academiaromana.ro · E-mail: [email protected] [email protected] Adresa web: Tel....

rEVIStĂ EDItAtĂ DE AcADEmIA româNĂ

DIrEctor: AcAD. IoAN-AUrEL PoP, PrEșEDINtELE AcADEmIEI româNE

Nr. 6–7 IUNIE-IULIE 2019Anul XXIX • 344–345

E-mail: [email protected][email protected]

Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htmTel. 021 3188106/2712, 2713

DIrEctorI:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 – decembrie 2017

Acad. Cristian HERAianuarie 2018 – aprilie 2018

Acad. Ioan-Aurel POPmai 2018

coNSILIUL EDItorIAL:

Acad. Ioan-Aurel POPAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Victor VOICUAcad. Ioan DUMITRACHE

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Cristian HERAAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Eugen SIMIONAcad. Alexandru SURDUAcad. Maria ZAHARESCU

SEctor tEHNIc:

TehnoredactorDr. Roland VASILIU

Operatori-corectoriAurora POPAMonalisa STANCA

coLEgIUL DE rEDAcŢIE:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori IDr. Andrei MILCA Mihaela-Dora NECULAElena SOLUNCA-MOISE

responsabili de număr:

Mihaela-Dora NECULAAurora POPANarcis ZĂRNESCU

ArHIVELE VAtIcANULUIIoan-Aurel Pop, De la roma la Noua romă: latinitatea răsăriteană a românilor . . . . . 6ES Ioan Robu, Despre monumenta romaniae Vaticana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Victor Voicu, Ion Dumitriu-Snagov, un cercetător al istoriei românilor în Arhivele

Vaticanului, reper și îndemn pentru generațiile prezentului și viitorului . . . . . . . . . . 14Petre T. Frangopol, Ion Dumitriu-Snagov (1927–2001), un cercetător al trecutului

românesc. românii în arhivele romei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

mIHNEA gHEorgHIU – 100 DE ANI DE LA NAștErE Răzvan Theodorescu, Drumul către Europa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Eugen Mihăescu, Amintiri despre un senior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Laurențiu Damian, mihnea gheorghiu și actul de cultură în cinematograful românesc 24Dinu Săraru, o breșă în frontul nostru ideologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Titus Vîjeu, Polivalența cărturarului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Alexa Visarion, o cale spre Shakespeare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Lucian Sinigaglia, Modalitatea conformistă a dramei. Orientări în teatrul contemporan

(1948). teza de doctorat a tânărului mihnea gheorghiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Emil Boroghină, Auzit-ați de-un oltean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

româNII DIN SUDUL DUNĂrIIIoan-Aurel Pop, omagiu romanității și românității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Ion Caramitru, Scurt istoric al Societății de cultură macedo-română . . . . . . . . . . . . . . 42Nicolae Saramandu, Aromânii – istorie și actualitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Viorel Stănilă, Provocări identitare postmoderne: cazul românilor sud-dunăreni . . . . 52Manuela Nevaci, conștiința romanității și a românității la românii sud-dunăreni . . . . 72Emil Țîrcomnicu, 140 de ani de la înființarea Societății de cultură macedo-română 83

zILELE AcADEmIcE tImIșENEDan Dubină, zilele Academice timișene – Ediția a XVI-a, 2019. Preambul . . . . . . . . . 93Dan Dubină, reflecții asupra misiunii „universității” la începutul secolului XXI . . . . 95Ioan Dumitrache, o nouă viziune asupra educației în contextul evoluției tehnologiilor

informației și comunicațiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Mircea Dumitru, Universitatea la începutul secolului al XXI-lea. Provocări și

perspective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Dorel Banabic, Universitățile tehnice românești în fața sfidărilor celei de-a patra

revoluții industriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Cuprins

Marilen Pirtea, Universitățile, integratorul dezvoltării orașelor magnet și a ecosistemelor urbane ale secolului 21 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

Viorel-Aurel Șerban, Sistemul de învățământ superior tehnic românesc, astăzi: așteptări și realități . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

Păun Ion Otiman, Universitatea metropolitană (comprehensivă) – universitateaviitorului în românia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

coNVorbIrILeonida Gherasim, „medicina – o datorie și o responsabilitate pe viață” . . . . . . . . . . . .132

cErcEtArEA îN AcADEmIA româNĂNicolae Anastasiu, Postfață la conferința cercetării științifice din Academia

română . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141

rELIgIA îN AtENțIA PUbLIcĂVictor Opaschi, Dimensiunea pozitivă a libertății religioase: cum pot guvernele

să sprijine organizațiile religioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146

PErSoNALItĂțI AcADEmIcENicoleta Stan-Țurcanu, File din viața lui Dimitrie A. Sturdza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

SUb SEmNUL cENtENArULUI mArII UNIrIStoica Lascu, Seria „basarabica” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

EmINEScoLogIETheodor Rogin, Naționalismul lui Eminescu – de Paul georgescu . . . . . . . . . . . . . . . 160

IN mEmorIAmștefan Staicu (1940–2019) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165

croNIcA VIEŢII AcADEmIcE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

APArIŢII LA EDItUrA AcADEmIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

gHID PENtrU AUtorI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

românia în Arhivele Vaticanului

6*Cuvânt susținut la sesiunea științifică „România în Arhivele Vaticanului. Documente cercetate de Ion Dumitriu-Snagov”(10 mai 2019, Aula Academiei Române)

Românii sunt un popor greu de receptat și decunoscut de către străini, din mai multe motive.Unul poate să fie bariera limbii. De-a lungul vre-milor moderne și contemporane (cu oarecaretimiditate și cu intermitențe, de prin secolul alXVI-lea în coace), românii și-au dezvelit sufletulîn limba română, iar aceasta nu a fost niciodată șinu este una de circulație internațională. Un altmotiv al ignoranței altora față de români poate săfie destinul nostru istoric. Excentrici în raport cuOccidentul – care a oferit lumii modelul dominantde civilizație din perioada mai recentă –, româniiapar în ochii opiniei publice internaționale ca unpopor atipic, situat într-o regiune preponderentslavă, dar un popor cu pretenții de latinitate și deapartenență occidentală, despre care se știu doarlucruri disparate și de senzație, de la legende pânăla frânturi de realitate. Aspectele stranii nu provinatât din modul de formare a românilor ca popor,cât din evoluția lor ulterioară. Oricum, chiar șispecialiștii străini care se apropie de istoria româ-nilor rămân repede descumpăniți: prin nume,limbă, formă de creștinare și aspirații moderne,românii aparțin ariei de cultură occidentale („Noide la Roma ne tragem!”), pe când prin ritul bizan-tin, prin limba medievală a cultului, culturii și can-celariilor și prin alfabetul chirilic (repudiat oficialabia în secolul al XIX-lea), ei sunt mai degrabă detradiție răsăriteană.1

Românii s-au aflat, de la finalul etnogenezei lor(secolele VIII–IX), la frontiera dintre cele două mariarii culturale și confesionale ale Europei, aria latinăși catolică, pe de o parte, și aria bizantină, slavă șiortodoxă, pe de alta. Unii autori, precum SamuelHuntington, spre finele secolului al XX-lea, au

înțeles și au teoretizat această „frontieră” ca pe oprecisă și severă linie de demarcație plasată pe arculCarpaților, linie prin care s-ar fi stabilit pentru eter-nitate destinul extra-european al românilor. De oparte a „liniei” s-ar situa popoarele (națiunile)catolice și protestante, germanice și romanice, crea-toare de civilizație și cultură, întreprinzătoare șitenace, europene, iar de cealaltă parte s-ar aflapopoarele ortodoxe, slave, stagnante și tra -diționaliste, „orientale”, un fel de „istm” întreEuropa și Asia.2 Aprofundând această judecată devaloare venită ca o sentință, se va vedea ușor că eaeste grăbită, superficială și simplistă. De altminteri,românii, grecii, ungurii, albanezii, balticii și alții nuse încadrează decât foarte vag în această schemă. Deexemplu, românii nu sunt slavi, dar sunt ortodocși,iar polonezii sunt slavi, dar sunt catolici. Frontierape care sunt situați românii există cu adevărat, dar eanu este o linie, ci o fâșie cu o lățime de câteva sutede kilometri pe direcția vest-est, care pornește(aproximativ pe linia nord-sud) de la Marea Balticăși ajunge până la Dunărea de Jos și la Marea Adria -tică. În această vastă regiune, spiritualitateaoccidentală și cea răsăriteană au interferat plenar, dela nivel oficial și elitar până la nivelul vieții coti -diene a oamenilor de rând.

Izvoarele istorice pun în lumină pentru EvulMediu, în această regiune, chiar persoane șicomunități care și-au asumat concomitent, pentruun timp, o dublă identitate (bizantină și latină,ortodoxă și catolică, creștină și islamică, mozaică șicreștină etc.), spre a se putea manifesta în societate,spre a se afirma, a supraviețui sau a se adecvaexigențelor. De aceea în regate și în principate, pre-cum Ungaria, Polonia-Lituania, Țările Române,

De la roma la Noua romă: latinitatea răsăriteană a românilor*

Acad. Ioan-Aurel Pop

Președintele Academiei Române

Arhivele Vaticanului

7

Bulgaria, Serbia etc., sunt consemnate deopotrivăierarhii bisericești bizantine (ortodoxe) și latine(catolice) care există concomitent, „conviețuiesc”pe aceleași teritorii, se transformă și se influențeazăuna pe alta. Mai mult, în țări considerate catolice, caregatul Arpadienilor sau al Jagiellonilor, în carebiserica oficială era cea occidentală, anumite mărtu-rii indică pentru secolele XIII–XVI proporțiicovârșitoare, de circa jumătate din populație, orto-doxe, cu biserici, mănăstiri, episcopii și mitropoliicorespunzătoare. La fel, în Principatele Române(Mol dova și Țara Românească), alături de ierarhiaoficială ortodoxă, funcționează în Evul Mediu dio-ceze latine (catolice), pentru destul de numeroasapopulație, mai ales urbană, locală sau venită dinTransilvania și dinspre regatele catolice pomenite.Prin urmare, interferențele în această zonă largă afrontierei sunt maxime.

Poporul român, format astăzi (după unele apre-cieri) din aproape 30 de milioane de oameni, locuindîn majoritate la nord de Dunăre, este, așa cum era șiîn Evul Mediu, cel mai numeros popor din sud-estulEuropei. El este singurul moștenitor actual alromanității orientale3, singurul izolat de marea masăa latinității, singurul popor romanic european a căruilimbă are un superstrat slav4, singurul popor roma-nic de confesiune creștină răsăriteană (ortodoxă),singurul popor romanic ale cărui elite au avut înEvul Mediu ca limbă de cult, de cancelarie și de cul-tură slavona, singurul popor romanic european carea trăit tragedia și izolarea comunistă, singurul poporromanic confundat uneori (din cauza sonoritățiinumelui său) cu alt popor etc. Românii mai sunt șipoporul romanic cu istoria cea mai puțin cunoscutăîn Occident, legat câteodată de legenda unui vampir,de strălucirea unei gimnaste de geniu sau de tristulrenume al unui dictator comunist. Dincolo de toateacestea, printr-o parte fundamentală a identității lor,românii se revendică dinspre Apus, iar prin alta, dinrăsăritul și sud-estul Europei.

Românii nu au participat la marile curente aleculturii apusene, n-au construit catedrale gotice, nuau dat epopei eroice, chansons de geste, romanscourtois, commedia dell’arte, nu au avut uni -versități scolastice în secolele XIII–XIV, niciRenaștere ca în Italia sau Franța, nici mari filosofi,dramaturgi sau fabuliști în secolele XVII–XVIII.Au avut desigur alte valori, dar nu dintre aceleacare au creat faima culturii occidentale5.

O chestiune importantă, legată de orice popor,este și cea a identității naționale. Românii au o

anumită identitate, care nu s-a dizolvat odată cuintrarea României în Uniunea Europeană, și nucred că este în interesul cuiva să se întâmple acestlucru. Așa cum se știe, în linii mari, cine sunt ita-lienii, germanii, francezii, englezii, danezii, belgie-nii etc. sau, mai nou, polonezii, maghiarii, cehii,letonii ori bulgarii, trebuie să se cunoască șice/cine sunt românii.

Românii, dincolo de așezarea lor geograficăexcentrică, sunt categoric un popor romanic dinromanitatea orientală, asemănător italienilor, spa-niolilor, portughezilor, francezilor etc. Este de ajunspentru orice intelectual occidental să audă câtevafraze în limba română și, mai ales, să vadă un ziar înlimba română, ca să-și dea seama de acest lucru.„Înstrăinarea” de Apus le-a conferit românilor șicaracteristicile răsăritene menționate mai sus, dar nule-a putut șterge niciodată esența, adică numele,limba, credința venite de la Roma.

Începuturile culturii scrise în limba română seproduc în secolul al XV-lea, prin anumite texte reli-gioase rotacizante, elaborate tot în Transilvania,regiunea cu cele mai puternice influențe occiden -tale. Tot aici apar și primele școli românești, pri -mele traduceri de cărți în românește, aici se trece laprimele tipărituri românești, ca și la scrierea cucaractere latine. Începând din secolul al XVI-lea,influența Occidentului (latin, neolatin, germanic)devine tot mai puternică (cu precădere în Transilva-nia) – prin umanism și Reformă – și odată cuaceasta se restrânge aria slavonismului cultural laromâni. Cronicarii secolului al XVII-lea scriu înlimba română, Dimitrie Cantemir (principe al Mol-dovei) este un preiluminist, membru al Academieidin Berlin, care folosește mult latina și româna, iarunirea românilor transilvăneni cu Biserica Romei(1697–1701) și Școala Ardeleană – principalulcurent iluminist românesc – apropie cultura româ -nească și mai mult de Occident. Prin aceasta, dupămai multe secole de slavonism cultural și biseri-cesc, poporul român își sincronizează cultura cuspecificul său neolatin, occidental. Prima „revo -luție” în acest sens s-a produs prin umanism șiReformă (care i-au influențat și pe români), iarurmătoarea, prin unirea românilor transilvăneni cuBiserica Catolică, adică prin reluarea legăturilor cuprima Romă. Ca urmare, ajung și românii să fiepromotori ai curentului iluminist, în secolul alXVIII-lea, ceea ce a constituit un nou prilej de sin-cronizare cu Occidentul. Curentul latinist, deși exa-gerat la un moment dat, a făcut din nou vizibilă

8

între români și în Europa romanitatea românilor șilatinitatea limbii române, contribuind și la impune-rea definitivă și generalizată a alfabetului latin.Această mișcare a demonstrat absurditatea perpetuă-rii unui veșmânt slav pentru o limbă neolatină. Caurmare, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, dupămai bine de două secole de dualism alfabetic (încădin secolul al XVI-lea, se scria în românește,sporadic, și cu alfabet latin), s-a impus oficial uzulexclusiv al literelor latine.

Însă cea mai intensă și eficientă reapropiere aromânilor de Occident, adică de vechile lor rădă-cini – cum se spunea în ideologia națională a vre-mii –, s-a produs în secolul al XIX-lea, grațieinfluenței franceze din Principatele Dunărene șiapoi din România. Un fapt interesant este căaceastă influență a venit parțial în timpul ocupațieiruse a Principatelor Dunărene (1828–1834), odatăcu demnitarii și ofițerii ruși, vorbitori de francezăși pătrunși de modelul francez. Ulterior însă,generații întregi de tineri români, mai ales fii deboieri, de orășeni înstăriți și de intelectuali, au stu-diat în Franța, de unde s-au întors nu numai cuserioase cunoștințe în varii domenii, ci și cu limbalui Voltaire, pe care au continuat s-o vorbească șis-o răspândească.

Din secolul al XIX-lea până recent, inclusiv înmarea parte a deceniilor comuniste, principalalimbă străină studiată în școlile din România a fostfranceza. Ea a fost nu numai vectorul unei înaltecivilizații și al unei mari culturi, devenite „clasică”în sens de model, ci și simbolul lumii occidentale,de care anumite curente, tendințe și forțe – mai alescomunismul – încercau să-i izoleze pe români. Șiastăzi, România este principala țară francofonă dinEuropa Centrală și Orientală. Mai mult, în culturamodernă românească, curentul cultural-ideologiccare privilegia latinitatea, legăturile cu Occidentul,sincronizarea României cu structurile moderneeuropene era unul modern, pragmatic și progresist,pe când curentul care susținea originea dacică,autohtonismul, tradiția ortodoxă, bizantino-slavămarca un trend conservator, paseist, letargic. Pânăla urmă, în secolul al XX-lea – punând între paran-teze cea mai mare parte a regimului de dictaturăcomunistă, străin de spiritul general al românilor –orientarea dominantă a României a fost spre mode-lul european occidental, spre civilizația și culturapromovate de acesta. Firește, această orientaredominantă nu a putut șterge specificul sau identita-tea românilor, constituite în timp, pe fondul

interferențelor dintre Occidentul latin și Răsăritulbizantin.

În acest spirit, perioada slavonă la români nu tre-buie privită ca un accident al istoriei, ci ca o reali tatede mai multe secole, fascinantă din unele puncte devedere, rezultat al specificului „frontierei”. Româniiau fost în Evul Mediu un popor romanic de credințăortodoxă și de cultură slavonă (este vorba de cul turaelitelor), în primul rând datorită geo grafiei și apoidatorită istoriei. Așezat geografic în aria de influențăbizantină, dar în vecinătatea imediată a celei latine,era firesc ca acest popor să oscileze un timp, darapoi să aparțină sub aspect bisericesc și culturalBizanțului. Influența bizantină a fost însă mediatăde slavi, așezați geografic între Bizanț și români.Bizanțul a fost cel mai important centru de cultură înEuropa la începuturile Evului Mediu. În plus, dinsecolul al XVI-lea, odată cu formarea ideologiei„celei de-a treia Rome” (Moscova), slavonismulromânilor a primit impuls și sprijin și dinsprerăsărit. Tradiția bizantină însemna predominareaclasicismului, a concretului asupra abstracției șiintelectualismului; în politică a primat stăpânireacentrală în contrast cu feudalismul cavaleresc apu-sean etc. Această cultură bizantină era potrivită pen-tru un imperiu, pentru Noua Romă, pe când slavii șiromânii erau popoare de comunități rurale, cumonarhii patriarhale și cutume agricole. Slavii auluat de la Bizanț ceea ce au putut, ceea ce era potri-vit cu genul și cu gradul lor de organizare socială: nufilosofia creștină sofisticată, ci predicile pentrumase ale călugărilor, nu scrierile istorice retorice degenul celor ale lui Tucidide, ci modelul cronicilor decurte, cu evenimentele anuale, nu arta luxoasă amozaicurilor strălucitoare, ci pictura bisericească pezid, care să-i învețe pe cei ce nu știau să citeascăfaptele Mântuitorului, ale sfinților, să povestească înimagini Cartea Sfântă; au luat apoi viețile ascețilorși mucenicilor, cântecele simple de laudă adusăFecioarei, proverbele istețe etc., adică tot ceea ce sepotrivea vieții lor de țărani6. Cu alte cuvinte, slaviiși românii au luat de la bizantini, de la marea cul turăbizantină, numai părțile populare, inteligibile pentruei. Este vorba despre o cultură bisericească de ori -gine bizantină-răsăriteană, în haină slavonă, adap -tată nevoilor spirituale ale unor popoare agrarepatriarhale. Slavii au adaptat treptat slavonismulmedieval la cultura lor modernă, tot de sorginteslavă, pe când românii, deși rămași de rit bizantin,au revenit la cultura apuseană în haină latină.Revenirea aceasta a fost destul de problematică și

9

contradictorie: slavii i-au privit pe români ca peniște intruși ciudați și nerecunoscători, iar apoi ca peniște „trădători”, iar occidentalii, inclusiv romanicii,ca pe niște rude sărace și umile, cu pretenții de aintra în clubul selecților. De fapt, românii nu aunicio vină pentru destinul care le-a fost rezervat, dartrebuie să fie responsabili pentru felul cum și-auconstruit istoria, cu cele bune și cu cele rele, în limi-tele acestui destin. Un popor neolatin de credințăortodoxă și cu o cultură slavă în Evul Mediu, cu oviață modestă, situat la interferența Apusului cuRăsăritul, poate să fie o ciudățenie pentru Europa,dar și o provocare, un îndemn spre înțelegere șicunoaștere.

Poporul român nu aduce, probabil, în concertuleuropean lucruri excepționale, ci doar o experiențăunică de viață: este vorba despre o comunitate curădăcini la Roma, mediată prin influența celei de-adoua Rome, cu o limbă neolatină, cu o confesiunebizantină și o biserică de model slav, intrată azi înera calculatoarelor și a telefoniei mobile. Toateaceste elemente atât de diferite au fost sintetizateprin experiența de viață a românilor și au formattreptat o identitate de grup, numită românească, darcare este și europeană în același timp. Românii auși experiența alterității, trăind de multe secole ală-turi de maghiari, sași, secui, șvabi, evrei, armeni,greci etc. Aceasta i-a făcut, dincolo de momenteletensionate, să-i respecte pe ceilalți, să le acceptevalorile și tradițiile, calitățile și defectele. Numai înRomânia se văd, în același oraș, cupole bizantine,turnuri gotice, ornamente baroce, biserici ortodoxeși greco-catolice alături de cele calvine, luterane,unitariene, situate la mică distanță de sinagogi etc.,numai în România sunt universități cu câte trei-

patru facultăți teologice și cu câte două-trei limbioficiale de pre dare. Oscilând secole la rând întreOccidentul latin, catolic și protestant și Orientulbizantin, slav și ortodox, românii și-au făuritcivilizația și cultura lor modernă cu privirea spreEuropa Centrală și Vestică. De-acolo și-au luatmodelele recente de progres, care – după cum credromânii – sunt pe cale să le asigure nu doarperpetuarea, ci și prosperitatea. În ciuda crizelorrepetate din ultima vreme, numai apărarea demo -crației, menținerea echilibrului între valorilenaționale și cele comunitare, dialogul activ și sincercu țările și popoarele extraeuropene, aprecierea șirespectarea specificului celuilalt pot păstra viu șiperpetua idealul de unitate europeană.

Note

1Pentru o scurtă sinteză privind trecutul românilor, veziIoan-Aurel Pop, Romanians and Romania: A Brief History,New York, 1999.

2 Samuel Huntington, The Clash of Civilizations andthe Remaking of the World Order, New York, 1996.

3 Haralambie Mihăescu, La romanité dans le sud-est del’Europe, București, 1993, passim.

4Carlo Tagliavini, Le origini delle lingue neolatine, ed.VI, Bologna, 1972; versiunea românească idem, Originilelimbilor neolatine. Introducere în filologia romanică,coord. Alexandru Niculescu, București, 1977, p. 253–257.

5 P.P. Panaitescu, „«Perioada slavonă» la români şiruperea de cultura Apusului”, în idem, Contribuții la istoriaculturii românești, ediție de Silvia Panaitescu, București,1971, p. 28–49.

6 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 40–41.


Arhivele Secrete ale Vaticanului reprezintă pro-babil visul cel mai râvnit al unui cercetător. Multedintre obiectele descrise de profesorul Dumitriu-Snagov în lucrarea sa provin din aceste arhive.Actualmente, Arhivele Secrete ale Vaticanului adă-postesc documente legate de istoria ultimilor 1200de ani, grupate în 600 de fonduri; lungimea totală arafturilor este de 85 de kilometri, iar conţinutul lorcontinuă să reprezinte şi astăzi o sursă fascinantăpentru căutătorii de comori documentare. ArhiveleSecrete, constituite ca fond de sine stătător prinsepararea de Biblioteca Apostolică, au fost înfiin -ţate acum 400 de ani pentru uzul personal al papi-lor. Ele nu sunt cu adevărat „se crete” – ideea sedatorează unei traduceri eronate a termenului lati-nesc secretum, care de fapt înseamnă „privat”.

Înaintea actualelor arhive a existat cu acelaşiscop, încă din secolul al IV-lea, un scrinium papalcare funcţiona totodată şi ca bibliotecă. Din motiveîncă neclare, acest prim fond s-a pierdut circa 800 deani mai târziu, în prima jumătate a secolului alXIII-lea. În următoarele şase secole, noi colecţii aufost create şi continuu lărgite, dar, pe fondul diver-selor evenimente politice, ele au fost mutate, confis-cate, retrocedate etc., suferind pierderi în conse -cinţă. Ca să dau doar un exemplu, în 1810 NapoleonBonaparte a ocupat Roma şi a confiscat Arhivelepapale, pe care le-a transferat la Paris (aproximativ3200 de lăzi şi coşuri cu documente). În 1814,schimbându-se sorţii în defavoarea lui Napoleon,s-au demarat procedurile de retrocedare a Arhivelorpapale de la Palais Soubise, din Paris, către SfântulScaun. După o întrerupere cauzată de scurta reve -nire a lui Napoleon la putere (aşa-numitele 100 dezile), operaţiunile de returnare au fost reluate,

primul nucleu al documentelor revenind la Roma îndecembrie 1815. Noi convoaie au continuat săsosească timp de doi ani, până în 1817, dar cos turileridicate de transport i-au determinat pe comisariipapali să distrugă sute de documente considerate„inutile” şi să vândă alte mii ca deşeuri. Multe docu-mente s-au pierdut pe drum, iar altele au fost livratela adrese greşite şi nu au mai ajuns niciodată în arhi-vele originale.

Scopul Arhivelor Vaticane este să conserve şi săconsolideze memoria faptelor legate de activitateaBisericii Universale. În primul rând, ele slujesc Pon-tifului Roman şi Sfântului Scaun. În al doilea rând,Arhivele se oferă ca instrument de studiu pentru cer-cetători de toate credinţele şi naţiunile. Papa Leon alXIII-lea a fost cel care, în 1881, a început să de s -chidă uşile Arhivelor Secrete. Pontifii care i-auurmat – Pius al XI-lea, Paul al VI-lea şi Ioan Paul alII-lea – au extins tot mai mult accesul, făcând dinArhivele Vaticane unul dintre cele mai renumitecentre de cercetare istorică din lume.

Şi România a beneficiat în multiple cazuri deaceastă deschidere; unul dintre rezultate este tocmaivolumul pe care îl prezentăm acum – MonumentaRomaniae Vaticana1, publicat la Bucureşti în 1996.Este vorba de o iniţiativă cu caracter dublu omagial,pe care profesorul Ion Dumitriu-Snagov mi-a pre-zentat-o prin anii 1993–1994. Tocmai sărbătorise-răm, în Ro mânia, 110 ani de la înfiinţarea Arhie-piscopiei Ro mano-Catolice de Bucureşt, iar pe planinternaţional Biserica se pregătea să celebreze 2000de ani de creştinism – celebrare ce corespundea înmod fast şi cu cei 2000 de ani de existenţă a româ-nilor. Profesorul Dumitriu-Snagov se gândea să neintegrăm în acest flux de evenimente comemorative

Despre monumenta romaniae Vaticana*

ES Ioan RobuArhiepiscop, Mitropolit al Arhiepiscopiei Catolice de BucureştiMembru de onoare al Academiei Române

11

prin organizarea unei expoziţii la Vatican, care săcuprindă mărturii despre viaţa şi cultura creştină dinRomânia, de la începuturi până în secolul XX. Pen-tru realizarea expoziţiei, domnul Dumitriu-Snagovurma să folosească o selecţie a documentelor despreRomânia pe care le identificase atât în ArhiveleSecrete, cât şi în Biblioteca Apostolică a Vaticanu-lui. Proiectul i-a reuşit, expoziţia fiind deschisă laVatican între 18 ianuarie şi 2 mai 1996, timp în carea primit două milioane de vizitatori. Spre finele anu-lui, expoziţia a fost găzduită şi de Muzeul NaţionalCotroceni, înscriindu-se printre primele evenimentedin seria comemorativă dedicată celor 2000 de anide existenţă a românilor. În paralel cu pregătireamanifestării, Ion Dumitriu-Snagov s-a ocupat şi depublicarea catalogului expoziţiei, în două ediţiibilingve: română-italiană şi italiană-engleză. Ambe-le ediţii, îmbogăţite de planşe şi ilustraţii color, pre-cum şi de un aparat critic, au apărut în condiţii gra-fice deosebite în acelaşi an cu expoziţia, 1996, fiindtipărite de Regia Autonomă „Monitorul Oficial” dinBucureşti.

Expoziţia şi volumul care au însoţit-o poartătitlul Monumenta Romaniae Vaticana – „amintiri”,„mărturii” sau „atestări ale României la Vatican”. Labază stă un dublu obiectiv: pe de o parte, acela de aface cunoscută istoria României creştine unui publicinternaţional, iar pe de altă parte, acela de a facecunoscută publicului românesc îndelunga relaţie pecare Biserica Catolică a întreţinut-o cu statul şi Bise-rica (de diferite confesiuni) din România. Mai alesacest al doilea obiectiv este de un interes deosebitpentru noi, românii, deoarece prezintă aceleaşi eve-nimente istorice ca în oglindă – o dată văzute prinprisma locală, a celor de aici, şi a doua oară dinprisma documentelor păstrate de Sfântul Scaun, ofe-rind astfel detalii şi puncte de observaţie inedite.

Roadele acestei activităţi laborioase s-au con-cretizat prin selectarea a 152 de exponate, dintr-omasă enormă de documente privitoare la România;în acest scop, profesorul Dumitriu-Snagov a cerce-tat nu numai Arhivele Secrete ale Vaticanului, ci şiBiblioteca Apostolică Vaticană (instituţie ce adă-posteşte azi 1,6 milioane de cărţi tipărite, 180 000de manuscrise, 86 000 de incunabule etc.). Iniţialformând un corp unic cu Arhivele, Biblioteca acunoscut avataruri similare acestora, dar a fostoarecum mai ferită; în timp s-a emancipat şi s-adezvoltat, devenind de sine stătătoare. Diverşi papis-au ocupat de achiziţionarea de noi şi noi colecţii,uneori prin încorporarea de biblioteci întregi, cum

ar fi Biblioteca ducilor de Urbino, Biblioteca regi-nei Cristina a Suediei, colecţiile Barberini, Borgia,Chigi. Pentru a ne face numai o idee despre intere-sul Sfântului Scaun faţă de cultură, ajunge să negândim că în perioada renascentistă, în decursul anumai patru decenii (1447–1485), colecţia de ma -nu scrise a crescut de la 350 la 3500! Este perioadaîn care, la îndemnul Papei Nicolae al V-lea, Biblio-teca se deschide tot mai mult cercetării, în paralelcu lărgirea spaţiilor care să găzduiască fonduriletot mai bogate şi cititorii tot mai numeroşi. Printrenumeroasele adăugiri, cea mai faimoasă este poateSalonul Sixtin, construit în timpul pontificatului luiSixt al V-lea (1585–1590). Această încăpere de70 metri pe 15, cu pereţii complet acoperiţi defresce, situată la ultimul etaj al Bibliotecii Aposto-lice, este spaţiul care a găzduit şi expoziţia „Monu-menta Romaniae Vaticana”.

Conceptul după care a fost organizată expoziţiaeste cel istoric, dar nu în sensul strict cronologic al„datei de producţie” a documentelor care o compun,ci în sensul unei naraţiuni în care documente de datediferite sunt aduse ca mărturie pentru a punctadiverse evenimente de pe firul istoriei. Din acestmotiv, este posibil ca documente de dată mai re -centă, dar care fac referire la fapte petrecute cu multtimp în urmă, să preceadă documente mai vechi; cri-teriul de aranjare fiind succesiunea temporală a eve-nimentelor istorice atestate de documen tele expuse.Am ţinut să subliniez această opţiune metodologicăa curatorului expoziţiei, deoarece ea formează şistructura volumului tipărit.

Cartea Monumenta Romaniae Vaticana a apărutla Bucureşti, în anul 1996. Volumul se deschide cuun Proemio semnat de Cardinalul Luigi Poggi,bibliotecar al Sfintei Biserici Romane. Ca reprezen-tant al Sfântului Scaun, acesta avusese anterior „sar-cina de a asista viaţa religioasă din România în tim-pul asprei dictaturi de persecuţie comunistă” (p. 7).Cunoscuse astfel bine ţara, unde spunea că „a des-coperit deseori mari valori morale şi sociale”, şi-iadmira pe oamenii ei – „adevăraţi mărturisitori aicredinţei” – „pentru tenacitatea cu care a fost apă -rată credinţa aici” (ibid.).

În prefaţa care urmează, subsemnatul explicămotivul aniversar ce a prilejuit expoziţia şi volumulataşat ei, subliniind modul în care, prin decizia ofi-cială a Suveranilor Pontifi, actele de organizare aBisericii Catolice de pe teritoriul românesc aureflectat fidel aspiraţiile naţionale ale românilor,ajungând chiar să anticipeze cu ani buni exprimarea

12

lor politică (mă refer aici, de exemplu, la instituireaProvinciei Ecleziastice Române Unite de Făgăraş şiAlba Iulia; provincia era creată cu sediul la Blaj,între graniţe etnice, în 1853, cu 65 de ani înainteaMarii Uniri, p. 9).

În „Introducere” – un fel de editorial –, profe-sorul Dumitriu-Snagov caută să puncteze cele maiimportante jaloane din arcul istoric cuprins: primaevanghelizare, condusă de Apostolul Andrei, pe fon-dul ocupaţiei romane care a dus la crearea poporuluiromân; figuri de înaltă ţinută creştină ca DionisieExiguul şi Ioan Cassian; sprijinul Papei Sixt al IV-lea oferit lui Ştefan cel Mare contra ofensivei oto-mane; reafirmarea latinităţii, redes co perită în se -colul al XV-lea de un Poggio Bracciolini sauPaolo Pompilio, care susţin că „limba română estecea mai apropiată de latina vorbită” (p. 12); idealulunificator al lui Mihai Viteazul; mărturia de cre dinţăa lui Constantin Brâncoveanu; înaltele preceptemoral-creştine ale unui Basarab sau Cantemir;Şcoala Ardeleană; iniţiati vele de modernizare de la1848 care au dus la introducerea şcolilor catolice înspaţiul românesc; crearea statului român modern, cuetapele 1859–1879 şi 1918, etape pe care, aşa cumam arătat deja, Sfântul Scaun le-a secondat şi chiarle-a anticipat la nivel de organizare ecleziastică.

După această „Introducere” urmează secţiuneacea mai amplă şi mai importantă, intitulată „Ma -nuscrise – Documente – Hărţi”. Secţiunea includedescrieri mai mult sau mai puţin detaliate a 129 deexponate, fiecare spectaculos în felul său prin conţi-nut şi, acolo unde există, prin imagine. Documen -tele, provenind din epoci diferite, sunt dispuse astfelîncât să alcătuiască o „istorie creştină” a poporuluiromân. Pe prima pagină a secţiunii vedem reprezen-tată chemarea Sfântului Andrei, evanghelizatorulDaciei, o reproducere după un manuscris de la 1595cu un poem de Ovidiu adresat regelui dacilor,Costis, probabil în a doua decadă a secolului I. Suitade documente continuă tot aşa, punctând etapesemnificative: martiriul lui Sava Gotul; prieteniaSfântului Paolin de Nola cu Sfântul Niceta Reme-sianul, episcopul dacilor; răscoala românilor împo-triva bizantinilor la 1197, menţio nată de BartolomeoPlatina într-o lucrare din secolul al XV-lea; scrisoriale Papei Grigore al XI-lea despre credincioşiiromâni din Ţara Oaşului la 1377, din care reiesevoinţa localnicilor de a apăra unitatea Bisericii,chiar înainte de Conciliul de la Florenţa; diploma deunire a Bisericilor creştine catolică şi ortodoxă laacelaşi Conciliu, în 6 iulie 1439; intervenţiile

Papilor Sixt al IV-lea şi Inocenţiu al VIII-lea pentrupacea şi unitatea creştinilor, în vremea lui Ştefan celMare; sprijinul acordat de Petru Movilă(1595–1646), devenit Mitropolit de Kiev, creştinilordin lumea arabă; Ceaslovul arab tipărit la Bucureştiîn 1702 de către patriarhul melkit Atanasie al IV-lea,pe cheltuiala lui Constantin Brâncoveanu şi îngrijitde călugărul Antim Ivireanul; documente legate deemanciparea românilor din Transilvania, revoluţiilede la 1821 şi 1848; însărcinarea lui Costache Negride către Al.I. Cuza pentru a se ocupa de încheiereaunui Concordat cu Sfântul Scaun şi, în fine, un fru-mos Atlas istoric al României, prezentat de Arhie-piscopul Cisar cu ocazia vizitei ad limina la Vatican,în 1928. Nu voi intra în mai multe amă nunte. Din-tre ilustraţii, semnalez doar una pentru valoarea eiartistică: o planşă color de 40x50 cm ce reproduceo hartă pictată de Rafael între 1513 şi 1518, înfaimoasa Terza Loggia sau Loggia della Cosmo-grafia, aflată chiar lângă apartamentele papale. Aicisunt reprezentate, cu munţii, apele şi cetăţile lor,cele trei provincii române: Valahia, Moldova şiTransilvania (volumul conţine multe alte hărţi vechice înfăţişează România, între care şi una în limbachineză, aprţinând lui Matteo Ricci, de pe la anul1602–1603). Tot la capitolul ilustraţii aş dori săamintesc şi de Madona română, o miniaturădintr-un Prăznicar din secolele XVI–XVII, în careMaica Domnului şi Pruncul sunt îmbrăcaţi dupăportul românesc. Acestui fericit exemplu de incul-turare îi face replica în oglindă un altul deloc fe ricit,ba chiar de-a dreptul hilar – şi semnalez faptul cutitlul de anecdotă: este vorba de „Învăţăturile luiNeagoe Basarab către… Ivan cel Groaznic”! Esteun exemplar în limba greacă al celebrei lucrări adomnului valah, pe care Feodor Mamalachos,funcţionar zelos trimis de Ivan cel Groaznic laConstantinopol pentru a-i obţine titlul de bazileu, agăsit de cuviinţă să o plagieze. Pentru a îmbunătăţiprofilul ţarului său, Mamalachos a luat pur şi sim-plu lucrarea lui Neagoe Basarab şi a substituitnumele, astfel încât să pară că ar fi fost scrisă deţarul Vasile al III-lea fiului său Ivan, dar substi-tuirea de nume apare numai în didascalii, astfelîncât falsul este cât se poate de evident. Manu-scrisul, un volum elegant, a fost descoperit dedomnul Dumitriu-Snagov în colecţia BiblioteciiVallicelliana din Roma.

Aş mai dori să fac o scurtă referire la aparatulcritic. Volumul Monumenta Romaniae Vaticanaeste, de fapt, catalogul expoziţiei omonime. În carte,

13

pe lângă titlul fiecărui document-exponat apare şi uncomentariu, în unele cazuri însoţit de reproducereaobiectului respectiv (dar fără niciun fel de didasca-lii, care ar fi fost utile). Unele titluri, dar nu toate, auşi trimiteri bibliografice, precum şi o casetă tehnicăîn care se indică, sporadic, autorul, data, tipul dematerial folosit sau fondul arhivistic de provenienţă.Spre finele cărţii apar un index de nume proprii şi unindex cronologic de referinţe (un fel de istoric punc-tat de documentele şi ilustraţiile din interiorul cărţii– o soluţie ingenioasă şi utilă). Din păcate, ambeleindexuri sunt doar în italiană, la fel ca şi lista cu sur-sele ilustraţiilor şi bibliografia selectivă de la sfârşit.

Caracterul vizibil incomplet al aparatului criticdenotă pe de o parte efortul imens de identificare şiselectare a documentelor, efort care nu i-a mai lăsatprofesorului Dumitriu-Snagov puterea să şlefuiascăşi aspectele tehnice. Pe de altă parte, situaţia indicăşi faptul că ne aflăm totuşi în faţa unui volum publi-cat sub presiunea unor termene de moment. Faptuleste recunoscut de autorul însuşi atunci când vor-beşte, în postfaţă (Cuvânt la ediţia a II-a), despreposibilitatea de a îmbogăţi ediţia a II-a cu noipiese – aflate în afara catalogului iniţial – pe care leşi tratează amplu în aceeaşi postfaţă (p. 255–285):de la reconstituirea – prin tehnica nucleară – a culo-rilor originale de pe Columna lui Traian, la docu-mentul de înfiinţare a Arhidiecezei Romano-Cato -lice de Bucureşti, în 1883.

Papa Francisc spunea la un moment dat2 că unbun teolog sau filosof nu-şi duce niciodată gândulpână la capăt; nu se complace într-un mod degândire completă, închisă, ci îşi lasă ideea des-chisă pentru comentarii şi dezvoltări ulterioare,

ştiind că adevărul este întotdeauna mai mare decâtcel care îl rosteşte. Ne aflăm pe un drum al cunoaş-terii în care înaintăm progresiv. Aici se poate situa şilucrarea profesorului Ion Dumitriu-Snagov, o lu -crare care se cere sigur reluată, revizuită, continuatăşi dezvoltată, aşa cum el însuşi anticipa chiar dinprefaţă, atunci când propunea realizarea unor vo -lume tematice (p. 15).

Monumenta Romaniae Vaticana a avut dreptscop să marcheze un eveniment istoric, un momentaniversar. Dar drumul pe care l-a deschis nu se poateopri aici. Recomand călduros aprofundarea date-lor strânse cu trudă de Ion Dumitriu-Snagov,într-un mod care să permită o mai bună mediere ainformaţiei către publicul larg, sub formă de sintezetematice corelate şi cu alte surse. Ştiu că este o pro-vocare majoră, dar tocmai de aceea o formulez aici.

Profesorul Dumitriu-Snagov ne-a pus în mână omină de aur, iar forul în care ne aflăm este cadrul celmai propice pentru a găsi experţi pe măsură săexploa teze această mină. Celor care se vor simţiîndemnaţi în inima şi conştiinţa lor să continuelucrarea lui Ion Dumitriu-Snagov, le dau încă de peacum binecuvântarea.

Note

1Ion Dumitriu-Snagov, Monumenta Romaniae Vati -cana, Monitorul Oficial, Bucureşti 1996.

2Michelina Tenace (coord.), De la cui la cheie. Teolo-gia fundamentală a Papei Francisc, Editura ARCB, Bucu-reşti, 2018, p.8.


Cu ocazia vizitei oficiale la Vatican a BirouluiPrezidiului Academiei Române, din mandatulrespectiv, în perioada 7–13 noiembrie 2017, înafară de onoarea de a fi primită de Sanctitatea SaPapa Francisc, delegația a beneficiat și de altevizite și primiri oficiale. Printre acestea menționezprimirea și întâlnirea cu Cardinalul GianfrancoRavasi, preșe dintele Consiliului Pontifical pentruCultură al Sfântului Scaun. Întâlnirea ne-a lăsat oimpresie aparte. Cardinalul Gianfranco Ravasieste o personalitate deosebită, un erudit de an -vergură. Expert în domeniul Bibliei și al limba-jelor biblice, monseniorul Ravasi a publicatlucrări de mare relevanță în domeniu. Este mem-bru al unor prestigioase Academii. În discuțiile cuDomnia Sa am reținut printre altele îndemnulferm, răspicat: „Trimiteți tineri aici, la Vatican, săstudieze istoria românilor”. M-a marcat acestmesaj și sunt preocupat, alături de alți colegi, săgăsim calea cea mai eficientă și mai rodnică pen-tru materializarea acestui demers.

Avem un exemplu relevant, adus în atenție astăzila inițiativa profesorului Petre Frangopol, membrude onoare al Academiei Române. Mă refer laomagierea profesorului profesor Ion Dumitriu-Snagov, un remarcabil istoric.

O scurtă incursiune în trecutul distinsului pro-fesor Ion Dumitru-Snagov ne evidențiază unmoment crucial pentru un destin care nu se poateanticipa. Este momentul considerat providențialde viitorul istoriograf, și anume întâlnireatânărului student la medicină și jurnalist cu epis-copul de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hosu. Într-un anumit

context acesta îi spune tranșant: „Dumneatatrebuie să studiezi la Roma”. A fost de fapt mo -mentul debutului unei activități dedicate studiuluiși cercetării, mai întâi în Universitatea PontificalăGregoriană din Roma, continuată cu o perioadă depeste 30 de ani în Biblioteca Apos tolică Vaticanăși în Arhivele Secrete ale Va ticanului. Cu ocaziavizitei delegației Academiei Române la Vatican șia primirii de către Sanctitatea Sa Papa Francisc,am vizitat și Universitatea Pontificală, unde amavut plăcerea, în prezența rectorului, să ne întâl-nim cu câteva de zeci de studenți, masteranzi șidocto ranzi români.

Este general acceptată importanța majoră apreoțimii române, slujitori ai bisericilor creștine, lapăstrarea și dezvoltarea limbii române, a acestor„luminatori-educatori ai satelor și orașelor” (RomulMunteanu, 1971), neobosiți apărători ai identitățiiromânești.

Am enunțat și noi acum, aici, în Aula AcademieiRomâne, un context relevant pentru prezent. Exem-plu dat posterității de Ion Dumitriu-Snagov, de -dicația lui pentru studiul aprofundat al unor docu-mente aflate în Arhivele Vaticanului ne poate insuflaconvingător reluarea unui proces, a unui demerspentru a forma ca istorici o nouă generație decercetători români, așa cum ne-a sugerat EminențaSa, Cardinalul Gianfranco Ravasi.

Studenți eminenți din domeniul istoriei, teolo-giei, literaturii pot fi potențialii candidați pentruobținerea unor burse cu destinația definită: studiulistoriei românilor în Arhivele Vaticanului. Sursafinanciară poate fi, desigur, identificată.

Ion Dumitriu-Snagov, un cercetător al istoriei românilor în Arhivele Vaticanului,reper și îndemn pentru generațiileprezentului și viitorului*

Acad. Victor VoicuVicepreședinte al Academiei Române

15

În volumul Românii în arhivele Romei (SecolulXVIII), Ion Dumitriu-Snagov îi prezintă pe româniașa cum rezultă din documentele tezaur, în contextulunei imagini a Europei acelor vremuri în careromânii se pot identifica prin trăsături distincte.După formularea relevantă a lui George Călinescu,„românii au trăit și trăiesc întotdeauna în universulcontemporan al Europei”.

Sub influența și conducerea spirituală a „lu -minatorilor-educatori” din bisericile satelor șiorașelor – fie ele ortodoxe, fie greco-catolice saucatolice – aceștia aveau un scop, unitatea românilorîn limitele permisivității epocii. Era vorba despreunirea românilor într-o accepțiune ecumenică demare anvergură, prin cultură, așa cum spune Ion

Dumitriu-Snagov, subliniind sugestiv personalitateauriașă a lui Ion Inocențiu Micu, ca lider al idea -lurilor românilor.

Cultura, așa cum comentează distinsul istoric șisavant român în context, a reprezentat un Status ple-narius, a reprezentat rezistența unui popor, cu forțaconspirativității, un bun inseparabil de trecut, untezaur cu care un popor vine în întâmpinarea viitoru-lui altor popoare. Cred că acesta a fost și rămâne undeziderat major al prezentului și viitoruluiromânilor.

Ion Dumitriu-Snagov ne trimite acest mesajpeste timp definindu-l ca un reper și o proiecțievizionară pentru tinerele generații ale neamuluinostru.

Domnule preşedinte al Academiei Române,Domnule vicepreşedinte al Academiei Române,Stimaţi colegi,Onorată asistenţă,Personalitate de o deosebită valoare în studiile

istoriei României, cercetător neobosit în bibliotecileRomei şi ale Parisului, în fondurile de manuscrisevechi şi străvechi, Ion Dumitriu-Snagov ne-a lăsat ooperă uriaşă, un adevărat izvor pentru studiile deistorie veche, mai ales dinaintea întemeierii Princi-patelor Române.

Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universită-ţii din Bucureşti, cu lucrarea Roma şi luminile cultu-rii române în documentele de arhivă, secolul XVIII,cu doctorat în istorie la Universitatea PontificalăGregoriană din Roma cu titlul Le Saint-Siège et laRoumanie moderne (1850–1866), Ion Dumitriu-Snagov s-a dedicat studierii documentelor legate delatinitatea limbii române, de legăturile poporuluiromân cu Europa.

Importanța volumeleor Românii în arhiveleRomei şi Principatele Române în secolul al XIV-lea[1], ca şi a altor volume [2] din bogata sa activitateştiinţifică de reputat cercetător în studii orientale,este atestată şi de colaborarea cu personalităţi ştiin-ţifice de peste hotare: prof. J. Filliozat (Collège deFrance), prof. A. Guillermou şi R. Etiemble(Sor bona), prof. Thani Nayagam, UniversitateaColumbia (Ceylon) ş.a. Ion Dumitriu-Snagov fostmembru al unor societăţi ştiinţifice internaţionale.

În Biblioteca Apostolica Vaticana de la Roma şiîn Archivio Segreto Vaticano, savantul român a des-coperit numeroase manuscrise şi tipărituri vechi pri-vind istoria noastră şi istoria creştinismului româ-nesc. El a studiat, de asemenea, documente din

Biblioteca de la Congregatio de Propaganda Fide dela Roma, din mănăstirea benedictinilor de la Basi -lica Sen Girolamo, de la Pontificia Academia Eccle-siastica, acolo pe unde în urmă cu peste două sute deani trecuseră alţi români, care la rândul lor s-audovedit a fi mari istorici ai României, dintre care, unloc de frunte îl ocupă Gheorghe Şincai şi PetruMaior.

Profesorul Ion Dumitriu-Snagov ne-a lăsat oimpresionantă operă tipărită, lucrări de mare va -loare, dintre care menţionez Românii în arhiveleRomei (secolul XVIII), mai multe volume din seria„Le Saint Siège et la Roumanie moderne”, tipărită înItalia, la Pontificia Universitas Gregoriana.

Din documentele istorice din bibliotecile Romeiprivind România, a organizat o mare expoziţie„Monumenta Romaniae Vaticana”, cu facsimile înculori şi un catalog impresionant. Expoziţia rea -lizată la Roma, chiar în salonul sixtin al biblioteciiVaticanului, a fost organizată cu sprijinul Arhiepis-copiei Romano-Catolice din Bucureşti, prin bună -voinţa Excelenţei Sale, Arhiepiscop dr. Ioan Robu,şi la Bucureşti, la Muzeul Cotroceni, în perioadadecembrie 1996–mai 1997.

Lucrările lui Ion Dumitriu-Snagov pun la dispo-ziţia cercetătorilor, şi nu numai lor, o adevăratăbancă de date privind trecutul nostru, în specialîncepând cu interzisa carte din 1973, Românii înarhivele Romei (secolul XVIII), Editura CarteaRomânească, Bucureşti, 566 pagini. Ea a fost recen-zată de specialişti din străinătate, dar niciodată înţară, sub motiv că „face propagandă greco-catolică”sau că „susţine Şcoala Ardeleană, o invenţie cato -lică”! I-a supravieţuit topirii ordonate de cenzură şia fost tipărită datorită eforturilor lui Marin Preda,


Ion Dumitriu-Snagov (1927–2001),un cercetător al trecutului românesc. românii în arhivele romei*

Petre T. FrangopolMembru de onoare al Academiei Române

17

directorul editurii, care a convocat un consiliu dezece specialişti care să dea „OK” pentru apariţiaacestei cărţi, dar şi a enciclopediei tehnice din 1390a lui Paulus Sanctinus Ducensis, Despre arta mili -tară şi maşinile de război, tradusă de Ion Dumitriu-Snagov şi apărută mai târziu (1979), pe care a gă -sit-o la Bibliothèque Nationale din Paris. Manuscri-sul prezintă întregul nivel al ştiinţei şi al tehniciimilitare a epocii, din jurul anului 1390. Invazia oto-mană, în plină desfăşurare, focaliza în acest arealatenţia întregii lumi. România medievală era parteintegrală a teritoriilor în care ofensiva turcească luaproporţii de calamitate.

Subsemnatul a făcut parte dintre cei zecespecialişti invitaţi de Marin Preda pentrua-şi da avizul apariţiei acestor cărţi.

Ion Dumitriu-Snagov, ca salariat al Institutuluide Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele, în cadrulServiciului relaţii internaţionale, s-a bucurat de spri-jinul total al Direcţiei IFA pentru deplasările sale înstrăinătate, dar şi de cel al cercetătorilor din Institut,care l-au ajutat în folosirea calculatoarelor electro-nice în studiile sale de lingvistică matematică.

Publicarea acestor volume, în 1974 şi 1979, decătre Editura Cartea Românească [1], a adăugatnumele IFA ca loc de realizare a unor lucrări impor-tante pentru istoria culturii româneşti. Astfel a fostcontinuată tradiţia locului pe care a fost construitInstitutul, şcoala lui Oteteleşanu. După cum se ştiedin numeroasele atestări ale istoriografiei literare,Ioan Slavici, în timpul cât a funcţionat ca director alşcolii lui Oteteleşanu, invita adesea la Măgurele peprietenul său, Mihai Eminescu. Vizitele au prilejuitlui Eminescu crearea Scrisorii III şi a poeziei Som-noroase păsărele; inspiraţia: lacul (actualul bazin) şicopacii seculari din incinta parcului Institutului.

La baza volumului Românii în arhivele Romei(secolul XVIII) se păstrează ceva din fascinaţiaexercitată asupra autorului de frământările sufle-teşti, politice şi naţionale ale românilor. A izbutit săre facă documentar „problematica valahă” a epocii,prin 148 de acte transcrise integral în limbile origi-nale, traduse în limba română şi interpretate într-unstudiu dens, din care şi un cititor diletant poateextrage folosul cunoaşterii unor aspecte istoriceinedite.

Românii în arhivele Romei (secolul XVIII) sereferă la Ioan Inocenţiu Micu-Klein, la GheorgheŞincai şi Petru Maior, la oameni şi întâmplări dinRăscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan. Studiul con-sacrat lui Ioan Inocenţiu Micu-Klein, „cel mai

exilat dintre exilaţi”, cel care voia să aducă lacunoştinţa alor săi tot ce se acumulase la Roma înpergamente şi hrisoave îngălbenite de veacuri,subliniază personalitatea de excepţie a acestuia.Documentele din acest volum au ca principal scopsă dea cititorului imaginea Europei, aşa cum sepăstrează ea în tezaure, unde românii îşi au perso-nalitatea lor distinctă. Probele istorice atestă căunirea religioasă a unor români cu biserica cato -lică nu a fost declanşată de un fenomen de mase;ea a fost, în fond, opera Vienei şi a vârfuriloreclezias tice din Transilvania. Totuşi, în timp, acucerit un număr destul de mare de adepţi, toţi pepoziţia neînglobării în catolicism. Pentru aceştioameni de rând sau luminători – educatori ai sate-lor şi oraşelor –, unirea religioasă a devenit formarefulată a unirii în planul naţional.

Trebuie subliniat că nu era o reunire cu Romaimperială, ci era dorinţa de unitate a românilor,exprimată în posibilităţile epocii. Judecată îndimensiunile istoriei, naţiunea valahă îşi urmăreascopul de organizare în acţiuni diplomatice colec -tive. Şi concluzia, dincolo de graniţele unui singurveac, este realizarea în cel mai larg sens: cultura.Dacă politic sau economic, românii au putut fi divi-zaţi, aceste diviziuni nu au avut decât o existenţătemporară.

Documentele prezentate în acest volum con -stituie o probă evidentă a perenităţii culturii române.Lupta lui Ioan Inocenţiu Micu-Klein – aşa cum sedesprinde din numeroasele piese – se constituie înaspiraţiile mulţimii dincolo de punctele de dogmă,cărora în primii ani le-a atribuit o importanţă pri-mordială.

Interesant este răspunsul lui Ion Dumitriu-Sna-gov în interviul acordat lui Constantin Vişan [3],când este întrebat despre farmecul cercetării de ar -hivă: „Dincolo de interesul cercetării ştiinţifice,întâlnirea cu imaginea României medievale, păs tratăîn mărturiile vremii, capătă din primul momentdimensiuni de simbol. Şi cum emoţiile provocate deraportul direct cu certificatele de epocă nu sunt rare,responsabilitatea istorică impune o analiză rigu roasăşi obiectivă. Când ai sub ochi chipul României înprincipatele medievale din culorile pastelate aleCodexului Latin din Paris din 1396 sau pergamentulce păstrează relieful în culorile încă proaspete alelaboratorului lui Fra Mauro Camaldoleze din Mu -rano, din 1450, când priveşti harta sobră a lui MarcoBeneventano din 1508, când poţi să urmăreşti con-cepţia cartografică a lui Piro Ligorio din încrustările

18

în aramă executate de Sebastiano Da Redi Chioggiadin 1560 sau când te confrunţi fizic şi intelectual cufresca monumentală a bătrânului Giovanni da Udinedin 1562, în Loggia Bella a lui Rafael din PalatulVaticanului, te simţi prezent în timpul istoric, tesimţi prezent într-o Europă care exprimă plastic uni-tatea poporului român”.

Ce merită a fi subliniat este că în paginile volu-mului Românii în arhivele Romei sunt traduse pentruprima dată documente din arhive care să poată re facedin fragmente secolul de frământări cu repercusiunipentru întreaga istorie a culturii, de exemplu, docu-mente publicate în original de Octavian Bârlea, IonLupaş, dar traduse de Ion Dumitriu-Snagov.

Studiul acestor documente şi al celor (mult maimulte ca număr) rămase în rafturile arhivelorRomei ajută să apreciem acţiunile luminătoriloreducatori, mult mai numeroşi decât corifeii ŞcoliiArdelene, ca fermenţi ai limbii române pe structuraei legică.

În istoria sa, limba română mai suferise înnoiriprin greacă şi slavonă, dar documentele prezente înacest volum arată că, în secolul al XVIII-lea, latinaşi limbile romanice se apropiau organic de limbaromână. Românii nu au avut numai greaca şi sla -vona ca limbi oficiale administrative, ci şi latina.Existau preoţi care slujeau româneşte şi foloseau încancelariile lor latina şi italiana.

Din numărul imens de documente, Ion Dumi-triu-Snagov a selectat pe acelea ce conţin o canti tatede informaţii care ajută la stabilirea datelor de isto-rie a culturii, care vor contribui esenţial la lămurireaistoriei secolului al XVIII-lea.

Temele alese sunt următoarele:I. Ioan Inocenţiu Micu-Klein – personalitate

dominantă a secolului;II. Popasul la Viena al lui Gheorghe Şincai şi

Petru Maior în anul 1779;III. Scrisori spre Roma, corespondenţa lui

Gheorghe Şincai, Petru Maior şi a altor profesori cuCongregaţia de Propaganda Fide, din care reieseefortul lor susţinut pentru promovarea limbii ro -mâne, a literaturii şi pentru educarea poporuluiromân;

IV. Detalii din Răscoala lui Horia, Cloşca şiCrişan, în ţară şi în afară ţării;

V. Confruntări: concepţiile iluministe ale luiGheorghe Şincai şi Petru Maior în raport cu cele aleautorităţilor de stat şi religioase.

Ion Dumitriu-Snagov a fost atras de frumuseţeaştiinţifică pe care o oferă monumentalitatea tăcută aarhivelor.

Dincolo de interesul cercetării ştiinţifice, întâlni-rea cu imaginea României medievale păstrată înmărturiile vremii capătă din primul moment dimen-siuni de simbol, şi trebuie să subliniez emoţiile careîi sunt provocate de responsabilitatea istorică ce îiimpun o analiză riguroasă şi obiectivă.

Loggia lui Rafael este una dintre marile hărţicare consemnează nume de localităţi româneşti.Urmărind pe o astfel de hartă fie traseul stabilitpentru Cruciada de la Nicopole din 1396, fie mareadensitate a localităţilor româneşti, peste 100 dedenumiri, eşti integrat într-un continent în care con-stelaţiile statale nu sunt întâmplătoare şi undeobservi că spaţiul valahilor este replica prezenţeilor politice.

Bogăţia colecţiilor cartografice ale Romei, carea atras spre studiul istoriei noastre pe cercetătoriistrăini numai în raport cu istoria popoarelor lor, faceca prezenţa românilor în fiecare pagină de manu -scris să devină o mărturie de aur.

Documentele descoperite atestă, pe de-o parte,o viziune unitară despre poporul român la niveleuropean, iar pe de altă parte, demonstrează grijacu care este păstrată în tezaurele de cultură aleEuropei imaginea despre poporul nostru. De exem-plu, în harta Borgiana V, pe mijlocul pergamentu-lui, Dunărea albastră, în culorile Renaşterii, stăstră juită înainte de a se despărţi în Deltă de CetateaVi cina. Apoi un nume cu rezonanţă de poem ovi-dian: Tristia.

Ion Dumitriu-Snagov a descoperit documenteliterare în arhivele Romei. Dintre acestea a subliniatrealizarea poetică a unuia dintre cei mai renumiţiumanişti ai secolului al XV-lea, Enea Silvio Picco-lomini, devenit, din 14 august 1458, papă, subnumele de Pius al II-lea. El a determinat numeroaseacţiuni politice de interes continental.

Un document literar leagă pe Pius al II-lea deistoria poporului român. Este vorba de un cântec alDunării. El a realizat, de asemenea, o istorie a Euro-pei, lucrare ce a rămas secole în şir la baza studiuluitrecutului şi al cronicilor popoarelor din bătrânulnostru continent. În această istorie a găsit nume -roase date despre poporul român, despre unitatea saetnică, despre latinitatea şi continuitatea sa neîntre-ruptă pe teritoriul naţional, probate cu argumenteleştiinţifice ale epocii.

Piccolomini aminteşte că a avut contacte cudiferite personalităţi româneşti şi îşi mărturiseşteadmiraţia faţă de poporul român, faţă de prezenţa saactivă în viaţa continentului.

19

Documentarea pe care a întreprins-o la RomaIon Dumitriu-Snagov a avut un multiplu scop.Concret este vorba despre descoperirea de informa-ţii istorice (deci, muncă de profil arhivistic) prin tra-tarea acestora cu mijloacele filosofiei şi lingvisticii,iar în final, interpretarea lor în lumina specificuluiistoriografiei.

În concluzie, recomandat de o carte de vizităimpresionantă, istoricul Ion Dumitriu-Snagov estemai puţin cunoscut publicului român. A fost deţinutpolitic timp de 15 ani pentru „activitate naţională”.Student fiind la Facultatea de Medicină din Cluj, în1945, a fost, împreună cu alți colegi de-ai săi, la unmiting alături de Lucreţiu Pătrăşcanu, când acestaa spus: „Mai întâi sunt român şi apoi comunist”.Spre deosebire de politicienii de astăzi, pentru careinteresele personale şi de partid sunt înaintea in -tereselor ţării.

Prin studiile publicate, Ion Dumitriu-Snagoveste considerat unul dintre cei mai valoroşi specia-lişti în istoria diplomaţiei Vaticanului şi, indiscuta-bil, cel mai de seamă cunoscător al izvoarelor apos-tolice privitoare la România.

Sesiunea ştiinţifică organizată astăzi de Acade-mia Română reprezintă o nouă recunoaştere a uneiactivităţi ştiinţifice de zeci de ani a profesorului IonDumitriu-Snagov în Arhivele secrete ale Vaticanu-lui, pentru a scoate la lumină documente care atestă,printre altele, şi prezenţa Sfântului Apostol Andreiîn Dobrogea.

Martiriul Sfântului Andrei este relatat de cătreWolfgang Wohlgemuth, în Cronica de la Nurem-berg, din 1493.

Existenţa Sfântului Andrei în Dobrogea dove-deşte prezenţa continuă a creştinismului în ţaranoastră, încă de la începutul secolului I, imediatdupă Răstignirea şi Învierea Mântuitorului IisusHristos, din zorii formării poporului român, timp de2000 de ani.

bibliografie

1. Ion Dumitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei(secolul XVIII, lat. + trad. rom.), Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1973, 566 p. + 21 planşe; Principatele Ro -mâne în secolul al XIV-lea – Codex latinus Parisinus, Edi-tura Cartea Românească, 1979, 762 p.

2. Ion Dumitriu-Snagov, Pelerin la Şiva, Bucureşti,Editura pentru Literatură, 1969, 242 p. + 24 planşe; India– meridianul Ghandi, Bucureşti, Editura Sport-Turism,1978, 143 p. + 68 planşe; Le Saint-Siège et la Roumaniemoderne (1850–1866), Roma, 1982, 658 p. + 1 hartă(Miscellanea Historiae Pontificiae); La Romania nelladiplomazia Vaticana, 1939–1944, Roma, Editrice Pontifi-cia Università Gregoriana, 1987, 169 p.; Le Saint-Siège etla Roumanie mo derne (1866–1914), Roma, 1989, 1028 p.+ 1 hartă (Mis cellanea Historiae Pontificiae); Monumen-ta Romaniae Vaticana, Bucureşti, Monitorul Oficial,1996; România în diplomaţia Vaticanului (1939–1944),Roma, Editrice Pontificia Universita Gregoriana, 1987,170 p. şi Bucureşti, Editura Garamond, 1991, 238 p.;Relaţiile Stat-Biserică, Bucureşti, Editura Gnosis, 1996,188 p.

3. Ion Dumitriu-Snagov, O expediţie în trecutul popo-rului român, interviu consemnat de C. Vişan, „Tomis”(Constanţa), august 1979, nr. 3, p. 12.

Academicianul mihnea gheorghiu

21*Cuvânt rostit la sesiunea comemorativă „Academician Mihnea Gheorghiu – 100 de ani de la naștere”(7 mai 2019, Aula Academiei Române)

S-au împlinit de curând o sută de ani de când,dintr-un neam de olteni, se năştea cel care avea sădevină intelectualul român plin de farmec, distincţieşi contradicţii, Mihnea Gheorghiu. Cu o biografie deroman ilustrativă, cu asupra de măsură, pentru ma -rele zbucium al secolului în care a trăit, cărturarul şiprofesorul, omul de acţiune, eseistul, dramaturgul,scenaristul, traducătorul, dar şi conducătorul deziare, de reviste, de instituţii de cultură a fost, con-stant şi fără abdicări, un om de stânga. De stângăculturală şi europeană.

Ostracizat în epoca stalinistă când s-a crezutchiar a fi spion britanic, activist eclatant şi conso-nant cu deschiderile spirituale din anii liberalizăriicomuniste, Mihnea Gheorghiu a fost neabătut unlider cultural român care a ştiut că ţara sa profundeuropeană are nevoie de cultură, ca întreaga Europă.

În 1961 a contribuit la întemeierea revistei„Secolul 20” al cărei redactor-şef a fost până în1963, după anul crucial 1968 a fost prim-vicepre-şedinte al Institutului Român pentru RelaţiileCultu rale cu Străinătatea, a fost de la începutulanului 1973 preşedintele Academiei de ŞtiinţeSociale şi Politice, preşedinte al Uniunii Cineaşti-lor până la moartea sa în 2011, membru corespon-dent al Academiei Române în 1974, membru titularîn 1996 şi preşedinte al Secţiei de arte, arhitecturăşi audiovizual.

În tinereţe a fost membru al Grupului Studen-ţesc Democrat, opus legionarilor din Universitatea

din Bucureşti, alături de viitori lideri ai stângiinaţio nale, redactor-şef la „Scânteia tineretului”între 1944 și 1946, ani în care era atras şi de avan-garda literară şi artistică europeană, traducător con-sacrat al lui Shakespeare şi al poeţilor americani,dar şi iubitor de eroi naţionali şi cultură naţională –de Mihai Viteazul, de Dimitrie Cantemir, de TudorVladimirescu.

Mihnea Gheorghiu a fost un personaj proteic,complex şi carismatic.

L-am cunoscut bine în ipostaza de preşedinte alAcademiei de Ştiinţe Sociale şi Politice într-operioadă neagră şi foarte grea pentru intelectualita-tea românească şi pot să afirm apăsat şi sonor că îidatorăm bruma de linişte academică pe care noi, cer-cetătorii domeniilor umaniste, am avut-o în anii ’70şi ’80 ai veacului trecut.

Mihnea Gheorghiu a ilustrat – am spus-o chiardin acest loc acum mai bine de 20 de ani, când a fosttitularizat academician – drumul nostru către Eu ropaîntr-o vreme când alţii ne doreau asemenea AsieiExtreme, iar zbaterile şi tribulaţiile unui conducătorde Academie supus rigorilor Partidului s-au desfăşu-rat, să nu uităm, cel mai adesea în avantajul nostru,atât cât acesta a putut exista.

Omagiez memoria lui Mihnea Gheorghiu la unsecol de la naştere şi depun mărturia cuiva care ştiecu câte sacrificii de imagine şi de conştiinţă acestoştean al culturii a luptat pentru ca domeniul cultu-rii să nu dispară.

Drumul către Europa*

Acad. Răzvan TheodorescuVicepreședinte al Academiei Române

Mihnea Gheorghiu – 100 de ani de la naștere

22*Cuvânt rostit la sesiunea comemorativă „Academician Mihnea Gheorghiu – 100 de ani de la naștere”(7 mai 2019, Aula Academiei Române)

Întotdeauna am fost convins că asupra lui Mih-nea Gheorghiu veghea cineva… Și acel cineva nuputea fi decât Dumnezeu! Întâi l-a creat, cum sespune, „bărbat frumos”, apoi mintos și curajos.Mihnea avea convingerile lui de neclintit și de aceeaera drept. Se trăgea din rasa oltenilor lui MihaiViteazul și ai lui Tudor din Vladimiri. Era unluptător. Activitatea lui din anii războiului este maipuțin cunoscută, deși poeziile și textele sale ascun-deau, de fapt, lupta lui împotriva nazismului. Într-ovreme când tânăra noastră intelectualitate paria pevictoria Germaniei, Mihnea Gheorghiu, GeorgeTomaziu, cel care a ilustrat Craii de Curtea Veche,și pictorul Vasile Brătulescu, adevărați patrioți, auluptat cu arma în mână, de partea aliaților, împotrivanaziștilor. Atunci s-au călit! Misterul acelor ani seperpetuează, dar dacă Mihnea ar fi descris într-unjurnal vremurile acelea de urgie, rândurile sale ardepăși cu mult confidențele consemnate de MihailSebastian, cel care se resemna ascunzându-se înpropria frică. Mihnea Gheorghiu a fost, în primulrând, un Român cu „R” mare. Un om cu iubirepentru Țară, pentru țărâna ei și pentru toți înaintașiilui, țărani ce dorm somnul de veci înveliți în ea.Napoleon spunea: „Devotamentul față de patrie estecea dintâi dintre virtuți!”

Când te privea Mihnea, îți insufla putere șisimțeai că alături de el totul devine posibil. Întulbura perioadă a anilor ’50–60, în acele ore dra-matice când oamenii se frângeau ca surcelele, el arămas neclintit. Mai mult, a străbătut meteoricazimutul și eu am știut că se află în paza Celui Atot-puternic. Mai cred că a pus o vorbă bună și pentru

mine și datorită lui am scăpat și eu neatins. Înperioada aceea l-am cunoscut mai bine.

Într-o zi de toamnă a anului 1960, ploua și l-amvăzut pe Mihnea în fața cinematografului „Patria”,venind probabil de acasă. Era îmbrăcat într-unimpecabil impermeabil „Burberry”. Era unul dintrecei mai eleganți oameni pe care îi știam. Întot deaunaera la patru ace, deși ușor boem, în contrast cueleganța americană a lui George Ivașcu, redactorulșef de la „Contemporanul”. Mihnea Gheorghiu aveao eleganță britanică, se lipise Londra de el într-unfel. Era un bărbat frumos, întotdeauna bronzat,brunet, cu o privire pătrunzătoare, cu o figurăsenină. În acea zi, aproape că m-am izbit de dum-nealui; m-a apucat de braț și mi-a spus:

— Trebuie să vorbim. Voi scoate o nouă revistăde literatură universală contemporană, care se vanumi „Secolul XX”. O publică Uniunea Scriitorilor.Apare și acum, dar foarte sporadic. Aș vrea ca tusă-i faci prezentarea grafică.

Eram entuziasmat și l-am întrebat neîncrezătordacă intenționează să mă angajeze.

— Da, sigur că da. Pune-te și pregătește omachetă.

Sub copertina de la „Patria”, în câteva cuvintemi-a explicat ce vrea să facă. M-am dus acasă șim-am apucat de treabă. Primul lucru pe care l-amdecis a fost formatul. O revistă de literaturăuniversală trebuia să arate ca o carte. I-am gânditforma, grosimea, oglinda paginii cu titlurile aliniatedescentrat, în partea dreaptă. Am hotărât că nu îmiplace numele și l-am schimbat în „Secolul 20”, scrisfără majusculă și cu cifre arabe. Am ales corpul de

Amintiri despre un senior*

Eugen Mihăescu

Membru de onoare al Academiei Române

23

literă și am plasat titlul pe coperta pe care amgândit-o dublă, ca pentru un adevărat roman. Amlucrat intens vreo douăzeci de pagini.

Iar Mihnea mi-a acordat încrederea lui, deșieram un puști abia scăpat de pe băncile școlii. Aceamachetă a devenit revista pe care o cunoaște toatălumea și astăzi. Mihnea Gheorghiu a făcut acearevistă care, pentru mulți ani, avea să deschidă unnou orizont în presa din România. Ca și cum, într-ocameră cu atmosferă înă bușitoare, cineva a reușit sădeschidă, într-un colț, un geamlâc, lăsând să intreun alt aer. Nu cred că voi putea să-i mulțumescvreodată lui Mihnea Gheorghiu pentru încrederea șioportunitatea pe care mi le-a oferit atunci. În 1993,dacă nu ar fi fost el, nu aș fi devenit membru deonoare al Academiei Române. El a scris, cu propriamână, recomandarea mea către ceilalți academi-cieni, pe care o păstrez și astăzi cu evlavie.

Atunci când în redacția „Secolului 20” a apărutdin neant Dan Hăulică, nimeni nu s-a gândit căsfârșitul colectivului redacțional era aproape. Întâis-a descotorosit de mine acuzându-mă că fac „con-

cesii unui gust viciat de ieftine extravaganțe”…Apoi, rând pe rând, i-a îndepărtat pe toți redactorii,însușindu-și revista ca pe propria creație…* Mis-terul care l-a înconjurat pe Mihnea Gheorghiu,curajul și cultura lui, talentul și dexteritatea înmișcare i-au atras ura pigmeilor. Dar Mihnea a tre-cut seniorial peste toate piedicile pe care i le-au ridi-cat în cale veneticii netalentați. Numai în pomul plinde roade se azvârle pietre…

Prea Român și prea dintr-o bucată, MihneaGheorghiu nu a fost potrivit ca prim-ministru sauministru de Externe măcar. În acest „timp allichelelor”, alții s-au înfipt în față, tranșândRomânia și vânzând-o au plus offrant. Tot ceea ce aurmat după „Marea îmbulzeală” din decembrie 1989îmi arată că absența unor oameni ca MihneaGheorghiu a folosit cu prisosință unor neica-nimeni.De oameni ca el nu era nevoie, ci de culturalnicigata să fie de acord cu orice prostie, și de aceeasuntem astăzi unde suntem…

Mihnea Gheorghiu a străbătut însă un secol și acreat unul, revista „Secolul 20”.

*Aserțiunea aparține strict autorului (nota redacției)

24

*Cuvânt rostit la sesiunea comemorativă „Academician Mihnea Gheorghiu – 100 de ani de la naștere” (7 mai 2019,Aula Academiei Române)

** Profesor universitar dr., președintele Uniunii Cineaștilor din România

mihnea gheorghiu și actul de cultură în cinematograful românesc*

Laurențiu Damian**

Academicianul Mihnea Gheorghiu a reprezentatfără îndoială o impresionantă personalitate a culturiiromânești. Așa trebuie să îl privim și așa trebuie sădiscutăm despre opera lui, atât ca scriitor, scenarist,profesor, traducător și, nu în ultimul rând, unul din-tre principalii creatori a ceea ce numim astăzi statu-tul cinematografului românesc.

Dacă citim cu atenție suita de poeme Anna-Madși Ultimul peisaj al orașului cenușiu, adică debutulscriitorului Mihnea Gheorghiu în 1937, observăm olinie poetică extrem de vizuală, fiindcă poetulacorda mult mai multă importanță imaginii decâtjocului de cuvinte generator de stare. Cred că a fostun prim semn care s-a concretizat mai mult în roma-nul Enigma din Strada Presei, care conține nu doarimagini, ci filme în suită.

Iată de ce pasul făcut ca scenarist nu a surprins.A existat în cinematografia românească apelul lascriitori, în ceea ce privește scenariul. Scriitorii auvenit spre cinema fie cu nuvele, fie cu romane, darde cele mai multe ori această materie literară a fostprelucrată în formulă scenaristică de regizori. Sce-nariul ad litteram – adică nu literar, ci literal – a fostde cele mai mule ori un corp străin în modul deînțelegere și exprimare al unui scriitor. Aceștia eraucultivați de regizori și pentru faptul că numele șiopera lor erau un argument important pentru intrareaîn producție în timpuri pe care astăzi le numim aledictaturii. Astfel au intrat în lumea filmului MarinPreda (Marele singuratic în regia lui Iulian Mihu,Moromeții în regia lui Stere Gulea), D.R. Popescu(Duios Anastasia trecea în regia lui AlexandruTatos), Horia Pătrașcu cu nuvela Reconstituirea,care a dat unul dintre cele mai bune filme românești(Reconstituirea în regia lui Lucian Pintilie), FănușNeagu (Lișca în regia lui Ioan Cărmăzan), ca să

citez doar pe câțiva dintre cei care au girat practicscenariul cinematografic.

Nu a fost cazul cu Mihnea Gheorghiu care aînțeles repede avatarurile scrierii unui scenariu,axându-se mai mult pe verb, situație, personaje,secvențe, construcția în rimeme și mai puțin pe sti-lul care exemplifica într-un fel maniera stilistică șiestetica autorului.

În scenariile lui Mihnea Gheorghiu vezi practicfilmele: de la Porto Franco, adaptare după romanullui Jean Bart în 1961, și până la Burebista în 1980.

În 1962, omul de cultură Mihnea Gheorghiu alansat conceptul de epopee națională, scriind scena-riul la filmul Tudor, realizat de Lucian Bratu. Acestconcept, Mihnea Gheorghiu nu l-a înțeles în senspatriotard și nici ca formulă film istoric-superproducție. Atracționismului, Mihnea Gheor-ghiu i-a opus filosofia și frământările unui personajlegendar. Nu am privit niciodată filmul Tudor ca peun film istoric, ci ca pe un film psihologic. Și poatemulte dintre replicile personajului principal amin-tesc de marele traducător Mihnea Gheorghiu, le gatede Shakespeare. Să nu uităm că nu doar scenariul lafilmul Tudor a fost consacrat personajului delegendă, ci și piesa Tudor din Vladimiri, reprezen-tată pe scenele din România și din străinătate.

Am ținut să fac această precizare, legată nu doarde scrierea unui scenariu, ci și de semnificația luiculturală, de autenticitatea istorică, bazată pe o atentăcercetare, fiindcă epopeea națională a continuat maimult în formulă de superproducție (Dacii, MihaiViteazul, ambele în regia lui Sergiu Nicolaescu,Columna și Frații Jderi în regia lui Mircea Drăgan,Buzduganul cu trei peceți în regia lui ConstantinVaeni, dar la acest ultim film există referințe cultu -rale certe, datorate scriitorului Eugen Mandric).

25

În cazul lui Mihnea Gheorghiu, epopeeanațională a continuat prin evocarea unui domn lumi-nat Dimitrie Cantemir, film realizat de GheorgheVitanidis în 1973, și s-a încheiat cu Burebista în1980, tot în regia lui Gheorghe Vitanidis.

În cazul filmului Burebista, el a fost produs ca săomagieze un eveniment, asta nu înseamnă că, lectu-rând scenariul, nu descoperim aceeași aplecare spreveridicitate istorică și replici care dau anvergurăpersonajelor. Dar poate cel mai interesant scenariurămâne, după opinia mea, Zodia Fecioarei, dupăcare Manole Marcus va realiza, în 1966, un film dereferință, de o modernitate surprinzătoare în careMihnea Gheorghiu propune realismul magic. Estedrept, el fusese abordat în Viața nu iartă, în 1958, decătre Iulian Mihu și Manole Marcus.

Zodia Fecioarei, care inițial s-a concretizatîn tr-o piesă de teatru, rămâne ca o tentativă reușită șiin ceea ce privește scriitura care astăzi ar putea fi asi-milată ca postmodernă. Piesa Zodia Fecioarei estetotal diferită de piesele Zodia Taurului, Capul șiCantemir, lucrări ale lui Mihnea Gheorghiu premia-te de Uniunea Scriitorilor și de Academia Română.

Situațiile din Zodia Fecioarei nu au greutateadramaturgică din piesele citate anterior, dar conțininefabil, mister, magie și, nu în ultimul rând, intra-rea subtilă în lumea visului. Surprinzător cum un ompragmatic și care avea mereu în vedere construcțiidramaturgice bine articulate planează în ZodiaFecioarei alături de un Manole Marcus extrem deinspirat, în sensul citirii exacte a demersului. Parțialacelași lucru se întâmplă și în Pădurea pierdută,film realizat de Andrei Blaier.

După momentul Zodia Fecioarei, scenaristulMihnea Gheorghiu propune alte două scenarii deve-nite filme de referință pentru vremea aceea, doitineri cineaști. Este vorba de scenariul filmelorHyperion, realizat de Mircea Veroiu, și Tănase Sca-tiu, ecranizare după romanul lui Duiliu Zamfirescu,film realizat de Dan Pița.

Scenariul filmului Hyperion este extrem de inte-resant, pentru că propune practic un SF emoțional.Păstrând proporțiile este un fel de Solaris avant lalettre, ca să nu mai amintesc faptul că acest scenariueste prima citire vizuală a mitului eminescian. Fil-mul a surprins, la vremea aceea, dar puțini au înțelessemnificația și valoarea culturală a acestui demers.

Cu Tănase Scatiu Mihnea Gheorghiu propuneîntr-o formulă dramaturgică inedită farmecul unuicuib de nobili, agresat treptat de mitocănia nu doara unui arendaș, dar a unei lumi îmburghezite care nu

are scrupule, totul într-o cheie romantică, trist-romantică, cu regretul spus în multe replici că olume nobilă dispare și va fi de neînlocuit. Imagineatrăsurii cu boierul care moare, iar trăsura se îndepăr-tează încet, fără vizitiu, parcă mergând în neant, esteedificatoare, atât pentru film, cât și pentru felul de afi al academicianului Mihnea Gheorghiu.

Cele două scenarii au fost și un semn prin careMihnea Gheorghiu a înțeles valoarea unei noigenerații de cineaști pe care în repetate rânduri asusținut-o, așa cum Secția de teatrologie-filmologiea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică„I.L. Caragiale” (IATC), secție înființată de profeso-rul Mihnea Gheorghiu, a dat prima generație decritici și istorici de teatru și film, gest pe care eu îlconsider de o mare anvergură culturală.

Festivalul filmului de la Mamaia, inițiat deMihnea Gheorghiu, a devenit în epocă MiculCannes. Participările unor delegații românești lamari festivaluri internaționale i se datorează. Lansa-rea fil mului Codin și influența pe care MihneaGheorghiu a avut-o în acordarea Premiului pentruscenariu lui Dumitru Carabăț au rămas o paginămemorabilă. Obținerea distincției „Palme d’Or”pentru filmul documentar Cântecele Renașterii, rea-lizat de Mirel Ilieșiu, i se datorează, în mare măsu-ră, Mihnea Gheorghiu fiind președintele juriului.

Prietenia cu mari regizori, mari actori de talieinternațională și mai ales relația cu totul specială pecare a avut-o cu Jean Negulescu a însemnat multpentru promovarea filmului românesc. Fundația„Jean Negulescu” a fost creată de președinteleUniunii Cineaștilor Mihnea Gheorghiu ca un sprijinpentru regizorii tineri. Sunt gesturi care nu trebuiedoar amintite, ci păstrate în memorie, fiindcă elereprezintă nu doar recompense, ci donații spiritualeale unui om de spirit.

Mihnea Gheorghiu nu a înființat doar o Secție decritică la IATC, el a adus acolo personalități demarcă, precum Mihaela Tonitza Iordache, FlorianPotra, George Littera, Manuela Cernat.

Într-un moment de confesiune, l-am întrebat peMihnea Gheorghiu de care scenariu de film se simtemai legat. Afectiv. Și mi-a răspuns de primul, PortoFranco, scenariul care a stat la baza filmului cuacelași titlu în regia lui Paul Călinescu. Poate călumea din Porto Franco era lumea lui. Poate căobârșia îl ducea spre Tudor, anvergura intelectuală îlducea cu siguranță spre Cantemir și imaginația spreZodia Fecioarei. Așa a trăit și așa a gândit un marecineast: Mihnea Gheorghiu.

26


**Dramaturg, eseist, publicist, romancier, membru al Uniunii Scriitorilor

La mijlocul veacului XX, în chiar toamna anului1950, când, abia venit de la Slătioara, îmbrăcat înhaine de dimie săină, țesută în război de fina Anicaa lui Codin Turică din Turicești și fugit de la Liceul„Mihai Viteazul”, cuceream prin concurs locul dereporter 2 la Carnetul cultural al postului de Radionațional, elita „intelighenției” Universității bucu -reștene era dominată de tripleta de platină alcătuitădin – nici nu bănuiam, nici nu visam – viitorii meimentori, care aveau să mă onoreze mai târziu cuatenția lor prietenească: anglistul MihneaGheorghiu, căruia i se mai spunea și „Mexicanul”,pentru deschiderea lui spre lumea literar-artisticăsud-americană, italienistul Alexandru Balaci și celmai elegant vorbitor de limbă franceză, ValentinLipatti. Toți trei erau conferențiari universitari și toțise aflau, fericit, în apropierea marelui profesorAlexandru Rosetti, directorul celebru al EdituriiFundațiilor Regale, cunoscut și sub apelativul de„Cher ami”.

Sunt dator cu o mereu vie recunoștință șiadmirație să vorbesc astăzi despre MihneaGheorghiu, pe care îl comemorăm la 100 de ani dela naștere la Academia în care a fost cel mai deseamă președinte al Secției de arte, arhitectură șiaudiovizual.

Acest oltean cu spirit de pandur, fiu deînvățătoare vâlceancă și de anticar craioveanambițios și citit, a dedicat inspirate pagini de litera-tură teatrală, de proză și de scenarii de film lui TudorVladimirescu. Împătimit de ființa acestui erou, i-aconstruit un portret devenit clasic. În egală măsură,edificiul Cinematografiei noastre îi poartă pecetea.În timpuri complicate i-a dat aripi și prestigiuinternațional. Ceea ce i-a adus, evident, destituirea.

M-am bucurat de ocrotirea prietenească a luiMihnea Gheorghiu 70 de ani din viața mea, iarcâțiva ani buni, zi de zi, am lucrat împreună cu el șicu studentul, atunci exmatriculat pentru formalism,Eugen Mihăescu, viitor grafician și pictor derezonanță mondială, la prima revistă românească deliteratură universală, „Secolul 20”, unică în spațiulestic supus tăvălugului globalizării realist-socialistesovietice.

La începutul anilor ’60 Mihnea Gheorghiu eradeja traducătorul consacrat al marii poezii englezeși, mai presus de toate, cercetător și traducătorcurajos și inspirat în versuri, iscusit potrivite, al tra-gediilor shakespeariene, dar și al poemelor america-nului Walt Whitman.

Avea să fie sufletul și creatorul, filă cu filă, al„Secolului 20”, pentru editarea publicației dăruin -du-se cu o energie, o știință și o fantezie inepuiza -bile, clădind cu fiecare număr, trei ani de zile larând, o oază de informație, de gândire și decunoaștere directă, prin traduceri, ale celor mai deseamă valori ale scrisului european, în primul rând,apoi american și sud-american, dar și sovietic disi-dent. Pentru că, să nu uităm, „Secolul 20” a tipăritatunci celebra nuvelă a lui Alexandr Soljenițân, O zidin viața lui Ivan Denisovici, la numai câteva luni dela apariția ei în rusește, dar și versiuni românești alemarilor poeți Voznesenskii și Vinokurov și a ilustratrevista cu reproduceri ale tablourilor marelui pictorpravoslavnic Ilia Glazunov, la doar câteva luni de laînchiderea scandaloasă de către Hrușciov aexpoziției acestuia – Mama Rusia.

Secondat și inspirat în ambiția lui de a dapublicației înfățișare grafică occidentală, de fanteziaexplozivă a lui Eugen Mihăescu, și slujit solidar de

o breșă în frontul nostru ideologic*

Dinu Săraru**

27

însuflețirea și dăruirea jurnalistică a secretaruluigeneral al publicației, Mihnea Gheorghiu a conferitrevistei o autoritate de far, în războiul cu cenușiuluniversului realist-socialist care umbrea nemilosatâtea tentative de evadare ale talentului scrisuluiromânesc al vremii.

Anii consacrați „Secolului 20” au fost însemnațiși pentru ecoul național și internațional al revistei.Nu se putea însă ca acea ofensivă cuceritoare aspiritualității românești, împotriva tiparelor timpu-lui, să nu stârnească reacții de împotrivire și dehărțuire ministerială și de partid, la cel mai înaltnivel. Fiecare număr era rezultatul unei bătăliisleitoare și nu o dată umilitoare, însoțită de analizepustiitoare și reacții și admonestări prin presa departid, până când, la un moment dat, un comandorealist-socialist, condus de criticul de artă al „Scân-teii” de atunci, a creat toate premisele și argumen -tele ca, după apariția unui număr întreg consacratlui Hemingway, la moartea acestuia, „Secolul 20”să fie considerat „o breșă în frontul nostruideologic” și trioul Mihnea Gheorghiu, EugenMihăescu și secretarul general de redacție DinuSăraru să fie dat afară, iar comandoul mai suspomenit să preia conducerea.

În vremea aceea am iscodit cu o curiozitatefirească, dar poate rănind fără să vreau, credeam eu,biografia lui Mihnea Gheorghiu, abordând un domnce venise să-l caute la redacție. Semăna izbitor cuaristocrații care puteau fi văzuți, dimineața mai ales,la Cofetăria „Nestor”, unde-și beau cafeaua cu laptesau ceaiul de plante, salutându-se protocolar când seîntâlneau: „Am onoarea, domnule ministru!”, „Cuplecăciune, prințesă, bucuros să vă văd!”, „Amonoarea, domnule ambasador!”, „Am onoarea,prințe!”, ultimii reprezentanți ai amurguluiaristocrației. (Despre această lume aveam să tipă-

resc, ca director general la Editura Pro, cartea Doi-nei Tudorovici, Amurgul nobililor, cu două prefețe,una semnată de Răzvan Theodorescu, cealaltă decătre mine, eu evocând și nobilimea țărănimii româ-ne din închisorile comuniste.)

Domnul abordat în redacția din Calea Victorieiera fostul diplomat, secretar și apropiat al lui Nico-lae Titulescu, boierul de neam mehedințean IosifIgiroșianu, tatăl biologic al fiicei adoptive a lui Mih-nea Gheorghiu, fiică a cărei mamă era atât de fru-moasă, doamna Anda Boldur, urmașă directă a cele-brului Boldur de la Curtea lui Ștefan cel Mare, des-cris de Delavrancea în Apus de Soare, și urmașă, pelinie maternă, a boierului Luca Stroici, cel care a tra-dus în românește și a tipărit cu litere latine rugăciu-nea Tatăl nostru. Și, de asemenea, această doamnăera verișoară și cu prințul Antoine Bibescu, priete-nul lui Marcel Proust. Doamne, m-am gândit euatunci în sinea mea, în ce lume de legendă am intrat,pentru ca, mulți ani mai târziu, să întâlnesc legendascrisă în cartea Clepsidra amurgului a prozatoruluiIosif Igiroșianu și să descopăr în el un mare stilist șimemorialist al limbii și literaturii române.

Atunci, în după-amiaza acelei zile, MihneaGheorghiu, venind la redacție, mi-a adus și, delocsupărat, cum bănuiam eu cu îngrijorare, pentru căstătusem îndelung de vorbă cu primul soț al neves-tei lui, mi-a dăruit o antologie Ernest Hemingway –The Man and His Work, apărută de curând laWashington și cuprinzând primele eseuri privitoarela viața și opera „celui mai mare dintre noi”, cum îlnumea William Faulkner pe Hemingway. Pe paginade gardă a volumului, Mihnea scrisese:

„Lui Dinu Săraru”, și subliniat, „în ziua în carenu m-am putut supăra pe el. 6 noiembrie 1962”.

28


** Profesor universitar dr., membru al Uniunii Cineaștilor din România

În toamna anului 1970, odată cu intrarea în celde-al cincilea an de studiu la Institutul de ArtăTeatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” dinBucurești, am fost invitat de profesorul MihneaGheorghiu să discutăm planul lucrării mele deabsolvență a Secției de teatrologie-filmologie, pecare Domnia Sa o înființase și o condusese maimulți ani. Discuția noastră a avut loc în biroul său dela sediul Institutului Român pentru Relații Culturalecu Străinătatea (din bulevardul Dacia) al cărui prim-vicepreședinte era. În acea încăpere plină de cărțireprezentând diverse domenii (țin minte că pe masade lucru era un tom masiv în limba spaniolă – Lamedicina deportiva – fapt ce m-a condus cu gândulcă ținuta sa impecabilă avea la temelie oarecariîndeletniciri sportive), în clipa în care i-am prezen-tat proiectul lucrării a tresărit, nu fără a-și manifestaîncântarea. Propunerea viza Aderența la cinemato-graf a epicii lui Panait Istrati, prilej pentru a-șiaminti faptul că, elev al unui important colegiu cra-iovean fiind, ajunsese în 1934 la întâlnirea intelec-tualilor din Bănie cu faimosul autor al Chirei Chira-lina. Spovedania lui Istrati avusese darul de a-lorienta pe adolescentul din sală spre cauza celor săr-mani, lansându-l mai apoi într-o acțiune politică astângii antebelice. A ținut să-mi precizeze însă fap-tul că „nu acest comunism instituționalizat l-am avutnoi în minte”. Mărturia sa m-a urmărit decenii larând și, la jumătatea anilor ’90, la întâlnireacineaștilor români cu marele regizor polonez JerzyKawalerowicz, am făcut publică această convingerea președintelui UCIN. „Vă mulțumesc că nu ați uitatasta, după atâta timp. De fapt chiar speram ca un om

tânăr să recepționeze mesajul și să-l comunice maideparte, în forma pe care o va considera potrivită.”Cred că avea în vedere în primul rând evitarea cap-canelor pe care regimul comunist le întinsese chiarși propriilor militanți.

Știam că biografia sa din anii ’50 înregistrase,ca și cea a lui Shakespeare din perioada 1584–1585și 1592, un „spațiu gol” sau – cum s-a spus foartefrumos – „un hiatus neexplorat”. Poate cheia ne vafi oferită, așa cum însuși Mihnea Gheorghiu va con-semna în cartea sa Scene din viața lui Shakespeare(1964), de faptul că „nu numai frânturi demicrocosm și macrocosm trec prin câmpulobservației shakespeariene, ci și din societatea încare poetul a trăit și pe care răsfrânt-o cu toatăopera sa”.

Mai înainte însă de a descoperi faptul că „deose-birea dintre timpul istoric și cel filosofic (...) să fiefăcută (...) prin pluralul substantivului scris de dataaceasta fără majusculă – times”, el își aflase marelemodel cultural în principele Dimitrie Cantemir.Adevărată obsesie a adolescenței viitorului cărturar,acesta avea să devină personajul literar al romanuluiDouă ambasade (1958), republicat un deceniu maitârziu sub genericul A venit un om din Răsărit, dar șieroul unui film de succes regizat de Gheorghe Vita-nidis pe scenariul lui Mihnea Gheorghiu. Este vorbade Cantemir (1974), a cărui extensie cinematogra -fică se va produce un an mai târziu în Muschetarulromân.

După cum bine se știe, decenii la rând, MihneaGheorghiu (n. 5 mai 1919) a fost prezent în varii for-mule (de creator sau de manager cultural) în câmpul

Polivalența cărturarului*

Titus Vîjeu**

29

de acțiune al artei și industriei cinematografice. Avizualizat proza lui Jean Bart (în Porto Franco,regia Paul Călinescu, 1961) și Duiliu Zamfirescu(Tănase Scatiu, regia Dan Pița, 1976).

Filmul Tudor, din 1963, are la bază piesa de tea-tru Tudor din Vladimiri (1955), scenaristica sa evo-luând apoi pe o scară tematică felurită, de la ZodiaFecioarei (1967) și Pădurea pierdută (1972) laBurebista (1980).

Teoreticianul s-a retras din păcate din fața sce-naristului, deși ideile exprimate în anii ’60 în mate-rie de film și literatură erau foarte originale. Astfel,el consideră încă din 1956, într-un articol publicat înfosta revistă „Film” (nr. 4/1956), intitulatShakespeare și ecranul, că „realismul poeticshakespearian și caracteristicile sale scenice neîndreptățesc să credem că «omul de la Stratford» apreconizat o artă democratică a viitorului pe carecinematografia o poate considera, cu mândrie, drepto moștenire plină de învățăminte”.

Altundeva, într-un articol din revista „Secolul20”, al cărei fondator și redactor-șef i-a fost, scria că„printr-o reflectare de valori estetice proprie sincre-tismului artelor moderne, cinematograful a devenito școală de literatură”.

Iată o poziție care-l apropie de gândirea unui altimportant autor contemporan, întâmplător născut înaceeași zi, în același an și în aceeași arie geografică.Este vorba de George Uscătescu, fost profesor alunor importante universități iberice, un filosof șiestetician care a acordat artei cinematografice oaleasă prețuire în cărți, precum Estructuras de laimaginacion (1976) sau Idea del arte (1975), ceobservase că arta filmului „constituie, indubitabil, oexperiență importantă pentru a actualiza ideea arteica limbaj”, că în sfera cinematografului se află„ideea de Praxis a limbajului filmic” și că „în con-cluzie, cinematograful, ca orice artă, posedă, da, uncod, mai puțin definit și riguros decât alte arte, darfuncția acestui cod, a acestei «limbi», rămâne, «încircumstanțele realității estetice, în afara experiențeispecta torului și a actului creator» (Dufrenne)”.

Am putea spune că, în primul rând, ceea ce-iapropie pe cei doi cărturari este „destinul Culturii caexpresie a sensului istoriei” (G. Uscătescu).

Puțină lume știe astăzi că Mihnea Gheorghiu adebutat ca poet, cu Anna-Mad (1941) la EdituraCadran, volum perceput drept unul dintre frumoa-sele poeme de dragoste ale liricii noastre moderne:

„Peste pădurile umede ale plămânilor tăi,printre stepele arse ale coapselor tale,Anna-Mad, a trebuit să dai seamă...Sunt îndrăgostitul algelor, Anna-Mad,Îți spuneam atunci, sunt și spărgătorul de visuri,teme-te de mine.”Din păcate, elanul avangardist avea să se ate-

nueze după război în Ultimul peisaj al orașuluicenușiu, definit drept poem-reportaj (Editura Coresi,1946) și să se convertească în proza ritmată din Pri-măvara în Valea Jiului. Două poeme (EPLA,1949)ori în rețeta rapsodică din Balade (1956).

Înțelegând că realismul socialist nu era făcut pen-tru el, a preferat să traducă din William Shake speare,Walt Whitman, Robert Burns, din marii dramaturgimoderni ai Americii, de la Arthur Miller laTennessee Williams. S-a specializat în timpul stu-diilor universitare din preajma celui de al DoileaRăzboi Mondial în limba și literatura engleză,făcând parte, cu Leon Levițchi și Dan Duțescu, dinpromoțiile formate sub semnul autorității științificea profesorilor Ana Cartianu și Dragoș Protopopescu,admirabili angliști.

De-a lungul carierei sale, Mihnea Gheorghiu apublicat numeroase studii despre Swift, Byron șiDickens, despre Walt Whitman, Mark Twain, Th.Wilder, Eugene O’Neill și Th. Dreiser, dar și despreautori aparținând altor literaturi decât celei anglo-americane. Textele sale despre Cervantes și Lorca,despre Jean Anouilh, Jean Giraudoux și FrançoiseSagan pot fi citite și recitite și astăzi cu deplin folosintelectual.

Nu întâmplător, prefațându-i Scene din viața luiShakespeare, Tudor Vianu îl numise Poeta doctus(poet savant). Marele profesor, care scrisese chiarmai înainte despre tragicul destin al poetuluiNicolae Labiș „mort fără noimă, ca Mercutio al luiShakespeare”, aflase formula potrivită pentru acuprinde în ea esența operei lui Mihnea Gheorghiu.Astăzi, la centenarul nașterii sale îi putem anexafără teamă și titlul de Poeta natus (poet înnăscut).Și pentru că e vorba de centenar, să amintim faptulcă el este și traducătorul unei cărți despre un altsecol, cel de singurătate. Prefațând admirabilulroman al lui Gabriel Garcia Márquez Cien años desoledad, Mihnea Gheorghiu scria că „romanulacesta este o carte continuă, pe care autorul n-apărăsit-o nici odată, în tot ce a scris înainte și dupăea, fiindcă este expresia infinitei sale nostalgii, de

30

care viața lui refuză să se desprindă, de teamă sănu-i trădeze adevărul și puritatea copilăriei pier -dute”. Cred că nota acest lucru gândindu-se la„epopeea propriei sale nostalgii infinite” de a-șilega viața de aceea a unor înaintași celebri numițiWilliam Shakespeare ori Dimitrie Cantemir, pentrua-și păstra statutul de cărturar european ce crede înlitera scrisă, căci, altfel, cum spune Will în Mac-beth, actul V:

„Ni-i viața doar o umbră călătoare, Un biet actor ce strigă și se-nfoaie

Pe-o scenă, cât i-i rândul lui, un ceas.Și după-aceea nu se mai aude...”Iar dacă ar fi să sintetizez într-o formulă unică

opera cărturarului român, aș apela la aceea pe careAndré Gide a lansat-o în Nourritures... și pe carei-a conferit-o în Journal și lui Panait Istrati, scrii-torul franco-român, ce a jucat un rol capital înorientarea spre lumea literelor a alumnului craio-vean de la „Frații Buzești”: „Assumer le pluspossible d’humanité – voilà la bonne formule.”Căci, cu adevărat, Mihnea Gheorghiu a știut să-șiasume din plin această umanitate superioară.

31


** Profesor universitar dr., regizor, scenarist

Elev fiind la Botoșani, la Liceul „Mihai Emi-nescu”, am deschis „fereastra” spre universul teatralal Renașterii citind dintr-o suflare volumul Scenedin viața lui Shakespeare. Cu minte înfierbântată deminunile mărturisite acolo, în densitatea gânduriloram văzut că ceea ce însemna pentru mine, atunci,„bucuria cea mare” a întâlnirilor era studiul scris cuhar de Mihnea Gheorghiu.

Cartea povestea o viață necunoscută, prin deta-liile unei opere desăvârșite. Mi-a rămas în mintenumele autorului și, apoi, am văzut filmul Tudor.Începusem să cred că Mihnea Gheorghiu estecălăuza mea, atât în taina artei scenice, cât și înexplorările sentimentelor adânci legate de țară, decredință, de ideal. Au trecut anii și am aflat că pro-fesorul Mihnea Gheorghiu a contribuit esențial larenașterea în structura Institutului de Artă Teatralăși Cinematografică a Secțiilor de regie de teatru șifilm, i s-a datorat întemeierea Secției de teatrolo-gie-filmologie.

I-am recitit cartea când m-am pregătit pentrustudiul doctoral, având ca temă spectacologiashakespeariană. Traseele de creativitate ale autoru-lui iluminau universul marelui Brit și viața drama-turgului era cuprinsă în adâncimea operei poetice.

L-am cunoscut apoi pe profesorul universitar, pescriitorul și scenaristul, coordonatorul unor proiecteculturale de anvergură și, în același timp, am pătrunspersonalitatea omului Mihnea Gheorghiu. Am vor-bit de nenumărate ori despre cultura anglo-saxonă,despre rolul pe care Domnia Sa l-a avut ca intelec-

tual de prim rang în timpul celui de al Doilea Răz-boi Mondial în susținerea necondiționată a puteriloraliate împotriva Germaniei naziste, atât de puternicăși influentă în țară în acea perioadă. Avearecunoștința Marii Britanii pentru tot ce făptuiseatunci, riscându-și viața și libertatea. De obicei,discuțiile noastre aveau loc cu ocazia recepțiilordate de Ambasada Statelor Unite.

Mi-a bucurat sufletul și prin traducerea, atât deinspirat numită de Domnia Sa, Un veac de singură-tate. I-am văzut filmele, i-am citit piesele scrise,unele și jucate, am vorbit despre Edgar Allan Poe șidespre valoarea misterioasă a poeziei acestuia. Pre-fera Corbul…

Odată, cu o privire arzândă, cu nuanță ironică,cu o tristețe plină de melancolie, mi-a spus că neleagă ceva pentru totdeauna. „Ce?” am întrebat eu…„Ascultă: «Suntem aruncaţi în această lume ca în -tr-un mare teatru, unde sursele şi cauzele fiecăreiîntâmplări ne sunt în întregime ascunse; nici nuavem suficientă înţelepciune să prevedem ori puteresă prevenim unele nenorociri cu care suntemcontinuu ameninţaţi.

Atârnăm perpetuu între viaţă şi moarte, sănătateşi boală, bunăstare şi nevoi, care sunt distribuite înspecia umană prin cauze secrete şi necunoscute.Aceste cauze necunoscute devin astfel obiectulsperanţelor şi al temerilor noastre; şi în timp ce pa -siunile noastre sunt ţinute în alarmă permanent de oneliniştită aşteptare a evenimentelor, ima ginaţianoastră este, în mod egal, angajată în formarea

o cale spre Shakespeare*

Alexa Visarion**

32

ideilor noastre despre aceste puteri, de care suntematât de deplin dependenţi». Acest citat din DavidHume, l-am găsit într-un studiu al dumitale despreCehov, din Cortina de cuvinte. Este tocmai citatulcare și mie mi-a marcat viața…” Am zâmbit amân-doi, solidari, apărând astfel noblețea solitudinii.

** *

Două evenimente teatrale semnate de mareleregizor Radu Penciulescu, Richard II la Teatrul Micși Regele Lear pe scena Naționalului, și-au susținutanvergura și prin valoarea remarcabilă a traduceri-lor în versuri semnate de Mihnea Gheorghiu.

Odată, în biroul lui de la Uniunea Cineaștilor,

mi-a mărturisit: „Când am tradus Regele Lear am

simțit ceea ce doar la Tate Gallery a pătruns în mine

privind fascinat ultimele lucrări ale lui Turner… și

(după o lungă tăcere) mi-a șoptit: «Eu cred că

nimeni, nu-i nimeni vinovat cu adevărat…Vă

grațiez pe toți…» Vezi? Măreție și durere îngemă -

nate…” a întins mâna ușor pentru a lua ceva de pe

birou… nu era nimic acolo. Maestrul vedea din ce

în ce mai neclar această lume…

Pentru mine, academicianul Mihnea Gheorghiu

a fost și va rămâne o cale spre Shakespeare.

33


** Cercetător științific dr., Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”

Mihnea Gheorghiu a scris și a publicat la Edi turaCartea Românească teza de doctorat Modalitateaconformistă a dramei. Orientări în teatrul contem-poran, în 1948, pe când avea frumoasa vârstă de 29de ani. Un demers curajos, dacă ținem seama de vre-murile pe care le trăiau oamenii României, călăuzițide lumina de la Răsărit, așa cum spunea eternulcolaboraționist, marele scriitor Mihail Sadoveanu.Asezonată cu câteva citate de complezență,aparținând unor ideologi sovietici, cartea lui MihneaGheorghiu aducea în atenția cititorului, în exclusi -vitate, analiza unor creații aparținând unor dra-maturgi occidentali.

Substanța novatoare a demersului lui MihneaGheorghiu stă în semnificația mai puțin obișnuită pecare o dă noțiunii de conformism. Parafrazând uneleidei aparținând lui Aleksandr Fadeev și lui V. Bie -linski, autorul român definește conformismul ca peun deziderat al oamenilor artei de a oglindi funda-mentele, esența și adevărul vieții sociale, ale căreimeandre le cuprind în operele lor.

În susținerea tezei sale privind conformismul,Mihnea Gheorghiu reunește dramaturgii occi -dentali în două grupări, într-un mod cu totul ori -ginal. Astfel, unui curent denumit irlandez, dupăoriginea autorilor dramatici a căror operă sesubsumează ideii de conformism, autorul îi opuneun curent continental. În primul grup suntanalizate lucrările dramatice ale lui John Synge,Sean O’Casey și Eugene O’Neill. În cel de-aldoilea, al nonconformiștilor în raport cu comanda-mentele sociale ale epocii, sunt prezentate detalii

despre creațiile dramaturgilor Jean Anouilh,Thornton Wilder și Federico Garcia Lorca.

„Revitalizarea teatrului britanic (…) nu puteaveni decât din ținutul stâncos și neospitalier alIrlandei, care povestește singur despre locuitoriisăi, ca o carte deschisă”, nota Mihnea Gheorghiu.Pornind de la faptul că școala literară irlandezăs-a înviorat prin contribuția substanțială a poetuluiși dramaturgului William Butler Yeats, autorultezei de doctorat prezintă caracteristicele dra-maturgiei lui John Synge, analizând substanțaideatică a pieselor Năzdrăvanul Occidentului(cunoscută și publicului bucureștean), Călători pemare și Deirdre a suspinelor. Remarcabile suntprofunzimea analizelor operelor lui Synge șiconstrucția prin care Mihnea Gheorghiu ar gu -mentează situarea creatorului irlandez pe glo-rioasa traiectorie Shakespeare – Cervantes. Sepoate afirma că demersurile autorului romândepășesc prin amplitudine cadrul sociologizant,oarecum îngust pe care și-l fixase ca scop funda-mental al tezei sale de doctorat.

Oprindu-se asupra creațiilor lui Sean O’Caseyși, în special, ale lui Eugene O’Neill, autorul îșiconsolidează opinia despre curentul irlandez ca valrevitalizant al dramaturgiei contemporane. Accen-tuând „substanțializarea transcendentă” (subliniereaaparține scriitorului român) a valorilor umaneprezente în ansamblul creației lui O’Neill, autorultezei de doctorat se distanțează categoric de coman-damentele realismului socialist, de care complezentamintea la începutul lucrării sale.

Modalitatea conformistă a dramei. Orientări

în teatrul contemporan (1948). teza dedoctorat a tânărului mihnea gheorghiu*

Lucian Sinigaglia**

34

În partea a doua, Mihnea Gheorghiu trateazăgrupul de nonconformiști, deși s-ar putea formulamulte rezerve în ceea ce privește neancorarea dra-maturgilor, încadrați aici, în profunzimile aspectelorsociale ale vremii.

În singura cronică găsită, aceea publicată deJacob Popper în „Flacăra”, se dovedește că recen-zentul nu receptează mesajul fundamental al tezeide doctorat a lui Mihnea Gheorghiu. Comanda-mentele ideologice erau dure, iar cei care făceaucronici acționau ca niște mercenari. Așa erauSimion Alterescu, Florin Tornea, Silvian Iosifescuși alți ejusdem farinae. Popper începe prin a-ldepartaja pe autorul cărții de scrierile recente aleiluștrilor săi contemporani, Alice Voinescu și IoanMassoff, pe care-i minimalizează cu o impar -donabilă, specifică epocii, impolitețe. Criticul neinformează că Mihnea Gheorghiu ocolește me -todele formaliste și că aplică principii marxiste.

Ajunge însă, prin peripatetizări ideologice confuze,specifice epocii, la următoarea concluzie: „Modali-tatea conformistă a dramei este un exemplu tipicpentru felul cum nu trebuie scris astăzi, când avemnevoie de o orientare precisă și clară a publiculuinostru pe calea înțelegerii științifice a fenomenuluide cultură de către cei care pretind a utilizaprincipiile și metoda marxistă. Ea ne demonstrează,în același timp, că aderarea la marxism trebuie sămeargă în adâncime și că ea nu poate fi decâtintegrală. Compromisuri ca cele acceptate detovarășul Mihnea Gheorghiu conduc la concluziigrave și primejdioase, care ne îndreptățesc săconchidem că lucrarea sa este dăunătoare”.

Nu atât ridicolul acestor informații, cât bogățiade informații și idei pe care o conține lucrarea dedoctorat a lui Mihnea Gheorghiu ne îndreptățesc sănăzuim spre o retipărire a acesteia, în folosul celorcare au nevoie de adevărată cultură.

35


** Președinte-fondator, Fundația „Shakespeare” din Craiova

Mulţumesc Academiei Române pentru onoareace mi se face de a vorbi despre olteanul MihneaGheorghiu la această omagiere prilejuită de cente-narul naşterii sale. Nu este vorba de o comunicare,ci de reamintirea câtorva informaţii privitoare înprincipal la legăturile sale cu Craiova, la copilăriaşi anii de şcoală, la formarea sa, la autorul drama-tic, teatrologul şi shakespeareologul MihneaGheorghiu.

Academicianul Mihnea Gheorghiu a fost oltean,un oltean sută la sută, ca să nu folosesc termenul„pur sânge”. Tatăl său, Dumitru Gheorghiu, cunos-cut anticar al Craiovei, era din Cernăteştii Doljului,iar mama, Alexandrina, învăţătoare, născută Moldo-vanu, din Drăgăşanii de Vâlcea, oraşul lui GibMihăescu.

S-a născut în 5 mai 1919 la Bucureşti, unde tatălsău îşi încercase probabil norocul. Se stabilesc înCraiova un an mai târziu, în 1920, Mihnea Gheor-ghiu petrecându-şi o parte din anii copilăriei la buni-cii dinspre tată, la Cernăteşti. Urmează cursurileşcolii primare între anii 1925 şi 1929 la „MadonaDudu”, în impunătoarea clădire care găzduieşteacum Muzeul Regional de Istorie şi Ştiinţele Natu-rii. Din 1929 este elev la Liceul „Fraţii Buzeşti” dinCraiova, pe care îl absolvă în 1937, liceu care a datdintre elevii săi strălucite personalităţi, printre careIlie Murgulescu, fost ministru al Învăţământului şipreşe dinte al Academiei Române, profesorul IonZamfirescu, autorul monumentalei lucrări Istoriauniversală a teatrului, pe colegii de generaţie ai luiMihnea Gheorghiu, Horia Davidescu, fondatorulTeatrului de păpuşi din Craiova şi vicepreşedinte al

Uniunii Internaţionale a Marionetiştilor, şi RaduVoinea, preşedinte al Academiei, dar şi pe SabinBălaşa şi Marin Sorescu.

Scrie poezii încă din liceu, la revista „For” aelevilor craioveni, apărută în 1935, unde publică oparte dintre creaţiile citite în cadrul cenaclului„Panait Istrati”, care reunea elevi şi studenţi veniţiîn vacanţă.

Frecventează cercul scriitorilor din jurul EleneiFarago şi grupul literar „Gând şi slovă oltenească” şicolaborează la revista „Meridian”, fondată de profe-sorul Tiberiu Iliescu, fost director al Teatrului Naţio-nal Craiova.

În perioada interbelică, oraşul Craiova putea ficonsiderat o adevărată Cetate a Cărţii. Cred că multedintre bibliotecile boierilor craioveni s-au constituitşi cu contribuţia anticarului Dumitru Gheorghiu,mare parte dintre acestea trecând poate şi pe subochii adolescentului Mihnea Gheorghiu, formându-lşi dezvoltându-i pasiunea pentru lectură şi seteapentru cultura universală.

În urmă cu mai mulţi ani am intrat în posesiaunei cărţi apărute la Editura „Samitca” din Cra -iova, Monografia Shakespeare, traducere dinlimba en gleză, tipărită în 1896. A fost, probabil,prima de acest fel din România, care, citită, suntconvins că a contribuit la marea sa deschiderecătre opera Lebedei de pe Avon, alături de specta-colele shakespeariene ale Naţionalului craiovean,de dinaintea mistuitorului incendiu din 1927; l-aşaminti pe Hamlet, regizat de Victor Bumbeşti, cuIon Manolescu în rolul nefericitului prinţ al Dane-marcei.

Auzit-aţi de-un oltean*

Emil Boroghină**

36

Nu întâmplător în timpul studiilor liceale esteapreciat şi premiat în mai multe rânduri pentrucunoaşterea limbilor străine, devenind un împătimitcercetător al fenomenului literar de limbă engleză.

Între anii 1937 şi 1941 urmează cursurile Facul-tăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucu-reşti, specialitatea engleză, franceză şi istoria artei.Profesorii săi Nicolae Iorga, Nicolae Cartojan, OvidDensuşianu, Mihail Dragomirescu, AlexandruRosetti, Tudor Vianu, Mihail Ralea şi George Căli-nescu au jucat un rol determinant în formarea sa castrălucit om de cultură.

În 1938, împreună cu alţi tineri scriitori, edi teazărevista „Cadran”, la care colaborează cu diversecomentarii despre literatura străină, iar în 1940, stu-dent fiind, Mihai Ralea şi George Oprescu îl anga-jează ca secretar tehnic la „Viaţa Românească”.Colaborează cu poezii şi articole despre culturaengleză şi americană la revistele „Azi”, „Dacianouă”, „Vremea” şi la „Ecoul” lui Miron RaduParaschivescu. Revine la Craiova pentru satisface-rea stagiului militar. În perioada războiului absolvăŞcoala superioară de ofiţeri de artilerie din Craiovaşi este trimis pe front. În toamna lui 1944 ia parte lafondarea cotidianului craiovean „Înainte”, iar la 1noiembrie devine redactor responsabil al ziarului„Scânteia tineretului”. În 1947, la 28 de ani, susţinedoctoratul cu teza Orientări în teatrul contemporan,ce cuprinde eseuri despre Sean O’Casey, EugeneO’Neil, Jean Anouilh, George Bernard Shaw ş.a.Pornind de la această teză va publica în 1948 la Edi-tura „Cartea Românească” volumul Modalitateaconformistă a dramei, partea I.

Scriitor polivalent, poet, prozator, dramaturg,critic, eseist, traducător, scenarist şi jurnalist, neplace să credem că domeniile sale predilecte au fosttotuşi teatrul şi filmul. Autor de evocări şi reportajedramatice, Mihnea Gheorghiu este atras în specialde temele istorice. Este fascinat de cele două figuriemblematice ale Olteniei, Tudor Vladimirescu şiMihai Viteazul, dar şi de figura domnitorului cărtu-rar Dimitrie Cantemir sau a regelui geto-dac Bure-bista. Piesa Tudor din Vladimiri vede lumina rampeiîn toamna anului 1957, în distribuţie fiind câţivadintre absolvenţii așa-numitei promoţii de aur din1956, în frunte cu Gheorge Cozorici, care la nici 25de ani realizează „un Tudor statuar, de o înaltă ten-siune eroică”. Tot la Craiova, în 1926, pe dealulBucovăţului, se toarnă exterioarele filmului Tudor,

în care, alături de Emanoil Petruţ – Tudor – şi alţimari actori, apar foarte mulţi dintre actorii craioveniai acelor ani. Scenariul filmului, semnat de MihneaGheorghiu, este distins cu „Premiul de stat” în 1964şi „Crucea sudului” – Premiul special al juriuluiinternaţional la Festivalul de la Mar del Plata.

Pentru marcarea, în 1971, a 150 de ani de laRevoluţia lui Tudor Vladimirescu, Mihnea Gheor-ghiu rescrie textul poemului dramatic Tudor dinVladimiri, prezentându-l într-o nouă formulă pentruscenă, spectacolul Zodia Taurului, în regia lui VladMugur, cu Valeriu Dogaru în rolul lui Tudor, a căruipremieră a avut loc în primăvara anului 1971, fiindunul dintre marile succese ale Naţionalului craio-vean şi ale teatrului românesc de la începutul anilor’70, distins cu patru premii I la Concursul naţionalde creaţie şi interpretare, premiile pentru dramatur-gie, regie şi scenografie şi Premiul colectiv pentruinterpretare.

Câţiva ani mai târziu, în decembrie 1975, are locla Craiova premiera piesei Capul, dedicată uriaşeipersonalităţi a lui Mihai Viteazul, prilejuindu-i oexcepţională creaţie în rolul titular lui Petre Gheor-ghiu-Dolj, „un Mihai Viteazul sobru, fără ostentaţie,dar dincolo de care simţi în fiecare clipă patosul dra-matic al omului erou” (Mihai Vasiliu – Capul luiMihnea Gheorghiu, Revista „Teatrul” nr. 1, ianuarie1976).

Cu prilejul Centenarului independenţei de stat aRomâniei, într-o montare fastuoasă, vede luminarampei, în ziua de 9 mai 1977, Patetica ’77 deMihnea Gheorghiu, după Duiliu Zamfirescu, oamplă frescă de epocă, o imagine complexă amomentelor decisive ale câştigării independenţeinoastre de stat. După cum se menţionează în IstoriaTeatrului Naţional din Craiova, avându-i autori peAlexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu, „misiu-nea craiovenilor nu a fost deloc uşoară, montareaavând nu mai puţin decât 48 de tablouri şi solicitând47 de interpreţi (între care m-am aflat) şi o nume-roasă figuraţie”, regizoarea Georgeta Tomescu reu-şind să construiască „un spectacol de vaste proporţiişi de reală emoţie”, muzica semnată de Iancu Dumi-trescu „intensificând în momentele cele mai drama-tice patosul de o foarte bună calitate al interpreţilor”.

Mihnea Gheorghiu este autorul excepţionaleimonografii Scene din viaţa lui Shakespeare, apărutăîn anul 1958 la „Editura Tineretului” în colecţia„Oameni de seamă” şi reeditată în anii ’70. Aceasta

37

alături de cea a lui Haig Acterian din a doua parte aanilor ’30, de studiile lui Dragoş Protopopescu şiIntroducere în shakespeareologie a lui Dan AmedeoLăzărescu, care a văzut lumina tiparului de-abia în1974 la Editura „Univers”, pot fi considerate adevă-rate contribuţii româneşti la shakespeareologia mon-dială. Mihnea Gheorghiu este şi coordonatorul şiprefaţatorul primei ediţii româneşti a Operelor com-plete ale lui William Shakespeare, operaţiune uriaşă,începută în anul 1955 şi încheiată în 1963, cu un anînainte de marcarea a 400 de ani de la naştereamarelui dramaturg. Excelentele traduceri ale luiMihnea Gheorghiu la A douăsprezecea noapte, Doitineri din Verona, Richard al II-lea şi Regele Lear austat la baza unor excepţionale spectacole realizate înteatrele româneşti. Le-aş reaminti, firesc, pe celecraiovene: A douăsprezecea noapte, din 1962, cu un„Ion Pavelescu strălucitor în Feste-Bufonul”, Doitineri din Verona, în regia lui Vlad Mugur, din 1963,Regele Lear din 1969, cu Vasile Cosma în Lear, des-pre care criticul de teatru Dinu Săraru scria: „AziVasile Cosma este poate singurul nostru actor capa-bil să abordeze celebra partitură tragică şi reuşita luimi se pare că stă în crearea perspectivei pentru omare creaţie”.

În 1981, Mircea Cornişteanu pune în scenăRichard al II-lea, cu Tudor Gheorghe, iar în 2004,Silviu Purcărete realizează spectacolul-bijuterie Adouăsprezecea noapte (Cum doriţi – sau noaptea dela spartul târgului), cu Ilie Gheorghe, Valer Della-keza, Valentin Mihali, Cerasela Iosifescu, distins cu„Premiul pentru cel mai bun spectacol” şi „Premiulpentru cea mai bună regie – Silviu Purcărete” laGala Premiilor UNITER din 2005, precum şi „Pre-miul pentru cea mai bună regie”, acordat de aseme-nea lui Silviu Purcărete, la Festivalul Internaţionalde Teatru MESS de la Sarajevo, din 2006 şi „Pre-miul special al juriului” la Întrunirea TeatrelorNaţionale de la Varşovia din 2009.

Nu putem să nu amintim şi spectacolul Richardal II-lea de la Teatrul Mic şi Regele Lear, de la Tea-trul Naţional din Bucureşti, ambele în regia lui RaduPenciulescu, primul cu Victor Rebengiuc în rolultitular, cel de-al doilea cu George Constantin, în carecei doi uriaşi actori realizează creaţii memorabile.

Revenind la legăturile directe ale lui MihneaGheorghiu cu Craiova, este de reţinut că, în anul1964, prezidează prima şedinţă a Colegiului redac-ţional al noii serii a revistei „Ramuri” şi că în 1966

conferenţiază la „Săptămâna Shakespeare”, organi-zată de Ion D. Sârbu, al cărui centenar de la naştereîl vom marca tot în acest an, la sfârşitul lunii iunie,„Săptămână” acoperită în totalitate cu spectacolecraiovene, două dintre acestea – A douăsprezeceanoapte şi Doi tineri din Verona – beneficiind deexcelentele traduceri ale lui Mihnea Gheorghiu.

În 1994, când am fondat Festivalul Shakespearede la Craiova, Domnia Sa a acceptat să fie pre şe -dinte de onoare al Fundaţiei „Shakespeare”, prin-cipalul organizator al Festivalului, în vreme ce pre-şedinte de onoare al Festivalului propriu-zis eramaestrul Radu Beligan. Cu acel prilej, domnulMihnea Gheorghiu ne-a dăruit cu dedicaţie unvolum cu Operele complete ale lui WilliamShakespeare – copie după prima ediţie in folio din1623, pe care se pare că îl primise la rândul său îndar cu ocazia unei invitaţii la regina Elisabeta a II-aa Marii Britanii.

Tot în 1994, Secţia de arte, arhitectură şi audio-vizual a Academiei Române, avându-l preşedinte peacademicianul Mihnea Gheorghiu, a acordat luiŞtefan Iordache – interpretul lui Titus din marelespectacol Titus Andronicus al lui Silviu Purcărete dela Teatrul Naţional din Craiova, prezentat pe scene-le lumii de pe patru continente – Premiul „AristizzaRomanescu” al Academiei Române pentru anul1992.

În anul 2001, Craiova îl declară pe academicia-nul Mihnea Gheorghiu cetăţean de onoare al NewOrleans-ului, cetăţean de onoare al Craiovei. Perso-nal, în calitate de director-fondator al Festivalului„Shakespeare”, i-am rămas dator academicianuluiMihnea Gheorghiu, o datorie morală, pentru acordulsău pentru ca în seria liliput englezo-română de„Opere esenţiale” ale lui William Shakespeare, apă-rută la Editura „Fortuna” din Râmnicu Vâlcea, spe-cial pentru Festivalul Shakespeare, să folosim tradu-cerea sa la Regele Lear şi acordul pentru publicareaultimei ediţii a monografiei Scene din viaţa luiShakespeare, revăzută de Domnia Sa, apărută laEdi tura craioveană „Scrisul românesc” şi lansată încadrul Festivalului internaţional Shakespeare de laCraiova şi din Bucureşti din anul 2008.

Ne-am bucurat că începând cu „Operele com-plete” ale lui William Shakespeare, apărute între1955 şi 1963 la Editura pentru Literatură Univer -sală, serie coordonată de Mihnea Gheorghiu, şi pânăla seria de traduceri în totalitate noi, coordonată de

38

eminentul traducător şi shakespeareolog care esteprofesorul George Volceanov, apărute la EdituraTracus Art, toate de până acum (vorbesc de ceaîngrijită de Leon Levițchi din anii ’80, de la EdituraUnivers, sau de cea din colecţia „Opere fundamen-tale” a Academiei Române, coordonată de academi-cianul Eugen Simion, editată de Fundaţia Naţionalăpentru Ştiinţă şi Artă şi Muzeul Naţional al Literatu-rii Române, gândită şi începută de Dan Grigorescuşi finalizată de George Volceanov) au cuprins celepatru traduceri din Shakespeare ale academicianuluiMihnea Gheorghiu, semn al permanentei actualităţişi al valorii acestora.

Ne-am bucurat, de asemenea, că în aceastăserie („Pleiade”) a Academiei Române Dan Grigo-rescu a înscris şi Studiul introductiv „Miracolulshakespearian”, din 1936, al lui Dragoş Protopo-pescu, cel considerat, pe drept cuvânt, în deceniulal patrulea şi în primii ani ai celui de-al cincilea„cel mai de seamă reprezentant al shakespeareolo-giei româneşti”, traducător între 1938 şi 1945 aunsprezece piese ale lui Shakespeare, între care Adouăsprezecea noapte, Doi domni din Verona,Henric al V-lea, Coriolan, Hamlet şi Regele Lear,apărute în Edi tura Fundaţiilor Regale şi în seriaveche „Biblio teca pentru toţi”.

Vă rog să-mi permiteţi să fac o întoarcere întimp, în urmă cu 60 de ani, în toamna anului 1959,când eram student în anul I al Institutului de ArtăTea trală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale”din Bucureşti. Profesorul nostru de Arta actorului,regizorul de film Dinu Negreanu, pentru a ne testacapacitatea de înţelegere şi posibilităţile artistice,ne-a trasat ca obligativitate tuturor studenţilor, întrecare Ştefan Iordache, Sandu Simionică şi ValeriuDogaru, să învăţăm Sonetul 66 al lui WilliamShakespeare, în traducerea lui Mihnea Gheorghiu.

Mărturisesc că a fost prima mea apropiere deShakespeare, cel care mi-a marcat viaţa. Acest Sonet66 deschidea, 15 ani mai târziu, recitalul meushakespearian „A fi sau a nu fi”, la care am trudit 11ani; din cauza celor spuse în sonet, recitalul nu aavut, până în decembrie 1989, decât o singură repre-zentaţie, cea din 22 aprilie 1974. Am reluat recitalulcare începe cu Sonetul 66 şi cuprinde o bună partedin marile monologuri shakespeariene – care vor-besc despre condiţia umană – între care cel al luiRichard al II-lea din închisoarea de la Pomfret, al luiFeste din A douăsprezecea noapte şi al Bufonuluidin Regele Lear, traduse excepţional de MihneaGheorghiu în urmă cu șapte ani, în 2012, şi l-am sus-ţinut până acum la câteva Festivaluri Shakespearedin Europa şi Asia, la New York şi în mai multeoraşe canadiene.

Închei modestul meu omagiu adus academicia-nului Mihnea Gheorghiu, rememorând împreunătraducerea acestui Sonet 66:

Sonetul 66

Sunt istovit, şi-n tihnă voi să mor,Decât să-l văd slăvit pe ticălosIar pe sărman de râsul tuturor,Să-l văd tăgăduit pe credincios,Pe vrednicul de cinste oropsit,Şi pe femei batjocorite crunt,Pe cel făr’de prihană pedepsit,Şi pe viteaz răpus de cel mărunt,Şi artele sub pintenul despot,Să văd prostia doctor la deştepţi,Şi adevărul, „vorbă de netot”,Şi strâmbul, poruncindu-le la drepţi.Mă uit scârbit la tot, şi bun rămas!Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?

românii din sudul Dunării

Romanitatea orientală, deși este o noțiune-cheiea genezei românilor ca popor și apoi ca națiune, seînscrie printre realitățile aproape uitate astăzi deopinia publică românească și rămase doar ca temăerudită pe la unele dintre facultățile de litere și deistorie ori pe la puținele departamente de studii cla-sice care mai funcționează. Iar românitatea orien -tală – căci există și una occidentală, formată mairecent și compusă din câteva milioane de românibejeniți – nu mai există nici ca temă de studiisuperioare, astăzi nefiind de bonton evocarea șiinvocarea unității românești, catalogate grăbit,superficial și interesat drept subiect „naționalist”,opus iluzoriului trend globalizator, înțeles ca omo -genizare forțată a bogăției și varietății popoarelor șilimbilor.

Romani tatea orientală părea să nască inițial maimulte popoare, dar i-a adus până la contemporanei-tate doar pe români, cel mai numeros popor din sud-estul Europei, care are (în ciuda risipirii prin lumedin deceniile din urmă) cel puțin de două ori maimulți membri decât popoarele grec, bulgar, sârb,croat, ungar, albanez, macedonean, bosniac, munte -negrean etc. Românitatea aceasta a noastră are, decând există ea deplin constituită (adică de pe lafinele mileniului I, așa cum consemnează de tim-puriu memoria colectivă savantă europeană), douăramuri, una nord-dunăreană și alta sud-dunăreană,care au format un singur trunchi etnic și geografic,moștenit din unitatea romanității orientale. Trun -chiul etnic unitar s-a păstrat în mare măsură, dar celgeografic s-a frânt, începând cu primele decenii alesecolului al VII-lea (după anul 602), când șuvoaieleslave au rupt linia Dunării și au năvălit spre sud,atrase de mirajul oricărui neam migrator – Roma(Vechea Romă ori Noua Romă). Așa, românii de lasudul fluviului, grupați în mare parte între Dunăre și

Balcani, au fost împinși spre sud, spre Grecia, spresud-est și est, spre Macedonia, Albania, Serbia,Croația etc. și chiar spre nord, spre frații lor daco-români. La această risipire va fi contribuit șiocupația de bază a acestor români, anume păstoritul,dar impulsul principal al bejeniei a fost, totuși,violența și răpirea pământurilor și munților lor.

Lumea savantă a constatat, tot foarte devreme,existența celor patru dialecte ale limbii române – celdacoromân (vorbit azi de românii din România, decei din Republica Moldova, din Ucraina, din Serbia,din Ungaria, din nordul Bulgariei, din Occident,adică de vreo 28–30 de milioane de oameni), celmacedoromân sau aromân (vorbit de câteva sute demii de oameni), cel meglenoromân (vorbit de câtevazeci de mii de români) și cel istroromân (care se maivorbește de către bătrânii din câteva sate ale Pe -ninsulei Istria). Ultimele trei se mai cheamă dia -lectele românești sud-dunărene și fac parte dinmarele corp al limbii române în general.

Am ajuns, eu, ardeleanul provenit din nordulspațiului românesc, pentru prima oară în contact cuaceastă zestre culturală a noastră sud-dunăreană înliceu, grație unui mare profesor de latină alColegiului Național „Andrei Șaguna” din Brașov,numit Spiru Hoidas (provenit el însuși dintre româniide la sud). De la el am aflat nu numai despre latini-tatea care domină azi spiritualitatea mondială și carevine de la Cicero, Horațiu, Vergiliu, Ovidiu, Senecasau Caesar (cu rădăcini la Platon și Aristotel), dar șidespre originea aromână a patronului faimoasei școlibrașovene, Andrei Șaguna, și despre marile virtuțilingvistice și literare ale lui George Murnu, mace-doromânul care-l tradusese măiestrit pe Homer înromânește („Cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil’peleianul, patima cruntă ce-aheilor mii de amaruriaduse ...”), respectând măsura și ritmul din originalul

40* Cuvânt susținut la sesiunea științifică „Românii din sudul Dunării – istorie și actualitate”

(7 mai 2019, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)

omagiu romanității și românității*

Acad. Ioan-Aurel PopPreședintele Academiei Române

Românii din sudul Dunării

41

grecesc clasic, în funcție de tehnica scandării. Maiapoi, în facultate, la Cluj, am avut de citit la istoriamedievală, ca bi bliografie obligatorie, cartea lui Sil-viu Dragomir despre vlahii din nordul PeninsuleiBalcanice. Ulterior am văzut că acest vajnic istoricardelean de pe Valea Mureșului, profesor laUniversitatea Națională a Daciei Superioare (apoi„Regele Ferdinand I”) din Cluj și membru al Acade-miei Române, s-a ocupat și de aromâni, și demorlaci, adică de mai toate ramurile neamului său.Apoi am aflat că în Clujul academic și universitarpuseseră umărul la dezvoltarea Almei Materromânești o pleiadă de aromâni de la TheodorCapidan până la Marian Papahagi.

Academia Română, fondată la 1866, l-a avut caprim președinte al său pe Ion Heliade Rădulescu (deorigine aromână) și între primii săi membri doiaromâni, pe Ioan D. Carageani și Dimitrie Coza-covici. „Societatea de Cultură Macedo-Română”s-a creat în același an în care „Societatea AcademicăRomână” și-a luat numele oficial de AcademiaRomână, adică în 1879, acum 140 de ani. De atunci,Academia a avut zeci de membri dintre românii deorigine sud-dunăreană, care au devenit marilingviști, literați, scriitori, profesori, medici șiingineri de cel mai înalt prestigiu.

România modernă, mai ales după recunoaștereaindependenței sale absolute, a avut mereu grijă –așa cum a putut și cum s-a priceput – de aceștiromâni sau vlahi sud-dunăreni. Pe unii dintre ei,cei mai periclitați de procesul deznaționalizării, înnumăr de câteva zeci de mii, i-a adus în sânul său,le-a dat rapid cetățenia română și i-a împroprietăritîn Dobrogea de Sud (Cadrilater). În unele state bal-canice, acești frați români au fost amenințați cuasimilarea, au fost declarați membri ai etnieimajoritare și numiți adesea altminteri decâtromâni.

Numele de vlah sau valah a fost folosit adesea –și mai este și astăzi, uneori – în sens politic, pentrua inventa o minoritate nouă, acreditându-se ideeamincinoasă și periculoasă că românii ar fi un popor,iar vlahii alt popor. Este ca și cum ai spune căungurii sunt diferiți de maghiari sau elenii suntdiferiți de greci. Mai toate popoarele au un numeintern, diferit de acela folosit de străini pentru a ledenumi. Noi, românii, ne-am chemat mereu cunumele de români/rumâni, armâni, aromâni, rumeri,rumări etc., provenit din latinescul Romanus, iarstrăinii ne-au numit vlahi sau valahi, cu diferite va -riante (nume venit, se pare, de la felul cum s-achemat primul trib celtic/galic romanizat, Volcae).

Că unii români, mai ales de la sudul Dunării, auînceput, din vremurile mai apropiate, să se cheme eiînșiși altfel decât români (mai ales vlahi) sedatorează popoarelor dominante și politicilor ofi-ciale din statele în care ei trăiesc. Indiferent cum arfi numiți, românii de oriunde alcătuiesc unul șiacelași popor, iar românii sud-dunăreni cu atât maimult. Ei au lăsat românității o zestre extraordinară,fără de care poporul român în ansamblul său nu armai fi fost el însuși.

A cinsti această moștenire și această realitate anoastră nu este numai un act de istorie, ci mai alesunul de cultură română contemporană. Unitatearomânilor nu este o lozincă sau o formă demanifestare a naționalismului (înțeles azi caultranaționalism), ci este o modalitate supremă anoastră de existență, care a trecut peste granițeleefemere și multe pe care imperiile și regatele din jurle-au tras printre noi.

Între 1848 și 1918 ne-am adunat cum am pututși atât cât am putut, dar am rămas mulți dintre noi înafara României. Mijlocul care ne-a ținut, totuși,împreună a fost limba română, cu toate cele patrudialecte ale ei. Patria noastră a tuturor, nu cea de pehartă, ci aceea din suflete continuă să fie limbaromână, cu formele sale dialectale și regionale și cuforma sa literară. Societatea de Cultură Macedo-Română și Academia Română pot aduce în acestemomente de bilanț mărturia marilor lor contribuții launitatea limbii și culturii românești.

Acțiunea de astăzi, închinată memoriei șimoștenirii românilor din sudul Dunării, este unîndemn la studiu aprofundat și la cunoaștere, laseriozitate și la acribie, pentru că romanitateaorientală și românitatea nu sunt doar noțiuni seci,istorice, ci realități vii, care rodesc astăzi, în ciudavicisitudinilor, provenite unele din ignoranță, iaraltele din interes politic. Românii sud-dunăreni – câțiau mai rămas – sunt buni cetățeni ai statelor în caretrăiesc, vorbesc limbile oficiale din aceste țări, dar,câtă vreme mai rostesc și gândesc în vorbe românești,ei fac parte din marele nostru corp național și trebuietratați ca atare. Să facem un apel autorităților statuluiromân pentru sprijinirea materială și culturală a aces-tor români, iar intelectualilor de la nord de Dunăre săle adresăm îndemnul de acorda atenția cuvenită tuturorramurilor poporului nostru, de a cultiva și a cunoaștedialectele românești sud-dunărene, mai ales zestrealiterară și folclorică rămasă de la aromâni. Numai așane vom putea înfățișa demni la judecata istoriei șivom putea spune, precum Vasile Pârvan, că ne-amfăcut „datoria vieții noastre”.

42

* Cuvânt susținut la sesiunea științifică „Românii din sudul Dunării – istorie și actualitate” (7 mai 2019, Amfiteatrul„Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)

** Preşedintele Societăţii de Cultură Macedo-Română

Dragi prieteni, aromâni, rămâni, armâni,cuțovlahi, țânțari, cum vreți să vă numiți,

Vă rog să îmi permiteți mai întâi să citesc cum asunat, la 1880, în Monitorul Oficial, recunoaștereaoficială a Societății de Cultură Ma cedo-Română:„Este cunoscută ca persoană juridică, prin legeavotată de Corpurile legiuitoare și promulgată prinÎnalt Decret Domnesc cu nr. 1298 din 15 aprilie1880, publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din aprilie1880”. Este actul oficial de constituire prin ÎnaltDecret Domnesc, votat în Parlamentul de atunci,care se numea cum ați auzit, prin care această Socie-tate apare în lumea atât de complicată a românității,plimbată și ca idee și ca realitate prin toate conti-nentele lumii, dar, mai ales, ajunsă în disperare, saula disperare în Balcani.

Rostul meu este de a vă reaminti ce este aceastăSocietate, pentru că noi, de fapt, asta sărbătorim înacest an – împlinirea a 140 de ani de la creareaSocietății, mai precis la 23 septembrie 1879. De fapt,ea urma Comitetului Macedo-Român, creat la 1860,acesta fiind contemporan cu ASTRA – AsociațiaTransilvană pentru literatură și cultură a poporuluiromân, fondată la 23 octombrie 1861 la Sibiu.

Îmi permit să fac un efort de imaginație și să îmiamintesc copilăria mea, extrem de bogată în poveștiadevărate, aflate de la bunici, de la părinți și care, înimaginația mea infantilă, căpătau dimensiuni cos -mice. Lumea noastră din această zonă a Balcanilor atrecut, în 35 de ani, prin trei mari transformări dra-matice. După Iradeaua din 9 mai 1905, prin care serecunoșteau drepturile românilor din Balcani, aînceput o campanie nebună de exterminare acomunităților românești. Au urmat căderea Imperiu-

lui otoman, ca urmare a războaielor balca nice(1913), Primul Război Mondial și schimbul depopulație care s-a făcut între greci și turci, ca ur marea Tratatului de la Lausanne din 24 iulie 1923. Înurma acestora, aromânii, nemaiavând încotro, deve-nind o minoritate acolo, au constituit o delegațiecare a venit la București și a cerut venirea în țara-mamă. Lucrul acesta s-a petrecut dramatic, astfelîncât, lăsând tot ce aveau în Grecia, au venit în țară.Fac o paranteză și spun că străbunicul meu era cel-nic mare, avea un munte al lui și 10 000 de oi. Dacăvă gândiți numai la mulsul oilor și ce înseamnă asta,ca să nu mai vorbesc și de tuns, vă puteți imagina ceactivitate economică era acolo.

Iată-i venind în 1925 prin implicarea extrem debenefică a guvernului român de atunci, colonizândCadrilaterul, cam 35 000 de oameni. O parte nu avrut să vină și s-a grecizat definitiv și irevocabil.Spre exemplu, familia bunicului meu din parteamamei, cu numele Celea, și-a păstrat numele româ-nesc, în schimb, vărul lui primar și familia acestuiași-au grecizat numele și se cheamă Tselios și n-avenit niciodată în România. Există acolo, în Grecia,începutul tuturor problemelor noastre, dorința impe-rioasă de a fi asimilați mai mult sau mai puțin forțat.Nu există niciun fel de etnie, niciun fel de minori tateîn Grecia. Există o lege care prevede că cine estenăscut în Grecia automat este grec. Că este turc, căeste român, că este altceva, el este considerat cafiind fie romanizat, fie musulmanizat, cum vreți sănumiți aceste fenomene. Or, nu este adevărat! Toatăistoria neamului nostru spune ce evenimente aufăcut ca acești oameni să fie în afara țării. Dacă luămpuțin în calcul distanța în kilometri între București și

Scurt istoric al Societății de cultură macedo-română*

Ion Caramitru**

43

Salonic, care a fost înainte capitala vechii Macedo-nii, supuse Imperiului otoman, sunt vreo 700 km. Înprocesul de transhumanță, 700 km sunt ca și cum nuar fi! Ce caută păstorii? Caută vara pășuni la munteși iarna la mare. Acolo avem muntele și marea camîn același loc. Este o zonă benefică pentru păstorit.Apoi, aromânii nu s-au amestecat cu alte neamuri,nici cu greci, nici cu turci, nici cu alte popoare. Maimult decât atât, și se poate verifica, bătrânii, dacăaflau că o fată se îndrăgostește de un grec, luau ohotărâre chiar dramatică.

Iată-ne supraromâni, cum spune un vechi șiimportant intelectual al nației noastre: Petre Țuțea.

Dar să revin la istoricul Societății noastre. Apos-tol Mărgărit, care a fost inspector școlar pentrușcolile noastre în Balcani, îl implora pe V.A. Ure-chia să grăbească constituirea Societății de CulturăMacedo-Română. Astfel, la Ateneul Român, în 23septembrie 1879, a avut loc prima ședință în cares-au pus bazele teoretice ale înființării acesteiSocietăți. O săptămână mai târziu, la Universitateadin București, mai precis pe 30 septembrie, s-a tre-cut la fapte, s-au înscris membrii fondatori, a fostales președinte V.A. Urechia, el fiind anterior secre-tarul general al Societății. Făcând toate diligențelenecesare, în 1880 Societatea a apărut oficial înforma pe care v-am descris-o.

Aș vrea să vă amintesc care au fost membrii fon-datori. Circulați în București astăzi pe străzi și multedintre ele poartă numele unor membri fondatori aiSocietății; în afară de capii bisericii de atunci,Mitropolitul Calinic Miclescu, Episcopul Dunării deJos sau Episcopul Atanasie al Râmnicului și NouluiSeverin, principii Dimitrie Ghica și Ion Ghica, IonCâmpineanu, Dimitrie Sturdza, generalul ChristianTell, Ion Caragiani, Alexandru Davilla, NicolaeKrețulescu, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, dr.Kalinderu, C.A. Rosetti, Vasile Alecsandri, dr.N.G. Kernbach, Constantin Demetriade, ConstantinBelimace, Ștefan Mihăileanu, Constantin Djuvara șiNicolae Catargi. Aceștia reprezintă o parte din ma -rile nume ale epocii care au făcut posibilă aparițiaSocietății.

Ce scopuri și-a propus această Societate? Sco-purile erau simple: întreținerea spiritualitățiiromânești în școală și în biserică. Aceste două ele-mente fundamentale au fost principiile de bază alefuncționării Societății. S-au deschis școli în maitoate satele unde erau aromâni, s-au deschis treilicee, unul chiar cu specific economic la Salonic,liceu pe care l-a făcut și tatăl meu, care a primit și

bursă și a putut fi găzduit, când a venit la Bucureștila studii la Academia Comercială, în școala internata Societății, cu bursă și cu întreținere completă. Deasemenea, preoții întrețineau serviciile divine înlimba română. Sunt controverse în materia asta. Sespune că această operă a guvernului și a neamuluinostru, de a deschide școli și de a-i face să învețelimba literară pe aromânii de acolo, a făcut ca ei săîși uite identitatea lor neromânească și că este ocrimă a Guvernului României de atunci, pentru căi-a îndepărtat de ceea ce ar fi de fapt identitatea lor.Așa consideră o facțiune a armânamei noastre că artrebui să respectăm: că aromânii nu sunt români, căsunt un popor aparte, ce vorbim nu este un dialect șică este o limbă de sine stătătoare.

Ceea ce vreau să vă spun este că dacă nu am fiavut școli și biserici acolo, noi nu mai eram de multpe lumea asta altceva decât greci. Asimilarea ar fifost instantanee. Să ne amintim, și cine studiazădocumentele vechi știe, că, acolo, în Grecia, capiibisericii lor spuneau: „Cine vorbește aromâna,vorbește limba dracului!”; „Aromânii trebuiedesființați, omorâți și îngropați”. Expresii de capetebisericești! Eram de nesuportat acolo și gata de a fieliminați!

Spuneam despre copilăria mea. Două lucruri potsă relatez, pentru că sunt multe povești. Întâi desprebunicul meu, Gheorghe Celea, care a fost învățătorîn satul din care proveneau el și familia lui, numit îndialectul aromân Gramaticova, în grecește Grama -tikon. Este la vreo 60 km de Salonic. Îmi povestea șieu ascultam cu ochii măriți, de copil, cum trebuia săvină la școală cu pușca, pe care o ținea pe catedră,iar elevii mari veneau cu pușca de acasă, făcândorele cu toate clasele la un loc, pentru că odatăveneau mercenarii, numiți antarți, și dădeau focsatului, încercând să-i extermine pe aromâni. A douapoveste a bunicului, pe care am păstrat-o ca pe ocarte de căpătâi, a fost faptul că, plecând călare cucei doi frați ai lui din Gramaticova, din vârful mun-telui, au fost așteptați de antarți, în pădure, jos. Autras ca să-i împuște. Pe cei doi frați i-au împușcat,i-au omorât. El a scăpat, i-au rănit calul. A fugit.Frații lui au fost tăiați bucăți și puși în desagi pe caiicare au fost biciuiți să meargă acasă. Calul bunicu-lui meu, rănit, a primit și el bice. S-au întors,obișnuiți acasă, iar mama și bunica mea îmi poves-teau, cum după tropotul cailor pe ulițele pietruite, aurealizat că oamenii au murit. Și au început să-ijelească înainte să vadă ce s-a întâmplat. Aceastăistorie este plină de dramatism. Nu mai vorbesc de

44

preoți care au fost uciși, de sate care au fost incen-diate, numai pentru că ei, aromânii, se consideraualtceva decât greci.

Chestiunea care atinge, aș spune, neverosimilul,astăzi este că statul grec a instituit două lucruriimportante: să dea pensii de până la 250 euro, dacănu mă înșel aceasta este suma pentru aromânii carese declară greci. Informațiile mele au oarecarevechime, dar țin de acești 20 de ani cel puțin. Iarcine voia să meargă să lucreze în Grecia, unde piațamuncii era mai bună, trebuia la graniță să se declaregrec.

Cred că am spus destul despre aceste povești. La 10 mai, neamul nostru românesc sărbătorește

mai multe evenimente importante: în 1866, princi -pele Carol jură credință ca domnitor al PrincipatelorRomâne; în 1877, Declarația de independență fațăde Imperiul otoman; în 1881, ziua încoronării Rege-lui Carol I, devenită și Ziua Regatului; iar la 1905,aici ating din nou un punct sensibil al zilelor noas-tre, apare oficial Iradeaua (decretul) sultanuluiAbdul Hamid al II-lea, la presiunile GuvernuluiRomâniei, care a reușit să obțină prin acest decret săfie recunoscută identitatea românească a aromânilor.Astăzi se speculează și se spune că s-a recunoscut„identitatea aromânească”. Nu exista atunci decâtidentitate românească în Balcani, pentru care statulromân făcea eforturi deosebite.

Încă de la 1860, statul român a început sădeschidă școli și biserici, să le întrețină, în interiorulImperiului otoman, care avea o flexibilitate maimare decât statele creștine de mai târziu față deminoritățile nemusulmane din imperiu. Au fost 40de ani de eforturi diplomatice pentru recunoaștereaexistenței româno-valahe, cum se numea atunci, saumacedo- și meglenoromâne. Sau, cum se spunea laBucurești, românii din Macedonia. Iradeaua a fostinserată pe 10 mai în toate publicațiile din Imperiulotoman, ca și în publicația „Lumina”, revista popu-lară a românilor din Imperiul otoman.

Societatea de Cultură Macedo-Română de aziîntreține această identitate și noi susținem că suntemromâni cu origine aromână sau macedo-română. Șică suntem români, căci suntem numai români pânăla urmă, pentru că nu considerăm că aromânii nusunt români. Să fie limpede și clar!

Vreau să vă povestesc câteva lucruri care s-aupetrecut după evenimentele din 1989. Imediat, înianuarie, am primit vizita domnului Vasile Barba,un intelectual din Brașov, profesor de geografie,care a emigrat înainte, de ’89, cu întreaga familie și

s-a stabilit în Germania, la Freiburg. DomnulBarba a venit la mine, cum bine știți eram atuncivicepreședinte al Parlamentului Provizoriu, răs-pundeam de cultură și de problemele tineretului,trei-patru luni, și mi-a spus: „A venit vremea noas-tră! Tu va trebui să deschizi ușile spre ideea că noinu suntem români, că noi suntem altceva!” I-amspus: „Domnule Barba, cum poți să-mi spui așaceva? Eu am trăit în poveștile [despre care v-amspus puțin], cu flacăra românismului în mine.Dumneata nu poți să vii să-mi ceri să întrețin ominciună istorică”. Tot în aceea perioadă, la cere-re, pentru că nu am fost invitat, am fost martor lavizita delegației statului grec, formată din adjunc-tul ministrului de Externe, nu-mi mai amintesccum îl chema, și generalul Nikos Grilakis, adjunc-tul Marelui Stat Major. Aceștia au venit să aducăsalutul de prietenie al statului grec față de nouaorientare politică a României postrevo luționare șiau avut o întâlnire cu domnul Iliescu, la care amparticipat la cerere. Am asistat la următoarea scenă.Dacă n-aș avea o dovadă palpabilă, poate că n-așavea curajul să vă povestesc. Dar pentru că existădovada, vă spun. Salutul a fost diplomatic, statulgrec recunoștea noua orânduire a României, îlsaluta pe domnul Iliescu și îi transmitea personalsusținerea morală și materială a guvernului grec îneventualitatea că va participa la alegeri pentrufuncția de președinte. Cu o singură condiție, auspus: „Să nu agitați problema românilor din Bal-cani”. Ceea ce domnul Iliescu chiar n-a făcut, cumnici Ceaușescu n-a făcut-o. Știm foarte bine atitu-dinea lui Nicolae Ceaușescu și a Partidului Comu-nist vizavi de aromâni. Știm și mai mult decât atât,că Ceaușescu a fost, nu pentru multă vreme,prim-secretar al județului Constanța și a participatchiar la arestări și deportări de aromâni care refu-zau să intre în gospodăriile colective. Dovada decare v-am spus că există este aceea că generalulGrilakis și-a publicat memoriile, în care se află șiun capitol în termenii pe care eu vi i-am descris.Există un interes imens ca statul român, prin efor-turile unor aromâni inconștienți sau motivați, săspună, negând toată istoria reală a neamului nostruși istoria specială a aromânilor, că nu suntemromâni. Influența vine din Grecia, fără doar șipoate, și se petrece pe un traseu care, aș putea săzic, îşi are „popota” în județul Constanța.

Societatea de Cultură Macedo-Română a partici-pat ca intervenient în procesul deschis de așa-zisa„comunitate aromână”, în care se cerea revizuirea

45

unei Hotărâri de Guvern, guvern condus de EmilBoc, în care se specifica modul de constituire aComitetului de Conducere al Organizației Mino -rităților Naționale. Nu mai știu dacă chiar așa senumea. Acum este Departamentul pentru RelațiiInteretnice. Adică, toate minoritățile din România,care sunt recunoscute oficial ca fiind minorităținaționale, au un comitet de conducere. Hotărârea deGuvern specifica cum se constituie aceasta și caresunt condițiile. Această organizație de aromâni, lainițiativa domnului Costică Canacheu, a dat în jude-cată Guvernul, cerând ca aromânii, mai precisaceastă organizație, să intre sau să aibă un post demembru în conducerea organizației respective, nefi-ind declarată vreodată minoritate națională. Deci eraun element absurd la prima vedere. În plus, domnulEmil Boc era șeful de partid al domnului Canacheu,care, dacă nu mă înșel, era chiar vicepreședintele luide partid și în Parlament președintele Comisiei deapărare și securitate națională. Într-un fel, vice -președintele dă în judecată președintele, pentru ocauză care nu avea fond, iar noi am aflat de acestlucru de la domnul Ionel Haiduc, președintele Aca-demiei Române de atunci, care primise o înștiințarede la Tribunal cum că e nevoie de un punct de ve -dere al Academiei la acel proces. Și am intrat caintervenient în acel proces și am câștigat procesul.Cu o specificare: avocatul Guvernului nu s-a pre-zentat niciodată la niciun termen, nici măcar cânds-a judecat pe fond!

Se sărbătorește în România Ziua Națională aAromânilor, legată de data de 10 mai, mai mult saumai puțin. Nu există o „zi națională a aromânilor”,poate să existe o zi a aromânilor oricând! Dar„națională” nu poate să existe, e un fals istoric! Pede altă parte, nu exista niciun fel de rațiune de abloca Legea românilor de pretutindeni, cum s-afăcut în Parlament, în Camera Deputaților, întoarsăde domnul președinte Traian Băsescu, care a cerut,în mod logic, să se specifice cine sunt „românii depretutindeni”. Cine sunt ei? Nu „români de pre -tutindeni”. S-a blocat această dezbatere, cu largulconcurs al domnului Canacheu, și s-a retrimis ladomnul Băsescu care a promulgat-o ca atare.Recent, acum câțiva ani, s-a făcut o nouă dezbatereîn Parlament și acel articol a fost rediscutat, revotat,și în noua Lege a românilor de pretutindeni aromâ-nii apar ca fiind printre românii de pretutindeni, cutoate definițiile lor: aromâni, țânțari, cuțovlahi,râmâni, armâni, rămâni, ei sunt acolo. S-a făcutdreptate!

Academiei Române îi mulțumesc pentru respec-tul pe care îl are față de realitățile istorice, întrucâtsusține până la capăt, prin declarații publice, realita-tea care nu vine numai de la noi… Aș dori să văcitesc, pentru că îl iubesc mai mult decât vă putețiînchipui și îl studiez mereu pe Eminescu, ca o micăcuriozitate: „Cât despre limba macedo-românilor,este astăzi un adevăr cunoscut de toți că este numaiun dialect al limbii daco-române și că n-are a facedeloc cu limbile neolatine ale Occidentului. Studiilerecente ale lui Miklosich au dovedit-o cu toatăevidența. Atât dialectul din Istria, cât și cel macedo-român sunt varietăți ale limbii daco-române, cu micideosebiri fonologice și cu mari și hotărâtoare ase-mănări. Ne rămâne numai să admirăm ignoranțagrecilor moderni în privința istoriei și etnografieiunor țări asupra cărora pretind a avea drepturi. Dacăse află români în Macedonia care vor redeşteptareapoporului lor şi readucerea lui la conştiinţa naţio -nală, ei au cuvânt să lucreze în acest sens, şi nu inju-riile foilor greceşti îi vor opri. În mozaicul de po -poare orientale, credem că e loc şi pentru români şică nu există nicio necesitate să fie anexaţi la Gre-cia” (Mihai Eminescu, Erori istorice şi filologice, 11august 1882).

Ar trebui să vă citez din renumiți intelectuali,dar Eminescu spune atât de precis… Și vă mai redauun text al lui: „Nu există un stat în Eu ropa Orien tală,nu există o ţară de la Adriatică până la MareaNeagră care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitateanoastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la mor-lacii din Bosnia şi Erţegovina, găsim pas cu pasfragmentele acestei mari unităţi etnice în munţiiAlbaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi înBalcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până subzidurile Atenei, apoi dincolo de Tisa, începând întoată regiunea Daciei Traiane până dincolo de Nis-tru, până aproape de Odesa şi de Kiev” (Mihai Emi-nescu, Românii Peninsulei Balcanie, 26 septembrie1878). Iată până unde ne aflăm! Ca să nu mai vor-besc de contribuția aromânilor, considerându-seromâni până la capăt, la știința și cultura României.Am amintit membrii fondatori. Aș vrea acum săcitez academicieni aromâni: membru fondator șiprimul președinte al Academiei a fost Ion HeliadeRădulescu; apoi membri fondatori: Ioan D. Cara-giani, Dimitrie Cozacovici, Andrei Mocioni;membri de onoare: Andrei Șaguna, Ion Pacea, IoanJac Rene Juvara; membri titulari: Ion Ghica, care afost de patru ori președinte al Academiei Române,Athanase Joja, Alexandru Odobescu, Nicolae Iorga,

46

Pericle Papahagi, Theodor Capidan, Sextil Pușcariu,Gala Galaction, Șt.O. Iosif, Octavian Goga, VictorEftimiu, Lucian Blaga, Constantin Noica și alții.

De ce vă spun aceste lucruri? Pentru că eu credcă aromânii trebuie să fie nu numai mândri deaceastă substanță românească a neamului lor, ci și cătrebuie să mulțumească statului român.

V-am pomenit de colonizarea în Cadrilater. Știțifoarte bine, apropo de cetățenie, că lucrurile acesteanu s-au schimbat și cât durează, în fiecare țară,obținerea ei: de la minimum cinci ani până la 12,chiar 15 ani de așteptare pentru câștigarea calitățiide cetățean al țării respective. Statul român, prindocumentele eliberate de Societatea de CulturăMacedo-Română, a dat peste noapte cetățenie ro -mână aromânilor care au venit, disperați, din Grecia,cam 35 000 de oameni, și i-a colonizat gratuit înCadrilater. Au primit 10 ha pe cap de familie, dreptsă-și facă case gratuit, fără taxe, fără nimic, locuri decase. În 15 ani cât au stat acolo, până în 1940 cânds-a pus în operă Pactul Ribbentrop-Molotov și s-acedat Cadrilaterul Bulgariei, au muncit ca niștecâini, au făcut averi acolo. Se făcea până și exportde cereale direct în centrul Europei. Era perioadadespre care râdeau comuniștii de noi că eram o țarăeminamente agrară. Eram și agrară, dar aveam ce

exporta. Când au venit în țară au venit înflăcărați deromânism, s-a întâmplat accidentul dramatic cuintrarea în special a tineretului în Mișcarea Le gio -nară. De ce-or fi intrat aceștia în Mișcarea Legio -nară? Că dacă ei nu erau români erau niște veneticipuși pe rele… Dar dacă erau români și înflăcărați deromânismul lor, naivi, păstori simpli, oameni fărăpregătire intelectuală… Cum vom aprecia aceastămișcare istorică ce s-a manifestat în epocarespectivă? „Țara-mamă a aromânilor unde este?”,am întrebat retoric. Mi s-a spus: „În Balcani”. Păi,dacă este în Balcani, așa în general, înseamnă că einu au o țară-mamă, sunt un popor migrator, plecațicu căruța și cu caii peste tot. De ce le-or fi datromânii cetățenia atât de repede și de cinstit? Pen-tru că îi consideră frați și i-au consideratîntotdeauna. Și acesta este, după părerea mea,argumentul fundamental al operei noastre deastăzi, al Societății de Cultură Macedo-Română,care întreține acest adevăr.

Voi încheia cu o declarație scrisă a academicieneiMatilda Caragiu-Marioțeanu, una dintre cele maimari specialiste în dialectologie și în dialectul aro-mân: „A legaliza o comunitate aromâ nească minori-tară în România, astăzi, ar constitui cea mai mareabsurditate a istoriei contemporane a aromânilor”.

47*Cuvânt susținut la sesiunea științifică „Românii din sudul Dunării – istorie și actualitate”

(7 mai 2019, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)

Aromânii – istorie și actualitate*

Nicolae SaramanduMembru corespondent al Academiei Române

Simpozionul nostru de astăzi se intitulează„Românii din sudul Dunării – istorie şi actualitate”,pentru că nu putem aborda problemele de actuali tateale acestor români fără a avea cunoştinţă despreistoria lor trecută şi recentă. Eu mă voi referi înexpunerea mea la grupul cel mai important al româ-nilor din sudul Dunării – aromânii –, dar cele maimulte dintre observaţiile noastre sunt valabile şipentru meglenoromâni şi istroromâni, a căror istorierecentă (secolele XIX–XX) este comună cu a aro-mânilor.

Scopul intervenţiei mele este să pun în evi denţădouă aspecte cu privire la identitatea etnică şilingvistică a aromânilor:

a) sentimentul alterităţii faţă de popoarele dinBalcani, în mijlocul cărora trăiesc: greci, slavi, alba-nezi;

b) conştiinţa romanităţii, devenită – în perioadamodernă – conştiinţă a românităţii, a unităţii delimbă şi de neam cu românii din nordul Dunării.

Aceste două aspecte – care sunt cele două com-ponente de bază ale identităţii etnice şi lingvistice aaromânilor – străbat cu atâta limpezime din întreagadocumentaţie istorică privitoare la aromâni, încâtaproape se impun de la sine.

Înainte de a intra în subiectul expunerii noastre,permiteţi-mi să mă refer la raportul limbă-dialectdin perspectiva unor date recente sau mai puţincunoscute. Ideea că aromâna, ca şi celelalte dia lecteromâneşti sud-dunărene – meglenoromâna şi istro-româna – sunt limbi deosebite de limba română afost lansată în anii ’60 ai secolului trecut pentru a fifolosită în susţinerea opiniei neştiinţifice a existen-ţei unei limbi moldoveneşti diferite de limba ro -mână. La bază stă negarea fazei de comunitate – a

românei comune – din care s-au format ulterior, prinseparare teritorială, dialectele româneşti actuale. S-asusţinut că pornind de la latină – latina balcanică –s-ar fi format cinci limbi: română, moldoveană, aro-mână, meglenoromână şi istroromână. Aceastăchestiune l-a preocupat pe Eugeniu Coşeriu, care –nefiind în acea perioadă în ţară – nu a putut intervenidirect în dezbaterea din România. Şi-a exprimat,însă, poziţia în scris şi am găsit-o în manuscriselesale, pe care le-am publicat în 2005 sub titlul Limbaromână – limbă romanică1. Iată ce găsim în manu -scrise (text în limba germană, tradus de noi în ro -mână): „Dialectele româneşti. Literalmente altfeldecât celelalte limbi romanice. Acestea din urmăprovin direct din latină. Siciliana, de exemplu, sauwallona nu au apărut ca rezultat al diferenţierii ita-lienei, respectiv a francezei (în aceste cazuri un dia-lect a devenit limbă literară, iar celelalte dialecteabia apoi au devenit «dialecte» ale acestei limbi).Macedoromâna, meglenoromâna, istroromâna, dim-potrivă, au luat naştere literalmente prin diferenţie-rea «românei»”. În completarea acestei consemnăridin manuscrise, Eugeniu Coşeriu afirmă: „Astaînseamnă că siciliana, sau toscana, sau abruzzezaprovin direct din latina vulgară şi sunt, la origine,diferite. Şi, cu toate astea, spunem că sunt dialecteale italienei şi nu s-a spus că sunt limbi diferite,deşi diferenţierea merge până în latina vulgară. Totaşa în cazul spaniolei. Este, deci, vorba că, tocmaiîn cazul românei, se poate susţine contrariul [...],adică se poate sus ţine că există o bază comună,care nu mai e, pur şi simplu, latină vulgară, ci edeja românească”2.

Faptul că aromânii – de când sunt atestaţi decătre străini ca grup etnic constituit, secolul al X-lea –

48

au avut conştiinţa originii lor române şi a unităţii deneam cu rămânii din nordul Dunării rezultă din toatesursele istorice: latine medievale, bizantine, slave,maghiare. Mă rezum la o singură menţiune. Unuldintre ultimii scriitori bizantini, Laonic Chalco-condyl, scria în a doua jumătate a secolului al XV-lea despre „neamul care locuieşte din Dacia până înPind şi care se întinde în Tesalia. Vlahi se numesc şiunii şi ceilalţi. [...] Dacii vorbesc o limbă apropiatăde a italienilor”3.

Mărturii ale acestei unităţi de neam şi de limbăgăsim la cărturarii români din secolele al XVII-leaşi al XVIII-lea: Miron Costin, Stolnicul ConstantinCantacuzino, Dimitrie Cantemir, aşa cum a arătatîntr-o contribuţie recentă academicianul GrigoreBrâncuş. Deosebit de sugestive sunt însemnărileStolnicului Constantin Cantacuzino: „Sunt darăaceşti coţo vlahi, cum ne spun vecinii lor şi încă şicu dintr-înşii am vorbit, oameni nu mai osebiţi, niciîn chip, nici în obicine, nici în tăria şi făptura tru-pului, decât rumânii, ceştea, şi limba lor rumânescăca acestora [...]; şi unii şi alţii, cu puţinea vremeîntr-un loc aflându-se şi vorbesc adese, pe lesne potînţelege”4.

În legătură cu sentimentul comunităţii de limbăşi de neam al aromânilor cu românii din nordulDunării, s-a afirmat de către unii că ar fi apărut caurmare a „propagandei româneşti” în Balcani în adoua jumătate a secolului al XIX-lea. Este o opinietotal nefondată, pentru că este contrazisă de întrea-ga desfăşurare a atestării şi afirmării aromânilor înistorie.

Chiar de la primele manifestări în scris, înce-pând cu secolul al XVIII-lea, aromânii îşi afirmăpregnant, pe de o parte, sentimentul alterităţii faţăde popoarele cu care convieţuiau în Balcani – greci,albanezi, slavi – şi, pe de altă parte, conştiinţa roma-nităţii şi a identităţii de neam şi de limbă cu româniidin nordul Dunării5.

Pe o gravură din anul 1731 (descoperită lamânăstirea Ardeniţa din Albania), reprezentând-o peFecioara Maria cu Pruncul, apare primul text aro-mânesc, datorat ieromonahului de origine aromânăNectarie Tărpu, alături de textul în limbile greacă şialbaneză, toate fiind transpuneri ale textului latinescRegina mater et virgo auxiliare servis tuis, înaromână: Virγină, mumă al Dumni'ă, oară tră noipecătoş× i (Vergură [= virgină, fecioară], mumă a luiDumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii). Prin tra-ducerea textului latinesc în aromână, alături degreacă şi albaneză, ieromonahul Nectarie Tărpu,

originar din Moscopole, îşi exprima cu pregnanţăsentimentul alterităţii faţă de vorbitorii acestorlimbi. Nu este lipsită de semnificaţie prezenţa textu-lui în limba latină, lucru mai puţin obişnuit pe oicoană ortodoxă, prin care Nectarie Tărpu evidenţiaoriginea graiului său şi apartenenţa la lumea roma-nică. De alfel, învăţatul prelat şi-a sfârşit viaţa înexil, la Veneţia, oraş cu care Moscopole avea vechilegături.

La Veneţia se tipăreşte, în 1770, Πρωτοπειρία[Prima învăţătură] a aromânului Theodor AnastasieCavalioti, profesor la Academia din Moscopole, ocarte de citire pentru clasele elementare, scrisă îngreceşte, care este însoţită de un vocabular de 1770de termeni, unde cuvintele greceşti sunt traduse înaromână (pe care o numeşte Βλάχικα) şi albaneză.Lucrarea lui Cavalioti pune în evidenţă acelaşi sen-timent al alterităţii: delimitarea aromânilor de grecişi albanezi.

Importanţa acestei lucrări este însă mult maimare. Ea a ajuns în mâinile învăţatului german (deorigine suedeză) Johann Thunmann, fiindu-i oferităacestuia de un tânăr student aromân la Universitateadin Leiden (Olanda), originar din Moscopole,Constantin Hagi Cegani, despre care Thunmannspune: „Domnul Cegani mi-a oferit multe informa-ţii despre aromâni şi albanezi, precum numele, răs-pândirea, numărul, limba lor”6. Întemeiat pe cartealui Ca valioti, dar şi pe informaţiile primite de latânărul student aromân, Thunmann scrie cunoscutulstudiu, Über die Geschichte und Sprache der Alba-ner und der Wlachen (Leipzig, 1774), în care afirmăcă aromânii, pe care îi numeşte Thrakische Wla-chen, vorbesc aceeaşi limbă cu fraţii lor din nordulDunării, pe care îi numeşte Dakische Wlachen: „Siereden eben dieselbe Sprache, als ihre Brüderdiesseits der Donau”7. În continuare, Thunmannprecizează că ei înşişi îşi spun români: „Sie nennensich selbst Rumanje oder Rumunje”8.

Această conştiinţă a unităţii de neam şi de limbăa aromânilor cu dacoromânii exista deci la Mosco-pole, centrul renaşterii culturale a aromânilor însecolul al XVIII-lea.

Un alt învăţat aromân, Daniil Moscopoleanu,tipăreşte în 1794, tot la Veneţia, un manual de con-versaţie în greacă, tradus în aromână, bulgară şialbaneză. Daniil precizeză chiar din titlul lucrăriisale că traduce textul grecesc εν Μοισία Βλαχικης9,adică „în româna din Moesia” [= româna sud-dună-reană], ceea ce subliniază unitatea lingvistică dintrearomână şi dacoromână [româna vorbită în nordul

49

Dunării], stabilită anterior de Johann Thunmann. Totdin mediul moscopolean provine Constantin Ucuta,autorul lucrării Νέα Παιδαγωγία [Noua pedagogie],cu subtitlul (în limba greacă, în original) „abecedarlesnicios pentru a-i învăţa pe copii carte romano-vlahă [subl. n.], în cazul curent al romano-vlahilor[subl. n.]”, lucrare tipărită în 1797 la Viena, în tipo-grafia fraţilor Markide Puiu, de origine aromână.Este interesant de observat că Ucuta nu-i mainumeşte pe aromâni vlahi (şi nici idiomul vorbit deei, vlahica, aşa cum apărea la Cavalioti, sau vlahadin Moesia, ca la Daniil), ci romano-vlahi, denu mireprin care se evidenţiază clar românitatea lor. Ladata scrierii lucrării, Ucuta era hartofilax şi proto-pop în colonia ortodoxă din Posen [Poznan] (Pru-sia orientală, formată, probabil, în majoritate dearomâni) şi este de presupus că se informase dinmedii intelectuale din Austro-Ungaria sau princontact direct cu vorbitori de limbă română, despreunitatea de origine şi de limbă a românilor nord- şisud-dunăreni.

La scurtă vreme după Ucuta, aromânul Gheor-ghe Constantin Roja, „cetăţeanul academicesc şicandidatul clinicesc, doftor la Spitalul UniversităţiiUngureşti din Pesta”, publica la Pesta, în 1808, înlimba germană, o lucrare despre istoria aromânilor,pe care îi numeşte români (Untersuchungen über dieRomanier oder sogenannten Wlachen, welche jen-seits der Donau wohnen). Roja este important şipentru o altă lucrare, în care încearcă să creeze olimbă literară comună românilor nord- şi sud-dună-reni, scrisă cu alfabet latin: Măestria ghiovăsiriiromâneşti cu litere latineşti, care sânt literele Româ-nilor ceale vechi (Buda, 1809).

În aceeaşi perioadă publică la Viena, în 1813,Mihail C. Boiagi, o gramatică a dialectului aromânscrisă cu alfabet latin: Romanische oder Macedo-nowlachische Sprachlehre [Gramatică română saumacedovlahă]. În prefaţa lucrării, autorul afirmă călimba sa română maternă (walachische Mutter -sprache) este vorbită de 4 milioane de locuitori înTransilvania şi în alte ţinuturi11, de unde rezultă, aşacum observă istoricul austriac Max Demeter Peyfussîntr-o importantă lucrare, Die aromunische Frage(Viena, 1974), că pentru Boiagi „era de la sine înţe-les faptul că limba sa maternă era pricepută de patrumilioane de oameni, aşadar şi de dacoromâni”12. Înaceeaşi lucrare, Max Demeter Peyfuss, care descin-dea dintr-o veche familie de aromâni stabilită laViena cu peste două secole în urmă (după o mărtu-rie proprie), formula concluzia: „Aromânii au ajuns,

printr-o evoluţie relativ continuă, de la conştiinţaindividualităţii limbii lor, la conştiinţa originii lorlatine şi, în cele din urmă, la o formă mo dernă deconştiinţă naţională, care implica şi ideea apropia-tei înrudiri, dacă nu chiar a identităţii cu daco -românii”13.

În operele reprezentanţilor Şcolii Ardelene –Samuil Micu-Klein, Petru Maior, Gheorghe Şincai –găsim numeroase informaţii despre aromâni, pe carei-au cunoscut direct, ideea dominantă fiind de rele-vare a identităţii de limbă şi de neam.

Momentul de redeşteptare naţională a aromâni-lor, sub influenţa Şcolii Ardelene din Transilvania,are ecou în Principate. În 1837, Mihail Kogălniceanuscrie că aromânii sunt „romani prin nume, sânge şicuraj”, că „se numesc ei înşişi întotdeauna români şiiau drept insultă celelalte nume ce li se dau” şi că„limba română [...] se mai vorbeşte încă şi [...] înMacedonia, Tracia”14. În primele două numere din„Curier de ambe sexe” (din 1837 şi 1838), Ion He -liade Rădulescu menţionează, pe lângă dialectul„românilor din Dacia”, pe cel „al românilor dinMacedonia”. La el reapare ideea lui Roja şi PetruMaior de a se crea „o limbă de obşte” comună tutu-ror românilor, pe baza celor două dialecte.

Preocuparea pentru aromâni, ramura sudică apoporului român, este vie la paşoptişti. Redeştepta-rea lor naţională era considerată o necesitate de cătreNicolae Bălcescu, care, într-o scrisoare adresată luiIon Ghica din exil în octombrie 1848, îi mărturiseaacestuia intenţia de a se angaja personal în acestscop: „Eu aveam hotărârea, viind la Constantinopol,d-a mă aşeza între vlahii din Balcani, căci socot deneapărat a developa naţionalitatea într-acestavantpost al românismului”. Aflat, de asemenea, înexil (de unde revine în 1857), Christian Tell l-aîntâlnit la muntele Athos pe arhimandritul Averchie,aromân, care se va angaja ulterior în acţiunea deînfiinţare a şcolilor româneşti din Macedonia.

În 1854, Ion Ghica, în spiritul intenţiei expri -mate de Nicolae Bălcescu, îl trimite într-o călătoriela Athos şi în Macedonia pe Dimitrie Bolintineanu,care, prin tatăl său, avea origine aromânească.Bolintineanu a intervenit la Poartă în favoarea aro-mânilor, printr-un memorandum cuprinzând dezide-ratele pentru a căror realizare guvernul român aveasă se angajeze ulterior.

În anul 2014 a apărut la Bucureşti traducerea înlimba română a volumului I din cunoscuta mono-grafie a romanismului german Gustav Weigand, DieAromunen, I. Land un Leute (Leipzig, 1895). Titlul

50

lucrării în traducere românească nu este Aromânii,aşa cum ne-am fi aşteptat, ci Armânii, forma din dia-lectul aromân, deşi textul tradus nu este în dialect, ciîn limba română literară. Justificarea dată de editoa-rea volumului, Mariana Bara, este surprinzătoare şitendenţioasă: „Folosirea denumirii «aromâni» şi nu«armâni» s-a datorat în bună parte, alături de nein-formare, «tezelor ideologiei naţionale româneşti înproblematica armânească»”15. În concepţia editoa-rei, aromâna şi româna ar fi limbi diferite, punct devedere care ar rezulta şi din lucrarea învăţatului ger-man. O greşeală totală şi o inducere în eroare a citi-torului, editoarea omiţând intenţionat în comenta -riile sale pasajele din epoca lui G. Weigand, precumacesta, în care savantul german vorbeşte cu căldurăde „neamul românesc, din care aromânii noştri sunto ramură. Prin limbă, cele patru neamuri româneşti,dacoromânii, aromânii, megleniţii şi istrienii suntlegate în modul cel mai strâns şi limba lor nu dove-deşte nimic altceva decât că neamurile care trăiescazi separat trebuie să fi fost odată unite în spaţiu”16.Orice comentariu este de prisos.

În ultimele decenii a apărut în România un curentradical, susţinut de câteva organizaţii create după1990, care reproşează statului român că s-a ocupat întrecut de soarta conaţionalilor din sudul Dunării.Este vorba de un curent separatist, care a ajuns săceară statutul de minoritate pentru aromânii dinRomânia şi care, în aceeaşi direcţie a diferenţierii, amodificat scrierea cu alfabet latin a dialectului aro-mân. Este vorba de înlocuirea sistemului de scriere adialectului aromân, întemeiat pe tradiţia scrisuluiromânesc literar, cu sistemul întocmit cu peste douăveacuri în urmă, la 1813, de Mihail C. Boiagi şifolosit de acesta în gramatica sa. Meritul lui Boiagiera că, influenţat de ideologia Şcolii Ardelene, afolosit alfabetul latin într-o vreme când în scrierearomânească se folosea predominant alfabetul chiri-lic. Soluţiile grafice pe care Boiagi – urmând mo delestrăine (maghiare, germane) – le-a găsit în redarea cualfabet latin a unor sunete (vo cale, consoane) inexis-tente în latină, specifice limbii române, nu au fost, îngeneral, reţinute în ortografia românească. A revenila sistemul de scriere al lui Mihail C. Boiagi înseam-nă a ignora cu bună ştiinţă evoluţia scrisului cu alfa-bet latin a limbii române, cu intenţia implicită de a dascrierii aromâneşti o imagine grafică diferită descrierea română literară, în slujba ideii că româna şiaromâna ar fi limbi diferite.

Urmările în această direcţie sunt imprevizibile şis-ar putea să se ajungă la scrierea dialectului aromân

cu un alt alfabet, cum s-a şi întâmplat recent prinpublicarea în Grecia a unei culegeri de folclor aro-mân scrisă cu alfabet grecesc, în ciuda tradiţiei sta-bilite în lingvistica greacă (monografii, gramatici,studii, texte şi glosare dialectale) de a reda cu alfa-bet latin textele în dialectul aromân (dialect al limbiiromâne, recunoscut ca atare de lingviştii greci).

În discursul de recepţie la Academia Românădin 29 mai 2013, Istoria şi semnificaţia numelorromân/valah şi România/Valahia, acad. Ioan-AurelPop demonstrează în legătură cu numele de Rumâ-nia sau România că nu a fost „un nume inventat” înepoca modernă (secolul al XIX-lea) de către istoricisau oamenii politici, că „era un nume păstrat înmemoria colectivă, venit dintr-un trecut îndepărtat,nume pe care-l purtaseră într-un fel sau altul, la unmoment dat, toate alcătuirile politice ale români-lor”17. În sprijinul acestor constatări vreau să aducla cunoştinţă faptul că acest cuvânt, românie, nereţi-nut până în prezent în literatura de specialitate,ex istă în dialectul aromân, în graiul aromânilor făr-şeroţi, sub forma rămănie „mulţime a aromânilor;(p. ext.) ţinut locuit de aromâni”. Eu l-am întâlnit înancheta de teren la aromânii fărşeroţi din Beala deSus, lângă oraşul Struga (Republica Macedonia deNord, la graniţa cu Albania)18, dar termenul fuseseconsemnat de Constantin N. Burileanu în lucrareaDe la românii din Albania (Bucureşti, 1906), undene spune că „înainte vreme [...], pe acest munte[Tomor], după vorba fărşeroţilor, «venia Rrmăniatută» [venea românimea toată]”19. Există şi atestărirecente ale acestui cuvânt, rămănie, în dialectul aro-mân, în lucrarea Manuelei Nevaci20.

Aş vrea să închei cu un caz individual, pe careîl consider edificator pentru grandoarea şi decăde-rea unei istorii inventate, prin destinul unui fruntaşal noii „mişcări” separatiste armâneşti. Este vorbade ing. Nico Popnicola din Republica Macedoniade Nord, preşedinte, la un moment dat, al unuiComitet internaţional al aromânilor, care promovaideea separatistă. La un simpozion pe teme aromâ-neşti organizat în 1998 la Constanţa, ing. NicoPopnicola reproşa faptul că expunerile se făceau înromâna literară: „Aestâ limbâ noi nu u ştimu”[„Această limbă noi nu o ştim”]21. Unele comuni-cări fiind susţinute de cercetători de la AcademiaRomână, prezentă fiind şi acad. Matilda Caragiu-Marioţeanu, ing. Nico Popnicola a ripostat: „ŢiAcademie, ţi-are s-facâ Academia tu lucurlu a nos-tru?” [„Ce Academie, ce are să facă Academia pen-tru lucrul nostru?”]22. Întâmplarea a făcut ca, după

51

de 20 de ani, în 2018, să-l întâlnesc la Bitolia(Republica Macedonia de Nord) pe, de-acum,bătrânul inginer Nico Popnicola, care, cu durere însuflet, mi-a făcut câ teva mărturisiri. Cimitirulromânesc (unde îşi au locul de veci personalităţiproeminente ale istoriei aromâneşti: ConstantinBelimace, Apostol Mărgărit, membru al AcademieiRomâne), proprietate a statului român până în1990, intrat ulterior în proprietatea asociaţiei aro-mâneşti din Bitolia, nu mai apar ţine în prezentacestei asociaţii, cum nu mai aparţine statuluiromân clădirea cunoscutului liceu românesc dinBitolia. De curând, asociaţia a pierdut şi sediul, iarsituaţia bisericii româneşti „Sf. Constantin şiElena” e precară. Conştient de „rezultatele” dezbi-nării, bătrânul inginer solicită în prezent sprijinulstatului român şi al Academiei Române.

bibliografie

Bara 2014 – Mariana Bara, Note finale la „Cuvânt-înainte” la ediţia în limba română a lucrării lui Gustav Wei-gand, Armânii, vol. I, Editura Tractus Arte, 2014.

Boiagi 1813 – Mihail C. Boiagi, Romanische oderMacedonovlachische Sprachlehre, Viena, 1813.

Brâncuş 2011 – Grigore Brâncuş, Informaţii desprearomâni în cultura noastră veche, în Studia linguistica etphilologica. Omagiu profesorului Nicolae Saramandu la 70de ani (editor: Manuela Nevaci), Editura Universităţii dinBucureşti, 2011, p. 141–143.

Burileanu 1906 – Constantin N. Burileanu, De la româ-nii din Albania, Bucureşti, 1906.

Caragiu Marioţeanu 2006 – Matilda Caragiu Mario -ţeanu, Aromânii şi aromâna în conştiinţa contemporană,Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.

Coşeriu 2005 – Eugeniu Coşeriu, Limba română –limbă romanică. Texte manuscrise editate de Nicolae Sara-mandu, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.

FHDR IV – Fontes historiae Daco-Romanae (Izvoareleistoriei României), ediderunt Haralambie Mihăescu, RaduLăzărescu, Nicolae-Şerban Tanaşoca, Tudor Teoteoi, IV,Bucureşti, 1982.

Nevaci 2018 – Manuela Nevaci (coordonator), autori:Manuela Nevaci, Carmen-Irina Floarea, Ionuţ Geană,Teodora Toroipan, Convergenţe lingvistice balcano-roma -nice în dialectele româneşti sud-dunărene, Editura Univer-sităţii din Bucureşti, 2018.

Pop 2013 – Ioan-Aurel Pop, Istoria şi semnificaţianumelor român/valah şi România/Valahia, AcademiaRomână. Discursuri de recepţie, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 2013.

Peyfuss 1974 – Max Demeter Peyfuss, Die Aromuni -sche Frage, Hermann Böhlaus Nachf., Wien-Köln-Graz,1974.

Saramandu 2004 – Nicolae Saramandu, Romanitateaorientală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2004.

Saramandu 2013 – Nicolae Saramandu, MomentulMoscopole în istoria raporturilor lingvistice româno-albaneze, în „Fonetică şi dialectologie”, XXXII, 2013, p.129–137.

Thunmann 1774 – Johann Thunmann, Über dieGeschichte und Sprache der Albaner und der Wlachen,Leipzig, 1774.

Weigand 1895 – Gustav Weigand, Die Aromunen, I.Land und Leute, Leipzig, 1895.

Note

1 Eugeniu Coşeriu, Limba română – limbă romanică.Texte manuscrise, editate de Nicolae Saramandu, EdituraAcademiei Române, București, 2005.

2 Coşeriu 2005: 12.3 FHDR IV: 455; apud Saramandu 2004: 49.4 Brâncuş 2011: 143 (cf. şi Peyfuss 1974: 30).5 Pentru prezentarea de ansamblu, vezi Saramandu,

2013.6 Thunmann 1774: 179–180, notă.7 Thunmann 1774: 174.8 Ibidem.9 Cf. Saramandu 2013: 133.10 Cf. Capidan 1932: 61.11 Cf. Boiagi 1813: Vorrede: ı.12 Peyfuss 1974: 27. 13 Idem: 30.14 Cf. Capidan 1932: 90.15 Bara 2014: 335 (cu trimitere la lucrarea autoarei,

Limba armânească, Bucureşti, Cartea Universitară, 2007,p. 13).

16 Weigand 1895: 271.17 Pop 2013: 23.18 În ancheta dialectală din 4 octombrie 1978.19 Burileanu 1906: 158.20 Nevaci 2018: 149 (tu Čamăríã 2íma/tútă

Rămăníã/tuţ ẹrá picurár— ‛în Çamăria jos [Albania]toată Rămănia, toţi erau păstori’). Pe DVD-ul ataşatcărţii se aude cuvântul rămăníe, atestat la aromâniifărşeroţi.

21 Caragiu-Marioţeanu 2006: 77.22 Idem: 58.

52

*Cuvânt susținut la sesiunea științifică „Românii din sudul Dunării – istorie și actualitate” (7 mai 2019, Amfiteatrul„Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)

** Cercetător, Institutul de Studii Sud-Est Europene

O definiție a postmodernismului nu-și mai arelocul în studiul de față, după multele astfel de încer-cări deja făcute. La fel, nu voi acorda spațiu uneidezbateri cu argumente pro și contra – există sufi-ciente critici pertinente ale postmodernismului, depe poziții conservatoare1, creștine2, ale criticii aca-demice3, ale filosofiei4 și chiar ale anarhismului5.Este suficient să precizez că, pentru orice om alștiințelor zise exacte, în Universul fizic lumina sedeplasează cu viteza limită. Deci nu orice ierarhiepoate fi abolită.

Pentru orice persoană avizată este evidentăcontinuarea și după 1989 a unui drastic proces dealienare identitară în comunitățile istorice româneștide la sudul Dunării, în ciuda priorităților de politicăexternă declarate ale Ministerului Afacerilor Ex -terne român, a existenței unei structuri guvernamen-tale dedicate acestor români (departament/ministerpentru românii de pretutindeni), a existenței uneilegi a românilor de pretutindeni (299/2007) și a fon-durilor special alocate. Deromanizarea, cum numeaNicolae-Șerban Tanașoca acest proces, este preacomplexă pentru a putea fi pusă în exclusivitate peseama măsurilor etnopolitice implementate în țărileunde românii sud-dunăreni sunt autohtoni, chiardacă contextul cultural postmodern este favorabilunor astfel de politici asimilaționiste.

Dar, pentru relevanța temei alese, voi trata cazulunui actor non-statal – Consiliul Makedon-Armân(CMA) ca exponent al curentului identitar neoaro-mânist6: o mișcare internațională (și inter na -ționalistă) a cărei principală componentă acti veazăîn România7, inclusiv în forme politizate, și care aredrept scop alienarea aromânilor față de românitate

prin metode etnopolitice exersate anterior asupravlahilor timoceni din Serbia sau asupra moldoveni-lor din Ucraina și din actuala Republică Moldova.Obiectivul declarat este „protejarea” aromânilor (înRomânia și în țările de origine) de asimilare, prinobținerea statutului de minoritate națională și adrepturilor aferente, ca popor balcanic aparte, fărăstat înrudit.

Voi pune în evidență modul în care câteva trăsă-turi definitorii ale canonului postmodern influen -țează, reconfigurează identitatea unor grupuri dearomâni sub influența propagandei neoaromâniste.Contestarea centrelor tradiționale de autoritate (aca-demică, politică, instituțională), transformarea ra -porturilor de inclusivitate între întreg și parte înopoziții de tip majoritate/minoritate, privilegiereasubiectivității și negarea criteriilor de validare epis-temologică cu pretenție de obiectivitate, deconstruc-tivismul istoric, atenuarea diferenței virtual/real suntcâteva dintre aceste trăsături.

Ca situare temporală, am ales să mă refer în pri-mul rând la evenimente, evoluții și situații din anii’80 ai secolului trecut, atât din cauza ebuliției post -moderne care a caracterizat gândirea universitară aacelui deceniu, cât și din cauza importantelormutații istorice și geopolitice care au avut loc înEuropa acelui timp. Desigur, trimiterile către actua-litate vor completa relevanța expunerii mele.

Neoaromânismul: ambiguități „productive”Decizia de înființare a Consiliului Makedon-

Armân (CMA) s-a luat oficial cu ocazia unei în -truniri a asociațiilor neoaromâniste în anul 20058,la Korcea (Albania). Organizația cu vocație

Provocări identitare postmoderne:cazul românilor sud-dunăreni*

Viorel Stănilă**

53

panarmânească declarată se dorea interlocutorulstatelor de origine și al instituțiilor inter naționaleîn ceea ce privește drepturile aromânilor.

Președintele și secretarul general ai CMA au fostaleși cu o singură excepție dintre liderii neo -aromâniști originari din România sau rezidenți înțara noastră9. Mulți dintre militanții care s-au regă-sit la un moment sau altul în structurile de condu -cere ale CMA și ale asociațiilor afiliate sau sateliteau susținut în trecut politica României în chestiuneaaromânească.

Dar această fază militantă a neoaromânismului afost precedată în anii ’80 ai secolului al XX-lea de oetapă de inseminare și de germinare intelectuală,urmată de o fază de dezvoltare în anii ’90.

Este util de notat că ideologiile stângiste șiextremiste se află printre acelea care au resimțit celmai pregnant în ultima jumătate de veac influențaparadigmei postmoderne. Iar ideologiile și con -strucțiile identitare au în comun tocmai instrumentulpredilect: reprezentările sociale10, din cauza compo-nentei lor simbolice, orientate spre imaginar.

Dacă acceptăm, odată cu istoricul ameri -can Richard Wolin11, că postmodernismul și fascis-mul au rădăcini intelectuale comune, vom înțelegepoate mai clar de ce neoaromânismul, ca expresiepostmodernă a unui anumit curent identitar, se reven-dică de la gânditori și activiști cu trecut legionaroid:Constantin Papanace, Tiberius Cunia, Iancu Perifan.În ceea ce îl privește pe Vasile Barba, inițiatorul neoa-românismului, el se cunoștea cu Iosif ConstantinDrăgan și Constantin Papanace, pe care îi vizitase laSalo, respectiv la Milano (potrivit soției sale, Katha-rina12). Investigații la CNSAS ar putea oferi dateinteresante despre trecutul lui Vasile Barba.

Înființarea de către el a Uniunii pentru Limba șiCultura Aromână (ULCA), în orașul Freiburg imBreisgau, a avut loc în același an în care a muritConstantin Papanace (1985). În acel oraș își publi-case C. Papanace unele dintre cele mai importantelucrări despre aromâni, în anii 1952–196513, laInstitutul Român de Cercetări/Biblioteca română. Înjurul Institutului se strânseseră, încă din 1949,români originari de la nord și de la sud de Dunăredeopotrivă, opozanți ai puterii comuniste de laBucurești.

În Freiburg, V. Barba a fost expus la influențeleunor universitari care promovau teze elaborate încentre ale revizionismului occidental despre etnoge-neza poporului român și despre formarea limbiiromâne.

Urmărind activitatea sa atât înainte, cât și după1989, vom decela ambiguitatea și duplicitatea caprincipale trăsături ale ei.

Chiar și în anul 2006, în plin avânt al neoaromâ-nismului, Vasile Barba recurgea public la sprijinulromânesc pentru salvarea identității aromânilor,după ce dusese timp de peste douăzeci de ani o luptătenace pentru ca aromânii să se considere și să fieconsiderați altceva decât o ramură istorică sud-dunăreană a poporului român:

„Eu sunt azi în vârstă şi privesc cu mare teamăla evoluţia destinului aromânilor. Peste tot în Bal-cani soarta lor este îngrijorătoare: o splendidă cultu-ră apune încet, fără să trezească regrete nimănui. Nuam ce face şi trebuie să-mi pun speranțele tot înRomânia. Ea este, dacă nu patria noastră natală, pre-cum în cazul daco-românilor, în schimb singuranoastră patrie pe acest pământ. Iar istoria și culturanoastră sunt depozitul vechi – și, credem noi, stima-bil – al înseși originilor și culturii sale.” (Traian,2006)

În primii ani de după 1989, V. Barba și ceilalțilideri nu ceruseră încă oficial României să aplicearomânilor de pe teritoriul ei tratamentul rezervatminorităților naționale, deși, prin Revista „Zborlu anostru” (din 1994) și prin Uniunea pentru Limba șiCultura Armână (ULCA, din 1985), el susținusetimp de cel puțin un deceniu după ce plecase dinRomânia (1983) că aromânii sunt un popor neolatindiferit de români şi vorbind o limbă romanică pro-prie, derivată direct din latina balcanică14.

Prof. univ. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, fostuldirector al Institutului pentru Studii Sud-Est Euro-pene al Academiei Române şi prim-vicepreşedinteal Societăţii de Cultură Macedo-Române, consideracă V. Barba îmbrățișase această teorie din idealism:„Eu cred că, în anii 1980, Vasile Barba a susţinutaceastă teorie din idealism. Cei care au venit în urmalui o fac din interes”. (EvZ, 2010)

Vasile Barba ar fi continuat astfel linia degândire și acțiune lansată de Constantin Papanace(1904–1985), potrivit căreia aromânii din Occidentangajați în susținerea drepturilor pentru frații lorrămași în statele de origine nu mai puteau așteptanimic de la România comunizată: „Dacă ar fi conti-nuat mişcarea românizantă, grecii i-ar fi acuzat pearomâni că, fiind români, le aduc comunismul înţară”15. (EvZ, 2010).

Unii exegeţi ai operei sale decelează și laConstantin Papanace o anumită duplicitate, întretextele ştiin ţifice (în care s-ar fi menţinut pe linia

54

tradiţională a proromânismului) şi demersurile salepu blice (în care ar fi susţinut că aromânii sunt oetnie sud-dunăreană distinctă de români).16

Nu împărtăşim o astfel de interpretare, mai alescă în toate scrierile sale C. Papanace afirmă explicitromânitatea aromânilor sau foloseşte etnonimelearomân, valah şi român ca echivalente. Acelașilucru este valabil pentru lucrarea de sinteză Reflecțiiasupra destinului istoric și politic al aromânilor(1947), în care autorul vedea acțiunea internaționalăa aromânilor în strânsă dependență cu destinulRomâniei și al poporului român:

„Toți românii se regăsesc sub același destin și nuse pot sustrage acestei situații, oricâte eforturi arface. Aceasta cu atât mai mult, cu cât toateposibilitățile de dezvoltare ale României, din toatepunctele de vedere, sunt în Balcani. […]

În această operă de asanare morală și refacere aprestigiului românesc, cu deosebire în viața citadină,rolul aromânilor stabiliți în Țară poate fi considera-bil. Ei trebuie, prin spiritul lor de luptă, jertfă șiinițiativă, precum și prin tenacitatea, energia,sobrietatea și autoritatea lor caracteristică, să deaposibilitatea de dezvoltare și polarizare a adevăratu-lui instinct aromânesc, formând axa principală pen-tru o sănătoasă dezvoltare. În lupta de emancipare aneamului românesc, la care trebuie să participe cuun inepuizabil spirit de emulație toate ramurileromânești, aromânii, ca și în trecut, vor trebui să fieîn primele rânduri. […]

Fără un stat Român tare și sănătos, cusentimentul național organic dezvoltat, nu se poateconcepe o eficace ajutorare a românilor rămași pestehotare, sub stăpâniri străine.

Deci problema aromânilor – văzută chiar prinprisma unui punct de sprijin – este în funcțiune șistrânsă legătură de însănătoșirea internă româ -nească.” (Papanace 1996: 270, 280, 281)

Desigur, pentru perioada contemporană,C. Papanace fusese obligat de însăși orientarea poli-ticienilor de la București să nu se mai refere laRomânia ca la statul înrudit (kin-state) al aromâni-lor, în textele sale cu adresare oficială (rapoarte,memorandumuri, referate, comunicări, petiții etc.).Dar C. Papanace continua să recurgă și în acestedocumente la argumentele istorice, între care eramenţionată constant contribuţia României la prezer-varea fiinţei etnice a aromânilor.

Dacă unele dintre ideile sale au fost preluate înargumentaţia neoaromânistă, aceasta s-a întâmplatdoar în urma unui proces de denaturare. Astfel, în

accepţiunea lui C. Papanace, aspiraţiile aromânilorde a trăi într-un spaţiu comun balcanic lipsit de deli-mitări frontaliere nu aveau nicio conotaţie etnică,cum a primit mai târziu la epigonii neoaromâniști, cierau determinate mai ales economic17.

Pachetul de măsuri puse astăzi în operă deorganizațiile neoaromâniste a fost cu siguranță pre-conizat de C. Papanace (1996): re-autohtonizarea,promovarea dialectului, exaltarea în mase a specifi-cului etnic, organizarea tineretului și a femeilor, asu-marea unui discurs cosmopolit, inserția în posturicheie, atragerea sprijinului extern. Dar niciodată C.Papanace nu concepuse destinul aromânilor în afaradestinului românității, ci ca parte a lui. În viziunealui nu intrase și o construire a identității aromâneștiîn opoziție cu identitatea românească.18

Ca emul al lui Constantin Papanace, încă înaintede plecarea sa definitivă din țară, Vasile Barba îi tri-misese lui Iosif Constantin Drăgan un documentintitulat Aromânii: o minoritate națională uitată,care conținea ideile de bază ale programului neoaro-mânist. Textul a fost publicat în revista „Noi, Tracii”nr. 2 din 197619.

În 1980, prin intermediul Asociației „Tră Armâ-name” a Francezilor Aromâni, condusă de I. Perifan,V. Barba a transmis Conferinței pentru Securitate șiCooperare în Europa (CSCE) un memoriu cuconținut similar: Une nation européene sans droitsnationaux. Astfel de demersuri vor fi repetate cuocazia fiecărei întruniri majore a CSCE într-o capi-tală europeană (Madrid – 1980, Viena, Paris – 1981,Copenhaga – 1990, Geneva – 1991, Moscova –1991), ca și la ONU (New York, 1981)20.

În anul 1982, încă în România fiind, V. Barba apublicat la Bacău volumul Latina sud-dunăreanăazi: texte pri grailu armânescu, în traducerea ger-mană efectuată de soția sa. Conștient că manuscrisulsău contravenea liniei oficiale în privința istorieiaromânilor, economistul obținuse aprobarea depublicare de la Florea Dudiță, rectorul Universitățiidin Brașov, explicând că e vorba de „texte latine”21.În fapt, era o încercare de acreditare a tezei anti-științifice și cu orientare politică anti-românească,potrivit căreia latina orientală s-ar fi dezvoltat îndouă ramuri distincte, la sud și respectiv la nord deDunăre, fenomen ce a dus în final la apariția a douălimbi diferite: aromâna și dacoromâna.

La paginile 82–83 apărea, doar în aromână, untext care va fi cunoscut mai târziu sub numele Scri-soare către nepoți: era prefigurarea viitorului pro-gram de revendicări neoaromânist.

55

Modelul promovat era cel al minorității lingvis-tice reto-romane, căreia statul elvețian îi asiguradrepturile la educație și informare în limba maternă.În articolul programatic intitulat Scrisoare cătrenepoți, V. Barba insista ca și statele balcanice în carearomânii sunt autohtoni („în anul 1913 am fostîmpărţiţi la patru state unde suntem cei mai vechi/băştinaşi”) să le acorde acestora drepturi similare cuale reto-romanilor din landurile elvețiene de limbăgermană:

„În şcoala primară dascălii să-i înveţe, pe tineriivlahi, carte cu limba lor macedo-română care estelimba părintească, limba inimii. De două ori pe săp-tămână, câte un dascăl să-i înveţe şi limba statului(limba greacă în Grecia, limba albaneză în Albania,o limbă slavă în Iugoslavia şi Bulgaria). Liceeleunde învaţă tineri vlahi, să fie licee cu limba statu-lui, dar, acolo unde învaţă mai mult de zece tinerivlahi, să li se dea şi profesor care de două ori pesăptămână să-i înveţe limba şi literatura macedo-română.

Să cerem să ni se dea voie (drepturi) ca să scoa-tem jurnale, reviste cu limba macedo-română. Săcerem să ni se facă programe în limba noastră laradio şi televiziune. Cu bani de la stat trebuie să fieîntreţinute case de cultură unde tinerii vlahi să în -veţe cântecele şi jocurile care ne sunt lăsate de stră-buni ca scumpă avere.” (Barba V., Barba K., 1982:82–83; Barba V., 2011, consultat la 12 august 2016)

De remarcat faptul că V. Barba nu cerea aceleașidrepturi și în România, iar idiomul la care se refereaera denumit „limba macedo-română”, în corolaruletnonimului macedo-români folosit în cazul aromâ-nilor, pentru a indica deopotrivă originea lorgeografică și apartenența etnică, așa cum apare îndenumirea Societății de Cultură Macedo-Română22.

Chiar în anul 1985, când V. Barba a înființatULCA, la Universitatea din Mannheim avusese locprimul congres internațional cu tema Limba și cul-tura armânească.

Rezoluția nr. 3 a Congresului se referea la dreptu-rile culturale ale aromânilor. Între altele, se cerea ca:

– aromânii să fie recunoscuți oficial ca poporaparte de limbă neolatină și să li se acorde drepturiculturale la fel ca celorlalți europeni, în toate stateleunde trăiesc;

– în statele în care trăiesc, aromânii să aibă drep-tul la predarea limbii materne în toate școlile undeînvață mai mult de zece tineri aromâni;

– să aibă dreptul să asculte Evanghelia la bise -rică în limba părintească, să-și audă limba lor la

radio și la televizor și să aibă reviste și cărți și jur-nale [în limba maternă];

– să aibă asociații culturale, ajutate financiar destat, ca să își păstreze limba, portul, cântecele și obi-ceiurile lor;

– limba aromână să nu fie discriminată, ci să fiepedepsiți oficial aceia care fac propagandă de dis-criminare [contra ei].

În Rezoluția nr. 5 se prevedea ca, an de an, să seorganizeze o tabără de vară la care „aromâni dintoată Europa să se adune și să învețe limba aro mână,după carte”23.

Un an mai târziu, la Universitatea „AlbertLudwigs” din Freiburg a avut loc prima ediție acursurilor de Limbă și cultură armânească, organi-zate de ULCA în parteneriat cu Catedra de romanis-tică de la acea universitate. De altfel, profesoriiuniversitari Hans-Martin Gauger (Freiburg) șiRupprecht Rohr (Mannheim), participanți la deschi-derea cursului, erau membri în consiliul de condu-cere al ULCA, potrivit lui V. Barba. Între cursanțis-au numărat 11 aromâni din RSI Macedonia, doidin RSI Serbia, unul din RSI Croația, opt din Grecia(Epir, Tesalia, Macedonia Egeeană), șapte dinRomânia, doi din Bulgaria. Au participat la acel cursși unii dintre liderii de mai târziu ai neoaromânis-mului: Iancu Perifan, ing. Iani Manțu și ChiraIorgoveanu-Manțu.

Când a vorbit Luminița Fassel, cadru didactic deorigine română, Apostol Caciuperi, secretarulULCA, a asigurat „traducerea” din dacoromână înaromână, la cererea cuiva din audiență.

Luminița Fassel și-a exprimat convingerea căpoate fi înțeleasă și fără traducător, fapt pentru careA. Caciuperi s-a simțit dator să intervină corectiv:

„Antevorbitoarea mea a vorbit despre aromânăca despre un dialect al limbii române. Dacă am fivorbit un dialect, atunci nu avea rost să avem uncurs de limba armână, ci unul de limba română. Văspun ce cred eu: limba armânească este a zecealimbă romanică din Europa. Toți savanții români,străini, aromâni de până azi au vorbit de un dialectal limbii române. Putem să vorbim de dialectele lim-bii romane orientale. Atunci și limba română, șilimba aromână, și dalmata au fost dialecte ale limbiiromanice orientale, balcanice”.

În întâlnirea pe care cursanții au avut-o cuprimarul orașului Freiburg, Iancu Perifan s-a refe-rit la Johannes Thunmann și la Gustav Weigand ca

56

la cercetători „ai istoriei poporului armân”, cât sepoate de departe de adevăr.

La ceremonia de închidere a cursului, V. Barba adescris aromâna ca o limbă neolatină, veche de douămii de ani, vorbită de autohtoni în Balcani. După el,limbile dacoromană și „makedoromană” ar fi fostfiicele limbii protoromâne, limbile romanitățiiorientale24.

Dacă tiparul de acțiune preconizat de V. Barbapentru protejarea etnicității armânești era copiatdupă modelul reto-roman, teoria pe care își înte meiaprogramul de acțiune nu era nici ea originală.Într-un articol publicat într-o revistă românească,militanta neoaromânistă Chira Iorgoveanu-Manțu îlcitează pe romanistul H.M. Gauger: „armâna este olimbă clar separată de română”, care face parte „dinmarea diversitate însă și unitate a Romanității”25.

Romanistul prof. univ. dr. Rudolf Windisch, și eldevenit membru al ULCA, consideră că protoro -mâna/româna comună/româna primitivă este un sta-diu de limbă nedovedit istoric, iar aromâna continuăun stadiu târziu al latinei sudice. Astfel, aromâna arreprezenta un idiom derivat din latina vulgară maivechi decât dacoromâna26.

Potrivit altor doi lingviști germani, JohannesKramer și Wolfgang Dahmen27, autori ai unora din-tre articolele despre Romania balcanică în Manualullimbilor romanice, din rațiuni care țin de promova-rea aromânei ca limbă minoritară, în prezent este dince în ce mai susținută în afara României teoria potri-vit căreia aromâna, istroromâna și meglenoromânaar fi limbi diferite, descinse direct dintr-un conti-nuum romanic balcanic (Avram, Sala 2001: 176).28

Date fiind aceste precizări, înțelegem de ce uniispecialiști cu care am discutat afirmă:

„Postbelic, cauza aromânilor din Balcani a fostagitată de diaspora din Germania, SUA, Franţa,Austria; aşadar, o influenţă externă, care urmăreşteacum să atragă şi România în această problemă.

Trebuie să vedem ce factori internaţionali sunt înspatele Asociației Comunitatea Aromânilor dinRomânia (ACAR). În Germania predomină curente-le de opinie care nu acceptă continuitatea româneas-că în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi nici româ-nitatea aromânilor.

Freiburg a funcţionat ca o citadelă universitară aanti-continuităţii, aliniată vechilor teze ungureşti”.

În perioada 18–20 septembrie 1987, la inițiativalui Vasile Barba și a profesorului Rupprecht Rohr,șeful Catedrei de romanistică de la Universitatea dinMannheim, a fost organizată prima expoziţie docu-

mentară de carte şi artă aromână „SOS – Aromânii”,în cadrul secţiunii „Latinitatea balcanică – aromâ-nii” a Congresului Romaniştilor organizat de Uni-versitatea „Albert Ludwigs” din Freiburg29.

În paralel cu preocupările pentru o nouă standar-dizare („barbar-cuniaformă”) a scrierii în aromână30,care să înlocuiască alfabetul folosit de clasicii pro-români ai culturii aromâne, V. Barba a acționat pen-tru crearea unor noi ancore simbolice în jurul cărorasă se agrege noua identitate aromânească – neoaro-mânismul, definit mai sus. Astfel, în anul 1988 apropus lansarea unei dezbateri pentru stabilirea unei„Zile Naționale a Armânilor”, avansând datele de21 sau 22 mai, motivând că Iradeaua sultanală din9/22 mai 1905 ar fi reprezentat o primă recunoaștereoficială a aromânilor, ca „popor” aparte în Imperiulotoman31.

Aici se despărțea net de mentorul său, Constan-tin Papanace, care recunoștea contribuția Românieila emiterea celebrei Iradele32. De asemenea, VasileBarba se despărțea și de adevărul istoric.

O comparație între modalitățile de acțiune șiabordările doctrinare ale lui Constantin Papanace șiVasile Barba arată că, în timp ce ambii au folosit cuasiduitate aceleași oportunități oferite de instituțiiinternaționale mai mult sau mai puțin avizate asuprachestiunii aromânești (ONU, FUEN, respectivONU, CSCE, Consiliul Europei), între cei doi apardiferențe majore de concepție în ceea ce priveșteidentitatea aromânească.

Pe de o parte, C. Papanace rămâne consecventîn afirmarea românității aromânilor, chiar dacă numai invocă statutul de stat înrudit al Românieicomunizate.

Pe de altă parte, V. Barba derapează treptat de laargumentația științifică ce constituie baza obiectivăa identității aromânești ca ramură istorică a poporu-lui român, invocând concepte elaborate în centre degândire revizioniste din Occidentul anilor 1980: lati-nitatea balcanică (vs. latinitatea orientală) ca pre -cursoare a unei populații vorbind la sud de Dunăre olimbă neolatină diferită de limba română; existențaunei limbi neolatine, denumite mai întâi „macedo-română”, iar apoi „makedo-romană” și „macedo-latină”, în funcție de stadiul de cristalizare a proprieisale teorii despre etnogeneza și istoria aromânilor șide gradul de absorbție în această teorie ainfluențelor revizioniste din mediul german în careera cultivat.

Prin duplicitatea discursurilor, diferit înRomânia față de extern, prima garnitură de lideri

57

neoaromâniști spera încă să obţină pe căi amiabilesusținerea autorităților române pentru proiectulidentitar propriu. Începuse agitarea publică a tezelorneoaromâniste, dar nu în documentele cu caracteroficial adresate autorităților române.

Se explică astfel de ce Vasile Barba, preşedinteal ULCA și mentor al mișcării neoaromâniste, parti-cipa în anul 1992 la Forumul Românilor și Origina-rilor din România (Neptun, 22–27 iunie). Acolo elfăcea o expunere a formării poporului român la nordşi sud de Dunăre şi se referea la drama pe care o tră-iesc aromânii în Peninsula Balcanică. Încă de atunciel arăta că „noua Europă, al cărei proiect prinde totmai mult contur, oferă cele mai bune condiții pentrurecâștigarea conștiinței originii aromânilor de peambele maluri ale Dunării”. Dar, în acelaşi timp, seadresa României, ca „singura Valahie care ne-a mairămas”, pentru a-i sprijini pe aromâni în vedereaobținerii unor burse de studiu în instituţiile româ-neşti de învăţământ33.

În deschiderea Forumului de la Neptun, Augus-tin Buzura, preşedintele de atunci al FundaţieiCulturale Române, îi salutase, alături de fraţii dinBasarabia, Bucovina şi Ucraina, şi pe fraţii dinPeninsula Balcanică, „români și aromâni treziți laviață”.

La al treilea Congres de Limba și cultura armâ-nească (Freiburg, 20–23 iulie 1993), în Rezoluțiaadoptată se afirma că, în România, „vlahii sudici,aromânii, cei circa 100 000, adăpostiți la frații lorpentru a-și salva graiul și propria cultură [...], nusunt o minoritate etnică” 34.

În ciuda acestui joc al ambiguității practicat deliderii neoaromâniști în anii ’90, dintre aromâni s-auridicat voci care au semnalat încă de la începutpotenţialul de risc al creării unor organizaţii neoaro-mâniste, mai ales după oficializarea lor pe baza unorstatute care vizau transformarea aromânilor dinRomânia în minoritate naţională.

Astfel, într-un articol publicat în anul 1993, prof.univ. dr. Stoica Lascu de la Facultatea de Istorie şiŞtiinţe Politice a Universităţii „Ovidius” Constanţa,preşedinte al Asociaţiei Aromâne din Dobrogea„Picurarlu de la Pind”, atrăgea public atenţia că estevorba despre „o aberaţie”, prin care se atentează, „închip inconştient, la dominantele istoriei şi etnogene-zei româneşti”:

„…din ultimele zile ale lunii decembrie 1989 auînceput să se vehiculeze la Constanța idei potrivitcărora aici, în țară, aromânii ar forma un poporaparte de poporul roman (sic!) și, prin urmare, este

necesară organizarea unei comunități etnice de sinestătătoare (precum turco-tătarii, evreii, lipovenii,țiganii etc.), care să exprime «interesele specifice»ale aromânilor, inclusiv din punct de vedere politic(!!!), respectiv printr-un reprezentant în Parlament al«poporului» aromân!” (Lascu S., 1993)

Dar, în anul 1994, climatul din comunitatea aro-mânească din România permitea încă o oarecarecoabitare a tendințelor identitare divergente: VasileBarba și reprezentanții unor organizații aromâneștidin R. Macedonia au participat la SeminarulInternațional cu tema România – latinitate, per -manență și independență, organizat de FilialaCraiova a Fundației Europene Titulescu împreunăcu Universitatea Craiova, Fundația Europeană Dră-gan, Mitropolia Olteniei și Muzeul de Istorie dinCraiova, în perioada 8–9 mai35.

Însă, la 11 aprilie 1994, în apelul adresatParlamentului și Consiliului European, ULCAcerea asigurarea existenței aromânilor ca „popor cuo limbă distinctă” și acordarea de drepturi egalepentru toate minoritățile lingvistice (inclusiv aro-mâni), potrivit unui cod unic, „în toate statele dinEuropa”.36

În același an, la Congresul aromânesc desfășuratsub președinția lui Aureliu Ciufecu la Bridgeport(SUA, 2–5 septembrie), participanții au evidențiatprin expuneri științifice „originea comună a tuturorromânilor, de la nord și de la sud de Dunăre, caurmași direcți ai traco-daco-geților romanizați înce-pând încă din secolul II î.Hr., odată cu cucerirea șitransformarea în privincie romană a Macedoniei, iarapoi a întregii regiuni carpato-balcanice, până înveacul al II-lea d.Hr.”37

În numărul 3 din 1994 al revistei „Dimândarea”,Zahu Pană semna articolul Nostalgia robiei sauabject oportunism, în care atrăgea atenția asupraactivității desfășurate de Comunitatea Armânjilorudin România, ca subsidiară a Uniunii pentru Culturași Limba Aromână (ULCA) din Freiburg im Breis-gau, Germania. În acel moment, Z. Pană consideracă ACAR ar fi avut aderență doar în rândul persoa-nelor din România înrudite cu familia Barba.

Indiscutabil, adoptarea, în anul 1997, a Reco-mandării 1333 a Adunării Parlamentare a Consiliu-lui Europei asupra „Culturii și Limbii Aromâne”38

este rezultatul activității militante de peste un dece-niu a lui Vasile Barba. ULCA și AFA au contribuitconsistent (cu texte lipsite de obiectivitate și, îngeneral, defavorabile României) la redactarea decătre Luis Maria de Puig a Raportului însoțitor. În

58

același sens a contribuit și Uniunea Femeilor(Makedon)Armâne de Pretutindeni (președintăChirața Meghea, sora lui V. Barba). Luis Maria dePuig își exprima în Raport mirarea că autoritățileromâne ar face diferența între aromâni și macedo-români, neînțelegând că e vorba de etnonime pe carearomânii și le asumă în mod egal și că statul românle-a menționat în formularul de recensământ tocmaiîn spiritul inclusivității și din respect pentru dreptulla autoidentificare.

Așa cum observa prof. univ. dr. Nicolae-ȘerbanTanașoca, textul R 1333/1997 se pretează și inter-pretării potrivit căreia aromânii nu ar fi o ramurăistorică a poporului român, ci un popor neolatin sud-dunărean diferit de români, iar aromâna nu ar fi undialect istoric al limbii române, ci o limbă romanicăaparte:

„Această teză, lansată după al Doilea RăzboiMondial de unii reprezentanți ai diasporeiaromânești din Europa și din cele două Americi – înfapt, foști cetățeni români, formați în școlileromânești din Peninsula Balcanică, imigrați în Apusdin pricina poziției lor față de regimul comunist – adevenit acum lozinca, dacă nu și crezul autentic, alunei adevărate mișcări internaționale. Militanții eiîși propun să determine statele balcanice, inclusiv, lanevoie, România, să recunoască existența uneiminorități naționale aromânești pe teritoriile lor și sestrăduiesc să creeze o limbă națională și o culturăaromânească scrisă. Sub înaltul patronaj alUniversității Freiburg, ei au și elaborat ortografia –din capul locului controversată și generatoare deaprige polemici – a acestei noi limbi romanice.”(Tanașoca 2004: 280)

O singură completare aș avea la interpretarea pecare directorul de atunci al Institutului de StudiiSud-Est Europene o dădea R 1333/1997: Româniaeste enumerată în rândul țărilor cu diasporă aromâ-nească, alături de Australia, Germania și SUA, nuîntre țările balcanice unde aromânii sunt autohtoni.În mod corespunzător, cele două grupuri de țări pri-mesc recomandări diferite, cf. Paragrafului 8, alin.8.1, lit. a-d, respectiv alin. 8.2 (alin. 8.3–8.7 se adre-sează Comitetului Miniștrilor, adică tuturor statelormembre ale Consiliului Europei).

Ca la un (con)semn, în același an 1997, Curteade Apel din Constanţa a aprobat, la 28 noiembrie,înființarea „Uniunii Comunităţilor Aromâne dinRomânia” (UCAR), pe baza avizului pozitiv primitde la Ministerul Culturii, deși în Articolul 1 din sta-tutul UCAR erau stipulate prevederi ce acreditau

separatismul etnic al aromânilor de trunchiul româ-nesc:

Art. 1. Uniunea Comunităţilor Aromâne dinRomânia… îşi propune să contribuie la conservareaşi cultivarea limbii aromâne, să contribuie la reali-zarea unei scrieri unitare…39

În articolul Aromânii şi destructurarea naţio -nală, publicat de Hristu Cândroveanu în număruldin 7 iulie 1998 al cotidianului „România Liberă”,autorul observa înlocuirea sintagmei corecte dinpunct de vedere științific „dialectul aromân” cu for-mularea tendențioasă „limba aromână” și pretențiaUCAR de a reprezenta în relațiile cu statul român„comunitățile aromâne”, prin „comunitate aromână”înțelegându-se „colectivităţile (sic!) de aromâni aicăror membri folosesc între ei, ca mod de expri -mare, limba aromână”.

Odată adoptată de către APCE Recomandarea1333/1997, a crescut și asertivitatea demersurilorneoaromâniste pentru îndeplinirea programuluipropriu în România. În prezent ea este invocată,fără temei, în somațiile trimise instituțiilorromânești și în reclamaţiile adresate organizațiilorinternaționale.

Dar în apelul Tragedia aromână continuă,adresat APCE și Comisiei de Cultură și Educație aCoE, la 27 mai 2000, delegația ULCA (VasileBarba, Cezar Druia, Octavia Duma, ValentinFlorian) analiza doar situația din Albania, Grecia șiR. Macedonia40. România nu avea, încă, o problemă(makedon)armână deschisă pe plan intern. Așa cumam arătat mai sus, nici în Prima Opinie asupraRomâniei, a Comitetului Consultativ al Convenției-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale nuera semnalată vreo astfel de problemă.

De altfel, într-o revistă de netă orientare neoaro-mânistă, cum era „Bana Armânească”, încă era posi-bil să apară între coperțile aceluiași număr articoleaparținând unor exponenți ai orientărilor identitareantagonice, proromânească și neoaromânistă:

– Iani Manțu, viitorul președinte al ConsiliuluiMakedonarmân, semna un articol în dacoromână,preluând integral din „România Literară” nr. 41,18–24 octombrie 2000, o scrisoare adresată luiZ. Ornea de către acad. Matilda Caragiu-Marioțeanu, în care aceasta din urmă reafirma româ-nitatea aromânilor.

– Alexandru Gica, viitorul militant nearomânistîn cadrul Societății Culturale Armâne, scria unnecrolog monahului Nectarie – fostul partizan aro-mân Nicolae Ciolacu, erou al luptei anticomuniste

59

din Dobrogea. Desigur, Al. Gica nu făcea nicio refe-rire în rândurile sale la apartenența lui N. Ciolacu laMișcarea Legionară41 și la românismul fervent alacestuia.

– Aurica Piha, jurnalist la Secția aromână aRadio România Internațional, semna un articoldespre prezențele aromânești în Țara Sfântă, referin-du-se la André Scrima, Gala Galaction și ArseniePapacioc, fără a nega încă românitatea acestora.

– Editorul revistei, Dumitru Piceava, un promo-tor al makedonarmânismului încă din acel timp,publica articolul Biserica creștin-ortodoxă șineamul aromânesc, în care cita copios din autoriaromâni sau români care afirmaseră răspicat româ-nitatea aromânilor: Theodor Capidan, Tache Papa-hagi, Gheorghe Zbuchea. De asemenea, el enumerao serie de evergheți aromâni din Ungaria și Transil-vania care, în virtutea românității lor, dăruiseră banipentru construirea în secolul al XIX-lea a unor bise-rici la Cluj, Miskolc, Oradea, Timișoara, Arad,Lugoj, Brașov, Alba Iulia, Blaj, Beiuș, Caransebeș.Desigur, scopul articolului nu era de a recunoaștecomunitatea de limbă, neam și istorie a aromânilorși dacoromânilor, ci de a încerca să confiște în bene-ficiul neoaromânismului câteva aspecte și episoadeale istoriei românilor.

– Mihali al Prefti, din Toronto, semna ocorespondență în care contesta reprezentativitateapentru aromâni a Congresului de Cultură Macedo-Română de la Bridgeport, deoarece acest respectabilfor susținea românitatea aromânilor (p. 26). Întreargumente se aflau:

• lipsa unei patrii comune a aromânilor și daco-românilor (sic!);

• „absolutele” diferențe lexicale, morfologice șide pronunție între aromână și dacoromână (sic!);

• diferențele tematice între mitologia aromână șicea dacoromână (sic!);

• lipsa de legături între istoria aromânilor și ceaa dacoromânilor sau legături istorice „cum sunt și cucelelalte popoare ale Europei”;

• diferențele și chiar incompatibilitățile între sti-lurile artistice, culturale și civilizaționale (sic!) aleromânilor şi aromânilor (ale căror cântece, dansuri,arte plastice, morală şi maniere ar fi „neînţelese şinedorite de poporul de la nord de Dunăre”).

Teza românităţii aromânilor era caracterizatădrept imperialistă.

Tot în anul 2000, la o întâlnire a CenacluluiLiterar „Athanasie Nasta” al Societății de CulturăMa cedo-Române, prezidată pe atunci de Hristu

Cândroveanu, I. Perifan ajungea să declare că„aromânii sunt un popor deosebit de dacoromâni,că vorbesc o limbă aparte, nu un dialect al româ-nei, şi că ei ar trebui să fie recunoscuţi ca minori-tate naţională aromână în toată Europa, inclusiv înRomânia. Aici, la nord de Dunăre, ei sunt în exil”.I s-a răspuns de către alți participanți cu argu -mente ca acesta:

„Primii aromâni au venit în România, în secolultrecut, din cauza persecuţiilor greceşti. Grecii ne-aupersecutat mai rău decât turcii şi îi persecută pe fra-ţii noştri de acolo şi în prezent. Niciodată dacoro-mânii nu ne-au privit pe noi, aromânii, ca pe străini.Să-i condamnăm pe străbunii noştri că au venit înRomânia? Cum să fim noi, aici, în exil, minoritate înRomânia? Oare șvabii şi saşii ar spune că nu suntnemţi şi că acum sunt o minoritate în Germania?Cine i-a ocrotit, vreodată, mai mult pe aromânidecât România? Suntem rude cu dacoromânii nunumai prin sânge, ci şi prin limbă. Să le fie ruşinecelor ce s-au contaminat de boala separatismului!Exemplul nostru să fie eroul Ilie Ilaşcu, care stă înînchisoare pentru tot poporul român! Toţi macedo-românii au fost primiţi cu braţele deschise de Româ-nia. Cine ne-a împiedicat vreodată să vorbim aro-mâneşte? România a fost şi este mama noastrăbună.” (RL, 2000)

În anul 2001, prof. univ. dr. Nicolae-ŞerbanTanaşoca și-a asociat prestigiul luărilor de pozițieîmpotriva devianței neoaromâniste, într-un articolpublicat în volumul colectiv Politics and Culture inSoutheastern Europe, coordonat de acad. RăzvanTheodorescu:

„The reopening of the Aromanian issue wasrecently initiated by certain groups of extremelyactive Aromanian émigrés in Western Europe. Forthe time being, it is too early to venture an opinionas to these attempts. However, it is noticeable thatthe goal of these efforts is different from earlierefforts. These partisans insist upon the separatenessof Aromanians in regard to the Romanian state andits citizens. To them, Aromanians are ethnicallydifferent from Romanians, and they view the Aroma-nian dialect as a separate language. These points-of-view, however, are not innovations derived fromaccurate study. Rather, they are dictated by politicalopportunism. In major national issues, such distrac-tions can only be detrimental. At any rate, they areout of place.” (Tanașoca 2001: 159)

În numărul din martie 2004 al Revistei „Zborlua nostru” 2004, V. Barba publica într-un editorial

60

preluat și de buletinul signalectic „Hâbarea Armâ-neascâ” al Societății Culturale Armâne:

„A venit momentul ca aceia care conduc acumasociațiile, dacă nu au curajul sau nu vor sau nu potsau nu le convine Rezoluția 1333 (sic!, n.n.), să sedea de-o parte și să fie schimbați cu Armâni cărorale pasă de neamul nostru și vor să pună în practicăcerințele de la Strasbourg, cu care au fost de acordtoate statele din Europa – împreună cu acelea dinBalcani, unde armânamea este dintodeauna poporautohton”42. (s.m., V.S.)

În același an 2004, activiștii neoaromâniștiieșiseră din Societatea de Cultură Macedo-Română,pe care o infiltraseră până la vârf: urma „despărțireaapelor”, ca să reluăm o expresie lansată de prof.univ. dr. Stoica Lascu.

Dar chiar și în anul 2005, când a fost adoptatdocumentul programatic neoaromânist intitulatVrearea a armânjiloru, V. Barba continua să păs -treze în interacțiunile cu instituțiile statului român oconvenabilă ambiguitate asupra adevăratei saleconcepții privind identitatea aromânească.

Într-un interviu acordat lui Ilie Traian pentrurevista „Agero” din Stuttgart, V. Barba se referea laaromână ca la „limba macedo-latină, soră bună cudaco-latina”, iar la aromâni ca la o „ramură sudică alatinității est-europene”. Pleda pentru studiularomânei în școli ca limbă maternă, pentru folosireaei în biserică și în mass-media, dar nu era de acordcu obținerea acestor facilități în baza unui statut deminoritate națională, soluție care i se părea „nefi-rească” pentru aromânii din România:

„Fără doar şi poate, o asemenea soluţie este nefi-rească. Aromânii n-au venit în Cadrilater ca sămărească numărul popoarelor străine, «minoritare».Ei au în România un statut juridic special. Sunt uncaz atipic. Ei fac parte din ramura sudică a romani-tăţii/latinităţii răsăritene. În perioada 1925–1930, aufost «colonizaţ» în Dobrogea de Sud, devenind stă-pâni pe pământurile abondonate de turci, după cincisecole de ocupaţie otomană, cu misiunea de a«româniza» Cadrilaterul.” (Traian, 2005, consultatla 12 august 2016)

În același interviu, V. Barba solicita sprijinulRomâniei pentru prezervarea identității aro -mânești în dreapta Dunării (prin acțiune diploma-tică, alocarea de burse și de fonduri pentruactivități comunitare etc.), în timp ce ULCA șiorganizațiile afine din țară și din străinătate lucrauasiduu pentru alterarea componentei românești aidentității aromânilor.

Lipsa fundamentării științifice a proiectuluiidentitar neoaromânist, ca și oportunismul politicsemnalate de N.S. Tanașoca au fost constatate și dealți analiști ai fenomenului. Aceste caracteristicirămân definitorii și în prezent, anti-scientismul fiindchiar asumat de conducerea ACAR, la un momentdat, prin vocea lui Stelian Damov, președinte alFilialei București a ACAR: „Nu pot înțelege de ceun cadru universitar aduce în discuție tot felul deargumente istorice sau neistorice, cât timp fondulproblemei este cu totul altul: cultura și limba aro-mânilor sunt în pericol!” (Damov, 2006)

Fostul lider al ACAR dezinforma în articol înlegătură cu semnificația și conținutul R 1333/1997 șicontesta modul în care fusese prezentată până atunciistoria aromânilor, ca fiind rezultatul manipulărilorideologice comuniste: „Istoria României a fost falsi-ficată, este un lucru știut. Este cazul ca toți oameniidin această țară să pună la îndoială ceea ce auînvățat în școli, în perioada comunistă, despre aro-mâni”. (Damov, 2006)

Aceeași atitudine, de contestare fără argument ainstanțelor științifice, se constata și la Dumitru Rida,preşedintele Filialei Constanţa a ACAR, în anul2006:

„Există şi voci contra, sunt opiniile unor politi-cieni, oameni de cultură aromâni care susţin că aro-mânii sunt ramura sud-dunăreană a poporuluiromân. Or, este clar o ruptură dintre academicieni şimarea masă de aromâni, în sensul că marea masă dearomâni au trăit şi se simt aromâni, îşi respectă tra-diţiile moştenite de la străbuni, faţă de lumea acade-mică ce susţine prin miile de tomuri că suntemromâni”.43

Potrivit unora dintre neoaromâniști, în locul„falsurilor” susținute de propaganda oficială româ-nească cu privire la originea comună adacoromânilor și a românilor, ar trebui promovat„adevărul istoric” rezumat în articolul Un alt punctde vedere asupra aromânilor44, semnat de DumitruPiceava (de profesie stomatolog), președinte alFederației „Liga Aromânilor din România”, inițiatoral Fundației „Bana Armânească” și editor al revisteiomonime:

– Aromânii se consideră urmașii lui Filip alII-lea și Alexandru Macedon, care le-ar fi strămoși,așa cum Burebista și Decebal sunt considerațistrămoșii românilor.

– Prin expansiunea Romei după moartea luiAlexandru Macedon (323 î.Hr.), suveranitateaImperiului macedonean a decăzut, Macedonia

61

însăși fiind transformată în provincie romană(148 î.Hr.).

– Astfel a început romanizarea populației mace-donene, proces îndelungat ce a dus la nașterea unuipopor nou, vlahii (armânjii, aromânii etc.), ca ur -mare a simbiozei dintre băștinașii macedoneni șinou-veniți.

– Dacă substratul etnic la români este dac, laaromâni baza etnică este formată de către macedo-neni.

– „Limba latină a fost cea care s-a impus și a dusîn final la îndepărtarea definitivă a limbii macedo-nene, cea care nu era înțeleasă nici de greci și nici decătre iliri.”

– În urma Păcii de la Bucureşti (10 august 1913)teritoriul Macedoniei a fost împărțit între Grecia(51%), Albania (11%), Serbia (29%) și Bulgaria(9%). De atunci, aromânii au intrat într-un proces„necruțător și neîntrerupt” de deznaționalizare șiasimilare.

– Teoria potrivit căreia limba aromână ar fi undialect al limbii române a apărut după anul 1848,când revoluționarii pașoptiști au luat contact cu aro-mânii din Macedonia.

Precaritatea acestor alegații poate fi ușordemonstrată de o analiză istorică și filologică oricâtde sumară. Cu toate acestea, ele stau la baza mituluiidentitar în jurul căreia s-a dezvoltat o mișcare et -nică al cărei activism afectează coeziunea națională,pe plan intern, și capacitatea României de a inter-veni în favoarea comunităților istorice înrudite, peplan extern.

D. Piceava și alții asemenea lui reiau și interpre-tează falsuri lansate de V. Barba („limba macedo-latină”; Macedonia istorică – teritoriu de etnogene-ză a aromânilor etc.) în melanj cu fapte confiscatedin istoria poporului român (unele din primele sem-nalări istoriografice ale poporului român se refereaula aromâni: formula „torna, torna, fratre”, în secolulal VI-lea45; prezența vlahorinhinilor la MănăstireaKastamonitou, secolul al IX-lea46; răscoala vlahilordin Thessalia47, păstorii vlahi de pe domeniile MariiLavre athonite48, subordonarea vlahilor din themaBulgariei față de Arhiepiscopia Ohridei49, în secolulal XI-lea; incidentul de la locul numit „Stejariifrumoși”50, consemnările Anei Comnena și ale luiIoan Kinnamos și relatările lui Beniamin de Tudela,în secolul al XII-lea; Țaratul Asăneștilor etc.) șiimpregnate cu ideologia macedonismului primitiv,asumată de elitele politice actuale ale RepubliciiMacedonia.

Într-un text scris de Alexandru Gica în anul2009, ideea de „segregare între aromâni și români”apare enunțată explicit, el atribuind-o ca premierăistoricului Alexandru D. Xenopol (2009: 188).Oferă apoi alte exemple în același sens (TașcuIonescu în 1940 și 1945; Constantin Papanace după1947, Vasile Barba după 1982, Dumitru Piceavadupă 1996; Thede Kahl; Asociația „ComunitateaArmână din România”, din 2003), pentru a argu-menta legitimitatea unei astfel de orientări.

Prin acele exemple de persoane sau organizații,Al. Gica încearcă să argumenteze că ideea „se gre -gării față de români” e veche și răspândită în toatemediile aromânești, inclusiv în România, contrarafirmației lui N.Ș. Tanașoca, potrivit căruia redes-chiderea problemei aromânești ar fi rezultat al acti-vismului unor grupuri de „armânji” din Occident.

În realitate, exemplele nu prea îl servesc peAl. Gica, deoarece numele cele mai importante dinlistă, Constantin Papanace și Vasile Barba, au acti-vat înainte de 1990 în Occident, Tașcu Ionescu nueste reprezentativ pentru cazul în speță, deoarecedemersurile lui poartă amprenta dirijării cominter-niste, iar ACAR a devenit activă în direcția neoaro-mânistă în 2003–2004 (potrivit chiar lui Al. Gica),așadar după ce prof. Tanașoca își scrisese textul51

combătut de Gica.În ciuda eforturilor pe care autorul le face pentru

a salva aparența de imparțialitate, lipsa sa deonestitate științifică transpare din felul în care ma -nipulează informația, citează trunchiat din Reco-mandarea 1933/1997 a APCE și interpretează forțatun text dialectal, ca să-și susțină ideea că imigrareainterbelică masivă a aromânilor în România s-ar fidatorat „în principal presiunii economice suportatede aromâni în Grecia”, din cauza împroprietăririi înzonele lor de locuire a refugiaților greci din Anato-lia, Bulgaria și Caucaz (Gica 2009: 174). Al. Gicamenționează și imigrarea aromânilor din Albania șiBulgaria, inexplicabilă prin argumentul dat în cazulcelor din Grecia, dar se referă la întregul fenomen cala un târg din care statul român, pe de o parte, și aro-mânii, pe de alta, încercau să obțină foloase cât maimari, unii pe seama celorlalți. Nu explică militantulneoarmânist cum puteau aromânii să condiționeze învreun fel colonizarea în Cadrilater, de vreme ce eifuseseră aceia care o ceruseră, emulați exact de acelspirit patriotic pe care Al. Gica li-l refuză.

În demersurile CMA sunt identificabile măsuriactive puse în operă pentru a se crea pe plan inter-naţional iluzia că în România există o comunitate

62

(makedon)armână, parte a unui popor regional,supusă discriminării şi asimilării forţate: nenumă -rate plângeri adresate forurilor internaţionale pri-vind abuzuri nedovedite ale autorităţilor române faţăde o minoritate inxistentă; inundarea pieţei cu litera-tură pseudoştiinţifică (v. Thede Kahl, Mariana Bara,Nicolas Trifon etc.); saturarea spaţiului mediatic cumesaje manipulatoare, crearea unei false multiplici-tăţi a surselor.

În documentul intitulat The Armans/Aroma-nian’s Council – The Survival through Unification,având-o ca autoare pe Chirana Darlaiane, vice -președinte ACAR, se postulează că relaţiile dintreCMA şi OSCE trebuiau să plece de la misiunea Înal-tului Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale:„identificarea şi soluţionarea tensiunilor interetniceîn spaţiul organizaţiei”.

Printre victimele acestei ample şi susţinute cam-panii propagandistice se numără instituţii şi perso-nalităţi politice europene52 altfel respectabile. Sem-nificativ este cazul Consiliului Europei şi al institu-ţiilor sale subsidiare:

– În Opiniile a II-a (2005) şi a III-a (2012) asu-pra României ale Comitetului Consultativ al Con-venţiei-Cadru pentru protecţia Minorităţilor Naţio-nale, există pachete de evaluări asupra aromânilor(şi ceangăilor), precum şi recomandarea ca acestorasă le fie aplicat tratamentul rezervat minorităţilornaţionale53, deşi există cel puțin 18 enciclopedii șidicționare internaționale care includ aromâna printredialectele limbii române, iar pe aromâni îi considerăramură istorică a poporului român54.

– În respectivele documente se apreciază că inclu-derea aromânilor, istroromânilor şi macedoromânilorîn numărul românilor, la recensăminte, ar putea să nufie conformă cu principiul autoidentificării, aşa cumeste acesta formulat în Articolul 3 al Convenţiei-Cadru, deşi Paragraful 35 din Raportul Explicativ alConvenţiei-Cadru (ETS no. 157) stipulează că dinParagraful 1 al numitului Articol nu trebuie înţeles căo persoană are dreptul să îşi aleagă arbitrar aparte-nenţa la o minoritate naţională, ci această alegereindividuală este inseparabil legată de criterii obiecti-ve relevante pentru identitatea persoanei respective55.

Trebuie menţionat că în Prima Opinie (6 aprilie2001) nu existase nicio referire la aromâni, iar prinLegea 299/2007 amendată de Legea 176/201356,etnonimele aromân, istroromân şi macedoromân aufost incluse între apelativele sub care pot fi recu-noscute persoanele de origine română sau aceleacare aparţin filonului lingvistic şi cultural româ-

nesc, în măsura în care îşi asumă în mod liberaceastă apartenenţă.

În Parlament, Costică Canacheu mințea, prinomisiune, atunci când susținea în 2007 că prinLegea 299 este confiscată colectiv identitateaaromânilor. Așișderea Alexandru Gica în presă57,când scria că prin acea Lege Parlamentul i-a decla-rat pe aromâni ca „români de pretutindeni”. În reali-tate, Legea respectivă este aplicabilă doar individualacelor persoane care își asumă în mod liberapartenența la filonul cultural românesc.

concluzieAm ilustrat cu o largă gamă de exemple acele

trăsături ale canonului postmodern care influențeazăconstrucția identitară și ideologia subsecventă aunui grup de aromâni – neoaromâniștii.

Potrivit propagandei neoaromâniste, aromâniidin România ar fi în pericol de asimilare, într-un statale cărui autorități sunt refractare la orice dialog cuCMA și cu asociațiile afine, nu le îndeplineștesolicitările și, mai grav, se interesează de soartaaromânilor și a meglenoromânilor în țările lor deautohtonie.

S-a ajuns astfel ca normalitatea gesturilor Româ-niei, de sprijinire a acestor români sud-dunăreni înmenținerea identității lor, să fie percepută pe planinternațional ca un abuz împotriva dreptului lor laautoidentificare și ca o ingerință în viața respective-lor comunități de români.

Este prima dată când un experiment etnopoliticde asemenea amploare se desfășoară pe teritoriulRomâniei, cu largi implicații pentru ansamblulromânității:

– rescrierea istoriei mai vechi și a celei recente aromânilor;

– crearea unui model pentru exaltarea particula-rismelor, care să amplifice diviziunile regionale încorpul național și eventualele tendințe centrifuge aleidentităților regionale;

– obstrucționarea implicării diplomatice aRomâniei în sprijinul comunităților istorice înruditedin vecinătate.

Cu rare excepții explicabile politic (Ion Coteanu,Alexandru Graur), există o remarcabilă continuitateîntre perioada de dinainte de 1947 (proclamareaR.P. Române) și aceea de după, în privința susțineriiștiințifice a originii comune a dacoromânei și aro-mânei, ca dialecte ale românei comune/ pri -mitive/protoromânei, vorbite pe un areal incluzândambele maluri ale Dunării.58

63

Sub influența unor romaniști germani contempo-rani, Vasile Barba a înlocuit această teorie a etnoge-nezei poporului român cu alta, a derivării latinei bal-canice în două ramuri: una sud-dunăreană, din carear proveni aromânii, și una nord-dunăreană, din carear descinde dacoromânii (este eliminat stadiul româ-nei comune). Oricâte neajunsuri ar fi avut explicațiasusținută de V. Barba și de ULCA, era totuși maideparte de absurd decât makedonarmânismul asu-mat oficial de organizația internațională neoaromâ-nistă CMA în prezent. Dar ambele devieri poartă oamprentă vădit politică.

În raport cu existenţa unui corpus consistent dedocumente ştiinţifice, românești și internaționale,care confirmă că aromânii sunt o ramură istorică apoporului român şi că aromâna este un dialect isto-ric al limbii române, fenomenul neoaromânist sedistinge prin caracterul sau antiştiinţific şi prinrecursul la un tip de gândire consensuală59, potenţatde mentalitatea postmodernă care atomizează iden-tităţile colective, nivelează paradigmele identitare şiatenuează diferenţele specifice.

Înțeleasă în sens constructivist, identitatea etnicăeste rezultat proces de edificare și rafinare în câmpcultural, pe baza posibilităților oferite inițial denatură, prin origine.

Componenta naturală a etnicității (apartenența laun neam, prin ascendenți) îi conferă acesteia reali -tate. Dar raportarea individului la această realitateetnică proprie, ca și raportarea celorlalți membri aietniei sau a celor din afara ei sunt determinate cul-tural60.

Este nevoie de intervenția etnopoliticii pentru caaspectul natural al etnicității să fie esențializat și săcapete astfel valențe simbolice, pentru a putea fiinstrumentat politic prin mecanismul de separație:originea, linia de sânge, este încărcată cu prestigiulunei glorificări mitizate, care trebuie protejat deorice contaminare – în cazul neoaromânist e vorbade ascendența antică macedoneană. De aici decurgpromisiunea eliberării culturale/etnice/naţionale șistimularea unui anumit orgoliu al diferenţei/unicită-ţii (prin vechimea originilor „macedonene” şi a lim-bii), produs al unei „intelighenţii” care proiecteazăasupra grupului-ţintă propriile constructe elitiste,fără ca aceste constructe să aibă neapărat legătură curealităţile culturale şi sociale din grupul-ţintă res-pectiv (aromânii în ansamblul lor)61.

În articularea makedonarmânismului, elitaneoaromânistă a mobilizat mitologeme preexis -tente în cultura populară a etniilor balcanice, pentru

care Alexandru Macedon este un referențialcomun, prezent deopotrivă în eposurile de limbăgreacă, albaneză, slavă macedoneană sau română.Prin meto dele etnopoliticii, aceste teme folclorice,împreună cu concepții difuze, au fost agregateîntr-o teorie a identității de tip esențialist: „armân-jilji sunt membrii unei culturi unice, moștenite ditzămane (din începuturi), dar care a fost obnubilatăde presiunea culturilor majoritare și menținută voitîntr-o stare de latență de către agenții puterii ofi-ciale. Dar cultura noastră nu a dispărut niciodată șia venit momentul ca ea să fie redescoperită, iararmânjilji să se trezească și să își asume identitateaetnică aparte”62.

În construcția identității neoaromâniste obser-văm că atacate au fost tocmai elementele naturale,care îi identifică pe aromâni ca români: s-a teoreti-zat (prost) existența unei limbi armâne diferite delimba română și s-a inventat o origine diferită deaceea a românilor nord-dunăreni.

„Dacă ar fi să aplicăm hermeneutica fractală alui I.P. Culianu la tectonica geopoliticii balcanice,am spune că neoaromânismul e doar actualizareaunei variante de scenariu identitar, prin logica jocu-lui de combinaţii între diferiţi invarianţi […].

Se consideră că regulile de combinare sunttranspersonale, ţinând de un spaţiu multidimensio-nal al psihologiei abisale. O profunzime în caresubiectivitatea transgresează în obiectivitate şi careîi transformă pe actanţi în simple instrumente princare scenariul identitar să se poată concretiza.”(Stănilă 2010)

Pe de altă parte, identitatea este un constructbinar, în care autoidentificarea nu poate exista decâtîn corelare cu identificarea sau recunoașterea decătre Celălalt63. De aceea, rămâne de domeniulabsurdului pretenția neoaromâniștilor că aromâniitrebuie să aibă dreptul exclusiv de a-și defini identi-tatea individual și colectiv.

Ca de atâtea alte ori în istoria aromânilor, ceiangajaţi faţă de neoaromânism acţionează împotrivachiar a intereselor propriului grup etnic. Dar este opremieră că ei acţionează astfel de pe teritoriulRomâniei în forme care afectează şi coeziuneanaţională. Neoaromânismul este o formă de frag-mentare etnică, ameninţare de tip asimetric menţio-nată în Ghidul Strategiei naţionale de apărare aţării pentru perioada 2015–2019 (p. 33). În acestsens, putem spune că este vorba şi de un test la careeste supusă capacitatea autorităţilor române de agestiona o mişcare etnică separatistă.

64

Obstinaţia acţiunii mistificatoare neoaromânistela toate nivelurile de autoritate în stat şi pe planregional sau european, resursele angajate şi sprijinulextern reprezintă parametri care contribuie la rele-vanţa acestui separatism din perspectiva intereselorde securitate şi externe ale României64.

bibliografie

Acum, 2006: Fără autor, Sărbătoare sau protest?, coti-dianul „Acum”, 6 februarie 2006.

Avram, Sala 2001: Mioara Avram, Marius Sala(ed.), Enciclopedia limbii române, Editura „Univers Enci-clopedic”, București, 2001, 634 p.

Badie e.a. 2011: Bertrand Badie, Dirk Berg-Schlosser,Leonardo Morlino (eds.), International Encyclopedia ofPolitical Science, SAGE Publications, Inc., 2011, 3991 p.

Barba K., 2009: Katharina Barba, Vasile Barba: unalumtător ti ascăparea a limbăljei shi a culturăljei armâ-nească, revista „Zborlu a nostru”, nr. 1–2, An XXV, 2009,pp. 1–45. (https://es.scribd.com/document/50219776/Zbor-lu-a-Nostru-Nr-1-pi-2009)

Baumann 1999: Gerd Baumann, The MulticulturalRiddle Rethinking National, Ethnic, and Religious Identi-ties, Routledge, New York and London, 1999, 188 p.

Brâncuș 2005: Grigore Brâncuș, Introducere în istorialimbii române (I), Editura Fundaţiei „România de Mâine”,2005.

Brezeanu, Zbuchea 1997: Stelian Brezeanu, GheorgheZbuchea (coord.), Românii de la sud de Dunăre. Docu mente,Arhiva Naţională a României, Bucureşti, 1997, 400 p.

Caragiu-Marioțeanu, 2005: Matilda Caragiu-Mario -ţeanu, în Aromâna şi aromânii – azi, cotidianul „Ziua”,21.03.2005, referitor la comunicarea sa Aromânii – criza deidentitate, susţinută în cadrul sesiunii „Aromâna şi aromânii– azi”, organizată de Secţia de filologie şi literatură a Aca-demiei Române, la 28.01.2005. (http://www.ziua. ro/dis -play.php?data=2005-03-21&id=172114)

Ciucă, 2014: Răzvan Ciucă, Deutschland über alles,publicația „Obiectiv online”, 15 mai 2014.

(http://obiectiv-online.ro/?p=15796)CSAT 2016: Consiliul Suprem de Apărare a Țării,

Raportul CSAT nr.DSN1/312 din 09.03.2016 privind activi-tatea desfăşurată în anul 2015, Bucureşti, 2016.(http://csat.presidency.ro/documente/RAPORT%20CSAT%20privind%20activitatea%20desfasurata%20in%20anul%202015_14436ro.pdf)

Damov, 2006: Stelian Damov, Aromânii vor ca Româ-nia să fie o țară europeană, cotidianul „Cuget Liber”,Constanța, 6 ianuarie 2006, p. 11.

Dobre 2008: Cezar Dobre, Constantin Papanace(1904–1985) un aromân naţionalist, revista „Cadran Po -litic”, nr. 56, 16 mai 2008. (http://www.cadranpo li -tic.ro/?p=3502, consultat la 29 august 2015)

EvZ, 2010a: Lali Vasili a stat 20 de zile pe pământdupă moarte, cotidianul „Evenimentul Zilei”, 4 octombrie

2010. (http://www.evz.ro/lali-vasili-a-stat-20-de-zile-pe-pamant-dupa-moarte-901037.html)

Fundația Culturală Română 1992: Primul Forum alromânilor și originarilor din România (Neptun, 22–27 iunie1992), Editura Intergraph, București.

Gica 2009: Alexandru Gica, Recent History of the Aro-manians in Romania, „New Europe College Yearbook2008–2009”, New Europe College, 2009, p. 173–200.

(www.nec.ro/data/pdfs/publications/nec/2008-2009/ALEXANDRU_GICA.pdf)

Gica, 2013: Alexandru Gica, Romanian Parliament:Vlachs Are Romanians, Not Vlachs, „Fărșărotul”, VolumeXXVI, Issues 1&2 (Fall 2011/Spring 2012) & VolumeXXVII, Issues 1&2 (Fall 2012/Spring 2013)–combined

(http://www.farsarotul.org/nl32_2.htm) Hașotti 1997: Puiu Haşotti, Consideraţii pe marginea

înregistrării la tribunal a Uniunii Comunităţilor Aromânedin România, intervenție în Şedinţa Camerei Deputaţilor, 23decembrie 1997.

(http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=626&idm=1,07&idl=1)

Lascu S., 1993: Stoica Lascu, Mistificare sau blamabilăinconștiență: aromânii – minoritari în propria țară!, coti-dianul „Cuget Liber” nr. 927, 22 iulie 1993, p. 1, 6.

Lascu S., 1994: Stoica Lascu, Apel pentru creareaFederației Europene a Comunităților și AsociațiilorAromâne, cotidianul „Cuget Liber” nr. 1167, 30 mai1994, p. 7.

Klump e.a. 2014: Andre Klump, Johannes Kramer,Aline Willems (edt.), Manuel des langues romanes, DeGruyter GmbH & Co KG, Berlin/Boston, 2014, 766 p.

Manțu C., 2010: Chira Iorgoveanu-Manțu, Ar -mânii/Makedonarmânii – recuperarea identitãții în mileniulIII, în Revista „Familia română”, An II, nr. 4 (39), BaiaMare, decembrie 2010, 133 p.

Merry 2010: Michael S. Merry, Identity, în BarryMcgraw, Eva Baker, Penelope Peterson (eds.), InternationalEncyclopedia of Education, Elsevier Ltd., 2010, p.152–157.

Mihăescu 1976: Haralambie Mihăescu, Torna, torna,fratre, „Byzantina”, nr. 8, Salonic, 1976, p. 21–35.

Moscovici 1997: Serge Moscovici, Fenomenul repre-zentărilor sociale, în Adrian Neculau (coord.), Psihologiacâmpului social. Reprezentările sociale, Iaşi, Editura Poli-rom, 1997, p. 15–75.

Papanace 1996: Constantin Papanace, Reflecții asupradestinului istoric și politic al aromânilor (scrisă în 1947, laTagliacozzo, Italia), ediție îngrijită de Carol Papanace(frate) și Florica Papanace (soră), cu o Prefață de IonelZeană, Editura „Crater”, București, 1996, 310 p.

Papanace f.a.: Constantin Papanace, Fermentul aro-mân (macedo-român) în sud-estul european, format elec-tronic, Proiectul „Avdhela” – Biblioteca Culturii Aro -mâne, f.a., 58 p.

(http://www.proiectavdhela.ro/pdf/constantin_papana-ce_fermentul_aroman_in_sud_estul_european.pdf)

Saramandu 2004: Nicolae Saramandu, RomanitateaOrientală, București, Editura Academiei Române, 2004,344 p.

65

Stancu, 1992: Natalia Stancu, Forumul Românilor șiOriginarilor din România, cotidianul „Curierul Național”,30 iunie 1992.

(http://www.aromanul.ro/cronologie/2014/itemlist/date/2012/9)

Stănilă 2007: Viorel Stănilă, Reprezentări sociale şidiscurs mediatic în determinarea clivajelor identitarerecente la aromânii din România (I – III), Revista „Tomis”,Constanţa, 2007

Stănilă 2010: Viorel Stănilă, Neoaromânismul în con-text politico-diplomatic sud-est european, p. 123–134, înAdina Berciu-Drăghicescu (coord.), Aromânii din Albania –prezervarea patrimoniului lor imaterial, Biblio teca Metro-politană, Bucureşti, 2010, Adina Berciu-Drăghicescu(coord.), Aromânii din Albania – prezervarea patrimoniuluilor imaterial, Biblioteca Metropolitană, Bucureşti, 2010,323 p.

Tanașoca 1993: Nicolae-Şerban Tanașoca: „Torna,torna, fratre” et la romanité balkanique au VIe siè -cle, „Revue roumaine de linguistique”, XXXVIII, nos. 1–3,Bucharest, janvier-juin 1993, p. 265–267.

Tanașoca 2001: Nicolae-Şerban Tanaşoca, Aperçus ofthe History of Balkan Romanity, in Răzvan Theodorescuand Leland Conley Barrows (eds.), Politics and Culture inSoutheastern Europe, UNESCO, Bucharest, 2001, p.97–174 (159).

Tanaşoca 2004: Anca Tanaşoca, Nicolae-Şerban Tana-şoca, Unitate romanică şi diversitate balcanică, Bucureşti,Editura Fundaţiei Pro, 2004, 322 p.

Traian, 2005: Ilie Traian, Despre problema aromână:„Ce e rău în asta pentru România?”, interviu cu prof. dr.Vasile Barba, publicația on line „AGERO”, Stuttgart.(http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTO-RIE/Despre%20problema%20aromana%20-%20Inter-viu%20cu%20Vasile%20Barba.htm

Trifon 2012: Nicolas Trifon, Aromânii, pretutindeni,nicăieri, Editura „Cartier”, Chișinău, 2012, 607 p.

Trifon 2014: Nicolas Trifon, Unde e Aromânia?, Edi-tura „Cartier”, Chișinău, 2014, 191 p.

Windisch 2006: Rudolf Windisch, Studii de lingvisticăşi filologie românească, editori: Eugen Munteanu şi OanaPanaite, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,2006, 404 p.

Windisch, 2009: Rudolf Windisch, Pentru noi, roma-nistica a fost, aşa cum am învăţat-o de la Coșeriu, cataliza-torul care ne-a dezvăluit problemele şi metodologia lingvis-ticii romanice şi generale, interviu realizat de CristinelMunteanu, revista „Limba Română”, nr. 5–6, anul XIX,2009.

(http://www.limbaromana.md/index.php?go=artico-le&n=390)

Windisch, 2012: Rudolf Windisch, Cele mai vechimenționări ale românilor în izvoare antice, bizantine,medievale și renascentiste, conferință, Oradea, 21 noiem-brie 2012. (http://www.ovidan.ro/?p=articles.details.7834)

Winnifrith 2002: Tom J. Winnifrith, The Vlachs, p.112–122, în Richard Clogg (coord.), Minorities in Greece.Aspects of a Plural Society, Hurst & Company, London,2002, 203 p.

Wolin 2019: Richard Wolin, The seduction of unrea-son: the intellectual romance with fascism : from Nietzscheto postmodernism, Princeton, Princeton University Press,2004, 400 p.

Zborlu a nostru, 1988: Redacția, Revista „Zborlu a nos-tru”, Freiburg i. Br., Germania, nr. 4(21), 1988, p. 180.

Note

1 Roger Scruton, Modern philosophy: an introductionand survey, New York, Penguin Books, 1996, 624 p.; DickHebdige, Postmodernism and „the other side, în JohnStorey (ed.), Cultural Theory and Popular Culture: Areader, London, Pearson Education, 2006, 296 p.

2William Lane Craig , God is Not Dead Yet, „Christia-nity Today”, 3 iulie 2008. (https://www. christian -itytoday.com/ct/2008/july/13.22.html, consultat la 3 iunie2019)

3Eliana de Castro, Camille Paglia: „Postmodernism isa plague upon the mind and the heart”, Fausto Mag, 12decembrie 2015; Christopher Hitchens, Why Orwellmatters, New York, Basic Books, 2002, 211 p.

4 Daniel C. Dennett, On Wieseltier v. Pinker in the NewRepublic: Let’s Start With A Respect For Truth, „Edge”, 9octombrie 2013. (http://edge.org/conversation/dennett-on-wieseltier-v-pinker-in-the-new-republic, consultat la 3 iunie2019)

5 Noam Chomsky, On Post-Modernism. (http://www. -bac tra.org/chom sky-on-postmodernism.html, consultat la3 iunie 2019).

6 Termen lansat de acad. Matilda Caragiu-Marioțeanu(Caragiu-Marioțeanu, 2005).

O sușă aparte a neoaromânismului este makedonarmâ-nismul, denumit cu un termen ad hoc creat chiar de pro -motorii săi, pentru a accentua diferențierea identității aro -mânești în raport cu românitatea. Din perspectivă istorică,makedonarmânismul s-ar referi la acei aromâni care se con-sideră descendenți ai macedonenilor antici (romanizați saunu, în funcție de aderența la o interpretare sau alta), în vir-tutea unor resorturi colective interne și sub influența curen-tului antichizant promovat în societatea slavă macedoneanăde partidele politice naționaliste.

Din punct de vedere organizațional, makedonarmânis-mul reprezintă ansamblul formelor de structurare și de acti-vism ale asociațiilor regrupate în Consiliul (Makedon)Armân (CMA).

7 Prin Asociația „Comunitatea Armână din România”(ACAR), având ca aripă de tineret Consiliul TinerilorArmânji (CTArm) și ca paravan cultural Societatea Cultura-lă Armână (SCA).

8 Cu statut de persoană juridică abia din anul 2008,prin Decizia nr. 2325 din 17 iulie a Tribunalului din Ti rana(cf.http://makedonarman-council.org/wp-content/up -loads / 2009 /10 /cma- in fo rmat ive -bu l l e t in -n r .40 -19.02.2013.pdf).

9 2005–2008: președinte Mariana Bara (România) șisecretar general Dumitru „Mita” Rida (România);

66

2008–2014: președinte Iani Manțu (Germania, originar dinRomânia) și secretar general Niculachi Caracota (Franța,originar din România); 2014–prezent: președinte NiculachiCaracota, secretar geneneral RrapoZguri (Albania).

(http://makedonarman-council.org/structure/executive-board/; https://vdocuments.mx/cma-informative-bulletin-nr44-25012014-1.html).

10 „Reprezentarea socială este un sistem de valori, denoţiuni şi de practici relative la obiecte, aspecte sau dimen-siuni ale mediului social care permit nu numai stabilireacadrului de viaţă al indivizilor şi grupurilor, dar constituie înmod egal un instrument de orientare a percepţiei şi deelaborare a răspunsurilor.” (Moscovici 1997: 6.)

V. și Stănilă 2007: „Psihologii câmpului social auobservat deja că procesul de reprezentare socială dezvoltă şio dimensiune ideologică. În strânsă legătură cu practicilemediatice, latura ideologică a reprezentării sociale face dinaceasta cea mai proprie formă de structurare a propagandei,definită ca «modalitate de exprimare a unui grup într-osituaţie conflictuală şi ca elaborare instrumentală, în vedereaacţiunii, a reprezentării pe care grupul şi-o face despreobiectul conflictului»: auto-definirea identitară şi impunereaversiunii identitare asumate, în cazul de faţă.”

11„In academic quarters, postmodernism has been nou-rished by the doctrines of Friedrich Nietzsche, Martin Hei-degger, Maurice Blanchot and Paul de Man all of whom eit-her prefigured or succumbed to the proverbial intellectualfascination with fascism.” (Wolin 2004: XII)

12 EvZ, 2010.13 Mică antologie aromânească (1952), Consideraţii

asupra trecutului macedo-românilor şi a dialectului lor(1952), Noul album macedo-român I (1959), II (1965).

14 „De la Freiburg im Breisgau, Barba a promovat teo-ria potrivit căreia aromânii sunt un popor distinct de celromân, iar vorbirea lor este limbă de sine stătătoare, nu unuldintre cele patru dialecte ale proto-românei – varianta Aca-demiei Române.” (EvZ, 2010)

15 „Greece has a long tradition of fearing an enemyinvasion from the North, weather the enemy be Turk, Slav,German or Communist.” (Winnifrith 2002: 121)

16 Dobre 2008.17 Papanace f.a.: 44–45. 18 În cartea sa Aromânii, pretutindeni, nicăieri, când

prezintă volumul Reflecții asupra destinului istoric și poli-tic al aromânilor de C. Papanace, N. Trifon vorbește despre„naționalismul” aromânesc, fără a-l pune în relație curomânitatea, așa cum face C. Papanace. Mai mult, N. Trifonafirmă că în cartea lui C. Papanace se vorbește puțin des-pre români (2012: 399) deși, în realitate, există un întregsub-capitol dedicat României (1996: 269–286), ca și o des-criere critică a implicării României și a liderilor politiciromâni în chestiunea aromânească (1996: 25–68).

În altă parte, N. Trifon argumentează statutul aromânei,ca limbă diferită de română, citând raportul pe care unambasador comunist fără pregătire de specialitate, TeodorRudenco, îl adresa ministrului Afacerilor Externe, AnaPauker, la 10 aprilie 1948 (2012: 405 sq.).

19 Barba K., 2009.20 Barba K., 2009: 5.

21 Das Süddonaulatein heute: aromunische Texte[Latina sud-dunăreană azi: texte pri grailu armânescu],ediție bilingvă aromână-germană, Piatra Neamț, 1982, 125p. (Barba K., 2009).

22 Înființată la 23 septembrie 1879. Recunoscută prinÎnaltul Decret Domnesc nr. 1298 din 19 aprilie 1880.Președinte actual, Ion Caramitru, directorul Teatrului Na -țional „Ion Luca Caragiale” din București.

23 Vasile Barba, în cadrul expunerii de inaugurare aprimului curs de Limbă și cultură armânească (Universita-tea „Albert Ludwigs” din Freiburg, 1986), filmare de la eve-niment; trascrierea din dialect și adaptarea textului îmiaparțin. (Primlu curs ti cultura shi limba armaneasca Frei-burg 1986, https://www.youtube.com/watch?v=e44ZU -xv9gt0, consultat la 15 iulie 2016)

24 Primlu curs ti cultura shi limba armaneasca Frei-burg 1986.

(https://www.youtube.com/watch?v=e44ZUxv9gt0,consultat la 15 iulie 2016)

25 Apud Manțu C, 2010: 9. 26 Windisch 2006: 187; Windisch, 2009; Windisch,

2012.27 Coordonatori ai colectivelor care au realizat Aromu-

nischer Sprachatlas [Atlasul lingvistic aromân, AliA], Vol.I (Helmut Buske Verlag gmbh., Hamburg, 1985, 291 p.) șiVol. II (A. Lehman Wissenschaftlicher Verlag,Veitshöchheim bei Wurzburg, 1994, 333 p.).

28 Klump e.a. 2014: 309 sq. În 1995, Rupprecht Rohr, Rudolf Windisch, Johannes

Kramer, Wolfgang Dahmen și Hans-Martin Gauger audevenit membri în Consiliul Științific al Centrului de StudiiArmânești înființat de Vasile Barba la Freiburg (Barba K.,2009: 21, consultată la 12 august 2016).

29 Ciucă, 2014 (consultat la 30 iunie 2015); Barba K.,2009: 23.

30 Congrese au avut loc la Mannheim (1985) și Frei-burg (1988, 1993, 1996, 1999), cf. Barba K, 2009: 23.Cunia, 1997 (consultat la 9 august 2016).

31 „Zborlu a nostru”, 1988: 180.32 C. Papanace publicase în Noul Album Macedo-

Român (I, Freiburg, 1959) un articol al diplomatului RaoulBossy: Un succes diplomatic românesc: Iradeaua din 1905(p. 167–169).

33 Stancu, 1992. V. şi Fundația Culturală Română1992: 5, 12, 14, 22, 23, 24, 25, 81.

34 Brezeanu, Zbuchea 1997: 366 sq. În prima parte aRezoluției, cu referire directă doar la Albania, Bulgaria,Grecia, R. Macedonia și Serbia, unde aromânii suntautohtoni, se cerea întreprinderea măsurilor necesare pen-tru introducerea aromânei ca limbă de predare sau caobiect de studiu în grădinițe și școli, ca limbă de cult înbisericile construite de aromâni, ca limbă de serviciu înmass media.

Așa cum se preconiza și în Rezoluție, astăzi aromânaeste în școlile românești obiect de studiu (opțional), ca „dia-lect istoric al limbei protoromâne (sau protoarmâne) dincare se trage și vorbirea de azi a ramurii nordice, dacoro -mâna”. Iar aromânii au asigurate toate posibilitățile să îșipăstreze și să își exprime specificul lingvistic și cultural.

67

35 Lascu S., 1994.36 Brezeanu, Zbuchea 1997: 367 sq.37 Brezeanu, Zbuchea 1997: 370 sq.„«Cum ar putea să nu fie români frații noștri din Balcani

– spunea cu gravitate poetul Constantin Colimitra – când șiei spun frate, tată, soră, pâne, apă, sare, piper și zic bunădzuua, bună dimineața, bună seara? Ce înseamnă orbireaunora dintre noi, care vor să facă din macedoromâni un altneam decât cel românesc? Ce nevoie avem noi de alfabetestrăine, sârbo-nemțești, pe care vor să ni le impună anumițirenegați de neam?»[…] Totodată a fost subliniat faptul căacești ciudați «teoreticieni», cu toții fără operă, deciimprovizați, nu sunt nici filologi, nici istorici, ei neavândprin urmare căderea de a se manifesta pe un teren ce le estestrăin, filologia și istoria.”

38 La 30 mai 1994, deputatul socialist Giulio Ferrarinia depus în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei oMoțiune asupra comunității aromânești. Moțiunea eraco-autorată și de parlamentari români (Adrian Severin,Florin Rădulescu Botică), se referea la „câteva state balca-nice” în care trăiește comunitatea aromână, cerea protejareadrepturilor fundamentale ale comunității aromâne de a firecunoscută ca minoritate etnică și de a-și vorbi limba stră-veche, solicita în viitorul apropiat un raport asupra situațieispecifice a comunității aromâne. Ca raportor a fost desem-nat parlamentarul socialist catalan Luis Maria de Puig,membru al grupului care a depus Moțiunea. El și-a prezen-tat raportul în plenul APCE la 24 iunie 1997.

Documentul este organizat în trei părți:I. Un Rezumat, în care se fac referiri la cultura și limba

aromână prezente în Balcani de peste 2000 de ani. Statelebalcanice în care locuiesc aromâni sunt încurajate să spri jinefolosirea limbii acestora în mass media, biserică și școală.

II. Un proiect de Recomandare, care va fi adoptat înaceeași zi cu R 1333 (1997). România este inclusă în grupulțărilor cu imigrație aromânească recentă, spre deosebire destatele balcanice în care aceștia sunt autohtoni și care suntvizate de un set aparte de recomandări.

III. Un Memorandum explicativ în care se afirmă căaromânii sunt înrudiți cu românii de pe malul stâng al Dună-rii, dar „limba macedoromână” este o ramură a limbilorromanice, ca și „dacoromâna”, „meglenoromâna” și „istro-româna”. Lipsa de acuratețe științifică a textului crește de laun paragraf la altul: aromâna ar avea o structură comună cualbaneza, ceea ce ar susține ipoteza că aromânii sunt iliriromanizați (și despre limba română se poate spune acelașilucru, potrivit lui Nicolae Iorga, care considera că albanezași româna sunt cele două fețe ale aceleiași limbi; dalmataeste limba romanică născută prin romanizarea populațieiilire de pe coasta Mării Adriatice, începând cu secolulIII î.e.n., m.m., V.S.); aromâna s-ar fi format pe teritoriulMacedoniei istorice; „limba vlahă” ar fi fost puternicinfluențată de latină în timpul ocupației romane a Macedo-niei etc.

Sprijinul cultural al României pentru aromâni la sud deDunăre este interpretat negativ într-o cheie dublă: ar fi atrassuspiciunea aromânilor că România vrea să îi românizeze;ar fi atras neîncrederea statelor de origine față de aromâni,priviți ca români, și nu ca autohtoni (!?). Totuși, se

amintește că România a finanțat școli pentru aromânii dinGrecia până în anul 1948, deși reprezentantul permanent alGreciei la CoE a declarat:

„Aromânii sunt parte integrantă a populației grecești șiau o conștiință etnică pur greacă. Tradițiile lor sunt completgrecești... nu și-au pierdut niciodată sentimentulapartenenței etnice la Grecia, nu s-au identificat niciodată cuelemente străine și nu au aspirat niciodată să fie identificațica o entitate națională separată.”

În Raport, ca și în Recomandare, se subliniază că aro-mânii au doar revendicări culturale, nu politice. De altfel,Recomandarea nu face referire la vreun statut care ar trebuiacordat aromânilor, spre deosebire de Moțiunea Ferrarini:

„Calls for the protection of the Aromanian communi-ty’s fundamental rights to be recognised as an ethnic mino-rity and to speak its ancient language;”

(http://www.assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewHTML.asp?FileID=8090&lang=EN#P26_207,Moțiunea Ferarrini , consultat la 9 august 2016)

(http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewHTML.asp?FileID=7661&lang=en#Footnote1,Raportul de Puig, consultat la 9 august 2016)

39 Hașotti 1997, consultat la 9 august 2016.„Iniţierea acestei malversaţiuni sub o deghizare cultu -

rală reprezintă o falsificare grosolană a istoriei poporuluiromân, recunoscut de mai bine de un mileniu drept o enti -tate etnico-lingvistică formată şi afirmată în spaţiul balcano-carpatic. […]

Ţin să atrag atenţia asupra tendinţei de a rupe din popo-rul român o parte însemnată, viguroasă a acestuia, aromânii,şi de a-i trata ca subiect colectiv internaţional şi cultural,indiferent în ce ţară s-ar afla ei. Altfel, nu se poate explicareferirea la dialectul aromân ca «o limbă neolatină» saumenţiunea expresă de «limbă aromână»! Gravitatea demer-sului atinge, între altele, şi epoca glorioasă a statului român,când acesta a sprijinit decisiv activarea conştiinţei naţionalea românilor din Peninsula Balcanică, prin finanţarea de şcolicu limba de predare română şi de biserici ortodoxe, cu limbaliturgică română.

Iniţiatorii înţeleg istoria de la nivelul propriei lor dimen-siuni, probabil, şi a propriilor lor interese, sfidând astfelconştiinţa de neam românesc a aromânilor. Pentru aceasta,aromânii au suferit prigoana persecuţiilor etnice, precumromânii din Transilvania, au luptat împotriva acesteia, mulţidintre ei plătind cu viaţa. Aromânii nu vorbesc o limbă«neolatină», alta decât limba română, nu vorbesc o limbă«aromână», nici în sens filologic şi nici în sens instituţionallingivistic, pe care iniţiatorii îl atribuie dialectului aromân,cu scopul nedeclarat, dar uşor de surprins, de a-l delimita delimba română, de a-i conferi autonomie lingvistică, drepttemei ulterior al recunoaşterii calităţii de subiect colectiv dedrept public, cu străpungerea reprezentării politice.

Mai mult, intenţia, de data aceasta declarată prin for-mularea art. 5 lit. d) din statut, este de a coagula şi a creditanoţiunea de «popor aromân vieţuitor în diferite formaţiunistatale suverane, altele decât România» şi, prin urmare, de acontesta şi a obţine anularea oricărui drept al statului românde a se interesa de respectivele minorităţi şi de a le protejaidentitatea culturală şi lingvistică. Fondatorii nu urmăresc

68

altceva decât alungarea statului român de la procesul desprijinire a comunităţilor aromâne existente în alte state, încondiţiile în care aceste comunităţi nu ar fi considerate acoloca «române» din punct de vedere etnic. […]

Nimeni nu a pretins până acum aberaţia ca aromânii săaibă autonomie cultural-lingvistică, contrapusă practic celeia daco-romanilor. În acelaşi sens al diversiunii se înscrie şiînaintarea unui proiect de lege intitulat «Lege pentru pro-tecţia minorităţilor lingvistice a aromânilor, vlaho-români-lor», din fericire, respins de comisiile de specialitate aleCamerei Deputaţilor.”

40 În Revista „Zborlu a nostru” nr. 102, 2000, p. 28 (http://www.oocities.org/zborlu/apeleng.htm, consultat

la 9 august 2016).41ASRI Constanţa, fond P, dosar 1408, vol. IV, f.

101–107: 23. Declaraţia lui Iancu Beca în legătură cureţeaua rezistenţei dobrogene în 37 de comune din ju -deţele Constanţa şi Tulcea, 10 august 1949 (cf. Cojoc2004: 100).

„În această comună, la o şedinţă care a fost ţinută deGogu Puiu Ghiuvea şi Haşoti a venit şi Cresu Gheorgheîmpreună cu banditul Nicolae Ciolacu din comuna Sinoecare au discutat cu Gogu Puiu despre felul de organizare pelinia lui Horia Sima, insistând că Gogu Puiu nu are nici olegătură cu comandamentul şi el este acela care are legăturacu comandamentul şi trebuie să asculte de el, nu de GoguPuiu.” (V. şi Ciolacu 1998: 7–37)

42 „Vini oara ca niscãntsã di atselj tsi cumãndãsescutora sutsatili, ma s-nu aibã curagiu, i nu voru, i nu potu, inu-lj ariseashti Dimãndarea 1333, lipseashti si s-tragãnanãparti shi s-hibã alãxits cu Armãni cari doru ti fara anoastrã sh-voru s-bagã tu practicã dimãndãrli di Strasburgcu cari furã sinfuni tuti statili/craturli ditu Europa – deadu-nu cu atseali ditu Balcani iu armãnamea easti di totna laolua loclui.” (V.G. Barba, Armânamea Bâneadzâ!, Revista„Zborlu a nostru” – Revistã culturalã armãneascã/ „UnserWort” – Mazedoromanische kulturelle Zeitschrift, apud.„Hâbarea Armâneascâ”, Sutsata Culturalâ Armâneascâ,Anlu III, Nr. 3(19), Martsu, 2004.)

43 Acum, 2006.44 Replică la interviul pe care Alexandru Mihalcea i

l-a luat lui Stoica Lascu, publicat în cotidianul „RomâniaLiberă” din 15 aprilie 2006, sub titlul În România, aromâniinu sunt minoritari. Ei au fost, sunt și vor rămâne români.

45 Mihăescu 1976: 21 sqq; Tanașoca 1993: 265 sqq;Saramandu 2004: 93 sqq.

46 Brezeanu, Zbuchea 1997: 103.47 Brezeanu, Zbuchea 1997: 105.48 Brezeanu, Zbuchea 1997: 107 sq, 110 sq..49 Brezeanu, Zbuchea 1997: 109 sq.50 Brezeanu, Zbuchea 1997: 111 sq.51 „...năruirea sistemului mondial comunist și dezmem-

brarea Iugoslaviei, criza balcanică născută din aceste eveni-mente majore, cu perspectiva îngrijorătoare a adâncirii șiamplificării ei în continuare, în Macedonia și Epir, au rea-dus pe aromâni în primul plan al atenției factorilor politiciactivi în Sud-Estul Europei. Din nou, ca în perioada destră-mării Imperiului otoman, se scontează pe rolul care ar puteafi jucat de aromâni în beneficiul uneia sau alteia dintre

părțile angajate în această criză. Dacă în Albania romanita-tea aromânilor este redescoperită și reafirmată pentru a secontracara, în numele ei, o eventuală extindere a influențeiBisericii grecești asupra lor, în fosta Macedonie iugoslavă,caracterul de minoritate etnică al aromânilor este invocatpentru a se da consistență conceptului de «Macedonie amacedonenilor», o formulă de organizare politică elaboratăîn urmă cu decenii, pentru a fi aplicată la o scară geograficămult mai largă decât a fostei republici create de Tito.”(Tanașoca 2004: 318)

52 În numele unei inexistente minorități naționale,diverse organizații neoaromâniste din România acceseazădeja fonduri europene destinate minorităților etnice, încadrul Planului Financiar al UE 2014–2020.

53 Advisory Committee on the Framework Conventionfor the Protection of National Minorities, Third Opinion onRomania, Strasbourg, 5 October 2012 (adopted on 21March 2012, ACFC/OP/III(2012)001): paragrafele 31,33–37, 39, 40, 47.

54 The Encyclopaedia Americana (vol. 23, p.767K–767L): „Izolată de Occidentul roman, începând dinsecolul al șaptelea, limba română este singurul supra -viețuitor reprezentând latina vorbită în Imperiul Roman deRăsărit și constituie evoluția sa normală. Unitatea lingvis -tică a limbii române în regiunea carpato-balcanică este con-stituită de următoarele dialecte:

– dialectul dacoromân, cel mai important, vorbit la nordde Dunăre;

– dialectul aromân sau macedoromân, vorbit în sudulBalcanilor;

– dialectul meglenoromân, vorbit la nord de Salonic;– dialectul istroromân vorbit în sud-estul Triestului. Aceste patru dialecte au o rădăcină comună, adică pro-

toromâna, care, deși nu s-a prezervat, reprezintă totuși pre-lungirea normală a latinei orientale… Teoria continuitățiieste în general acceptată în zilele noastre și dezvoltată, însensul că limba română s-a născut concomitent, atât înnordul, cât și în sudul Dunării.”

De asemenea, Encyclopaedia Britannica (vol 19, p. 746– 747), The New Encyclopaedia Britannica, Macropaedia(vol. 15, p. 1092), Encyclopaedia International (vol. 16, p.29), Mario Pei, A Dictionary of Linguistics (p. 129), Enci-clopedia Universal Ilustrada (vol. 52, p. 803–804), Diccio-nario Enciclopedia Salvat Universal (vol. 18, p. 171),Grand Larousse Encyclopedique (vol. 1, p. 592): „Aromâniisau cuțovlahii sunt o populație de limbă română, stabilită însudul Iugoslaviei, în nordul Greciei, precum și în Bulgariași Albania”, Larousse du XXeme siècle (vol. 6, p. 67), Ency-clopedie de la Pleiade – Le Langage (p. 1135), Encyclope-dia Universalis (vol. 14, p. 359–360), Brockhaus Enzyklo-paedia (vol. 17, 234), Mayers Neues Lexikon (vol. I, p. 396),Schweizer Lexikon (vol. 6, p. 656), Dizionario Enciclope -dico Italiano (vol. 10, p. 547), Encyclopedia Europea (vol.9, p. 955), Grande Dizionario Enciclopedico VTET (vol. 16,p. 255), Enciclopedia Italiana (vol. 30, p. 22), apud. VasileTega, Unitatea Limbii Române în Marile Enciclopedii aleLumii (variantă digitalizată), Biblioteca Culturii Aromâne,Editura Predania, f.a.

69

55 „Article 333. This article contains two distinct but related princi-

ples laid down in two different paragraphs:Paragraph 134. Paragraph 1 firstly guarantees to every person

belonging to a national minority the freedom to choose to betreated or not to be treated as such. This provision leaves itto every such person to decide whether or not he or shewishes to come under the protection flowing from the prin-ciples of the framework Convention.

35. This paragraph does not imply a right for an indivi-dual to choose arbitrarily to belong to any national mino -rity. The individual’s subjective choice is inseparably linkedto objective criteria relevant to the person’s identity.

36. Paragraph 1 further provides that no disadvantageshall arise from the free choice it guarantees, or from theexercise of the rights which are connected to that choice.This part of the provision aims to secure that the enjoymentof the freedom to choose shall also not be impaired indi -rectly.

Paragraph 237. Paragraph 2 provides that the rights and freedoms

flowing from the principles of the framework Conventionmay be exercised individually or in community with others.It thus recognises the possibility of joint exercise of thoserights and freedoms, which is distinct from the notion of col-lective rights . The term “others” shall be understood in thewidest possible sense and shall include persons belongingto the same national minority, to another national minority,or to the majority.” (Framework Convention for the Protec-tion of National Minorities. Explanatory Report (ETS No.157), https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchSer-vices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016800cb5eb)

În mod evident, Paragraful 35 din Raportul Explicatival Convenţiei-Cadru (ETS no. 157) relativizează drastic oafirmație a lui Max Demeter Peyfuss, des citată în literaturade inspirație neoaromânistă în sprijinul ideii că autoidentifi-carea este singurul criteriu de apartenență etnică:

„La soluționarea problemei, atât de viu disputată astăzi,dacă aromânii din România sunt o minoritate etnică/ -națională sau nu, slujitorii lui Clio nu pot contribui altfeldecât prin apelul la judecata rațională: nu există criteriiștiințifice pentru determinarea naționalității cuiva în afarapropriei sale conștiințe” (Peyfuss 1994: 122)

De altfel, scriitorul Hristu Cândroveanu, președinteleSocietății de Cultură Macedo-Română, a criticat în 2006aserțiunea lui M.D. Peyfuss, folosind chiar un argument alpreopinentului:

„...iar în ceea ce privește determinarea etniei uneipopulații prin pro»’ prin care să se poată stabili aceasta – sun-tem de acord, dacă această conștiință este motivată științific –căci numai așa, o simplă afirmație nefiind câtuși de puțin deluat în seamă, venind adesea, cum se știe, din partea unoroameni total necultivați sau chiar cultivați, deci în cuno -ștință de cauză, dar motivați… politic! Argumentele noastresunt limba, asemănătoare până la identitate, cum pe bunădreptate afirmă Th. Capidan și nu numai el, de la GustavWeigand încoace (nu mai enumerăm nume de istorici,

filologi/lingviști români și străini), până la Max DemeterPeyfuss însuși, care scrie, totuși fără echivoc, în cartea sa, lap. 18, despre românitatea aromânilor:

«Limba aromânilor este (…) structural identică cudacoromâna.» («Identic este și substratul autohton al ambe-lor dialecte», notează în subsolul paginii istoricul, trimițândla Grigore Brâncuș). Dificultățile ce apar într-o conversațiedintre un dacoromân din Balta (R.S.S. Ucraineană) și unaromân din Vlorë (Albania) nu trebuie exagerate și nu con-stituie o dovadă a naturii foarte diferite a celor douăidiomuri.»” (Țîrcomnicu 2006: 121)

56 La alineatul (1) al articolului 1 din Legea nr.299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutin-deni, republicată în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 261 din 22 aprilie 2009, cu modificările și completă-rile ulterioare, litera a) se modifică și va avea următorulcuprins:

„a) Drepturile persoanelor care își asumă în mod liberidentitatea culturală română – persoanele de origine românăși cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc,care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent demodul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni,basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, dacoromâni, fărșeroți,herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, ma -cedoromâni, maramureșeni, megleniți, meglenoromâni,moldoveni, moldovlahi, rrămăni, rumâni, valahi, vlahi,vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelelateforme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denu-mite în continuare români de pretutindeni”.

57 „On October, 23, 2007 the Romanian Parliamentadopted Law no. 299/2007 to support Romanians living out-side Romania (formally known as «Romanians from Every -where»). It was a harsh debate for an amendment that sta-ted that the Arumanians should be included in the categoryof ‘Romanians from Everywhere.’ We had the weird situa-tion of some Arumanians lobbying for the Arumanians to beconsidered ‘Romanians from Everywhere’ while other Aru-manians were lobbying for the opposite. The amendmentwas at first adopted but a technical error was invoked, andthe voting procedure was repeated. The amendment wasrejected the second time, but with a balanced vote. Six yearslater, on May 8, 2013, the Chamber of Deputies voted onLaw no. 176/2013, which completes Law no. 299/2007 byspecifying what ‘Romanians from Everywhere’ means.Among others in this category, the law included ‘Armani,Armanji, Aromani, Cutovlahi, Farseroti, Macedoromani,Macedo-Romani, Macedo-Armanji.’ This time the vote wasvery unbalanced (293 voted for the law, 2 voted against it,and there were 5 abstentions). The ACR lobbied against thelaw before the vote and strongly protested the law when itwas passed. […]

What did the politicians in the Romanian Parliamentwho voted in favor of Law 176/2013 (which states that Aru-manians are ‘Romanians from Everywhere’) have in mind?It is only a matter of national pride? Or it is a sign thatRomania will be involved again in the Arumanian Questionin the Balkans?” (Gica, 2013)

58 „Româna descinde din latina dunăreană (sau car -pato-dunăreană), acel aspect al latinei orientale vorbite în

70

provinciile dunărene romanizate (Dacia, cele două Moesii şiPanonia Inferioară). [...]

Româna comună este perioada de dinainte de separareacelor patru dialecte: dacoromâna, aromâna, meglenoromânaşi istroromâna. Româna comună avea caracter unitar, dia-lectele nu se conturaseră încă, iar vorbitorii acesteia, de lanord şi de la sud de Dunăre, aparţineau unui trunchi etnicunitar. În mod obligatoriu, atributele comun şi unitar se pre-supun cu reciprocitate. Rosetti precizează că „nu existăniciun indiciu despre vreo sciziune dialectală a latinei vor-bite la nordul şi la sudul Dunării”.

Româna comună se plasează în timp din momentul încare latina vulgară îşi pierde unitatea, fărâmiţându-se înlimbile romanice de astăzi, deci după secolul al IV-lea,când Dacia este izolată de lumea romanică occidentală.Am văzut că există unele particularităţi, mai cu seamăfonetice, care au apărut înainte de perioada românei co -mune. De aceea, e de presupus că această perioadă,anterioară secolelor al VI-lea-al VII-lea şi posterioară lati-nei balcanice, ar aparţine romanicii balcanice (sauromanicii răsăritene), care se distinge de romanicaoccidentală (cf. Ov. Densusianu, ILR, I, p. 236; E. Vasiliu,Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, 1968, p. 23).Putem admite astfel că româna comună începe prin secolulal VI-lea (sau chiar al VII-lea), când ea se dis tinge de lati-na dunăreană şi de celelalte idiomuri romanice. Limitasuperioară a perioadei române comune poate fi stabilităprin secolele al XI-lea–al XII-lea, în funcţie de separareacelor patru grupuri de români. Se desprind de trunchiulromân comun mai întâi aromânii în secolul al X-lea, care,de la malul drept al Dunării, se răspândesc în toate ţărilebalcanice. În secolul al XII-lea, istroromânii sunt împinşidin Banat, Hunedoara şi sudul Crişanei, în Istria, spre ves-tul Peninsulei. Meglenoromânii sunt, foarte probabil, oramură de aromâni care, înainte de a se stabili la nordulgolfului Salonic, au stat în contact mai îndelungat cu daco-românii. Această dispersare a unor grupuri de români spresudul şi vestul Peninsulei Balcanice (şi chiar spre nord-vest, în Moravia) a fost provocată de interpunerea slavilorîn sud şi de aşezarea maghiarilor în vest. O observaţielingvistică preţioasă este aceea că în niciunul dintre dia-lectele româneşti din sudul Dunării nu există elementeungureşti, acesta fiind argumentul decisiv că la stabilireamaghiarilor în Transilvania cele trei dialecte nu mai for-mau o unitate cu dacoromâna. De aci înainte, aceste dia-lecte evoluează independent unul de altul, dar evolueazăca dialecte, nu ca limbi diferite.

Tendinţele de evoluţie ale românei comune se potcontinua în dialecte. În felul acesta se explică inovaţiileidentice în aromână şi dacoromână care au loc după sepa-rarea acestora. Examinarea divergenţelor dintre aromână şidaco română ne duce la concluzia certă că grupul socialcare avea să devină aromân nu a fost separat de la originede cel dacoromân. Toate grupurile sociale de români for-mau un trunchi unitar în perioada românei comune.”(Brâncuș 2005: 52 sq.)

59 „Gândirea socială datorează mai mult convenţiilorşi memoriei decât structurilor intelectuale şi perceptiveobişnuite[...]. Înainte de a vedea şi auzi o persoană am şi

judecat-o, am clasificat-o şi ne-am creat o imagine despreea. Aşa că toate cercetările pe care le întreprindem, precumşi eforturile de a obţine informaţie, nu servesc decât laconfirmarea acestei imagini.” (Serge Moscovici în Necu-lau 1997: 36)

„Gândirea consensuală sau cunoaşterea naivă, de simţcomun se opune cunoaşterii ştiinţifice, care porneşte de lapremisă ca să ajungă la concluzie. Cunoaşterea de simţcomun lasă concluzia să prevaleze asupra premisei, verdic-tul asupra judecăţii, similar gândirii tradiţionale.” (Stănilă2007)

60 Baumann 1999: 63 sq. Pentru a face înțeleasădiferența și totodată relația dintre aspectul natural și acelacultural al identității, Gerd Baumann oferă exemplulstrugurilor și al vinului:

„Wine is made of grapes, and it enjoys the reputation ofa natural product, just as ethnic identities are usually asso-ciated with natural bonds as between forebears and descen-dents. Yet nature itself does not produce wine, just as littleas ancestry by itself produces ethnicity: The natural ingre-dients need to be added to in order to achieve a process offermentation, just as ethnic categorizations need politicaland economic interests to turn them into markers of iden titythat can operate in daily life. At the next stage, wine needsthe right conditions to mature, just as ethnicity needs parti-cular social conditions to acquire meaning among thosewho see themselves as sharing it. Finally, a wine will deve-lop different flavors at different temperatures, and at someit will cease to be wine and turn to vinegar or water. Ethni-city, likewise, takes on different connotations and meanings,depending on the social climate in which it is experienced.Ethnic identities can be stressed or unstressed, enjoyed orresented, imposed or even denied, all depending on situa-tion and context. Both wine and ethnicity are thus creationsof human minds, skills, and plans based on some naturalingredients, it is true, but far beyond anything that naturecould ever do by itself.”

61 Baumann 1999: 65 sqq. „Ethnic identity and itspractical upshot, ethnopolitics, base their authority onbonds of blood and descent, and even the bonds of lan guageand culture are treated as if they were natural facts. Thisessentialist position does not hold water: Far from being anatural identity, ethnicity is a carefully cultivated, and notseldom a manipulated, strategy of social action led by une-lected elites who often exploit or mislead their supposedbeneficiaries.”

62 Mecanismul reificării și transformării deosebirilorculturale relative în mărci ale diferenței absolute este descrisîn Baumann 1999: 90 sq.

63 „Recognition is central to social anthropology in thecontext of ascribed and assumed identity. One is what one isseen to be, and one is as one believes one self to be.” (Merry2010: 153)

64 „O caracteristică esenţială a manifestărilor militareactuale este definită de «războiul hibrid», adoptat de anu-miţi actori statali şi, într-o manieră mai restrânsă, şi deactori nonstatali, care utilizează toate instrumentele speci -fice acestuia pentru a-şi proiecta interesele naţionale şi a-şi

71

recâştiga sferele de influenţă. Tendinţa este ca ameninţareahibridă să se menţină pe termen mediu şi lung, fiind opţiu-nea preferată de actori care vizează state-ţintă cu vulnera-bilităţi de ordin etnic, religios, economic sau social, ce potfi exploatate printr-o astfel de abordare şi care îngreuneazăo intervenţie a organizaţiilor internaţionale de securitate însprijinul lor.” (CSAT 2016: 11)

„...present day conflicts are of a new type: In the past,states fought each other, but now clans, ethnic groups andfactions are challenging the state itself. Interstate warfare istherefore being replaced by ethnopolitical warfare. Stateactors are losing their monopoly on violence as infrastateplayers get in on the act. Supranational bodies are interve-ning in matters that were previously the exclusive preserve

of states, in a bid to manage and control crises. It can beargued that the words war and conflict have taken on newmeaning.”

„…in the case of intrastate and ethnopolitical wars,there is disagreement between those who believe that war isinherent in the security dilemma (realist theorists) and thosewho argue, on the contrary, that war is constructed throughthe manipulation of identity by political entrepreneurs anddecision makers (critical theorists). […]

Unconventional wars include psychological warfare,proxy or indirect wars, ‘nonwar operations’ and cold war(the potential for violence is ever present in all these typesof warfare); new wars include information war…” (Badiee.a. 2011: 2724, 2726)

72


** Cercetător, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”

Conştiinţa romanităţii

şi a românităţii la românii sud-dunăreni*

Manuela Nevaci**

În expunerea de faţă ne vom ocupa de evidenţie-rea prezenţei continue a elementului românesc însudul Dunării, prin dialectele limbii române, aro-mân, meglenoromân şi istroromân, vorbite în Alba-nia, Bulgaria, Grecia, R. Macedonia, Croaţia, dinperspectiva păstrării conştiinţei romanităţii şi aromânităţii de către românii sud-dunăreni. Studiulnostru se întemeiază pe cercetări recente de teren pecare le-am efectuat în ţările menţionate în cadrul atrei proiecte, şi anume Identitate românească încontext balcanic (2011–2013), proiect POSDRU,derulat în cadrul Academiei Române; Convergenţelingvistice balcano-romanice în dialectele româ-neşti sud-dunărene (2015–217), proiect finanţat deUEFISCDI, şi „Lecturi vizuale” etnolingvistice laaromânii din Republica Macedonia – Ohrida,Struga, Crușova – Memorie, tradiție, grai, patrimo-niu, proiect finanţat de Ministerul pentru Româniide Pretutindeni şi de Societatea de Cultură Macedo-română; în cel de-al treilea proiect cercetările dia-lectale au fost făcute împreună cu NicolaeSaramandu, Emil Țîrcomnicu şi Cătălin Alexa.

Am urmărit în cercetările mele numărul de vor-bitori activi, gradul de conservare a dialectului, cul-tivarea obiceiurilor. Anchetele la faţa locului s-aufăcut pe baza Chestionarului NALR, care a fostîmbogăţit prin adaptarea la realităţile întâlnite peteren. Toate materialele au fost înregistrate pesuport electronic. Am adăugat fotografii cu va -loare etnografică şi înregistrări audio. Interesulcercetării a constat în relevarea modului în care ele-mentul românesc, dialectele aromân, meglenoromânşi istroromân se conservă în mediu aloglot.Totodată, raportarea la dacoromână a condus la

rezultate importante privind romanitatea nord- şisud-dunăreană.

Din constatările noastre – anchete exploratoriide teren în Grecia, Albania şi R. Macedonia, Bulga-ria, Croaţia efectuate în perioada 2011–2017 –ex istă la românii sud-dunăreni un deosebit interespentru păstrarea identităţii lor româneşti în con textulglobalizării. Se constată la aromâni atât conştiinţaromanităţii, cât şi conştiinţa românităţii.

În ceea ce priveşte manifestarea conştiinţeiromanităţii şi a românităţii la românii sud-dunărenivom lua în discuţie graiul, cultura, simbolurile.

I. În ceea ce priveşte conştiinţa romanităţii laaromâni, ea se menţine trează prin:

I.1. Vestigiile romane, păstrate, de exemplu, laApollonia (azi Poian, în Albania), pe malul Adriati-cii, principala poartă de pătrundere a romanilor înBalcani, în secolul al II-lea î.Hr., când Iliria, Mace-donia şi, apoi, întreaga Grecie (anul 148 î.Hr.) devinprovincii romane. Din Apollonia pornea faimoasaVia Egnatia (denumită până azi de către aromâniCalea Mare), principala arteră de circulaţie înBalcani pe direcţia vest-est, care ajungea până laSalona (arom. Sărună; Salonic). Când am vizitatApollonia, persoanele care ne însoţeau – ca, de alt-fel, şi aromânii din localităţile aflate în apropiere deApollonia – şi-au exprimat convingerea că roma -nitatea instalată aici s-a perpetuat de-a lungul seco-lelor. Menţionăm faptul că cele mai importante tre-cători montane din munţii Pindului în Grecia păs-trează denumiri latineşti: Giug ‘jug’ (< lat. jugum),gr. ζύγος, lângă Meţovo, la cumpăna apelor întreTesalia, Epir şi Macedonia. Lângă localitatea aro-

6-7 REV IUNIE-IULIE 2019 pag 72-82_copie NOV-DEC.qxd 23/07/2019 15:52 Page 72

73

mânească Pisuderi se află pasul (trecătoarea mon-tană) Vigla (< lat. vigilia). Aici, lângă Pisuderi,între lacurile Castoria şi Prespa, au fost atestaţipentru prima dată aromânii în istorie de către isto-ricul bizantin Georgios Kedrenos1, sub denumireade vlahi oditi, ‘vlahii călători’, despre care autorulspune că l-au omorât pe David, fratele ţarului Bul-gariei, Samuil, în anul 976, la așa-numiţii „Stejarifrumoşi”2. Termenii greceşti βίγλα şi ζύγος sunttermeni greceşti de origine latină (vezi Nevaci2013: 23)

I.2. Toponime. Un aspect interesant în zona Pin-dului priveşte unele toponime, de origine latină, pecare le-am întâlnit în zone unde populaţia aromâ-nească a fost asimilată: Discáta (de la disíc ‘despic’< lat. dissecare), Carpenísi (de la cărpiníş, der. dela cárpin < lat. carpinus). Alte toponime există aziîn localităţi aromâneşti: Ĝug ‘jug’ < lat. jugum,Ampirătoare < lat. (Via) Imperatoria (toponim înre-gistrat în apropiere de Meţovo, cea mai importantăaşezare aromânească din Pind). Altele sunt localităţiale căror nume a fost tradus în greacă: Nchiare (dela Chiári ‘piere’, adică ‘locul unde apune soarele’ <lat. perire), tradus de greci în Anílion ‘fără soare’,Amér (de la mer ‘măr’ < lat. melum), tradus de greciîn Miliá ‘măr’ sau au fost lăsate ca în graiul aromâ-nilor: Cornu şi Paltin (cf. Nevaci 2013: 95).

De asemenea, prin localitatea aromâneascăBeala de Sus (R. Macedonia de Nord, la graniţa cuAlbania) trece un drum roman care leagă Macedoniade Epir. Nu este întâmplător faptul că lângă acesteimportante trecători se află până astăzi aşezăriaromâneşti (odinioară, puncte de pază). Şi nu estesurprinzător faptul că la aromânii din toate zonelecercetate e atât de vie conştiinţa romanităţii şi aromânităţii. „Se văd şi astăzi – scrie Th. Capidan –

urme sigure ale acestei continuităţi; în primul rând,în limba vorbită atât de daco-români, cât şi de româ-nii din Penin sulă. Ea este de fapt identică, în ele-mentul ei constitutiv, şi pentru unii şi pentru alţii.În afară de limbă, există şi nume de localităţi de ori-gine romană, diseminate din nord în sudul Peninsu-lei, până în regiunea locuită azi de macedo-români.”(Capidan 1932: 154).

Meglenoromânii păstrează şi ei toponime de ori-gine latină: Codru-Negru, Codru mare, Carpin gros,Doi căstońi, Făntăneali, Moara di-josa, Valea-dińari, Ţitatea (cf. Saramandu 1990: 261)

O dovadă vie a existenţei istroromânilor pe unteritoriu mai larg sunt numele de localităţi în careastăzi nu se mai vorbeşte româneşte: Ierbulišče,Floričići, Dósańi, Gúrań etc. (Puşcariu 1926: 17-18,Frățilă 2016: 99).

I.3. Păstrarea elementului latin în dialect. ÎnBalcanisme sau romanisme?, Eugeniu Coşeriu ri -dică o problemă de ordin metodologic: nu toateparalelismele existente în limbile balcanice suntspecifice aşa-zisei „uniuni lingvistice balcanice”.Numeroasele „balcanisme”, luate în considerare debalcanişti, sunt de fapt „latinisme” sau, mai bine zis,„romanisme”, adică inovaţii nu ale romanicei balca-nice, ci ale latinei vulgare [...] Aşadar, „dacă e vorbade un «balcanism» din română, înseamnă că,înainte de a urma alte căi, faptele respective trebuiesă le căutăm mai întâi în latină şi în limbile romanice.Sub raport istoric, româna este, în primul rând, o limbăromanică şi abia apoi o «limbă balcanică»” (p. 176).

Discutăm, în continuare, despre unele particula-rităţi romanice întărite în context balcanic la niveluldialectelor aromân şi meglenoromân.

I.3.1. Dialectul aromân păstrează urme alelocati vului din latină, unde ablativul locului şi al

Foto: Manuela Nevaci, Pisuderi 2011 Foto: Țîrcomnicu, Alexa, în Saramandu, Țîrcomnicu, Nevaci, Alexa 2019: 36


74

direcţiei exprimat prin nume de oraşe sau miciin sule se realiza fără prepoziţie: Romam ire.

Interesant este, în realizarea circumstanţialuluide loc fără prepoziţie, că întâlnim aceeaşi situaţie caîn dialectul aromân în limbile balcanice, la nivel dia-lectal, în regiunile unde trăiesc aromâni; în Albania:Corcea, Vloră (regiunea unde se vorbeşte dialectultosc), în Grecia de nord (în regiunea Pieria, Mace-donia, Epir) şi în R. Macedonia: în graiurile vorbiteîn Ohrida, Bitolia, Struga. Ilustrăm, în acest sens, cuexemple din dialectul aromân, din albaneză (dialec-tul tosc), greacă (graiul de nord) şi slava macedo-neană (graiul din Ohrid):

Manastir vate qëndroi (KPL 829) ~ El° n÷ási şistắtu Manastír. ‘El a mers şi a stat [în] Manastir’

Πάω Θεσσαλονίκη ~ Neg Sărúnă (Merg [la]Thessaloniki).

Kje odam Bitola. ~ U s mi duc Bitula ‘O sămerg [în] Bitolia’.

Jas sum Ohrid. ~ Mini esc Ohârda3 ‘Sunt [în]Ohrid’. (cf. Nevaci 2018: 20)

Prezenţa acestui tip de construcţie în limbile bal-canice (albaneză, greacă, slavă macedoneană), lanivel dialectal, numai în zonele unde se vorbeşte şidialectul aromân, sau unde se ştie că au fost locali-tăţi aromâneşti (cum ar fi regiunea Pieria din Gre-cia), arată că fie este o influenţă a dialectului aromânasupra dialectelor limbilor balcanice meţionate, fieeste vorba de populaţie aromânească asimilată carepăstrează tiparul originar în actualizarea vorbirii.Este vorba de o dominare a tiparului romanic asupracelui balcanic, cu prepoziţie.

I.3.2. În dialectul meglenoromân dativul seexprimă cu ajutorul prepoziţiei la, atât pentru sub-stantivele comune, cât şi pentru cele proprii, lasingular și la plural; articolele specifice -lui, -lor nuapar: la mul’area, la fiĉoru, ca, dialectal, în dacoro-mână. Th. Capidan considera această structură influ-enţată de dativul din limba bulgară construit întot-deauna cu prepoziţia na ‘la’ (Capidan 1925:146),însă Coşeriu o încadrează în rândul trăsăturilor detip romanic (Coşeriu 2005). Putem considera maidegrabă că e vorba de o trăsătură romanică întărităîn context balcanic, meglenoromâna nemaipăstrândflexiunea cazuală pentru G.-D., iar dativul analiticdin meglenoromână este de dată recentă.

Cazul dativ, realizat exclusiv analitic, cu prepo-ziţia la, reprezintă, de asemenea, o apropiere de tipa-rul romanic de realizare a dativului, cu prepoziţiiprovenind din lat. ad: it. parla al suo padre, fr. ilparle à son père, sp. habla a su padre. Tendinţa de a

înlocui dativul sintetic cu construcţii analitice for-mate din ad + acuzativ se manifesta încă din latinavulgară. În limba română vorbită, fenomenul egeneral: dau nuci la doi colindători. În dialectul aro-mân, în graiul fărşerot, dativul singular la masculinse realizează cu a+ forma de acuzativ, spre deose -bire de graiul grămostean, unde se relizează cu a+forma de genitiv-dativ.

a ómu a ómluia băbátu a bârbátluia fiĉóu a fiĉórlui (vezi și Nevaci 2018: 21)

I.3.3. Un aspect interesant pus în evidenţă decercetarea noastră este relevarea caracterului con-servator al zonei Pindului, zonă locuită de aromâni.În localităţile din Pind, deşi zona e muntoasă, fiindo enclavă în mediu grecesc, terminologia agricolăde origine latină s-a păstrat mai bine decât în altepărţi: arátru (< aratrum) ‘plug’, strâmburári (< lat.*stimularia) ‘strămurare’, Ðizmáre (< lat. vinde -miare) ‘a culege via’, vómeră (< lat. vomer) ‘fier deplug, brăzdar’, sărc×éË° (< lat. sarculare) ‘a prăşi’.În alte graiuri ale aromânei aceşti termeni, fie nu aufost atestaţi sau nu există (strâmburári, Ðizmári,vómeră, sărc×éË°), fie au fost înlocuiţi cu împrumu-turi (dama×uc ‘plug’, cf. alb. damalug).

La faptele deja cunoscute cercetarea noastrăaduce multe elemente noi, de exemplu, adv. amú‘acum’, înregistrat de noi în graiul din Siracu, Gre-cia, faţă de tóra (< gr. τώρα), general în restul gra-iurilor. În Pind, zona cea mai conservatoare, amîntâlnit cuvântul floare, înlocuit în restul aromâneicu împrumuturi din alte limbi: lulúδă (< gr.λουλούδα), lilíce (formă derivată; cf. alb. lulë), Öítcă(< sl. mac. kitka), sau cuvântul p÷áră ‘pară’, înlocuitîn alte graiuri cu dárdă (< alb. dardhë), sau górţu (deorigine slavă) (vezi și Nevaci 2013: 91).

II. Referitor la conştiinţa românităţii, ea esteveche şi s-a manifestat prin:

II.1. Cultura scrisă. Dintre românii sud-dună-reni, numai aromânii au cărţi, publicaţii în dialect.

II.1.1. Momentul Moscopole. Manifestarea con-ştiinţei naţionale are rădăcini în istorie, cel maiimportant fiind „momentul Moscopole” – Albania(sfârşitul secolului al XVIII-lea), când cărturari aro-mâni, precum Constantin Ucuta, au tipărit, laViena, în 1797, Noua Pedagogie, un manual pentruînvăţarea dialectului de către copiii aromânilor. Dinaceeaşi perioadă datează şi Codex Dimonie (desco-perit la Ohrida, R. Macedonia), o colecţie de texte


75

religioase traduse în aromână. Există informaţii căaceste texte s-au folosit în familiile de aromâni.

II.1.2. Şcoala Ardeleană. Conştiinţa româ -nească s-a întărit în cadrul curentului naţional pro-movat de Şcoala Ardeleană şi s-a afirmat public, laînceputul secolului al XIX-lea, prin scriitorii aro-mâni Mihail C. Boiagi şi Gheorghe Constantin Roja.

Printre cei care au luat contact cu ideile ŞcoliiArdelene cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin)Roja, care publică, în 1808, la Buda (în germană şiîn greacă), Cercetări asupra Românilor sau aşa-nu -miţilor Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, încare, pentru întâia oară, aromânii sunt consideraţi„traci romanizaţi dintr-o ramură a poporuluiromân”, adică români.

Referindu-se la conştiinţa naţională a aromânilorîn timpul mişcării culturale a Şcolii Ardelene, Theo-dor Capidan afirma: „Din felul cum aceşti Românis-au comportat în provinciile româneşti în Ungariarezultă că acolo unde, în înstrăinarea lor, dădeau deun mediu românesc, ei reveneau repede la con ştiinţanaţională, identificându-se cu aspiraţiile Românilor”(Capidan 1942: 68).

Maria Berényi, în lucrarea Cultură româneascăla Budapesta în secolul al XIX-lea, publicată laGiula, în anul 2000, subliniază rolul corifeilor Şco-lii Ardelene în manifestarea conştiinţei naţionale acomunităţii aromâneşti din Pesta: „Pepiniera redeş-teptării naţionale pentru aromâni au fost Viena şiBudapesta, unde luaseră contact cu învăţaţii românidin Transilvania, ca: Petru Maior, Gheorghe Şincai,Samuil Micu Clain. Coloniştii macedoneni dinPesta, de la o vreme, revin la conştiinţa obârşiei lornaţionale şi sunt mândri de limba lor strămoşească.”(Berényi 2000: 26)

II.2. Publicaţii şi asociaţii ale aromânilor. Înultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi la înce-putul secolului al XX-lea se înregistrează o mişcare

de redeşteptare a unei activităţi culturale, tot carod al conştiinţei romîneşti: se înfiinţează asociaţii,se organizează congrese, apar publicaţii (periodiceşi volume). În perioada 1864–1945, existenţa unorforme de învăţământ în limba română literară pentruaromânii din ţările balcanice a grăbit procesul deapariţie a unor publicaţii tipărite cu alfabet latin înromâna literară şi în aromână. Revistele de cultură„Frăţia întru dreptate” (1880), „Macedonia”(1888–1889), „Pindul” (1898–1899), „Grai bun”(1906–1907), „Lilicea Pindului” (1910–1912) ş.a.,ziarele „Peninsula Balcanică” (1893–1894,1900–1901), „Gazeta Macedoniei” (1897–1898),

„Românul dela Pind” (1903–1912), „Tribuna Mace-doniei” (1906–1907), „Deşteptarea” (1908–1909),„Aromânul” (1913–1914) ş.a. şi almanahurile edi -tate (în perioada 1900–1912) de către aromânii dinţările balcanice – atât în aromână, cât şi în limbaromână literară – reflectă spiritul modern al vremiirespec tive şi sunt influenţate de modificările su feritede ortografia românească. La aceste reviste au cola-borat personalităţi de seamă ale culturii aromâneşti,precum Constantin Belimace, Nicolae Batzaria,Theodor Capidan, Anastase Hâciu, Petru Vulcan,Nicolae C. Velo, George Murnu, Pericle Papahagi,Marcu Beza, Nuşi Tulliu, Gheorghe Zuca, Zicu A.Araia, George Ceara, Ion Foti. Cu timpul, în acestepublicaţii s-a creat un sistem de scriere a aromâneicu alfabet latin, pe baza ortografiei româneşti. Oprimă fixare a acestuia apare în Antologie aromâ-nească, publicată în 1922 de Tache Papahagi.

Publicaţiile aromâneşti apărute în epoca mo -dernă în Balcani sunt oglinda societăţilor (suţatelor)aromâneşti, reînfiinţate după perioada comunistă, înmarea lor parte.

Şcoala. Vorbind despre rolul şcolii în cultivareaconştiinţei naţionale la aromâni, cunoscutul ompolitic Tache Ionescu explică clar poziţia claseipolitice româneşti faţă de „chestiunea aromână”:„Fără îndoială, niciun om politic român nu aspiră săanexeze Macedonia, nici să întemeieze acolo un Statromânesc. Se ţine totuşi ca naţionalitatea Românilordin Macedonia să fie prezervată, ca noul regim, ori-care ar fi, să dea Românilor cel puţin ceea ce auastăzi, chezăşia că vor putea să-şi cultive limbamaternă în toată libertatea” (Tache Ionescu,Chestiunea Balcanilor, ziarul „Conservatorul”,21 martie 1903).

Prin Tratatul de la Bucureşti încheiat la10 august 1913 după războaiele balcanice, statelebalcanice s-au angajat: „a da autonomie şcolilor şibisericilor aromânilor şi a permite crearea unui epis-copat pentru aceşti cuţo-vlahi, cu facultatea pentruguvernul român de a subvenţiona zisele instituţiiculturale prezente şi viitoare.” (Despre învăţământulromânesc în Balcani, vezi Berciu-Drăghicescu,Petre 2004).

Astăzi, în clădirea liceului român din Bitoliafuncţionează o şcoală primară macedoneană(slavă). Copiii născuţi în familiile mixte, tot mainumeroase, cunosc în mică măsură limba părinţilor.Aromâna se studiază facultativ în clasele primare.Mulţi tineri se întorc către graiul strămoşesc dupăce studiază în România. Aproape 300 de tineri din


76

statele balcanice beneficiază anual de burse de stu-diu în România.

Bitolia a fost un important centru educaţional,aici funcţionând încă din veacul al XIX-lea şcoliromâneşti, finanţate de statul român. La Bitolia seaflă şi cel mai mare cimitir românesc, unde esteînmormântat Constantin Belimace, care a compusimnul aromânilor „Dimândarea pârintească”. Poetuleste înmormântat alături de figuri marcante ale aro-mânilor, precum Apostol Mărgărit şi Dimitrie Ata-nasescu, întemeietori de şcoli.

În Albania, există o şcoală primară şi o grădi niţă,care funcţionează cu ajutor financiar din parteaMRP.

În Croaţia este o şcoală în Şuşnieviţa pentru cla-sele elementare, unde învaţă elevii istroromâni.Numărul vorbitorilor activi este de 80, dintr-un totalde 200 de istroromâni, după numărătoarea luiJoseph Glavina, nepotul învăţătorului Andrei Gla -vina, şi a cercetătorilor August Kovacec şi GoranFilippi. În Jeiăni funcţionează o şcoală de duminică.

II.3. Dialectul. Prin păstrarea dialectului, pecare îl folosesc în conversaţiile curente, româniisud-dunăreni din aceste ţări au păstrat vie conştiinţaromânităţii.

În 1779, francezul Pouqueville şi, mai târziu,E.M. Cousinery afirmau despre romanitatea şiromânitatea aromânilor că: „Toţi în genere reven -dică cu mândrie numele de rumăn sau roman”(Pouqueville). „Limba lor împiedică de a-i ig -nora, ei vorbesc mereu latina şi dacă-i întrebi cenaţiune sunteţi, răspund cu mândrie: rumăn”(E.M. Cousinery).

Aromânii păstrează forme arhaice de civilizaţie,de grai şi de tradiţii, iar dialectul pune în evidenţălegătura dintre românii nord-dunăreni şi cei sud-dunăreni, ajutându-i pe vorbitorii dialectului să con-ştientizeze unitatea lor de limbă şi de civilizaţie.

Progresul în domeniul cercetării istoriei limbiiromâne nu poate fi conceput fără studierea în amă-nunt a dialectelor. Chiar studiul descriptiv al limbiiromâne poate profita de pe urma cunoașterii maiaprofundate a modului de funcționare a sistemelorlingvistice ale dialectelor. „Nu poți să faci lingvis -tică românească de niciun fel fără să te gândeștidacă și în aromână e la fel, dacă și în istroromânăeste la fel, afirma Eugen Coşeriu. Și vezi cesemnificație pot avea faptele când vezi că acolo esteexact așa, ca și în dacoromână, de exemplu”.(Coșeriu 2005)

II.3.1. Pentru a arăta unitatea lingvistică a dia-lectelor româneşti, dăm câteva exemple, care gru -pează dialectele în diferite moduri: ar. megl. mur(< lat. murus) – dr. perete (< lat. parietem); ar., dr.,mgl. sănătos (< lat. *sanitosus) – ir. săr (< lat.sanus); ar., mgl. mes ‘lună de zile’ (< lat. mensis) – dr.lună (< lat. luna) (cf. Saramandu, Nevaci 2013: 153).

II.3.2. De asemenea, prezentăm o hartă dinALAR I, autor N. Saramandu, editor M. Nevaci, şio hartă din ALAR II, realizată de N. Saramandu, încolaborare cu M. Nevaci pentru a demonstra pe bazaa două cuvinte din vocabularul fundamental, inimăşi părinţi, identitatea de limbă a românilor sud-dunăreni cu românii nord-dunăreni. În toate graiu -rile dialectului aromân şi în meglenoromână esteatestată aceeași formă.

II.3.3. O direcţie de cercetare inaugurată deG. Murnu dar puţin cultivată ulterior este identifi -carea unor cuvinte de origine aromână în graiurilegreceşti de nord. G. Murnu s-a ocupat de zonaPindului, unde există până în prezent o populaţiearomânească compactă, izolată în mediul grecesc.Un fenomen asemănător ne întâmpină în ţinutulPieria din Grecia (zona oraşului Katerini, situată lagraniţa dintre Tesalia şi Macedonia). În satele dinaceastă zonă, unde nu mai există în prezent populaţie

Foto: M. Nevaci, în Nevaci (coord.) 2018: 222–223


77

aromânească, s-au păstrat în graiurile greceşti lo caleatât de multe cuvinte aromâneşti, încât trebuie săadmitem că această populaţie a existat, dar a fostasimilată de populaţia grecească. Semnificativ estefaptul că multe dintre aceste cuvinte păstrează fone-tismul aromânesc (de exemplu, consoanele ş, É, carenu există în greacă): aúş ‘bătrân’, caÉúla, capúşa,gúşa, vitú× ‘vătui, ied de un an’ etc., termeni desubstrat, discutaţi de acad. Grigore Brîncuş (1999).

II.3.4. Inovaţiile dialectale la distanţă – dovadăa unităţii limbii române. În numeroase studii de dia-lectologie s-au relevat concordanţele dintre dialec -tele româneşti sud-dunărene şi unele graiuri aledacoromânei (de obicei, din Banat şi Crişana).Unele trăsături importante prin care meglenoromânaşi anumite graiuri ale dialectului aromân se apropiede dacoromână se întâlnesc, în special, în graiurilesud-estice, adică în graiuri actuale munteneşti.Schimbări fonetice cum sunt trecerea africatelor ĝ şi

Ë la fricativele j şi z (joc, judic, jug; zac, zadă, zic),sau rostirile c³ñi, m³ñi, p³ñi, prin care megleno-româna se delimitează clar de aromână, sunt carac-teristice zonei sud-estice a teritoriului lingvisticdacoromân. (Capidan 1925:127; Saramandu 1993;Nevaci 2013:197). Aceeaşi apropiere de dacoromâ-na sudică o întâlnim în graiurile aromâneşti vorbiteîn localităţile Gopeş şi Mulovişte (fonetismul j faţăde ĝ în restul aromânei: joc, jo˜, ajutór, faţă de ĝoc,ĝo˜, aĝutór). Remarcăm că în istroromână, la fel caîn meglenoromână, lat. g + iot > z: (fază mai nouăfaţă de aromână şi dacoromână): ir. zeruMcl′u; mgl.zinucl′u, s³nzi, z¦ană. Faptul că dialecte diferite aleaceleiaşi limbi inovează în acelaşi sens, deşi nu suntîn acelaşi areal, este tot o dovadă a unităţii limbii. Înacest sens putem numi dialectele istorice ale limbiiromâne – dacoromân, aromân, meglenoromân şiistroromân dialecte la distanţă. Conceptul de dialectla dis tanţă ni se pare mai productiv decât cel de

Atlasul lingvistic al dialectului Aromân(ALAR)

Atlasul lingvistic al dialectului Aromân(ALAR)


78

dialect divergent, folosit în dialectologia româneas-că. El ne îndreaptă atenţia spre relevarea concordan-ţelor, nu numai a diferenţelor.

Referindu-se la unitatea limbii române, acad.Grigore Brâncuş, în studiul Informaţii despre aro-mâni în cultura noastră veche, arată că „Aromâniivorbesc aceeaşi limbă ca dacoromânii, ceea ce esteo dovadă a unităţii originare. Deosebirile de la undialect la altul se datoresc atât evoluţiei indepen -dente, cât şi influenţelor externe. În aromână au pre-dominat influenţele, pe cale orală, greacă, turcă şialbaneză” (Brâncuş 2011: 143).

În urma anchetelor dialectale efectuate la aro-mânii din Dobrogea, N. Saramandu a subliniat uni-tatea lingvistică a aromânilor şi a dacoromânilor:„[...] Aromânii din Dobrogea nu consideră că ar uti-liza o limbă diferită de cea vorbită de dacoromâni.Compararea dacoromânei cu limbile balcanicecunoscute de ei le-a întărit sentimentul comunităţiide limbă, al unităţii etnice pe care o formează cudacoromânii” (Saramandu 1972: 20).

Aceste constatări recente confirmă observaţiilelui Theodor Capidan: „Trecând la unitatea lingvis -tică din epoca de formaţiune a limbii, graiul Mace-doromânilor, în trăsăturile lui fundamentale, se aratăidentic cu limba Românilor de pretutindeni. Aceastăunitate se arată în elementul latin, care a suferit ace-leaşi prefaceri pe temeiul aceloraşi tendinţe, înaspectul balcanic, în prezenţa unor cuvinte străvechicare se întâlnesc şi în limba albaneză [...]” (Capidan1942: 68)4.

În textele înregistrate de noi la românii sud-dunăreni, în localitățile: Cristalopighi (Grecia) –pentru dialectul aromân, Oşiâi/Arhanghelos (Gre-cia) – pentru dialectul meglenoromân, Șușnievița(Croația) – pentru dialectul aromân, subiecțiiintervievați își afirmă identitatea românească, dupăcum se observă din materialul care urmează:

• text în dialectul aromân (subiectul intervievatafirmă unitatea de limbă şi de neam):

[límba ˜ásti únă isápi ]

un reportáj ţi spunḙá tu tiliórasi / ţi av˜á l©átănsus omos sti Rumánia psilá tu sínur— cu Muldavíã/ spuH˜á rÑmˆâ [români] ‹rmˆni irá cum° irá p¿rínţă×a noĉ un£ră // cu ca× cu strúnga diî o˜ cu vilénËi custráâli cum l˜-av÷á mumÒâli a n¤ásti //

[Ş-aduţ÷á mult«] mult« únăî isápi tŸş cánda iráQámiâ×î -a noĉ // aţé× av˜á fuËítă d˜-a©á di Sé×a diSus° / Sé× a di Súpră]

Nu şt˜u di [] d˜-©î av˜á fuËítă un£ră irá tîë când°irá r_mˆâi× d÷-a noĉ / cum irá a noĉ

un£r_ //[ma ˜-avËbë cum° zburá?]tŸş ca no˜ //[tuş ca no˜][ş-irá rom}ni?] răm©â irá //[Hilea Bazinos, grai fărşerot, 56 ani, Cristalo-

pighi, Grecia, publicat în Nevaci (coord.) 2018:151-152]

[limba este aceeași]

[– un reportaj ce era arătat la televizor / ce eraluat din România / de sus / la graniţa cu Moldova/ îiarăta pe români / români cum erau părinţii noştriodinioară: cu cai / cu strunga de oi / cu cergi / custraie cum le aveau bătrânele noastre //

[semănau mult]mult / la fel / la fel cum erau oamenii noştri // ei plecaseră de-aici din Selia de Sus5 / nu ştiu de unde plecaseră odinioară/ dar erau

aidoma aromânilor noştri/ cum erau ai noştri odi-nioară //

[dar i-ai auzit cum vorbeau?]la fel ca noi//[la fel ca noi][şi erau români?]români erau//

• text în dialectul istroromân (subiectul intervie-vat îşi afirmă identitatea românească)

[istroromân]

õ do şápte "â n©-"m ştíut négo sámo rumúâsÖi// c"n am mes ăn şc£lă [...] no˜ n©-"m ştíut ...

[deci vorbeaţi numai româneşte]ã / românéşte / ístro / no˜ ziţ÷ám istro -

rumúâsÖi //ã / ˜edino õ m-am declariré˜t // ăn tot *nča sta©

/ óbčina / tre˜ súte de ©*mir ă˜ // alóra / [ε] u¤ sút] /ma˜ puţín de o sút] / cuvínt] límba romnésc! // õm-am declariré˜t // cănd am fost [...] pisé˜t / õ sámoõ m-am declariré˜t anţăr£ istrorumún //

[Iosef Glavina, 62 de ani, Şuşnieviţa, Croaţia,publicat în Nevaci (coord.) 2018: 192]

[istroromân]

eu până la şapte ani nu am ştiut decât româneşte// când am mers la şcoală noi n-am ştiut [...] //

[deci vorbeaţi numai românește?]da/ româneşte / istro [ε] istroromâneşte // da //


79

numai eu m-am declarat // în tot acest ţinut / trei sutede oameni sunt / deci / o sută / mai puţin de o sutăvorbesc limba românească // eu m-am declarat /când am fost [...] scris / eu / numai eu m-am decla-rat aici istroromân //

• text în dialectul meglenoromân (subiectulintervievat vorbeşte despre şcolile româneşti):

[scu×ó vµ©]

scu×ó vµ© / ©a untru aâ vḙa scu×ó rumânesc/ ne/anviţá© fiÉórli nóştri rumân¨şte//

[ştíã mult° Ííni?]şti˜á©/ ne/ şti˜á©/[căndu aístă?]ári mu×ţ aâ ári/ ári vbră sútă diî aâ/ [...] şi cáse

vµ/ vµ ra© vbră suî di cási/ di rum}â/ şi ágri vµ/[Tanani Papapnasti, 61 de ani, Oşiâi (Arhanghelos),Grecia, publicat în Nevaci (coord.) 2018: 190-191]

[şcoală românească]

aveau şcoală /aici cu mulţi ani în urmă eraşcoală românească /da/ învăţau copiii noştri româ-neşte //

[ştiau foarte bine?]ştiau / da / ştiau /[când era asta?]sunt mulţi ani [de atunci (n.n)] / sunt vreo sută

de ani / [...] erau şi case / erau vreo sută de case deromâni / şi ogoare aveau //

III. Simbolurile reprezintă o altă modalitate demanifestare a conștiinței românești de către româniisud-dunăreni.

1. Unul dintre simboluri este steagul de nuntă.Aromânii fărşeroţi din Ohrida, R. Macedonia de

Nord ne-au arătat un astfel de steag cu tricolorulromânesc cusut pe margini.

aistă u am faptă mini / iasti ună flambură armâ-nească cu tricoloru mardzina //nu i faptă di mănamea / ma mini u prânghilăsii /mini u minduii // [peasta am făcut-o eu / este o flamură aromânească cutricolorul pe margine / nu e făcută de mâna mea, dareu am comandat-o / eu am gândit-o //] (comunicatde Ndona Labro, 79 ani, din Ohrida) Saramandu,Țîrcomnicu, Nevaci, Alexa 2019

2. Aromânii din Samarina, localitate din Pind(Grecia), îşi exprimă alteritatea şi prin inscripţii cucaracter latin, pentru a indica locul de întâlnire alfemeilor aromânce după slujba de duminică.

3. În ciuda faptului că numele multor localităţi afost schimbat (de exemplu, localitatea meglenoro-mână din Grecia, Oşani, azi se cheamă Arhanghe-los), locuitorii au păstrat denumirea în diferiteinscripţii, firme.

4. Icoanele din bisericile aromânilor din Ohridaşi Cruşova (R. Macedonia de Nord) au inscripţii înromâna literară.

Foto: C. Alexa, în Saramandu, Țîrcomnicu, Nevaci, Alexa 2019: 36

Foto: M. Nevaci, în Nevaci (coord.) 2018: 210

Foto: M. Nevaci, în Nevaci (coord.) 2018: 221


80

5. Icoană din biserica meglenoromânilor dinHuma (R. Macedonia de Nord) cu inscripţie înromâna literară și carte pentru serviciul religios, dinsecolul al XIX-lea, în limba română literară, ţinutăpermanent pe stativ.

IV. Societatea de Cultură Macedo-Română şi

identitatea românească a aromânilor

În România, din iniţiativa unor remarcabile per-sonalităţi politice şi culturale ale vremii (D. Bră -tianu, I. Ghica, V. Alecsandri, T. Maiorescu. M.Kogălniceanu, D. Bolintineanu), s-a înfiinţat în1860, cu sprijinul domnitorului Alexandru IoanCuza, Comitetul Macedo-Român, devenit la 23 sep-tembrie 1879 Societatea de Cultură Macedo-Ro -mână. Aceasta a fost recunoscută ca persoană juri -dică prin votul corpurilor legiuitoare, hotărârea fiindpromulgată de către Carol I, domn al românilor, prinDecretul Domnesc nr.1289 din 15 aprilie 1880.

În România aromânii au venit în număr maimare începând cu a doua jumătate a secolului alXIX-lea, îndeosebi după unirea Moldovei cu ŢaraRomânească, cerând de la Societatea de CulturăMacedo-Română certificat care să le ateste naţiona-litatea română, după cum se observă din documen-tele extrase recent din Arhivele Statului de cătreEmil Ţîrcomnicu.

Concluzii

Raportate la dacoromână, dialectele româneștisud-dunărene actuale, prin elementele conserva -toare, îndeosebi în domeniul foneticii şi al fonolo-giei, se apropie în bună măsură de româna comună.Inovaţiile care se constată se explică atât prin evo -luţia internă a dialectului, cât şi prin influenţa exer-citată asupra aromânei de limbile balcanice. Caimpresie generală, aromâna actuală apare ca o fazămai veche în evoluţia de la latină la română.

Foto: C. Alexa, în Saramandu, Țîrcomnicu, Nevaci, Alexa 2019: 121 Foto: M. Nevaci, Ohrida 2011

Foto: E. Țîrcomnicu, C. Alexa, Uma 2019


81

Foto: Emil Țîrcomnicu; Arhivele Naționale ale României, București 2019

Datele prezentate demonstrează cu elocvență căaromânii, meglenoromânii și istroromânii repre -zintă ramura sud-dunăreană a românităţii și aromanității orientale, cea din care s-au format, de-alungul secolelor, la nord şi la sud de Dunăre, popo-rul român şi limba română.

Rezultă din expunerea privind dialectele româ-neşti sud-dunărene actuale păstrarea particularităţi-lor moştenite din latină, care se constituie ca un fondcomun tuturor dialectelor limbii române. Pe acestfond comun s-a clădit conştiinţa romanităţii, prinraportare la limba latină, dar şi – sub alt aspect – laantichitatea romană, prezentă pretutindeni, prinnumeroase vestigii în ţinuturile locuite de aromâni,meglenoromâni, istroromâni. Pe acelaşi fond comuna apărut la românii sud-dunăreni, în perioadamodernă, conştiinţa românităţii, a unităţii de neamşi de limbă cu românii nord-dunăreni.

Bibliografie

Atanasov 2002 – Petar Atanasov, Meglenoromânaastăzi, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2002.

Atanasov 2008, 2013, 2015 – Petar Atanasov, Atlasullingvistic al dialectului meglenoromân (ALDM), EdituraAcademiei Române, Bucureşti, I, 2008; II, 2013; III, 2015.

Berciu-Drăghicescu, Petre 2004 – Adina Berciu-Dră-ghicescu, Şcoli şi biserici româneşti din Peninsula Balca -nică, 1864-1948, Editura Universităţii, Bucureşti, 2004.

Boiagi 1813 – Mihail G. Boiagi, Romanische oderMacedonowlachische Sprachlehre, Viena, 1813.

Grigore Brâncuş, Concordanţe lingvistice româno-albaneze, Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca Thra-cologica XXX, Bucureşti, 1999.

Brâncuş 2012 – Grigore Brâncuş, Atlasul dialectal allimbii albaneze. Elemente comune cu româna, în „Foneticăşi dialectologie”, XXXI, 5–19.

Brâncuş 2013 – Gr. Brâncuş, Aromâna – dialectarhaic, în „Fonetică şi dialectologie”, XXXII, 2013, p.5–11.

Capidan 1925, 1928, 1935 – Th. Capidan, Meglenoro-mânii, I. Istoria şi graiul lor, Cultura Naţională, Bucureşti,1925; II. Literatura populară la meglenoromâni, CulturaNaţională, Bucureşti, 1928; III. Dicţionarul meglenoromân,Imprimeria Naţională, Bucureşti, [1935].

Capidan 1929–1930 – Th. Capidan, Fărşeroţii. Studiulingvistic asupra românilor din Albania, în DR, VI,1929–130, p. 1–210 (şi separat: Cartea Românească, Bucu-reşti, 1931).

Capidan 1932 – Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aro-mân. Studiu lingvistic, Imprimeria Naţională, Bucureşti,1932.

Capidan 1936 – Th. Capidan, Romanitatea balcanică,Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1936.

Caragiu-Marioţeanu 1975 – Matilda Caragiu-Mario -ţeanu, Compendiu de dialectologie română (nord- şi sud-dunăreană), Editura Știinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1975.

Coșeriu 1982 – Eugeniu Coșeriu, „Balkanismen oderRomanismen? Methodisches zum sogenannten Balkan -sprachbundˮ, în Fakten und Theorien. Beiträge zur roma-nischen und allgemeinen Sprachwissenschaft (Festschriftfür H. Stimm zum 65. Geburtstag), Tübingen, Gunter Narr,1982, p. 37–43 [citat după Eugeniu Coşeriu, Limbaromână – limbă romanică. Texte manuscrise editate deNicolae Saramandu, Bucureşti, 2005, p. 169–176].


82

Coșeriu 2005 – Eugeniu Coşeriu, Limba română –limbă romanică. Texte manuscrise editate de Nicolae Sara-mandu, Bucureşti, 2005

DDA – Tache Papahagi, 1974, Dicţionarul dialectuluiaromân, general şi etimologic, ediţia a doua augumentată,Editura Academiei Române, Bucureşti.

Frăţilă 2016 – Vasile Frăţilă, Studii istroromâne, Ediţieîngrijită şi studiu introductiv de Ioan-Mircea Farcaş, Edi turaUniversităţii din Bucureşti, 2016.

Lausberg 1988 – Heinrich Lausberg, Lingüística romá-nica, II, Biblioteca Románica Hispánica, Madrid, 1988.

Nevaci 2011 – Manuela Nevaci, Graiul aromânilor făr-şeroţi din Dobrogea, Editura Universitară, Bucureşti, 2011.

Nevaci 2013 – Manuela Nevaci, Identitate româneascăîn context balcanic, Editura Muzeului Naţional al Literatu-rii Române, Bucureşti.

Nevaci (coord.) 2018 – Manuela Nevaci, Carmen-IrinaFloarea, Ionuţ Geană, Teodora Toroipan, Convergenţelingvistice balcano-romanice în dialectele românești sud-dunărene, Editura Universităţii din București.

Puşcariu 1905–1906, 1926, 1929 – Sextil Puşcariu, Stu-dii istroromâne (în colaborare cu M. Bartoli, A. Belulavici,A. Byhan), Bucureşti, I. Texte, în Academia Română.Memoriile Secţiunii Literare, XXVIII, 1905–1906,p. 117–182 (şi separat, 1906); II. Introducere, gramatică,caracterizarea dialectului istroromân, Bucureşti, 1926;III. Bibliografie critică, listele lui Bartoli, texte inedite,note, glosar, Bucureşti, 1929.

Reinheimer Rîpeanu 2001 – Sanda ReinheimerRîpeanu, Lingvistica romanică. Lexic – Fonetică – Morfo-logie, BIC ALL (All Universitar) , Bucureşti, 2001.

Saramandu 1972 – Nicolae Saramandu, Cercetări asu-pra aromânei vorbite în Dobrogea. Fonetică. Observaţiiasupra sistemului fonologic, Editura Academiei, Bucureşti,1972.

Saramandu 1984 – Nicolae Saramandu, Aromâna, înTratat 1984, p. 423–476.

Saramandu 1987 – Nicolae Saramandu, Concordanţelingvistice între aromână şi graiurile din Banat, în LRXXXV, 1986, 3, p. 225–233.

Saramandu 1990 – Nicolae Saramandu, Raporturileîntre romanitatea nord- şi sud-dunăreană în lumina toponi-miei, în vol. Studii de onomastică, V, Cluj-Napoca, 1990, p.244–263.

Saramandu 1993 – Nicolae Saramandu, Din istoriaraporturilor interdialectale (cu privire la originea megleno-românilor), în FD, XII, 1993, p. 151–156.

Saramandu 2004 – Nicolae Saramandu, Romanitateaorientală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2004(ediţia în limba franceză, Editura Academiei Române,Bucureşti / Gunter Naar Verlag, Tübingen, 2008).

Saramandu 2007 – Nicolae Saramandu, Aromâna vor-bită în Dobrogea. Texte dialectale. Glosar, Editura Acade-miei Române, Bucureşti, 2007.

Saramandu / Nevaci 2013 – Nicolae Saramandu,Manuela Nevaci, Sinteze de dialectologie română, EdituraUniversităţii, Bucureşti, 2013.

Saramandu 2014 – Nicolae Saramandu, Atlasul lingvis-tic al dialectului aromân, volumul I (editor: ManuelaNevaci), Editura Academiei Române, Bucureşti.

Saramandu 2018 – Nicolae Saramandu, Teritoriul şiperioada de formare a limbii române, în Istoria limbiiromâne (coordonatori: Marius Sala, Liliana Ionescu-Ruxăn-doiu), Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2018 .

Saramandu, Țîrcomnicu, Nevaci, Alexa 2019 – NicolaeSaramandu, Emil Țîrcomnicu, Manuela Nevaci, CătălinAlexa Lecturi vizuale etnolingvistice la aromânii din Repu-blica Macedonia – Ohrida, Struga, Crușova – Memorie,tradiție, grai, patrimoniu, Editura Universității dinBucurești, 2019.

Saramandu, Nevaci (în colaborare) 2019 – NicolaeSaramandu, în colaborare cu Manuela Nevaci, Atlasullingvistic al dialectului aromân, volumul II, Editura Acade-miei Române, Bucureşti (sub tipar).

Vătăşescu 1997– Cătălina Vătăşescu, Vocabularul deorigine latină din limba albaneză în comparaţie cu româna,Ministerul Educaţiei, Institutul Român de Tracologie, Bucu-reşti.

Tanașoca 2003 – Nicolae-Șerban Tanașoca, Bizanțul șiromânii. Eseuri, studii, articole, București, EdituraFundației PRO, 2003.

Note

1 Georgios Kedrenos, sfârşitul secolului al XI-lea şiînceputul secolului al XII-lea. Pentru perioada anilor811–1057, în care se încadrează şi informaţiile cu privire lavlahi, Kedrenos a copiat integral opera istorică a lui IoanSkylitzes, FHDR, vol. III, p. 122; 144–145.

2 FHDR, vol. III, p. 144. Incidentul în care au fostimplicați vlahii călători este relatat și de către episcopulMihail Diabolites, un interpolator al istoriei lui IoanSkylitzes, Nicolae-Șerban Tanașoca, Bizanțul și românii.Eseuri, studii, articole, București, Editura Fundației PRO,2003, p. 187, n. 1.

3 Cele două forme, Ohrid şi Ohârda, se datoreazăpronunţiei diferite în slava macedoneană şi în dialectularomân.

4 Cf. şi Sala 1998: 31 („Dacă se compară între ele daco-româna, aromâna, meglenoromâna şi istroromâna se con -stată că principalele lor trăsături caracteristice comuneinovatoare faţă de latină, pe de o parte, şi distinctive faţă decelelalte limbi romanice, pe de altă parte, se regăsesc în [...]cele patru dialecte”).

5 Selia de Sus – aşezare de aromâni fărşeroţi lângăoraşul Veria (Grecia).


83


** Cercetător gradul I, Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”

În acest articol prezentăm câteva aspecte referi-toare la înființarea Societății de Cultură Macedo-Română, care în acest an împlinește 140 de ani deexistență, și mă voi referi la perioada 1879–1899,dar și la câteva momente anterioare înființăriiSocietății.

Se știe că, în urma revoluției din anul 1848, oseamă de personalități române, refugiate sau călăto-rind în Imperiul otoman, au putut intra în contact cureprezentanți ai macedoromânilor din spațiul balca-nic. Dintre aceste personalități amintim pe DimitrieBrătianu, Cezar Bolliac, Ion Ionescu de la Brad(administrator al unei moșii în Tesalia) și DimitrieBolintineanu. Anterior, așa cum a procedat și Dimi-trie Bolintineanu pe la 1858, prin scrisoarea adre satălui Faud Pașa, dar și după Unirea de la 1859 și ale-gerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, acestepersonalități, împreună cu macedoromânii stabilițiîn Principate, cu profesiuni diverse, ca negustori,meșteșugari, profesori, medici ș.a., au încercat săvină în ajutorul fraților din Balcani, în vedereatrezirii „conștiinței de secole adormită, în inimeleconaționalilor din Pind”1.

Cronicarii români, învățații moscopoleni,călătorii și învățații străini scriseseră anterior desprelegăturile dintre românii de la nord de Dunăre șiromânii din Balcani, încă din secolul al XVIII-lea,astfel că pașoptiștii nu veneau pe un teren gol.Informații despre vlahii de la sud de Dunăre existauși din secolele anterioare.

După înființarea Comitetului Macedo-Român înBucurești, în anul 1860, de către Dimitrie Casaco-vici, Costache și Iordache Goga (originari din Cli-sura), Zissu Sideri (din Serres), Mihail Niculescu

(din Târnova), Toma Tricopol (din Crușova), Dimi-trie Bolintineanu, gen. Christian Tell, Cezar Bolliac,C.A. Rosetti ș.a., și după un adevărat misionarismcultural românesc în satele și orașele cu populațieromână din Balcani, din Imperiul otoman, înpreajma Congresului de la Berlin, de la jumătateaanului 1878, existau în acest spațiu, pentru româniidin Macedonia, 11 școli la Târnova, Gopeși, Avdela,Vlaho-Clisura, Ohrida, Călive, Crușova, Neveasta,Perivoli, Perlepe și Bitolia.

Spunem „români din Macedonia” întrucât, după1860, așa se semnau în memoriile trimise către insti -tuțiile statului român, după cum arată documenteledin fondul Societății de Cultură Macedo-Ro mână dela Arhiva Națională Istorică Centrală, ca și artico lelepublicate în Monitorul Oficial (spre exemplu nr.28 din 6 mai 1895, p. 894 ș.a.), din care cităm:„Discutarea și votarea proiectului de lege relativ larecunoașterea calității de cetățean român [alegemselectiv, n.n.]: D-lui Nicolae Pișotă, român dinMacedonia; D-lui George Demitriade, român dinMacedonia; D-lui Teodor A. Beffa,; D-lui N.C.Doga; D-lui Anton Margaritopolu; D-lui LeonidaEftimiu; D-lui D. Sterian; D-lui Lazăr Eftimiu; D-luiGeorge Cosmescu; D-lui Dacu C. Ghiorghiu; D-luiSterie G. Popas Dimitrie; D-lui Gabriel Diacu; D-luiIon G. Dan; D-lui Crisofi…”, de asemenea, românidin Macedonia.

Încă din 1863, prim-ministrul MihailKogălniceanu și ministrul Cultelor și InstrucțiuniiPublice, Dimitrie Bolintineanu, prevăzuseră baniîn bugetul statului pentru aceste școli și biserici,ca și pentru deschiderea unui internat școlar înBu curești2.

140 de ani de la înființarea Societății de cultură macedo-română*

Emil Țîrcomnicu**

84

Numărul școlilor avea să crească cu încă 27, înultimele două decenii ale secolului al XIX-lea.Doar în anul 1880 s-au înființat școli la Hrupiște,Magarova, Moloviște, Samarina, Furca, Grebena,Băiasa, precum și liceul cu internat din Bitolia.Theodor Burada nota că acestea s-au realizat prinmijlocirea Societății înființate în anul 18793.

Trecem peste istoria întemeierii acestor primeșcoli și rolul avut de învățătorul Dimitrie Atana -sescu, peste episodul aducerii copiilor din Pind laȘcoala de la Sfinții Apostoli de către arhimandritulAverchie, peste eforturile de a publica primele cărți(Gramatică, Abecedar, Evanghelia ș.a.) pentrușcolile din Macedonia, realizate în cei aproape 15ani, și ajungem la anul 1878, când, la 5 septembrie1878, Marele Vizir Savfel Pașa a dat un ordin vizi-rial care prevedea libera exercitare a învățământuluiși a cultului bisericesc în limba română, fiind astfelautorizată funcționarea școlilor și bisericilor dinImperiul otoman. Ele au funcționat, în ciuda multordificultăți, având autorizații individuale sau fiindtolerate, până la acest ordin vizirial, care, de altfel,a fost dublat peste 25 de ani de Iradeaua imperialădin 9/22 mai 1905, publicată în ziarele din Con-stantinopol în ziua de 10 mai.

Textul ordinului vizirial era următorul: „Su -blima Poartă fiind informată pe de o parte că Româ-nii din Epir, din Tessalia, din Macedonia, din San-giacul Triccala, din Vilaetul Ianina şi din VilaetulŞcodra doresc să înveţe carte în propria lor limbă şisă fondeze şcoli şi pe de altă parte clerul grecesc,îmbulzit de duhurile întunericului, împinge autori-tăţile lo cale să le pună felurite piedici şi chiar să

persecute pe profesorii români. Văzând însă că înImperiul nostru nu este îngăduit nimănui a îm -piedica mersul şi deplina executare a cultului şiînvăţăturii şcolare, veţi binevoi a face cunoscutfuncţionarilor civili ce aveţi sub ascultarea Ex -celenţei Voastre, că ei nu trebuie să apese peniciunul din locuitori şi să nu se împotriveascăfără pricină la ori şi ce exerciţiu al cultului şi alînvăţăturii; iar când ar cere, să apere chiar şi săajute pe învăţătorii români. Conţinutul acestuiordin a fost comunicat printr-o identică scrisoarevizirială Valiului din Ianina (ss) Savfet”4.

După 1877, în preajma Congresului de la Berlin(desfășurat între 13 iunie și 13 iulie), macedoromâniidin România și Balcani, ca și elita politică română,au lucrat pentru înființarea unei societăți cultu rale,numite Societatea de Cultură Macedo-Română, așacum arată corespondența dintre V.A. Urechia(Foto 1) și inspectorul Apostol Mărgărit (Foto 2).

„Încă din 1878, această Societate îşi avea în modclar făurite hotarele ei de acţiune, Statutele şi regu-lamentele de acţiune. Într-o scrisoare datată de la 26Sept. 1878, Apostol Mărgărit, inspector al ŞcoalelorRomâne din Macedonia, într-o scrisoare pe care oadresează domnului V.A. Urechia, după ce îimulțumește în numele fraților Macedo-Români, de«bună voința și solicitudinea foarte patriotică»D. Sale pentru «desvoltarea și propagarea Românis-mului în Macedonia», îl roagă cu multă ardoare de astărui și de a duce la bun sfârșit constituirea«Societăței de Cultură Macedo-Română» proectatăîncă de când era în București.”5

Foto 2: Apostol MărgăritFoto 1: Vasile Alexandrescu Urechia

85

La 23 septembrie 1879, în sala Societății Lite rare„Ateneul Român”, de la Ministerul Instrucțiunii, aavut loc ședința de înființare a Societății de Cul turăMacedo-Română, prezidată de Mitropolitul PrimatCalinic Miclescu, moment în care s-a votat și statutul.

A doua ședință, de la 30 septembrie, a avut locîn Palatul Universității din București, unde a fostvotat un comitet format din 35 de membri, „din totce a avut societatea română mai ales, fără a se țineseama de nuanța politică a fiecăruia, între careremarcăm pe: ÎPS Mitropolitul Primat CalinicMiclescu, ÎPS Episcopul Dunării de Jos Iosif,Principii Dimitrie și Ioan Ghica, Dumitru Bră -tianu, C.A. Rosetti, V.A. Urechia, Vasile Alec-sandri, Ioan Câmpineanu, Alex. Orăscu, NicolaeIonescu, generalul Christian Tell, GheorgheChițu, C. Porumbaru, Menelas Ghermani, P.Verusi, Vasile Popp, I. Goga, Rafail Hagiadi,Gheorghe Cotadi, T. Pișca, A. Be loianu, Alex.Lupașcu, dr. Kalinderu, Dimitrie Sturdza, G.Misail, T.L. Maiorescu, C.F. Robescu, I. Cara-giani, V. Dan, G. Cionea și D. Caprian”6.

O a treia ședință a avut loc pe 11 noiembrie, iarhotărârile consiliului au fost:

1. Mijlocirea pe lângă Guvern de a se înființa unepiscopat român în Macedonia.

2. Adresarea unei cereri către Ministerul deInterne pentru înlesnirea tipăririi publicațiilorSocietății la Imprimeria Statului.

3. Solicitare către Ministerul de Instrucțiunepentru întemeierea unui internat pentru elevii mace-doromâni.

4. Solicitare către Mitropolitul Primat pentru ada concurs părintelui Chiriac, misionar al Societății,de a aduna cărți, a strânge adeziuni, să facă întruniri.

5. Rezolvarea acțiunilor privind donațiile șilegatele.

6. Stăruința pentru recunoașterea Societății capersoană morală și juridică7.

Numărul membrilor Societății, în anul 1879, erade peste 100 (documentul din Arhivele IstoriceNaționale ale României, Fondul SCMR, dosar 1(1879–1880), file 1–2, nefiind datat, are nominali -zate 130 persoane, dar este redactat ulterior, aproapede anul 1893, întrucât Al. Orăscu, în viață la dataredactării, a murit la 16 decembrie 1894, iar episco-pul de Roman, Melchisedec, trecut ca decedat, amurit la 16 mai 1892 (a se vedea Foto. 3); o altă listăcu 102 persoane este prezentată în lucrarea luiFoto 3: Document din Arhivele Istorice Naționale ale

României, Fondul SCMR, dosar 1 (1879–1880), file 1-2, reprezentând „Apel nominal” de înființare a Societății de Cultură Macedo-Română

Foto 4: Ziarul „România Liberă” din 16 noiembrie 1879,anul II, nr. 743, reprezentând Statutul Societății

86

Stoicescu, Naum, Petrescu-Birina, Românii dinMacedonia, 1900, p. 107–108).

„Societatea de Cultură Macedo-RomânăApel nominal

1. Prea Santitul Mitropolit Primat CalinicMiclescu +

2. - - Episcopul Dunărei de Jos Josif3. - - - noul Severin Atanase4. - - - de Roman Melhisedec +5. Principele Dumitru Ghika tr.6. Ion Ghica7. Alexandru Oréscu tr. 8. C.F. Robescu tr. 9. I. Câmpinénu +

10. M. Cogălnicénu +11. Menelas Gherman tr.12. Vasile Dan tr.13. Niculae Ionescu +14. D. Sturza tr.15. D. Brătianu +16. Generalu Tell +17. Prof. Caragiani tr.

18. Dr. Davila +19. I. Reurénu tr.20. C. Porumbaru tr. 21. N. Crezulescu tr.22. V. Paapa tr.23. T.L. Majorescu tr.24. Iacob Negruzi tr.25. Jordachi Goga +26. G. Cotadi +27. D. Pișca +28. Dr. Călenderu29. Pr. Circa + 30. Hagiadi Rafael +31. C.A. Rossetti +32. Vasili Maniu tr.33. Alexandru Lupașcu tr.34. G. Cionia35. Ștefănescu dir. la Culte tr.36. G. Mano tr. 37. V. Alecsandri +38. C. Bozian +39. DM. Ionescu40. C. Jano41. Bonifacio Florescu tr.42. C. Dimetriadi43. I. Comănénu tr.44. I.G. Valentinénu tr.45. Dr. N.G. Chernbach tr.46. G. Troténu +47. C.N. Bobescu48. C. Bulimaca49. C.N. Aurel50. Ștefan Nicolici51. Ion Beiu tr. 52. Eugen Costinescu tr. 53. P. Verusi54. Șt. Ceresianu55. M. Eliescu56. . Zira57. N. Buzeianu58. I.G. Bibicescu59. Șt. Mihaileanu tr. 60. G. Fălcojanu61. I.N. Augustin62. Ștefan Velescu63. Archimandrit Chiriac +64. G. Chițu +65. Elie Bozian66. D. Capréanu67. D. Periezianu-Buzeu

Foto 5: Decretul de recunoaștere a Societății de Cultură Macedo-Română

publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 19 aprilie 1880

87

68. Betolianu, deputat69. George Sefendache tr. 70. St. Corlanescu71. Ales. Trișcu72. A. Vlădescu +73. N.D. Popescu74. St. Poppini75. I. Carabatescu76. A. Stolojan tr. 77. N. Poppescu78. Dum. Margaritescu deputat79. C. Giuvara80. N. Catargi deputat81. P. Grădisténu senator82. G. Millian – Crajova83. I. Atmitescu idem 84. G. Dobrescu idem85. G.I. Plesia86. C. Vallimarescu idem87. G. Bildirescu idem88. I.T. Chețianu idem89. G. Armian idem90. C.D. Stefu idem91. G.N. Peșicu92. C.D. Atanasiu93. I.V. Caranfil94. Major C. Bantas senator95. Menelas Dedu 96. G.N. Gamulea – Folticeni97. Stancu P. Bechianu – Bucuresci98. Al. C. Niculescu idem99. C. Bucsan idem100. C.I. Bădulescu idem 101. N.B. Lăcușténu – Crajova102 (66). D. Caprénu (se repetă)103. I. Tatu – Bucuresci104. Dr. Obedenaru + Constantinopol105. G. Sion Gherei – Piatra106. Gr. Buturianu idem107. Pr. Negrea idem108. Pr. Halunga idem109. Vasile Șoimariu idem110. V. Buzurianu111. C. Andriesu112. Dr. G. Zotu +113. P.I. Cernatescu114. I. Buznea115. Romulus Scriban – Galazi116. M.L. Adamescu – Piatra117. I. Mancaș idem

118. Teodor Dornescu primar idem119. C. Sorec idem120. Sotir Panaitiu idem121. G. Zurist idem122. D. Vicol economu idem123. D. Costinescu idem124. Aslan Caluda idem125. V. Dogariu idem126. D. Gusti – Iași127. V.A. Urechia128. G. Crețianu membru la C. de Casație129. Perticariu – Bucuresci130. P.S. Aurelian”

Publicarea Statutului Societății s-a făcut în maimulte ziare, noi găsindu-l în „România Liberă” din16 noiembrie 1879, anul II, nr. 743. ScopulSocietății era prevăzut în Art. 1:

„a) A răspândi prin școli, începând de la cele pri-mare, în limba română, învățătura între locuitoriiRomăni de peste Dunăre și de peste Balcani;

b) A stărui pentru buna stare a bisericilorcomunităților romănești, de a dreapta Dunărei și depeste Balcani;

c) A priveghia mersul școalelor existente înaceeași parte și a lucra la îmbunătățirea lor spori-toare;

d) A le dota cu cărți, bibliotece, aparate. A între-prinde însăși și a îndemna editarea de cărți pentruRomănii din acele părți” (Foto 4).

Personalitatea juridică a Societății a fost recu-noscută prin legea votată în Corpurile Legiuitoare șipromulgată prin Înaltul Decret Domnesc nr. 1298din 15 aprilie 1880, publicat în Monitorul Oficial nr.93 din 19 aprilie 1880 (Foto 5).

Societatea a editat, începând din anul 1880,ziarul „Frățilia întru dreptate”, sub coordonarea luiV.A. Urechia, scris în dialectul aromân, din care auapărut 17 numere8. S-a tipărit în dialect Vangheilu alMattheu în dialectu Macedo-Român,Bucuresci,Tipografia Societății Albaneze Dituria, 1889 (cu tra-ducere de Lazulu al Dumi).

Tot în 1880 a apărut Albumul Macedo-Român,cu o prefaţă de V.A. Urechia şi binecuvântareaMitropolitului Calinic. În acest album au semnatnumeroase personalități române și străine, numărulcolaboratorilor fiind de 173, între care 147 de scrii-tori, 20 de desenatori și șase artiști în muzică. Este oprimă acțiune la nivel european a Societății deCultură Macedo-Română, având în vedere

88

perso nalitățile de prim rang care au semnat înaceastă lucrare (Foto 6).

Societatea a ajutat la dotare cu aproxmativ 3000de cărți și un cabinet de fizică la Liceul din Bitolia,înființat în anul 18809, care era prevăzut cu internatpentru școala de fete și un număr de 50 de burse ofe-rite de statul român.

Prezentăm un document (Foto 7) în care amgăsit descrierea steagului Societății de CulturăMacedo-Română. Drapelul Societății a fost coman-dat la 2 februarie 1894, prin contractul semnat întrecasierul C. Ioanidi și Anastasie Mihail, ceaprazar cudomiciliul în str. Gabroveni nr. 47, așa cum aratădocumentul din Fondul S.C.M.R. de la ArhiveleIstorice Naționale, dosar 5 (1892–1896), filele64–65. Drapelul avea dimensiuni de 1,50 (lungime)și 1,25 (înălțime), culorile roșu, galben și albastru,având pe una dintre fețe brodat cu fir de argint„Lupa și cei doi prunci” (de lungime 35 cm șiînălțime proporțională), deasupra căreia fiind scriscu litere de înălțime 5 cm, brodate cu fir de aur,„SOCIETATEA DE CULTURĂ MACEDO-ROMÂNĂ”; pe cealaltă față avea brodat o ghirlan-dă cu fir de aur în formă ovală, având scris deasupra„PERSOANĂ JURIDICĂ FONDATĂ LA ANUL1879”. Prețul drapelului a fost de 900 lei noi, 300 leifiind plătiți la semnarea contractului, iar restul de600 pe mă sura realizării drapelului și predarea lui,ceea ce ne arată și perioada realizării acestuia, dupăsumele plătite: 200 lei la 14 martie, 200 lei la 30

martie și restul de 200 lei la 13 aprilie 1894. Mode-lul a fost reconstruit pe calculator de designerulCasandra Cubreacov din Chișinău (Foto 8).

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formându-seEforiile școlare, prin care comunitățile macedo-române încercau să se administreze, a apărutnecesitatea ca și macedoromânii să fie puși pe piciorde egalitate cu celelalte națiuni creștine din Imperiulotoman, ca națiune deosebită, română, în cadrul

Foto 6: Coperta Albumului Macedo-Român 1880

Foto 7: Document din Arhivele Istorice Naționale ale României, Fondul SCMR, dosar 5 (1892–1896), filele 64–65

89

Imperiului. Această dorință s-a concretizat, dupăzece ani, prin Iradeaua imperială obținută de

diplomația română, prin reprezentantul la Constan-tinopol, Al. Emilian Lahovary, și semnată în ziua de9 mai, publicată a doua zi, 10 mai, ziua RegatuluiRomân.

Prezentăm un extras din documentul (Foto 9) tri-mis de macedoromânii din Bitolia către MinistrulCultelor, aflat în Fondul S.C.M.R., Arhiva NaționalăIstorică Centrală, dosar 8 (1895) filele 132–133, încare sunt rezumate dorințele reprezentanților româ-nilor macedoneni:

„…Pentru aceasta credem de cuviință a aducela cunoșcința Dvoastre câteva din adeverateledorinți și aspirațiuni ale poporului român dinMacedonia cu cari existența instituțiunei nostre eașa de strâns legată, încât din momentul în careDvoastra nu le veți lua în considerațiune Eforian-are rațiunea de a mai fi. Poporul nostru, Dom -nule Ministru, voesce să aibă școli românesci bineorganisate, profesori și institutori români și cucarte românescă cari să înțeleagă și să fie capabilia îndeplini conscincios misiunea lor, control seriosși, în genere, tot ce este de natură a ridica prestigiulinstituțiunilor sale de educațiune culturală șinațională. El nu póte îngădui în conducereașcólelor sale amestecul unor persóne străine delimba nóstra și dușmane neamului nostru.

Poporul mai are o altă aspirațiune. El voesce, înîmprejurările de față mai ales să i se lase acțiunealiberă spre a se organisa, după exemplul celorlalte

Foto 9: Document (fragment) din Arhivele Istorice Naționale ale României, Fondul SCMR, dosar 8 (1895) filele 132–133

Foto 8: Steagul Societății de Cultură Macedo-Română(reconstituire digitală de Casandra Cubreacov)

90

popore creștine din Imperiu și a se afirma canaționalitate deosebită. Bulgarii, Grecii, Armenii șichiar Evreii își au bisericele, școlele, Eforiile,Mitropoliile lor naționale etc. și le administreazăprin representanții lor. Tot așa și Românii voesc săaibă școlile, bisericele, Eforiile și Mitropoliile lorproprii, să le administreze ei înșiși prin repre -zentanții lor și să fie și dânșii representați la auto -ritățile imperiale ca și celelalte popore nemusul -mane. Cu un cuvânt, Românii nu înțeleg că e posibilsă li se recunóscă și lor individualitatea naționalănici de guvernul Otoman, nici de alte guverne stră-ine, până când ei nu se vor bucura de aceleași drep-turi de cari profită celelalte neamuri conlocuitóre, șianume autonomia culturală și religiósă permisă delegile Imperiului…”.

La Adunarea generală a Societății, din 8 februa-rie 1899, C. Naum, secretarul societății, a ținut ocuvântare care arată importanța acesteia în primeledouă decenii de activitate și speranțele pe careromânii macedoneni și le puneau în aceasta (FondulS.C.M.R., Arhiva Națională Istorică Centrală, dosar176 (1899–1900) filele 8–10 (Foto 10):

„…Au trecut până acum 35 de ani, 35 de ani decând, la plângerile fraților, la strigătul lor de ajutorcei de aci, cei cu dare de mână, au răspuns și i-auajutat cu bărbăție.

Societatea de Cultură Macedo-Română timp de20 de ani le a fost arma, tribuna, câmpul de luptă,dar tot deodată le-a fost și prima lor isbândă, întări-tură puternică...

Priviți în urmă… ce de nume, nume strălucite,pe cari, pe unele, istoria patriei le-a încoronat dejacu razele nemurirei, bărbați de frunte, eroi ai cause-lor sfinte românesci, îi vedem grupându-se, urnin -du-se cu toți, la 23 și 30 Septembrie 1879, făcând sărăsară puternică și măreață Societatea noastră,Societatea de Cultură «Macedo-Română».

Numele fostului Mitropolit Primat CalinicMiclescu, Episcopul Dunărei de Jos, Episcopuluinoului Severin și al Rîmnicului, lui Dimitrie Bră -tianu, Principilor D. Ghica și I. Ghica, Kogălni -ceanu, C.A. Rosetti, Alexandri, Bosianu, Costaforu,I. Cîmpineanu, Gh. Chițu, Al. Orĕscu, Christian Telletc. etc., cari azi nu mai sunt în viață, și ale Venera-bilului nostru Dn Președinte V.A. Urechia, ale

Foto 10: Document (fragment) din Arhivele Istorice Naționale ale României, Fondul SCMR, dosar 176 (1899–1900) filele 8–10

91

Dnilor Menelas Ghermani, N. Gussi, N. Ionescu,V.I. Danu, Dr. A. Leonte, N. Filipescu, I.M. Rîu -reanu, I. Mitilineu, I. Grădișteanu, C.F. Robescu,col. Obedeanu, N.G. Papa, C. Ianide, A. Blațodima,Th. D. Baciola, M. Kiriță, V. Dinischiotu, M. Eco-nomu, D. Papinian, D. Pupa, V. Hr. Târpa, Gh.G.Gheciu, Stavre Petrovici, P. Evangheli, P. Mussu,N. Cagiaia, Th. Nicolau, T. Dabo, V. Dodani etc.etc., care acum conduc Societatea nóstră, vor fi ui -tate vre-odată?

Creatorii acestei Societăți, îndrumând-o pe caleacea bună, au predestinat-o să ajungă departe, sădevină focarul luminos al Culturei Macedo-Ro -mâne; de aci să pornească totul, ca să dea învățăturăromânească Armânilor, să insufle dorul și puterea dea lupta, de a învinge, adică: de a-și avea neclintiteșcolile și bisericile române, datinile, istoria celor ceau murit luptând pentru fericirea neamului și cultulstrămoșesc…”

Societatea de Cultură Macedo-Română afuncționat neîntrerupt până în anul 1950, res -pectându-și statutul și promovând activități culturaleși educaționale pentru românii din Balcani. Asusținut alte asociații ale românilor sud-dunăreni,cum au fost Societatea Studenților Macedo-Românide peste hotare, Societatea Culturală „Timoc” aromânilor din Valea Timocului și dreapta Dunării,Liga Culturală pentru Unitatea Tuturor Românilor,asociații și eforii școlare ale macedoromânilor dinBalcani. De asemenea, a susținut din fondurile salepe intelectualii vremii, preoți, profesori, bursieri,școlari, persoane fără venituri etc. Din anul 1950 numai există documente privind funcționarea

Societății, neexistând un ordin de desființare, ceeace a făcut ca prin sentința 1209 din 12.04.1990,Judecătoria Sectorului 1 București să recunoascăfaptul că „această societate, înființată în anul 1880prin Înaltul Decret Domnesc Nr. 1298 din 15 aprilie,a funcționat încontinuu și nu a fost desființată prinnici un decret de la data înregistrării ca persoanăjuridică”. La 7 mai 2008, prin Hotărârea nr. 473,Guvernul României a recunoscut Societatea ca fiindorganizație de utilitate publică.

Note

1Mihail-Virgiliu Cordescu, 1866–1906. Istoriculșcoalelor române din Turcia, Sofia și Turtucaia dinBulgaria și al seminariilor de limba română din Lipsca,Viena și Berlin, București, Tipografia Curții Regale, F. Göblși Fii, 1906, p. 9.

2Adina Berciu-Drăghicescu, Școli și biserici româneștidin Peninsula Balcanică, vol. 1 (1864–1948), Introducere,Editura Universității din București, București, 2004, p. 24.

3Vezi Theodor T. Burada, Cercetări despre școaleleromânesci din Turcia, Bucuresci, 1890, p. 29–69.

4Ibidem, p. 53.5Virgiliu Stoicescu, Const. I. Naum, Const. Petrescu-

Birina, Românii din Macedonia (Anii 270–1901),Bucuresci,Tip. „Viitorul” Nicolae M. Voicu, apărută sub egida Socie-tăţii de Cultură Macedo-Română, 1900, p. 92. Vezi şiscrisoarea, puțin modificată, în Mihail-Virgiliu Cordescu,op. cit., p. 35–36.

6Mihail-Virgiliu Cordescu, op. cit., p. 36. 7Ibidem, p. 36–37. 8Theodor T. Burada, op. cit., p. 30.9Ibidem, p. 29.

92

93* Zilele Academice Timișene(16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

Potrivit tradiției, în cea de a doua jumătate alunii mai, bienal, Filiala Timișoara a AcademieiRomâne organizează, implicând și colaborând cumediul academic, cultural și științific din arealultimișean, ciclul de manifestări numit ZileleAcademice Timișene (ZAT). Anul acesta, conferințainaugurală cu tema „Învățământul academic româ-nesc la începutul secolului XXI – Realități și per-spective” a avut loc în data de 16 mai, în Aula Fi -lialei din Timișoara a Academiei Române. Mani -festările din cadrul acestei ediții ZAT 2019 vorcontinua, însă, până în noiembrie 2019 ( http://acad-tim.tm.edu.ro/?page_id=1344 ).

Tema conferinței inaugurale a fost inspirată – amputea spune impusă – de conștientizarea degringo-ladei în care se zbate de trei decenii învățământulromânesc, concentându-se asupra celui universitar,cu referințe și asupra cercetării științifice, intrinsecăacestuia. Framântările actuale ale MinisteruluiEducației Naționale pentru construcția unei noi Legia Educației au constituit, desigur, o motivație înplus, o oportunitate pentru această temă.

În ultimii 30 de ani, 26 de miniștri au avut înmâini frâiele învățământului românesc; dacă amconsidera, însă, separat mandatele actualului mi -nistru, doamna Ecaterina Andronescu, am puteaspune că am avut succesiv, în perioade concatenate,28 de miniștri, cu portofolii ministeriale distincte laMinisterul Educației. Aproape toți au simţit nevoiasă facă, dacă nu o reformă, atunci să reformeze sau,măcar, să modifice câte ceva. După Revoluţie aufost adoptate două Legi ale Educaţiei, iar fiecaredintre ele a fost modificată de zeci de ori. PrimaLege a Educaţiei de după Revoluţie a fost adoptatăîn 1995. Potrivit site-ului Camerei Deputaţilor,

legea din 1995 a fost modificată de de 61 de ori!Daniel Funeriu a adoptat o nouă Lege Națională aEducaţiei, care a adus schimbări mari în învăţământ.Principalele prevederi ale acestei legi, unele fiindîncă și azi valabile, sunt: introducerea evaluărilorperiodice şi includerea clasei a IX-a în gimnaziu;introducerea învățământului obligatoriu de zececlase, care cuprindea ciclul primar și gimnazial,obligativitatea ca învățătorii să aibă studii supe -rioare, iar profesorii să urmeze un master didactic.Trei Ordonanțe de Urgență (!?), în 2012, 2013,2014, au introdus, succesiv, modificări semnifica -tive, care, practic, au deturnat spiritul acestei legi,iar apoi, pe parcurs, au mai fost aduse o mulțime dealte ajustări punctuale, dar cu impact asupra unorsegmente întregi ale ciclurilor de educație, de la celpreșcolar la cel universitar. O a treia Lege aEducației, de fapt un pachet de trei legi, după cum sepreconizează, este așteptat să fie prezentată în cursulacestui an. Nu știm cum va fi această lege (unitarăsau cu cele trei componente) în final, dar varianteleparțiale, cele care au apărut până acum, nu ne facprea optimiști.

Menținerea unor universități precare,susținute mai degrabă din rațiuni politice, pentruexistența cărora criteriile de calitate s-au coborâtla nivele neacademice, aplicate însă democratic,tuturor universităților, în condiții de finanțarecare nu motivează și nu susțin performanța, ne-acoborât la periferia Uniunii Europene. O universi-tate ar trebui privită ca o instituție profesional-științifică ce țintește excelența, nu subzistența, seeva luează, se certifică și se finanțează pe baza cri-teriilor de performanță și în cadrul unor scheme detip sindical!

zilele Academice timișene – Ediția a XVI-a, 2019. Preambul*

Acad. Dan DubinăPreședintele Filialei Timișoara a Academiei Române

Zilele Academice Timișene

94

Ne supără criteriile de clasificare a uni -versităților, care sunt recunoscute și se aplică înlumea academică internațională, ne deranjează crite-riile scientometrice, am vrea să nu se mai facă atâtacaz de plagiarism, atenuăm exigența, la licență, lamaster, la doctorat, la corpul profesoral, la manage-mentul universitar, considerând că mediocritateaeste democratică. Dar în strategii și programeguvernamentale vorbim despre societatea bazată pecunoaștere, despre societatea informațională, dez-voltare tehnologică, orașe inteligente etc.!

Acesta este, deci, contextul în care s-a ales temaconferinței care a deschis ZAT 2019. Pentrususținerea aceste teme cu prelegeri de înaltă ținută aufost invitați ca lectori academicieni și rectori ai unormari universități românești, reprezentând ponderatspectrul academic, respectiv domeniul umanist și celtehnic, îmbinând experiența științifică, crea tivă cu ceamanagerială în activități academice și de cercetare.

În cadrul conferinței inaugurale au susținutprelegeri:

• acad. Dan Dubină, președintele Filialei dinTimișoara a Academiei Române – Cuvânt de des-chidere: Reflecții asupra misiunii „universității” laînceputul secolului XXI;

• acad. Ioan Dumitrache, secretarul general alAcademiei Române – O nouă viziune asupraeducației în contextul evoluției tehnologiilorinformației și comunicațiilor;

• prof. dr. Mircea Dumitru, membru corespon-dent al Academiei Române, rectorul Universității

din București – Universitatea la începutul secoluluial XXI-lea; provocări și perspective;

• acad. Dorel Banabic, preşedintele Secţiei deștiinţe tehnice a Academiei Române – Universităţiletehnice româneşti în faţa sfidărilor celei de-a patrarevoluţii industriale;

• prof. dr. ec. Marilen Pirtea, rectorul Uni -versității de Vest din Timișoara – Universitățile,integratorul dezvoltării orașelor magnet și a eco -sistemelor urbane ale secolului 21;

• prof. dr. ing Viorel Aurel Șerban, rectorulUniversității Politehnica din Timișoara – Sistemulde învățământ superior tehnic românesc, azi:așteptări și realități;

• acad. Păun Ion Otiman, președinte de onoare alFilialei din Timișoara a Academiei Române – Uni-versitatea metropolitană – universitatea viitorului?

Să subliniem reprezentativitatea acestei echipepentru tematica sesiunii, menționând că rectorulMircea Dumitru a deținut funcția de ministru alÎnvățământului (7 iulie 2016–4 ianuarie 2017), rec-torul Marilen Pirtea – senator, vice președinte înSenatul României și președintele în exercițiu alconsorțiului universitar UNIVERSITARIA, carereunește principalele universități de stat generalisteromânești, iar rectorul Viorel Aurel Șerban estepreședintele consorțiului universitar ARUT, carereunește principalele universități de stat în domeniultehnic.

În cele ce urmează se prezinta, în sinteză,conținutul prelegerilor.

95*Cuvânt susținut în deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Academice Timișene(16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

Dinamica demografică coroborată cu cea aresurselor la dispoziție și/sau necesare, progresulcontinuu în știință și tehnologie, impactul acestoraasupra complexului social-economic, în contextulglobalizării, generează provocări asupra proceselorde educare și formare profesională. Cerințeleprivind competențele profesionale, dar și cele carevizează capacitatea de adaptare, abilitățile tinerilor,în primul rând, ale populației active, în general, vorține inevitabil seama de:

• paradigma „Dezvoltării durabile”, care impunerealizarea unei educații generale și a formării profe-sionale pentru conservarea mediului înconjurător şia resurselor naturale;

• evoluția piețelor, în tendința unei creșteri eco-nomice continue (?!), chiar și atunci când aceastadevine divergentă față de criteriile dezvoltării dura-bile, care presează pentru

– scurtarea continuă a ciclului de pro -ducție, în principal, în segmentele de concepţie şicoordonare;

– globalizarea activităţilor corporative ceimpune un transfer continuu şi sistematic de know-how către generaţia următoare.

În consecință, tre buie intensificată capacitateade răspuns la diversificarea continuă a cererii, prinstrategii şi alocări de resurse în dezvoltarea sisteme-lor de producţie, în comunicare, în distribuție șiadministrație, în for mare şi în cercetare-dezvoltare.

Efectele schimbărilor climatice asociate cucerințele pentru asigurarea unei dezvoltări durabile,turbulențele economice, dinamica socială impun șiacestea măsuri consistente pentru a le face față, pen-tru a asigura reziliența comunităților urbane – însens larg, populație, resurse, infrastructură, social,cultural, economic.

Pentru a răspunde acestor provocări, com -petențele profesionale, dar și cele sociale, obținuteprin educație și formare, oricât de bune, nu potrămâne la nivelul inițial, constante pe durata viețiiactive. Educația și formarea trebuie să dea acestorcompetențe valențe pentru adaptare și linii de dez-voltare continue.

Școala – generic vorbind – trebuie să-și pre-gătească școlarii astfel încât, pe baza cunoștințelorfundamentale perene, să gândească continuând săînvețe pe tot parcursul vieții! Teaching knowledgemore than teaching education trebuie să fieparadigma educației în școli, în general, dar cuprecădere în cele universitare, în contextul conturatanterior.

Impactul asupra factorului uman al acestui con-text ar trebui să dea de gândit formatorilor – școli șiuniversități –, dar și celor care concep și coordo -nează programele și strategiile de dezvoltare. Cusiguranță, schimbările dese și, de multe ori, arbi trareale miniștrilor Educației, ale cadrului normativ,reducerea continuă a bugetelor nu sunt de natură săsusțină misiunea și progresul școlii, oricât de atrac-tiv ar fi discursul politic!

Sistemul de educație – structura, programele,criteriile, actorii, resursele – este o componentă asistemului național; strategia, programele pentrueducație, rezultatele nu pot fi performante decât încadrul programului de țară care, de fapt, ar trebuisă-l conțină cu statut de prioritate.

Diploma absolventului de studii superioare este,în general, acompaniată de un certificat decompetențe. În contextul discuției, aceste compe -tențe ar trebui să fie mai degrabă abilități, adicăpremise ale competențelor, care, însă, sunt indispen-sabile competențelor aplicate la locul de muncă,

reflecții asupra misiunii „universității” la începutul secolului XXI*

Acad. Dan DubinăPreședintele Filialei Timișoara a Academiei Române

96

după perioada de acomodare. Pentru a justificaaceastă interpretare vom da definițiile conformOxford English Dictionary, pentru conceptele decunoaștere și competență.

Cunoașterea (Sciencia) este expertiza și califică-rile dobândite de o persoană prin experiență și/saueducație; suma cunoștințelor teoretice și practiceacumulate prin investigare, studiu, observație șiraționament în legătură cu un subiect.

Competența este capacitatea profesională de arealiza activitățile cerute la locul de muncă, lanivelul calitativ specificat în standardulocupațional. Competența profesională implicăcunoaștere și calificări. Prin urmare, școala, îngeneral, poate pregăti furnizând baza și instrumen-tele pentru manifestarea competențelor, dar nu lepoate certifica, excepție făcând, poate, anumiteprofesiuni, întrucât calificările sunt intrinsec aso-ciate cu standardele ocu paționale specifice profe-siunii care, în contextul cerințelor specifice, seactivează la locul de muncă.

În managementul educației și al formării profe-sionale se operează cu două piramide care schema-tizează sintetic; prima este numită piramidacunoașterii, acumularea cunoașterii în progresulformativ, iar cealaltă, numită piramida moti -vațională, reprezintă motivația care susține efortulnecesar pentru dobândirea cunoașterii.

Semnificația și interacțiunea celor două pira -mide nu are nevoie de prea multe explicații: primaarată clar că învățarea, ca instrument al cunoașterii,nu se oprește la nivelul absolvirii școlii, ci continuăodată cu evoluția în profesiune; a doua arată de cesistemul de educație nu poate evolua izolat de siste-mul global – aici (programul) național.

Piramida „Maslow”, deși este cunoscută depeste șapte decenii, neluată în seamă, ne poate facesă înțelegem de ce cei mai buni absolvenți dinliceele și universitățile noastre iau drumul străi -nătății, către țări unde învățătura, cunoașterea șicompetența sunt apreciate și împlinite!

Voi încheia aceste reflecții, personale, cu refe -rire la unele aspecte ale educației și formării denivel universitar, cu precădere, cu particularizăripentru domeniul tehnic, care îmi este mai la înde-mână, văzută ca parte a sistemului, cel românescîn acest caz, cu câteva din panseurile lui AlbertEinstein, selectate din articolul „Despre educație”,publicat în volumul Cum văd eu lumea (EdituraHumanitas, 2008, p. 274–279). Mă gândesc că,dacă aserțiunile mele ar putea fi privite cu neîn-credere, gândurile acestui extraor dinar savant șidascăl, în ultimă instanță, cu privire la educație șiformare, vă vor atrage atenția. Eu m-am bucurat,citind ultimul paragraf, să-mi confirm propriileidei.

Figura 1: Piramida cunoașterii (Rowley, Jennifer, 2007). „The wisdom hierarchy: representations of the DIKW hierarchy”. „Journal of Information and Communication

Science” 33(2): 163–180. doi:10.1177/0165551506070706; US Army Techniques Publication(ATP) 6-01.1, Techniques for Effective Knowledge Management, published in March 2015

97

Albert Einstein: Despre educație (selecție): „Școala a fost întotdeauna mijlocul cel mai im -

portant pentru transferarea comorilor tradiției de la ogenerație la cea următoare. Lucrul acesta este și maiadevărat astăzi decât în trecut, deoarece, prin dez-voltarea modernă a vieții economice, rolul familieide purtător al tradiției și al educației a slăbit. Viața șisănătatea societății umane depind, astfel, de școalăîntr-o măsură și mai mare decât în trecut.”

„Dacă aţi urmărit atent până aici reflecțiilemele, vă veți mira probabil de un lucru. Am vorbitpe larg de spiritul în care, după opinia mea, trebuieinstruit tineretul. Dar n-am spus încă nimic desprealegerea materiilor de predat şi nici despre metodade pre dare. Trebuie să predomine studiul limbii saueducația științifică specializată? La asta răspund că,după părerea mea, toate acestea sunt de o impor -tanță secundară. Dacă un tânăr și-a exersat mușchiiși rezistența fizică prin gimnastică şi mers, mai târ-ziu el va fi apt pentru orice muncă fizică. Analogstau lucru rile și cu exersarea minții şi a aptitudini-lor intelectuale şi manuale. Nu a greșit hâtrul care aspus: «Educația e ceea ce îți rămâne după ce ai uitattot ce ai învățat la școală». Iată de ce nu măpreocupă câtuși de puțin să iau atitudine în lupta ce

se poartă între partizanii educației clasice filolo -gico-istorice şi cei ai educației orientate mai multspre științele naturii.”

„Școala trebuie să urmărească tot timpul catânărul să părăsească băncile ei, nu ca un specialist,ci ca o personalitate armonioasă. Aceasta este vala-bil, după opinia mea, într-un anumit sens, chiar şipentru școlile tehnice, ai căror absolvenți se vorconsacra unei profesiuni bine determinate. Pe pri-mul plan trebuie pusă totdeauna dezvoltareacapacității generale de gândire şi de judecată inde-pendentă şi nu dobândirea de cunoștințe de specia-litate. Dacă cineva stăpâneşte bazele domeniuluistudiat şi dacă a învățat să gândească și să lucrezeindependent, el își va găsi cu siguranță drumul și,în plus, va fi mai bine pregătit pentru a se adap taprogresului şi schimbărilor, decât cel a căruieducație a constat în principal în dobândirea decunoștințe detaliate. În încheiere, vreau să subli-niez încă o dată că ceea ce am spus aici într-oformă oarecum categorică nu pretinde să fie maimult decât opinia personală a unui om, bazatăexclusiv pe experiența personală pe care a dobân-dit-o ca elev, student și profesor.”

Figura 2: Piramida motivațională (A.H. Maslow: A Theory of Human Motivation, Psychological Review, 1943, Vol. 50 #4, p. 370–396) și

https://www.simplypsychology.org/simplypsychology.org-Maslows-Hierarchy-of-Needs.pdf

98

IntroducereÎnceputul acestui secol este marcat de o serie de

provocări majore care pot afecta existența șievoluția speciei umane. Diminuarea resurselorenergetice naturale, încălzirea globală, reducerearesurselor de apă potabilă și alimente, îmbătrânireapo pulației, creșterea populației și extinderea mo -bilității la nivel global sunt doar câteva dintreprovocările acestui mileniu. Disparitățile economiceși cognitive între diferitele regiuni ale globului,sărăcia și lipsa mijloacelor de existență genereazămigrația unor mase largi de cetățeni cu efecte nuîntotdeauna controlabile.

Evoluția științei și tehnologiei a generat mutațiide substanță în domeniul comunicării, a condus latransformări sociale și tehnologice majore, trecândtreptat spre un nou tip de economie și societate bazateesențialmente pe cunoaștere, creativitate și inovare.

Noua revoluție industrială – având ca suport sis-temele cyber-fizice, internetul obiectelor și servicii-lor, societatea cognitivă, care se bazează pecunoaștere și inovare – impune o schimbare de para-digmă în procesul de educație și formare acetățenilor pentru a fi compatibili cu cerințele aces-tor transformări sociale și tehnologice.

Evoluția spectaculoasă a tehnologiei informațieiși comunicațiilor și impactul acestora asupra viețiide zi cu zi a cetățenilor impun o nouă viziune aeducației.

Comunicațiile între oameni, între oameni șimașini și între mașini vor impune în mod naturalformarea continuă, adaptarea continuă a cunoș -tințelor și un nou sistem relațional.

Progresele în domeniul tehnologiilor emergente,inteligența artificială și robotică, învățarea automatăconduc la apariția unor noi profesii și meserii, la

dispariția multor profesii tradiționale, impun creareaunui sistem național de educație și formare a resur-selor umane compatibil cu cerințele economiei și alesocietății bazate pe cunoaștere, creativitate și ino -vare, având la bază valori, precum încredere, flexi-bilitate, diversitate, excelență, echitate, transparențăși stare de bine.

Elementele definitorii ale sistemului național deeducație îl reprezintă: dascălii (profesorii), organi-zarea structural-funcțională, programele destudiu și metodologiile didactice, resurselemateriale și financiare, formarea continuă,guvernanța. Un sistem de educație performant secaracterizează prin: continuitate, coerență, tran -s parență, eficiență, adaptabilitate și predictibilitate.Tratarea holistică a impactului tuturor factorilordefinitorii pentru sistemul de educație în contextulevoluției științei și tehnologiei poate asigura atribu-tele necesare unui sistem performant integrat într-unprogram strategic de dezvoltare durabilă pe termenmediu și lung a țării.

În acest context se impune analiza impactuluievoluției tehnologiei informației și comunicațiilorasupra proceselor de educație și formare a resurselorumane.

Progrese în domeniul Ict cu impactasupra proceselor educativ-formativeTehnologia informației, calculatoarele și co -

municațiile au marcat esențial toate sectoarelesocioeconomice, au schimbat modul de viață amajorității populației globului.

Noua revoluție industrială – bazată major peintegrarea calculatoarelor, comunicațiilor și condu-cerii în timp real a obiectelor fizice prin intermediulunor rețele avansate de comunicație – marchează un

*Cuvânt susținut în deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Academice Timișene(16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

o nouă viziune asupra educației în contextul evoluției tehnologiilorinformației și comunicațiilor*

Acad. Ioan DumitracheSecretarul general al Academiei Române

99

salt calitativ în dezvoltarea noii economii, asocietății bazate esențialmente pe cunoaștere,creativitate și inovare.

Progresele remarcabile în domeniul tehnologii-lor digitale, al sistemelor autonome cu realecapabilități de auto-organizare prefigurează creareaunor comunități colaborative de agenți inteligenți încare comunicarea om-mașină, mașină cu mașinăgenerează în mod firesc probleme de etică, destandarde și de evoluție a speciei umane.

Întrebările legate de rolul și locul expertuluiuman, ale cetățeanului beneficiar al progreselor teh-nologice necesită în mod natural răspunsuri care potfi date de cercetători, tehnologi, sociologi și psiho-logi, având în vedere impactul tehnologiei asupraomului și societății.

Puterea de calcul și viteza rețelelor de co -municații au crescut considerabil, internetulobiectelor și serviciilor reprezintă suportul, alăturide sistemele integrate complexe, cyber-fizice, pen-tru noua revoluție industrială. Sunt deja concepute șirealizate sisteme de calcul care realizează tascuricognitive (recunoașterea vorbirii, identificareafețelor, interpretarea textelor, analiza datelor medi-cale, conducerea automobilelor etc). Educația on linea cunoscut un avânt considerabil în ultimii zece ani,datorită tehnologiei informației și comunicațiilor(MOOC). Realizări recente în domeniul învățăriiautomate au permis predicția răspunsului paciențilorla tratamentul medical, procesarea limbajului na -tural, apelând la rețele neuronale profunde șiconvoluționale.

Combinația eficientă a capabilităților umane cucele ale calculatoarelor conduce în mod natural lainteligența colectivă, la crearea societăților de agențiinteligenți naturali și artificiali.

Inteligența artificială, robotica cognitivă, bio -nica reprezintă tehnologii emergente care, alături dema șinile cu autoînvățare, masivele de date, științadatelor, vor contribui major la schimbări de para -digmă în procesele educative/formative.

Cercetarea științifică va fi restructurată, ca ur -mare a abilității calculatoarelor de a interpreta și aextrage informații/cunoștințe din texte nestructurate.

Impactul IT este pervaziv și a atins deja multeaspecte ale vieții personale și profesionale, a condusla crearea de noi joburi și eliminarea altora, laschimbarea modului de realizare a educației și for-mării profesionale.

Telemunca și telerobotica permit distribuireaactivităților economice, relocarea producției și aforței de muncă, conducând la creșterea competiției

între regiuni în ceea ce privește infrastructura,capitalul, forța de muncă.

Extinderea lucrului la distanță în echipe co -laborative prin telecommuting asigură o distribuțiegeografică eficientă a lucrărilor, flexibilitatea în pla-nificarea activităților cu reducerea stresului șicreșterea satisfacției profesionale.

Se poate aprecia că tehnologia influențeazăeducația și societatea, iar educația, cercetareaștiințifică și inovația influențează tehnologia,economia și societatea.

Automatizarea avansată, autonomia mașinilor,fabricația inteligentă, comunicația avansată, mode-lele inteligente de afaceri ar trebui să contribuie lacreș terea calității vieții într-o societate bazată inten-siv pe tehnologie și cunoaștere, fără riscuri și vul -nerabilități asupra omului.

Cetățenii trebuie pregătiți pentru a face față pro-vocărilor tehnologice, să înțeleagă și să aplice înfolosul personal și al societății rezultatele creatorilorde tehnologii inovative.

Educația și nivelul competențelor și abilitățilordeținute de cetățeni contribuie esențial la progresulsocietății, la valorificarea potențialului inovativ alICT.

Educația, cercetarea și inovarea sunt elementeesențiale ale dezvoltării unei societăți cognitiveavansate, iar suportul acestora poate conduce la odezvoltare durabilă inteligentă.

Evoluția semnificativă a calculatoarelor șicomunicațiilor, integrarea acestora cu rețele desenzori și elemente de execuție conectate la obiectefizice, automatizarea avansată conduc inevitabil lanoi principii organizaționale ale economiei și impli-cit la un nou sistem de educare și formare ale resur-selor umane pentru noua revoluție industrială.

Relația naturală între educație, tehnologie șieconomie ilustrează rolul celor trei piloni esențialipentru dezvoltarea societății bazate pe educație, cer -cetare și inovare.

Digitalizarea economiei, a serviciilor, a fa -bricației, a educației, a guvernanței implică o nouăetapă în evoluția umană, noi modalități de lucru șide comunicare, noi conexiuni cu mediul socio-economic și, nu în ultimul rând, un nou mod de viațădependent de artefacte cu nivel ridicat deinteligență.

Digitalizarea educațieiÎn contextul progreselor tehnologiei informației

și comunicațiilor, al evoluției științei și tehnologiei,

100

se impune transformarea holistică a întregului pro-ces de educație prin accesul nelimitat la informații șicunoștințe, prin disponibilitatea de a învăța oricândși oriunde, unde timpul și spațiul nu reprezintă con-strângeri.

Educația capătă alte dimensiuni, reprezentândfactorul esențial al schimbărilor economice, sociale,culturale în contextul digitalizării societății. Se cernoi competențe legate de creativitate, adaptabilitate,competențe întreprinzătoare, capacitate inovativă.

Încurajarea și susținerea cercetărilor inter- șitransdisciplinare, pregătirea STEM în licee șiuniversități, formarea continuă de abilități pentrunoua economie digitală pot asigura suportul necesarpentru construirea societății bazate esențial pe teh-nologie, creație și inovare.

Restructurarea sistemului de educație în con -textul evoluției TIC, orientarea cercetării științificepe direcții prioritare ale domeniului TIC(Inteligența Artificială, Cloud Computing, Robo -tică cognitivă, Big-Data, Rețele colaborative deagenți inteligenți, Machine Learning, SistemeAutonomie etc.) pot contribui la implementarea cusucces a noii revoluții industriale cu beneficiimajore pentru om și societate.

Schimbarea mentalității elevilor (studenților) șia profesorilor (educatorilor) în procesul de educație(formare) profesională pornind de la obiectivulesențial al pregătirii cetățenilor pentru realitățilesecolului al XXI-lea, secolul conectivității, alcomplexității, al societății bazate pe cunoaștere,creativitate și inovare, compatibili cu cerințele noiirevoluții industriale, reprezintă o cerință esențială.

Implementarea noilor concepte în educație,având ca suport tehnologiile digitale, impune o nouăviziune asupra întregului sistem educațional, avândîn vedere pe de o parte pregătirea și formarea gra-duală de competențe și abilități, iar pe de altă parte,modalitățile tehnologice de accesare și valorificare acunoștințelor.

Evoluția societății este marcată de educație șitehnologie, se impun schimbări conceptuale și struc-turale în procesele educativ-formative, regândirearolului profesorului, regândirea procesului de acu-mulare de cunoștințe și de valorificare a acestora,reevaluarea rolului tehnologiilor digitale îneducație, în contextul noii revoluții industrialebazate esențial pe concepte, ca: Cyber-Physical Sys-tems, Cloud Computing, Big-Data și nu în ultimulrând pe aplicarea inteligenței artificiale.

Introducerea TIC în educație presupune schim-bări radicale în procesul de predare, învățare și orga-nizare metodologică adaptată în funcție de capacita-tea cognitivă și aspirațiile beneficiarului (elev saustudent).

Utilizarea TIC este văzută ca un ansamblu deinstrumente și metodologii care determină schimba-rea stilului de învățare de la forma tradițională cen-trată pe dascăl la forma centrată pe utilizator, trece-rea de la teaching la learning.

Dascălii trebuie să fie pregătiți pentru utilizareaTIC în procesele formativ-educative. Experiențaredusă, de multe ori sub experiența studenților,poate inhiba utilizarea TIC în educație. Predarea,apelând la Tehnologia Informației și Comunicațiilor,necesită mai mult timp pentru pregătirea lecțiilor, cuatât mai mult pentru profesorii cu experiență redusăîn domeniul utilizării TIC.

Pregătirea profesorilor și dezvoltarea profesio-nală reprezintă factori esențiali pentru utilizarea TICîn educație, dezvoltarea profesională este un proces,nu un eveniment.

Utilizarea TIC în educație ca suport pentru prac-ticile pedagogice tradiționale sau/și ca suport pentruintroducerea metodelor bazate pe învățare oferăacces universal la educație de calitate, dezvoltareprofesională a dascălilor și un management eficiental educației.

o nouă paradigmă în educația digitalizată „Smart Education”Ne propunem să asigurăm în viitor o „planetă

mai inteligentă” prin crearea de infrastructuri șimedii inteligente ușor compatibile pentru cetățeniieducați prin mijloace și modalități avansate deînvățare. Factorii esențiali care definesc „educațiainteligentă” sunt: motivarea, adaptarea, tehnolo-gia înglobată, auto-orientarea, resurse integrate.

Trecerea de la învățarea din manuale la învățareadin experiență, care presupune capacitatea ridicatăde rezolvare de probleme, creativitate și capacitateade autoevaluare, reprezintă o cerință a noii etape înprocesele educativ-formative.

Adaptarea la cerințele dezvoltării unei cariereprofesionale prin creșterea flexibilității sistemuluieducațional, învățarea personalizată în strânsă co -nexiune cu interesele personale, cu aspirațiile pen-tru cariera viitoare și cu potențialul intelectualnativ, pot asigura nivelul de pregătire necesar pen-tru noua societate bazată pe cunoaștere, creativitateși inovare.

101

Utilizarea celor mai avansate tehnologii deinformare și comunicare, învățarea oriunde și ori-când, apelând la mijloace avansate TIC reprezintă odirecție de acțiune esențială în optimizarea procesu-lui formativ.

Crearea de platforme care încurajează învățareacentrată pe elev (student) cu posibilități de indivi-dualizare în funcție de interes și capacitate intelec-tuală.

Trecerea de la modul teaching la modul lear-ning

– de la transmiterea de cunoștințe la învățarea„autodirecțională” prin evaluarea online a per -formanțelor,

– „profesorul” devine asistent (mentor) pentruînvățare.

Smart education este susținută de trei pilonicare au la bază evoluția tehnologiilor informației șicomunicațiilor:

1. mobile computing – dispozitive de calcul șicomunicare mobile (telefoane inteligente, tablete,dispozitive avansate de comunicare etc.) –, facili -tează accesul la informații și cunoștințe, oricând șioriunde, creșterea eficienței procesului educațional.

2. cărțile digitale – tehnologii video, animații,realitate virtuală, hiperlinkuri –, facilitează studiulindividual prin interactivitate și adaptare la apti -tudinile și competențele elevilor (studenților).

3. cloud computing – lucrul în rețea oriunde depe orice dispozitiv, materialele educaționale suntpostate în diferite formate, procesul de învățaredevine mai atractiv, mai eficient.

Cea mai avansată etapă în schimbarea educațieio reprezintă „educație inteligentă”, unde suntfo losite tehnici și tehnologii specifice inteligențeiar tificiale, roboticii, învățării automate. Orașeleinteligente, mobilitatea inteligentă, coroborate cumedii inteligente de învățare, reprezintă suportultrecerii la o nouă etapă în evoluția civilizațieiumane. Crearea de cyber-parcuri cu multiplecapacități de comunicare va permite îmbunătățireaabilităților de comunicare și colaborare prin tehno-logii avansate care asigură suportul pentru învățareși educație interactivă.

Se prefigurează o nouă societate bazată pecooperarea și interacțiunea agenților inteligenți înstructuri integrate complexe de agenți inteligenți„naturali” și agenți inteligenți artificiali.

Cetățenii trebuie pregătiți pentru a face față pro-vocărilor generate de evoluția tehnologiilor digitale,

de a crea noi tehnologii inovatoare în folosulsocietății și al creșterii calității vieții.

Dascălii (profesorii) vor trebui să-și restructu -reze rolul lor prin stabilirea căilor optime pentru caelevii (studenții) să achiziționeze competențecognitive și să gestioneze eficient acest proces îndiferite situații.

Tranziția de la educația tradițională la societateabazată pe cunoaștere schimbă rolul dascălilor nunumai privind practicile metodologice, ci și menta-litatea privind încrederea în diferite medii deînvățare care asigură flexibilitate și adaptabilitate.

Implementarea conceptului „Smart education”va schimba metodologiile de predare, verificare șivalidare a competențelor și abilităților, roluldeosebit și desigur mentalitatea elevilor/studențilorcare își pot gestiona mai eficient pregătirea și for-marea profesională robustă, cu reale capabilități deplanificare și autoevaluare. Constrângerile tem -porale și geografice nu vor mai influența procesuleducativ-formativ, iar trecerea la educația centratăpe elev/student poate deveni realitate.

Dascălii (mentorii) vor avea o misiune dificilă deoptimizare a procesului formativ-educativ atât prinselecția informațiilor/cunoștințelor transmise, cât șiprin adaptarea metodei de predare în funcție depotențialul cognitiv și aspirațiile elevi lor/studenților.

concluziiTehnologia și în mod special tehnologia infor -

mației și comunicațiilor influențează educația, așacum și educația contribuie la dezvoltareatehnologiei și implementarea acesteia și îneconomie și în societate.

Progresele deosebite obținute în domeniul teh-nologiei impun modificări de substanță ale procese-lor educative și formative.

Digitalizarea economiei și a societății în ansam-blul lor impune în mod natural digitalizareaeducației și trecerea la noua paradigmă „Smart edu-cation”, care, coroborată cu cerințele noii societățibazate pe cunoștințe, creativitate și inovare, poateasigura cetățenilor nivelul de educație și abilitățilenecesare pentru crearea unei Europe mai inteligente.

Materialul reprezintă o succintă sinteză a proble-maticii educației în contextul evoluției tehnologieiinformației și comunicațiilor, inclusiv impactul teh-nologiilor emergente bazate pe inteligență artificialăși robotică cognitivă asupra formării cetățenilorcompatibili cu societatea cognitivă.

102

* Cuvânt susținut la deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Academice Timișene(16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

** Rectorul Universității București

Universitățile sunt unele dintre cele mai vechi,stabile și durabile instituții omenești. Caracterul lordurabil este o consecință a esenței lor perene. Chiardacă stabilirea unor caracteristici specifice sau par-ticulare este controversată, ține de esența acesteiinstituții exercitarea rațiunii în vederea cunoașteriiadevărului (cf. Chris Brink, The Soul of a Univer -sity. Why Excellence is Not Enough, Bristol Univer-sity Press, 2018).

Democratizarea cunoașterii, mobilitatea globalăa studenților, integrarea cu industriile sunt doarcâțiva dintre cei mai importanți factori ai schimbăriiuniversităților în plan global. Rolul universităților îneducarea specialiștilor, în cercetarea științifică și înfurnizarea de expertiză pentru rezolvarea pro -blemelor sociale este de netăgăduit.

Pe de altă parte, însă, suntem martori ai unei pu -ternice tendințe politice și culturale globale careerodează și subminează cu o virulență alarmantărolul și locul experților în viața publică, până lapunctul în care autori avizați și lucizi ajung săvorbească despre „moartea expertizei”. De aceea,câteva dintre problemele cu care ne vom confruntaîn viitor sunt legate de modul în care instituțiiledemocratice vor favoriza dezvoltarea cunoașteriiștiințifice, dar și, în mod convers, de modul în caremecanismele prin care cunoașterea publică, mai alesaceea de natură științifică, va determina conso -lidarea și dezvoltarea democrației.

Câteva dintre întrebările presante care așteaptăclarificări și răspunsuri sunt:

În ce termeni conceptualizăm relațiile dintreștiință și democrație?

Sunt valorile tradiționale ale cunoașterii obiec-tive ale naturii armonizabile cu va lorile rezona -

bilității și ale compromisurilor și ne gocierilorpolitice democratice?

Cum integrăm cunoașterea științifică și valorilecare îi dau substanță cu valorile democratice?

Ce rol mai joacă experții și cunoașterea lor,bazată pe dovezi și pe metode științifice empirice,într-o lume a cărei retorică și discurs public apasăobsesiv pe ideea dreptului egal al tuturor, deopotrivăexperți și profani, la exprimarea oricăror opinii,indiferent cât de puțin ar fi acestea garantate, prinlipsa scrutării cri tice sau a aplicării oricărei normeepistemice a raționalității și raționării științifice?

Cum susținem autoritatea epistemică a cunoaș -terii științifice în fața asaltului nesancționat alimpunerii nediscriminatorii a opiniilor?

Cât de periculoasă este condiția aceasta critică aunei evidente lipse de încredere publică în autoritateaștiinței, în adevărul faptelor și în regulile obiective șiimpersonale ale metodei empirice a cunoașterii?

Realizarea unui just echilibru între cei doi piloniai oricărei societăți moderne evoluate – anume,cunoașterea științifică și valorile moral-politicedemocratice, – dezvoltarea unei well-ordered science(Philip Kitcher), prin instituții care mediazăinteracțiunea și dialogul dintre cercetători/savanți șiun public de nespecialiști avizați și educați, caresunt interesați și implicați în probleme globale cuimpact social masiv, sunt și vor rămâne și pentruviitorul previzibil atât provocări, cât și ținte de atinspentru universitățile secolului al XXI-lea.

O parte esențială a acestui proces va consta înajustarea reciprocă a disciplinelor care intră în struc-tura STEM cu disciplinele socioumaniste, careasigură cunoașterea morală și perspectiva axiologicăasupra vieții sociale.

Universitatea la începutul secolului al XXI-lea. Provocări și perspective*

Mircea Dumitru**Membru corespondent al Academiei Române

103

Digitalizarea, inteligența artificială, industriilecreative – piloni ai celei de-a IV-a revoluții teh -nologice în curs – vor accelera acest proces de in -tegrare interdisciplinară care va conduce la con sti -tuirea unei autentice instituții de educație și decercetare superioare, care să-și merite numele deUniversitate, în deplina sa accepțiune etimologicăși în acord cu etosul ei universalist.

Pentru a articula și mai bine cadrul în careurmează să funcționeze și să se dezvolteuniversitățile la începutul acestui mileniu, iată șicâteva elemente de foresight (cf. University of theFuture, Ernst & Young, 2012).

Dacă digitalul a pătruns în educație încă din anii’90, prin diverse instrumente ale educației online,noua revoluție tehnologică – cea de-a IV-a, cum esteea cunoscută – are potențialul unui proces disruptiv,inclusiv în educație și, în cazul nostru, înînvățământul universitar.

Tehnologiile digitale vor transforma inclusivmodalitatea în care este produsă, valorificată șivalorizată cunoașterea. Dacă, până la acest moment,mediul academic avea un statut, să spunem, privile-giat în producerea, „depozitarea” și folosireacunoașterii, există o largă acceptare a faptului că, înacest lanț al producerii și folosirii „valorii” – prinaceasta înțelegând inclusiv cunoașterea –, sectorulprivat va juca un rol din ce în ce mai important înproducerea cunoașterii și a inovării.

Viitoarele modele de universități vor trebui sărăspundă unei alte provocări/situații: mobilitateaglobală a studenților. Accesul la studii a fost domi-nat, în mod tradițional, de o modestă parte a tinerilorprovenind din piețele aflate în dezvoltare sau celeemergente. Astăzi, accesul acestora la studiisuperioare crește în mod semnificativ. Spre exem-plu, în prima decadă a acestui secol, rata de partici-pare la învățământ terțiar a tinerilor din China s-atriplat de la 8%, la 25,9%. Estimările spun cănumărul se va dubla din nou, în următorii 10–15 ani.

Democratizarea cunoașterii și a accesului vapune presiune inclusiv pe universități să se adaptezeși să își regândească modalitățile și conținuturile înpredare-învățare, să inițieze și să dezvolte partene -riate mai strânse cu sectorul privat care va juca nudoar rolul de partener și client, dar și cel de com-petitor. Mai mult, devine din ce în ce mai evidentă,pentru următorul deceniu, emergența unui numărmic al „elitei”, a unui număr restrâns de

„universități globale”, din care vor face parte atâtuniversitățile deja consacrate, cât și o serie deuniversități din China. Plecând de la acesteprovocări, merită subliniată și dimensiunea civică aunei universități, care se conturează în jurul pro -priului scop: înțelegerea profundă nu doar a chestiu-nii „la ce este bună universitatea”, ci și a întrebării„pentru ce este bună, pentru ce folosește”.

„Smart specializations” sunt elemente cheie înprocesul de dezvoltare și de implementare al unorcurricula sau programe inovative. Specializărileinteligente sunt interconectate.

Universitatea din București a introdus câtevaprograme de studiu care urmăresc să capteze ele-mente ale etosului acestor schimbări majore pecare le trăiesc universitățile de astăzi. Astfel, Fa -cultatea de Matematică și de Informatică oferă unprogram de master în domeniul Security andApplied Logic. Programul este conceput având caadresanți pe aceia interesați în cybersecurity; secon centrează asupra securizării informației, adezvoltării unor modele de instrumente de secu -rizare. Domeniile de cercetare și de interes sunt:cryptography, computational logic, networks secu-rity, security of informatics systems.

Facultatea de Filosofie a dezvoltat un masteratinterdisciplinar în științe cognitive, în limbaengleză, denumit „Open Mind”, care combină stu -diile avansate cu cercetarea și care beneficiază deaportul unor profesori străini, veniți de launiversități importante din Europa, Statele Unite șiCanada. „Open Mind” oferă cursuri în psihologiacomparativă, a dezvoltării și evoluționistă, lingvis -tică cognitivă și pragmatică, logică pentru științelecognitive, neuroștiințe sociale și neuropsihologie,antropologie cognitivă, cogniție animală.

O inițiativă de dată foarte recentă este înființareaunei școli doctorale speciale, interfacultare și cu ca -racter interdisciplinar, numită InterdisciplinarySchool of Doctoral Studies. Prima temă oferită casubiect de studiu și de cercetare studenților docto -ranzi care vor activa în această Școala Inter -disciplinară va fi „Mind and Cognition”.

bibliografie

Chris Brink, The Soul of a University. Why Excellenceis Not Enough, Bristol University Press, 2018.

Ernst & Young, University of the future, 2012.

104

*Cuvânt susținut la deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Academice Timișene(16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

**Președintele Secției de științe tehnice

IntroducereIngineria reprezintă activitatea de aplicare a

cunoștinţelor științelor matematice, fizice, chi-mice etc. dobândite prin studiu, experiență și prac-tică, pentru dezvoltarea de modalități de utilizare înmod economic a materialelor și forțelor naturii înbeneficiul omenirii. Cei care realizează această acti-vitate se numesc ingineri. Ca urmare putem spune căinginerii sunt acea comunitate profesională cecreează soluții care să servească bunăstării omeniriiși nevoilor societății. Pentru realizarea acestei sar-cini de creaţie, inginerii au nevoie de cunoştinţe caresunt dobândite în cadrul universităţilor cu profil teh-nic sau al facultăţilor cu profil tehnic din universită-ţile comprehensive.

Primele şcoli tehnice pentru formarea de ingi-neri de mine şi de poduri şi şosele au fost înfiinţateîn Germania, Franţa şi Rusia, începând cu mijloculsecolului XVIII. Urmând exemplul școlilor de ingi-neri din ţările mai sus menţionate, pregătirea ingine-rească în România și-a afirmat mai întâi preocu -pările în domeniile infrastructurii – poduri, șosele,căi ferate, edificii publice –, necesarul strigent pen-tru demarajul modern al dezvoltării ţării. Până laapariţia primelor universităţi româneşti care au for-mat ingineri, aceştia au fost formaţi în universităţidin Europa, în special din Austria, Germania,Franţa şi Ungaria. În anul 1852 se creează pe terito-riul României prima școală de ingineri cu scopulpregătirii de conductori de lucrări publice. Dupăanul 1918, învățământul tehnic superior se extindeîn mod semnificativ prin transformarea Școliinaționale de poduri și șosele în Școala Politehnicădin Bucureşti (1920), înfiinţarea Școlilor Poli -tehnice din Timișoara (1920) şi Iaşi (1939). La

Universitățile din București și Iași s-au organizatsecții de învățământ aplicat de mecanică, chimie etc.care au acordat diplome de ingineri. La Cluj,Cernăuți şi Chișinău au funcționat școli de conduc-tori tehnici. După anul 1948, numărul facultăţilor cuprofil tehnic, precum şi cel al numărului de absol-venţi, creşte semnificativ, ajungându-se la un maximla mijlocul deceniului al IX-lea al secolului trecut.După anul 1989, învăţământul tehnic românesc asuferit schimbări profunde, înfiinţându-se facultăţicu profil tehnic în aproape toate universităţile dinRomânia. Acest lucru a avut repercusiuni negativeîn ceea ce priveşte calitatea absolvenţilor. De-a lun-gul timpului au fost formaţi peste 850 000 de ingi-neri în facultăţile cu profil tehnic din România, ceeace a făcut ca inginerii să fie cel mai numeros corp despecialişti cu studii superioare al ţării.

Din analiza evoluţiei învăţământului tehnic ro -mânesc, prezentată în capitolul Istoria învăţămân-tului tehnic din România din Istoria tehnicii şiindustriei româneşti (Istoria electrotehnicii, ener-geticii, transporturilor şi învăţământului tehnic)[1], re zultă că acesta a urmat evoluţia tehnicii şi adezvoltării societăţii, evoluând de-a lungul timpu-lui. Acesta s-a adaptat cerinţelor societăţii şi areacţionat la schimbările semnificative de-a lungulevoluţiei tehnicii, aşa-numitele revoluţii indus -triale. Astfel, dacă la începuturile sale învăţă -mântul tehnic românesc era axat pe formarea deingineri constructori şi mecanici (domenii speci -fice primei revoluţii industriale), începând cuprima parte a secolului XX au fost introduse spe-cializările electromecanică şi electrotehnică(domenii specifice celei de-a doua revoluţii indus-triale), iar în a doua parte a secolului XX au fost

Universităţile tehnice româneşti în faţa sfidărilor celei de-a patra revoluţii industriale*

Acad. Dorel Banabic**

105

introduse speciali zările de electronică, automaticăşi de calculatoare (domenii specifice celei de-atreia revoluţii industriale). În ultima decadă numă-rul anual al ab solvenţilor facultăţilor tehnice s-amenţinut aproximativ constant (între 25 000 şi30 000) pe fondul scăderii dramatice a număruluide absolvenţi de universităţi [2]. Scăderea puter -nică a numărului de absolvenţi în această perioadăs-a produs pe seama colapsului universităţilor pri-vate şi a scăderii semnificative a numărului deabsolvenţi de la facultă ţile cu profil economic şijuridic. Analizând datele prezentate în lucrarea [2]rezultă o creştere a ponderii unui domeniu relativnou al ingineriei, ingineria economică, careîmpreună cu ingineria mediului şi ingineria indus-trială (noua denumire a domeniului de Tehnologia

Construcţiilor de Maşini), ocupă poziţia a doua, cuun număr de absolvenţi comparabil cu cel aldomeniului electric. Pe poziţia a treia este dome-niul Ingineriei Construcţiilor şi Arhitecturii urmatde cel al Industriei Alimentare. Aceste rearanjăriale distribuţiilor pe domenii reflectă cerinţele pie-ţei forţei de muncă din România. În Figura 1 esteprezentat numărul de absolvenţi de facultăţi cuprofil tehnic (inginerie) al primelor zece ţări înordinea numărului de absolvenţi (fără China şiIndia) pentru anul 2015.[3]

Comparând numărul de absolvenţi anual îninginerie din România (între 25 000 şi 30 000) cucele prezentate în Figura 1 putem trage câteva con-cluzii: numărul absolut al absolvenţilor în inginerieîn România este mic în comparaţie cu cel al ţărilorprezentate; dacă raportăm numărul absolvenţilor laacela al populaţiei, situaţia este mult mai echi -librată: procentul de absolvenţi în inginerie dinpopulaţia ţării este similar cu cel al Franţei şi Japo-niei, dublu faţă de cel al Statelor Unite şi jumătatefaţă de cel al Rusiei şi Iranului. Dacă raportarea seface la PIB-ul ţărilor (care reflectă, printre altele,gradul de dezvoltare al industriei ţării respective),ierarhia se schimbă complet, România găsindu-seîn acelaşi pluton cu Rusia, Iranul, Indonezia şiUcraina.

Dacă analiza se face pe domeniile Știinţă, Teh-nologie, Inginerie şi Matematică (STEM) şi seinclud şi China şi India, atunci ierarhia se schimbă,arătând ca în Figura 2 [4]. Toate cele patru domeniiincluse aici sunt esenţiale pentru realizarea obiecti-velor celei de-a patra revoluţii industriale.

Figura 1. Ierarhia ţărilor în funcţie de numărul de absolvenţi de facultăţi cu profil tehnic (inginerie)

în anul 2015 [3]

Figura 2. Ierarhia ţărilor în funcţie de numărul de absolvenţi de facultăţi îndomeniile Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică (STEM) în anul 2016 [4]

106

A patra revoluţie industrială – Industry 4.0În perioada 2000–2010, industria europeană a

pierdut 10% în termeni de valoare adăugată faţă deţările emergente. Răspunsul ţărilor europene laaceastă situaţie a fost dat printr-un program foarteambiţios numit „Industry 4.0”. Conceptul a fostintrodus de cancelarul Merkel al Germaniei înanul 2011 şi prezentat în cadrul târgului de laHanovra [5]. Ulterior această iniţiativă a fosturmată de alte state atât europene, cât şi din afaraEuropei sub diferite denumiri: „Factory of theFuture” (Franţa şi Italia), „Catapult” (UK), „SmartManufacturing” în US, respectiv „Made in China –2025” în China sau „Innovation 2025” în Japonia.

Conceptul Industry 4.0 a devenit mai cunoscutodată cu iniţiativa Forumului Economic Mondialde a organiza o dezbatere pe această temă în cadrulunei întâlniri la Davoz, organizate în ianuarie2016. Klaus Schwab, fondatorul şi coordonatorulacestei organizaţii, a publicat o carte [6] în careprezintă pe larg concluziile acestui forum. Celedouă concepte, care stau la baza acestei noi revolu-ţii industriale şi care fac diferenţa faţă de etapeleanterioare ale dezvoltării industriei, sunt: Siste -mele Cyber-Fizice (Cyber-Physical Systems) şiInternetul Obiectelor (Internet of Things). Tehno-logiile au evoluat disruptiv de la apariţia lor pânăîn prezent, putând fi definite patru mari revoluţiiindustriale (denumite în literatură Industry 1 pânăla Industry 4) (Figura 3) [7]. Revoluţiile indus triale

reprezintă transformarea radicală a structurii uneieconomii prin schimbarea tipului de energie folo -sită, utilizarea unor noi sisteme de maşini şi deforme de organizare a producţiei. Dacă preceden -tele revoluţii industriale erau caracterizate demecanizare (prima revoluţie industrială de la sfâr-şitul secolului XVIII), electricitate (a doua revolu-ţie industrială de la începutul secolului XX), digi-tizare (a treia revoluţie industrială din ultimul sfertal secolului XX), cea de-a patra revoluţie indus-trială este caracterizată de conectivitate. Mai multeinformaţii despre revoluţiile industriale şi caracte-risticilor lor găsiţi în discursul de recepţie în Aca-demia Ro mână al autorului [7].

românia în faţa celei de-a patra revoluţii industrialeEste pregătită România să se alinieze ţărilor

europene care au demarat deja programe naţio -nale/europene pentru a răspunde acestei provocări şia nu rămâne un outsider în această competiţie? Pen-tru aceasta trebuie ca una dintre direcţiile de dezvol-tare strategică a României să fie orientată pe dome-niul Industry 4.0.

Spre deosebire de țările avansate din punct devedere tehnologic, în România discuțiile privindIndustry 4.0 nu au fost abordate în literatura de spe-cialitate. Cu toate acestea, conceptul Industry 4.0este promovat foarte intens de companiilemultinaționale localizate în România (Siemens,Bosch, Continental, FESTO, Vodafone etc.). Din

Figura 3. Evoluţia tehnicii de la prima la a patra revoluţie industrială [6]

107

păcate încă nu se observă un interes major al com-paniilor româneşti pentru agenda Industry 4.0. Refe-rindu-mă la domeniul academic, menționez faptulcă doar Universitatea Politehnica din Bucureşti aintrodus o specializare la masterat în domeniul sis-temelor cyber-fizice cu aplicații în domeniul siste-melor de fabricație [8].

În continuare se vor prezenta avantajele şi deza-vantajele României în agenda Industry 4.0 a Euro-pei, precum şi câteva propuneri pentru promovareaacesteia.

Punctele tari:– existența forței de muncă înalt calificate în

domeniul IT;– existența unui sector IT foarte performant, cu

competențe în domeniile esențiale pentru Industry4.0: inteligența artificială, securitatea datelor, BigData, rețele de comunicații etc.;

– existența unor centre de cercetare performanteîn câteva domenii importante pentru Industry 4.0:informatică, calculatoare, robotică, automatică;

– existența unui masterat în sisteme cyber-fizice în cadrul Universității Politehnica dinBucureşti [8];

– existența unui workshop cu tradiție în dome-niul sistemelor cyber-fizice organizat anual de Uni-versitatea Politehnica din Bucureşti împreună cuAcademia Romană;

– existența unor nuclee de cercetare în teh -no logii specifice pentru Industry 4.0 (AditiveManufacturing) sau în domeniul simulării avansatea proceselor de fabricație (multiscale modeling, sto-chastic modeling);

– implicarea unor colective universitare înproiecte europene din domeniul Industry 4.0;

– existența unei diaspore româneşti foarte activeîn acest domeniu;

– existența unei infrastructuri de internet foarteperformante;

– existența unei industrii în plină dezvoltare,ceea ce o face atractivă pentru atragerea de investițiiîn facilități noi de producție;

– existența unei industrii de furnizori pentruindustria auto dezvoltată şi cu o dinamică accen -tuată, acest sector fiind unul dintre cele mai atrac tivepentru Industry 4.0;

– existența unor companii care oferă expertiză înacest domeniu, precum Digital Twin, NTT Data,Evosoft, Fortech etc.;

– existența unei excelente colaborări cu industriagermană, promotoarea Industry 4.0.

Punctele slabe:– lipsa unui program coerent al guvernelor

României în domeniul Industry 4.0;– lipsa unei eficiente şi competente reprezentări

în foruri internaționale unde se discută agendaIndustry 4.0;

– lipsa participării (cu câteva excepții) cercetă-torilor români la conferințe internaționale în care sedezbat problemele Industry 4.0;

– lipsa vizibilității cercetătorilor români dindomeniul tehnologiilor de prelucrare (cu câtevaexcepții) în literatura de specialitate relevantă pentrucomunitatea ştiințifică internațională;

– lipsa unei culturi organizaționale în industriaprelucrărilor mecanice din România;

– lipsa resurselor financiare ale întreprinderilorromânești din domeniul prelucrărilor mecanice;

– lipsa interesului băncilor româneşti în finan -țarea activităților specifice acestui domeniu;

– lipsa specialiştilor în organizarea producției;– lipsa calificării forței de muncă în domenii

interdisciplinare;– lipsa unor specializări interdisciplinare (calcu-

latoare-senzorică-tehnologii mecanice-materiale-organizarea producției), cu excepția specializării desisteme cyber-fizice menționate în secțiunea ante-rioară;

– calitatea slabă a studenților în unele domeniiesențiale pentru Industry 4.0: construcții de maşini,mecanică, ştiința materialelor, organizarea pro -ducției etc.

Dacă analizăm atât punctele tari, cât şi pe celeslabe prezentate succint mai sus putem răspunde laîntrebarea din titlul secţiunii: România nu este pregă-tită încă pentru a face față sfidărilor celei de-a patrarevoluții industriale, care a început deja de cinci ani şicare nu se reflectă încă în realitățile țării noastre.

Ce este de făcut? 1. Înființarea unui Think-Thank în domeniul

Industry 4.0, care să cuprindă specialişti dinuniversități, institute ale Academiei Române,Academia de Științe Tehnice din România, indus-trie, firme de IT.

2. Definirea unei agende Industry 4.0 aRomâniei.

3. Introducerea în Strategia de Dezvoltare aRomâniei a unei agende Industry 4.0.

4. Introducerea în Programul Național de Cer-cetare, Dezvoltare şi Inovare 2015–2020, PNIII, spreexemplu în Programul 2, Creşterea Competitivitățiieconomiei Româneşti prin Cercetare, Dezvoltare şi

108

Inovare, a domeniului Industry 4.0 ca domeniu prio-ritar.

5. O promovare mai accentuată a conceptuluiIndustry 4.0 în mediul academic, de cercetare şiindustrial din România.

6. Adaptarea universităţilor tehnice la cerinţelecelei de-a patra revoluţii industriale.

7. Continuarea şi dezvoltarea inițiativelor exis-tente prin dezbateri, mese rotunde, workshop-uri decătre Academia Română, Academia de Științe Teh-nice din România, Camerele de Comerț, asociațiileprofesionale (ARIES, AGIR, ACAROM, AsociaţiaUniversitară de Ingineria Fabricaţiei etc.) pentrupromovarea conceptului Industry 4.0.

8. Găsirea unor modalități de motivare de cătreGuvernul României de implicare a firmelor româ-neşti în Agenda Industry 4.0.

9. Găsirea unor soluții de interesare a băncilorromânești în finanțarea unor inițiative de implicareale întreprinderilor în programul Industry 4.0.

10. Intensificarea colaborărilor cu specialiştiiromâni din diaspora implicați în programele Indus-try 4.0.

11. Promovarea unor persoane competente înplatforme şi agenții europene care au ca domeniu deinteres Industry 4.0.

12. Eficientizarea comunicării între repre -zentații României în forurile europene, unde sedezbat problemele din acest domeniu, şi cei dinorganismele naționale (agenții de finanțare, uni -versități etc.).

Din cele de mai sus se poate concluziona că înacest moment, cu toate inițiativele insulare men -ționate, România nu este încă pregătită să se inte-greze în agenda Industry 4.0 a Europei. Consider căîntârzierea demarării rapide de acțiuni va duce lascoaterea României de pe harta agendei europenedin acest domeniu, cu repercusiuni negative pe ter-men lung pentru companiile româneşti. Este nece -sară o campanie activă de conştientizare şi sprijinirea acestora pentru adaptarea lor la tendințele euro -pene şi mondiale de digitizare a fabricației.

Universităţile tehnice româneşti în faţa celei de-a patra revoluţii industrialeÎn ultima decadă a demarat cea de-a patra revo-

luţie industrială, care produce schimbări profunde înindustria mondială, ceea ce necesită o adaptare aînvăţământului tehnic la cerinţele acesteia. Esteimperios necesară introducerea în programele deînvățământ a unor cursuri interdisciplinare care săabordeze problematica Industry 4.0 la specializări,

Figura 4. Competenţele facultăţilor Universităţii din Manchester corelate cu competenţele cerute de Industry 4.0 [9]

109

precum tehnologia construcţiilor de maşini, maşini-unelte şi sisteme de producţie, inginerie industrială,mecatronică, robotică, instrumentaţie şi achiziţii dedate, reţele şi software de telecomunicaţii, calcula-toare, tehnologia informaţiei etc.

Adaptarea universităţilor tehnice la cerinţelecelei de-a patra revoluţii industriale este o pro -blemă globală. Universităţile din ţările puternicdezvoltate industrial au demarat programe de re -structurare pentru a se adapta sfidărilor tehnolo -gice din ziua de azi. Un studiu de caz este prezen-tat în continuare. Universitatea din Manchester(formată în anul 2004 prin unirea Universităţii Victoria din Manchester cu University of Man-chester Institute of Science and Technology,UMIST, fondat în anul 1824) a de marat un ampluprogram de adaptare la cerinţele Industry 4.0 prinincluderea în acest program a trei facultăţi: Fa cultyof Science and Engineering (FSE), Faculty ofHumanities (FoH) and Faculty of Biology, Medi -cine and Health (FBMH) [9]. Au fost identificatecompetenţele existente în cele trei facultăţi (repre-zentate în cercurile din colţurile triunghiului şile-au corelat cu competenţele solicitate de Indus -try 4.0 (reprezenate în cercul din centru) (veziFigura 4 [9]). Aşa cum rezultă din Figura 4, pentruobţinerea de competenţe cerute de Industry 4.0 nusunt suficiente competenţele date de cele trei facul-tăţi, ci, în plus, sunt necesare competenţe multidis-ciplinare, neabordate în cadrul niciuneia dintre celetrei facultăţi. Evident că acest lucru este mai uşorde realizat în cadrul universităţilor generaliste, detipul Universităţii din Manchester, care au toatecele trei tipuri de facultăţi menţionate (sau simi lareacestora).

Universităţile tehnice nu au, de regulă, cele treitipuri de facultăţi, cum sunt cele menţionate mai sus.În acest caz, soluţia este de colaborare a acestora cuuniversităţile generaliste sau cu cele de medicină şide ştiinţe agricole, în vederea realizării de labora -toare/centre/institute comune care să aibă compe -tenţe în domeniul Industry 4.0.

Un alt aspect foarte important este acela al vite-zei de adaptare la sfidările Industry 4.0. Una dintretendinţele existente la ora actuală este necesitatearecalificării angajaţilor din industrie, pentru a seadapta cerinţelor celei de-a patra revoluţii indus -triale. Spre exemplu, în industriile de automobile,aeronautică şi transport timpul necesar pentru reca-lificare este prezentat în Figura 5 [10]. Aceeaşi ten-dinţă se manifestă şi în alte domenii ale industriei.

Pentru a răspunde adecvat rolului pe care îl au,acela de formare de specialişti pentru economiaromânească, universităţile tehnice trebuie să-şiregândească strategia de dezvoltare. Un accent totmai mare va trebui pus pe recalificarea personalului,pentru a da specialiştilor cunoştinţele necesare înnoul context al celei de-a patra revoluţii industriale.Principalele cerințe pentru absolvenții uni ver -sităților tehnice sunt: dobândirea de cunoștințe dindomeniul digital; dobândirea de cunoștințe dindomenii multidisplinare; dobândirea de cunoștințeantreprenoriale necesare înființării de Start-up-uri şiSpin-off-uri; dobândirea de abilități de muncă înechipă (specifică activității inginerilor), dobândireade cunoştinţe în domeniul managementului.

Întrebările la care trebuie să răspundă universi-tăţile tehnice româneşti, pentru a face faţă sfidărilorcelei de-a patra revoluţii industriale, sunt urmă -toarele:

• Sunt relevante sistemul şi programele actualepentru a patra revoluţie industrială?

• Cum reconstruim sistemul pentru a-l adaptacerinţelor celei de-a patra revoluţii industriale?

• Cum implicăm întreprinderile în acest procesde reconstrucţie?

• Sunt pregătite cadrele didactice pentru a seadapta la a transmite competenţele necesare celeide-a patra revoluţii industriale?

• Sunt pregătite pentru a se adapta globalizării?• Este susţinută schimbarea de guvernele

României? În funcţie de modul cum vor răspunde univer-

sităţile tehnice la întrebări, acestea se vor adapta

Figura 5. Timpul necesar pentru recalificare în industriile de automobile, aeronautică şi transport [10]

110

sau nu la ceea ce cere industria de la acestea, şianume: absolvenţi cu solide cunoştinţe multi -disciplinare în domeniile Ştiinţă, Tehnologie, Ingi-nerie şi Matematică (STEM); cunoştinţe digitale;abilitatea de a lucra în echipă; cunoştinţe antrepre-noriale etc.

bibliografie

[1] Popescu I., Banabic D., De Sabata C., Voicu M.,Istoria învăţământului tehnic, În: Istoria tehnicii şi in -dustriei româneşti (Istoria electrotehnicii, energeticii, tran -sporturilor şi învăţământului tehnic), Coordonator BanabicD., Editura Academiei Române, Bucureşti, 2019.

[2] Banabic D., Axinciuc V., Evoluţia numărului deabsolvenţi de învățământ tehnic din România în perioada1871–2016, În: Educaţia şi cercetarea românească. Stareaprezentă şi perspectiva, Eds: Frangopol P.T., Banabic D.,David D., Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018,p. 92–114.

[3] https://www.statista.com/chart/3559/the-countries-with-the-most-engineering-graduates/

[4] https://www.forbes.com/sites/niallmccarthy/ -2017/02/02/the-countries-with-the-most-stem-graduates-infographic/#6e85d0cc268a

[5] Recommendations for implementing the strategicinitiative Industrie 4.0, Final report of the Industrie 4.0Working Group, ACATECH National Academy of Scienceand Engineering, Germany, April 2013.

[6] Schwab K., The Fourth Industrial Revolution,World Economic Forum, Geneve, 2016.

[7] Banabic D., Evoluţia tehnicii şi tehnologiilor de laprima la a patra revoluţie industrială şi impactul lor social,Discurs de recepţie în Academia Română, 26 septembrie2018

(https://academiaromana.ro/sectii/sectia08_tehnica/doc2018/2018-0926-Banabic-DiscursReceptie.pdf)

[8] http://acs.pub.ro/doc/master/ro/courses/CPS-cour -ses-ro.pdf

[9] http://www.digitalfutures.manchester.ac.uk/what-we-do/societal-challenges/industry-40/

[10] The Future of Jobs Report, World EconomicForum, Centre for the New Economy and Society, Geneva,2018.

111

* Cuvânt susținut la deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Academice Timișene (16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

** Profesor universitar dr., rectorul Universității de Vest din Timișoara

Prin soluția unui centru universitar integrat șichiar prin pregătirea construcției viitoare a uneirețele universitare publice de cercetare, manage-mentul academic timișorean își poate propune săconstruiască orașul universitar de mâine, de secol21. Transformarea și rearanjarea strategică a patruuniversități publice într-o inițiativă comună,optimizată, care să permită concentrarea resurselor,poate poziționa centrul universitar timișorean peharta celor mai importante zece instituții de educațiesuperioară din aria Noii Europe, a țărilor aderate înUniunea Europeană după anul 2000. Acest potențialsalt în topul universitar european ar propulsaTimișoara și zona de vest a țării pe primul loc înRomânia, sub aspectul vizibilității și atractivitățiieducaționale, și ar putea fi driver-ul cheie pentrudezvoltarea economică și creșterea întregii regiuni,în această parte a Europei.

Universitatea de Vest din Timișoara (UVT)aniversează 75 de ani de la înființare, un praganiversar ce ne onorează, atât pe noi, profesorii,cât și pe toți cetățenii orașului, comunitateatimișoreană. Acest parteneriat, care împlinește75 de ani în 2019, se cere dezvoltat, consolidatși sprijinit manifest.Așadar apare ca firească întrebarea: cum ne pre-

gătim pentru următorii 75 de ani? Sau măcar pentruurmătorii zece ani? Este o întrebare la care sunt con-vins că nu mai avem cum să răspundem doar noi, ceicare facem parte din comunitatea academică aUniversității de Vest. Internaționalizarea, globaliza-rea, generalizarea comunicațiilor și revo luțiaindustrială și digitală ne îndreaptă spre o altă vi -

ziune, în care nu mai putem să generăm răspunsuricalificate în educație doar prin specializare, ci maiales prin integrare; pentru că dezvoltarea comu -nităților urbane mari din Europa se bazează peresursele universitare, este, de asemenea, și rândullor, al universităților, să avanseze spre integrare șiconcentrare a resurselor, pentru ca să fie într-adevărun driver al creșterii și dezvoltării ecosistemelorurbane ale secolului 21.

Așa ne dorim și așa se cristalizează și direcțiadezvoltării Timișoarei, ca ecosistem urban, ale căreiexpertiză și inițiativă de creștere se regăsesc înfacultățile universităților sale. Toate cele patruuniversități publice pot forma o rețea a viitorului,prin care să se lanseze proiectele de creștere aleorașului și zonei, așa cum se întâmplă peste tot înEuropa, în orașe care cresc prin pivotareacunoașterii și investițiilor pe resursa calificată uni-versitară.

Suntem într-un moment de dezvoltare accele -rată, UVT este o universitate de elită a centrului uni-versitar timișorean, dar ne și diferențiem foarte binefață de celelalte universități publice. Avem intereseși programe de studii complementare cu ofertacelorlalte trei universități publice, cu care suntemacum, se poate afirma fără teama de a greși, într-oarmonizare și completare reciprocă. În plus, UVT sesituează pe un loc foarte bun în clasamentul univer-sitar internațional, care clasifică performanțeleuniversităților din cele 13 țări aparținând NoiiEurope, țări care au aderat la UE după 2004, în caresunt listate 53 de instituții de educație superioară,cele mai relevante din acest spațiu european, inte-grat de curând. Acest tip de clasament universitar

Universitățile, integratorul dezvoltăriiorașelor magnet și a ecosistemelor urbaneale secolului 21*

Marilen Pirtea**

112

are cel mai înalt grad de relevanță, tocmai pentru căpoziționează după performanțe universități aflate înimediata vecinătate regională, dar care sunt și rela-tiv similare ca tradiție și cultură educațională. Prinurmare, acest tip de clasament internațional indicăpoziționarea reală a universităților românești într-unclasament al primelor cincizeci de universități alezonei central și est-europene, descriind tabloulconcurențial real în care se află universitățileromânești. În acest tablou se află 13 universități dinCehia, 12 din Polonia, 7 din Ungaria și 5 dinRomânia. Așadar, după numărul universităților,România se află pe locul 5 în acest clasament.

Urmărind însă pozițiile ocupate de universitățileromânești, observăm că prima clasare o obține Uni-versitatea din Cluj-Napoca, pe locul 17 (din 53),urmată de Universitatea de Vest din Timișoara, careeste clasată pe locul 29 (din 53), după care sunt lis-tate Universitatea din Iași, Universitatea dinBucurești și Universitatea de Medicină și Farmaciedin Iași.

Excelenta plasare a Universității de Vest dinTimișoara, înaintea celor din București și Iași, dar înurma celei din Cluj-Napoca, arată că o schimbare destrategie în privința centrului universitar timișoreaneste necesară în direcția integrării resurselor celorpatru universități publice timișorene, o direcție princare educația superioară din Timișoara poate depășiimpactul centrului universitar din Cluj-Napoca, pen-tru ca Timișoara să ajungă primul centru universitarromânesc, situat chiar între primele zece universitățiale Noii Europe.

Dacă aș avea de formulat un obiectiv al centru-lui universitar timișorean pentru următorii zece ani,cu siguranță acesta ar fi acela care ar plasa nouarețea universitară publică de cercetare din Timișoaraîntre primele zece universități ale Noii Europe, dincele 13 țări central și est-europene cele mai noimembre ale Uniunii Europene.

Universitățile sunt epicentrul dezvoltăriiorașelor magnet, la fel ca peste tot în Europa, încazul orașelor de talie medie și mare, orașe caredevin orașe magnet prin puterea de atracție uni-versitară, economică, culturală și socială, orașecare dau trendul performanței economieinaționale.Izvorul de creștere a ecosistemelor urbane medii

și mari în Europa se află în centrele universitare,care asigură capacități și talente pentru toate palie-rele de competențe necesare dezvoltării unui con-

glomerat urban cu industrii tot mai competitive șitehnologizate. Aceste orașe accelerează atât de multritmul creșterii economice, încât devin cunoscuteprintr-o putere de atracție în creștere pentru tot maimulți externi ce migrează spre aceste eco sisteme.Studiul Băncii Mondiale din 2017, intitulat „OraşeMagnet – migraţie şi navetism în Ro mânia”1,defășurat prin prelucrarea datelor socio-economiceaparținând seriilor de timp cuprinse între anii 2000și 2013, arată că din primele opt orașe cu cel maiputernic ritm de creștere din Europa, șapte au fostdin România (Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca,Craiova, Braşov, Iaşi şi Constanţa). Da tele au luatîn considerare creșterea PIB pe locuitor, ajustată cuputerea de cumpărare medie pe țară. Acest studiuarată că cele mai puternice economii naționale sebazează pe orașe puternice secundare, care dautrendul performanței economiei naționale. Oraşelesecundare, numite şi oraşe de rang 2, sunt acelelocalităţi cu o populaţie de aproximativ 50% dincea a capitalei, în curs de dezvoltare, de cele maimulte ori fiind nişte hub-uri ale inovaţiei. Iar pen-tru a se dezvolta în continuare, România tre buie săprioritizeze creşterea oraşelor secundare ca orașemagnet.

Să reflectăm și la un alt indicator, calitatea vieții,cel care contribuie semnificativ la potențareaorașelor magnet. Într-un top al calităţii vieţii în ora-şele din întreaga lume2, în 2019, Timișoara se aflăpe locul 47 în Europa, în faţa unor oraşe precumBarcelona, Novi Sad sau Salonic. Interesant este căîn ultimii doi ani Timișoara s-a apropiat de Cluj-Na -poca la doar 10 puncte (Clujul este la 155 puncte, întimp ce Timișoara a ajuns la 144 de puncte, după ceera acum doi ani era la sub 100 de puncte), urmă-toarele oraşe româneşti din acest top fiind Iași (locul54), urmat la o distanţă semnificativă de Bucureşti(abia locul 65).

Mai mult decât atât, Timișoara este plasată ală-turi de Cluj-Napoca în studiul realizat tot de BancaMondială și numit Orașe Competitive3, fiindsingurele orașe secundare ale României capabileprin atractivitate și competitivitate în atragerea deresurse umane să devină hub-uri de dezvoltare derang 2 (după ca pitală, care este oraș de rang 1 caoraș magnet).

Și nivelul serviciilor publice impactează asupracapacității unui oraș de a atrage externi, cei maimulți preluați de universități în programele lor.Administrațiile eficiente sunt și optim dimen -sionate: Bucureștiul are peste 800 de angajați la

113

două milioane de locuitori și 228 kilometri pătrațisuprafață de intravilan, în timp ce Berlinul are 200de angajați la 3,5 milioane de locuitori și 900 dekilometri pătrați de intravilan. Merită să amintim căși Timișoara și Clujul au câte aproape 900 deangajați.

În sumar, capacitatea de atracție a orașelor secun-dare ale României ca orașe magnet este dată de:

– PIB-ul local pe locuitor/ajustat la puterea decumpărare;

– calitatea vieții, atractivitatea pieței muncii și avieții socioeconomice și culturale;

– capacitatea și eficiența administrativă;– portofoliul educațional universitar și pachetul

de servicii asociate programelor de studii.

Competiția valorilor, desfășurată între Timi -șoara și Cluj-Napoca, este acum alterată de oistorie recentă care a dezavantajat permanentTimișoara, mai ales prin finanțările publice cen-trale, nejustificat de dispro porționate, în avanta-jul Clujului.Este indicat să analizăm în profunzime ce ne-a

împiedicat până acum să fim pe primul loc în ierar-hia reală a mediului universitar românesc, un set decondiții defavorabile, pe care, dacă vom vrea să ledemontăm și să le depășim, vom avea soluția princare să aducem centrul universitar timișorean peprimul loc în România și în topul primelor zeceuniversități din aria țărilor Noii Europe, între cele 50de universități semnificative din zonă.

Deși au o talie semnificativ egală ca mărime apopulației și infrastructurii urbane, ca și centre re -gionale, Timișoara, Iași și Cluj-Napoca se află pepaliere diferite ale dezvoltării universitare, dacăevaluăm cantitativ. Timișoara este astăzi un centruuniversitar cu 35 mii studenți, la Iași sunt 40 de mii,iar la Cluj-Napoca 50 de mii.

Să nu ne ferim să o spunem, orașele cu centreuniversitare puternice conștientizează că este foarteimportantă voința comună demonstrată de mediuluniversitar, ca soluție pentru dezvoltarea forței demuncă cu înaltă specializare. Aceste orașe au intratdeja în logica rolului primordial al mediului univer-sitar pentru dezvoltarea ecosistemului urban, suntorașe în care administrația și mediul de afaceriinvestesc concret și strategic pentru dezvoltarea cen-trelor universitare.

Iată de ce putem observa că orașe cu același ca -libru al dezvoltării ca și Timișoara sunt avantajatede mai mulți ani în alocarea locurilor finanțate

guvernamental: pentru Cluj-Napoca, alocarea estede 15,7% din totalul locurilor finanțate de labugetul național pentru educația universitară, iarpentru Iași este de 13%, în timp ce pentru centruluniversitar timișorean finanțarea este de doar 9%din totalul locurilor finanțate de la bugetul naționalpentru învățământul universitar, aceasta fără să maifacem referire la București, decât în plan secundar(29%).

Această talie diferită a dezvoltării universitare,nefirească dacă o raportăm la dezvoltarea socială șieconomică a celor trei orașe, care sunt sensibilegale prin indicatorii demografici și socioecono -mici, este explicabilă doar printr-o istorie mai multsau mai puțin recentă a evoluției finanțărilor pu -blice pentru programele universitare din cele treiorașe. Este vorba, mai pe scurt, de avantajareacelorlalte două centre, Iași și Cluj, în raport cuTimișoara, prin intermediul finanțărilor decise deMinisterul Educației.

Merită să aliniem cifrele reprezentând numărulde locuri finanțate de Ministerul EducațieiNaționale4 în 2018, pentru ca să fie limpede în cesituație defavorabilă se află Timișoara: UVT 3300locuri, UBB 8400 locuri, spre exemplu, ca total, încele trei cicluri Bologna. Cifrele vorbesc de la sine!

Cum să gândim altfel restartarea dezvoltăriiTimișoarei, decât începând cu o reformatareinstituțională a prezenței și calibrului vieții universi-tare, produsă prin concentrarea resurselor aca -demice din Timișoara, prin care vom repoziționacentrul universitar timișorean și vom induce,inevitabil, un salt al nivelului de finanțare publicăpentru programele universitare timișorene. Dacă nevom apăra mai bine interesele în raport cu deciziilecare se iau în Ministerul Educației, mai ales printr-ostrategie unitară pe centru universitar, avem șanse sătrecem la un alt nivel de finanțare publică a locuriloroferite în facultățile timișorene.

Astfel, la fel ca în multe dintre orașele europenecu dezvoltare accelerată, în Timișoara vom puteavorbi de poziționarea educației superioare ca primdriver în creșterea sustenabilă a comunității, vomavea în centrul universitar o resursă de cunoaștere șitracțiune a creșterii economiei, care va deveni ceamai importantă cale de dezvoltare pentru oraș șiregiune, alături, desigur, de ansamblul paletei deresurse de creștere specifice Timișoarei: resurseleculturale, dinamica socială, infrastructura eco -nomică sau investițiile publice derulate deautoritățile publice.

114

În Timișoara putem vorbi despre un bazinuriaș de resurse universitare, pe care însă nu îlutilizăm la potențialul său.Orașul central din regiunea de Vest, Timișoara,

deține resurse semnificative, chiar foarte importanteși vitale pentru creșterea sustenabilă, dar care, dinpăcate, nu sunt puse în mișcare împreună, pentru casă creeze sinergie și un salt semnificativ al ecosis-temului comunității noastre. Vorbim de 5000 deangajați, 35 de mii de studenți, un buget anual depeste 500 de milioane de lei, un aport magistral laviața economică a Timișoarei și la definirea so -cietății cunoașterii din această regiune ro mâneascăși europeană.

Timișoara deține astăzi o universitate com -prehensivă și trei universități de specialitate(tehnică, medicală, agronomică), fiind un centruuniversitar de tradiție, cu performanțe, dar insu -ficient finanțat și încă subdimensionat.

Universitatea de Vest din Timișoara (UVT), deprofil comprehensiv, înființată în 1944, cuprinde înprezent 11 facultăți cu cicluri de studii de licență,masterat și doctorat, cu peste 15 mii de studențiînscriși în peste 90 de programe universitare. UVToferă 3000 de locuri de cazare și deține trei bazesportive. Personalul UVT cuprinde 650 de angajațiîn sector didactic (titulari și pe perioadădeterminată), 250 de angajați în sector didacticauxiliar și 185 de angajați în sector nedidactic,adică un total de 1085 de angajați. Bugetul UVTdepășește 150 de milioane lei, din care puțin peste50% sunt cheltuielile de personal.

Universitatea Politehnică din Timișoara (UPT),de profil tehnic, cuprinde în prezent zece facultăți cucicluri de studii de licență, masterat și doctorat. UPToferă câteva mii de locuri de cazare și deținecantină, policlinică studențească și două bazesportive.

Universitatea de Medicină şi Farmacie dinTimişoara (UMFT), de profil medical, înființată în1945, în prezent cuprinde trei facultăți cu cicluri destudii de licență, masterat și doctorat, în 14 pro-grame universitare. UMFT oferă, de asemenea, douămii de locuri de cazare.

A patra universitate publică, Universitatea deŞtiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului„Regele Mihai I al României” (USAMVBT), deprofil agronomic şi medical veterinar, înființată în1945, cuprinde în prezent șase facultăți cu cicluri destudii de licență, masterat și doctorat, cu aproapecinci mii de studenți înscriși în peste 20 de programe

universitare. USAMVBT oferă, la rândul său,aproape două mii de locuri de cazare.

Cele patru universități publice timișorenecumulează astfel peste zece mii de locuri de cazare,aproape patruzeci de mii de studenți și cinci mii deuniversitari și angajați în serviciile suport, dar și ofoarte dezvoltată rețea logistică și de facilitățieducaționale și conexe, un patrimoniu semnificativ,comparabil cu ceea ce regăsim în orașele univer-sitare cele mai cunoscute ale Noii Europe, conformTopului Universităților din cele 13 țări ale ariei NoiiEurope5, în care primele zece universități suntacum: University of Tartu (Estonia), Cyprus Uni -versity of Technology (Cipru), University of Cyprus(Cipru), Charles University in Prague (Cehia),Semmelweis University Budapesta (Ungaria), Uni-versity of Warsaw (Polonia), Masaryk UniversityBrno (Slovacia), University of Split (Croația), Uni-versity of Maribor (Slovenia) și Palacký UniversityOlomouc (Cehia).

Timișoara se va dezvolta în continuare, cusiguranță, dar devine important cum gestionămdezvoltarea, printr-un efort comun de a imprimao viziune academică pentru creșterea orașului caecosistem urban de secol 21.Creșterea orașului nu se va realiza independent

de dezvoltarea universitară. De la an la an apar totmai multe semne ale scepticismului față deposibilitățile de dezvoltare și talia la care va ajungeînvățământul superior timișorean public, scepticismdat de cifrele seci ale declinului demografic naturalși ale contracției populației, din cauza migrației tine -rilor spre alte țări ale Uniunii Europene.

Dar nu avem doar motive de îngrijorare. Dim-potrivă, costurile învățământului superior înRomânia ne avantajează și ne pot oferi motivepentru ca să gândim scenarii de creștere a cifrelorde școlarizare.

Dar mai avem nevoie de ceva, iar acest ceva estereprezentat de modelul de management universitarpe care îl aplicăm. Dacă vom rămâne tributari uneiizolări, fiecare cu sigla universității lui, cu un numărde candidați, studenți și absolvenți tot mai mic, de laan la an, nu ne vom relansa. Avem nevoie de con-centrarea resurselor, pentru ca să ne obișnuim sălucrăm împreună, toți cei din managementuluniversitar timișorean, cred că în acest fel vom găsiscenariile pentru o regândire a cadrului instituționalîn care se desfășoară învățământul și cercetarea dinTimișoara, prin care să activăm scenarii de creștere

115

și dezvoltare, împotriva estimărilor pesimiste deacum.

Sunt adeptul unei soluții care pune accentulasupra unui format instituțional de tip rețea auniversităților publice de cercetare, prin care vompregăti orașul universitar de mâine, de secol 21.

Avem toate atuurile, talia, dar și eterogenitateaeconomico-industrială a Timișoarei sunt atuuri pen-tru ca să orientăm viitoarea dezvoltare urbană prinpivotarea creșterii sustenabile pe baza puterii detracțiune a centrului universitar, care va oferiTimișoarei soluțiile cele mai avansate de dez-voltare, ca societate a cunoașterii și cercetării. Astafac cele mai multe orașe europene de taliaTimișoarei, care beneficiază de resurse univer -sitare, își fixează busola dezvoltării cu ajutorulcunoașterii oferite de centrele lor universitare. Nicinouă nu ne lipsește aproape nimic să ne construimpoliticile publice spre dezvoltarea societățiicunoașterii, prin resurse create pe baza educației șicercetării universitare.

Investitorii străini, cei care au dezvoltat sectoareîntregi ale industriei timișorene, ne vor fi parteneri,antreprenorii companiilor de înaltă tehnologie nevor susține și vor coopera cu noi, pentru că au marenevoie de absolvenți cu specializări înalte, ad -ministrația va veni spre mediul universitar cu maimulte inițiative și facilități, pentru un partene riatdurabil. Totul va ține, însă, de capacitatea noastră, acelor din managementul universitar timișorean, ceicare suntem în situația de a administra un proces deschimbare instituțională, pentru trecerea la un nouformat de universitate a comunității, rețeaua uni -versitară publică de cercetare, care poate să concen-treze toate resursele bune din cele patru universitățipublice existente acum și să le potențeze prin rezul-tate multiplicate.

Pe termen mediu și lung vom obține mari avan-taje, noi toți, universitari și cetățeni ai Timișoarei,deopotrivă. Concentrarea resurselor universitarepublice este o decizie ce poate poziționa centruluniversitar timișorean pe harta celor mai impor-tante 10–15 instituții de educație superioară dinaria Noii Europe. Această potențială poziționare întopul universitar european va propulsa Timișoara șizona de Vest a țării pe primul loc în România, cavizibilitate și atractivitate în această regiune aEuropei, ca ofertă educațională universitară,depășind centrul universitar din Cluj-Napoca șiaducând o altă abordare față de centrul universitardin București (în pofida faptului că numărul

studenților centrului bu cureștean este posibil sărămână superior față de cel din centrul timișorean).Viziunea timișoreană va fi cea a abordării integratea resurselor universitare și a cooperării comunitarecu administrația locală și cu mediul antreprenorial.

Acest model de schimbare instituțională a fostadoptat și de universități mari și de altele mai mici,din mari capitale sau din cele de talie medie. Proce-sul acestei reformări instituționale este unul condussistematic către obiective precise. Iată trei exempledevenite clasice:

Manchester Metropolitan University(MANCHESTER MET) a fost înființată în 1992 prinpreluarea Manchester School of Design (înființată în1843) și a Manchester Polytehnic (înființată în 1970).Grupează aproape 33 mii de studenți.

– London Metropolitan University (LONDONMET) a fost înființată la 1 august 2002 prin fuziuneaUniversității London Guildhall și a Universității dinLondra de Nord. Grupează peste 12 mii de studențiși un colectiv academic de 2400 de angajați. Buge-tul anual este de 127 milioane euro.

– Oslo Metropolitan University (OSLO MET) afost înființată la 12 ianuarie 2018 prin preluareaColegiului Oslo și Akershus. Grupează aproape 20de mii de studenți și un colectiv academic de peste1350 de angajați, dar și 800 de angajați ca personaladministrativ.

Ce se va schimba în centrul universitartimișorean?

În primul rând orizontul pe care îl vom avea,o altă talie și poziționare în Europa Centrală șide Est. Dar și asumarea unui rol social al centru-lui universitar, de pivot al proiectelor publice.O nouă așezare instituțională a mediului uni -

versitar timișorean aduce mai multe categorii debeneficii, cuantificabile chiar. Totul va porni de laambiția stakeholder-ilor din comunitate de a con-tribui la dezvoltarea Timișoarei, pentru că efortulde schimbare și rearanjare strategică a patru uni -versități publice într-o rețea universitară publică decercetare, optimizată, nu o să fie deloc simplu.Estimăm obținerea următoarelor output-uri insti -tuționale:

• Creșterea numărului total de studenți (chiarpână la dublarea capacității centrului universitar),pornind de la creșterea numărului de locuri finanțatepublic, de la un număr de 10 mii de locuri finanțatepublic astăzi către 20 de mii anual, o cifră totalăcorelată cu nevoi de creștere a capacităților de

116

cazare de la circa 15 mii de locuri (disponibileastăzi) la minim 30 de mii.

• Un ranking internațional ce ne-ar situa în top15 universități ale Noii Europe (din aria celor 13 țăriale Uniunii Europene ce au aderat după 2004), pebaza indicatorilor calitativi și cantitativi ce ar lua înconsiderare concentrarea tuturor resurselor într-osingură rețea universitară publică de cercetare,dotată cu minim 30 de facultăți și 200 de programeuniversitare.

• Creșterea importanței comunității academicetimișorene, care și-ar putea dubla numărul, de la untotal actual de 5000 de cadre universitare și angajațitehnici și din serviciul suport, până la un palier de10 000 de angajați.

• Creșterea bugetului total anual operat în în -tregul centru universitar timișorean, de la un bugettotal al celor patru universități publice, care se ridicăîn prezent la 540 milioane lei, către un buget estimatde peste 1 miliard lei anual.

• Creșterea factorului de impact asupra eco -nomiei locale prin fixarea acestei rețele publice decercetare drept pivot al creșterii întregii comunități(prin creșterea bugetului public pe centrul universi-tar de la 500 la 1000 de milioane de lei anual, dar șiprin atragerea suplimentară în economia locală aîncă 500 de milioane de lei anual, prin bugeteleaduse datorită efectivului suplimentar de studenți,cât și prin prin atragerea de noi programe definanțare în cercetare).

• Merită să subliniez, de asemenea, și facilitateacreată prin această consolidare a rețelei universitarepublice de cercetare a Timișoarei, reașezate in -stituțional, rețea care va permite participareasemnificativă a autorităților locale la efortul de dez-voltare a centrului universitar. Primăria Timișoara șiConsiliul Județean Timiș vor avea astfel un cadrupropice pentru stabilirea parteneriatului de lungădurată cu mediul universitar, pentru dezvoltarelogistică și economică în cooperare, printr-un planmultianual de investiții publice. Implicarea majoră aautorităților locale pentru dezvoltarea centrului uni-versitar se poate exprima în investițiile pentru unnou campus (10 mii de locuri de cazare), cât și pen-tru un nou centru de cercetare, inventică și inovare,

cu dotări integrate (o nouă investiție polivalentăpentru cercetare aprofundată), însă și prin acordareade burse de cercetare municipale, pe toate niveleleuniversitare (studenți la ciclul licență și master,burse doctorale și postdoctorale, pe proiecte-pilotsau proiecte magistrale). Similar, dezvoltarea vainclude parteneriate cu sectoarele antreprenorialereprezentative, pentru care centrele de cercetare uni-versitare ar putea să reprezinte laboratoarele deR&D și HiTech, utilizate pragmatic în cercetareaindustrială sectorială și inovarea științifică.

• Nu în ultimul rând, se cuvine să subliniez, totîn sensul apropierii modelului nostru de dezvoltare,ca oraș, de cel al multor orașe europene, și recentaafiliere realizată de UVT la rețeaua europeană auniversităților metropolitane „E-Universities Net-work”, din care fac parte entități universitare dinorașe europene de dimensiuni medii, o rețea carecuprinde modele semnificative de dezvoltareinstituțională universitară, exemple indicative pen-tru noi, mai ales în privința modului în care poateevolua centrul universitar timișorean în ansamblulsău, în următorii zece ani.

Merită să reflectăm, cu deschidere și dedicare, laviitorul nostru comun, chiar astăzi acest viitor seschimbă prin ideile noastre, prin coerență și respon-sabilitate publică.

Note

1 Oraşe Magnet – Migraţie şi Navetism în România.2 Quality of Life Index.3 Orașe Competitive.4Totalul din cele trei alocări: https://www.edu.ro/sites/default/files/Repartitie_prlimi

nara_LICENTA_APR2018.pdfhttps://www.edu.ro/sites/default/files/repartitie_prelimi

nara_MASTER_APR2018.pdfhttps://www.edu.ro/sites/default/files/repartitie_prelimi

nara_DOCTORAT_APR2018.pdf5 The Times Higher Education New Europe ranking.

117

* Cuvânt susținut la deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Academice Timișene (16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

** Profesor dr. ing., rectorul Universității Politehnica Timișoara

Universitățile se manifestă în societate ca avândo funcție formativă, inovativă, culturală și socială. Aforma cetățeni activi și o resursă umană calificatăconstituie o misiune principală a universităților.

În cazul sistemului de învăţământ tehnic supe-rior o provocare de actualitate o reprezintă acomo-darea la exigențele angajatorilor de „astăzi” mani-festată prin:

• corelarea ofertei actuale cu nevoile piețeimuncii;

• adaptabilitate și flexibilitate;• formarea de specialiști cu competențe în intro-

ducerea tehnologiei 5G;• implementarea strategiei Industry 4.0.O analiză fundamentată a stării învățământului

superior tehnic din România acestor zile nu poate fifăcută fără a avea în vedere și „zestrea” acumulatăîn decursul istoriei sale.

I. Evoluția învățământului superior românescChiar dacă învățământul superior românesc își

are începuturile în secolul XIX, prin înființareaȘcolilor superioare tehnice și a Universităților, laIaşi și apoi la București, anii imediați PrimuluiRăzboi Mondial pot fi apreciați importanți pentrusistemul învățământului superior în limba română.S-au înființat, prin decrete regale, mai multeuniversități, astfel că în anul 1935 în România sunt16 universități (cu un număr de peste 26 de mii destudenți), iar în anul 1948 numărul acestora creștesemnificativ la 45 și cel al studenților aproape sedublează, ajungând la 48 676. [1]

Învățământul românesc suferă transformări sem-nificative la sfărșitul celui de al Doilea Război

Mondial. Noul regim politic instaurat, controluldiscreționar al României de către regimul sovieticconduce și la modificări importante în sistemuleducațional. Reforma învățământului din 1948, înpofida unor măsuri pozitive (accesul la educaţieprimară generalizat, îmbunătățirea bazei materiale,creșterea efectivelor de cadre didactice și elevi),statuează copierea modelului educaţional sovietic,total străin tradiţiilor europene acumulate în Româ-nia în perioada interbelică și impune politicile pro-letcultiste [10].

Anii ’60 sunt marcați de „distanțarea de Mos -cova” (Legea privind învăţământul din România,votată în 1968, este o dovadă în acest sens). Suntaplicate măsuri, precum desfiinţarea taxelor înîntregul învăţământ, admiterea pe baze meritocra-tice prin concurs, înfiinţarea de institute pedago -gice, universități și centre de învăţământ superior(Universitatea din Timişoara în 1962, Universita-tea din Craiova în 1966, Universitatea din Braşovîn 1971, Universitatea din Galaţi în 1974), dez -voltarea învăţământului de scurtă durată.[10]Tot odată, se re marcă creşterea importanţei institu-telor politehnice şi a specializărilor tehnice, con-secinţă şi a accelerării industrializării ţării. Dupăanul 1970, o serie de institute pedagogice (Su -ceava, Oradea, Baia Mare, Piteşti) sunt transfor-mate în instituţii de învăţământ superior; acestproces a constat în adăugarea unor specializăritehnice de subingineri [1].

Criza generalizată în care s-a aflat Româniadupă anul 1980, care a condus la reducerea severă aalocațiilor bugetare, s-a manifestat nefast și înînvățământul superior. A fost afectată dramatic

Sistemul de învățământ superior tehnicromânesc, astăzi: așteptări și realități*

Viorel-Aurel Șerban**

118

funcționarea curentă a instituțiilor, iar dotările șiinvestițiile în sistem au fost suprimate.

Căderea regimului comunist în anul 1989,precum și schimbările politice care au urmat au avutdrept consecințe modificări majore și în sistemul deeducaţie.

Datele principalilor indicatori ce caracterizeazăînvățământul superior sunt prezentate sintetic înTabelul 1 și Figura 1.

Se disting trei perioade specifice: [2] 1. Anii 1990–2000: perioada dezvoltării

intensive și a confuzieiApariția sistemului privat de învățământ, cu pro-

grame de studii în special în domeniul economic șijuridic, este însoțită de o creștere semnificativă anumărului universităților publice.

Dacă în anul universitar 1990–1991 nu seînființase încă nicio universitate privată, în numaișase ani numărul acestora ajunge la 44, iar numărulstudenților înmatriculați atinge 26,4% din numărultotal al studenţilor.

Devine alarmantă absenţa preocupărilor pentrucalitate şi performanţă.

2. Anii 2001–2010: perioada expansiuniinecontrolate

Se caracterizează printr-o „explozie” a nu -mărului de universități și înmatriculări masive destudenți.

Cu o rată medie de 4655 de studenți anual,România înregistrează cea mai mare creștere medieanuală din Uniunea Europeană.

tabelul 1. Date privind evoluția învățământului românesc în perioada 1990–2018 [11]

Figura 1. Evoluția numărului de universități în perioada1990/1991–2017/2018

Figura 2. Evoluția numărului de studenți în perioada1990/1991–2017/2018

119

În anul universitar 2008–2009, numărul total alstudenților depășeste 1 milion (1 035 513). Sectorulînvăţământului terţiar particular acoperea aproape45% din totalul numărului de studenţi înmatriculaţiîn România.

În anul 2010, 41% din numărul studenților dinsectorul învăţământului terţiar particular era laînvățământ la distanță sau frecvență redusă (6%).Totodată, învățământul – juridic, economic și uma-nist – a înregistrat creșteri masive ale numărului destudenți, pe când ponderea celui tehnic a scăzut dra-matic.

Dezvoltarea extensivă a învățământului superiornu a fost cauzată și susținută de o creștere pe mă surăa numărului de absolvenți ai studiilor liceale, ci maidegrabă de intrarea în sistem fără niciun criteriu aabsolvenților de liceu din anii precedenți, ceea ce aavut ca efect și scăderea numărului de studenți înanii următori.

„Unele universităţi au valorificat din plin acestmediu confuz şi au abdicat rapid de la misiunea lorsocială, neconsiderându-se responsabile în a formastudenţi care pot demonstra că stăpânesc anumitecompetenţe şi abilităţi şi nici pentru faptul căabsolvenţii nu îşi găsesc locuri de muncă.

Nimeni nu le-a evaluat după aceste criterii şinimeni nu le-a tras la răspundere pentru eşecuri.Din interese financiare, singura preocupare cuadevărat relevantă a fost înmatricularea cât maimultor studenţi, indiferent de calitatea pregătiriiacestora. Se realizează o suprasaturare cu diplomeuniversitare”. [3]

3. Anii 2011–prezent: perioada contracțieiÎn perioada 2011–2015, pe ansamblu, în Uni-

unea Europeană s-a înregistrat un trend negativ cuo scădere medie anuală de aproximativ 290 mii destudenți. Și în România se înregistrează un puternictrend negativ, înregistrându-se cea mai mare scă deremedie anuală: aproximativ 79 mii de studenți.

Astfel, în anul 2012, România avea cu circa 30%mai puţini studenţi decât în anul 2008, iar în anul2018 s-a ajuns aproape la jumătate (531 586 studențifață de 1 035 513).

Multe universități private au intrat în colaps(numărul total al studenților fiind astăzi de pesteșase ori mai mic comparativ cu anul universitar2008–2009). Universitățile publice de dimensiunimai mici se confruntă cu mari probleme defuncționare, fiind menținute pe linia de plutire doarprin intervenția ministerului de resort.

II. Evoluția învățământului superior tehnic în românia

Primele date de care dispunem privitoare laponderea învățământului tehnic sunt, începând cuanul universitar 1948–1949, prezentate în Tabelul 2.În acest an universitar, un procent de aproximativ26% din numărul total al studenților (adică puținpeste 12 000 de studenți) studiază în domeniultehnic.

Tendinţa de creștere a ponderii domeniului tehnics-a accentual în anii ’70, urmare a orientăriiînvăţământului superior către industrie, a reintroduc-erii specializărilor de subingineri şi a func ţio năriiacestora la seral, chiar şi în marile întreprinderi. Pro-cesul, numit de unii autori „politehnizarea”învăţământului, a condus astfel la sfârşitul anilor ’80la o pondere a numărului de studenţi în domeniiletehnice de peste 68% (132 653 studenți).

În anii de după revoluție, marcați de expan -siunea fără precedent a învăţământului particular,axat majoritar pe domeniul sociouman (șapte dinzece locuri noi în sistem aparțin acestui domeniu),ponderea studenților din domeniului tehnic coboarădramatic atingând 21,2% în anul universitar2008–2009 (Tabelul 3, Figura 4). În schimb, pon-derea celor din domeniile sociouman, economic șijuridic prezintă creșteri spectaculoase (Tabelul 3).

tabelul 2. Ponderea procentuală a numărului de studențiîn principalele domenii de studii în perioada 1948–1989

Figura 3. Evoluția procentuală a numărului total de studenți în domeniul tehnic, în perioada 1948–1989

120

Clasificarea domeniilor de studii în două grupe:„soft” (ştiinţe sociale, economice, juridice, aleeducaţiei, umaniste şi arte), respectiv „hard”(științele inginerești, ştiinţe exacte şi medicale) [5]ne relevă uriașa discrepanță între oferta uni ver -sităților și cererea mediului economic de absol -venți din domeniile asociate științelor ingi nerești șiexacte (Figura 5).

Grupa „soft” cuprinde ştiinţe sociale, econo -mice, juridice, ale educaţiei, umaniste şi arte.

Grupa „hard” include științele inginerești,ştiinţe exacte şi medicale.

Astfel, în anul universitar 2008–2009, 58% din-tre absolvenţi erau din domeniul ştiinţelor sociale, întimp ce 72% au obţinut diplome aparţinând grupei„soft”. Numai 24% au absolvit științele inginerești,medicale și exacte, clasând România pe o nedorităprimă poziție în Europa în privința acestui raport„soft/hard”.

În domeniile de specializare tehnic, medicinăşi farmacie, artistic, universitățile publice au fostşi au rămas dominante pe piaţa serviciilor educa-ţionale.

Universităţile private au ajuns să deţină în anuluniversitar 2008–2009 aproape 82% din piaţă îndomeniul juridic, aproape 75% în domeniul econo-mic, iar în domeniul pedagogic 45%.

Se poate afirma că în ciuda tuturor semnalelordate de mediul economic privind necesarul, încontinuă creștere, de absolvenți în domeniul tehnic,numărul acestora este într-o uşoară descreştere –este drept „în sincron” cu scăderea numărului totalde absolvenți –, adâncind și mai mult criza în acestsector (Tabelul 4).

III. Posibile cauze ale stării actuale a învățământului superior tehnic românesc

Numărul scăzut al absolvenţilor din domeniulştiinţelor inginereşti nu poate fi explicat numai ca

tabelul 3. Ponderea procentuală a studenților din principalele domenii de studii în perioada 1989–2016

Figura 4. Evoluția procentuală a numărului total de studenți în domeniul tehnic în perioada 1989–2016

Figura 5. Reprezentarea grafică a ponderii procentuale a numărului total de studenți în domeniile „hard” și „soft”

în perioada 1988–2016

tabelul 4. Numărul total de absolvenți al universităților publice și în inginerie la ciclul licență în perioada 2012–2018 [4]

121

urmare a declinului demografic, a emigrărilor şi ainteresului scăzut al absolvenţilor de liceu pentruspecializările tehnice.

Din punctul nostru de vedere, o cauză oreprezintă și diluarea semnificativă a ponderii pro-gramelor de studii tehnice în universităţile formateimediat după anii ’90 din fostele institute de subin-gineri, acestea devenind în câțiva ani furnizoare despecialiști în domeniile promovate de universitățileparticulare.

Dacă universităţile mari de profil tehnic şi pre-ponderent tehnic au reuşit să se echilibreze dupăproblemele cu care s-au confruntat şi manifestă înultimii ani un trend pozitiv, universităţile nou-for-mate şi-au redus considerabil numărul de studențidin domeniul ştiinţelor inginereşti (Tabelul 5). Mai

mult, o bună parte a acestora au intrat după anul2012 în dificultăţi financiare, urmare, în principal, ascăderii numărului de înmatriculări și a calitățiimodeste a procesului educațional. Ministerul Edu-caţiei Naţionale le-a acordat repetat ajutoare finan-ciare, unele consistente (Tabelul 6), fără rezultatenotabile în îmbunătățirea activității acestora (ur marea lipsei unor măsuri de restructurare, managmentdefectuos).

Din păcate, aceste universități au o prezențămai mult decât modestă și în peisajul știinţific(Tabelul 7).

O altă problemă care afectează negativ sistemulde învățământ superior tehnic, și nu numai, o repre-zintă structura actuală a nomenclatorului domeniilorşi specializărilor [7]. Restructurarea studiilor uni-versitare în cele trei nivele (licenţă, masterat, doc -torat) a impus reconsiderarea domeniilor şi a spe -cializărilor din învăţământul superior, astfel încât săpoată fi asigurată legătura directă între competenţe,nivelul studiilor şi cerinţele pieţei forţei de muncă.Din varii motive (unele lipsite de seriozitate, pre-cum interese personale şi de grup pentru asigurareanormelor didactice suplimentare sau denumiri„spectaculoase” pentru potenţiali candidaţi) s-aajuns astăzi la o structură mult prea stufoasă,ineficientă şi artificială a actualului nomenclator alstudiilor universitare.

tabelul 5. Universităţi cu ponderea studenților în domeniul tehnic sub 70 % [9]

tabelul 7. Indicatori de evaluare a activității științifice pentru câteva universități cu probleme financiare (poz.1–5)

comparativ cu două universități românești de prestigiu (poz. 6–7)

tabelul 6. Ponderea finanţării fără formulă (ajutoare directe) în total finanţareinstituţională, pentru unele universităţi, în perioada 2012–2018 (%) [3]

122

Se constată un număr exagerat de mare aldomeniilor şi specializărilor de licenţă, care pare săcrească în fiecare an. În anul 2016 existau, numai lanivel de licență, 368 specializări (2640 de programede studii) în 80 de domenii; în cazul științelor ingi -nerești s-a ajuns la un număr de 34 de domenii și187 de specializări de licenţă.

O analiză a denumirii și încadrării acestora re -levă o serie de aspecte negative, dintre care semenționează suprapuneri de conţinut atât la niveluldomeniilor, cât şi al specializărilor, specializăriplasate greșit în alte domenii, paralelisme de conţi-nut, specializări ce pot fi tratate în una, două disci-pline sau la limită pot funcţiona ca programe demaster (exemple: Ingineria și managementulcalității, Logistica industrială, Ingineria securității înindustrie, Ingineria fabricaţiei hârtiei), ori denumirihilare ale unor domenii și specializări (Protecțiaconsumatorului și a mediului, Cinegetică, Ame -najarea și planificarea peisajului).

Studiile de master sunt confruntate în mod simi-lar cu un număr mare de programe de master nere -levante. Funcționarea programelor de master estedeseori ineficientă și necorespunzătoare, urmare alipsei de interes real și a unei motivații pentruînscrierea la master (nu există un cadru legislativpropice). Se impune, prin urmare, redefinirearațională a portofoliului de domenii de licență şimaster, astfel încât programele de licență să rămânăla nivel de domeniu, iar specializarea inginerului săse reali zeze la ciclul II de studii universitare-master,având ca efect integrarea reală a masterului ca nivelde pregătire cu scopul clar al asigurării aprofundăriicunoștințelor, competenţelor şi a abilităţilor ingi -nerești într-un anumit domeniu.

Învățământul superior tehnic se confruntă și cuo problemă structurală. În România, acordareati tlului de inginer se face după ciclul I de studiiuniversi tare (opt semestre). Modelul europeanastăzi este structurat în formatul șase-șapte semes-tre pentru ciclul licență, cu titlu acordat de licențiatîn domeniu, urmate de trei-patru semeste la ciclulmaster (rezultând un total de zece semestre), înurma căruia se conferă titlul de inginer (sau mas-ter în inginerie ori inginer diplomat). [8]

Acordarea titlului de inginer după ciclul delicenţă (nefiind necesară din punct de vedere alocupațiilor oferite și absolvirea unui program demaster) limitează nivelul de abilităţi şi competenţe

obţinute de un viitor specialist şi conduce la scăde-rea interesului pentru ciclul II de studii.

IV. concluzii şi aşteptăriÎnvățământul superior tehnic a avut în anii ’90 o

perioadă de scădere dramatică a interesului și anumărului de studenți, atingând un minim în anii2008.

În ciuda tuturor semnalelor date de mediul eco-nomic aflat în dezvoltare, cu referire la necesarulmasiv de absolvenți din domeniul tehnic, se ob -servă o stagnare/scădere a numărului de ab -solvenți, ca ur mare a:

– declinului demografic, emigrărilor și interesu-lui scăzut al absolvenților de liceu pentru științeleinginerești;

– ofertei în continuă scădere de programe destudii în domeniul tehnic şi cu un număr redus destudenţi de către universităţi de dimensiuni medii şimici;

– problemelor de promovare și menținere înuniversități a resursei umane calificate.

Sistemul de învățământ tehnic superior se con-fruntă, de asemenea, cu aspecte legate de numărulexcesiv de domenii și programe de studii, cu o struc-tură a ciclurilor de studii care limitează performanțași calitatea procesului educațional.

Cele prezentate conturează ideea că starea ac -tuală a învăţământului superior tehnic necesită oserie de schimbări şi măsuri, unele cu impact major,dintre care se pot aminti:

– restructurarea și calibrarea sistemului deînvățământ tehnic superior (cu referire la durata stu-diilor, nomenclatorul de domenii și specializări,numărul de universități);

– demersul legislativ pentru diferențierea clarăîntre absolvenții de licenţă, master şi chiar doctoratpe piaţa forţei de muncă din punctul de vedere alocupaţiilor și al salarizării;

– promovarea de politici publice (inclusiv petermen mediu și lung) pentru dezvoltarea cercetăriiîn universităţi și creșterea performanțelor şi a presti-giului acestora (exemplul german: iniţiativa pentruexcelență a Guvernului prin care 11 universități auprimit prin competiţie sume, dintr-un fond de 1,7miliarde euro, în primul exercițiu, respectiv 2,7miliarde de euro, în al doilea exerciţiu);

– participarea/implicarea mediului economic însusținerea politicilor universităților de îmbunătățire

123

a calității absolvenților, premisă esențială îndezvoltarea și viitorul economiei.

bibliografie

[1] Dan Constantin Rădulescu, Învățământul românesc1948–1989 – între derivă și recuperare instituționalfuncțională, Revista „Calitatea vieții”, XVII, nr. 3–4, 2006.

[2] Banca Mondială (2011): Analiza Funcțională a Sec-torului Învăţământ Superior în România.

[3] Curtea de Conturi a României (2016): Raport deaudit a performanței. Tema „Analiza fundamentării şievoluţiei situaţiei obiectivului privind creşterea procentuluiabsolvenţilor de învăţământ superior, în conformitate cuprevederile Strategiei Europa 2020”.

[4] Raport UEFISCDI 2016–2017 – Învățământ Supe-rior.

[5] Raport public anual – 2016 UEFISCDI–CNFIS2017, Starea finanțării învățământului superior și măsurilede optimizare ce se impun.

[7] Ioan Vida-Simiti, Viorel-Aurel Șerban, RomeoResiga, Adaptarea nomenclatorului de domenii şi speciali-zări universitare inginereşti la cerinţele şi dinamica pieţei,Conferinţa Naţională CREDING Timișoara, 14–15 mai2015.

[8] Viorel-Aurel Șerban, Procesul Bologna. La 10 anide la implementare. Propuneri de modificare, ReuniuneaARUT Timișoara, 26 octombrie 2016.

[9] ARACIS: Metodologia de clasificare auniversităților, Reuniunea CNR Arad, 1–2 februarie 2019.

[10] Andrei Florin Sora, Proiectul Evoluţia calificărilordin învăţământul universitar românesc 1968–2011, Pro-gram POSDRU 2007–2013 „Dezvoltarea unui sistemoperaţional al calificărilor din învăţământul superior dinRomânia”, DOCIS.

[11] Raluca Mariana Drăgoescu, Transformări însistemul de învăţământ superior din România după 1990,„Revista Română de Statistică” nr. 3/2013.

124* Cuvânt susținut la deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Academice Timișene

(16 mai 2019, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

În finalul acestui regal al deschiderii ZilelorAcademice Timișene, după ce am audiat excelentelucrări științifice prezentate în cadrul temei„Realități și perspective în învățământul universitarromânesc la început de secol XXI”, lucrarea pe careurmează să o prezint, în opinia mea, este mai apro-piată de ceea ce îndeobște numim reforma structu-rală profundă și concretă a sistemului universi-tar românesc, deoarece conține analize, studii decaz și propuneri practice de restructurare universi -tară, atât de cerute de poziția și situația mai multdecât precare ale universităților românești actuale încontext european și internațional.

De trei decenii, prin succesive modificărilegis lative paliative, de suprafață, universitatearomânească se plasează în afara zonei de per -formanță academică europeană. Cauzele acesteistări de fapt sunt multiple, având ca principali fac-tori resursele umane, managementul, finanțele șicompatibilitatea.

Fără a respecta o riguroasă prezentare a ordiniicauzale, voi începe tocmai de la titlul lucrării Uni-versitatea metropolitană (comprehensivă) – univer-sitatea viitorului: istoric, necesitate, masă critică.

Ideea unei universităţi timişorene, a Universită-ţii de Vest sau a Universităţii Banatului, ca univer-sitate comprehensivă, metropolitană, nu este nouă.Tema necesității învățământului universitar (supe-rior) în Banat a fost susținută public încă din seco-lul al XIX-lea de Andrei Mocioni (cel care vadeveni, în anul 1866, membru fondator al Acade-miei Române din Banat) în Senatul imperial de laViena, în ședința din 21 septembrie 1860, din carecitez: „Trebuie să declar că pentru românii (și sâr-bii) din Banatul timișan nu există institute înalte de

educație [...] Îmi permit deci ca în baza preaînalteirezoluții din 19 aprilie a.c., să-mi exprim părereacă pentru recâștigarea încrederii generale și pentruegala promovare a binelui tuturor popoarelor Aus-triei, e neapărat [...] o schimbare a sistemului depână acum și înlocuirea lui cu o instituțiunedemocra tică de administrare – guvernare pro-prie. Pe baza principiului de egală îndreptățire,stabilit din partea M. Sale apostolice; [...] în inte-resul legitim național al popoarelor, vreau să rea-mintesc ca neapărat necesară [...] instrucțiunea săse facă în limba respectivă națională, să se creezeșcoale superioare naționale și să se decretezelibertatea învățământului”1.

După cum rezultă din documentarea făcută deprof. dr. I.P. Popescu, la Timişoara a funcţionat înperioada 1845–1848 o Facultate de Drept şi ȘtiinţePolitice, închisă de Comandamentul militar austro-ungar al garnizoanei în timpul Revoluţiei de la 1848,din motive politice. După închiderea Facultății,comunitatea intelectuală românească din Timișoara,din Banat, a solicitat, în repetate rânduri, înființareaunei universități la Timișoara. În anul 1907, prima-rul Timişoarei, Carol Telbisz, depune un memoriufoarte documentat guvernului maghiar cu privire lanecesitatea înfiinţării la Timişoara a unei universi-tăţi, solicitare neaprobată de Budapesta sub pre -textul că oraşul nostru se află la mică distanţă deSzeged unde fiinţa, din anul 1872, o universitate.

După Marea Unire, ideea înființării universităţiitimişorene, alături sau împreună cu Școala Politeh-nică, este reluată şi cu mai multă vigoare de intelec-tualii bănăţeni, amintindu-i cu acest prilej pe SeverBocu, dr. Emil Pocreanu, prof. dr. Traian Lalescu,rector al Școlii Politehnice, Stan Vidrighin, primarul

Universitatea metropolitană (comprehensivă) –universitatea viitorului în românia*

Acad. Păun Ion Otiman**Președintele de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române

125

Timișoarei, precum şi un număr însemnat de profe-sori care au funcţionat la Timişoara în cadrul Facul-tăţilor de Știinţe şi de Agronomie, refugiaţi de laCluj în perioada Dictatului de la Viena.

Abnegaţia cu care este susținută şi seriozitateaargumentației necesare înfiinţării Universităţii deVest în capitala Banatului devin realitate peste scurttimp, dar, din păcate, numai în Monitorul Oficial,prin Decretul-lege numărul 660 din 30 decembrie1944 şi 18 ianuarie 1945.

Cine sunt însă autorii înmormântării Universită-ţii din Timişoara încă înainte de a se naşte?

La scurtă vreme după legiferarea înfiinţării Uni-versităţii de Vest, încep urzelile la adresa conduceriiEforiei Universităţii – promotoarea ideii de univer -sitate bănățeană –, cu referire la Sever Bocu şi lagrupul de intelectuali bănăţeni. Edificator în acestsens este articolul scris de Ion Stoia-Udrea, lacomandă politică comunistă, apărut în martie 1945,după evenimentele de la Ialta din februarie 1945 şidupă instalarea Guvernului comunist dr. PetruGroza, la 6 martie 1945, în revista de orientaresocialistă „Vrerea”, din care citez următorul text:

„Şi, astfel, primul episod al Universităţii de Vestdin Timişoara se încheie încă înainte de a îşi des -chide porţile sale pentru tinerii studenţi din aceastăparte de ţară. Prin Ordinul Ministrului EducaţieiNaţionale, Ştefan Voitec, s-au sistat lucrările de con-stituire a facultăţilor şi catedrelor Universităţii”.

Apar, în schimb, la scurtă vreme, Decretele-lege104/1945 şi 667/1945, prin care se înfiinţeazăFacultatea de Medicină şi Facultatea de Agronomieîn cadrul Şcolii Politehnice.

În august 1948 apare, în Monitorul Oficialnr. 177, Legea reformei învăţământului, prin care sepun bazele sovietizării învăţământului românesc, iarîn octombrie 1949, în baza acestei legi, se organi-zează învăţământul superior din Timişoara, prinînfiinţarea a patru „institute” (după terminologiasovietică a vremii) de învăţământ superior, şianume: Institutul Politehnic (prin transformareaŞcolii Politehnice), Institutul Agronomic, Institutulde Medicină şi Institutul Pedagogic.

Ceea ce a urmat din anul 1949 și până în prezentîn învăţământul universitar timişorean, în învăţă-mântul românesc, în general, este cunoscut. Izola-rea îndelungată a româniei de lumea civilizată şide Europa occidentală a cauzat apariţia unuidecalaj major între învăţământul european (şimondial) şi cel românesc, mai cu seamă în dome-niul mentalităţilor, conceptului, filosofiei flexibile

şi elastice a sistemelor educaţionale, mobilităţi-lor, compatibilizării şi al dotărilor necesare per-sonalului didactic şi de cercetare ştiinţifică. Dacăîn anumite domenii, mai ales în planul pregătirii teo-retice, învăţământul românesc, într-o oarecaremăsură, a „ţinut pasul” sau a încercat să menţină undecalaj acceptabil, în schimb în multe domenii şiaspecte concrete (anume, când am început săcunoaştem, prin comparaţie, ce progrese s-au petre-cut în lume în învăţământul superior, în cercetareaştiinţifică şi în tehnologia didactică), cinstiți fiind,trebuie să recunoaștem că este necesar un imensefort de compatibilizare a învățământului, îngeneral, și a celui superior, în special, din toatepunctele de ve dere, cu sistemul educaţional euro-pean şi mondial.

Aprecierea pe care nu puţini dintre noi o fac –aceea că am avut și înainte de 1990 un învăţământperformant –, pornind de la reuşita profesională aunor elite care s-au format în învăţământul româ-nesc în perioada comunistă, cred că trebuie nuan -ţată şi reconsiderată. Ştim cu toţii că mulţi, foartemulţi români, inclusiv foşti colegi sau studenţi dinuni versităţile timişorene – medici, ingineri, profe-sori, economişti, arhitecţi, jurişti etc. – nu profe -sează în specialitatea în care s-au format în Româ-nia, cei mai mulţi ocupând job-uri mult inferioarepregătirii conferite de diploma obţinută în ţară. Nueste ne cesar să exemplific, pentru că sunt cunos cuteaceste cazuri.

După 1990 a urmat „o explozie”, până la unpunct firească, dar cu o remarcă necesară referitoarela extinderea haotică a învățământului universitarromânesc, extindere la care au contribuit toți ceicare, într-un fel sau altul, au decis cu referire laevoluția universitară. Legislația universitară adop -tată după 1990, inconsecvențele în aplicareaacesteia (chiar și atât de permisivă) au determinat„multiplicarea” galopantă, necontrolată a „univer -sităților”. Astfel, într-un timp scurt (circa 10–15ani), s-a ajuns ca în România să funcționeze peste100 de universități (circa jumătate de stat și jumă tateprivate), iar numărul studenților a crescut de peste10–12 ori. Creșterea numărului de studenți a repre-zentat o necesitate, având în vedere extrem de re -dusa „intelectualizare” a societății românești înperioada comunistă (60 000 de studenți la 22 mi -lioane de locuitori, respectiv 270 de studenți la100 000 de locuitori, față de media europeană decirca 3500 de studenți/100 000 de locuitori).Această creștere necontrolată, rapidă (de la 60 000,în anul 1989, la circa 600 000 de studenți, în anul

126

2010), produsă într-un timp extrem de scurt, a deter-minat apariția „unui contingent masiv” de cadredidactice, asupra calității academice a aces tora, dindecență, nu ne pronunțăm. Considerăm că aceastaeste cauza principală a „diluării” calitative aînvățământului universitar actual. În consecință estenecesară o reformă structurală și calitativă urgentă,o nouă arhitectură a universității românești.

Ideea organizării Universității MetropolitaneTimișoara – după cum am prezentat în istoriculacesteia înainte de 1945 – nu este nouă nici pentrupe rioada actuală (după 1990). În anii 1993–1994, unproiect cu finanțare și asistență managerială bri -tanică a inițiat restructurarea aparatului administra-tiv al celor patru universități de stat într-unul singurla nivelul Timișoarei, care să deservească toateuniversitățile timișorene. Proiectul a eșuat din cauzaincompatibilității principiilor manageriale și admi-nistrative ale conducătorilor celor patru universitățidin acel moment.

În anul 2003, cu prilejul Zilelor AcademiceTimișene, ediția a VIII-a, acad. Păun Ion Otiman,rectorul de atunci al Universității de ȘtiințeAgricole și Medicină Veterinară a BanatuluiTimișoara, a prezentat lucrarea Universitatea dinTimișoara – un proiect de universitate metropo -litană la început de secol XXI. Deși au fost prezențila lucrări re prezentanți din conducerea Minis -terului Educației și Cercetării (ministrul și unsecretar de stat), precum și toți rectorii timișoreni,nu au avut nicio reacție la lucrarea prezentată, ati-tudine ce a fost interpretată ca o respingere unani-mă (cu ex cepția autorului) a ideii. În ultimul an demandat (2016), rectorii prof. univ. dr. ȘtefanDrăgulescu și prof. univ. dr. Nicolae Robu și sena-tele de la Universitatea de Medicină și Farmacie„Victor Babeș” și Universitatea Politeh nica aupurtat discuții pentru o posibilă fuzionare –embrion al Universității Metropolitane din Timi -șoara –, fără, după cum s-a văzut, niciun fel definalitate.

În anul 2019, rectorul actual al Universității deVest, prof. univ. dr. Marilen Pirtea, a prezentat înrevista „Market Watch” nr. 213/2019 un punct devedere, interesant și rezonabil, privind organizareala Timișoara a unui centru universitar de tip metro-politan.

Consider că în cazul în care avem în vedereintenţia de a compatibiliza în viitor învăţământulnostru cu cel european – în care, de fapt, după ade-rarea la Uniunea Europeană și la Declarația de la

Bologna, ne aflăm – este necesar să cunoaştem şi săne înscriem în principalele direcţii de evoluție aleînvăţământului european, inclusiv prin luarea îndezbatere a ideii Universităţii metropolitane dintimişoara. Dacă se va accepta și se va pune pro-blema restructurării universităţilor româneşti, însensul concentrării acestora de la 49 de universităţide stat, în prezent, la un număr de 10–15 universi-tăţi, atunci acest proces trebuie pregătit temeinic,atât din punct de vedere conceptual, structural şimotivaţional, cât şi juridic.

Libera circulație, atât de caracteristică comu -nității europene, prin care oamenii, ideile, produsele(atât cele materiale, cât şi cele spirituale) şi capitalulcirculă fără restricţii, fără frontiere şi fără vămi,poate fi edificată numai într-o şcoală în care se îm -bină benefic educaţia naţională cu cea internaţio -nală, multiculturală, plurilingvistică, cu toleranţareligioasă. În acest sens, spiritul universalităţiişcolii, al educaţiei trebuie să primeze. Ideea cosmo-politismului, atât de mult blamat în comunism, camotivaţie a izolării noastre, ideea naţio nalismuluiprimitiv, atât de puternic susţinut în prezent deextremiştii politici de stânga și de dreapta, dar nunumai, ca doctrină a închistării, insularizării şienclavizării așa-zis națională sau identitară, ideeaintoleranţei religioase contravin, acum, la început denou secol şi mileniu, ideii europene.

Iată de ce ideea şcolii (universității) me -tropolitane, comprehensive, multiculturale,pluri lingvistice, interetnice, îndreptată spre uni ver -salitate inter- și transdisciplinaritate, toleranţă şi res-pect faţă de aproapele nostru, indiferent în ce credeşi în ce limbă maternă se exprimă, este ideea-simbola contemporaneităţii şi a viitorului, este ideea fun-damentală a libertăţii. Ideea unității sau accepta -bilității spirituale a Europei, a armoniei sociale,interetnice şi interconfesionale și a toleranţei,constituie cel mai mare câştig după căderea fizică aZidului Berlinului şi prăvălirea multor ziduri vir -tuale din mentalitatea noastră.

În a doua parte a secolului al XX-lea (secol atâtde zbuciumat, caracterizat de atâtea deznădejdi pen-tru locuitorii din jumătatea estică a Europei) s-aupus temeliile instituţionale (politice, juridice, econo-mice, sociale, culturale şi morale) ale Uniunii Euro-pene. Din anul 1990 am început şi noi, românii, săînvăţăm, este adevărat greu, chiar foarte greu, ceînseamnă să fii liber, să gândeşti liber, să te exprimiliber, să mergi liber, într-un cuvânt să fii în pas culumea liberă. Desigur, deprinderea și învăţarea

127

libertăţii nu reprezintă o lecţie atât de simplă pre-cum li s-a părut multora dintre noi la începutul liber-tăţii noastre, iar unora încă li se pare și acum la felde dificilă. De aceea cred că şi în cazul învăţării lec-ţiei libertăţii, cuvântul cel mai greu de spus îl au totşcoala și universitatea, adică educația.

Universitatea ca școală superioară, ca institu-ţie de înaltă educație, într-o societate demo cratică,are ca primă obligaţie faţă de studenții săi, indiferentde vârstă, să-i înveţe corecta lecţie a libertăţii. Dar,pentru a reuşi în acest demers atât de necesar, în pri-mul rând universitatea sau, în sens mai larg școala,trebuie să fie un spaţiu al libertăţii, al exprimăriilibere a ideilor, un spaţiu al dezbaterilor libere a opi-niilor, un spaţiu al pluralis mului, un spaţiu fără gra-niţe, fără îngrădiri, neenclavizat şi neinsularizat dinniciun punct de vedere. Plecând de la aceste con -siderente preliminare, dar deosebit de importantepentru subiectul ales, prezint în deschiderea ZilelorAcademice Timișene 2019 un punct de vedere refe-ritor la restructurarea şi reforma învăţământuluisuperior românesc, pornind de la o posibilă, utilăși – de ce nu– necesară Universitate metropo -litană la timişoara.

De la apariţia primei universităţi, cu aproape unmileniu în urmă, în anul 1088, la Bologna şi pânăacum, la trecerea într-un nou secol şi mileniu, uni-versitatea a constituit comunitatea academică deprimă importanţă pentru societatea omenească,jucând un rol determinant în domeniul cunoaşterii,al progresului şi evoluţiei ştiinţifice, economice şisociale.

Spaţiul eterogen, multicultural, interdisciplinar,câmp de interferenţă a principalelor idei-forţă alecunoaşterii, loc în care se reunesc cei mai evoluaţiactori ai societăţii umane – profesorii, cercetătorii şistudenţii – a reprezentat, dintotdeauna, cadrul degenerare de noi cunoştinţe, de dezvoltare a gândirii,de formare şi performare ale purtătorilor de compe-tenţe, competitivitate şi cooperare. Totodată, comu-nitatea academică universitară a generat şi continuăsă genereze, în acest univers entropic care estesocietatea umană, mari mutaţii politice, economice,sociale şi juridice, fiind, în majoritatea cazurilor,locul în care s-au plămădit cele mai multe ideirevolute, dar, din păcate, şi involute, spaţiul care agerminat mari dinamici sociale. Este necesar săamintim însă, în acest context, că universitatea nu aconstituit numai locul unde s-au făcut marile experi-mente generatoare a nenumărate descoperiri, ci areprezentat, în acelaşi timp, şi obiectul a multiple

experimentări educaţionale. În decursul timpuluis-au experimentat şi au fost adoptate diferite modele,tipuri şi structuri ale universităţii cu scopul clar de agăsi soluţii optime pentru procesul didactic şi ştiin-ţific din interiorul sistemului universitar. Este firescca acum, în condiţiile libertăţii academice, ale liber-tăţii de opinie şi exprimare, ca şi universitatea româ-nească – multe decenii încremenită – să caute solu-ţii de adaptare şi compatibilizare în spaţiul ştiinţificşi educaţional în care ne aflăm. Dacă acceptăm curelativă uşurinţă, uneori formală, necesitatea uneireforme universitare profunde, îmi este teamă însăcă, din cauza conservatorismului nostru funciar,abordarea acesteia se face cu sfială, cu neîncredereşi, de ce să nu recunoaştem, nu de puţine ori, şi cuteamă.

Decizia cu privire la reformarea structurală auniversităţilor noastre nu poate să fie luată fără acunoaşte ce s-a întreprins în lume, în această direc-ţie, până la această dată; după cum, desigur, secunoaşte, pe plan mondial s-au conturat două ten-dinţe, două modele, clare şi distincte totodată, înceea ce priveşte structura universităţilor. Deci, temala care doresc să mă opresc în continuare se referă lacontroversata paradigmă a structurii universităţilorromâneşti şi la căile de reformare a acestora prinspecializare domenială sau integrare complexă,comprehensivă, metropolitană, teme care s-auconturat de-a lungul timpului în arhitectura univer-sitară internațională.

Universităţile din primul model, cel mai vechi,care a cuprins şi cele mai performante şcoli su -perioare din Europa, au evoluat, după secolul alXIX-lea, în ambele direcții, adică atât pe structurauniversității domeniale, cât și metropolitan-com-prehensive.

Universităţile din al doilea model, majoritar înAmerica, au învăţământul integrat în universităţicomprehensive metropolitane, cele mai perfor-mante şcoli superioare şi centre de cercetare deexcelenţă pe domenii din SUA le întâlnim în astfelde universităţi.

Pe lângă cele două modele structurale domi -nante, în timp au apărut și s-au diversificat uni -versitățile vocaționale, în general de dimensiunireduse ca număr de studenți și profesori, structuratepe specializări artistice (conservatoare, arte vizuale,teatru și film) și sportive.

Analizând, în comparație internațională, numă-rul universităților din România, dispersia re -gională, fărâmițarea domenială, poziția acestora în

128

clasamentele universitare internaționale, finanțareaînvățământului superior și destinația fondurilor pen-tru cercetarea universitară, performanțele științifice,calitatea, eficacitatea și poziția europeană auniversității românești sunt, în opinia mea, mai multdecât precare. Prin urmare este absolut necesară oreformă profundă a universității românești, atâtdin punct de vedere structural, cât și funcțional.

Din analiza clasamentelor (topurilor) in ter -naționale se desprinde, evident, că în top 100 se află96 de universități complexe de tip metropolitan-comprehensiv și numai patru universități domeniale(Ecole Polytechnique Federale de Lausanne, ETHZürich, Massachusetts Institute of Technology –MIT, California Institute of Technology – CIT-Cal-tech). Universitățile din Top 100, 200 și chiar 500provin, în general, din țări europene mici și mijlociicare au masă critică calitativă și cantitativă evi dentă,în care se alocă peste 6% din PIB pentru educație și1,5–2,8% pentru învățământul superior (Tabelul 1,Figura 1). Aceste universități se plasează pe pozițiiacademice superioare, deoarece finanțarea se ridicăla peste 200 000 €/staff (comparativ cu 3200 €/staffîn România) și 15 000–12 000 €/student (față de2000 €/student în România). În aceste universitățidin fondurile financiare totale sunt alocate peste40% pentru cercetarea științifică (față de 10–12% înRomânia).

Alți factori structurali negativi în România îireprezintă alocarea extrem de redusă (cea maide jos din Europa) pentru educație și cercetare(Figurile 2, 3 și 4), ponderea ridicată a costuri-lor aferente staff-ului neacademic, determinat denumărul ridicat al personalului administrativ (încazul Timișoarei universitare staff-ul administra-tiv reprezintă 32,4%, enorm față de 8–10% în uni -versitățile europene), precum și structura defec-tuoasă a cheltuielilor destinate procesului deînvățământ propriu-zis, unde ponderea cheltuie-lilor de personal depășește 50%, cheltuielile afe-rente problemelor sociale studențești ajung la20–25% din totalul cheltuielilor, iar procesul aca-demic propriu-zis (aparatură, consumabile, docu-mentare-infor mare, amortismente) consumă oparte nespus de redusă din cheltuielile aferente,cazul Timișoarei universitare fiind elocvent (Tabe-lul 2). Pe lângă acestea, universitățile românești,cu puține excepții, au un număr mic de studenți(circa 5000–6000 de studenți în medie pe ouniversitate și 400–500 de cadre didactice, compa-rativ cu 35 000–40 000 studenți și 4000–4500 staff

în universitățile de top), fiind situate cu mult submasa critică minimă necesară unei performanțeacade mice acceptabile.

La structurile (deficitare) și dimensiunile(reduse) și mai cu seamă la finanțările actuale(pre care), cu rarisime excepții (4–5 universități)cele peste 100 ale României nu întrunesccondițiile minime necesare pentru a fi com pe -titive, în activitatea științifică, mai în toate ca -zurile, este absentă sau limitată, cea mai impor -tantă caracteristică a competitivității, pluri- șitransdisciplinaritatea. Această situație de non-competitivitate științifică este prezentă, între anu-mite dimensiuni, și în cazul universitățilortimișorene de stat (Tabelul 2).

După această prezentare, ne punem întrebareafirească: „Ce cale să urmăm, acum, în România, înTimișoara?” Fiecare model are avanta jele şi deza-vantajele sale. Modelul pe care îl vom adopta, avândîn vedere evoluţia prezentă şi viitoare, mutaţiilestructurale profunde, schimbări structurale interneîn învăţământul superior sunt imperios necesare a seproduce. Le cere realitatea, viaţa, piaţa şi dinamicaacestora.

Pentru a concretiza gândurile şi ideile de refor-mare a Universităţii metropolitane din timi -șoara pe modelul universitar exhaustiv, complex,voi prezenta, în continuare, câteva puncte de ve -dere personale cu privire la adaptarea structurii,rezultate din experiența internațională a uni -versităților de top.

Referitor la masa critică necesară structurăriiunei universități metropolitane, din experiențațărilor care au trecut prin acest proces de reformă șicare se plasează în Top 100, 200 sau (măcar) 500,rezultă următoarele:

– structura complexă a domeniilor (specializări-lor) de licență, masterat și doctorat în care suntcuprinse științele fundamentale, IT, științele socio-umane, literele, științele vieții și ale mediului,științele inginerești (tehnice, agroalimentare, sil -vice), domeniile vocaționale etc.;

– preponderență (peste 40–50%) în finanțareacercetării științifice universitare prin competiție de s - chisă (caracteristică universităților de cercetare);

– alocarea pentru învățământul și cercetarea uni-versitară a minim 1,5% din PIB (pentru educație, îngeneral, minim 6% din PIB);

– cheltuielile finanțate public și privat minim200 000 €/staff și 12 000 €/student;

129

Figura 1. Distribuția pe țări a universităților în clasamentele europene – Top 100, 200, 500, 1000

tabelul 1. Tabelul sintetic al universităților din câteva țări europene non-Uniunea Europeană și membre al Uniunii Europene

tabelul 2. Universitățile timișorene de stat*

Sursa: *Rapoartele anuale ale rectorilor (2015–2018)**A – staff academic; NA – staff neacademic

""

'"rile Top Finan&are, mii ( % PIB Nr. stud/

100000 loc. 100 200 500 1000 Staff Stud. Educa#ie Înv. sup.

UK 7 17 42 80 215 18,0 6,77 1,79 3651

DE 3 13 38 60 196 13,0 4,52 1,22 3703

CH 3 5 7 15 199 23,0 5,01 1,24 3544 NL 3 6 11 13 186 14,0 5,40 1,69 4929

SE 3 5 7 11 191 17,0 7,05 2,75 4326

DK 2 3 5 6 172 16,0 7,63 1,11 5516

BE 2 2 6 8 166 12,0 6,76 1,45 4494

NO 1 2 4 4 181 19,0 7,68 1,87 5325

FI 1 1 5 10 154 12,0 6,75 1,79 5415

AT 0 1 5 11 140 14,0 5,43 1,74 4955

CZ 0 1 3 5 62 4,8 4,41 1,29 3524

PL 0 0 3 11 56 3,4 4,81 1,46 4215

HU 0 0 1 4 59 3,2 4,26 1,08 3004

RO 0 0 0 2 32 2,0 2,72 0,79 2709

TM 0 0 0 1 56 3,3 "

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

elir'"

UKDE

CHNLSE

""

"

"

pTo

100 200 500

7 17 423 13 38

3 5 73 6 113 5 7

""

"

"

(iim,era&nanFi

1000 ffffaSt .duSt

80 215 018,60 196 013,

15 199 23,013 186 014,11 191 017,

""

"

"

BIP% s.Nr100000 ei#acuEd .pus.vÎn

776, 791,524, 221,

015, 241,45, 0 691,057, 752,

""

"

"

/dut.ocl100000

36513703

354449294326

""

"

"

SEDKBENOFIAT

CZPLHU

""

"

"

3 5 72 3 52 2 61 2 41 1 50 1 5

0 1 30 0 30 0 1

""

"

"

11 191 017,6 172 016,8 166 012,4 181 019,

10 154 012,11 140 014,

5 62 84,11 56 43,

4 59 23,

""

"

"

057, 752,

637, 111,

766, 451,

687, 871,756, 791,

435, 741,

414, 291,814, 461,264, 081,

""

"

"

432655164494532554154955

352442153004

""

"

"

HU

ROTM

""

"

"

0 0 1

0 0 0

0 0 0

""

"

"

4 59 23,

2 32 02,1 56 3,3

""

"

"

264, 081,

722, 790,

""

"

"

3004

2709

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

"

"

""

Studen&i Personal A/NA**

Venituri, mil. lei

Cheltuieli (mil. lei) Personal Cercetare

UPT 12900 1780/620 234 106 19 UVT 14800 1060/300 176 80 15 UMF 8800 780/370 130 88 4 USAB 5000 510/90 71 30 2 TOTAL 41500 4130/1380 611 304 40

P

voi prezenta, în continuare, câteva

p

130

– dimensiunea fizică, minim 35 000–40 000 destudenți și 4000–4500 staff, din care maxim 8–10%staff-ul neacademic.

concluzie: Cercetând datele Tabelului 2, referi-toare la învățământul superior universitar ti -mișorean, prin comparație cu cerințele uneiuniversități comprehensive metropolitane (repre-zentate de masa critică a acesteia), considerăm căpentru timișoara universitară soluția structurii

metropolitan-comprehensive este necesar deacceptat și de realizat. De altfel, acest model deuniversitate trebuie, cu prioritate, acceptat,legiferat și realizat în toată românia, concretizatîn maxim 10–15 universități metropolitane, com-prehensive la nivelul întregii țări.

Notă

1 Botiș, T., Monografia Familiei Mocioni, Editura Aca-demiei Române, 2015.

""

Fig. 2. % din Produsul Intern Brut alocat pentru educa&ie în câteva &"ri europene

Fig. 3. Ponderea cheltuielilor cu înv"&"mântul universitar din PIB (%) în câteva &"ri europene

Fig. 4. % din Produsul Intern Brut alocat pentru cercetare - dezvoltare în câteva &"ri europene

Fig. 5. Aloc"rile financiare în universit"&i din câteva &"ri europene, mii (/Staff

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

.2.gFi %

""

"

BnretnIlusudorPnid% latruei&caued eporui er"&avetâ cîn

""

"

rutenptcaolene

.3.gFi Poatisrevuni

""

"

&"vnîucrolileiutlehcaerednPoir"&avetâcn î)%(BIPn dira

""

"

lutnâm"&nepeoure

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

""

"

.4.gFi % acercet

""

"

laturBnretnIlusudorPnid% re a - eratlovzde i er"&avetâ cîn

""

"

urtneptacoleneporui e

.gFi A5.câ

""

"

srveinunîearicanniffielir"oclAatS/(iime,enproeuri"&aevtcâ

""

"

nidi"&tisffffa

""

"

Figura 2. % din Produsul Intern Brut alocat pentru educație în câteva țări europene

Figura 4. % din Produsul Intern Brut alocat pentru cercetare-dezvoltare în câteva țări europene

Figura 6. Cheltuielile cu studenții în câteva țări europene(mii euro/student)

Figura 5. Alocările financiare în universități din câteva țări europene, mii €/Staff

Figura 7. Numărul de studenți la 100 000 de locuitoriîn câteva țări europene (2016)

Figura 3. Ponderea cheltuielilor cu învățământuluniversitar din PIB (%) în câteva țări europene

131

Interviu cu profesorul Leonida gherasim,membru de onoare al Academiei române

132

S-a spus de mult că „medicina este ştiinţă şiartă”, o profesiune care include vocaţia, imposi-bil de cuantificat. Într-un sens mai larg, maximacuprinde o mare parte de adevăr. Progresulştiinţific şi tehnologic ajuns în prezent la unnivel nebănuit şi puţin înţeles şi cunoscut de unii„neiniţiaţi” nu a schimbat fundamental ecuaţiabolnav, boală, medic.Medicina modernă a asimilat rapid progresele

din fizică, chimie, matematică, informatică, ştiinţelebiologice şi le foloseşte – în mod esenţial – în diag-nostic şi tratament. Datele de imunologie, medicinacelulară şi moleculară, genetica sunt elemente debază „tehnologice” în medicină. Astăzi este deneimaginat medicina fără explorări imagistice – cuvariate tehnici – ale tuturor aparatelor și organelor şifără diverse instrumente şi dispozitive care suntesenţiale pentru supravieţuire. Medicul foloseştetoate aceste modele ştiinţifice – oferite de cercetare,tehnologie – şi poate rămâne prizonierul acestordate (medicina tehnică) sau le foloseşte prin prismadatelor ştiinţifice şi a practicii medicale în deciziileprivind boala şi bolnavul (medicina clinică mo -dernă). Astăzi medicina este o ştiinţă în interrelaţiecu alte domenii ale ştiinţei, dar este o ştiinţă auto -nomă prin obiectivele sale de studiu şi prin metodo-logie de cercetare proprii. Dacă medicina are şi ocomponentă de artă? La o astfel de întrebare sepoate răspunde indirect, subliniind că medicul sepoate apropia de perfecţiunea omenească atuncicând construcţia sa logică, de diagnostic şi tratamentajunge la un final fericit: vindecarea bolii şi restabi-lirea psihoemoţională a fostului bolnav. Mediculpoate avea „arta” comunicării cu persoana suferindăşi „arta” integrării corecte a datelor oferite de explo-rarea tehnologică cu datele obţinute de la bolnav,experienţa sa şi da tele ştiinţifice actualizate.

În afara pregătirii de specialitate absolutnecesare, de la medic se aşteaptă şi trăsăturiumane importante care conferă nobleţe unicăurmaşilor lui Esculap sau Asclepios, zeul carepatronează medicina. Se spune că templele ce-ierau închinate erau adevărate clinici. Ce calităţiintelectuale şi umane sunt proprii medicului?Câteva calităţi umane şi profesionale sunt nece-

sare medicului pentru ca pacientul să-l perceapă fieca pe un tehnician excelent, rece sau ca pe unmedic cu vocaţie care are ştiinţă, experienţă, căl-dură, compasiune, reflecţie, echilibru, dăruire şiresponsabilitate. Astfel de „calităţi” nu se regăsescîn robotică sau informatică – cu atât mai mult înrobotica psihiatrică. Ele oferă foarte multe răspun-suri la întrebările ştiinţifice, dar nu oferă călduraumană a medicului devotat profesiunii medicale şistăpân pe ştiinţa sa. Căile nelimitate ale minţii şisufletului sunt necesare pentru a rezolva corectecuaţia bolnav, boală, medic; aici intervine medi-cul cu ştiinţa, arta şi stilul său.

Pe dumneavoastră ce v-a determinat săfaceţi această alegere, dincolo de prestigiulindubitabil de care se bucură? De ce nu aţi optatpentru drept sau filosofie?Alegerea viitoarei profesii a fost pentru mine,

ca şi pentru tinerii de astăzi, un proces dificil.Orientarea şi alegerea unui viitor domeniu de acti-vitate începe de la vârsta de 16–17 ani, când mate-riile de studiu din liceu au intrat în fondul decunoştinţe generale. La această vârstă, elevul apre-ciază disciplinele şi domeniile pentru care areatracţie şi care îl interesează în mod special. Pentrumine –, deşi urmam Secţia matematică (vecheaîmpărţire a liceului după Spiru Haret) – studiamintens şi disciplinele psihologia, logica, etica şi

„medicina – o datorie şi o responsabilitate pe viaţă”

Leonida GherasimMembru de onoare al Academiei Române

Convorbiri

133

istoria, inclusiv istoria civilizaţiilor; acestea mi-auorientat gândurile spre un domeniu larg de înţele-gere a vieţii şi a societăţii. Cifrele matematicenu-mi păreau vii, iar matematica, un domeniu almetafizicii. Răsfoind în vacanţe cărţile de ana -tomie, fiziologie şi histologie ale surorii mele, stu-dentă la medicină, m-au stimulat suplimentar sprebazele ştiinţifice ale medicinei şi biologiei. Struc-tura şi funcţiile aparatului circulator şi ale rinichiu-lui, efectiv, m-au fascinat. Discuţiile cu colegii meide liceu – aproape toţi orientaţi spre ştiinţele teh -nice – nu mi-au schimbat opţiunile. După lungireflecţii şi îndoieli, m-am decis târziu pentru medi-cină, aproape de încheierea studiilor liceale.

Cu asemenea preocupări, nu a fost ceva maigreu examenul de admitere la Medicină?Pregătirea propriu-zisă pentru examenul de

admitere la Facultatea de Medicină din Bucureşti afost scurtă, alături de un bun prieten care se pregă-tea pentru Politehnică. Am dat examenul de admi -tere la Facultatea de Medicină în septembrie 1947 şiam obţinut notă mare, între cei 150 admişi (iniţial)din 1150 candidaţi. Aşteptând cu inima strânsărezultatele la admiterea la Medicină, am dat concursde intrare şi la Facultatea de Filosofie (încă exis tentăîn toamna anului 1947), la care am fost admis.Audierea câtorva cursuri ale profesorului Florianmi-a despărţit gândurile, între formele vii imediatesau lumea ideilor sau a conceptelor, apropiate mate-maticii şi numerelor. Am renunţat la Filosofie, darnu am renunţat la instruirea mea în filosofia culturiişi a educaţiei. Medicina a devenit, prin propria ale -gere, profesiunea care mi se potrivea, o datorie şi oresponsabilitate pentru toată viaţa.

Mai departe, cum aţi ajuns să faceţi cardio-logie, poate specialitatea cu cea mai mare res-ponsabilitate?Din timpul anilor de facultate, în special din

anul III, când începeau studiul şi practica medici-nei clinice pentru studenţi, m-am orientat spremedi cina internă, specialitate mare, complexă, încare observaţia clinică şi datele ştiinţifice, obţinuteîn primii ani de facultate, sunt elemente impor tanteîn judecata medicului. Am început cu bagajul decunoştinţe medicale obţinut în lunile de vacanţă laSpitalul Slatina, încă din anul I. Începând din anulIII de facultate, disciplina de medicină internă, ca

program de studiu şi practică, se întindea pe odurată de doi ani. Seria mea de studenţi a începutmedicina internă la Spitalul Colţea, la Clinicamedicală unde l-am avut pe profesorul B. Theodo-rescu, cardiolog de mare valoare, cu studii demedicină în Franţa, activitate medicală în clinicamaestrului Vaquez şi continuată la profesorulD. Danielopolu.

Ce v-a cucerit, pentru că este mai mult decâtadmiraţie, la această personalitate de excepţiecare a format atâţia specialişti de prestigiu şitoţi îi rostesc numele cu respect şi îndatorire şi acărui reputație a trecut dincolo de hotareleţării?De la început m-a cucerit şi m-a marcat, pentru

întreaga mea viaţă medicală, omul blând, cu ome-nescul în privire, vorbire măsurată, precisă şicaldă; profesorul cu simţ şi vocaţie didactică, tot-deauna riguros şi sintetic; șeful de clinică aplecatîn mod egal asupra tuturor bolnavilor internaţi,interesat de calitatea învăţământului studenţilor;profesorul cu experienţă mare în cardiologie şi cuinformaţie ştiinţifică la zi, împărtăşită colaborato-rilor. Astfel, de când am făcut practică, îmi amin-tesc anii de studenţie din Clinica medicală Colţea,personalitatea profesorului B. Theodorescu (viito-rul academician B. Theodorescu) şi climatul uni-versitar din clinică au rămas hotărâtoare pentruviaţa mea profesională. Cursul vieţii m-a adus, înanul 1956, la Clinica medicală Colţea, după un sta-giu de trei ani ca medic la Şantierul Bicaz, urmarea obţinerii locului întâi pe ţară, la primul concursde secundariat (rezidenţiat), reintrodus în sistemulsanitar. Revenirea la Clinica Colţea a fost pentrumine un eveniment fericit. Experienţa de la Şantie-rul Bicaz, maturizarea mea şi dorinţa de a realizamai mult în medicină au constituit, împreună cumult visata Clinică Colţea, elementele care şiastăzi, prin efortul şi dăruirea primelor generaţii decolaboratori, mi-au orientat viaţa. ProfesorulB. Theodorescu m-a recunoscut imediat la sosireaîn clinică (am fost student conştiincios) şi mi-aacordat încredere deplină. Am găsit un colectivuniversitar de medici tineri (între 26 şi 35 ani),selectaţi de profesor, entuziaşti şi devotaţi medici-nei; o clinică foarte mare (140–160 de paturi), curulaj mare de bolnavi cardiaci, internaţi pentrumarea competenţă a profesorului B. Theodorescu.

134

Care era atmosfera de lucru, relaţiile interu-mane dintre medici?Un climat de muncă exemplar, aproape fără

limită de program, colegialitate şi prietenie subautoritatea şi exemplul academicianului B. Theodo-rescu şi ale profesorului C. Păunescu (sarea şi pipe-rul clinicii). La Colţea, cei şase membri tineri, cares-au pregătit solid în medicină internă şi cardiologie,au obţinut prin concurs toate gradele profesionale şiuniversitare şi cinci dintre aceştia au devenit profe-sori de cardiologie şi/sau medicină internă la Facul-tatea din Bucureşti.

În 1978, după deschiderea Spitalului UniversitarBucureşti, am obţinut titlul de profesor universitarşi șef de clinică. Am organizat clinica formată dinşase medici tineri, toţi şefi de promoţie, şi împreunăam realizat o clinică de medicină internă într-unconcept nou, cu preocupări principale de cardiolo-gie. După anii 1980–1982, clinica s-a dezvoltat pro-gresiv ca o unitate modernă de cardiologie, cu sub-specialităţile sale de bază: cardiologie clinică, inter-venţională, electrofiziologie şi unitate de cercetare.Colaboratorii mei au obţinut cunoştinţe medicalelargi, au făcut toţi stagii de minim un an în străi -nătate şi, din prima generaţie de colaboratori, şaseau devenit profesori de cardiologie sau hematologieşi pneumologie.

Acum, privind retrospectiv, pot spune că amavut curajul, în acei ani tulburi (1978–1980), săconstruiesc o unitate universitară solidă şi să diri-jez şi să mă implic în formarea unei echipe univer-sitare de primă valoare. Am încercat să realizez opunte între cardiologie şi medicină internă, specia-lităţi cu multe elemente comune. Activitatea medi -cală şi ştiinţifică s-a desfăşurat conform dorinţeimele de a fi profesor de medicină pentru studenţi,medici tineri şi colaboratori şi de a merge înaintecu progresul ştiinţific.

Ce modificări au apărut în patologia car -diacă, generate de condiţiile specifice de muncăşi viaţă ale omului contemporan?Omul contemporan este sub aspect biologic

asemănător cu omul din epoca preindustrială, darca orice fiinţă are adaptabilitate, are mecanisme decontro-reglare ample, dar cu limite. În afară de zes-trea genetică, omul contemporan trăieşte într-unmediu prietenos sau neprietenos. El cumuleazăfactori de risc pentru modificări biologice sau boli,

dar în special factori de risc cardiovasculari: acti-vitate fizică redusă, tip de alimentaţie cu dezechili-bre, modificări metabolice „agresive” (disglice-mie, dislipidemie, factori protrombogeni), fumatulsau consumul excesiv de alcool, stresul (profesio-nal, economic, social), condiţiile culturale şi rela-ţionale din comunitate. Răspunsurile la condiţiilede viaţă schimbate se produc în toate aparatele şisistemele organismului, dar mai ales în sistemulcardiovascular. La nivel populaţional, tipul depatologie cardiovasculară s-a schimbat din epocapreindustrială la cea industrială şi în cea postindus-trială. Dacă înainte valvulopatiile reumatismale şihipertensiunea arterială erau dominante, în pre-zent, ateroscleroza – cu multiplele sale determinări(coronare, vasele cerebrale, aortă şi vasele perife -rice) – ocupă primul loc ca răspândire şi mortali -tate. Hipertensiunea arterială afectează peste 2/3din pacienţii peste 65 de ani, dar debutul ei începeîn epoca actuală de la vârste mai tinere (aproxima-tiv 40–45 ani). Factorii psihoemoţionali şi demediu, însumaţi cu cei ereditari, influenţează majordebutul şi evoluţia HTA (hipertensiune arterială). Înepoca noastră, sindromul metabolic (combinaţiasupragreutate-obezitate, HTA, diabet zaharat, disli-pidemie) a devenit o problemă majoră de patologieşi cu complicaţii cardiovasculare (boala car diacăischemică, AVC, boală arterială periferică, insufi-cienţă cardiacă). Creşterea duratei de viaţă, prinameliorarea condiţiilor socioeconomice şi sis temelede sănătate mai performante, a adus noi aspecte depatologie cardiovasculară la persoanele vârstnice(HTA sistolică, insuficienţă cardiacă, bo lile cucomponentă de tromboză vasculară etc.).

Se poate afirma că astăzi sunt mai mulţi bol-navi sau faptul că pot fi diagnosticaţi mai re pedeşi mai eficient a schimbat imaginea despreaceastă boală?Datele asupra numărului de bolnavi, tipuri de

boli, gravitatea acestora, distribuţia în toate regiu -nile globului sunt analizate periodic (de exemplu,Eurostat) pe baze statistice. În general, în ultimeledecenii, sunt semnalate şi dovedite scăderea cu20–30% a patologiei cardiovasculare în ţări ca SUA,Țările Nordice, sudul Europei, dar și stagnarea saucreşterea, relativ mică, a bolilor cardiovasculare încentrul şi estul Europei, inclusiv în România. Re -zultate bune au fost vizibile în unele ţări, datorită

135

ameliorării generale a stării de sănătate prin măsuriprofilactice, optimizarea sistemului de îngrijire acardiacilor, educaţia populaţiei pentru sănătate şiprogresele socioeconomice.

Ce factori sunt implicaţi în apariţia acestormaladii tot mai răspândite?Creşterea prevalenţei bolilor cardiovasculare în

populaţie, de exemplu în România, este depen -dentă sau corelată cu o multitudine de factori careconduc la creşterea numărului de bolnavi:

– creşterea numărului de persoane vârstnice şia patologiei legate de vârstă;

– starea socioeconomică precară la un segmentrelativ mare de populaţie;

– sistem medico-sanitar mai performant (maimulţi specialişti cardiologi) şi accesibilitatea cres-cută a populaţiei la unităţile specializate;

– condiţii mai bune de tratament în urgenţă,care salvează vieţi;

– tehnologia medicală mai performantă şi caredescoperă boli în faze incipiente sau întâmplător:screening populaţional, în special la persoanele cufactori de risc sau la persoane aparent sănătoase şistudii epidemiologice corecte.

Aceste condiţii sau alţi factori individuali aumodificat structura bolilor cardiovasculare dinRomânia: de exemplu, creşterea numărului de bol-navi cu boală cardiacă ischemică (cu subliniere şila populaţia mai tânără) sau insuficienţă cardiacă lascăderea bolilor valvulare reumatismale, dar creş-terea valvulopatiilor degenerative, creşterea acci-dentelor vasculare cerebrale, dar scăderea hiper-tensiunii arteriale severe.

Toate în condiţiile unui progres vizibil în ela-borarea şi aplicarea unor metode şi tehnici dediagnosticare şi tratament.În lumea modernă, postindustrială, a apărut un

paradox sesizat la nivel populaţional: un sistemsanitar performant (specialişti, tehnologie, adresabi-litate, depistarea activă a „bolii’, măsuri profilacticeeficiente etc.) conduce la înregistrarea unui numărmai mare de persoane cu boli cronice de severitatemedie sau cu afecţiuni care necesită numai controlperiodic şi/sau tratamente prelungite. La datele sem-nalate este necesară o observaţie suplimentară. Înlumea modernă se înregistrează mai mulţi „bol-navi”, pentru că sunt mai multe boli sau capitole de

patologie diagnosticate prin tehnici me dicale avan-sate şi apărute în noile condiţii de mediu, muncă şiviaţă.

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni car-diace şi ce răspândire au în lume şi la noi înţară?Patologia cardiovasculară (bolile inimii şi vase-

lor) s-a modificat substanţial în ultimele trei-patrudecenii, cel puţin pentru ţările dezvoltate din Eu ropaşi America. Există însă diferenţe importante privindfrecvenţa bolilor cardiovasculare în alte regiuni alelumii (Africa, China, Asia de Sud). În prezent, lanivel european şi la noi în ţară, în ordinea frecvenţeişi parţial a gravităţii, cele mai răspândite boli sunt:boala coronară cu multiplele sale tipuri (cardiopatiaischemică); hipertensiunea arterială; insuficienţacardiacă (cu multiplele sale probleme); boala cere-brovasculară (în special accidentul vascular acut –AVC); boala arterială periferică şi a marilor vase;fibrilaţia atrială; valvulopatiile degenera tive (în spe-cial stenoza aortică). Afecţiunile cardiovasculareamintite au gravi tate diferită; astfel HTA este ceamai frecventă (2/3 din persoanele peste 65 ani), darevoluţia ei este controlată prin tratament antihiper-tensiv eficient. Insuficienţa cardiacă este frecventădupă 65 de ani, are evoluţie severă, cu supravieţuirela cinci ani la numai 1/2 din bolnavi. Exemplele potcontinua.

Dacă am face o comparaţie cu anii prece-denţi?În urmă cu trei-patru decenii, în România cele

mai frecvente şi severe boli erau cardiopatiile reu-matismale, HTA severă şi insuficienţa cardiacă.Aceste condiţii patologice aveau tratamente extremde limitate şi cu eficacitate mică.

Cercetarea prevalenţei bolilor cardiovasculare,sub aspect statistic, necesită studii demograficeriguroase, condiţii care se pot realiza la grupe limi-tate de populaţie. În România, datele statistice medi-cale utilizabile sunt extrem de limitate şi nu permitconcluzii pertinente.

Dar cifrele care indică mortalitatea?Mult mai precise sunt datele de mortalitate car -

diovas culară pentru fiecare ţară din Europa, dar şi dinRomânia şi care se publică periodic într-o amplă lu -crare de statistică (European Cardiovascular Disease

136

Statistic, ed. 2017). Astfel, boala cardiovascularăreprezintă cauza cea mai frecventă (importantă) dedeces în Europa, 45% din ansamblul mortalităţii,faţă de decesul prin cancer 24%. Mortalitatea car-diovasculară este extrem de diferită în ţările euro -pene (de exemplu, Franţa 22%, România şi Bulga-ria 60%). Dintre cazurile de deces cardiovascularpe primele două locuri se găsesc cardiopatia ische-mică cu 19% şi accidentele vasculare cerebrale cu9%; alte boli cardiovasculare determină şi acestea12% din mortalitatea generală. Datele statistice suntajustate pentru vârstă; durata de viaţă mai prelun -gită şi creşterea populaţiei vârstnice reprezintă fac-tori principali în schimbările demografice, îm -preună cu nivelul socioeconomic al ţării analizatede statistici.

Ca să rezum: tipurile de boli cardiovascularecare se găsesc pe primele locuri în Europa şi înRomânia sunt aceleaşi; depistarea, urmărirea şi tra-tamentul acestora au diferenţe, explicabil prin limi-tele actuale ale sistemului sanitar, ale condiţiilorsocioeconomice şi ale educaţiei populaţiei pentrusănătate.

Ce viitor are transplantul cardiac? Poate fi osoluţie ideală?Transplantul cardiac este o modalitate de trata-

ment extremă pentru un grup limitat de pacienţi cuinsuficienţă cardiacă severă (clasa IV NYHA) şicare nu se ameliorează prin tratament optimal(maximal) medicamentos sau prin dispozitive car-diace (de exemplu, resincronizare). Cel mai frec-vent, transplantul cardiac are indicaţie urgentă, datăfiind starea severă a pacientului: insuficienţa car -diacă gravă produsă de cardiomiopatia primară(dilatativă, restrictivă), de cardiomiopatia ischemicăsau cardiopatii congenitale la copii sunt grupelede bolnavi din care se realizează selecţia pentrutran splant cardiac.

De la primul transplant cardiac efectuat în1982, până în ultimii ani s-au efectuat peste 100000 de transplanturi cardiace în centre hiperspecia-lizate europene şi extraeuropene. Rezultatele suntrelativ bune, dar transplantul nu reprezintă o solu-ţie ideală: numărul de pacienţi transplantaţi esteextrem de mic faţă de numărul extrem de mare debolnavi care ar putea beneficia de transplantare.Transplantul cardiac poate creşte durata de viaţă încondiţii de urmărire specializată şi tratament

imunosupresor cu durată ne limitată. Supravieţuireala un an este de aproximativ 86% dintre pacienţiitransplantaţi şi apoi scade cu 3–4% pentru aniiurmători, dar rezultatele ţin nu numai de condiţiiletehnice şi medicale ale inimii transplantate, ci şi decondiţiile generale ale primitorului (vârsta biolo -gică, afectarea concomitentă a altor organe, efecteadverse care ţin de imunosupresie etc.). În sinteză,transplantul cardiac ca rezultat tehnic este o soluţiebună, dar nu ideală. El poate fi înlocuit temporar dedispozitive (pompe) mecanice, cu durată şi efi -cienţă limitată în timp, până la momentul tran splan -tului care este greu de precizat, depinzând dedisponibilitatea donorului. Numeroase situaţiirestricţionează efectuarea transplantului cardiac,care este totuşi singura soluţie bună pentru o partedintre bolnavii cu insuficienţă cardiacă severă(avansată), dar nu ideală până în prezent.

Ce restricţii sunt acum şi de ce natură?Cu toate progresele medicale şi tehnice ale

metodei de tratament prin transplant cardiac, elrămâne o unică soluţie, posibil salvatoare, pentrubolnavi cu speranţă de viaţă extrem de limitată.Necesarul de transplant cardiac este mare la nivelmondial şi la noi în ţară. În SUA funcţionează o spe-cialitate „insuficienţă cardiacă şi transplant car-diac”, care asigură o accesibilitate mai mare pentrupacienţi şi rezolvarea optimă a transplantului car-diac prin echipe supraspecializate.

Există numeroase elemente restrictive, care con-duc la folosirea extrem de limitată a oportunităţiisalvatoare pe care le oferă transplantul cardiac:

– Absenţa mai multor centre de cardiochirurgiespecializate pentru transplant, cu personal me dico-sanitar cu experienţă, platforma tehnică optimă deurmărire şi explorare pre- şi postoperatorie,colaborări cu multiple specialităţi (cardiologie, te -rapie intensivă, imunologie etc.).

– Dificultăţi în organizarea şi funcţionareaoptimă a unor echipe medicale specializate (perma-nent disponibile), care pot recolta inima donatoruluişi transportarea foarte rapidă până la centrul medicalcel mai apropiat de transplant cardiac.

– Insuficienta pregătire a medicilor cardiologi înselecţia şi definirea pacienţilor care ar putea benefi-cia de transplant cardiac. Aceasta presupune însăposi bilităţi de explorare (neinvazive, invazive,imunologice) complete.

137

– Restricţiile majore ţin de: disponibilitateaobţinerii inimii donator (numărul mic de inimi carear putea fi transplantate, selecția rapidă a inimilorcare îndeplinesc condiţia optimă de transplant;echipe operative care să realizeze toate etapele, pânăla ajungerea inimii în centrele specializate.

– Probleme de histocompatibilitate între donatorşi primitor (receptor) şi funcţionarea unui sistemope rativ de comunicare între mai multe centre (dinţară şi străinătate), care ar putea folosi rapid inimaselectată pentru transplant.

Ce anume se poate face ca să nu fie nevoiede transplant?Condiţia necesară pentru a nu se ajunge la reco-

mandare de transplant cardiac este identificarea con-diţiilor care produc insuficienţa cardiacă şi tratareacorectă a acesteia pentru a nu se ajunge la insufi-cienţa cardiacă avansată şi necesar de transplant car-diac. Procesul de vindecare a bolii şi restabilirea stă-rii de sănătate este obiectivul şi substanţa medicinei.La procesul de vindecare a unei condiţii patologiceparticipă în primul rând mecanismele de autoapă -rare, răspunsul imunologic, dar şi alte mecanisme deadaptare şi, după caz, mijloace terapeutice, în pre-zent foarte diversificate. Vindecarea naturală a unorboli de origine virală (rujeola, rubeola, varicela,hepatita tip A etc.) este un fenomen comun; mediculintervine în cazul unor complicaţii. Multe fisuri saufracturi osoase se vindecă „spontan”, în condiţii derespectare a unor reguli medicale simple.

Un infarct miocardic se poate „vindeca” dela sine?Mai exact spus: dacă infarctul miocardic se

poate „vindeca” fără să fi avut simptome care săconducă la consult medical şi descoperirea bolii. Demulte ori infarctul de miocard este descoperit„întâmplător”. Infarctul de miocard „vindecat spon-tan” se întâlneşte mai frecvent la persoane cu diabetzaharat sau la vârstnici, la care mecanismele neuro-gene de percepţie adeseori sunt disfuncţionale. Dealtfel se ştie de mulţi ani că aproximativ 25% dintreinfarctele de miocard sunt descoperite foarte târziu,prin modificările electrocardiografice sechelare saula examenul necropsic. Sensibilitatea electrocardio-gramei de descoperire a infarctelor miocardice vechieste modestă, dar rezonanţa magnetică are o sensibi-litate mai mare de detecţie (15–30%) la persoanele

„aparent sănătoase”, dar care cumulează mai mulţifactori de risc cardiovascular.

Vreau să subliniez că afirmaţia „s-a vindecat dela sine” este parţial adevărată, adică în cazul unorboli uşoare sau a infarctului miocardic de dimen-siuni mici-moderate. Vindecarea presupune însăre stabilirea completă a stării de sănătate, prin iden-tificarea şi înlăturarea cauzelor bolii. Practica şiştii nţa medicală acţionează în acest sens.

Sunt adesea citate cuvintele lui Pascal, căinima are raţiunile ei, pe care raţiunea nu lepoate înţelege. Cum înţelege un medic şi un gân-ditor aceste cuvinte?Blaise Pascal, în înţelepciunea sa nemăsurată,

a afirmat în puţine cuvinte un adevăr profund alvieţii: inima are raţiunile sale, pe care raţiunea nula poate înţelege. Inima în sens fiziologic, psi -hologic şi metafizic este un centru şi expresia indi-vidualităţii profunde. Ea percepe rapid forma şifondul lucrurilor din viaţă, ea păstrează memoriatrecutului şi caută să deosebească frumosul deurât, visul de realitate. Inima orientează într-unsens bun sau greşit gândurile şi deciziile noastre.Relaţiile inimii cu mintea pot fi raţionale sau deneînţeles. Raţiunea cântăreşte deciziile inimii şi demulte ori nu le poate schimba, dar aşteaptă ca tim-pul să aducă echilibru. Inima recunoaşte, dar nutotdeauna, că viaţa are doi poli – raţiunea şi sufle-tul – care trebuie să meargă în acelaşi sens. Echi-librul şi armonia dintre ele dau vieţii un sens (stil)şi o cale.

Deci Pascal avea dreptate?Cuvintele lui Pascal sintetizează un adevăr care

îşi păstrează şi astăzi valoarea aproape absolută.Dar cuvintele lui Pascal nu elimină contrariul lor:raţiunea are raţiunile sale (judecăţile), pe careinima nu le poate înţelege. În acest caz, deciziileiau un sens invers: creier-inimă. Viaţa în lumeacontemporană trece prea repede peste raţiunile ini-mii profunde şi tinde să le considere secundare.Cred, însă, că inima, exprimând fondul profund alindividului, îmbogăţeşte şi dă sens unei vieţi lumi-noase şi armonioase. Divorţul între inimă şi ra ţiunedevine o dramă a vieţii.

Inima este numită şi „organul transcenden-ţei”. Micul Prinţ ne asigură din copilărie şi pe

138

viaţă că „limpede nu vezi decât cu inima, ochiinu pot pătrunde în mijlocul lucrurilor”. Că esteaşa, putem constata uşor. Care este explicaţiaspecialistului?Grea întrebare, fiindcă trece de filosofia filoso-

fului la explicaţia specialistului, care priveşte ochiişi inima ca organe vitale în interrelaţie. A vedea lim-pede cu inima presupune că inima este legată nunumai de perceperea afectivă a realităţii, dar esteimplicată în cunoaştere, care în final este atributulraţiunii şi al spiritului. A vedea limpede doar cuinima este etapa de cunoaştere a copilului şi a copi-lăriei, când inima este liberă de raţiunile ei şi cândochii privesc liber la minunile lumii.

Privind obiectiv ochiul ca organ de simţ, celmai sensibil şi direct al realităţii, ar trebui adăugatceea ce vede ochiul, în mod indirect: contribuţia larealizarea cunoaşterii ca proces, capacitatea de apă trunde în mijlocul lucrurilor. Dar ochiul, folo-sind lentila optică şi microscopul, a prelungitcunoaşterea la nivel infrastructural şi molecular şia condus la identificarea genomului uman. Cuvin-tele Micului Prinţ aşază inima în centrul vieţii şi alcunoaşterii, dar cunoaşterea şi pătrunderea în mij-locul lucrurilor, se realizează dincolo de inimă, înraţiune şi spirit.

Pe drept cuvânt se spune: „Priveşte cu ochiiminţii”. Este prea puţin?Inima bună şi inima rea reprezintă trăsături ale

individualităţii şi câteodată un mod de viaţă. Omulcu inimă bună este perceput la prima privire saudupă o observaţie prelungită. Este generos, des-chis, are privirea caldă, luminoasă, este afectiv şiprietenos. Dăruieşte „din inimă” cu dragoste, neaş-teptând „răsplată”. Are inima bună pentru el şi pen-tru alţii şi este „om bun”. Inima rea este aproapecomplet diferită de inima bună, este o inimă rece,ce priveşte numai spre sine şi cu invidie sau adver-sitate faţă de cei din jur, care priveşte viaţa ca pe unobstacol nedrept şi pentru care luminile vieţii suntde neînţeles. Inima rea orientează acţiunile şi atitu-dinile într-o viaţă în care lipsesc compasiunea,generozitatea şi toleranţa.

Inima bună şi omul bun şi inima rea şi omul răunu sunt elemente care nu cunosc schimbarea; omulrău poate deveni bun prin experienţa nelimitată avieţii, când partea bună, prezentă în orice inimă,intră în echilibru cu lumea interioară şi exterioară.

Literatura prin Dostoievski şi Tolstoi transmite ast-fel de exemple care reflectă realitatea vieţii.

Cum înţelege un specialist expresia „a muride inimă rea”, destul de ades întâlnită?„A muri de inimă rea” este un adevăr care se

referă atât la omul bun, cât şi la omul rău. O greu -tate pe inimă, o neîmplinire, o dramă personală saua unei persoane foarte apropiate ori un stres puternicpot determina modificări patologice în „inimareală”, sănătoasă sau mai puţin sănătoasă. Moarteasubită aritmică, infarctul miocardic acut, cardiomio-patia de stres, criza hipertensivă sau accidentul vas-cular acut pot fi determinate de evenimente extreme,care dereglează mecanismele de autoreglare şi auto -adaptare ale aparatului cardiovascular. „A muri deinimă rea” este un domeniu vast de cercetare pentruneurolog şi cardiolog.

Se vorbeşte mereu, mai mult, de neurocar -diologie, în care se pun multe speranţe. Credeţiîn viitorul ei şi de ce?Neurocardiologia este direcţia de cercetare şi

practică care defineşte intercorelaţiile dintre celedouă specialităţi de bază din medicină. Neurocar -diologia a început cu studii de fiziologie privindfuncţiile SNC şi SNV asupra inimii şi vaselor şi acontinuat cu studii de patologie cardiovasculară, pedomenii de intercorelaţie. În prezent, neurocardiolo-gia este o temă de mare actualitate în cercetareamedicală şi în practică. Neurologia şi cardiologia auteme de patologie comune, metode de explorare șidiagnostice comune sau similare (de exemplu,explorarea ultrasonografică a inimii, a vaselorextracraniene şi intracraniene, metode invazive –angiografie etc., alte metode imagistice), mijloaceterapeutice comune (medicale, intervenţionale,tromboliză).

Dintre domeniile actuale de neurocardiologiemai frecvente sunt: boala cerebrovasculară, în spe-cial cardioembolismul cerebral sau boala coronarăasociată cu ateroscleroza vaselor cervico craniene;cardiomiopatia de stres (Takotsubo), condiţie pato -logică legată în principal de efectele hiperstimulăriisimpatice asupra inimii în condiţii psihoemoţionalesau de patologie neurologică; modificările cardiace(electrocardiografice, ecocardiografice lezionale, înboli neurologice; de exemplu, AVC, hemoragiasubarahnoidiană); creierul hipoxic-ischemic,

139

postresuscitare cardiacă şi complicaţiile neurologice(simptomatice, asimptomatice sau la explorareaRMN) apărute în cardiologia intervenţională,chirurgia de bypass aortocoronarian sau în chirurgiaarcului aortic.

Există însă şi alte teme comune de cercetare şipractică interdisciplinară de neurocardiologie saucardioneurologie. Acest fapt obligă la colaborare înechipă neurolog, cardiolog – specialist în cardiolo-gia intervenţională pentru rezolvarea optimă a pato-logiei din aria neurocardiologiei. În România existăunităţi medicale care au în structura lor ambele spe-cialităţi, laboratoare specializate şi echipe cu expe-rienţă implicate în dezvoltarea acestui domeniumedical, cu rezultate excelente (Spitalul Universitarde Urgență Bucureşti, Institutul de Boli Cardiovas-culare, Spitalul Elias).

Sunt medici, şi nu puţini, care spun cumodestie că ei tratează, de vindecat vindecăDumnezeu. Din experienţa dumneavoastră, neputeţi spune dacă este o formulare atrăgătoaresau un adevăr?Ceea ce gândeşte medicul în faţa unui bolnav şi

a bolii sale este un proces complex, care iniţial sebazează pe studii, experienţe sau intuiţie. Dupăurmărirea evoluţiei bolnavului îşi formulează răs-punsurile esenţiale: care este tratamentul optim şiposibil şi care este prognosticul bolnavului (vinde-care completă sau „sechele” , ameliorarea şi oprireaevoluţiei bolii, agravare şi caz fără soluţie salva -toare). Medicul întâlneşte, în practică, condiţii pato-logice „uşoare” care se termină „grav” şi condiţiipatologice grave care pot evolua spre vindecare.Datoria şi responsabilitatea medicului este de apreveni boala (când este posibil), de a preciza diag-nosticul real, prin date clinice şi explorări corecte(ţintite), de a alege soluţia de tratament cea mai bunăşi potrivită bolnavului şi de a urmări evoluţia bolna-vului şi procesul de vindecare deplină. Repet, demai multe ori, termenii de bolnav şi de boală pentrucă biologia fiinţei umane (pacient) şi „boala” ca ele-ment abstract şi sintetizator pot fi divergente.„Medicina personalizată” sintetizează în termeniiactuali relaţia bolnavi-boală.

Obiectivul major al medicinei şi al mediculuieste, în final, tratamentul bolilor şi redarea stării desănătate a persoanei suferinde. Eficienţa tratamentu-lui ţine de capacitatea medicului de a găsi mijloace

de tratament – atât de diversificate astăzi – şi de răs-punsul biologic al persoanei bolnave. În epocaactuală, posibilităţile de tratament medical (dincolode tratamentul farmacologic) sunt atât de mari, încâtdificultatea medicului şi a echipei de îngrijire estede a alege soluţia terapeutică optimă pentru bolnav.

Rezultatele actuale privind ameliorarea stării desănătate la nivel populaţional sunt relativ optimisteîn ţările cu servicii medico-sanitare eficiente şi înspecial cardiovasculare este în scădere progresivă(cu aproximativ 20%). Acest răspuns la nivel popu-laţional este rezultatul îmbunătăţirii condiţiilorsocioeconomice şi a mediului şi de eficienţa siste-mului sanitar, inclusiv a măsurilor terapeutice.Există însă şi boli grave (cu soluţii încă nedefinite)şi bolnavi gravi în care măsurile terapeutice suntpuţine sau cu eficienţă limitată. Epuizarea posibili-tăţilor şi soluţiilor terapeutice în cazurile gravereprezintă în acelaşi timp eşecul medicului şi almedicinei. În astfel de situaţii, medicul dezarmatpoate spune „am făcut totul pentru a trata bolnavul,soarta este în mâinile lui Dumnezeu”. Există însă şiminuni în care măsurile terapeutice şi echipa medi-cală de îngrijire pot realiza imposibilul. Deci estevoinţa Divinităţii. Posibilul este domeniul omenes-cului, imposibilul este al lui Dumnezeu.

Domnule profesor, se cunoaşte, şi nu doar înlumea medicală, că dumneavoastră sunteţi unmedic şi profesor universitar strălucit, autor anumeroase tratate, monografii şi articole. Aţiformat o adevărată „școală medicală”. Ce rele-vanţă mai are școala medicală în viaţa univer-sitară?Ca să răspund la întrebare, am să fac iniţial o

referire la o pictură-frescă celebră „Școala dinAtena” a lui Rafael din „Muzeul Vaticanului”.Socrate în mijloc, retoric şi luminos, numeroşi eleviîn dreapta şi în stânga (Platon şi Aristotel) şi vor belecare pluteau în aer aducând înţelepciune. Aceastaeste „școala” de când lumea, posibilă la orice vârstăşi profesiune, izvorul cunoaşterii şi al înţelepciunii.În lumea universitară, „şcoala medicală” este unconcept şi o realitate de când a început medicina cli -nică, practic din secolul XIX, şi continuă – subforme diferite – şi în facultăţile de medicină de pre-tutindeni. Ea integrează într-un singur tot:

1) „Maestrul” sau „Profesorul”, o personalitatemedicală puternică sub aspect profesional şi uman,

140

cu experienţă şi vocaţie didactică; profesorul deter-mină stilul de activitate.

2) Alege colaboratorii şi elevii-tineri entuziaşti,dotaţi şi conştiincioşi. Activitatea medicală este des-chisă, colegială şi prietenoasă a „elevilor” pentru aînvăţa de la profesor şi unul de la altul şi dorinţa dea cerceta şi scrie.

3) Dorinţa tuturor de progres profesional şi şti-inţific învăţând din ştiinţa şi experienţa profesoruluişi aducând fiecare expe rienţa şi ideile sale.

4) Dorinţa şi obligaţia morală de a instrui şi aeduca pe cei tineri, stratificaţi pe generaţii. Acestecâteva elemente – inclusiv activitatea în jurul„Maestrului” de minim 10–15 ani – creează condiţiica foştii elevi şi colaboratori să devină ei înșişimaeştri, ducând mai departe un stil de muncă şi unmodel de urmat.

De la înfiinţarea facultăţilor de medicină dinRomânia, „școala medicală” a fost un organism viuşi un factor de progres în viaţa universitară şi ştiin-ţifică, dar şi în sistemul medico-sanitar. Exemplelesunt numeroase la Facultatea de Medicină din Bucu-reşti (Gh. Marinescu, D. Danielopolu, N.Gh. Lupu,Bazil Theodorescu, N. Hortolomei etc.), Cluj (IuliuHaţieganu, O. Fodor), Iaşi (I. Enescu, Baţureanu).

În prezent, „școala medicală” îşi păstreazăvaloarea şi necesitatea cu forme noi educative (for-matoare), în concordanţă cu progresul ştiinţific şifolosind experienţa trecutului. Nevoia de „Profesor”şi „Şcoală” în medicină este permanentă, atât timpcât „Medicina este ştiinţă şi artă” (experienţă şi stil).

În ultimii ani se vorbeşte din ce în ce maimult de echipă în practica medicală. Este maimult decât „școala medicală”?

Construcţia denumită „echipă medicală” adevenit o necesitate în activitatea medicală, înetapa actuală de creştere extrem de rapidă a cunoş-tinţelor biomedicale şi multiplicarea specialităţilorşi supraspecialităţilor. Echipa este formată dinmedici cu specialităţi intercorelate, dar şi din altpersonal, nemedical (fizicieni, statisticieni etc.),necesar în colaborarea medicală. În practica medi-cală echipa medicală multidisciplinară a devenitnecesară în explorarea, formularea unui diagnosticcomplex şi în orientarea terapiei pentru un rezultatoptim.

Cum este în cardiologie?În cardiologie, de exemplu, echipa medicală este

necesară în îngrijirea endocarditei infecţioase – car-diolog, microbiolog, cardiochirurg, la cardiacii înstare critică, postresuscitare, şoc cardiogen, şoc sep-tic – cardiolog intensivist, specialist în imagistic etc.De asemenea, în neurologie – cardiolog, internist,radiolog cu experienţă în activitatea intervenţionalăşi în special în oncologie – oncolog clinician, chi-mioterapeut, radioterapeut, hematolog etc.

În cercetarea biomedicală, echipa se constituieîn raport cu tematica de cercetare, care poate in -clude medici, biologici, specialişti în genetică, chi-mişti, fizicieni. Colaborarea în echipele de cerce -tare clinică sau cercetarea biomedicală a devenit orealitate în Universitate sau în centrele de cerce -tare. În toate situaţiile, echipa generează soluţii şiidei noi. Pentru „şcoala medicală” echipa medicalăeste un generator de idei şi un model de trecere dela medicina clinică la medicina personalizată,ambele direcţii de cercetare globală şi a stării deboală şi a bolnavului.

Interviu realizat de Elena Solunca Moise

141

Cercetarea în Academia Română

Dimineața zilei de 6 mai. O neobișnuităaglomerație în jurul statuii Minervei din peluza cen-trală a Academiei. La ușile de intrare, de asemenea.Două afișe mari anunță conferința cercetăriiștiințifice din Academia română din Aula Aca-demiei Române.

ora 8:30 – Treptele care conduc la locul deînregistrare a participanților sunt din ce în ce maipline. Urcă, alături, seniori și tineri. Aproape toțipoartă sub braț Programul evenimentului – unulfoarte încărcat.

ora 8:50 – Îmi arunc ochii în sală. Locurile dinsectoarele laterale sunt deja pline. Jos au rămas li -bere doar primele două rânduri de fotolii. Suntașteptați inițiatorii și coordonatorii Conferinței:Academicianul Bogdan C. Simionescu și Academi-cianul Ioan Dumitrache. Cuvintele lor de deschi dereexprimă un bun venit participanților și stabilesccadrul cercetării în Academia Română, obiectiveleacesteia, principalele direcții de dezvoltare; suntpunctate și motivațiile care ar trebui să stea la bazacercetării. Altfel spus, imboldurile care ne stimu -lează, dar ne și obligă. Sunt alături și moderatoriicare vor conduce panelurile: acad. Răzvan Theodo-rescu, acad. Victor Voicu – toți vicepreședinți aiAcademiei Române. Pe fețele lor se citește emoția.Este primul eveniment de acest fel din istoria presti-gioasei instituții. Au venit să ne împărtășească dinrealizările lor 48 de institute și centre de cercetareaflate în coordonarea celor 14 secții ale AcademieiRomâne (Secțiuni, cum se numeau în anii ’30). Auavut drept ghid un algoritm care să le impunăconcizia și oglinda valorii: mi siune, resurse,

rezultate, indicatori de per formanță, valorificarearezultatelor, perspective.

ora 9:00 – Primele alocuțiuni ale moderatori-lor deschid Sesiunea de prezentări. Puține cuvinte,care motivau întâlnirea și nevoia dialogului. Și,mai ales, mesajul către societate. Academia Ro -mână trebuie să dea exemplul implicării, inovației,acțiunii, viziunii și climatului de reală creație, pen-tru astăzi și pentru mâine. Astfel încât înaintașiinoștri, care au umplut în trecut această Aulă, să fiemândri de noi.

ora 9:30 – Începe maratonul! Panelul I, cuSecțiile de științe tehnice și exacte (matematica, fi -zica, chimia, tehnologia informației) până la pauzade cafea, ca la orice simpozion sau alt evenimentcare se respectă și se bucură de sponsori (aici nu aufost sponsori).

Postfață la conferința cercetării științificedin Academia română

Acad. Nicolae Anastasiu

Acad. Nicolae Anastasiu

142

În sală este multă liniște, conferențiarii sesucced, după ce moderatorul întreabă asistența dacăare de pus întrebări (iar scenariul se repetă până lasfârșit).

Matematica deschide seria prezentărilor, iar ceimai puțin avizați discern cu dificultate limbajulfolosit, dar descoperă ușor legătura dintre SimionStoilow, Gheorghe Mihoc și Caius Iacob. Indici deperformanță ridicați, multiple schimburi inter -naționale, proiecte care apropie științele matematicede sănătate, de starea sistemelor ecologice, deriscuri economice. Precizia în exprimare și deschi-derea spre nevoile societății impresionează.

Chimia – prin diversitatea și utilitatea abordărilorsale – se prezintă, constant, la înălțime. Cu rezultateși vizibilitate, mereu în frunte. Personalități precumIlie Murgulescu – rezistența prin cultură, Petru Poni,Costin Nenițescu, Cristofor Simionescu sau CoriolanDrăgulescu au creat școli, au avut discipoli șimoștenirea lor, transpusă peste generații, poate fidescoperită în proiectele echipelor de chimie or ga -nică, chimia compușilor heteroatomici, metabolo -mică, chimie verde, știința materialelor, aplicații bio -medicale și de protecția mediului. Ce diversitate șicâtă legătură cu viața noastră de zi cu zi!

La Secția de științe tehnice și cercetărifundamentale și avansate, în spatele acestor termeni,prea generali și frecvent utilizați, se ascund desco-periri de excepție, toate legate de nevoile omului șide temerile lui în fața hazardelor naturale: rețeleelectrice inteligente, energii regenerabile, infra -structuri și clădiri cu risc redus la dezastre. Acade-micianul Dan Dubină a pus mult suflet în proiectele– astăzi împliniri – ale Centrului, care are 22 de cer-cetători, dintre care 20 sunt doctori în științe.

Când am crezut că la acest panel s-a spus tot cese putea spune pentru a nota performanța, Institutulde Cercetări pentru Inteligență Artificială „MihaiDrăgănescu” (Știința și tehnologia informației)ne-a făcut cadou primul corpus computațional –CoRoLa – pentru limba română, o ontologie lexi -cală – RoWordNet – și primul sistem de traducereautomată – ELRL. Toți vom avea nevoie de acesteinstrumente.

...și acum, pauza de cafea!

** *

ora 12:00 – Se reiau lucrările cu Panelul II. Oparte dintre științele umaniste sunt prezente (istoria,arheologia, filologia și literatura, precum găsim înprogram), fiecare dintre ele cu realizări remarcabile.După sesiunea de dimineață, am crezut că nu voimai putea folosi superlative. Dar trebuie să mărepet, deoarece alături de știință, cuantificată prinindici Hirsch sau Scopus, cultura scrisă, nein -dexabilă și imposibil de indexat prin spiritul șimesajul ei, ne ajută să ne descoperim istoria, talen-tele literare, vorbirea corectă și moștenirea scriitori-cească. Zece institute, ce poartă numele lui GeorgeCălinescu, Sextil Pușcariu, Iorgu Iordan, A. Phi -lippide, Titu Maiorescu, George Barițiu, Vasile Pâr-van, Nicolae Iorga, și-au făcut bilanțul, au prinsrădăcini adânci în cultura românească și au născutvalori incontestabile: enciclopedii, dicționare, cro-nologii, opere fundamentale, atlase lingvistice etc.Perseverența și vocația celor ce le conduc astăzi aurăspuns exigențelor și succeselor academice. Ointervenție energică a academicianului EugenSimion vizează mai tinerii cercetători care nu seridică la înălțimea așteptărilor și nu se încadrează înspiritul și creația institutelor de la care suntsalarizați.

ora 13:00–14:30 – Este pauza de prânz.Momentul lunch-ului în sala Clubului. Aparent, unmoment de destindere. De fapt, urechile curioasesurprind dialoguri interesante despre ce s-a prezen-tat în prima parte a evenimentului. Se transmitfelicitări și primele impresii: iată că se poate, o ideeexcelentă, avem vizibilitate internațională, au ajunsîn biblioteci lucrări de prestigiu, dicționare,enciclopedii și opere fundamentale...

ora 14:30 – Academicianul Răzvan Theo -dorescu ne cheamă în sală. Începe Panelul III. Cutactul și distincția recunoscute, domnul academiciandă cuvântul celor de la filosofie, teologie, psihologieși pedagogie; mai apoi, celor de la arte, arhitecturăși audiovizual. Un prilej de a pune alături spiritul cufrumosul, culoarea și muzica.

Secția de filosofie, teologie, psihologie și peda-gogie coordonează institute cu nume de rezonanță încultura românească: Constantin Rădulescu-Motru,

143

Ion I.C. Brătianu, Gheorghe Zane și gestioneazăpreocupări materializate în multe volume publicate,enciclopedii, reviste de profil, conferințe naționaleși internaționale. În toate acestea frecvent se regă-sesc numele unor personalități rămase în memoriaculturii noastre: Constantin Noica, Lucian Blaga,Ștefan Odobleja, iar dacă există reviste din care sepublică patru sau șase numere pe an avem dovadaunor eforturi prolifice, de creație constantă.

Am reținut cu mare interes și cu multă plăcereintelectuală și vizuală împlinirile celor de la Secțiade arte, arhitectură și audiovizual, care producnumeroase albume, pe care le găsim și în bibliotecapersonală.

Bilanțul realizărilor Institutului de Etnografie șiFolclor „Constantin Brăiloiu”, la cei 70 de ani decercetare etnologică instituționalizată, este impre-sionant. Paleta preocupărilor, a evenimentelor orga-nizate, a vizibilității și a mesajelor transmise cătrepublicul larg este plină de culoare și tradiție româ-nească. Cifrele obiectelor care au trecut prin mâi nilecercetătorilor pasionați din acest Institut sunt deordinul zecilor de mii, și asta spune tot.

ora 16:00 – Au trecut opt ore de la deschide-rea sesiunii și în sală se aud stropii de ploaie. Dupăinteresul avut, unii pleacă și alții vin. Sunt mulțiîncă prezenți, pe care i-am simțit aproape și încursul dimineții. La Panelul IV, scaunele și foto liilerămân mereu ocupate. A venit rândul academicia-nului Victor Voicu care are o sarcină grea – sămențină treaz interesul celor care au venit să as -culte realizările celor 38 de institute și centre decercetare de la Secția de științe agricole și silvice,Secția de științe economice, juridice și sociologice,Secția de științe biologice, Secția de științemedicale, Secția de științe geonomice. Dar aniimulți în care a fost secretar general șivicepreședinte l-au fortificat pentru a motiva pealții, fără a da semne de oboseală.

Academicianul Cristian Hera, președinteleSecției de știinte agricole și silvice, a sintetizatrezultatele Centrului de Studii și Cercetări pentruBiodiversitate Agrosilvică „David Davidescu” și atrecut în revistă proiectele reușite ale Centrelor de laCluj-Napoca, Timișoara și Iași. Concepte noi, abor-

dări inedite, infrastructură modernă, publicațiinumeroase, brevete și premii.

Secția de științe biologice, Institutul de Biologie,București și Centrul Procera și-au făcut bi lanțul princuvântul academicianului Maya Simionescu. Cu oinfrastructură de cercetare foarte solidă, cu echipa-mente de o mare varietate și performanță ridicată,rezultatele au fost pe măsură. În ultimii ani, pro -iectele Institutului au vizat monitorizarea bio -acumulării metalelor grele, conservarea speciilor șihabitatelor, schimbările climatice, restaurarea eco-sistemelor din turbării, biologia moleculară cuaplicații în medicină.

Domeniul economiei a fost bine reprezentat înnumeroase Institute de Cercetări (Economice, deEconomie Națională, de Prognoză Economică, deEconomie Mondială, de Economie Agrară) șiCentre de Cercetare (Economia Industriei și Servi-ciilor, Biodiversitate Agrosilvică, Informare șiDocumentare Economică). Rezultate vizibile aparîn volume publicate, sinteze, reviste, conferințe in -ternaționale.

144

ora 19:30 – Au rămas puține minute pentru pre-zentarea Secției de științe geonomice și a celor douăInstitute ale sale: Institutul de Geodinamică „SabbaS. Ștefănescu” și Institutul de Geografie „SimionMehedinți”.

Prin vocea dr. Crișan Demetrescu, membrucorespondent al Academiei Române, am primitnoutăți legate de monitorizarea seismelor dinRomânia și de noile proiecte departamentale deelectromagnetism, dinamica Pământului, hazardnatural și risc, rolul fluidelor în dinamica litosferei,observatoare geodinamice.

Academicianul Dan Bălteanu, sub presiuneatimpului, și-a redus prezentarea și ne-a informatdespre proiectele fundamentale ale Institutului deGeografie: Atlasul Geografic Național, Evaluareahazardelor naturale (seisme, alunecări de teren,inundații), Studiul geografic al Văii DunăriiRomânești. Am reținut, însă, și numeroasele volumepublicate (sinteze, dicționare), studii de dezvoltareregională durabilă, om-mediu sau cooperare trans-sectorială.

ora 20:00 – Academicianul Ioan Dumitrache –permanent prezent în sală – mulțumeșteconferențiarilor pentru efortul depus, pentru prezen-tările de înaltă ținută științifică, precum și audienței,pentru interesul arătat. O rezoluție care va includeconcluziile ce s-au desprins la finele evenimentuluiva fi postată pe web-site-ul Academiei Române.

Metronomul cu care în dimineața aceasta ampătruns în Aula Academiei Române cred că și-aîndeplinit misiunea.

** *

În drumul spre casă, am încercat să rememorezmesajele primite:

– a fost o experiență inedită, cu mare încărcăturăștiințifică;

– a fost o bucurie generată de standardeleînalte și performanțele profesionale pe care colegiinoștri din institutele și centrele de cercetare le-auîndeplinit;

– există o viziune clară despre ce avem de făcut,despre cum putem construi și transmite îndemnuricătre tânăra generație, care așteaptă de la noi revăr-sarea ideilor, materializarea lor în proiecte și pro-grame competitive;

– există, însă, și diferențe clare între potențialulSecțiilor și realizările lor, uneori justificate, alteorinu, dar avem, acum, modele pe care le putem urma;există numeroase provocări, dacă vrem să ni leînsușim și să le facem vizibile;

– mediul academic este propice pentru creație,chiar dacă motivația materială nu există, dar, atenție,răbdarea seniorilor nu acoperă nerăbdarea tinerilor,care privesc din ce în ce mai mult și din ce în ce maides dincolo de granițe. Să găsim mijloacele prin careputem să-i ținem lângă noi! Ei sunt viitorul.

Aula Academiei Române

145

Aula Academiei Române

Și câteva întrebări care nu s-au pus:De ce sunt institute sau centre de cercetare care

nu depun licitații pentru obținerea de fonduri UE?De ce nu se fac analize periodice ale membrilor

din corpul de cercetare și vizite ale membrilorsecțiilor coordonatoare în aceste institute sau centre?

De ce nu există mai multe colaborări-partene -riate cu universitățile/facultățile de profil (și în care,de multe ori, activează membri ai Academiei Ro -mâne sau predau cursuri cercetători științifici princi-pali I) pentru depunerea unor proiecte comune?

De ce nu se externalizează servicii tehnico-administrative care, uneori, încarcă mult schema depersonal?

De ce nu se găsește o formulă prin care cărțiletipărite (și care au avut sponsorizare) prin EdituraAcademiei Române să poată fi difuzate prin Centrulde librării sau, direct, printr-o librărie a AcademieiRomâne?

De ce nu au loc întâlniri mai dese cureprezentanți decizionali ai instituțiilor guverna-mentale, cărora să li se prezinte rezultatele deexcepție ale membrilor acestor institute/centre și, dece nu, ale membrilor din secțiile coordonatoare?

Aștept, cu mare interes, viitoarea conferință, încare dezbaterea academică să aducă alături maimulți membri ai Academiei Române.

Succes!

146

În cadrul seriei de evenimente organizate deGuvernul României cu ocazia președinției rotativela Consiliul Uniunii Europene, în zilele de 6–7 iunie2019, Secretariatul de Stat pentru Culte a organizatconferința internațională „Dimensiunea pozitivă alibertății religioase: cum pot guvernele să sprijineorganizațiile religioase”.

obiectivul evenimentuluiInițiativa organizării acestui eveniment de către

Secretariatul de Stat pentru Culte a fost generată defaptul că în ultimii ani, la nivel european, religia arevenit în atenția publică atât ca formă de integrarecetățenească și incluziune socială, cât mai ales caelement stabil în construirea unei societăți abunăstării și consensului democratic.

După ce o bună perioadă, guvernele europeneau neglijat constant dimensiunea religioasă a viețiisociale, astăzi nevoia acută de alfabetizare reli-gioasă, ca antidot la extremismul religios, sau dez-voltarea de politici publice în zona religioasă,inclusiv prin sprijinirea financiară a cultelor reli-gioase, redevin priorități de guvernare în multestate europene.

Pe fondul faptului că România are șansa ca înultimii 30 de ani să nu fi neglijat dimensiunea reli-gioasă a societății şi mai ales dimensiunea pozitivăa libertăţii religioase, Secretariatul de Stat pentruCulte a organizat acest eveniment pentru a promo-va modelul românesc de relație stat-culte lanivel european.

Cu ocazia acestui eveniment, care a reunit repre-zentanţi – conducătorii instituțiilor similare Secreta-

riatului de Stat pentru Culte din Europa – ai cultelorreligioase, profesori universitari şi experţi guverna-mentali, Secretariatul de Stat pentru Culte și-a pro-pus să promoveze faptul că sprijinirea financiară acultelor religioase devine în Europa de astăzi nudoar un mijloc prin care guvernele asigură păstrareaunui climat de pace socială, ci mai ales o măsurăconcretă pentru blocarea elementelor de extremismși fundamentalism religios.

Cultele religioase, ca importante organizații alesocietăţii civile, contri buie la un climat socialechilibrat și, totodată, prin activitățile lor specifice(spirituale, educaționale, culturale, sociale și chiarîn zona de relaţii internaţionale), pot preveni dez-voltarea unui climat de radicalizare religioasă. Toateaceste aspecte constituie dimensiunea pozitivă alibertății religioase și invită țările membre ale Uni-unii Europene la o reflecție comună asupra consoli-dării parteneriatului dintre state şi organizaţiile reli-gioase, în beneficiul societății.

La nivelul Uniunii Europene nu există oinstituție cu atribuții de armonizare a politicilorpublice în domeniul vieții religioase sau de coor-donare a instituțiilor/birourilor naționale, similareSecretariatului de Stat pentru Culte din România.Uniunea Europeană respectă competențele statelormembre în domeniul politicilor publice privindviața religioasă și nu își asumă niciun fel de relațiiparticulare cu vreo religie sau confesiune anume,în baza Articolului 17 al Tratatului privindFuncționarea Uniunii Europene.

Uniunea Europeană recunoaște rolul comu -nităților religioase, o identitate proprie și o

Dimensiunea pozitivă a libertății religioase:cum pot guvernele să sprijine organizațiile religioase

Victor Opaschi*

* Secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte

Religia în atenția publică

147

contribuție specifică în cadrul societăților euro -pene, atribuindu-le un rol consultativ înfuncționarea Uniunii și în dezvoltarea politiciloracesteia.

Nivelul de participareConferința, cu un nivel de participare foarte ridi-

cat, s-a bucurat în deschidere de prezența doamneiViorica Dăncilă, prim-ministrul Guvernului Româ-niei, a Preafericitului Părinte Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, a domnului Florin Ior-dache, vicepreședinte al Camerei Deputaților, adomnului Sergiu Nistor, consilier prezidențial, adoamnei Monica Gheorghiță, secretar de stat încadrul Ministerului Afacerilor Externe, și a domnu-lui Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte. Deasemenea, au fost prezenți ambasadori ai statelormembre acreditați la București.

În cadrul sesiunii de deschidere au susținutreferate Ian Figel, Special Envoy for the Promotionof Freedom of Religion or Belief Outside of theEU, precum și Kishan Manocha, șeful grupului deexperți pe libertate religioasă al OSCE/ODIHR.

În cea de-a doua zi a conferinței, au susținutreferate reprezentanți ai instituțiilor/birourilor carese ocupă de afaceri religioase din cadrul statelormembre ale Uniunii Europene, reprezentanți aicultelor și asociațiilor religioase din România,reprezentanți ai unor state din afara Uniunii Euro-pene (SUA, Norvegia, Georgia și Serbia), profesoriuniversitari și cercetători științifici și specialiști îndomeniu. De asemenea, menționăm prezențareprezentantului Departamentului de Stat al SUA șial Institute for Religious Freedom (SUA),think-tank-ul care furnizează expertiză și asistăDepartamentul de Stat în ceea ce priveșteelaborarea și prezentarea Raportului InternaționalAnual pe Libertate Religioasă în peste 150 de țăriale lumii.

Prezența oficialilor americani ilustrează intere-sul crescând al Departamentului de Stat pentru poli-ticile în domeniul vieții religioase din Europa și înmod particular din România, țară apreciată pentrugarantarea și sprijinirea libertății religioase.

Instituția organizatoare, Secretariatul de Statpentru Culte, are o tradiție de peste 160 de ani în ela-borarea, implementarea și monitorizarea politicilorpublice în domeniul vieții religioase, precum și o

implicare consistentă în relațiile internaționale îndomeniul vieții religioase. În acest context, instituțiase bucură de o mare vizibilitate la nivel european șieste apreciată ca având una dintre cele mai consis-tente expertize în rândul instituțiilor/birouriloromoloage din țările membre ale Uniunii Europene.

În condițiile în care multe țări europene nu aupolitici proactive în domeniul vieții religioase și înunele cazuri au chiar rețineri pentru a pune îndiscuție teme sensibile, precum libertateareligioasă și securitatea, relațiile dintre state șiorganizațiile religioase în contextul creșteriiextremismelor și fundamentalismelor religioase înlume sau dimensiunea sprijinului financiar pentrucultele religioase, Secretariatul de Stat pentruCulte și-a asumat responsabilitatea punerii peagenda europeană a acestor teme la care Româniapoate oferi expertiză solidă.

teme abordate• Neutralitatea statelor europene în domeniul

vieții religioaseNeutralitatea statelor moderne în domeniul

vieții religioase a fost asumată începând cu secolulal XIX-lea în Europa Occidentală, iar după căderearegimurilor comuniste și în Europa Centrală și deEst. Astăzi, neutralitatea statelor europene este unadintre condițiile de bază pentru a avea politicipublice coerente și democratice, care să includătoți cetățenii. Neutralitatea nu trebuie înțeleasă caun termen exclusiv, ci mai degrabă ca unul inclu-siv: scopul său nu este acela de a elimina religiadin viața publică, ci mai degrabă de a recunoaște șia folosi la maxim potențialul social al acesteia.

• Sprijinirea financiară a cultelor religioase înEuropa

Toate statele europene susțin financiar ac -tivitățile cultelor religioase, fie prin finanțare di -rectă, fie prin finanțare indirectă și scutiri de taxe șiimpozite. Indiferent de tipul de raport dintre stat șiculte specific fiecărei țări europene, cultele reli -gioase beneficiază de facilități fiscale.

În cea mai mare parte a statelor europenefuncționează o formă sau alta de finanțare alăcașurilor de cult (finanțarea de construcții,reparații sau întreținere și chiar funcționare).Finanțarea se face de către autoritățile centrale saulocale și poate fi globală sau limitată la o anumită

148

categorie de lăcașuri de cult (monumente istoricesau lăcașuri de cult aflate în proprietate publică).

• Necesitatea intensificării eforturilor de alfa-betizare religioasă a societății

Trebuie făcută o distincţie între analfabetismulreligios şi cel care se referă la libertatea reli gioasă.Prin analfabetism religios se înțelege o lipsă acutăa cunoştinţelor elementare despre religie, a princi-piilor minimale care însufleţesc teologic şi istoricviaţa cultelor. Pe de altă parte, analfabetismul înceea ce priveşte libertatea religioasă, care denotă olipsă de cultură democratică, se manifestă prinnerecunoaşterea statutului Bisericilor drept orga-nizaţii autonome faţă de stat şi libere în a-şi ex -prima propriile puncte de vedere faţă de agendapublică. Recent ONU a început o campanie deconştientizare legată de efectele analfabetismuluiîn zona libertăţii reli gioase.

• caracteristici comune ale statelor membre aleUniunii Europene în domeniul guvernării viețiireligioase:

� existența unei legi a libertății religioase careprevede supremația libertății religioase și deconștiință;

� neutralitatea statului în materie de credințe și

tradiții religioase;

� respectarea autonomiei organizațiilor re -

ligioase și a egalității acestora în fața legii și a

statului;

� acceptarea unanimă a faptului că promovarea

libertății religioase protejează societățile europene

de discursuri și acțiuni extremiste;

� lipsa unei legislații care să incrimineze penal

blasfemia.

Dezbaterile din cadrul conferinței au subliniat

necesitatea elaborării de strategii naționale sau chiar

europene privind armonizarea libertății religioase cu

exigențele crescânde de securitate. De altfel,

această temă este atât pe agenda Uniunii Europene,

cât și a OSCE/ODIHR care va publica la sfârșitul

lunii august, după consultarea panelului de experți

pe libertatea de religie și credință, Guideliness on

Religious Freedom and Security.

149*Cercetător științific

File din viața lui Dimitrie A. Sturdza

Nicoleta Stan-Țurcanu*

Motto: ,,Fiecare om datoresce lui Dumnezeu,care l-a creat, să se perfecționeze cât se poate mai

mult. Nu putem niciodată ajunge la perfecțiuneaDumnezeirei, dar trebue să ne apropiem de ea”.

Dimitrie A. Sturdza

În ultimii ani, am avut prilejul să descopăr multeinformații inedite din documentele de arhivă (atâtdin București, cât și din țară) privind viața privată aunuia dintre membrii marcanți ai vieții politice șiculturale din Vechiul Regat – Dimitrie A. Sturdza1.De aceea doresc ca în aceste rânduri să prezint câ -teva aspecte din viața personală a lui Dimitrie A.Sturdza, care, deși mai puțin cunoscută, nu este maipuțin importantă.

La fel ca bunicul său patern, Dimitrie A. Sturdzaa fost un om cu totul aparte al epocii sale. De altfela și moștenit multe dintre virtuțile bunicului patern,dar și pe ale tatălui său. Destinul a fost, ce-i drept,darnic cu el, pentru că a avut norocul să se nascăîntr-o familie bogată și prestigioasă. Dar viața luiDimitrie A. Sturdza avea să fie încă din tinerețe unatumultuoasă – cu multe răsturnări de situație – atâtcea publică, cât și privată.

În primul rând trebuie să ținem cont de faptul cătatăl său a murit destul de timpuriu, când Dimitrie A.Sturdza avea doar 15 ani. Poate de aceea s-a maturi-zat atât de repede. Fiind cel mai mare dintre frații luia fost conștient de faptul că trebuie să își sprijinefamilia. El povestea că la moartea tatălui, mama sai-a spus că îndatoririle pe care până atunci le-a avuttatăl său vor trece în grija lui. Se pare că greutățileprin care a trecut l-au întărit și l-au maturizat. Astfel,Dimitrie A. Sturdza, încă de tânăr, a avut preocupăridintre cele mai diverse, explorând mereu noi dome-

nii de activitate, încă din perioada în care era studentla München. Poate și pentru că din fire era activ șiinventiv și iubea foarte mult munca.

După ce a terminat studiile în Germania avea degând să construiască o moară la Miclăușeni. Deaceea era interesat de agronomie și chiar a făcut,,studii asupra căutării și exploatării moșiilor”2. Dealtfel, această activitate îi făcea plăcere.

Într-o epistolă trimisă prietenului său GheorgheSion, în ianuarie 1862, mărturisea: ,,Reîntors în țară,mă ocup de plugărie și nu am trăit zile mai fericitedecât acele la coarnele aratului pe zilele cele minu-nate de toamnă3.

Un aspect mai puțin cunoscut din cariera luiDimitrie A. Sturdza este faptul că a practicat și avo-catura, profesie pe care a exercitat-o încă dintinerețe4. Cu toate activitățile în care era implicat,dorea să-și întemeieze o familie. În anul 1864 îi tri-mitea scrisori mamei sale în care îi mărturisea faptulcă îi este dragă o fată Zenaida. Dorea să se căsă -torească cu ea așa cum reiese din următoarele rân-duri: ,,În toate zilele rog cu fervoare pe a Tot Puter-nicul să-mi împlinească dorința mea, căci în toatezilele, cu cât mai mult o văd, o iubescu și oprețuiescu mai mult și sunt convins de norocireafără margini ce ami avea”5. Însă, în ianuarie 18676

s-a căsătorit7 cu Zoe Cantacuzino8 (1847–1920),fiica lui Ioan C. Cantacuzino, ministru de Justiție, șia soției sale Maria Mavros, una dintre fetele genera-lului Nicolae Mavros9. Soția sa, Zoe, s-a remarcat înepocă printr-o educație aleasă. Cunoștea foarte binelimbile franceză, germană, engleză și italiană10. Pre-supunem că era atrasă mai mult de limba franceză,întrucât scrisorile ei erau scrise în limba lui Voltaire.Deși era o femeie ,,foarte strălucită în lume” era,

Personalități academice

150

însă, și temută, deoarece avea obiceiul de a batjocoripe inamicii politici ai soțului ei”11. Regina Maria odescria pe soția lui Dimitrie A. Sturdza astfel: ,,Avealimba cea mai tăioasă din toată România, duhul celmai ascuțit din tot partidul, căci «laptele blândețiiumane» nu curgea în vinele ei. Vorbele ei de spiritfăceau senzație și nu rămânea mare lucru din ceiasupra cărora își ascuțea tăișul umorului. Era mică,uscățivă, mai mult temută decât iubită, și fiind maiîntotdeauna bolnavă, era de-o paloare de mort. Nucred ca ochii ei să nu mă fi privit totdeauna cuîngăduință”12. Scriitorul Duiliu Zamfirescu con -sidera că soția lui Dimitrie A. Sturdza ,,trebuie să fidus, în tinerețe, traiul unei prepelițe închise în coli-vie. Se spune despre D-sa că ar fi păcătuit în celenelegitime”13.

Dimitrie A. Sturdza a avut un singur copil,Alexandru D. Sturdza, născut pe 3 iunie 186914 laConstantinopol, în perioada când, acolo, a fost agentdiplomatic. După cum observăm, a primit la botez15

numele bunicului său patern. Când era mic era alin-tat ,,Mustafa”16. A fost căsătorit cu vara sa primarăEliza Carp, fiica lui Petre P. Carp17, și au avutîmpreună trei fii: Alexandru, Dumitru și Ioan18.Astfel, Dimitrie A. Sturdza se înrudea a doua oară cuPetre P. Carp. Acum deveniseră și cuscri, pe lângăfaptul că erau cumnați. Istoricul Ion Mihai Cantacu-zino caracteriza ironic relația celor doi, astfel:,,Petre Carp și Dimitrie Sturdza erau nu numaiadversari politici, ei erau și dușmani intimi, căcierau cumnați și, pe deasupra, deveniseră și cuscri;singurul loc unde li se întâmpla să se întâlnească erasalonul soacrei lor comune, Maria Mavros, văduvalui Ioan C. Cantacuzino. Și uite că fiul lui Sturdza,Alexandru, se căsători cu fiica lui Carp, Elsa... Timpde mulți ani așa se înfățișa «societatea bună»: toatălumea se înrudea cu toată lumea”19. DimitrieA. Sturdza dorea ca fiul său să ducă ,,onoarea țerii”și a familiei sale mai departe, ,,urmând tradițiuneaSturdzeștilor de la Miclăușeni, carii au fost oamenisdraveni și oameni ai datoriei. Așa am venerat pestrăbunul tău care să apropiase de sută de ani, așaam iubit pe bunicul tău și astfel mă străduiesc și eusă-mi închin viața, și e o binecuvântare din ceriu căvăd cu ochii că drumul tras e atât de bine bătut, încâtsă va menține înainte”20. Din păcate, destinul fiuluisău avea să fie unul tragic. Se pare că anii de studiu,petrecuți încă de mic în Germania21, l-au influențatatât de mult pe fiul său, încât în timpul Marelui Răz-boi a trecut de partea inamicului. Despre acest trist

episod a relatat pe larg în cartea sa, publicată în anul1926, un martor ocular, anume baronul ValeriuKapri, fost maior în cavaleria austro-ungară. Astfel,acesta nota că gestul colonelului Alexandru Sturdzaa fost ,,aproape de neînțeles și unic în felul său”22.Despre motivul care l-a determinat pe Alexandru D.Sturdza să recurgă la acel gest, tot baronul ValeriuKapri nota explicit că la început ,,s-a crezut că anutrit în sufletul său un adânc sentiment de germa-nofilism”23. Însă, când a intrat România în război,Alexandru D. Sturdza era în fruntea trupelor saledovedind că este un ,,distins militar”. Erau mariașteptări de la el. Pentru calitățile sale în luptă pri-mise de la regele Ferdinand o decorație înaltă. Poateși de aceea, a fost inexplicabil pentru toți militarii,,,cum după patru zile de la primirea acestei înaltedistincțiuni s-a putut hotărî Colonelul Sturdza sătreacă în tabăra dușmanului”24. Alți contemporani aisăi au criticat foarte dur gestul de trădare al luiAlexandru Sturdza. De pildă, generalul AlexandruSocec spunea, în jurnalul său, că Alexandru Sturdza,,era un om încăpățânat, un germanofil […] cum nueste permis unui militar român, chiar dacă vrea săse scuze că a primit o educație germană”25. Iar gene-ralul Alexandru Averescu i-a raportat Regelui Ferdi-nand, printre altele, faptul că ,,colonelul Sturdza nuscăpa ocaziunea de a face să pătrundă în spiritulinferiorilor săi, ideea de superioritate a armatei ger-mane, idee de care poate era însuși sincer pă -truns”26. Nu vom ști niciodată cu certitudine de ceAlexandru D. Sturdza a ales să treacă la inamici. Afost dragostea sa pentru cultura și armata germanăsau disprețul său pentru ruși și pentru modul cum secomportau aceștia, deși erau aliații noștri. Cert estefaptul că în urma acestui gest a fost considerat untrădător și a fost nevoit să trăiască în exil. A fostînmormântat însă lângă soția și părinții săi la Cimi-tirul Bellu.

Unii dintre contemporanii lui Dimitrie A.Sturdza i-au schițat portretul. De pildă, SabinaCantacuzino scria că era ,,antipodul” soției lui. Era,,tăcut, rezervat, serios, muncitor, conștiincios, aus-ter, evlavios și mai presus de toate modest”27. Dealtfel și din documentele sale reiese faptul că a fostun om chibzuit, energic, onest, cu un dezvoltat simțal datoriei și spirit de inițiativă; deși, ce-i drept, acomis și greșeli care l-au costat, mai ales, în viațapolitică. Dimitrie A. Sturdza făcea parte dintreacei oameni care impuneau respectul, ordinea, eco-nomia, regulile stricte în orice domeniu de activi -tate. În toate acțiunile și în felul său de a fi și de a

151

lucra păstra ordinea și re gula. Era omul de acțiune șide inițiativă și își urmărea aspirațiile cu operseverență uimitoare. Nu admitea în niciun chiprisipa banului public și nerespectarea legilor, așacum reiese din lucrările sale. Era tipul de om prac-tic. Nu-i plăcea să piardă vremea, tot timpul mun-cea. Spunea că ,,zilele omului trec iute fără a le putereaduce înapoi și nu trebue ca ele să treacă fără a leîntrebuința pentru per fecționarea și cultura noas-tră”28. Toate aceste calități le-a moștenit de lapărinții săi, care erau oameni respectați de comuni-tatea din care făceau parte. Deși lăsa impresia de ombun, blajin, Dimitrie A. Sturdza a dat dovadă înmulte dintre acțiunile sale de exigență, fermitate,cutezanță. Regina Maria nota că ,,Dimitrie A.Sturdza era în adevăr omul care cu toată convinge-rea opunea veșnice obiecțiuni. Uscățiv, cărunt, vio-lent, era un omuleț pătimaș, sectar și certăreț ca unfox-terrier, dar era un om de valoare și cât se poatede inteligent”29. După cum reiese din documente,era mândru de originea sa moldoveană și de ceea celăsaseră în urma lor bunicul și tatăl său. Spre exem-plu, într-o epistolă adresată fiului său, nota: ,,Operavrednicului bunicu și a patriotului părinte și a meapropie trece în mâni care va purta-o înainte și nu valăsa să piară, țiind sus și nepătat numele cinstit aSturdzeștilor de la Miclăușeni”30. Dar, cu toate aces-tea, Dimitrie A. Sturdza a fost supus și el la rândulsău denigrării ca alți contemporani ai săi.

Analizând documentele și mărturiile contempo-ranilor săi observăm că pentru mulți dintre ei Dimi-trie A. Sturdza era o personalitate contradictorie.Ceea ce, dacă stăm bine să ne gândim, era și firescpentru acea epocă. Ocupând funcții politice foarteimportante în stat și-a atras și numeroase critici, înaceeași măsură în care a primit și laude. Cert estefaptul că nu a fost singura personalitate politică avremii care a fost denigrată. Era obiceiul vremii caomul ajuns la putere să fie criticat. Așa a fostdintotdeauna și probabil așa va fi mereu.

Un alt contemporan al său, omul politic IonBălăceanu, relata în amintirile sale că Dimitrie A.Sturdza ,,pentru o treabă de doi bani înnegrea hâr-tie de zece franci fără să rezolve ceva”31. În oricecaz, putem spune că Dimitrie A. Sturdza a fosttipul de moldovean modest și muncitor care arămas mereu atașat de locul natal unde s-a născutși a copilărit. De aceea, de câte ori avea timpvenea la Miclăușeni ca să petreacă timpul liber. Sebucura de ceea ce-i oferea natura. Era chiar foartepasionat de natură și munte. Iubea mult

drumețiile. Vara, îndeosebi, venea în vizită la casaunde a copilărit, despre care vorbea mereu cuplăcere și cu nostalgie după vremurile apuse. Iatăce-i scria într-una dintre numeroasele scrisoriadresate fiului său: ,,Ce bucurie, m-am aflat treizile la Miclăușeni ca să gust acolo liniscea sufle-tească, ce-mi lipsește atât de mult în viața mea atâtde agitată, să o gust într-un loc peste care au dom-nit spiritul a mai multor generațiuni de oamenibuni, probi și sdraveni. În mijlocul distrucțiunei șia ruinelor gene rale din trecut, Miclăușenii este cao mângâiere pentru present și o asigurare pentruviitor”32. Tot aici venea deseori vara ca să scapede căldura din București: ,,La Miclăușeni e foartefrumos și am luat în fiecare zi câte o baie admira-bil de bună și de răcoritoare”33.

Din câte reiese din bogata corespondență întreDimitrie A. Sturdza și familia sa, era un om cât sepoate de simplu care se bucura de lucrurile mărunte.Deși deținea funcții importante în stat, nu iubealuxul, fastul; mergea pe jos. Nu era pretențios nicicând era vorba de mâncare, cum am fi tentați să cre-dem. Mânca atât ,,cireșe, fragi și zmeură, alivenci șismântână”34, cât și mămăligă cu brânză atunci cândera în drumeție și făcea popas la câte o stână, cum îipovestea fiului său: ,,După ce am mâncat mămăli-gă cu brânză ne-am culcat sub un acoperiș de scân-duri improvizat, pe pământ ascernut cu cetină”35. Lazile importante sărbătorea și cu vânat. De pildă, înanul 1881, într-o scrisoare adresată fiului său, aflatla studii în străinătate, îi mărturisea bucuros faptulcă ,,un pădurar de la Ceahlău mi-a adus deunăzi ocă prioară, cu care s-a făcut masă mare de zioamamei”36, adică a soției sale Zoe, de care avea maregrijă după cum reiese din scrisori.

De altfel nu doar cu soția și cu fiul său eragrijuliu și protector, ci și cu frații săi. Impresio-nanta corespondență purtată cu membrii familieisale (soția, fiul, frații, mama) ne dezvăluie faptulcă Dimitrie A. Sturdza era profund implicat înviața de familie. Tot timpul le oferea povețe șisprijin. Avea și o latură sensibilă37, pe lângă ceaseveră pe care o înfățișa deseori. În cei din urmăani, slăbit și obosit după o viață plină de încercări,Dimitrie A. Sturdza s-a îmbolnăvit. Amărăciuneai-a fost provocată mai mult din cauze politice.

Scriitorul Duiliu Zamfirescu nota că ultima datăcând l-a văzut înainte de ,,decapitarea sa morală, eraîn cabinetul său de lucru, în casele ce avea în stradaMercur 13, față în față cu ale D-lui Marghiloman”38.

152

În anul 1914, la scurt timp după moartea Rege-lui Carol I, avea să se stingă din viață și octogenarulDimitrie A. Sturdza. Istoricul Nicolae Iorga se în -treba retoric: ,,Va fi auzit bătrânul, care se stingea peîncetul în căsuța-i modestă din strada Mercur,sunetul trâmbițelor care salutau la doi pași de loculsuferințelor sale trecerea cea din urmă a lui CarolI-iu înaintea trupelor lui? Se va fi găsit pioasa min-ciună care să-i acopere un adevăr, strașnic pentrudânsul mai mult poate decât pentru oricare om?Dacă s-a găsit, atunci minciuna să fie binecuvân tată!Căci de mulți ani, fostul șef al partidului liberal nutrăia decât prin regele său și pentru regele său”39.

Pe 9 octombrie 1914, ziarele vremii anunțaumoartea lui Dimitrie A. Sturdza după o lungăsuferință. De asemenea, și pe prima pagină a ziaru-lui ,,Universul” apărea un articol despre moartea luiDimitrie A. Sturdza: ,,Astă noapte, la ora 1, a încetatdin viață la locuința sa din str. Mercur, Dim. A.Sturdza, fostul președinte de consiliu și șef al parti-dului liberal. Starea d-lui Sturdza, care se afla bol-nav de mai multă vreme, se agravase în ultimul timpși încă de eri după amiază medicii pierduseră oricesperanță de a-l mai putea salva. În clipa morții nu seaflau la căpătâiul lui decât soția defunctului,

doamna Zoe Sturdza, și fiul său, domnul colonelAl. Sturdza”40. Iar în ediția specială a aceluiași ziarerau date pe larg toate detaliile legate de înmormân-tarea sa. Astfel, opinia publică era informată căGuvernul a decis ca Dimitrie A. Sturdza să aibăfuneralii naționale.

Corpul său neînsuflețit a fost depus la bisericaSfântul Gheorghe Nou. A fost înmormântat la Cimi-tirul Bellu41. Lângă Dimitrie A. Sturdza au fostînmormântați, ulterior, soția și fiul.

Note

1 A se vedea: Nicoleta Stan-Țurcanu, „Dimitrie A.Sturdza, istoric, publicist și secretar general al AcademieiRomâne”, în Ipostaze ale modernizării în Vechiul Regat,vol. VII, editori: Ion Bulei, Alin Ciupală, Cluj-Napoca, Edi-tura Mega, 2017, p. 126–150; Idem, Crâmpeie din viața luiDimitrie A. Sturdza, în ,,Magazin istoric”, an LI, nr.2(611)/2018, p. 69–73; Idem, Dimitrie A. Sturdza și Acade-mia Română, în ,,Magazin istoric”, an LI, nr. 6(615)/2018,p. 56–58.

2 BAR, Cabinetul de manuscrise, Corespondență, Dimi-trie A. Sturdza către Matei Sturdza, S6 (30)/CMXII/1, nenu-merotat.

Ziarul ,,Românul”, Biblioteca Națională a României, Serviciul colecții speciale, Cabinetul periodice românești vechi

153

3 Ștefan Meteș, op. cit., p. 267. 4 BAR, Cabinetul de manuscrise, Fond D.A. Sturdza,

Mapa X Acte 54–56, nedatat, nenumerotat. 5 Idem, Dimitrie A. Sturdza către Catinca Sturdza, S1

(59)/CMXII/1, nenumerotat. 6ANR, Direcția Arhivelor Municipiului București,

Fond Colecția Registrelor de Stare Civilă-București,Căsătoriți. Culoarea Galben, Registrul 15/1867, f. 4.

7 Interesant este faptul că Dimitrie A. Sturdza, dupăcum reiese din notițele sale, înainte de căsătorie i-a trimis oscrisoare Regelui Carol I (la vremea aceea era domnitor), încare scria: ,,Măria Ta, în momente însemnate, cum suntacele de față pentru mine, fiecare doresce a se apropia deacei cari, prin nume și înrudiri, sunt mai aproape cu inima șicu simțirea. E dar lucru natural și îmi îndeplinesc nu numaio datorie, ci o trebuință a inimei, viind ca la capul vechii șivenerabilei noastre familii Sturzești, și rugându-vă, atât peM.V. cât și pe Doamna, să-mi trimiteți ale Voastre binecu-vântări părintești pentru căsătoria mea. Dumnezeu în îndu-rarea sa a vrut ca să fiu părtaș de norocirea cea mai mare,care poate omul să aibă în lume, aceia de a trece prin viațăla mine unei soții nobile și iubitoare. În curând voiu ave desoție pe Zoe, fiica cea mai mare a Dlui Ioan Cantacuzino,actualul ministru al Justiției, fiul bătrânului Caimacam Can-tacuzino. Binecuvântările părinților fac fericirea copiilor șidați-mi voie se aștept acele binecuvântări, ca de la părințibinevoitori și iubitori, întocmai astfel precum le-aș fi căpă-tat chiar de la ei, carii astăzi nu mai sunt în mijlocul nostru.

Totodată permiteți-mi să vă rog pe M.V. și pe M.Doamna să primiți cu bunăvoință părintească pe fratemeuIorgu, care va avea fericirea să vă înmâneze aceastăscrisoare. Veți cunoaște, sper, în el un tânăr plin de idei,simțiri și aspirațiuni nobile.

Aici, la noi, scăpați de un mare rău, căutăm cu toții săalinăm ranele de care suferă țeara. Providența ne-a dat unDomn bun, conștiincios, lucrător neobosit, plin de voință

binelui și plin de energie. Cu toții rugăm pe Atotputerniculsă ne lumineze ca să ajutăm toate întreprinderile ce facețipentru binele țerii”. A se consulta, ANR, Direcția JudețeanăNeamț a Arhivelor Naționale, Fond Sturdza Miclăușeni,dosar 608, f. 104.

8 Zoe Cantacuzino a primit ca zestre de la părinții săimoșia Cozlecii din județul Prahova, ,,uă parură de brillante(Broșă și Cercei)” în valoare de nouă sute de galbeni și altemici bijuterii în valoare de două sute cincizeci galbeni și untrusou în valoare de o mie de galbeni. A se vedea, pe larg,Mihai Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova șiȚara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică șibiografică, vol. III, Familia Cantacuzino, București, EdituraSimetria, 2014, p. 271.

9 Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească(1866–1900), București, Editura All, 1998, p. 41.

10 Sabina Cantacuzino, Din viața familiei I.C. Brătianu(1821–1891), ediția a II-a, București, Editura Universul,1934, p. 228.

11 Ibidem, p. 229. 12 Maria, Regina României, Povestea vieții mele, vol.

II, traducere din limba engleză de Mărgărita Miller-Verghi,ediție îngrijită și note de Ioana Cracă, București, EdituraEminescu, 1991, p. 176.

13 Duiliu Zamfirescu, Neinventivul Carol I și câțivadintre sfetnicii săi, în ,, Magazin Istoric”, nr. 10/1973, p.25–27.

14 BAR, Cabinetul de manuscrise, Corespondență,Dimitrie A. Sturdza către Alecu Sturdza, S2(211)/CMXI/1.Aceeași dată de naștere este trecută și pe inscripția de pe sar-cofagul său aflat la Cimitirul Bellu, unde este înmormântatalături de soția sa și părinții săi.

15 Dimitrie A. Sturdza a notat într-un registru, pe lângămulte alte cheltuieli, și cele făcute atunci când s-a născutAlexandru în iunie 1869. Astfel reiese că a cheltuit pentru

Mormântul lui Dimitrie A. Sturdza de la Cimitirul BelluSursa foto: Nicoleta Stan-Țurcanu

154

cele necesare unui nou-născut (leagăn, saltea, pânză, douăalbii, fașe etc.) suma de 547,56 lei. Iar pentru botezul lui acheltuit și mai mult, adică suma de 586, 91 lei. A trecut pânăși ,,bacșișurile” de la botezul copilului, 290 lei. Apoi, dinluna iulie 1869, a angajat o dădacă pentru copil. A se vedeamai multe în BAR, Cabinetul de manuscrise, Fond D.A.Sturdza, Mapa XII Varia 333, nenumerotat.

16 BAR, Cabinetul de manuscrise, Corespondență,Ruxandra Balș către Dimitrie A. Sturdza, S18(169)/DCCCLV, nenumerotat.

17 Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 41. 18 A se vedea mai multe în Mihai Sorin Rădulescu,

Sturdzeștii de azi, în ,,Magazin Istoric”, nr. 5/1994, p. 41. 19 Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani. O

cronică a Cantacuzinilor în vâltoarea secolelor, traducereMaria Șerbănescu și Sabina Drăgoi, București, EdituraAlbatros, 1996, p. 375.

20 BAR, Cabinetul de manuscrise, Corespondență,Dimitrie A. Sturdza către Alecu Sturdza, Bucuresci,S2(705)/CMXI/4, nenumerotat.

21Despre studiile lui Alexandru D. Sturdza înGermania și despre cariera sa militară au scris pe larg PetreOtu, Maria Georgescu, Radiografia unei trădări:cazul colo-nelului Alexandru D. Sturdza, București, Editura Militară,2011.

22 Valeriu Kapri, Cazul fostului colonel AlexandruSturdza, comandantul Diviziei a 8-a română. Un episod dinrăzboiul mondial (1914–1918) pe Frontul Român, Oradea,Editura Tip. Soc. pe Acț. Adolf Sonnenfeld, 1926, p. 3.

23 Ibidem, p. 3. 24 Ibidem, p, 4. 25 ANR, ANIC, Fond Socec Alexandru-general, dosar

10, f. 164. 26 A se vedea pe larg raportul strict secret al coman-

dantului Armatei a II-a, generalul Averescu, către coman-dantul Suprem din data de 5 februarie 1917, în Biblioteca

Națională a României, Serviciul colecții speciale, Manu -scrise, Mss. 3866.

27 Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 231. 28 BAR, Cabinetul de manuscrise, Corespondență,

Dimitrie A. Sturdza către Alecu Sturdza, S2 (333)/CMXI(3),11 mai 1880, nenumerotat.

29 Maria, Regina României, op. cit., p. 176. 30 BAR, Cabinetul de manuscrise, Corespondență,

Dimitrie A. Sturdza către Alecu Sturdza, S2 (432)/CMXI(3), 9 decembrie 1891, nenumerotat.

31 Ion Bălăceanu, Amintiri politice și diplomatice(1848–1903), traducere din limba franceză, introducere,note și comentarii de Georgeta Filitti, București, EdituraCavallioti, 2002, p. 257.

32 BAR, Cabinetul de manuscrise, Corespondență,Dimitrie A. Sturdza către Alecu Sturdza, S2 (413)/CMXI(3), nenumerotat.

33 Idem, S2 (343)/CMXI (3), nenumerotat. 34 Idem, S2 (339)/CMXI (3), nenumerotat. 35 Idem, S2 (258)/CMXI (2), nenumerotat. 36 Idem, S2 (13)/CMXI (2), nenumerotat. 37 Doctorul Ioan Catacuzino nota că pe Dimitrie A.

Sturdza muzica lui Beethoven ,,îl stăpânea în mod suveran”.Își amintea că pe vremea când era la studii în Paris, aflân -du-se lângă Dimitrie A. Sturdza la un concert simfonic, l-aauzit plângând la audiția Simfoniei a 5-a în Do minor. A seconsulta BAR, Cabinetul de manuscrise, Arhiva dr. I. Can-tacuzino, Mapa X Varia 17 (5–7), nenumerotat.

38 Duiliu Zamfirescu, op. cit., p. 25–27. 39 Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, vol. II, Vălenii

de Munte, Editura Neamul Românesc, p. 429. 40 ,,Universul”, an XXXII, nr. 278/1914, p. 1. 41 A se vedea mai multe în ziarul ,,Universul”, an

XXXII, nr. 278/1914, ediția specială, p. 1.

155*Profesor universitar dr.

Seria „Basarabica”, pilduitoare întreprindere ştiinţifică şi naţional-culturală, sub egida Academiei Române

şi a Muzeului Brăilei „Carol I”

În suita manifestărilor cultural-ştiinţifice pusesub semnul marcării Centenarului Marii Uniri din1918, slujitorii scrisului istoric din ţara noastră suntprezenţi prin multiple şi varii iniţiative, unele cudeosebită semnificaţie naţională, ce se cuvine a ficonsemnate şi relevate ca atare. Cum este cea defaţă, izvorâtă din iniţiativa a doi seniori ai lui Clio,academicianul Victor I. Spinei, vicepreşedinte alAcademiei Române, şi profesorul Ionel Cândea,membru corespondent al Academiei, directorulMuzeului Brăilei „Carol I”, coordonatorii seriei„Basarabica”, editată în comun de către EdituraAcademiei Române şi Editura „Istros” a MuzeuluiBrăilei „Carol I”. Este de spus, în context, că de maibine de două decenii cele două instituţiuni ştiinţific-editoriale au conlucrat la îngrijirea şi apariţia anumeroase şi valoroase tomuri în specialitatea isto-rie, astfel încât există o bună şi fertilă bază de conti-nuare a acestei colaborări. Cei doi istorici – ambii,reputaţi medievişti şi manageri, totodată, editorilaborioşi – sunt, din anul trecut, la originea unei seriidedicate istoriei Basarabiei, asumare editorialăunică, din câte cunosc, în peisajul ştiinţific naţional;în primăvara acestui an, acad. Victor Spinei (coor-donator, totodată, al Programului Centenar al Aca-demiei Române) avea să consemneze: „Am înregis-trat o indubitabilă eficiență în privința editării volu-melor din seria «Basarabica», în care publicămlucrări semnificative ale savanților din RepublicaMoldova. Până în momentul de față, în cursul anu-

lui trecut [2017] și în primele săptămâni ale anuluiîn curs au văzut lumina tiparului șase volume, pre-gătite împreună cu profesorul Ionel Cândea, mem-bru corespondent al Academiei și director al Muzeu-lui Brăilei «Carol I». La acestea se adaugă douătomuri complementare, din seria intitulată «Docu-menta Basarabiae», iar până la sfârșitul anului esti-măm ca posibilă publicarea a cel puțin încă patruvolume din seria «Basarabica», mizând și pe spriji-nul financiar al Institutului «Eudoxiu Hurmuzachi»pentru Românii de Pretutindeni, condus de profeso-rul Nicolae Brânzea”.

Până acum au fost editate, în condiţiuni graficedintre cele mai bune, un număr de şapte volume –Ion Guceac, Constituţia la răscruce de milenii.Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Prefață de IonDogaru. Volum îngrijit de Victor Spinei (AcademiaRomână – Institutul de Arheologie Iaşi. MuzeulBrăilei „Carol I”), Editura Academiei Române, Edi-tura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria]„Basarabica” 1. Coordonatori: Victor Spinei şi IonelCândea), București – Brăila, 2016 /534 p./; VladMischevca, Geneza problemei basarabene – 1812(Academia Română – Institutul de Arheologie Iaşi.Muzeul Brăilei „Carol I”). Prefață de Demir Drag-nev. Volum îngrijit de Ionel Cândea, Viorel Coman,Editura Academiei Române, Editura Istros a Muzeu-lui Brăilei „Carol I” ([Seria] „Basarabica” 2. Coor-donatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea), București –Brăila, 2017/368 p./; Valeriu Popovschi, Biroul deorganizare al Sfatului Țării (27 octombrie–21noiembrie 1917)/Republica Democratică Moldove-nească (Formarea și evoluția. 1917–1918) (Acade-mia Română – Institutul de Arheologie Iaşi. MuzeulBrăilei „Carol I”). Volum îngrijit de Gheorghe E.

Seria „basarabica”

Stoica Lascu*

Sub semnul Centenarului Marii Uniri

156

Cojocaru. [Cuvânt-înainte: Gheorghe E. Cojocaru,Valeriu Popovschi, un istoric pasionat de istoria Sfa-tului Ţării], Editura Academiei Române, EdituraIstros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] „Basara-bica” 3. Coordonatori: Victor Spinei şi IonelCândea), București – Brăila, 2017 /368 p./; SergiuCornea, Organizarea teritorială a puterii locale înRepublica Moldova: concept, mecanisme, soluții.[Prefaţă: Victor Juc, doctor habilitat în ştiinţepolitice, profesor universitar] (Academia Română –Institutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „CarolI”), Editura Academiei Române, Editura Istros aMuzeului Brăilei „Carol I” ([Seria] „Basarabica” 4.Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea),București – Brăila, 2017 /614 p./; Victor Țvircun,Dimitrie Cantemir – Repere biografice (AcademiaRomână – Institutul de Arheologie Iaşi. MuzeulBrăilei „Carol I”), Editura Academiei Române, Edi-tura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” ([Seria]„Basarabica” 5. Coordonatori: Victor Spinei şi IonelCândea), București – Brăila, 2017 /374 p./; Ilie C.Spinei, Figuri proeminente de preoți din Basarabia(1700–1939) (Academia Română – Institutul deArheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”). Volumîngrijit de Marcel I. Spinei. Cuvânt-înainte de Arhie-piscop dr. Casian Crăciun, Editura AcademieiRomâne, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”([Seria] „Basarabica” 6. Coordonatori: Victor Spineişi Ionel Cândea), București – Brăila, 2017 /520 p./;Nicolae Enciu, În componența României Întregite.Basarabia și basarabenii de la Marea Unire la no -tele ultimative sovietice (Academia Română – Insti-

tutul de Arheologie Iaşi. Muzeul Brăilei „Carol I”),Editura Academiei Române, Editura Istros a Mu -zeului Brăilei „Carol I” ([Seria] „Basarabica” 7.Coordonatori: Victor Spinei şi Ionel Cândea),București – Brăila, 2018/544 p.

În primele două volume, iniţiatorii acestui pre-ţios demers naţional-cultural pentru relevarea şi asu-marea ansamblului românităţii de astăzi insereazăun articulat şi consistent Argument pentru „Basara-bica”: „Dincolo de fruntariile actuale ale ţării – cuprecădere în Republica Moldova – locuiesc entităţiromâneşti care produc valori culturale şi ştiinţificenotabile, adesea ignorate sau nu îndeajuns de binecunoscute în România, motiv pentru care conside-răm oportun să se aibă în vedere publicarea contri-buţiilor celor mai reprezentativi erudiţi de la răsăritde Prut în volume consistente, destinate atât lumiisavante, cât şi publicului larg interesat de domeniileumaniste şi de disciplinele ştiinţifice. După raptulteritorial, produs ca urmare a ultimatumului din 26iunie 1940 şi mai cu seamă după ocuparea Basara-biei de către trupele sovietice în vara anului 1944,represaliile obstinate împotriva populaţiei locale,orientate cu prioritate spre pătura sa cultă, au con-dus, pe de o parte, la încarcerări şi deportări masive,soldate frecvent cu suprimarea fizică a opozanţilordictaturii, iar, pe altă parte, cu emigrarea în masă acomunităţilor ameninţate de hecatomba războiului şide instalarea regimului despotic. (...)

După proclamarea independenţei la 27 august1991 și crearea Republicii Moldova, tendinţelepozitive spre reînnoire s-au accentuat, societatea

157

locală parcurgând o perioadă de tranziţie nelipsităde convulsii, dar aspirând la o altă dinamică exis-tenţială. Cu toate dificultăţile materiale, dar şi dealtă natură, specifice tuturor entităţilor statale dinjumătatea răsăriteană a Europei, care s-au debarasatde povara regimurilor dictatoriale şi de hegemoniatenebroasă a Kremlinului, lumea intelectuală dinRepublica Moldova a reuşit ca, prin har şi determi-nare, să obţină performanţe savante de netăgăduit,unele dintre acestea cu relevanţă nu numai pe plannaţional, ci şi internaţional. Confruntată cu un des-tin istoric presărat cu precarităţi, când însăşi fiinţanaţională s-a aflat la ceas de grea cumpănă, români-tatea dintre Prut şi Nistru a dobândit verticalitateumană şi profesională, probând o forţă regenerativăcu totul şi cu totul remarcabilă, care se cuvine evi-denţiată şi care merită întreaga admiraţie.

Dincolo de scindarea nefirească și, desigur, vre-melnică a trunchiului neolatin ancestral, realizărileconfraţilor de la răsărit de Prut din toate sferele deactivitate constituie un bun comun, indiferent delocul și momentul în care au fost produse. De aceeaeste imperios necesar ca acestor împliniri, purtândpecetea sagacităţii şi a exigenţelor, să li se confereproliferare în tot spaţiul carpato-dunărean. Un belşugde noi roade va fi oricând bine-venit în grădina civi-lizaţiei româneşti. Demersul preconizat se bu cură deadeziunea conducerii Academiei Române, fiindagreat totodată de numeroși colegi din mediul acade-mic şi universitar de la Chişinău, împreună cu caresperăm să identificăm oportunităţile cele mai bunepentru o cooperare fructuoasă și viageră. Materiali-

zarea acestui proiect urmează să se rea lizeze princoeditarea asumată de Editura Academiei Române şiEditura Istros & Muzeului Brăilei «Carol I»”.

Sunt, în ansamblul documentului, expuse pe largcircumstanţele contemporane şi istorice ale evoluţieispaţiului românesc de dincolo de Prut, ca şi îndato-ririle ce li se incumbă generaţiilor de azi în ducereaunor acţiuni cât mai concertate pentru ca românita-tea dintre Prut şi Nistru să se dimensioneze tot maieficient şi vizibil, prin susţinute acţiuni şi pe multi-ple planuri, în „grădina civilizaţiei româneşti”. Edi-tarea, până acum, a cărţilor şi autorilor în cadrulSeriei „Basarabica”, la nivel ştiinţific superior, pro-bează relevarea intenţiilor programatice ale profeso-rilor Spinei şi Cândea.

Punctăm, în acest sens, câteva repere ale impor-tanţei apariţiilor cu tematică istorică de până acum.Astfel, despre lucrarea monografică („Basarabica”2) a cunoscutului istoric basarabean din zilele noas-tre Vlad Mischevca (n. 1963), cercetătorul NicolaeEnciu subliniază (în articolul Problema basara -beană în noua istoriografie de la Chișinău, publicatîn prestigioasa revistă de la Chişinău „Limbaro mână”, nr. 2, 2017) că ea „se înscrie în cadrulgeneral al istoriografiei noi de la Chișinău, ce s-acristalizat începând mai ales cu ultimul deceniu alsecolului al XX-lea ca parte integrantă a istoriogra-fiei române și europene, constituind o contribuțieesențială la studierea și cunoașterea obiectivă a tre-cutului românilor sub aspect politico-diplomatic”(p. 57). Recent (în articolul 1812 – geneza proble-mei basarabene, apărut în „Limba română”, nr. 1–2,

158

2018, p. 180–181), acest prolific şi angajant autorresintetiza chestiunea, relevând, între altele:„Trebuie menționat că în istoriografia noastră s-aexpus și părerea cum că «antecedentele problemeibasara bene, într-un sens mai îngust, încep cu anul1484, când a avut loc răpirea pământurilor șicetăților moldovene de către turci». Vizavi deaceastă teză consemnăm doar că esența chestiuniidate este una de natură politică, reducându-se, defapt, la integritatea național-teritorială a românilormol doveni și rezidă în cucerirea și anexarea parțialăa Moldovei (dintre Prut și Nistru), fixarea hotaruluila 1812 pe trupul viu al țării, scindând-o înjumătate, și stabilirea Rusiei la gurile Dunării, sem-nificând, astfel, geneza unei noi problemeinternaționale – cea a «Basarabiei». Fapt care poatefi conceput doar în contextul evoluției spinoaseiprobleme Orientale”.

Autorul Cuvântului-înainte la lucrarea („Basara-bica” 3) lui Valeriu Popovschi (1950–2014), istori-cul Gheorghe E. Cojocaru (directorul Institutului deIstorie al Moldovei), consemnează despre impor -tanţa monografiei (la origine, teză de doctorat susţi-nută în 2001, publicată într-o formă prescurtată în2002) a fostului său confrate: „Poate mai puţine canumăr decât şi-ar fi dorit autorul însuşi, dar impună-toare prin rigoarea şi calitatea investigaţiilor şienunţurilor, nu se va putea vorbi vreodată la modulprofesionist despre Sfatul Ţării, fără a se face refe-rinţă la studiile şi lucrările monografice ale luiValeriu Popovschi. Contribuţia sa la acest capitol alistoriei noastre contemporane este cu totul remarca-bilă şi admirabilă, iar privită din perspectiva celor osută de ani de la inaugurarea lucrărilor Sfatului Ţării(21 noiembrie 1917) şi o sută de ani de la votulmemorabil de Unire a Basarabiei cu ţara-mamă,România (27 martie 1918), opera sa rămâne maimult decât indispensabilă” (p. 6–7). Relevante, princonsistenţa şi acurateţea formulărilor, sunt conclu-ziile autorului lucrării: „...fiind, în conformitate cuforma de guvernământ, o republică parlamentară şiavând aproape toate atributele formale ale unui noustat, Republica Democratică Moldovenească cugreu făcea, însă, faţă situaţiei, iar fără ajutorul mili-tar acordat la timp de România situaţia ei s-ar fiînrăutăţit şi mai mult. Iată de ce, în împrejurăriledeosebit de dificile de atunci, mai ales de la sfârşitullui decembrie 1917 şi începutul lui ianuarie 1918,când unirea încă nu se întrezărea, iar Basarabia riscasă fie din nou acaparată deja de Rusia bolşevică saude Ucraina, invitarea armatei române a constituit

unica modalitate nu numai pentru a păstra integrita-tea provinciei şi cuceririle democratice dobândite,dar şi pentru a crea condiţiile necesare pentru reve-nirea ei, la momentul potrivit, la sânul Patriei-mamă; această revenire a avut loc, după cum se ştie,la 27 martie 1918, fiind singura cale firească de evo-luţie a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basa-rabiei), care corespundea atât intereselor vitale alepopulaţiei dintre Prut şi Nistru, cât şi intereselor fun-damentale româneşti, în ansamblu” (p. 324).

Volumul lui Victor Țvircun (n. 1955) („Basa -rabica” 5), cel mai avizat cantemirolog basarabeandin zilele noastre, este compartimentat în cinci capi-tole: Cantemirologia – Trecut şi Prezent. Sinopsisistoriografic, Izvoare istorice privind viaţa şi activi-tatea lui Dimitrie Cantemir, Supus credincios alSublimei Porţi, la mâna ţarului, Enigma post-mor-tem a lui Dimitrie Cantemir, plus Anexe (p.223–295) şi o Bibliografie selectivă (p. 299–315),hărţi, facsimile, ilustraţii: „Autorul este departe degândul că prezenta cercetare va umple toate lacu neleîn biografia lui Dimitrie Cantemir, legate de eveni-mentele din viaţa sa, de activitatea sa multilaterală,atât de bogată în fapte şi realizări. Mai mult decâtatât, autorul – arată el însuşi – este absolut sigur căurmătoarele generaţii de oameni de ştiinţă vor con-tinua căutările în bibliotecile şi arhivele din Rusia,Turcia, Anglia, Ucraina, Austria, Franţa, Suedia şidin alte ţări, unde vor descoperi noi documente şimărturii ale talentului şi geniului creator al acestuimare fiu al epocii luminilor” (p. 14) (nota bene – nuse face referire, pe parcursul lucrării, la editarea, încăîn 2012, prin facsimilare, a primelor 25 de volumedin manuscrisele lui Cantemir – Integrala manuscri-selor Dimitrie Cantemir – efort intelectual şi demersnaţional-cultural deosebit al profesorului craioveanConstantin Barbu – discipol al lui ConstantinNoica –, în cadrul unui mai amplu proiect ce vizeazăeditarea a peste 100 de astfel de volume facsimilate,multe din opere cantemirene inedite).

Despre lucrarea („Basarabica” 6) părintelui IlieC. Spinei (1909–1974) (la origine, teză de li cenţăsusţinută la Facultatea de Teologie din Chişinău, în1939, sub îndrumarea profesorului-părinte GalaGalaction), †Î.P.S. Casian, Arhiepiscopul Dunării deJos, subliniază în Cuvânt-înainte: „Demn de remar-cat este ineditul acestei cărţi de restituiri, mai alesprin structurarea ştiinţifică a materialelor cercetateatunci de autor, bogăţia şi inedita ilustraţie portretis-tică, bibliografia fiecărui slujitor prezentat în teză şi,mai cu seamă, sublinierea contextului slujirii

159

complete şi complexe a acestor mari sacerdoţi ai luiDumnezeu şi ai oamenilor. Este un model de evoca-re a personalităţilor ce nu trebuie uitate şi al cărorlăsământ spiritual-cultural trebuie să ne îmbogă -ţească şi să ne motiveze în continuarea idealului lor”(p. 35). Lucrarea are 15 capitole, referitoare la bio-grafiile următorilor: arhimandritul Chiril(1764–1825), preotul Pavel Florea/Florov(1831–1910), Iustin Ignatie/Ignatovici (1844–1916),Ioan Cornovan (1846–1909), Dimitrie Baltaga(1848–1917), Alexandru Ianovschi (1848–1913),Macarie Untul (1859–1916), Nicolae Laşcu(1859–1933), Constantin Popovici (1860–1943),Alexandru Baltaga (1861–1941), Mihail Ceachir(1861–1938), Teodosie Volovei (1862–1920), IoanCovaldji (1867–1928), Andrei Mădan (1869–1903),Alexie Mateevici (1888–1917).

Ultimul dintre volumele apărute până acum(„Basarabica” 7) este al profesorului chişinăuianNicolae Enciu (de la Institutul de Istorie al Moldo-vei) (n. 1960), unul dintre cei mai documentaţi şiprolifici istorici ai Basarabiei perioadei interbelice,

fiind împărţit în opt capitole tematice: Basarabiainterbelică: pământ, oameni şi locuri, Societate şieconomie, Populaţia Basarabiei, Elemente demodernizare europeană în cotidianul basarabeaninterbelic, Viaţa politică în Basarabia interbelică,Renaşterea spirituală a Basarabiei, Contextulinternaţional al evoluţiei Basarabiei în cadrulRomâniei interbelice, Chestiunea Basarabiei laConferinţa de Pace de la Paris. Recunoaştereainternaţională a unirii Basarabiei cu România; deasemenea, această foarte elaborată monografie(are, nu mai puţin, şi 101 tabele) este întregită deCronologie (463–505), Anexe (p. 507–539), unîntins Eseu bibliografic (p. 431–462), respectiv Înloc de încheiere sau „veacul de aur” al Europei deEst (p. 413–424): „Pentru Basarabia în special,unirea din 1918 a fost precondiţia efortului demodernizare politică, economico-socială şi cultu-rală, efort produs în cadrul procesului de difuzare aunor valori şi forme de organizare instituţională şieconomică dinspre Occident prin intermediul fac-torilor de decizie ai României”.

Publicat în: „Destin românesc. Romanian Destiny”. Revistă de istorie şi cultură [Chişinău]. Serie nouă, XIII (XXIV), nr. 3–4 (105–106), 2018, p. 270–276.

160

Mulţi gândi-se-vor, probabil, la Paul Georgescu(1923–1989), critic literar şi romancier (ecranizat!)care a suscitat – şi ca om – judecăţi atât de diver-gente de-a lungul timpului, încât cei care nu l-aucunoscut nemijlocit cu greu ar mai reuşi să-şi for-meze o imagine unitară asupra lui. El a debutat subflamura stângismului în anii celui de al Doilea Răz-boi Mondial şi a devenit, după uzurparea de regimdin 1947, unul din vârfurile de lance ale eseisticiirealist-socialiste, pentru ca, odată cu liberalizareasurvenită în anii ’60, să „năpârlească” ideologic – nuîntru totul, se înţelege –, orientându-se spre altecurente de idei (estetice).

Nu, nu despre el este vorba, ci despre un altPaul Georgescu, aflat şi el „supt vremi”, care şi-asemnat astfel o bună parte dintre studiile şi cărţileapărute până în pragul instaurării comunismului înRomânia: Paul Alexandru georgescu(1914–2001), a cărui operă anterioară anului 1967este cu desăvârşire ignorată, cel puţin de către lite-raţi, pentru simplul motiv că este una preponde-rent... juridică. Două diplome de licenţă – în dreptşi în sociologie –, obţinute concomitent (1936),precum şi o bibliografie relativ consistentă vin săînvedereze o promiţătoare carieră în domeniulştiinţelor juridice: Scopul dreptului în gândiread-lui prof. [Mircea] Djuvara (1938), Conceptul şiideea dreptului în doctrina lui R.[udolf] Stammler(teză de doctorat – 1939), Privire asupra filosofieijuridice contimporane: Pozitivismul (1941), Lo -gica probelor şi silogismul judiciar (1942), Oîncercare de tipologie juridică (1943), după care...tăcere. Până în 19601, când, auto-reinventat ca his-panist, Paul (+Alexandru) Georgescu revine înactualitate prin intermediul unei traduceri: Dom-

nul preşedinte, roman de Miguel Ángel Asturias(scriitor guatemalez, „nobelizat” şapte ani mai târ-ziu, care va fi şi subiectul tezei sale de doctoratdin 1970 – în litere, de data aceasta2). Între celedouă, vede lumina tiparului cea mai cunoscutăcarte a lui Paul Alexandru Georgescu Teatrulspaniol clasic (1967)3.

Tot sub semnătura Paul Georgescu i-a apărut şistudiul Naţionalismul lui Eminescu, prefaţă de dom-nul P.P. Panaitescu, „Vremea”, [1941], 42 p., repu -blicat cu titlul Statul şi Naţiunea în concepţia luiEminescu, în volumul Cercetări de filosofie juri -dică4. Nota de la finalul acestui ultim text a fost ceacare ne-a „luminat” în direcţia prezentei restituiri:„Studiul de faţă a fost publicat sub o formă redusă5

în revista Gând Românesc, care apărea la Cluj înanul 1938, numărul 6–12, p. 314–323, iar sub formaactuală desvoltată în revista Vremea, din care s-ascos şi extras sub titlul Naţionalismul lui Eminescu,Bucureşti, Vremea, 1941”.6 (Aceasta n-a fost sin -gura colaborare „eminescologică” a lui Paul Al.Georgescu la revista clujeană.)7

Materialul tipărit în „Vremea” este structuratastfel: INTRODUCERE8: Actualitatea gândirii emi-nesciene. Caractere formale; I. FILOSOFIA ISTO-RIEI: Organicism, stil, vârstă, libertate; II. TEORIANAŢIUNII ŞI A CULTURII: Criteriul naţionalităţii:rassa, popor, naţiune în Apus şi Răsărit. Păturasuprapusă9, antisemitism. Cultură şi istorie, stilromânesc; III. TEORIA STATULUI: Natura şifuncţiunile, caracterul etnic, condiţiunile conduceriişi ale aristocraţiei, critica partidelor şi a democraţiei,principiul totalităţii; IV. ETICA NAŢIONALISTĂ:Primatul etic al naţiunii, obiecţii. Situare filosofică.Unitate spirituală şi tinereţe. Lupta, legea elitelor.

*Eseist, traducător, bibliograf, membru al Uniunii Scriitorilor

Naționalismul lui Eminescu – de Paul georgescu

Theodor Rogin*

Eminescologie

161

Dacizare, răsplata morţii şi (nenumerotată): Des -tăinuire pentru viitor.

În volumul Cercetări de filosofie juridică din194210, aceste tronsoane tematice au fost parţial (şiinspirat) reformulate ori simplificate prin epurareterminologică, pentru ca Actualitatea gândirii emi-nesciene, denumită/plasată anterior ca „INTRODU-CERE”, să devină concluzia întregului demers.

*Orice teorie „naţionalistă” încearcă să afirme şi

să impună un triplu primat: al rasei, al etnicului, alnaţionalităţii, în termenii purităţii rasei, preeminen-ţei etnicului, predominanţei naţionalităţii şi, ca uncorolar, pe cel al superiorităţii majorităţii în raportcu elementul alogen: iată originea tuturor intoleran-ţelor şi exceselor care au însângerat umanitatea înultima mie de ani11.

Naţionalismul eminescian a rămas, după maibine de un secol şi oricum ai „muşca” din el, „fruc-tul otrăvit” al publicisticii marelui poet: fluturat deextremiştii din anii treizeci ca stindard al „cruciadeiromânismului”, evitat diplomatic şi chiar prohibit,din raţiuni de „corectitudine politică”, după a douaconflagraţie mondială şi tragedia Holocaustului. Lanivel strict teoretic, numeroşi intelectuali – critici şiistorici literari, jurişti, sociologi, filosofi – au son-dat, investigat şi evaluat cu pertinenţă subiectul,pentru ca, la antipozi, o pletoră de „angajaţi” încauze nu tocmai benigne să răsucească, răstălmă-cească ori de-a dreptul siluiască acelaşi subiect,deturnându-l şi adaptându-l conjunctural. Eseul luiPaul Al. Georgescu se situează undeva la frontieradintre cele două tendinţe/abordări, scris fiind într-oepocă de mari frământări sociopolitice, de domina-ţie a regimurilor dictatoriale de extremă dreaptă,autopropulsate prin xenofobie, militarism şi impe-rialism, totul culminând cu uriaşul cataclism plane-tar din 1939–1945.

Din fişa biobibliografică, schiţată în debutul res-tituirii la care am purces, se poate deduce că PaulAl. Georgescu poseda toate atuurile intelectualepentru o confruntare principială cu un subiect aşa desensibil. Dar din simpla enunţare a temelor eseuluişi, îndeosebi, din parcurgerea textului, rezultă cât dedificil este să prezervi un echilibru cel puţin pruden-ţial între domeniul investigat – „naţionalismul luiEminescu” – şi presiunea (derapajele) momentuluiistoric, pentru a nu destabiliza balanţa judecăţilorpro şi contra unei perspective ideologice care să-ifie „redevabilă” lui Eminescu şi nu celui care, scru-

tând-o „cu ocheanul întors”, o „obligă” să „rimeze”doctrinar cu Mein Kampf.

Aşadar, nu-i de mirare că, pentru Paul Al. Geor-gescu, Eminescu nu rămâne nici pe departe roman-ticul indefectibil, ci, dimpotrivă, gânditorul „care îşidepăşeşte epoca, prin insistenţa şi luciditatea cu carerespinge ca sterilă democraţia şi prevede falimentulliberalismului individualist”.12 Din punctul său devedere, acestea ar fi fost seminţe ideologice predes-tinate să rodească în „timpul nostru” (anii ʼ40, seînţelege), dar nu oricum, ci sub forma militarismu-lui, a totalitarismului şi a cultului personalităţii:„Timpul nostru este timpul războaielor totale, al sta-telor dure şi compacte, al militarismului şi al politi-cii forţei: este timpul în care se cucereşte şi se orga-nizează stăpânirea lumii. […]. Nimic nu mai este înafara statului şi cu atât mai mult, nimic împotrivalui. Conducătorul deţine puterea în mod direct, fărămijlocirea unor principii […]. În serviciul statului şitotuşi dominându-l, apare o instituţie complexă:partidul unic, instrument de guvernare şi tot -deo dată mijloc de disciplină şi organizare politicătotalitară a naţiunii. […]. Misticismul, exaltareaacţiunii, spiritul de cucerire şi de abnegaţie, mersultuturor împreună, cultul forţei şi al Cesarului dautimpului perspectiva mondială – tragică, desigur –

care lipsea epocii în care a trăit Eminescu.”13 (Entu-ziasmul autorului este doar... iluzia mea?)

Capitolele studiului – în număr de patru – reiauşi dezvoltă, potrivit uzanţelor exegetice, ideile dinIntroducere. Spre exemplu, cel dintâi – Filosofiaistoriei –, pe aceea referitoare la antiliberalismuleminescian, expus în detaliu (pe bază de citate dinpublicistica poetului-gazetar)14; în cel de-al doilea –Teoria naţiunii şi a culturii –, concepţia acestuiaasupra „naţionalităţii” e subsumată ideilor de sângeşi de rasă, pentru a o face să se potrivească mănuşăcu ideologiile xenofobe promovate de extremismulanilor ʼ30–40. Ca şi cum Eminescu nu s-ar fi arătatdestul de sentenţios, afirmând că „limba singură nuconstituie naţionalitatea. Calităţile mo rale şi intelec-tuale ale rasei au o însemnătate cu mult maimare”15, Paul Al. Georgescu supralicitează:„Numai sângele, numai rassa determină feluladânc de a fi al unui popor şi numai ea formeazăadevărata dovadă a naţionalităţii. […]. Rassaeste o realitate a sângelui în primul rând, dar sufle-tul şi pământul de care e legată îi aduc şi ele tainicăşi nesecată sevă. […]. Se poate susţine că, le gate desol, rassele nu pribegesc niciodată.”16 O alegaţie-antecameră menită să dea apă la moară celui mainevralgic „ism” din toate timpurile, al cărui funda-

ment autohton îl aflăm, de asemenea, în ziaristicamarelui poet: „Antisemitismul lui Eminescu izvo-răşte tot din naturalismul său social şi politic, dinnăzuinţa sa spre un neam curat şi spre un stat sănă-tos. (subl. n. – Th.R.) […]. Antisemitismul este decio datorie a noastră faţă de neam şi a neamului faţăde el însuşi, este respect de sine. [...]. În al doilearând, Eminescu reproşează Evreilor sterilitateaeconomică, oroarea faţă de munca productivă şiînclinarea spre speculă şi spoliaţiune”.17

În capitolul III Teoria statului, eseistul revine launa din ideile pe care şi-a sprijinit dintru începutîntregul studiu, şi anume viziunea poetului-gazetarasupra statului ca „organism viu”, chemat să asi gure„armonizarea intereselor individuale”, dar – atenţie!– prin respingerea „egalitarismului”: „...egalitateanu poate da naştere decât la două forme de stat,amândouă decadente: despotismul şi demagogia,adică egalitatea în sclavie şi egalitatea în suverani -tate, la fel de artificială şi periculoasă.”18 În ceea cepriveşte „regimul partidelor”, acesta „reprezintă sfâ-şierea şi învrăjbirea naţiunii”.19 (Pledoarie reiteratăpentru monopartidism, pentru partidul-stat.)

În cel de-al IV-lea capitol şi ultimul – Eticanaţionalistă –, exegetul şi-a propus să arate „cummotivele principale ale eticii eminesciene sunt tot162

atâtea moduri de înfrăţire cu viaţa omului”, că„valoarea etică supremă, criteriul moral pentruEminescu este existenţa neamului” (o „etică adragostei”, spune Georgescu, pe când termenuladecvat ar fi fost „iubirii”), pentru a încheia cuîndemnul – tot eminescian – „la reînvierea fondu-lui dacic, la trăirea simbolului dacic”. Numai că„trăirea” unui „simbol” este una, „reînvierea” unui„fond”, cu totul altceva.

Luată global, proza jurnalistică eminesciană – oculme fără egal a culturii române – dovedeşte că„visătorul poet” a fost unul dintre oamenii multi-form conectaţi la realităţile vremii lui. Par -curgând-o, ai, legat de noi, românii, sentimentul,cumva neliniştitor, că „actualitatea lui Eminescu” –asociată cu aceea, şi mai frapantă, a lui Caragiale –e parte intrinsec-perenă a fatum-ului nostru naţional.Dar şi pe acela, reconfortant, că intransigenţa opi-niilor, exagerările verbale şi „tonale” sunt, laEminescu, expresia ataşamentului – imens, necon-diţionat şi, mai cu seamă, sincer până la durere şisacrificiu de sine – faţă de românitate (cuvânt chin-tesenţial care i se datorează), în toate formele ei defiinţare şi manifestare. Faptul le-a îngăduit unora,deci şi lui Paul Al. Georgescu, să extrapoleze „etica”eminesciană, profund aderentă etnopsihologic şicultural, altui timp istoric şi comandamentelor luipolitico-(a)morale.

Bibliografia, deloc vastă, la care apelează eseis-tul, îi include pe Nae Ionescu, Oswald Spengler (alecărui teorii privind „organicitatea” şi „stilul” cultu-rii l-au influenţat mult pe Blaga, de asemenea citat)şi Paul Georgescu însuşi.

*Paul (Alexandru) Georgescu n-a intuit că, prin

tentativa de legitimare a totalitarismului de dreapta,îl cauţionează, automat, şi pe cel de stânga. Dar pen-tru că – vorba francezului – „les extrêmes setouchent”, ele caută să se elimine reciproc. Un eseu,precum cel analizat în rândurile de mai sus, apărut,pe deasupra, într-o perioadă nefastă din istorialumii, ar fi fost suficient pentru a-l trimite, după1947, pe autorul lui în spatele gratiilor. Şi nu pentrucă idealul naţionalist-autoritarist-totalitarist al luiPaul Georgescu, pe urmele lui Eminescu, n-ar fi fost– în mod neoficial, desigur – (şi) pe placul nouluiregim (comunist) de la Bucureşti, ci pentru că purta„blazonul” altui stăpân ideologic.

Este poate şi motivul – unul dintre ele – pentrucare Paul (Alexandru) Georgescu s-a eclipsat din

viaţa culturală românească, pentru a reapărea, subalt „chip” (de) intelectual, aproape două deceniimai târziu.

Comme si rien ne s’était passé...

Note

1 În Dicţionarul General al Literaturii Române, litereleE-K, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2005, este furnizatanul 1957, dar nicio altă sursă – catalogul BAR, înainte detoate, nu vine să confirme respectiva datare.

2 Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 1971.

3 În DGLR, cele două atribute apar – eronat – în ordineinversă: Teatrul clasic spaniol.

4 Bucureşti, Bucovina – I.E. Torouţiu, 1942, p.157–180.

5 Cu titlul: Încercare asupra naţionalismului emi -nescian.

6 Este limpede că „forma actuală desvoltată” erame nită să consune cu schimbările intervenite la vârful sta-tului român odată cu abdicarea lui Carol al II-lea şi instau-rarea dictaturii antonesciene (septembrie 1940).

7 „Gând românesc” îi mai găzduise un foarte interesanteseu: Încercare de tanatologie eminesciană, 1937, nr. 1, 163

ianuarie, p. 89–95, publicat anterior cu titlul Eminescu şi

problema morţii, în: „Arhivele Olteniei”, 1936, nr. 83–85,

ianuarie-iunie, p. 174–179. 8 Am păstrat, inclusiv în citate, caracterele de tipar şi

opţiunile (orto)grafice ale autorului. 9 La Eminescu: superpusă. Devenită celebră sub titlul

generic atribuit de către editorii jurnalisticii sale, această

suită de şase texte polemice cu „Românul”, apărute intermi-

tent în „Timpul”, în intervalul 29 iulie–3 septembrie 1881,

şi în care Eminescu a vizat „antagonismul între elementele

istorice ale acestei ţări şi cele neistorice”, adică „distingerea

între românii de rasă şi românii de provenienţă incertă”,

constituie principala „sursă” de argumente „anti” a lui Paul

Al. Georgescu.10 Buletinul de împrumut la sala de lectură a BAR,

semnat P.Al. Georgescu şi purtând data de 2.V.2000, uitat

între filele volumului, atestă că autorul însuşi a mai „trecut”

o dată, nu cu mult înainte de intrarea în veşnicie, prin pro-

pria-i operă „de filosofie juridică”.

11 Colonialismul a fost cealaltă faţetă, nu mai puţintragică, a fenomenului: o minoritate invazivă, „superioară”din punctul ei de vedere, a supus şi, adesea, nimicit civili-zaţii indigene, majoritare numeric (cele două Americi,Africa etc.)

12 Naţionalismul lui Eminescu, Introducere, p. 8.(subl.n. – Th.R.)

13 Ibidem, p. 9–10. (subl.n. – Th.R.)14 Eseistul recurge la o dublă metodă: fie dă citatul

din M.E., apoi îl comentează, fie îşi susţine propriileafirmaţii împănându-le cu sintagme eminesciene. Pentruversiunea extinsă a studiului său, Paul Al. Georgescuface trimitere la Opere, vol. I–IV, ediţia I.[on] Creţu,1939.

15 Opere, ed. cit. , vol. IV, p. 186. 16 P.Al.G., op. cit., p. 22–23. (subl.a.)17 Ibidem, p. 27–28. (subl.a.)18 Ibidem, p. 34.19 Ibidem, p. 34.

164

În ziua de 18 iunie 2019 s-a stins din viață pro-fesorul Ştefan Staicu, membru corespondent al Aca-demiei Române, personalitate de referinţă a aerodi-namicii şi mecanicii roboţilor.

Ştefan Staicu s-a născut la 29 aprilie 1940 încomuna Goicea (sat Popoviceni), judeţul Dolj. Aurmat cursurile Şcolii primare şi ale Ciclului II dincomuna natală, apoi Colegiul naţional „FraţiiBuzeşti” din Craiova (1954–1957). A obţinut titlulde inginer (1963) la Facultatea de Mecanică (Secţiaconstrucţii de aviaţie a Institutului Politehnic dinBucurești) şi titlul de doctor inginer (1969), specia-litatea aerodinamică, cu teza de doctorat Contribuţiila teoria aripilor în regim supersonic cu separaţiacurentului la bordurile de atac, la Institutul deMecanica Fluidelor „Traian Vuia” al AcademieiRomâne. A parcurs toate treptele didactice, de lapreparator la profesor universitar (1963–2010), apoiprofesor consultant (2010) şi profesor emerit (2012)la Universitatea „Politehnica” din Bucureşti, şi afuncţionat ca maître assistant (1976–1979), maîtrede conferences, la Institut des Sciences Exactes(Departement de Physique), Universite d’Oran, dinAlgeria.

Profesorul Ştefan Staicu este recunoscut pentrucercetările întreprinse şi lucrările publicate în re visteinternaţionale de prestigiu în domeniile aerodinami-cii şi mecanicii roboţilor, asupra fenomenelor decurgere în jurul unor sisteme portante utilizate înaviaţia supersonică – aripi Delta şi ampenaje cruci-forme – dinamica zborului spațial, mecanica teore -tică şi aplicată şi dezvoltarea unor modele dinamicepentru sisteme schematizate în spaţiu prin lanţuricinematice cu arhitectură conexă. A introdus mode-lul cinematic sub formă matriceală a condiţiilor deconectivitate în cazul roboţilor paraleli şi a propus oformă compactă a ecuaţiilor fundamentale ale dina-micii roboţilor paraleli. Metoda matriceală

re cursivă, apreciată de alţi autori ca RecursiveMatrix Method (RMM), este aplicată pentru mode-larea dinamică a unor manipulatoare cu topologiehibridă şi cu diferite grade de mobilitate. Este auto-rul monografiei Aplicaţii ale calculului matriceal înmeca nica solidelor (Editura Academiei Române,1986), recunoscută ca prima lucrare la nivel naţionalîn care mecanica teoretică este modelată integral subformă matriceală. Profesorul Ştefan Staicu a primitPremiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române peanul 2010.

Academia Română şi şcoala de inginerie româ-nească îşi iau rămas bun de la profesorul ŞtefanStaicu care, pe parcursul unei strălucite cariere didac-tice la Universitatea „Politehnica” din Bu cu reşti, apregătit şi a format numeroase promoţii de ingineri,a condus teze de licenţă, masterat şi doctorat.

In memoriam

ștefan Staicu (1940–2019)

165

Cronica vieții academice

Iunie

4 iunie: În Aula Academiei Române fost lansatcel de al treilea volum din ampla lucrare Resurseleminerale ale României. Resurse energetice, coordo-nată de acad. Nicolae Anastasiu şi prof. univ. dr.Emil Constantinescu. Evenimentul a fost moderatde acad. Victor Voicu, vicepreşedinte al AcademieiRomâne. Au susţinut comunicări: prof. Emil Con-stantinescu; acad. Nicolae Anastasiu; prof. IoanPetreuş de la Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iaşi;Răzvan Nicolescu, expert Deloitte; inginer geolog.Nicolae Dedu, manager Divizie Explorare, OMVPetrom şi Gelu Negrea, redactor-şef adjunct la Edi-tura Academiei Române.

12 iunie: Personalitatea şi opera academicia-nului Mircea Maliţa au fost prezentate în cadrulunei sesiuni comemorative desfăşurate în AulaAcademiei Române. La eveniment au participat:acad. Victor Voicu, vicepreşedinte al AcademieiRomâne; acad. Nicolae Panin, preşedintele Secţieide ştiinţe geonomie; prof. univ. Remus Pricopie;Nicolae Teodoroiu; prof. univ. Silviu Neguţ, vice-preşedinte al Fundaţiei Universitare MareaNeagră; prof. univ. Dan Dungaciu, directorul Fun-daţiei Universitare Marea Neagră; Mihaela Maliţa,fiica lui Mircea Maliţa. Cu acest prilej a fost lan-sată cartea O viaţă dedicată României, o amplărelatare a vieţii, operei şi activităţii academicianu-lui Mircea Maliţa.

26 iunie: Aula Academiei Române a fost gazdaceremoniei de lansare a volumului aniversar Subsemnul lui Hippocrates al academicianului VictorVoicu, vicepreședinte al Academiei Române șipreședintele Secției de științe medicale. Au luatcuvântul acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Acade-miei Române, acad. Nicolae Breban, directorulFundației Culturale „Ideea europeană” și directorulrevistei „Contemporanul”, și Aura Christi, membrăa Uniunii Scriitorilor din România. În continuare,artista Maia Morgenstern a citit din cartea Sub sem-nul lui Hippocrates. Programul s-a încheiat cu unrecital extraordinar al violonistului AlexandruTomescu.

28 iunie: În Amfiteatrul „Ion Heliade Rădu -lescu” al Bibliotecii Academiei Române a avut loc„Colocviul Mihai Drăgănescu”. Programul eveni-mentului a cuprins comunicările susținute de:

– prof. Horațiu Dragomirescu, Academia deȘtiințe Economice București – A memento of Pro -fessor Mihai Drăgănescu’s inquiry and originalcontributions in Information Economics;

– prof. Daphne Ruth Raban, Department ofBusiness Administration, Faculty of Management,University of Haifa, Israel – Researching the Valueof Information: Theory and Empirical Evidence.

Au urmat discuţii care au reliefat valoarea gân-dirii ştiinţifice şi filosofice a academicianuluiMihai Drăgănescu şi perspectivele unor viitoaredezvoltări.

28 iunie–3 iulie: Universitatea „Dunărea deJos” din Galați a găzduit a 9-a ediție a CongresuluiMatematicienilor Români, un eveniment importantal comunității matematice românești, cu o tradițiede nouă decenii. Primul congres a avut loc la Cluj în1929, iar din 2003 congresele s-au desfășurat regu-lat, la patru ani, în mari universități din țară. Cuaceastă ocazie şi-au prezentat cercetările, alături desute de matematicieni români ori de origine română,și specialiști de renume internațional din numeroasețări ale lumii. La ediția din acest an s-au înscrisaproape 400 de participanți din 40 de țări, de pecinci continente. Instituțiile organizatoare au fost:Academia Română – Secția de științe matematice,Societatea de Științe Matematice din România,Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Aca-demiei Române, Facultatea de Matematică și Infor-matică a Universității din București și Universitatea„Dunărea de Jos” din Galați.

Deschiderea festivă a congresului a avut loc la28 iunie în Aula Magna a Universității „Dunărea deJos” din Galați. La congres au fost decernate și douăpremii prestigioase pentru comunitatea matematicădin România: Premiul „Nicolae Dinculeanu” al Aca-demiei Române și Premiul Societății de ȘtiințeMatematice din România, care recompensează cer-cetări de valoare deosebită ale unor tineri cercetătoriromâni.

Premiul „Nicolae Dinculeanu” este sponsorizatîn mod generos de profesorul Nicolae Dinculeanu,stabilit în Gainesville, Florida, SUA. În acest an,Secția de științe matematice a selectat doi tineri cer-cetători pentru a primi acest premiu ex aequo: 166

Arghir Zǎrnescu de la Institutul de MatematicăSimion Stoilow și Ionuț Munteanu de la Universi-tatea din Iași și Institutul de Matematică OctavMayer. Arghir Zǎrnescu este cunoscut pentru rezul-tatele sale în teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale,fluide clasice și complexe, cristale lichide șidinamica ecuațiilor Schrӧdinger. Ionuț Munteanu aobținut rezultate excelente în controlabilitatea șistabilizarea ecuațiilor cu derivate parțiale, înspecial a ecuațiilor Navier-Stokes, controlabilitateași stabilizarea ecuațiilor cu derivate parțiale cumemorie și existența soluțiilor ecuațiilor de tipparabolic.

În zilele de 28 și 29 iunie a avut loc în paralel oconferință satelit a congresului, A II-a ConferințăInter națională de Problemistică și Didactică Mate-matică, la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” dinGalați. Tot în ziua de 29 iunie, în Aula Magna, a avutloc o expunere pentru publicul larg, susținută deprofesorul Péter Pálfy de la Budapesta.

La 2 iulie a fost prezentată o a doua conferințăpentru publicul larg, despre teme actuale de mate-matică în industria IT, de cǎtre compania Bitde-fender.

Congresul s-a bucurat de sprijinul financiar alConsiliului Județean Galați, Primăriei MunicipiuluiGalați, Tehnopol Galați, Fundației „Patrimoniu” aAcademiei Române, Fundației „Familia MenachemH. Elias” a Academiei Române, Bitdefender, CentreFrancophone en Mathématiques Bucarest – AgenceUniversitaire de la Francophonie, WorldQuant,Banca Comercială Română, APAN Group, SCDVVBujoru.

Iulie

9 iulie: În Aula Academiei Române a fost lan -sată lucrarea Arta din România, din preistorie încontemporaneitate, apărută sub egida Editurii Megași a Editurii Academiei Române. Au rostitalocuțiuni: acad. Ioan-Aurel Pop, președinte al Aca-demiei Române; acad. Victor Spinei, vicepreședinteal Academiei Române; prof. dr. Mihai Bărbulescu,membru corespondent al Academiei Române; prof.Georgeta Stoica, membru de onoare al AcademieiRomâne; acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinteal Academiei Române, și acad. Marius Porumb,coordonatorii lucrării.

10 iulie: Aula Academiei Române a găzduitsesiunea omagială și deschiderea expoziției „Acade-micianul Augustin Buzura. Conștiința scrisului”.Despre scriitorul, gânditorul și omul AugustinBuzura au vorbit: acad. Ioan-Aurel Pop, pre -ședintele Academiei Române; acad. Eugen Simion,președintele Secției de filologie și litera tură; acad.Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al AcademieiRomâne; acad. Nicolae Breban, directorul FundațieiCulturale „Ideea europeană” și directorul revistei„Contemporanul”; Angela Martin, traducător șieseist; conf. Paul Cernat, Facultatea de Litere aUniversității din București; Anamaria Maior-Buzura, președintele Fundației Culturale „AugustinBuzura”; Ioan Cristescu, directorul MuzeuluiNațional al Literaturii Române; conf. dr. IleanaMarin, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, șiAna-Maria Vulpescu, Fundația Culturală „AugustinBuzura”.

167

Apariții la Editura Academiei

cAtALogUL mANUScrISELor SLAVo-româNE şI SLAVE DIN bIbLIotEcA AcADEmIEI româNEVolumul III/Partea I

P.P. PANAItEScU, zamfira mIHAIL

Prin această lucrare, integral inedită, ştiinţaromânească dispune de catalogarea ştiinţificădetaliată a manuscriselor uneia dintre cele mai maricolecţii de manuscrise slavo-române şi slave,realizare de excelenţă atât pentru cercetătorii dinRomânia, cât şi pentru specialiştii slavişti din toateţările lumii.

Zamfira Mihail a descris, pentru prima dată,manuscrisele nou-intrate în tezaurul BiblioteciiAcademiei Române, anume mss. sl. 729–822, şi aîntocmit Studiul introductiv.

Catalogul manuscriselor slavo-române şi slavedin Biblioteca Academiei Române, volumul III, aapărut sub egida Bibliotecii Academiei Române şi aInstitutului de Studii Sud-Est Europene al Acade-miei Române.

cUVINtE şI SEmNEHErmENEUtIcA PUNctUAŢIEI îN PoEzIA ANtUmĂ EmINEScIANĂ

Nicolae gEorgEScU

Lucrarea completează Ediţia critică Eminescu,publicată la Editura Academiei Române în anul2012, analizând, de data aceasta, cele maiimportante ediţii critice ale antumelor eminesciene,de la Maiorescu până în zilele noastre. Autorultratează fiecare ediţie în parte după metodamonografică, stabilind momentul apariţiei, co -mentând critica de întâmpinare şi urmărindu-icomentariile de-a lungul anilor, supunând, apoi, tex-tul stabilit de fiecare editor în parte unui amănunţitexamen filologic. Ies, astfel, în evidenţă profilurilefiecărei ediţii în parte, alegerea făcută de editoriiantumelor lui Eminescu pentru o anume formă (dinmanuscris, din primele tipărituri sau din primeleediţii maioresciene) ori un anume model depunctuaţie a textului, definind, de fapt, o filosofie areceptării poeziei lui Mihai Eminescu de-a lungultimpului.168

169169

gHID PENtrU AUtorI

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

ISSN 1220-5737 170 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, bucureşti, tel:

021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica” se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica”, serviciul difuzare (Ioana tălpeanu)

sau cu ordin de plată în contul ro64trEz7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, bucureşti.

Preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

Date post:	24-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	15 times
Download:	0 times

academiaromana.ro · E-mail: [email protected] [email protected] Adresa web: Tel....

Documents