presupune nici un efort în îngurgitarea lui. Dat fiind că este un fenomen cotidian, fiecare artist, erou sau ascet are în el ceva kitsch. Raporturile dintre oameni se transferă la nivelul raporturilor dintre obiecte, toate conflictele rezolvându-se la fel şi instituindu-se o ecologie a oamenilor şi a lucrurilor. Iar din punct de vedere artistic, kitsch-ul şi mişcările artistice trăiesc într-o simbioză; arta alimentează izvorul de unde se va alimenta kitsch-ul universal, condamnându-se prin aceasta la distrugerea caracterului ei transcendent, deci a însăşi esenţei ei. Ciclul artistic se impune ca unul dintre mecanismele fundamentale ale societăţii contemporane.

Bibliografie: 1. Psihologia kitsch-ului, Abraham Moles, Editura Meridiane, Bucureşti, 1980 2. Cele două aparenţe ale picturii, Raoul Sîrbu, Editura Miron, 2001 3. Universul kitsch-ului – o problemă de estetică, Gavril Máté, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985

ISSN 1582-3024



Design


Jeni Pralea Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, România

Rezumat Una din cele mai frumoase ramuri privind activitatea de proiectare a unui designer este domeniul prelucrării metalelor preţioase. Din categoria metalelor preţioase, a fost ales pentru a fi studiat argintul, deoarece acesta este mai accesibil din punct de vedere al preţului de cost, precum şi datorită largii sale utilizări (nu există nici un domeniu în care acest metal să nu-şi facă simţită prezenţa). Industria accesoriilor, în special sectorul care deserveşte lumea modei (nasturi, catarame, lanţuri ornamentale, bijuterii), este într-o continuă dezvoltare, argintul devenind tot mai mult pentru acest domeniu, un metal “industrial”datorită utilizării sale pe scară tot mai largă. Cunoaşterea din punct de vedere al comportamentului tehnologic al acestui metal, reprezintă o necesitate în activitatea designerului, acesta proiectând forme tehnologice, realizabile, răspunzând deopotrivă atât cerinţelor pieţei cât şi posibilităţilor producţiei.

Pentru prelucrarea obiectelor din argint se folosesc în special semifabricate de tip bandă laminată sau sârmă. Semifabricatele de tip sârmă pot fi laminate şi transformate în platbandă, pentru prelucrarea ulterioară, în funcţie de forma concepută de designer. Această lucrare propune stabilirea unor parametri tehnologici necesari la obţinerea platbandei prin laminarea sârmei de argint .

Cuvinte cheie: design, argint, microlaminare, parametrii tehnologici

1. SCOPUL ŞI IMPORTANŢA EFECTUĂRII CERCETĂRILOR

Prelucrarea metalelor pe teritoriul de azi al României, datează din perioada neolitică (5500-2500î.Hr.). Prin calităţile sale deosebite legate atât de aspectul estetic, decorativ, rezistenţă la agenţii chimici cât şi prin posibilităţile pe care le oferă prin prelucrarea într-o gamă variată de forme, mărimi şi efecte estetice, argintul rămâne unul din metalele utilizate în cele mai variate domenii [28].

ISSN 1582-3024




Design

Argintul este un metal care face parte din categoria metalelor preţioase (nobile), grupa metalelor native. Denumirea îi revine de la cuvântul latin argentum = de culoare deschisă, alb. [8, 9, 14, 26, 31].

Metalele preţioase (sau nobile) sunt acele metale care prezintă un grad ridicat de maleabilitate şi sunt foarte rezistente faţă de agenţii chimici, în special faţă de acizi. Aceste metale:

• se oxidează greu, iar ionii lor au tendinţă mare de a trece în stare metalică;

• se găsesc în stare metalică în natură;

• au puncte de topire ridicate;

• sunt ductile;

• au aspect frumos datorită luciului metalic strălucitor, pe care şi-l păstrează în condiţiile atmosferice şi în contact cu cele mai active substanţe chimice (exceptând apa regală ).

Metalele preţioase se găsesc rar în natură şi se folosesc de obicei la confecţionarea bijuteriilor (ca obiecte de podoabă), ca etalon valutar, precum şi la fabricarea unor piese şi instrumente în industria electrotehnică, în mecanica fină etc. Din categoria metalelor preţioase fac parte: aurul, argintul şi metalele platinice (ruteniul, radiul, paladiul, osmiul, iridiul, platina).

Atributul de preţios, le revine acestor metale, ca un titlu de nobleţe, pentru importanta lor valoare economică precum şi pentru rolul pe care l-au jucat şi îl joacă în viaţa omului.

Deşi argintul are o largă întrebuinţare iar prelucrarea sa datează din cele mai vechi timpuri, ,,secretul de castă” l-a făcut să fie puţin studiat din punct de vedere al comportamentului său tehnologic, iar informaţiile care există să nu fie transmise.

Studierea acestui metal s-a efectuat în comparaţie cu aluminiu şi cupru, metale care prezintă o comportare tehnologică (afirmă literatura de specialitate) apropiată, ele făcând parte din aceeaşi grupă de metale, fiind utilizate în reglarea sculelor, verificarea tehnologiei sau trasarea desfăşuratei produsului ce urmează a fi prelucrat.

Studiind literatura de specialitate, diverse produse şi obiecte din argint precum şi diferite ateliere ale unor bijutieri, s-a ajuns la concluzia că principalele tipuri de prelucrări utilizate sunt: turnarea şi prelucrarea prin deformare plastică la rece. Se preferă următoarele tipuri de prelucrări prin deformare plastică la rece: laminarea, trefilarea, refularea, fasonarea, deoarece pierderile de metal preţios sunt minime, iar prelucrarea, având în vedere că argintul este un material deosebit de maleabil şi ductil, se realizează cu forţe de deformare relativ mici. [19] Având în vedere regimul legic de prelucrare al acestui metal şi pentru siguranţa titlului valoric,

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

argintul şi aliajele de argint utilizate în cadrul acestor cercetări au fost obţinute de la Monetăria Statului.

Datele obţinute prin studierea comportării argintului vor permite:

• realizarea de piese prin deformare plastică la rece cu un consum de energie şi material preţios minim, în condiţii estetice bune (fără defecte de prelucrare care să afecteze partea vizibilă a piesei);

• realizarea de piese cu pereţi subţiri, de dimensiuni mici, cu forme complexe, cu un consum redus de material, cu precizie bună;

• piesele obţinute din argint (caracterizate de o duritate mică) să fie rezistente, să nu necesite volum mare de manoperă, să necesite un număr de tratamente termice de revenire cât mai mic;

• stabilirea valorii forţelor de deformare necesare;

• conceperea de scule şi dispozitive simple care să permită atât prelucrări de precizie cât şi realizarea de produse de serie;

• stabilirea unor trasee tehnologice specifice, ţinând cont de necesitatea aplicării de tratamente termice de recristalizare pentru refacerea proprietăţilor de prelucrabilitate ale materialului, care eventual s-a ecruisat pe parcursul prelucrării [13].

2. SCURT ISTORIC

Bijuteriile şi accesoriile sunt ornamente din metale preţioase, decorate uneori cu pietre preţioase, purtate din cele mai vechi timpuri, de persoane aparţinând tuturor culturilor, civilizaţiilor, religiilor, ca un supliment al personalităţii, ca un simbol social sau oficial, ca o emblemă religioasă, socială sau politică. Aceste obiecte au fost şi sunt executate şi din diferite alte materiale, organice sau anorganice (păr, sâmburi, plante, cochilii, lemn, pene, piele, solzi, cruste, oase, ceramică, metale, minerale). În sensul larg al cuvântului, bijuteriile exprimă acele obiecte de podoabă executate din metale preţioase (nobile) cu sau fără pietre preţioase.

Bijuteriile sunt purtate pe: cap (coroane, diademe), braţe, gât, picioare, bust, gât, limbă, urechi, nas, etc. ele pot fi purtate direct ca mai sus sau pot fi purtate ca accesorii: catarame, nasturi, butoni, ace de cravată, ace de pălării, insigne, închizători, port ţigarete, rochii, centuri, recipiente mici (elegante, frumos ornate pentru parfumuri sau băuturi), etc.

ISSN 1582-3024




Design

Cercetările arheologice au scos la lumină obiecte cu o vechime multimilenară care atestă că meşteşugul confecţionării bijuteriilor datează din cele mai vechi timpuri, ajungând la valori artistice inestimabile. Cele mai vechi obiecte de podoabă şi lux descoperite sunt vechi de peste 10 milenii (obiectele de cult descoperite în templele de la Ceatal Huiyk, Anatolia) sau 6 milenii (din vechile cetăţi-oraşe sumeriene sau Susa din preistoricul Elam). Tehnicile prelucrării obiectelor de podoabă sau cult din acele perioade (din Mesopotamia, Egipt, Levant, Troia, Creta - Minoică, Grecia Antică – Micenia) folosite erau: filigranul, granulaţia, cloasonajul, emailarea, care permiteau realizarea de minunate compoziţii artistice cu caracter peisagistic, animalier, sau cu scene din religie sau viaţă.

3. PROPRIETĂŢI FIZICO-MECANICE ALE ARGINTULUI ŞI ALE ALIAJELOR SALE

Proprietăţile fizico-mecanice cele mai importante ale acestui metal sunt [2 3, 4, 5, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 24, 25, 26, 31, 32, 33, 34, 35, 36]: argintul este cel mai alb metal; urma sa poate fi alb-argintie, gălbuie, cenuşie până la neagră; în contact cu aerul se acoperă cu o peliculă de culoare închisă; când este lustruit, are o strălucire frumoasă datorită puterii mari de reflexie a razelor de lumină; deşi este opac, în lumina reflectată apare colorat alb argintiu; capacitatea de reflexie în aer pentru verde este de 95,5%, iar pentru roşu este de 93%; indicele de refracţie este 0,181; este izotrop; duritatea argintului este de 2,5 (pe scara Mohs); greutatea specifică este 10,4923 g/cm3; punctul de topire este 960,50 C; punctul de fierbere este 21700 C; temperatura de vaporizare 22120C; poate fi laminat în foi cu o grosime de 3µm, argintul lăsând să treacă (la această grosime) o lumină albăstruie; este foarte plastic A5=48-50 %; este moale (mai moale decât cuprul şi mai dur decât aurul), maleabil, ductil (dintr-un gram de argint se poate trage un fir de 1800÷2600 mm lungime) şi inoxidabil; tenacitatea argintului este relativ redusă (un fir de 1mm2 în secţiune se rupe sub o sarcină de 16,5 Kg); tenacitatea argintului este cuprinsă între cea a cuprului şi cea a paladiului; sarcina de rupere este de 28,5 Kg la temperatura de 00 C; nu se combină cu oxigenul, dar dizolvă în stare topită cantităţi mari de oxigen (până la de 22 ori volumul său), pe care îl elimină cu violenţă la solidificare, aruncând stropi metalici, motiv pentru care argintul pur nu se poate turna; prezintă cea mai mare conductibilitate electrică şi termică dintre elemente; nu clivează şi formează frecvent macle, spărtură şistoasă (colţuroasă ); sistemul de cristalizare este cubic; se prezintă rareori sub formă de cristale, frecvent sub formă de fibre răsucite, dendrite, plăci neregulate, uneori curbate, pepite, mase compacte, foiţe etc.; cristalele, când există, au forma de dodecaedru; coeficientul de dilatare liniară este 1,92 x 10-5 la temperatura de 400C; este diamagnetic; aproape toate combinaţiile acestui metal sunt netoxice.

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

Argintul fin (conform STAS 3321-88) are marca Ag 999,6 cu un conţinut de 99,96 %. Verificarea compoziţiei chimice se face conform STAS 8907 / 2-71.

4. PREZENTAREA METODEI DE ÎNCERCARE LA LAMINARE

Laminarea, este un procedeu de deformare al semifabricatelor din metale preţioase sub formă de lingouri, sârme, platbande, prin trecerea acestora între doi sau mai mulţi cilindri. [1, 4, 6, 7, 17, 21, 27, 29, 30, 31, 37, 38, 39]. Operaţia de laminare se realizează prin deformarea plastică la rece a sârmei rezultată prin trefilare, în scopul obţinerii unei benzi de secţiune dreptunghiulară.

Principalii parametri în realizarea acestei operaţii de prelucrare sunt:

• Toleranţa la grosimea benzii laminate să fie cât mai mică;

• Uniformitatea dimensională pe toată lungimea benzii.

Pentru obţinerea prin laminare a unei anumite grosimi a benzii de secţiune dreptunghiulară din sârmă, se reduce diametrul sârmei prin treceri succesive între cilindrii laminorului. Coeficientul de reducere pentru primele operaţii este cuprins în general între 19÷26%, iar pentru ultimele operaţii este cuprins între 10÷20%. Viteza de laminare are valori de aproximativ 18m/min. la primele operaţii şi poate ajunge la 24÷26m/min. la ultimele operaţii. Între diametrul sârmei trefilate supusă operaţiei de laminare şi secţiunea benzii obţinută prin laminare există o interdependenţă.

Reglarea la cota de laminare se poate face fie cu ajutorul micrometrelor de reglaj fie cu ajutorul unor cale de precizie sau a unor spioni.

5. DESCRIEREA STANDULUI FOLOSIT LA ÎNCERCAREA DE LAMINARE

Standul pentru efectuarea determinărilor la microlaminare, este prezentat în fig.1.a,b şi fig. 2. Acest stand (fig.1.a.b) se compune dintr-un microlaminor (2) acţionat electric, distanţa dintre cilindrii laminorului putând fi reglată cu ajutorul a două micrometre (1). Cilindrii sunt acţionaţi electric prin intermediul angrenajului de roţi dinţate 4, în vederea asigurării unei viteze uniforme. Metoda de măsurare a valorilor forţelor necesare la laminare, este metoda tensiometrică. Deformaţiile din timpul prelucrării semifabricatului sunt captate şi transmise de două dinamometre (elemente elastice) (3). Semnalele sunt prelucrate şi înregistrate la inscriptor (5). Datele obţinute la inscriptor sunt prelucrate matematic în funcţie de caracteristicile de reglaj ale punţii tensiometrice (6), ale inscriptorului şi curba obţinută la etalonarea acestui stand (fig.3).

ISSN 1582-3024




Design

Curba obţinută la etalonarea standului stabileşte dependenţa matematică dintre deplasările înregistrate la inscriptor şi forţele cunoscute aplicate acestuia.

Acest stand permite concomitent cu prelucrarea semifabricatului prin laminare, obţinerea unei game mari de tipodimensiuni ale materialului, măsurarea unor parametri caracteristici laminării (forţe de deformare, grade de deformare), precum şi stabilirea unor interdependenţe între parametrii laminării.

Fig.1.a,b. Standul pentru efectuarea determinărilor la microlaminare: 1. Micrometre (reglarea distanţelor dintre cilindrii laminorului); 2. Şasiu laminor;

3. Elementul elastic (2buc.); 5. Inscriptor; 6. Punte tensiometrică; 9. Cale plan paralele şi spioni pentru verificarea distanţei dintre cilindrii laminorului; 10. Motor acţionare electrică

laminor

10

3

93

2

1

5

63

2

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

6. DATE EXPERIMENTALE

Operaţia de laminare se realizează prin deformarea plastică a sârmei din următoarelor materiale: argint (Ag999,6), aliaj de argint (AgCu800), aluminiu (Al99,7) şi cupru (Cu99,9). Scopul acestor prelucrări este obţinerea de benzi cu secţiune dreptunghiulară, concomitent cu stabilirea valorilor unor parametri caracteristici laminării: forţe de laminare; grade de deformare; presiuni de deformare; defecte. [23] Datele obţinute la etalonare sunt prezentate în graficul din fig.3. Din analiza graficului specific etalonării standului de la laminare se poate concluziona că dependenţa dintre forţă şi deplasarea la inscriptor este liniară, iar

1

8

4

11

12

Fig.2 Laminor: 1. Micrometre reglare distanţa dintre valţuri;

4. Angrenaj pentru transmiterea mişcării; 8. Valţuri; 11. Motor;

12. Mecanism pentru reglarea distanţei dintre valţuri.

ISSN 1582-3024




Design

printr-o modelare matematică, aceasta este exprimată printr-o dreaptă a cărei ecuaţie este:

Y=1,7076X-0,8707 ; R2=0,9997 (1)

Prin aceste determinări s-a încercat, concomitent cu procesul de laminare, stabilirea valorilor dimensionale ale forţelor necesare laminării, presiunii de laminare şi stabilirii unor relaţii între aceste mărimi şi coeficienţii de reducere ai secţiunii utilizaţi, precum şi realizarea unui traseu tehnologic al procesului de laminare în care, utilizând un anumit coeficient de reducere al secţiunii materialului, să fie posibilă laminarea fără folosirea de tratamente termice de recoacere între operaţiile intermediare. Astfel variaţiile coeficientului de reducere al secţiunii (δ), este în general constant (δ≅20). De reţinut este faptul că acest coeficient de reducere al secţiunii este diferit de cel real (obţinut la laminare), datorită proprietăţilor elastice ale metalelor analizate.

y = 1.7076x - 0.8707R2 = 0.9997

-50

0

50

100

150

200

250

300

0 20 40 60 80 100 120 140 160

Deplasarea inregistrata la inscriptor (mm)

Forta (daN)

Forta (daN)

Fig.3 Etalonarea standului de la laminare şi stabilirea dependenţei dintre forţă şi deplasarea înregistrată la inscriptor

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

Fig. 4 Schema repartiţiei eforturilor la laminarea sârmei [7]

Reglarea la cotă a cajei laminorului (fig.1; fig.2), se va face cu ajutorul dispozitivelor din dotarea acestuia şi a spionilor, prin intermediul mecanismului cu roţi dinţate. Se va avea în vedere să nu se repete o trecere, deoarece aceasta ar afecta negativ capacitatea de deformare a materialului. Starea semifabricatului (respectiv a sârmei înainte de laminare) are o importantă influenţă asupra caracteristicilor benzii obţinute prin laminare. Se impune deci un control al calităţii sârmei trefilate ce urmează a fi laminate, ţinând cont de: abaterile dimensionale ale diametrului sârmei (care vor fi de cel mult ±0,01mm), rezistenţa la întindere şi a alungirii, calitatea sârmei trefilate, lipsa defectelor, aplatizarea porilor; starea suprafeţelor cilindrilor laminorului. Capătul sârmei, ce urmează a fi laminată şi care trebuie introdus între cilindrii laminorului, va fi aplatizat iniţial, pentru a putea fi uşor antrenat.

6.1 Presiunea de laminare

Literatura de specialitate prezintă presiunea totală pe cilindrii de laminare pt (fig.4;5) ca fiind egală cu produsul dintre proiecţia orizontală a suprafeţei de contact dintre semifabricat şi cilindri Sc şi presiunea medie de laminare pm [1, 6, 7, 39]:

Pt=Scpm (2)

în care Sc reprezintă suprafaţa de contact dintre cilindri şi semifabricat şi se calculează cu ajutorul formulei (fig.5)

Sc=[(b+B)/2]⋅lc (3)

iar pm reprezintă presiunea de laminare medie. În relaţia (3) b şi B reprezintă lăţimea semifabricatului înainte şi respectiv după laminare, iar lc reprezintă lungimea arcului de contact dintre cilindrii laminorului şi semifabricat în proiecţie

ISSN 1582-3024




Design

orizontală. Lungimea proiecţiei orizontale a arcului de contact se calculează cu relaţia:

lc≅ hR ∆⋅ (4)

Cunoscându-se valorile forţelor necesare laminării, precum şi lungimea arcului de contact dintre material şi cilindrii laminorului, s-au obţinut valorile presiunilor reale de lami

pm=Pt/Sc= ( )[ ] hRBbF

∆+ 2/ (5)

în care: F este forţa de laminare măsurată; b, B sunt dimensiunile semifabricatului înainte şi după laminare; ∆h diferenţa dintre aceste dimensiuni.

Având în vedere că în cazul acestor determinări epruvetele supuse laminării sunt de tip sârmă de secţiune rotundă cu diametrul iniţial Φ (fig.5.a), se consideră pentru prima laminare H=Φ iar b=0, deoarece contactul iniţial dintre cilindrii laminorului şi semifabricat este tangenţial. În aceste condiţii relaţiile (3), (4) şi (5) devin: [1]

Sc=(B/2)⋅lc (6)

lc≅ ( )hR −Φ⋅ (7)

pm=( )hRB

F

−Φ⋅2

(8)

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

Fig.5. a; b. Proiecţia suprafeţei de contact Sc dintre semifabricat şi cilindrii laminorului: a. pentru prima laminare; b. pentru următoarele treceri la laminare [1]

Fig.6 Variaţia presiunii în cilindrii laminorului la laminarea Al99,7

y = 0,0539x2 - 5,9042x + 210,1R2 = 0,9

020406080

100120140

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Gradul dedeformare (%)

Presiunea in cilindrii laminorului

(daN/mm2)

presiunea in cilindrii laminorului (Al99,7)

Sc

E R

A CB

α

H

h

lc b B

Sc

ER

A C

B

α

Φ h

lc

Φ B

ISSN 1582-3024




Design

Fig.7 Variaţia presiunii în cilindrii laminorului la laminarea Ag999,96

Fig.8 Variaţia presiunii în cilindrii laminorului la laminarea Cu99,9

Fig.9 Variaţia presiunii în cilindrii laminorului la laminarea AgCu800

y = 0,0551x2 - 6,0167x + 227,09R2 = 0,91

0

50

100

150

200

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Gradul de deformare (%)


(daN/mm2)

presiunea in cilindriilaminorului(Ag999,96)

y = 0,2068x2 - 20,769x + 655,98R2 = 0,915

0100200300400500600700

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90Gradul de deformare (%)


(daN/mm2)

presiunea in cilindriilaminorului (AgCu800)

y = 0,1071x2 - 11,312x + 346,74R2 = 0,903

050

100150200250300350400

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90Gradul de deformare (%)

Presuinea in cilindrii laminorului

(daN/mm2)

presiunea in cilindriilaminorului (Cu99,9)

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

Fig.10 Variaţia microdurităţii în funcţie de gradul relativ de deformare la laminarea Al99,7

Fig.11 Variaţia microdurităţii în funcţie de gradul relativ de deformare la laminarea Ag999,96

Fig.12 Variaţia microdurităţii în funcţie de gradul relativ de deformare la laminarea Cu99,9

y = 0,0047x2 - 0,0919x + 31,857R2 = 0,9447

0

10

20

30

40

50

60

70

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Gradul dedeformare (%)

Microduritatea (daN/mm2) microduritatea (Al99,7)

y = 0,6104x + 79,229R2 = 0,9774

020406080

100120140

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90


Microduritatea (daN/mm2)

microduritatea (Cu99,9)

y = 0,0003x3 - 0,0386x2 + 1,524x + 64,758R2 = 0,9181

0

20

40

60

80

100

120

0 20 40 60 80 100Gradul de deformare (%)


microduritatea (Ag999,96)

ISSN 1582-3024




Design

13 Variaţia microdurităţii în funcţie de gradul relativ de deformare la laminarea AgCu800

Graficele din fig.6÷9 prezintă variaţiile presiunilor medii în cilindrii laminorului în funcţie de gradul relativ de deformare. Din analiza acestor grafice rezultă că aceste variaţii au loc după legi polinomiale de gradul doi, a căror ecuaţii sunt trecute pe respectivele grafice. Curbele de variaţie prezintă:

• porţiune descendentă în care presiunea medie în cilindri scade cu creşterea gradului relativ total de deformare, aceasta explicându-se prin creşterea secţiunii de contact dintre semifabricat şi cilindrii laminorului (această creştere a secţiunii are loc datorită măririi contactului dintre semifabricat şi cilindri, prin transformarea prin laminare a secţiunii circulare în secţiune dreptunghiulară);

• un minim care corespunde unei suprafeţe de contact maxime dintre semifabricat şi cilindri;

• porţiune ascendentă în care presiunea medie în cilindrii laminorului creşte dependent de creşterea gradului relativ total de deformare concomitent cu scăderea secţiunii de contact dintre semifabricat şi cilindrii laminorului, datorită fenomenului de ecruisare al metalului.

Din studiul comparativ al acestor grafice rezultă că presiunile medii din cilindrii laminorului cresc cu scăderea proprietăţilor plastice ale metalelor:

pm (Al99,95)<pm(Ag999,96) <pm(Cu)<pm(AgCu800)

6.2 Microduritatea

În cazul laminării la rece a semifabricatelor, sub temperatura de recristalizare, sau în cazul în care viteza de laminare este mai mică decât viteza de deformare, se produce un ecruisaj al materialului metalic în urma căruia are loc o creştere a rezistenţei de deformare. Acest fenomen este [23, 27, 30, 31]:

y = 0,4663x + 94,776R2 = 0,9677

0

20

40

60

80

100

120

140

160

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90



microduritatea (AgCu800)

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

• caracteristic majorităţii metalelor (cu excepţia Pb şi Sn, aceste metale având temperatura de recristalizare mai mică decât temperatura de laminare, a mediului);

• dependent de limita de curgere a metalului, respectiv de secţiunea semifabricatului de laminat;

• dependent de gradul de puritate al metalului, astfel că la metalele pure (Ag999,96), ecruisajul este mai mic decât la aliajele respectivelor metale (AgCu800).

Din analiza curbelor de variaţie ale ecruisării, fig.10÷13, rezultate la operaţia de laminare rezultă că:

• Variaţia microdurităţii în funcţie de gradul relativ de deformare are loc după legi de variaţie: liniare în cazul AgCu800 şi Cu99,9, polinomiale de gradul doi în cazul Al99,7 şi polinomiale de gradul trei în cazul Ag999,96;

• Aspectul acestor curbe indiferent de legea de variaţie este ascendent, în sensul creşterii microdurităţii cu creşterea gradului de deformare;

• Valorile microdurităţilor demonstrează ecruisarea materialului, deci cu cât materialul este mai plastic ecruisarea este mai mică deci valoarea microdurităţii este mai mică:

• HV100(Al99,95)<HV100(Ag999,96)<HV100(Cu)<HV100(AgCu800)

• Cu cât materialul este mai plastic, valorile gradului relativ de deformare total este mai mare, în aceleaşi condiţii de încercare:

εAl99,95>εAg999,96>εCu>εAgCu800

• Prin alegerea unui coeficient de deformare optim, ecruisarea materialelor supuse la încercarea de laminare nu a impus tratamente termice pentru refacerea proprietăţilor de plasticitate.

7. CONCLUZII

Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în urma cercetărilor experimentale privind comportarea argintului fin şi a aliajului de argint AgCu800, la încercarea de laminare. Prin analiza acestor rezultate se pot trage următoarele concluzii: la laminare se va ţine cont că limita de curgere creşte cu reducerea secţiunii de laminare; calitatea semifabricatului obţinută prin laminare depinde de varianta constructivă a utilajului folosit pentru această operaţie; materialul prin proprietăţile sale fizico-mecanice influenţează direct procesul de laminare; respectarea

ISSN 1582-3024




Design

procesului tehnologic specific laminării are un rol important în obţinerea parametrilor calitativi ai semifabricatului laminat.

Standul conceput şi realizat pentru efectuarea acestor cercetări experimentale, permite concomitent cu realizarea laminării, determinarea cu precizie a parametrilor caracteristici ai acestei operaţii: gradul de deformare, forţa de deformare, presiunea, etc. Reglarea la cotă a laminorului se poate face cu precizie ridicată. Laminorul utilizat în cadrul acestor cercetări experimentale permite laminarea într-o gamă dimensională mare a mai multor materiale: aluminiu, cupru, argint, aliaje de argint. Studiul comparativ al metalelor supuse la încercarea de laminare: Ag999,96; AgCu800; Cu99,9; Al99,7 vizează pe de o parte stabilirea valorii principalelor mărimi caracteristice ale laminării şi pe de altă parte pe baza datelor oferite de literatura de specialitate (vis-a-vis de cupru şi aluminiu) şi cunoscut fiind faptul că aceste materiale din punct de vedere al proprietăţilor de prelucrabilitate se comportă la fel, verificarea datelor obţinute la aceste măsurători.

În concluzie:

• Presiunile medii din cilindrii laminorului cresc cu scăderea proprietăţilor plastice ale metalelor;

• În cazul laminării la rece a semifabricatelor, se produce un ecruisaj al materialului metalic, în urma căruia are loc o creştere a rezistenţei de deformare

• Microduritatea este dependentă de gradul de puritate al metalului, astfel că la metalele pure, aceasta este mai mică decât la aliajele respectivelor metale;

• Variaţia microdurităţii în funcţie de gradul relativ de deformare are loc indiferent de natura materialului, în sensul creşterii microdurităţii cu creşterea gradului de deformare;

• Valorile microdurităţilor demonstrează ecruisarea materialului, deci cu cât materialul este mai plastic ecruisarea este mai mică deci valoarea microdurităţii este mai mică;

• Cu cât materialul este mai plastic, valorile gradului relativ de deformare total sunt mai mari, în aceleaşi condiţii de încercare;

• Prin alegerea unui coeficient de deformare optim, ecruisarea materialelor supuse la încercarea de laminare nu impune tratamente termice pentru refacerea proprietăţilor de plasticitate.

Prin respectarea recomandărilor literaturii de specialitate, alegerea unor parametri tehnologici corespunzători, semifabricatele obţinute la încercarea de laminare nu prezintă defecte din care să rezulte rebutarea probelor.

ISSN 1582-3024


J. Pralea


Design

Bibliografie 1. Adrian M., Badea S. - „BAZELE PROCESELOR DE DEFORMARE PLASTICĂ”, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1984 2. Bordeaux, A. - „ L’OR ET L’ARGINT ”, Librairie Plon-Nourriet, Paris ,1962 3. Borel F.,- „ SPLENDOUR OF ETHNIC JEWELLERY”, Thames & Hudson, 1994 4. Brepohl Erhard - „THEORIE UND PRAXIS DES GOLSCHMIEDES”, VEB Fachbuchverlag,

Leipzig, 1980 5. Carţiş Gh. I.,-,,TRATAMENTE TERMICE” , Editura Facla, Timişoara, 1982 6. Ciocârdia C., Drăgănescu Fl., ş.a.,-,,TEHNOLOGIA PRESĂRII LA RECE”, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1991 7. Drăgan I.,-,,TEHNOLOGIA DEFORMĂRILOR PLASTICE”, Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1976 8. Erhan V. şi Iancu O.G. - „METALE ŞI PIETRE PREŢIOASE”, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I.

Cuza”, 1996 9. Gâdea, Suzana şi Bunescu M.,- „ ALIAJE NEFEROASE ”, Editura tehnică, Bucureşti, 1965 10. Giurescu Dinu C., Pănoiu Andrei,- „ FERONERIE VECHE ROMANEASCĂ”, Editura

Meridiane, 11. Gramatopal M. -„ ARTELE MINIATURALE ÎN ANTICHITATE ”. Editura meridiane, Bucureşti

,1991 12. Grant Lewin,-„ AMERICAN ART, JEWELLERY TODAY”, Thames & Hudson, 1994 13. Grămescu T., Slătineanu L., Braha V., Sârbu I., -,,PRELUCRABILITATEA MATERIALELOR”,

Editura Tehnică-INFO, Chişinău 2000, ISBN 9975-910-90-4 14. Gridan Teofil - „PIETRE ŞI METALE PREŢIOASE”, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996 15. Gruder Golia, -„ METALUL IERI ŞI AZI”, Editura ştiinţifică Bucureşti, 1967 16. Hătărăscu Ov., Vlădescu M., Scorţea C., Cuida O., Ancuţ R., -,,ÎNDREPTAR DE

METALURGIE”, Editura tehnică, Bucureşti, 1988 17. HUTTE - „MANUEL DE L’INGINIEOR:, vol. IV, Editura Beranger, Paris, 1962 18. Ienciu M., Moldovan P., ş.a. –”ELABORAREA ŞI TURNAREA ALIAJELOR NEFEROASE”,

Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982, p.332 19. Iliescu C.- ,,COLD-PRESSING TECHNOLOGY’’, Ed. Universitatea Braşov, 1990 20. Ionescu C. - „PIETRE PREŢIOASE, SEMIPREŢIOASE ŞI DECORATIVE”, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, R.A. 1995 21. Ionescu Guy - „MANUALUL BIJUTIERULUI”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1979 22. Lăzărescu I., Brana V.,- „ AURUL ŞI ARGINTUL ”, Editura tehnică, Bucureşti, 1972 23. Nădăşan Ştefan- „ÎNCERCĂRI ŞI ANALIZE DE METALE”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1965 24. Marian Dinu,-,,METALE DE ÎNALTĂ PURITATE”, Editura tehnică, Bucureşti 25. Nicolescu Corina,-„ ARTA METALELOR PREŢIOASE ÎN ROMANIA”, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1973 26. Pralea Jeni,- „ PRELUCRABILITATEA PRIN DEFORMARE PLASTICĂ LA RECE A

ARGINTULUI şi A PRINCIPALELOR SALE ALIAJE”, Editura Artes, Academia de Arte „ George Enescu” IAŞI , 1997

27. Pralea Jeni, V. Braha,- ,,EXPERIMENTAL RESEARCHES CONCERNING THE STRENGTH OF DEFORMATION IN SILVER (AG999,6) AND SILVER ALLOY (AGCU800) SUPPRESSION”, în volumul Sesiunei de comunicări ştiinţifice ,,Buletinul IPI- Iasi, 2000” Universitatea Tehnică ,,Gh. Asachi”, 20 Mai 2000 Iasi, ISBN 1011-2855

28. Pralea Jeni,- ,,GRAVAREA BIJUTERIILOR”, Sesiune de comunicări ştiinţifice, Universitatea de arte ,,G. Enescu”, 26-27 octombrie 2000, Iaşi

29. Pralea Jeni, P. Nica,- ,,ARTA TURNĂRII ŞI LAMINĂRII ARGINTULUI” Sesiune de comunicări ştiinţifice Universitatea de arte ,,G.Enescu” Iaşi, 8-17 mai 2001

ISSN 1582-3024




Design

30. Pralea Jeni,- ,,STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND METODELE DE APRECIERE A DEFORMABILITĂŢII ÎN CAZUL PROCEDEELOR DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICĂ”, referat I în cadrul stagiului la doctorat, 1997

31. Pralea Jeni,- ,,CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRELIMINARE PRIVIND DEFORMABILITATEA PLASTICĂ LA RECE A ARGINTULUI ŞI A UNOR ALIAJE ALE SALE PRIN PRESARE VOLUMICĂ ŞI FASONARE”, referat II în cadrul stagiului la doctorat, 1999

32. Rebuffo Luciano, -„ ARMATURE ITALIENE” , Editura Edinturtrice editoriale S.P.A. 33. Roarty M. J.,- „ SILVER, AUSTRALIAN MINERAL INDUSTRY”. Annual Review for 1983, pag.

241-246, Canberra ,1986 34. Schembera Leo H. - „WERKZEUGE, MASCHINEN, GERATE UND PRAZISIONSTECHNIK

FUR UHRMACHER, GOLDSCHMIEDE UND JUWELIERE. BATTERIEN FURNITUREN UND BEDARFSARTIKEL”, Ausgabe, 1996

35. Smith K.,- „ PRACTICAL SILVERMITHING & JEWELLERY”, London Studio Vista, 1975 36. Szacinski, A.M., Thomson, P.,F. - CRITICAL CONDITIONS FOR WRINKLING DURING THE

FORMING OF ANISOTROPIC SHEET METAL. În Journal of Materials Processing Technology, 35(1992).

37. Teodorescu M. Al., -„ PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ LA RECE”, vol. I, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti, 1987

38. ***„METALS HANDBOOK”, Ohio, American Society for Metals, Metals Park, 1948 39. ***STAS 5943-81 -„PRELUCRAREA METALELOR PRIN DEFORMARE ŞI SEPARARE”

Date post:	29-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	phungque
View:	221 times
Download:	0 times

Cover No5 rom - cidi.ro · Volumul 1, Nr.5, 2004 Societatea Academica "Matei - Teiu Botez", Iasi...

Documents