CAPITOLUL IV OPERATIUNI DE LEASING I. Aspecte generale ale leasingului Asanarea economiei si mai ales franarea consumului, concomitent cu stimularea investitiilor publice si private, romanesti sau straine, in vederea realizarii unei productii competitive pe plan european si international, s-a reflectat pe plan juridic prin adoptarea de acte normative - legi si ordonante guvernamentale - printre care se afla si reglementarea, pentru prima data in Romania, a operatiunilor de leasing si a societatilor de leasing. Leasingul este un pas inainte in finantarea societatilor comerciale care doresc sa isi achizitioneze utilaje si echipamente, dar care nu au posibilitati financiare. Aceasta tehnica de finantare - care presupune un risc ridicat - vine sa dea satisfactie agentilor economici care nu pot sa obtina credite de la banci, ori nu vor sa-si greveze bunurile mobile si imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natura a afecta dinamismul specific domeniului comercial. Interesul practic al leasingului este de a asigura finantarea integrala prin fonduri imprumutate a unei investitii fara ca beneficiarul sa constituie masuri asiguratorii; prin aceasta leasingul se distinge de traditionala creditare a investitiilor, unde intreprinderea beneficiara suporta o parte din valoarea investitiei. De aceea leasingul - ca tehnica de finantare - vizeaza, in primul rand, intreprinderile care urmaresc largirea activitatii si ridicarea performantelor, iar pe plan mai general, asigura progresul tehnic. 1. Notiunea de leasing Definitia leasingului poate fi data atat din punct de vedere economic, cat si juridic. Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare in care finantatorul asigura fondurile necesare pentru intreaga investitie.1 Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul, cu posibilitatea de a-l cumpara la un pret rezidual.2 Termenul de leasing este necunoscut in limba romana, fiind preluat din jargonul economic si comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de tarile europene occidentale. Definitia operatiunilor de leasing trebuie sa reliefeze elementele esentiale ale acestora, precum si modul lor de realizare. Definitiile din diferitele legislatii nationale ale statelor europene prezinta aceleasi caracteristici esentiale ale leasingului. Identitatea de structura a operatiunilor de leasing isi are explicatia in originea comuna a diferitelor reglementari nationale, respectiv in dreptul american. Diferentele ce se intalnesc intre unele reglementari ale leasingului privesc importanta pe care statele au inteles s-o acorde unor aspecte referitoare la leasing. 2. Definitia leasingului in legea franceza

1

A se vedea: Analiza economica a operatiunilor de leasing in Dan Voiculescu, Mircea Caras - Leasing, Ed. Enciclopedica 1986 si Alex Puiu - Tehnici de negociere contractuala si derularea in afacerile economice internationale , Ed. Tribuna economica, 1997, pag. 229-258. De asemenea: - Lamy - Droit commercial, Paris 1995, ed. Lamy, partea privind operatiunile de credit-bail la nr. 758, 803,805. - Michel Germain - Traite de droit commercial, vol. I, ed. L.C.D.I., Paris, 1987, la nr. 167, 389, 558, 567, 6511, 16821. - Jean -Pierre Casimir, Alain Couaet - Droit des affaires, Ed. Sirey - Paris, 1987, pag. 760, 1139, 1368. - Romuald Szramkiewicz - Histoire du droit des affaires - ed. Montchrestien - Paris, 1989, pag. 225-227. - Ralph H. Folsom, Alain A. Levasseur - Pratique du droit des affaires aux Etats Unis Dolloz, Paris, 1995 pag. 185. - Legea nr. 64-455 din 2 VII 1966, in Code de commerce - Dolloz, 1980, p. 741 2 Asupra analizei juridice a operatiunilor de leasing, a se vedea D. Clocotici, Gh. Gheorghiu in R.D.C. nr. 1-12/1997 si nr. 3/1998.

Prima definitie legala a leasingului in Europa provine din Franta, unde operatiunea poarta numele de credit-bail. Textul legii din 1966, asa cum a fost revizuit in anul 1967, prevede ca operatiunile de creditbail sunt cele prin care o intreprindere da in locatie bunuri imobiliare, in vederea unei utilizari profesionale, cumparate de ea sau construite prin efortul ei financiar, daca aceste operatiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului de a deveni proprietar, in tot sau in parte, a bunurilor astfel inchiriate, cel mai tarziu la expirarea termenului contractual, fie printr-o promisiune unilaterala de vanzare, fie prin achizitionarea directa ori indirecta a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele inchiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pentru acel locator. Aceasta ampla definitie, desi se refera doar la leasingul imobiliar, este in masura sa prezinte cu claritate principalele elemente cuprinse de conceptia traditionala asupra leasingului. In doctrina franceza recenta, operatiunile de leasing sunt definite prin evidentierea functiilor economice ale acestuia. S-a retinut in acest fel ca leasingul reprezinta o finantare, in principiu integrala, a unei investitii productive, garantata de beneficiar cu insasi proprietatea investitiei finantate.3 Din definitie se desprinde cu usurinta caracterul comercial al operatiunii, dar si intentia legiuitorului francez de a incuraja pe aceasta cale activitatile economice aducatoare de profit. 3. Definirea leasingului in legea germana O definitie foarte sumara a leasingului a fost data in Germania, prin circularele fiscale din anul 1971 si respectiv 1972, stabilind, drept criteriu unic, in caracterizarea contractului, durata sa fixa si perioada in care este reesalonata restituirea capitalului de finantator. Astfel, circularele mentionate prevad urmatoarele: a) contractul este incheiat pe o perioada determinata (irevocabila), timp in care niciuna din parti nu este indreptatita a proceda la reziliere; b) marimea platilor care se fac de catre beneficiarul utilizator in timpul perioadei irevocabile cuprinde in afara costului de achizitie ori de productie si toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finantatoare. In plus, cele doua circulare cuprind trei solutii care pot fi receptate in practica, in cadrul contractului de leasing: a) contractele in care se prevede expres optiunea utilizatorului de a cumpara bunul la sfarsitul perioadei irevocabile. b) contractele in care o asemenea optiune nu este prevazuta, ori care, eventual cuprind numai acordul partilor, in sensul ca la expirarea perioadei irevocabile va fi prelungita relatia contractuala initiala. c) contractele de leasing incheiate in legatura cu bunuri specializate, care nu pot fi utilizate in conditii economice viabile, decat de beneficiar, ceea ce implica pentru acest motiv, transferul de proprietate catre beneficiar la data cand perioada a luat sfarsit. 4. Definirea leasingului in legea belgiana Legislatia belgiana ofera cea mai fidela definitie a leasingului mobiliar si imobiliar, sub aspectul raportarii acestuia la realitatea economica a operatiunii. Mai precis, sub rezerva transmiterii catre utilizator a riscurilor si sarcinilor ce decurg din folosinta bunului, au fost receptionate si precizate toate elementele specifice operatiunii de leasing. Decretul-lege nr. 55 din 10 noiembrie 1967 arata in art. 9 trasaturile contractului de leasing imobiliar: a) priveste numai acele echipamente pe care utilizatorul beneficiar le foloseste in scopuri imobiliare;

3

M. Giovanoli Le credit-bail (leasing) en Europe. Developement et nature juridique, Paris, 1980, pag.11.

b) bunurile trebuie achizitionate de la furnizori, in vederea predarii lor in leasing, tinand seama de comanda pe care viitorul utilizator o transmite si care trebuie sa cuprinda specificatiile, detaliile si performantele pe care utilizatorul le doreste; c) durata contractului de leasing trebuie sa corespunda perioadei in care se prezuma ca bunul este util din punctul de vedere al performantei economice; d) pretul locatiei trebuie sa fie astfel stabilit, incat sa poata amortiza valoarea bunului, in perioada de utilizare determinata prin contract; e) contractul trebuie sa cuprinda clauza potrivit careia utilizatorul este indreptatit ca la incetarea contractului sa cumpere bunul, platind pretul stabilit prin contract, iar daca acest pret nu a fost acoperit in intregime, se datoreaza plata diferentei, adica a valorii reziduale. In ceea ce priveste imobilele, prin art. 1 al Decretului regal nr. 30 din 28 decembrie 1970, s-au prevazut urmatoarele: a) contractul are ca obiect un imobil existent la acea data, construit sau cumparat de finantator, potrivit cu precizarile detaliate ale utilizatorului, astfel incat sa poata fi folosit de catre beneficiar in vederea exercitarii activitatilor comerciale sau industriale; b) folosirea edificiului si a terenului pe care este construit trebuie sa fie predata utilizatorului, in temeiul unui contract care nu poate fi reziliat, dar care, in acelasi timp, nu este translativ de proprietate, finantatorul pastrand nuda proprietate; c) la data expirarii contractului si tinand seama de totalul sumelor platite in perioada de locatiune, utilizatorul este indreptatit a dobandi insasi proprietatea bunului primit in leasing; d) totalul sumelor platite de utilizator in perioada contractului, in ipoteza in care beneficiarul nu-si manifesta dorinta de a dobandi proprietatea imobilului, trebuie sa fie folosite de finantator pentru a-si reconstitui in intregime capitalul investit initial, majorat chiar cu dobanzile primite de la utilizator. 5. Definirea leasingului in legea italiana In Italia, leasingul (locazione financiaro) este prevazut in mod expres prin Legea nr. 183 din 2 aprilie 1986, care -la art. 17 alin. 2- defineste leasingul prin inchirierea bunurilor mobile ori imobile, pe care finantatorul le dobandeste, ori le confectioneaza, in raport cu indicatiile date de utilizator, acesta din urma asumandu-si toate riscurile pe timpul valabilitatii contractului, avand si dreptul de a deveni proprietarul bunului primit in locatiune, cu conditia de a plati pretul stabilit la data incheierii. Simpla si sintetica, aceasta definitie nu spune nimic despre natura platilor si pretului. 6. Definirea leasingului in legea elena Legea elena s-a nascut intr-un moment (1986) in care a putut dispune de intregul bagaj conceptual al Europei occidentale, data la care putem vorbi deja de o traditie in domeniu. Acest fapt se remarca prin lipsa oricarui demers de sintetizare a unei definitii juridice, preferanduse ca notiunea de leasing (locatiune financiara) sa fie definita prin intermediul obiectivelor economice si juridice pe care legiuitorul elen a urmarit sa le atinga cu ajutorul acestei figuri juridice. 4 7. Reglementarea leasingului in legea romana In legislatia romana operatiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operatiuni prin care "o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita locatar- utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al locatarului, utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului ori de a inceta raporturile contractuale. (art. 1 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing,4

Jean Vulgaris, La location financiere en Grece, in Revista italiana del leasing, nr. 3/1987, pag. 575 si urm.

completata si modificata prin Legea nr. 90/28.04.1998, Legea nr. 99/1999, republicata in M.O. al Romaniei, Partea I, nr. 9/12.01.2000 si Legea nr.289/13.07.2006 publicata in M.Of. al Romaniei nr. 606/13.07.2006 8. Notiunea de leasing Definim leasingul ca fiind operatiunea prin care o parte, denumita locator/finantator, se angajeaza la cererea unui utilizator/locatar, sa-i asigure posesia sau folosinta unui bun, cumparat sau realizat de finantator, contra unei redevente, iar la sfarsitul perioadei de folosinta convenite, sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a dobandi proprietatea bunului la un pret rezidual, sau de a prelungi contractul de leasing, ori de a inceta raporturile contractuale. Nu am considerat util a include in cadrul definitiei destinata bunurilor contractate, pentru a evita confuziile. Despre problemele pe care le creeaza precizarea destinatiei bunurilor in cadrul definitiei va fi vorba in unul dintre paragrafele urmatoare. Raspunzand intereselor specifice mediului romanesc, legiuitorul se delimiteaza de reglementarile statelor occidentale, dand leasingului nu numai un scop economic, ci si unul social. Tinta economica este incurajarea investitiilor, prin punerea la dispozitie a unui instrument de finantare cu multiple avantaje, inclusiv de ordin fiscal si care, in acelasi timp, ofera securitate creditului fara sa greveze bunurile cu sarcini speciale. Scopul social urmarit este sprijinirea achizitionarii de locuinte si bunuri de folosinta indelungata de catre persoanele fizice. 9. Terminologie Termenul de leasing este susceptibil de interpretari diferite si mai ales de extindere la alte operatiuni care nu fac parte din sfera sa, cum ar fi inchirierea sau vanzarea afectata de termen. Echivocul subzista si urmare a diferentelor de sens ale termenului de leasing chiar in tarile anglo-saxone, unde desemneaza multiple tranzactii, dar din care doar financial leasing corespunde operatiei ce ne intereseaza, aspect ce va fi analizat in cele ce urmeaza. Este de observat ca termenul de leasing este preluat si de legislatia noastra ca un neologism, renuntandu-se implicit la termenul francez de credit-bail; fiind un neologism, pare firesc a se aplica numai unei operatiuni noi, distincte de institutiile juridice deja reglementate.5 Leasingul - in forma preluata de europeni, respectiv financial-lease, se deosebeste de operating lease care este o simpla locatiune cunoscuta si sub numele de renting. In legislatia germana si suedeza se intalneste contractul numit konsumgiiterleasing (inchirierea bunurilor destinate consumatiei). Prin natura sa, acesta operatie se apropie de locatiunea denumita operational leasing, insa atunci cand utilizatorul dispune de dreptul de a cumpara bunul, vom fi in fata unei modalitati a leasingului care, de altfel, a fost precizata si de legea romana, anume leasingul bunurilor de folosinta indelungata. Termenul leasing se alatura celorlalti termeni din sfera economica, consacrati la scara internationala, avand o origine anglo-americana. Marketing, factoring, forfaiting, joint-venture, knowhow sunt termeni care vorbesc de vocatia economico-practica a spiritului american. 10. Etimologie Etimologic, cuvantul lease este de origine franceza. La randul sau, lease provine din mai vechiul lais, derivat al verbului laisser, care isi are originea in latinescul laxare6 si semnifica:5 6

M. Giovanoli, idem pag. 17 - Oxford Dictionary, vol.I, lease si lax - Le petit Robert, par Paul Robert - Dictionnaire, Paris 1991, pag. 419. - Dictionnaire actuel de la langue francaise, ed. Flammarion, Paris, 1995, pag. 274 - Gh. Bibicescu-Lexicon maritim englez-roman, Bucuresti,1971, p. 328

In S.U.A. , contractul numit lease desemna locatiunea bunurilor imobile. Acest contract avea foarte putin in comun ce ceea ce numim noi, in sistemul de drept romano-german, locatiune imobiliara. Singurul element care ar putea reliefa apropierea celor doua tipuri de contracte este finalitatea (scopul) lor: exploatarea unui imobil de catre un neproprietar. Spre deosebire de simpla locatiune care da nastere doar la drepturi personale (de creanta), vechiul contract de lease presupune transferul unor drepturi reale pe o perioada fixa de timp, in schimbul unor redevente. Contractul lease este un mijloc de dezmembrare a dreptului de proprietate si de exploatare distincta a atributelor acestuia. O asemenea figura juridica se incadra firesc sistemului anglo-american, foarte reticent fata de categoria drepturilor personale, insa este oarecum rebela fata de sistemul rigid si inflexibil al drepturilor reale din sistemul romano-germanic. O alta particularitate a contractului lease este termenul foarte lung pe care, de regula, acesta se incheia. Intre lease imobiliar din S.U.A. si inchirierea emfiteotica din unele tari europene exista unele asemanari relative la termenul indelungat al contractului si la transferul unor drepturi reale. De remarcat ca la origine, termenul lease era folosit exclusiv in domeniul imobiliar; ulterior termenul a inceput sa desemneze si alte operatiuni de inchiriere avand ca obiect bunuri mobile. Astazi, in S.U.A. aproape toate modalitatile de inchiriere se numesc lease. 11. Financial lease Expresia financial lease, cum afirmam, corespunde acceptiunii continentale asupra leasinguluisi a aparut in perioada cand contractele de lease desemnau exclusiv o tranzactie imobiliara. Noua operatiune transforma vechiul contract intr-un mijloc de finantare a achizitiilor de imobile. Ulterior, financial lease avea sa desemneze atat operatiunile de finantare a imobilelor, cat si a echipamentelor mobiliare. Elementul de trecere catre un mijloc de finantare a fost aparitia dreptului de achizitie a bunului la un pret rezidual. Termenul leasing sau expresia echivalenta credit bail din dreptul francez, isi descopera semnificatia reala ca tehnica de inchiriere ce permite realizarea operatiunilor de creditare; diferenta fata de contractul de vanzare in rate consta tocmai in faptul ca finantatorul ramane proprietarul bunului pana la finele operatiunii, dreptul de proprietate avand rolul unei garantii reale. In fine, utilizatorul este considerat un simplu locatar care poate deveni proprietar numai la sfarsitul contractului. 12. Lease-back Trebuie specificat ca in definirea completa a leasingului este necesara si analiza lease-back-ului ca forma particulara a leasingului in care finantatorul transmite lucrul spre folosinta fostului proprietar; aceasta modalitate a leasingului intareste caracterul de operatiune de finantare. Lease-back-ul imobiliar este, de altfel, prima forma de financial leasing care a aparut si s-a dezvoltat in America. Lease-back a avut primul succes pentru ca este cea mai simpla forma de leasing. El nu presupune un furnizor al bunului, ceea ce elimina sistemul relativ mai complicat al raporturilor tripartite. Pe de alta parte, lease-back este expresia cea mai evidenta ca leasinguleste in finalitatea sa o operatiune de finantare, garantata cu un drept de proprietate. De observat ca denumirea completa data de americani acestei operatiuni este sale and lease-back, adica vanzare si inchiriere inapoi. 13. Fiducia cum creditare Inca din antichitate s-a observat ca beneficiile sunt obtinute prin folosinta unui lucru, avand mai putina importanta cine detine titlul de proprietate. Aristotel exprima ideea ca bogatia nu se masoara prin

titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt proprietatea altora. 7 Leasingul isi afla radacinile in forma arhaica a creditului pe care o constituia in dreptul roman fiducia: imprumutatorul isi rezerva pentru garantia creantei sale proprietatea unui lucru. Exista o mare asemanare a leasingului si in special a modalitatii sale and lease-back cu forma arhaica a gajului din dreptul roman fiducia cum creditare. In cadrul operatiunii fiducia cum creditare, imprumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui lucru mobil sau imobil in patrimoniul imprumutatorului (fiduciar), cu titlu de garantie a imprumutului primit. La randul sau, fiduciarul se obliga sa-i restituie bunul dupa inapoierea datoriei. In practica, datorita necesitatilor economice sau sociale, imprumutatul pastra in mod frecvent folosinta bunului vandut. Debitorul devenea astfel un detentor precar al lucrului vandut, platind periodic o suma de bani cu titlu de chirie, ca pret al folosintei lucrului. Indiferent de atitudinea imprumutatului, acesta nu-si schimba calitatea de detentor precar, impiedicand astfel ca prescriptia achizitiva sa opereze pana la data platii debitului. Uzucapiunea se producea in termen de un an de la data stingerii datoriei, in favoarea debitorului care a conservat folosinta bunului instrainat. Alaturi de gaj si ipoteca, fiducia cum creditare era o garantie reala care permitea creditorilor sasi asigure finantarile efectuate, insa spre deosebire de celelalte, ea ofera un plus de securitate creditorului. Drepturile nascute din contract erau garantate printr-o actiune in factum si printr-o actiune in jus 8. La origine, asemenea acte nu aveau o sanctiune, termenul care le desemneaza - fiduciaexprima faptul ca raporturile dintre parti se bazau pe incredere. Gaius- care ne vorbeste despre fiducia cum creditare - arata ca aceasta avea functia de garantie si consta in transmiterea proprietatii prin mancipatiune sau in jure cessio, insotita de o conventie privind retransmiterea proprietatii asupra lucrului9. Desi in mod cert nu exista o continuitate evolutiva de la fiducie catre leasing, vechea institutie juridica romana ne-ar putea folosi in demersurile teoretice de stabilire a naturii juridice a contractului de leasing. 14. Safeway Stores In epoca moderna, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, aveau loc in S.UA. primele operatiuni care prefigurau leasingul. In 1877 aparatele de telefon au fost inchiriate abonatilor, iar acest contract avea sa fie denumit lease. Insa, cum am vazut, nu din zona bunurilor mobile avea sa se nasca noua figura juridica. In 1937, Safe Stores Inc. a cumparat un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul Safeway Stores; avand nevoie de capital mobil, acesta l-a vandut imediat unui grup de investitori care, la randul lor, l-au lasat spre exploatare fostului proprietar, in regim lease, pe o perioada indelungata. Cam in aceeasi perioada, o operatiune similara lease-back-ului avea loc in Ohio. Operatiunea consta in vinderea unui imobil catre o banca, cu titlu de garantie (trustee), imobil ce urma sa fie exploatat de vanzator in regim de lease timp de 99 de ani, dupa care utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului. 15. Sale and lease-back Leasingul (lease financing) s-a folosit in S.U.A. in anii 30 pentru finantarea bunurilor imobile. La inceputul anilor 50, el a inceput sa fie folosit si ca instrument de finantare a echipamentelor mobiliare. Operatiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult dupa al II-lea razboi mondial si datorita incurajarilor pe care S.U.A. le-a dat prin facilitatile fiscale.7 8 9

Aristotel, Retorica, cartea I, cap. V E.Molcut, D.Oancea, Dreptul roman, 1993, Bucuresti, pg. 260 Gaius 2,60

In 1950, peste 150 de universitati si colegii americane erau angajate in tranzactii de sale and lease-back, ele fiind considerate alaturi de alte organisme (ex: fondurile de pensii) taxe exempt institutions, beneficiind in acest fel de multiple avantaje fiscale. In jurul acestor institutii s-au grupat mari finantatori pentru a derula prin intermediul lor operatiuni economice cu fiscalitate redusa. Principalele sustinatoare ale operatiunilor de sale and lease-back au fost marile companii de asigurare. Concursul lor financiar a fost decisiv in afirmarea operatiunii de leasing. Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a aparut in 1952, o data cu primele societati specializate de leasing. 16. United States Leasing Corporation Leasingul financiar este strans legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld, care a fondat in 1952, alaturi de cativa parteneri, intre care si D.P. Booth Jr. United States Leasing Corporation - prima societate specializata in operatiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este si astazi una din cele mai puternice in domeniu. Schoenfeld si D.P. Booth pot fi considerati, pe drept cuvant, parinti ai leasingului modern. Stralucita idee i-a venit lui Schoenfeld dintr-o fericita experienta personala. Pe vremea cand era directorul unei intreprinderi din domeniul industriei alimentare, Schoenfeld, beneficiind de o mare comanda, s-a confruntat cu nevoia de masini suplimentare pentru a o putea executa la timp. Astfel, el a convins un alt comerciant sa-i inchirieze, in regim asemanator contractului de lease, utilajele de care avea nevoie, pentru un termen indelungat. In urma afacerii, Schoenfeld si-a dat seama ca aceasta poate fi o metoda eficienta de finantare in viitor. 17. Implicarea bancilor in leasing Principalele sustinatoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost bancile , fie indirect prin intermediul unor societati specializate de leasing, fie direct dupa ce acestea au primit autorizatia sa desfasoare asemenea operatiuni. In 1963, cea mai importanta retea bancara, National Banks, a primit aceasta autorizatie urmata de Bank Holding Companies in 1970. Pana in anul 1975, deci in mai putin de 15 ani, bancile fusesera autorizate sa desfasoare operatiuni de leasing in mod direct in 41 de state americane. Dezvoltarea exploziva a leasingului in America a avut loc pe fondul unei economii expansive si intr-un climat fiscal incurajator. 18. Leasingul englez Foarte rapid, aceasta operatiune a fost preluata in Marea Britanie, pentru ca apoi, incepand cu anii 60, sa se raspandeasca in Europa continentala. Leasingul si-a gasit locul firesc in dreptul britanic datorita similitudinilor pe care acesta le are cu dreptul american. Precum in tara de origine, prima forma a leasingului care s-a raspandit in Marea Britanie a fost sale and lease-back. In Marea Britanie, cele mai multe dintre societatile de leasing - leasing companies - sunt infiintate si sustinute de banci. Ele beneficiaza de un regim fiscal extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusa pana la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca si Marea Britanie sa cunoasca o dezvoltare exploziva a acestor societati, ele finantand un sfert din totalul investitiilor de la finele deceniului opt.

19. Natura juridica a operatiunilor de leasing

Leasingul este o operatiune complexa care suscita foarte multe intrebari relative la natura sa juridica. Succesul sau esecul pe care l-ar putea avea cel care porneste in determinarea naturii juridice a operatiunii de leasing se datoreaza gradului de libertate in abordarea acesteia. Multi specialisti europeni au esuat in acest demers, tocmai datorita tendintei de a incadra, chiar in mod fortat si nefiresc, operatiunile de leasing intr-una din figurile juridice traditionale. Leasingul are pe taramul doctrinei comerciale un merit cel putin egal cu acela pe care si l-a capatat in domeniul economico-financiar, si aceasta deoarece prezenta sa a reprezentat pentru Europa traditional-formalista o mare provocare: provocarea renuntarii la canon, amintindu-ne astfel sensul lucrurilor ca nu realitatea se modeleaza pe forma teoriei, ci teoria este sintetizarea realitatii. In acelasi timp, leasingul a pus Europa continentala in ipostaza de a-si reconsidera anumite conceptii in materia dreptului privat. Ca si institutia trust-ului, leasingul este o creatie a sistemului anglo-american. Cele doua figuri juridice reliefeaza disocierea pe care anglo-americanii o fa c traditional intre titlul de proprietate asupra unui bun si utilitatea materiala a acestuia. Nesuprapunandu-se niciunei figuri juridice din dreptul privat european, leasingul a dat nastere unor dispute de ordin teoretic care au fost purtate de formalistii dreptului pe un camp foarte vast, delimitat de locatiune, vanzare in rate, vanzare afectata de termen, imprumut ori credit cu garantii speciale. Treptat insa, leasingul s-a evidentiat ca o institutie de sine statatoare, mai bine conturat ca realitate economica decat ca figura juridica. Evidentiind complexitatea noii figuri juridice, Curtea de Apel din Paris, prin decizia sa din 19 februarie 1978, arata ca din punct de vedere economic leasingul (credit-bail) este, cert, o operatiune financiara, dar care se realizeaza juridic cu ajutorul contractelor de tip clasic asa cum sunt ele reglementate: este vorba de o locatiune (...), insotita de o operatiune de finantare si de o promisiune de vanzare.10 In mod evident, demersul Curtii de Apel a fost in sensul de a gasi cu orice pret o norma care sa guverneze raporturile complexe dintre parti, renuntandu-se de dragul acestui imperativ la acuratetea teoretica ce impunea reconsiderarea, ori macar nuantarea unor categorii invocate. Astfel, utilizatorul este departe de a se identifica cu un simplu locatar, dupa cum vom vedea. 20. Delimitarea leasingului Delimitarea exacta a naturii juridice a leasingului are importanta deosebita in plan practic pentru a stabili raportarile obligationale dintre parti si cele dintre parti si terte persoane. Este important de stiut spre exemplu, cine suporta riscurile si in ce conditii, cine garanteaza pentru vicii si evictiune, ori cine are raspunderea civila pentru fapta lucrului. Totodata, pe aceasta cale se vine in ajutorul partilor pentru interpretarea contractului in conformitate cu vointa lor si cu natura juridica a leasingului, determinandu-se si clauzele ce trebuie subintelese in orice operatiune de acest gen. a) Delimitarea leasingului fata de locatiune La prima vedere, privit superficial, leasingul are natura locatiunii, insa analizand operatiunea din punctul de vedere al utilizatorului, aceasta ne apare ca un procedeu de finantare a investitiilor productive, mobiliare si imobiliare. Iar daca ne referim la modalitatea sale and lease back, leasingul este o cale de remobilizare a investitiilor deja efectuate. Trebuie specificat ca spre deosebire de chiria pentru locatiune, redeventele contractului de leasing includ si ratele de amortizare a bunului.

10

V.CA Paris 16 ch B.J.C. 79.II18934, p. 189, cu nota de E.Bey

De asemenea, daca chiriile locatiunii sunt considerate fructe ale bunului exploatat, redeventele leasingului pot fi numite producte pentru ca, prin amortizarile cuprinse, ele consuma din substanta lucrului pana il aduce la o valoare reziduala, la finalul contractului. In fine, in cadrul leasingului opereaza transferul catre utilizator a tuturor riscurilor si responsabilitatilor ce apartin in mod normal proprietarului. Pe aceasta cale se aduce atingere conceptiei traditionale asupra proprietatii si se confera utilizatorului anumite drepturi reale. Ordonanta nr. 51/1997, modificata si completata, contine in art. 1 expresia drept de folosinta, fara a clarifica natura acestui drept. Din anii 60, administratia fiscala americana nu a mai acceptat sa trateze operatiunile de leasing financiar ca veritabile locatiuni. S-a considerat ca este vorba de o vanzare pe credit deghizata, si nu o inchiriere reala, atunci cand utilizatorul are la dispozitie optiunea de cumparare a bunului la un pret simbolic, ori irelevant in raport cu ratele platite sau cu valoarea de piata a bunului. Prin faptul ca utilizatorul nu este proprietarul bunului, leasingul se aseamana cu locatiunea, dar tinand cont de atributiile sale, el se comporta ca un cvasi-proprietar. In raporturile cu furnizorul, finantatorul nu intervine decat la plata pretului, toate drepturile si obligatiile aflandu-se in sarcina utilizatorului care va trata calitatea, conditiile de achizitie si de garantie a bunului. Tribunalul de Inalta Instanta (T.G.I.) din Paris, prin decizia din 8 ianuarie 197911, a analizat diferentele de regim juridic existente intre o inchiriere comerciala si un contract de leasing (imobiliar).Intr-un contract de locatiune se urmareste, in principal, protejarea fondului inchiriat, pe baza dreptului comun: stabilirea si plata chiriilor, precum si respectarea de catre locator a garantiilor pentru evictiune. In schimb, in contractul de leasing, unde pentru proprietar operatiunea are valoarea unui credit, se va urmari in principal realizarii rambursarii investitiei si a realizarii unui profit. Redeventele se analizeaza ca o rambursare a unui imprumut si ca o plata de profit. Clauza de scara mobila in plata redeventelor, continuta de un contract de leasing are ca scop sa permita locatorului conservarea substantei capitalului sau investit. Aceasta problema nu se pune in materie locativa. A aduce atingere unei asemenea clauze, facand apel la o valoare locativa, ar insemna bulversarea economiei contractului si introducerea in dreptul civil a notiunii de impreviziune, contrara principiilor generale de drept al obligatiilor. Instanta concluzioneaza ca leasingul imobiliar nu este o inchiriere insotita de o promisiune de vanzare, inclinand a-l considera un contract specific. In acelasi sens, delimitandu-se de conceptia locativa asupra leasingului, Curtea Suprema a S.U.A. a admis - intr-o decizie foarte discutata - ca, in cadrul unei operatiuni de sale and lease-back, utilizatorul poate fi considerat, din punct de vedere fiscal, drept adevaratul proprietar al bunului. Nu in ultimul rand, trebuie aratat ca dreptul de optiune al utilizatorului, care ii permite la sfarsitul contractului sa cumpere bunul la un pret egal cu valoarea soldului nerambursat din capitalul investit, nu are nimic in comun cu un contract de locatiune. b) Comparatia intre leasing si credit Leasingul, in forma sa clasica, il putem asemana unui credit de investitii, chiar daca beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din acest motiv, leasingul a mai fost calificat drept un credit in natura sau operatiune cu scop financiar grevata de un contrat de inchiriere. Se poate spune ca, in ce-l priveste pe finantator, leasingul este un credit mediu sau lung, garantat de un drept de proprietate.12 Datorita asemanarii cu creditul, de la inceputul deceniului sapte, in S.U.A., bancile sunt autorizate sa efectueze direct finantari sub forma leasingului. In practica continentala, societatile bancare nu fac operatiuni de leasing in mod direct, ci indirect prin intermediul unor societati specializate.

11 12

T.G.I. 8 janv.1979, Frongeries bayle contre Locaexpansion

Charlier, Placement collectif, p.6

In decizia sa din 10 octombrie 197913, Curtea din Paris a constatat ca in mod cert leasingul presupune si o inchiriere, dar caracterul sau esential consta in finantarea integrala de catre utilizator a unei investitii. Curtea conchide ca leasingul nu este nici un imprumut, nici un credit, si nu este nici o vanzare cu termen, mai ales ca spre deosebire de ultima categorie, platile facute cu titlu de amortismente nu pot fi restituite, daca vanzarea nu mai are loc din diferite motive. De observat ca, spre deosebire de un credit traditional, prin leasing se asigura finantarea integrala a unei investitii, pe cand in cazul unui credit, beneficiarul contribuie cu 30-50% din valoarea investitiei. De asemenea, prin creditul traditional investitia este grevata de sarcini reale (gaj, ipoteca) - stingheritoare si nesigure, pe cand in cazul leasingului garantia este chiar dreptul de proprietate. Leasingul apare astfel ca mijlocul ideal de finantare a societatilor comerciale in expansiune. c) Comparatie intre leasing si imprumut In acelasi timp, leasingul se aseamana si cu un imprumut, mai ales daca avem in vedere obligatia de restituire integrala a finantarii (face exceptie valoarea reziduala), sau caracterul irevocabil al contractului pe timpul derularii sale. Intr-o structura cu caracter general, redeventele contractului de leasing cuprind: ratele de amortizare, chiria pe capitalul neamortizat, taxele si asigurarile, precum si o marja de profit. d) Comparatie intre leasing si contractul de vanzare-cumparare (in rate si cu termen) Leasingul se deosebeste de vanzarea cu plata pretului in rate care este un contract potrivit caruia cumparatorul isi asuma obligatia de a plati pretul unui bun din veniturile salariale realizate prin retineri lunare.14 Ca orice contract de vanzare-cumparare, si aceasta forma de contract da nastere la obligatiile specifice din sarcina partilor: vanzatorul trebuie sa predea lucrul si sa-l garanteze pe cumparator, iar cumparatorul trebuie sa ia in primire lucrul si sa plateasca pretul. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor se face de la momentul incheierii contractului, cu unele restrictii ce revin cumparatorului - convenite sau stabilite de acte normative: de a instraina bunul si de a-l asigura pe durata platii ratelor. Se constata diferenta importanta fata de leasing, unde finantatorul pastreaza proprietatea asupra bunului, iar toate celelalte obligatii, inclusiv riscurile, revin utilizatorului. Redeventele nu au natura juridica a ratelor, respectiv de plata a pretului, insa vor fi deduse in cazul in care utilizatorul isi manifesta optiunea de a cumpara bunul folosit. De asemenea, leasingul se deosebeste si de contractul de vanzare-cumparare, cu pastrarea proprietatii pana la plata pretului, deoarece aceasta forma de vanzare, desi nu transfera proprietatea decat la termen, naste toate celelalte efecte specifice vanzarii. Mai este de observat ca la plata pretului cumparatorul devine automat proprietarul bunului, situatie inexistenta in cazul leasingului, unde utilizatorul nu devine proprietar in mod automat, la finele perioadei de folosinta a bunului, cand el are posibilitatea de a cere achizitionarea bunului. 21. Importanta leasingului a) Finantarea investitiilor productive Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finantare a investitiilor productive, oferind un plus de siguranta detinatorului de capital. Statele au incurajat finantarile prin intermediul leasingului a unor investitii de interes general. Unele proiecte ale statului pot fi finantate prin intermediul leasingului public; investitiile comunitatilor pot folosi leasingul comunal. Nu in ultimul rand, leasingul combinat cu facilitati fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.13 14

C.A. Paris 6 ch 10 oct. 1979, Charbif contra Bail investissement (nepub) Fr. Deak, Stanciu Carpenaru, Contractele civile si comerciale, p.212 si urm

Leasingul este o alternativa moderna la creditul clasic, dar poate fi si o metoda de remobilizare a capitalului imobilizat (lease-back). Prin acest mijloc, se incurajeaza intrepriderile rentabile, capabile sa aduca profitul necesar achitarii redeventelor. Aceasta forma de finantare ofera creditorului drept de garantie insusi dreptul de proprietate, fapt ce da creditului un grad de risc scazut. Leasingul accentueaza tendinta moderna a capitalismului de a face o disociere intre cei care detin capitalul si cei care folosesc in mod activ acest capital. De asemenea, aduce atingere conceptiei traditionale de proprietate si afecteaza serios mitul proprietatii in planul doctrinelor economice. Prin utilizarea fondurilor pentru plata furnizorilor de bunuri, se incurajeaza, indirect, productia de bunuri mobile si construirea de imobile. Fondurile sindicalizate dein contractele de leasing, cu valoare mare, pot atrage capitalul de pe piata si directionarea lui catre investitii: in acest fel, leasingul se dovedeste un mijloc de vitalizare a unei economii decapitalizate. b) Leasingul in economiile in curs de dezvoltare Leasingul poate fi un complementar al sistemului bancar; prin emiterea de actiuni sau alte titluri de valoare se pot atrage fondurile de la populatie si folosi de societatile de leasing. Totusi leasingul ar putea avea efecte negative asupra economiei printr-o dezvoltare necontrolata a sa. In economia de piata, leasingul poate fi, prin controlul asupra creditului, un mijloc prin care statul intervine in dezvoltarea economica, incurajand anumite investitii, orientand cresterea economica. Pe plan international, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului, ori de finantare a societatilor cu proiecte de dezvoltare si nu in ultimul rand, leasingul poate fi o cale credibila de finantare a investitiilor statelor in curs de dezvoltare. La ora actuala, exista o asociatie europeana - Leaseurope a celor care practica leasingul. Ca mijloc de finantare, leasingul s-a extins deosebit in Europa, extindere care exprima in cifre o imagine fidela a succesului sau. In Franta, in 1978, 14% din totalul creditelor afectate investitiilor, reprezentau finantari prin leasing, totalizand 53 miliarde de franci francezi. In Germania Federala, totalitatea creditelor operate cu ajutorul leasingului ajungea in 1978 la 19,4 miliarde de marci germane, din care 4,5 miliarde reprezentau contractele semnate doar in acel an. In 1976, in Marea Britanie, valoarea totala a echipamentelor finantate prin intermediul companiilor de leasing atingea 500 de milioane lire sterline, iar in 1978 aceasta urca la 2 miliarde, reprezentand 25% din totalul investitiilor din acel an. II.Domeniul de aplicare a leasing-ului in Romania 22. Sediul materiei Leasingul si societatile de leasing sunt reglementate prin Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224/1997, modificata prin Legea nr. 90/28.04.1998, publicata in M.Of. nr. 170/30.04.1998, Legea nr. 99/1999, publicata in M.Of. 236/27.05.1999 si Legea nr.289/13.07.2006 publicata in M.Of. al Romaniei nr. 606/13.07.2006 Acest act normativ nu se aplica tuturor operatiunilor de leasing, asa cum le-am definit, impunandu-se a se distinge doua tipuri de operatiuni: cele vizate de lege si cele nevizate de lege. 23. Operatiunile de leasing vizate de OG nr.51/1997 In art. 1 alin. 1 din Ordonanta se definesc operatiunile de leasing supuse legii, iar in alin. 2 al aceluiasi act normativ se indica bunurile care constituie obiectul operatiunilor de leasing si anume: bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinatie;

bunuri mobile, aflate inncircuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a dreptului de autor si a bunurilor necorporale; De asemenea, potrivit art.1, indice 1, prezenta ordonanta se aplica si in situatia icare locatarul/utilizatorl unui bun care face obiectul unui contract de leasind incheie cu un alt locatar/utilizator denumit locatar/utiliuzator final, un contract de leasing avand ca obiect acelasi bun. Contractul de leasing incheiat cu locatarul/utilizatorul final se va incheia dupa obtinerea acordului prealabil scris al locatorului/finanttorului initial si indeplinirea de catre locatar/utilizator a conditiilor cerute societatilor de leasing. 24. Caracteristicile operatiunilor de leasing Din analiza reglementarii legale, operatiunile de leasing au urmatoarele caracteristici: a) operatiunile de leasing sunt realizate numai de societati comerciale specializate in calitate de locator/finantator. Potrivit art. 19 din Ordonanta societatile comerciale de leasing, persoane juridice romane, se infiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990 republicata, iar in alin. 2 se precizeaza ca au ca obiect principal de activitate desfasurarea operatiunilor de leasing, si au capitalul social minim, subscris si varsat integral in numerar, la infiintare, egal cu echivalentul in moneda nationala -leu- al sumei de 200.000 euro". Prin aceasta prevedere legiuitorul si-a manifestat optiunea directa de a asigura leasingului un caracter profesional, in scopul asigurarii realizarii sale eficiente. De altfel, nici nu era fezabila o alta reglementare avand in vedere valorile banesti foarte mari necesare a fi folosite de catre finantator si cunostintele economico-financiare necesare pentru a concepe, fundamenta si transpune in realitate complexele operatiuni de leasing. Pe cale de consecinta nu pot beneficia de prevederile legii operatiunile de leasing efectuate de alti operatori de pe piata de capital sau de marfuri. b) operatiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile sau mobile, aflate in circuitul civil. c) bunurile sunt proprietatea societatii de leasing (sau construite pentru aceasta, in cazul imobilelor), in vederea darii lor in folosinta utilizatorilor. Legea nu contine nici o indicatie asupra persoanei de la care se cumpara bunurile sau care le construieste si, in consecinta, dispozitiile sale sunt aplicabile atat leasingului propriu-zis (bunuri cumparate de la un tert furnizor), cat si pentru situatia cumpararii bunurilor de la utilizator. O asemenea interpretare poate fi data si avand in vedere dispozitiile art. 22, cu caracter special, care permit persoanelor juridice sa-si vanda echipamentele industriale catre societatile de leasing, pentru a le utiliza in sistem leasing, cu obligatia de rascumparare. d) bunurile date spre folosinta raman in proprietatea societatii de leasing. Utilizatorul bunurilor este un simplu locatar pe toata durata contractului, neavand nici un drept de dispozitie juridica asupra bunului. e) la momentul expirarii duratei de folosinta prevazuta in contractul de leasing, utilizatorul are posibilitatea de a deveni proprietarul, in tot sau in parte, a bunurilor folosite. Legea nu priveste decat operatiunile in care utlilizatorul are posibilitatea de a opta la finele perioadei de folosinta, respectiv de a solicita achizitionarea bunurilor, prelungirea contractului de leasing ori restituirea acestora. Ca atare, legea nu se aplica operatiunilor in care locatorul devine in mod automat proprietarul bunurilor la sfarsitul perioadei de locatiune. f) In situatia exercitarii optiunii de dobandire a proprietatii, utilizatorul trebuie sa plateasca un pret rezidual, tinandu-se cont de varsamintele efectuate pe durata folosintei bunurilor, cu titlu de redeventa. g) Durata minima a contractului de leasing este de 12 luni (art.1 alin.1), Caracteristicile mentionate trebuie indeplinite cumulativ, in caz contrar nefiind intrunite elementele pentru ca operatiunea sa cada sub incidenta Ordonantei. 25. Operatiunile de leasing - fapte de comert

Operatiunile de leasing asa cum au fost caracterizate de legiuitor, constituie o noua categorie incadrul faptelor de comert obiective, care se adauga la cele prevazute de art. 3 Cod comercial. Intr-adevar, aceasta categorie nu poate fi asimilata vreuneia din cele prevazute de Codul comercial. Mai mult, in vederea realizarii leasingului, legiuitorul creeaza si o exceptie de la dispozitiile art. 3 pct. 1 si 2 Cod comercial - care nu considera fapte de comert decat operatiunile avand ca obiect bunuri mobile - permitand ca imobilele sa constituie obiect al faptelor de comert. 26. Obiectul operatiunilor de leasing Potrivit alin. 2 al art. 1 si art. 22-24 din lege, pot forma obiect al leasingului numai anumite categorii de bunuri determinate, aflate in sfera operatiunilor de leasing, asa cum au fost prezentate mai sus. Textele mentionate stabilesc urmatoarele categorii: A) bunuri imobile achizitionate sau construite de o societate de leasing. Textul art.24 distinge 4 variante privind obiectul contractelor de leasing: a)realizarea unei constructii pe terul proprietate a locatarului/utilizatorului, caz in care partile pot conveni ca perioada de rambursare a artelor de leasing incepe sa curga de la receptionarea constructiei si confera locatorului/finantatorului un drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asupra terenului, daca partle nu au convenit altfel; b)dobandirea dreptului de edificare a unei constructii pe ternul locatorlui/finantatorului, caz in care partile pot conveni ca perioada de rambursare a ratelor de leasing incepe sa curga de la receptionarea constructiei si confera locatarului/utilizatorului un drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asuptaterenului, daca partile nu au convenit altfel; c)constructiile existente, proprietate a locatorului/finantatorului sau care urmeaza sa fie achizitionate de acesta, construite pe ternul proprietate alocatorului/finantatorului ori care urmeaza sa fie achizitionat de acesta sau pe un teren asupra caruia locatorul/finantatorul are un drept de superficie. In acest caz, locatorukl/finantatorul va transfera in sistem de leaing constructiile si, daca este cazul, va finanta costul terenului ce urmeaza a fi achizitionat si va avea un drept de porprietate asupra constructiilor si un drept de proprietate sau de superficie asupra ternului, dupa caz, in timp ce locataruil/utilizatorul va avea un drept de folosinta atat asupra constructiilor, cat si asupra terenului. d)constructiile existente, proprietate a locatorului/finantatorului, construite pe ternul proprietate a locatorului/finantatorului sau pe un teren proprietate a unui tert, asupra caruia locatorul/finantatorul are un drept de folosinta; partile pot conveni ca perioada de rambursare a ratelor de leasing incepe sa curga de la receptionarea constructiei de catre locatar/utilizator. In aceasta situatie, locatorul/finantatorul va avea un drept de proprietate asupra constructiei si un drept de proprietate sau, dupa caz, dun drept de folosinta asupra terenului, daca partile nu au convenit altfel B) bunurile mobile Legiuitorul nu face vreo delimitare asupra tipurilor de bunuri mobile si in consecinta trebuie acceptat teza ca orice bun mobil poate constitui obiect. Totusi, sunt bunuri mobile, cum ar fi cele consumtibile cate isi pierd substanta prin folosire si in consecinta, daca ar forma obiectul unui contract de leasing, acest contract nu si-ar atinge finalitatea, intrucat locatarul/utilizatorul nu ar putea exercita dreptul de optiune la finele duratei contractului. Intr-o intrepretare rationala, apreciez ca bunurile mobile trebuie sa isi pastreze calitatile pe durata contratului, iar utilizatorul sa poata avea garantia de conformitate atestata de un certificat de garantie ori cartea tehnica sau instructiuni de folosire redactate in limba romana care sa cuprinda principalele caracteristici ale produsului, conditii de instalare, exploatare, intretinere, data fabricatiei, termenul de garantie si eventualele riscuri ce pot apare in urma nerespectarii instructiunilor15.

15

A se vedea Emil Bojin - Educatia ecologica a consumatorilor, 1996

In practica, cel mai adesea asemenea bunuri mobile sunt echipamentele industriale si care pot fi exploatate comercial, cum ar fi: utilaje, masini, instalatii si altele. C) fondul de comert sau elementele sale componente Prin modificarea ordonantei nu s-a mai prevazut ca fondul de comert sa poata constitui o categorie de bunuri determinata, ce poate fi folosita in leasing. Fondul de comert este o notiune de drept comercial, utilizata incidental in fostul art. 861 Cod comercial din materia falimentului (abrogat prin Legea nr. 64/1995 modificata, privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului) si art. 38 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului. In doctrina16 fondul de comert a fost definit ca un ansamblu de bunuri afectate de un comerciant in cadrul intreprinderii proprii, in scopul desfasurarii activitatii sale specifice, in conditii de competitivitate si rentabilitate. Fondul de comert se deosebeste de patrimoniul comerciantului, care inseamna totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor, de natura patrimoniala. Fondul de comert cuprinde bunuri corporale (masini, materiale si altele) si necorporale (clientela, vadul comercial, firma, emblema, proprietatea industriala - brevetele, marcile si modelele industriale precum si proprietatea intelectuala, respectiv dreptul de autor). Natura juridica a fondului de comert este cea a bunurilor necorporale, fiind o universalitate de fapt, ceea ce semnifica o masa omogena a elementelor componente, bunuri sau drepturi private, care desi distincte unele de altele in materialitatea lor, prin vointa comerciantului se contopesc intr-o unitate distincta, cu consecinte importante. Pe de o parte, fondul de comert - ca universalitate - subzista chiar daca elementele sale se modifica in volum sau valoare prin subrogatie reala, iar pe de alta parte, fondul de comert ca bun mobil poate sa fie obiectul unor acte juridice distincte de cele asupra elementelor sale. Astfel, fondul de comert poate fi gajat - fara deposedare - in conditiile art. 861 Cod comercial (text abrogat, insa solutia subzista de principiu) poate fi transmis in uzufruct sau poate fi aportat la capitalul social, ori poate fi vandut si cumparat. In forma initiala, Ordonanta reglementa utilizarea fondului de comert in cadrul operatiunilor de leasing, ceea ce permitea unui comerciant sa dea altui comerciant spre folosire un ansamblu de bunuri corporale si necorporale, cu dreptul de optiune al utilizatorului de a-l cumpara sau folosi in continuare. Reglementarea data am criticat-o deoarece serioase semne de intrebare erau ridicate asupra intentiei legiuitorului privitor la leasingul elementelor componente ale fondului de comert: in art. 1 alin. 2 lit. b se indica utilizarea in sistem de leasing a unuia din elementele sale necorporale, pe cand in art. 14 alin. 2 lit. a se reglementa autorizarea societatilor comerciale care practica leasingul fondului de comert sau a unuia din elementele sale corporale. Interpretarea separata a celor doua dispozitii legale a creat o contradictie, in sensul ca se putea admite leasingul elementelor necorporale, dar ca societatile de leasing sunt autorizate a efectua operatiuni asupra elementelor corporale ale fondului de comert. Avand in vedere scopul leasingului si natura sa juridica, am considerat ca este posibil leasingul elementelor corporale ale fondului de comert, interpretare bazata pe imprejurarea ca atributele exercitate de utilizator - jus utendi si jus fruendi - presupun un contact material cu bunurile in sistem de leasing. D)Art.22 si 23 din lege prevad alte 2 modalitati de folosire a bunurilor in leasing: -situatia in care o persoana fizica sau juridica, inclusiv furnizorul, vinde un bun unei societati de leasing, pentru a-l utiliza in sistem de leasing, cu dreptul sau obligatia de rascumparare la sfarsitul contractului de leasing (art.22); -situatia in care bunurile ce fac obiectul unui contract de leasing pot fi utilizate in sistem de leasing de mai multe societati comerciale, daca intre acestea si locator/finantator s-a incheiat un contract in acest sens, precum si cea in care doua sau mai multe societati de leasing, in calitate de locator/finantator, incheiea un contract de leasing cu un locatar/utilizator (art.23).16

O. Capatina, Societatile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.282 si urm.

27. Bunuri excluse de la operatiunile de leasing a) inregistrarile pe banda audio si video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele,i drepturile de autor si drepturile necorporale nu pot forma obiectul leasingului (art. 1 alin. 2). Interdictia este justificata de prevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si ale Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie. Astfel, art. 11 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 interzice instrainarea drepturilor morale de autor, iar art. 12 permite autorului sa decida asupra utilizarii sau exploatarii operei sale inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii, cu limitarile cuprinse in art. 33-38 din lege. In fine, cesiunea dreptului de autor, exclusiva sau neexclusiva, reglementata de capitolului VII din lege priveste numai drepturile patrimoniale17. In cazul brevetelor de inventie, art. 48 din Legea nr. 64/1991 enumera drepturile care pot fi transmise (dreptul la eliberarea brevetului de inventie, dreptul asupra brevetului de inventie, drepturile care decurg din inregistrarea unei cereri de brevet de inventie, precum si drepturile nascute din brevetul de inventie) si modalitatile speciale de transmitere: prin cesiune sau licenta exclusiva sau neexclusiva, precum si prin succesiune legala sau testamentara. Nu pot fi transmise drepturile nepatrimoniale ale inventatorului. Ordonanta a luat in considerare si reglementarea cuprinsa in Legea nr. 129/1993 privind protectia desenelor si modelelor industriale, permitandu-se transmiterea drepturilor prin cesiune sau pe baza de licenta exclusiva sau neexclusiva, precum si prin succesiune legala sau testamentara (art. 33). b) De asemenea sunt excluse de la operatiunile de leasing bunurile care fac obiectul proprietatii publice. Potrivit art. 135 pct. 5 din Constitutie bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate. Din textul citat se configureaza regimul juridic al proprietatii publice, deosebit de cel al proprietatii private. Proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ teritoriale si este inalienabila, ceea ce inseamna ca nu poate fi transmisa catre alti titulari si nici nu este susceptibila de dezmembraminte18. In conditiile legii, proprietatea publica este administrata de entitati juridice constituite special (regii autonome si institutii publice), ori poate fi concesionata sau inchiriata. De asemenea, proprietatea publica este insesizabila, nefiind posibil a fi urmarita silit de catre creditori, si imprescriptibila, adica nu poate fi dobandita prin posesie indelungata si nici nu se poate invoca prescriptia extinctiva. Regimul proprietatii publice este reglementat de Legea nr. 213/1998. Fata de trasaturile caracteristice proprietatii publice, consideram ca aceasta este incompatibila cu institutia juridica a leasingului, care prin natura sa da dreptul utilizatorului sa dobandeasca in proprietate privata bunurile folosite. Trebuie precizat ca statul si unitatile administrativ-teritoriale au in proprietate si alte bunuri pe langa cele proprietate publica. Acestea sunt bunuri aflate in domeniul privat si au acelasi regim juridic ca bunurile proprietate privata, fiind posibil a forma obiectul operatiunilor de leasing fara nici o restrictie. 28. Specificul operatiunilor de leasing Prin reglementarea operatiunilor de leasing, legiuitorul a consacrat implicit specificitatea lor, caracterizata sub doua aspecte: a) societatile comerciale care au ca obiect principal de activitate leasingul, sunt supuse regulilor specifice societatilor comerciale; b) operatiunile vizate de lege trebuie supuse regimului publicitatii, stabilit prin acelasi act normativ.17 18

A se vedea Yolanda Eminescu, Dreptul de autor - Legea nr. 8 din 14 martie 1996 comentata, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1997 Corneliu Barsan s.a., Drepturile reale, Bucuresti 1996, p.86

29. Operatiuni de leasing nevizate de OG nr. 51/1997 Asa cum au fost configurate de legiuitor, operatiunile de leasing au un camp de aplicare bine delimitat. Nu se afla in acest camp operatiunile care nu intrunesc toate trasaturile si conditiile prevazute de lege, cum ar fi: a) Bunul nu a fost cumparat ori preluat de catre o societate de leasing care sa il dea spre folosinta utilizatorului. Rezulta ca orice alta b)Dispozitiile legii nu se aplica nici in situatia in care societatea de leasing este locatar si subinchiriaza, deoarece nu poate fi exercitat dreptul de optiune in lipsa unui titlu de proprietate apartinand societatii de leasing. c)De asemenea, nu cad sub incidenta legii operatiunile de locatiune-vanzare, in care locatarul devine automat proprietar la sfarsitul perioadei de locatiune, deoarece locatarul nu dispune de dreptul de optiune. d)Nici simpla locatiune nu se afla in sfera de aplicare a legii pentru aceleasi considerente precizate anterior. e)In fine, o situatie speciala care excede sferei legii este aceea reglementata prin H.G. nr. 457/28.08.1997 si H.G. nr. 55/1998 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind procedurile de privatizare si conditiile de organizare si desfasurare a vanzarilor de actiuni, de parti sociale si de active. Aceste norme au fost date in aplicarea prevederilor Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale si vanzarea de active, lege abrogata prin O.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, devenita Legea privatizarii nr. 90/1998, care insa a pastrat in mare parte reglementarea operatiunii de leasing, avand ca obiect active ale societatilor respective. Potrivit art. 24 din O.G. nr. 88/1997, in prezent Legea nr. 90/1998, societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, pot vinde active din patrimoniul lor persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la initiativa consiliului de administratie si cu acordul Fondului Proprietatii de Stat ori din initiativa Fondului Proprietatii de Stat, cu mandatarea reprezentantului sau in adunarea generala a actionarilor. Vanzarea activelor se face pe baza de licitatie cu strigare sau in plic, cu adjudecare la pretul de piata, in baza raportului dintre cerere si oferta, procedura aplicabila si in cazul perfectarii unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare. Pentru a incuraja privatizarea, potrivit art. 27 din aceasta ordonanta, s-a permis societatilor comerciale care au in derulare contracte de locatie de gestiune, de inchiriere sau de asociere in participatiune sa vanda sau sa incheie contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociatii, in situatiile in care acestia au efectuat investitii in activele pe care le utilizeaza. In acest caz, din pretul de vanzare se scade valoarea investitiilor pe baza de raport de evaluare acceptat de parti. Evocarea legislatiei abrogate este necesara pentru faza de tranzienta, deoarece potrivit art. 36 din O.G. nr. 88/1998, procedurile de privatizare aflate in curs de derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei vor continua cu recunoasterea valabilitatii actelor si a etapelor consumate pana la acea data, potrivit dispozitiilor legale anterioare. Pentru a nu da nastere la interpretari divergente, au fost definite procedurile de privatizare aflate in curs de derulare: vanzarile de actiuni si vanzarile de active, in cazul in care s-au publicat anunturile de organizare a licitatiilor. Capitolul III - Vanzarea de active la expirarea contractelor de leasing imobiliar din H.G. 457/1997, cuprinde norme speciale in materie. Art. 95 din actul normativ indicat definea leasingul imobiliar ca fiind contractul prin care o societate comerciala, denumita locator, acorda unui utilizator, pe o perioada determinata, dreptul de posesie si de folosinta asupra unui activ, urmarind ca la sfarsitul perioadei de leasing utilizatorul sa poata opta pentru: a) cumpararea activului, caz in care intre locator si utilizator se incheie un contract de vanzarecumparare a activului; b) incetarea raportului contractuale si restituirea activului locatorului..

Perfectarea contractelor de leasing imobiliar se face pe baza de licitatie, cu oferte inchise in plicuri sigilate (art. 96), avand continutul-cadru prevazut in anexa, pe o durata care nu va depasi 10 ani (art. 97). Pentru persoanele fizice si juridice, romane sau straine, care au incheiate contracte de locatie de gestiune sau de inchiriere a unor active cu o societate comerciala, s-a permis optiunea de a le transforma, prin novatie, in contracte de leasing imobiliar cu clauza ferma de cumparare, cu acordul F.P.S. (art. 99). Daca locatarii au efectuat investitii in activele respective prin lucrari de structura sau de modernizare a spatiului, ei pot opta pentru incheierea de contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de cumparare la expirarea termenului, dupa ce din valoarea actualizata a acestora a fost dedusa valoarea actualizata a investitiilor efectuate de catre acestia. Continutul-cadru al contractului de leasing imobiliar este redat in anexa la prezenta lucrare. Din succinta prezentare a acestor reglementari se poate constata ca asa-numitul leasing imobiliar nu se incadreaza in exigentele O.G. nr. 51/1997, deoarece nu se realizeaza de societati de leasing specializate. Neinspirata este si formularea clauza irevocabila de cumparare asociata cu leasingul, avand in vedere ca utilizatorul are dreptul de optiune: fie de a cumpara, fie de a inceta raporturile de locatiune. De aceea, in noua reglementare s-a precizat clauza irevocabila de vanzare in sarcina proprietarului. Desi nu se incadreaza in leasingul propriu-zis, contractele de achizitionare de active isi produc efectele in temeiul principiului general pacta sunt servanda, prevazut de art. 969 Cod Civil, cu toate facilitatile acordate de legiuitor. 30. Regimul juridic al operatiunilor nereglementate de legea leasingului. Asa cum precizam, partile pot incheia conventii cuprinzand clauze potrivit vointei lor, dar cu respectarea legii si a ordinii publice. De principiu, operatiunile asemanatoare leasingului sunt valabile, concluzie intemeiata pe regula cuprinsa in art. 969 C.civ., dar si pe imprejurarea ca in cuprinsul O.G. nr. 51/1997 nu se indica explicit ca asemenea conventii ar fi nule. Sub aspectul regimului juridic, conventiile vor fi interpretate in baza regulilor generale ale dreptului civil. Totusi, trebuie observat ca leasingul nu este un contract sui generis, fiind in prezent reglementat. Este posibil ca partile contractante sa simuleze, sub aceasta operatiune; astfel, se poate ascunde o vanzare pe credit cu rezervarea proprietatii, sau un imprumut cu constituirea unei ipoteci. Fiind o situatie de fapt, urmeaza ca instantele sa stabileasca adevarata natura a raporturilor contractuale, prin calificarea data, si, daca este cazul, sa aplice sanctiunea nulitatii atunci cand au fost incalcate reguli impertative. Aratam ca operatiunile nevizate de lege nu pot beneficia de regimul juridic stabilit, sub cel putin urmatoarele aspecte: - obligatiile trecute in sarcina utilizatorului nu subzista de jure in cazul unei asemenea operatiuni, decat daca partile au prevazut expres; - operatiunile efectuate de asemenea societati nu sunt supuse publicitatii prevazute de O.G. nr. 51/1997. III. Societatile de leasing 31. Reglementare Capitolul V din O.G. nr. 51/1997, intitulat Organizarea si functionarea societatilor de leasing, cuprinde in mod succint cateva cerinte specifice. Potrivit art. 19 alin. 1, societatile de leasing, persoane juridice romane, se infiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990, republicata. In alin. 2 al aceluiasi articol se instituie restrictii privind obiectul de activitate si capitalul social minim al societatilor de leasing, stabilindu-se ca trebuie ca obiectul lor de activitate sa fie desfasurarea operatiunilor de leasing, iar capitalul social minim,

subscris si varsat integral la infiintare, sa fie egal cu echivalentul cu echivalentul in moneda nationala a sumei de 200.000 euro. 32. Dispozitii speciale privind contabilitatea operatiunilor de leasing Art.19 indice 1, introdus prin Legea nr.287/2006, instituie obligatia ca situatiile financiare anuale ale societatilor de leasing vor fi elaborate in conformitate cu prevederile reglementarilor contabile aplicabile si vor fi auditate de persoane fizice si juridice, persoane active, membre ale camerei Auditorilor Financiari din Romania, potrivit reglementarilor legale in vigoare. Conform art. 20 din Ordonanta, inregistrarea amortizarii bunului ce formeaza obiectul contractului se efectueaza in cazulul leasingului financiar de catre locatar/utilizator, iar in cazul leasingului operationala de catre locator/finantator. societatile comerciale care efectueaza operatiuni de leasing, precum si cele care livreaza bunuri mobile sau imobile in sistem de leasing au obligatia sa tina contabilitatea operatiunilor prin inscrierea in evidentele contabile a urmatoarelor date: Achizitiile de bunuri imobile si mobile, in cazul leasingului financiar, sunt tratate ca investitii, fiind supuse amortizarii in conformitate cu actele normative in vigoare. Inregistrarea operatiunilor de leasing in evidentele contabile ale societatilor care efectuaza operatiuni de leasing, precum si ale societatilor comerciale care utilizeaza bunuri in sistem de leasing se efectueaza potrivit reglementarilor contabile in vigoare Operatiunile vor fi evidentiate in mod distinct dupa natura bunului inchiriat. Este de observat ca evidentierea si calculul amortismentelor se inscrie la utilizator este un aspect specific, in disonanta cu dispozitiile art. 19 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea mijloacelor fixe, potrivit carora amortizarea se tine de proprietarul bunului. Ca atare, prin aceasta norma speciala se inlatura un principiu in materia amortizarilor, deoarece utilizatorul este un detinator care foloseste un bun proprietatea altuia si care plateste o redeventa. Tinerea evidentei platii amortismentelor de catre utilizator apare ca necesara pentru situatia in care, urmare a exercitarii dreptului de optiune, achizitioneaza bunul, deoarece pretul de achizitie este format din valoarea reziduala a bunurilor ce se obtine prin scaderea din valoarea initiala a cuantumului amortismentelor efectuate. Prin Ordinul nr. 686/25.06.1998 al Ministerului de Finante s-au aprobat Normele privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing, stabilindu-se documentele necesare inregistrarii, articolul contabil de evidentiere si amortizare, de plata a redeventelor si transfer a dreptului de proprietate, ori scoaterea din patrimoniu, etc. De asemenea, BNR, prin Circulara nr. 3/2000, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr. 23/24.01.2000, a reglementat inregistrarea in contabilitatea bancilor a operatiunilor de leasing. 33. Surse de finantare Avand in vedere ca societatile de leasing sunt societati cu capital privat si ca ele nu pot constitui depozite publice, precum bancile, finantarea poate proveni din trei surse: a) fonduri proprii, insemnand aporturi la capitalul social al actionarilor fondatori (banci, companii de asigurare, societati comerciale), si beneficiile cuprinse in fondurile de rezerva; b) emisiunea de actiuni si obligatiuni in conditiile Legii nr. 31/1990; c) imprumuturi de la banci si alte institutii financiare. In situatia imprumuturilor, apare problema garantiilor. Gajarea fondului de comert al societatii de leasing constituie o solutie teoretica, insa dificila in practica. Pare fezabila indisponibilizarea bunurilor imobile printr-o ipoteca, cu respectarea contractului de leasing; de asemenea, o cautiune. 34. Facilitati acordate societatilor de leasing

Legiuitorul roman nu a acordat privilegii pentru societatile de leasing, optica sa fiind contrara altor state care stimuleaza operatiunile de leasing. Spre exemplu, in Franta, societatile de leasing - SICI -, potrivit ordonantei din 28 septembrie 1967, au beneficiat de importante facilitati fiscale: - exonerarea de impozit pe profit, cu conditia de a distribui 85% din beneficiul net realizat; - posibilitatea de amortizare contabila a imobilelor intr-o perioada mai scurta si cu alegerea modalitatii de amortizare (lineara, progresiva sau degresiva); - constituirea de provizioane deductibile pentru a compensa diferenta dintre valoarea reziduala contabila si valoarea reziduala financiara (sau pretul cesiunii) (art. 64 din Legea nr. 69/1969); - exonerarea de taxa de transmitere a proprietatii (de 15,40%), cu exceptia taxei de publicitate financiara de 0,60%; - posibilitatea de a avea participatii in societatile imobiliare. Si in legea noastra exista unele facilitati: a)una, generala, in favoarea locatarului/utilizator de deductibilitate fiscala a cheltuielilor de asigurare, iar in caz de inreggistrare de daune si incasarii sumelor din asigurare, sa poata conveni cu finantatorul stingerea creantelor reciproce prin compensare, in conditiile legii (art.26); b)facilitati privind regimul vamal. Potrivit art. 27, bunurile mobile care sunt introduse in tara de catre utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, in baza unor contracte de leasing incehiate cu societati de leasing, persoane juridice straine, se incadreaza in regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale. Bunurile mobile care sunt introduse in tara de societatile de leasing, persoane juridice romane, se incadreaza in regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import. In cazul in care utilizatorul, din vina societatii de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de optiune prevazut in contract privind prelungirea termenului de leasing sau achizitia bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat sa plateasca taxele vamale raportat la valoarea reziduala a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent daca partile au convenit o valoare reziduala mai mica. In cazul achizitionarii bunurilor introduse in tara in conditiile alin. 1 si 2, utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mica de 20% din valoare de intrare a bunului, indiferent daca partile au convenit contractual o valoare reziduala mai mica. Termenul in cadrul caruia bunurile urmeaza sa fie restituite sau sa primeasca o noua destinatie vamala este cel conventi intre parti prin cotnractul de leasing. Termenul in cadrul caruia bunurile urmeaza sa fie restituite sau sa primeasca o noua destinatie vamala nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii in tara a bunului, indiferent daca partile au convenit prin contract o durata mai mare, cu exceptia mijloacelor destinate transportului aerian pentru care termenul mentionat este de 14 ani. Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing incheiat intre locatori/finantatori, persoane juridice romane, cu locatari/utilizatori, persoane fizice sau juridice straine, si care se exporta din Romania in temeiul acestor contracte se incadreaza in regimul vamal de export temporar, in conformitate cu prevederile lagale in materie. Termenul in cadrul caruia bunurile obiect al unui contract de leasing, incheiat in conditiile alin. 6, urmeaza sa fie restituite locatorului/finantatorului sau sa primeasca o noua destinatie vamala este cel convenit intre parti prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data exportului din tara al bunului respectiv. c)facilitati de informare si obligatii de raportare

Potrivit art. 28, societatile de leasing care functioneaaza in Romania au obligatia de raportare si dreptul de consultare a informatiilor de risc bancar la Banca Nationala a Romaniei- Centrala Riscurilor Bancare. Societatile de leasing prevazute in alin. 1 trebuie sa se conformeze obligatiilor de raportare, in termen de 6 aluni de la data la care Banca Nationala a Romaniei va emite norme cu privire la proceura de raportare. 35. Propuneri de lege ferenda Desi O.G. nr. 51/1997 a fost modificata si completata, apare necesitatea unor reglementari moderne, de natura celei din Franta. Astfel, legea franceza, in art. 2 asimileaza societatile de leasing cu bancile sau institutiile financiare, ceea ce a determinat urmatoarele consecinte: - capitalul social de nivelul societatilor bancare; - conturile sociale trebuie publicate in conformitate cu normele Comisiei de control bancar; - societatea de leasing trebuie sa respecte dispozitiile Consiliului national al creditului. De aceea este necesara constituirea societatilor de leasing intr-o anumita forma (ca societati pe actiuni), cu un capital de marimea bancilor (circa 50 miliarde), iar supravegherea lor sa fie incredintata unui organism competent. III. Contractul de leasing 36. Operatiuni de leasing sau contract de leasing? Asa cum am aratat deja, leasingul s-a conturat mult mai clar ca realitate economica decat ca o entitate juridica. Daca pentru agentii economici leasingul poate fi considerat drept un mijloc de concentrare, prin micsorarea riscurilor, pentru cei chemati sa-i descifreze esenta juridica el pare o problema insolubila. Succesul economic deosebit al acestei noi operatiuni a impus leasingul in atentia tuturor. Leasingul este la acest moment, pe plan international, unul dintre cele mai raspandite mijloace de realizare a finantarilor. O prima problema pe care o ridica notiunea de contract de leasing o reprezinta insasi existenta sau inexistenta unui asemenea contract. Este leasingul un contract, sau o operatiune formata dintr-un complex de contracte? Ordonanta nr. 51/1997 se intituleaza Ordonanta privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, iar art. 1 alin. 1 arata ca prezenta ordonanta se aplica operatiunilor de leasing. Aceste operatiuni pe care OG nr. 51/1997 le numeste leasing cuprind, conform legii, mai multe elemente distincte: transmiterea catre utilizator a folosintei unui bun (art.1); o exploatare comerciala a bunului (art. 10 lit. b); un mandat (art. 5); un drept de optiune (art. 9 lit. d). Din enumerare reiese cu usurinta faptul ca operatiunea de leasing poate fi disociata intr-un complex de contracte numite si nenumite. In doctrina franceza traditionala, dreptul de optiune a fost tradus tot printr-un contract distinct, anume promisiune de vanzare - le credit-bail. Pe de alta parte, Ordonanta nr. 51/1997 reglementeaza incheierea contractului de leasing, valoarea contractului de leasing , durata minima sau constituirea cu titlu executoriu. In concluzie, leasingul este atat o operatiune formata dintr-un complex de contracte, cat si un contract distinct. Atunci cand ne referim la totalitatea raporturilor juridice ne aflam in fata operatiunilor de leasing, conform acceptiunii date, iar atunci cand ne referim la actul incheiat intre finantator si utilizator, vom folosi notiunea de contract de leasing. Chiar daca unele dintre efectele contractului de leasing contureaza figura juridica a altor contracte (locatiune, mandat, promisiune de vanzare), totusi, prin crearea unor efecte noi, distincte de cele ale

contractelor clasice, contractul de leasing si-a castigat dreptul de cetate pe taram juridic, fapt sprijinit si de consacrarea sa legislativa. 37. Trasaturile contractului de leasing Contractul de leasing este un act juridic bilateral, numit, cu titlu oneros, avand continut patrimonial, cu executare succesiva, intuitu-personae si consensual. Contractul de leasing confirmat de Ordonanta nr. 51/1997 a devenit un contract tipic (numit). Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se incheie intre societatea de leasing, in calitate de locator (finantator) si utilizator. Alaturi de conditiile generale referitoare la incheierea actelor juridice, lacatorul trebuie sa indeplineasca si conditiile speciale prevazute de lege. Utilizatorul trebuie sa indeplineasca conditii speciale referitoare la destinatia bunului contractat si plata redeventelor. Este un contract sinalagmatic pentru ca ambele parti se obliga reciproc. Contractul de leasing da nastere la obligatii corelative si interdependente, fapt ce permite aplicarea principiilor generale relative la executarea, ori neexecutarea contractelor sinalagmatice (cum ar fi exceptia de neexecutare a contractului si rezilierea). Este un contract cu titlu oneros si continut patrimonial pentru ca ambele parti urmaresc realizarea unui profit propriu, profit evaluabil in bani. Locatorul primeste redevente platite periodic de catre utilizator din care isi pastreaza o marja de profit, iar utilizatorul beneficiaza de folosinta bunului pe perioada derularii contractului, iar la sfarsitul acestuia poate achizitiona bunul la valoarea reziduala a acestuia (art. 9 lit.d). Este un contract cu executare succesiva, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulari contractului. Acest fapt are consecinte importante asupra desfasurarii raporturilor dintre parti, dintre care amintim problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului si rezilierii ori a prescriptiei dreptului la actiune. Este un contract intuitu-personae, in ceea ce-l priveste pe utilizator, societatea de leasing incheind contractul in considerarea calitatilor utilizatorului care este obligat sa prezinte o data cu cererea de a contracta si acte referitoare la situatia sa financiara, precum si date privitoare la exploatarea ulterioara a bunului, in cazul unei destinatii comerciale sau industriale. Drept consecinta, utilizatorul nu poate instraina drepturile sale, ori cesiona contractul fara acordul locatorului. Cu toate acestea, in cazul succesiunii universale (fuziune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile si obligatiile prevazute in contract nu se sting, indiferent daca transmisiunea se refera la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. In cazul bunurilor cu destinatie comerciala sau industriala, succesorul trebuie sa respecte conditiile de exploatare a acestora, asa cum au fost ele prezentate in planul de exploatare, la momentul incheierii contractului. Contractul de leasing este consensual, simpla manifestare de vointa a partilor fiind suficienta pentru realizarea acordului in mod valabil. Incheierea contractului de leasing in forma autentica sau prin act scris si realizarea procedurilor de publicitate nu reprezinta conditii de valabilitate, ci doar conditii ad probationem (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice) si de opozabilitate (conform art. 21 din Ordonanta nr. 51/1997). 38. Clasificarea contractelor de leasing Se folosesc mai multe criterii de clasificare: a) dupa calitatea utilizatorului, leasingul este: - public, daca cel care beneficiaza de finantare este statul, avand ca varianta leasingul comunal, cand utilizatorul este o comunitate locala; - privat, daca se realizeaza finantarea unei intreprinderi particulare vizand bunuri cu destinatie comerciala sau industriala ori pentru persoane fizice bunuri de folosinta indelungata sau imobile cu destinatie de locuinte. b) dupa apartenenta partilor:

- leasing national - daca partile apartin aceluiasi stat; - contractul de leasing international - cand intervine un element de extraneitate. In special este vorba de leasingul echipamentului industrial sau alte bunuri mobile de mare valoare (avioane, petroliere, sateliti, camioane, etc.)19. In acest caz este relevant sistemul de impunere fiscala si vamala. c) dupa modul de calcul al redeventelor: - contractul de leasing cu amortizare integrala (full-pay-out-leasing) in care suma redeventelor platite locatorului, din care s-a scazut cea cu titlu de marja de profit, amortizeaza valoarea bunului20; - contractul de leasing cu amortizare partiala. Acest tip de contract se caracterizeaza printr-o valoare reziduala considerabila care da consistenta dreptului de optiune (non-full-pay-out-leasing). d) dupa apartenenta fondurilor investite prin contractul de leasing: - leasingul realizat cu fondurile unei societati de leasing; - leasingul sindicalizat - finantarea achizitiei bunurilor contractate in regim de leasing se face prin punerea in comun de fonduri apartinand mai multor societati de leasing. In acest fel se pot finanta investitii mari cu riscuri scazute. Ordonanta nr. 51/1997 reglementeaza leasingul sindicalizat in art. 23 permitand ca echipamentul industrial si constructiile sa poata fi utilizate, in sistem de leasing, de catre societatile comerciale, daca intre acestea s-a incheiat un contract in scopul realizarii unei investitii sau al folosintei comune. e) dupa provenienta bunurilor finantate: - contractul de leasing clasic, cu structura tripartita. In acest caz bunul provine de la o terta persoana, numita furnizor; - contractul de leasing care are ca obiect un bun aflat in patrimoniul finantatorului sau construit chiar de finantator. Este cazul societatilor imobiliare pentru comert si industrie care exploateaza prin leasing imobilele pe care le-a construit. In Franta bunurile de folosinta indelungata pentru persoane fizice nu pot fi exploatate in sistem leasing prin intermediul societatilor integrate, iar imobilele cu destinatie de locuinta nu pot face obiectul contractelor de leasing incheiate de SICOMI. Aceste ultime bunuri mobile si imobile, pot fi exploatate in regim de leasing doar de catre societatile de leasing generale. - lease-back ori sale and lease-back. Este varianta contractului de leasing in care bunul utilizat este vandut societatii de leasing, chiar de catre beneficiar. Acest tip de leasing evidentiaza cel mai bine caracterul de operatiune financiara a leasingului21 .Lease-back-ul este reglementat de Ordonanta nr. 51/1997, in art. 22, sub forma de vinderea echipamentului industrial, fapt care ne-ar putea face sa credem ca legiuitoru a dorit sa lase lease-back-ul imobiliar in afara reglementarii, indiferent daca este vorba de imobile cu destinatie comerciala sau industriala, ori imobile cu destinatie de locuinta. f) dupa natura bunului contractat: - leasingul mobiliar, care poate avea ca obiect bunuri cu destinatie comerciala sau industriala ori bunuri de folosinta indelungata; - leasingul imobiliar, care poate avea ca obiect imobilele cu destinatie industriala sau comerciala, ori imobile cu destinatia de locuinta pentru persoanele fizice. g) dupa natura operatiunii, legiuitorul roman clasifica leasingul in financiar si operational (art. 2). Leasingul financiar este definit ca fiind acea operatiune care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele conditii: - riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;19 20

GE CAPITAL: Jack Welchs Secret Weapon, in FORTUNE din 10 nov. 1997, p. 116 In dreptul german, se cheama ...-Modell, adica un contract de leasing cu valoare reziduala simbolica de 1DM. M. Giovanoli, op. cit. p. 263

21

- artile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului; - utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata. - perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat. Leasingul operational este considerat ca fiind acea operatiune de leasing care nu indeplineste nici una dintre conditiile leasingului financiar. Din analiza celor doua forme de leasing, asa cum au fost conturate de legiuitor, se constata contradictia elementelor specifice leasingului financiar fata de trasaturile definitorii ale leasingului, mentionate in art. 1. Astfel, se permite o clauza expresa de transferare a dreptului de proprietate catre utilizator, la expirarea contractului de leasing, clauza care inlatura dreptul de optiune a utilizatorului de a continua contractul ori de incetare a contractului cu restituirea bunului. Se renunta la o trasatura definitorie a leasingului - dreptul de optiune - cu consecinta transformarii contractului in alta figura juridica - locatiune cu promisiune ferma de vanzare - ceea ce va genera, in practica, interpretari diferite. De asemenea, s-a prevazut ca beneficiile aferente dreptului de proprietate sa treaca asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing, dispozitie aflata in conflict cu cea din art. 9 lit. c care interzice transmiterea dreptului de dispozitie, deci si a beneficiilor aferente acestuia. Importanta clasificarii se releva sub aspectul calcularii ratelor de leasing, a valorii reziduale si duratei contractului. 39.Incheierea, executarea si incetarea contractului de leasing Operatiunile de leasing presupun o succesiune de etape. Majoritatea specialistilor considera necesare 3 etape succesive de realizare, daca nu survine vreun eveniment care sa intrerupa operatiunile. Prima etapa este cea de formare a contractului (I), urmata de etapa de realizare a locatiunii (II) si apoi etapa de finalizare a contractului (III). I. Etapa de formare a contractului Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care guverneaza incheierea contractelor. Astfel, contractul de leasing se incheie prin intalnirea cererii cu oferta, fiind aplicabile dispozitiile art. 35-39 din Cod. comercial privitoare la formarea contractelor. La acest punct vom avea in vedere nu numai procedura de incheiere a contractului de leasing propriu-zis - dintre locator si utilizator - ci ne vom referi la toate etapele care premerg, insotesc si succed acestui proces. Altfel spus, vom analiza incheierea intregii operatiuni de leasing care cuprinde nu numai raporturile specifice locator-utilizator, ci toate raporturile ce se nasc in structura tripartita - pana la momentul in care utilizatorul intra in posesia bunului. 40. Conturarea contractului de leasing se poate face pe mai multe cai aflate la indemana partilor. In doctrina22 au fost analizate trei situatii, in functie de scopul urmarit. Este vorba de leasingul mobiliar (1), leasingul imobiliar (2) si de cesiunea leasingului (3). A. Formarea contractului in cazul leasingului mobiliar 41. Realizarea unui contract de leasing mobiliar presupune adesea un timp indelungat pentru ca raporturile dintre cele trei parti (finantator-utilizator-producator de bunuri) sa se poata inchega si a se ajunge la un acord de vointa.22

Idem, p. 265

In mod obisnuit, se incepe procesul prin initiativa utilizatorului de a contacta furnizorul de bunuri (a) care apoi cauta o societate de leasing dispusa a finanta (b) si care cumpara bunul de la furnizor (c); procesul se termina prin realizarea masurilor de publicitate (d). a) Intelegerea dintre utilizator si furnizor 42. Viitorul utilizator, de regula, cauta printre furnizorii de bunuri pe acela care produce ori comercializeaza bunurile ce ii sunt necesare. El solicita furnizorului caracteristicile tehnice, termenul de livrare si pretul - functie de care va lua o hotarare. Practic, viitorul utilizator actioneaza ca si cand ar urma sa cumpere bunul, desi societatea de leasing il va achizitiona si astfel va deveni proprietara. Actiunea viitorului utilizator, in aceasta faza, a fost explicata de unii specia