1. spaggi spune:

09/02/2013 la 11:30

Ce-ar fi ca asa numita “societate civila” sa incerce sa atace sau macar sa dea tarcoale problemei create de “mafia manualelor si caietelor”. Chiar daca scoala romaneasca (datorita stilului “old school” de predare, bazat pe cuvantul scris, pe manuale, ca doar nu vrem sa producem homo videns imbecil) nu poate sa ajunga cum trebuie la standarde pedagogice de secol XXI, poate macar sa incerce sa ajunga in secolul XIX sau, daca avem mari sperante, XX.

Răspunde

o Filoss64 spune:09/02/2013 la 13:08Bravo!Foarte bine scris!Baiatul meu e la facultate acum!Ce-ar fi sa dau un judecata Ministerul Educatiei, pentru boala de coloana pe care o are, de la caratul ghiozdanului cu manuale, in scoala generala?

Răspunde

Anonu spune:09/02/2013 la 18:27Succes cu asta

Răspunde

ra spune:11/02/2013 la 13:54Cum adica ce ar fi? Fa-o! E nevoie doar de un doctor decent, cateva certificate medico-legale si vointa. Ceva imi spune ca ultima parte e cea mai grea pt majoritate.

Răspunde

o ioana spune:09/02/2013 la 17:03Va spun un exemplu pt. cum se desfasioara “reforma” curriculara la noi: primesti un e-mail cu 5 zile inaintea evenimentului sa te prezinti la Bucuresti, ca se va lucra in grup pe programele scolare. Ajuns acolo iti dai seama, ca nu e chiar la ceea ce te-ai asteptat/pregatit. Ca este de fapt un project UE despre projectare modulara, iar rezultatul proiectului nu va fi aplicata niciodata in invatamant. Ai insa 2 zile (!!!) la dispozitie sa citesti “ghid”-ul (sute de pagini, pe care le primesti in prima zi a “workshopului”), sa intelegi idea in general si in detaliu, conceptele, metodele, etc. si sa elaborezi pe baza acestuia programa scolara la disciplina ta pt. clasele 5-12 in format modular. Normal acesta ar fi un proiect de 2 ani, si se poate face destul de bine in doi ani.“A, da, si era sa uit, oameni buni, faceti ceva si cu programa scolara in format clasic, ca trebuie sa le depunem la minister, ca se semneaza, si intra in vigoare din septembrie…”Dupa aceasta aventura de 2 zile (in care n-am dormit deloc, am predat 120 de pagini pt. proiect si am avut o jumatate de ora pt. programele clasice) nu mai am iluzii. Asa se face la noi reforma. Cine-i de vina? Eu. Am fost acolo si n-am apucat in 2 zile sa realizez un proiect de 2 ani si sa regandesc si programa scolara in asa fel sa aiba sens. N-am cui sa reprosez. Mi sa dat posibilitatea sa schimb. Bine, nu si timpul necesar. But who cares for the details?O profesoara.

Răspunde

Un fost profesor spune:11/02/2013 la 8:03Doamnei profesoare,

să știți că sunteți, într-adevăr, vinovată. Nu pentru că nu ați izbutit să terminați un proiect de doi ani în două zile, ca Făt Frumos. Ci pentru că ați acceptat să participați. Și de asemenea pentru că aveți o ortografie de picat Bacalaureatul, cu brio!

Răspunde

Dan spune:11/02/2013 la 10:50Cred ca este binevenit comentariul Ioanei. Era firesc sa participe la evenimentul respectiv cu speranta ca va fi bine organizat. Ar trebui sa ne gandim la politicienii care au solicitat parerea profesorilor doar de ochii lumii (dar intr-un mod nepoliticos si frustrant).

Răspunde

eu spune:14/02/2013 la 14:50Corect!!! Daca profesorii care au o astfel de ortografie fac programe, atunci ce mai asteptam? Sunt doar efectele ignorarii educatiei, a bataii de joc constante la care a fost supusa educatia in Romania. Si nimeni, nici din interiorul sistemului, nici din afara lui nu are dreptul sa acuze pentru ca nu a luat atitudine la timp: ca profesor, director, inspector, parinte, sora, frate, primar, parlamentar etc.

Răspunde

name spune:21/02/2013 la 10:25“daca profesorii…”

nu mai judecati breasla dupa un singur element al ei. stiu, e un reflex verbal, o formulare obisnuita, dar tot iti intuneca privirea asupra adevarului problemei si te trezesti ca ai spus o chestie despre care iti dai seama si singur ca e eronata.

Răspunde

o Mika spune:08/04/2013 la 11:56Atunci cand la clasa vi se impun manuale, Caietul elevului, culegeri, vorbiti cu toti parintii, cumparati un ( 1) exemplar din fiecare (pt toata clasa), si trageti la xerox pt fiecare copil din clasa. Astfel le veti strica “afacerea” si vor ramane cu carti nevandute.

Răspunde

2. ciuche spune:

09/02/2013 la 11:44

Curat mestesug de tampenie!

Răspunde

o Ciprian Ciucu spune:10/02/2013 la 13:38Si eu sunt de acord cu articolul… Mai putin cu verdicutul ”Încă o dată: criteriul de bază ar trebui să fie manualul.” Din cauza acestei conceptii profesorii reduc curriculumul la manual. Manual nu ar trebui sa fie altceva decat un instrument de ghidare. Instrumentul de baza trebuie sa fi obiectivele curiculare (obiective de invatare). Daca profesorul (impreuna cu elevul) le atinge cu manulaul, foarte bine, daca le atinge cu vizita la muzeu, la fel de bine… Sunt o gramada de instrumente de invatare. Manualul este doar unul dintre ele.

Răspunde

Padre spune:11/02/2013 la 9:23De acord dar cum rezolvam situatiile in care profesorul este comod (cele mai multe cazuri) sau in care intro clasa sunt elevi care ar invata mai bine in varianta cu muzeul dar profesorul este din cei cu predare clasica.

Răspunde

name spune:21/02/2013 la 10:29in contextul actual orele se desfasoara numai in clasa. stiti f bine. altfel e absenta si la profesor si la elev. altfel risca pedepse dupa masura fiecaruia: nota scazuta la purtare/concediere.

Răspunde

NL spune:11/02/2013 la 21:49MANUÁL, -Ă, manuali, -e, s. n., adj.1. S. n. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; spec. carte de școală.Deci carte cu notiunile de baza, ca manualul de fier de calcat. Cind citesc manualul fierului de calcat nu trebuie sa invat curentul alternativ ca sa aflu ca materialele sintetice nu se calca la trei puncte. Si nici chimia organica.Si nu trebuie nici sa ma duc la intreprinderea de fiare de calcat.Daca trebuie sa ma duc la muzeu ca sa aflu ce nu e (sau ce e) scris in manual atunci manualul e prost si, deci, nu e manual.

Răspunde

3. cititor spune:

09/02/2013 la 11:47

felicitari!

Răspunde

4. Gheorghe spune:

09/02/2013 la 11:47

Ai dreptate! Perfecta dreptate! Se vede din primele randuri scrise de catre dumneata: Scoala produce tampiti in mod industrial sau la nivel industrial si nu ,, tampiti industrial ,, cum ai scris mata. In rest nici nu am

citit articolul pentru ca m-am lamurit de la inceput si sunt absolut de acord cu dumneata.Foarte buna ideea de a scrie un asemenea articol!

Răspunde

o MMC spune:10/02/2013 la 0:57“Scoala produce tampiti industrial.”

scoala – Subiectproduce – Predicattampiti – Complement direct, se acorda cu predicatul “produce”Industrial – Complement de mod, se acorda cu predicatul “produce” (raspunde la intrebarea “Cum produce?”).

Domnul Maci se exprima corect. Cat despre domnul Gheorghe, ar fi mai bine pentru toti daca nu s-ar mai exprima deloc.

Răspunde

o Felix spune:10/02/2013 la 22:49Uite in sfarsit cineva multumit de sistemul de invatamant romanesc, si care pe deasupra intelege un text chiar fara a-l citi! Bravo domnule, pareti a fi un geniu!

Răspunde

o Padre spune:11/02/2013 la 9:26Daca taceai, filosof ramaneai!

Răspunde

5. John spune:

09/02/2013 la 11:53

Superb articol, felicitarile mele autorului pentru ca a pus punctul pe i. Asa stau lucrurile in invatamantul romanesc. Pacat pentru ca cetatenii acestei tari merita mai mult, avand o medie de IQ destul de ridicata. Problema apare la gradul de civilizatie, cultura si valori sociale, nu la IQ. Nu faceti gresala sa confundati incultura cu prostia (IQ scazut). Cocalarul cu BMW nu e prost, e incult. Si da, e o mare diferenta.

Tindem sa credem ca invatamantul vestic e mai inapoinat pentru ca la ei in scoala se invata lucrurile mai tarziu, dar defapt la noi se predau prea devreme. Creierul copiilor in scoala e total nepregatit pentru ce se preda si mai ales cum se preda – limbajul de lemn in majoritatea cazurilor si din manuale. Cei cu memorie fotografica vor reusi sa treaca cu brio, fara insa a ramane cu nimic relevant. Nu asa se fac lucrurile. Creierul uman integreaza informatia foar atunci cand ea vine logic si natural. Copilul trebuie sa invete din nevoie (ca raspunsuri la intrebarile pe care le pune) si nu pentru ca i se impune cu forta, intr-un mod barbar si total impersonal sa retina niste termeni. In mod subiectiv in copilul care merge la scoala acum rar se naste un interes, o pasiune de pe bancile scolii.

Copiii ar trebui observati de mici si testati psihologic de persoane abilitate. Dupa care, scoala ar trebui personalizata dupa nevoile si capacitatile fiecarui copil. Vor fi in continuare clase ca si pana acum, dar bazate pe interesul si pasiunile copiilor, nu al cadrelor didactice sau al politicienilor. Binenteles ei putand fi reevaluati si mutati corespunzator in functie de ce doresc si exprima. Nu poti face ceva ultil pentru un copil, pana nu pui copilul in centru sistemului. Din pacate acum copilul e cel mai putin important aspect din acest

sistem.Rusine acestor COCALARI care conduc si paraziteaza invatamantul romanesc. Da, cum am spus mai devreme, ei nu sunt prosti, sunt doar inculti.

Răspunde

o mim spune:11/02/2013 la 2:00- inceputul rezolvarii problemei invatamantului ar fi “finantarea urmeaza elevul”, chiar si in scolile private. aici macar avem posibilitatea de a alege.- ministerul invatamantului ar trebui sa publice pe site programele scolare, manualele scolare si culegerile de probleme recomandate. parintii pot critica manualele, pot tipari numai capitolele “in lucru”, ghiozdanul copiilor s-ar usura,- admiterea la liceu, facultate ar trebui sa se dea la materiile specifice profilului. asa s-ar sparge monopolul matematicii care, prin industria meditatiilor a distrus sistemul de invatamant.- cresterea normei de predare si a salariului (proportional)

- aceste schimbari nu vor veni din interiorul sistemului de invatamant decat daca este suspus unei presiuni a opiniei publice. aveti adresa mea, daca aveti de gand sa fondati o organizatie care sa incerce sa schimbe aceasta situatie, va rog sa ma anuntati.

Răspunde

Mihail spune:11/02/2013 la 9:49Conform LEN, “finantarea uremaza elevul”. Din acest motiv, nu se admit transferuri ale elevilor slabi, intrati pe baza mediilor umflate la liceele bune, ci acestia “migreaza” tot in acelasi liceu, la clasele de la “coada” alfabetului (folclorul parintilor spune ca A e clasa cea mai buna).Daca s-ar intra la liceu pe baza de examen si nu de medii, elevii slab pregatiti de la scolile de cartier n-ar mai avea nicio sansa sa intre la liceele considerate bune, la profil mate-info, unde se inghesuie majoritatea (chiar daca intentioneaza sa dea la drept sau la medicina). Puteti sa fiti sigur ca daca se schimba modalitatea de admitere, parintii vor iesi in strada.Planurile cadru, programele si manualele recomandate sunt pe sitehttp://www.edu.ro, la sectiunea “invatamant preuniversitar”. Mai puteti gasi planurile de lectii pe didactic.ro. Culegerile, din pacate, le alege invatatorul/profesorul.Modalitatea de admitere la facultate variaza, datorita autonomiei universitare; poate fi pe baza dosarului sau prin examen. Amintiti-va ce se urla la TV anul trecut cand dl. ministru Baba a eliminat mediile din liceu la admitere, iar tineretul studios se stresa ca se da examen. Nu se da matematica peste tot, cum nu se da bac la mate peste tot, ci functie de profilul liceului.Răspunde

o Despera spune:11/02/2013 la 11:37Dle profesor Maci, nu este prima data cind admir nu doar calitatea analizelor dvs. dar si onestitatea si curajul lor, mai ales ca veniti chiar din interiorul sistemului. Ati putea sa inchideti ochii (la avantaje,majoritatea o fac chiar daca probabil inteleg(?) ca pot fi paguboase din alte perspective) si sa mergeti pe calea dvs. Asta e atitudinea generala in Romania: toata lumea stie (ma rog,aici in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, unii inteleg in esenta cu cauzalitate si efect, altii mai mult ‘simt’ ca nu este in regula asa ) , dar fiecare se va descurca cum poate si crede de cuviinta, nu exista un minim de responsabilitate si coeziune sociala , de intelegere a faptului ca rareori o problema este doar a unui grup social( mai mult sau mai putin restrans) , ci dimpotriva, ea poate avea consecinte uneori vitale pt intreg organismul social(mai mult decit deplorabile cum ati aratat si doar ne prefacem ca nu vedem). In acest caz este vorba de copiii nostri , carora le-am dat viata si deci avem o raspundere fata de ei, si este vorba de viitorul societatii. Ati atins tot ce era de atins si de dat in vileag . Sigur se poate discuta si ar fi bine sa se faca, dar nu se va face (si iarasi ati explicat bine ce puternic si complicat este cercul vicios in care am ajuns , cita dorinta si stiinta de a face bine ar trebui implicata ca macar sa se inceapa reformarea totala si de la baza a acestui sistem putred care distruge-fara nici o exagerare- vieti, doar pt setea patologica de bani a

celor multi pe care ii stim) . Daca finlandezilor le-a luat 20 de ani sa construiasca un sistem sanatos… As avea totusi o mica mentiune : foarte corecta perspectiva legata de modul in care a fost gindit sistemul dinainte de ’89 , si asa e , sistemul trebuie sa genereze mai intai normalitate si apoi performanta. Dar, pe linga stiintele reflexive , la fel de definitorie pt mintea cuiva va ramine stiinta exacta a matematicii(ele se pot asa frumos completa, elevilor ar trebui sa li se permita sa descopre asta). Desigur insa, abordata altfel (intre altele,performanta sa fie tratata aparte), dar ea ar trebui sa fie alaturi de elev pina la terminarea liceului , modelindu-i gindirea , ca el sa fie capabil sa aleaga singur si in mai buna cunostinta a capacitatilor si aspiratiilor sale , calea pe care s-o urmeze atunci cind vine prima decizie importanta din viata sa. Dar pt toate astea ar trebui sa vrem ca binele nostru sa fie si cel colectiv, al tarii. Am avea, ca in celebrul dicton latin , oameni sanatosi intr-o tara sanatoasa. Ar fi de ajuns, nu am mai avea nevoie de tiradele patriotarde.

Răspunde

o moni spune:11/02/2013 la 12:10eu am copil doar in clasa a 2-a si nu incetez sa ma minunez …..din prima ni s-a spus ca la scoala primara nu se stimuleaza competitia intre elevi,ci doar a elevului cu propriul potential.,din acest motiv nu se mai acorda nici premii in scoala primara,..dar se stimuleaza participarea la tot felul de concursuri (matematica si romana) in urma carora se fac niste ierarhii pe clasa,scoala,sector ,oras si tara….cica conteaza pentru portofoliul elevului…..ca sa obtina rezultate bune, copilul trebuie sa lucreze suplimentar acasa, nu se poate rezuma doar la ce face la scoala…a 2-a problema e limba romana – 50% din timpul petrecut la scoala il dedica studiului acestei materii…daca va uitati in manual cadeti intr-o adanca mirare…la ce ii foloseste unui copil de 8 ani sa studieze texte literare cu figuri de stil, arhaisme si regionalisme, cand el ar trebui sa-si dezvolte exprimarea clara si corecta in limba romana contemporana,varianata literara?…In schimb la matematica nu mai fac tabla inmultirii la clasa a 2-a ci ecuatii cu necunoscute (deocamdata una singura)….si studiul unei limbi straine este o gluma proasta…practic nu invata nimic in singura ora de limba straina prevazuta in programa.,ministerul nu vrea sa prevada in programa 2 ore pana la clasa a 2-a si scoala, a oferit pe fata, contra cost,cursuri in incinta scolii facute de o firma de predare de limbi straine…totul la modul,take it or leave it,dar nu comenta…..Sa va mai spun ca ,copilul meu care inca nu a implinit 8 ani, si-a pierdut deja interesul pt scoala?

Răspunde

6. Ana spune:

09/02/2013 la 11:55

Vai de mine! Nu am copii la scoala, dar m-am infiorat la citirea acestui articol! Insa, problema nu e recenta, persista de ani de zile! Si pe vremea cand eram eu la scoala erau culegeri, dar pe care am refuzat sa le car si mai imparteam manualele cu colega de banca!Pe de alta parte imi aduc aminte de manualul de istorie al Romaniei, in care se sareau cate 200 ani de istorie (defavorabili, evident), doar pentru a scoate in evidenta marii domnitori. Nu intelegeai contextul domniei lor, nu stiai cum sa legi de trecut si de viitor, stiai ca au castigat cateva batalii si au ramas faimosi. De restul nu aflai nimic si sareai direct 100-200 ani la urmatorul domnitor cunoscut, de regula din alta parte a viitoarei Romanii. Haotica si confuza aceasta istorie predata in scoli, asa ca nu ma mir de prostiile pe care le aud azi in jurul meu.

Răspunde

7. Adrian Munteanu spune:

09/02/2013 la 11:57

Confirmind cele de mai sus….nu cred ca produc nicio statisfactie….

Manual de geografie Clasa a IVa editie aprobata in 2006…

Pg. 29 Fig. 1 “Râul Sena și Catedrala Notre Dame din Paris

Pg. 65. Fig. 3 Imagine cu Palatul Culturii din Iasi, explicații figură: ” Iași-Universitatea”

Răspunde

8. fefe spune:

09/02/2013 la 12:13

Superba colectia de citate.

Din perspectiva de angajator eu constat rezultatul. Este extrem de dificil sa gasesti in Romania sa angajezi o persoana corect alfabetizata. Atentie, nu ma astept la alte competente decat sa stie sa scrie, sa socoteasca (cele 4 operatii elementare si regula de trei simpla) si sa inteleaga ceea ce citeste.Completarea unui formular simplu este o sarcina de nerezolvat pentru 75% dintre cei care se prezinta la un interviu. Desi imi prezinta diplome universitare.

Răspunde

o Dan spune:10/02/2013 la 23:06“Completarea unui formular simplu este o sarcina de nerezolvat pentru 75% dintre cei care se prezinta la un interviu. Desi imi prezinta diplome universitare.”Nu cred. Poate nu formularul atat de simplu.

Răspunde

Mormegil spune:11/02/2013 la 9:59@Dan

Crede   Am fost martor la o situatie penibila: o grupa de studenti la master (deci cu bac si licenta luate) au primit “tema pt acasa” sa intocmeasca corect o cerere (prin care solicita ceva unei institutii ……).Rezultatul?? 80% din grupa de peste 20 de persoane mature (23+ ani) , deja detinatori ai unei diplome de licenta nu au fost in stare sa scrie o cerere simpla…….Penibilul situatiei a fost intretinut si perpetuat de asistentul universitar care in orele de seminar s-a ocupat cu asa ceva……….teme despre “cum sa scriem o cerere”…..Credeti….si speriati-va ..

Răspunde

dilu spune:22/02/2013 la 13:28In scoala nu te invata sa faci o cerere, sa scrii o scrisoare, si ii intereseaza numai sa stii intre ce ani s-a balegat calul lui Decebal in Ardeal.

Răspunde

diana spune:22/02/2013 la 18:56Imi pare rău că trebuie sa vă corectez. Până nu demult, scrierea unei cereri era subiect la examenul de capacitate. Prin urmare, masteranzii în cauză ar fi trebuit să știe. Mai curând pe vremea noastră, a celor care au făcut școala primară în perioada predecembristă, nu se învățau asemenea ‘banalități” la școală.

Răspunde

9. Radu spune:

09/02/2013 la 12:14

De multe ori am ajuns sa ma intreb in ce tara am ajuns sa traiesc si daca aceasta forma de misoginism merita efortul si frustrarile; dupa ce-am citit acest articol, ma gandesc cu groaza ca acum inca e bine; raul va icepe doar dupa ce scola va arunca pe piata “tampitii” pe care i-a produs in ultimii 15-20 ani. Abia atunci va fi imposibil de scapat de imbecili cu diploma si semidocti cu patalama. Cei care aveti copii sau nepoti in scoala, cititi cu atentie, pana la capat (inclusiv Nota de final care reda dimensiunea dezastrului) si apoi fugiti in camera copiilor si rasfoiti manualele si culegerile dupa care invata.Daca realizati absurdul si pericolul care-i pandeste pe copiii nostri si in final pe noi toti, luni, fugiti la scoala, vorbiti cu alti parinti si revoltati-va impotriva acestei crime tacite impotriva poporului roman.Sa nu credti ca cineva este ferit si poate scapa; “tampitii” vor veni ca un tavalug si vor spulbera totul in calea lor.

Răspunde

o Tiberiu spune:10/02/2013 la 11:59intrebarea cea mare este cine poate sa o faca? Cine mai are capacitatea da observea cele scrise…din pacate deja acesti pariti pe care ii rugati sa fuga sa faca inventarul unui ghiozdan, calitativ si cantitativ, sunt in mare parte produsul acestui sistem deficitar.Sunt cei care trimit replici de genu ,,ce as face eu cu p…. de profa sau invatatoare a ta, dai in gura tu ca de vin eu o sa vada el ea, etc.Dar profesorii, ONG-urile si o buna parte a parintilor care inca sunt capabili, ar trebuii sa faca un front comun pentru aduce imbunatatiri , pentru a forta ,,statul si organele lui abilitate in acest sens.Sfera civila unde este?De ce in unele sisteme private se pot produce schimbari care nu cer un efort financiar prea mare si in cel de stat nu ? Ok am inteles exista o sumedenie de lucruri si motive care deja au fost invocate, dar cu o perseverenta se pot obtine rezultate cu siguranta. Ideia este sa fie bine coordonate aceste revendicari sau propuneri si sa aiba un real temei cultural , educational si tot ce trebuie. Nu sunt cadru, nici parinte, doar simt ca mi s-a dus tineretea studiind o multitudine de profesii in limita posibilitatilor si tot ce mi-ar fi placut sa lucrez sa fac nu am reusit, deorece din ele nu puteam sa am o sustenabilitate financiara si a trebuit si trebuie sa muncesc tot timpul alteceva, uitand tot mai mult din putinul dobandit in aceste banci.Nu mi rusine sa recunosc si as dorii din suflet sa se produca schimbari profunde.

initiative si atitudine, acestea sunt necesare !

spor tuturor 

Răspunde

10. xrdhnx5 spune:

09/02/2013 la 12:18

Scoala produce EPIC FAIL! !

Răspunde

11. elena spune:

09/02/2013 la 12:19

adevărat

urât, dar foarte adevărat

din păcate imensa majoritate a celor care se gândesc la subiect nu încearcă decât să găsească o modalitate mai eficientă de a dosădi (înghesui) toată grămada de materie în capetele elevilor

când am scris, tot pe acest site, la un subiect asemănător, că elevii trec prin şcoală ca gâsca prin apă întrucât şcoala nu le oferă nici o certitudine că vor primi un venit direct proporţional cu timpul care li-l mănâncă şi că e doar un sistem care funcţionează din inerţie şi pentru sine, distinsul autor a fost atât de oripilat de alăturarea “şcoală = mâncare timp” că abia a catadicsit să-mi răspundă

ar fi interesant să compari manualele interbelice cu cele din anii ’60, apoi ’80 şi cu cele prezenteam impresia că, pentru a compensa inutilitatea finală, materia a devenit tot mai multă, mai încălcită, mai pretenţios exprimată …

se va ajunge la studierea lui Culianu într-a patra …bineînţeles fără nici o garanţie respectivele studii vor duce la un salariu corespunzător

dar vor “forma” mintea     

am cunoscut persoane inteligente, normale, rezonabile din corpul profesoral care scoteau fraze de genul “nu contează că nu folosesc niciodată ceea ce învaţă, important e că le antrenează mintea”

şi ne mirăm că din atâta antrenament intelectual ies oameni incapabili, disperaţi, tot tinpul pe marginea şomajului, prost plătiţi şi prost trataţi în serviciu

sau că cei ce au tradus documentaţia pentru POSDRU încurcă la modul foarte haios naţionalitatatea cu

cetăţenia …. au ajuns şi ei cumva în minister 

Răspunde

o vvvvv spune:09/02/2013 la 17:27adevarat, adevarat, adevarat….bravo, Elena…..am si eu o fetita de 5 ani si, desi sunt cadru didactic, aveam mari emotii pentru cand va merge la scoala….dar tu mi-ai spulberat toate temerile, oferindu-mi pe tava solutia la care nu m-as fi gandit in veci:….la scoala pana in clasa a IV-a, pana mai creste un pic….apoi la munca!!!!…..sigur ca da, ce simplu a fost!!!!….la munca, nu la consumat gazul in scoli pana la 18 ani!!!!!!…….fabuloasa idee, tocmai prin simplitatea ei!!!!…..

Răspunde

omoni spune:10/02/2013 la 11:29Nu ne mai miram ca s-a ajuns aici in ceea ce priveste invatamantul- doamna” cadru didactic” pune la zid pe oricine indrazneste sa spuna ca ceva nu merge, se leaga de exprimarea scoala= mancare de timp care, pe termen lung chiar asta este si o arunca in absurd pentru a sublinia absurdul ideii. Un demn produs al comunismului care nu poate percepe o alta realitate decat cea creata de oranduire si in care orice alta parere, constrara celei ” oficiale” trebuie respinsa/ stigmatizata/dusa la ridicol/caricaturizata- probabil de aceea elevii acestor oameni ajung niste tampiti care stiu pe propria piele ca a fi ” altfel”, a spune alceva decat cei din jur, a cere o schimbare in bine echivaleaza cu oprobriul public/ izolare/ stigmatizare / mobbing/ rejectare.

Răspunde

vvvvv spune:10/02/2013 la 14:32

Moni draga, aveam 14 ani la revolutie…….sa ma acuzi ca sunt o reminiscenta a comunismului mi se pare un pic cam mult…..sunt dispus sa stau la discutii, sa accept argumente pertinente, solide, elaborate……dar sa spui ca scoala e pierdere de vreme….sa cuantifici timpul petrecut in scoala cu venitul pe care il vei obtine ulterior……..!!??!!

Răspunde

elena spune:10/02/2013 la 16:48@ vvvvv

Argumentul major ar fi: România e o meritocraţie, da sau nu?

Ce şanse în plus va avea fetiţa de vei avea care ai grijă să ingurgiteze toată materia faţă de altă fată care a chiulit consistent, care n-a învăţat mai nimic, care a trecut prin şcoală ca gâsca prin apă?Lasă-mă să-ţi răspund – a doua va avea şanse mai mari dacă are o mamă, soacră, mătuşă, “protector” care să-i facă rost de serviciu …Sau va avea şanse mai mari doar fiindcă vine cu mintea “odihnită”.

Elevii sunt ostili vizavi de şcoală tocmai pentru că ştiu / simt / îşi dau seama că că diploma nu le prea foloseşte.

Ce exemple au, nu doar la televizor, ci în mediul lor de persoane care s-au realizat prin toceală conştiincioasă?

Răspunde

omoni spune:10/02/2013 la 17:36Imi puneti vorbe in gura, nu am cuantificat timpul petrecut in scoala cu venitul obtinut ulterior, asta e o concluzie ce va apartine; am spus doar ca, daca elevului i se pune pumnul in gura cand vrea sa isi exprime nemultumirea sau chiar o nevoie si este umilit in fata colegilor pentru ” indrazneala” sa, atunci sigur si cel umilit dar si restul elevilor vor iesi ori ” tampiti” ori pasiv-agresivi la care principalul limbaj ramane ironia.Numai cand imi amintesc cum era ca pionier si apoi ca utc-ist, cum eram obligati sa spunem si sa facem lucruri in care nu credeam, cum parintii nostri ne bagau frica in oase sa nu vorbim ce nu trebuie, sa nu avem incredere in nimeni, sa ne supunem, sa inghitim frustrarile si sa acceptam abuzurile , imi vine sa fac orice sa constientizez noile generatii de pericolul pe care il reprezinta politizarea scolilor, a institutiilor, a justitiei, etc.Si, apropo, la 14 ani aveati deja introiectat sistemul, personalitatea formata si multe dintre alegerile ulterioare aveau deja o baza pusa atunci.

Răspunde

elena spune:10/02/2013 la 17:18@omoni

Se numeşte “wishful thinking”.

De bine, de rău comunismul era o meritocraţie. Poate împotriva naturii, strâmbă, cu unele deficienţe, dar totuşi un fel de meritocraţie.

Adică ştiai că dacă-ţi intoxici copilul cu matematică/fizică/biologie sau ce-o mai fi fost are şanse de a intra pe locurile limitate ale facultăţilor.Deci dacă înveţi nu vei merge cu porcii la păscut (chestie ce l-a stimulat pe taică-meu) şi nu vei munci la uzină în schimbul trei.

Iar dacă toceai considerabil şi în facultă aveai şanse să prinzi un loc în oraş. Cum era la proafe la

repartizare – soţiile de poliţişti, soţiile de profesori, apoi în ordinea mediilor 

Deci generaţia părinţilor noştri ştia la ce să se aştepte.

Astăzi trăim într-o societate puţin spus debusolată.

Unii preferă să păstreze mitul şcolii şi tocelii – ai nevoie să te agaţi de ceva în lipsă de alternativă.

Alţii cultivă intens cunoştinţele care vor face rost un loc de muncă odraslei, facultatea fiind ceva secundar. Adică mai întâi găseşti unde lucrezi, apoi faci facultatea necesară.

Alţii dau meditaţii de germană odraslei încă dintr-a patra fiind convinşi că nu are nici un viitor în ţară.

O cunoştinţă de-alor mei a declarat că ea o învaţă pe fie-sa “să fie nesimţită”.

Răspunde

Cornelia Topala spune:11/02/2013 la 17:16Stimata Elena, se vede ca n-ati beneficiat niciodata de “repartizare guvernamentala”.

Răspunde

elena spune:11/02/2013 la 23:14Nu, n-am avut de-a face, e doar din ce ştiu de la părinţii mei.S-ar putea ca ei să fi înfrumuseţat perioada, pe principiul că răul trecut e întotdeauna văzut mai în roz ca răul actual.

Dar nu se poate nega că pe vremea împuşcatului exista totuşi o selecţie simplă – la admiterea în liceu şi la admiterea în facultă.

Nu spun că era bună – poate că îi împingea în frunte doar pe cei cu capacitatea mai mare de a ingurgita informaţii lipsite de sens. Dar totuşi exista o selecţie în funcţie de meritele proprii, de munca ta, nu de familia în care te-ai născut, adică de relaţiile respectivei familii.

elena spune:11/02/2013 la 0:58@omoni

Acelaşi nene s-a oripilat când am susţinut că ar trebuie să existe ceva în felul contractului social al lui Rousseau între şcoală ca expresie a statului şi elevii.

Adică statul îşi doreşte buni cetăţeni care să producă valoare adăugată, deci impozite mari, să nu comită infracţiuni, să nu arunce gunoaie pe trotuar şi să fie capabili de oareşice sacrificii pe timp de război.Elevii au interesul să obţină venitul maxim în raport cu abilităţile lor şi cu timpul consumat.Într-un stat normal interesele astea s-ar pupa. Iar şcoala ar fi astfel alcătuită încât să mulţumească ambele părţi.

Dar noi nu avem stat, ci o pătură de iobagi jos şi o adunătură de mafii care formează alianţe temporare sus.

Sau poate există un stat, dar e de tip feudal. A de vedea articolul foarte bun al lui Lucian Davidescu.

Atunci când fosta şi actuala ministresă a educaţiei vine cu ideea de a intra la facultă fără să fi trecut bacul parcă toceala intensivă şi conştiincioasă nu e o idee prea bună.

Bomboana de pe colivă e că în multe dintre cadrele noastre profesorale / factorii de decizie în învăţământ zace câte un mic Platon. Mă refer la faza când filosoful şi-a zvârlit din academie un discipol care îndrăznise să sugereze că geometria ar putea avea aplicaţii practice. Era un fel de a gândi prea vulgar ….

Răspunde

o Codo spune:

10/02/2013 la 15:52Toate ca toate, Elena, dar n-am inteles ce poate iesi haios din “confuzia” cetatenie-nationalitate.

Răspunde

elena spune:10/02/2013 la 16:55@ codo

Pur şi simplu la noi în grupă un coleg din secuime era foarte reticent în a bifa naţionalitatea română la un formular pe care trebuia să-l completăm. Formular redundant şi cu o groază de foi, cred că principala realizare a POSDRU e să dea de lucru unei birocraţii stufoase.

Proful ne spusese doar că tre să completăm toţi “română” cu excepţia arabilor şi a celor de dincolo de Prut.

Dar noi, colegii lui, a trebuit să-l lămurim că probail vreo tâmpită din minister tradusese “nationality” prin “naţionalitate” în loc de “cetăţenie”. Şi că nimeni nu vrea să-l declare român cu forţa, e doar prostie şi

incompetenţă 

Răspunde

Xman spune:12/02/2013 la 3:20Glumești? Tradu-ne si nouă atunci cuvântul “Citizenship”. Nu știu care e “tâmpitul” în cazul acesta; de altfel termenul de “tâmpit” este alegerea ta.

Răspunde

elena spune:12/02/2013 la 12:36pur şi simplu uită-te pe cartea de identitate în caz că totuşi ai dubii

cetăţenie / nationalite / nationality

asta dincolo de faptul că ipocrita (corecta politic) Europă e prea puţin să ceară în hârţogăraia studenţească etnia …

Răspunde

o Ioana spune:11/02/2013 la 22:03Eu un lucru nu inteleg.Daca degradarea manualelor este un lucru nou, de ce sunt oameni care au invatat pe vremea comunista ca dacii au ajuns pana la ocean*? Sau atunci cenzura din manuale e ok fiindca era cenzura, nicidecum manuale proaste.*O doamna altfel citita mi-a trantit faza la un moment dat, am intrebat-o de unde a scos-o, a zis ca ea asa a invatat la scoala si cumva nu s-a gandit sa se intrebe. Dup-aia a fost o discutie misto despre cate chestii le invatam gresit si le retinem ca atare.

Oamenii care predau la scoli, cei care au o varsta (ca profesori tineri sunt putini si rar titulari), nu predau si inainte? S-au tampit ei peste noapte?

Eu am avut invatatoare care nu stia sa adune, invatatoare care era profa de mai bine de 20-30 de ani. Si profi de engleza la primara care nu stiau sa vorbeasca mai deloc. Dup-aia m-a luat mama de mana, m-a dus la gimnaziu bun si n-am mai avut probleme; la fel, de acolo am mers la liceu bun si a fost bine. Nu am avut nici caiet al elevului, culegerile de mate mereu au fost ce-i drept, si cat timp nu te prindea nimeni ca ai un singur caiet (de fapt 2; unu dictando si unu de mate) nu era bai. Ce-i drept, nu mai sunt in gimnaziu de 10 ani, s-o fi dat lumea peste cap de-atunci. Profii care scriu manualele in schimb, sunt cam la fel; altfel n-ar

persista urme de tracomanie si alte relicve de propaganda prin manualele de istorie (Dacii au fost cei mai curajosi dintre traci… Mihai Viteazu nu a cucerit toate principatele fiindca voia putere, a facut-o pt unire…)

De ce este mai plauzibil ca brusc s-a tampit toata lumea decat ca asa a fost mereu?

(asta la comentariile cu hai sa comparam calitatea cu cea de acum 40 de ani. Ma oftica teribil faza).

Cat despre subiectul in sine… Cand avem asa de multi oameni care devin profesori nu de placere, ci fiindca nu au sanse de alta cariera, sau pur si simplu vor sa continue cu studiul academic dar locurile non-profesorale sunt limitate, si sunt platiti mizerabil, nu prea vad de unde asteptarile. Editurile nu prea platesc redactorii cum trebuie, cine sa redacteze ortografia? Pentru 1 leu/pagina ati depune mai mult efort? Manualele mentin acelasi continut usor modificat, scris si rescris de la an la an, cu noi editii ale acelorasi carti reprintate anual… ii un mare cerc de probleme si e greu sa le rezolvi pe toate o data. La noi manualele mereu au avut rol de sustinere, nu rol principal de predare, si a fost ok asa.

Răspunde

12. stefan spune:

09/02/2013 la 12:19

subânţelege? cred ca trebuie mers iar la scoala.

Răspunde

13. DanielS spune:

09/02/2013 la 12:22

Exemplele de final sint clare privind productia de timpiti.

Surplusul de absolventi economisti si juristi din ultimii 20 de ani, a creat monstrii structurali la nivelul societatii. Institutiile creeaza proceduri complexe intrucit sistemul se auto-perpetueaza, fara nici o conspiratie. Birocratia e un mod de gindire ce a pervertit tot, intreaga societate.

Este o nebunie ceea ce facem impreuna. Criza economica va rezolva complicatiile create artificial, in favoarea eficientei.

Răspunde

14. Emanuel spune:

09/02/2013 la 12:22

Relativ la problema de matematica (cu mingile de tenis ) eu zic sa o lasati mai moale cu critica nu are nicio legatura cu ecuatiile algebrice. Poate unii invatatori nu inteleg rolul problemelor de tipul respectiv si predau gresit metoda de rezolvare … Oricum problema e cat se poate de normala pentru un copil de clasa a patra si se rezolva cu metoda grafica. (sunt profesor de matematica )

Nu inteleg de ce nu se face si o analiza a sistemului universitar . SISTEMUL UNIVERSITAR produce tampitii, cel preuniversitar cu chiu cu vai reuseste sa ofere un minim de educatie … dar UNIVERSITATILE ofera doar tampiti cu diploma . Cunosc sistemul atat cel preuniversitar cat si unversitar si va pot spune din “interior” ca la nivelul universitar gasiti marea problema a invatamantului romanesc.

Răspunde

o un prof de universitate spune:09/02/2013 la 17:05Domnule profesor,Cu riscul de a fi acuzati ca aruncam pisica unul in curtea celuilalt, va voi contrazice. Da, lucrez in sistemul universitar si, pe an ce trece, “materialul” uman care vine la universitate este din ce in ce mai prost pregatit. Multi nu stiu sa scrie corect, nu inteleg ce citesc, nu stiu sa exprime coerent o idee, nu sunt capabili sa faca un rezumat sau sinteza. Grav mi se pare ca nu fac diferenta intre 0,2 si 0,2%, ceea ce, permiteti-mi sa afirm, este o notiune elementara pe care o invata in scoala generala.Am vazut cu multi ani in urma un manual italian, pentru clasele 7-8, de limba si gramatica italiana. M-a impresionat prin continutul sau, prin modul cum ii invata pe copii sa inteleaga un text: sa identifice cuvintele cheie, ideea principala si ideile secundare, apoi sa redea corect intelesul cu propriile formulari. Multi absolventi de liceu romanesc nu sunt capabili de asa ceva. Eu insumi consider ca abia prin anul 2 sau 3 de facultate mi-am format metoda de a ma pregati pentru un examen, desi am facut liceul in anii 1990.Am ajuns sa cred ca pedagoii insisi, cei care construiesc planurile de invatamant, nu sunt capabili sa identifice elementele esentiale pe care trebuie sa si le insuseasca elevii tocmai pentru ca au fost formati in scoala romaneasca.Ca sa nu ma intelegeti gresit, matematica si fizica au fost materille mele preferate in scoala generala si liceu, iar literatura un chin. In acest context, apreciez totusi ca autorul articolului are dreptate cand se refera la dificultatea exagerata a problemelor de matematica pentru copii mici, dar si a temelor de la late discipline. Am primit semnale similare de la prieteni cu copii la scoala. Copiii sunt pur si simplu epuizati de ritmul de studiu impus si de dificultatea materiilor. Incercam sa facem genii din ei si sfarsim prin a nu le oferi nici macar baza de cunostinte si competente.

Răspunde

marian_c spune:09/02/2013 la 20:53“Copiii sunt pur si simplu epuizati de ritmul de studiu impus si de dificultatea materiilor. Incercam sa facem genii din ei si sfarsim prin a nu le oferi nici macar baza de cunostinte si competente.”

O sinteza excelenta!

Răspunde

o curios spune:09/02/2013 la 17:16ar rezulta ca la terminarea liceului toti sunt genii, iar dupa 3-5 ani devin tampiti? Mai toti profii univ. pe care-i cunosc, sustin exact contrariul, cum ca din [ceva] nu poti face bici !

Răspunde

o marian_c spune:09/02/2013 la 20:50Metoda grafica este normala doar in raport cu programa de clasa a patra.Nu am vazut niciun om matur folosind-o, deci este o tehnica pe care maturii o cred adecvata pentru copii cu varsta de 10 ani. Ma indoiesc de asta!

Ar fi mult mai utila exersarea unor tehnici de calcul numeric, inclusiv cu fractii si numere zecimale. Si la urma urmelor de ce nu si cu procente? Sunt lucruri cu mult mai utile pentru viata de toate zilele.

Răspunde

kinn spune:10/02/2013 la 18:07

Dimpotriva. Metoda algebrica este doar o scurtatura de calcul, metoda grafica inseamna sa intelegi esenta problemei. De asta sufera matematica preunversitara: de lipsa de intuitie (grafica), si de prea mult formalism.

Metoda grafica este exact exemplul care trebuie inoculat elevilor. Intuitie, vizual, grafic, usor de explicat.

Parafrazand, “Put the fun back into mathematics!”

Răspunde

marian_c spune:10/02/2013 la 20:00In primul rand nu toate problemele din viata sunt liniare. Metoda grafica presupune liniaritatea in raport cu necunoscutele. Exista vreo axioma ca problemele reale sunt liniare?

In al doilea rand, ca adult ti se pare mult mai intuitiv sa apelezi la algebra. Repet, nu am vazut niciun adult recurgand la metoda grafica cand in viata de toate zilele ajunge (cu un incredibil efort!) la o problema liniara cu doua necunoscute- doua relatii. De ce nu alege “calea intuititiva”?

Cred ca mai degraba ne incapatanam sa sustinem ca le oferim copiilor din I-IV instrumente intuitive. Le oferim un bors amestecat, din care ei nu raman cu nimic!

Si o intrebare? Ce se intampla asa special cu copilul la 12-13 ani de intelege cu usurinta abstractul din culegerile de probleme?Raspunsul meu este: nu se intampla nimic, nici nu le intelege, nici nu-i pasa de ele; copilul este deja la varsta pubertatii, se “decupleaza” de matematica, nu intelege nici utilitatea problemelor, nici cum il ajuta matematica in viata; intelege ca cei de acasa il bat la cap sa faca probeleme pe care ei insisi nu le pot rezolva.

Răspunde

kinn spune:11/02/2013 la 11:19N-a pretins nimeni ca metoda grafica rezolva probeme neliniare, demonstreaza teorema lui Fermat si face si de mancare. Dar dezvoltarea intuitiei (grafic, aici) este esentiala in a intelege matematica. Asta e problema relevata de testele tip Pisa: copiii nostri stiu pe de rost mecanisme (citit, rezolvat sisteme de ecuatii), dar nu le inteleg rostul din spate.

Copiii se decupleaza de matematica nu pentru ca e scris in ADN-ul genetic sau social, ci pentru ca nu mai pot invata pe de rost ceva atat de complex, dar caruia nu i-au intuit functionarea si deci nu i-au prins gustul.

Răspunde

o Alive spune:09/02/2013 la 23:47Problema cu mingile de tenis da, este problemă rezolvabilă prin metoda grafică! E adevărat că e dificilă și, în mod clar, nu se adresează elevilor de nivel scăzut sau mediu.

Una dintre marile probleme cu care se confruntă elevii și părinții o reprezintă volumul uriaș de teme pentru acasă, aceasta în condițiile în care se vorbește despre asta de ani de zile. Noi, învățătorii, am fost învățați (încă de pe băncile Liceului Pedagogic) să calculăm cam 2 ore (cu pauze cu tot) ca timp în care elevii de nivel mediu să poată efectua temele de pe o zi pe alta, aceasta însemnând scris+învățat, la clasele a III-a și a IV-a. Din păcate, mulți învățători și mulți profesori îneacă, efectiv, copilăria elevilor lor în ore nesfârșite de efectuat de teme. Copiii aceia vor copilări…la pensie, probabil.

Multe dintre manuale sunt fără cap și fără coadă. De aceea, folosim fel de fel de alte surse, când putem. Unul dintre criteriile de bază, la concursurile de manuale, este PREȚUL. Adică…un manual mai prost conceput, dar mai ieftin, are mai multe șanse să ajungă pe piață, decât unul bun, dar mai scump puțin. Și știu asta dintr-o sursă mai mult decât sigură.

Tot legat de manuale… Ce să spun? Că acum câțiva ani am avut un manual de istorie în care lecția dedicată dacilor era de nici jumătate de pagină, nu se spunea nimic despre religia dacilor, în schimb zeii romani și cei greci erau enumerați toți? Ca să nu mai vorbim despre faptul că introducerea studierii unui soi de istorie europeană la clasa a IV-a e o mare prostie. Când se trage linie, la sfârșitul anului, poți constata că elevii nu s-au ales cu nimic.

Tonele de concursuri nu sunt nici ele menite să ajute la formarea unor elevi bine pregătiți. După cum spune Vasilica mai sus, de multe ori elevilor li se dau rezolvările subiectelor și…se mai bifează o activitate. În plus, consider că nu este tocmai în regulă exacerbarea spiritului de competiție, ideea că ”trebuie să fii cel mai bun”, deoarece consecințele în plan afectiv pot fi dezastruoase.

Răspunde

15. cristian spune:

09/02/2013 la 12:30

eu cred ca a compara cu alte sisteme de educatie (in particular), de guvernare, parlamentare samd ajuta. (probabil mi se trage de la profesie). oamenii in general invata prin observatie, comparatie si repetitie.

deci sa comparam putin cu germania, landul berlin (germania e federala in adevaratul sens al cuvantului, in toate domeniile – educatia nefiind o exceptie).

numarul de carti/caiete in clasa a treia: aprox. 12. oricum copii au voie sa le lase la scoala in sertarul/dulapul personal. nu trebuie carate toate inainte si inapoi decat la inceput/sfarsit de vacanta si uneori la inceput/sf. de saptamana.

lectiile in general (la matematica in particular) sunt _mult_ mai orientate spre practic decat erau in romania in perioada in care ma duceam eu la scoala.

ce mi se pare prost in manualele de matematica aici: prezinta acelasi lucru folosind prea multe metode diferite. ceea ce uneori dezorienteaza copiii.

Răspunde

o remus spune:11/02/2013 la 11:46…..daca tot ai pomenit de germania, spune pana la capat: acolo sunt 3 tipuri de clasa I, a II-a s.a.m.d.: Unul pentru copii cu dizabilitati sau capacitate redusa de intelegere si invatare, altul pentru copii normali si ultimul pentru superdotati. Un copil care obtine rezultate maxime, poate opta ulterior pentru a trece la nivelul superior sau poate “sari”clasa urmatoare.Profesorul nu are voie sa acuze copilul pentru esecul la invatatura si poate fi concediat daca nu reuseste sa integreze fiecare copil in programul educational la un nivel minim admis.

Răspunde

16. Gheorghescu spune:

09/02/2013 la 12:30

Rezervandu-mi doar dreptul de a avea o alta opinie decat Mihai Maci fata de religie si vrajitorie, pot spune ca tot ce-a aratat el e doar varful aisbergului.Mai putem completa cu faptul ca daca ar trebui sa treaca printr-un examen psihiatric serios, probabil cel putin o treime din cadrele didactice ar trebui scoase din sistem. Iar daca am aplica si criterii de integritate morala, alt procent ar trebui sa plece. Daca am mai face o selectie pe criterii de cunostinte de baza de limba romana…Ma opresc aici, ca am ramane fara profesori.

Răspunde

o omoni spune:10/02/2013 la 12:12Da, examinarile psihologice sunt absolut necesare si la elevi ( acolo unde se observa probleme), si la viitori profesori, deci inainte si in timpul facultatii, apoi periodic pentru ca unele experiente de viata isi pot pune serios amprenta si, de la o luna la alta, pot aparea devieri comportamentale care sa afecteze procesul de educare a elevilor pe care ii au in grija.Dar cel mai important este ca, inainte ca aceste examinari psihologice sa devina curente, psihologii/ psihiatrii sa aiba parte de acelasi ” tratament” , sa fie oameni integri/ morali/ echilibrati/umanisti pentru ca sa fie independenti si liberi, precum justitia( pe care ne-o dorim) si nu corupti si orbi cand e vorba de ban. Altfel, abuzurile vor fi la ordinea zilei si se vor perpetua asupra elevilor care vor invata abuzul ca mijloc de obtinere a puterii.Mereu imi pun intrebarea: de ce psihologii nu intervin in programa scolara, in viata publica ( televiziune si consecintele posibile ale unor idei nocive prezentate ca adevarate, a unor reclame ce pot confuziona niste minti crude-” nu-i spune mamei”- sau pot determina obiceiuri nesanatoase alimentare si nealimentare, etc), in constientizarea publicului larg asupra posibilelor motive/cauze ce au condus la aparitia comportamentelor antisociale/ neadaptative, fara sa le fie teama ca vor ataca in acest fel anumite politici duse de stat sau de anumite institutii? Exista anumite carti de psihologie judiciara care explica si de ce s-a ajuns la acele tipologii de comportament insa nu am auzit niciodata ca autorii lor sa se si implice in constientizarea factorilor care participa la formarea acestor personalitati de limita sau chiar deviante: familia, scoala, mediul- aici la mediu se opresc la anturaj iar de mediul social neprielnic creat de stat si politic, nu scot o vorba sau cel putin la mine nu a ajuns acea vorba. Le este teama sa nu-si piarda pozitiile privilegiate, pentru ele, generatii intregi vor fi pervertite si vor furniza clienti pe banda rulanta psihologilor/ psihiatrilor. Le este teama sa fie vocea intai, le este teama de stigmatizare si izolare. De aceea este nevoie de oameni puternici si independenti care sa aiba curajul ca, din partea societatii civile, sa transmita mesaje celor decidenti si respensabili de soarta intregului popor roman.

Răspunde

17. Mihai Pavelescu spune:

09/02/2013 la 12:35

Salut,

Interesant articolul, felicitari pentru acuratete, iti recomand sa cumperi 2 caiete A4 cu inel (unul dictando unul de mate) si sa scrie pe ele la toate materiile, iar manualele sa le faca 1/2 cu colegul/colega de banca.

Sper ca te ajuta.Succes

Răspunde

o remus spune:11/02/2013 la 11:52….sau poate veni cu un iPad 4G, si sa inregistreze lectia de la clasa pe care o poate transpune ulterior in scris, in timp ce vizualizeza conceptele folosite la clasa dintr-un “manual” gen help.

PS nu sunt SF-uri. e REALITATEA PE CARE N-O INTELEGI TU

Răspunde

18. tudorp is spune:

09/02/2013 la 12:35

Nu ca zic, da’vreau sa spun:

Excelent!

pana in ’90 eram condamnati -elevii- sa citim monstri literaturii universale.Se pare ca plagiatorii, ” formatorii de opinie si analistii” sustinuti de media “obiectiva” sunt inca pe val.multumesc

Răspunde

19. gigel spune:

09/02/2013 la 12:38

“Am întrebat la şcoală dacă există vre-un normativ al Ministerului Educaţiei…”. Sunt sigur ca vreti sa spuneti

vreun   . In rest, plansul si scrasnitul dintilor.

Răspunde

20. Mihai Damian spune:

09/02/2013 la 12:41

Problema de matematica prezentata se poate rezolva folosind mult mai putine ecuatii. In rest absolut de acord cu cele scrise. (39 de autori pentru o culegere de clasa a patra !?? incredibil !)

Răspunde

o Sara spune:09/02/2013 la 18:33Cine o poate rezolva, poate tu. Dar aici e vorba de elevi de clasa IV. Si o clasa obisnuita.

Răspunde

Mihai Damian spune:10/02/2013 la 12:17Problema e cam grea pentru o clasa a patra obisnuita suntem de acord, n-am contestat.

Răspunde

Klara spune:10/02/2013 la 15:59Problema nu ar fi grea in calasa a patra, daca ar fi bine explicata metoda grafica de rezolvare a astfel de probleme. Din pacate invatamantul nostru nu pune accent pe elevii mediocri… Pentru asa probleme matematice trebuie doar sa ai logica, dar logica se formeaza inca din primii ani de viata. Asta incercam noi unele educatoare sa facem la gradinita (din pacate doar unele). Problema in invatamnatul nostru e

inexistenta practicii. Totul este pe nivel de teorie… Si copii nu invata sa scrie o scrisoare, sa caute informatii in diferite texte, sa-si imparta timpul, sa menajeze banii de buzunar, etc. Tinerii ajunsi adulti in vremea noastra nu stiu sa proiecteze, sa-si imparta banii, sa fie “contabili” in casnicie, etc… pentru ca nimeni nu i-a invatat, ninci in invatamant, nici acasa. Cu asta dierim noi de cei din occident.

Răspunde

alina spune:12/02/2013 la 7:45ca tot era vorba mai sus de problema de matematica, in viziunea unora nu foarte grea pentru clasa respectiva: profa mea de mate din liceu(profil mate info intensiv, liceu de prestigiu, al 2lea pe judet) ne dadea nota 10 daca stergeam tabla. Nu vreau sa spun prin asta ca toti sunt la fel, dar cei care dau notele in felul acesta, au aceleasi pretentii de la copii, ca cei care chiar isi dau interesul sa le explice. Si sincer, ce ar trebui sa inteleaga un copil cand ia un 10 la matematica pentru ca a sters tabla?

Răspunde

o marcel capraru spune:09/02/2013 la 22:05Eu am văzut o culegere de exerciții și probleme pentru școala primară cu 238 de autori/mai mulți autori decât exerciții. De fapt, fiecare plătise o taxă unei edituri deoarece o publicație la care ești autor aduce puncte pentru promovările cadrelor didactice! Pentru a-și menține postul sau pentru o gradație sau salariu de merit, cadrele didactice trebuie să adune puncte….

Răspunde

Mihail spune:11/02/2013 la 9:58Da, pacatoasele de puncte…Am vazut capitol de 18 pagini cu 6 (SASE) autori, cadre universitare, in carte publicata afara, despre educatia in preuniversitar. Se puncteaza bine, da frumos “la dosar” si foloseste la promovare!!!Puteti fi sigur ca niciun cadru din preuniversitar n-a citit respectiva carte si nici nu sufera din acest motiv.

Răspunde

21. Mircea spune:

09/02/2013 la 12:42

Ce-ar fi o revolutie a parintilor in fata fiecarui inspectorat scolar?

Am ajuns sa cred ca pana cand nu vom vedea linsati in piata publica cativa doctori spagari, cativa profesori bolsevizati ( gen Andronescu) si cativa functionari publici de la taxe si impozite), nimic nu se va schimba in tara asta.

Fara sa curga sange romanul nu e dispus sa schimbe ceva.

Răspunde

o cinic-si-rau spune:09/02/2013 la 17:18revolutia parintilor trebuie sa se manifeste in CA al scolii. Sa se elimine cadrele didactice ce nu fac fata, sa se elimine manualele “neadecvate”etc.

Răspunde

marcel capraru spune:09/02/2013 la 22:11Revoluția părinților, pentru a avea efect, e să nu-și mai trimită copiii la școală -toți în același timp- pentru o săptămână. Dacă nu se schimbă nimic, pentru o lună, chiar un semestru. Copiii nu vor pierde nimic, vă asigur. Dar sistemul va intra în colaps. De abia atunci se va schimba!

Răspunde

A.M. spune:10/02/2013 la 6:22Ideea nu-i rea. Dar, pentru a-i garanta succesul, ar trebui pusă-n aplicare pentru fo’ 15 ani consecutivi.

Răspunde

Florin Dumitru spune:10/02/2013 la 12:21Profesorii alearga dupa puncte iar elevii dupa note. Punctele asigura banii, notele asigura intrarea la facultati. Si unii si altii au pierdut esenta. Profesorii au uitat ca menirea lor este sa formeze oameni iar elevii uita ca menirea lor este sa devina oameni.

Răspunde

o aspida spune:09/02/2013 la 21:38sorry,dar parintii sunt prostiti de Agentura 3!si isi inscriu copii la trustul INTACT!

Răspunde

22. teebee spune:

09/02/2013 la 12:51

Foarte corect ce ziceti. Partea proasta e ca 80% din cei care ar trebui sa faca ceva nici macar nu inteleg ce ati scris, pentru ca pur si simplu nu-i duce capul. Profesorii slabi formati dupa 90, in principal, sunt si rezultatul subremunerarii cronice din domeniu. Proasta remunerare a dus la scaderea drastica a bazei de selectie pt viitorii profesori. Copii cu potential nu se fac profi pt. 8-900 de lei primul salariu, se fac IT-isti pentru minim 2500.

Răspunde

23. alex spune:

09/02/2013 la 12:51

niste timpiti ajung ministrii invatamintului, ajusteaza sistemul dupa chipul lor, care scoate timpiti, care ajung ministri… Ciclul se reia de N ori. Fenomenul este cunoscut ca si “Romania”.

Răspunde

24. Gabi M spune:

09/02/2013 la 13:02

Felicitari pentru articol.Este foarte bine ca se separa apele, imi creste tensiunea cand vad administratorii acestui Leviatan mandrindu-se cu exceptiile. Tinerii care ajung “dincolo” si cu care ne mandrim nu sunt produsul sistemului ci al pasiunii lor si a unor dascali si parinti care au “evitat” sistemul.Sistemul de invatamant romanesc = “Ceea ce ti se baga pe gat cand esti mic ca sa ti se scoata pe nas cand esti mare!”.Cred ca principalii responsabili suntem noi, parintii, pentru ca acceptam aceste mizerii. Educatia copiilor nostri e mult prea importanta pentru a fi lasata pe mana unui sistem. Din pacate e mai simplu sa dai bani pentru culegeri , meditatii ….scl in loc sa-ti pui problema “Ce e mai bine pentru copilul meu?” sau “Care e pasiunea copilului meu?” … e greu sa lasi din mana telecomanda.Daca noi nu ne protejam copii, cine vreti sa o faca?

Răspunde

o Alex spune:11/02/2013 la 11:35Pt acest comentariu va aplaud. Sincer. Imi aduc aminte de scoala primara, cand aveam de rezolvat culegerea cu bufnita pe ea. Era greu pt parinti sa ne ajute, nu intelegeau anumite lucruri, si erau disperati pt noi, elevii. Insa, parintii mei si ai catorva colegi au facut ceva ce poate fi considerat drastic in zilele noastre. S-au apucat de lectii in particular. Ei, parintii,mergeau la scoala de 3 ori /saptamana pt a le explica invatatoarea ce si cum, sa ne poata ajuta acasa, sa stie la ce sa ne asculte cand aveam de invatat si cum sa ne ajute sa trecem mai usor peste temele pentru acasa. Dar pe vremea aia telecomanda era un obiect strain, iar preocuparea parintilor era mult mai mare pt ceea ce invata copiii lor. Sistemul era prost construit si atunci, dar prin implicarea parintilor, multi din generatiamea au reusit sa obtina o baza buna pt viitor.

Răspunde

25. Moucha spune:

09/02/2013 la 13:17

Stimate domn, am citit si m-am cutremurat de acest text. Din fericire am plecat din tara si copilul meu (sau copiii mei) nu vor trece prin acest sistem de invatamant.

Citind acest text insa mi-am dat seama ca daca voi descoperi aceleasi carente la sistemul preuniversitar din Cehia voi face urmatorul lucru: la clasa ii voi cere copilului meu sa ia nota de trecere urmand ca bazele cunoasterii si studiului sa i le fac eu insumi, acasa, intr-un mod placut. Dupa 17 ani de predare in domenii variate si ajuns la nivel de doctorat si lector universitar da, sunt in stare sa il pregatesc temeinic fara sa il fortez.

Cu mult respect si bafta multa cu fetita.

Răspunde

o A.M. spune:10/02/2013 la 6:31Ați fi fost în stare, cel mai probabil, și fără doctorat și nu știu ce experiență. A-ți educa pruncii e ceva natural, nu venit de pe altă planetă.

Cehia permite educarea acasă (i.e. fără frecventarea școlii), dar are tot felul de reguli vizavi de controlul copilului (de către școala de care ar fi aparținut). Poate e o opțiune în ce vă privește. (Pentru români nu e, pentru că legislativul de la București, în înțelepciunea sa, a decis că școlitul acasă e sub nivelul de inteligență al poporului, deci nu se face să fie permis acestuia.)

Răspunde

moucha spune:11/02/2013 la 10:15La ce ma refeream eu e ca pot sa imi educ copilul chiar la nivel de sistem universitar sau pentru o olimpiada de stiinte reale: fizica sau matematica. Am avut norocul sa posed un cap bun si sa dau peste niste profesori buni care sa-mi indrume pasii si cunostintele. Dar eu sunt o exceptie iar scoala trebuie sa fie pentru medie, nu pentru varfuri.

Cu respect.

Răspunde

26. Radu D.L. Popescu spune:

09/02/2013 la 13:21

Da, da, foarte buna observatia, sistemul de invatamant si-a pierdut ratiunea pentru care a fost inventat. Cred ca si cel medical ii calca pe urme…

Răspunde

o Alin spune:09/02/2013 la 19:01Corectă și interesantă observație.

Răspunde

27. Vasile spune:

09/02/2013 la 13:26

Nu-i adevarat. Avem cadre bine pregatite, care au absolvit universitati renumite, avem cei mai multi doctori din istoria invatamantului romanesc, de profesori cu gradul I nu mai vorbesc, autori de manuale, caiete metodice de rasunet international. Au niste portofolii foarte mari , sant cuprinse in cate 4-5 bibliorafturi, cantarind cam 10 kg in total. Daca intri intr-o scoala si parcurgi cv-urile profesorilor te minunezi, crezi ca ai intrat intr-o scoala extraordinara, insa minunarea va si mai mare cand ai sa constati ca elevii nu stiu sa citeasca, sau sa-si scrie corect numele.

Răspunde

28. MM spune:

09/02/2013 la 13:37

Vorba multa saracia omului! Scoala romaneasca nu a fost niciodata performanta si nu va fi.

Răspunde

o cinic-si-rau spune:09/02/2013 la 17:22exista vreun domeniu in care se face performanta fara CONCURENTA? adica fara selectia dura a realitatii? Noi stam cu scoala in mediu marxist, neconcurential (inchideti ochii si ascultati discursurile maharilor sindicali, dupa care numai calendarul va va convinge ca nu suntem tot in 1980).

Răspunde

Turcu spune:09/02/2013 la 23:33Concurenta nu poate sa inlocuiasca responsabilitatea! America se duce de ripa facind aceasta confuzie.

Răspunde

omoni spune:10/02/2013 la 13:28Hm, unii spun ca exact CONCURENTA este cauza falimentului sistemului educational( care scoate cateva varfuri-castigatorii- iar restul se pierd pe drum, se demoralizeaza, abandoneaza, etc) si ca ar fi mult mai potrivita COOPERAREA , care ii tine in priza pe toti: cei care si-au insusit mai bine partea teoretica pot coopera cu ceilalti la partea practica unde fiecare vine cu ceva pentru realizarea proiectului si, desi partea teoretica este foarte importanta, fara manualitate si creativitate nu poti valida conceptul/ ideea pe care se bazeaza parte teoretica. Deci, este nevoie de mult mai multa practica, de proiecte in care sa fie implicati toti copiii. De cele mai multe ori, cei care isi insusesc foarte bine unele materii, sunt cei care se bazeaza mai mult pe memorie si s-a dovedit ca cei care nu se bazeaza asa mult pe memorie, sunt nevoiti sa improvizeze, sa se descurce cumva , deci creaza noi moduri de abordare a problemei, sunt creativi.Concurenta te invata sa iti demonstrezi superioritatea printr-un sistem in care ceilalti sunt surclasati si discriminati , daca tinem seama de mediul social in care traiesc copiii, de momentele mai grele din familie, de personalitatea lor, ritmul propriu de dezvoltare si alti factori care ii pot impiedica pe copii sa dea mereu ce-i mai bun din ei;.Competitia/ concurenta te motiveaza pentru ca iti ofera un tel pe termen scurt dar, de obicei, nu este telul tau, nevoia ta, este impus din afara. Cooperarea iti dezvolta abilitatile care te vor ajuta sa iti stabilesti propriul tel, pe termen lung si pe termen scurt, tel ales de tine, de nevoile tale si de capacitatile tale. Cred ca asta ar putea fi un inceput in gandirea unei noi programe dar nu cu aceiasi oameni care , multi dintre ei, capuseaza Ministerul Educatiei.

Răspunde

o claudia spune:09/02/2013 la 19:06PERFECT ADEVARAT! VA FELICIT!

Răspunde

marilou spune:09/02/2013 la 22:53perfect de acord. bravo,bravo, bravo, atât autorului cât şi comentariului!

Răspunde

29. dan2 spune:

09/02/2013 la 13:39

Invatamantul romanesc arata exact cum s-a dorit sa arate, nimic nu este intamplator, nimic nu a fost neglijat.

Răspunde

30. Preda Paul spune:

09/02/2013 la 13:40

Îmi place articolul. Aș avea o completare la titlu, cu voia dvs.:“Cum produce școala tâmpiți cu diplomă.”

Răspunde

31. Alex spune:

09/02/2013 la 13:41

Stimate domnule Maci,

Ati reusit sa surprindeti in extinsul dumneavoastra articol astecte foarte subtile (si neplacute) ale sistemului nostru de invatament. La discriminarea celor care nu pot beneficia de indrumare acasa sau in particular, la modalitatile de impozitare ale beneficiarilor prin culegeri si caiete de lucru, cred ca mai trebuie sa adaugam inca un aspect: meditatiile particulare cu profesorii de la clasa au devenit veritabile taxe de protectie pentru a avea note mari.

Actualul sistem in care notele obtinute in ciclul gimnazial si liceal conteaza ulterior la intrarea in facultate incurajeaza transformarea valorii notelor obtinute de copil in obsesie, pentru parinti, intr-un scop care scuza mijloacele.

Profesorii de la scoala pot in acest fel “santaja” parintii si demonstra ca cei mici au nevoie de indrumare particulara pentru a intelege mai bine notiunile predate la clasa, implic a-si imbunatatii notele.

Numai cei care au copii in scoala inteleg si sunt interesati de lucrurile pe care le-ati scris. Insa nu toti au curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a porni o cruciada pentru normalitate, in care victime ale notarii vor fi insasi copiilor lor, cei pentru care lupta.

Cea mai buna dovada ca statul si parintii stiu cate parale face scoala romaneasca este reactia lor la bacalaureatul dlui Funeriu. Nu se doreste un bacalaureat cinsitit pentru ca nu ne permitem unul cinstit. Insa o onestitate ca a dumneavoastra ne poate scoate din acest cerc vicios al imposturii si al non-valorii.

Răspunde

o Mihail spune:10/02/2013 la 16:5581% din profesori spun ca modalitatea cea mai buna pentru admiterea la liceu este examenul. Sunt gata sa pariez ca 81% din parinti vor raspunde ca e foarte bine sa se tina cont de medii si nu vor dori examen. Foarte putini sunt cei care doresc ca elevul sa invete, ci merg pe ideea ca “in viata trebuie sa se descurce”, “au scoala vietii” samd.

Răspunde

32. Cristi spune:

09/02/2013 la 13:43

Scoala romaneasca, intai de toate, nu produce repetenti. A invata, este optional. Clasa se trece. Efectivul trebuie pastrat. Profesorii trebuie sa aiba norma intreaga.Fiecare profesor poate alege cat de mult sa urmareasca manualul, si in functie de disponibilitatile copiilor, sunt absolut sigur ca ghiozdanul unui elev la fel de silitor ca fiica dvs. dar din Cucuietii din Deal are cam 1 kg, si nu cred ca il da cineva afara din scoala ca nu a cumparat “tot ce trebuie”.Problema de fond este ca pentru a invata, ai nevoie de o motivatie. Daca parintii nu sunt suficient de interesati incat sa te motiveze, trebuie sa te motiveze scoala lasandu-te repetent. Trebuie sa apara competitia intre elevi, intre cei care au reusit si cei care au picat. Intre copii buni si repetenti.Indiferent cat de prost e manualul un profesor, fie el si mediocru poate discerne ce anume sa arate din el ca fiind important ,si astfel sa faca totusi o ora interesanta, daca isi da silinta.Atat timp cat promotii intregi ale unor licee nu pot scrie corect limba romana, si in unele cazuri nu stiu nici sa citeasca, rezultatul este clar : “tampitii” sunt in primul rand creeati de profesori si nu de manuale si programa.Manualele si programa pot afecat un elev silitor.Pe profesori ii intereseaza si ii frustreaza in egala masura doar problema salariala. Intrati pe forumul lor, si vedeti ca 90% din topicuri sunt legate de salarii, sporuri, gradatii si discutii interminabile despre….bani!Eu i-as da pe toti afara, toti cei 200.000. Cine va dori educatie o va cere, si ii se va da de catre institutii private. Va fi o concurenta reala, si cei care merita vor fi selectati din cele 200.000, sa-si faca meseria mai departe.Eu sunt medic. Am lucrat ca rezident 3 ani pe 1000 de lei/luna si nu mi-am facut meseria in doru’ lelii ,ca sa pontez si sa plec acasa. Am facut garzi peste garzi, am scris mii de foi, am explicat cu rabdare sutelor de apartinatori ce se intampla cu pacientul si am avut doar 21 de zile de concediu pe an, plus sarbatorile legale, majoritatea insa petrecute tot in spital pentru ca…era nevoie!…..Pramatiile astea castiga ceva bani, au 4 luni de vacanta pe an, muncesc cateva ore pe zi, niciodata noaptea, si dupa 12 clase ,30-50% din efectivul de elevi nu stiu sa-si scrie numele!….Astia sunt tampitii la care se referea Basescu domnule autor….Pana sa ajungi la manuale, te mananca incompetenta si dorinta de a-i trece pe toti clasa ca sa-ti iei leafa pentru ca esti prea tampit ca sa recunosti ca ar trebui sa faci altceva cu viata ta!

Răspunde

o Mihail spune:09/02/2013 la 16:19Printre pramatii sunt inclusi si profesorii dvs? Puteati ajunge medic invatand totul singur sau ajutat doar de parinti?

Răspunde

Cristi spune:09/02/2013 la 17:22da, o buna parte din pramatii mi-au fost profesori. Eu am terminat liceul in 2002, incepand scoala in 1990. Am vazut “pe pielea mea” cum se distruge procesul educational. Cand eram clasa a 5-a ,nici nu exista conceptul de “meditatii”, eu si colegii mei am intrat la cele mai bune licee si colegii nationale din Bucuresti.Eu am fost ultima generatie care a dat “admitere” si am intrat la Spiru Haret in Bucuresti cu 9.25 ,fara meditatii si cu foarte mult studiu individual.In liceu, 1998-2002 ,am avut profesori exceptionali si profesori mediocrii. Nu stiu cum se face ca mediocrii se plangeau non-stop de bani si salarizari, participau la greve si intarziau la ore. Cei buni la ceea ce aveau de facut NICIODATA nu i-am auzit ca au vreo problema cu salarizarea, desi erau platiti la fel.Oriunde am invatat, au existat REPETENTI. Stiam ce patim daca nu invatam decent, ii aveam mereu acolo, in ultimele 2 randuri de banci….stiam ca nu vrem sa fim acolo, si faceam tot posibilul sa nu fim!

Eu am ajuns medic deoarece am avut si am parinti intelectuali, am avut o biblioteca imensa acasa pe care am citit-o integral si pentru ca astfel eram obisnuit cu studiul individual si imi facea placere!….Eliminand fizica din ecuatia examenului de admitere la medicina, puteai intra printre primii 50 daca faceai bine biologia si chimia.Biologia am “tocit-o” si am luat maximul de puncte, chimia am tocit ce era de tocit si am luat putin peste jumatate. Cu toate acestea am reusit sa intru, concurenta in anii mei fiind foarte slaba.Tot ce am invatat, inclusiv in facultate NU a fost de la profesori, a fost de la asistentii universitari. Oameni tineri, prost platiti, dornici sa-si imparta cunostintele. Restul am invatat prin practica.Va spun, cu mana pe inima, sistemul nostru educational produce tampiti pe banda rulanta si licentiati analfabeti. Nu va mai ascundeti dupa deget….capul in pamant si ciocu’ mic !

Răspunde

mig47 spune:09/02/2013 la 21:50D-le Cristi,Nu e vorba de persoane, e vorba de sistem.Sistemul de invatamant produce “pe stoc”,sistemul de sanatate te omoara cu zile.

Răspunde

Mihai spune:10/02/2013 la 12:00Deci, pana la urma, intre cele 200000 de pramatii exista si profesori exceptionali. Iar asistentii universitari de unde au invatat? Probabil tot de la niste asistenti universitari, care dupa ce au avansat, au devenit pramatii? Conferentiarii si sefii de lucrari ce faceau? Sunt sau nu pramatii? Nu ati avut asistenti adusi si tinuti in brate de profesori?Imi pare rau ca generalizati si porniti de la prezumtia de vinovatie, lucru pe care il fac foarte multi (din pacate). Dand afara toate cadrele didactice (includ toate gradele si toate nivelele, sa nu mai spun profesori tuturor) si trimitand la scoala privata numai pe cei care isi permit, am lovi exact categoriile care au nevoie de invatamant gratuit. Nu toti copiii care doresc sa invete au norocul de a se naste intr-o familie de intelectuali cu o biblioteca superdotata. Iar majoritatea celor care citesc articolul si pot face comentarii, ar trebui sa fie recunoscatori macar doamnei invatatoare.Ar fi interesant un studiu “Cum ar arata sistemul de invatamant daca parintii ar fi cei care l-ar organiza”. Cam ce ar rezulta: Majoritatea parintilor sunt interesati doar de note, nu de modul in care se obtin acestea si nici de cunostintele acumulate de copii, ca la admitere conteaza doar mediile. Repet ce am mai spus, parintii nu sunt dispusi sa citeasca un manual (bun, prost, cum o fi) si sa se straduiasca sa explice ceva copilului.Atat timp cat nu exista criterii OBIECTIVE de a masura calitatea unui cadru didactic, sa fiti sigur ca tot mediocrii vor fi in fata. Iar parintii vor vota sa fie dati afara pofesorii pretentiosi, care e straduiesc sa bage ceva in capul elevilor, ca “ii surmeneaza pe bietii de ei”. Multi parinti mi-au spus ceva de genul asta: “Prefer sa dau copilul la o scoala de cartier, nu la un liceu – cu gimnaziu – pentru ca va lua 10 pe linie, va bate mingea pe maidan, se va distra, iar la liceu va ocupa locurile cele mai bune si va fi in castig fata de ceilalti”. Ca nu face fata la un liceu bun? Asta-i partea a doua, “ne vom descurca”. Adica se vor transfera de la A (mate-info intensiv info) la clasele de la coada, unde pretentiile sunt mai reduse, dar in final vor avea o diploma a celebrului liceu.Probabil ca ar fi bine sa fie clase pe nivele, sa se dea admitere si fiecare sa mearga unde e cel mai bine si mai potrivit pt el. Dar ce ne facem cu parintii care vor copilul la clasa A, ca folclorul zice ca e cea mai buna??Am in famile cadre didactice (de la invatatoare pana la profesor universitar) si medici. M-am ciocnit de “bubele” ambelor sisteme. Stiu ca si-au ales meseria de buna voie si nesiliti de nimeni, stiind ca vor corecta lucrari sau vor face garzi pe salarii mici, vor fi obligati sa invete toata viata si vor fi injurati de elevi-parinti-pacienti. Eu am invatat in familie ca nu am voie sa dau cu pietre in profesori si in medici, iar de la “pramatiile” de profesori am invatat cum NU trebuie sa fie un profesor. Iar de la profesorii exceptionali, am invatat foarte multe.

Răspunde

o marilou spune:09/02/2013 la 22:59probabil pramatiile care l-au avut elev l-au ambiţionat să le demonstreze că este mai deştept ca ei, şi aq făcut-o bine!!

Răspunde

Mihail spune:11/02/2013 la 10:02Depinde si de elev, unii se straduiesc sa arate ca pot, dar, din pacate, majoritatea sunt demotivati de anumite comportamente ale profesorilor.

Răspunde

o nelu spune:10/02/2013 la 19:18Cine ridica invatamantul privat in slavi, se insala. Dovada stau sutele de gradinite si scoli private care angajeaza educatori, invatatori si profesori care nu au reusit sa intre in sistemul preuniversitar de stat din cauza notelor mici luate la concursul de titularizare. Ulterior, acestia sunt angajati in urma unui interviu superficial la gradinite sau scoli ale caror patroni nu urmaresc decat sa faca profit, platind cu sume derizorii, eventual neinregistrate, personalul “angajat”.Se lucreaza muuult, nu stii unde sa mai pui lucrarile copilului tau, insa putini sunt cei care accepta ca lucrarile sunt facute la norma de catre educatori sau invatatori. Dar trebuie sa ne laudam si pe Facebook cu astfel de lucrari, nu? “Cum sa nu fie ale tancului meu?! doar platesc 800 de lei pe luna, tre’ sa se ocupe in mod special de micul meu Picasso…”Colegii copilului tau sunt, de multe ori, copii cu probleme (gen retard, etc.) al caror loc ar trebui sa fie la scolile speciale, unde persoane pregatite pentru astfel de cazuri ar trebui sa se ocupe de ei. Ce nu accepta sistemul de stat ajunge la privat, pentru ca un parinte cu un copil problema fuge de gura lumii la privat, unde plateste pentru acceptarea odraslei.V-ati pus vreodata problema ce s-ar intampla cu cei din mediul rural, copii cu potential de altfel, daca s-ar externaliza procesul educativ?Ar fi bine sa nu se transforme educatia intr-o afacere. Gresala asta o fac si cei de acum. Este momit de catre edituri de apartament cu procente din vanzari, de asta vinde profesorul culegeri si auxiliare elevilor.Cand vor renunta cei de la Minister la a teoretiza si vor lua decizii in sprijinul elevului, cand profesorul bine remunerat isi va face treaba cu daruire pe baza unor programe si manuale coerente, cand parintele va interveni in educatia copilului si-si va tine plodu-n frau (astfel incat sa mearga la scoala ca sa invete, nu “sa faca panarama”), lucrurile se vor indrepta. Altfel, ramanem tot in mocirla.

Răspunde

33. Ana spune:

09/02/2013 la 13:45

Sunt mama unei fetite de cl V din Iasi. La noi pe d-na Birau o cheama ….d-l Paraiala!Subscriu in tot ce spune taticul de mai sus. Si, sincer, nu stiu cum se descurca el cu temele, dar eu “nu trec” de exercitiul doi dintr-o serie de 30 pe care le primeste copilul meu ca tema zilnica acasa. Noroc ca se descurca ea (sincer nu stiu cum!) si inca nu am apelat la ” orele in particular”. De fapt, l-am si anuntat pe profesor ca nici n-o sa apelez, chiar daca el o vede “olimpica”, si mi-a cam sugerez. I-am zis ca daca o “vede” s-o “faca”! Ca pana la urma, daca e olimpica, asa o sa si fie intr-o zi (in oricare forma s-ar manifesta). Reactia lui a fost desigur de surprindere, dar cum are cu macar 10 ani de scoala mai putin decat mine, n-a indraznit sa incerce sa ma convinga ce inseamna sa inveti.Nu cred ca ma prea place dom’ profesor… Altfel, o spun sincer, sper ca liceul sa nu-l mai faca in tara, desi e greu sa strangem bani, putin cate putin, si e si singurul nostru copil…

Răspunde

34. Eugen Bator spune:

09/02/2013 la 13:46

De ce 19 ecuații? Nu e normal ca în culegeri să fie probleme mai complicate?

a) 1/5 * An = 1/3 * Al -31/5 * An +3 = 1/3 * Al /* 33 (1/5*An+3) = 3* 1/3*Al3/5*An+9 = Alb) (An+Al+9)*2 = 436An+Al+9= 436/2An+Al+9=218An+Al=218-9An+Al=209c) Al + 3/5*Al + 9 = 2095/5*Al +3/5 * Al = 209-98/5 * Al = 200Al = 200 : 8/5Al = 125d) MAl = 125 : 3MAl = 41,66e) An = Al – 125An = 84f) MAn = 84 : 3MAn = 28

Răspunde

o Mihai Maci spune:09/02/2013 la 16:03Va multumesc pentru observatie. Asa cum am scris si mai jos, am comis o eroare: am confundat ecuatia cu calculul. Sunt, intr-adevar doua ecuatii si o inlocuire; mi-au dat 19 numarand toate liniile de calcul.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

35. Ana spune:

09/02/2013 la 13:47

scuze…sugerat in loc de sugerez

Răspunde

36. andu spune:

09/02/2013 la 13:47

“E vorba de ghiozdan. Acesta cântăreşte în medie 7 – 9 kilograme (cu un vârf de 12 kilograme) la o greutate a copilului de 32 de kilograme. Dacă un copil în creştere ar purta zilnic greutatea aceasta timp de-o oră, două rezultatul ar fi, în termeni medicali, fie scifoza, fi scolioza (ambele fiind deformări ale coloanei vertebrale). Am întrebat la şcoală dacă există vre-un normativ al Ministerului Educaţiei cu privire la greutatea pe care o poate duce un copil în funcţie de distanţă, de vârstă şi de înălţimea/greutatea lui. Mi s-a răspuns că nu.”

ORDIN nr. 1955 / 1995 (Ministerul Sanatatii)pentru aprobarea Normelor de igiena privind unitatile pentru ocrotirea,educarea si instruirea copiilor si tinerilor

“Art. 28Volumul si greutatea manualelor, ale rechizitelor si ale altor materiale necesare în procesul deînvatamânt, transportate zilnic de elevi la scoala si de la scoala, vor fi adaptate capacitatii deefort fizic corespunzatoare vârstei copiilor si tinerilor. Elevii din clasele I-IV vor folosi ghiozdanepentru prevenirea aparitiei deformarilor de coloana vertebrala. Greutatea continutuluighiozdanului nu va depasi 2-2,5 kg.”

Răspunde

o Mihai Maci spune:09/02/2013 la 15:59Va multumesc pentru informatie. Ii indemn pe toti parintii care au probleme cu greutatea ghiozdanului sa o foloseasca.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

37. Mihail spune:

09/02/2013 la 13:55

Foarte interesant articol. Trist, dar adevarat.Aveti dreptate in legatura cu inflatia de culegeri caiete, materiale suplimentare, majoriatea de o calitate indoielnica. Domnii comentatori ai articolului “Este matematica predata in scoala prea grea? Trei raspunsuri si comparatii cu ce invata elevii din China, Anglia si Germania” reamintesc numarul redus de culegeri SUPER de pe vremuri.Nu credeti ca profesorii universitari, ce sunt “punctati” pentru alcatuirea manualelor din preuniversitar, au o parte din vina complicarii inutile a acestora?Referitor la problema de matematica: adultii sunt tentati s-o rezolva algebric, ceea ce un copil de clasa a IV-a nu poate. Se rezolva pornind de la “coada”: daca dublu sumei este 436, suma este 218. Deoarece 218 reprezinta banii lui Andrei (A) +9 + banii lui Calin (C), A+C=209. Apoi se foloseste “metoda figurativa”, rezulta A = 125 si C = 84, deci A ia 41 de mingi si ii raman 2 lei, iar C ia 28. Nu de putine ori, utilizand metodele de clasa a IV-a, problemele se rezolva mult mai repede decat algebric.Va doresc mult succes in continuare si astept cu interes alte articole semnate de dumneavoastra.

Răspunde

o pragmatic spune:09/02/2013 la 17:28@mihai. Daca acceptam ca nici China, nici Franta nu este o natie de tampiti, rezulta ca educatia din fiecare tara urmeaza economia/socialul tarii in cauza. Hai, deci sa nu comparam educatia din Slovenia, cu cea din

Luxemburg etc. Daca in RO, gasesc de lucru cei 720 NOI profi de geografie in fiecare an atunci e OK [in 1989, promotia era de 40 odata la DOI ANI]. Cand diplomatul in [ceva] din RO ajunge in Scotia, atunci se confrunta cu viata din Scotia (o fi mai bine, egal sau inferior educat decat scotianul cu care concureaza? asta e destinul sau).

Răspunde

38. albatrosul verde spune:

09/02/2013 la 14:02

Cu tot respectul pentru articol, principala problema este aceea ca intr-adevar exista o ruptura intre ce se intampla in sistemul de invatamant si ce se intampla in piata muncii. Imi permit sa adaug si parerea mea de “outsider” :

Principala cauza este faptul ca profesorii au tendinta de a nega aceasta piata. Ei se situeaza intr-o pozitie de superioritate fata de restul societatii, crezand ca fac parte dintr-o specie aleasa, indreptatita sa emita standarde despre procesul de invatare.De fapt, generalizand un pic, toti oamenii cu gandire stangista au tendinta de a emite propriile standarde despre cum societatea trebuie sa fie organizata, sa functioneze, despre cum societatea ar trebui sa ii recunoasca pe ei, sa ii remunereze, totul in virtutea acestei superioritati cu care ei se cred inzestrati. Viziunea celorlalti conteaza mai putin, doar ei detin adevarurile si nu au nici un fel de scrupule in a-si impune aceasta viziune.

Societatea este in viziunea lor un element abstract, idealizat pana la expresia unui consens general cand este vorba despre alegerile pe care trebuie sa le faca un individ. Totodata ei cred despre ceilalti indivizi “inferiori” ca sunt incapabili sa isi inteleaga propriile interese, apare necesitatea unei conduceri “de sus”, centralizate, din partea unor indivizi alesi pe cine stie ce criterii, dar care trebuie sa decida pentru cei multi, in folosul pe termen lung dar impotriva dorintei imediate a individului. Iar profesorii se cred astfel de indivizi, tocmai in virtutea acestei false superioritati, dar si pe baza formatiei lor care se face intr-un mediu anti-piata si stangist, adica sistemul public de invatamant. Piata, care in general are solutii pentru diversitatea indivizilor, este inlocuita cu programe scolare si tot felul de inventii menite sa niveleaze indivizii la un nivel arbitrar, nefolositor in viata reala. Sistemul de invatamant e croit dupa chipul si asemanarea marii majoritati a profesorilor si haideti sa fim onesti, marea majoritate a profesorilor cred cu tarie in el.

Sistemul din care dascalii fac parte este unul eminamente anti-concurential si anti-piata. In sistemul de invatamant actual se promoveaza pe baza de vechime si pe baza unor lucrari “publicate”. A publica nu inseamna vreo recunoastere din partea pietei, vreo utilitate a lucrarii respective, ci doar o recunoastere formala a cercului inchis de profesori din care fac parte. Superioritatea isi spune iar cuvantul. Ei argumenteaza ca n-ar avea cine sa aprecieze o lucrare daca nu este de specialitate. Asa o fi, insa e greu de a face o legatura intre nevoile indivizilor si acele lucrari, desi ei platesc pentru toate aceste lucrari prin taxele pe care statul le percepe. S-a batut moneda in ultima vreme pe chestiunea plagiatelor. Este doar una din multele anomalii ce pot sa apara in acest sistem putred.

Disfunctiile prezentate de dvs. in articol, au si ele legatura cu aceasta falsa superioritate auto-intretinuta de mediul universitar, datorata in special faptului ca nimeni nu i-a tras vreodata de maneca pe dascali. Si ma refer la piata muncii. Fiind acoperiti de procedura “respectarii programei”, profesorii nu dau socoteala nimanui, nici parintilor si mai important, nici absolventilor pe care ii produc.

Alta anomalie, cea fabricilor de diplome, care nu mai este doar o problema interna a sistemului academic, apare atunci cand peste cele de mai sus, se suprapune dementa statului care angajeaza prin concurs de dosare paraziti cu diplome cumparate, ce vor trai o viata intreaga linistit, pe banii contribuabului … Nu ma mira coruptia statului in aceasta situatie, nici demagogia politicienilor, dar m-a dezamagit mereu pozitia cadrelor universitare cu pretentii in problema asta, nimeni nu vrea sa spuna clar ca totul se intampla tocmai pentru ca statul angajeaza acei absolventi contrafacuti, oferind astfel finalitate si sens acestui fals act de invatamant. Se incearca mai degraba a se induce falsa idee ca aceasta anomalie este datorata privatizarii invatamantului, o idee gresita dar care convine nu numai politicenilor dar si multor profesori.

E si nomal sa le convina, cat timp statul percepe taxe cu forta pentru invatamant, din banii aceia se hranesc in special politicienii, iar profesorii, desi au salarii mici, nu au grija vreunei concurente si nici nu trebuie sa dea socoteala pentru calitatea actului de invatamant prestat. Toata lumea are deci de castigat, politicul, profesorii, mai putin elevul, care abia prea tarziu va intelege ca a pierdut ani din viata degeaba. Daca va

intelege vreodata. Pentru ca sistemul de invatamant, intr-adevar produce tampiti. Obtuzitatea sistemului, bazata pe mistificare, lasa brazde adanci in mintile celor care trec prin el si care devin mai tarziu parinti. Parinti care alaturi de profesori vor pune umarul la debusolarea urmatoarei generatii de copii.

Singura veste buna e ca exista alternative. Spre deosebire de sectoare publice, unde nu prea exista alternative la ce ofera statul, la educatie ele exista si sunt tot mai accesibile. Internetul, mijloacele de educatie moderne, tot mai diversificate, pun tot mai mult in umbra traditionalele metode de invatare, si nu ma refer numai la invatamantul primar, dar chiar si la cel superior. In fata acestei adevarate revolutii, sistemul de invatamant pare inert. Nici n-ar avea cum sa fie altfel. Indraznesc sa spun ca soarta lui pare pecetluita, dar ca el va exista atat timp cat statul are autoritatea de a ne lua taxe cu forta, el va exista insa va deveni tot mai inutil. Un fel de “taxa de protectie” pe care statul o percepe fara sa dea socoteala nimanui, care mananca timpul copiilor si le poate afecta gandirea.

Un alt aspect ar fi cel al aparentei subfinantari. O idee care place profesorilor, dar si politicienilor in campanie, nu si cand au de impartit bugete.. Din pacate, sa nu uitam ca finantarea trece prin filiera politicului. Politicul vrea sa sifoneze banii, si cu ce ramane vrea rezultate rapide, vizibile intr-un mandat, pentru a obtine noi voturi. Nimeni nu se apuca de vreo reforma de substanta, programe pe zeci de ani, nici un director nu va da mai mult decat o vopsea pe fatada scolii sau un termopan, daca e in gratiile inspectoratelor pentru a obtine banii necesari si care se dau de obicei pe criterii politice. Dar in interior, actul de invatamant ramane la fel de obtuz, indiferent de cati bani ne vor fi luati cu forta. Pana cand concurenta nu isi va spune cuvantul, percepera unor taxe mai mari pentru invatamant nu va rezolva nici o problema de substanta.

Tot aici as sublinia si mentalitatea parintilor. Nimeni nu cere socoteala statului pentru ce da in schimbul taxelor si sunt in general demultumiti, nu doresc sa dea bani in plus pentru invatamant. Tot ce sunt dispusi sa dea in plus este pentru a-si ajuta odraslele sa fenteze sistemul. Platesc meditatii doar daca exista iminenta unui examen. Nimeni nu plateste in plus un profesor pentru a-i da copilului sansa sa invete mai mult lucruri care sa ii foloseasca mai tarziu. Poate cu exceptia limbii engleze.

Inchei prin a evoca un episod din facultate, cand un coleg a intrebat o profesoara in prima zi de curs, de ce trebuie predata acea materie. Raspunsul a fost sec si intepat : “de-aia !”.

Răspunde

o gardon spune:10/02/2013 la 14:34iar eu, cand am intrebat o profesoara care preda Fundamentele psihologiei: ” ce competente vom dobandi la sfarsitul facultatii?”, aceasta mi-a raspuns: ” intreab-o pe doamna decan, daca ai curaj” si n-am avut, aveam examen cu ea peste o luna!

Răspunde

o MLZ spune:10/02/2013 la 22:05@ albatrosul verde:

“Robert Nozick – Why Do Intellectuals Oppose Capitalism” – un argument care mi se pare valid. Are legatura cu ce expuneti dvs.

Răspunde

o elena spune:12/02/2013 la 1:15@ albatrosul verde

corect     

Răspunde

39. VASILIU MIRCEA PAUL spune:

09/02/2013 la 14:05

„Nabulione” ÎN CLASA IV ? Demență totală ! De aici derivă tot restul.

Răspunde

40. octav spune:

09/02/2013 la 14:12

Foarte bun articolul.

Multumesc pentru ocazia de a citi ceva de calitate referitor la situatia din invatamantul romanesc. Ar fi bine ca o multitudine de parinti sa isi insuseasca punctele expuse de dvs la fiecare sedinta cu parintii.

Răspunde

41. adrian spune:

09/02/2013 la 14:17

Astept comentariile domnilor Stefan Vlaston, Mircea Miclea, Daniel Funeriu, daca ultimii doi mentionati pot sa coboare pana la nivelul de a comenta ceva aici.

Răspunde

42. Viq spune:

09/02/2013 la 14:28

Sunt placut surprins.De regula nu mai citesc articole mai lungi de 3000-5000 de cuvinte.Timpul nu-mi permite sa nu ma adaptez timpurilor.Si am inceput sa cred ca cine nu reuseste sa atinga elocvent esentialul intr-o expunere cat de cat succinta,

are o problema de adaptare. (Nu va speriati, si eu sunt unul dintre respectivii       )

Acest articol insa m-a pacalit     

Felicitari domnule Mihai !

Răspunde

43. Huitzilopochtli spune:

09/02/2013 la 14:29

Cum produce scoala tampiti … si cine ii angajeaza imediat

http://postimage.org/image/c469c6ua7/Răspunde

44. gogi spune:

09/02/2013 la 14:33

Suntem imbarcati cu totii – figurat vorbind, intr-o corabie situata in plinul oceanului agiat…In corabie, fiecare ocupant , are o singura preocupare asidua si personala : sa-i dea cat mai numeroase gauri .Fiecare ocupant desi vede f. bine ca intra din ce in ce mai multa apa, continua cu harnicie, gaurirea.Pe alaturi in larg mai trec si alte corabii din care n-i se striga:luati apa ! Va scufundati ! Noi , avem un raspuns naucitor:Si ce daca ? , noi avem treaba… Ce-aveti cu noi? Vedeti-va de traba! Stim noi ce facem! Nu-i treaba voastra, “strainilor”….Asa vad eu si situatia invatamantului romanesc dar nu numai.Minciuna cere minciuna ! Minciunile cer apoi trenuri de minciuni !Castelul cladit pe astfel de fundatie, are o singura sansa: Prabusirea !

Răspunde

o VASILIU MIRCEA PAUL spune:09/02/2013 la 15:25Johann Friedrich von Schiller:„Tocmai acesta este blestemul FAPTEI RELE – o datǎ săvîrşitǎ, ea induce şi pretinde mereu mai mult RǍU !” (Das eben ist der fluch der bösen Tat, daß sie, fortzeugend, immer Böses muß gebären !)

Na, că nu-i francez, nici englez, nici… Dostoievski !

Răspunde

45. Bubulina Gospodina spune:

09/02/2013 la 14:39

Hm, cam lung, adevarat in cea mai mare parte… Totusi, poate ca scoala cre-eaza (discriminare), daca vrem sa ne creaza cineva?

Răspunde

46. Silviu P. spune:

09/02/2013 la 14:40

Problema data ca exemplu din culegerea de matematica e simpla si se rezolva prin substitutie in 2 ecuatii cu 2 necunoscute, pentru aflarea sumelor), si inca 2 ecuatii simple ptr aflarea numarului de mingi ptr fiecare in parte(in clasa a 4-a exercitii cu necunoscute se fac). Nu stiu cum ati reusit sa definiti 19 ecuatii… Ce e drept putin cam grea ptr clasa a 4-a poate e mai mult ptr a 5-a.In legatura cu afirmatia “universitatile ar trebui sa se adapteze la cerintele pietei” nu sunt de acord. E cel mai rau lucru cel pot face studentilor. Universitatile trebuie sa formeze specialisti ce se pot adapta usor cerintelor pietei. Piata se schimba si daca ei nu sunt in stare sa tina pasul atunci devin inutilizabili in piata muncii. Din

pacate studentii din aceste vremuri au un viitor negru in fata pentru ca nu au fost formati sa evolueze, nu stiu sa se adapteze.

Răspunde

47. Iuliu-H spune:

09/02/2013 la 14:50

Kafkian tablou. Incurajatoare, totusi, increderea si speranta autorului in solutiile care ar putea sa vina de la

inaltii functionari ai ministerului de resort, bucuresti, romania. 

Acum, pe bune, razvratiti-va, bre, in contra statului asta totalitar, impotriva jafului si a bataii de joc la care va supune milionul de functionari care va paraziteaza facindu-va viata de zi cu zi un cosmar fara sfirsit. Nu aveti nevoie nici de ei, nici de ministerele lor. Va puteti organiza si planifica mult mai bine fara sfaturile si ordinele pe care vi le dau pungasii de la bucuresti in timp ce stau cu miinile pina la coate in buzunarele voastre. In Ardeal a fost viata si inainte de 1918. Si, dupa cum povestesc batrinii, n-a fost mai rau, ci mai bine.

Răspunde

48. Lena spune:

09/02/2013 la 14:51

Foarte complex textul si cu argumentari bune; atata ca, vreun si vreo se scriu fara cratima.

Răspunde

o Mihai Maci spune:09/02/2013 la 15:43Va multumesc, observatia e justa si rog moderatorul sa faca indreptarea cuvenita.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

49. Consonant spune:

09/02/2013 la 14:54

Domnule Maci, acest articol este binevenit dar departe de a fi suficient. Mai rau, este mult prea putin. Trebuie o miscare de masa pe directia aducerii in limitele bunului simt a ceea ce se petrece in scoala. Eu sunt ingrozit si de ceea ce se intampla la nivel universitar: este naucitoare lipsa de minim simt de raspundere pentru copiii (fiindca cei mai multi sunt copii pana la douazeci si ceva de ani) care vin catre universitati cu speranta si care sunt intampinati cu dusmanie exact de cei de la care ar trebui sa primeasca lumina cunoasterii.

Revenind insa la ciclul gimnazial si liceal, inertia societatii este atat de mare in Romania incat nu ma mai surprinde reactia copiilor. Am invatat de la copiii mei si partial de la studentii mei cat de complexa este viata lor in vremurile astea si la cate provocari trebuie sa le faca fata. Va dau perfecta dreptate: cei care se ocupa cu “pedagogia” sunt, in termeni foarte blanzi, pur si simplu incompetenti.

Răspunde

50. ionut spune:

09/02/2013 la 15:08

Pe fond articolul pune niste probleme bune, insa ilustreaza la fel de bine titlul. Si o sa dau doar 2 exemple:- 1) Cate cuvinte are articolul? si cate idei? cat de concise?- 2) M-am uitat si eu pe prolema cu Andrei si Alin sau Calin. Daca reusesti sa treci peste faptul ca Alin si Calin sunt aceeasi persoana, nu stiu de unde ati scos 19 ecuatii!!! De fapt sunt 4 ecuatii, dintre care primele 2 se rezolva impreuna si sunt cheia problemei, iar ultimele 2 le incadrez ca ecuatii doar ca sa ajung mai aproape de 19. Asadar:ecuatia 1: X/5 + 3 = Y/3ecuatia 2: ((X+9)+Y)*2 = 436

Dupa ce se rezolva cele 2 ecuatii, mai apar 2 doar pentru a da raspunsul final:A = X/3B= Y/3

Va las pe d-voastra sa decideti ce reprezinta X, Y, A si B, iar raspunsul la prolema consta in A si B.

Acuma, intrebarea mea este: concis nu sunteti, ce inseamna o ecuatie nu stiti, sunteti produsul scolii romanesti? Daca da, ce incredere sa am eu ca cititor ca identificati corect problema invatamantului?

Răspunde

o Mihai Maci spune:09/02/2013 la 15:40Va multumesc pentru observatie. Aveti dreptate, sunt doua ecuatii si o inlocuire. Calculele mi-au iesit mie in numar de 19 (in conditia in care le-am scris detaliat – pentru a i le putea explica fiicei mele). Totusi, ma vad nevoit sa observ ca adunarea fractiilor cu numitori diferiti, trecerea la numitor comun si apoi renuntarea la numitori nu se studiaza pe clasa a IV-a. In fine, chiar daca s-ar studia, vi se pare interesant sau util ca un copil de 10 – 11 ani care cu greu apuca sa fixeze tabla inmultirii sau sa faca ecuatii simple respecatand ordinea operatiilor si a parantezelor sa se ocupe cu asemenea probleme? Avem, in scoli, copii capabili de subtile analize gramaticale, dar care citesc silabisind.Cat despre ideile textului, va marturisesc ca nu mi-am dorit sa fac o expunere pe puncte si liniute: probleme – posibile solutii. Nu am nici competenta, nici vederea de ansamblu necesara unei asemenea panorame. Ceea ce mi-am dorit eu a fost sa atrag atentia asupra unor probleme concrete de care m-am lovit, pe care am incercat sa le inteleg (cu cunostintele mele – atatea si asa cum sunt acestea) si carora n-am reusit sa le aflu un rost la nivelul sensului. Pe scurt, ideea mea e urmatoarea: invatamantul preuniversitar din Romania are – atat cat pot eu sa-mi dau seama – un caracter stufos si abstract, pe care interesele de cariera si de beneficii il potenteaza. Problema, simpla in fond, e aceea ca societatea romaneasca – asa cum e ea astazi – nu are nici o nevoie de cunostintele multe si abstracte ale elevilor de liceu (voi incerca sa arat acest lucru in urmatoarele doua texte). Si atunci nu pot sa nu ma intreb – in primul rand ca parinte, apoi ca profesor: la ce bun? La ce bun, cu atat mai mult cu cat marea majoritate a elevilor nu pot sustine ritmul impus de scoala?

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

ionut spune:09/02/2013 la 20:23Domnule Mihai Maci,

Pe fond aveti dreptate, dar stiti dumneavoastra, Diavolul e in detalii – pe fond toti avem dreptate. M-am legat de exemplul asta pentru ca face parte din articolul dumneavoastra si exemplifica foarte bine faptul ca fiecare se pricepe la ceva, dar nu la multe altele. Din pacate de multe ori ne dam cu parerea in cele multe altele.

Va rog eu nu mai continuati exemplul ala ca nu o sa ajungeti la 19 ecuatii. Alea 19 sunt transformari, dar pe acelasi sistem de ecuatii. Si nu stiu daca e nevoie chiar de 19, as zice puate 10. Poate v-a ramas o regula din scoala: numarul de ecuatii trebuie sa fie egal cu numarul de necunoscute, pentru ca sistemul sa fie determinat si rezolvabil (nu intru in mai multe amanunte). Daca d-voastra aveti 19 ecuatii, ganditi-va care sunt cele 19 necunoscute.

Daca mi se pare normala problema pentru clasa a 4-a? Depinde de elevi si de ce au facut inainte de asta. Problemele de matematica cu care am inceput eu (am avut un invatator f bun, dar daca intru in amanunte o sa imi ziceti ca scotea tampiti) se puteau rezolva prin metoda grafica – un fel de algebra cu segmente, ilustrata. Evident ca exista si o rezolvare pur algebrica, insa problemele puteau fi rezolvare si fara a apela la necunoscute, x si y. Si asta a fost foarte bine. Deci, daca la scoala copilul d-voastra a trecut deja prin etapa respectiva (1-2 ani), problema e buna pentru o rezolvare pur algebrica (pentru ca e mai greu rezolvabila grafic).

Cat despre inmultiri, eu le-am facut in clasa a 2-a. Sincer, nu mi se par foarte grele pentru clasa a 4, dar repet, poate ma raportez la alte vremuri.

Răspunde

o filadel spune:09/02/2013 la 16:47@ionutNu vă supărați că-mi exprim o părere. Și dvs. faceți aceeași ilustrare a titlului. Articolul nu se referă la rezolvări ale problemelor de matematică. Asta înseamnă că n-ați înțeles ideea lui ci ați făcut o demonstrație de … ceva fără legătură cu subiectul. Cu alte cuvinte arați strașnic pe lîngă ogor.Pe de altă parte m-ați convins că nu aveți habar despre metoda aplicată în clasa a 4-a și totuși insistați să vă exprimați opinia exact pe acest subiect. Trimitere la titlu din nou.

V-am răspuns numai fiindcă reprezentați un exemplu excelent pentru ideea exprimată în acest articol. Deși autorul a dat, spun eu, destule exemple al dvs. este cu adevărat reprezentativ.

Răspunde

ionut spune:09/02/2013 la 20:07Nu va inteleg argumentele. Articolul l-am citit putin pe sarite, am trecut cam prin fiecare paragraf, dar comentariul meu nu s-a referit numai la problema de matematica, asta ati vrut dumneavoastra sa vedeti, ci la seriozitatea si calidatea argumentelor autorului. Ma pricep mai mult la matematica cel putin acolo e usor de observat cine are si cine nu dreptate, nu imi permit sa fac observatii legate de pedagogie sau de alte pareri exprimate in articol, unde fiecare isi da cu parerea (inclusiv ministerul) si elevii sufera.

Răspunde

Sara spune:09/02/2013 la 20:50Ionut, spui ca te pricepi la matematica. Dar n-ai inteles esenta articolului. Si anume, ca problema era nu pentru adultii care se pricep la matematica ci pentru elevii obisnuiti de clasa IV. Prin demonstratia prezentata de tine mai sus, ce ai aratat ? Ca stii sa rezolvi o problema de clasa IV si asta pentruca esti priceput. Subiectul era cu totul altul. Daca n-ai inteles era mai bine sa renunti la comentariu si sa te bucuri ca esti priceput la matematica si ai rezolvat problema.

Răspunde

ionut spune:10/02/2013 la 21:13Nu Sara, am aratat ca articolul contine cel putin un element incorect.

Răspunde

51. barbicioiu raj spune:

09/02/2013 la 15:13

Acum vreo 3 ani cind D-nul Presedinte Traian Basescu a facut aceasta afirmatie,majoritatea au satit de cur in sus si l-au ponegrit pe toate posturile Tv.-ei iata se pare ca a avut dreptate…Cu timpul se vor dezmaticii din ce in ce mai multi.

Răspunde

52. Sorin spune:

09/02/2013 la 15:21

Scoala de astazi este cea pe care vor cei (cu studii facute pe vremea comunismului)care ne conduc, sa o avem. Daca zi de zi, romanul accepta sa fie calcat in picioare, sa primeasca pomana, sa accepte ceea ce i sa da (informatii, seriale, scandaluri TV, stiri manipulante) fara sa analizeze daca il ajuta la ceva, daca in loc sa creda in el insusi ca poate mai mult, asteapta promisiunile candidatilor si sa moara capra vecinului, atunci, cine oare sa creada ca poate schimba ceva in viata elevului, in educatia elevului, in programa scolara, in afacerile necurate din tot ceea ce insemna sistem. Dumneavoastra ati rezolvat problema cu 19 ecuatii, cati parinti credeti ca pot ajunge pana la a doua ecuatie? Cine sa ia atitudine si sa ceara ceva pentru copii in problema asta, cand nici profesorii nu au niciun interes sa schimbe ceva, pentru ca si ei vor trebui sa schimbe tot in comportamentul si viziunea lor despre viata, multi dintre ei au peste 45-50 de ani, este greu sa schimbi ceva cand tot se rezuma la bani acum nu in viitor. Sunt curios sa vad cate comentarii vor fi la acest articol. Asta va spune tot despre toti. Felicitari domnule, si succes.

Răspunde

53. Mircea Lutic spune:

09/02/2013 la 15:32

Avand in vedere ca “meditatiile” sunt indispensabile intrebarea care mi-o pun e daca “educatia obligatorie” e constitutionala. Devreme ce tot e inutila (sau chiar daunatoare) – mi se pare corect ca parintii sa aiba dreptul sa-si educe copiii acasa. Ce-ar zice statul de asta? I-ar da in judecata pe parinti?

Răspunde

o A.M. spune:10/02/2013 la 19:16Poate găsiți un răspuns (aproximativ) uitându-vă la cum se comportă Statul vizavi de obligativitatea recent introdusă pentru „clasa zero”? Din ce-mi aduc aminte din presa vremii (toamna trecută) cel puțin în unele orașe au apărut amenințări ale autorităților locale vizavi de părinții care refuzau să-și înscrie odraslele, cum că dacă nu o fac se vor pomeni cu Garcea la ușă.

Al’fel, eu votez cu două mâini întregi pentru încurajarea educației acasă. Inclusiv prin specificarea clară, și neechivocă, în însăși legea educației a dreptului părinților de a-și educa copiii după cum cred că-i mai potrivit.

Răspunde

54. Cristian Ioan spune:

09/02/2013 la 15:48

Multumesc mult!

Nu ma refer la articol in sine, care este important, interesant, dar lung, l-am parcurs doar superficial, ci la un aspect punctual. Poate o sa vi se para tivial si fara legatura cu subiectul, dar Dvs. imi rispiti o mare nedumerire atunci cand spuneti: “zilnic, fie eu, fie sotia mea, o insotim dimineata de acasa la scoala si la amizaa, inapoi acasa”.De mai bine de cinci ani remarc impactul asupra traficului (oricum aglomerat) al parintilor ce isi duc copii la scoala, iar de un an, de cind a muriit si tata, intreb disperat pe colegii mai tineri <> Eu imi amintesc, de xemplu, de vrema cand din Gara FIlaretn plecau trenuri, dar nu mai tin minte de loc daca in clasa intai ma duceau parintii sau bunica la scoala! ală şi la amiazăzi de la şcoală înapoi, acasă. Oricum mergeam pe jos, nu numai ca nu aveam masina, dar era o singura statie de autobuz, insa efectiv nu puteam sa pricep cerintele contemporane referitoare la transportul elevilor …

Răspunde

55. vlad hilitanu spune:

09/02/2013 la 15:53

http://vladhilitanu.blogspot.ro/2013/01/sa-educam-prin-joaca.htmlAsta ar fi solutia.Răspunde

56. X spune:

09/02/2013 la 16:03

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=zDZFcDGpL4U#!Răspunde

57. Anda spune:

09/02/2013 la 16:07

Un articol care mă bucură doar pentru că la rândul meu am sesizat şi discutat aceste aspecte cu prieteni şi colegi. Am 24 de ani, termin un master la o universitate cu pretenţii. Am fost mereu la buget, am avut mereu bursă, am învăţat ce mi s-a dat şi în plus. Am remarcat prin anul II că dacă vreau realmente să rămân cu ceva din aceşti ani trebuie să acţionez contrar indicaţiilor profesorilor: să aleg alte materiale educaţionale, să mi le însuşesc prin alte metode de studiu etc. Nu am fost educată să analizez, să critic, iar dialogul în contradictoriu trece drept impertinenţă şi este complet contraindicat la universitate. Unii profesori scriu cărţi antologii-de-citate şi predau discipline despre care nu au nici măcar cunoştinţe de bază. La 24 de ani însă scriem după dictare şi ne ferim de multimedia ca de comunism.

Una peste alta, în scurt timp absolv, nivelul meu profesional este submediocru (raportat la cerinţele internaţionale ale meseriei pentru care m-am “pregătit”) şi încă nu mi-e clar ce am greşit. Mă aşteaptă probabil o frumoasă carieră în ospătărie, unde nu voi avea nicicând şansa să aplic clasificările cu liniuţă de la capăt pe care le-am absorbit ca un tomberon intelectual atâţia ani de zile.

Răspunde

o elena spune:12/02/2013 la 1:19@ Anda

Nu eşti singura – dacă te consolează.Dar îmi place expresia “tomberon intelectual” – chiar asta suntem.

Răspunde

o savedanube spune:25/02/2013 la 16:42Subscriu la cele de mai sus. Intamplator am pe cineva in familie, care este bursier la o facultate din Ctza. Chiar la o tema pe care au primit-o, cursul prezentat de profesor avea formulele gresite (studentii au primit cursul tiparit pe hartie, ca sa nu se inteleaga ca au fost luate notite gresite). Pentru a putea face totusi lucrarea, au cautat teoria pe net.

Răspunde

58. dan spune:

09/02/2013 la 16:13

D-le parinte…subscriu pana in cele mai intime amanunte cu frustrata dvoastra scanare a acestui sistem analfabet plin de doctori decenti.Inima incepe a-mi bate mai tare cand ma gandesc ca ai mei urmasi de abia de-acu’ stau sa vina. Sper, ca orice dobitoc neputincios, ca pana la acel viitor, decidentii s-o dea tare cu capu’ in pragu’ de sus. Altfel voi ramane si eu, recitind articole, un tata frustrat alergand de nebun dupa culegeri si meditatii.

P.S. faceti un forward catre cei cu capuri mari si inimi mici, poate – poate v-a inspira pe cineva. Asta in cazul fericit in care s-ar deranja cineva de acolo sa lectureze aceasta tema

Răspunde

59. anna spune:

09/02/2013 la 17:12

Articolele aparute in aceasta sectiune pe tema invatamantului romanesc si a ceea ce produce acesta aduna multi sustinatori .Toti suntem revoltati si asteptam solutii de la “societatea civila”.In ceea ce priveste educatia, organizatiile non-guvernamentale s-au format in ideea de a sustine finantarea unei scoli/gradinite private si in consecinta nu pot lua atititudine ( daca ar dori ) pentru ca ar fi acuzate de interese”private”.Asadar la cine ne referim cand spunem “societatea civila” in cazul acesta? Poate daca cei aproximativ 8700 de cititori sau macar cautatori de idei despre invatamant s-ar considera parte din “societatea civila” si ar adopta o atitudine CONSTRUCTIVA ,lucrurile ar misca putin , putin . Si ar lua apoi contur .Fiecare copil inscris la scoala in Romania are macar un apartinator -ne-am aduna poate mai multi decat la orice referendum, daca am fi constienti ca societatea civila e facuta din mici parti , cu atitudini coerent

asumate-noi, parintii.Altfel ,suntem doar spectatori si , din cand in cand carcotasi sau aplaudaci .

Răspunde

o Stefan spune:10/02/2013 la 20:57Eu personal astept solutii de la cei din Minister si Institutiile bugetare de profil cu oameni care sunt platiti sa ofere solutii. Daca nu le ofera, poate ca ar fi timpul sa isi dea demisia. Societatea civila poate sa discute, sa arate punctele nevralgice, dar cred ca nu are calificarea necesara pentru a oferi solutii.

Miile (cred ca zecile de mii) de absolventi ale Facultatilor de profil, Pedagogi, Psihologie, Educatie, nici eu nu mai stiu care si cate sunt. Aceste Facultati au Scoli Doctorale, oameni care fac doctorate pe aceste domenii ale Educatiei Secolului XXI. Ei sunt in masura sa ofere valoare si solutii moderne.

De exemplu, Universitatea Iasi are Facultate de Psihologie si Stiinte ale Educatiei cu 2 688 (nu stiu si nici nu mai caut la alte Universitati din tara Facultati de profil). De la ACESTI oameni astept eu soltii, articole, discutii. Altfel, sunt inutili. Rezultatul muncii lor este ineficient.

Răspunde

60. angelomiu spune:

09/02/2013 la 17:17

Cu totul de acord cu ce spune autorul…mai putin in partea cu invatamantul in zone rurale…din pacate, eu am avut o experienta cumplita: il aduc in toamna lui 2011 pe baiatul meu cel mare, de la scoala din Maneciu Pamanteni, Prahova, in Bucuresti, scoala 172 – Sfantul Andrei – scoala buna, din Drumul Taberei….la sfarsitul lui 2012, a trebuit sa il duc inapoi la Maneciu Pamanteni, caci nu mai invata nimic, iar profesorii nu mai faceau nici un fel de lectii la scoala…a reinceput cursurile la scoala din Maneciu Pamanteni fiind, in medie, cu trei lectii in urma fata de cei de aici..Cat priveste viitorul scolar al lui, dar si al fratelui sau de cinci ani…problema va fi rezolvata….EMIGRAM….am ales Franta, asa ca, peste maximum un an, copii vor invata, foarte probabil la Paris sau in imprejurimi…asta este…trebuie sa parasesc o cariera performanta – din punctul meu de vedere, cel putin – in Romania, ca sa emigrez sa aiba copiii mei un viitor – cel putin sub aspectul studiilor..

Răspunde

61. johnny spune:

09/02/2013 la 17:19

Ok. Eu sunt trecut acum de 30 de ani, pot spune ca am o slujba buna si m-am format in vechiul sistem de invatamant (la revolutie eram in clasa a IV-a). Evident, pana am terminat eu cele 12 clase, lucrurile nu se schimbasera inca atat de mult, incat sa pot spune ca m-am format in “noul” sistem.Normal, am cifoza, pana in clasa a VIII-a am carat la manuale si caiete de nu mai stiam ce am cu mine. M-am desteptat abia la liceu – clasa de filologie, deci 3 caiete in total: romana, franceza si “caietul universal”. Manualele, acasa, cu exceptia romanei si francezei, logic. De fapt incepand dintr-a X-a nici n-am mai cerut manuale de matematica, fizica si chimie. Eram praf oricum la materiile respective, deci manualul nu ma ajuta prea mult. Nota 5 o luam oricum la materiile astea, ca eram clasa de filologie, deh.Cum se facea scoala? Pai ca sa intru la liceu am tocit porcariile inttulate “comentarii”. Tocit, normal, ca nimeni nu era in stare sa le reproduca altfel. Matematica pt. admiterea la liceu a facut maica-mea cu mine, ca altfel… Bani de meditatii nu aveam, ghinion (pt. maica-mea). Gramatica am priceput-o singur.Si pt. facultate (Drept) istoria am invatat-o eu pe de rost (2 manuale, cl. XI si cl. XII), gramatica o pricepeam si atunci. De citit, am citit fara sa ma indemne scoala in sensul asta, imi placea mie si aveam multe carti acasa. Practic, puteai termina o clasa de filologie fara sa citesti vreun roman din programa.

Sincer, nici in ziua de azi nu stiu daca scoala asa cum facut-o eu a fost buna sau rea. Constat insa ca nici unul din colegii de clasa din liceu n-a ajuns muritor de foame. Ce pot spune insa, e ca pe vremea mea parintii erau mult mai preocupati de scoala odraslelor decat in ziua de azi. Ganditi-va si ca sunt elevi de liceu cu sute de absente. ” Pe vremea mea”, daca aveai 50, erai propus la exmatriculare.Nici nu stiu daca problema invatamantului romanesc din ziua de azi o constituie profesorii sau parintii elevilor…

Răspunde

62. marian d. spune:

09/02/2013 la 17:27

ati scris ceea ce simtim majoritatea parintilor! E dezastru, nu putem face fata, bani, culegeri, concursuri, olimpiade, in ce imi transform copilul de clasa a IV-a? Nu se mai poate asa, trebuie sa REACTIONAM!

Răspunde

63. vera_cruz spune:

09/02/2013 la 17:31

un mic comentariu rautacios – de ce autorul nu a simtit nevoia sa faca aceasta radiografie, destul de corecta, de altfel (cu mici scapari), atunci cand la parghii erau oamenii celui care s-a exprimat ca “scoala romaneasca produce tampiti”?Sau inainte ca LEN sa fie asumata si sa produca mai mult degringolata si abrambureala, decat reforma reala si obiectiva?Altfel, sunt de acord in mare parte cu analiza, mai putin cu pietrele care se arunca non stop inspre partea “realista” de catre cei care exagereaza cu materiile umane. Fraza “de pildă faptul că în domeniile reale (care operează ele însele cu un aparat matematic şi în care răspunsul trebuie să fie – aproape invariabil – unul univoc) cuantificarea rezultatelor – atât de trendy în ultima vreme – e mult mai uşoară decât în domeniile umaniste, unde interpretarea joacă un rol definitoriu. ” este corecta. Ceea ce uita autorul sa spuna ca tocmai cele mai inchistate si mai rigide formule de examen vin tocmai dinspre latura materiilor umane, care nu incurajeaza aproape deloc “interpretarea”, si ca cei mai flexibili profesori sunt tocmai cei care vin dinspre latura reala… Cel putin, asa am intalnit eu. Puteti sa cautati si pe forumul profesorilor al MEC, sa vedeti cine e mai rigid…

Uma din micile inexactitati – ex 3) manualul de biologie respectiv mai e in uz? Din cate stiu, in 2004, probabil de “frica” modificarilor posibile dupa alegeri, slujbasii MEC au modificat “la greu” si “ochiometric” programe – astfel ca genetica de-a XII-a trecea intr-a IX-a, optica la fel etc. Deci manualele ar fi trebuit schimbate in 2004…ex 1) Suma reala detinuta de cei 2 copii ar fi 209 care nu se divide la 3…

Răspunde

64. un cititor spune:

09/02/2013 la 17:34

Găsesc textul d-lui Aligica publicat azi pe Contributors criticabil sub câteva aspecte.

1.Tonul mi s-a părut răstit, arţăgos, grăbit. Cititorii sunt trataţi de sus. Impresia este de aroganţă.

2. Mesajul este revendicativ, cerând pentru sine privilegii speciale, pe care, din câte ştiu, platforma « Contributors » nu le acordă : publicarea automată a textelor şi dreptul autorului de a hotărî ce comentarii

afişează. Dl. Aligică pledează pentru spargerea acestui sistem, dar nu reisese clar dacă o face doar pentru sine şi pentru alţi câţiva, sau doreşte ca toţi contributorii să beneficieze de aceste privilegii. Înclin să cred că autorul textului doreşte privilegii speciale doar pentru sine, eventual pentru alţi câţiva. Nu este clar după ce criterii ar acorda „Contributors“ aceste privilegii.

În cazul în care platforma « Contributors » abdică de la propria politică editorială – care a făcut din « Contributors » o publicaţie decentă şi echilibrată – permiţând privilegii speciale pentru unii contributori, atunci se creează şi la « Contributors » acea situaţie de dezordine balcanică care a adusa ţara noastră la nenorocire, cu privilegiaţi, şmecheri, fraieri, etc. Consider că sistemul editorial actual, cu o redacţie care stabileşte ce materiale se publică dupa o prealabilă lectură şi cu o moderare generală şi neutră a comentariilor este cea mai bună garanţie pentru menţinerea ţinutei şi calităţii.

3. Textul, dar mai ales comentariile d-lui Aligică, insultă cititorii fără motiv, împărţindu-i în două categorii: cei pe placul d-lui Aligică şi ceilalţi, trataţi jignitor (tembeli, imbecili, postaci) . Nici aici nu reiese clar după ce criterii împarte d-l Aligică cititorii, în afară de şansa sau ghinionul de a fi fost de acord cu dânsul.

Împresia generală ce mi-a făcut-o acest text scris în tgrabă este de aroganţă şi pretenţii nejustificate care riscă să perturbe calitatea editorială a platformei „Contributors“.

Răspunde

o A. spune:10/02/2013 la 0:04Aţi greşit adrisantul: aici e textul domnului Maci.

Răspunde

Dragos Paul Aligica spune:10/02/2013 la 5:05E geniala! Nu mi s-a intamplat niciodata.Da. Omul asta s-a plans azi iritat ca nu i-am publicat eu comentariul . Mi-a venit cu o intreaga filozofie ca sa vezi si sa nu crezi. I-am spus ca interventia lui nu a ajuns la mine si sa-l retrimita si ca evident trece de moderare. Ca nu am cenzurat pe nimeni azi.

Acum mi-a atras un cititor atentia:Misterul s-a dezlegat. L-a postat la alt articol si la alt autor. Si astepta sa apara pe pagina mea enervat ca-l cenzurez.

Mare e gradina lui Dumnezeu!

Răspunde

65. Vera spune:

09/02/2013 la 17:42

Domnilor si doamnelor,

Tampenia national valabila este ca desi cunoastem cu totii realitatea, nu suntem in stare sa actionam si reactionam nici macar in interesul propriilor copii! Aceasta e adevarata tampenie, pe care o creaza sistemul de invatamant! Sa fim intelesi ca si eu, in calitate de parinte, ma includ in aceasta categorie patologica.

In rest toate, blogurile si comentariile ori cartile publicate sunt “vorbe goale”!

Răspunde

66. Emil spune:

09/02/2013 la 18:29

Impecabil articol. Vă spune asta un tată de olimpic naţional de nivel aur şi argint (acum vreo doi ani a luat un argint şi la o balcaniadă) la matematică. Un singul lucru îi găsesc de vină, articolului: că nu poate fi descărcat precum alte articole ale dvs.

Răspunde

67. Sara spune:

09/02/2013 la 18:36

Felicitari, dle Mihai Maci.

Răspunde

68. Vladimir spune:

09/02/2013 la 18:42

In legatura cu problema celor doi copii , vad ca atat autorul articolului cat si mai multi comentatori numara prin cate ecuatii au rezolvat problema , unii dand chiar rezolvarea. Este drept ca problema era ceva mai dificila , dar ea se rezolva fara a folosi ecuatii, adica metoda algebrica , ci aritmetic. Metoda COMPARATIEI este aceea care se preta in rezolvarea la nivelul cunostintelor clasei a IV-a.

Răspunde

69. adriana spune:

09/02/2013 la 18:45

Buna ziua!Parintii mei sunt invatatori intr-un orasel de provincie cu 12.000 loc!

Tata are elevi simpli, chiar necajati, dar ingrijiti. El spune ca , la sf. clasei a IV, copilul trebuie sa stie sa scrie corect, sa citesca fluent, sa scada, sa adune, tabla inmultirii si impartirii!De aceea selecteaza mult manualul!

Mama are in schimb o clasa foarte buna , cu diversi copii, provenind din medii diverse. Cateodata, ea lucreaza si simultan, adica pe cei care pot mai mult, ii solicita mai mult. Nu este de acord cu caietele speciale (se sustrage inv atatorul de la o munca in plus, zice ea). INSA, pe de alta parte, parintii considera ca un invatator este cu atat mai bun cu cat cere mai multe caiete speciale, culegeri, caiete speciale la caite speciale… .

Răspunde

o andrada spune:20/02/2013 la 11:53

Felicitari parintilor tai. Da, copii(elevii), pana in clasa a IV-a, invata sa invete, incepand cu clasa aV-a, invata propriu zis.Dar altfel, la “terminarea” liceului, vor merge cu totii la Spiru Haret, vor termina cu totii o facultate la zi (fara sa se prezinte macar o zi la cursuri),in special psihologia, apoi vor urma un master – de preferinta in criminalistica -suna mai cool, unde la fel nu se vor prezenta,desi initial s-a spus ca la cinci absente vor fi exmatriculati,vor obtine o DIPLOMA pe care ti-o vor flutura pe sub nas,dar ei scriu” MIAU SPUS PROFESORII” precum pisica atunci cand miorlaie.HALAL PROFESORI,HALAL STEDENTI!Nu va mai mirati si minunati atata, acum toate “fetele bune” si baietii “descurcareti” sunt studenti la ‘PSIHOLOGIE, STIINTELE COMUNICARII SAU JURNALISM” si, atunci …pana cand……..?!

Răspunde

70. Roxana spune:

09/02/2013 la 18:56

Tind să cred că şi în perioada 1996-2004 (clasele I-VIII) erau probleme în ciclul de învăţământ primar şi gimnazial, dar ceea ce m-a salvat şi ne-a salvat generaţia noastră au fost oamenii destupaţi la minte (o mână de profesori) şi părinţii care mereu s-au unit şi au militat împotriva acestui tip de “metode abuzive”:1) am avut o invăţătoare care s-a ocupat de noi şi a avut grijă să înlăture profesorii acolo unde exagerau. In clasa a 4a ne-a venit un moşneag la Biologie şi ne-a zis aşa: “Porcul este un animal porc. Voi sunteţi nişte porci” pentru că am făcut gălăgie pe sală. Clasa a 4a, menţionez din nou. Un an mai târziu omul a “zburat” din şcoală după ce părinţii au insistat că un astfel de om nu poate fi in deplinătatea facultăţilor mintale încât să înveţe nişte copii de 10 ani.2) am avut o dirigintă care s-a ocupat de noi. În clasa a 5-a ne-a adus un profesor în vârstă la limba română. Ne-a învăţat cu drag toată gramatica, ne-a învăţat să facem comentarii literare fără să ne suprasolicite. O dată la 2 luni ne scotea pe dealuri (în timpul orelor!! – ne învoia de la matematică, biologie) şi ne scotea la mişcare. Ne vorbea de natură, de sănătate, ne lăsa să alergăm, să fim… liberi. A doua zi fiecare povestea la oră ce a observat diferit – o compunere de 1/3 de pagină.3) am avut un director al şcolii, profesor de sport şi şahist. Timp de 8 ani ne-a introdus cel puţin 3 ore de sport/săptămână, ne-a dat reduceri la patinoar, ne-a luat la concursuri de şah şi ne-a dat premii (diplome, cadouri, bani – nu mulţi, dar cât să învăţăm că “it pays to have passions”).4) Am avut profesori de limbi străine care deşi la prima vedere băgau spaima în noi, te învăţau gramatica, vocabular, citire şi apreciau fiecare efort. N-aveai cum să nu îi iubeşti după ce terminai clasa a 8-a. Se legau de fetele care veneau îmbrăcate sau machiate ca de club. Îţi explicau totuşi că e important să ştii o limbă străină şi avea grijă să explice bine, să te înveţe.5) Niciodată nu ni s-a impus să purtăm vreun fel de uniformă, tocmai pentru a nu fi aduşi la “normă”. Am fost lăsaţi liberi, încurajaţi, s-a discutat cu noi atunci când a fost cazul, s-au ţinut orele de dirigenţie. Mai mult, olimpiadele nu costau bani, de multe ori, dacă te calificai mai departe ţi se asigura cam 90% din totalul costurilor. Mai dădeau şi părinţii ceva, că deh, vorba aia, pleacă copilul din oraş, îi dai un bănuţ de cheltuială.6) Aveam un profesor de fizică şi chimie care a cules toate substanţele şi uneltele posibile de pe la universităţile din ţară şi ne-a dotat nouă laboratoarele. Nu am avut la liceu ce laboratoare de chimie şi fizică am avut la şcoala generală. Am făcut sute de experimente, eram un fel de “mad scientists” la chimie, toţi cu halate albe. De multe ori n-am avut nevoie de manuale, le lăsam acasă sau în bănci. Ne-a învăţat prin “poezii” fiecare element chimic, fiecare legătură fizică etc. Am ţinut şi pentru cei mici ore de “magie” în care transformam apa în vin cu elemente chimice sau făceam un ou să plutească.

Ar fi multe de zis, dar să spunem că am rămas cu amintiri plăcute din gimnaziu datorită unor profesori care au pus pasiunea şi dedicarea înaintea banilor şi a surselor de venit “extra”.

Iar ca un ultim cuvânt: la noi culegerile de matematică aveau maxim 50 de pagini. Şi erau într-adevăr probleme grele, dar cu soluţii la sfârşit. Profesorii ne explicau soluţiile problemelor ca să ştim pe viitor cum să rezolvăm altele. Ne făceam singuri planşe cu teoreme şi formule şi le aveam la dispoziţie la teste. Nu se poate numi “copiat”. Şi în facultate ni se dădeau formulele, doar nu era să memorăm 50+ formule. Pentru ce, până la urmă?

Nu îmi vine să cred cât de mult s-a degradat sistemul. Şi aparent nu se întâmplă doar în oraşele mari, se întâmplă şi in cele mici/medii. Şi e doar o diferenţă de 13-14 ani între ce era atunci şi ce e acum la nivelul claselor de gimnaziu. E trist…

Răspunde

o A. spune:10/02/2013 la 0:02Imposibil să fi avut profesor special la Biologie într-a 4-a! Clasa a 4-a era în ciclul primar, iar orele se făceau cu educatoarea. Abia dintr-a 5-a apare materia “Biologie” şi este predată de un profesor specializat (până atunci se numise “Cunoştinţe despre natură”).

Răspunde

Roxana spune:10/02/2013 la 4:15L-am avut în clasa a 4a în cadrul unui opţional. Învăţătoarea voia să ne pregătească pentru ceea ce ar fi urmat în clasa a 5a.

A fost un experiment nefericit cu un om care trebuia să-şi vadă de pensia lui demult. Mă rog, nu era biologie, erau ”ştiinţe ale mediului”. Irelevant, oricum.

Răspunde

b. spune:10/02/2013 la 5:36Teoretic, aveti dreptate. Practic, si eu am avut in clasa a IV-a profesoara de istorie care preda la V-VIII. Nu stiu daca a fost la mica intelegere sau nu, insa va pot asigura ca exista astfel de cazuri (sau cel putin au existat in anii ’90).

Răspunde

Roxana spune:10/02/2013 la 16:21Exact.Îmi amintesc că am avut încă din clasa a II-a profesoară de limba engleză. Şi încă din clasa a II-a ne-a fost predată şi acea materie, “Ştiinţe ale naturii” (sau ceva similar).

În clasa a IV-a deja aveam profesoară de istorie, profesoară de “cultură civică” şi acel profesor de “ştiinţele mediului”, un fel de biologie primară. S-au incercat toate acestea pentru a ne uşura trecerea la ciclul gimnazial, pentru a ne obişnui cu mai mulţi profesori la clasă.

Chiar am prins clasele I-II sistemul de note, nu de calificative. Undeva după 1998 s-au introdus la şcoala primară “calificativele”. Iar începând cu clasa a V-a am revenit la notarea de la 1 la 10.

Iar când am terminat clasa a VIII-a, în 2004, am fost prima generaţie care a dat Teste Naţionale. Tocmai se făcuse trecerea de la Testul de Capacitate, deşi la fel dădeai examen scris în sesiunea din iunie la Limba Română, Matematică şi Istorie/Geografie. În schimb, la liceu am prins admitere cu dosar, nu s-au mai dat admiteri pe bază de examene. A fost înlăturat sistemul de admitere la liceu tip examen cu 6 ani în urmă. Îmi amintesc că fratele meu, cu 6 ani mai mare decât mine, a făcut parte din ultima generaţie care a mai dat

admitere la liceu tip examen. Asta în 1998. 

S-au schimbat multe de atunci, dar mi se pare că era mai bine organizată şcoala atunci decât acum.

Răspunde

71. Cornelia Topala spune:

09/02/2013 la 19:11

Din pacate problema pe care o puneti in discutie are radacini foarte adanci. Lucrurile pornesc din anii de dupa razboi, odata cu venirea comunistilor. Sunt nascuta in anul 1940, asa ca am apucat scoala aceea de zece ani cu liceu cu tot, in care am invatat ca Stalin e cel mai mare lingvist, ca genetica si cibernetica sunt stiinte reactionare, Lucian Blaga nu exista, ca Eminescu a scris doar cateva strofe din “Imparat si proletar”, ca marii poeti ai neamului sunt A. Toma si Dan Desliu si multe altele de acest fel. Am apucat perioada cand pentru intrarea la facultate se dadeau doua concursuri in functie de sanatatea dosarului pe care-l posedai: daca erai copil de municitor sau de taran sarac dadeai un examen de dificultate minima care-ti asigura un loc chiar daca obtineai numai nota 5 (oricum 90 % din locuri erau rezervate pentru acest tip de dosar). Altfel stateau lucrurile in cazul in care erai copil de intelectual. Atunci examenul era draconic si patrundeai foarte greu in facultate. In plus completai la inceputul fiecarui an niste declaratii pe vreo 12 pagini in care trebuia sa spui ce avere au avut, ce politica au facut toate rudele si daca iti permiteai sa ascunzi vreun bunic chiabur sau vreun unchi detinut politic, puteai fi dat afara pentru declaratii false la dosar. Multi dintre cei cu dosar sanatos nu aveau o chemare speciala pentru invatatura, dar erau protejati de originea lor si ajungeau la sfarsitul studiilor fara sa se fi straduit sa-si inmagazineze cine stie ce cunostinte. De altfel nici nu le-o cerea nimeni. A fost generatia de intelectuali facuti cu de-a sila, care s-o inlocuiasca pe cea precedenta. Multi dintre acestia au devenit profesori care la randul lor au pregatit alti profesori si uite-asa calitatea invatamantului s-a deteriorat treptat pana s- a ajuns la situatia actuala. De aceea cred ca va fi foarte greu, infinit de greu sa se mai corecteze ceva. Marea masa a corpului didactic (cu exceptiile de rigoare) nici nu cred ca e capabila sa-si imagineze cum ar trebui sa-si exercite profesia, iar decidentii sunt alesi dintre cei pe care nu-i intereseaza cum se face treba, ci cum sa faca sa-si pastreze functiile si sa parvina la altele mai inalte.Asa se face ca nepotul meu la 13 ani trebuia sa citeasca Psalmii lui David si Psalmii lui Tudor Arghezi, poezia “Veche intamplare” de Nichita Stanescu si alte minunatii de acelasi fel (toate indicate intr-o lista de lecturi suplimentare propusa de minister), sa faca rezumate pe care sa le treaca intr-un caiet de lecturi suplimentare si pe care profesoara lui de romana le bifa fara macar sa se intrebe daca elevul a citit si a inteles ceva. Marturisesc ca imi venea sa ma duc la scoala si s-o rog pe aceasta doamna profesoara sa-mi spuna si mie ce a inteles din poezia “Veche intamplare” de Nichita Stanescu, dar m-a oprit gandul ca ar urma o persecutie asupra nepotului meu, pentru ca se poarta si acest lucru in scoala actuala. Si, vezi Doamne, copilul trebuie sa ia nota buna ca sa poata accede la liceul pe care si-l doreste!Asa ca sunt ingrozitor de sceptica in legatura cu viitorul invatamantului romanesc, dar ma bucur foarte mult, domnule Mihai Maci, ca mi-ati oferit posibilitatea sa-mi vars un naduf adunat intr-o viata de om.

Răspunde

o Un profesor spune:09/02/2013 la 22:56As dori sa-i raspund domnului Alex. Eu sunt in sistem de 17 ani. Garda veche de profesori, care au intrat la facultate pe baza de dosar, asa cum spuneti, si cred, acum incepe sa iasa la pensie. In anii 70-80, nimeni nu primea repartitie intr-un liceu bucurestean, sau dintr-o resedinta de judeti, daca nu turna la securitate. Nu trebuia sa fii cel mai bun. Trebuia sa semnezi niste declaratii. Asa s-au populat multe din liceele bune cu impostori si incompetenti. Acesti “profesori-securisti” au fost cei care au creat imaginea de azi a invatamantului. Anii 90-2000 i-au prins la catedra. Iar sistemul a fost construit in asa fel incat doar prin pensionare au plecat din el. Si asta cu mult scandal, de regula. Pentru ca cei mai multi nu doresc sa iasa la pensie. Li se pare normal sa ramana in continuare, pentru ca oricum nu depun prea mult efort. Sunt oameni pe care nimeni nu i-ar fi angajat niciodata. Comozi, lenesi, incompetenti. Fara metode de predare. Fara flexibilitate. Si ceea ce este mai rau, fara sa iubeasca eleviii. Acum incep sa iasa la pensie cei care au absolvit facultatea in anii 80. Sunt anii in care doar daca erai turnator la securiate, mai puteai sa primesti repartitie la un liceu dintr-o resedinta de judet. Altfel ajungeai sau in Delta, sau in nu stiu ce comuna la cateva sute de km de domiciliu.

Răspunde

72. alex spune:

09/02/2013 la 19:22

desi va dau dreptate pe fond …da exista o mare problema cu inv preuniversitar …da programa este proasta..manualele sunt proaste…da se cere mult prea mult elevilor…da totul e in buna masura o afacere …

cu ce nu sunt de acord insa este legat de matematica si stiintele realiste….exista scoli/icee de profil real si umanist… , nu vad de ce toata lumea trebuie sa fie elev la un liceu ca Tudor Vianu sau Mihai Viteazu …daca insa alegi sa fi elev la un asemenea liceu atunci din start in cunostinta de cauza ca alegi sa faci matematica, fizica, informatica, chimie la un anumit nivel …si mai putin materii umaniste …exista si licee pentru umanisti…poti alege ceea ce doresti sa studiezi ….nu vad care e problema cu matematica si stiintele reale si cu politehnica.. adica de ce sa nu se faca matematica la un anumit nivel? …doar pentru ca unii nu sunt capabili sa inteleaga problemele de matematica ? …pana la urma uitati-va la coreeni la japonezi , chinezi …si etc ..unde sunt si de ce au ajuns acolo ?…si chiar si la germani…credeti ca exigentele examenelor de absolvire la nemti sau francezi sunt usoare ? …. dvs credeti ca ati fi putut sa scrieti in mediul asta virtual folosind banuiesc un computer si toata tehnologia aferenta fara matematica si fizica si informatica , inginerie si bataia de cap a unora . …multi dintre ei romani …si da formati in scoala romaneasca … credeti ca asa stand si cugetand filosofic si studiind drept si economie putem noi acum sa ne expunem fiecare parerile ? …fara industrie, tehnologie, gandire creativa, inovatie suntem cam zero…doar consumatori…chiar credeti ca se poate fara matematica si stiinte ? …si va mai intreb de exemplu pentru un viitor medic este mai important sa fie bun la matematica sau sa fie capabil sa memoreze ?… poate nu stiti dar de exemplu in USA selectia studentilor la facultatile de medicina se face dupa rezultatele lor in primul rand la matematica …

Răspunde

o Ioana C. spune:10/02/2013 la 4:06Consider că deși școala românească – la nivel preuniversitar – are multe fisuri și întradevăr se bazează în mare parte pe cantitate, neluând în considerare nevoile masei și neîncurajând conceptul de “critical thinking” atât de valorat de piața muncii, ea reușește să pregătească adolescenți care pot face față provocărilor universitare naționale și internaționale.

Deși tindem a crede că educația în țările “civilizate” se face mai bine decât în țara noastră, aș dori să precizez, din experiență proprie, că mi s-a dovedit contrariul, studentă fiind la o facultate din Marea Britanie (program de licență). Am avut ocazia să mă întâlnesc de-a lungul celor 2 ani de facultate de situații în care colegii mei, englezi și nu numai, nu erau capabili să efectueze operațiuni matematice logice simple cum ar fi să lucreze cu procentaje sau să aplice banala regulă de trei simplă. Țin să menționez că programul de licență pe care îl urmez este clasat ca fiind primul în diverse topuri britanice în știința managementului, iar britanicii au nevoie de 2 sau 3 așa zise A-levels (dintre care unul la matematică) pentru a fi admiși la acest curs.

Un alt lucru de apreciat la învătămantul preuniversitar din România este că se pune accentul pe dobândirea esențială a cunoștințelor de limbi străine (l-aș putea numi multi-lingvism chiar). Ca de exemplu, când alți studenți din popoare cu mult mai dezvoltate ca al nostru (China, Rusia și altele nevorbitoare nativ de limba engleză) aveau nevoie de un an pregătitor (așa zisul Foundation Year), tinerii români aveau la bază un nivel avansat al limbii engleze, cu care erau gata să concureze pe plan academic. De asemenea, este de menționat faptul că fiecare dintre noi știm la nivel B2 sau macar la un nivel conversațional o a doua limbă străină cum ar fi franceză, spaniolă, germană, italiană, portugheză etc.

Iar când vine vorba de matematică, îi conducem clar și ca drept dovadă suntem apreciați de profesorii de pretutindeni. Deși am ales profilul de filologie în liceu, timp în care am avut un contact mediocru cu matematica, cu noțiunile de bază din ciclul gimnazial reușesc să fac față cu brio modulelor detestate de ceilalți colegi cum ar fi contabilitatea sau finanțele (care implică cifre și calcule, înspăimântătoare pentru englezi), și nu numai, ba chiar să am printre cele mai mari note.

Între timp, noi ne bucurăm aici de o bază de cunoștințe (acumulate preuniversitar) cu mult peste media internațională, le luam bursele britanicilor și în curând și joburile (pentru cine vrea să rămână aici)

Singura întrebare adresată de profesorul meu de Managamentul Tehnologiei și a Informației când încerca să gasească răspunsul la un calcul matematic simplu a fost: “Any East European here?”Concluzionez prin a zice că școala românească este departe de a fi perfectă, (nu mă pot afirma în ceea ce privește nivelul universitar), și mi-aș dori să înțeleg care este cauza rupturii dintre ceea ce produce școala și

ceea ce vrea piața. Un lucru ce ar fi de încurajat pretutindeni este pusul la îndoială, a informațiilor primite zi de zi, în comparație cu acumularea lor constantă, excesivă si de cele mai multe ori nefolositoare de către generațiile ce ies de pe băncile școlii.

Răspunde

Radu spune:10/02/2013 la 13:59Foarte frumos si foarte dragut ce spuneti. Dar tot scoala romaneasca e datoare a produce si casierele din supermarket sau femeile de serviciu. Intelectul (privit ca o resursa nationala) ar trebui ‘exploatat’ sau, mai degraba, valorificat, prin identificarea corecta a potentialului, nu dupa metoda calirii fierului (da-i cu ciocanul tare, daca n-a fost calit bine o sa crape).

Va felicit ca urmati un curs in UK, este o oportunitate de invidiat. Dar ar trebui sa realizati paradoxul situatiei, dumneavoastra sunteti in UK, nu in Romania. De facto, dati dreptate autorului. Reiterez, rolul invatamantului preuniversitar NU trebuie sa fie acela de a pregati tineri apti a intra la cele mai prestigioare universitati. Ci de a-i pregati, pe cat posibil, pentru viata. Marea masa a societatii, masa angajatilor NU are nevoie de diplome universitare. Cum de se intampla ca acest breaz invatamant pre-universitar nu se reflecta, la nivel universitar, intr-un curs de calitate in management, care sa va atraga ca si cursant in Romania?

Il felicit si eu pe d. Maci pentru articol si sper ca prin astfel de constientizari publice sa se formeze la un momentdat o miscare suficient de puternica incat sa schimbe ceva. Am ghinionul sa am o meserie mai degraba tehnica, pentru care nu exista scoala in Romania, ci invatare dupa ureche (dar, cumva in ciuda sistemului de invatamant, totusi aceasta meserie exista pentru ca e ceruta de piata). Este revoltator cat de complicata este o initiativa de introduce undeva, intr-o programa, un curs/o specializare pentru aceasta meserie, fie ca post-liceal (unde ne-am lovi de prejudecata/realitatea ca numai inaptii ajung la post-liceal), fie ca disciplina de licenta (unde ca sa vedem, sa aprobam, sa discutam, ca secretarul, ca rectorul, probleme, socoteli, ca de unde gasim autori recunoscuti in domeniu care sa publice niste lucrari, ca stai asa ca nu e asa usor etc. bleh).

Răspunde

Ioana C. spune:10/02/2013 la 17:35Stimate domnule Radu,

Cum am menționat anterior, consider că școala românească este departe de a fi perfectă, dar “paradoxul” meu, cum îl numiți, nu susține în niciun caz ideea autorului articolului care concluzionează că aceasta scoate “tâmpiți”.

Asemenea unui comentator ce a afirmat pe această platformă: “Sunt pregatit in scoala romaneasca. Nu ma consider tampit.”, subscriu și eu afirmației dumnealui și sunt absolut sigură cunoștințele mele dobândite într-un modest gimnaziu și liceu din provincie nu sunt cu nimic mai prejos față de cele dobândite de tinerii din occident. Ba chiar dimpotrivă. Vorbesc din experiență proprie și sunt convinsă că îmi sunt martoră miile de studenți (pregătiți în ciclul preuniversitar românesc) care fac performanță în țară și în străinatate.

Alegerea mea să studiez în străinatate, nu alcătuiește un “paradox”; a fost o alegere personală, de diversificare și dezvoltare personală, de cunoaștere a altei culturi și stil de a învața diferite. Nu contest nicio secundă că în țară nu ar fi un curs la fel de bun.

Singurul lucru care îi lipsește sistemului românesc, din punctul meu de vedere și așa cum sugerați și dumneavoastră, este așa zisă școala vocațională și întărirea ideii de “a face ce-ți place”, nu neapărat ceea ce “trebuie”/impune societatea. Aici, aș putea spune că tinerii sunt mai deschiși în a-și alege un domeniu pentru care cred că au o vocație, sunt încurajați de părinți și mai ales necriticați de societate. Astfel ei ajung la facultate să urmeze “Dance Studies” sau “Midwifery Degree” (Facultatea pentru Moașe), ba chiar în multe cazuri, aleg să nu mai continue cu ciclul universitar, urmând cursuri practice de Beauty, Spa etc.

Pe de altă parte, cred cu tărie că este și vina părinților din România care nu își încurajează odraslele să urmeze astfel de cursuri, când sesisează că aceștia din urmă nu au înclinație spre științele teoretice care se studiază în majoritatea liceelor. Apoi, este o normă de a te duce la facultate și “de a trece prin ea ca gâsca prin apă”, în loc să fi descoperit în primul rând la ce domeniu ești mai bun și să-l fructifici. Aici școala

românească mai are de lucrat, dar nici mentalitatea adulților nu este benefică tinerilor aflați în alegerea carierei (cu excepțiile de rigoare).

Problema mea este, în principal, cum motivează statul tinerii care aleg din ce în ce mai mult să plece la studii în străinatate să se întoarcă să contribuie statului românesc (și numărul acestora crește semnificativ de la an la an)http://www.youtube.com/watch?v=E0N-QHdVKSM Aici este o prezentare care ridică foarte bine problema valorilor care, pregătite în sistemul românesc, părăsesc țara pentru oportunitățile pieții de muncă din afară. (Livrat de un student român, Marea Britanie)Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 16:38Va multumesc pentru observatie. Sunt de acord ca lucrurile pot fi lecturate si ca o problema de optiune, desi – cred (trebuie sa spun ca nu cunosc in amanunt lucrurile) – ca aceasta e valabila doar pana la un anumit punct: daca toti elevii invata dupa aceeasi programa si dau acelasi tip de examen, atunci, in mod fatal, un anumit nivel de performata (probabil fireasca intr-un liceu de specialitate) va fi transformat in norma a intregului invatamant. Ori, parerea mea este aceea ca menirea scolii ar fi tocmai aceea de a-i deschide pe elevi catre domeniile stiintei si ale ingineriei – atat de in voga in prezent. Si cred ca ar putea face cel mai bine acest lucru aratandu-le partea vie si interesanta a acestor domenii. Nu spun ca ar trebui evitat efortul invatarii, ci doar ca ar fi utila o mai adecvata orientare si graduare a lui. Din imensa majoritate a romanilor ce se delara creationasti, cati credeti ca ar putea sustine o discutie elementara de genetica? Dintre cei ce blestema criza, cati sunt in masura sa inteleaga miza masurilor economice ce se vehiculeaza la scara mondiala? La ce este buna o cunoastere vasta si abstracta, daca nu e in masura a-i lumina celui ce-o parcurge lumea in care traieste si propriul drum? Nu vi se pare ca logica aceasta a intensivului sfarseste prea adesea in opusul ei – in dezinteresul total al elevilor fata de scoala? Parerea mea este aceea ca fetisul perfoormantei risca sa ne ascunda carenta normalitatii. Un vechi proverb spune ca, uneori, mai binele e dusmanul binelui.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

73. Vasilica spune:

09/02/2013 la 20:11

Ar fi ideal daca aceast articol ar deveni o lectura obligatorie pentru parinti, poate ar fi ideal de citit la o sedinta cu parintii… Predau matematica de cativa ani, am intrat intr-un sistem care nu are nici o logica, care nu duce nicaieri… legat de manualele de matematica sunt total pe langa programa actuala, toate ! ! !… exista cateva culegeri folosite in masa, dar si alea sunt penibile, exista zeci de concursuri pe bani, concursuri in care nu e relevant cat stii, ci daca te ajuta invatatoarea sau profesorul cand sustii concursul. Ce e de facut? … sincer nu vad o solutie care sa nu fie radicala, iar tot ce e radical automat cere sacrificiu… atat din partea elevilor, parintilor, cat si a profesorilor, iar multi nu sunt dispusi pentru acest sacrificiu. PS> Eu sunt de parere ca cea mai importanta actiune ar trebui sa fie obligarea noastra a profesorilor sa stam la scoala 8 ore pe zi, sa ne pontam ca la un alt loc de munca, chiar daca avem 2 ore in aceea zi… sa fim la scoala 8 ore si sa ne pregatim, chiar sa facem ore de recuperare si multe altele… ce se intampla in ziua de azi la scoala e o totala bataie de joc

Răspunde

74. Mihai Ciobanu spune:

09/02/2013 la 20:23

Domnule gresesti,Este bine sa vorbesti cu oameni care inteleg rostul educatiei si cunosc bine sistemul pentru ca altfel frustrarile dumitale se vor sparge in capul copilului. Culegerile au alta problema nu aceea ca trebuie duse in spate de copil. Alta data nu existau carti atit de bune cum crede cineva dintre comentatori, erau niste mizerii culegerile acelea(nu respectau nici un principiu didactic).Dupa cum vorbiti de problema aceea de matematica imi dau seama ca nu intelegeti nimic, iar despre meditatii ce sa mai vorbim. Nu stiu daca voi avea timp sa dau un raspuns acestui articol plin de venin si prostii crase. Dar va spun ca gresiti, iar problemele pe care le ridicati nu sunt probleme fundamentale in majoritatea lor, ci doar prostioare. Problema manualelor, culegerilor si mai ales problema programelor scolare va depasesc in mod evident pe dumneavoastra si pe ceilalti care sunt doar parinti frustrati(nu va puteti ajuta proprii copii pentru ca nu ati fost straluciti in scoala si credeti ca profesorii care dau meditatii se imbogatesct, ce sa mai zic de cei care se straduiesc sa scire carti). Cum ati putea dumneavostra sa banuiti macar cum se poate restructura programa la matematica cind atitia profesori nu au decit idei vagi despre asta ? Daca detectati o problema, de exemplu ca elevii sunt nevoiti sa plece de la scoala cu lectia neinvatata de ce credeti ca un ghiozdan de 1,5 kg ar putea rezolva aceasta problema ? Raspunsul este altul, iar felul cum puneti problema arata ca nu intelegeti mai nimic ? Pareti mai degraba un tip in cautare de chilipiruri politice(sunt multi care-si fac imagine in felul acesta apoi intra in politica, chiar de pe contributors). Ma gindesc la fetita dumneavoastra , cine stie ce calvar traieste sarmana din cauza ignorantei dumneavoastra(chiar si faptul ca va credeti in stare sa va meditati fetita la matematica arata ca sunteti un sfertodoct gen Gigi, apelati la un meditator adevarat daca nu vreti sa va distrugeti copila). Politica ministerului legata de manuale si auxiliare este gresita nu numarul acestora de pe piata, ar trebui sa fiti recunoscatori profesorilor care muncesc pe mai nimica pentru a scrie aceste carti(este adevarat ca sunt si unii care reusesc sa vinda, dar va asigur ca majoritatea nu fac decit opera patriotica). Intrebati-va de ce trebuie sa plece copilul la prinz de la scoala si nu la 17-18 cind scapati de la slujba si incurajati after-schoolul, dar care trebuie regindit si institutionalizat pentru ca educatia ar trebui sa fie gratuita pentru toti(este un domeniu strategic pentru cine intelege). Sunt pentru o scoala vocationala pentru toti(acum este doar pentru cei care vor sport, muzica si arte plastice) si pentru un invatamint individualizat si informatizat(profesorul cu creta in mina este de pe vremea lui Creanga). Matematica in clasele 1-4 ar trebui predata de profesori si nu de catre invatatori(invatatorii sa predea ceea prevede programa , dar orele pentru copiii talentati sa fie facute de profesori, la fel in gimnaziu si liceu , profesorii din ciclul imediat superior sa predea pentru cei talentati). Asta nu inseamna ca vor disparea meditatiile(care nu sunt un rau asa cum vad ca spuneti, fara ele este greu sa faci performanta), dar eu pretind ca statul sa suporte costurile in cazul celor cu probleme(pentru ca statul creeaza aceste probleme) , iar elevii talentati nu sunt neaparat marfa de export decit tot din vina statului(faci cercetare cum se cuvine si acesti elevi talentati nu vor mai pleca din tara – introduceti elevii talentati in grupe de cercetare inca de pe bancile liceul;ui si vom trai intr-o alta tara, otara care exporta tehnologii si idei etc.). Rezultatele proaste la BAC au la baza si dezinteresul general fata de educatie, de ce credeti ca este absolvit de vina un parinte dezinteresat de educatia copiilor lui pentru ca o parte din vina o au si ceilalti participanti la educatia copiilor ?

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 16:55Va multumesc pentru observatii si va asigur ca, dupa cum ati observat, avand performante asa de precare la matematica, nu am nici o intentie de a ma lansa intr-un domeniu in care numaratoarea e atat de importanta precum politica. Va asigur, de asemenea, ca – in ciuda divergentelor exprimate de D-voastra – suntem destul de apropiati pe fond. Si eu cred c-ar fi mai util un invatamant diferentiat; si eu cred ca afterschool-ul ar putea rezolva niste probleme, cu conditia de a se face altfel decat acum (eventual – ca in Germania – cu tineri absolventi care s-ar putea roda lucrand cu elevii). Nu stiu daca matematica ar fi mai bine sa fie predata in primara de profesori; parerea mea e aceea ca ar fi mai corect ca matematica de primara sa fie adaptata elevilor de primara iar selectia (si antrenamentul celor mai buni) sa inceapa ceva mai tarziu. Dar s-ar putea sa ma insel. S-ar putea ca meditatiile sa fie necesare pentru performanta (desi, si aici, probabil ar fi mai interesant sa se organizeze loturi, cluburi sau orice altceva pentru cei talentati care sa aiba ocazia intalnirii si a emulatiei intr-un mediu comun). Dar nu cred ca meditatiile trebuie sa devina norma pentru a duce manualul la capat. Sincer sa fiu, asa ceva mi se pare anormal. Nu cred ca putem face educatie eficienta cu argumentul cu care-si trata Stalin inginerii: daca pot americanii, puteti si voi! Daca nu puteti, stiti ce va asteapta! Nu fortarea limitelor pentru a obtine performata cu orice pret mi se pare scopul educatiei, ci, asa cum spunea candva D-l Plesu “crearea unei medii umane civilizate” si daca nu deschise, cel putin nu opace fata de cultura. Cat despre patriotismul celor cu culegerile, nu prea stiu ce sa spun. Poate

ca au probleme mai curand cu editurile, caci – cel putin eu – cumpar (de nevoie) cam tot ce se vinde la scoala fiicei mele.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

o Stefan spune:10/02/2013 la 21:12Exclus sa incurajez meditatiile cu profesori calificati! Consider un exemplu foarte bun ca familia sa lucreze impreuna si sa punem toti umarul la rezolvarea problemelor. Este mult mai motivant pentru copil si nu creaza frunstrarea de a reusi doar pe baza meditatiei. Este stimulat si orgoliul copilului de a reusi sa faca problema fara a mai apela la parinti, sau tocmai pentru a le arata el, lor, rezolvarea. Daca parintii care nu sunt de specialitate cauta si gasesc solutii, cred ca si copilul poate invata sa caute si sa gaseasca solutii.

Meditatia este tot o forma de extindere a influentei profesorului si in afara scolii. Rigiditate, severitate, clasicism, nimic nou fata de scoala. Este o modalitate de a face acelasi lucru, again si again, nestimulant. Daca profesorii sunt buni, au orele lor DIN PROGRAMA SCOLARA in care sa isi stimuleze elevii. Poate ca meditatiile cu un profesor cu har din afara clasei ar ajuta pentru admiterea la Facultate (nu mai trebuie in Romania, dar ar putea ghida pentru admiterea in Strainatate). Dar mai mult deranj nu merita invatamantul romanesc!

Răspunde

75. Andrei George spune:

09/02/2013 la 20:23

Stimate domnule Maci,

Nu cred că este cazul să generalizăm. Pe de altă parte, orice sistem căruia nu i se controlează entropia prin intervenții externe are tendința de a-și mări entropia proprie- și de a deveni și mai dezorganizat. Același lucru e valabil și pentru educație- devenită sub conaționalul dvs. Boc o Cenușăreasă pe ideea dlui. p-reședinte Băsescu că statul nu mai trebuie să se implice deloc da chiar deloc în bunăstarea cetățenilor, lasă-i să crape- ăia mai în vârstă iar cei mai tineri să devină tinichigii sau bucătari. Dacă de la vârf se pornește cu astfel de concepție- la ce să te aștepți ? Învățământul ingineresc din anii comunismului era orientat strict pe anumite obiective- absolventul mergea într-o economie planificată unde-și găsea foarte rapid locul. Astăzi, marea majoritate a acelor obiective- recte industria României – nu mai există. Și nici un responsabil de la minister nu are nici cea mai vagă idee referitoare la cerințele pieței.

Răspunde

76. Dumitru Georgescu spune:

09/02/2013 la 20:27

Felicitari pentru articol, Mihai.

Răspunde

77. Sara spune:

09/02/2013 la 20:39

Din pacate dezastrul din invatamant nu e singular. Dezastru e in toate sectoarele. Si multi dintre noi nici nu ne dam seama, decat atunci cand realitatea ni se pune in fata. Ma intreb totusi, cum e posibil ca toti, dar absolut toti din cei care au condus in vreun fel sectoare din invatamant, sa accepte si chiar sa propavaduiasca acest sistem ? Si ma refer la cei care nu au avut un interes direct . Ma uit la televizor cand se discuta problemele invatamantului si ma crucesc cum se bate apa-n piua, dezbat problemele ore in sir, si nu spun nimic. Oare acesti reprezentanti ai invatamantului romanesc nu cunosc realitatea, sunt atat de prosti, de neinformati sau desfasoara activitati departe de realitate ? Sau o cunosc si sunt ticalosi ? Si asa cum am spus, peste tot e dezastru. Ma uit de exemplu, cum se dezbate problema privatizarilor, de exemplu Oltchim. A fost capusat, a fost condus prost, a fost furat in draci. S-a falimentat cu buna stiinta. Raspunde cineva ? I s-a confiscat cuiva averea ? Nici gand, desi combinatul e condus de o conducere administrativa, de consiliul de administratie incarcat cu oameni politici, bine platiti, pentru nimic. Mai exista si o comisie de cenzori care conform legii raspunde exact de modul de gestionare a mijloacelor materiale si financiare ale combinatului. E cineva pus la zid ? Nici gand. Toti se infrupta si nimeni nu raspunde. Si asta se intampla de 23 de ani. Si culmea culmelor, lumea ii voteaza. Parca am trai intr-o lume ireala cu prosti.Felicitari inca odata dl.Mihai Maci ca a prezentat realitatea din o mica parte a invatamantului romanesc. A prezentat dezastrul asa cum e el, cu argumente si exemplificari.

Răspunde

78. Vlad spune:

09/02/2013 la 20:55

Eu cred ca o solutie in avantajul elevilor ar fi ca scolile sa le ofere elevilor si manuale in format digital, la inceput in banalul PDF iar apoi printr-o reforma adevarata elevii ar putea avea parte de manuale animate in format electronic precum sunt lectiile in sistemul AEL. In format PDF elevii ar avea toate maualele pe o tableta si nu ar mai cara in fiecare zi greutati in spinare. Pentru acest lucru MEN ar tebui sa ceara editurilor sa furnizeze si variante in PDF a manualelor.

Răspunde

79. Pinno spune:

09/02/2013 la 21:07

F. interesant! Eu astept partea a II-a cu invatamintul universitar! Sper si la respectivul articol postarile sa fie la fel de interesante si pline de exemple concrete!

Răspunde

80. Shade spune:

09/02/2013 la 21:56

Felicitari pt. articol!

Răspunde

81. crap spune:

09/02/2013 la 21:57

ar fi ideal daca ati fi comentat mai putin vehement, mai ales ca abordatii probleme simple, nu aberatii fundamentale, care se pot rezolva simplu atat timp cat nu astepti sa fii servit la masa ca d’l presedinte, si pui osu’ la treaba.. sa ceri sa se formeze un consiliu de parintii si sa rezolvi problema cu ghozdanul si numarul de carti e simplu..

ce e mai greu e sa vezi ca atunci cand ar trebui copilul tau sa studieze lucruri mai in profunzime si mai cu cap, sa vezi ca n-are de unde? ca-ti vin copiii obositi de la scoala si nu-ti vine sa-i tii prea des in plus cu lucruri esentiale care ar trebui sa le stie si nu le stiu? ca fac o istorie pe sponci, pe sarite, matematica e la nivel de vanzator la ghiseu si singurul motiv ptr care ai tai sunt printre cei mai buni pe la cele mai bune scoli din oras e ptr ca iti rupi zilnic din timp si faci suplimentar cu ei ca la nivel de ROMANIA?? D’le aberatiile astea vehemente vin numai de la astia care nu au trait prea mult afara, cand le aud imi vine sa rad.. si numai mie, mai la toti cu care am venit in contact fie din vest fie din nord america, oameni extra scoliti, extra realizati dar purtand crucea pregatirii propriilor copii pe undeva mai la un nivel mai aproape de tara aia amarata, tinut blestemat sa aiba o populatie complexata si fara sa-si dea seama ce are la un moment dat..

in numele unui grup care e perect constient ca ce’a invatat in liceele de mate-fizica de acum 20 de ani ii dau un avantaj in intelegere si adaptare intelectuala cum rar gasesti chiar si la crema universitatilor private de afara, va spun un singur lucru: incetati cu aberatiile dar mai ales cu cainatul asta la nivel national. nu ies de la noi mai tampiti decat de la altii, asta garanta; mai putin intreprinzatori da, dar mai tampiti in nici un caz. problema e ca societatea e bolnava, n-are valori, e saracie, lumea n-are nici o tragere de inima, si asta se vede si in invatamant si in orice altceva.

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 17:18Va multumesc pentru observatii. Dra permiteti-mi sa va intorc argumentul: absolventii de acum 20 – 30 de ani ai liceelor din Romania sunt cei ce conduc acum tara. Vi se pare ca solidele cunostinte inculate de scoala acelui timp se reflecta in activitatea lor publica? Daca tirajul mediu al unei carti din ziua de azi e in jurul a 500 de exemplare (chiar mai mic pentru cartile de stiinta), unde au disparut oare milioanele de elevi educati sa citeasca ai acelor vremuri? Succesivele reforme ale educatiei nu au fost facute tot de ministri si de consilieri formati in anii aceia? Sincer sa fiu nu stiu daca faptul de a face (sau a fi facut) multe poate fi luat – tel quel – ca o garantie de temeinicitate.

Cu toata consideratia

Răspunde

crap spune:11/02/2013 la 18:11nu cred ca generatia mea conduce tara. ce vad in guvern si parlament sare de 45-50 de ani. generatie mea nu prea o sa conduca tara ptr simplul motiv ca la noi e o stafeta pe linie paterna, ca in evul mediu. si mai e ceva: educatia superioara nu presupune si caracter, ori noi vorbeam despre prima; a doua.. daca n-a venit de’acasa, Dzeu cu mila..

Cu aceeasi consideratie.

Răspunde

82. Simona spune:

09/02/2013 la 22:05

Nu se vorbeste aici si despre parinti. Am citit o fraza recent, din pacate nu imi amintesc unde, despre cum se zbat acum copiii intre lipsa de interes a parintilor pentru ce fac ei la scoala si degringolada de la scoala. Cum remarca cineva inainte, diferenta o face profesorul/invatatorul. Dar un mare aport ar trebui sa aiba si parintii, sa fie interesati sa isi ajute copiii si sa le fie modele. Scoala nu se implica in nimic altceva in afara de programa care in multe cazuri are nevoie de modernizare, parintii dau vina pe profesori daca copiii iau note mici iar copii s-au obisnuit si se strecoara fara sa faca vreun efort deosebit, dovada rezultatele actuale.

Răspunde

o Cornelia Topala spune:10/02/2013 la 11:03In legatura cu sprijinul pe care trebuie sa-l acorde parintii in pregatirea scolara a copiilor lor.In foarte multe cazuri parintii nu au posibilitatea sa-si ajute copiii sa-si faca lectiile (pentru ca nu se pricep, pentru ca nu au timp, pentru ca sunt prea saraci ca sa plateasca meditatii sau cadouri, etc.). Scoala actuala se bazeaza prea mult pe acest tip de ajutor. Am asistat odata la o sedinta cu parintii in care invatatoarea ne punea sa ne notam cu acribie programa didactica pe semestrul urmator. Nu era treaba mea sa stiu acest lucru, era treaba doamnei invatatoare care pasa parintilor o buna bucata din indatoririle dumneaei. Sigur ca si o mare parte din parinti contribuie la aceasta situatie in dorinta de a avea copii premianti, dar am vazut si parinti disperati ca nu aveau mijloacele necesare sa tina pasul cu cerintele scolii.

Răspunde

Mihai Maci spune:10/02/2013 la 17:25Va multumesc – personal cred ca ambele opinii isi au partea lor de adevar. E adevarat faptul ca noile ritmuri ale vietii (care solicita mult mai mult adultii) pun in seama scolii probleme pentru care aceasta nu e pregatita (inclusiv – s-a vazut adesea – de natura afectiva). Dar la fel de adevarat e si faptul ca dinamica (adesea ininteligibila) a educatiei ii solicita pe parinti de cele mai multe ori dincolo de posibilitatile “bugetului lor de timp” si ale celui financiar. Mi se pare ca, prinsi intre parantezele acestei aporii, cei care patimesc cel mai mult sunt copiii, care nu-si gasesc interlocutor si indrumator nici in familie, nici in scoala. De aceea probabil o mai mare apropiere intre familie si scoala ar fi extrem de utila.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

Cornelia Topala spune:11/02/2013 la 11:40Va dau dreptate, e necesara o apropiere intre scoala si parinti, dar nu in felul in care se face acum. Parintii, dupa cum am observat fiind bunica a doi nepoti elevi inca, au tendinta de a avea ori o atitudine lingusitoare fata de corpul didactic in dorinta de a obtine note mari si protectie pentru odraslele lor, ori una inchizitoriala si aroganta. Sunt fiica unui profesor de limba romana format alaturi de Mircea Eliade, Emil Cioran si altii care obisnuia sa-si viziteze elevii acasa (pe cei cu probleme evident), sa se intereseze de viata lor si sa si intervina ca sa-i ajute sa-si schimbe destinul. De multe ori chiar reusea. Obiceiul acesta a fost denaturat de obligativitatile impuse scolii in epoca de trista amintire, iar acum s-a pierdut, cu unele exceptii, in totalitate. Am cam multe asteptari de la scoala, nu-i asa?

Răspunde

83. Lucian spune:

09/02/2013 la 23:11

Bravo!E foarte bun articolul. Ati punctat corect tot ceea ce era de punctat in acest domeniu.M-am regasit in toate etapele invatamintului din Romania. Sint unul din cei care au intrat la Politehnica si scoala a avut un sens, dar imi aduc si acum aminte de colegii mei chinuiti din gimnaziu si liceu care nu “tineau ritmul”. Doctoratul l-am absolvit in Finlanda, scoala lor e buna, mi-a placut.Acum copiii mei invata in Germania, si la scoala primara manualele sint excelente, asa cum le-ati descris ca ar trebui sa fie.Ma bucur ca ati abordat acest subiect. N-ar fi rau daca domnii secretari de stat responsabili cu programa scolara ar vizita scoli din Finlanda si Germania. Acum sintem in UE, cred ca se pot informa relativ usor despre alte sisteme de invatamint.Inca o data felicitari pentru articol,Lucian

Răspunde

84. Un profesor spune:

09/02/2013 la 23:12

In legatura cu matematica care se preda. Eu sunt profesor de 17 ani. Am absolvit facultatea de matematica. Examenele nu mai sunt previzibile. Eleviii sunt confuzati. Rezolvarile nu sunt incadrate in algoritmi de rezolvare generali, cu aplicabilitate pe clase de probleme. Rezolvarile sunt pline de diverse artificii de calcule. Chichite, cum li se spune mai vulgar. Eu nu stiu ce competente se verifica prin artificiile de calcul. Eu stiu ca eleviii trebuie sa dovedeasca, printr-un exemen national, ca si-au format anumite competente. In fiecare an intalnesc alte si alte modele de rezolvare, alte si alte artificii de calcul, chichite, care, dupa parerea mea, nu au ce cauta intr-un examen national. La olimpiada de matematica da, dar nu in alte parte. Dar acest obicei al subiectelor este meteahna veche. In primul mandat la d-nei Andronescu, s-au modificat programele scolare. Cand s-a pus problema programei scolare la matematica, expertii in matematica de atunci au facut urmatoare afirmatie “Dar profesorii de matematica nu trebuie sa traiasca?”. Aceasta istorie a spus-o, la o inatalnire cu cadrele didactice, secretarul de stat de atunci. Cu alte cuvinte, fac o programa scolara, si niste subuiecte la exemenele nationale in asa fel incat sa le asiguram banii profesorilor de matematica. Trist este asa s-a si intamplat. Si vedem consecintele.

Răspunde

o Radu D.L. Popescu spune:10/02/2013 la 11:56Oare n-ar putea sa traiasca invantandu-i pe elevi mai putine notiuni (cele cu adevarat necesare in viata de zi cu zi) dar sa-i invete temeinic. Adica putin dar bine.

Prin natura ocupatiei pe care o am, ma intalnesc cu zeci de tineri, abia iesiti de pe bancile scolii (chiar facultati) si care nu stiu cate grame are un sfert de kilogram. Sau nu sunt in stare sa faca mintal o adunare sau scadere, de inmultiri nici nu mai vorbesc. Calculul procentelor pare pentru ei un fenomen paranormal samd. Nu mai vorbesc de transformarile in subunitati de masura, litri, m cubi, m patrati, grame…

Stau si ma intreb, de ce mai exista matematica in scoli?

Răspunde

85. dookuhaka spune:

10/02/2013 la 0:22

Glosolalie este limba vorbita in scolile si pe holurile Ministerului Educatiei! Ce vrei, domnule, daca tara isi permite sa plateasca asemenea moftangii? Ponta are bani suficienti pentru asemenea scursori numite profesori!

Răspunde

86. Lory spune:

10/02/2013 la 0:50

Daca ati cunoaste sistemul de invatamant din Germania, ati fi multumit cu cel din Romania, oricat de “prost” ar fi el. Fetita mea merge in Germania la scoala iar eu nu cred ca mai am mult pana la primul infarct… Va voi scrie detalii zilele urmatoare.

Răspunde

87. Cristina spune:

10/02/2013 la 1:33

Sunt perfect de acord cu autorul articolului. Pentru toate acele motive enumerate si pentru altele nerostite in articol noi am ales waldorf. Pur si simplu este ca o gura de aer proaspat intr-o lume imbacsita.

Răspunde

88. Gabriela spune:

10/02/2013 la 1:49

Multi profesori din Rom sint convinsi ca scoala romaneasca e printre cele mai bune din lume. Din pacate lipseste din scoli partea de educatie civica elementara si codul bunelor maniere. Altfel nu am vedea atitia adulti aruncind sticle sau lasind resturi acolo une au oprit masina. in Sua copiii sind dusi de citeva ori pe an sa stringa lucruri aruncate de altii la malurile riurilor sau pe plaja de ex. . E un lucru care te invata de ce nu e bine sa arunci. Nu s-ar putea face si in Rom? Copiii ar mai trebui invatati cum sa stea pur si simplu la rind… Poti sa fii “toba de carte” daca te imbulzesti la coada asta spune ceva despre tine. Am avut experienta asta de curind intr-un aeroport european. Cautam poarta ptr Bucuresti. Am gasit-o repede dupa imbulzeala de la rind…Si vorbim de oameni in general “scoliti”.

Răspunde

89. Dan spune:

10/02/2013 la 2:23

Pentru mine, ca tată al unui elev de clasa a V-a, singura soluţie, de ordin imediat, a devenit ABANDONUL ŞCOLAR.

Eu privesc obligativitatea învăţământului ca pe o obligativitate a statului de a asigura condiţii egale şi gratuite oricui doreşte să acceseze serviciile publice de educaţie şi nu ca pe o obligativitate a părinţilor de a-şi distruge copiii într-un sistem obtuz, violent şi aberant, un sistem de (re)educare forţată. Şi nimeni nu mă

poate convinge de contrariu; abia aştept nişte procese pe acest subiect la Curtea Constituţională sau, de ce nu?, la CEDO.

Desigur, deşi îmi voi retrage copilul de la şcoală, voi continua să plătesc în paralel taxele obligatorii pe care administraţia, indiferent de culoare, le va risipi după bunul său plac inclusiv pe asemenea abjecte experimente sociale.

Felicitări autorului. Nu a exagerat cu nimic.

Răspunde

o Ina spune:10/02/2013 la 11:36Din pacate, solutia gasita de dumneavoastra este privita ca infractiune de codul penal in vigoare:

“Impiedicarea accesului la invatamantul general obligatoriu

Art. 380. – (1) Parintele sau persoana careia i-a fost incredintat, potrivit legii, un minor si care, in mod nejustificat, il retrage sau il impiedica prin orice mijloace sa urmeze cursurile invatamantului general obligatoriu se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.(2) Fapta nu se pedepseste daca inainte de terminarea urmaririi penale inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor.(3) Daca pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare inculpatul asigura reluarea frecventarii cursurilor de catre minor, instanta dispune, dupa caz, amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru aceasta.”

Dupa cum “dreptul la munca” a fost transformat in vremea comunismului in “obligatia la munca” cu consecinte penale daca nu era indeplinita, la fel dreptul la educatie reprezinta de fapt in Romania actuala obligatia de te inrola in invatamantul controlat de stat, iar neindeplinirea se considera infractiune si se pedepseste cu inchisoare.

Răspunde

Dan spune:10/02/2013 la 18:28Oh, n-am nici o grijă în privinţa acestui gen de riscuri. În România rata abandonului şcolar e de 17,5% (conform ultimului Eurobarometru; în realitate probabil că cifra e cu mult mai mare). N-au ei puşcării pentru noi toţi. Altfel, v-am spus, abia aştept să mă judec cu statul român pe chestia asta.

Şi apoi, stricto sensu, eu nu-l împiedic să meargă la şcoală. Dimpotrivă, până de curând l-am forţat / mituit ca să îl conving să le mai dea o şansă. La ce bun?

Răspunde

90. Petre Marcu spune:

10/02/2013 la 6:00

Foarte fine observaţiile din articol. Chiar dacă problema de matematică nu mi se părea atât de complicată (se poate rezolva şi pe bucăţi, mai logic, mai simplu, fără ecuaţii prea lungi, dar voi “produce” doar la cerere, nu aşa, aiurea), boala sistemului nu rezidă în acea problemuţă (care, oricum, e dificilă prin rezultatul ei neclar, unul dintre cei doi copii putând cumpăra 41,6666666…7 mingi ?!?!?!?!?, mai bine căutau un număr care să dea 41 fix, nu? pentru că, nefiind matematică pură, implicând concepte materiale, mingi, trebuie să se creeze o definiţie clară, fără virgule, care implică şi o problemă de adaptare la lumea reală)… Boala rezidă în următoarele: politica de investiţie socială din partea statului s-a dus pe râpă din cauza ultraliberalismului, al inegalităţii economice flagrante, din cauza incompetenţei celor ce conduc, plătiţi din şpăgi, ca nişte administratori coloniali ai unei colonii supuse neoimperialismului american (tocmai am vizitat

Filipinele, supuse oficial SUA până în 1947 şi ei sunt un pic mai dezvoltaţi la învâţământ, cel puţin la manuale, pe care le-am lecturat în vizitele prin librării, decât manualele din România). Din cauză că profesorii nu sunt plătiţi de stat cum trebuie, ei acceptă şpăgi (şi bine fac, căci ei nu sunt sclavii societăţii, oricum ingrate) din partea celor ce vând diferite caiete, recuzită şcolară, manuale alternative, etc, punând totul, la propriu, în cârca elevilor, ce cară cu stoicism (asta ajută la dezvoltarea fizică armonioasă, în lipsa unor lecţii propriu-zise de educaţie fizică)… Acei profesori, sunt, la rândul lor, supuşi presiunilor şi şantajului unor satrapi-inspectori din ministerul cică al Învăţământului, aaaha, ha, ha, haaa, la rândul lor în cârdăşie cu diverse firme ce vând diverse orişice pe banii de la buget, plătit din impozitele truditorilor părinţi… Totul se leagă, iar dacă problema se rezumă abstract, doar la “situaţia dezastruoasă a învăţământului românesc” – un termen prea general şi convenabil, căci toţi viermii se ascund în spatele acestei sintagme-paravan – nu se va vedea corelaţia cu întregul: sistemul politic, menţinut de laşitatea caracterială a oamenilor, a poporului, cum se spunea înainte, de lipsa de reacţie la orice măsură, de băgat capul în pământ, în timp ce posteriorul stă la dispoziţia tuturor celor ce “conduc”, de fapt ce mână turma de la spate, căci lumea e ca o turmă în România, administraţia, sau, mai bine spus, lipsa ei, ele sunt de vină, mai precis toţi şefii, şefuţii, incompetenţi, impasibili, sensibili doar la a-şi umple buzunarele, orice şef de direcţie, de inspectorat, de unitate administrativă, ei sunt de vină! Ei se supun comenzilor, ei satrapizează, ei îi supun ideilor lor sadice pe profesorii masochizaţi de greutatea apăsătoare a “sistemului”, a celor ce-i conduc, căci în România capacitatea de gestiune e sub orice critică, spiritul de conducător lipseşte cu desăvârşire, ceea ce explică dezastrul ţării de acum (şi cam aşa a fost mereu)… Tot aceşti şefi scapă mereu, căci sunt gata să-i servească umil pe toţi cei ce vin vremelnic la putere, rămânând cvasiereditar pe posturi, rezervate etern lor şi alor lor, ca nişte moşii… Am fost la o conferinţă despre educaţie, unde am propus un sistem naţional de educaţie pentru adulţi, arătând implicaţiile sociale pozitive: păi duşmănia cu care am fost privit de inspectoraşii ăia şi de unii profesoraşi ce, probabil, le erau rude, vijelia cu care au încercat să mă înfrunte, m-au făcut să-mi dau seama de mafia extinsă din “sistem”, ajungând la aceeaşi concluzie cu Mahatma Gandhi în 1913, despre India, transpusă în română aici, cu privire la această ţară: “Nu există mântuire pentru România!” Iar dacă părinţii vor da în primul venit, în cei pe care-i văd, în profesori, care au şi ei familii, care, în majoritatea cazurilor sunt terorizaţi de şefi, salarii mici, copii tâmpiţi şi prost-crescuţi, părinţi inculţi şi cu pretenţii, calitatea “învăţământului va scădea şi mai mult, ajungând, în viitor, probabil, ca în Liberia (vestul Africii centrale, pe coasta atlantică), unde obligativitatea învăţământului a fost interzisă (!!!), căci statul n-avea, cică, bani, să-l susţină, în ciuda faptului că ţara e plină de diamante… Cam asta e şi în ţara cu resurse multe, încă România… cât timp va mai fi… aşa că, mai bine, părinţii cu conştiinţă, să se alieze, să formeze mişcări civice, să propună iniţiative legislative, căci constituţia, atât cât mai e, le dă dreptul, ca să-şi reglementeze singuri cele ce au nevoie… iar dacă li se refuză iniţiativele, să iasă în stradă dacă într-adevăr le pasă de copiii lor! Ştiu, drumul e greu, dar ce nu face omul conştient şi responsabil pentru odrala lui? Numai aşa, întâi cu bunul simţ, în spiritul legii, iar apoi, dacă nu se vrea, cu bâta, se rezolvă, nu pe forumuri, prin plângeri la care, cei implicaţi, probabil, după cum bine ştiu că se întâmplă, rânjesc în barbă, cu un comentariu de genul: altul care mă plictiseşte… Scuze pentru comentariul lung, însă, dacă vreţi schimbare, nu fiţi comozi, nu lăsaţi pe mâna altora, ci faceţi singuri curat în propria ogradă, e vorba de copiii voştri… Eu, cât am fost acolo, mi-am spus păsul tare, am depus petiţii până la încă preşedintele acelui teritoriu, nimic… eu n-am copii, îi voi avea aici, unde e mult mai bine, unde vor creşte protejaţi de un stat normal, educaţi de o societate normală, nu ideală, dar printre cele mai bune (şi nu e una occidentală, ci morală, orientală)… Însă mă uimeşte laşitatea românilor, deşi o ştiu, mă uimeşte lenea de a dori să citească, să înveţe ei înşişi, să ducă lupta cu greul legislativ, mă uimeşte că totul e de formă, că nici copiii lor, viitorul lor nu-i poate determina să facă un corp comun, o asociaţie de apărare şi promovare a drepturilor la un învîţământ calitativ! Aşa va continua, boală lungă, moarte sigură, dacă nu se duce lupta cu greul, ci se lasă în seama “celor de sus”, că de-aia i-am votat, de-aia i-am pus acolo, nu?”… Ce eroare, parcă aţi trăi de vreo 3-4 ori, să aveţi timpul să corectaţi într-o viaţă viitoare! Suferiţi, comozilor! Vă urez succes!

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 17:33Va multumesc. Nu demult am vazut am vazut un documentar frantuzesc despre starea invatamantului din hexagon comaparat cu cel din Finlanda, a carui concluzie era aceasta: finlandezii au inteles ca, mai inainte de toate, reforma educatiei trebuie sa-i vizeze pe adulti (parinti, profesori, functionari de stat) si abia apoi pe copii. Stiati ca in Finlanda nu se dau note pana pe clasa a VI-a? Ca nu exista obligatia elevilor de-a sta in clasa lor pe parcursul orelor (pot pur si simplu sa se ridice si sa se duca la alta ora – si alta clasa)? Ca programa pe patru ani e de doua pagini? Oricat de paradoxal ar parea, ies cel mai bine la toate testele internationale.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

91. Criss spune:

10/02/2013 la 7:12

Felicitări! E un articol excepțional care „radiografiază” fără milă învățământul românesc. Și știu ce vorbesc fiindcă sunt profesor. De când am intrat în sistem, și sunt vreo 35 de ani, niciodată nu a fost ce trebuie. Acum însă sistemul este doar o mascaradă, o fațadă, un loc unde doar să „stea” copilul care urmează să fie modelat după acel ideal din legea învățământului care mie mi se pare o prostie. Copilul acesta nu are un țel, nu are nici o plăcere în a veni la școală, nu descoperă nimic, nu se implică în nimic, nu, nu și iar nu.

Răspunde

o elena spune:12/02/2013 la 1:35aşa-i, din păcateun loc unde să-ţi copiii – în siguranţă, dacă ai noroc – între 8 şi 14

Răspunde

92. Criss spune:

10/02/2013 la 7:34

„Radiografia” învățământului românesc făcută de dumneavoastră este cât se poate de la obiect dar…multe și necunoscute mai sunt „căile” sale. Un exemplu cât se poate de concludent ar fi olimpiadele școlare unde nu câștigă cel mai bun ci doar cel care trebuie, pe principiul din „Titanic vals”. Ultima olimpiadă la limba română a lăsat un gust amar elevilor noștri care au participat și cred că a mai adăugat un „grad” de ură asupra școlii sau a profesorului care, deși îi anunțase că vor merge mai departe dacă obțin 100 de puncte, a revenit spunându-le că nu au acces la următoarea fază. De ce? Simplu: Inspectorul de specialitate s-a răzgândit trimițând în școli „răzgândeala”. Ciudat e faptul că s-a răzgândit doar referitor la anumiți elevi care au obținut peste 100 de puncte nu și la alții, ba mai mult, aflăm (pe căi oculte) că vor merge la faza următoare a olimpiadei elevi care au obținut sub 100 de puncte dar… trebuie să meargă. Doar atât.Un alt exemplu ar fi simularea la matematică unde nu știu cine cu cine nu s-a înțeles, dar elevii au primit niște subiecte atât de dificile încât mai puțin de jumătate au luat note de trecere. Notele sub 5 au fost de-a dreptul „hilare” (sau tragice) începând de la 1,20. Ce să înțeleagă elevii din asta? Cei mai mulțti se vor demoraliza și nu vor mai învăța știind că nu vor atinge nici măcar standardul lui 5, iar restul nu cred că vor mai avea încredere în propriile cunoștințe, atâtea câte sunt, și vor merge pe principiul „Iau eu notă de trecere!”

Răspunde

o Alina spune:10/02/2013 la 23:22Ma bucur ca ati amintit de concursurile scolare care tocmai a avut loc, adica olimpiadele, si de simularea la examenele nationale. Fiica mea este in clasa a VI-a si eu sunt cadru didactic. Cred ca este ultimul an in care a mai participat la un concurs. Marea masa de elevi care participa nu face altceva decat legimiteaza aceste concursuri absurde numite olimpiade. Am vazut subiecte la olimpiada de matematica de clasa a V-a care se rezolvau utilizand “principiul lui Diriclet”. Cei care au studiat matematica stiu despre ce vorbesc. Si asta la

clasa a V-a. Intrebarea este: Cati profesori vor prezenta acest principiu la clasa, atat timp el nu face parte din programa scolara de clasa a V-a. Ce elevi vor sti sa aplice acest principiu? Acei elevi a caror domn profesor face parte din comisia de elaborare a subiectelor. La limba romana nu mai vorbesc. Exista atat subiectivism incat habar nu am de ce o lucrare impecabila a luat 98 de puncte, apoi la contestatie a luat 107 puncte, dar nu s-a calificat pentru ca trebuia sa ia 108 puncte pentru ca contestatia sa fie admisa. Cu alte cuvinte a fost depunctat special la prima corectura ca sa nu se califice, iar la a doua corectura nu a primit decat 9 puncte, ca sa nu fie 10, pentru a nu i se aproba contestatia. Legat de simularea de la bacalaureat, eleviii de clasa a XII-a doresc sa abandoneze bacalaureatul. Pur si simplu i-a speriat. A fost o intreaga organizare la nivelul municipiului Bucuresti ca sa vedem ce? Mai mult decat atat. Au demoralizat o generatie intreaga de elevi, pe motivul ca daca le dam greu, o sa invete. Si au transformat concursurile scolare, olimpiadele, in ceva atat de monstruos, incat, eu personal, imi voi tine departe copiii mei de aceste tumori ale invatamantului.

Răspunde

93. nimeni spune:

10/02/2013 la 7:36

Daca cele 10kg din ghiozdan sunt asa o problema (perfect adevarat), de ce nu te-ai dus la sedinta cu parintii sa ceri sa fie facute lockere pentru copii? Ca tot dai o poala de bani pe restul materialelor.Si tot eu iti raspund. Pentru ca si daca te-ar fi dus capul sa ceri locker in loc sa cari 10kg, n-ai fi avut cu cine sa te aliezi, ca sa formezi masa critica si sa rezolvi problema.Problema invatamantului este doar partial invatamantul. Problema mult mai mare sunt parintii tampiti, care favorizeaza si agraveaza mizeriile din invatamant.Te asigur ca fara parinti tampiti, multe lucruri se rezolvau pana acum.De altfel, e problema generala in Romania. Clasa politica e proasta, dar tampitii o voteaza.O sa mi se contraargumenteze ca n-ai pe cine sa votezi. Ei bine, au tot fost de-a lungul timpului. Ultima oara la locale in Bucuresti, Nicusor Dan n-a reusit sa ajunga consilier.Cam asa e si cu scoala. In mod constant se gasesc profesori care incearca. Doar ca beneficiarul tampit, adica parintele, are grija sa le dea la cap ca nu cumva sa mai deschida gura.

Răspunde

o Bunica spune:10/02/2013 la 20:13Dle NIMENI, felicitari, comentariul dvs. a atins un alt punct nevralgic, care nu este numai al invatamintului! Este foarte usor sa-ti arati nemultumirea pe un forum, dar cati parinti fac asta mergind la scoala, la un meeting sau …la vot. Am fost educati ca sa inghitim toate mizeriile, am cautat/gasit solutii numai pentru situatiile noastre personale, si nu suntem capabili sa fim solidari nici pentru viitorul nepotilor nostri.

Răspunde

Criss spune:22/02/2013 la 9:49@nimeni și @bunicaȘi dacă ați fi mers la școală se rezolva tot „nimic”. Rareori școala are ceva de spus dacă Inspectoratele școlare nu aprobă și nu poate lua aproape nici o măsură fiindcă acea descentralizare de care tot se vorbește e…nulă. Nimeni nu face nimic fără să știe mai marii învățământului. Și cam ce ar putea să aprobe? Un ghiozdan de 3 kg? Se aprobă cu condiția ca elevul care nu aduce cu el decât creionul, pixul sau un manual să aibă după ce să învețe la școală. Cum se poate asta? Nu se poate. Școala nu are biblioteci întregi, nu are dotări, lecțiile sunt încă îngrozitor de plictisitoare, internetul și videoproiectorul sunt excepțiile și nu regula, tablele inteligente costă o avere, etc.

Răspunde

94. BuLiGaS spune:

10/02/2013 la 7:42

Hai să facem rezumatul:Paragraful I: definește teza : tâmpiţii nu sunt rezultatul unor accidente sau disfuncţii punctuale ale învăţământului românesc actual, ci consecinţa necesară (şi, ca atare, firească) a logicii funcţionării lui;Paragraful II: elaborează o explicație complementară;Paragraful III: anticipează și respinge (chipurile) o obiecție;Paragraful IV: aduce un argument că școala produce cocoșați și că există un sistem economic subteran al sistemului școlar (culegeri);Paragraful V: aduce argument că manualele sunt prea complexe, încărcate și dificile;Paragraful VI: reia argumentul despre manuale, face o digresiune irelevantă despre biserică și produce un argument ambiguu că nici profesorii nu mai sunt ce erau odată;Paragraful VII: un argument despre consecințele la nivel școlar ale faptului că socialismul se construia cu ingineri, nu cu umaniști;Paragraful VIII ridică întrebarea: de ce lucrurile acestea nu constituie probleme în interiorul sistemului educaţional şi la nivelul decidenţilor acestora? Răspunsul: ca nu cumva ceva/cineva să le deranjeze hegemonia (interesant să auzi cuvântul ăsta pe contributors …)Paragraful IX ridică întrebarea: oare decidenţii (Ministerul Educaţiei, succesivii miniştri, Statul – la modul generic) nu cunosc această situaţie? Lăsând la o parte faptul că nu înțeleg de ce “confreria” din paragraful anterior e altceva decât “statul” din paragraful ăsta, paragraful produce un argument despre fatalitatea recursului la meditații;Ultimul paragraf reia teza, dar cu totul alți termeni: “În ceea ce-i priveşte pe elevi – “copiii noştri” – aceştia se pierd alunecând tot mai departe şi devin tot mai estompaţi şi mai lipsiţi de contur, asemeni viitorului pe care-l invocăm ori de câte ori vine vorba de ei.” – asta e tot aia cu a spune că școala produce tâmpiți?Anexele aduc niște exemple.

Eu unul nu văd în articolul ăsta lung niște argumente concludente că școala produce tâmpiți; cele mai multe argumente aduse sunt corelative, dacă nu irelevante. Eu i-am făcut doar rezumatul textului, nu o stau să analizez argumentele, că mi-ar lua de trei ori mai mult decât textul inițial. E clar însă că nu am o părere prea bună nici despre fiecare argument în parte. Dar aș avea pentru fiecare admirator al acestui text următoarea întrebare: dvs. sunteți un produs tipic (după definiția autorului) al școlii românești? Iar dacă nu, cum se face că ați scăpat? Întrebarea e valabilă și pentru autor, deși s-ar putea ca el să reprezinte un caz care confirmă diagnosticul pus, la ce text lung, plin de digresiuni și cu argumente slabe a produs.

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 17:39Va multumesc si pentru rezumat si pentru observatii. In ce ma priveste, da, sunt produsul acestei scoli (astfel inchizand noua varianta a paradoxului cretanului). Mai mult decat atat: ca profesor, sunt si producator in aceasta scoala! Va rog sa ma credeti, nici eu nu-mi inteleg prea bine situatia. De aceea si scriu, sperand sa ma luminez cu ajutorul tuturor celor ce-mi fac observatii.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

BuLiGaS spune:11/02/2013 la 8:04A nu (va) intelege situația e una (și în acest punct al dezbaterii e lame). A vă asuma responsabilitatea pentru ceea ce spuneți e cu totul altceva. Dacă avansați o teză atât de tare, (că școala produce tâmpiți) atunci ori veniți cu argumente pe măsură, ori mai bine vă abțineți de a face opinia publică. Cu atât mai mult

cu cât, absolvent de filosofie fiind, ca și mine, bănui că știți ce înseamnă performativitatea discursului, iar ca om ce urmărește sfera publică, ar trebui să fiți conștient cât de bine dă apă la moară genul ăsta de discurs unora și altora, de ambele părți ale distribuției puterii.

Răspunde

o kinn spune:11/02/2013 la 15:12Frumos raspuns!

Răspunde

95. anton spune:

10/02/2013 la 8:18

dezastrul e .. la raspantie ,sa ne tinem bine copiii acasa , nu doar pentru o saptamina , ci pana cand degeneratii sistemului n-or sa-si asume responsabilitatea crimei pe care o perpreteaza , fara o luare de pozitie radicala raul acesta.. nu poate fi extirpat , acesta si toate celelalte .

Răspunde

96. SORIN spune:

10/02/2013 la 8:25

Felicitari pentru articol!!!Dar…….dar ……dar nu toate cadrele didactice sunt chiar asa…..???!!!Exemple:http://www.didactic.ro/cu-drag-profesorului-meuRăspunde

97. adaprodan spune:

10/02/2013 la 8:46

De acord cu plinsul din acest articol.As remarca totusi ca raportat la nivelul de PIB alocat educatiei, pardon invatamintului, rezultatele sunt bune pentru ca parintii cheltuie sume uriase, Pentru elevii care nu-si permit, sistemul ii exclude.Suntem partasi la aceasta discriminare.Si nu numai.Chiar si la umilinte prin lege.De exemplu:elevii din clasa 12 din acest an (si alte doua generatii) au inceput clasa 5 stiind ca media din parcursul anilor va conta in admiterea la liceu si facultate.Un mare „ginditor„din ministerul educatiei anuleaza valoarea muncii din patru ani de liceu.Scrie o aberanta fraza: admiterea in facultate (cu incalcarea autonomiei universitare) nu ia in calcul efortul din trecut.Trei generatii pacalite din condei.De ce universitatile au inghitit aceasta parodie si nu au intervenit ?In afara schilodirii fizice si psihice, rezultatul scolii noastre este o amagire sociala de proportii la care punem umarul cu totii.Din pacate, pensia noastra va fi la fel.Stiti deja, copii invata ceea ce traiesc.

Răspunde

98. jane spune:

10/02/2013 la 9:31

M-am gasit atrasa de titlul incendiar al articolului, ca sa ma izbeasca rapid in moalele capului termeni de genul “vre-un”, “gresala”. Imi pare rau, orice alta valenta a textului cade in derizoriu. QED.

Răspunde

99. Mihai Dumitru spune:

10/02/2013 la 9:33

Am citi tot , eu lucrez in sistem, ne vin elevi de la liceu buni si mai putin pregatiti, dar trebuie sa ne facem treaba cu ce avem.Profesorul de la liceu si scoala generala are nevoie de manuale sa predea materia?Daca esti pedagog nu ai nevoie de nimic numai de : dragoste fata de materie si multa munca de slefuiere , e greu sa formezi un om.Profesorul de la facultate , daca studentul are lacune de ce nu le explica studentilor lucrurile neintelese , e usor sa spui ca sunt timpiti si sa nu faci nimic , numai critici, nu este o solutie, apropo generatiile mai tinere au un coeficient de inteligenta net superior fata de generatiile mai trecute?Trebuie o viteza de predare 5-6 ori mai mare si poti umple orice gol existent, profesorul adevarat isi face meseria in mod competent in orice conditii.Un adevarat profesor nu are nevoie de multe lucruri sa-si faca treaba , nu fiti fatalisti , ginditi pozitiv are cine sa lucreze, avem oameni buni in sistem, nu depunde nimeni de parerea voastra care nu e potrivita uneori.Cel mai usor sa critici , cel mai greu este sa faci ceva util sa rezolvi nu sa te vaiti ce greu este .Matematica este regina materiilor , fizica este regele s.a .Cu stima si respect.( este numai un punct de vedere personal )

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 17:51Va multumesc. Da, aveti dreptate, manualul este orientativ. Dar asta presupune ca profesorul insusi sa fie la curent cu cele mai semnificative aparitii din domeniul lui. Am avut parte de profesori de giumnaziu, formati inca inaintea reformei din 1948, pentru care era perfect normal sa fie up to date cu ultima informatie a domeniului lor. Erau opameni a caror autoritate izvora din competenta. Si mi se pare trist faptul ca, in ziua de astazi, atunci cand vine vorba de revendicarile profesorilor se aminteste mereu de mancare si de haine si mai niciodata de carti. A vorbit cineva de distrugerea si disparitia librariilor (uneori si a bibliotecilor) din mediul rural? Prin aceasta nenorocire nu e jumatate din populatia tarii condamnata la marginalitate culturala? Ce altceva le ramane copiilor de la tara decat manualul, asa cum e el?

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

100. DC spune:

10/02/2013 la 10:08

Pe langa placerea de a citi un articol care puncteaza pertinent multe dintre problemele invatamantului romanesc actual, nu pot sa nu observ un paradox: sa scrii un articol despre cat de greoaie sunt manualele romanesti, dar sa nu il structurezi – diferentiind clar ideile principale si subliniindu-le intr-un mod oarecare (bold, impartire in subcapitole, subtitluri) fata de restul textului, impresionant ca si cantitate -, exact in stilul manualelor pe care le condamni.

In afara de aceasta observatie, felicitari pentru realism!

Răspunde

101. stefan spune:

10/02/2013 la 10:10

Buna ziua,Din pacate, aveti dreptate. Ce scoala am facut noi? Ce invatatori si profesari am avut? Si unde am ajuns? Pentru ce sa mai faci si sa cresti copii? Ii arunci in aceasta jungla si?Domnule autor al articolului, va sustin in ceea ce ati scris si as dori ca cei care pot, sa aduca lucrurile la normal.Cu stima si respect,Stefan

Răspunde

102. Dolarel spune:

10/02/2013 la 10:55

Excelent articolul. Cred ca o sa-mi dau copilul la un liceu privat. Dar liceele private nu se pot dezvolta pentru ca sunt omorite cu taxe pentru apararea monopolului de stat al mafiei.

Răspunde

103. Ionel spune:

10/02/2013 la 11:15

Multumesc & felicitari! De multa vreme nu am citit un articol atat de bun…

Răspunde

104. heraasku spune:

10/02/2013 la 11:19

am copil in clasa VI-a. principiul meu este, legat de scoala, “cat mai putine daune”. multe probleme, mici si mari. face profesoara de istorie mustrare ca “a raspuns impertinent”. fac si eu contestatie la CA, inspectorat s.am.d. se vinde in magazinul scolii un aliment dubios. scriu la OPC, Sanepid, inspectorat, etc. injura un profesor la clasa. ma duc la director si fac sesizare scrisa. nu platesc fondul clasei/scolii decat daca vreau si cat vreau. la toate intalnirile vin cu Legea invatamantului, Legea functionarii invatamantului preuniversitar, s.a.

ati putea intreba care sunt repercusiunile la adresa copilului meu asta fiind frica majoritatii parintilor. multi nu reactioneaza din aceasta frica. e ABERANT.va asigur ca daca stiti care sunt instrumentele de comunicare puternice (e-mailul, hartia scrisa si inregistrata la secretariat – apropo, asta am invatat-o de la multinationale, asta cu comunicarea la toate palierele simultan ca de aia are e-mailul atatea casute la destinatar) NIMENI nu misca in front. nu anonimatul te salveaza ci tocmai identitatea asumata cinstit. in plus cine isi poate inchipui ca un profesor poate urmari un elev cu asiduitate pentru a-i distruge viata. ar fi psihopat si asta l-a acuza.va doresc succes, pentru ca eu nu cred ca legea va schimba birocratic ceva ci tocmai cei ce sunt parte a sistemului, parintii si copiii. orice abuz petrecut in clasa trebuie adus la cunostinta de catre copil parintelui sau iar acesta nu trebuie sa treaca usor peste asta chiar daca nu e vorba de copilul sau.in fond, primul lucru care trebuie stiut este ca BENEFICIARUL DIRECT AL EDUCATIEI ESTE ELEVUL IAR CEL SECUNDAR PARINTELE. de aici pleaca totul.

Răspunde

105. woe spune:

10/02/2013 la 11:27

Sunt disperat ca disperarea autorului va deveni a mea in viitorul apropiat. Copilul meu are doar 5 ani. Sper ca voi reusi sa elimin impactul ciclului primar asupra copilului, ajutat si de faptul ca am fost invatator (predat doi ani, din primul din curiozitate si nevoie si urmatorul din nevoie de sustinere materiala a vietii de student) ingrozit de sistem, dar pentru ciclul gimnazial nu am solutii. Nu doresc sa contribui la dezvoltarea copilului decat pt. a ajunge un adolescent/adult fericit, n-am pretentii pt. el de middle management sau tampenii similare, dar nu intrevad solutii. Nu vreau sa-l trimit in strainatate “la studii” decat daca va dori/putea el, dupa 16 ani.

Răspunde

106. G spune:

10/02/2013 la 11:29

Eu mă întreb cât de secrete or fi fiind manualele germane, englezești, franțuzești etc., încât profesorii și specialiștii noștri nu pot avea acces la ele, măcar să tragă cu ochiul și să se inspire (nu în sens Ponta). Fiindcă toți vorbesc bine și foarte bine (dacă e să neluăm după CV-uri) cel puțin o limbă străină. Dar de economiști care nu știu să rezolve o ecuație de gradul 2, de preoți care nu știu să traducă nici cu dicționarul un mini-text din neo-greacă, de profesori de română care nu l-au citit pe Breban sau Ionesco (spre exemplu), de agronomi a căror pregătire este centrată pe regula de trei simplă, ce ziceți ? Sau de desemnarea unui profesor de istorie care n-a mai predat de 20 de ani, numit eufemistic “istoric”, care n-a publicat nimic în domeniul istoriei, spre a se ocupa de revizuirea constituției ? De lipsa completă a Academiei, ca autoritate științifică, din spațiul cercetării și luării deciziilor ? De milioanele de euro cheltuite de prin 2000 încoace, prin diverse proiecte, pentru elaborarea de strategii, pentru pregătirea resursei umane etc. ? De plagiat și nepotism ca epidemii acceptate și implacabile ?

Răspunde

107. Mih spune:

10/02/2013 la 12:07

Extraordinar de important subiect, exceptional articol!N-are rost sa o lungesc cu pareri si argumente personale. Ca parinte cu dubla experienta (la interval de

cativa ani buni), pot doar sa confirm ceea ce am citit azi si sa spun ca abia astept urmatoarele doua parti.D-le Maci, felicitari si multumiri pt articol!

Răspunde

108. Ciprian Cucu spune:

10/02/2013 la 12:12

Trebuie sa ma declar de acord cu cele prezentate in articol, e o analiza corecta a unor probleme majore din ceea ce numim “sistem educational”.

As spune ca nici macar nu sunt toate problemele punctate, dupa mine in mai toate “nodurile” sistemului gasindu-se o situatie de bifat criterii pe hartie fara a face nimic real, o serie interminabila de forme lipsite de fond menita doar – cum observa si autorul – sa propage existenta sistemului si nimic mai mult.

As avea o intrebare pentru autorul articolului, in cazul in care (mai) monitorizeaza comentariile: ce putem face?Ma includ in acest “putem” si pe mine, pentru ca sunt Asistent Universitar (deci in sistem) si pentru ca vad nevoia de schimbare. Indranesc sa cred ca sunt mai multi asemenea oameni in sistem si indraznesc sa sper ca ceva se mai poate face inca…

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 17:57Va multumesc si pentru observatie si pentru apel. Cred ca, pentru inceput, putem semnala, descrie si pune ca probleme disfunctiile pe care le observam si pe cele de la care ne lovim. Sunt de acord ca nu e decat inceputul. Ar fi necesar mai mult: sa ne agregam intr-o structura care sa le puna in fata Ministerului si sa faca presiune asupra acestuia. Va marturisesc ca nu am reflectat inca asupra acestei structurari. O varianta demna de luat in considerare ar fi Asociatia EDUCER a D-lui Vlaston. O sa ma gandesc si va rog si pe D-voastra sa va ganditi.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

Alexa spune:10/02/2013 la 19:19Domnule Maci,Daca inteleg bine cunoasteti articolele lui S. Vlaston aparute pe contributors ( cele mai multe). Daca le cunoasteti, inseamna ca le-ati citit. Daca le-ati citit ati putut constata nenumaratele greseli gramaticale si putinele idei din aceste articole ( in general dansul propune privatizarea invatamantului la toate nivelurile si de asemenea un job suplimentar pentru profesori daca acestia nu se descurca financiar cu salariul din invatamant).Marturisesc ca nu mai inteleg nimic: de ce ati scris acest articol daca propuneti ca solutie a apela la un profesor agramat, fara nici un succes profesional ( facultate la seral si profesor la un liceu industrial nu inseamna reusita profesionala)?In alte ordine de idei, ar trebui sa stiti ca un tampit nu se poate destepta nici daca are cei mai buni profesori din lume: ramane tampit. Cred ca ati folosit gresit acest termen, ideea articolului neavand nimic de-a face cu elevii tampiti, cum ii numiti dvs.Sunt de acord cu multe dintre cele afirmate, programele incarcate si aiuristice uneori, concursurile multe si marunte, dezinteresul unor profesori, etc dar mi se pare ca generalizati cu prea mare usurinta. Este bine ca ridicati aceste probleme dar nu pot sa nu remarc un lucru: o faceti mai mult din postura de parinte care are nevoie de 19 (?) pasi pentru a rezolva o problema de matematica de clasa a 4-a, decat din postura de cadru

didactic. Sau la dvs la universitate nu aveti nici un fel de probleme, programa este excelenta si studentii extraordinari?Oricum, indiferent de motivul care sta la baza scrierii acestui articol, este bine ca ati facut-o. Se impune sa sugerati si cateva solutii pertinente si prin prisma de parinte si prin cea de cadru didactic.

Răspunde

109. Bradut Bolos spune:

10/02/2013 la 12:22

Stimate domnule Maci, nu m-ati convins.

Eu cred ca scoala romaneasca produce oameni pesimisti, demoralizati, care nu se stiu auto-aprecia, nu stiu sa caute si sa stimuleze elementele pozitive in jurul lor, nu au respect si incredere in autoritate de orice fel. Si reactia la mesajul dumneavoastra este clara, si dumneavoastra, si cei care citesc au exact acelasi negativism destructiv.

Matematica este o materie usoara, daca exista putere de concentrare, dorinta de a rezolva probleme, abilitatea de a accepta greutatile ca provocari, dorinta de a cauta solutii in loc de critici.

Exista cateva caracteristici care trebuie sadite si cultivate cu grija in societatea noastra, incredere, optimism, pozitivism, pentru ca pe ele se cladeste productivitatea si eficienta.Secretul succesului si caracteristicile necesare sucesului sunt: pozitivism, optimism, spirit de echipa, coeziune. Fara aceste caracteristici, un om educat, inteligent, capabil, devine o forta destructiva in interiorul organizatiei in care activeaza.

Gandirea critica este fundamentul gandirii noastre, si porneste din educatie, dar gandirea constructiva este foarte putin cultivata. Lipsa acesteia pleaca din pesimismul si dezamagirea insuflata de sistem profesorilor, de profesori elevilor, de elevi, profesori si media parintilor. Dezamagire, neputinta, iminenta si teribilismul esecului, sunt cele mai destructive iluzii cu care trebuie sa luptam in fiecare zi pentru a putea construi ceva.

19 ecuatii este prea mult? este complet irelevant. Este mult mai relevant faptul ca sunt privite ca inutile, irelevante, nefolositoare, un efort nejustificat, o provocare fara continut, in loc sa fie luate ca atare, cu calm, solutionate si cautata alta problema cu 100 de ecuatii.6 KG e prea mult? Luati un ghiozdan cu rotile, si faceti un proiect privind e-books si tablete pentru elevi. De la cine asteptati sa vina solutiile, mereu de la altcineva? Si daca toti suntem specialisti la ce ar trebui sa faca altcineva, cine va face efectiv ceva?

Răspunde

o Alin spune:10/02/2013 la 16:04Iau notă de cele aproximativ 170 de comentarii si 34 000 de vizualizari. Reacția este evidentă – confirmă un punct dureros.

Am parcurs cu destulă atenție cele aproximativ 170 de comentarii. Dintre comentarii am remarcat una sau două sugestii de autoeducare prin Internet. În rest, poate mi-a scăpat, dar nu am văzut nici o preocupare pentru a găsi soluții, doar tristețe și negativism.

Dragi cititori, nu sînt sarcastic. Fie că ne place sau nu, dacă noi nu găsim soluții nimeni nu o va face în locul nostru.

Domnule Bolos, subscriu în întregime la ideile dumneavoastră. Problema e clară. Eu unul lucrez și la o soluție.Vă sugerez călduros să faceți același lucru.

Răspunde

o kinn spune:

10/02/2013 la 16:41DAA, in sfarsit comentariul pe care-l cautam. Da, articolul poate ca surprinde realitatea, dar este sufocant prin negativism, pasivitate si tristete. Lucru cu atat mai trist cu cat vine din partea unui cadru didactic. La fel si comentariile.

Sunt in totalitate de acord cu raspunsul dvs.

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 18:16Stimate Domnule Bolos,

va multumesc pentru observatie. Ea mi-a adus aminte de un frumos text al Simonei Weil (“Despre buna intrebuinatare a studiilor scolare in vederea iubiriil lui Dumnezeu”) si de minunatul rezumat pe care i l-a facut, pe vremuri, D-l Aurelian Craiutu. Aveti dreptate, am si eu tendinta de-a deveni (parafrazandul pe D-l Dan Lungu) o baba capitalista, specialista in lamentatii. Totusi, desi constient de caracterul falacios al acestui argument, permiteti-mi sa ma exclud un momet din rationament. Problema e elevilor: da, trebuie sa devina increzatori, ptimisti, demni si responsabili. Intrebarea e cum, daca lucreaza – ca fiica mea – sase ore la scoala si inca patru-cinci acasa doar pentru ceea ce sunt obligati sa faca. Sunt sigur ca cunoasteti anecdota cu asistentul lordului Rutheford: se spune ca acesta – asistentul – statea toata ziua in laborator. La un moment dat lordul il intreaba: ce faci dimineata tinere? Lucrez in laborator , raspunde tanarul. Bine, dar la amiazazi de ce nu iesi cu noi? Pai imi continui experientele in laborator. Si seara? Lucrez tot la laborator. Dar atunci cand mai gandesti ? il intreaba lordul. Nu-mi spuneti, va rog, ca asistentul acela a luat Nobelul. Nu asta e miza povestii. Eu as vrea ca fiica mea sa citeasca din literatura universala, as vrea sa ne uitam pe cartile lui Akimuskin, ale lui Gamow si ale lui Martin Gardner; as vrea sa incepem a bantui prin filmografie. Dar cand? Ea stie doar ca are teme, care trebuie facute toate.Cum putem face oameni demni, optimisti si intreprinzatori daca le spunem mereu doar ca trebuie, si niciodata ca merita sa faca ceea ce au de facut? Nu vi se pare ca aceasta e o problema a intregii noastre lumi? Si inainte de ’89, si dupa, ni s-a spus mereu ca trebuie sa facem sacrificii, dar nimeni nu s-a gandit sa ne spuna si ca merita sa le facem (si pentru ce merita sa le facem). Ori un om caruia i se spune de trei ori pe zi doar ca trebuie, va sfarsi prin a se resemna. Si – lucru esential – prin a se descurca. Din pacate in asta se investeste mai tot talentul nostru.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

Bradut Bolos spune:11/02/2013 la 0:15Pedagogus sau Magister?

Răspunde

Andra spune:12/02/2013 la 9:11Mi-a placut mult mesajul dvs. Remarc, mai ales:

Eu cred ca scoala romaneasca produce oameni pesimisti, demoralizati, care nu se stiu auto-aprecia, nu stiu sa caute si sa stimuleze elementele pozitive in jurul lor, nu au respect si incredere in autoritate de orice fel.Legat de asta, mi-as permite insa sa remarc si eu un simplu fapt: daca scoala romaneasca ar produce lideri, tineri plini de incredere, de viziune si mai ales de inteligenta practica, unde credeti ca si-ar gasi acesti oameni ceva de facut in economia romaneasca ? Ce segment de piata din economia romaneasca nu a fost deja demult ocupat de corporatii si multinationale, ca sa mai existe libertate economica adevarata ?Pt. ca acolo unde economia nu e libera nu exista nici libertate individuala.

Evident, exista libertati marginale, sau piete marginale, in agricultura, de ex, pe segmentul produselor organice sau traditionale. E aceasta mica libertate suficienta pt. o massa de tineri liberi si plini de incredere

care ar fi scosi de o scoala romaneasca asa cum va doriti ? Puteti sa-mi dati exemplu de vreun alt segment de libertate economica ne-marginal, care sa fie organic in economie, adica sa aiba capacitatea de a antrena o dezvoltate economica de sus si pana jos, de pe orizontala pe verticala, asa cum ar fi normal sa existe si sa astepte niste tineri care s-ar dezvolta intr-o tara ca a noastra ? Nu exista asa ceva, caci, dac-ar exista, atunci fiti sigur ca acest domeniu de libertate ar antrena el singur dezvoltarea si a altor domenii subiacente, cum ar fi invatamantul si altele.

Ce avem acum, sunt sigura ca nu va e necunoscut: mai putin de 1-2% romani care au o afacere proprie, care sunt intreprinzatori adevarati: pentru ca altii nu mai au ce sau unde sa mai intreprinda ceva. Aceasta realitate se reflecta bineinteles si in optiunile politice ale romanilor: sunt “de stanga” pentru ca nu au de ales.

Asadar, in momentul asta scoala romaneasca produce tineri bine educati doar pentru export.Restul, sunt pentru economia romaneasca.

Răspunde

Alin spune:12/02/2013 la 11:30Cred că un criteriu important în diferențierea societăților omenești poate fi modul în care se face transmiterea cunoștințelor din generație în generație.

În lumea felinelor mari, unde diversitatea aptitudinilor pe care puiul trebuie să le învețe este scăzută, modelul trasmiterii de la părinte la copii (vertical) a ”cunoștințelor” poate funcționa. Ele nu au de învățat decît să vîneze.

Modelul condiționării transmiterii cunoștințelor de apartenența la o rețea socială, pentru societatea omenescă, mi se pare dăunător pentru că în mod predictibil este ineficient și duce la ceea ce oamenii numesc ”drame” – tineri care doresc să învețe și nu au de la cine. Depun mărturie aici CĂ NICI UN DASCĂL DIN ROMÂNIA NU M-A ÎNVĂȚAT CEVA VALOROS PETNRU PROFESIA MEA PE GRATIS (sînt medic). Mama are doar școală profesională, tata a făcut liceul la seral și a luat bacul` cu nota 7. Eu am trecut bacalauretul cu nota 9.92 (am greșit o dată la istorie). Tot ceea ce am învățat și s-a dovedit valoros – gramatica limbii engleze, rezolvarea problemelor de chimie pentru admiterea la medicină – au costat bani grei pentru familia noastră la momentul respectiv. Am întrerupt meditațiile de mai multe ori pentru că nu-mi permiteam să plătesc Sînt îndeosebi supărat pe dascălii de matematică, chimie și fizică pentru inacțiunea lor.

”Vînătoarea” la oameni poate implica foarte multă diversitate – pictat, operat, condus autobuzul, white collar crime, trăitul de pe cîrca altora și cîte și mai cîte.

În loc de concluzie, vă rog să observați că ceea ce felinele mari și maimuțele cu deget opozabil au în comun este devorararea ocazională a puilor. La felinele mari se presupune că această practică crudă are scop concret – sînt devorați puii născuți morți, cei slabi sau cei bolnavi. La maimuțele cu deget opozabil finalitatea biologică este necunoscută – sînt ”devorați” puii vii, sănătoși și puternici.

@Andra

După cum scrieți cred că sînteți, ca și mine, un om tînăr. Eu am plecat din țară pentru că, altfel decît în cazul lui Moromete, am simțit că ”nu mă mai răbda pămîntul”. Dacă nu ați moștenit puterea financiară și capitalul de ”pile” pentru a începe o afacere e bine să încercați să ieșiți din România. Eu am plecat din lipsa banilor și pentru că mă simțeam străin în țara mea. Am plecat din lipsa banilor, am obținut ceea ce doream dar am mai descoperit ceva: un alt mediu de idei. Acesta nu e puțin lucru, e mai mult decît banii, dar cu ”burta goală” nu poți aprecia această afirmație la justa ei valoare.

Am mai spus-o, societatea românească nu produce idei (deși ne place să ne credem creativi), ci importă idei. De exportat, cu foarte mici excepții, exportă minți tinere, suflete de oameni – nu produse finite! E bine și atît, e un început dar nu e suficient.

Aveți, ca și mine, foarte multe de învățat. Școala românească chiar produce tîmpiți industrial și cu metodă. Știți vorba aceea “…e o muncă colosală cu omul prost ce are școală”. E plin de proști cu diplomă în România și ăștia n-o să vă lase să respirați. La această oră sînt prea mulți, prea vocali și au prea multă putere. Trebuie să le dăm timp să rămînă fără resurse și să înceapă să se ”mănînce” între ei. ”Rețeaua proștilor cu privilegii moștenite” trebuie lăsată să falimenteze.

Odată ajunsă ”aici”, în Occident, veți vedea că există și soluții la problemele educației din România. Îmi pare rău că nu am lucruri mai bune de spus. Vă doresc mult succes.

Răspunde

Bradut Bolos spune:12/02/2013 la 15:30“unde credeti ca si-ar gasi acesti oameni ceva de facut in economia romaneasca ?”

Intrebarea este gresita, intrebarea este ce ar face astfel de oameni cu economia romaneasca, pentru ca ar fi capabili sa-si faca loc oriunde.

Răspunde

Andra spune:13/02/2013 la 9:38M-am inselat asupra dvs. Inteleg ca postarea pe care-am apreciat-o mai sus era valabila numai pentru scoala care produce copiii buni la “export”.

Bradut Bolos spune:13/02/2013 la 14:18Prin oriunde se intelege si satul N comuna Y, si NY. De altfel, nu peste multa vreme, locatia fizica va fi foarte putin relevanta. Am o multime de studenti si absolventi care lucreaza freelanceri sau angajati in Romania pentru firme din toata lumea, si castiga mult peste media salariatilor clasici, plimbatori de dosare de hartie.Studentii mei, in special cei foarte buni, peste zece, cinsprezece ani ani vor munci acolo unde vor pune tableta pe o masa, pentru o firma sau mai multe aflate oriunde, sau vor munci intr-un mod pe care nici nu putem sa il imaginam.

110. Nicolae Lisievici spune:

10/02/2013 la 12:42

Excelent articol, poate putin cam lung ptr. multi dintre cititorii obisnuiti cu epoca internetului, dar dupa parerea mea nu pune pana la urma punctul pe ‘i’. Noi romanii, ne-am obisnuim sa taiem adevarul in patru si sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor! Iar multitudinea de comentarii de mai sus e o dovada ptr. asta!Probabil obisnuinta din anii de dupa ’90, a autoritatilor noastre, de a fi ‘originali’ si de a reinventa roata si ibricul a facut ca si educatia sa fie reinventata (la fel si democratia), si nu neaparat intr-un sens bun. Cred ca o adaptare a unui sistem european care functiona deja si era recunoscut pe plan international ca performant ar fi fost o solutie mult mai buna, mai rapida si fara atatea schimbari de dragul politicului, ptr. aceste generatii pierdute.‘Parerea mea!’

Răspunde

111. Popescu Ileana spune:

10/02/2013 la 12:53

Bună ziua!( întâi de toate.)Nu mai speriați părinții!Sunteți victima( una din multele, din păcate!) ale învățământului „de capitală”, ca să-l numim așa. Ceea ce prezentați aici este un aspect/ o secvență/ un decupaj.

NU generalizați: nu toți dascălii sunt victime ale rutinei, ale demotivării și frustrării, etc. Să știți că sistemul, manualul depășit din perspectiva programei ne doboară și pe noi, însă- dascălii cu vocație, cei care cred în drumul ales și mai ales prețuiesc copilul, copilăria( prețuindu-se astfel pe ei înșiși) -au soluții pentru toate, inclusiv pentru confortul buzunarului părintelui și pentru pierderea din greutate a acelei poveri-ghiozdanul.Multe dintre scrisele dumneavoastră sunt adevărate, multe NU!PS: Din câte îmi amintesc eu, OLIMPIADELE sunt competiții gratuit, CONCURSURILE se mai și plătesc. Părerea mea: „ați ales până ați cules” o școală de moft și cu politici nesănătoase.CURIOZITATE: copilul dumneavoastă încă mai este elev al acestei școli?

Răspunde

112. ISH spune:

10/02/2013 la 13:22

Nu contest ca sistemul de invatamant este o problema. Insa aceasta problema este agravata de nepriceperea si neimplicarea parintilor. In cei “6 sau 7 ani de acasa” , copiii trebuie sa invete de la parintii lor sa respecte alte persoane (copii & adulti) si tot ce ii inconjoara (vietati si lucruri), sa fie DISCIPLINATI in activitatile pe care le fac … Multi copii au comportamente necorespunzatoare – preluate de la parintii lor – de la banala traversare a strazii in fuga , cand semaforul este deja rosu … pana la modul in care trebuie sa asculte si sa se conformeze cand li se spune sa faca ceva.

Mi se pare inadmisibila pretentia ca invatatorii sau profesorii trebuie sa stimuleze elevul sa citeasca (asa-numitele “lecturi suplimentare”). Parintii sunt primii care trebuie sa stimuleze copiii sa progreseze si sa fie atenti la evolutia copiilor. Dar sunt atatia parinti care habar nu au ce fac de fapt copiii lor la scoala – cat de prosti sunt , cat de nesimtiti…

Dintre atatea comentarii , doar 3-4 au mentionat rolul parintilor in educatia propriilor copii. Este trist si ingrijorator. Asta arata ca , in pur stil romanesc, continuam sa aruncam toata vina pe orice alte persoane numai pe noi nu. Asta in conditiile in care sunt (prea) multi parinti care au ajuns sa isi “stimuleze” copiii cu premii – daca ai medie peste 9 pe semestrul asta , iti iau tableta – sau ultimul model de telefon sau … mai stiu eu ce mita (spaga) le vine la indemana.

Sa nu va inchipuiti ca in alte tari toti elevii apreciaza scoala mult mai mult decat aici – mai ales dupa primele clase. Si copiii de acolo ar vrea sa se joace in loc sa faca teme. Dar acolo lumea vede altfel lucrurile. Educatia este importanta in sine si o necesitate – mai ales pentru a capata credibilitate …

Ar mai fi multe de spus , dar am convingerea ca nu am cui.

Răspunde

o Mihai Maci spune:10/02/2013 la 18:40Va multumesc; sunt intru totul de acord cu ceea ce spuneti. Despre rolul parintilor in educatia copiilor, despre timpul si atentia pe care parintii ar trebui sa le-o acorde acestora, despre relatia dintre parinti si scoala, si despre multe altele ar fi multe de spus. Va rog incercati sa o spuneti D-voastra. Parerea si opinia cuiva care cunoaste aceste lucruri conteaza. Daca e daupa mine, eu vad o cauza majora a “faliei dintre generatii”: faptul ca, in Romania contemporana, practic fiecare generatie a trait intr-o alta lume. Bunicii in rural, parintii – prima generatie urbanizata – in perioada comunista, copiii (noi) in lunga tranzitie, copiii nostri in noua Europa… Cunostintele nu s-au mai transmis firesc, in familie si intr-o continuitate a gesturilor ci, dimpotriva, au devenit generice si fiecare generatie s-a inchis in cunoasterea ei inutila. Nu e o scuza pentru dezinteresul fata de propriul copil, fata de tentativa de a cumpara bunoivonta profesorilor, etc., dar cred ca e o trista realitate.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

113. Ioana Ghi spune:

10/02/2013 la 13:27

Perfect adevarat.

Manuale imbacsite, necorelate – - li se vorbeste la engleza de elemente de gramatica pe care nu le-au invatat inca la limba romana [cf. programei!], la fizica trec prin lectii care cer notiuni de matematica nepredate inca… etc…Manualul de tehnologie iti confera nebanuita placere de a incerca sa-i explici unui pusti de 12 ani cum e cu ciclul de productie si indicatorii economici dintr-o fabrica… si asta eu am gasit-o a fi printre ‘cele mai usoare’ lectii…

Copiii care vor rezista prin scoala romaneasca, se vor bucura in viata de o nelimitata “darzenie”… in ceea ce-i priveste pe restul “Dumnezeu cu mila”…

In ceea ce ii priveste pe minunatii conducatori, sa nu-i mai consideram prosti, ci ticalosi… pana la urma, asta vor…

Răspunde

o Radu spune:10/02/2013 la 15:57Corect.La limbile straine asa este, au gramatica engleza si ei nu stiu ce e aia gramatica.Trist e ca de ex. la limba a 2-a manualul este in primul an mult mai greu si mai complex decat cel de la prima limba dupa 4 ani de studiu.

Răspunde

114. uilie spune:

10/02/2013 la 14:07

Sunt pregatit in scoala romaneasca. Nu ma consider tampit.Domnul Maci a fost pregatit si pregateste in scola romaneasca. Il cred tampit si pe cale de consecinta dansul pregateste tampiti.Ma idoiesc totusi ca cei care sunt vin in conact cu dansul(partial)sunt tampiti pentru ca la educatia lor participa si altii(familia,alti profesori etc.) . Scoateti-l din invatamant! Asemenea specimene nu trebuie sa lucreze in invatamant. Ii desfid si pe cei care in comentariile lor ii dau dreptate. Nu cred ca cei care se pregatesc in occident sunt mai destepti ca noi.In occident lucreaza numerosi oameni pregatiti in csola romaneasca,indiferent de gradul de instruire,si sunt apreciati. D-le Maci sunteti ccea ce proferati.

Răspunde

o Ion spune:10/02/2013 la 18:00@uilie; Cred ca te simti vizat de continutul acestui articol

Răspunde

o Cornelia Topala spune:11/02/2013 la 18:28

Romanii care profeseaza in occident si sunt apreciati nu s-au format in sistemul scolar romanesc, ci in afara lui, cu ajutorul familiei sau pentru ca au fost capabili sa depuna un efort urias ca s-o faca singuri. De acord, poate cuvantul “tampit” e cam tare. V-ar fi placut mai mult daca autorul folosea cuvantul “incompetent” sau “ignorant”? Ca pana la urma asta vrea sa zica.Oricum, va cam descalifica la capitolul civilitate faptul ca il insultati direct pe autor.

Răspunde

115. omoni spune:

10/02/2013 la 14:09

Felicitari autorului, a pus degetul pe rana!Ca sa continui ideea, dupa parerea mea, ” tampitii” astia vor fi alegatorii perfecti ( ” disciplinati social” ) pentru politicienii de azi si de maine, ei vor aplica si implementa cu succes programele si legile smecherilor din parlament si guvern. Vor fi ” orbi si surzi” din punct de vedere emotional la consecintele pe termen lung asupra generatiilor viitoare, deci iresponsabili ( un om este responsabil daca realizeaza gravitatea faptelor sale si consecintele care decurg din fapta respectiva) precum autorii morali ai deciziilor luate de ei: politicienii, educatorii, familia.In legatura cu limbajul de lemn in spatele caruia se ascund unii ” alesi” dar si cadre universitare, inspectori scolari, reprezentanti ai institutiilor, etc, as vrea sa spun cateva vorbe:- limbajul de lemn este un limbaj fara mare incarcatura emotionala, opac, format din ” constructii bombastice” care impresioneaza prin forma dar cu foarte putin continut.- limbajul de lemn este un limbaj specific regimului comunist, care se pretinde a fi stiintific, un dublu limbaj care inseamna pe de o parte propaganda ( repetitie, conditionare, stigmatizare, amenintare), pe de alta parte inseamna o noua organizare cognitiva a mediului, o noua reprezentare sociala care dobandeste o valoare functionala prin comportamentul oamenilor.- limbajul de lemn ascunde si teama de a nu fi descoperiti ceea ce sunt de fapt- niste mediocri cocotati in varful ierarhiei fara sudoarea fruntii.Am cules aceste putine ganduri despre limbajul de lemn de la cei ce au studiat in amanunt problema, nu le-am generat eu dar am vrut sa le aduc in prim plan pentru ca merita stiute.Inca o data: felicitari! Inchei cu un citat din George Orwell:” In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar” .

Răspunde

116. ZDZero spune:

10/02/2013 la 14:42

Cu inaintarea in scoala scade greutate ghiozdanului. Cel putin asa imi amintesc. Ghiozdanul meu din clasa a IX-a era cu mult mai usor fata de cel din clasa a VIII-a. Nici nu mai vorbesc de cel din clasa a XII-a – sunt zile in care am la mine 3 caiete, uneori nici alea. Si asta nu inseamna ca merg la scoala doar pentru ca ma trimit parintii – am trecut de varsta aia.Dupa terminarea clasei a X-a statul nu mai ofera manuale si elevii trebuie sa si le cumpere. Ideal e sa nu le cumperi pe toate pentru ca nu ai nevoie. De exemplu un elev care vrea sa dea la medicina nu are nevoie in timpul anului de manualul de fizica. Stiu ca suna a delasare, dar nu-i necesar. Ca tot veni vorba de biologie fac o paranteza: ramura manualelor de biologie mi se pare cea mai parsiva ramura a acestei industrii gasindu-se contradictii intre oricare doua manuale acreditate aflate pe piata. Asta nu pare mult, dar curicula de bac e bazata pe toate aceste manuale. Cand ai 3 raspunsuri contradictorii pentru fiecare intrebare e destul de greu. Norocul meu ca n-am nevoie de manual de biologie pentru ca nu dau la medicina.

Nu stiam ca se platesc taxe pentru participarea la olimpiade. Am participat la olimpiade si n-am platit nimic. La concursuri e alta treaba, mai ales la cele cu premii in bani. La astea inteleg taxarea.

N-am inteles niciodata obligativitatea cumpararii culegerilor. Mai ales la clasele de inceput de ciclu. Spre final de gimnaziu/liceu pot accepta ca ofera o pregatire suplimentara pt examenul de final.In 4 ani de liceu am folosit un manual – cel de informatica (rar, doar ca sa-mi verific anumite cunostinte), si o

culegere – cea de fizica pentru teme (n-am cumparat manualul de fizica pentru ca predarea de la clasa e excelenta si din punct de vedere calitativ mult peste manual care e greoi).

Religia e ora mea preferata. In orarul meu e a saptea ora intr-o zi in care am 3 ore de informatica (toate in laborator), una de fizica, una de romana si una de engleza (la toate astea dau bac, mai putin la fizica unde dau totusi teza pentru ca desi dau bac la informatica trebuie sa dau teza la fizica sau la biologie sau la chimie). In conditiile in care toti profesorii (minus matematica si romana) ne lasa de obicei mai liberi pentru a ne pregati la materiile pe care le-am ales pentru bac, cel de religie da teme si imparte proiecte. Poate e normal ca materia sa se predea, dar raspunsul nostru ca elevi a fost simplu: nimeni nu participa la ora. Totusi, problema principala a aceste ore ramane faptul ca nu se accepta o discutie pe baza religiei, ci se impune o anumita parere. De exemplu tin minte anul trecut am avut un test la care ni se cerea sa demonstram de ce o anumita teorie este gresita pentru ca nu respecta scrierile biblice.

Binenteles, la toate materiile programa este incalcita si mult prea incarcata. Nu am sa inteleg niciodata testarea de la limba romana care presupune invatarea pe de rost a unor comentarii. Iar cerintele din categoria “exprima-ti parerea despre x” nu cer parerea ta, ci confirmarea parerii unui anumit critic, o parere impusa la fel ca cea de la religie.Nu mai spun de neconcordanta intre materii. La fizica am avut nevoie de limite si derivate cu mult inainte ca acestea sa fie predate la matematica.

Răspunde

o Cornelia Topala spune:11/02/2013 la 18:37Bravo ZDZero! Felicitari pentru faptul ca ai citit acest articol si ti-ai spus parerile. Cineva dintre decidenti ar trebui sa va intrebe si pe voi ce opinie aveti despre scoala. Din pacate se pare ca tocmai voi lipsiti din preocuparile celor care fac programe, aproba manuale si iau decizii care va privesc.

Răspunde

117. G. spune:

10/02/2013 la 14:56

Articolul scris de domnul Maci mi-a adus aminte de un alt articol scris, acum vreo 3 ani, de un profesor al Univeristatii din Berkeley, California, in care le explica studentilor sai cum au fost inselati de sistem.Mi-am permis sa traduc si sa citez un fragment din “A letter to my students” – Michael O’Hare, professor of public policy :

“Va scriu pentru ca voi sunteti victimele acestei inselatorii enorme (desi copiii vostri o vor duce si mai rau daca nu luati situatia in mainile voastre, pentru a o schimba). Educatia voastra a fost compromisa pe masura ce California a ajuns pe ultimele locuri in SUA in ceea ce priveste bugetul alocat scolilor, cursurilor de arta, educatiei fizice, toaletelor functionale si predarea in general a fost aruncata peste bord. In fiecare an dau peste din ce in ce mai multi dintre voi care in mod clar nu au avut sansa sa invete sa scrie bine si corect in engleza. In fiecare an, din ce in ce mai putini dintre voi citesc ziare, vorbesc o limba straina, inteleg baza modului in care functioneaza un guvern sau o afacere, sau au energia de a protesta intelectual in fata mea sau a altuia. Sau stiu destula istorie, literatura, stiinte pentru a lucra cu ele efectiv. V-ati petrecut anii de scoala cu profesori platiti din ce in ce mai putin, pregatititi din ce in ce mai slab, incarcati cu din ce in ce mai multe responsabilitati administrative fara sens, carora li s-a oferit din ce in ce mai putin ajutor real din partea administratorilor si conducerii.

O parte dintre parintii vostri si-au luat lumea in cap, intelegand cumva ca scolile au preluat rolul educatiei cu totul, sau impartindu-se intre doua joburi si intersectandu-se cu voi timp de doua ore pe zi pentru a pune niste mancare pe masa, nu au putut sa va fie alaturi. Unii dintre colegii vostri de clasa nici nu au terminat liceul, descurajati si invinsi; dar nu au parasit planeta, chiar daca nu dai peste ei in comunitatea ingradita in care vei fi si tu tentat sa te ascunzi. Si ei trebuie sa manance, ca si tine, si nu sunt pregatiti pentru a isi aduce aportul, asa ca va trebui sa ii duci in spate si pe ei.

Trebuie sa purtati o discutie serioasa cu parintii vostri, care inca voteaza; nu va puteti salva copiii pe cont propriu. La fel de important, va trebui sa incepeti sa vorbiti unii cu altii. Nu este drept, si aveti toate motivele (exceptand un motiv cu adevarat bun) sa tineti pentru voi ce puteti, pentru inca vreo cativa zeci de ani de platit taxe rau-voite si de declin. Sunteti eroii mei doar prin faptul ca ati supravietuit lucrurilor prin care v-am pus sa treceti, si ca ati reusit sa ajungeti in clasa la care predau, dar va cer mai mult de atat: puteti sa fiti mai buni decat generatia mea. Luati-va copiii din nou in grija, si refaceti contractul de la inceput. Sunt multe locuri de unde puteti sa incepeti. Apucati-va de treaba. Ne vedem la cursuri!”

Articolul intergal, pe engleza, poate fi gasit la link-ul de mai jos:http://blogs.berkeley.edu/2010/08/24/a-letter-to-my-students/Răspunde

118. Razvan spune:

10/02/2013 la 15:26

Problemele au aparut si ca urmare a democratizarii si asa-zisei europenizari.Cum sa ii mai intereseze scoala,cand ei au dreptul sa vina acolo cu mobile,fara uniforme,iar din mass-media vad atata minciuna,violenta si mahala ? Ei vin la scoala cu sufletele otravite de dejectiile vazute si cu o agresivitate crescuta,iar profesorii nu mai au aproape deloc drepturi,cu exceptia celor de a fi amenintati cu reclamatiile sau cu violenta de catre parinti si chiar de unii elevi.Exista inclusiv amenintari cu moartea,iar autoritatile dau din umeri,legislatia nu mai prevede nimic ! Atata timp cat media promoveaza toate scursurile,care castiga sume imense,scoala nu mai poate repara raul facut de civilizatia minciunii,ipocriziei,hotiei si nerusinarii polimorfe !

Răspunde

119. Alex spune:

10/02/2013 la 15:42

Invatamantul romanesc de toate nivele este deformator, nu formator. Asta toamna un baiat din vecini venea de la scoala si il intreb ce discipline noi face in acest an (cred e in clasa VI). Mi-a spus printre altele, fizica. Il intreb, ei si cum ti s-au parut primele ore.? Cand mi-a spus cum s-au desfasurat am ramas socat: la prima lectie profesoara le-a dat sa copieze in caiet cuprinsul manualului, in timp ce ea statea la catedra si citea o revista. In ora urmatoare de fizica, copiii au copiat introducerea. Ma intrebam ce e in mintea profesoarei? Ce poate intelege un copil cand copiaza din cuprins, forta si acceleratia?!!!! Cu ce se alege dupa aceasta activitate?!!! Am vorbit cu parintii baiatului si le-am sugerat sa mearga sa vorbeasca cu diriginta si directorul. Ei, raspunsul a fost naucitor: d-na profesoara tocmai a venit dupa 2 ani de concediu de maternitate si probabil e cu gandul mereu la copil.Au sperat ca lucrurile se indreapta pe parcurs, dar nu. Este o generatie de copii.care nu va mai intelege vreodata fizica si cu atat mai putin vor ajunge sa-i pasioneze. Si toate aceste anomalii se intampla sub ochii directorilor numiti politic.Pur si simplu exista o politica de indobitocire. Ceea ce am relatat s-a intamplat la Scoala Generala 27 din Timisoara.

Răspunde

120. Radu spune:

10/02/2013 la 15:53

Extraordinar articol.Si fata mea e tot a 5-a si cara un ghiozdan cat toate zilele (noroc ca e mare!)

Problema este ca daca tu ca parinte nu ai cunostinte la toate materiile (de la matematica la limbi straine) copilul, pentru a reusi sa tina pasul, trebuie sa ia meditatii.Cred ca fi-mea este singura care nu ia meditatii din clasa.Un sistem bolnav in care parintii trebuie sa cotize pentru cele (5 culegeri de romana si 4 culegeri de matematica) pentru urmatorii 8 ani cat tine scoala. Esecul copiilor, care nu iau meditati, este vazut ca fiind al tau ca parinte, ca urmare faci totul pentru a nu iti spune ca tu esti de vina pentru ca nu ti-ai ajutat copilul.O alta parte ar trebui sa discute ruptura invatamantului superior de piata muncii. Facultatile nu fac decat sa dea profesorilor de munca, fiind total rupte de piata muncii (profesori (nu asistentii) , insa extrem de bine platiti pentru celc 10 ore de munca saptamanale).Politehnica din Bucuresti care are la fel de multi studenti ca acum 20 de ani, desi industiria este la mai putin de jumatate. Eu am terminat Energetica (azi o facultate inutila dpdv al pietei muncii – care ar putea sa nici nu existe, facand-se in fapt partea electrica la Electrotehnica – Inginerie Electrica, iar restul la Mecanica- Masini termice) care are in fiecare an peste 300 de locuri de admitere, exact ca atunci cand am dat eu examen de admitere in 1989.

Răspunde

121. nu are importanta spune:

10/02/2013 la 15:54

Am distribuit articolul respectiv pentru ca mi-a parut interesant punctul de vedere, nu pentru ca as fi de acord in totalitate cu cele scrise.Experimentez sistemul romanesc din doua banci: una a parintelui care poate mi-am simtit copilul uneori nedreptatit si a doua de la catedra.Ca sistemul nu e bun……nu e vina celor de la catedra, dar asta spune si in articol persoana care l-a scris, nimeni nu ne cere parerea despre programe…..nu stim cine le concepe…..ce sa mai zic despre atatia si atatia ministri care s-au perindat pe la guvernarea ministerului…..ministri care nu aveau a face ceva cu invatamantul preuniversitar…..noi, cadrele didactice, suntem puse in fata unor fapte hotarate deja cu care trebuie sa ne descurcam….pai sa nu respectam legea?in fine….sunt multe aspecte la care noi nu avem nici o sansa sa spunem ceva, sau daca avem o sansa sa spunem ceva nu o ia nimeni inconsiderare ca lucrurile-s hotarate deja inainte de a ni se da dreptul la replica.Pe mine ma nemultumeste partea cu procentul acela de 10-15% care banuiti ca intra ilegal in buzunarul dascalului……pai hai sa vedem ce cheltuieste dascalul pentru elevi si sa calculam daca asopera…….Desi sistemul e gratuit nu se ofera toate materialele didactice de care au nevoie dascalii pentru a-si putea tine orele la un nivel calitativ ridicat (asa cum au pretentia parintii),din respectivul comision dascalul isi comanda pentru el/ea carti, enciclopedii, culegeri, caiete auxilire model, planse…..Sunt multe lucruri marunte de care ai nevoie sipe care nu ti le ofera nimeni: un perforator cu diverse forme cu ajutorul caruia poti face material distributiv pentru cei mici costa intre 10-15 lei, creioanele de rezerva sa le dai celor care si le uita acasa nici nu merita mentionate, markere, agrafe de birou, pixuri, capsatoare, pana si ace de gamalie ai nevoie ca sa poti afisa lucrari de-ale elevilor. Tusul si imprimanta personala sunt absolut necesare pentru diversele materiale, cel putin un exemplar ca apoi sa multiplici la scoala, trebuie sa printezi color multe documente, unele format A3, (stiti cat costa?).Si-acum auxiliarele si culegerile…..sunt sigura ca sunteti intrebati daca sunteti sau nu de acord cu ele, pai spuneti-va parerea! Eu aleg un caiet auxiliar pentru limba si literatura romana si unul pentru matematica pentru ca au cerinte variate, se poate lucra mult mai mult pe un caiet care are scrisa cerinta si elevul doar completeaza rezolvarea, astfel pot lucra diferentiat fara prea mult efort, merg inainte cei care pot, ceilalti raman si lucreaza o data cu toata clasa…..Concursuri? Eu nu alerg dupa gradatie de merit, dar daca parintii cer sa ii refuzi? Aceeasi parinti care isi naucesc copiii cu cate 3-4 cluburi pe saptamana doar pentru ca ei isi permit si parintii lor nu si-au permis cand erau ei copii…..Ni se spune ca diplomele lor vor conta la un moment dat si daca nu le au?Sa nu va povestesc despre partea caritabila pe care o facem pentru unii elevi….stiti ca exista copii care vin la scoala fara sosete in adidasi pe timpul iernii? Sa ramai impasibil la asta nu se poate asa ca fie duci de la copiii tai, ai prietenilor sau le cumperi pentru sufletelul acela care nu are nici o vina ca s-a nascut intr-o familie defavorizata…..ca vin copii fara sandviciuri in ghiozdanel si care-s stravezii de foame….ca aceeasi copii nu au rechizitele necesare deja nu mai conteaza cand ii vezi cat sunt de chinuiti de soarta, asa ca duci de la ai tai copii sau cumperi caiete, stilouri, creioane colorate, hainute….

Răspunde

o Dan spune:10/02/2013 la 18:42Glumiţi. În clasa I am cumpărat din fondul clasei o imprimantă multifuncţională pentru uzul doamnei învăţătoare. În clasa a II-a s-a schimbat învăţătoarea, s-a schimbat şi imprimanta, cu una color, pentru că erau anumite fişe color care trebuiau multiplicate. Am colegi care au cotizat la şcolile copiilor lor pentru aparate de aer condiţionat, termopane şi videoproiectoare, dar aceea e numai vina lor. Noi am cumpărat doar perdele, flori, un dulap şi cuiere. Însă pentru rechizitele simple (de la hârtie şi cretă la tonner şi… performatoare) învăţătoarele pe care le-a avut fiul meu nu au scos niciodată vreun ban din buzunar.

Răspunde

BUNICA spune:10/02/2013 la 20:46Fiica mea a contribuit pentru nepotica cu bani pentru: termopane, tabla, scaune. De ce? Ferestrele si tabla erau distruse, iar scaunele lipseau. Manualele scolare pe care le primesc sunt rupte, murdare si nu ajung pentru toti elevii. Invatamintul este gratuit?!

Răspunde

122. Mihai spune:

10/02/2013 la 16:32

M-am oprit la partea cu copilul din clasa a V-a, n-am mai rezistat sa citesc restul:1) Cam cate kg or fi avut ghiozdanele pe vremea lui ceasca si-n anii 90? Din ce tin minte si noi caram caiete, si carti cu coperti cartonate si nu tin minte sa-si fi facut nimeni probleme pe vremea aia.2) Mai nou in Vest exista ghiozdane/rucsacele cu roti si maner, cam ca trollerele, si piticii (unii chiar mici de tot) trag de ele. Deci, dispare problema cu caratul in spinare. M-as mira sa nu se gaseasca si-n Romania macar un model de genul asta. Probabil peste 10 ani o sa apara problema cu cocosatul, din cauza tragerii acestor ghiozdane, sau dezvoltare inegala pt ca folosesc aceeasi mana tot timpul?

Răspunde

o Ioana C. spune:10/02/2013 la 21:05Foarte bine punctat, m-a facut să zâmbesc!

Răspunde

o lucian74 spune:10/02/2013 la 21:31Inceracam sa raspund unui comentator mai sus la intrebarea cat de mare era ghiozdanul pe vremea noastra dar se pare ca raspunsul nu functioneaza prea bine.Pai in gimnaziu aveam maxim 5 manuale si maxim 7 caiete (daca intrau si caietele cu teme pentru acasa). Erau multe!In liceu toate manualele si caietele intrau intr-o geanta pentru masca de gaze (era la moda pe atunci sa se poarte ca si ghiozdan). In mod sigur nu avea 8 kilograme!

Răspunde

123. Marcelina Popa spune:

10/02/2013 la 16:56

Domnule Maci, pentru ca nu exista manuale gratuite conforme cu programa, mai toti profesorii recomanda cate o carte la disciplina lor, menita sa inlocuiasca manualul. Aceea cam trebuie cumparata, fiindca din ea vor primi copiii teme (sigur ca normal ar fi sa se tipareasca manuale conforme cu programa, dar la gimnaziu asta nu s-a mai intamplat din 2000 incoace si ne-am pierdut cu totii speranta). Celelalte culegeri de care vorbiti dvs (a doua, a treia, a patra….) nu sunt obligatorii. In cazul in care le-ati cumparat, ele nu trebuie carate zilnic la scoala! Discutati cu fiecare profesor problema aceasta si va vor spune exact ce va spun si eu.

Concursurile scolare sunt de doua tipuri: olimpiada, cu diversele ei faze (toate gratuite), si cele organizate de diverse fundatii private, care au taxa de participare. La olimpiada participa numai elevii cei mai buni. La celelalte concursuri poate participa oricine, contra cost. Niciun elev nu poate fi obligat sa participe la vreun concurs! Problema dvs. este, cred, aceea ca aveti un copil care doreste sa participe la toate concursurile. Sugerati-i sa-si aleaga unul sau doua, fiindca are nevoie de odihna in week-end, si relaxati-va un pic si dvs. Va agitati prea mult pentru niste fleacuri.

Răspunde

124. Ina spune:

10/02/2013 la 17:01

Nu sint de acord cu apelativul ‘timpiti’. Eu as folosi mai de graba ‘dezorientati’ probabil afectati de efectul sindromului de prea multa informatie de siguratate in fata greutatilor, combinata cu presiunile parintilor, profesorilor, colegilor, care ii reduce la randamente mediocre si in extrem la blocaj mental. Poate nu ar fi rau ca si parintii sa repete sau sa invete ce invata copii. Ar avea mai mul timp impreuna si ocazii mai multe de comunicare si intelegere.

Problema asa cum o vad eu este de fapt a parintilor si a profesorilor de a intelege si a controla explozia informationale in context etic, si uman. Copiii nu stiu sa-si faca aceste probleme. Ei invata si se adapteaza pregatindu-se (poate nu in mod constient) pentru viata.

Cheers

Răspunde

125. Lumi spune:

10/02/2013 la 17:04

Mi-am dat copilul la Waldorf, din clasa I. Acum e in clasa a VIII-a. In primii patru ani n-a avut manuale, isi lua la scoala doar caietele. L-am evaluat anual cu profesori din invatamantul traditional si am constatat ca directorul de la Waldorf nu m-a mintit: elevii de aici isi insusesc aceeasi materie pe care o invata cei din “traditional”. Asimilarea de cunostinte se produce insa fara stres, fara teme nesfarsite, copilul meu merge cu placere la scoala iar relatia elev-profesor-parinte este intensa si foarte buna. Sa mai zic si ca nu exista fondul clasei si primele culegeri pe care le-am luat au fost la inceputul acestui an, un an mai intens de pregatire in vederea sustinerii capacitatii.Sistemul, desi de stat si care nu implica taxe, nu este deloc promovat probabil pentru ca, in scolile Waldorf, profesorii vor ca si cel mai slab elev din clasa sa fie peste nivelul mediu si pentru asta trebuie sa munceasca la clasa, sa se pregateasca permanent. Ca dovada stau rezultatele la bacalaureat din ultimii ani: promovare intre 95-98%. In “traditional”, profu intra la clasa pe la si-un sfert, asculta “tampitii” pana la fara douazeci,

preda cinci minute si apoi da temele pentru acasa. Multe si degeaba. De ce sa se chinuie sa munceasca cu toata clasa si sa scoata oameni pregatiti cand poate sa faca “performanta” doar cu unu-doi elevi pe care sa-i scoata olimpici, in timp ce celorlalti copii le tiuie urechile, depasiti fiind demult.

Răspunde

126. Stamate Alice spune:

10/02/2013 la 18:01

Felicitari d-le Maci, credeam ca nu mai exista oameni ca dumneavoastra in Romania!

Răspunde

o ema spune:10/02/2013 la 19:14Educatia este la un pas de colaps.Stiu si simt asta dupa o viata in educatie.Tocmai centrarea pe continuturile invatarii ( ceea ce face si articolul acesta) ne-a adus aici.In societatea cunoasterii acccentul cade pe a invata sa cauti, sa explorezi, sa experimentezi.Ceea ce scoala noastra nu stie sa faca. Da, nu stie sa faca. Acesta este marele adevar.Daca le iei profesorilor manualele, este jale. Nu stiu sa produca invatarea altfel.Ciprian Ciucu, cu experienta de la 2000+ este singurul care a pus bine problema manualelor.

Răspunde

127. N.C. spune:

10/02/2013 la 19:58

Ce se intampla acum in invatamantul romanesc este si din cauza lipsei de reactie a societatii la anomaliile sistemului. Bine ca toata iarna trecuta cate un grup de indivizi ieseau seara de seara sa protesteze si daca ii intrebai de ce, iti seveau clisee de la anumiti politicieni, via anumite televiziuni, televiziuni care nu s-au chinuit niciodata sa arate care sunt adevaratele probleme ale societatii ci doar sa faca rating si sa serveasca unor interese, contra cost. De ce nu face nimeni tapaj , dar tapaj serios, cu astfel de probleme pe care le ridicati dvs. aici? Stam pe margine si comentam cateodata intr-un articol si ne uitam sa vedem cate comentarii favorabile avem. M-am saturat de stilul asta. Nu am nimic cu dvs. dar in general, asa procedam noi, romanii. Ghiozadanul fiicei dvs. va ramane la fel de greu si de acum inainte daca nici o televiziune nu va face rating cu acest subiect. Si ca sa faca trebuie sa se intample ceva. Macar un protest colectiv, zilnic, de jumatate de an, plus alte petitii, interventii si interpelari. Parerea mea.

Răspunde

128. roman in alta tara spune:

10/02/2013 la 20:01

In vest problemele sint mult mai mari. Ce evidentiati dumneavoastra aici e nimica toata. Nu stiti cit as da ca sa aiba parte copiii mei de o scoala ca in Romania.In primul rind unde sint eu nu exista manuale scolare pina in clasa a V (inclusiv). In clasa a doua in acest moment (februarie) fac inca socoteli pina la 20 si nu au facut inca toate literele de mina. Se bat in timpul lectiilor chiar de fata cu inspectoarea care e in vizita. In timpul orelor e o galagie infernala; in clasa sint mai

putin de 20 si un sfert din ei nu stau asezati la locul lor.Nu au lectii acasa. Deloc.Ce n-as da eu sa aiba ghiozdanul plin de manuale si de lectii de facut ….Ceea ce se face in Romania in clasa I se face aici in clasa a II-a si a III-a.Nici asa nu e bine.

Răspunde

o roman in alta tara spune:10/02/2013 la 20:04…Si uitam sa spun: aici la sfirsitul anului parintii sint fericiti nevoie mare ptr. ca ai lor copii ….au fost promovati.

Răspunde

129. garcon spune:

10/02/2013 la 20:37

nu stiu daca se oboseste cineva sa citeasca toate comentariile, nu stiu daca-mi va raspunde cineva si nu stiu nici daca-mi voi aminti aceasta pagina.

sunt dascal de peste 10 ani, din primul an am realizat ca invatamantul este in declin, probabil toti stiu asta, dar prefera sa stea in schema, pentru ca magnitudinea si complexitatea acestei situatii ii depaseste.

dinstinse domn, nu izolati invatamantul!nu doar educatia, ci toate palierele se duc de rapa. intreaga societate sufera de o degradare constanta a umanitatii. din cauza gradului de transparenta, acest lucru se observa mai usor la invatamant si in sanatate, dar peste tot vectorul este acelasi.

ce facem noi, dascalii?nu stiu ce fac exact ceilalti, dar eu incerc pe cat pot sa-i aduc pe copii cat mai aproape de principiile pe care le-am dobandit de la parinti, dascali si ei, de la profesorii mei straluciti, de la intreaga mea formare, urmand calea pe care am simtit ca ma prinde cel mai bine.desi am terminat scoli de elita, unde interactiunile presupuneau indeosebi aspectele curiculare, la locul de munca prezent predau unor copii care prin natura defectuasa si degradanta a sistemului ajung la noi cu lipsuri inimaginabile, atat in cunoastere, cat si in comportament. in acest caz, ma vad nevoit sa acopar “materia” nepredata de antemergatorii mei dar si de parinti, care, dand vina pe “stresul lucrului de zi cu zi” pierd legatura cu proprii lor copii.

sunt convins ca exista inca oameni dedicati acestei cauze, dar sistemul, societatea in ansamblul ei, din felul in care trateaza problema, dar mai ales urmarind rezultatele dezastroase ale intregului proces, nu ii gaseste deloc importanti, ci mai degraba ii izoleaza, in detrimentul clientelismului.

va mai trece o vreme, pana cand fiind atat de multi prosti pe metru patrat, nevoia de specialisti va deveni din nou prioritara, ceruta de toate paturile sociale, de toate nivelurile, pe toate canalele. pana atunci, toate aceste luari de pozitie sunt asemeni camerelor de la bac: vad fenomenul, dar nu rezolva nimic.

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 16:00Va multumesc pentru observatie. Aveti dreptate, scoala nu poate fi izolata de societate; invatamantul realizeaza exact ceea ce-i cere societatea. Am sa revin asupra acestui lucru intr-unul din textele viitoare.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

130. lucian74 spune:

10/02/2013 la 21:21

Eu sunt inginer   .Cred ca 99% din cei din generatia mea cand au vrut sa invete au apelat la ceva gratis de pe internet sau la manuale pentru prosti.Vorbind serios acum. Inclusiv in lumea internationala se trece din ce in ce mai mult pe ideea de Open-Source, de Wikipedia, adica informatie libera pentru toata lumea si fara sa presupuna interes material pentru obtinerea ei.

Am cautat la un moment dat niste lectii de matematica pentruy clasa a IV-a si nu am gasit absolut nimic disponibil pe internet. Am cumparat un manual si m-am crucit. Limbajul nu este lemn ci pur si simblu beton armat si chiar sunt curios cum naiba invata copiii deoarece este complet aiuritor. Scolile ar trebui sa fie pentru educarea intregii populatii si nu doar pentru cateva varfuri.

Domnilor profesori care vreti sa faceti ceva si sa dati un “mic” imbold invatamantului romanesc, de ce nu faceti voi o mica asociatie si faceti un site web care sa puna la dispozitia elevilor chiar aceste lectii de matematica, fizica, limba si literatura romana sau orice alta materie?Incepeti cu o materie, cu o lectie si incet-incet veti reusi sa faceti o Wikipedia a pregatirii. Poate fi un hobby….

Nu trebuie sa inceapa azi si sa se termine maine. Poate sa inceapa maine si sa continue urmatorii 5 ani sau 100 de ani.

Totul este sa incepi de undeva…

Răspunde

131. Ionescu Andrei Alexandru spune:

10/02/2013 la 21:31

Domnule Mihai Maci,

Mi-am dorit din clasa I un profesor ca dumneavoastra. Poate va intrebati de ce?1) Pentru ca stiti sa explicati DE CE.2) Intelegeti pedagogia in general. Felul in care un elev intelege problema.

Pacat ca nu exista macar invatatori la acest nivel…

Răspunde

132. BUNICA spune:

10/02/2013 la 21:40

Domnule Maci, va felicit pentru articol si pentru ca ati raspuns la multe din comentariile facute. Unii comentatori n-au fost capabili sa vada padurea si au facut comentarii privind o nenorocita de problema sau o greseala gramaticala. Altii, facind parte din sistem, s-au aparat si l-au aparat fiind complici. Altii, mai perfizi, au atacat structura articolului. Patriotii de serviciu au aparat valorile stramosesti, etc. Articolul dvs. nu si-a propus si nici nu putea sa raspunda la toate problemele care exista in sistem. Sunt nascuta in 1946 si am avut parte de o invatatoare care si-a facut meseria din vocatie, si dupa patru clase scriam si citeam corect, de minunati profesori universitari care ajunsesera sa predea in licee, din motive politice, nu existau

meditatii, nu existau culegeri, comentarii si scoala mai era normala intr-o tara care devenea tot mai anormala. Astazi, sunt o bunica lipsita de sperante: fata mea a fost obligata sa memoreze comentarii, nepoata mea in cl.Va are aceiasi soarta. Elevii nu mai sunt invatati, stimulati sa gandeasca cu mintea lor, sa aiba pareri personale, se apreciaza invatatul papagaliceste. Mai tarziu, la liceu lectiile se fac cu copy/paste de pe internet. La facultate, tot copy/paste din lucrari stiintifice. Si din copy/paste in copy/paste se ajunge….stim noi unde si nu vreau sa mentionez. Elevii din Romania sunt numai victimele sistemului. Este un succes ca articolul dvs. este atit de citit si de comentat. Inseamna ca ne mai pasa! Va multumesc inca odata.

Răspunde

133. Andreea spune:

10/02/2013 la 23:01

De acord cu articolul.Ma intreb si eu unde este pedagogia din educatie? Daca scopul strategiei didactice nu a fost atins, avand in vedere numarul mare de analfabeti sistemici, a celor care nu trec bacalaureatul, a semnelor venite din societate (mediocritate culturala si profesionala) etc. atunci de ce nu se schimba strategia? Este nevoie de o viziune de ansamblu a unor specialisti in pedogie. Si mai este nevoie de evaluare. O evaluare sincera a educatiei, ce s-a propus sa se obtina si ceea ce a fost obtinut, pe termen scurt si lung. Apoi bineanteles trebuie schimbata strategia, si gata.

Răspunde

134. berger spune:

10/02/2013 la 23:13

Acum 15 ani cand am decis ca trebuie sa parasesc invatamantul pentru a/mi putea sustine in mod demn familia, am mai luat si o alta hotarare. Aceea de a o feri pe fiica mea cat mai mult posibil de ignoranta si impostura care isi faceau loc zi de zi tot mail mult in salile de clasa. Un invatamant care isi alunga educatorii cu vocatie este ca o bomba amorsata. Fiica mea e liceana acum. A parcurs an dupa an la scolile romanesti, insa 90% din ceea ce a invatat VALOROS a invatat in sistem ..privat. Adica lectie cu lectie i/a fost predata cu adevarat acasa, de familie. Pana in clasa a 8/a. Pe urma, dupa ce a intrat la liceul pe care si l/a dorit, in clasa pe care si/a dorit/o, a alunecat singura in fagasul ei.Mi/e dor de copii, de energia lor, de bucuria lor cand intuiau si descopereau singuri solutiile…si copiii mai mari traiesc aceasta bucurie si au nevoie de ea, sa nu credeti ca nu. Ce se intampla de ani si ani in educatie este o nebunie. Funeriu a avut idei bune, dar din pacate nu a avut cravata de culoare asortata si a fost impins afara. Ehei, turma e acum in mainile ciobanilor…cainii de la sindicat o pazesc bine…totul e asa cum trebuie sa fie. Shhhht, sa nu trezim vacile si boii.

Răspunde

135. Luke spune:

10/02/2013 la 23:16

Felicitari pentru articol! Importanta lui se vede si in numarul de comentarii pe care l-a generat.

Observatia mea ar fi: in medie in aceasta tara coeficientul de inteligenta ar trebui sa fie tot pe acolo ca si in Germania, Franta sau Olanda de exemplu (desi exista trebdul de a sustine ca noi suntem mult mai destepti).Cu toate acestea, dupa ce se termina scolile si facultatile in Romania si in celellate tari mentionate vom putea observa ca absolventii de acolo se descurca excelent si se angajeaza deja in productie. Ca sa nu mai

vorbim de competente economice – unde ne pot da lectii linistiti. Oare de ce?Noi ne laudam cu cateva genii – la noi materia este facuta pentru niste genii. Insa si acelea sunt genii pe partea de teorie, nu de practica. Insa invatamantul din celellate tari este gandit pentru copii cu nivel mediu iq – adica sa prinda majoritatea copiilor acolo.Competentele formate sunt deasemenea de ordin practic (si ma refer si la ore mai “artistice” cum ar fi ” art, music, cooking, carpentry, metalwork, and textiles” )

Si ca sa incerc sa ofer si ceva constructiv – ca de criticat stim toti – modelul meu favorit este cel finlandez. Pentru cei interesati as dori sa citeasca si sa raspandeasca acest articol:http://en.wikipedia.org/wiki/Education_in_FinlandCateodata mi se pare ca la noi clasele 1-12 sunt o perpetua “antrenare a mintii” dupa cum se specifica intr-um comentariu anterior. Insa e un antrenament steril, fara a-l introduce efectiv in ceva in care sa isi foloseasca acel antrenament. Acel “ceva” este la noi in invatamant situat temporal la momentul “dupa”, adica dupa ce termina clasele 1-12 (uneori chiar si facultatea). Mai concret, omul se angajeaza undeva si abia atunci incepe sa invete meseria respectiva – si se spera ca acest lucru va fi super easy fiindca uite ce minte flexata si antrenata are omul.

Abordarea vestica este imbinata mai mult cu practica. Spre exemplu pentru mecanica nu o sa il invat pe omulet doar niste ecuatii si o sa ii arate poze cu motoare la muzeu. Ci o sa ii dau efectiv si nist motoare pe care sa le desfaca si sa le refarca si sa incerce sa la imbunatateasca in timp ce invata despre ele.

Si nici toti nu vor sa devina ingineri, intr-adevar. Cursuri de arta si arta in general au si ele un rol in formarea personalitatii unui om. Nu trebuie sa antrenam doar mintea intr-un sistem de invatamant!! Corpul si spiritul unui om au importanta covarsitoare! Miscare, creativitate – acestea sunt atuuri in viitor.

Inclusiv in domenii tehnice – creativitatea este extrem de importanta.

Felicitari inca o data autorului.

Răspunde

136. math spune:

10/02/2013 la 23:32

Desi subiectul educatie trezeste interes, dovada si acest articol + comentarii, rezultatul este ceea ce vedem in scolile obisnuite, si lipsa perspectivelor de schimbare. Totusi ca sa gasesc nod in papura, ii comunic autorului ca problema de matematica de a IV-a este o problema tipica pentru metoda de rezolvare numita metoda grafica. Deci cu 3 segmente impartite inteligent si doua relatii se poate afla cerinta problemei. Este evident ca sunt numai 2 copii, este o greseala de ortografie Calin = Alin. Chiar nu conteaza daca e greseala din culegere sau a dlui Maci. Problema absolut OK pentru clasa a IV-a. Va rog sa notati ca In Romania, la sfarsitul clasei a IV-a minim 80% din copii nu stiu sa faca o impartire cu rest, deci problema de mai sus pare SF.

Astfel, matematica este cel mai bun exemplu pentru dezinteresul parintilor, care duce la perpetuarea acestui sistem falimentar de educatie. Parintii sunt clientii, ei nu protesteaza ci continua sa cotizeze pentru note mari, deci afacerea numita fabrica de diplome merge inainte (ca pionierii) incepand cu clasele primare.

Ce se poate face daca sunteti printre putinii care vreti si altceva in afara de note mari si multe diplome pentru copii ? Verificati invatatorul, schimbati clasa daca se impune. De la gimnaziu verificati alte variante, exista si altfel de scoli, nu numai cele de stat (gratuite !?) si cele de fitze. Exista o multime de concursuri gratuite inclusiv pe internet. Le-ati cautat vreodata ?

Răspunde

137. supermamici spune:

10/02/2013 la 23:32

Stim de atat de mult timp ca scoala noastra nu isi doreste reformarea, posturile fostilor taximetristi, actuali profesori ar fi puse in primejdie. Dar intreb si eu, responsabilitatea parintilor unde este? Presiunea civica asupra practicilor cel putin imorale din scoli unde este?

Lumi certifica un adevar: un copil care nu invata din dorinta, nu va invata nimic. Un om care nu munceste din placere nu realizeaza nimic. O societate care nu este guvernata de morala si valori comune si moderne, nu exista. Despre invatamantul alternativ aici:http://www.supermamici.ro/invatamant-alternativ-waldorf-step-by-step-montessori-planul-jena-freinet/Răspunde

138. ionut spune:

10/02/2013 la 23:59

O observatie despre problema:

“Andrei şi Călin vor să-şi cumpere mingi de tenis pentru antrenament. Câte mingi poate cumpăra fiecare dacă o minge costă 3 lei, iar 1/5 din suma lui Andrei este cu 3 mai mică decât 1/3 din suma lui Alin.

Dacă Andrei ar avea cu 9 lei mai mult, atunci dublul sumei celor doi copii ar reprezenta costul unei biciclete, adică 436 lei”

Problema este simpla pt un absolvent de scoala generala, si da, poate fi ceva mai dificila pt un copil de 10 ani insa nu este nici pe departe de rezolvat in 19 ecuatii. Iata cum se face, simplu si concis, pe nivelul de intelegere al unui copil de clasa a patra.

daca 1/5 din suma lui andrei este cu 3 lei mai mica decat 1/3 din suma lui calin inseamna ca, daca notam cu x 1/5 din suma lui andrei, avem 5x+3x+9 reprezinta suma celor doua sume de bani. mai departe zice problema ca daca andrei ar avea cu 9 lei mai mult atunci dublul sumei ar fi 436.deci: 5x+9 +3x+9=436/2adica 8x=218-18de unde cu usurinta aflam ca 1/5 din suma lui andrei este 25 de lei, deci andrei are 125 de lei iar calin are 28×3 adica 84 de lei.

Răspunde

o BUNICA spune:11/02/2013 la 3:13Domnule draga, ati incremenit in proiect cu problema aceasta nenorocita. Au mai rezolvat-o si altii inaintea dvs. Rezolvarea problemei nu reprezinta subiectul acestui articol. Chiar nu ati inteles? Scoala este in metastaza!

Răspunde

139. Bogdan71 spune:

11/02/2013 la 0:22

D-le Maci, fain articol. Dar sa stiti ca nu va trebuie 19 ecuatii sa doborati amarata aia de problema. Suma celor doi e 436:2 – 9 = 209 lei. Daca reprezentam prin segmente sumele celor doi, luand ca unitate de masura 1/5 din suma primului, obtinem repede si fara complicatii rezultatul 125 de lei si 84 de lei. Astfel de probleme se fac in mod curent la scolile unde se vrea performanta sau la cercurile de matematica gen “Arhimede”. Nivelul este de clasa a IV-a.

Răspunde

o BUNICA spune:11/02/2013 la 3:18Felicitari ca ati rezolvat o problema de nivelul clasei a IV a! Sunteti un atlet al gândirii!

Răspunde

imparaturosu spune:11/02/2013 la 22:36@Bunica, vad ca va irita cand cineva comenteaza marginal si nu pe tema data, cea a calitatii scolii. Aceste comentarii au vrut doar sa sublinieze altceva, ca autorul articolului nu are intreaga capacitate de a judeca sisteme complexe din moment ce o problema de clasa a patra ii pune probleme.

Răspunde

Adrian spune:16/02/2013 la 18:45Problema e foarte frumoasa. In primul rand, e problema, nu exercitiu! Va mai aduceti, poate, aminte ca

existau aceste categorii existentiale   Si cere , intr- adevar, aplecare pentru situatia prezentata (nu descrisa). Autorul articolului doreste sa rezolve repede problema! I s-a cerut la clasa rapiditate, eficienta, secolul supervitezei? Presupun ca daca eleva despre care discuta autorul ar fi spus la clasa: “Sa procedam prin incercari!” ar fi luat cel putin nota sapte. Nu zece, este adevarat. Scuze pentru lipsa diacriticelor.

Răspunde

140. Un student spune:

11/02/2013 la 0:24

Apropo, spune-ne dl lector si despre industria la nivel universitar in Romania..ca acolo e hiba mare.Explica-ne domnu’ lector de ce 90 % n-au loc de munca dupa absolvire? (Da, fiindca 90 % au terminat cu medii de 5 si 6 si habar n-au ce materii au facut in facultate)

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 16:03Universitatile vor constitui tema celei de-a doua parti a textului meu. O incercare de privire in lumea lor e de gasit in textele “Premisa imposturii universitare” si “Fabricile de diplome”, publicate de asemenea pe Contributors.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

141. George spune:

11/02/2013 la 0:49

Felicitari pentru articol d-le Maci. TRIST ADEVAR. Si eu traisc aceiasi drama pentru fiica mea.Poate ne trezim? Poate reusim sa punem problema asta in fata tuturor?! Eu cred ca este cea mai grava. Sunt copiii nostri!.

Răspunde

142. Vlad Ionescu spune:

11/02/2013 la 2:34

Domnule Maci, este cea mai buna si mai complexa analiza a sistemului de invatamant preuniversitar pe care am citit-o vreodata si am urmarit constant acest subiect. Lucruri simple, pe care le vede orice parinte cat de cat interesat de ce se intampla cu copilul sau, care puse cap la cap ne arata un sistem putred pana la radacina.Mi-ar placea ca articolul dumneavostra sa nasca reactii puternice pe multiple planuri, de la autoritati la oamenii obisnuiti care sunt interesati. Astept si reactia marilor specialisti in stiintele educatiei!Ce ar fi de facut! In afara de reactii pe care le sper cat mai consistente si cu larg ecou in spatiul public, cred ca am putea gasi un grup de oameni si ONG-uri care se pot organiza minimal ca sa stranga niste fonduri si sa declanseze un proces privat de evaluare a invatamantului foarte transparent. Sa angajeze niste specialisti autentici in stiintele educatiei, romani si straini, inclusiv romani din strainatate, si sa ia la puricat manual cu manual, programa cu programa, facultatile si liceele de profil (stiinte ale deucatiei/pedagogie) sa vada ce se preda acolo si cine o face, cine elaboreaza programele (nominal), cine ia diversele decizii legate de manuale, caiete si culegeri suplimentare, totul nominal, etc. Si totul sa se publice. Cred ca se pot gasi destul de usor bani pentru o astfel de initiativa care ar putea deveni o adevarata provocare pentru autoritati si de un real folos pentru societatea civila care va avea o informatie mult mai complexa si completa.p.s. subscriu la un comentariu anterior: fara Vlaston!

Răspunde

143. Prostu' satului spune:

11/02/2013 la 5:03

D-le Maci, am venit prea tarziu in aceasta discutie, ca sa zic asa. Recunosc ca am fost descurajat de numarul lor si n-am avut rabdare sa citesc cele 240 de mesaje precedente (Altfel, felicitari!!! Asta inseamna ca educatia, ca subiect, inca suscita mult interes… deci mai e o speranta) si ca atare s-ar prea putea sa scriu lucruri pe care deja le-au scris altii. Intr-un atare caz, imi cer scuze.Mai departe, recunosc ca nici macar nu v-am citit articolul pana la capat; mi s-a parut cumva necinstit ca va incepeti eseul cu un apel la rabdarea cititorilor – pe care pasamite nu vreti s-o puneti la incercare inca din primul episod al unui serial pe care-l putem presupune lung – dupa care scrieti noua pagini si ceva de text doar ca incalzire…Totusi, nu de asta nu l-am citit pana la capat (ci doar primul sfert, sau cam pe-acolo). M-am oprit din doua motive, fiecare avand intr-un fel de-a face cu jelaniile dvs. despre cum scoala romaneasca de nivel gimnazial va distruge copilul.1) In acel prim sfert de articol pe care l-am citit ati folosit (in mod ironic, imediat dupa apelul disperat la simplitate, cunostinte de baza etc.) nu unul, nu doua, ci macar vreo patru-cinci cuvinte care fac parte din limba romana doar in visele celor mai snobi lingvisti. Ma refer la exprimari de genul “abnorm”, “graduarea cunoasterii”, “problematica domeniala”, “conceptie ascensionala” (sau ascensiune conceptionala, pentru ca, recunosc, cam de pe-aici n-am mai rezistat, m-ati pierdut…).Inteleg, d-le Maci, ca sunteti de parere ca scoala romaneasca suprasolicita copiii cu tot felul de tampenii. De curiozitate va intreb (si as aprecia un raspuns simplu si clar, nu inca 2-3-4 pagini de consideratii generale) – dvs. in ce faza a pregatirii dvs. scolare ati descoperit ce inseamna ascensiunea conceptionala, abnormul (sau abnorma??? Cum e corect — un abnorm, doi abnormi, sau doua abnorme???) si chestiile domeniale? V-a trebuit un doctorat pentru asta?

2) Ca tata al unui (candva) copil care si la 25 de ani inca n-a ajuns la masa de 50kg (pentru ca, venind vorba de chestii complet inutile si cretine, eu la scoala am invatat ca in kilograme se masoara masa, nu greutatea), aproape ca am lacrimat cand am citit despre pericolul caruia s-ar expune fiica dvs. de 32 kg daca si-ar cara singura ghiozdanul de 7-9-12kg.Dupa care (imbecilizat fiind eu de scoala romaneasca a carei victima sunt, si spalat pe creier conform normei carteziene “dubito, ergo cogito” cu care desigur sunteti familiarizat) m-am gandit cam asa.In primul rand, m-am gandit ca sute de mii, milioane, zeci, sute de milioane, daca nu chiar miliarde de copii din lumea asta au purtat in spate in ultima suta de ani ghiozdane asemanatoare. Sute de milioane (inclusiv multe milioane de copii din Romania, poate chiar dvs. sau sotia dvs.) au mers kilometri, iar unii chiar zeci de kilometri pe zi cu acele ghiozdane grele in spate ca sa invete carte. Foarte multi au ajuns doctori, profesori, ingineri, muzicieni; altii au ajuns “doar” tehnicieni, mestesugari, artizani etc. N-am auzit pana acum pe absolut nimeni sa se planga ca mersul la scoala a fost inutil, sau, mai rau, ca i-a distrus sanatatea din cauza ghiozdanului carat in spate in drumul spre/dinspre scoala… dar, sigur, exista un inceput pentru orice.Intr-al doilea rand, ghiozdanul in sine poate sa aiba ca la juma’ de kil. Alte maruntisuri (continutul fostului penar din vremea copilariei noastre) sa zicem ca ar mai putea trage inca juma’ de kil. Din cand in cand, copilul poate mai inghesuie in ghiozdan si echipamentul sportiv (ce pedeapsa!!!) si eventual vreun sandvis, poate un mar. Sa zicem inca un kil, in medie?Caietele si cartile difera mult ca masa, de la caz la caz, dar gandesc ca o medie de 250g pe bucata este rezonabila?Nu prea mai stiu cum sta treaba acum, dar pe vremea nu chiar atat de mult trecuta cand propriii mei copii erau scolari, in clasa a V-a aveau 4-5 ore pe zi; prin exceptie 6, iar in acele zile a sasea ora era ori educatie fizica, ori dirigentie, ori altceva “usor”.Din calculele de mai sus pare sa rezulte — si va rog sa ma corectati daca gresesc – ca fiica dvs. trebuie sa care in ghiozdan 5-7-10 kg de carti si caiete, adica 20-28-40 de bucati pentru 4-5 ore de clasa.O medie, sa zicem, de 6-7 (SASE-SAPTE!!!) carti si caiete pentru fiecare ora de clasa, indiferent ca e muzica, desen, cunoasterea naturii, educatie civica sau matematica (unde sa zicem ca s-ar justifica oribilele culegeri).Daca nu e gresit, calculul asta, d-le Maci, sugereaza ca intr-adevar cineva e tampit. Ori cine va citeste si mai si crede ce scrieti, ori – sa ma iertati, pentru ca chiar am tot respectul si intelegerea pentru parintii care lupta sa le asigure o educatie cat mai buna odraslelor – chiar dvs., pentru ca acceptati o asemenea aberatie.Pur si simplu mi-e imposibil sa cred ca fiica dvs. se duce zi de zi la scoala cu 25-30-35 de caiete si carti in ghiozdan, iar dvs. nu gasiti nimic mai bun de facut decat sa va lamentati pe un forum virtual. Daca totusi asa stau lucrurile, mi se pare ca problema e de fapt in alta parte.

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 13:04Va multumesc pentru observatii. Nu m-am gandit sa fac un calcul defalcat al greutatii rechizitelor din ghoizdan. Pot doar sa va spun ca, la Geografie (o ora pe saptamana – si vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca o are astazi) intra dupa cum urmeaza:1. Manualul (gros cam degetul aratator)2. Culegere cu texte si intrebari (am ca degetul mic)3. Caiet (de biologie, dar format mare)4. Portofoliu (deocamdata are 7 folii, fiecare cu mai multe coli ministeriale)5 Atlas Geografic (eu i l-am pus pe cel scolar, subtire, desi i s-a cerut cel mare, de pe vremea noastra)La muzica o ora pe saptamana):1. Carte2. Caiet3. Portofoliu (texte + partituri)4. si azi, e drept doar azi, o carte cu Mozart pentru copii.Peste tot cartile, caietele, portofoliile sunt de lucrat acasa. Si culegerile. Si atlasul.Apoi vin romana si matematica…E drept, noi, parintii, am vrut “performanta”.Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

144. Adina spune:

11/02/2013 la 8:44

Desi sunt de acord cu multe idei subliniate in acest articol, cred ca el se sufera de generalizare excesiva. Adica trage niste concluzii privind un intreg sistem, pornind de la cateva cazuri. Asta mi se pare deopotriva jignitor si demoralizant pentru noi, profesorii care incercam sa ne facem treaba cat mai bine. Ma intreb de ce va mai practicati meseria, dle Maci, daca aveti aceasta parere despre sistemul de educatie din Romania?

Răspunde

o Emil spune:11/02/2013 la 10:35Doamna Adina,Luati tot ce este scris in acest articol intr-un mod prea personal. Impresia mea este ca acest articol nu este un atac direct la adresa profesorilor (a cadrelor didactice in general) ci mai degraba la adresa sistemului. In multe cazuri profesorii sunt chiar ei victime ale sistemului dar… sa fim corecti au si ei totusi o parte de vina, caci inertia la schimbare vine si din partea lor. O schimbare in bine in invatamant trebuie sa vina atat din afara, si aici ma refer la sustinerea clasei politice, cat si (poate mai ales) din interior, adica din partea dvs., a cadrelor didactice. Intrebati-va cum ati schimba dumneavastra in bine sistemul daca acest lucru ar fi posibil.

Enumerarea problemelor sistemului de invatamant nu trebuie sa va demoralizeze si nici sa va jigneasca – sunt adevaruri si chiar daca nu ne plac nu trebuie sa le maturam sub pres.

Ganditiva ce ati putea face dumneavastra altfel, mai bine, pentru ca elevii din clasele unde predati, ca ei sa primeasca si sa inteleaga mai bine noianul de cunostiinte care le vor fi necesare mai tarziu.

Aveti aici toata sustinerea noastra morala. Cat despre sustinerea politica atat de necesara schimbarii … vedeti pe cine votati data viitoare.

Cu stima!Emil

Răspunde

145. "Father Nicky" spune:

11/02/2013 la 9:40

Domnilor Mihai Maci, Ciprian Ciucu, Mihai Damian, Marcel Capraru, Dragos Paul Aligica, Bradut Bolos, din CV-urile publice am constatat ca si Dvs. sunteti “produsii/produsele” scolii romanesti, care asa cum a afirmat un clasic in viata, “scoate tampiti”, parere pe care autorul articolului(nefericit de lung) o reia si incearca sa o argumenteze cu exemple, nesemnificative si interpretate gresit, din manualele fiului sau!Vreau sa va fie clar tuturor ca ceea ce spun nu este un “atac la persoana” sau o tentativa de contestare a studiilor si meritelor Dvs. academice! NU! Dar daca tot va dati cu parerea despre un domeniu atat de important cum este invatamantul preuniversitar, v-as intreba, parafrazand o zicere a unui presedinte ucis de un “sniper” de la fereastra unui depozit de carte: INAINTE DE A CRITICA SI “DESFINTA” SISTEMUL, CARE VA FACUT CEEA CE SUNTETI, SPUNETI-MI CE ATI FACUT DVS. PENTRU ACEST SISTEM?! Nu de “agenti constatatori” si/sau de “bocitoare” are nevoie acest sistem acum! E usor sa “demolezi”, dar e infinit mai greu sa construiesti ceva! Avem acum la “educatie” un ministru din generatia Dvs.si ce va reusi sa faca el pentru “şcoala românească(care) produce tâmpiţi industrial şi cu metodă”, va fi semnificativ si definitoriu pentru capacitatea de analiza, sinteza, planificare si management a generatiei Dvs. de “tampiti”! Imi cer scuze pentru cuvantul citat! Puteam sa folosesc termenul de “filozofi”, dar pentru ca a fost terfelit si decredibilizat de acelas clasic in viata, ar fi fost, in context, la fel de “naspa”! Si ca sa va fie clar cine va “interpeleaza”, va spun ca in iulie trecut am parasit “sistemul” dupa 40 de ani de “apostolat”! Jumatate in comunism si jumatate in post-comunism! In final imi permit sa va spun si parerea mea despre “sistem”: a

fost, este si va ramane un sistem extrem de “conservator” si “inertial”! Toate “reformele” ultimilor 40 de ani au reusit, doar, sa provoace, conjunctural, o “updatare” a terminologiei si o multiplicare exponetiala a birocratiei! ATAT!

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 13:10Va multumesc pentru observatii. Incerc sa-mi fac treaba onest acolo unde lucrez – doar cei carora ma adresez ar putea sa va raspunde in ce masura reusesc. Apoi, incerc – asa cum vedeti – sa-mi formulez nedumeririle – e parte din meseria mea, parte din parte din acea dimensiune a umanitatii fiecaruia dintre noi care s-ar numi (daca numele nu e prea mare) civica. Nu vreau sa critic, nu vreau sa acuz, nu vreau sa ma plang – incerc sa formulez niste probleme (altii, probabil, ar face-o mai bine decat mine) si sa va invit la o reflectie comuna pe marginea lor. Asta ca sa nu recadem – a cata oara? – in caruselul solutiilor improvizate.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

146. irina spune:

11/02/2013 la 10:19

Ma alatur discutiei dintr-o perspectiva dubla: de parinte si de angajat al sistemului de invatamant. Fiul meu este in primul an de scoala si am platit participarea la anumite concursuri deoarece sistemul de calificative este unul generalist, nu te situeaza clar in ierarhia notelor, au cu totii FB desi mananca litere la scriere… si altele.Nu spun ca e normal sau ca imi convine. Lucrez la o scoala indepartata din mediul rural si fac naveta zilnic. Pot sa le cer copiilor cate auxiliare vreau eu… dar ei isi permit (cei mai multi) un caiet mare pe care il impart in doua. Fac fise si xeroxuri din banii mei si cat se poate la scoala. Scoala are toate conditiile, fiind renovata prin proiect european (are ceea ce nu are fiul meu in oras). Am obtinut performanta de a obtine locul 3 la olimpiada pe judet, fara auxiliare,meditatii, taxe etc. Si nu am un punctaj eligibil pentru gradatie de merit…. E trista insa lipsa lor de perspectiva. In clasa a VIII/a sunt destul de maturi sa te intrebe la ce le foloseste lor toata munca si stiinta asta…. ca doar pe la 16 ani pleaca in Italia sa castige bani sa se intretina. Altii dau exemple de cunoscuti care au studii superioare si sunt soferi, vanzatori….E destul de greu sa te uiti in ochii lor, sa le dai un raspuns in care ei sa creada

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 13:15Da, aveti dreptate. Nu putem amana la nesfarsit raspunsul la intrebarea pe care, mai devreme sau mai tarziu, si-o pune orice elev: la ce bun acest mod de-a face scoala? Ce ii da ea unui tanar bacalaureat? Si, iarasi, nu e un raspuns a spune: pentru ca trebuie, pentru ca a facut-o si tata, si bunicul – si gata. Sensul educatiei trebuie sa fie inscris in actul educational. Daca nu, scoala nu e decat un loc in care sunt incartiruiti copiii pana cad parintii lor ies de la lucru.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

147. mldoveanu spune:

11/02/2013 la 10:32

Excelent articol. Subscriu aproape integral. Daca le-am garanta, timp de 4 – 8 ani, profesorilor salariile si posturile, indiferent de numarul elevilor/studentilor oare ar fi mai exigenti? Sa lansam proiectul “TABLETA PT FIECARE ELEV” in care sa descarcam toate culegerile pamantului. Ar fi mult mai usor de carat in ghiozdane.

Răspunde

o bogdan spune:11/02/2013 la 12:11Hmmm … ne lamentam degeaba.

Invatamantul e la fel de performant ca si sanatatea, politia, administratia publica etc.Si totul pleaca in mare parte de la cei care conduc aceste sisteme, de la Guvern, Parlament si la Agentiile de stat etc etc.Sunt destui cei care ar putea sa se implice in viata publica din Romania, care chiar ar putea sa miste lucrurile in tara asta. Dar ei prefera sa stea in mediul privat, nu neaparat antreprenori, dar angajati, manageri de succes foarte bine platiti si foarte individualisti. Iar copiii lor vor invata in gradinite si scoli private si vor beneficia de conditii speciale.

Asta e marea durere a Romaniei, lipsa de implicare a celor competenti, care insa isi pot face pentru ei si familia lor o viata decenta si pe care nu ii intereseaza intr-o masura deosebita cine sunt cei care falimenteaza sistemele publice. Restul, pulimea, raman sa fie condusi de incluti, incompetenti si hoti si sa danseze Dansul pinguinului sau sa-si arunce palariile peste gard la Cotroceni.. Trist, dar adevarat.

Răspunde

Mihai Maci spune:12/02/2013 la 15:37Poate ca ar mai fi de spus un lucru, chiar daca acum pare o intrebare gratuita. Insa evolutia tehnologiilor cred ca o va face foarte actuala. Care va fi rostul invatarii scrierii si a citirii atunci cand mijloacele informatice vor generaliza utilizarea comenzilor vocale?

Mihai Maci

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 13:20S-ar putea ca tableta sa rezolve unele probleme – cea a greutatii ghiozdanului, de pilda. Dar nu cred ca trebuie sa facem din ea – la fel ca din laboratoarele de informatica – un paleativ al tuturor problemelor educatiei. Cred ca mai important decat tableta este sa le dam elevilor gustul si placerea lecturii, sa-i initiem in aventura gandirii, sa le aratam ca – in lumea aceasta, asa cum e ea – pot sa faca ceva cu capul si cu mainile lor. Daca vor descoperi aceste lucruri, atunci vor alege ei, nu noi, intre tableta, calculator, carte…

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

148. CorinaP spune:

11/02/2013 la 11:20

De acord cu tot ce s-a scris in articol, m-am lovit eu insami de aceste probleme in scoala, am pierdut timp `invatand ` lucruri care nu mi-au folosit la nimic cu amanunte pe care le-am uitat. Acasa nu mai aveam timp pentru lectura, muzica si alte lucruri care ma pasionau, decat daca ma duceam la culcare foarte tarziu, noaptea. Acum am o fata, care e micuta inca, dar din ce vad in jurul meu, situatia s-a agravat si ma gandesc cu groaza la ziua in care voi fi obligata sa o trimt la o scoala unde oameni slab pregatiti o vor invata lucruri nefolositoare, chinundu-se pentru note si pentru ca sa nu tipe doamnele profesoare la ea. Eu vreau sa stiu de ce nu se face la scoala pentru toti elevii literatura univerasala, muzica, pictura, dans, teatru , arhitectura, estetica? Adica toti copiii trebuie sa invete chimie ca e importanta, insa daca nu merg la profilul de uman, nu trebuie sa citeasca decat Eminescu si Creanga timp de semestre intregi….Muzica nu inseamna chinuiala aceea de o ora pe saptamana, ar trebui sa insemne auditii, de muzica clasica , de jazz, de muzica traditionala. Ora de desen…..pai la ce ne trebuie,…. sau arhitectura? Uitati-va cum arata casele nou construite, uitati-va la orasele noastre si (unii) veti vedea ca la capitolui estetic suntem praf. Majoritatea oamenilor nu stiu sa faca diferenta intre un obiect kitsch si unul cu calitati estetice reale. In majoritatea cazurilor profesorii nu stiu nici ei sa faca aceasta diferenta. Exista oameni care sunt dispusi sa transmita aceste valori, dar nu sunt lasati , caci programele nu prevad nimic in acest sens. Cum ramane cu lucrul manual, cu plecerea copiilor de a mesteri singuri ceva? Nu e timp in copilarie sa faca acest lucru pentru ca au de invatat.. Atunci cand ar veni timpul sa se ocupe de a realiza ceva cu placere? Dupa 10 ore de stat in fata calculatorului, cand vor fi salariati ca sa isi plateasca ratele? Sau la batranete, pentru cine o mai apuca…In conditiile date, sustin pe cei care propun introducerea sistemului de homeschooling, copilul are mai multe de invatat alaturi de noi.

Răspunde

o elena spune:12/02/2013 la 1:57@ Corina

Fix în aceeaşi situaţie am fost / o să fiu eu.

Cu o completare – homeschoolingul ar fi minunat – dar dacă ambii părinţi vin acasă storşi după zece-doişpe ore de muncă cine se va ocupa de asta?Mă tem că va fi un lux pentru majoritatea.

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 13:25Va multumesc. Aveti dreptate: scopul educatiei este acela de-a destepta in om umanitatea din el. Cea mai buna pedagogie este cultura universala (literatura, muzica, arta, stiinta). Si eu cred ca spre asta ar trebui sa ne indreptam. Si poate primul pas ar fi acela de-a actualiza umanitatea profesorilor, de a-i incuraja sa citeasca, sa se intalneasca, sa-si aprofundeze cunostintele domeniale si sa-si educe imaginatia. Si nu sa-i terorizam cu amenitarea tairilor (salariale si de posturi) si cu obligatia de-a mazgali tone formulare iesite dintr-o masina birocratica defecta.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

149. kinn spune:

11/02/2013 la 11:42

Fatalitatea mioritica e la ea acasa in articolul asta. Cititi din articolele dlui Solomon Marcus – va vor prezenta o viziune mai energica si mai sanaotasa asupra educatiei romanesti, fara obisnuitul bocet fatalist.

Răspunde

150. afsdf spune:

11/02/2013 la 11:49

Exemplul acela cu problema de matematica de clasa a 5-a este gresit fiindca problema se rezolva in 2 ecuatii…

Răspunde

151. sorin spune:

11/02/2013 la 12:04

Stimate Domnule Maci,

Mai jost este o fraza din textul scris de Dvs., text care in intreg, face o radiografie scolii romanesti.

“Să nu ştie nimeni că majoritatea elevilor se pierd pe parcursul anilor de şcoală (rămânând cu o ură tenace împotriva acesteia), că învăţământul “gratuit” se face pe banii părinţilor şi că practic îi e imposibil unui elev să se descurce de unul singur cu manualele pe care i le furnizează şcoala şi cu lecţiile de la clasă? ”

Incerc sa raspund la aceasta intrebare prin a va spune ca aceste lucruri sunt cunoscute si tacit acceptate. Oamenii care au condus Romania pana in prezent si care o vor conduce in urmatorii ani sunt din categoria celor care manifesta “o ură tenace împotriva scolii”. Ei nu au trecut decat pe la scoala si, cumva, este si vina scolii ca le-a girat prin diplome niste competente pe care nu le au si nu le-au avut niciodata.

Este adevarat ca in sistemul de invatamant inca exista oameni buni, nu multi, care isi fac meseria cu pasiune. Din pacate avansarile si numirile sunt facute de sistemul politic si cei care chiar se pricep la educatie nu ajung sa aiba decizia, sau, daca din greseala ajung nu ating masa critica, astfel incat nu au puterea sa schimbe ceva.

In rest, ati spus prea bine Dvs.

Răspunde

152. Monica spune:

11/02/2013 la 12:54

Ma alatur si eu celor care va felicita pt. acest articol.Si baietelul meu e in cls. a V-a, la un liceu “cu pretentii” din Oradea, astfel ca va inteleg perfect revolta si strigatul de neputinta. Personal am abandonat sistemul de invatamant( am predat matematica) dupa primul an cu manuale alternative, dupa doar 5 ani de catedra. Mi-au ajuns ca sa-mi dau seama ca nu voi putea lucra in acest sistem. Nu stiam pe-atunci ce ma va astepta ca parinte!!

Răspunde

153. Biona spune:

11/02/2013 la 13:08

Am stat mult sa ma gandesc daca are rost sa aduc vreun comentariu. O fac poate si pentru ca proaspata mi-e discutia de aseara cu fiul meu, nu pentru ca mai am speranta ca s-ar putea modifica ceva.Lectia la Istorie clasa a IV despre Mircea cel Batran. Cumplita!Pentru ca manualul este atat de prost intocmit, invatatoarea le recomanda alte instrumente auxiliare din care pot intelege cate ceva. Din fericire aveam cartea lui Neagu Djuvara si i-am recomandat fiului sa o reciteasca.Am rasfoit manualul, dupa Avram Iancu urmeaza Napoleon, nu vad conexiunea?!

Matematica claselor 1-4 in tarile occidentale este mai complexa, dar mult mai axata pe realitate. Invata procente dar le explica unde se aplcia, cum sa calculeze o dobanda, etc.Matematica aplicata este mult mai gustata de copii decat ermetismul care se face la noi.Nu va puteti imagina cat efort am depus amandoi si fiul meu si eu pentru a-l face sa gandeasca logic o problema si abia apoi sa efectueze operatiile! Modul de descriere din manual este de cele mai multe ori legat strict de cifre.

Aici mai fac un comentariu, sunt foarte multe culegeri foarte bune de matematica, este dificil sa le identific, iar unele, din pacate au multe greseli de tipar, ceea ce creaza frustrare copilului.

Lb romana este cea care-l pune cel mai tare in dificultate pe fiul meu. Nu are vocabular, nu intelege arhaismele, iar cand incerc sa obtin un sinonim de fiecare data mi le ofera in engleza sau germana.

Brusc am avut o revelatie. De ce fiul meu stie mai bine lb engleza decat lb romana, de ce compunerile lui in limba engleza sunt mult mai frumoase, de ce stie gramatica acestei limbi mai bine decat a limbii romane?!

Poate pentru ca invata dupa alte manuale (nu concepute la noi) sau doar s-a “intamplat” sa aiba profesori mai dedicati?!

Solutia ar fi invatamant vocational, chiar din clasa a 2a, dar in realizarea selectiei sunt necesari si psihologi.

Inca ceva, trebuie sa intelegem ca nu job-ul ne defineste ca oameni, ci suntem ceea ce stim, ceea ce invatam.

Răspunde

154. liviu berdila spune:

11/02/2013 la 13:30

Sistemul are multe hibe, cam toti care am trecut prin el le cunoastem insa ce putem face sa le inlaturam?Inca nu sunt casatorit dar ma uit la sefa mea, cati bani cheltuie cu scoala si mi-e frica de ce voi avea de tras atunci cand, la randul meu, voi avea copii.Sa te apuci sa te pui de-a curmezisul de unul singur, este imposibil, am incercat-o ca elev, sistemul se autoconserva, are o imunitate mai buna ca a vulturului hoitar. Intr-un final, tot are cineva grija sa-ti franga spiritul, profesor sau coleg, de fapt, asta se aplica oriunde in societatea asta nenorocita. Condamnam comunismul insa nu ne uitam ca “tehnicile” folosite pentru propaganda si pus pumnul in gura, nu au fost inventate de bolsevici si inca sunt perfectibile, capitalistii ne-au demonstrat asta.Ne invartim intr-un cerc vicios, parinti care se inghesuie sa-si inscrie copiii la “scoli bune”, ignorand total capacitatea de a invata si aptitudinile lor, profesori care sunt prea aroganti sa realizeze ca materia si modul lor de predare sunt depasite, scoli prost dotate, materii depasite, un sistem care nu sta doi ani la fel.Suntem multumiti ca scapam de scoala, ca de o povara, urmand sa luam totul de la zero, pentru ca nu am invatat nimic care sa aibe aplicabilitate in viata reala. Volumul imens de cunostinte asimilate , se va pierde si, in timp, va fi un “disk clean-up” in urma caruia vor ramane doar informatiile dobandite din practica prin “furatul meseriei” pentru ca nimeni nu sta sa te invete, toata lumea se asteapta sa stii deja sau sa prinzi “in fuga calului”.

Răspunde

155. Despera spune:

11/02/2013 la 14:50

Dle profesor Maci, nu este prima data cind admir nu doar calitatea analizelor dvs. dar si onestitatea si curajul lor, mai ales ca veniti chiar din interiorul sistemului. Ati putea sa inchideti ochii (la avantaje,majoritatea o fac chiar daca probabil inteleg(?) ca pot fi paguboase din alte perspective) si sa mergeti pe calea dvs. Asta e atitudinea generala in Romania: toata lumea stie (ma rog,aici in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, unii inteleg in esenta cu cauzalitate si efect, altii mai mult ‘simt’ ca nu este in regula asa ) , dar fiecare se va descurca cum poate si crede de cuviinta, nu exista un minim de responsabilitate si coeziune sociala , de intelegere a faptului ca rareori o problema este doar a unui grup social( mai mult sau mai putin restrans) , ci dimpotriva, ea poate avea consecinte uneori vitale pt intreg organismul social(mai mult decit deplorabile cum ati aratat si doar ne prefacem ca nu vedem). In acest caz este vorba de copiii nostri , carora le-am dat viata si deci avem o raspundere fata de ei, si este vorba de viitorul societatii. Ati atins tot ce era de atins si de dat in vileag . Sigur se poate discuta si ar fi bine sa se faca, dar nu se va face (si iarasi ati explicat bine ce puternic si complicat este cercul vicios in care am ajuns , cita dorinta si stiinta de a face bine ar trebui implicata ca macar sa se inceapa reformarea totala si de la baza a acestui sistem putred care distruge-fara nici o exagerare- vieti, doar pt setea patologica de bani a celor multi pe care ii stim) . Daca finlandezilor le-a luat 20 de ani sa construiasca un sistem sanatos… As avea totusi o mica mentiune : foarte corecta perspectiva legata de modul in care a fost gindit sistemul dinainte de ’89 , si asa e , sistemul trebuie sa genereze mai intai normalitate si apoi performanta. Dar, pe linga stiintele reflexive , la fel de definitorie pt mintea cuiva va ramine stiinta exacta a matematicii(ele se pot asa frumos completa, elevilor ar trebui sa li se permita sa descopre asta). Desigur insa, abordata altfel (intre altele,performanta sa fie tratata aparte), dar ea ar trebui sa fie alaturi de elev pina la terminarea liceului , modelindu-i gindirea , ca el sa fie capabil sa aleaga singur si in mai buna cunostinta a capacitatilor si aspiratiilor sale , calea pe care s-o urmeze atunci cind vine prima decizie importanta din viata sa. Dar pt toate astea ar trebui sa vrem ca binele nostru sa fie si cel colectiv, al tarii. Am avea, ca in celebrul dicton latin , oameni sanatosi intr-o tara sanatoasa. Ar fi de ajuns, nu am mai avea nevoie de tiradele patriotarde.

Răspunde

156. Adrian Munteanu spune:

11/02/2013 la 15:30

Domnule Maci,

După ce am recitit de trei ori ce aţi scris dvs. şi ceilalţi cititori, îndrăznesc cîteva rînduri. Nu de susţinere pentru ca evidenţele nu au nevoie de susţinere. Aflat în aceeaşi situaţie ca dumneavoastră am căuat să îmi dau cîteva răspunsuri.

1. Intuiţia şi percepţia sînt condiţii ale învăţării la copiii din ciclul primar. Din păcate, în cele mai multe cazuri, ele sînt anihilate prin programă şi planul lecţiei.

2. Atenţia şi oboseala sînt tratate doar prin prisma ore-pauză-ore. (în cele mai multe cazuri “after school” este orice numai “şcoală” nu). – cu riscul de a fi catalogat “grijuliu”, un program de 10-12 ore pentru un copil de 10-12 ani, mi se pare cam mult.

3. Lecţiile/temele se bazează preponderent pe memorarea noţiunilor. Condiţiile necesare pentru “păstrarea” materialului memorat nu există.

4. Pînă aproape de startul “furtunii hormonale” copiii învaţă prin joc şi imitaţie. Jocul însă, ca instrument al învăţării, nu face parte din şcoală. Iar imitaţia se vede…

5. Ideiile, sentimentele, dorinţele pe care le posedă fiecare copil în momentul în care trebuie instruit/educat sînt, în cele mai multe cazuri, retezate în ciclul primar.

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 16:15Va multumesc si va dau intru totul dreptate. Pe a III-a, fiica a inceput “Stiintele”; prima lectie – despre corpuri, a doua – starile de agregare. Iertati-mi ironia – si deformatia profesionala – dar nu m-am putut impiedica sa ma intreb: de ce nu incep cu (macar) o lectie despre fiinta?! Nu e mai normal – si mai pedagogic (ca tot se vorbeste in exces de pedagogie) – sa se inceapa inductiv, de la simplu la complex, cu catelul si papadia? Tot pe-a III-a au inceput “Cunostinte civice”. Primul paragraf era despre ONU, UNICEF si drepturile copiilor! Am vazut un manual francez tradus de LADO, care incepea cu un text din Frederik Douglas ce povestea cum, pe vremea sclaviei din America erau despartiti copiii de mame la targurile de sclavi. Ceva clar, intuitiv si acut, ce-i vorbeste oricarui copil. Dar ONU si UNICEF! Ma scuzati, cine face asemenea manuale si dupa ce programa? Ce au in cap cei care concep programa? Nu cate diplome si pe la ce trainiguri au fost – caci sunt convins ca ar putea produce kilograme de maculatura – ci ce au in cap. Iar pentru a-i intreba ce au in cap, trebuie sa le vedem fata. Asta e ceea ce cred eu.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

157. soarec spune:

11/02/2013 la 17:09

si dvs.parintii platiti bani grei pentru ca sa vi se timpeasca copilul,nicidecum sa primeasca o educatie…….

Răspunde

158. Castilia spune:

11/02/2013 la 18:59

Domnule Maci,Spuneti ca sistemul de invatamant “scoate tampiti” (unde “tampit” este un termen tehnic pe care l-ati definit). Bineinteles, ca “tampit” ascunde o diversitate de carente in formare pe care elevii le dobandesc, si nu una singura. Argumentul dumneavoastra implica ca cei care sunt scoliti in acest sistem de invatamant vor fi “tampiti” (in diverse grade) la terminarea liceului. Mai inseamna si ca va pregatiti ca si fiica dumneavoastra sa ingroase randurile “tampitilor”. Nu este o insulta, ci vreau sa pun in lumina faptul ca pareti sa eliminati responsabilitatea personala a elevului sau a familiei si sa sustineti un fatalism, care poate fi formulat simplu: “Oricine ajunge in sistemul asta ajunge tampit”. Poate ati vrea sa spuneti care este strategia dumneavoastra prin care preveniti ca fiica dumneavoastra sa nu ajunga si ea “o tampita”. Astfel ne-ati face dreptate celor care am trecut prin acest sistem de invatamant si nu ne-am lasat modelati de el intru “tampenie”. Sistemul de invatamant este important, dar nu determinant pentru un individ. Daca ar fi, am fi fatalisti si fiul sau fiica oricui nu ar mai avea scapare odata intrat(a).

Răspunde

o marcel capraru spune:12/02/2013 la 9:13Domnule sau Doamnă,Faptul că societatea românească merge atât de prost nu-ți dă de gândit? Oare, nu cumva, acele societăți în care predomină tâmpiții, nu sunt în stare să se auto-organizeze? Atenție, autorul articolului nu spune că

școala scoate proști, ci tâmpiți, ceea ce înseamnă confuzi, fără claritate, prostiți, nu proști. Pot exista oameni proști, însă tâmpenia, lipsa de claritate, este produsă de alții, în cazul nostru, de sistemul de învățământ. Însuși Ion Creangă l-a numit “cumplit meșteșug de tâmpenie”.

Răspunde

159. Andreea spune:

11/02/2013 la 19:03

De acord cu trista situatie descrisa…

Din pacate, neajunsurilor tipice invatamantului romanesc se adauga si o problema mai generalizata. Volumul cunostintelor umanitatii creste si a crescut enorm in ultimele decenii. Astfel, tentatia este mare de a introduce din ce in ce mai mult in programele scolare. Mai jos un articol in care se discuta aceeasi problema in cadrul invatamantului din Germania.http://www.zeit.de/2011/33/Lehrplaene-Bildung-SchuleRăspunde

160. tzulac spune:

11/02/2013 la 19:28

Din pacate n-am avut rabdare sa citesc pana la capat. As putea zice ca sunteti format de invatamantul romanesc (sic!) si in loc sa formulati scurt si la obiect v-ati lalait oe 17 pagini (cam ca fiica dvs. care in loc sa care cateva manuale care o biblioteca). Cred ca ar trebui sa rescrieti acest articol care, desi este extrem de lung, nu are continut.Si cred ca tarie ca una din marile probleme din invatamantul romanesc (daca nu chiar cea mai mare) sunt parintii. Am doi copii, unul in clasa a VI a si unul in clasa a IV a si am fost la multe sedinte. In concluzie,

invatamantul este ca toata societatea romaneasca.: o manea 

Răspunde

161. Elev spune:

11/02/2013 la 19:52

(Articolul este prea lung si nu l-am citit pe tot.)Sunt un elev de liceu si am contact zilnic cu “invatamantul preuniversitar care scoate tampiti”, lucru neadevarat. Am trecut printr-o scoala primara de calitate, una gimnaziala tot de calitate si… ghici ce.. un liceu tot de calitate. Nu contest ca exista loc pentru schimbari in sistemul de invatamnt actual, insa a afirma ca scoala romaneasca produce tampiti este cu siguranta o mare eroare, care ma face sa ma intreb: asta este parerea ta sau este doar o bomba pentru a face din acest

articol ceva controversat si citit ? 

Răspunde

162. ady spune:

11/02/2013 la 21:42

Din pacate sistemul de finantare per capita promovat cu ceva vreme in urma de actualul ministru Marga, un om respectabil dealtfel dar cred eu rupt de realitatea din zilele noastre isi face efectele. Deasemenea lipsa

standardelor nationale si asazisa descentralizare a educatiei care lasa la .. mila cadrului didactic de multe ori plafonat, slab pregatit si total dezinteresat de actul educational materialele de instruire duce la paradoxuri si situatii incredibile in care fara o baza stiintica se studiaza prostii greu digerabile. Manualul trebuie sa fie unic si stiintific determinat. Educatia informala asa cum o percepe vestul europei si americii de nord este falimentara sub aspect moral. Poate determina inovarea …. desi nu prea cred….. motorul inovarii in vest fiind de fapt emigratia din est …….. dar sigur determina pervertirea societatii per ansamblu …. vezi criza mondiala si disfunctiile societatilor de tip occidental.

Răspunde

o elena spune:12/02/2013 la 2:05Marga rupt de realitate?

Întreabă clujenii, mai ales cei din UBB, să-ţi spună câţi bani şi-a tras din universitate.Nu neg că sistemul conceput de el e prost, super-prost şi neadecvat.

Dar Marga, ca persoană fizică, s-a dovedit foarte realist. A strâns bani pentru trei generaţii – suma variază în funcţie de indignarea persoanei din UBB care-ţi povesteşte.

Răspunde

163. Victoria Popescu spune:

12/02/2013 la 5:34

Se intampla asa ceva din cauza ca nu coordoneaza cineva activitatea invatamantului. Invatamantul romanesc actual e tara lui Papura Voda. Nu asta ne-am dorit cand am rasturnat dictatura? Acum vrem iar centralizare? Cum sa avem centralizarea invatamantului daca se perinda la ministerul asta tot felul de …voluntari? Fiecare ministru cu vointa lui? Chiar si Parlamentul tarii, care aproba legile propuse de ministri,

sunt niste Papura Voda   E intr-o situatie critica starea invatamentului romanesc actual in care nu putem decat sa speram sa triumfe bunul simt al copiilor nostri si al societatii in general. In alte tari cum o fi?

Răspunde

164. sorin spune:

12/02/2013 la 8:37

Îmi displace faptul că o vorbă spusă de Băsescu a devenit subiect de studiu academic. Fireşte, asta nu înseamnă că nu e şi adevărată. Cred că e adevărată din motivele enumerate mai sus, dar şi din multe alte. Dacă Băsescu ( care s-a impus în viaţa publică în calitate de prădător şi nu ca savant, deci legătura lui cu şcoala este cea a câinelui Vasile cu Partidul Democrat) este sursa de inspiraţie, ne merităm soarta. În afara unor promisiuni neonorate ( majorarea salariilor) şi a unor studii de caz răsuflate ( vezi lucările comisiei prezidenţiale) Băsescu nu a făcut decât să ofere exemplul concret al inutilităţii educaţiei şi studiului. Vorbim despre meritocraţie şi educaţie, ce ridicol! când de la preşedinte la ultimul şef de bancă sau regie autonomă sunt cu toţii inşi promovaţi de valul politicii sau de slugărniceală. De aceea se şi laudă că au dat cu tifla educaţiei. Pentru că doar lipsa de educaţie a fost garanţia reuşitei lor. E o ecuaţie cunoscută de zeci de ani: la urma urmei comunismul ce a fost decât triumful subumanităţii, al inculturii?Şcoala nu produce tâmpiţi, ci rataţi. Prin definiţie. Este programată pentru a ne scoate nepregătiţi de/în viaţă. Vorbim despre complexitatea programelor, dar nu vorbim despre inutilitatea lor. Vorbim despre neadaptarea cifirei de şcolarizare la cererea pieţei, dar nu vorbim despre inadecvarea materiei învăţate la viaţa pură şi simplă. Copiii ies din şcoală fără a şti să aprindă un foc în pădure, să dea primul ajutor, să aplice metoda Heimlich sau să pună atele, să dezinfecteze o rană sau să facă o traheotomie, să oprească o hemoragie sau să administreze nişte antihistaminice. Absolvenţii nu ştiu cum circulă banii prin economie, ce

înseamnă o taxă, un impozit, un cont curent, o investiţie future, o acţiune etc. Nu ştiu să se apere de o agresiune, să reacţioneze dacă sunt martorii uneia, să intervină, să discute, să negocieze, să fie politicoşi, să convingă, să-şi folosească limbajul corporal nonverbal etc. Proveniţi din familii analfabete sentimental ( succesul telenovelelor şi al manelelor aşa se explică), nu ştiu să se exprime pe sine şi nici nu cred că asta e o problemă ( până la primul viol). Ei nu au nicio idee despre complexitatea şi frumuseţea lumii, nicio deschidere filosofică, nu învaţă niciun sistem etic alternativ în afara celui impus cu anasâna de biserica ortodoxă. Lipsa de adecvare la mediu a absolvenţilor vine nu din nepotrivirea bagajului educţional cu cererea de pe piaţă ci, repet, din nepotrivirea acestui bagaj cu viaţa însăşi. Până una-alta, până să vrem ca elevii să fie eminenţi şi să câştige olimpiade etc. bine ar fi dacă am fi siguri că dacă-i lăsăm o zi în oraş nu-i recuperăm din spital. Şcoala le limitează posibilităţile dându-le de înţeles că doar ce învaţă acolo este quintesenţa existenţei. Elevul nu poate alege ( cu ajutorul părinţilor sau mentorilor) ce l-ar putea ajuta pentru viaţă. Poate să facă mai multe limbi străine sau să înveţe să construiască un calculator şi apoi să facă programare etc. Programa nu este doar stufoasă, labirintică şi, pe alocuri imbecilă, ea este contra firii umane şi a viitorului elevului care iese din liceu fără să fi auzit de Freud, Kant, Thomas Mann sau Pessoa, să nu vorbim despre cântatul la un instrument sau, de ce nu, sculptatul în lemn. De acord, pentru asta există şcolile vocaţionale, dar de ce am izola astfel bucuria creaţiei de restul elevilor? Imaginaţia, creativitate, cunoaşterea de sine au fost şterse din aria curriculară pentru că nici desen, şi nici muzică nu se mai fac decât în alternanţă la şcoală. Am cunoscut elevi patibulari, elevi-problemă care deveneau umani şi superstrălucitori când ţineau o pensulă în mână. Multe ar mai fi de spus.Articolul, bun şi venit dintr-o sinceră indignare. Pe când o ieşire în piaţă, cu tot cu intelectualii, ONG-urile etc ca să nu dăm din nou impresia de meliţat în gol, doar pentru a exorciza o nemulţumire şi a o uita după aceea? A, stai că intelectualii au în agendă să-l conteste pe Marga şi se plâng că nu mai citeşte nimeni sau că în Uniunea scriitorilor intră tot soiul de impostori (valabil şi pentru celelalte Uniuni de creaţie, Academie sau catedrele universitare) iar ONG-urile mai au de mâncat un pogon de seminarii şi birocraţie europeană ca să-şi facă curaj şi, probabil, şi-ar pierde finanţările dacă ar face ceva concret. Ineficienţa lor este invizibilă iar prezenţa lor ( înmulţită ăermanent prin partenogeneză) inutilă, din moment ce ne-au obişnuit să nu producă nimic decât poze de grup şi tot soiul de statistici ambigue.PS. Domnul autor, se spune creează, şi nu crează. Se spune anormal, nu abnorm ( nici nu ştiu din ce limbă vine barbarismul cu pricina), se spune înţelege, nu realizează….În rest, s-auzim de bine…

Răspunde

o vida clara spune:04/03/2013 la 23:58@sorin“Pradatorul” Basescu intr-adevar nu se poate ridica nici pana la gleznele“savantului” ponta (sau al celor savanti ca el) stimate Sorin. Tocmaiscapasem de academicieni de geniu asa ca nu ne puteam cobora latractoristi ca Basescu, si sa nu ne inchinam la savantul Vanghelie,Dragnea sau Corlatean.Eu am aflat mult mai putine lucruri in scoala despre filozofie (spre ex)decat am aflat prin auto-studiu, sunt pd-ist am mers pe mana lui Basesi-i multumesc lui Dumnezeu ca a intrerupt pustiirea socialista pentruca unde socialism este, sclavagismul este la el acasa.A zis el Brucan ceva, dar a uitat sa specifice ca dureaza cel putin 50pana-si deslipeste poporul asta capusele socialiste de pe grumaz.Omenia se construieste cu omenie, Sorin. Cartea ajuta si ea, nu-ivorba ca nu ajuta, dar numai si numai daca ti-o iei singur, trecandpeste orice fel de greutati. Ceea ce ajuta intr-adevar este “cartea” sinu “diploma”. La PD e omenia. Restul, e la ponti.

Răspunde

165. Ioana spune:

12/02/2013 la 8:59

Sunt deacord cu articolul de mai sus si in completare postez aici un exercitiu pentru clasa a III-a, din caietul copilului meu, pentru a exemplifica “Scoala romaneasca de azi”:a+b:2+c:2=24a:2+b+c:2=22a:2+b:2+c=26Aflati a,b,c

Răspunde

166. horia cristian spune:

12/02/2013 la 10:54

BEEN THERE, DONE THIS…Nimic nu e nou si nu e specific Romaniei. Exista solutii.

Clayton Christensen : Dissrupting the Class.

Enjoy!

Răspunde

o horia cristian spune:12/02/2013 la 11:13Gresala mea!

Clayton M. ChristensenDisrupting Class: How Disrupting Innovations Will Change the Way the World Learns.

http://www.amazon.com/Disrupting-Class-Expanded-Edition-Disruptive/dp/0071749101/ref=ntt_at_ep_dpt_7Răspunde

167. Elena E. spune:

12/02/2013 la 11:13

Am avut rabdare (nu stiu de unde) sa citesc tot articolul si eu ma ingrozesc…..nu de ceea ce spuneti in articol, ci de cati oameni sunt de acord cu dvs. Nu scoala scoate “tampiti” , ci parintii scot “tampiti”. Lipsa implicarii parintilor in educatia copiilor a dus la aceasta situatie. Credeti ca un articol pe net va rezolva ceva? Eu nu am timp sa scriu astfel de articole si pareri , sa le bibilesc, sa le corectez, pt ca am un copil de care trebuie sa ma ocup, inclusiv sa-l invat sa traverseze strada si sa fie atent cand o face, desi are doar 8 anisori.Sunt foarte ocupata sa tin si eu pasul cu ceea ce invata el astfel incat sa il pot ajuta la teme, sa stiu la ce materie sa-l ascult , si sunt ocupata sa merg la scoala sa mai spun si NU din cand in cand pretentiilor cadrelor didactice. Si nu doar un simplu NU, ci si sa le cer explicatii, in care se incurca singuri cand incearca sa faca din scoala un business.

Asa ca acordati mai putin timp razvratirii pe net, invatati-va copilul sa fie om, si deveniti mai activ in viata reala. Altfel, veti ramane cu lacrimile virtuale , iar copilul va ajunge sa-si smulga parul din cap pe la examene.

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 12:45Va multumesc si va dau dreptate. Totusi, sper ca veti fi de acord cu acest lucru, nu e suficient sa-mi doresc ca fiul/fiica mea sa fie om, ci si sa traiasca intr-o lume de oameni. Si-atunci ce fac? Imi inchid usile la lume si-l pregatesc pentru college-ul din Anglia?

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

Elena E. spune:12/02/2013 la 13:32Nu trebuie doar sa iti doresti,ci sa o si faci. Sa il ajuti sa fie om intr-o lume care se schimba, sa invete sa se adapteze. Stiu ca suna a cliseu, dar mami si tati nu vor fi mereu langa un copil. Nu stim ce ni se intampla maine,si pana si simplele lucruri conteaza ca le-am aratat si explicat practic copiilor. Eu sunt mai “comunista” (asa ma catalogheaza unii) pt ca tin mortis sa imi invat copilul de mic cu responsabilitatea scolii, a treburilor lui in casa (sa-si faca singur ordine in camera), sa aibe bun simt, sa stie sa faca ceva cumparaturi si sa traverseze strada. Stiu….cand eram noi copii nu era atat de greu, dar asta nu inseamna sa ne tinem copiii sub aripa mai mult, ci sa ne adaptam si noi, sa ii invatam si pe ei sa se adapteze. Maine poate fi mai rau …sau mai bine. Pt mai bine este oricine pregatit si ii place oricui. Pt mai rau cine-i pregateste? Asteptam de la scoala?Eu am ramas fara unul din parinti la o varsta foarte frageda. Mama a ramas vaduva si avea doua locuri de munca pt a ne putea intretine si pt a ne putea ofri posibilitatea de a merge la scoala asa cum se cuvine. Am invatat rapid si de nevoie unele lucruri. Ce bine mi-ar fi fost daca nu era asa. Ce bine era sa fi invatat de mai mica, daca nu eram fata lui tata cea rasfatata, lipsita de responsabilitati si sa nu fiu nevoita sainvat pt ca alta posibilitate nu aveam. Mama plangea noaptea ca nu poate sta cu noi sa ne ajute la teme si sa se implice in viata noastra.

Răspunde

Elena E. spune:12/02/2013 la 13:35trebuie sa ne implicam activ in viata copiilor nostri acum, in prezent. Nu sa asteptam sa se schimbe sistemul. Este inutil pt ca sistemul s-ar putea sa nu se schimbe in viata lor de scolari.Dar exista posibilitatea ca prin implicarea activa a parintilor, atat acasa cat si la scoala, sa se mai miste ceva.

Răspunde

Dan spune:12/02/2013 la 16:56Din două, una: ori nu aveţi de fapt un copil de vârstă şcolară, ori aveţi noroc de o şcoală / clasă bună. Deocamdată. Restul e teorie. Părinţii nu au în mod real nici o posibilitate “să se implice”, ci doar să cotizeze.

Nimeni nu te tratează individual la şcoală, nici în calitate de părinte, nici în calitate de copil. “Părinţii” (numai la plural) pot propune chestii, prin vot, în adunările de părinţi, dar în majoritatea covârşitoare a şcolilor aceste adunări sunt paralizate de un formalism găunos, parcă special gândit pentru a asigura ne-schimbarea.

Răspunde

Elena E. spune:13/02/2013 la 9:10

Inseamna ca am eu copilul la o scoala buna, intr-o clasa buna, unde sunt parinti mai intelegatori ???? Ma indoiesc, dar pe de alta parte cred ca tonul face muzica. Atunci cand am avut o nemultumire fata de propunerile de la sedinta, sau ma asteptam la ceva sa fie discutat la sedinta, vorbeam inainte cu parintii sii ii faceam sa vada ca 6 culegeri la o materie nu-s o alegere buna. Daaaaaaaaaaar, daca ii luam cu termeni care ii faceau sa deschida DEX-ul (asa ca in articol) , cu siguranta se uitau la mine ca la urs.Iar ca implicare individuala…copilul dvs nu vine acasa???? Nu faceti temele cu el/ea? Nu il/o ascultati la ce a invatat? Nu ii faceti activitati de week-end astfel incat sa inteleaga faptul ca scoala-i scoala , dar in week-end ne distram, ne relaxam, alergam? Asta ce este ? Implicare colectiva?

Răspunde

168. baten spune:

12/02/2013 la 11:18

Singura rezolvare este scoaterea scolii de sub patronajul statului.Scoala trebuie sa devina 100% privata, fara programa fixa elaborata de stat.Finantarea trebuie sa fie 100% privata – platesti=inveti si invers, inveti=platesti. Nu ai bani, nu inveti, la fel cum daca nu ai bani nu mananci sau nu te imbraci sau nu ai acoperis de asupra capului.

Ceea ce nimeni nu pare sa inteleaga este ca statul are de fapt interesul ca scoala sa scoata tampiti pe banda rulanta – adica acel gen de indivizi care sa nu puna la indoiala modul cum e alcatuita societatea in care traieste. Statul nu are nevoie de oameni care sa gandeasca liber si din acest motiv nu-si va da niciodata silinta sa construiasca un sistem educational care sa produca astfel de oameni.

Vreti educatie – platiti serviciile unei scoli particulare, de la scoala de stat nu aveti ce astepta. NICIODATA.

Răspunde

o un oarecare spune:14/02/2013 la 11:18probabil faci parte din categoria celor de bani gata ,putini la numar dar care prin forta banului vor sa ramina o clasa privilegiata si care sa profite de cei care nu au posibilitati materiale dar care poate au sanse sa depaseasca nivelul intelctual al categoriei favorizate de banii gata.vrei sa faci parte dintr-o casta a banilor ,restul fiind sclavii care nu au voie sa evolueze. citi au posibilitatea sa platesca o scoala privata(probabil tu ai posibilitati sa infintezi una si asta din munca cinstita) dintr-un salariu mediu ?probabil te intereseaza doar sa profiti de sistemul privat reducindu-ti numarul de adversari intelectuali din clasa celor fara bani care de multe ori pot depasi intelectul unei beizadele care se remarca prin cluburi cind achita nota de plata.statul daca vrea sa prospere cauta sa formeze elevi pregatiti indiferent de clasa de provenienta , din care se vor remarca cei mai buni nu cei mai avuti cum i-ti doresti datorita faptului ca parntii tai sunt niste genii in afaceri si au facut poate niste averi la care nici nu viseaza nici un american. pune-te in situatia unei famili cu parinti obisnuiti si i-ti vei scimba optica.

Răspunde

169. Ciprian spune:

12/02/2013 la 13:49

Nu am citit articolul, dar am remarcat ca are peste 60000 de vizualizari si peste 300 de comentarii. Nu este un record?

Răspunde

o Ciprian spune:12/02/2013 la 20:14Am citit articolul (nu si comentariile) si am retinut : “multi copii abandoneaza scoala de facto”. E o remarca teribila, care pune articolul intr-o lumina buna, alaturi si de alte remarci.Pe de alta parte, eticheta “tampiti” (care exprima, sa zicem, intr-un anumit fel, efectele), ar trebui inlocuita cu altceva, care sa aiba in vedere cauzele (ceva in genul “absurd” sau “aberant”), oricum chestia cu “tampiti” parca arunca vina unde nu trebuie, nu e deloc constructiva, cum spunea odata cineva.

Răspunde

170. Adriana Mocca spune:

12/02/2013 la 14:12

In primul rând vă felicit pentru analiza extrem de complexă și limpede a unei stări de fapt care conduce încet și sigur către apariția unei generații de oameni lipsiți de încredere în propria persoană sau epuizați înainte de a înflori. Copiii care azi se confruntă cu mii de informații irelevante și amețitoare (predate în grabă, trunchiat, fără urmă de talent pedagogic) se vor transforma într-o masă de viitori cetățeni apatici, cu o îngrijorătoare absență a stimei de sine.

Discriminarea despre care vorbiți se practică în clasă începând cu ascultarea doar a 1-2 elevi și sfârșind cu invective: “să vedeți ce prostie va spune tâmpitul/tâmpita”. Există apoi absențele profilor de română și matematică (materii de evaluare națională !!!!) – niciodată recuperate, orele fiind susținute de suplinitori a căror singură grijă este de a-i pune pe copii să conspecteze singuri din materia nouă (din manuale concepute strâmb și pretențios) sau de a-i lăsa în plata Domnului… Numai să nu iasă din clasă!

Cunosc foarte bine calitatea manualelor, particip îndeaproape la explicarea minunilor din cărțile de română sau la sistematizarea informației scrisă într-o splendidă limbă de lemn… unui copil de 14 ani care învață și se străduiește dar care este, nu de puțin ori, depășit de pretențiile nenumăratelor teme. Ceea ce face ca programul lui să înceapă la ora 7,30 dimineața și să se încheie pe la ora 22,30 cu sâmbete și duminici de meditații, concursuri, etc… Câți dintre adulți ar rezista pe termen lung? Și care e miza dacă la bacalaureat promovații sunt din ce în ce mai puțini?

Voi distribui articolul dvs. cu repetiție și vă mulțumesc. Cred că e de datoria părinților să se revolte. În fond, nu statul și nici miniștrii nu vor suferi din cauza depresiilor copiilor noștri sau a educației lor făcute la normă, cu șublere ruginite!

Răspunde

o Mihai Maci spune:12/02/2013 la 15:56Va multumesc. Sunt intru totul de acord cu D-voastra. Ultimele doua cuvinte ale raspunsului D-voastra mi-au adus aminte de o situatie – anecdotica dar semnificativa – de pe vremea liceului meu (facut intre 1986 si 1990). In primii doi ani de liceu, facuti la un profil de matematica – fizica, aveam (sper sa nu gresesc) si cate o saptamana de “practica de atelier” pe trimestru. ideea, intr-unul din trimestre, era, ca la aceasta practica, sa producem niste sublere (de asta mi-am adus aminte citind textul D-voastra). Acum, scoala nu avea materialul (cred ca era ceva tabla cu o anumita grosime) necesar, conform STAS-ului, produsului respectiv, iar noi, la matematica-fizica, preferam sa facem probleme sau sa vorbim intre noi decat sa lucram pe freze-raboteuze (nu stiu cum li se spune exact in limbajul tehnic). Astfel ca s-a ajuns la o solutie pe cat de simpla, pe atat de ingenioasa: am mers la Metalica, am cumparat cate-un subler de persoana si le-am dat scolii ca fiind opera noastra. Toata lumea a iesit bine: statul si-a vandut sublerele (nu cred ca, pe vremea aceea, consumatorii individuali cumparau la cantitate asemenea obiecte), scoala s-a pomenit cu un depozit de sublere impecabile, maistrii n-au avut nici o grija, iar noi ne-am vazut de problemele noastre. Doar doua mici probleme: parintii nostri au scos un ban din buzunar, iar noi n-am invatat nimic. Doar “ne-am descurcat”. Cred ca – mai aproape de noi – acest gen de comportament e atat de raspandit la toate nivelele societatii, incat – probabil – povestea mea ar putea functiona ca o fabula.

Cu toata consideratia,

Mihai Maci

Răspunde

Domnica Macri spune:14/02/2013 la 14:01Stimate Domnule Maci,

Va multumesc pentru exceptionala analiza si va fac o sugestie. Asa cum comenta si Petrica mai jos, articolul dumneavoastra a avut un numar fara precedent de vizualizari si like-uri, sunt convinsa ca numarul lor va creste.Pornind de aici, daca ati lansa un apel pentru inchegarea unei miscari, o Asociatie a Parintilor pentru Reforma Invatamnatului, sunt sigura ca ati avea un raspuns consistent si am putea incepe sa miscam lucrurile din loc.Si eu am aceleasi probleme si ingrijorari ca si dumneavoastra si sunt dispusa sa fac un efort pentru a schimba ceva. Daca gasim alti 100 de parinti decisi sa devina activi, ar fi suficient pentru a incepe sa contam in peisaj.

cele buneDomnica Macri

Răspunde

Dedalus spune:04/03/2013 la 11:29Sa stii ca foarte multi parinti sunt de acord cu actualul sistem de tampire. Este motivul pentru care nu se incheaga o reactie la nivel national.

Totusi, tine minte ca nu exista nici o cerere sociala pentru absolventi bine pregatiti. IMM-irle din Ro, singurele care are putea face diferenta intre un absolvent bun si unul mai putin bun, incvlusiv prin diferente de vanit, exzactg asta e cel mai lovit de criza si, pana la urma, pur si simplu victima dorintei administratiei centrale de a-l desfiinta.

Adminsitratia centrala, adica funcionarii si politicinei 9ministri) nu doresc decat desfiintarea IMM, pe care le considera “formate din patroni hoti”, optand pentru o economie de stat + corporatii. Este reitereat de fapt statul coroporatist al lui Salazar, numai ca reteta s-a dovedit falimetnara oricum.

In lipsa unei cererei sociale relae, ce ar fi venit clar preponderent dinspre IMM, de ce invatamantul s-ar dezvolta?!

Si, oricat de mult s-ar stradui cineva, ce anume i-ar putea spune, onest vorbind copilului sau ca sa invete?

Ai curajul sa-l minti spunand ca va avea mai multe sanse in Ro daca va invata?

Sa fin cinsititi cu noi: stim ca nu e asa.

Atunci, de ce sa reformam invatamantul? De ce ar trebgui sa invetge copiii mai bine? Ca sa fie scuipati in cap de toti retardatii??

Stii ca in Ro analfabetismul functional atinge trei sferturi din populatie?

Stii ca de fapt, aproape nimeni nu se mai proicepe la nimic?

Nu ai observat ca nimeni nu mai sculta ce i se spune?

Singura solutie de iesire in acest marasm este o criza majora.

Cand peste 50% din populatie va muri liternalmente de foame, atunci ne vom trezi. Numai crizele scot masele din amorteala.

Cine naiba fuge de bine? Cine sa vrea sa invete mai mult, cand primeste oricum suficienta haleala si suficente spectacole ieftine si proase la TV?

Nu contest, sunt si oameni pentru care invatarea este un cult, pentru care e o onoare sa faca bine ce au de facut. Dar cati sunt? Sunt suficenti?

Eu cred ca nu.

Stii ce fac astaia?

Se ascund, sa nu o ia pe cocoasa, sa nu fie dati afara din servici, sa nu fie ocoliti de prieteni, sa nu fie inselati si scuipati in cap de toate javrele ordinare.

Cam asa arata societatea de acum

Astept cu mare speranta un cutremur devastator, un razvboi sau o foamete.

Răspunde

171. gheorghe din Munchen spune:

12/02/2013 la 14:49

eu miam pregatit copii pt.EXPORT constient…..acum traiesc bine merci in capitala Bavareza ! Romania ? o oaza de ….SPERANTE realizate aiurea ! si nu-i rau !!!!! deloc .

Răspunde

172. Petrica spune:

12/02/2013 la 14:55

Felicitari d-le Maci!

Sunt preocupat de calitatea invatamantului din Romania, in primul rand prin prisma faptului ca de el depinde buna stare a natiunii. Urmaresc de cateva zile traficul acestui articol. La ora la care scriu s-au depasit 60.000 de vizualizari si se apropie de 6000 de “like”-uri (probabil un record pe contributors.ro)..Personal, nu vreau sa ramanem doar cu oftatul dupa lecturarea acestui articol. Ar trebui sa initiem o petitie on-line (poate gazduita de Contributors.ro) pt. depolitizarea invatamantului.

Răspunde

o Petrica spune:12/02/2013 la 15:02erata: 8000 like-uri

Răspunde

cristina spune:13/02/2013 la 10:25am citit articolul si mi-am amintit ca acum 15 ani am sperat la un invatamant orientat mai mult catre dezvoltare decat cel in care am studiat eu ( tare demult!) . Fiul meu e student, nicim nu e diferit!Acum am o fiica de 2 ani si ma gandeam, oare se va schimba ceva, macar pentru ea? Am vazut ca exista scoli particulare…..dar asta e solutia?Articolul, l-am citit pe tot dar ramanem cu atat. Cineva ( iarta-ma ca spun asta), nici nu conteaza cine, a comentat ce se intampla acum. Si? suntem cu totii in asemntimentul celui care a comentat. Si?Ideea de a face ceva e bine venita. Poate la presiunea parintilor sa se schimbe ceva ca cei de la Minister sunt ….functionari. Nu am studii de psihologie si cred ca nici de pedagogie.

Prin urmare …..Ce-i de facut? Care e urmatorul pas? Cine scrie o petitie? Cine poate contribui la schimbare ( profesori, pedagogi, psihologi etc) ?

Răspunde

173. Florin spune:

12/02/2013 la 22:00

Foarte bun articolul.Din pacate, ma tem ca nici tarile “civilizate” nu mai au scoala de calitate.Imbecilitatea se cultiva acum in toata lumea. Poate nu cu atat profesionalism ca in Romania dar vine puternic din urma.

Răspunde

174. NM spune:

13/02/2013 la 8:52

Foarte complex articolul. Felicitari!

Parerea mea aici:http://desprenaturaumana.wordpress.com/2013/01/29/autoeducatia-este-scopul-nu-cauza/Răspunde

175. L-M B spune:

13/02/2013 la 15:48

Revelatia pe care ai avut-o tu in 2013 noi am avut-o cu mult inainte si din cauza tuturor celor pe care le-ai scris si a multor altora pe care le-ai omis (poate intr-o interventie viitoare le voi enumera), am hotarit sa lasam totul (cind zic totul inteleg afacerile noastre, casele noastre, viata noastra, prietenii nostri) si sa ne ocupam de educatia copilului nostru in UK. Rezultatul sacrificiului nostru si rezultatul schimbarii sistemului de invatamint: Copilul nostru este acum la King’s College of London – Stiinte Politice. Cu toate ca era un copil foarte bun si muncitor, chiar si in Romania caratului de ghiozdan – de multe ori o intrebam daca are pietre inauntru – cu sistemul educational de acolo nu cred ca ar fi putut ajunge asa departe. Toata stima pentru rabdarea pe care ai avuto facind aceasta analiza.

Răspunde

176. Flo spune:

14/02/2013 la 11:55

cum o fi omul care se-asteapta la invatamant misto intr-o lume care investeste tot mai putin in educatia progeniturilor, dand prioritate crescanda in schimb materialului?

Răspunde

177. wall-E spune:

14/02/2013 la 14:08

Nu inteleg de ce toata lumea crede ca invatamantul romanesc (sau orice altceva in tara asta) poate fi mai bun decat societatea…Asta suportam, asta votam, asta meritam. Simplu si direct ca briciul lui Occam.La fel am fost inainte de 90, la fel suntem si acum. O mamaliga care exceleaza in a se plange si a da sfaturi pretioase.Cine a avut ceva in cap si ceva vana, a plecat demult. NOI restul, stam si bolborosim…Domnule Maci, fara nici o intentie de a va jigni, este o prapastie adanca intre ipoteza pe care incercati sa o demonstrati si argumentele aduse (simple lamentari si judecati subiective).Daca nemultumirea Dvs. este atat de mare, va sugerez sa faceti un ONG care sa lupte pentru reformarea programelor scolare. Eu personal, va promit ca va voi sprijini si material, si cu forta mea de munca…Si nu, nu sunt cadru didactic, nu sunt inregimentat politic, si am doi copii, de 17 si 11 ani.Pe care incerc sa-i lamuresc si sa-i pregatesc, sa paraseasca cat mai repede aceasta tara frumoasa, dar din pacate locuita.Numai bine!Walter

Răspunde

178. Teo spune:

14/02/2013 la 14:36

Biblia gramaticii limbii romane, scrisa de Stefania Popescu a facut minuni!Nu impusa ci necesara.http://images3.okr.ro/auctions.v3/700_700/2012/03/06/c/5/650664914884803019415183-2797859-700_700.jpgCulegerile de Ghebahttp://images9.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/06/23/3/7/641607959151402573998159-5833446-700_700.jpgLa ce bun, totusi, sa le cari in spate? La clasa se poate dicta enuntul problemei… Prea lent? O tableta foarte ieftina rezolva problema. Din pretul a cateva carti, caiete, manuale se poate achizitiona o tableta…

da… cifoza si scolioza.. am si eu… si de la ghiozdan..

Răspunde

179. Sim spune:

14/02/2013 la 15:33

Mi-au placut argumentele logice si pertinente. As avea de comentat ceva legat de ATITUDINEA cadrelor didactice.

NIMENI nu le obliga sa inghesuie programa in capsorul mic al celor care nu au avut de ales si au ajuns in clasa lor. Ce fac insa acestia de multe ori are efecte pe termen lung asupra copiilor. Ma refer aici strict la frica si lipsa de motivatie fata de educatie indusa copiilor prin amenintari, critici, jigniri, impuneri de autoritate.

Cadrul didactic are sarcina de a indruma si ghida elevul. Elevul nu este acolo ca a vrut el de cele mai multe ori, ci pentru ca l-au trimis parintii. Daca ar fi dupa ei, de cele mai multe ori s-ar juca pe calculator. Insa,

cadrul didactic are la dispozitie tehnici de motivare ale elevului prin care sa-i atraga pe acestia si sa-i ajute sa le placa anumite subiecte.

Am vazut copiii cu tulburari de anxietate datorita stresului impus asupra lor de parinti si profesori.

Consider ca in primul rand e nevoie sa se lucreze lamentalitate si procesul de selectie al celor care aleg sa lucreze ca si cadre didactice.

Răspunde

180. Ioan Gavrila spune:

14/02/2013 la 20:00

Cum sa fie respectabil sistemul universitar ???

Sa ne uitam cine a aparut in CNATDCU: i-au dat afara pe toti specialistii de la mari universitati din strainatate si au bagat in loc numai fosile si obedienti. Categoria Abramburica si Ponta, celebri nostri plagiatori de pe integru.org.

La matematica (!!!), unde sunt atatea valori romanesti in toata lumea, apare in comisie celebrul Megan de la Timisoara, “tanarul” de 66 de ani, pensionar, cu derogare speciala. De ce nu protesteaza cei care-l cunosc bine? El are articole dur criticate in recenziile AMS si studentii lui spun ca este o nulitate stiintific.

El cere cate 5000 de euro pentru o teza de doctorat iar doctoranzii valorosi sunt pusi sa faca tezele de doctorat ale celor prosti care platesc. Si sa-l puna si coautor pe el in articole ISI. Daca l-au acceptat acolo in comisie inseamna ca toti sunt ca el si ca toata aceasta categorie profesionala din tara a ajuns jalnic. Si moral si stiintific.

Si cine stie situatia reala stie ca asa este, si nu numai la amtematica. Tot sistemul universitar e la pamant, moral, stiintific, nepotism, spagi, doctorate pe banda rulanta, tot ce vrei.

E lumea lui Megan la putere, tovarasi !!!!

Răspunde

181. Robert spune:

15/02/2013 la 15:34

De acord cu o buna parte dintre argumente / concluzii. Însă, tocmai titlul și introducerea le consider neavenite. Tâmpit înseamnă prost, lipsit de inteligență. Școala nu te poate face prost. Școala poate eșua în misiunea de a pregăti pentru viață chiar și un copil inteligent, dar asta nu îl tâmpește.Titlul este incitant și asta se urmărește. Dar titlul și, mai departe, textul, incită la ură împotriva cadrelor didactice, în general, și se vede din multe comentarii că și reușește.Este păcat.Soția mea este este învățătoare la o școală particulară, iar dedicația ei profesională este TOTALĂ. Este nu doar dedicată, ci și foarte bine pregătită, inteligentă, cu o minte deschisă, care încearcă cele mai noi metode educaționale, cheltuind adeseori din resurse financiare proprii (nu mai vorbesc de cele de timp, fiindcă aproape nu mai avem viață de familie, iar asta se răsfrânge, implicit, asupra copilului nostru…) pentru a-i „lumina” pe elevii săi. Și, acolo unde există cooperare din partea elevilor și părinților, reușește (vorbesc de rezultate concrete, cuantificabile). Din păcate, mulți dintre părinți, în special cei mai avuți, consideră că rolul lor se limitează la transportul copiilor la / de la școală. Complet irațional, se pornește de la premisa că toți copiii au aceleași calități native și trebuie să perfomeze identic, indiferent de cât de mult „pun osul la treabă” și de implicarea/suportul din partea familiei. Școala e văzută ca o firmă sub contract: te plătesc să-mi dai pâine pufoasă, păi te rog să-mi dai pâine pufoasă! Această mentalitate se transferă asupra copiilor, a căror atitudine față de cadrele didactice devine sfidătoare. Iar articole ca acesta le dau nas. Cerc vicios.

Răspunde

o Domnica Macri spune:19/02/2013 la 15:13Domnule Robert,nu cred ca articole ca acesta le dau nas parintilor care cer “paine pufoasa” de la profesori. Dimpotriva, articole ca acesta, si eventual ceva actiuni ca urmare a lor, ar putea deschide drumul ca sotia dumneavoastra, fata de care am tot respectul (si autorul il are, e evident) sa profeseze in mediul pe care il merita, un mediu mai apropiat de abnegatia si valorile ei.Parintii cu pricina, asa cum a explicat dl. Maci, infloresc in mediul medicocritatii, in timp ce sotiei dumneavoastra nu are cum sa-i priasca.cele buneDomnica Macri

Răspunde

182. ION fara tara spune:

16/02/2013 la 11:46

1) nu am incredere in solutiile unui profesor care una, doua, foloseste abnormal in loc de anormal, patetern in loc de model, sustinand ideea de simplificare;2) daca manualele ai avea aplcatii rezolvate si aplicatii de rezolvat in numar suficient, n-ar mai fi necesare caietele si culegerile;3) daca un elev stie sa rezolve, logic, exercitii gramaticale si probleme de matematica, este o realizare; la nivel gimnazial este parca prea mult sa problematizeze.

Răspunde

o Daniela Silvia spune:18/02/2013 la 11:19De acord,Ion fara tara!Unii profesori si multi “vorbitori” din massmedia se simt obligati sa presare in limbaj americanisme romanizate prin schingiuirea ambelor origini,ca sa para moderni,ceea ce mi se pare,nu doar o dovada de ignoranta a ambelor limbi sau de lipsa de respect pentru majoritatea interlocutorilor,o sfidare deci,ci patetic!Cat despre metodele “moderne” care se practica,cu succesul care SE VEDE in scoala romaneasca,eu mi-as zice asa,babeste,ca pentru a-si exprima liber competentele intr-o materie,elevul trebuie deja sa stie sa vorbeasca corect si apoi sa aiba o suma de informatii despre subiectul respectiv…nu?Ce inseamna competente in istorie,fizica,matematica,etc,atunci cand elevul nu a invatat in prealabil materia respectiva?E absurd!La scoala se invata,adica se acumuleaza niste informatii,care se repeta pana se asimileaza,si asta nu e ceva “depasit”,ci obligatoriu,daca suntem de acord ca formula apei e inca H2O,ca Everest nu este in Alpi,ca Einstein nu e un cineast rus si nici Eisenstein premiu Nobel de Fizica!Rolul scolii este transmiterea de cunostiinte,deocamdata acest concept “simplu” e cel mai eficient!Vrem insa si ca elevii sa fie in masura sa aleaga ce le convine in viata,in functie de competentele lor?E laudabil,dar nu prin a sari etapele:un pas dupa celalalt…

Răspunde

183. Tiberiu Cazacioc spune:

16/02/2013 la 23:06

Hai sa punem textul asta ca manifest, si sa organizam o manifestatie de cateva mii de persoane, in Bucuresti si alte orase ale tarii ?! Ce ziceti ? La subiect. Foarte multa analiza si foarte multe comentarii. Este clar ca educatia doare pe multa lume. Apoi este clar ca este prost pusa in practica. Ramine intrebare, de ce in democratie, se intampla asa ceva ? Probabil ca sunt scrise carti, biblioteci, cum se spune, despre cum trebuie sa distrugi un sistem ca sa il faci mai bun. Tot sistemul este bazat de relatii, pe increngaturi, pe cutume, pe un model cimentat, pe sindicate si pe auto-salvare. Nimeni, ca sine, nu reusi sa sparga asta. Inlocuiti “profesori”, “educatori” cu “mineri”, “disponibilizati” si veti intelege. Se vor opune vesnic, oricum si oricand la pierderea locului de munca, cu pretul vietii a generatii intregi de romani. Ce este si mai trist, este ca sistemul educational romanesc nu este gandit ca un trinom autoritate publica-scoala-clienti (elevii). Clientii ar trebui sa fie stapanii sistemului si sa ceara socoteala.

Răspunde

184. Daniela Silvia spune:

17/02/2013 la 12:54

Sunt departe de a fi pesimista,si totusi mi se forma convingerea ca invatamantul romanesc este la acest nivel dramatic,pentru ca lumea,inclusiv numerosii oameni de buna credinta, isi consuma toata energia,pana la epuizare,in critici abundente,uneori isterice dar…deseori sterile,deoarece fara nicio incidenta constructiva intr-un inceput macar,de atacare frontala a problemelor!Azi vad diferit situatia,acest articol demonstrandu-mi ca exista macar o persoana capabila sa sintetizeze clar si obiectiv o situatie,si sa treaca astfel dincolo de capcana antitezei ca unic raspuns la o problema,felicitari si multumesc,Mihai Maci.

Si daca,pur si simplu,diversii si succesivii responsabili politici ai educatiei nationale,n-au stiut si continua sa nu stie ce-i de facut?Ei pot fi,evident,si corupti,si aroganti,si sa comploteze o indobitocire generalizata a natiei in scopuri diverse si obscure,dar la fel de posibil e sa fie si…simpli IGNORANTI!Ori,cand pestele de la cap se strica,e firesc sa produca cel putin indigestie!?Explic pe scurt cum am ajuns sa cred in “teoria prostiei” la nivel inalt in Ro:-din cand in cand consult Dictionarul Explicativ al Limbii Romane,elaborat de Academia Romana,Institutul de Lingvistica…etc.etc.,in 1998.Pentru o limba cu origini latine,cum este romana,constat cu surpriza ca majoritatea cuvintelor provenind din latina sunt explicate aici ca provenind din…franceza!Ma uit si in Larousse sau Robert,dictionare franceze deci,si vad ca acolo acelasi cuvant este de origine latina.Cum au ajuns academicienii nostri la aceasta anomalie?Oare si-au zis ca,de ex.:daca X,intors proaspat de la studii de la Paris prin 1850,a fost cel ce a pronuntat primul in Ro “sa evitam cacofonia”,inseamna ca originea cuvintelor “a evita”(latina!) si “cacofonie”(greaca!) este limba franceza,ca acolo le-a auzit X???Ciudat mod de gandire…nu!Nu e ciudat,nu e de cautat nicio subtilitate aici,e PROSTIE! dar nu una anodina,ci una ridicata la rang de regula de urmat pentru generatiile viitoare care vor avea nesansa sa aiba acest DEX ca referinta!

Răspunde

185. pamfil spune:

18/02/2013 la 15:19

o ceata de smiorcaiti. pretentii la greu, implicare zero.o natie cu capul plecat, o natie fara initiativa. nemultumiti la tot pasul, dar nu ar iesi in strada sa-si ceara drepturile. nervosi pe steagul secuiesc, dar n-ar invata macar o strofa din imnul tarii.

ce sa spun. atat putem, atat avem!

Răspunde

186. Dieter spune:

18/02/2013 la 17:35

Romanii nu sunt constienti decat in momentul in care sunt afara de cat de multe lucruri bune au. Faptul ca inca o scoala buna este accesibila fara cost este de admirat pt o tara asa de “amarata” ca Romania – dar probabil ca oamenii nu pot sa aprecieze ceva decat in momentul in care l-au pierdut!”.

Am ajuns pe blog ca urmare a share-urilor FB.Sunt in principiu de acord cu ideeile expuse de articol si cred ca ne trebuie o reforma bine pusa la punct. Totusi! Este complet gresit ca sistemul produce tampiti pt ca cere prea mult!Consider ca sistemul de invatamant ala “comunist”, “pe toceala”, “ala cu multa materie” si cum o mai fi numit, nu a produs tampiti, ba din contra, a fost unul dintre cele mai bune. “Ala care producea ingineri si cu multa mate” – sa ne uitam putin in jurul nostru – suntem inconjurati de tehnica si stiinta, ce obiect din jurul tau nu are in substrat matematica? numarul de descoperiri si inventii este cel mai mare din intreaga istorie a omenirii (cumulata)La argumentul enumerat in cateva comentarii ” Ia uite bre la clasa politica actuala” – as spune doar sa ne uitam la migratia creierelor, la sutele de profesori, de angajati in companii de top din strainatate, care isi fac munca zi de zi si de care nu stie nimeni pt. ca sunt “boring” – “nu e becali sau guta”.

Eu am fost educat de acest sistem, dar am avut si ocazia sa stuidez in afara, ulterior sa fac si un doctorat in Germania, iar apoi sa raman in cercetare. Pot spune ca in nici un moment nu m-am simtit inferior vreunui coleg de aici, chiar as spune ca de foarte multe ori sunt intrebat de unde stiu despre vari: istorie, geografie, literatura etc. Cunosc sasi, educati tot in sys comunist, care sunt extrem de buni in ceea ce fac, adevarati profesionisti, multi au ajuns prof. universitari.Sistemul scolar (pre-universitar) din Germania (de vest) , cea mereu data ca exemplu, este o catastrofa (putin exagerat). Separarea -alegerea caii de studiu – se face in clasa a 5a – cand copiii inca sunt prea imaturi si nu pot discerne daca vor sa faca o facultate sau o meserie- impartindu-i in 3 categorii – ceea ce la noi se face in cls. 9a. Parintii care vor sa completeze cunostiintele trebuie sa ii mediteze – iar ceea ce noi primeam “gratis” se face pe bani. Ca student am dat “ajutoare” unor elevi – la unii pot spune doar WOW!In America (US si Canada) vrei sa ai o scoala in care copilul sa stie sa citeasca cat de cat trebuie sa platesti la greu – realitatea nu e departe de bine-cunoscutele filme gangsta’s paradise.

Decaderea sistemului romanesc este evidenta. Nu poti un avea un sistem educational de top si o societate mizera. Ceea ce se intampla acum este doar coborarea sys educational la nivelul societatii. Structurarea societatii nu se mai face “artificial meritoriu” prin examene de admitere,si de aceea nici generatiile noi nu mai au o motivatie reala de a invata pt a isi asigura un trai mai bun; poti sa termini facultatea sef de promotie si apoi sa fii somer.Insa nu trebuie sa uitam ca cea mai sigura cale de a reusi este de a avea o societate cu un inalt nivel de educatie si conduita.Este iarasi, o tendinta actuala pe care tindem sa o implementem si Ro de a elimina examenele – Dom’le sa nu stresam elevul, si sa nu mai dam de lucru suplimentar la cadre. Dar nu trebuie sa uitam! Examenul reprezinta una din cele mai eficiente forme de invatare.(poti sa faci analogie si cu sportul – iti trebuie competitie, motivatie) O aptitudine se capata prin munca si efort completate cu seriozitate si disciplina.Cum se face ca in clasa noastra (a4a) problema data ca exemplu negativ putea fi rezolvata de aproape fiecare elev? fara mamici isterizate ca e prea greu si proteste vehemente ale elevilor?

Pe langa asta generatiile actuale sunt bombardate de peste tot (casa, scoala, prieteni) de tentatii – video games, internet, tv, media, plus ca stau in principiu cam tot tp in fata monitorului si nu mai fac miscare. E adevarat ca in teorie ai posibilitatea sa ai cei mai bine pregatiti elevi, pt ca au acces la toate informatiile, rezolvari de probleme, tutoriale online, solutii ingenioase, la distanta unui click -dar in cele mai multe cazuri este folosit rau.Tentatiile actuale distrug incercarile bine intentionate ale parintilor de a da cat de cat o directie.

Romanii trebuie sa isi deschida ochii si sa se lepede de sintagma tot ce e gratis “n-are valoare”, tot ce vine din vest sunt curcubee si covrigi in coada. – dar probabil e si asta un proces educativ. Singura sansa sa ne

ridicam din noroi este sa avem o populatie educata – si pt asta nu trebuie sa ne multumim cu putin!Stima!

Răspunde

187. calin spune:

19/02/2013 la 11:43

este o fotografie absolut fantastica si cutremurator de exacta, motiv pentru care as vrea sa pun o intrebare, evident retorica: cum vor arata “personajele” viitorului nostru, celor care vom avea norocul (oare noroc ar putea fi acela !?) sa le fim contemporani

Răspunde

188. Gabriel spune:

22/02/2013 la 9:08

Una calda, de ieri de la testul la matematica al feciorului meu la clasa a 2a:a + b + c = 899a + b = 494b + c = 757sa se afle a, b si c. Sublinez, clasa a 2a, in conditiile in care in clasa nu au facut nici un exercitiu similar, a primit ca tema pentru acasa asa ceva (un fel de teme pentru parinti???). Daca memoria nu ma insala, sistem de ecuatii cu 3 necunoscute se preda dupa clasa a 5a.

Sunt parinti care vor, e problema lor, sa isi faca copiii olimpici de la grupa mica. Sa faca flotari in maini de la 5 ani (era unu care a si reusit cu fecioru’sau) si eventual flotari in limba.Eu nu vreau! Vreau sa creasca normal, nu cred ca daca se imbuiba cu matematica asta ii va asigura succesul in viata.

Răspunde

o Dedalus spune:04/03/2013 la 11:17Subscriu!!!

Cred ca ar trebui reintrodusa pedeapsa cu bicuirea pentru asemenea promotori de “invatamant”.

Daca pe cei de la Auschwitz i-au judecat pentru cateva sute de mii de victime, de ce noi nu ii judecam pe autorii acestui holocaust al unor genreatii intregi?!

Cred ca ar trebui judecati si condamnati la inchisoare. Pentru tot raul pe care l-au facut copiilor nostri.

Răspunde

189. Cornelia Neagu spune:

23/02/2013 la 5:33

A invata – inseamna in primul rand A INTELEGE.Spre deosebire de “a invata pe de rost” sau “a toci”, care inseamna a memora.

Sunt mai multe aspecte asupra carora se poate discuta:1. CE se invata, este scris in programa scolara (curriculum). Nimic in plus.2. CUM se preda: Ar trebui ca predarea sa fie logica, rezultatul ar trebui sa fie INTELEGEREA de catre elevi a notiunilor din programa.3. Material folosit in scoala este manualul, care trebuie sa indeplineasca doua cerinte: sa contina materia din programa si sa fie scris intr-o forma accesibila nivelului de intelegere al ELEVULUI. (Un elev care a lipsit de la clasa ar trebui sa inteleaga lectia din manual). Orice elev trebuie sa stie materia din manual (care este si cea din programa).

Este evident ca nu poate fi tampit un elev care a inteles.

NOTA: Culegerile de probleme nu sunt obligatorii, nu sunt sub controlul Ministerului, autori zelosi includ uneori probleme peste programa.

In legatura cu problema din articol: este dintr-o culegere, deci nu ma intereseaza decat dupa ce am inteles problemele din manual. Iar din manual trebuie sa se invete sa se foloseasca metoda din aritmetica numita “metoda figurativa”.Find o problema pentru clasa a 4-a, problema nu se se rezolva prin algebra, cu ecuatii si necunoscute.Mai mult, problema este foarte dificila.

Mai important decat rezolvarea unei probleme este intelegerea metodei de rezolvare.

Un exemplu:Alin si Bogdan au impreuna 24 lei. Alin are de trei ori mai multi bani decat Bogdan. Cati lei are Alin si cati lei are Bogdan?

Rezolv problema intai oral: Stiu ca cei doi copii au impreuna 24 lei, dar nu stiu cat are fiecare.Mai stiu ca Alin are de trei ori mai mult decat Bogdan, deci daca as sti ce suma de bani are Bogdan, as putea afla cati bani are Alin.

In scris, folosesc metoda figurativa:- Desenez un segment care reprezinta suma de bani a lui Bogdan (despre care nu stiu nimic). Pot sa scriu langa segment “Bogdan”.- Stiu ca Alin are de trei ori mai mult, deci suma de bani a lui Alin o desenez dedesubt ca trei segmente egale cu cel care reprezinta banii lui Bogdan. (Scriu alaturi numele Alin).- Problema spune ceva despre banii pe care cei doi copii ii au impreuna. Pe desen, cele doua sume impreuna inseamna 1 + 3 = 4 segmente egale.

- Calculez: cele 4 segmente egale inseamna 24 lei, deci un segment reprezinta 24 :4 =6 lei.

- Revin la desen: un segment reprezinta suma de bani a lui Bogdan, deci Bogdan are 6 lei.- De pe desen sau din enunt stiu ca Alin are de trei ori mai mult, deci Alin are 6 lei x 3 = 18 lei.

Recitesc intrebarea si raspund: Alin are 18 lei Bogdan are 6 lei.

NOTA: Pot verifica raspunsul, introducand datele in enunt: cei doi copii au impreuna 18 + 6 = 24 lei.

Intrebare: Pot incerca acum rezolvarea problemei din culegere? Nu, e nevoie sa mai rezolv multe si variate probleme de aritmetica prin metoda figurativa. Un manual bun ar trebui sa le contina, daca metoda figurativa este prevazuta de programa de matematica avizata de Minister.

Răspunde

190. rodica.a spune:

27/02/2013 la 9:30

Felicitari, domnule Maci. V-am urmarit si aseara la “Vocile Bihorului” si nu pot decat sa fiu, din pacate, de acord cu dvs. Din pacate, pentru ca din acesata institutionalizata butaforie care doar pe alocuri mai aduce a scoale (si pe care o platim din banii nostri, din taxele si impozitele fiecaruia), noi ca parinti trebuie sa-i “decorticam” copilului valorile adevarate, pe care ar trebui sa le simta zi de zi, sa i se para firesti. Dar e din ce in ce mai greu.

Răspunde

191. liviu spune:

02/03/2013 la 10:49

Scoala trebuie sa stabileasca o ierarhie corecta intre indivizi…in functie de vocatie. Aveti dreptate…foarte multe manuale si auxiliare didactice sunt pline de greseli. Problema de matematica data ca exemplu mai sus, se poate rezolva la nivelul clasei a IV-a, cu metoda grafica…relativ usor. Nu este nevoie de 19 ecuatii. Sigur ca nu orice creier proceseaza astfel de judecata, dar ma repet…scoala trebuie sa stabileasca o ierarhie si dupa inteligenta, de aceea exista note de la 1 la 10 si din pacate calificative. Unii parinti nu accepta ca proprii copii nu sunt capabili sa fie la acelasi nivel cu altii. Aici este vina naturii…sau a parintilor. Relativ la cadrele didactice, poate ar fi bine sa ne spuna autorul articolului ce cadre didactice produce Sorbonica…si sa fim corecti…de ce nu cere inchiderea ei ?

Răspunde

192. cititor_atent spune:

02/03/2013 la 12:23

Felicitari, domnule Maci, un articol excelent!L-am citit integral, si cum un asemenea articol genereaza de obicei comentarii pe masura, am citit integral si

o mare parte din acestea. Cateva din ele pot fi adevarate articole complementare, foarte utile pentru formarea unei imagini complete a sistemului public de educatie din Romania.

La sfarsitul unei astfel de lecturi-maraton, plina de analize pertinente(NU o spun ironic), o prima impresie e ca “s-a spus totul, nu se mai poate adauga nimic”. Intr-adevar, ante-comentatorii mei au expus deja ideile ce-mi venisera imediat dupa citirea articolului, dar din spirit de “om al cetatii”, o sa-mi povestesc pe scurt experienta proprie cu scolile romanesti, iar in final doresc sa subliniez o idee de abordare (si poate de rezolvare) a problemei unei educatii falimentare, idee deja expusa in cel putin 5 comentarii, dar parca nu indeajuns luata in seama.

Am 31 de ani, am inceput clasa I in 1988. Am studiat la sectia reala a unui liceu teoretic de oras mic, (evident) singurul liceu din oras. Am absolvit in 2006 o facultate de profil tehnic din cadrul Politehnicii Cluj. Asadar, mentionez: din 2006 am rupt legatura cu institutiile publice de educatie. Nu am copii, deci nu am mai studiat un manual scolar de multi ani(pana la vederea exemplelor din acest articol). Desi nu sunt la curent cu problemele actuale ale scolii, constat ca multe din deficientele etichetate “de ultima ora”, sunt de fapt mult mai vechi.

Liceul l-am facut intre anii 1996 – 2000. Inca din clasa a IX-a, meditatiile erau la ordinea zilei, parte din “cultura locala”. Elevii isi faceau meditatiile cu aceeasi profesori care apoi le predau materia respectiva la scoala. Intr-adevar profesorii aveau tendinta de a fi mai ingaduitori cu cei pe care-i meditau, si mai severi cu ceilalti. Asta este discriminare.Se dadeau meditatii in primul rand la romana si matematica, pentru ca erau materii “strategice”, adica obligatorii pentru bacalaureat. Dar se “medita” si engleza, chimia, franceza…

Profesori incompetenti au fost destui si atunci. Imi amintesc un profesor de fizica care avea obiceiul sa povesteasca vrute-si-nevrute – avand prea putin sau deloc legatura cu programa – timp de peste 45 minute. Apoi, la sfarsitul orei sau (cateodata) in pauza, dintr-un straniu “exces de zel”, profesorul incepea predarea lectiei normale. Va dati seama cat de detaliat se poate prezenta un capitol intreg de mecanica newtoniana in

… 4-5 minute! Daca cineva “se cerea”, pe buna dreptate, in pauza care incepuse deja, profesorul era ofensat.O profesoara de informatica intarzia mereu la ore, din motive personale, si cand venea, scria pe tabla programe in limbajul Pascal pe care nu am avut ocazia sa le rulam vreodata pe un calculator.Sau un profesor betiv, pt. discipline gen Educatie civica / Psihologie, care nu era in stare sa lege 2 fraze

coerent, fapt care declansa ore hazlii, haotice si complet inutile dpdv al programei materiilor respective.Profesori venind “putin ametiti”(aka beti) sa-si predea lectia, samd.Dintr-un soi de “patriotism local”, nici unul din cei mai sus mentionati n-a fost sanctionat in vreun fel.

Copierea la Bacalaureat se practica fara nicio jena. Se copia la toate materiile cu proba scrisa. La romana, la matematica, la biologie, samd.Nu spun ca la toate liceele s-a copiat, nu spun ca toti au copiat, nici nu spun ca fara copiere toti si-ar fi picat Bacul! Dar imi permit sa estimez ca in jur de 75% dintre elevi copiau la Bac la cel putin o materie(pentru care n-avusesera timp sa se pregateasca temeinic, de exemplu), asadar mediile finale de Bacalaureat ar fi fost vizibil mai mici in conditii de desfasurare corecta a examenelor.Si-mi mai permit sa estimez ca procentul de promovare ar fi fost mai mic cu 30-35% daca copierea ar fi fost strict interzisa. O nota: daca bine-mi aduc aminte, acuma-s 13 ani, la Bac, procentul general(pe tara) de promovare era de peste 80%. Remarc ca in lipsa copiatului, procentul de promovati s-ar fi apropiat mult de

“cifrele scandaloase” ale ultimilor 2-3 ani. 

Si toate astea se intamplau desi pe atunci nu exista (nu avea amploarea cu care se prezinta in acest articol) acest haos al manualelor alternative si al maculaturii aferente. Da, la unele materii aveam caiet separat pentru teme de casa. Da, la unele materii ni se cerea sa cumparam o culegere de probleme. Dar manuale livrate la pachet cu “caietul elevului”(nu stiu la ce se refera acest termen), sau ghiozdane cu masa de 7 kg, astea nu le cunosc. Nu am avut asa ceva in clasele 1-12. Nici nu mi s-a intamplat sa incep semestrul cu un manual si sa-l schimb cu altul (pentru ca primul n-ar fi bun) in timpul semestrului.Manualele mi le amintesc decente (dar ce-i drept nu “carti de capatai”), re-editari ale manualelor mai vechi, scrise de colective relativ mici de autori(5-6 autori), colective conduse probabil de profesori din “vechea garda”, formati inainte de perioada comunista..

In fine, ideea este: identific probleme mai vechi de 13 ani, care raman actuale. Ma refer la meditatiile promovate ca metoda de studiu, incapacitatea multor cadre didactice de a instrui un tanar intr-un anumit domeniu, de a-i insufla o pasiune pentru studiu, folosirea curenta a copiatului ca mod de a promova un examen / a castiga un concurs. Mi s-a parut o enormitate(aka MARE PROSTIE) faptul ca la unele concursuri li se dau elevilor rezolvarile problemelor!!!, pentru ca la final doar sa se bifeze o activitate: participarea …Normal ca in conditiile astea se formeaza o cohorta de tineri prost educati, dezorinetati si incompetenti!Nu cred ca manualele sunt problema numarul 1, ci decidentii, cadrele didactice, inspectorii scolari (si intr-o anumita masura si elevii, dar cu ei este…o alta poveste). Primii ar trebui sa gandeasca intr-adevar o programa scolara, sa faca legi clare despre ce trebuie sa se invete si cand. Si foarte important, regulile de promovare a clasei, de sustinere a unui concurs, a unui examen trebuie respectate. Cei care urmeaza(cadrele didactice si inspectorii) trebuie sa se asigure ca regulamentele si legile sunt respectate. Daca nu sunt respectate, infractorul trebuie sanctionat, fara exceptie. Daca legile ar fi logice, cred ca

oamenilor le-ar veni mai “natural” sa le aplice si sa le respecte, si … “lumea ar fi alta”, mai buna! 

Aceste lucruri sunt usor de zis, dar se pare, greu de facut. 

In final – pentru ca problema educatiei unor copii, puberi si adolescenti nu mi se pare o problema strict legata de o anumita natie si politicul acelei natii – propunerea mea este sa cercetam mai atent, fara rautati si invidii, ce se intampla cu educatia (preuniversitara in special) in alte tari.Sa nu ne rezumam doar la Germania(desi Germania este un etalon, dar trebuie studiate mai multe tari pentru a avea o imagine de ansamblu), iar cand vorbim despre solutiile germane, sa lasam deoparte tonul sfatos “Uite, nemtii au legea asta geniala pe care voi romanii n-o veti avea niciodata, sic!”…Oare supraincarcarea programei scolare e doar problema romanilor? Dar Rusia? Franta? Italia? Anglia/Irlanda/Scotia? China? India? SUA? Austria? etc etcOare doar romanii au generatii intregi de copii care-si creeaza cont de facebook inainte sa invete a citi

coerent? Cred ca nu. Si ca sa nu devenim prea universali( sic:P), am putea sa ne concentram asupra “tarilor prietene” iesite din comunism, atat de asemanatoare cu noi in anumite capitole de istorie contemporana. Oare cum e cu educatia in Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria?S-au confruntat aceste tari cu probleme asemanatoare in educatie? Daca da, s-au dat solutii pentru rezolvarea lor? Daca da, au imbunatatit aceste solutii starea de lucruri? Daca da, se pot adapta aceste solutii si pentru Romania?Suntem oameni inainte de a fi romani, si copiii tuturor oamenilor au probleme specifice varstei, toti raman candva perplecsi in fata vreunui sistem de ecuatii de gradul 2 a carui rezolvare nu sunt inca capabili sa o inteleaga, toti se intreaba la ce bun sa citeasca poeziile istorice ale unui autor care-a murit cu aprox. 200 de ani in urma, toti se revolta la un moment dat la cerinta de a memora regulile gramaticii unei limbi pe care o

vorbesc deja foarte bine!In acest context, nu e rusinos sa aplicam in Romania solutii functionale data de alte tari!

In finalul finalului, tin sa imi fac autocritica admitand ca nu stiu aproape nimic despre educatia preuniversitara a altor popoare. Dar fir-ar sa fie, suntem in epoca Internetului, ma gandesc ca oricine (si in special un cadru didactic care-a avut ceva colaborari in strainatate), poate avea acces la un set mare de date publice privind invatamantul oricareia din tarile mai sus-mentionate: rezultatele examenului de bacalaureat, subiectele date in cutare an la Bacalaureat, orarul unei scoli normale, orarul unei scoli speciale, probabil chiar material didactic si metode de a-ti educa copilul acasa daca ai ales sa-l retragi de la scoala, etcDaca voi gasi linkuri relevante, le voi posta chiar eu aici.

Răspunde

193. Dedalus spune:

04/03/2013 la 11:14

Desi de obicei nu comentez articole care au peste 100 de postari, penru ca nu cred ca mai citeste cineva postarile, de data asta nu ma pot abtine:

Incercati orice manual doriti – toate sunt complet stupide si, mai grav, au destule erori stiintifice in ele.

Vor fi fiind si manuale reusite, nu generalizez.

Ceea ce ma ingrozeste este insa complicitatetea parintilor cu scoale in ce priveste indobitocire copiilor: parintii sprijina si indeamna profesorii in acest mestesug de tampire!

Exista un procss ciudat compus din memorare partiala, franturi de deductii logice, analaaogii incomplete si rationamente ininteligibile, numit “invatare”.

Din acest proces lipseste probelmatizarea, spriritul critic, intelegerea.

De fapt, cred ca ne-ar fi mult mai bine daca asa-zisul “invatamant romanesc” s-ar desfiinta cu totul si ar fi inlocuit de centre de supraveghere de zi, unde copiii sa primeasca doar hrana si caldura si acces la biblioteci si calculatoare. Cred ca s-ar descurca mult mai bine singuri.

Răspunde

194. s spune:

16/03/2013 la 15:54

Nu mai gasiti motive!Care vrea sa invete va invata indiferent de sistem si toate celelalte.

Răspunde

195. s spune:

16/03/2013 la 15:58

A gasit romanul iar motive ca scoala-i de vina, ca manualele nu sunt bune, ca invatamantul e la pamant.N-au absolut nicio legatura cu elevul(la mod individual, nu colectiv), daca arde de dorinta sa invete, invata si nu mai baga in seama toate incovenientele aparute.

Răspunde

196. MIRCEA (cel batran) spune:

29/03/2013 la 15:35

Un articol (cam stufos) din care s-ar putea trage concluzia ca ministerul care patroneaza invataminatul e alcatuit din tot soiul de loaze, incapabile sa vada prapastia in care se zbate educatia din Romania. Poate o fi asa, nu stiu, ca nu-i cunosc personal. Le vad si eu, ca de altfel toti parintii de copii scolari, contributia la dezastrul general. Un dezastru educational ce tine de ani buni – cam de pe vremea cand tot felul de ciocanari, calfe si zidari sau de ce nu, de cizmari (a se citi activisti de partid), au decis ca, din moment ce ei luasera bacalaureatul fara sa aiba habar de nimic (uneori cu pistolul pe masa), acest lucru ar fi trebuit generalizat in toata Romania. Cam din anii 50 scoala e intr-o cadere libera, cu viteza variabila, dar sigura. Cam de pe vremea cand intelectualii de marca umpleau puscariile (inventate de taica Marx si ciracul lui, Lenin) si in locul lor scoala beneficia de profesori facuti peste noapte.Domnule profesor Mihai Maci, lucrati dupa cate am vazut, in mediu universitar, ce-ar fi sa il radiografiati si pe el. Oare n-ati descoperi cam aceleasi anomalii? Nu cumva sistemul universitar e cel care a creat “academicienii de larga respiratie internationala” de mai ieri? Nu mediul universitar e locul unde existau profesori universitari, si conducatori de doctorat, dar fara bacalaureatul luat?Ceea ce e interesant de observat e faptul ca un grup de elita, cum e corpul didactic, tace cu indarjire si lasa tot felul de ministrii nechemati sa inoveze sistemul, an de an.Poate ar trebui sa se mai spuneti inca ceva. Ceva care ar lamuri multe.Dezastrul scolii romanesti nu este intamplator si nu este cauzat de nechematii din sistem. Se bazeaza doar pe ei. Pe ei si pe marea masa tacuta si impasibila de dascali fara cauza si fara chemare ce paraziteaza sistemul educational.Dezastrul este bine si atent pus la cale.E programat.Aveti cumva indoieli?

Inca ceva: nu de mult, academicianul Solomon Marcus a fost intrebat daca programa scolara la disciplina matematica e bine gandita? Profesorul, care tocmai povestise despre cat de indragostit este de tot ce inseamna matematica, a raspuns:-Daca in acest moment s-ar arunca jumatate din programa scolara actuala, inca tot ar ramine prea mult!

Cu alte cuvinte, cu totii, de la vladica si pina la opinca, suntem unanim de acord: scoala e complet gresit gandita.Am citit undeva cugetarile unui dascal, la fel de indignat ca dumneavoastra de sistem, domnule Maci. Omul spunea cam asa:“Scoala strica copiii, liceul desavarseste opera, iar universitatea culege roadele”Pacat ca toti vedem asta dar ramine pe mai departe impasibili.Sau cel mult scriem articole si comentarii.Tot e ceva!

Răspunde

197. cititor_atent spune:

31/03/2013 la 16:50

Nu stiu cat de util va fi linkul asta pentru discutiile de aici, dar oricum:http://manualul.info/Site-ul contine PDF-uri cu multe din manualele anilor ’80-’90, clasele I – XII.Ma gandesc ca in epoca zecilor de manuale alternative este util sa arunci o privire asupra epocii

“manualelor stabile”. 

Răspunde

Connect with your Facebook Account 

Comenteaza:Name 

Email 

Website